Expresivitatea ii confera formei arhitecturale functie estetica fiind in stransa legatura cu

aceasta pe cand, informativitatea consacra arhitectura ca mod de comunicare, ca forma de

limbaj, operand cu semne, mesaje si coduri specifice.
SEMIOTICA s-a constituit ca directiva de cercetare multidisciplinara ce a devenit
Stiinta a semnelor , in sec XX promotorii sai cei mai important fiind Ch. S. Pierce (utilizarea
moderna a termenului de semiotica), Ch. W. Morris (intemeietor al teoriei semnelor), E.
Cassirer (autor al filosofiei formelor simbolice) si E. De Saussure (initiatorul
structuralismului lingvistic)
- Studiaza fenomenele si faptele de cultura ca sist de semnificare si procese de
comunicare, integrand astfel diverse discipline de la lingvistica, logica, antropologie,
matematica, fizica, chimie, psihanaliza etc. Tot ce vizeaza SEMNUL element
perceptibil sensorial ce exprima ceva diferit de sine insusi.
Dupa Ch. Morris, semiotica reuneste 3 niveluri principale, corespondente perspectivelor
din care se studiaza problema semnelor:
-PERSP. SEMANTICA = raportul semnelor cu obiectele(fenomene,
procese,concepte) pe care le desemneaza cu alte cuvinte corespondenta dintre semne si
ceea ce exprima ele, semnificatiile, pe care le transmit, le comunica;
-obiectul semanticii il constituie studiul semnificatiilor pe care le au semnele si
sistemele de sisteme;
-natura denotativa sau conotativa a comunicarii mesajului este criteriul principal de
diferentiere dintre limbajul stiintific(denotative = precis, neutru) si cel artistic (conotativ,
ambiguu, incifrat)
-PERSP. SINTACTICA = studierea constructiilor formale, a modului in care semnele
sunt relationate in interiorul unui sistem de semne
-PERSP. PRAGMATICA = studiul relatiei dintre semne si cei ce le utilizeaza
modul practic in care omul percepe, intelege, interpreteaza si utilizeaza semnele precum si
modul in care este afectat de ele.
Ch. Morris spune ca – cele 3 persp.(dimensiuni) semiotice sunt intim legate prin ele
semiotica incearca sa clarifice regulile ce se refera la utilizarea semnelor, semnificatia unui
semn fiind descrisa prin cele 3 dimensiuni semiotice.
MESAJUL – desemneaza ansamblul structurat de informare. Transmis de o serie de
semne, semnale, simboluri catre un receptor. Mesajul artistic = incarcatura de idei si
sentimente, de sensuri si semnificatii comunicata de forma artistica. Mesajul unei opera
arh. = descrierea unificata formal-functionala ajuta la intelegerea mesajului.
CODUL = ansamblul organizat al mijloacelor (semne, semnale simboluri) si al modurilor
si regulilor de utilizarea acestora prin care se realizeaza comunicarea (=transmiterea)
informatiei. Emitator – mesaj – subiect, receptor
- In arhitectura prin intermediul codului se coordoneaza relatiile formale dintre
geometria constructiva, materiala, procedee si tehnologii de constructie putandu-se
astfel distinge coduri specifice fiecarei arhitecturi, din antichitate pana azi
- Descifrarea corecta a mesajului este asigurata de semnificatia identica pe care
emitatorul si receptorul o dau semnelor proprii codurilor precum si de folosirea
acestora dupa unele reguli. Transpunerea informatiei in limbajul unui anumit cod in
procesul de creatie=codificare iar descifrarea mesajului=decodificare
- Redundanta - concept al teoriei informatiei – eficacitatea transmiterii mesajului cu
alte cuvinte,la perceperea lui nealterata.
- Desemneaza cantitatea de informatie ce trebuie redusa din valoarea internationala
maxima pe care o poate atinge un mesaj pentru ca acesta sa poata fi perceput ca
semnificatia intreaga si nedeformata
- Pentru a fi corect perceput, practic pentru a fi accesibil, inteligibil, mesajul artistic, a
carui originalitate ii confera in mod determinat valoarea, este totusi incarcat cu o
limita de informatie numita redundanta. – exemplu ornamental

-SENSUL –poate fi univoc,plurivoc sau echivoc – are caracter expresiv al valorii si de

constituire doar in relatie obiect-subiect, in elaborarea mesajului si in receptarea lui
E de Saussure – introduce termenii semnificat si semnificant
SEMNIFICATUL – nu e un obiect sau un fenomen si reprezentarea acestora la nivelul
constiintei; e identidicat in special cu continutul si nu poate fi definit decat in interiorul
procesului de semnificatie
SEMNIFICANTUL – reprezentare materiala cu o forma bine constituita si o structura
determinata, purtatoare a sensului – este un mediator concret, meterializat intre cretorul
sistemelor de semne si subiectul receptor.
-rolul analizei semantice rezulta din decodificarea semnificantului pentru a se ajunge la
semnificat si de a redescoperi sensul, reconstituindu-se drumul invers al procesului semnificat
care a dat nastere semnului.
METAFORA
-instrument pretios in constructia mesajului poetic al arhitecturii cu conditia trecerii de la
analogia iconica simpla la simbol
-expresie artistica una din caile de formare a semnificatiilor si de continua imbogatire a
limbajului, in sens figurat desemnand poezia(limbajul poetic)
-expresie verbal se intemeiaza pe o comparativa subinteleasa: un termen obiect de
comparativa substituit cu unul imagine; intelesul comun inlocuit cu unul neasteptat, ascuns;
Are o functie estetica nuantata de sensibilizare a ideii si a lumii reale reflectate,
tocmai rolul sau sensibilizator nutrindu-i puterea specifica de a da expresie unor sentimente
ale eului si de a ilustra modul particular, poetic in care artistul creator isi reprezinta lumea.
-indeplineste si o functie filisofica = instrument al cunoasterii