EXERCIŢIILE DE CORECTARE A VORBIRII

ÎN GRĂDINIŢĂ

În perioada preşcolară (3-6/7ani) limbajul copilului se

dezvoltă intens sub toate aspectele: pronunţie,

vocabular, structurarea propoziţiilor. Etapele de evoluţie

se succed rapid astfel că în jurul vârstei de 5 ani copilul

are o vorbire clară şi se poate exprima în propoziţii fără

dificultate. În primii ani greşelile de pronunţie sunt

foarte frecvente, dar nu sunt considerate defecte.

Deformările, înlocuirile sau omisiunile sunt considerate

particularităţi ale vorbirii copilului mic, care se

atenuează treptat, pe măsură ce copilul creşte.

Numai când aceste greşeli de pronunţie se menţin şi

după vârsta de 5 ani putem vorbi despre o dificultate

propriu-zisă.

Când copiii sunt mici trebuie să li se vorbească în

propoziţii simple, despre obiecte familiare pe care le pot

vedea şi atinge şi despre acţiuni care se petrec în acel

moment. Ne vom asigura întotdeauna că înţeleg

cuvintele pe care le folosim când le vorbim. Vocabularul

se va îmbogăţi treptat urmărind mai întâi înţelegerea şi

apoi rostirea cuvântului. Pentru dezvoltarea vorbirii

trebuie folosit orice prilej în orice moment al zilei: când

se îmbracă sau se spală, cu ocazia aranjării mesei,

curăţeniei sau când este pregătit pentru odihnă. Este

importantă asigurarea unei atmosfere destinse, plăcute.

Se va recurge cât mai mult la crearea situaţiilor de joc

pentru atingerea obiectivelor propuse.

Stimularea dezvoltării vorbirii va urmări realizarea

funcţiilor limbajului, rolul de suport pentru dezvoltarea
intelectuală. Se va solicita comunicarea în toate
activităţile în care copilul este antrenat (desen, modelaj,
activităţi matematice etc.)

EXERCITII PENTRU CORECTAREA VORBIRII LA

PRESCOLARI

1.Aplecarea capului in fata si in spate(bing-bangul)

2.Aplecarea capului la dreapta si la stanga(tic-tacul)
3.Rotirea usoara a capului (se roteste mingea)
 4.Deschiderea si inchiderea gurii
5.Umflarea obrajilor
6.Tuguirea buzelor sau zambetul pentru mamica
7.Prinderea buzei inferioare cu dintii superiori(fasâitul
frunzelor fff,apoi:v v v )
8.Cu gura larg deschisa,limba se ridica sus-jos in spatele
incisivilor
9.Limba latita si ascutita
10.Santul lingual
11.Cupa sau cescuta lingualӑ
12.Limba se proiecteaza apoi se retrage puternic in
fundul gurii
13. Cu limba ghemuita in fundul gurii,se pronunta “c c c
“,se ajuta cu degetul
14.Lipirea limbii de palat,astfel ca la dezlipire sa se
auda un pocnet(pocnetul copitelor calului mergand pe
asfalt)
15.Cu limba asezata in spatele incisivilor inferiori si
colturile gurii retrase,se produce un suflu “s s s (se
simte aer rece pe mana)
16.Din aceeasi popzitie, se pronunta “z z z “(albina)
17.Miscare opusa:limba este ridicata sus inspre mijlocul
valului palatin,gura rotunjita si se pronunta “ṣṣṣ”(vine
trenul,vantul lin):apoi “j j j “(vantul puternic);/pe dosul
palmei aer cald/
18.Vibrarea buzelor(sforaitul calului).Vibrarea limbii
intre buze (motocicleta)
19.Vibrarea buzelor in spatele incisivilor superiori “tr- tr-
tr”(ceasul);”br-br-br”(ciobanul mana oile);”pr-pr-pr”(se
rup lemnele)
 OBSERVATII:
Se va acorda atentie deosebita pronuntarii corecte a
sunetului s-j; ṣ-j; r.
Într-o faza mai inaintata,se vor face intregii grupe
anumite observatii ca:
-în timpul cand vorbim,gura este deschisa,buzele se
misca,capul ridicat,limba in gura(spre a evita
sigmantismul interdental);
-nu se admite vorbirea stearsa,inespresiva;
-se vor respecta intonatia,pauza si accentul necesar;-
-se vor face exercitii de dezvoltarea laturii melodice a
vorbirii;
-se vor face exercitii de citire labialӑ.
EXERCITII PENTRU IMITAREA SUNETELOR DIN
NATURA
ONOMATOPEE
ṣ-J Vantul : ṣṣṣṣṣ prelung,ṣoptit.
Trenul: ṣ-ṣ-ṣ stacato
ṣӑ-ṣӑ-ṣӑ alternativ tare/incet
Limba sus,aproape de cerul gurii.Se indica cu
degetul.
Vantul : v-jjj, v-jjj.

s-z Ṣarpele: sss-sss.

Chemarea pisicii: pss-pss.
Fusul: sfrrr-sfrrr.
Pantofi pe zapada: scârṭ-scârṭ.
Alternarea tensiunii.
Limba jos,langa dintii de jos,dintii inchisi,buzele
indepartate.
Cu degetul se indica pozitia.
Albina: bzzz-bzzz.
Sirena: z-z-z.
Ci Vrabiuta: cip-cip-cirip.
Limba pe gingia de sus.Dintii inchisi.
Motocicleta: brrr-brrr.
Ciocanul: bârrr-bârrr.
R Pocnetul lemnelor: prr-prr.
Ursul: morr-morr.
Fusul:sfârr-sfârr.
Ceasul: trrr-trrr.
Limba lata,varful pe gingie,gura deschisa
tare,buzele trase.
ṭ Greierele plange: ṭârr-ṭârr.
Ṣoricelul : chiṭ-chiṭ.
Limba pe dintii de sus,gura inchisa ,buzele
intinse.
v-f Fusul : sfrrr-sfrrr.
Vaiet: vai-vai.
Dintii de sus peste buza de jos.
Cocosul: cucurigu-cucurigu.
Gaina: cot-cot-codac.
Ceasornicul: tic-tac.
c-g Rata: mac-mac.
Gasca: ga-ga.
Cucul: cu-cu-cu.
Broasca: oac-oac.
Curcanul: glu-glu.
Limba jos in groapa.Se apasa cu degetul in jos.Daca
se ridica,se transforma in” t”:ex.cap-tap.

NOTA:Onomatopeele se pot introduce prin scurte

povestioare atractive.

VOCALELE

a-gura mare
e-gura intinsa/ca zambetul/
i-gura intinsa
o-gura rotunda
u-gura rotunda si buzele foarte apropiate.

FOARTE IMPORTANT:
I. Sunetele scoase se asociaza imediat cu
vocale.Deci,dupa onomatopee va urma imediat
articularea:
Ex.sa,se,si,so,su ṣi as,es,os,uz,is.
La toate se va face la fel
Exemplu: asa sas
Oso sos
Usu sus
Ese ses
Isi sis.
Perechea :za-zo-zu-ze-zi
Az-oz-uz-ez-iz
Aza-ozo-uzu-eze-izi
Zaz-zoz-zuz-zez-ziz.
 La fel se va proceda si cu perechile:
ṣ-j , ce-ci, ge-gi, ṭ-r.

Schema de mai sus este valabila pentru orice sunet care

apare defect.

II. Se va trece imediat la cuvinte monosilabice in trei

pozitii.
Ex.s-sac, masa, vas.

Urmeaza cuvinte din ce in ce mai lungi,cu

respecterea celor trei pozitii.

III. Propozitii cu aceste cuvinte.

Analiza sunetului prin intrebarea:”UNDE SE AFLA
SUNETUL…..”pe care dorim sa-l spuna,care este
defect/,de exemplu in cuvantul sac?
Acesta este mersul la fiecare sunet in parte.
Se indica mereu locul de formare a sunetului.

IV. Silabe si cuvinte paronime la fiecare pereche de

sunete.
Ex. Pentru s-z; varsӑ-varzӑ; vase-vaze
s-ṣ ; peste-peṣte; cos-coṣ
r-l ; rac-lac ; ramӑ-lamӑ.

Cuvintele paronime se vor prezenta prin imagini.

OLTEAN IOANA-MARIA