Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
https://www.revista-apostrof.ro/arhiva/an2018/n2/a9/ 1/11
14/10/2021, 09:58 Revista Apostrof | a9
https://www.revista-apostrof.ro/arhiva/an2018/n2/a9/ 2/11
14/10/2021, 09:58 Revista Apostrof | a9
https://www.revista-apostrof.ro/arhiva/an2018/n2/a9/ 3/11
14/10/2021, 09:58 Revista Apostrof | a9
https://www.revista-apostrof.ro/arhiva/an2018/n2/a9/ 4/11
14/10/2021, 09:58 Revista Apostrof | a9
de teamă, este cea care ne apasă. Niciun punct de sprijin nu mai rămîne. […]
Teama revelă Nimicul. […] Omul însuşi adevereşte în chip nemijlocit – din clipa în
care teama s-a retras – faptul că aceasta dezvăluie Nimicul. Cînd nu rămâne decât
aducerea ei aminte şi cînd totul se preschimbă sub limpezimea acum dobîndită a
privirii, trebuie să spunem: acel ceva de care ne-am temut şi pentru care ne-am
temut a fost «de fapt» – nimic. Şi într-adevăr: Nimicul însuşi – ca atare – a fost
prezent” (Ed. Politică, Bucureşti, 1988, pp. 40-42).
Să revenim acum la problema intraductibilităţii cuvântului „dor” enunţată de Blaga.
Dar să o abordăm din perspectiva unui articol scris de Cioran în timpul războiului,
mai precis în 1943, când se afla deja în exil la Paris. În acest scurt eseu despre
„dor”, intitulat Le Dor ou la Nostalgie, gânditorul transilvănean scrie că dorul se
numără printre acele cuvinte care nu sunt decât aluzii la indicibil, emanaţii palide
ale unui acord misterios (E. M. Cioran, Les secrets de l’âme roumaine. Le „dor” ou
la nostalgie, în Exercices négatifs, volum îngrijit de I. Astier, Gallimard, Paris, 2005,
pp. 115-120.).
Pentru Cioran, „dor” – alături de cuvinte din alte limbi, ca Sehnsucht,
yearning ori saudade – este o expresie a vagului. Dorul „exprimă toate
indeterminările sentimentale ale unui suflet” şi „înseamnă nostalgie”. Totuşi, dorul
nu se suprapune cu nostalgia, deoarece în limba franceză nostalgie e un termen
prea limpede, prea clar. Nici comparaţia dintre dor şi Sehnsucht nu e pertinentă,
întrucât Sehnsucht nu rezolvă tensiunea dintre Heimat şi infinit. „În timp
ce Sehnsucht este mai degrabă o năzuinţă spre depărtare, dorul este o depăşire în
depărtare”. Aşadar, te simţi pretutindeni prea departe. Indiferent unde te-ai afla, te
simţi prea departe.
Dorul se conturează pe un fundal de suferinţă, străin de fericire. Dorul este
confesiunea poetică a sufletului ce se caută pe sine însuşi. El dezvăluie un fel de
tristeţe a pământului, o tristeţe care s-a strecurat şi s-a stratificat într-o asemenea
măsură în sufletul românesc încât a ajuns să-l definească. Dorul, „cu sonoritatea
sa condensată şi volatilă”, se leagă în primul rând de senzaţia că suntem „smulşi
din pământ […], retezaţi de rădăcinile imediate”. Din cauza acestei „dezrădăcinări”
ne dorim o „reintegrare în izvoarele originare, de dinaintea separării şi sfâşierii”.
https://www.revista-apostrof.ro/arhiva/an2018/n2/a9/ 5/11
14/10/2021, 09:58 Revista Apostrof | a9
https://www.revista-apostrof.ro/arhiva/an2018/n2/a9/ 6/11
14/10/2021, 09:58 Revista Apostrof | a9
https://www.revista-apostrof.ro/arhiva/an2018/n2/a9/ 7/11
14/10/2021, 09:58 Revista Apostrof | a9
https://www.revista-apostrof.ro/arhiva/an2018/n2/a9/ 8/11
14/10/2021, 09:58 Revista Apostrof | a9
https://www.revista-apostrof.ro/arhiva/an2018/n2/a9/ 9/11
14/10/2021, 09:58 Revista Apostrof | a9
nimic înrădăcinat foarte adânc. Un nimic în care se afirmă ruptura originară dintre
cunoaşterea filosofică şi obiectul cu neputinţă de atins al dorinţei, al dorului, pe
care poezia lui Eminescu pare să-l posede tainic înăuntrul ei.
În lumina celor spuse, cred că n-aş putea găsi încheiere mai potrivită decât lectura
poeziei lui Eminescu Mai am un singur dor.
Mai am un singur dor:
În liniştea serii
Să mă lăsaţi să mor
La marginea mării;
Să-mi fie somnul lin
Şi codrul aproape,
Pe-ntinsele ape
Să am un cer senin.
Nu-mi trebuie flamuri,
Nu voi sicriu bogat,
Ci-mi împletiţi un pat
Din tinere ramuri.
Şi nime-n urma mea
Nu-mi plângă la creştet,
Doar toamna glas să dea
Frunzişului veşted.
Pe când cu zgomot cad
Isvoarele-ntr-una,
Alunece luna
Prin vârfuri lungi de brad.
Pătrunză talanga
Al serii rece vânt,
Deasupră-mi teiul sfânt,
Să-şi scuture creanga.
Cum n-oi mai fi pribeag
De-atunci înainte,
https://www.revista-apostrof.ro/arhiva/an2018/n2/a9/ 10/11
14/10/2021, 09:58 Revista Apostrof | a9
https://www.revista-apostrof.ro/arhiva/an2018/n2/a9/ 11/11