Tahogeneratoare

Tahogeneratoarele sunt masini electrice speciale a căror tensiune la borne este

proporţională cu viteza lor instantanee de rotaţie: Ue=keΩ=kn.
Fiind deci antrenate de o maşină (dispozitiv ) a carui turaţie trebuie măsurată şi
furnizând la borne o tensiune proporţională cu această turaţie, însemnă că ele lucrează
în regim de generator. Întrucâ furnizează la borne o tensiune, ele sunt legate la un
voltmetru care este etalonat direct în unităţi de turaţie (rot/min), voltmetru cu o rezistenţă
internă mare.
Regim indicator
motor tg V

Tahogeneratorul şi voltmetrul se împerechează în fabrică.

Sistem de reglare automată a turaţiei cu tahogenerator

n-turatie n*-turatie prescrisa

motor tg masurata

comanda semnal de eroare

motor

După principiul lor de funcţionare, tahogeneratoarele se împart în:

- tahogeneratoare sincrone;
- tahogeneratoare de c.c.;
- tahogeneratoare asincrone;
In ordinea de mai sus creşte şi pretul lor, ca de altfel şi acurateţea.
Cele mai ieftine şi mai puţin precise - cele sincrone, cele mai scumpe şi mai
precise – cele asincrone.
Tahogeneratoarele sunt afectate de erori care pot fi de fază şi de amplitudine,
cauzele acestor erori fiind următoarele:
- căderea de tensiune interioară şi la perii;
- reacţia indusului;
- reactanţele inductive şi capacitive ale circuitului de ieşire;
- încălzirea maşinii;
- îmbătrânirea şi modificarea în timp a caracteristicilor magneţilor permannenţi.
Pentru tahogeneratoarele utilizate în automatizări în sisteme mai puţin
pretenţioase se admit erori de 2%, în cazuri speciale impunându-se valori de 0,1%
pentru erorile de amplitudine şi de 30’ pentru erorile de fază, performanţe care pot fi
realizate doar de tahogeneratoarele asincrone cu corecţii de fază, amplitudine şi
termică.
 Tahogeneratoare sincrone

Sunt cele mai simple tipuri constructive de tahogeneratoare, având un stator

confecţionat din tole electrotehnice, cu crestături în care este plasată o înfăşurare
monofazată. Rotorul este multipolar, confecţionat din magneţi permanenţi, fig.1 (cel mai
adesea), sau în construcţie specială, fig.2, având rotorul tip gheară, permiţând o
excitaţie fără contacte, amplasată tot pe stator.

Fig.1 Fig.2

Rotor tip gheara

Tensiunea electromotoare de mers în gol la un generator sincron este:

e  2fNkw m sint , cu valoarea efectivă
E   2fNkw m  k e  proporţională cu viteza de rotaţie.
La funcţionarea pe o impedanţă de sarcină Zb, au loc abateri de la această
linearitate, pe de o parte datorită reacţiei indusului şi a căderii de tensiune ohmică, iar
pe de alta, datorită faptului că de viteză, respectiv frecvenţă depind şi reactanţele
inductive proprii din circuitul indusului cât şi din circuitul exterior. Datorită acestui fapt,
odată cu variaţia vitezei se moidifică şi alura caracteristicii externe a generatorului şi ca
urmare dispare liniaritatea dintre tensiunea de ieşire şi viteză, putând să apară erori
inadmisibil de mari. Ca urmare tahogeneratoarele sincrone sunt rar utilizate în sistemele
automate, cel mai adesea fiind utilizate ca indicatoare de viteză.

Tahogeneratoare asincrone

Tahogeneratorul asincon cu rotorul pahar din material nemagnetic se

caracterizează prin independenţa frecvenţei de ieşire de viteza unghiulară a rotorului şi
prin erori foarte reduse de amplitudine şi fază, având o largă răspândire în sistemele de
automatizări.
 Şi tahogeneratoarele asincrone sunt afectate de erori care pot fi:
- erori funcţionale – tensiunea de ieşire nu este perfect liniară cu
viteza(liniaritatea creşte odată cu scăderea reactanţei de scăpări şi a
rezistenţei înfăşurării de excitaţie);
- erori datorate imperfecţiunilor constructive - apare astfel o tensiune
electromotoare suplimentară având două componente, una depinde de viteza
de rotaţie şi una independentă de aceasta – astfel chiar dacă rotorul este în
repaus se poate ca la bornele de ieşire să apară o tensiune, valoarea
acesteia reprezentând un criteriu de apreciere a preciziei traductorului de
viteză;
- erori de temperatură – se modifică rezistenţa înfăşurărilor odată cu creşterea
temperaturii.

Tahogeneratoare de curent continuu

Sunt construite pe principiul generatorului de curent continuu, prezintă avantajul

lipsei erorilor de fază, tensiunea de ieşire nu depinde de caracterul sarcinii. Au în
schimb o construcţie mai complicată, sunt mai scumpe, necesită întreţinere datorită
uzurii periilor şi colectorului şi necesită utilizarea unor filtre de deparazitare. Cu toate ca
prezinta aceste dezavantaje, tahogeneratoarele de c.c sunt cele mai raspândite
traductoare de viteza folosite în sistemele automate si, de cele mai multe ori, sunt
integrate în constructia servomotoarelor a caror viteza trebuie evaluata
Tahogeneratoarele de c.c. se pot împărţi după modul de excitaţie astfel:
- cu excitaţie separată;
 - cu magneţi permanenţi.
Cele cu excitaţie separată sunt tot mai rar utilizate, şi necesită o sursă d4e
tensiune constantă şi o compensare a temperaturii. Aceasta se poate face fie prin
saturarea circuitului inductor (fluxul este constant pentru o gamă largă a curentului de
excitaţie), fie folosind o sursă de curent constant.
În cazul utilizării magneţilor permanenţi se aleg acele aliaje a căror sensibilitate în
timp şi termică este cea mai bună, ca Alnico – coeficient reversibil de scădere a inducţiei
sub 0,01%/0C. Pentru a îmbunătăţi şi mai mult stabilitatea termică, se prevăd structuri
magnetice pentru tahogeneratoare, a căror stabilitate scade cu temperatura. Aceste
materiale sunt de tipul calmalloy, NI-Cu, termalloy.

Fig.
Compensarea influenţei încălzirii se bazează pe faptul că pe măsură ce creşte
temperatura, reluctanţa şunturilor creşte şi ca urmare fluxul de dispersie al circuitului
magnetic scade şi deşi inducţia remanentă a magnetului permanent scade, fluxul
principal rămâne practic constant.
Rotorul are o înfăşurare de tip ondulat plasată în crestături înclinate, colectorul
fiind cel clasic, periile sunt însă metalice pentru a reduce cât mai mult căderea de
tensiune la perii. Dacă situaţia impune se pot folosi şi rotoare de tip pahar sau disc.
Din cauza numărului mic de lamele a colectorului, tensiunea de ieşire nu este
perfect continuă, având un caracter pulsator. Frecvenţa acestor pulsuri este dependentă
de numărul de lamele Z şi de turatie fT=nZ/60.
 Fata de alte tahogeneratoare (sincrone, de exemplu) tahogeneratoarele de c.c.
prezinta avantajul lipsei erorii de faza, adica valoarea curentului de sarcina nu depinde
de caracterul sarcinii.
Caracteristica tahogeneratoarelor de c.c.

Coeficientul de ondulație