PUNE ŞI … SARE!

GEORGE UBA

PUNE ŞI
… SARE!
Pentru o căsnicie cu gust
© 2012 – Editura Viaţă şi Sănătate, Bucureşti, România
Toate drepturile rezervate asupra prezentei ediţii.

Corectură: Lavinia Goran

Tehnoredactare: George Toncu
Copertă: Irina Toncu

Cărţile editurii Viaţă şi Sănătate pot fi achiziţionate prin

reţeaua naţională de librării Sola Scriptura
www.viatasisanatate.ro/librarii

Pentru comenzi prin poştă sau agenţi de vânzare

Editura Viaţă şi Sănătate
Telefon: 021 323 00 20, 0740 10 10 34
Fax: 021 323 00 40
comenzi@viatasisanatate.ro
www.viatasisanatate.ro

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

UBA, GEORGE
Pune şi … sare!: Pentru o căsnicie cu gust / George Uba –
Bucureşti: Casa de Editură
Viaţă şi Sănătate, 2012
ISBN 978-973-101-528-6
173.1
 Cuprins
I. EXTREME MARITALE
La pândă .................................................................................. 9
Secretomanie ... conjugală.................................................... 16
Din cauza ta! .......................................................................... 22
Mi-am luat „cameră de luat vederi” .................................. 31
Preţul întârzierii .................................................................... 37
Infuzie de ... confuzie ........................................................... 42
Supărare XXL......................................................................... 48
Haos la grătar ........................................................................ 55
Declaraţie de independenţă................................................. 61
Spectacol cu ... casa închisă .................................................. 67
Tirania cârpei de praf ........................................................... 74
M-am săturat! ........................................................................ 79

II. REŢETE (NE)COMPENSATE

Cearta noastră cea de toate zilele........................................ 87
Intoxicaţie cu … părinţi!....................................................... 93
Supărări (ne)decontate ....................................................... 100
 Dragostea (nu) e un făraş ................................................... 108
Consilier de serviciu ........................................................... 115
Iertarea care nu … iartă ...................................................... 123
Psalmul marilor resurse ..................................................... 129
Duşuri scoţiene ................................................................... 139

III. ABONAMENT LA NEPĂSARE

„Sfânta” amânare ................................................................ 145
Avântul inerţiei ................................................................... 151
Abonament la nepăsare .................................................... 157
Poftă (ne)bună la ecran! ..................................................... 162
Dator vândut ...................................................................... 167
Să mai vorbim nevorbe ..................................................... 174
La o partidă de zaruri ........................................................ 180
Cură cu … răstălmăciri ...................................................... 186
 I.

EXTREME
MARITALE
 La pândă
Din momentul în care a intrat pe uşă, cu o privire de parcă ar
fi fost vinovat de un delict vrednic de prins în articolul de fond,
bărbatul casei se strecură tăcut dintr-o cameră în alta, prin balcon
şi apoi în baie, după care intră în bucătărie pentru evenimentul
gastronomic din ritualul cunoscut. Soţia lui refăcu traseul dom-
nului ei soţ, reconstituind toate gesturile lui din urmele lăsate la
locurile vizitate de el.
– Ţi-o fi foame! căută doamna lui un fel de invitaţie la masă.
– Oarecum, spuse el, intuind un duş scoţian, cu posibile repro-
şuri adevărate şi inventate.
– Doamna ta ţi-a făcut astăzi multe feluri, iar pofta asta a ta numită
„oarecum” este un compliment pentru cei mai urâcioşi duşmani. Se
pare că nici de data aceasta n-am parte de recunoştinţa ta.
– Am spus asta din oboseală, dar vei vedea de ce sunt în stare,
dacă vei începe expoziţia ta culinară, încercă el o reparare a cli-
matului încărcat cu vapori de altercaţie din senin.
– Bun, zise ea, stăpână pe victorie, să începem cu supa ta pre-
ferată, supă de roşii, spuse ea, învârtindu-şi polonicul în oală.
Dar ce facem cu hainele tale lăsate în neorânduială în dormitor,
continuă doamna lui. Iarăşi lecţia a fost neînvăţată şi iarăşi sluga
casei le strânge ca de obicei, pierzând timp, viaţă, umflându-se de
nervi, supărare şi muncă în zadar. Că aşa mi-este scris. Ia farfuria
10 GEORGE UBA – Pune şi … sare!
asta şi vezi să nu faci firimituri cum ţi-e obiceiu’. Ai grijă să nu
pătezi faţa de masă, că de-abia am pus-o şi e albă şi apretată pe
deasupra. Vezi că sunt cu ochii pe tine.
– De ce nu pui o muşama ca să nu stau cu teamă când mănânc,
propuse el o variantă mai puţin stresantă.
– Deci eu îmi onorez soţul cu ce am mai bun şi îl tratez ca pe
preşedintele ţării şi el, poftim, vrea condiţii primitive şi dezonoran-
te. Dumnealui nu vrea să se respecte pe sine. Eu vreau să te ridic,
iar tu vrei înapoi în Evul Mediu. Unde ţi-e prestanţa, bărbate?
– Când mănânc nu am prestanţă, zise el, cu o bruscă diminuare
a poftei de mâncare.
– Da, dar ai prestanţă şi importanţă când vii acasă şi laşi ser-
tarele trase de la comoda din sufragerie; eşti cu tupeu când laşi
robinetul deschis la baie şi pleci, în timp ce apa curge degeaba,
pe punga noastră; eşti grozav când te împiedici de mocheta din
dormitorul copiilor şi o laşi strâmbă de parcă ar fi o casă pe dos
şi n-ar fi nicio femeie în ea; eşti cu importanţă când îţi pui haina
ta de serviciu peste haina mea în cuier, umplând-o de microbii
instituţiei tale; eşti teribil când stropeşti oglinda din baie şi laşi
urme de pastă de dinţi în chiuvetă şi pui prosopul cu care te ştergi
peste alt prosop curat. Ce zici de asta? Uite, iar eşti neatent! Ai şi
pătat faţa de masă cu un strop de supă.
– Ce zici că ai la felul doi? întrebă cel admonestat, ca şi când nu
a băgat de seamă tirada doamnei lui.
– Păi să mă gândesc dacă mai meriţi după ceea ce ai făcut prin
casă şi în bucătărie, zise agentul de spionaj supercalificat.
– Fără discuţie că nu merit! Dar condamnatului i se aprobă, de
obicei, ultima dorinţă înainte de execuţie. Cred că este şi ultima
masă pe care o mai iau în această casă.
– Ce vorbe sunt astea? Ai păţit ceva la serviciu? Te-a dat afară?
Te-ai certat cu directorul? Spune-mi repede!
– E mai rău, ridică el tensiunea. Cel mai bun prieten al meu mă
sapă zi de zi. Mă urmăreşte pas cu pas. Îmi face viaţa amară şi mă
 EXTREME MARITALE 11

otrăveşte 24 de ore din 24. Mă sufocă cu nişte datorii pe care mi

le aminteşte zi de zi. E ca un spion care se interesează de fiecare
mişcare pe care o fac. Când mănânc, se strecoară în bucătărie ci-
neva, în mod tainic, şi îmi pune în mâncare substanţe cancerigene.
Mi-a afectat mintea şi sufletul şi am ajuns la concluzia că nu mai
are rost să trăiesc. Fiecare zi este un coşmar. După ce mănânc tot
ceea ce mi-ai gătit atât de bogat, plec şi mă arunc chiar în faţa unei
salvări. Ea ştie cel mai bine drumul până la morgă.
– Să nu faci vreo prostie! Te rog din suflet să nu-ţi treacă prin
minte să faci una ca asta! Te scap eu de prietenul ăsta nenorocit. Îl
termin! Spune-mi doar cine este personajul acesta şi îţi promit că
ai şi rezolvarea cazului.
– Chiar îmi promiţi? lungi el întrebarea.
El se uită lung la ea, în timp ce scăpă mai mulţi stropi de supă
pe faţa de masă, iar ea înţelese.
– O, nu. Să nu zici că ... Doar n-oi crede că eu ... Ce-ţi trece prin
minte? Ştii bine că eu îţi vreau binele.
– Mă scapi de agresor? o mai întrebă el, spre disperarea ei.

CICĂLELI LA FOC AUTOMAT

De ce unele căsnicii au parte de o „faună” atât de bogată de
represalii verbale de tip cicălitor? De unde atâta forţă şi motivaţie
de a descoperi tot ce se poate mai greşit şi mai rău la aproapele
lui din casă? Ce-l face pe „spion” să-şi ia timp să meargă pe ur-
mele nedisciplinatului partener şi să-l dea în vileag pentru a-l
face de basm şi de râs în faţa instanţei severe şi incoruptibile, care
eşuează deseori în modelarea celui greşit? Mai este vreo şansă să
se domolească stihia nimicitoare a atacului unuia dintre ei la adre-
sa personajului conlocuitor, găsit mereu greşit şi „destabilizator”?
O primă caracteristică a cenzorului familiei este atacul. Identifi-
carea deranjului făcut de cel „care niciodată nu învaţă” se face prin
rafale de reproşuri şi de descoperiri „odioase” de către cel perfect,
12 GEORGE UBA – Pune şi … sare!
făcându-l pe cel incriminat să creadă că a adus cea mai teribilă
criză în armonia familiei. Atacul asupra faptelor „condamnabile”
este împletit, de obicei, cu atacul asupra persoanei „iubite”, care se
încarcă cu o sumedenie de calificative negative, cum ar fi: „aiurit”,
„neatent ca taică-tău”, „intenţionat ai făcut asta, eşti pus numai pe
stricat”, „vrei să mă termini”, „eşti o ruină şi vrei să mă ruinezi şi
pe mine, eşti o catastrofă” ...
O altă trăsătură a finului observator al tuturor neregulilor aduse
partenerului infidel ordinii familiei este aceea că reaminteşte toate
năsărâmbele celui care, de la căsătorie până în prezent, a făcut cele
mai istorice şi neavenite evenimente în sublima casă. „N-ai fost în
stare să schimbi uşile astea care scârţâie ca la puşcărie.” „Nimic
nu merge în casa asta de când te-am luat.” „Mi-e şi ruşine să invit
pe cineva la noi, că se poate alege cu accidente în cea mai nesigură
casă din zonă ...” Cineva se confesa prietenului său, spunându-i
că nevasta lui este ... istorică. „Poate ai vrut să zici isterică!” îl
corectă interlocutorul lui. „Nu, istorică, am spus, că îi place
să-mi amintească toate neîndeplinirile de plan de la nuntă până
în prezent.”
Un „dar” incontestabil al celui care scanează pe radarul perfec-
ţionismului său este … pânda. Cum vine personajul care strică
prin casă, porneşte pe urmele lui. Are o satisfacţie neobosită să
găsească cele mai infime dizarmonii şi, dacă nu le găseşte ime-
diat, le aminteşte pe cele anterioare, care, după spusele marelui
corector, încarcă atmosfera maritală cu consecinţe de indispoziţie
şi deranj sufletesc. „S-a întâmplat şi gata!” încearcă să aplaneze
cel căruia i se impută trecutu-i destabilizator. „Aşa zici tu!” îl
retuşează partenerul impecabil, „dar eu sufăr şi trag ponoasele, că
sunt sensibilă şi de mine se lovesc toate neorânduielile tale. Ce-ţi
pasă!”
Un alt semnalment al impecabilului partener care tună şi ful-
geră asupra „neisprăvitului” casei este că ... are dreptate! De obi-
cei, instanţa care îl judecă pe celălalt este de cele mai multe ori de
 EXTREME MARITALE 13

gen feminin. Ea are darul şi harul de a vedea toate inconsecvenţele

pe metru pătrat, pentru că se orientează cel mai bine în plan şi
este omul amănuntelor. Deci are dreptate! Dar o „dreptate” care
te exclude şi îţi trânteşte în ţărână ultima valoare care mai conta în
ochii tăi. Nu uitaţi că vorbim de extreme maritale, care chiar dacă
nu se găsesc frecvent în această formă supradezvoltată, tendinţele
spre această ipostază sunt mult mai numeroase.
Mai este vreo scăpare din mâinile unui asemenea „judecător”
care dă sentinţe irevocabile?

PREŢUL SCHIMBĂRII
Până la urmă, cea mai mare calamitate a unui astfel de peisaj
marital este atitudinea represivă a celui ireproşabil asupra celui
reproşabil. Asemenea atitudini nu se schimbă uşor, pentru că
cere schimbarea persoanei, iar noi, ca fiinţe umane, înregistrăm
cele mai mari eşecuri la acest capitol vizavi de chemarea idealu-
lui. Unii care sunt mereu în primejdia „ghilotinării” personalităţii
şi a satisfacţiei lor scapă ceva ameninţări cu divorţul, ca să-l spe-
rie pe cel ofensiv. Mai potolesc pentru o vreme „uraganul”, dar,
cum se relaxează puţin atmosfera, reîncep ostilităţile. În climatul
acesta, degradarea relaţiei este asigurată. Alţii încearcă relaţii
extramaritale, ca o compensare pentru imaginea lor deteriorată.
Consecinţele sunt mai grave. Unele persoane năpăstuite evadează
în muncă şi amână venirea acasă pentru a reduce din timpul
încărcat cu învinuiri reale sau ireale ce cad asupra lor. Alţii devin
reactivi şi se opun forţei verbale distrugătoare în aceeaşi manieră,
aruncând continuu lavă şi cenuşă vulcanică de ură nestinsă. Nu
puţini se resemnează şi îşi târăsc aşa-numita existenţă de cuplu
prin bombăneli, monologuri de îndreptăţire de sine, stare de
acreală sufletească şi nefericire continuă.
Un lucru este clar: cei doi nu au descoperit secretul de a se
bucura unul de celălalt. E mai importantă poziţia simetrică a
14 GEORGE UBA – Pune şi … sare!
mochetei decât un zâmbet adresat celui drag. Este nevoie de o
schimbare structurală, de un cutremur al voinţei de a fi şi de o
altă gândire asupra lucrurilor şi a partenerului pentru a ridica la
nivel de importanţă prioritatea relaţiei. Şi aici intervine o putere
de deasupra noastră, ignorată de mulţi dintre cei căsătoriţi şi care
se numeşte ... Cel ce a întemeiat căsătoria. El ne încarcă cu iubi-
rea Lui şi ne dă preţ, după care ne dă o misiune: aceea de a ne
iubi semenul cu puterea dragostei Lui. Ideea Lui este ca în faţa
perfecţiunii vieţii Sale să recunoaştem imperfecţiunea noastră, ca
apoi să facem un târg: tot ce este rău în noi şi cu noi să I le dăm Lui,
iar noi să primim, dacă vrem, toate lucrurile Sale împreună cu El.
Preţul este renunţarea la dreptatea noastră! Finalitatea vieţii noas-
tre nu este ca noi să ne dăruim unul altuia în căsnicie, ci, împreună
în cuplu, să ne dăruim Lui, pentru ca să ştim cum să ne oferim
unul altuia în gradul cel mai înalt de iubire. E o taină mare, dar
descoperită oricui, iar altă şansă ... nu-i!

UN MASACRU FERICIT
– Cum să te scap de agresor dacă tu zici că aş fi ... eu?
– Simplu. Mori şi gata! Aşa scap şi eu! dădu el soluţia.
– Deci asta aşteptai!
– Exact! spuse el cu satisfacţie.
– Şi apoi să te recăsătoreşti cu cine vrei! Acum îmi dau seama
de adevărata ta faţă. Măcar eşti sincer. Păi e simplu domnule, că
soţ nu meriţi să-ţi spun. Scapă de mine şi divorţează! spuse ea cu
amărăciune şi dezgust.
– Nici gând. Vreau să rămânem căsătoriţi şi să trăim fericiţi. Să
ne iubim şi să fie curat în casă, aşa cum vrei să fie mereu.
– Chiar că nu înţeleg, spuse ea cu ochii măriţi de uimire. Vrei să
fie bine între noi şi totuşi să ... mor?
– E singura soluţie, draga mea! În tine este cineva cu numele tău
care este împotriva mea. Care are un vocabular ce mă mitraliază
 EXTREME MARITALE 15

zilnic. În tine este cineva care mă tratează cu răutate şi dispreţ. Fă-i

vânt în prăpastie şi rămâi cu mine. Cu cât vei fi mai amabilă şi iu-
bitoare, cu atât voi fi mai atent cu lucrurile la care ţii. Şi asta de dra-
gul tău, pentru a nu te dezamăgi. Cu cât vei fi mai îngăduitoare cu
mine, cu atât voi fi mai exigent cu mine şi voi dori să-ţi fiu pe plac.
– Aş vrea, zise ea, înlăcrimându-şi ochii. Nici eu nu mă mai
suport. Dar bănuiesc că nu voi putea să fac asta de una singură, îl
imploră ea. Şi va mai dura, cerşi ea ceva timp.
– Nici discuţie. Te dau pe mâna Terminatorului de răutate.
Vrea doar să-I împingi firea ta cea răutăcioasă în faţă, că El are cele
mai sigure lovituri mortale, ca să te scape de ea. Şi aşa scap şi eu.
Ce zici?
– Şi n-o să te mai arunci în faţa salvării? îl privi ea cu speranţă.
– Ba da. Aşa am hotărât şi aşa voi face, zise el aruncând-o în
ceaţă.
– Păi degeaba fac ce-mi zici, dacă te voi pierde, zise ea deza-
măgită.
– Nu înţelegi că şi eu sufăr de boala asta a ta? Aşa că îmi voi
arunca şi eu duşmanul din mine înaintea Salvării, care este tot Cel
care ne va scăpa de agresorii din noi, şi atunci, tu cea bună şi cu
mine cel bun, ne vom întâlni în cel mai frumos mariaj. De acord?
– De acord! spuse ea, îmbrăţişându-l fericită.
Aruncându-şi privirea în spatele lui, ea văzu ciorapii lui arun-
caţi sub scaun şi îi spuse:
– Iar ţi-ai lăsat ciorapii aruncaţi prin casă!
Speriat, el făcu ochii mari şi rămase mut. După care ea continuă:
– Dar îmi face plăcere să-i iau şi să-i duc eu la baie ca să te fac
dator cu încă o îmbrăţişare!
Şi, de-atunci, el nu şi-a mai aruncat ciorapii prin casă!