Tema 3.

Articole de giuvaergerie

Plan:
1. Clasificarea si caracterizarea metalelor preţioase, pietrelor preţioase şi semipreţioase
2. Clasificarea si caracteristica sortimentului de bijuterii
3. Calitatea articolelor de giuvaiergerie
4. Marcarea şi păstrarea articolelor de giuvaiergerie

Metale preţioase - aurul, argintul, platina şi metalele platinice (paladiul, iridiul, rodiul,
ruteniul, osmiul), indiferent de starea şi forma în care se află acestea, inclusive în formă nativă,
afinată, precum şi în materie primă, aliaje, semifabricate, produse industriale, compuşi chimici,
resturi şi deşeuri industrial şi de consum.
Pietre preţioase - diamante naturale, smaralde, rubine, safire, alexandrite şi perle naturale
(cu excepţia celor de rîu, de lac) în formă naturală și prelucrată, precum şi formaţii unicale de
chihlimbar.
Articole din metale preţioase şi pietre preţioase - articole din aliaje de metale preţioase cu
utilizarea diferitelor tipuri de prelucrare artistică cu inserări din pietre preţioase şi din alte
materiale de provenienţă naturală sau artificială, ori fără acestea, întrebuinţate în calitate de
bijuterii (inele, brăţări, coliere, broşe, cercei, lanţuri, brelocuri etc.), de obiecte de uz personal
(portţigarete, tabachere, pudriere, bomboniere, brichete, ochelari, ceasuri etc.), de obiecte de uz
casnic şi/sau pentru scopuri rituale şi decorative, etc.

Clasificarea pietrelor

Diversitatea caracteristicilor pietrelor naturale, utilizate în giuvaiergerie, cum sunt aspectul

exterior, luciu, culoarea, transparența, duritatea, au determinat specialiștii să le împartă în două
categorii: prețioase și semiprețioase.
Pietre prețioase – diamante naturale, smaralde, rubine, safire, alexandrite și perle naturale
(cu excepția celor de rîu, de lac) în formă naturală și prelucrată, precum și formații unicale de
chihlimbar.
Pietre semiprețioase – topaz, ametist, citrin și altele în formă naturală sau prelucrată.
După originea lor pietrele giuvaiere se împart în naturale, sintetice și artificiale.
Pietrele naturale – sunt în general pietre cu calități fizice și optice deosebite. Aceste pietre
pot avea o compoziție diferită, de la un singur element chimic (ex. diamantul) la o multitudine de
elemente chimice (ex. turcoaza).
Pietrele sintetice – reprezintă reproduceri identice din punct de vedere chimic al pietrelor
naturale și sunt create în condiții de laborator (ex. rubin sintetic).
Pietrele artificiale – sunt create în condiții de laborator, dar a căror compoziție este diferită
de cele existente în natură (ex. cubic zirconia).

Diagnosticarea pietrelor

Diagnosticarea pietrelor prețioase și altor pietre giuvaiere (semiprețioase, sintetice,

artificiale) reprezintă determinarea caracteristicilor calitative și cantitative ale pietrelor prețioase
și giuvaiere inclusiv pentru clasificare și/sau pentru stabilirea costului.
Rezultatele diagnosticării sunt reflectate în chitanța, eliberată de Camera de Stat pentru
Supravegherea Marcării.
Criteriile de diagnosticare a pietrelor prețioase, semiprețioase sunt stabilite de către
standardele de firmă.
Experții de pietre prețioase a Camerei de Stat pentru Supravegherea Marcării au studii
superioare și diplome a Centrului de Pregătire GIA și HRD.
 Comercializarea articolelor de giuvaiergerie cu pietre preţioase se efectuează la prezentarea
certificatului de calitate a pietrelor preţioase, eliberat de Camera de Stat pentru Supravegherea
Marcării, cu excepţia articolelor de giuvaiergerie însoţite de etichete ale producătorului, pe care
sînt confirmate denumirea şi caracteristicile pietrelor preţioase.

Pentru diagnosticarea pietrelor prețioase și altor pietre giuvaiere se folosesc următoarele

utilaje:
- Microscop
- Refractometru
- Polariscop
- Cântar de carate
- Discroscop
- Presidium Duotester
- Filtru Celsi
- Lampa UV
- Lupe
- Etaloane de duritate
- Etaloane de culori

Pentru determinarea caracteristicilor pietrelor prețioase și altor pietre giuvaiere se folosesc

metode specifice de analiză: analiză microscopică a defectelor, structuri cristaline, structuri
zonale, analiza indicelui de refracție, genul de refracție (mono sau birefractor), analiza polarizării
luminii, analiza spectrală (liniile de absorbție), analiza pleocroismului, analiza structurii perlelor,
analiza greutății specifice etc.

Evaluarea pietrelor prețioase, giuvaiere

Camera de Stat pentru Supravegherea Marcării oferă servicii profesionale de evaluare a

pietrelor prețioase, metalelor prețioase și a articolelor din ele.
Evaluarea articolelor din metale preţioase cu sau fără pietre preţioase/giuvaiere se
efectuează după expertizarea articolelor, în vederea stabilirii tipului și titlului metalului preţios.
Totodată, se identifică şi stabilește categoria (grupa) pietrelor preţioase/giuvaiere, cantitatea şi
calitatea acestora precum şi uzura lor.
Dacă obiectele sunt confecţionate din mai multe tipuri de metale prețioase se determină
tipul fiecărui metal și titlul acestuia, în fiecare parte componentă a obiectelor.
De asemenea se determină starea în care se află obiectul: obiect în stare bună, obiect uzat,
obiect defect etc.
În baza informației obținute în urma expertizării, se stabilește valoarea pentru fiecare tip de
metal preţios şi fiecare piatră preţioasă/giuvaieră conform modului stabilit.

În scopul estimării valorii de piaţă a obiectului evaluat sînt executate următoarele

proceduri:
 Identificarea obiectului evaluării, inspectarea obiectului, studierea documentaţiei etc;
 Colectarea şi analiza informaţiei necesare pentru estimarea valorii de piaţă;
 Aplicarea metodei analizei comparative a vânzărilor;
 Întocmirea raportului de evaluare.
 
Standardele pentru aliajele metalelor preţioase
1. GOST nr. 30649-99 “Aliajele metalelor preţioase pentru giuvaiergie” .

Standardele pietrelor preţioase

1. Ordinul CSSM nr.3-a din 28 august 2009.
 1.1. Standardul de firmă "Briliante. Criteriile calităţii. Metode de determinare" .
1.2. Standardul de firmă "Rubine. Criteriile calităţii. Metode de determinare" .
1.3. Standardul de firmă "Smaralde. Criteriile calităţii. Metode de determinare" .
1.4. Standardul de firmă "Safire. Criteriile calităţii. Metode de determinare" .
1.5. Standardul de firmă "Alexandrite. Criteriile calităţii. Metode de determinare" .

Probarea şi marcarea articolelor din metale preţioase şi pietre preţioase fabricate pe

teritoriul Republicii Moldova şi/sau introduse în ţară pentru comercializare

Articole din metale preţioase şi pietre preţioase - articole din aliaje de metale preţioase cu
utilizarea diferitelor tipuri de prelucrare artistică cu inserări din pietre preţioase şi din alte
materiale de provenienţă naturală sau artificială, ori fără acestea, întrebuinţate în calitate de
bijuterii (inele, brăţări, coliere, broşe, cercei, lanţuri, brelocuri etc.), de obiecte de uz personal
(portţigarete, tabachere, pudriere, bomboniere, brichete, ochelari, ceasuri etc.), de obiecte de uz
casnic şi/sau pentru scopuri rituale şi decorative, etc.
Metale preţioase - aurul, argintul, platina şi metalele platinice (paladiul, iridiul, rodiu,
ruteniul, osmiul), indiferent de starea şi forma în care se află acestea, inclusiv în formă nativă,
afinată, precum şi în materie primă, aliaje, semifabricate, produse industriale, compuşi chimici,
resturi şi deşeuri industriale şi de consum.
Probare a metalelor preţioase – determinare a titlului bijuteriilor şi altor articole din
metale preţioase prin metodele stabilite.
Titlul – valoare a aliajului, care indică numărul unităţilor de greutate a metalului preţios de
bază la o mie unităţi de greutate a aliajului.
Marcare a metalelor preţioase – aplicarea semnului de marcare de stat pe bijuterii şi pe
alte articole din metale preţioase.
Semn de marcare de stat – semn de marcare de stat, stabilit în Republica Moldova, care se
aplică pe bijuterii şi pe alte articole din metale preţioase şi care confirmă titlul metalelor
preţioase.
Semn nominal personal – semn special care este aplicat de producător pe bijuterii şi pe
alte articole finite din metale preţioase, înregistrat într-un registru special.
Articolele din metale preţioase şi pietre preţioase predate de către persoanele fizice şi
juridice, se primesc la probare, marcare în baza cererii de modelul stabilit.
Probarea articolelor din metale preţioase se efectuează pe piatra de probare cu utilizarea
acelor etalon şi a reactivelor chimice de probare, în scopul stabilirii tipului şi titlului metalului
preţios. Totodată, pentru determinarea compoziţiei chimice a aliajului se aplică metoda
spectrometriei roentgeno-fluorescente.
Marcarea articolelor din metale preţioase se efectuează de către Camera de Stat pentru
Supravegherea Marcării cu semnele de marcare de stat, prin aplicarea mecanică a mărcii de stat
sau prin metoda lazer.
În Republica Moldova pentru articolele giuvaere din metale preţioase, fabricate şi / sau
introduse în ţară pentru comercializare sînt stabilite următoarele titluri:
 pentru platină - 900, 950;
 pentru aur - 375, 500, 585, 750, 900, 958, 999;
 pentru argint - 800, 830, 875, 925, 960, 999;
 pentru paladiu - 500, 850.
Articolele din metale preţioase care se prezentă la Camera de Marcare pentru probare şi
marcare trebuie să fie curate, fără urme de acizi, resturi organice, grăsimi, zgură.
Articolele care prezintă valoare deosebită, articolele cu pietre preţioase, cele de 
dimensiuni mici, la care nu este posibil aplicarea mecanică a mărcii de stat sau prin metoda lazer,
se aplică ştampului confirmativ pe eticheta fiecărui articol.
 Toate persoanele juridice și fizice care în activitatea lor utilizează metale şi pietre preţioase
sînt obligate să prezinte  Camerei de  Stat pentru  Supravegherea  Marcării spre probare şi
marcare toate articolele din metale preţioase produse  în ţară (inclusiv la  comandă) şi cele
importate  pentru  comercializare, cu prezentarea documentelor care  confirmă  provenienţa 
acestora şi  efectuarea  vămuirii.
Producătorii autohtoni predau pentru marcare  articolele din metale preţioase, fiind deja
marcate cu semnul nominal personal, înregistrat la Camera de Marcare în modul stabilit.
Persoanele fizice care nu practică activităţi cu metale preţioase şi pietre preţioase au
dreptul să prezinte spre probare şi marcare articole din metale preţioase şi din pietre preţioase în
cantitate de pînă la cinci unităţi anual, indiferent de valoarea lor.

Expertizarea metalelor preţioase, pietrelor preţioase şi a articolelor din ele

Modul şi formele de expertizare a metalelor preţioase şi a articolelor din ele, a amprentelor

semnelor de marcare şi/sau a amprentelor semnelor nominale personale aplicate pe articolele din
metale preţioase, precum şi de diagnosticare a pietrelor preţioase (în continuare – expertizarea
valorilor) sînt aprobate prin Hotărîrea Guvernului nr.446 din 22 iulie 2009.
Expertizarea amprentelor semnelor de marcare – determinarea autenticităţii şi calităţii
amprentelor semnelor de marcare aplicate pe articolele din metale preţioase.
Expertizarea amprentelor semnelor nominale personale – determinarea producătorului
şi/sau a veridicităţii amprentelor semnelor nominale personale aplicate de către producători pe
articolele din metale preţioase.
Diagnosticarea pietrelor preţioase – determinarea caracteristicilor calitative (tipul,
culoarea, defectele) şi cantitative (greutatea) ale pietrelor preţioase, inclusiv pentru clasificare
şi/sau pentru stabilirea costului.
Act de expertiză – document care conţine rezultatele expertizării valorilor, precum şi
concluzii argumentate privind corespunderea sau necorespunderea acestora standardelor
naţionale şi cerinţelor de supraveghere a marcării de stat.
Expertizarea valorilor se efectuează la solicitarea organului de urmărire penală, a organului
împuternicit să examineze cazurile cu privire la contravenţiile administrative, a instanţei
judecătoreşti, a persoanelor juridice şi fizice.
Pentru expertizarea valorilor solicitantul va depune la Camera de Marcare o cerere de
modelul stabilit, în compartimentul ”Modul de recepționare a articolelor din metale
prețioase”, anexînd documentele de însoţire (scrisoare, ordonanţă, hotărîre, decizie a organului
de urmărire penală, a organului împuternicit să examineze cazurile cu privire la contravenţiile
administrative, a instanţei judecătoreşti, proces-verbal de sechestru al bunurilor).
Expertizarea valorilor include:
1) expertizarea metalelor preţioase şi a articolelor din metale preţioase, care se efectuează
prin:
a) probarea articolelor pe piatra de probare cu utilizarea acelor etalon şi a reactivelor
chimice de probare, în scopul stabilirii tipului şi titlului metalului preţios;
b) determinarea compoziţiei chimice a aliajului prin aplicarea metodei spectrometriei
roentgeno-fluorescente, determinarea titlului metalului preţios – prin cupelarea cu cecul de
control, metoda potenţiometrică, metoda chimică;
2) expertizarea amprentelor semnului de marcare de pe articolele din metale preţioase şi
pietre preţioase în scopul determinării autenticităţii şi corespunderii acestora cu amprentele
semnelor de marcare de stat, aprobate conform Hotărîrii Guvernului nr.892 din 28 august 2001
„Cu privire la supravegherea marcării de stat”, care se efectuează prin сompararea configuraţiei
şi a dimensiunilor matriţei, elementelor distinctive ale semnelor de marcare, examinarea
imaginilor fotografice ale acestora, utilizînd în acest scop dispozitive optice;
3) expertizarea amprentelor semnului nominal personal de pe articolele din metale
preţioase şi pietre preţioase în scopul determinării apartenenţei semnelor nominale personale şi
anului producerii articolelor, care se efectuează prin cercetarea amprentelor semnelor nominale
personale de pe articole şi compararea lor cu amprentele şi/sau imaginile semnelor nominale
incluse în Registrul semnelor nominale, ţinut de Camera de Marcare;
4) diagnosticarea pietrelor preţioase în scopul stabilirii denumirii, formei de faţetare,
culorii, caracteristicii şi greutăţii pietrelor preţioase, care se efectuează cu aplicarea
dispozitivelor gemologice speciale şi a cîntarelor cu carate.

Analiza metalelor preţioase

Camera de Stat pentru Supravegherea Marcării efectuează analize de arbitraj şi de control
ale metalelor preţioase în orice formă şi în orice stare şi ale articolelor din ele, precum şi ale
resturilor şi deşeurilor lor, la cererea organelor de drept, vamale şi a altor autorităţi, în baza art.
14 alin. (2) lit. e) al Legii nr. 282-XV din 22.07.2004 privind regimul metalelor prețioase și
pietrelor prețioase.
Efectuarea analizelor pentru determinarea aurului, argintului, platinei, paladiului  se
efectuează prin: 
 spectrometria roentgeno-fluorescentă  (metodă nedestructivă)
 metoda cu muflă (cupelare)
 metoda chimică
 metoda potențiometrică
 metoda fizico-chimică

Expertizare a metalelor preţioase - determinarea caracteristicilor calitative şi/sau

cantitative ale metalelor de către autoritatea abilitată cu dreptul de a confirma corespunderea
produselor (articolelor) din metale preţioase standardelor naţionale şi reglementărilor tehnice, ale
cărei rezultate se perfectează, după caz, sub formă de act sau certificat de calitate.
Diagnosticare a pietrelor preţioase - determinarea caracteristicilor calitative şi cantitative
ale pietrelor preţioase, inclusiv pentru clasificare şi/sau pentru stabilirea costului.
Evaluare a pietrelor preţioase - determinare a costului pietrelor preţioase în baza
rezultatelor diagnosticării.
Prelucrare a metalelor preţioase - extragere a metalelor preţioase din resturi şi deşeuri,
compuşi chimici, concentrate şi semifabricate ce conţin metale preţioase.
Afinare - proces de purificare a metalelor preţioase extrase din amestecuri şi compuşi
pentru a le aduce în corespundere cu standardele naţionale şi reglementările tehnice, în vigoare
pe teritoriul Republicii Moldova, sau cu standardele internaţionale.

Articole din metale preţioase şi pietre preţioase sunt considerate articolele din aliaje de
metale preţioase cu utilizarea diferitelor tipuri de prelucrare artistică cu inserări din pietre
preţioase şi din alte materiale de provenienţă naturală sau artificială, ori fără acestea,
întrebuinţate în calitate de bijuterii (inele, brăţări, coliere, broşe, cercei, lanţuri, brelocuri etc.), de
obiecte de uz personal (portţigarete, tabachere, pudriere, bomboniere, brichete, ochelari, ceasuri
etc.), de obiecte de uz casnic şi/sau pentru scopuri rituale şi decorative, monede, lingouri etc.
Prevederile legale în vigoare menite să asigure o bună protecție a consumatorilor la
achiziționarea bunurilor de acest fel sunt:
 LEGEA Nr. 282 din 22.07.2004 privind regimul metalelor preţioase şi pietrelor preţioase,
cu modificările și completările ulterioare
 LEGEA Nr. 105 din 13.03.2003 privind protecția consumatorilor, cu modificările și
completările ulterioare
 HOTĂRÎREA GUVERNULUI Nr. 892 din 28.08.2001 cu privire la supravegherea
marcării de stat
  HOTĂRÎREA GUVERNULUI Nr.261 din 13.05.1996 cu privire la aprobarea Regulilor
comerţului cu amănuntul, recepţionării, păstrării şi evidenţei articolelor din metale
preţioase şi pietre preţioase
 HOTĂRÎREA GUVERNULUI Nr. 446 din 22.07.2009 pentru aprobarea Regulamentului
privind expertizarea metalelor preţioase, pietrelor preţioase şi a articolelor din ele
Comercializarea bijuteriilor şi a altor articole din metale preţioase şi pietre preţioase pe
teritoriul Republicii Moldova se efectuează de către persoane juridice şi fizice care practică
activitate de întreprinzător şi au obţinut licenţa respectivă în modul stabilit de legislaţie.
Procurarea articolelor din metale preţioase se face doar în magazine şi secţii specializate.
Evitati sa cumparati bijuterii de la persoane care „va acosteaza” pe strada sub diverse pretexte.
Articolele din metale preţioase şi pietre scumpe scoase la vînzare trebuie să aibă etichete
plumbuite cu indicarea denumirii lor, producătorului, articolului, titlului, greutăţii şi preţului
pentru 1 gram, tipul garniturilor, caracter istica lor, greutăţii şi preţului cu amănuntul al
articolului.
Comercializarea articolelor de giuvaiergerie cu pietre preţioase se efectuează la prezentarea
certificatului de calitate a pietrelor preţioase, eliberat de I.P. Camera de Stat pentru
Supravegherea Marcării, cu excepţia articolelor de giuvaiergerie însoţite  de etichete ale
producătorului, pe care sînt confirmate denumirea şi caracteristicile pietrelor preţioase.
Comercializarea articolelor din metale preţioase şi pietre  scumpe se efectuează în cazul în
care au imprimate ale emblemei producătorului (semnul nominal) şi imprimate ale marcajului de
stat. Articolele de producţie străină, importate în Republica Moldova, trebuie, de asemenea, să
aibă în mod obligatoriu imprimate ale marcajului de stat, aplicat de I.P. Camera de Stat pentru
Supravegherea Marcării.
Metale preţioase - aurul, argintul, platina şi metalele platinice (paladiul, iridiul, rodiul,
ruteniul, osmiul), indiferent de starea şi forma în care se află acestea, inclusiv în formă nativă,
afinată, precum şi în materie primă, aliaje, semifabricate, produse industriale, compuşi chimici,
resturi şi deşeuri industriale şi de consum.
Titlu - valoare a aliajului, care indică numărul unităţilor de greutate a metalului preţios de
bază la o mie unităţi de greutate a aliajului.
Pentru articolele din metale  preţioase, fabricate şi/sau  introduse  în  ţară pentru
comercializare, se stabilesc următoarele titluri:
pentru platină 900  (nouă sute)
  950  (nouă sute cincizeci)
pentru aur 375  (trei  sute şaptezeci  şi  cinci)
  500  (cinci  sute)
  585  (cinci  sute optzeci  şi  cinci)
  750  ( şapte sute cincizeci)
  900  (nouă sute)
  958  (nouă sute cincizeci  şi  opt)
999  (nouă sute nouă zeci și nouă)
pentru argint 800  (opt  sute)
  830  (opt  sute treizeci)
  875  (opt  sute şaptezeci  şi  cinci)
  925  (nouă sute  douăzeci şi cinci)
  960  (nouă sute  şaizeci)
 999 (nouă sute nouă zeci și nouă)
pentru  paladiu 500  (cinci  sute)
  850  (opt sute  cincizeci)

Pentru a simboliza titlul aurului se foloseste şi altă terminologie internaţională. Aceasta

avind ca unitate de masură KARATUL (pronuntat karat, pl. Karate) prescurtat Kt. sau K. Astfel
aurul fin (999‰) mai este descris ca aur de 24 Kt. Acest lucru inseamna ca din 24 de parti ale un
intreg toate 24 sunt aur fin. Pentru un obiect din aur de 14 Kt (585‰), de exemplu, numai 14
parti sunt aur fin, restul de 10 parti (pana la 24) fiind constituite din alte metale aliate. Pe acelasi
exemplu aurul de 9 Kt. reprezinta titlul de 375‰ s.a.m.d.
Semn de marcare de stat - semn de marcare de stat, stabilit  în Republica Moldova, care
se aplică pe bijuterii şi  pe alte articole din metale preţioase şi care confirmă titlul metalelor
preţioase. 

Marcare a metalelor preţioase - aplicarea semnului de marcare de stat pe bijuterii şi pe

alte articole din metale preţioase.
Semn nominal personal - semn special care  indică producătorul pe bijuterii şi pe alte
articole finite din metale preţioase, înregistrat într-un registru special la Camera de Stat pentru
Supravegherea Marcării.
Articolele din metale preţioase fabricate de producătorii autohtoni trebuie să fie marcate cu
semnul nominal personal şi semnul de marcare de stat.
Articolele din metale preţioase importate în Republica Moldova, trebuie de asemenea să fie
marcate cu semnul de marcare de stat,  aplicat  de  Camera  de Stat pentru Supravegherea
Marcării.
 Pietre preţioase sunt considerate diamantele naturale, smaralde, rubine, safire, alexandrite
şi perle naturale (cu excepţia celor de rîu, de lac) în  formă naturală şi prelucrată, precum şi
formaţii unicale de chihlimbar.
Diagnosticare a pietrelor preţioase - determinarea caracteristicilor calitative şi cantitative
ale pietrelor preţioase, inclusiv pentru clasificare şi/sau pentru stabilirea costului.
Evaluare a pietrelor preţioase - determinare a costului pietrelor preţioase în baza
rezultatelor diagnosticării.
Diagnosticarea şi evaluarea pietrelor preţioase se efectuează de către experţii de pietre
preţioase,  la  Camera  de Stat pentru Supravegherea Marcării.
Despre contrafacerile în domeniul metalelor şi pietrelor preţioase.
Falsificările  in domeniul metalelor  preţioase pot avea mai multe forme:
imitaţiile de metale ptreţioase – există mai multe metale şi aliaje, care pot semăna vizual cu
metalele preţioase;
umpluturile – uneori datorită construcţiei sau modelului, bijuteriile prezintă cavităţi goale,
care pot fi umplute cu metal comun sau metal preţios cu titlu inferior;
falsificarea amprentei semnului de marcare;
falsificarea pietrelor preţioase.
În cazul în care aveţi suspiciuni referitor la autenticitatea şi veridicitatea articolelor din
metale preţioase şi pietre preţioase puteţi să Vă adresaţi la Camera de Stat pentru Supravegherea
Marcării, pentru efectuarea expertizei acestora.
Expertizarea metalelor preţioase şi a articolelor din metale preţioase, se efectuează prin:
a) probarea articolelor pe piatra de probare cu utilizarea acelor etalon şi a reactivelor
chimice de probare, în scopul stabilirii tipului şi titlului metalului preţios;
b) determinarea compoziţiei chimice a aliajului prin aplicarea metodei spectrometriei
rentgeno-fluorescente, determinarea conținutului metalelor preţioase utilizînd metodele:metoda
cu muflă,  potenţiometrică,  fizico-chimică;
2) expertizarea amprentelor semnului de marcare de pe articolele din metale preţioase şi
pietre preţioase în scopul determinării autenticităţii şi corespunderii acestora cu amprentele
semnelor de marcare de stat, aprobate conform Hotărîrii Guvernului nr.892 din 28 august 2001
„Cu privire la supravegherea marcării de stat”, care se efectuează prin сompararea configuraţiei
şi a dimensiunilor matriţei, elementelor distinctive ale semnelor de marcare, examinarea
imaginilor fotografice ale acestora, utilizînd în acest scop dispozitive optice;
3) expertizarea amprentelor semnului nominal personal de pe articolele din metale
preţioase şi pietre preţioase în scopul determinării apartenenţei semnelor nominale personale şi
anului producerii articolelor, care se efectuează prin cercetarea amprentelor semnelor nominale
personale de pe articole şi compararea lor cu amprentele şi/sau imaginile semnelor nominale
incluse în Registrul semnelor nominale, ţinut de Camera de Marcare;
4) diagnosticarea pietrelor preţioase în scopul stabilirii denumirii, formei de faţetare,
culorii, caracteristicii şi greutăţii pietrelor preţioase, care se efectuează cu aplicarea
dispozitivelor gemologice speciale şi a cîntarelor cu carate.

Ce informaţie e necesar să conţină eticheta articolelor giuvaere din metale preţioase?

Răspuns: În conformitate cu prevederile pct. 12 din Regulile comerţului cu amănuntul,
recepţionării, păstrării şi evidenţei articolelor din metale preţioase şi pietre preţioase, aprobate
prin Hotărârea Guvernului nr.261 din 13.05.96 și art.20, alin.3 al Legii nr.105  din 13.03.2003
privind protecția consumatorilor, pe eticheta articolelor din metale preţioase şi pietre preţioase
expuse spre comercializare în mod obligator se indică:
 ţara de provenienţă a articolelor giuvaere;
 denumirea firmei care comercializează articolul;
 producătorul (uzina, firma, atelierul care a produs articolele);
 denumirea articolului (inel, cercei, ş.a);
 tipul şi titlul metalului preţios;
  greutatea articolului;
 preţul pentru un gram şi costul articolului;
 tipul pietrelor preţioase (garniturilor) şi caracteristica pietrelor.

Clasificare

Pietrele pretioase sunt clasificate dupa o serie de criterii, precum structura de cristal,
greutatea, indexul de refractie, proprietati optice, duritate, puritate, transparenta, culoare, marime
etc.
Pe langa aceste proprietati folosite pentru clasificare, mai exista unele criterii care se iau in
considerare ca:
• Formula chimica: diamantul fiind un carbon pur cristalizat, sau rubinul este un oxid de
crom si aluminiu Al2O3;
• Sistem de cristalizare: care poate fi cubic, triclinic, monoclinic etc.;
• Habitus: care ne indica sub ce forma poate fi gasit mineralul in natura;
• Culoarea: care poate defini diferite variante;
• Alte criterii: unghi de dispersie, clivaj, luciu, pleochroism etc.
 
Scoarta terestra, la momentul actual, contine mai bine de 2.500 de minerale independente
si mai mult de 7.000 de varietati. Conform gradului de raspandire, mineralele se impart in 5
grupuri mari:
1. Foarte frecvent raspandite (spat, cuart, calcit etc.);
2. Larg raspandite, componente a majoritatii rocilor muntoase in cantitati reduse (apatit,
nefelin etc.);
3. Raspandite, intalnite in majoritatea zacamintelor (pirita, calcopirita, ilmenit);
4. Rare, intalnite in cantitati mici in zacaminte (aur, argint, beril);
5. Foarte rare, cunoscute in cantitati reduse in unele locuri ale scoartei terestre (criolit,
germanit etc.)
 
Un alt sistem de clasificare imparte pietrele pretioase în:
• Principale;
• Importante;
• Comune;
• Rare;
• Sintetice.
 
Clasificarea tehnologica imparte mineralele conform tipului de prelucrare a pietrelor, drept
criterii de baza servind duritatea, transparenta, luciul, proprietatile optice, tehnologia de
prelucrare:
• Pietre pretioase: pietre transparente (diamant, corindon), opace (turcoaz), cu efecte optice
specifice (cuart, crizopraz), cu desen decorativ (onix, agat), pietre policromatice (opal, obsidian);
• Pietre semipretioase: pietre dure cu tenacitate inalta (jad), pietre cu tenacitate medie
(amazonit, aventurin), dendrite de mangan, cupru si argint (ametist, uvarovit), pietre cu tenacitate
redusa (chihlimbar, gagat, malahit), tenacitatea exprimand rezistenta pietrelor la apasare cu o
suprafata plana sau rezistenta lor la lovire
• Pietre de imitatie: exemplare cu duritatea mai mare de 5; pietre cu duritatea 3-5; pietre
moi, cu duritatea mai mica de 3 conform scarii Mohs.
 
Denumirile pietrele pretioase
Majoritatea denumirilor pietrelor pretioase reflecta culoarea, forma lor sau ambele
caracteristici, si sunt derivate din cuvinte de origine greaca, latina, araba, turca, germana,
spaniola, franceza sau asiatica. In timp ce pietrele pretioase descoperite mai recent sunt denumite
dupa localitati, personalitati, organizatii etc.
 
Istoricul pietrelor pretioase
Interesul fata de pietrele pretioase dateaza inca din Mezolitic. Ele au fost exploatate si
prelucrate la un nivel foarte ridicat in Asia Centrala si de Est , Mesopotamia, Babilonia, Egipt si
America Centrala. Daca avem atestare documentara ca grecii, romanii si bizantinii erau
admiratori si cunoscatori ai pietrelor pretioase, in Europa Centrala si de Nord au existat putine
tentative de a le prelucra si utiliza in bijuterii. Chihlimbarul baltic a fost comercializat in intreaga
lume antica. Bratarile negre, confectionate de triburile celtive dintr-o varietate de carbune
descoperita in Republica Ceha, constituie un alt exemplu de bijuterii antice comercializate pe
scara larga.
Interesul fata de pietrele pretioase a crescut considerabil in Europa o data cu progresul
stiintei si al comertului in secolele XV si XVI.  Asocierea pietrelor pretioase cu semnele
astrologice si cu credinta in supranatural a avut rolul sau. Interesul a atins punctul maxim in
secolele XVII si XIX, când au fost descoperite noi depozite de pietre pretioase, iar altele vechi –
redeschise. In prezent, pietrele pretioase neconventionale si cele cu proprietati sub nivelul celor
ideale devin tot mai populare.

Roci gazda
Pietre pretioase se intalnesc in toate tipurile de roci. Concentratiile cele mai mari de geme
se gasesc in roci sedimentare (diamante, safire, rubine), dar multe exista si in pegmatite. Initial
pietrele pretioase erau exploatate de la suprafata. Mai tarziu au inceput sa fie exploatate prin
minerit, volumul de lucru atingand adesea proportii incredibile (exploatarea diamantelor in
Africa de Sud). Conditiile favorabile pentru aparitia unor concentratii de pietre pretioase sunt
extrem de rare si accidentale. Prin urmare, pe langa prospectiuni temeinice este nevoie si de
noroc pentru a gasi pietre pretioase.

Surse de pietre pretioase si semipretioase:

• Roci sedimentare – circa 50% din productia mondiala: agat, alabastru, aragonit, calcit,
crisoberil, diamant, granat, aur, gips, jad, platina, cuart, rubin, safir etc.
• Pegmatite – circa 15% din productia mondiala : acroit, amazonit, andaluzit, apatit, beril,
crisoberil, cordierit, corindon, feldspat, indigolit, kunzit, lepidolit, monazit, cuart, rubelit, spinel,
topaz, turmalina, verdelit, zircon.
• Zone de alterare – circa 7% din productia mondiala: azurit, crisocol, crisopraz, cuprit,
hematit, malachit, opal, turcoaza, vivianit.
• Vulcanite: ametist, citrin, agat, jasp, calcedonie, opal, sulf, crisolit, nefelin, safir,
aragonit, calcit, fluorina, rodocrozit, cuart, argint, hematit, pirita, blenda, nichelina, topaz.
• Magmatite: pirop, diamant, safir, titanit, nefelin, bronzit.
• Roci metamorfice si metasomatice: andaluzit, beril, blenda, cordierit, corindon, crisoberil,
granat, jaderit, jasp, lazurit, nefrit, pirita, rodonit, smarald etc.
• Organice: chihlimbar, coral, perla.
CEASURI, BIJUTERII, ARTICOLE DE GABLONŢ . CEASURI
Ceasurile sunt aparate utile oare servesc la indicarea orei şi la măsurarea intervalelor de timp
(ore, minute, secunde).
Materiale folosite la obţinerea ceasurilor
Metode şi aliaje. Metalele pure cele mai des întâlnite în fabricarea ceasurilor sunt: aurul, cromul,
nichelul. Datorită în special preţului lor ridicat, ele se întrebuinţează mai mult pentru acoperiri de
protecţie sau în scopuri decorative. Atât datorită acestui motiv, cât şi pentru îmbunătăţirea
proprietăţilor lor şi deci a calităţii ceasurilor, se folosesc mai mult aliaje metalice: alame,
bronzuri, oţeluri etc. Acestea au o serie de însuşiri superioare metalelor pure, ca, de exemplu:
rezistenţă la coroziune, rezistenţă chimică, coeficient de dilatare limitat, rezistenţă la uzură,
rezistenţă la frecare, proprietăţi tehnologice superioare etc.
Materiale nemetalice. Majoritatea acestor materiale se întrebuinţează pentru confecţionarea
scheletului de susţinere, pentru carcasă, pentru sporirea utilităţii ceasurilor, pentru micşorarea
masei lor, pentru reducerea costului lor. Se foloseşte astfel: sticla incoloră, - pentru citirea
cadranului şi protejarea lui; porţelanul, pentru cadrane şi ca element izolator; lemnul, pentru
confecţionarea carcaselor, rubinele naturale sau artificiale, pentru lagăre; materiale plastice, în
special poli- metacrilatul de metil (plexiglas), polistirenul pentru carcase, capace: substanţe
luminiscente, pentru anumite marcări pe cadranul ceasurilor etc.
Particularităţile constructive ale ceasurilor. Părţile funcţionale ale ceasurilor, precum şi aspectul
lor diferă foarte mult în funcţie de evoluţia tehnicii şi de modă. Din aceste motive, se prezintă
numai principalele părţi funcţionale ale - ceasornicelor mai uzuale, mecanice şi electronice.
La ceasurile mecanice, principalele părţi constructive sunt:
mecanismul motor (a); regulatorul (b); mecanismul de transmisie (c); mecanismul indicator
^arătător (d); eşapamentul (e); .scheletul de susţinere şi carcasa; mecanismele auxiliare.
Principalele elemente constructive ale ceasurilor electronice sunt: scheletul de susţinere şi
carcasa; afişajul cu cristale lichide, afişajul mecanic sau mixt; cuarţul; componente electronice
(circuite integrate, tranzistoare, rezistanţe).
Sortimentul de ceasuri. în prezent există o mare diversitate a sortimentului de ceasuri, fapt pentru
care se impune o clasificare riguroasă a lor.
Din punctul de vedere al destinaţiei: ceasuri de mână (pentru copii, femei, bărbaţi), ceasuri de
masă (deşteptătoare, cu preaviz, de voiaj), caşuri tip mobilă, ceasuri de artă, ceasuri de
perete( pentul, tablou, pentru bucătărie).
BIJUTERII
Bijuteriile sunt obiecte de podoabă valoroase, fabricate prin prelucrarea metalelor şi aliajelor
preţioase, cu sau fără montură de pietre preţioase şi semipreţioase. Ele se obţin prin turnare,
laminare, ştan- ţare, sau prin lucrare în filigran.
Datorită măiestriei cu care sunt executate, ele pot fi considerate obiecte de artă.
Materiale folosite la obţinerea bijuteriilor
Aurul — metal preţios de culoare galbenă, strălucitor, cel mai maleabil şi mai
ductil dintre toate metalele.Nu se oxidează în contact
cu aerul şi cu apa. Are o mare rezistenţă chimică, fiind atacat numai de unii halogeni (CI, F) şi de
un amestec format din trei părţi acid clorhidric concentrat şi o parte acid azotic concentrat.
Datorită durităţii scăzute a acestui metal, el se foloseşte în general sub formă de aliaje, alături de
cupru (aliaj de culoare galben-roşietică), de cadmiu (culoare galben-verzuie), de argint (culoare
galben deschis).
Proporţia de aur în 1 000 grame aliaj se exprimă prin titlul acestuia. Aurul prelucrat are titlul
958, 766, 583, 500, 375%o, cifrele reprezentând cantitatea de aur din aliajul respectiv, exprimată
în grame. Cantitatea de aur pur dintr-un aliaj se exprimă în carate, considerân- du-se că aurul
pur are 24 de carate.
Corelarea între titlu şi carate se face prin folosirea următoarelor
formule
n/ 1 000 X nr. carate
Titlu %0 =
,T v 1 . Titlu %„.X 24
Număr de carate = -
1 000
La obţinerea bijuteriilor se foloseşte aur de 23 la 9 carate, în ţara noastră utilizându-se în special
aur de 14 carate, respectiv cu titlu de 585%0.
Identificarea aurului în bijuterii se realizează eu oxiclorură de cupru care nu reacţionează cu
aurul, dar ou imitaţiile de aur dă (culoarea neagră.
Argintul — metal preţios, alb, lucios, foarte maleabil şi ductil. Nu se oxidează în aer, dar este
atacat de hidrogenul sulfurat din atmosferă (care-1 înnegreşte la suprafaţă prin formarea sulfurii
de argint). Pentru a i se îmbunătăţii tenacitatea, argintul se foloseşte la, bijuterii aliate cu cuprul,
obţinându-se (în special datorită duetibilităţii argintului), bijuterii foarte fine, în filigran.
Cantitatea de argint de 1 000 grame de aliaj reprezintă titlul acestuia. Pentru bijuterii se
prelucrează aliaje cu titlul de 916%o, 8000/oo şi 700%o. Identificarea argintului în bijuterii se
face cu un amestec de bi- cromat de potasiu şi acid azotic, obţinându-se culoarea roşie la biju-
teriile de argint şi culoarea verde la imitaţii.
Platina — metal preţios alb cenuşiu, lucios, foarte ductil, dens, tenace. Este inoxidabilă, foarte
rezistent la acţiunea acizilor (este atacată
După modul de armare: ^■
cu mecanism de întors la 24 de f^
ore: ceasuri de mână, de masă; • j 1
cu mecanism de întors la 7, 14, 18
zile (ceasuri de perete); l
electric, cu baterie.
în funcţie de comportarea ceasurilor { f(jopţ^1 \)Y
faţă de mediul înconjurător distingem: 111V \
obişnuite, antiacvatice, antimagnetice. cni 3
După caracteristicile cadranului: fără $ secundar, cu secundar central, cu secun-
dar excentric, cu afişarea orei pe ecran', V^^^W/h
cu afişarea-datei calendaristice, cu calcu-
lator inclus în carcasă, cu cadran ilustrat,
cu semnal sonor, cu programare pentru Fi». ;M.
sonorizare la ore fixe, cu cronometru.
Forma carcasei şi grosimea ceasurilor diferă, existând ceasuri cu formă rotundă, ovală,
dreptunghiulară, hexagonală, pa trată, plată, ex- traplată.
în ţara noastră se produc ceasuri la Arad (marca „Aradora") şi la Bucureşti' (marca ,,Grex“). Se
comercializează şi ceasuri din import, din fosta U.R.S.S., Germania, Elveţia, China.
d. Criterii de apreciere a calităţii ceasurilor. La aprecierea calităţii ceasurilor se au în vedere
următoarele caracteristici de calitate: precizia: de măsurare a timpului, abaterea de secunde -f- în
24 de ore, de- signul ceasului, uşurinţa citirii cadranului, calitatea pieselor constructive,
rezistenţa la uzură a materialelor utilizate pentru confecţionarea ceasurilor, uşurinţa de
manevrare a butoanelor, zgomotul mecanismului ceasului în stare de funcţionare, numărul de
rubine folosit la ceas, durabilitatea caşului (înscrisă în certificatul de calitate) corelată cu
termenul de garanţie al produsului.
Pe lângă aceste caracteristici generale, în funcţie de tipul de ceas, se mai au în vedere şi alţi
factori la aprecierea calităţii. Astfel: rezistenţa la apă, la şoc mecanic, la câmpul magnetic, la
agenţii atmosferici, semnalizarea sonoră sau optică la ore fixe, funcţionarea calculatorului
electronic etc.
Ambalarea 'ceasurilor se realizează în cutii individuale, protejate contra şocurilor cu. material
textil sau material plastic.
Marcarea se face pe capac şi pe cadran, indicându-se marca ceasului, caracteristicile specifice
(antimagnetic, antiacvatic), numărul de serie al ceasului, dispozitivele de acţionare (prin săgeţi
sau alte semne), numărul de rubine..
Depozitele în care se păstrează ceasurile trebuie să fie curate, uscate, ferite de substanţe chimice
corosive.
Termenul de garanţie pentru ceasurile de mână este de un an, iar pentru ceasurile de masă şi de
perete, 6 luni.
numai de un amestec format din trei părţi acid clorhidric şi o parte acid azotic). Datorită durităţii
şi ductibilităţii sale, se foloseşte în special pentru montarea pietrelor preţioase la bijuterii.
Platina se utilizează sub formă de aliaj - cu argintul, cu titlul de 953%„. -
Pietre preţioase şi semipreţioase.
Pietrele preţioase sunt minerale cristalizate, caracterizate prin transparenţă, culori vii, duritate,
luciu puternic, indice de refracţie mare. Datorită structurii cristaline, permit irizaţii foarte
frumoase.
Cele mai utilizate pietre preţioase sunt:
diamantul este o varietate cristalină de carbon pur, incolor sau uşor colorat (cenuşiu, brun-gălbui,
roşu, verde, albastru, negru). Are un luciu puternic, cea mai mare duritate, dintre toate mineralele
(10 pe scara lui Mohs), mare putere de refracţie a luminii, mare stabilitate la agenţii chimici, este
casant.
La aprecierea calităţii diamantelor se au în vedere: culoarea, puritatea, transparenţa, prelucrarea,
masa. Modul de prelucrare, de tăiere a diametrului, se face în special în sistemele rozetă sau
brilam (în formă de bipiramidă trunchiată inegal), cu numeroase faţete pentru accentuarea
refluxului luminii. Masa diamantului se exprimă în carate, un carat fiind egal cu 205 -mg.
Diamantul cu peste 10 carate se numeşte solitar;
corindonul este un oxid de aluminiu cristalizat, transparent sau semitransparent, incolor sau
colorat, fiind cel mai dur mineral după diamant (duritatea 9 pe scara lui Mohs). Dintre varietăţile
sale colorate şi transparente, cele mai cunoscute sunt: rubinul (roşu), safirul (albastru),
corindonul stelar care prezintă fenomenul de asterism (scânteiază la lumină);
smaraldul este silicat de aluminiu transparent, incolor sau colorat în verde, cu duritatea 7,5—8 pe
scara lui Mosh. Spre deosebire de diamant sau corindon, se montează numai în aur.
topazul este florosilicat de aluminiu transparent, incolor, sau colorat, cristalizat în sistemul
rombic. Cel mai apreciat este topazul galben.
Pietrele semipreţioase sunt tot minerale cristalizate, asemănătoare pietrelor preţioase, dar mai
răspândite în natură şi ou proprietăţi fizico- chimice reduse. Cele mai folosite la obţinerea
bijuteriilor sunt:
granatul — silicat de aluminiu impurificat cu fier, magneziu, mangan, crom. Cristalizează cubic,
este sticlos, frecvent colorat în roşu brun, galben, verde sau negru. Cele mai importante varietăţi
de gra- nat sunt: almandinul (roşu-albastru), granatul de Boemia (roşu-brun), granatul rubin (roşu
aprins);
—- peruzeaua (turcoza) este o varietate de fosfat de aluminiu, opacă, cu nuanţe de la albastru
deschis la albastru-verzui:
cuarţul un dioxid de siliciu, cristalizat în sistemul romboedric, transparent, incolor (cristalul de
stâncă), alb sau divers colorat: violet (ametist), galben (citrin), negru (morian), roşu-brun
(aventurin). Prin
impur ificare cu alţi oxizi metalici se obţin combinaţii de 2—3 culori, cunoscute sub alte
denumiri, ca, de exemplu: agat, onix;
jad este silica* de sodiu şi aluminiu, compact, sticlos, verzui sau albicios.
jais este o varietate de antracit, 'foarte dură, de un negru strălucitor. Se întrebuinţează în special
la confecţionarea de coliere.
Alte materiale folosite ia fabricarea bijuteriilor:
perlele sunt formate din secreţii de carbonat de calciu depuse- în jurul unor corpuri străine, în
interiorul anumitor moluşte. Perlele au un aspect sidefos, irizant, sunt albe sau colorate (negre,
violete, roşii, galbene, verzi, albastre). Au o bună rezistenţă mecanică, dar sunt nerezistente la
agenţii chimici, fiind uşor atacate de acizi. îşi pierd . strălucirea sub acţiunea transpiraţiei, a
săpunului, a apei săraite.
Aprecierea calităţii perlelor se face avându-se în vedere mărimea şi forma lor. Perlele sferice
mari se numesc parangon, cele mici per- lete, iar când au forme neregulate se numesc baroc;
chihlimbarul este o răşină fosilă galbenă, brunăt roşcată, uneori verzuie, transparent, translucid
sau opac; are o masă mică, este uşor solubil în solvenţi organici, casant. Cel mai apreciat este
chihlimbarul transparent, de culoare galben deschis;
mărgeanul (coralul). Se foloseşte scheletul oalcaros al coralului roşu, prelucrat special. Prezintă
mai multe varietăţii: roz de Siria, roşu de Neapole etc.;
pietrele preţioase şi semipreţioaşe sintetice înlocuiesc pietrele naturale, producându-se în acest
scop incitaţii de safir, rubin, topaz, ametist, jad.
Sortimentul comercial de bijuterii
Se comercializează:
bijuterii de aur şi argint:, verighete, inele, medalioane, butoni, lănţişoare, ace de cravată, broşe,
brăţări, cercei;
bijuterii din argint filigranat sau obişnuit: broşe, casete, bomboniere, cercei, medalioane,
lănţişoare, pandantive;
bijuterii din pietre semipreţioase: coliere, brăţări, clipsuri, butoni, broşe.
în afară de bijuterii propriu-zise se comercializează separat pietre semipreţioase de diferite forme
şi mărimi cu scopul de a fi' montate în bijuterii după dorinţa cumpărătorului.
Aprecierea calităţii şi a valorii bijuteriilor se face avându-se în vedere: masa şi titlul metalului
preţios din bijuterie, piatra folosită, mărimea şi modul ei de prelucrare, tipul de montură.
Bijuteriile din aur, argint şi platină se marchează ou desene specifice, alături de care se trece o
cifră romană caracteristică titlului (la aur) şi titlul %o ;(la cele din argint şi platină).
Ambalarea se face în cutii individuale căptuşite cu material textil.
Dată fiind valoarea lor, bijuteriile se păstrează în seifuri, în încăperi ferite de emanaţii ale gazelor
şi substanţelor chimice. în timpul zilei, expunerea se face în vitrine bine asigurate.
ARTICOLE DIN GABLONŢ
Sub denumirea de articole din gablonţ se comercializează toate articolele de podoabă obţinute
din alte materiale decât metale şi aliaje ~ preţioase, pietre preţioase şi semipreţioase.
Materialele folosite la obţinerea articolelor de gablonţ sunt:
metale: aluminiu în special eloxat (tratat prin aplicarea unui strat de oxid pe suprafaţa pieselor, în
vederea asigurării protecţiei contra coroziunii), cupru şi aliaje de cupru,, alpaca (aliaj de nichel-
cupru- zinc), oţel (cromat, nichelat, argintat, emailat);
materiale plastice: polietilena, polipropilena, polistirenul, amino- plastele, plexiglasul;
sticla în special pentru mărgele şi strasuri (imitaţii de pietre preţioase);
•— sideful obţinut din cochiliile moluştelor. Este- dur, alb, lucios, cu irizaţii;
fildeşul (ivoriul);
materiale textile: fire şi ţesături;
piele şi înlocuitori de piele;
pene şi fulgi vopsiţi în diferite culori.
SORTIMENTUL ARTICOLELOR DIN GABLONŢ
Articolele de gablonţ se comercializează într-un sortiment foarte variat producţia acestora fiind
influenţată mult de fantezia producătorilor, precum şi de modă. ‘
Gruparea lor se face în funcţie de materia primă folosită în următoarele tipuri:
tip A — executate din tablă, cu sau fără încrustaţii de pietre;
tip B -— confecţionat din sârme, cu sau fără încrustaţii de pietre;
tip C — obţinute din materiale plastice şi din os;
tip D — r ealizate din materiale- combinate.
Articolele de gablonţ se obţin în foarte multe forme şi modele, utilizarea lor fiind foarte variată
ca, de exemplu: pentru prinderea părului, a pălăriilor, cravatelor; la articolele vestimentare, ca
garnituri la împodobirea capului,, gâtului, degetelor, taliei; pentru diferite ocazii. Cele mai uzuale
articole de gablonţ sunt: agrafe, broşe, bile, brăţări, cercei, clipsuri, coliere, diademe, inele,
mărgele, pandantive, garnituri (colier, inel, cercei, brăţară).
Aprecierea calităţilor articolelor de gablonţ se face organoleptic, observându-se integritatea lor,
finisarea, funcţionarea sistemelor de prindere sau de închidere, formatul, modelul, materialul
folosit.
Marcarea articolelor de gablonţ se face numai prin etichetare, in- dicându-se denumirea
produsului, întreprinderea producătoare, preţul, codul, data fabricaţiei.
Prezentarea se face individual pe suport de carton simplu sau îmbrăcat cu material textil, în
plicuri de celofan, în cutii închise sau cu vizor. Dacă articolele de gablonţ sunt aurite sau
argintate, pe ambalaj se trece menţiunea „aurit“ sau „argintat".
Depozitarea se face în încăperi uscate, fără umezeală.