TEHNOLOGII AVANSATE ÎN FABRICAREA UTILAJULUI PETROLIER 1

1. ELEMENTE DE BAZĂ ALE PROCESULUI

DE PRODUCŢIE

În acest capitol:

 Principiile generale ale procesului de producţie

 Structura procesul tehnologic
 Problematica tratării procesului de producţie ca sistem de
producţie complex

1.1. PRINCIPIILE GENERALE ALE PROCESULUI DE PRODUCŢIE

Rezultatul proceselor de muncă în care operatorul acţionează

asupra obiectelor muncii (materiale, piese etc.) cu ajutorul mijloacelor
de muncă (maşini-unelte, utilaje, scule aşchietoare etc.) poartă
denumirea de produse. Noţiunea de produs este foarte variată
cuprinzând [1]:
- mijloacele de producţie (maşini-unelte, utilaje, scule
aşchietoare, aparate etc.);
- bunurile materiale naturale (minerale, vegetale, animale);
- bunurile de consum;
- prestaţiile de servicii (reparaţiile, transporturile etc.);
- bunurile spirituale (creaţiile artistice, organizarea timpului
liber, sportul, turismul etc.).
Orice produs reprezintă o sumă de reper (piese) asamblate într-o
succesiune logică (corespunzător cu rolul funcţional dorit), fiecare
reper caracterizându-se prin anumite proprietăţi şi printr-o anumită
formă (fig. 1.1).
2 Elemente de bază ale procesului de producţie

m
PRODUSUL =  Re peri
i 1

Proprietăţi Rolul funcţional Formă

Structura

Materialul Interacţiunea cu
Compoziţie
chimică

mijlocele de
transformare

Fig.1.1. Structura unui produs [1].

Proprietăţile rezultă din natura materialelor şi tratamentelor la

care este supus produsul iar forma se obţine ca urmare a interacţiunii
cu mijloacele de transformare. Forma şi proprietăţile sunt implicate sau
implică un anumit rol functional.
Activitatea de producţie se bazează pe folosirea unor metode
tehnologice şi organizatorice, care s-au dezvoltat şi perfecţionat
continuu, având drept scop transformarea materiei prime în produse.
Totalitatea activităţilor desfăşurate cu ajutorul mijloacelor de
muncă şi/sau a proceselor naturale care au loc în legătură cu
transformarea organizată, condusă şi realizată de operator cu scopul de a
obţine din materia primă produsul finit reprezintă procesul de producţie.
Aşadar, procesul de producţie este definit ca fiind procesul
tehnico-economic complex, care cuprinde întreaga activitate
 TEHNOLOGII AVANSATE ÎN FABRICAREA UTILAJULUI PETROLIER 3

desfăşurată într-un loc de muncă având drept scop obţinerea unui

produs (piesă, subansamblu, ansamblu, utililaj, instalaţie, aparat etc.)
cu o anumită utilitate socială.
Procesul de producţie se desfăşoară în cadrul unei societăţi
economice sau întreprindere, iar diferitele activităţi prin care se
realizează procesele de operare în cadrul compartimentelor
întreprinderii se desfăşoară pe secţii (ateliere) pe baza unei anumite
organizări interne a întreprinderii. Componenta de bază în organizarea
unei secţii este locul de muncă stabilit pe baza unei diviziuni interne
corespunzătoare a muncii.
Locul de muncă reprezintă zona din suprafaţa productivă a
secţiei (atelierului) caracterizată printr-un anumit spaţiu organizat în
concordanţă cu specificul activităţilor secţiei (atelierului).
Produsul este rezultatul unui proces de producţie.
Procesul de producţie este constituit pe baza următoarelor
componente (fig. 1.2):
- procese principale (de bază), care contribuie direct la
transformarea materiei prime în produse finite, ca de exemplu:
procesul de elaborare a semifabricatelor, procesul de prelucrare
mecanică (asigurarea formei geometrice, a dimensiunilor şi a calităţii
suprafeţelor prescrise pieselor finite), procesul de tratament termic
(schimbarea structurii materialului şi prin aceasta obţinerea
caracteristicilor fizico-mecanice prescrise), procesul de montaj
(asamblarea pieselor în cadrul produsului finit) etc;
- procese auxiliare care concură la buna desfăşurare a
proceselor tehnologice principale (de bază) cuprinzând: procesul de
pregătire tehnică, procesul de pregătire organizatorică, procesul de
pregătire economică;
- procese pregătire a proceselor principale şi auxiliare;
- procese de desfacere şi livrare.
Practic, un proces de producţie se consideră finalizat în
momentul în care produsul realizat este lansat pe piaţă şi testat de
cumpărători din punct de vedere al cerinţelor.
4 Elemente de bază ale procesului de producţie

Procese de Procese de execuţie a semifabricatelor

conducere Procese de tratament termic

Procese Procese de prelucrare mecanică

principale Procese de control

Procese de montaj

Procese de reparare şi recondiţionare

Activităţi de concepţie şi
proiectare a produsului

Activităţi de concepţie şi
Procese de
proiectare a proceselor
pregătire
tehnologice
tehnică
Activităţi de concepţie şi
proiectare a SDV-urilor

Activităţi de organizare a
locului de muncă
Proces de Procese Procese de
pregătire Activităţi de organizare a
producţie auxiliare fluxului tehnologic
organizatorică
Activităţi de organizare a
controlului calităţii

Activităţi de concepţie şi proiectare

a loturilor optime de fabricaţie
Procese de Activităţi de concepţie şi proiectare
pregătire a programelor de producţie
economică
Activităţi de evaluare a eficienţei
producţiei

Activităţi de aprovizionare cu
materii prime, SDV-uri

Activităţi de transport
Procese de pregătire a
proceselor principale şi auxiliare Activităţi administrative şi sociale

Activităţi financiare, de contabilitate

Procese de desfacere şi livrare

Fig.1.2. Structura unui proces de producţie [1].

 TEHNOLOGII AVANSATE ÎN FABRICAREA UTILAJULUI PETROLIER 5

1.2. STRUCTURA PROCESULUI TEHNOLOGIC

Procesul de producţie este alcătuit dintr-o succesiune de

procese tehnologice.
Procesul tehnologic reprezintă o parte componentă a
procesului de producţie în decursul căruia se efectuează toate
transformările şi modificările materialelor, într-o succesiune logică în
mod treptat, în scopul obţinerii unui produs.
Transformările fizico-chimice efectuate se pot produce atât în
cadrul proceselor tehnologice de extracţie, care se execută asupra
resurselor naturale şi au ca rezultat elaborarea materialelor brute, cât
şi în procesele tehnologice de prelucrare ce se exercită asupra
materialelor brute şi au ca rezultat obţinerea produselor (fig. 1.3).

Resurse Materiale Piesa

Elaborare Prelucrare semifabricat
naturale brute

Produsul Prelucrare
(piesa finită)

Fig. 1.3. Structura generală a procesului tehnologic.

În funcţie de scopul urmărit, procesele tehnologice utilizate în

construcţia de maşini şi aparate pot conduce la:
- modificarea proprietăţilor funcţionale şi tehnologice ale materialelor;
- modificarea formei, dimensiunilor, poziţiei reciproce şi calităţii
suprafeţelor semifabricatelor şi pieselor;
În funcţie de aceste modificări se pot deosebi următoarele
categorii de procese tehnologice - PT (fig. 1.4):
- PT de elaborare - se efectuează pentru a se extrage metale sau
aliaje industriale sau de puritate înaltă;
- PT de prelucrare - prin care materiile prime îşi modifică treptat
starea, compoziţia, forma, dimensiunile, poziţia reciprocă a suprafetelor
6 Elemente de bază ale procesului de producţie

şi rugozitatea rezultând piesa finită sau produsul finit;

- PT de semifabricare - se aplică pentru obţinerea
semifabricatelor (lingouri, bare, plăci, table, profile, pulberi, ţevi etc.);
- PT de fabricare - cuprinde toate modificările de formă,
dimensiuni, poziţie reciprocă a suprafeţetor şi rugozitate în scopul
obţinerii piesei finite;
- PT de tratament termic - se aplică în scopul modificării
caracteristicilor fizico-mecanice şi/sau tehnologice ale unui material, fie
în întreaga masă, fie numai în straturile de suprafaţă;

Elaborare

Semifabricare

Prelucrare Fabricare

Tratament

Demontabilă
Asamblare
Nedemontabilă
Procese
tehnologice
Distructiv
Control
Nedistructiv

Produse finite
Probe,
încercări
Modele de
laborator

Reparare şi
recondiţionare

Fig. 1.4. Categorii de procese tehnologice.

- PT de control - prin care se determină starea, forma, precizia

 TEHNOLOGII AVANSATE ÎN FABRICAREA UTILAJULUI PETROLIER 7

dimensională, poziţia reciprocă şi calitatea pieselor-semifabricat,

pieselor finite şi respectiv a produselor, în conformitate cu
documentaţia tehnologică;
- PT de asamblare - prin care piesele finite sunt grupate într-o
succesiune logică, în subansamble, ansamble, agregate;
- PT de reparare şi recondiţionare - prin care pieselor,
subansamblelor sau ansamblele care s-au degradat în timpul
funcţionarii Ii se restabilesc caracteristicile iniţiale pentru acelaşi rol
funcţional sau alte caracteristici pentru un alt rol funcţional.
Dintre toate procesele tehnologice necesare executării maşinilor,
cel de prelucrare mecanică este cel mai complex.
Elementele componente ale procesului tehnologic de prelucrare
mecanică sunt: operaţia, aşezarea/poziţia, faza, trecerea, mânuirea şi
mişcarea (fig. 1.5).

n n m
Proces tehnologic 
i 1
Operaţi   Aşezări (poziţii)
i 1 i 1

n m p r n m p
    Treceri    Faze
i 1 i 1 i 1 i 1 i 1 i 1 i 1

n m p r s n m p r s t
     Mânuiri       Mişcări
i 1 i 1 i 1 i 1 i 1 i 1 i 1 i 1 i 1 i 1 i 1

Fig. 1.5. Structura procesului tehnologic de prelucrare mecanică.

8 Elemente de bază ale procesului de producţie

1.3. PROBLEMATICA TRATĂRII PROCESULUI DE PRODUCŢIE CA

SISTEM DE PRODUCŢIE COMPLEX

1.3.1. Definirea tehnologiei

Există numeroase definiţii ale tehnologie, fiecare având la bază

alte criterii:
a) Tehnologia este ştiinţă a procedeelor şi mijloacelor
de prelucrare a materialelor; reprezintă ansamblul
proceselor, metodelor, procedeelor, operaţiilor,
utilizate în scopul obţinerii unui anumit produs.

Aceasta definiţie este satisfăcătoare; concordanţa acestei definiţii

cu realitatea este ilustrată de orice vizită într-o întreprindere.

b) Tehnologia reprezintă un ansamblu complex de

cunoştinţe, mijloace şi abilităţi, organizat pentru a
realiza producţia unui anumit produs.

Această definiţie atrage atenţia că cele trei elemente care intră în

componenţa unei tehnologii: cunoştinţele asupra produselor care stau
la baza transformărilor ce au loc în proces („cunoştinţele”), utilaje şi
abilităţile (know-how-ul) sunt componente indispensabile de
importanţă egală. Lipsa unuia dintre ele conduce la eşecuri.
Remarcă
O metodă avansată de fabricaţie nu poate fi utilizată la scară industrială
dacă lipsesc utilajele necesare realizării procesului de fabricaţie.
Nici utilajele, nici abilităţile nu sunt suficiente dacă lipsesc elementele de
cunoaştere a procesului, a proprietăţilor materiilor prime şi a produselor
intermediare, a modului cum se va comporta produsul în exploatare.

c) Tehnologia este un ansamblu de utilaje, procedee,

echipamente şi metode pentru „a face” sau „a
 TEHNOLOGII AVANSATE ÎN FABRICAREA UTILAJULUI PETROLIER 9

fabrica” ansamblul care permite extinderea

capacităţii de acţiune a omului.
Această definiţie aduce un element în plus, deloc neglijabil,
extinderea capacităţii de acţiune a omului. Datorită ei omul poate
merge pe apă, sub apă, poate zbura, poate comunica la distanţe foarte
mari aproape instantaneu. Ce nu poate face în prezent va putea,
probabil, în viitor, pe seama unei noi descoperiri tehnice.

d) Tehnologia este ştiinţa procedeelor de fabricare şi a

utilajelor care permit transformarea, în condiţii
economic avantajoase, a materiilor prime în
produse.

Cu această definiţie se intră în domeniul restricţiilor;

transformarea cu care se ocupă tehnologia analizată trebuie realizată
în condiţii economic avantajoase, la un cost acceptat de piaţă.
Remarcă
Astăzi, sub aspectul cunoştinţelor s-ar putea să se construiască automobile
total nepoluante, electrice sau cu hidrogen, însă preţul de cumpărare şi costurile
de exploatare ale acestor tipuri de automobile ar fi uriaşe.
S-ar putea astăzi să se scoată aluminiul din „lut” ?, în prezent, se extrage
doar din bauxită, care este mult mai rară decât lutul, pentru că este procedeul,
care conduce la un preţ rezonabil al aluminiului.
Poate în viitor se va putea folosi un procedeu, care să plece de la „lut” şi
care să conducă la un preţ acceptabil pentru aluminiu.

e) Tehnologia este arta de a utiliza, într-un context

local şi într-un scop precis, ştiinţele, metodele şi
utilajele care pot servi la concepţia şi realizarea unui
produs şi a procedeului său de fabricaţie.

Această definiţie este cea care răspunde cerinţelor unei economii

de piaţă. Conform acestei definiţii, o tehnologie nu are sens decât prin
prisma rezultatelor finale, care trebuie să fie certe, purtătoare de
succes, obţinut în condiţii riguros definite, perfect controlabile şi
reproductibile.
Clasificarea tehnologiilor şi prezentarea caracteristicilor acestora
este redată în tabelul 1.1.
10 Elemente de bază ale procesului de producţie

Tabelul 1.1. Tipurile de tehnologii

Nr.
Criteriul de
crt Tipuri – caracteristici
clasificare
.
0 1 2
1. După gradul  Tehnologii manuale;
de  Tehnologii mecanizate;
participare a  Tehnologii automatizate;
forţei de  Tehnologii robotizate.
muncă
2. După modul  Tehnologii discontinue – sunt tehnologiile în cadrul cărora
de produsul se realizează în şarje, ciclic.
desfăşurare  Tehnologii continue – presupun o linie de utilaje care
în timp funcţionează fiecare la parametrii constanţi.
 Tehnologii mixte – realizează o parte a transformărilor în
regim continuu şi o altă parte în regim discontinuu.
3. După rolul  Tehnologii principale - care realizează transformarea propriu-
în obţinerea zisă a materiei prime.
produsului  Tehnologii auxiliare - concură la realizarea transformărilor fără
a participa însă direct.
 Tehnologii de deservire (logistică) - reprezintă operaţiile de
transport, depozitare, control.
Procesul de fabricaţie va conţine totdeauna un proces principal
şi mai multe procese auxiliare şi de deservire.
4. După tipul  Tehnologii de transformare - sunt cele care utilizează
transformări procedee bazate pe schimbarea structurii materiilor prime prin
lor transformări chimice sau fizico-chimice.
 Tehnologii de asamblare - sunt tehnologiile de realizare ale
produselor prin asamblarea componentelor.
5. După  Tehnologii de produs - care vizează obţinerea pe o anumită cale
natura a unui anumit produs.
produsului  Tehnologii de proces - care vizează organizarea fazelor de
producţie.
 Tehnologii de metode - unde se întâlnesc tehnologiile de
cercetare, de marketing, de informatizare.
 TEHNOLOGII AVANSATE ÎN FABRICAREA UTILAJULUI PETROLIER 11

Tabelul 1.1. (continuare)

6. După rolul în  Tehnologii esenţiale - caracterizează domeniul industrial

poziţionarea în care se situează întreprinderea.
concurenţială  Tehnologii de diferenţiere - sunt caracteristice unei
a anumite întreprinderi care îi permite să ofere produse
întreprinderii specifice clienţilor săi.
 Tehnologii definitorii - prezintă un interes major pentru
întreprindere.
 Tehnologii periferice - sunt necesare pentru funcţionarea
întreprinderii, dar nu face obiectul preocupărilor acesteia.
De exemplu, gestiunea fondurilor va fi o tehnologie
periferică pentru secţie de maşini-unelte dar va fi o
tehnologie definitorie pentru o bancă.
7. După nivelul  Tehnologii controlabile - aflate sub controlul întreprinderii
de control al respective (se desfăşoară în cadrul acesteia).
întreprinderii  Tehnologii necontrolabile - care apar la produsele ce se
obţin prin cooperare cu alte întreprinderi.
Pentru ca produsul final să fie de calitate ambele tipuri de
tehnologii trebuie să fie la nivel optim.
8. După nivelul  Tehnologii emergente - sunt cele care funcţionează de
de dezvoltare puţin timp, care nu şi-au dovedit încă nici calităţile şi nici
defectele. Orice întreprindere trebuie să dispună de cel
puţin o asemenea tehnologie aleasă în mod
corespunzător.
 Tehnologii evolutive - sunt cele care s-au impus deja, fără
ca utilizarea lor să fie generalizată. Studiile făcute asupra
lor pot aduce îmbunătăţiri pentru creşterea gradului de
eficienţă.
 Tehnologii mature - sunt cele utilizate în mod curent, sunt
bine definite şi oferă rezultate satisfăcătoare.
 Tehnologii în declin - sunt acelea faţă de care s-a impus o
tehnologie mai performantă.
 Tehnologii depăşite - sunt cele care nu oferă performanţe
sub aspectul calităţii produselor şi al costurilor de
fabricaţie.

Noile tehnologii prezintă o serie de trăsături specifice:

12 Elemente de bază ale procesului de producţie

 sunt transversale - în sensul că o tehnologie poate fi regăsită

în mai multe ramuri industriale, diferite între ele. Laserul este
utilizat în mecanică, la prelucrarea materialelor, în medicină,
în informatică sau la redarea sunetului, ca cititor de CD
(Compact-Disk);
 sunt contagioase, în sensul că transferul de la o ramură la alta
se face extrem de rapid;
 sunt combinatorii, ceea ce înseamnă că pentru a fi utilizate
trebuie să se facă apel la un ansamblu de tehnologii
(CD-PLAYER-ul reuneşte tehnologia laser cu cea a
prelucrării numerice a semnalului);
 sunt expansive, apariţia şi utilizarea lor determină apariţia şi
utilizarea altor tehnologii mai noi (stocarea informaţiei pe CD
a condus la o tehnologie de inscripţionare laser a CD-urilor,
înlocuind tehnologia mecanică iniţială);
 sunt complexe şi costisitoare - necesită personal cu înaltă
calificare care trebuie să dispună de mijloace de lucru
sofisticate (scumpe);
 sunt creatoare de valoare adăugată mare, presupun un aport
însemnat de inteligenţă şi mai puţin de materie primă şi
energie.

O întreprindere total informatizată, la nivelul cunoştinţelor

actuale, ar cuprinde elementele prezentate în figura 1.6 [4].
În prezent se modifică metodele şi sistemele de fabricaţie:
- apar tehnologii noi de prelucrare;
- fluxuri tehnologice comportă mai puţine faze;
- flexibilitatea tehnologiilor creşte.
De asemenea, s-a produs scurtarea considerabilă, practic
eliminarea perioadei între descoperirea de către cercetători a unui nou
fenomen fizic/chimic/biologic şi aplicarea lui în industrie [4], pentru noi
produse sau noi procese de fabricaţie (tabelul 1.4).
 TEHNOLOGII AVANSATE ÎN FABRICAREA UTILAJULUI PETROLIER 13

Fig. 1.6. Întreprindere informatizată:

CAD - Computer Asistent Design (Proiectare asistată de calculator);
CAT - Computer Asistent Testing (verificare asistată de calculator);
CAM - Computer Asistent Manufacturing (Fabricare asistată de calculator);
CAL - Computer Asistent Logiostics (Aprovizionare-desfacere asistată de calculator);
CAP - Computer Asistent Planning (Planificare asistată de calculator);
CFP&A - Computer Financial Planning & Accounting (planificare financiară
şi contabilitate asistată de calculator).

Bibliografie

1. Amza, Gh., Amza, C. Gh., Procese de operare, vol. I, Ediţia a II-a,

Editura BREN, Bucureşti, 2001
2. Antonescu, N. N., Ulmanu, V., Fabricarea, reperarea şi întreţinerea
utilajului chimic şi petrochimic, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1981
3. Picoş, C., Tehnologia construcţiei de maşini, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1974
4. Tache, V., Brăgaru, A., Dispozitive pentru maşini-unelte, Editura
Tehnică, Bucureşti, 1976
5. Petrescu, M., G., Nae, I., Maşini-unelte şi prelucrări prin aşchiere,
Editura Universităţii din Ploieşti, Ploieşti, 2004