Proceduri de screening și intervenție în

violența școlară

Apetroae Maria Cezara

MCA, ANUL II
 Psihopat pentru o zi

Privesc pe fereastră și aștept necontenit să îmi răspundă Mia, tipa de la bancă. Are
accese de furie și mă lasă să vorbesc singur, dar lipsa de încredere și frustrările acumulate o fac
victima perfectă în drumul meu spre reușită. Mă gândesc la copilăria tumultoasă și lipsa crasă de
afecțiune din partea familiei destrămate: biata mea mamă a plecat departe, lăsându-ne cu
nonșalanță în mâna lui Mircea, tatăl alcoolic și violent. Trebuie să merg la ședința de terapie, dar
astăzi o să o aștept pe Mia. Unicul mod de a ajunge unde îmi doresc este să o fac supusă și
ascultătoare, să-i dovedesc că sunt singurul bărbat care o poate face fericită, nu poate renunța la
mine, nu are acest drept. De ce nu răspunde?! Merg să o caut. Discuțiile cu ea îmi provoacă
amuzamentul, este atât de naivă și răspunde mereu pozitiv la șarmul meu exuberant. Aștept să
văd ce îmi va spune când îi voi propune să ne mutăm la ea, sigur va accepta cu zâmbetul ei larg
până la urechi. Prietenii ei sunt cam lipicioși și abătuți când vine vorba despre mine. O să o iau să
plecâm în concediu după ce reușește să își ia creditul și la întoarcere vom scăpa de câțiva prieteni
prea atenți la detalii.
Nu-i voi spune nimic despre premiul câștigat în cadrul competiției sportive și nici
despre vizitele poliției. Merg să o caut. E naivă și câteodată își permite cam multe, dar îi dau
impresia că îmi pasă și este, în majoritatea cazurilor, măgulită. Nu vrea să îmi dea cheile de la
apartament, dar le voi sustrage când merge la ședințele ei cu evaluatorii. I-am povestit trecutul și
copilăria mea tumultoasă, am reușit să o îndoișez la maxim, crede orice cuvânt și asta mă face
fericit. Aștept să ajung la cașcavalul cel mare, trebuie să împărțim mașina și apartamentul, relația
perfectă deja e construită din punctul ei de vedere. Nu-i sună telefonul. Trebuie să lămurim și
problema apelurilor, orice apel ratat o va costa. Mânia mea este perfect normală, o deranjează,
dar îi trece, o să o duc la o prezentare de-a mea să îi arăt contextul în care lucrez. Nu o simt
panicată, trebuie să îl prezint pe Sergiu, președintele companiei și viața mea intelectuală, sigur va
cădea în capcană, va fi o marionetă a sorții, asta este!
Poate Andrei mă va ajuta să o urmărească o vreme, fiecare pas contează, plus că prietenii ei deja
sunt insistenți. Nu trebuie să plece la munte fără mine, cred că voi face o scenă de depresie legată
de familie, funcționează cel mai bine. E deconectată din punct de vedere intelectual, perfect, este
ținta mea preferată, pe Ana o să o ignor o vreme. Mia se simte ca o mică prințesă, funcționează
planurile siropoase de viitor, să o cer în căsătorie?! Îmi pot atinge mai ușor interesul așa, după aia
dispar și gata! Trebuie să mă mai gandesc la asta, este o pistă bună de gândire. Trebuie să îmi dea
o sumă de bani, sper că îi are la ea, altfel ne enervăm. Mi se pare normal ca sumă primită să fie în
concordanță cu inteligența mea, sper că își dă seama de asta, am ales mai bine de data asta prada.
Excursia în Austria nu se poate amâna, sper că a depus banii pentru bilete, o să o întreb astăzi,
doar e este iubirea mea adevărată și trebuie să creadă asta, cât de naivă... Tipul asta de iubire
romantică pe care i-o arăt trebuie să funcționeze. Poziția mea de lider la firmă a impresionat-o,
pot primi pentru asta o altă excursie, și...dacă mă gândesc bine, o nouă mașină, asta s-a învechit,
cred că Alexandra nu a luat-o de unde i-am spus. Mia este perfectă pentru ziua asta. Merg să o
caut! Mi-a promis că în weekend mă duce să îi vizităm părinții, un act care va produce mai multă
apropiere între noi. Pentru drumul asta îmi voi anula conferința de sâmbătă. Nu-i nimic, o pun să
îmi gătească și să facă curat. Mă enervează când mă întrerupe din ședințe și mă sună obsesiv,
trebuie să aștepte telefonul meu. Minciunile mele prind bine și se pare că a renunțat la orele extra
pentru mine, este un început bun. Aștept să îmi propună odată mutarea împreună, dacă nu să o las
baltă și să trec la alt nivel. Merg să o caut.
Psihopatul dezvoltă un carcater sinuos și poate fi o aparență impozabilă,
seducătoare, inteligentă și chiar carismatică, trăsături ascunse sub masca unui antisocial lipsit de
raționalitate și a unei persoane tenebroase care poate schimba radical viața celor care iau contact
cu el. Deși lipsit de orice urmă de declin psihologic și cu o figură amplă, cu un caracter rotund și
cu un simț al umorului debordant, psihopații ascund secretele unei vieți lipsite de empatie și
curajul de a-și recunoaște propriile greșeli. Majoritatea dintre noi, având gândirea clasică a unor
persoane care asociază psihopatie cu criminalitatea, tindem să nu observăm anumite situații și
diversiuni provocate, ci le atribuim, pur și simplu, unui anumit tip de personalitate, având la bază
replica ,,așa e el”. Conform unor studii efectuate, procentajele cele mai periculoase țin de mediul
online, mediu în care se remarcă, sub tastatul continu și protecția calculatorului, cele mai
periculoase fețe ale psihopatiei. Relațiile cu persoanele care, în urma unor diagnostice și a unor
trăsături din specrul psihopatiei, se încadrează în această categorie, sunt cele mai dăunătoare,
ajungând chiar să ducă la scăderea încrederii în sine și la sclavism sub o formă mai modernă a
acestuia. Aceștia, prin formularea verbală, gesturile somptuoase și modul inteligent de gândire,
creează dependență și supunere, alienare și degradare psihică. Sunt, însă, și cazuri în care relațiile
cu anumiți psihopați, sunt acceptate și tratate ca atare. Însă, în majoritatea cazurilor, psihopații
acceptă tratamente și vizite la psihoterapeuți, vizite pe care le amână ulterior, din diverse motive,
ca urmare a unor șiretlicuri și a unei false aparențe și voințe de schimbare. De obicei, psihopații
acceptă aceste lucrui și adoptă o atitudine pozitivă la ideea de tratament și de recunoaștere a
propriilor probleme doar pentru a păstra persona care vine cu aceste propuneri, din anumite
scopuri, fie acestea materiale, sociale.
Din fericire, chiar dacă se găsesc rapoarte și statistici care arată faptul că psihopații se ascund și
sub fețele criminale din închisori, procentajul nu este unul foarte mare, aceștia, nefiind neapărat
predispuși la comiterea unor fapte odioase. Mai mult, psihopații lucreză la nivel psihic și intern,
ducând chiar la o declasificare a valorilor etice a persoanelor cu care intră în contact și la
schimbarea de perspectivă. Un alt punct forte al psihopaților care îndoioșează sau produce milă
constă în teatralitatea lor exacerbată și în puterea lor de a produce compasiune. Însă această
teatralitate vine în concominet cu o serie de minciuni și acte manipulatoare care pot cauza efecte
nocive la nivel psihologic.
Drept origine a acestor stări și atitudini ale psihopaților, cercetările propun și un
fundament ereditar, aceștia provenind din anumite familii a căror părinți au fost delicvenți, sau
din familii destrămate, cu o serie de certuri, sau chiar agresiuni fizice, sau din medii precare, cu o
economie și nivel social sub medie, cu un nivel de trai la limită și imposibilități de dezvoltare.
Lipsa atașamentului sau a îndeplinirii, în copilărie a unor dorințe sau a unor accese de
afectivitate, pot duce la alienare. Familiile în intermediul cărora se regăsește vreun consumator de
substanțe sau se observă frecvent scene de agresiuni, pot duce, de asemenea la formarea unui tip
de comportament psihopat. Predispuși, în aceste cazuri, sunt orfanii, însă, în majoritatea cazurilor
aceștia reușesc să reconstuiască nucleul familiar complet.
Psihopatul, de asemenea, are ca trăsătură definitorie marca narcisimului, văzându-se
în permanență în ipostaza liderului, a celui care are dreptate, a celui care conduce. Primii pași pe
care un psihopat îi face în context social sunt cei de a se alătura anumitor tipuri de persoane care
îl vor ajuta, voit sau indirect, să urce, cât mai sus, pe scara socială. Capacitatea lor, de asemenea
una validă și amenințătoare, este cea de a-și alege victime ale socialului influențabile, cu
destabilizări la nivel psihologic și ușor manipulabile pentru a le îndoctrina și a le scădea, și mai
mult, încrederea în sine. Atunci când nevoile nu mai sunt acute și unele dintre scopuri au fost
atinse, psihopații părăsesc, fără regret sau empatie, persoanele de care au profitat.

2. Studiu de caz

                 LA este un copil în vârstă de 12 ani şi este la o şcoală privată. S-au depistat o serie de
reacţii în nonconformitate cu  regulile mediului educational din care făcea parte şi adesea,
agresiuni verbale dar şi fizice vizavi de colegii săi, de profesor şi de părinţi. 
LA stă cu bunica sa, deoarece părinţii săi au plecat în străinătate să muncească şi, ulterior, s-au
despărţit. Sărbătorile le petrece alături de bunica sa şi de sora sa mai mare cu cinci ani, însă
aceasta este plecată, în majoritatea timpului, fiind înscrisă într-o asociaţie de voluntariat care-I
oferă şansa de a cunoaşte cât mai multe persoane şi de a fi implicată în cât mai multe activităţi.
LA nu se înţelege nici cu sora sa bine, iar conflictele dintre cei doi sunt dese şi se lasă, adesea, cu
violenţă. 
LA a perceput despărţirea dintre părinţi ca fiind un abandon, iar vizitele rare pe care aceştia le au
în ţară l-au făcut să aibă un comportament ostentativ faţă de familia sa şi să se închidă în el, fără a
oferi prea multe explicaţii. La grădiniţă, LA are probleme la învăţătură, nu respectă regulile clasei
şi în pauze se ceartă cu colegii. Trebuie să fie monitorizat în majoritatea timpului deoarece are
accese de furie şi reacţii violente faţă de persoanele care îl înconjoară.
Aruncă cu cretă, loveşte băncile şi este, adesea, criticat de către tatăl său, din cauza notelor
proaste la învăţătură. 
LA îşi manipulează bunica şi ştie cum să pună problema astfel încât să nu fie pedepsit şi să
primească recompensele pe care le doreşte. Are false emoţii şi plânge pentru a intimida
persoanele din jurul său şi foloseşte slăbiciunile depistate de ceilalţi în folosul propriu.

Cauze medicale:
-din spusele părinţilor LA nu a avut antecedente medicale, mama prezentând doar câteva
episoade în care au fost cu el la urgenţe din caza unor răceli la plămâni, şi au stat internaţi la
spital o săptămână. A observant însă un comportament plin de stereotipii, prin privirea insistentă
decurs de câteva minute asupra mâinilor şi prin desenarea frecventă a aceleaşi desene dominate
de culoarea negru, în perioada în care s-a înscris la grădiniţă şi, aceste stereotipii au fost
confirmate şi de bunică, agravându-se,spune ea, după plecarea părinţilor. 

Cauze familiale::

-LA stă cu bunica sa şi sora sa de 17 ani şi prezintă un comportament agresiv. Părinţii sunt plecaţi
în străinătate şi, totodată, sunt divorţaţi. 
Se manifestă agresiv în momentul în care bunica sa nu îi face pe plac, şi nu comunică cu părinţii
săi atunci când aceştia îl sună. Relaţia cu familia sa nu este una armonioasă, manifestându-se o
răceala la nivel conversational şi o inhibare a propriilor gânduri şi sentimente, iar defularea
acestora are loc prin acţiuni împotriva celorlaţi 
-Se manifestă o lipsă acută de afecţiune şi comunicare între membrii familiei şi totodatp, un
comportament destul de agresiv la nivel verbal al tatălui faţă de copil. 

Stări afective: 

- nu îşi recunoaşte greşelile şi nu acceptă pedepsele, are un simţ al emoţiilor fals şi superficial, iar
conştiinţa moralei nu este bine definită, părerile de rău fiind folosite doar ca şantaj, iar lacrimile
ca mod de a primi ceea ce îşi doreşte. 
- atunci când îşi vede bunica plângând, nu are nicio emoţie faţă de supărarea acesteia şi o
desconsideră.
- la şcoală nu se înţelege bine cu colegii săi şi are dificultăţi de adaptare. A fost mutat de la o altă
şcoală, iar comportamentul său agresiv a continuat să se manifeste.

Comportament în mediul educaţional:

-nu se înţelege bine cu colegii, are un comportament agresiv manifestat prin scene de violenţă
fizică. nu respectă ordinele care-I sunt date, se integrează greu grup şi se ceartă cu colegii de
bancă. 
-profesorul este considerat de către LA un adeversar, la fel ca şi tatăl său în momentele în care îi
dă sarcini sau îi atrage atenţia. 
-are uneori scene de gelozie şi este invidious pe starea materială a celorlaţi copii. 
-nu împarte lucruri  şi la dicuţiile deschise cu clasa nu participă niciodată. În ultima perioadă s-a
manifestat un absenteism şi o frecvenţă scăzută, mai ales la orele de dirigenţie. 
-s-a constatat o uşoară anxietate în momentul în care se vorbeşte despre familie şi în momentele
în care bunica trebuia să vină la şedinţele cu părinţii.

Profesorul de la clasă a decis să le spună părinţilor despre aceste comportamente neobişnuite şi

repetabilitatea lor şi să îi sfătuiască să îl ducă la un psiholog sau să facă terapie cu el, deoarece
acest tip de comportament se va agrava odată cu trecerea timpului.

Plan de intervenţie:

Obiective:

-identificarea  cauzelor care favorizează apariţia acestui comportament

-crearea unor activităţi care să combat apariţia a astfel de comportament
-dezvoltarea încrederii în sine şi eliberarea de frustări
-crearea unei legături positive cu mediul familial

Planul de intervenţie constă, în primul rând într-o discuţie a psihoterapeutului cu membrii

familiei şi apoi cu LA şi aplicarea unor teste care să măsoare gradul de agresivitate.
Din prima şedinţă, cea cu membrii familiei, realizată pe skype, psihoterapeutul a sesizat lipsa de
comunicare între membrii familiei şi reticenţa tatălui în a vorbi despre propriul copil. Nivelul
economic al acestei familii era unul precar deoarece acesta, tatăl, nu mai trimitea, de o vreme,
bani către copii săi, iar mama sa nu a fost de 3 ani acasă. Aşadar, primul punct de plecare în
depistarea sursei acestui comportament depresiv constă în lipsa afectivităţii din partea familiei şi
simţul unui abandon, în momentul în care aceştia au plecat din ţară.

Discuţia cu LA a scos la iveală frustrarea acestuia faţă de lipsa familiei şi neînţelegerea dintre el
şi tatăl său, cel care se presupune că ar trebui să îi fie un model de masculinitate. Are un
ataşament nesecurizant faţă de părintele său, iar toleranţa sa la frustrare este una ridicată. 

Primul test care I s-a aplicat a fost cel al cunoştiinţelor faţă de diversitate, pentru a se observa
raportul său faţă de colegii de la şcoală şi nivelul de adaptare şi acceptare a relaţionării cu aceştia.
În urma aplicării acestui chestionar, preponderentă a  fost tipul de agresivitate proactivă deschisă.
În urma testului psohoterapeutul a dicutat cu LA şi problematica mediului educational, discuţie
care a dus la depistarea unui fel de agresivitate a frustărilor care se manifesta prin manipularea
celorlalţi şi dominaţia faţă de colegi pentru obţinerea anumitor scopuri personale, şi totodată, o
lipsă a compasiunii şi a empatiei faţă de restul colegilor. 

Mai apoi  lui LA I s-a aplicat testul Peer Conflict Scale şi în urma răspunsurilor, cu subscale
agresivitate proactivă deschisă, agresivitatea proactivă relaţională, agresivitate reactive deshisă,
agresivitate reactivă relaţională.
Scala Peer Conflict, cu subscalele aferente, prezintă mai multe tipuri de agresivitate, fiind
formată din 40 de itemi obiectivi, cu un singur răspun, evaluat pe o scar de la 0 la 3(0=deloc
adevărat,1=partial adevărat,2=foarte adevărat,3=mereu adevărat)
Scala este constituită din 20 de răspunsuri care determină agresivitatea reactivă, 10 întrebări care
cuprind aria agresivităţii reactive deschise a subiectului şi alţi 10 itemi care cuprind agresivitatea
relaţională reactivă. Ceilalţi 20 de itemi surprind agresivitatea proactivă deschisă, prin 10 itemi,
iar mai apoi, restul itemilor au în vedere agresivitatea proactivă relaţională.

În urma testului aplicat, în urma analizei scorurilor obţinute, la LA s-a manifestat, cu

prepoderenţă, agresiunea de tip proactivă directă, data de agresiunea data de anumite acţiuni prin
care subiectul să obţină câştig şi ceea ce şi-a propus. Lucru care poate fi dat de lipsa compasiuni
faţă de părinţi şi a unei situaţii financiare precare şi, totodată, agresivitate provenită odată cu lipsa
empatiei, ca şi în cazul şantajului pe care îl are faţă de bunica sa.

Itemii cu numărul, 1,5,12,18,21,24,27,28,33,35 au fost marcate de răspunsul  foarte adevărat şi,

pe alocuri, mereu adevărat, exprimând un tip de agresivitatea proactivă, deschisă. Relaţia cu
ceilalţi colegi sau persoane din jurul său se bazează, la LA, doar pe câştigul de cauză. Loveşte
doar pentru a obţine ceea ce îşi doreşte, şi poartă conversaţii agresive pentru a obţine un anumit
lucru. Răzbunarea este din nou, o problem care se ridică la nivelul comportamentului lui LA,
deoarece ţine minte lucruri şi are un temperament agresiv, când, persoanele care nu l-au acceptat,
sau nu i-au acceptat cererile, vor să discute cu el. Şi în relaţie cu sora sa, are acelaşi
comportament. Refuzurile, la LA, întotdeauna  provoacă un comportament agresiv. Răspunsul
foarte adevărat, la afirmaţia care afirmă că subiectului îi place să facă rău celorlalţi, determină un
tip de comportament deviant şi agresiv, cu urmări grave în adolescenţă şi la maturitate, dacă nu
va fi ţinut sub observaţie. 

Astfel de comportament agresiv dominant reiese şi din faptul că, în urma scenelor făcute faţă de
părinţi şi de bunică, a rezultat o serie de recompense şi fapte care l-au determinat pe LA să
urmărească foarte atent rezultatele obţinute şi să aplice acest tip de comportament pentru a obţine
scopuri favorabile. Agresivitatea este văzută de către LA ca un factor funcţionabil în propunerea
unor scopuri sau câştiguri şi obţinerea acestora. Manipularea şi lipsa de empatie, înscrise în seria
callous emotional, defines, de asemenea temeramentul lui LA. Aceste forme de agresivitate
proactivă determină şi ascund substraturile unui psihic labil cu tendinţe agresive la maturizare, a
unui individ care poate manifesta trăsăturile unui psihopat sau narcisist. 
Acest tip de comportament agresiv proactiv direct nu apare, în majoritatea cazurilor fără reacţii
reactive, însă, depistarea psihoterapeutului asupra acestui tip de comportament l-a determinat să
propună un plan de intervenţie cât mai timpuriu, deoarece efectele acestei agresivităţi pot cauza
indivizi instabili psihic şi cu devianţii de comportament atât la nivel individual, cât şi la nivel
social. 

În ceea ce priveşte celălalte tipuri de comportament, în cazul agresivităţii reactive directe, acesta
nu a prezentat un scor înalt, agresivitatea directă şi fizică fiind utilizată doar în momentele de
anxietate sau furie maximă, însă, nu în majoritatea timpului. Agresivitatea fizică nu este
preponderentă în cazul lui LA, existând, doar uneori, accese de violenţă fizică cu scopul
îndeplinirii unui obiectiv personal. 

În cazul agresivităţii reactive relaţionale, la LA s-a manifestat o dorinţă de a umili şi, totodată de
a minţi în scop personal. La întrebarea legată de bârfa faţă de alte personae, LA a răspuns pozitiv,
dezvăluind faptul că îi place să bârfească pe cineva şi să pârască doamnei învăţătoare daca prinde
pe cineva că a greşit, ştiind mai ales că acea persoana a intrat în conflict cu el. Acestă dorinţă de
răzbunare se manifestă din ce în ce mai des în cazul lui LA, atât în cadrul familial, sora sa având
de suferit, cât şi în mediul educational. Iar prietenii sunt pentru LA doar obiecte şi modalităţi atât
de acaparare a atenţiei, cât şi de a obţine lucruri în favoarea sa. Lipsa totală a empatiei a scos la
iveală un tip de comportament agresiv care necesită şedinţe lungi de terapie şi un tratament
adecvat. Lipsa de afectivitate şi de atenţie este primul factor care scoate în relief acest tip de
comportament.

În privinţa agresivităţii proactive relaţionale, se remarcă aceeaşi dorinţă de a ieşi în evidenţă şi de

a -I face pe ceilalţi să se simtă prost. Frustrarea se regăseşte ca prim factor decisiv în procesul
adoptării acestui tip de comportament agresiv. LA are o tendinţă de a vorbi despre ceilalţi doar cu
scopul de a-I jigni sau insulta, fără a avea vreo remuşcare mai apoi. Preocupările sale şcolare ţin
mai mult de scopul propriu şi de raportarea faţă de persoanele care îl înconjoară cu diverse
scopuri. De aici şi lipsa rezultatelor la învăţătură şi absenteismul frecvent în utlima perioadă. 
Ca strategii de intervenţie asupra comportamentului agresiv present la LA, psihoterapeutul îşi
propune, pentru început, activităţi care să-i stimuleze subiectului încrederea în sine şi
compensarea lipsei afectivităţii părinţilor printr-o serie de recompense survenite în urma unui
caracter adecvant situaţiilor în care este pus. Psihoterapeutului doreşte să îl înveţe să se pună în
persoana celui pe care îl jogneşte sau loveşte pentru a-I dezvolta simţul empatiei şi a sompasiunii.

Următoarele şedinţe, psihoterapeutul le propune să le dezvolte cu fiecare membru al familiei în

parte, şi cu cadrul didactic care îl îndrumă în traseul educaţional. Psihoterapeutul va introduce,
totodată, un system de recompense în funcţie de progresul realizat.

Ca şi terapie, dat fiind faptul că în urma interviului efectuat, LA prezintă un interes pentru desen,
psihoterapeutul allege, pentru început, terapia prin artă. Astfel, LA îşi manifestă şi exprimă mai
uşor recţiile şi emoţiile Alege pictura şi modelajul pentru a defula emoţiile accumulate şi,
totodată, muzica, ca instrument adjuvant în procesul de terapie.

Până în momentul de faţă, se observă uşoare îmbunătăţiri la nivelul comportamentului agresiv în

cazul lui LA, relaţia cu bunica sa devenind una mai bună şi cu sora sa, totodată. La şcoală,
frecvenţa la cursuri este una ridicată şi interesul pentru studio a devenit mai accentuat. În acest
process de terapie necesare sunt şi alte activităţi care să determine implementarea compasiunii şi
ignorarea agresivităţii şi a răzbunării ca factori principali în procesul de recuperare.