Ghid practic pentru tratarea albinelor cu acid oxalic

I. Introducere:
Eu tratez împotriva varroa exclusiv cu acid oxalic de doi
ani, iar rezultatele sunt foarte bune. Cunosc un apicultor care se
bazează aproape exclusiv pe tratamentul cu acid oxalic prin
picurare de 7 ani. E un tratament eficient și nu am observat efecte
adverse împotriva albinelor (nu susțin că nu există, însă e un
tratament foarte bine suportat de albine dacă e efectuat corect).
Sunt zeci de studii serioase care demonstrează acest lucru.
Deoarece în România nu am găsit un prospect oficial
aprobat pentru acest tratament, iar pe grupurile apicole găsesc tot
felul de variante, unele cât se poate de greșite, în care dozele sunt
foarte mari sau în care soluția prin picurare se aplică pe spetezele ramelor în loc să se dea pe albinele
de pe intervalele dintre rame, etc., m-am hotărât să fac acest ghid. Menționez că acesta nu e unul
oficial în țara noastră. Nu știu ca acidul oxalic să fie aprobat ca medicament în România. Sunt aprobate
doar produse care au ca substanță
activă acidul oxalic, însă prețul lor
e prohibitiv și nu cred că au efecte
mai bune decât banalul acid oxalic
dihidrat dizolvat în sirop de zahăr.
Din punctul meu de vedere, aceste
produse nu sunt decât niște
modalități prin care se cheltuie
inutil banii din PNA.

II. Acidul oxalic:

Acidul oxalic este un acid organic care se găsește în plante, ar
și în miere sau alte produse naturale. Este biodegradabil și reprezintă
o modalitate prin care plantele se apără de acarieni. Deși e utilizat ca
acaricid de o mulțime de plante de foarte mult timp (probabil
milioane de ani), nu s-au identificat până acum acarieni care să
dezvolte rezistență la acesta. Pe de altă parte, insectele și mamiferele
tolerează destul de bine acidul oxalic în doze mici. Spre exemplu, o
salată de spanac conține mai mult acid oxalic decât doza aplicată unui
stup prin metoda picurării. La fel și o jumătate de kilogram de
morcovi. Alimentele care conțin concentrații mari de acid oxalic în
ele sunt (în ordine descrescătoare): hrișca, piperul negru, pătrunjelul,
semințele de mac, reventul, spanacul, gulia, banana, cacaua, ciocolata,
nucile, majoritatea fructelor de pădure și fasolele. Dacă mâncați spre
exemplu banala salată de primăvară de spanac cu pâine, senzația de praf în gură pe care s-ar putea să o
simțiți se datorează reacției acidului oxalic cu alte substanțe ce formează precipitați. În doze mari,
acidul oxalic este nefrotoxic (afectează rinichii). Prin urmare, nu înghițiți și nu respirați vapori de acid
oxalic. Încercați să vă protejați sănătatea. În special cei care au
probleme cu pietrele la rinichi ar trebui să fie foarte atenți la
folosirea acidului oxalic prin sublimare, iar dacă aleg să folosească
sublimarea, ar trebui să folosească echipament de protecție adecvat
(inclusiv mască cu filtru P3). De asemenea, ca la orice acid, trebuie
evitat contactul cu pielea.
Punctul de sublimare (trecerea din stare solidă în stare
gazoasă) al acidului oxalic este de 157°Celsius, iar cel de topire e de
189,5° Celsius. Cu toate acestea, din considerente practice,

1
sublimatoarele de tip Sublimox sunt reglate la 230° Celsius, deoarece degradarea acidului oxalic e
infimă în condițiile din sublimatoarele noastre.
În magazinele de profil, acidul oxalic se găsește în două forme:
1. Acidul oxalic dihidrat, cu formula chimică: C2H2O4*2 H2O, CAS Nr. 6153-56-6, masa
moleculară: 126,07. Este un produs stabil, utilizat în foarte multe aplicații.
2. Acidul oxalic anhidru, cu formula chimică: HO2CCO2H, CAS Nr. 144-62-7, masa
moleculară: 90,03. E utilizat în special ca reactiv pentru analize.
Pentru apicultură, vă recomand să folosiți acid oxalic dihidrat. Menționez că toate
omologările, dozele și studiile disponibile sunt pentru acid oxalic dihidrat. Deoarece mulți
comercianți scriu mențiunea „reactiv pentru analiză” pe etichetele recipientelor cu acid oxalic dihidrat,
„uitând” să menționeze ce tip de acid vând de fapt, vă sfătuiesc să vedeți ce nr. CAS e trecut pe cutie.
Singurele cutii cu acid anhidru veritabil pe care le-am găsit pe piață sunt cele de Chemical Company și
Ecomold Invest din Iași. Dacă aveți acid anhidru, puteți să îl utilizați, dar folosiți doar 7/10 din
cantitatea indicată (mai exact, 71,41%). La sublimare, acidul oxalic anhidru sublimează mai rapid, fără
a da senzația de fierbere în cuva aparatului, dar umiditatea mai mare de la sublimarea acidului dihidrat
asigură o mai bună eficacitate a tratamentului. Mai mult, acidul oxalic anhidru va reacționa cu apa din
atmosferă, devenind, în timp, dihidrat.

III. Metode de tratament:

A. Tratamentul prin picurare:

1. Mod de preparare a soluției de tratament:
• Pregătiți sirop de zahăr 1/1 (50%, adică 1 kg de zahăr în 1 litru de
apă). Apa se poate încălzi pâna la fierbere, dar, după ce se adaugă
zahărul, siropul nu se fierbe. Se poate de asemenea fierbe apa,
după care ia de pe foc și se adaugă acidul oxalic, iar după
dizolvarea acestuia se adaugă zahărul.
• Se măsoară 1 litru de sirop și se adaugă 35 g cristale de acid
oxalic dihidrat (puritate de cel puțin 99,6%). În practică, eu pentru
40 de stupi pun 70 de grame de acid oxalic într-o sticlă de 2 litri și
torn sirop călduț până se umple sticla. Cine are mulți stupi de tratat
poate pune 175 grame de acid oxalic într-un bidon de 5 litri, cum
sunt cele pentru lichid de parbriz sau apa plată, și se completează cu sirop căldut până la umplerea
bidonului. Cu 5 litri se pot trata peste 100 de familii. Nu folosiți siropuri invertite, cum ar fi F40, în loc
de sirop de apa cu zahăr.
• Dizolvați acidul din soluție prin agitare viguroasă sau amestecare. Cristalele se dizolvă cel mai bine
dacă soluția de zahăr este caldă. Toate cristalele trebuie să fie bine dizolvate.
• Pregătiți soluția cu maxim câteva zile de la tratarea coloniilor și păstrați-o la frigider până la utilizare.
Ideal ar fi să o preparați înainte de utilizare și să aruncați soluția ce vă rămâne nefolosită.
• 1 litru din soluția de acid oxalic va trata aproximativ 20 de colonii, prin urmare e ușor de calculat câtă
soluție vă trebuie.
2. Aplicarea tratamentului:
Acidul oxalic trebuie aplicat la sfârșitul
toamnei, ideal în noiembrie sau chiar în
decembrie, după încetarea creșterii puietului.
Se tratează când temperaturile sunt mai reci
(dimineața sau seara) pentru a se asigura că albinele sunt în stup. Dacă este frig afară și albinele nu
zboară, se va trata la amiază. Nu se tratează când sunt mai puțin de 5 grade și ghemul e strâns. Se poate
trata când albinele sunt în ghem, cu condiția ca acesta să fie mai afânat și acestea se pot usca până se
lasă seara și poate să scadă mult temperatura. Se poate folosi o seringă de 50-60 ml (cu sau fără ac,
inclusiv seringi mai mari de tip Guyon pentru alimentație ori curățarea urechilor) sau un pistol dozator
(disponibile la farmaciile umane sau veterinare). Pentru a nu încărca des seringa, eu folosesc câte 5
seringi în același timp. Sunt ieftine. Cea din imagine costa 1,2 lei la farmacia umană și 4 lei la cea
veterinară. Când le încarc nu folosesc acul, dar când aplic siropul folosesc acul pentru ca jetul să fie
subțire și bine direcționat.
2
Aplicați aproximativ 5 ml pe fiecare interval ocupat de albine, dar nu mai mult de 50 ml pe familie. Se
aplică prin picurare sau jet subțire direct pe albinele de pe interval. Siropul nu are niciun efect dacă
picurați pe rame sau pe leațurile superioare ale acestora. Treceți pe fiecare interval care conține albine,
dar nu mai mult de 10 intervale, preferabil cele de cuib. Când se tratează stupii multietajați, se aplică
pe intervalele din ambele corpuri, fără a se depăși însă doza maximă de 50 de ml (25 ml în cutia
inferioară și 25 ml în cutia de sus). După aplicare, colonia poate fi pregatită/izolată pentru iernare în
aceeași zi, dacă acest lucru nu s-a făcut până atunci.
Toamna sau la începutul iernii, se aplică tratamentul în lipsa puietului căpăcit, o singură dată. Nu se va
mai trata până la schimbarea albinelor în primăvară. Există mai multe studii care arată o reducere a
infestării cu nosema în primăvară la familiile tratate prin această metodă în toamnă.
Vara, se pot aplica tratamente în doză unică după fiecare extragere a mierii sau chiar 3 tratamente prin
picurare la interval de o săptămână între ele. Vara sau în zilele însorite de toamnă se va folosi puțin
fum pentru ca albinele să coboare între intervalele dintre rame. La stupii orizontali se va picura doar pe
10 intervale unde este cuibul, iar la cei verticali doar pe intervalele din corpul de cuib.
Deși se considera în trecut că aplicarea repetată ar fi dăunătoare, unele studii au arătat că nu se observă
efecte negative semnificative dacă se tratează vara de trei ori la interval de o săptămână prin această
metodă. Totuși, aplicarea repetată trebuie privită cu precauție și folosită doar pentru a reduce gradul de
infestare în sezonul activ și a câștiga astfel timp în lupta cu varroa. De asemenea, se recomandă ca
albina de iernare să fie tratată doar o singură dată, toamna târziu, în lipsa puietului căpăcit.
Pentru cei ce fac vara roi prin divizare/stolonare cu botcă matură, se va trata cu o doză unică prin
această metodă în a 19-a zi de la introducerea botcii în roiul nou format. În acest caz, în marea
majoritate a roiurilor nu va exista puiet căpăcit iar eficacitatea tratamentului va fi foarte mare. Astfel,
noul roi va avea șansa să înceapă fără varroa (sau mai corect cu o infestare infimă).
De asemenea, se poate trata cu acestă soluție și albinele din roiurile la pachet, după ce se formează
clusterul (eventual după ce acestea sunt ținute 24 de ore într-un loc răcoros, uscat și întunecat). În acest
caz, albinele se stropesc prin pulverizare cu o soluția ce conține 35 de grame de acid oxalic dizolvat
într-un litru de sirop 1/1 în doză de 3 ml la 1000 de albine (35 de ml de soluție la un roi de 1,5 kg de
albine). Se pulverizează soluția peste albine, cât mai uniform, din ambele părți ale cutiei. După tratare,
roiul va mai fi ținut 72 de ore în loc răcoros, uscat și întunecat.
Eficacitatea tratamentului este foarte bună în lipsa puietului căpăcit, dar scade mult dacă există puiet
căpăcit, deoarece acidul oxalic nu afectează varroa din celulele căpăcite. Chiar și la 3 aplicări vara la
interval de o săptămână, eficacitatea e de aprox. 50%.
B. Tratamentul prin sublimare:
- este cel mai eficient mod de aplicare și e cel mai bine tolerat de
albine;
- cele mai practice aparate sunt Sublimox și copiile acestuia;
- este un tratament relativ bine suportat de albine în caz de
supradoză și desul de eficient în condițiile aplicării unei doze prea
mici;
- se va aplica o măsură de 2,5 ml (2,25 grame) pentru fiecare
familie. Măsurile sunt furnizate odată cu aparatul, dar se pot
cumpăra lingurițe dozatoare de 2,5 ml de la farmacii sau
magazinele cu ustensile de bucătărie (ex. setul de la Auchan, care
costa 5 lei);
- se poate aplica tot timpul anului, cu excepția iernii când nu este indicată deranjarea inutilă a
albinelor. În perioadele cu puiet în familii, se vor aplica serii de câte 4 aplicări din 4 în 4 zile;
- e un tratament eficient împotriva varroa, e bine tolerat de albine, dar trebuie să fim atenți la
pericolul real pentru sănătatea apicultorului;
- se vor utiliza măști de calitate, preferabil de tip „full face”(care acoperă toată fața, inclusiv ochii) și
filtre care să conțină filtrul de particule „P3” (Atenție, unele magazine apicole vând filtre
necorespunzătoare!). Chiar dacă utilizați o mască militară, ceea ce nu e recomandat având în vedere
vechimea unora dintre ele, măcar cumpărați un filtru nou, care să conțină și filtrul de particule fine
„P3”. Între utilizări, filtrul se va demonta de pe mască și se va păstra cu capacele puse. Altfel va trage
umezeală și veți respira mai greu prin el;

3
- se pot face găuri de 6-7 mm în spatele stupilor, dar se poate trata și pe urdiniș. În acest caz, vara se va
trata dimineața sau seara. În prealabil, urdinișele se vor acoperi cu bucățele de pânză care să nu fie
sintetică (deoarece acesta va intra în contact cu părțile fierbinți ale sublimatorului). Eu folosesc bucăți
de tifon de bumbac din acelea folosite pentru strecurarea brânzei. Albinele care stau eventual la urdiniș
vor fi convinse sa intre înauntru cu câteva pulverizări cu apa (cu sticlă de tip vermorel sau pulverizator
ca acela pentru soluția de spălat geamuri). Apoi se va trata printr-un colț al urdinișilui, dând puțin
pânza la o parte. Dacă veți trata pe urdiniș când albinele sunt active, fără a bloca urdinișele, veți lua
multe înțepături. Bucățile de pânză se vor lua de la urdinișe la câteva minute
după tratament, eventual după ce terminați de tratat linia de stupi sau fața de
pavilion;
- dacă vă prinde noaptea tratând, nu e nicio problemă să continuați
tratamentul. În acest caz bucățile de pânză se vor lua după ce stingeți
luminile folosite în timpul tratamentului;
- tratamentul e mai eficient dacă umiditatea e crescută în stup. Existența
nectarului/siropului de stimulare sau completare în celule, utilizarea acidului
dihidrat sau umiditatea atmosferică din timpul nopții și a dimineții cresc
eficacitatea tratamentului;
- aparatele artizanale nu se mai înfundă dacă partea dinspre cuvă a conductei
e acoperită cu o fâșie de tablă pentru a fi astfel fierbinte. Acest artificiu
permite de asemenea ca țeava să fie cu 1-2 cm mai lungă decât la aparatul
original.
C. Alte metode de aplicare a tratamentului:
1. tratamentul prin pulverizare cu vermorelul sau „fâs-fâs-ul” (pulverizator ca acelea pentru soluția de
spălat geamuri):
- a fost prima metodă prin care s-a încercat utilizarea acidului oxalic, în Europa, prin stropirea
albinelor toamna cu soluție conținând 2-3% acid oxalic (20-30 de grame la litrul de soluție, cu sau fără
zahăr);
- nu e aprobat oficial ca tratament în nicio țară, cu excepția tratării prin pulverizare a roilor la pachet;
- nu există niciun protocol de tratament aprobat sau măcar care să se fi generalizat în practică;
- presupune un volum mare de muncă, deoarece se pulverizează soluția fiecare față de ramă,
individual;
- este cel mai puțin tolerat de albine și poate afecta ouăle și larvele mici;
- există îngrijorări referitoare la inhalarea vaporilor de către apicultor;
- studiile comparative arată o eficacitate mai scăzută în unele cazuri, probabil din cauza folosirii de
soluție fără zahăr sau cu puțin zahăr). Alte studii arată o eficacitate similară cu picurarea sau
sublimarea,
- era folosit în trecut ca metoda de aplicare a blocurilor de tratamente în sezonul activ, considerându-se
că tratamentul prin picurare nu ar trebui aplicat decât o singură dată pentru o generație de albine, iar
pulverizarea cu soluție fără zahăr era considerată o metodă prin care se puteau aplica tratamente
succesive.
2. tratamentul cu acid oxalic dizolvat în alcool (cu sau fără timol) și vaporizat cu aparate de tip
„furetto” (fogger):
- nu există date credibile despre eficacitatea acestui tratament;
- serpentina se înfundă des;
- e un tratament invaziv.
3. tratamentul cu șervețele/bucățele de carton îmbibate în acid oxalic dizolvat în glicerină alimentară:
- este un tratament promițător inventat în Argentina de prof. dr. Matías Maggi;
- există pe piață un tratament testat și omologat de Institutul de Tehnologie Agricolă din Argentina
(produsul comercial se numește Aluen CAP);
- Randy Oliver a propus un tratament ce folosește acidul oxalic dizolvat în glicerină pe suport de
șervetele de hârtie;
- eficacitatea depinde foarte mult de proprietățile mecanice ale suportului (hârtiei) folosit pentru
impregnare (Atenție! Șervețelele ar putea împiedica/reduce verticalizarea mierii).

Gabriel Petruc, Suceava, 2018

4