Sunteți pe pagina 1din 9

CES - D - Scala de depresie Radllof

Aceasta scala cuprinde 20 de itemi pentru masurarea depresiei si a fost


dezvoltata in 1977. Poate fi folosita atat ca interviu cat si ca chestionar. Ea a fost
realizata avand la baza: inventarul de depresie Beck si scala pentru depresie
Zung. Itemii alesi sunt reprezentativi pentru sase componente majore ale
depresiei identificate in clinica sau prin modelul factorial:

- dispozitia depresiva

- sentimente de culpabilitate si devalorizare

- neajutorare si lipsa de speranta

- intarziere psihomotorie

- lipsa apetitului

- insomnie

Administrare si scorare

Raspunsul la fiecare item este inregistrat pe o scala de la 1 - 3, in afara de


4, 8, 12, 16 care se coteaza pe o scala de la 3 - 0. Scorul total este intre 0 - 60
si este direct proportional cu intensitatea depresiei.

35 - 44 - scor mediu

Peste 45 - scor ridicat

Validitate Coreleaza foarte bine cu scala Hamilton, cu Beck, cu scala Zung


precum si cu Scala SCL 90 (Weissman 1977). De asemenea coreleaza cu nevoia
de ajutor pentru rezolvarea unor probleme emotionale precum si cu existenta
unor evenimente recente majore in viata subiectului (despartirea)
SDZ - scala de depresie Zung

Scala de depresie Zung a fost dezvoltata in 1965. Ea cuprinde 20 de itemi


care permit autoevaluarea depresiei odata cu surprinderea aspectelor si
trasaturilor identificate in studii factoriale anterioare. Continutul sau acopera cele
mai multe criterii de evaluare folosite de Hamilton si DSM IV.

In 1990, Berut a descris aceasta scala ca fiind una din cele mai cunoscute
si cele mai folosite pentru depresie.

Administrare si scorare

Raspunsurile la 1, 3, 4, 7, 8, 9, 10, 13, 15, 19 sunt inregistrate pe o scala


de la 1 - 4, unde 1 arata ca fenomenul se petrece foarte rar iar 4 foarte des.

Ceilalti itemi, formulati pozitiv: 2, 5, 6, 11, 12, 14, 16, 17, 18, 20 se coteaza
pe o scala de la 4 - 1.

Scorul total este intre 20 si 80 de puncte si este direct proportional cu


intensitatea depresiei.

50 - 64 puncte - scor mediu

Peste 65 puncte - scor ridicat

Zung, in 1986 a recomandat considerarea scorurilor mai mari de 50 puncte


ca fiind indicatori siguri ai depresiei.

Fidelitate:

In 1986 Zung a gasit un coeficient de fidelitate de 0,92, iar Knight, in 1993


a obtinut un coeficient de 0,79.

Validitate:
Scorurile obtinute au fost corelate cu Scala de depresie din MMPI de Zung
(1967), Richard si Schort (1965), coeficientul obtinut fiind de 0,59, respectiv
0,64.

S-au mai obtinut coeficienti de corelatie de 0,77 cu Beck, intre 62 si 80 cu


Scala de depresie Hamilton, precum si corelatii semnificative cu alte instrumente
mai putin cunoscute sau cu diagnosticul bazat pe DSM III

In 1965, Zung a remarcat o scadere semnificativa a scorului obtinut de


catre pacientii internati in timpul tratamentului antidepresiv.

HDRS - Scala de evaluare a depresiei Hamilton

Aceasta scala a fost dezvoltata in 1960, devenind cea mai proeminenta si


cea mai utilizata scala pentru depresie. Ea este considerata un instrument
international de comunicare intre investigatori, fiind utilizata in studii
psihofarmacologice ca o baterie standard de evaluare a severitatii simptomelor si
a sensibilitatii la schimbare. Ea a generat un volum urias de baze de date pentru
studii analitice sau comparative. Scala este foarte mult folosita si pentru valoarea
ei instructiva in procesul de formare a noilor psihiatri sau psihologi clinicieni.

Scala originala a fost desemnata sa cuantifice severitatea depresiei numai


la pacientii deja diagnosticati cu depresie si nu ca un instrument de identificare a
depresiei.

Aceasta scala trateaza depresia ca un concept unitar. Incercarea de a


identifica o componenta a depresiei a dat rezultate contradictorii.

10 dintre itemii acestei scale se coteaza pe o scala de la 0 - 4, restul fiind


evaluati pe o scala de la 0 - 2.
Hamilton a construit scala pentru a cuantifica informatiile de la pacient luate
de un clinician cu experienta pe baza unui interviu nestructurat fara specificarea
intrebarilor sau a probelor. Autorul recomanda sa se foloseasca si date obtinute
din alte surse precum: informatii de la familie, prieteni, asistente medicale etc.

Hamilton preconiza ca evaluarea pacientului sa fie facuta de 2 clinicieni,


unul care sa conduca interviul si altul care sa puna intrebari suplimentare la
sfarsitul acestuia. Aceasta recomandare nu a fost niciodata aplicata in practica.
Scorul fiecarui item sintetizeaza frecventa si severitatea simptomului.

In 1960 Hamilton precizeaza ca evaluatorul este invitat sa coteze ponderea


ambelor atunci cand judeca. Pe baza scorului fiecarui item se calculeaza scorul
general al scalei si scorul factorilor scalei. Cel mai frecvent raportat in lucrarile
stiintifice este scorul total. Scala Hamilton nu furnizeaza scorul practic, dar in
practica este in general agreat ca un scor intre 7 - 17 puncte semnifica o depresie
usoara, intre 8 - 24 puncte una medie iar peste 25 o depresie de severitate mare
dupa Hadicott si colaboratorii.

Exista si 2 versiuni de interviu structurat pe baza scalei prin care itemii de


observare sunt transformati in intrebari la care subiectul trebuie sa raspunda:

- &n 848c25i bsp; &n 848c25i bsp; Ghidul structurat de interviu pentru scala Hamilton - HDSR
- SIG - D, dezvoltat de Williams (1988)

- &n 848c25i bsp; &n 848c25i bsp; Interviul standardizat (SI - HDRS) dezvoltat de Potts
(1990)

Prin analiza factoriala s-au conturat mai multi factori ai scalei HDRS:

In 1976, Guy prezinta 6 factori: anxietate cu somatizare, greutate, tulburari


cognitive (vinovatie, agitatie, idei suicidare, derealizare, simptome paranoide,
simptome obsesionale), variatie diurna a dispozitiei, retardare si tulburari de
somn.
Hedlund si Vieweg, in 1979 trec in revista 6 studii si constata ca exista cel
putin 2 factori relativ stabili: unul legat de severitatea simptomelor si altul cu o
variabilitate bipolara (anxietate, depresie agitata si depresie retardata)

In 1983 Rhoads si Overall fac o analiza factoriala care contureaza 7 factori


iar prin intercorelarea lor a obtinut 2 factori de ordinul 2:

Depresie

- vegetativa

- cognitiva

Prin analiza in clustere a scorurilor obtinute la 240 de pacienti evaluati,


acesti autori identifica 5 subtipuri de depresie: anxios, suicidar, somatizant,
vegetativ si paranoid.

Majoritatea studiilor au aratat ca cei mai importanti factori sunt:

- &n 848c25i bsp; &n 848c25i bsp; somnul (4, 5, 6)

- &n 848c25i bsp; &n 848c25i bsp; anxietatea (9, 10, 11)

- &n 848c25i bsp; &n 848c25i bsp; severitatea depresiei (1, 2, 7, 8, 10, 13)

Indicii de calitate ai scalei HDRS sunt foarte inalti. Coeficientii de


consistenta interna in mai multe studii au fost gasiti ca fiind foarte buni in 3 studii
din 4.

Cicchetti si Prusoff (1983) au studiat consistenta pentru fiecare item si au


gasit un indice de consistenta bun la 8 itemi.

Validitate:
Scala a fost administrata concomitent cu o scala globala de evaluare a
severitatii depresiei si mai multi autori au gasit indici de corelatie cuprinsi intre
0,48 si 0,73.

In ciuda raspandirii sale, scala Hamilton a fost criticata pentru introducerea


de prea multe simptome somatice. Ea nu prevede definitii operationale pentru
fiecare item si de aceea administrarea ei necesita un grad ridicat de expertiza
clinica.

In 1960 Hamilton spunea ca valoarea scalei depinde in intregime de


abilitatea intervievatorului de a extrage informatia necesara din diverse surse.

SM - SCALA DE MELANCOLIE

Scala de melancolie cuprinde 11 itemi completati de evaluator pe baza unui


interviu. Aceasta scala reprezinta o extensie a scalei Hamilton.

Beck si Rafaelsen, autorii scalei, si-au propus sa realizeze o scala de


depresie care sa aiba o consistenta interna mai mare ca scala Hamilton.

Markos si Salamer, in 1990, au descoperit, utilizand analiza factoriala, ca


itemii scalei suprind un singur factor. Alte studii arata ca itemii scalei sunt
omogeni pe diverse esantioane.

Administrare si scorare

Intervievatorul poate intreba orice considera necesar, astfel incat sa fie in


masura sa evalueze cei 11 itemi propusi.

Clinicienii utilizeaza o scala de la 1 - 4 pentru fiecare item.

Scorul sclaei, care reprezinta suma celor 11 scoruri ale itemilor poate varia
de la 0 - 44 puncte. Scorurile inalte indica un grad mai inalt de depresie.
In 1993, Beck recomanda urmatoarele scoruri prag:

0 - 5 puncte - nu exista depresie

6 - 9 puncte - depresie usoara

10 - 15 puncte - depresie medie

16 - 29 puncte - depresie majora

Peste 30 de puncte - depresie foarte accentuata

Fidelitatea

Beck si Rafaelsen (1980) au gasit coeficienti de fidelitate de la 0,58 - 0.88


pentru corelatii intre itemii scalei si cu alte scale.

Alte studii au gasit corelatii mai joase, in jurul valorii de 0,50.

Chambon si altii (1990) au gasit un coeficient de fidelitate de 0,70 pentru


versiunea franceza a scalei.

Alte studii au raportat coeficienti de fidelitate intre 0,71 - 0,93.

Validitatea

Scorurile scalei coreleaza cu Scala de depresie Raskin. De asemenea


coreleaza semnificativ dar mai putin cu alte instrumente de masurare a depresiei.

Further si altii, in 1989, au gasit ca marimea ventriculilor coreleaza cu


scorurile de la scala SM dar nu si cu cele de la Scala Hamilton.

Schlegel (1991) a descoperit ca activitatea cerebrala lenta coreleaza cu


valorile scalei SM desi nu si cu cele ale Scalei Hamilton.
Alte studii au aratat ca Scala SM discrimineaza in mod semnificativ intre
episoadele depresive majore cu melancolie si fara melancolie.

Alte cercetari au aratat ca scorurile la scala SM scad sub tratament adecvat


antidepresiv.

Scala MSRS - Scala pentru manie

A fost creata de Beigel, Murphy si Bunny, cercetatori la Institutul National


de Sanatate din SUA in 1971. Aceasta scala masoara frecventa si intensitatea a
26 de tipuri de comportamente maniacale, de la fuga de idei pana la a se simti
descurajat, pe perioada ultimelor 8 ore.

Itemii, adica tipurile de comportamente maniacale, au la baza literatura de


specialitate, observatiile proprii ale evaluatorilor asupra pacientilor maniacali si
declaratiile asistentelor medicale privind comportamentul acestui tip de pacienti.

Administrare si scorare

Scala evalueaza comportamentul maniacal al pacientilor, in ultimele 8 ore,


din punct de vedere al frecventei comportamentelor respective, pe o scala a
frecventei de la 0 -5 puncte, precum si din punct de vedere al intensitatii
comportamentelor respective pe o scala de la 1 - 5 puncte. Pentru fiecare tip de
comportament se obtine o nota combinata din frecventa si intensitate, astfel incat
fiecare item poate lua valori intre 0 - 25 de puncte. Scorul total, adica suma
scorurilor combinate ale fiecarui item, poate lua valori intre 0 - 650 puncte, fiind
direct proportional cu accentuarea comportamentului maniacal.

300 - 449 - stare maniacala medie

Peste 450 - stare maniacala grava

Fidelitatea
Beigel si altii (1971) au gasit corelatii interpase intre 0,86 si 1, pentru itemii
scalelor individuale cu exceptia itemului "imbracaminte neadecvata " care nu are
varianta si de aceea nu poate fi corelat cu sens.

Validitatea

Conform studiilor efectuate pe pacientii maniacali internati in clinica, scala


MSRS coreleaza foarte bine cu foile de observatie completate de medicii psihiatrii,
precum si cu listele de simptome alcatuite de asistentele care au completat si
scala MSRS.

Trei studii au gasit corelatii semnificative intre factorii scalei si inventarul


psihiatric global pentru manie.

Beigel (1971) a gasit de asemenea corelatii inalte cu scorurile check-list-


ului de simptome completate de aceleasi asistente care au completat si scala
MSRS.

S-ar putea să vă placă și