CERCETAREA ȘTIINȚIFICĂ

- activitate sistematizată, creatoare, realizată cu scopul de a promova și

produce cunoaștere).
dezvolta cunoaștere științifică (produce cunoaștere

Date istorice

cca. 2000 BC – primele texte antice (natura, fenomene naturale →

astronomiei)

cca. 320 BC – Aristotel (384 BC – 322 BC) scrie despre împărţirea

cunoaşterii pe diferite domenii (fizică, poezie, logică, retorică,
politică, biologie etc.)
CERCETAREA ȘTIINȚIFICĂ

Date istorice

cca.. 200 BC – prima bibliotecă, (Alexandria);

cca

cca. 800 AD – primă metodă experimentală, comunitatea de

cca.
“chimişti” musulmani - experimentul “controlat”;

1025 – în tratatul, Canon Medicinae, marele medic şi filosof

Avicenna descrie metodele de înţelegere, diferenţiere şi
variabilitate a fenomenelor, considerate şi astăzi repere pentru
logica inductivă şi metodologia ştiinţifică.

1027 - în cartea sa, Sanatio, Avicenna critică metodele de deducţie

aristoteliene, dezvoltând o serie de metode de examinare şi
experimentare;
CERCETAREA ȘTIINȚIFICĂ

Date istorice

1327 - William of Ockham (călugăr franciscan englez), formulează

principiul “lemei” care statuează că pentru explicarea oricărui
fenomen trebuie emise presupuneri (teorii);
1590 - Francis Bacon, filosof şi om de stat englez, realizează
primele “experimente controlate”;
1665 - Robert Boyle, un om de ştiinţă şi inventator irlandez cu
cercetări în domeniul ştiinţelor naturale, fizicii şi chimiei pune
bazele principiului repetabilităţii unui experiment;
1753 – prima descriere a unui experiment controlat ce foloseşte două
populaţii identice şi o singură variabilă analizată (James Lind);
1937 - primul studiu clinic controlat placebo.
CERCETAREA ȘTIINȚIFICĂ

Date istorice

1327 - William of Ockham (călugăr franciscan englez), formulează

principiul “lemei” care statuează că pentru explicarea oricărui
fenomen trebuie emise presupuneri (teorii);
1590 - Francis Bacon, filosof şi om de stat englez, realizează
primele “experimente controlate”;
1665 - Robert Boyle, un om de ştiinţă şi inventator irlandez cu
cercetări în domeniul ştiinţelor naturale, fizicii şi chimiei pune
bazele principiului repetabilităţii unui experiment;
1753 – prima descriere a unui experiment controlat ce foloseşte două
populaţii identice şi o singură variabilă analizată (James Lind);
1937 - primul studiu clinic controlat placebo.
TIPURI DE CERCETARE ȘTIINȚIFICĂ

CERCETAREA APLICATIVĂ
investigaţie deliberată a unei probleme de importanţă practică;
traversează orizontal mai multe ştiinţe fundamentale;
obiectivul este prestabilit, se caută mijloacele de a-l atinge;
după găsirea unei soluţii de interes imediat, urmează înţelegerea
principiilor de bază → rezultatele vor avea o aplicabilitate generală
mai largă;
metoda “transferului”: ideea centrală este dată de aplicarea unui
nou principiu sau tehnici, descoperite în alt domeniu → multe
descoperiri au aplicaţii în alte domenii decât în cele în care au fost
făcute → odată aplicate, sunt instrumente cu ajutorul cărora se pot
obţine alte descoperiri
TIPURI DE CERCETARE ȘTIINȚIFICĂ

CERCETAREA FUNDAMENTALĂ
obiectivul este cunoaşterea ştiinţifică;
porneşte de la o pistă neprevăzută, interesantă, fără să urmărească
obţinerea unor rezultate cu valoare practică;
mai întâi se face descoperirea, ulterior se caută o utilizare a ei

CERCETAREA DE EXPLORARE
abordează noi teritorii;
este liberă şi riscantă;
poate conduce la descoperiri majore, sau la nici un rezultat
TIPURI DE CERCETARE ȘTIINȚIFICĂ
CERCETAREA DE DEZVOLTARE
abordează un teren câştigat, consolidează progresele, pune în
practică rezultatele obţinute prin cercetarea de explorare

CERCETAREA INTERDISCIPLINARĂ
cea mai productivă
implică mai multe ştiinţe, sau ramuri ale unei ştiinţe
utilizează şi leagă între ele cunoştinţe

CERCETAREA TRANSDISCIPLINARĂ
abordează probleme care traversează graniţele a două sau mai multe
discipline;
implică concepte sau metode care au fost iniţial dezvoltate de către
o disciplină, dar în prezent sunt utilizate pe scară largă de către alte
discipline ştiinţifice
METODA ȘTIINȚIFICĂ DE CERCETARE - ETAPE

alegerea temei de cercetare – originalitatea ideilor;

culegerea informației și a resurseler (analiza critică a
literaturii de specialiatate);
formularea ipotezei;
testarea ipotezei prin realizarea experimentului și colectarea
reproductibila a datelor;
analiza datelor;
interpretarea datelor si tragerea concluziilor;
publicarea rezultatelor;
re-testarea metodei (de obicei de catre alti cercetatori).
Etape Conţinut Întrebări
1. Înţelegerea - Care este necunoscuta ?
problemei Pătrunderea în - Care sunt datele problemei ?
conţinutul problemei. - Care sunt condiţiile de lucru?
2. Întocmirea Legătura între datele
unui plan de problemei şi - În ce măsură se cunoaşte o problemă
lucru necunoscută. înrudită şi rezolvată anterior ?
Posibilitatea utilizării - Cum s-ar putea utiliz rezultatul
tuturor datelor aflate acesteia ?
la - Se poate întocmi un plan al rezolvării
dispoziţie. sau al soluţiei problemei ?
 Etape Conţinut Întrebări
3. Realizarea Se realizează planul şi - În ce măsură se poate demonstra că
planului de se derulează fiecare etapă este corectă?
lucru rezolvarea problemei.
Se verifică fiecare pas
pentru a controla
corectitudinea fiecărei
etape de rezolvare.
4. Privire Se analizează - Cum s-ar putea verifica rezultatul obţinut ?
retrospectivă rezultatul - Cum se poate verifica argumentarea ?
obţinut. - Se poate obţine rezultatul şi pe altă cale ?
- S-ar putea folosi rezultatul sau metoda la o
altă problemă
ALEGEREA TEMEI DE CERCETARE – originalitatea ideilor

- scopul pe termen lung: problema generală în studiul laboratorului

respectiv

- ţelurile specifice care conduc la atingerea scopului iniţial:

• posibile abordări şi soluţii la aspectele diferite ale
problemei, prin metode specifice de testare, tehnic
fezabile şi interpretabile

- semnificaţia scopului - impactul asupra stiintelor medicale:

• rezolvarea unor probleme legate de sanatate
• stabilirea unor caracteristici structurale si functionale ale
sistemelor biologice
• dezvoltarea unei tehnici/metodologii specifice
ALEGEREA TEMEI DE CERCETARE – originalitatea ideilor

Elemente care intervin în alegerea temei

- interesul pentru un anumit domeniu – motivaţie individuală/ de grup

- volumul cunoştinţelor teoretice generale

- volumul cunoştinţelor teoretice în domeniu (informarea individuală

asupra domeniului)
ALEGEREA TEMEI DE CERCETARE – originalitatea ideilor

Elemente care intervin în alegerea temei

- posibilităţile de documentare – accesul la surse bibliografice

specifice tematicii, recunoscute ca autorităţi ştiinţifice internaţionale
(reviste de prestigiu, ediţii recente ale unor monografii, volume ale lucrărilor
prezentate în cadrul unor congrese, site-uri www ale unor instituţii cu
programe de cercetare în direcţia investigată)

- experienţa anterioară

- aptitudini practice
ALEGEREA TEMEI DE CERCETARE – originalitatea ideilor

Elemente care intervin în alegerea temei

in raport de toate acestea → apreciere:

A) aspecte particulare din domeniu, explicate prin ipoteze bine

stabilite, şi care nu necesită studiu ulterior;

B) aspecte care necesită încă puţină muncă pentru a fi

consolidate;

C) aspecte problematice, care necesită clarificare

 ALEGEREA TEMEI DE CERCETARE – originalitatea ideilor

Evaluarea originalităţii ideilor

- necesită o documentare bibliografică serioasă, pentru a cunoaşte

preocupările şi rezultatele de dată recentă, pe tematica abordată

Referinte bibliografice:
Cuiureanu R. Suport de curs – Metodologia cercetării științifice, an IV, 2017-2018.
Ciucur D, Raboaca G. Metodologia cercetării ştiinţifice economice. Editura ASE, Bucureşti, 1999.
Popa L. Elemente de metodologia cercetării ştiinţifice în domeniul farmaceutic. Editura Printech, Bucureşti, 2005.
Zaiţ D. Elemente de metodologia cercetării. Editura Universităţii „Al. I. Cuza”, Iaşi, 1997.