Valorile stilistice ale unor categorii morfosintactice

 Indicativul
 Prezentul
o actiune reala, sigura
o impresia de realism, autenticitate
o adevaruri univerale, axiomatice
o iluzia unui continuum temporal sau evenimential, fara inceput si sfarsit
 Imperfectul
o actiune continua, durativa sau iterativa
o rol evocator, cu fapte sau stari aduse din trecut
o asociat unor stari interioare, evocative
o in secvente de fixarea cadrului unei naratiuni subiective
 Perfectul compus
o actiune trecuta si incheiata in momentul vorbirii
o plasarea actiunilor personajului intr-o succesiune temporala determinata si
distantarea locutorului, in naratiune
o manifestari exterioare, concrete si fizice ale personajelor
o rol rezumativ sau conclusiv
o caracterul ireversibil al evenimentelor
 Perfectul simplu
o actiune trecuta si incheiata de curand, destul de apropiata de momentul
vorbirii
o efect expresiv asociat spontaneitatii si impresiei immediate
o timp regional al oralitatii discursului narativ
o dinamizarea si accentuarea tensiunii actiunii
o timp narativ si descriptiv, piatra de temelia povestirii
o arta de vivacizarea secventelor
 Mai mult ca perfect
o succesiunea dinspre trecut inspre prezent a faptelor
o nota retrospectiva si comulativa povestirii
 Conjunctivul (situatie posibila) si conditional-optativul (dorinta)
 Viitor
o perspectiva vizionara sau proiectiva asupra faptelor si starilor
o dimensioneaza textual planul reveriei sau al dorintei
 Niveluri de constituire a mesajului

Nivelul fonetic
 neologisme, hiat, diftong, triftong, accent
 cacofonia, hipercorectitudinea
 pronunţare nuanţată a enunţurilor (ton, pauză, intonaţie)
Nivelul lexico-semantic
 variante lexicale, câmpuri semantice
 erori semantice: pleonasmul, tautologia, confuzia paronimică
 derivate şi compuse (prefixe, sufixe, prefixoide, sufixoide), schimbarea
categoriei gramaticale
 relaţii semantice (polisemie; sinonimie, antonimie, omonimie)
 sensul corect al neologismelor
 unităţi frazeologice
 etimologia populară, hipercorectitudinea
 sensul cuvintelor în context, sens denotativ şi sens conotativ
Nivelul morfosintactic
 forme flexionare ale părţilor de vorbire (pluralul substantivelor, articularea
substantivelor, forme cazuale, forme flexionare ale verbului, adjective fără
grade de comparaţie, numerale), valori expresive ale părţilor de vorbire,
mijloace lingvistice de realizare a subiectivităţii vorbitorului
 elemente de acord gramatical (între predicat şi subiect, acordul logic, acordul
prin atracţie, acordul atributului cu partea de vorbire determinată)
 elemente de relaţie (prepoziţi, conjuncţii, pronume si adjective pronominale
relative, adverbe relative)
 anacolutul
Nivelul ortografic şi de punctuaţie
 norme ortografice şi de punctuaţie în constituirea mesajului scris (scrierea
corectă a cuvintelor, scrierea cu majusculă, despărţirea cuvintelor în silabe,
folosirea corectă a semnelor de ortografie şi de punctuaţie)
 rolul semnelor ortografice şi de punctuaţie în înţelegerea mesajelor scrise
Nivelul stilistico-textual
 registre stilistice (standard, colocvial, specializat) adecvate situaţiei de
comunicare
 coerenţă şi coeziune în exprimarea orală şi scrisă
 tipuri de texte şi structura acestora: narativ, descriptiv, informativ,
argumentativ
 stiluri funcţionale adecvate situaţiei de comunicare
 limbaj standard, limbaj literar, limbaj colocvial, limbaj popular, limbaj
regional, limbaj arhaic, argou, jargon
 stil direct, stil indirect, stil indirect liber
 rolul figurilor de stil şi al procedeelor artistice în constituirea sensului