28.05.
2020
FUNCŢIUNEA DE PRODUCŢIE A
ÎNTREPRINDERII
1 2
b) conducerea operativă a producţiei:
-„defalcarea” în timp şi spaţiu a sarcinilor cuprinse în planul de producţie;
-întocmirea de grafice operative de producţie pe perioade scurte de timp şi
pe subunităţi;
-asigură cadrul informaţional necesar lansării şi controlului îndeplinirii
programelor de fabricaţie, etc.
c) activitatea privind executarea (fabricaţia) propriu-zisă:
-aplicarea metodelor de organizare corespunzătoare producţiei executate;
-aplicarea metodelor de muncă corespunzătoare procesului de producţie;
-utilizarea adecvată a resurselor materiale şi umane, etc.
3 4
f) producţia auxiliară:
-determină necesarul de utilităţi (energie, combustibil, unelte, etc.)
şi corelarea acestuia cu necesarul secţiilor de bază;
-organizează activităţile din subunităţile proprii.
5 6
• Funcţiunea de producţie reprezintă ansamblul activităţilor de pregătire, de
bază, auxiliare, de servire şi anexe, desfăşurate în vederea asigurării condiţiilor
tehnice şi materiale necesare fabricaţiei.
• Această funcţiune este formată din următoarele activităţi:
a) activitatea de pregătire a producţiei:
-pregătirea utilajelor, instalaţiilor pentru executarea sarcinilor programate;
-asigurarea condiţiilor necesare respectării tehnologiilor de fabricaţie;
-organizarea aprovizionării ritmice a locurilor de muncă cu materiale, piese etc.;
Este influenţată de gradul de noutate a produsului ce urmează a se fabrica -
produs nou asimilat, produs modernizat sau a cărui fabricaţie se repetă.
d) controlul tehnic de calitate (CTC):
-stabilirea formelor şi metodelor de control tehnic de calitate;
-organizarea controlului inter-operaţional şi inter-fazic;
-organizarea activităţii laboratoarelor, standurilor de probă, etc.;
-verificarea materiilor prime, materialelor, semifabricatelor şi subansamblelor,
precum şi a produselor finite, etc.
e) întreţinerea şi repararea maşinilor şi utilajelor:
-organizează activitatea din compartimentele de întreţinere şi reparaţii;
-elaborează şi fundamentează planul de revizii şi reparaţii;
-stabileşte numărul de intervenţii tehnice;
-organizează activitatea de modernizare a utilajelor, etc.
Procesul de producţie
• reprezintă totalitatea activităţilor desfăşurate cu
ajutorul mijloacelor de muncă şi a proceselor
naturale care au loc în legătură cu transformarea
obiectelor muncii în produse finite.
• In compunerea procesului de producţie se disting
două laturi principale, care se intercondiţionează
reciproc:
– procesul tehnologic şi
– procesul de muncă.
1

Procesul tehnologic
• reprezintă transformarea cantitativă şi
calitativă a obiectelor muncii
• prin modificarea formei, a dimensiunii, a
structurii interne, deseori transformările fizice
sau chimice fiind datorate proceselor naturale,
timp în care procesele de muncă se opresc
complet sau parţial.
7 8
Organizarea activităţii de bază
• reprezintă activităţile executanţilor în sfera productivă
sau îndeplinirea unor atribuţii în sfera neproductivă cu
ajutorul uneltelor de muncă asupra obiectelor de
muncă, în vederea transformării lor în bunuri materiale.
• În funcţie de specificul fiecărei întreprinderi modalitatea
de organizare a producţiei poate fi de două mari
categorii:
-modalitatea de organizare a producţiei în flux
- modalitatea de organizare a producţiei pe comenzi
sau pe „grupe omogene de maşini şi utilaje”
9 10
Organizarea producţiei în flux
• Modalitatea de organizare a producţiei în flux are următoarele
trăsături de bază:
- operaţiile tehnologice sunt divizate în mod egal pentru a fi obţinute
aceleaşi rezultate la intervale de timp egale;
- operaţiile tehnologice sunt repartizate pe fiecare loc de muncă în parte,
ce sunt specializate în executarea acestora;
- amplasarea locurilor de munca se face în ordinea impusă de succesiunea
executării operaţiilor tehnologice;
- procesele de producţie se desfăşoară concomitent la toate locurile de
muncă de pe acea linie de flux;
- deplasarea produselor se face cu ajutorul mijloacelor de transport
corespunzătoare, respectiv cu flux continuu (benzi rulante, planuri
înclinate).
11
28.05.2020
Procesul de muncă
• reprezintă activităţile executanţilor în sfera
productivă sau îndeplinirea unor atribuţii în
sfera neproductivă
• cu ajutorul uneltelor de muncă asupra
obiectelor de muncă, în vederea transformării
lor în bunuri materiale.
Organizarea producţiei în flux
• reprezintă activităţile executanţilor în sfera productivă
sau îndeplinirea unor atribuţii în sfera neproductivă cu
ajutorul uneltelor de muncă asupra obiectelor de
muncă, în vederea transformării lor în bunuri materiale.
• În funcţie de specificul fiecărei întreprinderi modalitatea
de organizare a producţiei poate fi de două mari
categorii:
-modalitatea de organizare a producţiei în flux
- modalitatea de organizare a producţiei pe comenzi
sau pe „grupe omogene de maşini şi utilaje”
Organizarea producţiei în flux
Avantaje:
-se reduc mult distanţele de deplasare, numărul
depozitărilor intermediare şi volumul manipulărilor;
-se reduce durata ciclului de fabricaţie;
-se asigură o mai bună continuitate şi ritmicitate a
procesului de producţie;
-se creează premize favorabile pentru creşterea calităţii
execuţiei;
-se asigură un control eficient al producţiei, etc.
12
2

Organizarea producţiei în flux
Neajunsuri:
-existenţa unei flexibilităţi reduse atunci când se trece de
la un sortiment la altul;
-ca urmare a executării aceloraşi operaţii tehnologice
apare monotonia în muncă;
-atunci când se defectează anumite maşini sau lipsesc
anumite materiale este mai greu de menţinut
continuitatea procesului de producţie, etc.
13
Organizarea producţiei pe comenzi
Trăsături de bază:
- secţiile de bază sunt organizate după principiul tehnologic,
fiecare secţie executând o anumită fază a procesului
tehnologic;
- utilajele sunt amplasate conform principiului grupelor
omogene de maşini;
- utilajele sunt universale (care pot executa o varietate mare de
operaţii tehnologice), fiind deservite de o forţă de muncă
policalificată;
- mijloacele de transport intern utilizate sunt cele cu flux
discontinuu (electrocare, motostivuitoare, cărucioare, etc.);
- deplasarea produselor se face de obicei în loturi mici.
15
Organizarea producţiei pe comenzi
Neajunsuri:
- conducerea acestei forme de organizare este mai dificil de
realizat, deoarece procesele de producţie sunt diferite şi
numeroase;
- datorită faptului că este nevoie de o policalificare a
personalului cresc cheltuielile de personal, care în final duc la
creşterea costului de producţie;
- existenţa unei varietăţi mari de produse duce la creşterea
volumului de transport intern;
- este nevoie de un sistem complex al controlului calităţii
produselor, tocmai datorită multitudinii de produse fabricate.
17
28.05.2020
Organizarea producţiei pe comenzi
• se bazează pe gruparea utilajelor conform principiului
specializării tehnologice, de unde şi denumirea în
unele surse bibliografice de organizare a producţiei pe
grupe omogene de maşini sau organizarea funcţională
a producţiei
• este specifică tipului de producţie individuală sau de
serie mică, ceea ce implică respectarea unor cerinţe şi
principii determinate, utilizarea unor utilaje cu
caracter universal şi o forţă de muncă policalificată.
14
Organizarea producţiei pe comenzi
Avantaje:
- executarea unei varietăţi mari de produse permite
întreprinderii de a se adapta mai uşor cerinţelor pieţei, în
sensul că dacă un produs are o cerere mai mare poate fi
produs în cantităţi mai mari, iar produsele a căror cerere este
mică sa fie scoase treptat din fabricaţie;
- datorită caracterului universal al locurilor de muncă şi a
policalificării forţei de muncă este uşor de efectuat substituirea
fără a perturba desfăşurarea procesului de producţie;
- gama diversă de produse executate poate satisface cerinţele
diferitor consumatori, chiar şi într-un număr mic, ajungându-se
până la produsele personalizate.
16
Organizarea activităţii auxiliare
1. activitatea de întreţineri şi reparaţii a utilajelor este impusă de faptul
că pe parcursul folosirii lor productive, acestea sunt supuse procesului de
uzură fizică şi morală.
Reparaţia este lucrarea efectuată în scopul menţinerii în stare de
funcţionare a utilajelor, prin care se înlătură defecţiunile constatate în
funcţionare şi se realizează înlocuirea totală sau parţială a acelor
componente care au o durată mai mică de funcţionare în comparaţie cu
altele.
Mentenabilitatea este capacitatea unui utilaj/echipament de a-şi restabili
caracteristicile tehnico-funcţionale prin întreţineri şi reparaţii. Altfel spus,
mentenabilitatea este proprietatea pe care o deţine o maşină, utilaj sau
instalaţie ca pe durata vieţii sale să se întreţină uşor, cu intervenţii cât mai
puţine şi cu minimun de cheltuieli.
Mentenanţa este ansamblul lucrărilor de întreţineri şi reparaţii, care au ca
scop înlăturarea defecţiunilor unor piese, subansamble şi readucerea
utilajului/echipamentului la starea de funcţionare.
18
3

Organizarea activităţii auxiliare
2. Activitatea de asigurare cu SDV-uri
• Asigurarea cu SDV-uri a procesului de producţie impune
organizarea în întreprinderi a unui sector specializat.
• Mărimea şi structura activităţii de SDV-uri depind in special
de specificul ramurii de activitate şi dimensiunea
întreprinderii.
19
Organizarea activităţilor de servire
1. organizarea activităţii depozitelor
Depozitul este o clădire, o construcţie sau o suprafaţă special
amenajată cu instalaţii necesare efectuării operaţiilor legate de
manipularea şi păstrarea materialelor sau a produselor finite.
Existenţa depozitelor permite asigurarea continuităţii procesului
de producţie în secţiile de bază precum şi satisfacerea operativă
a cererii.
Magazia este spaţiul pentru depozitarea materiilor prime, a
stocurilor şi a bunurilor în curs de prelucrare.
Existenţa magaziilor permite achiziţionarea unor materii prime
care să asigure continuitatea activităţii secţiilor de producţie.
21
28.05.2020
Organizarea activităţii auxiliare
3. Activitatea de asigurare cu tipuri de energie
Activitatea de producţie din cadrul unei întreprinderi se
caracterizează printr-un consum important de diferite feluri de
energie, cum ar fi: energie electrică, abur, gaze, aer comprimat
etc.
Necesarul întreprinderii din aceste feluri de energie este asigurat
de un ansamblu de unităţi energetice producătoare de energie:
centrala electrică, centrala producătoare de apă caldă, abur, aer
comprimat, staţia generatoare de oxigen, acetilenă etc.
La fel de importante pentru întreprinderea industrială ca şi
centralele producătoare de diferite tipuri de energie sunt şi
diversele reţele, conducte sau instalaţii, care asigură transportul
acestor feluri de energie la consumatori.
20
Organizarea activităţilor de servire
2. Activitatea de transport intern
• Transportul intern este o activitate de deplasare cu mijloace
de transport a diferitelor materiale, piese, produse etc., pe
distanţa care separă două locuri de muncă, ce se succed în
procesul tehnologic în interiorul întreprinderii, cuprinzând
operaţiile de: încărcare, transportul propriu-zis, manipulare şi
descărcare.
• Importanţa activităţii de transport intern derivă din faptul că
acesta contribuie direct la desfăşurarea procesului de
producţie şi ocupă o pondere mare în totalul activităţilor din
cadrul unei întreprinderi.
22