Marcarea metalelor pretioase

Bijuteriile si obiectele din metale pretioase, datorita valorii, a pretului se falsifica. Falsurile se pot executa din metale sau aliaje lipsite de valoare sau din metale pretioase avand un titlu inferior celui inscriptionat pe obiect sau declarat. De asemenea, falsurile se pot executa si prin stantarea unei anumite marci care este indescriptibila, cu intentia de a induce in eroare. Obiectul este considerat autentic atunci cand exista pe el marcaj si acesta este descriptibil. Pentru legislatia in vigoare, va rugam consultati pagina legislatie. 1. Procedeul microscopic, procedeu prin care cu ajutorul microscopului sau a lupei se identifica marcajul, care consta in aplicarea fie a titlului, care pentru aur poate fi : 958 , 916 , 900 , 850 , 750 , 583 , 500 , 375 , 333 , pentru argint: 950 , 935 , 925 , 900 , 835 , 800 iar pentru platina 750 , fie a numarului de carate , folosit numai pentru aur, acesta fiind 23K, 22K, 20K, 18K, 14K, 12K, 10K, 9K, 8K. Cele mai folosite titluri pentru bijuteriile din aur sunt 750, 583, 333 adica 18K, 14K, 8K iar pentru argint 925. Obs: in cazul in care dorim obtinerea unei bijuterii din aur de un alt titlu decat aurul oferit la schimb, putem aplica urmatoarea formula: (M0M x K0) / K1 = M1 unde: M1 masa in grame a obiectului dorit M0 masa in grame a obiectului dat la schimb K0 numarul de carate al obiectului dat la schimb K1 - numarul de carate al obiectului dorit De asemenea, pot exista marci ale statului, reprezentate printr-un simbol, acestea fiind modificate la anumite intervale de timp, precum si marci ale breslelor (pana in 1873), mestesugarilor breslelor, ale bijutierilor particulari. Marcarea unui obiect presupune insculptarea in metalul respectiv a unei forme, litere etc, care: - atesta faptul ca obiectul respectiv este facut dintr-un anumit material, sau asa zisa marca de control - atesta titlul acelui material (titlul este cantitatea de metal pretios din obiectul respectiv) Pe obiectele din metale pretioase in afara marcii de control (aplicata in general de catre banca de stat a perioadei respective ) se mai gasesc si alte marcaje care pot reprezenta: - marca atelierului unde a fost executata bijuteria sau obiectul - marca lucratorului din atelierul respectiv - marca anului cand a fost facut obiectul

Toate aceste marcaje de atelier, lucrator, an, nu sunt obligatorii, ele fiind folosite in general de catre ateliere cu traditie, bijutieri regali sau artisti. Prin marcarea obiectelor se certifica provenienta acestora si totodata se garanteaza calitatea lor.

Marci aplicate in Romania metalelor pretioase (platina, aur, argint) pe bijuterii sau obiecte

Aurul pana in anul 1906 in Romania se marca cu un singur tip de marcaj (vezi imaginea dreapta): si avea titlurile cuprinse intre 330 - 500 (8K - 12K).

- marca ce s-a aplicat in perioada 12.01.1942 01.07.1948(vezi imaginea stanga), alaturi de marca de control respectiva, pe obiectele vechi vandute prin magazinele de antichitati si casele de imprumut prin amanet Dupa anul 1906 a crescut valoarea titlurilor si asa apare o serie noua de marcaje pentru 5 titluri de aur, care vor functiona pana in anul 1

500 (12K)

580 (14K)

750 (18K)

850 (20K)

900 (21.66K)

Aceste marcaje au fost schimbate fara a se aduce alta modificare a titlului, fiind doar o schimbare fizica de marcaj. Ele au functionat intre anii 1926-1937.

500 (12K)

580 (14K)

750 (18K)

850 (20K)

900 (21.66K)

Apare alta schimbare fizica, care va fi valabila in perioada 1937-1949:

500 (12K)

580 (14K)

750 (18K)

850 (20K)

900 (21.66K)

i din nou o alta schimbare fizica a marcajului, care a functionat intre anii 1949-1955.

500 (12K)

580 (14K)

750 (18K)

850 (20K)

900 (21.66K)

Schimbarea regimului din acea perioada s-a resimtit in lumea metalelor pretioase prin aparitia unor noi tipuri de marcaje si titluri. Acestea apar din anul 1955.

375 (9K)

500 (12K)

580 (14K)

750 (18K)

833 (20K dentar)

850 (20K)

916 (22K dentar)

958 (23K)

Platina. in Romania acest metal va incepe sa fie marcat si controlat de catre stat incepand cu anul 1926. 1926-1937 1937-1949 1949-1955 1955-

950

950

950

950

in Romania marcarea argintului se reglementeaza odata cu cea a aurului incepand cu anul 1906. intre anii 1906 - 1926 s-au folosit urmatoarele 3 titluri:

750

800

950

Perioada 1926-1937 aduce o schimbare radicala a formei marcajului dar nu si a titlurilor.

750

800

950

Perioada 1937-1949 aduce doar mici modificari fizice a marcajelor, titlurile raman neschimbate.

750

800

950

Perioada 1949-1955 aduce o modificare fizica subtila marcajelor care consta in schimbarea literei..A..in numarul ...10..., titlurile raman neschimbate.

750

800

950

Cu aparitia comunismului apar automat alte forme si titluri, 1955 - ....

750

800

875

916

2. Un alt procedeu pentru depistarea puritatii metalului pretios este metoda spectofotometriei de absobtie atomica. (SAA) Se ia o mostra din obiectul supus analizei, se introduce in solutie si se examineaza la un spectrofotometru cu absobtie atomica (ex Pye Unicam SP-9) in vederea determinarii continutului de aur. Ca sistem de atomizare se utilizeaza flacara de aer/acetilena ( pt producerea luminii se poate utiliza flacara, arc electric, scanteie sau fascicul de raza laser) , iar ca solutie etalon (pentru trasarea curbei de calibrare) cea obtinuta prin dizolvarea unor cantitati corespunzatoare din mostrele de aur de 14K. Se poate utiliza si etalon de gaze care, de asemenea contine particule din mostra. Se analizeaza absorbtia de lumina. in final, se compara concentratia probei in solutia finala (g/ml) cu concentratia aurului.(2,44 x10-6 g/ml)

3. Mai amintim procedeul spectrochimic. Obiectul este supus analizei spectro chimice cu ajutorul spectrografului de emisie, in regim de arc de curent continuu intermitent. Analiza la spectroproiector a spectrului, cu ajutorul atlasului de linii spectrale, pune in evidenta liniile corespunzatoare metalelor pretioase (aur, argint, platina) precum si a elementelor de aliere.

4. Procedeul difractiei in raze X este metoda prin care o epuvreta cu mostra din obiectul analizat se fixeaza in varful unui capilar de sticla, montat in centrul camerei radiografice, incarcate cu un filtru radiografic. Camera se fixeaza la fereastra unui tub de raze X cu anod de cupru. Timpul de expunere este de aproximativ 6 ore. Cu ajutorul catalogului de spectre de difractie se pun in evidenta liniile de difractie corespunzatoare elementelor de aliere ale probei analizate.

5. Prin procedeul chimic se curata o zona din obiectul analizat si se trateaza cu reactiv specific titlului presupus (ex. 14K). in acest caz pot apare urmatoarele situatii: - sa se produca o efervescenta puternica, iar dupa stergerea reactivului locul respectiv sa se curete fara sa se pateze in maroniu. in aceasta situatie obiectul respectiv nu contine aur - sa se produca o efervescenta, urmata de inverzirea picaturii, iar dupa stergerea reactivului locul respectiv sa se curete fara sa se pateze in maroniu situatie specifica obiectelor ce contin cupru - sa se produca efervescenta, iar picatura de reactiv sa prezinte un aspect laptos. Daca dupa stergere locul se pateaza in maroniu, obiectul contine aur, dar intr-o cantitate mai mica (mai putin de 12K), aspectul laptos fiind dat de argintul pe care-l contine aliajul - sa nu se produca efervescenta, iar dupa stergerea reactivului zona tratata sa se brunifice usor. in acest caz obiectul analizat este de 14K. Acest procedeu are o precizie de 10 15 .

Pentru determinarea titlului unui obiect dintr-un metal pretios se poate folosi si piatra Lydia, care este o varietate de silex negru, cu o mare rezistenta la actiunea agentilor minerali concentrati, fara luciu, ce permite trasarea pe suprafata ei , prin frecare, a unor urme compacte ale metalelor sau a aliajelor de incercat, precum si a cheilor etalon. Principiul determinarii are la baza comportarea diferentiata a doua aliaje din metale pretioase, cu aceeasi nuanta a culorii, dar cu titluri diferite, dintre care unul cunoscut si luat drept etalon, la atacul unui anumit reactiv, specific cheii etalon utilizate. Pentru executarea determinarii sunt utilizate si chei etalon mici bare metalice dreptunghiulare, executate in intregime, sau numai la capete, din aliaje cu metale pretioase, avand titlu determinat cu precizie si inscriptionat prin stantare pe ele.

Pentru determinarea titlurilor obiectelor realizate din aliaje ale aurului sunt utilizati reactivi specifici fiecarui titlu, astfel: - pentru aur 18K avem reactiv format din: 100 cm3 HNO3 concentrat 2 cm3 HCl concentrat 25 cm3 H2O distilat - pentru aur 14K HNO3 concentrat 0,4 cm3 HCl concentrat sau 20 cm3 HNO3 concentrat 0,8 g NaCl chimic pur 30 cm3 H2O distilat sau 1000 cm3 HNO3 (d=1,18) sau 40 cm3 HNO3 concentrat 1 cm3 HCl concentrat 15 cm3 H2O distilata sau 1000 cm3 HNO3 (d=1,28) 14g NaCl chimic pur (clorura de sodiu)

- pentru aur 9K 100 cm3 HNO3 (d=1,285) si 16 cm3 de H2O distilata - pentru aur 6K HNO3 si H2O distilat 1:1

- pentru argint se utilizeaza ca reactiv o solutie de acid sulfuric (H2SO4) (d=1,28) saturata cu bicromat de potasiu (K2Cr2O7) astfel: 6-8 cm3 acid sulfuric (H2SO4) 100 cm3 H2O distilata 10 g bicromat de potasiu (K2Cr2O7)) Bicromatul de potasiu se amesteca in apa si se adauga treptat acidul sulfuric.

- pentru platina reactivul se obtine din acid clorhidric (HCl) concentrat si acid azotic (HNO3) concentrat in proportie de 1:1. Acest amestec incalzit devine un acid foarte puternic! Se mai poate utiliza urmatoarea: 8 cm3 HNO3 concentrat 24 cm3 HCl concentrat 5,3 g KI (iodura de potasiu) Folosirea reactivului corespunzator titlului si aliajului respectiv este obligatorie, in caz contrar obtinandu-se erori la determinare. Pentru efectuarea determinarii titlului unui obiect, se compara nuanta culorii bijuteriei sau obiectului respectiv cu ce a cheilor etalon si se alege una dintre chei, la care nuanta este cea mai apropiata. Cand nici una dintre chei nu are o nuanta apropiata celei a obiectului supus analizei, se va face o combinatie de urme ale unor chei diferite, respectiv, se va trasa la inceput o urma cu cheia de nuanta mai inchisa si apoi, peste aceasta, se va suprapune urma etalonului de culoare mai deschisa. Dupa ce s-a stabilit cheia corespunzatoare, se traseaza, prin frecare pe piatra Lydia, o urma dreptunghiulara de aproximativ 3 X 10 mm, atat cu obiectul analizat, cat si cu etalonul selectat. Peste ambele urme se lasa sa cada cateva picaturi din reactivul corespunzator etalonului utilizat. Timpul de reactie este de 30-60 de secunde, iar observarea se face sub lupa sau cu ochiul liber. De obicei, la determinari se utilizeaza doua chei etalon apropiate, ale caror urme vor incadra urma obiectului de analizat. in acest caz, reactivul folosit va fi cel corespunzator chei cu titlu mai mic.

Principiul determinarii se bazeaza pe faptul ca reactivul folosit ataca elementele de aliere din aliaj, si nu aurul, transformandu-le in cloruri. in urma dizolvarii, aurul ramane mai putin compact, avand ca efect intunecarea urmei respective, care va fi cu atat mai pronuntata cu cat aliajul va contine o cantitate mai mica de metal pretios. Daca, in urma reactiei, urma obiectului cercetat va avea aceeasi intensitate a intunecarii sau luminizitatii cu cea a urmei etalonului, obiectul va avea titlul egal cu cel al cheii etalon folosite. Daca titlul difera, se va observa ca cele doua urme s-au intunecat diferit adica urma lasata de aliajul cu titlul inferior este mai intunecata decat cea a obiectului sau a cheii de titlu superior. Cand elementul de aliere este cuprul, in urma reactiei se va obtine si o coloratie albastru-verzuie, iar in cazul alierii cu argint se va depune un precipitat alb. in cazul determinarii tilului obiectelor din argint, modul de lucru cu ajutorul pietrei Lydia si principiul metodei este identic cu cel prezentat mai sus, cu simpla deosebire a reactivului folosit, care de data aceasta este o solutie de acid sulfuric (H2SO4) saturata cu bicromat de potasiu (K2Cr2O7). Reactia are loc rapid, cu formarea unui precipitat rosu-visiniu, de bicromat de argint. 2Ag + H2SO4 + K2Cr2O7 = Ag2Cr2O7 + K2SO4 + H2 Daca obiectul este din metal comun, liniile trasate pe piatra vor disparea. Determinarea titlului la obiectele din argint se poate face insa uneori si prin simpla comparare a culorii urmei lasate de cheia etalon cu cea a obiectului cercetat. O coloratie mai deschisa indica un aliaj cu un continut mai mare de argint, iar o culoare galbuie sau rosiatica este caracteristica aliajelor cu un procent scazut de argint. La fel ca si in cazul obiectelor din aur si obiectele din argint pot fi verificate prin aplicarea reactivului direct pe suprafata obiectului de verificat. Astfel, pe locul curatat, razuit cu o pila, se pune o picatura din reactivul pentru aur de 14K. Daca obiectul este din argint, picatura respectiva devine alba, cu aspect laptos si apoi gri. Dupa stergerea reactivului locul respectiv devine gri. Se poate utiliza si reactivul de bicromat de potasiu. in prezenta argintului, reactivul se coloreaza in rosu, iar dupa stergerea lui suprafata obiectului ramane gri. Pentru determinarea titlului obiectelor din platina se foloseste ca reactiv o solutie de 1:1 HNO3 si HCl, care se aduce la fierbere inainte de incercare, iar piatra Lydia, pe care anterior s-au trasat urmele, se introduce in ractivul fierbinte, unde se mentine timp de 2 minute, dupa care se trece intr-un vas cu apa rece. Examinarea urmelor se face prin comparatie, mentinand piatra Lydia sub apa. Se mai poate utiliza ca reactiv si solutia cu iodura de potasiu (KI). Daca urmele trasate pe piatra au aceeasi intensitate obiectul va avea titlul egal cu cel al cheii etalon folosite, insa, daca urma aliajului este mai intunecat, aceasta insemnand ca aliajul are un continut mai redus de platina decat etalonul. Solutia cu iodura de potasiu are un efect imediat asupra aliajelor de aur alb, reactia fata de aliajul de platina fiind mai indelungat (cateva minute). intr-o expertiza a obiectelor din metale pretioase problema ce trebuie solutionata este aceea daca obiectul supus expertizei este confectionat din metal pretios si, in caz afirmativ, ce metal pretios este si care este puritatea acestuia in cadrul aliajului

(obiectele din metal pretios pur sunt extrem de rare). in acest scop se pot folosi fotografii, tabele sinoptice, imagini ale placilor spectrale, diagrame, etc. in expertiza metalelor pretioase se pot formula urmatoarele concluzii: - cert pozitiv, adica, de exemplu obiectul este confectionat din aur de 18K - cert negativ, adica obiectul NU este confectionat din aur ci dintr-un aliaj al cuprului - de probabilitate, obiectul examinat este din aur, numarul probabil de carate este cuprins intre 18 si 22 - de imposibilitate , nu se poate determina numarul de carate al obiectului analizat.

6. Un alt procedeu pentru depistarea puritatii metalului pretios este metoda Gay-Lussac care se efectueaza in conditii de laborator avand o precizie de 0,2 .