Sunteți pe pagina 1din 47

PRINCIPIILE NUTRITIVE

ŞI ROLUL LOR ÎN
ALIMENTAŢIE
CURS 3

Facultatea de Farmacie
Disciplina Chimia Mediului şi Alimentului
PROTEINELE DIN OU

Ovovitelină
Ovoalbumină o fosfoproteidă
Proteinele în proporţie de 8,5-9,5 Proteinele insolubilă în apă,
din albus g% şi reprezintă 80% din galbenus solubilă în acid
din proteinele din 15-18 g% clorhidric
11-12% albuş.

Ovoglobulina Livetina
0,8-0,9 g%, Glicoproteidele o albumină solubilă în
apă
reprezentând 6,7 g% 12,7% din totalul proteinelor
din totalul proteinelor din albuş, respectiv 1,8 g%
din albuş ovomucoidul şi ovomucina

Coeficientul de utilizare
digestivă al albuşului
prelucrat termic este de 98-
Alte componente 100%; cel crud are utilizarea
proteice: lizozimul si digestivă în jur de 50%, (restul
avidina se elimină prin fecale).
PROTEINELE DIN OU

 Un ou consumat integral poate acoperi 10% din necesarul de


aminoacizi al organismului.
 Albuşul de ou ingerat crud poate produce tulburări digestive
datorită prezenţei inhibitorului tripsinei - antitriptaza. Această
antienzimă este termolabilă, deci oul prelucrat termic nu pune
în pericol sănătatea consumatorului.
 prin consumul ouălor crude, de către persoane cu leziuni ale
mucoasei intestinale, pot apărea reacţii alergice, ca urmare a
pătrunderii în circulaţie a proteinelor nedigerate. Consumarea
albuşului de ou crud determină apariţia unor tulburări digestive
şi datorită prezenţei avidinei - antivitamina biotinei.
PROTEINELE DIN CEREALE
 sunt holoproteide
 sunt prezente în bobul cerealelor în concentraţii de 7-13 g%.

 se găsesc în embrion în proporţie de 40-45%

 Grâul şi secara sunt mai bogate în proteine decât porumbul şi


ovăzul
Clasificarea- functie de solubilitatea in apä:
 proteine solubile în apă - albumine;

 proteine insolubile în apă;

 globuline;

 prolamine: gliadina din grâu şi secară, hordeina din ovaz, zeina


din porumb, avenina din ovăz;
 gluteline: glutenina din grâu, orizenina din orez ; gliadina este
asociată cu glutenina, constituind amestecul de proteine
cunoscut sub numele de gluten.
PROTIDE DIN LEGUME ŞI FRUCTE

 se găsesc în concentraţii reduse


 Protidele din legume aparţin grupei albuminelor şi globulinelor
 Globuline: în cartofi este prezentă tuberina, globulină
caracterizată printr-un conţinut crescut în acid glutamic şi
arginină; în alte legume se găseşte legumină, globulină cu
caracter acid datorită predominenţei acizilor glutamic şi aspartic
 Albumine: în legume este prezentă leucozina, proteina care
formează spuma care se ridică la suprafaţă la fierberea
legumelor, şi legumelina din soia.
 În fructe, protidele se găsesc în concentraţii mici, cu excepţia
celor cu coajă tare; în nuci şi migdale conţinutul în proteine este
de 17-22%, iar în castane de 11%.
GLUCIDELE SI ROLUL LOR IN ALIMENTATIE

 asigură necesarul energetic al organismului în


proporţie de 50-60% alături de proteine şi
lipide
 in compoziţia glucidelor simple intră carbonul,
hidrogenul şi oxigenul; există şi glucide mai
complexe, în compoziţia cărora intră şi azotul,
fosforul şi sulful
CLASIFICAREA GLUCIDELOR

 oze (monoglucide) sau monozaharide; au un număr de


3-7 atomi de carbon şi pot fi aldoze sau cetoze;
Cele mai întâlnite în alimente sunt hexozele (glucoză,
fructoză, galactoză, ramnoza, manoza) şi pentozele
(arabinoză, xiloză, xiluloză, ribuloză, riboză).

 ozide – compuşi glucidici care se formează prin


condensarea moleculelor de oze, unele având şi
compuşi neglucidici, cunoscuţi sub numele de
“aglicon”.
CLASIFICAREA GLUCIDELOR
constituite exclusiv din molecule

HETEROZIDE
HOLOZIDE

de monozaharide:
- oligoholozide conţin şi agliconul
- poliholozide (polizaharide) : pe lângă
componenta
polizaharide nedigerabile: glucidică (oză sau
celuloza, hemiceluloze (pot fi ozidă)
parţial scindate bacterian, pâna
la glucoză, la nivelul
intestinului);
polizaharide parţial digerabile:
pectine, gume, mucilagii,
inulină, manozani, pentozani.
polizaharide digerabile: amidon,
dextrine, glicogen.
ROLUL GLUCIDELOR
Energetic
- principala sursă de energie
Morfogenezic
pentru organism sau structural Functional
- Creierul, sistemul nervos periferic în formarea participarea la procese
şi hematiile utilizează glucoza ca membranelor celulare,
unică sursă de energie şi de aceea
de detoxifiere (acidul
a ţesutului conjunctiv, a glucuronic), de creştere a
sunt foarte sensibile la scăderea ţesuturilor de susţinere
glicemiei şi al unor componente
rezistenţei la infecţii
cu rol funcţional de (imunopolizaharide),
- Activitatea creierului necesită în
jur de 100 g glucoză pe zi bază (hormoni, activitatea sistemului
anticorpi). nervos (galactolipide).
- Excesul de glucide în alimentaţie
se depozitează sub formă de
glicogen, în ficat
 Absenta glucidelor din alimentatie nu provoaca
tulburari evidente, datorita capacitatii
organismului de a sintetiza glucide pe seama
acizilor aminati glicoformatori, asigurând in
acest mod mentinerea glicemiei în limite
normale.
 Excesul de glucide în alimentatie se depoziteaza
sub forma de glicogen, în ficat; in vederea
utilizarii, glicogenul hepatic este hidrolizat la
glucoza.
NECESARUL DE GLUCIDE PENTRU ORGANISM

 necesar minim de glucide, estimat la 100-150


g/zi, la adult
 trebuie să asigure cel puţin 50% din necesarul
energetic zilnic al adultului
 pentru copii, la care necesarul de proteine şi
lipide este mai crescut, procentul de glucide din
dieta zilnică poate fi mai redus
 In lipsa ingestiei de alimente, glucidele de
rezerva din organism sunt primele
metabolizate pentru asigurarea necesarului
de energie.
 Dupa epuizarea rezervelor glucidice,
organismul utilizeaza lipidele din tesutul
adipos.
 Numai dupa epuizarea rezervelor de glucide
si lipide organismul face apel la proteinele
structurale
 In momentul în care eliminarea compusilor cu
azot creste mult (bilant azotat negativ), -
rezervele de energie s-au epuizat, iar necesarul
de energie este asigurat numai de proteine.
 Consumarea glucidelor în cantitati
corespunzatoare economiseste proteinele
pentru functiile lor specifice, altele decât cele
energetice;
 In prezenta unor cantitati adecvate de grasimi,
se asigura glucidele necesare asa numitei
actiuni de ”economisire a proteinelor“.
DIGESTIA ŞI ABSORBŢIA GLUCIDELOR
 Glucidele ingerate se absorb numai sub formă de monozaharide;
 oligozaharidele şi polizaharidele (digerabile) sunt hidrolizate până
la glucide simple, care pot fi absorbite la nivelul intestinului.
 Digestia amidonului începe în cavitatea bucală, sub acţiunea
amilazei salivare
 continuă în stomac atâta timp cât se menţine pH-ul alcalin al
bolului alimentar, şi apoi în intestin, sub acţiunea unor enzime din
sucul pancreatic şi intestinal (amilaza, maltaza, invertaza,
lactaza).
 Monozaharidele rezultate din digestie sunt absorbite la nivelul
intestinului subţire
 Toate monozaharidele ajunse în ficat sunt transformate în
glucoză - singura formă metabolizabilă
O masura a vitezei de absorbtie a zaharidelor
de catre organism este “indicele glicemic”,
care se exprima in procente de crestere a
glicemiei, in raport cu o anumita cantitate de
glucoza.
 In functie de valoarea indicelui glicemic,
glucidele pot fi:
 glucide simple (rapide);

 glucide complexe (lente ).


 Comportamentul diferit asupra glicemiei este
dat de:
 complexitatea chimică a moleculelor de
glucide
 conţinutul în fibre alimentare (glucide
nedigerabile)
 forma sub care este consumat alimentul

 asocierea consumului lor cu lipide şi proteine.


 Alimentul Indice glicemic(%)
 Glucoza 100
 Fructoza 20
 Miere 90
 Mere 40
 Portocale 40
 Zahar 60
SURSE ALIMENTARE DE GLUCIDE

 cea mai importantă sursă de glucide:


alimentele de origine vegetală şi în primul
rând, cerealele prelucrate sub diverse forme.
 pâinea este principalul furnizor de glucide din
organism, contribuind în proporţie de 48-54%
la asigurarea necesarului de glucide.
 Consumul de dulciuri, legume si fructe
contribuie la completarea necesarului zilnic de
glucide.
 Alimentul Conţinut glucide (g%)
 Zahăr 99,9
 Miere 75,2
 Pâine 50,0
 Biscuiţi 75,0
 Orez 80,0
 Cartofi 22,9
 Banane 22,6
 Struguri 17,0
 Fasole 70,9
 Tomate 4,3
 Morcovi 8,3
 Sfeclă roşie 9,1
 Ciuperci 2,5
 Varză 6,2
GLUCIDELE DIN LAPTE

 Lactoza - dizaharid reducător format din -galactoză şi


-glucoză (1-4), în concentraţie de 4-6%.
 sunt prezente şi cantităţi mici de glucoză, de glicogen şi
de oze aminate (oligozaharide care conţin în molecula
lor pe lângă lactoză şi oze aminate)
 În laptete uman se mai evidenţiază un -galactozid al N-
acetil glucozaminei numit “factor bifidus” - factor de
creştere pentru o specie de bacili lactici - Lactobacillus
bifidus, care asigură sinteza, în intestinul noilor născuţi,
a vitaminelor din complexul B.
GLUCIDELE DIN CEREALE
 sunt reprezentate, în majoritate, prin amidon care are
proprietatea a absorbi apa pâna la 33% din greutatea sa –
important in proc de panificatie
 După aspectul şi forma granulelor, amidonul cerealelor se
grupează în:
 grupa amidonului de grâu, secară şi orz, caracterizată prin
granule cu aspectul unor discuri sau lentile rotunde, de diferite
mărimi; în aceste formaţiuni, amidonul este depus în straturi fine
concentrice care se observă la microscop;
 grupa amidonului de orez şi ovăz, se caracterizează prin granule
de formă poliedrică, izolate sau aglomerate intr-o masă ovală;
 grupa amidonului de porumb apare la microscop sub forma unor
granule poliedrice, cu un lumen având aspectul unei rupturi
neregulate.
GLUCIDELE DIN FĂINA DE GRÂU

 amidon - care poate ajunge până la 80%;


 dextrine;

 zaharoză, maltoză, glucoză şi fructoză în


concentraţii mici;
 celuloză, hemiceluloză - în concentraţii care
cresc odată cu creşterea gradului de extracţie
(până la 10 %);
 substanţe pectice, lignină - în concentraţii mici.


GLUCIDELE DIN FRUCTE
 5 - 25%;
 sunt reprezentate de compuşi cu moleculă mică: glucoză,
fructoză, zaharoză
 Amidonul se găseşte mai ales în fructele necoapte,
concentraţia lui scăzând pe măsură ce fructele se coc
 Concentraţii mari de amidon se găsesc în banane (20,7%) şi în
castane (69%).
 Substanţele pectice, derivaţi ai glucidelor, sunt prezente în
unele fructe în concentraţii diferite: zmeură, căpşuni, pere
(0,14-0,72%); mere (0,3-0,9%), gutui (0,7-1,12%), citrice.
 În fructe sunt prezente glicozide - glucide complexe -
componente care imprimă fructelor aromă şi gust (amigdalina
din migdale, din seminţele de mere, prune,cireşe, caise,
citrice; hesperidina din citrice).
GLUCIDELE DIN LEGUME

 1 şi 22 g%
 glucidele (în general, polizaharide) reprezintă în jur de
90% din substanţa uscată a legumelor.
 În castraveţi 1-2 %, în morcovi 6,4%, în sfeclă 7,1%.
În cartofi, gulii, legume consumate sub formă de bulbi
sau tuberculi, cantitatea de glucide atinge 20-22%.
 Mazărea şi fasolea conţin cantităţi de glucide cuprinse
între 50 şi 75%;
 soia este mai săracă în glucide (30%).
ZAHĂRUL

 Zahărul se prezintă sub forma unor cristale


albe sau uşor colorate în galben, solubile în
apă
 dizaharid format din -glucoză şi fructoză
 obţinut industrial prin extracţie şi purificare din
sfecla de zahăr sau din trestia de zahăr.
 importantă sursă de energie pentru organism
(100 g de zahăr eliberează 400 kcal).
COMPOZIŢIA CHIMICĂ A ZAHĂRULUI

Componentul mg %

Zaharoză 99,6-99,8

Substanţe reducătoare 0,05

Umiditate 0,0-0,15

Cenuşă 0,02-0,03
GLUCIDELE DIN MIERE
 mierea este un aliment cu valoare calorică deosebită; 100 g
miere eliberează 300 kcal.
 Compoziţia chimică a mierii:
 - apă 10 - 20 %;
 - zaharoză 3 - 5 %;
 - zahăr invertit 67 - 70 %;
 - dextrine 0,1 - 10 %;
 - glucoză, fructoză, maltoză, izomaltoză, pentozani, în
concentraţii mici.
 Mierea se utilizează ca atare în alimentaţie sau ca materie
primă pentru prepararea unor produse alimentare dulci
(prăjituri, bomboane etc)
GLUCIDE DIN BOMBOANE SI CIOCOLATA
amestec de zahăr şi glucoză (2:1) dizolvate în apă şi concentrate
prin fierbere până la obţinerea unei mase de caramel, care fiind
plastică poate fi modelată în diferite forme
Pentru aromatizarea, acidularea şi colorarea bomboanelor se pot
utiliza produşi naturali sau sintetici admişi de legislaţia sanitară în
vigoare;
Valoare calorică ridicată, datorită conţinutului crescut în glucide.

amestec de lapte, pastă de cacao cu zahăr şi diferite alte


ingrediente (nuci, alune, migdale, cafea, aromatizanţi etc).
Conţinutul mediu în glucide al ciocolatei este de 64%.
Valoarea calorică a ciocolatei este 400 - 500 kcal/100 g.
LIPIDELE ŞI ROLUL LOR ÎN ALIMENTAŢIE

 principii nutritive indispensabile pentru


alimentaţia echilibrată a omului.
 un grup heterogen de compuşi naturali
caracterizaţi prin caracterul hidrofob.
 compuşi ternari, fomaţi din carbon,
hidrogen şi oxigen; în structura unor lipide
pot să fie prezente şi alte elemente: fosfor,
azot, sulf.
CLASIFICAREA LIPIDELOR

- gliceride
- ceride
- steride (colesterolul,în produse de
SIMPLE origine animală, beta - sitosterolul, în
produse vegetale şi ergosterolul, în
drojdii)
- etolide

Lipide Glicerofosfolipide
conţin glicerină, acid fosforic, acizi graşi
Ex: lecitina (fosfatidilcolina), prezentă în
concentraţii mai mari în ficat, gălbenuş
COMPLEXE de ou, soia, cefalina şi sfingomielinele.

Sfingolipide
conţin un aminoalcool
(sfingozina) şi acizi graşi
LIPIDE COMPLEXE

Glicerofosfolipide - contin glicerina, acid fosforic, acizi grasi :


 acizi fosfatidici - contin glicerina, acid fosforic si acizi grasi;
 colamin fosfolipide – contin glicerina, acid fosforic, acizi grasi
si colamina;
 colin fosfolipide - contin glicerina, acid fosforic, acizi grasi si
colina;
 serin fosfolipide - contin glicerina, acid fosforic, acizi grasi si
serina;
 inozitol fosfolipide - contin glicerina, acid fosforic, acizi grasi
si inozina sau inozitol;
 acetal fosfolipide - contin glicerina, acid fosforic, acizi grasi si
grupari oxigenate.
LIPIDE COMPLEXE

Sfingolipide – contin un aminoalcool (sfingozina)


si acizi grasi, si pot fi:
 ceramide - derivati N - acetilati ai sfingozinei,
care contin glicerina, aminoalcoolul sfingozina
si diferiti acizi grasi superiori;
 sfingo-fosfolipide - care in structura de tip
ceramidic pot contine un rest de fosforilcolina
sau fosforilcolamina;
 sfingozido-fosfolipide - sfingolipide lipsite de
gruparea fosfat (cerebrozide, gangliozide,
sulfatide).
Grasimile alimentare includ si asa-
numitele “lipide derivate”, compusi
insaponifiabili, care rezulta din hidroliza
lipidelor simple sau complexe si
pastreaza caracteristicile fizice ale
acestora (acizi grasi, alcooli alifatici
superiori, steroli, caroteni etc).
Lipidele alimentare sunt constituite,
in proportie de 98 – 99 %, din
trigliceride, esteri ai glicerinei cu
acizii grasi; in structura trigliceridelor
pot sa apara 24 tipuri de acizi grasi
care difera intre ei prin lungimea
lantului de atomi de carbon si prin
gradul de saturare.
ACIZII GRAŞI DIN GRĂSIMILE ALIMENTARE
- se diferenţiază după numărul de atomi de carbon şi
numărul şi poziţia legăturilor duble.
-numărul de atomi de carbon din acizii graşi variază între 4 şi 30:
- cu catenă scurtă: sub 6 atomi de carbon (acidul butiric)
- cu catenă mijlocie: 8 şi 12 atomi de carbon in grăsimile
sintetice
- cu catenă lungă: 14-30 atomi de carbon
- pot fi saturaţi:
- cu număr par de atomi de carbon (butiric – C4, caproic –
C6, caprilic – C8,, capric – C10, lauric – C12, miristic – C14, palmitic
– C16, stearic – C18, arahidic – C20, behenic – C22)
- cu număr impar de atomi de carbon (acid valerianic – C5,
pelargonic – C9)
-nesaturaţi:
- cis (oleic – C18:1(9), palmitoleic – C16:1(9), erucic – C22:1(9),
miristoleic – C14:1(9), linoleic – C18:2 (9,12), -linolenic –
C18:3(6,9,12), arahidonic – C20:4 (5,8,11,14), - linolenic C18:33 (9,12,15)
- trans (elaidic – C18:1 (9)).
ACIZII GRAŞI DIN GRĂSIMILE ALIMENTARE

Acizi grasi

Nesaturati
- acizii graşi mononesaturaţi
Saturati (monoenoici) acidul oleic (C18),
care reprezintă 30 % dintre acizii
acidul lauric (C12) graşi furnizaţi organismului prin
acidul miristic (C14) alimentaţie
acidul palmitic (C16) - acizii graşi polinesaturaţi
(polienoici) - conţin două sau
acidul stearic (C18) mai multe duble legături
ACIZII GRAŞI DIN GRĂSIMILE ALIMENTARE

Conventii pentru simplificarea modului de


evidenţiere a structurii acizilor graşi:
 Poziţia dublei legături din structura acidului gras
polienoic este notată în formule simplificate în raport
cu gruparea metil prin semnul “ω”, iar în raport cu
gruparea carboxil prin semnul “∆” .
 Astfel, acidul linoleic poate fi scris sub forma:
C18:2ω 6,9 sau C18:2 9,12
ACIZII GRASI POLIENOICI OMEGA 3, OMEGA 6

acidul linoleic (C18:2)


acidul linolenic (C18:3)
acidul arahidonic (C20:4) acizi
acizii cu 4, 5 sau 6 legături graşi
duble (specifici lipidelor din
peşte)
esenţiali
- nu pot fi
sintetizaţi în
organism
ROLUL LIPIDELOR IN ORGANISM

Rol biologic:
 pot fi consumate în alimentaţie ca atare, fără a
necesita în prealabil preparare culinară;
 participă la formarea lipidelor de constituţie şi a
lipidelor de rezervă.
 au o valoare energetică mult mai ridicată,
comparativ cu glucidele şi proteinele;
 sunt solvenţi pentru vitaminele liposolubile şi
pentru alte substanţe biologic active (caroteni,
hormoni);
ROLUL LIPIDELOR IN ORGANISM

 Rol energetic
- principala sursă de energie pentru organism; prin oxidarea completă a unui
gram de lipide se eliberează 9,3 kcal.
- asigurat de acizii graşi;
- prin insolubilitatea în apă, lipidele permit stocarea energiei în organism.

 Rol plastic
- este secundar faţă de cel energetic.
- intră în constituţia membranelor celulare şi a fracţiunilor subcelulare;
- sub formă de fosfolipide (lecitine, cefaline, sfingomieline) sunt prezente în
complexele lipoprotidice din creier, sistemul nervos periferic, ficat etc.
- participă la transmiterea influxului nervos şi la reglarea permeabilităţii
membranare şi a transportului transmembranar.
ROLUL LIPIDELOR IN ORGANISM

 Alte roluri:
-- furnizează vitaminele liposolubile şi facilitează absorbţia acestora în organism.
- fosfolipidele (lecitinele) au rol important în procesele de creştere şi
dezvoltare a organismului tânăr, de mărire a capacităţii de muncă fizică şi
intelectuală şi de refacere a organismului după eforturi intense.
- sunt unica sursă de acizi graşi esenţiali care:
- reduc nivelul colesterolului din sânge
- au o valoare igienico-dietetică mare
- intervin în procese de oxido-reducere, în respiraţia celulară, prin
reactivitatea crescută a grupărilor etilenice prezente în structura acizilor graşi
- stimulează activitatea unor enzime (citocromoxidaza, succinat
dehidrogenaza etc
- funcţionează ca precursori ai prostaglandinelor, tromboxanului şi
prostaciclinelor prin aportul de acid arahidonic
Prin aport insuficient de acizi grasi
esentiali, mai ales in conditiile unei
diete bogate in grasimi saturate, pot
aparea modificari metabolice:
steatoza hepatica prin acumulare de
colesterol, modificari renale, tendinta
de crestere a lipidelor plasmatice (in
special pe seama colesterolului),
depunerea colesterolului pe peretii
vasculari etc.
Necesarul de lipide pentru organism

aportul caloric adus de lipide trebuie să reprezinte 30-35%


(proteinele aduc 10-14%, iar glucidele 51-76%).

Se recomandă ca 35-50% din aportul de lipide să


fie de origine vegetală.

Necesarul de lipide este de:


- 0,7-1 g/kg corp/zi la adulţi;
-1,5-2 g/kg corp/zi la copii, adolescenţi, persoane care efectuează
activităţi cu cheltuială mare de energie.

Pentru un aport echilibrat al acizilor graşi, se


recomandă ca în raţia zilnică de lipide să existe:
-10% acizi graşi saturaţi
-10% acizi graşi monoenoici
-10% acizi graşi polienoici
Necesarul de lipide pentru organism

Acidul linoleic (singurul acid gras cu adevărat


esenţial), trebuie să reprezinte:

- 3% din aportul total de energie pentru adult;


- 4,5% din aportul total de energie, pentru femeia
însărcinată;
- 7% din aportul caloric zilnic, pentru femei în
perioada de alăptare;
-10-15% din necesarul zilnic, pentru persoanele cu
riscuri cardio-vasculare.

Necesarul în grame de acid linoleic este de 3-4 g/zi.


Necesarul de lipide pentru organism

La persoanele in vârsta, sedentari, obezi, dislipidemici,


femei in perioada de maternitate, persoane cu
afectiuni hepato-pancreatice, aportul de lipide trebuie
sa reprezinte 20 % din necesarul caloric zilnic.
Necesarul zilnic de lipide este influentat de:
- conditiile de munca

- efortul fizic depus de individ

- starea fiziologica

- starea patologica

Un efort fizic intens, cu cheltuiala mare de energie,


impune un regim mai bogat în lipide, care sa furnizeze
aceasta energie
In regiunile cu temperaturi scazute, care maresc
necesarul de energie, aportul de lipide trebuie sa
reprezinte 35 – 40 % din ratia calorica zilnica.
La altitudini ridicate (peste 2000 - 3000 m), datorita
scaderii presiunii partiale a oxigenului, se impune o
crestere a aportului de energie, dar aceasta trebuie
furnizata de glucide si nu de lipide, deoarece lipidele
produc acidoza si micsoreaza toleranta la hipoxie.
Factorii nocivi din mediul ambiant exercita o influenta
mai intensa asupra organismului atunci când regimul
alimentar este bogat în lipide.
Regimul hiperlipidic mareste susceptibilitatea
organismului la unele noxe chimice (arsen, metale
grele, hidrocarburi aromatice, compusi organici
clorurati).
Consumul excesiv de lipide = tulburari
metabolice profunde (dislipidemii,
hipercolesterolemii) care provoaca:
- inhibitia secretiei gastrice care întârzie
digestia
- scaderea activitatii nervoase superioare
- scaderea rezistentei organismului fata de
unele noxe chimice (cloroform, benzen,
pesticide organoclorurate, metale grele).