Harap - Alb de Ion Creanga

Harap-Alb nu are puteri supranaturale şi nici insuşiri exceptionale (vitejie, dârzenie, isteţime), dar
dobândeşte prin trecerea probelor o serie de calitati psiho-morale/ valori etice (mila, bunatatea,
generozitatea, prietenia, respectarea juramantului, curajul) necesare unui imparat, in viziunea
autorului. Sensul didactic al basmului este exprimat de Sfanta Duminica: „Cand vei ajunge şi tu
odată mare şi tare,îi cauta să judeci lucrurile de-a fir-a-păr şi vei crede celor asupriţi şi necăjiţi,
pentru că ştii acum ce e necazul. Numele personajului reflectă condiţia duală: rob, sluga (Harap)
de origine nobila (Alb), iar sugestia cromatica alb-negru, traversarea unei stari intermediare
(initierea), intre starea de inocenta/ naivitate (negru) şi „invierea" spirituala a celui ce va deveni
imparat (alb).

Povara bunatatii noastre

Ocupă locul principal în operă .Onache Cărăbuș realizează imaginea generalizată a omului din
spațiul mioritic,al omului care întruchipează în timp și în spațiu concepția și destinul poporului
nostru.Personaj exponențial al cărui destin simbolizează soarta unui întreg sat. La prima vedere
este un țăran obișnuit, harnic,vesel avînd darul de a povesti frumosul legat de comunitatea satului
său.La începutul operei el este considerat un nebun care vrea să împartă satul în doua parți.Dar
totuși își atinge scopul de ași construi casă pe deal cu gîndul că consătenii își vor cere iertare și-i
vor urma calea.Era un om norocos,brațele lui au fost cele mai căutatea printre Ciutureni,era mindru
cînd era rugat sau satul cereau sfaturi de la el.Înainte de moarte bătrînul nu înțelege de ce s-a
schimbat străvechea relație dintre popor și pămînt.Privit în profunzime Onache are relații cu
Sacrul.In opinia ciuturenilor a fost miruit de Dumnezeu,bagloslovit sa aibă noroc.Înainte de moarte
bătrînul aude clopote a treizeci de biserici și îsi amintește de nunțile la care fusese.