Postul în mănăstiri

Reportaj
Duminică, 3 aprilie 2011

✉
email

Postul în mănăstiri este ca şi cel dintr-o familie, doar că mai aspru, mai intens,
completat cu rugăciuni stăruitoare. Monahii ţin prima şi ultima săptămână post
aspru, însoţind abţinerea de la hrană cu meditaţia profundă asupra tainei
mântuitoarelor Pătimiri ale Domnului. Prin post devenim cu toţii participanţi la
Jertfa lui Hristos.

Perioadele de post sunt perioade aparte din timpul anului, când fiecare dintre noi avem o
atitudine diferită faţă de restul timpului. Ne rugăm mai mult, ţinem un regim alimentar
diferit şi facem mai multe fapte bune. Aceste lucruri sunt făcute de un bun creştin tot
timpul anului, iar în timpul postului trebuie făcute şi mai intens.
Însă această atitudine, aceste restricţii ne sperie oarecum, gândindu-ne cum vom rezista
fără mâncăruri cu carne, fără lapte, brânză sau alte produse de origine animală. Sau cum
vom putea merge la biserică mai des decât în restul timpului când noi suntem oameni
"ocupaţi", sau cum vom putea să fim mai smeriţi când intrăm în contact zilnic cu
nenumărate persoane şi multe dintre ele ne tulbură liniştea sufletească.

Pentru un creştin, toate aceste oprelişti sau obligaţii sunt lucruri normale şi nici nu le vede
drept restricţii. Pentru că un creştin nu poate fi creştin doar în timpul posturilor şi nici nu
îşi schimbă atitudinea doar înainte de marile sărbători. Toate aceste perioade îl bucură, nu
îl înspăimântă, deoarece, dacă îţi pare rău că ţii post, atunci nu mai are nici o valoare
duhovnicească. Un creştin adevărat gândeşte că măcar atât poate face pentru Dumnezeu,
să se abţină de la mâncare şi de la lucruri lumeşti obişnuite pentru a putea întâmpina cu
bucurie praznicele Naşterii sau Învierii Mântuitorului, Adormirea Maicii Domnului sau
sărbătoarea Sfinţilor Petru şi Pavel.

Mulţi dintre noi ne gândim că mult mai uşor este pentru călugări să ţină posturile de peste
an, pentru că ei nu au aceleaşi "griji" ca şi noi şi oricum sunt deprinşi cu rugăciunea. Însă
ispitele sunt şi în mănăstiri la fel ca şi în lume, cum şi bucuriile există şi într-o parte, şi în
alta.

De aceea am vizitat o mănăstire din Arhiepiscopia Bucureştilor, Mănăstirea Ghighiu, să

vedem ce înseamnă postul pentru obştea de maici care vieţuieşte aici, care este programul
zilnic şi ce mănâncă.

Rugăciune şi muncă

Când am ajuns la mănăstire, fiecare dintre maici era la ascultarea ei, robotind acolo unde
a fost rânduită, împletind cu folos rugăciunea cu munca. Ora et labora. Privirile fiecăreia
erau aţintite spre lucrul cu care se îndeletniceau, înţelegându-se parcă doar din priviri.
Liniştea ce domina complexul monahal era doar din când în când tulburată de admiraţiile
pelerinilor ce intrau pe poarta mănăstirii.

"Ghidiu?", întreabă o pelerină venită din zona Galaţiului. "Nu, Ghighiu!", îi răspunde o
alta din grup. "Cum?", continuă nedumerită pelerina, care e salvată de o companioană
după încă vreo două repetări, scriindu-i pe un caiet numele corect al mănăstirii. Era
pregătită cu un caiet pe care îşi trecea obiectivele îndeplinite ale pelerinajului, un fel de
jurnal de călătorie în care trebuia să noteze şi numele acestui sfânt lăcaş.
"Frumos loc. Şi liniştit!", remarcă o altă pelerină, după care grupul gălăgios intră în
biserică pentru a se închina icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului şi a da
pomelnice ca să se roage alţii pentru ei.

În bucătăria mănăstirii, două maici, Epiharia şi Ecaterina, trebăluiesc în linişte. E aproape

ora prânzului, aşa că se zoresc pentru a putea chema maicile la masă. Au pregătit ciorbă
de ciuperci şi mâncare de praz, pe care urmează să le aşeze pe mesele

trapezei. Iar la trapeză servesc masa nu numai maicile din obşte, ci şi vreo treizeci de
muncitori care lucrează în sfântul lăcaş.

Ascultarea la trapeză începe dimineaţa devreme. Micul dejun nu se serveşte, însă sunt
maici care vin să bea un ceai sau să servească ceva înainte de a merge la ascultările la
care au fost rânduite şi la slujbe.

"În prima parte a zilei pregătim prânzul. Apoi, imediat după ce maicile au servit masa, ne
apucăm de mâncarea pentru cină. Pregătim în mare tot ce trebuie şi punem la foc mai
târziu, pentru a avea mâncarea caldă seara", spune maica Epiharia, în timp ce maica
Ecaterina tăia pâinea ce urma să fie aşezată în coşurile de pe mese.

"Am găsit reţeta asta de ciorbă de pleurotus şi am zis să o încercăm. Trebuie să mai
diversificăm mâncarea. Am mai făcut de câteva ori şi a ieşit foarte bună. În loc de cartofi
se pun ciupercile astea. E la fel ca ciorba de burtă, numai că nu are smântână", spune
maica stareţă, stavrofora Eupraxia Neacşu.

Postul în mănăstire este la fel ca şi cel din "lume". Abţinere de la mâncare şi intensificare
a rugăciunii, completate cu fapte de milostenie şi smerenie. Cea mai aspră perioadă a
postului este prima săptămână şi ultima, sau Săptămâna Patimilor. Atunci se mănâncă
doar seara, după ce se săvârşeşte slujba Canonului sau a Deniilor, însă nici atunci cu
lăcomie. Doar câţiva cartofi fierţi sau copţi, sau varză acră.

Cu mâncarea nu este aşa greu, ne mărturiseşte maica stareţă. În mănăstire, oricum se

posteşte lunea, miercurea şi vinerea, aşa că posturile mari sunt doar o perioadă mai
extinsă a zilelor de post din timpul săptămânii. "Nu este greu să ţii post de mâncare. Şi în
post se pot face tot felul de mâncăruri, aproape la fel ca în zilele celelalte. Maicile fac şi
sarmale, chiftele şi alte mâncăruri despre care ai crede că se pot face numai cu carne.
Apoi sunt tot felul de dulciuri de post. Oricum, avem maici care nu mănâncă niciodată
carne în timpul anului, ci doar peşte, iar pentru ele este şi mai simplu", ne mai spune
maica stareţă.
Postul material şi postul spiritual

Totuşi, nu postul de mâncare este mai greu. Postul spiritual, duhovnicesc, este mult mai
dificil de ţinut aşa cum trebuie. "Postul este de două feluri. De mâncare, când te abţii de
la anumite alimente, şi cel spiritual, când ne abţinem de la gânduri necurate, de la fapte
rele, când facem mai mult bine, mai multe fapte de milostenie, iubim mai mult pe
aproapele şi facem toate faptele bune pe care ne învaţă Biserica. Postul aşa trebuie să fie,
împletit cel trupesc cu cel duhovnicesc", ne mai spune maica stareţă.

Totuşi, mai dificil este să ţii un post spiritual adevărat, pentru că e mai greu să faci o faptă
bună decât una rea. Să te abţii de la mâncare este simplu, ne spune maica stareţă. Ai tot
felul de mâncăruri pe care le poţi mânca. Şi este şi sănătos să ţii post, te ajută trupeşte.
"Când ai o boală, te duci la medic şi el îţi dă regim. Or, acest regim este un post. Postul
Paştelui este cel mai lung ca perioadă şi este cel mai aspru pentru că este ţinut pentru
patimile Mântuitorului. Nu este un post de bucurie precum Postul Naşterii, când ne
bucurăm că s-a născut Mântuitorul. Mai avem apoi Postul Sfinţilor Apostoli, care este
unul mai scurt, şi Postul Adormirii Maicii Domnului, care şi acesta este de doar două
săptămâni.

Cel al Paştelui este cel mai lung şi mai greu, dar şi slujbele sunt mult mai frumoase.
Rânduiala liturgică este diferită în această perioadă, numită a Triodului", explică stareţa
Mănăstirii Ghighiu.

Doar fructe şi legume sănătoase

În ceea ce priveşte alimentele folosite, "noutăţile" de pe piaţă nu prea îşi au loc în

bucătăria mănăstirii. Se preferă fructele şi legumele autohtone, bună parte din ele chiar
din grădina mănăstirii. Nu toate, pentru că numărul mesenilor este mare, iar grădina de
zarzavaturi este mică.

Totuşi, o bună parte din alimente sunt produse tot prin truda ostenitorilor de la Ghighiu.
"Nu folosim produse din astea de cumpărat, lapte de soia, produse care înlocuiesc carnea
sau alte produse de acest gen. Folosim legume simple, pentru că nici acestea nu mai sunt
aşa sănătoase. Şi pentru cultivarea acestora se folosesc tot felul de chimicale, pentru
creşterea sau conservarea lor, dar mai bine din astea decât preparate de cumpărat", spune
maica Eupraxia.

Legumele sunt produse în general în grădina mănăstirii, în sere şi solarii, însă obştea
numără 50 de maici şi mai sunt şi câte 30 de muncitori care iau masa la aceeaşi trapeză,
la aceştia adăugându-se pelerinii care vizitează mănăstirea. Aşa că aprovizionarea se face
în bună parte şi din pieţe. În plus, mâncarea de post a însemnat dintotdeauna fructe şi
legume, nu lapte de soia, şniţele de soia, pateuri sau alte preparate-substitut.

Masă pentru pelerini

Discuţiile sunt întrerupte de o maică ce îşi anunţă stareţa că cineva vrea să vorbească cu
ea. "E un grup de pelerini. Vrea să servească masa la noi la trapeză. Au mâncarea lor şi
vor doar să stea la masă, să nu mănânce afară. O să le dăm şi noi câte ceva pentru că de
obicei suntem pregătite cu mai multă mâncare. Dacă ne anunţau din timp, îi puteam pune
să mănânce doar de la noi", spune maica stareţă.

Între timp, clopotul a sunat şi a adunat lumea la masă în frumoasa trapeză împodobită cu
fresce impresionante. După masă, maicile îşi vor relua ascultarea şi apoi vor merge la
slujbă. Apoi, iarăşi ascultare şi iarăşi rugăciune. Ciclicitatea şi buna rânduială după care
se desfăşoară viaţa în mănăstire te fac să crezi că veşnicia începe în obştile monahale şi
că fiecare călugăr se bucură deja de eternitate.

Pentru că tot le-am călcat pragul, maica stareţă s-a gândit să ne prezinte şi câteva
reţete de post pe care să le încercaţi acasă. Toate sunt simplu de făcut, cu puţin efort
şi sunt puţin costisitoare.
Ciorbă de ciuperci

(pleurotus)

Ingrediente: (Cantităţile sunt după gustul fiecăruia şi în funcţie de numărul de persoane

pentru care se pregăteşte masa)

Ciuperci pleurotus

Ceapă

Morcov

Păstârnac

Ardei

Se curăţă ceapa, morcovul, păstârnacul, ardeiul, se toacă şi se pun la fiert cu un praf de

sare şi puţin ulei. Legumele se lasă la fiert un timp la foc potrivit, apoi se adaugă
ciupercile spălate şi tăiate fideluţă. După 30 de minute, se adaugă suc de roşii, apoi borşul
după gust. Se sărează după gust, iar la final se adaugă leuşteanul tocat.

Ciocolată de casă

Ingrediente:

500 g lapte de nucă de cocos pudră

1 pachet margarină

1 sticluţă esenţă de rom

500 g zahăr tos

3-4 linguri cacao pulbere

1 pahar cu apă (200 ml)

Se pun într-o crăticioară zahărul şi apa la foc mic. Din momentul în care începe să
clocotească se mai lasă 10 minute, apoi se adaugă pachetul de margarină şi se amestecă
până la omogenizare. După ce s-a topit margarina, se trage cratiţa de pe foc şi se adaugă
laptele pudră cernut, împreună cu esenţa de rom şi cacao. Se amestecă bine cu mixerul
până când nu mai sunt cocoloaşe de lapte pudră. Pasta obţinută se pune la răcit într-un
vas cu folie dedesubt.

Prăjitură de foi

cu suc de roşii

Ingrediente:

Pentru foi

11 linguri ulei

11 linguri zahăr

11 linguri suc de roşii

o jumătate de linguriţă de bicarbonat

Pentru cremă

1 pachet de margarină

1 pachet de cremă de prăjituri

1 cană de zahăr

250 g apă

1 pachet de praf de lămâie

nucă de cocos

Se amestecă uleiul cu zahărul, cu făina, cu sucul de roşii şi bicarbonatul până se formează

o cocă, din care se întind patru foi. Acestea se coc pe fundul tăvii la foc redus.

Pentru cremă se amestecă ingredientele într-o crăticioară la foc mic, după care să dă la
răcit şi se ung foile.

Deasupra se ornează cu o glazură obţinută din 2-3 linguri de margarină, 2 linguri de

zahăr, 1 lingură de apă, 1 esenţă de vanilie, peste care se presară nucă de cocos.

Intre nebunia cumparaturilor cadourilor de Craciun, vinerile negre cu reduceri, perioada incarcata
de inchidere de an la birou, programarea vacantei de Revelion, si toata agitatia asta generala de
sarbatori, ramane foarte putin timp in care sa ne oprim si sa facem ordine in probleme si in stilul
de viata. Postul Craciunului ar trebui sa fie una dintre perioadele cele mai linistite din an, cand,
alaturi de natura care se acopera de zapada si reduce consumul la minim, pastrand energia vitala
ascunsa sub pamant, in radacini si tuberculi, ar trebui sa ne intoarcem catre noi insine, sa ne
analizam, sa eliminam energiile negative, ajutand organismul sa se detoxifieze printr-o
alimentatie sanatoasa. La fel ca toate sarbatorile si obiceiurile crestine sau pagane, postul este o
perioada-simbol, care nu trebuie luata ca atare (adica eliminate produsele de origine animala, si
nevorbit urat acasa), ci trebuie vazuta ca o perioada de tranzitie.

De tranzitie catre o varianta mai buna a noastra, fara energii negative acumulate, cu deschidere
catre natura si catre ciclurile energetice ale acesteia, cu detasare fata de problemele trecatoare,
cu un organism hranit cu nutrienti de calitate, plini de energie negativa.
In primul rand, trebuie sa scapam de ideea ca mancarea de post inseamna snitele, carnati si
pateuri de soia cu diversi aditivi si uleiuri vegetale, alaturi de cartofi, fasole si varza calita in
fiecare zi. In fiecare zi auzim “evitati excesul de sare, zahar si grasimi” – ei bine, produsele de
post din soia sunt facute in cea mai mare parte din ingredientele de mai sus.

In trecut, mancarurile de post erau foarte sanatoase si foarte gustoase. In casele taranilor, postul
Craciunului aducea curatenie sufleteasca si trupeasca, iar mancarurile erau simple, preparate
numai din ingrediente sanatoase, pline de nutrienti, crescute local si in acord energetic cu
organismul:

- turte de grau, mamaliga de malai sau mei (surse de aminoacizi si minerale)

- supe si ciorbe de linte, varza și fasole, iar în unele zone, naut si hrisca(surse de proteine)
- ciuperci uscate (surse de proteine)
- radacinoase – morcov, patrunjel, telina, sfecla (surse de vitamine si minerale)
- seminte de dovleac si de floarea soarelui, nuci (surse de grasimin sanatoase)
- fructe – mere, pere, gutui, si miere de albine (surse de vitamine si aminoacizi)
Astazi, cu aparatura pe care o avem si cu studiile stiintifice legate de importanta ingredientelor
proaspete, putem beneficia mai intens de aceste ingrediente – sucuri proaspete facute la
storcator, lapte vegetal facut in casa, tot felul de retete raw facute la deshidrator, germeni de
grau, naut, linte, etc. In plus, putem imbunatati aportul de vitamine si minerale cu fructe si legume
care sunt acum in sezon in alte tari (mango, avocado, banane), dar de care nu trebuie sa
abuzam, pentru ca nu stim exact sursa de provenienta, timpul trecut de la momentul recoltarii si
in plus nu corespund energetic cu organismul nostru, pentru ca nu sunt cultivate local.
Iata ce ingrediente cred eu ca ar trebui folosite in aceasta perioada de post:

- radacinoase de la piata sau de la producatorii bio sau care macar nu folosesc pesticide (cum ar
fi Cosul de Legume, Microferma Biodumbrava,Legume Fericite, ca sa enumar doar cativa care
fac livrari in Bucuresti) – patrunjel, morcov, pastarnac, sfecla, telina, cartofi, napi (am gasit o
taraba cu napi romanesti in Piata Domenii, se pare ca napii sunt excelenti pentru reglarea
glicemiei) – folosite in supe, ciorbe, la cuptor sau in sucuri proaspete;
- nuci si seminte (nuci romanesti, migdale, caju, seminte de floarea soarelui, seminte de
dovleac, seminte de in, eventual seminte de chia din cand in cand) – cel mai usor de digerat
hidratate peste noapte, si minunate la snack
- boabe de toate felurile – naut, fasole Mung, fasole romaneasca alba sau pestrita, fasole
neagra, hrisca, linte – adaugate in supe, salate, chilli-uri rapide – pentru aport de proteine
- fainuri integrale – pentru aport de enzime si aminoacizi
- fructe uscate sau congelate, precum si fructe de toamna crude care se pot pastra in camara,
invelite in ziare (mere, pere, gutui) – transformate in smoothie-uri, sau mancate ca atare
- fructe si legume de export, care sunt in sezon in alte tari – banane, mango, citrice, rodii, nuca
de cocos si mai ales avocado – amestecate in salate, in smoothie sau mancate ca atare
- legume cu frunze verzi – patrunjel verde din piata, cu frunze micute, broccoli, conopida, varza
(inclusiv cea rosie) – cel mai bine consumate crude
- muraturi de casa, in saramura, sau fermentate natural – ca sursa de probiotice
- masline naturale – eu consum numai sortimentul Kalamata, pentru ca am observat pe
etichetele de la supermarket-uri ca maslinele negre contin un E care nu are ce cauta acolo
- germeni de tot felul de seminte (pe care ii puteti prepara in casa ca aici, sau cumparati – se
gasesc acum si la supermarket-uri in mare varietate – schinduff, ceapa verde, linte, broccoli –
mare atentie la data de expirare, pentru ca germenii nu traiesc mai mult de o saptamana)
Ligia are un articol foarte complex legat de ce cruditati sa consumam iarnasi, foarte important,
cum sa eliminam pesticidele de pe coaja fructelor si legumelor.
Daca sunteti foarte pofticiosi, iata cateva idei simple pentru a transforma felurile tale
preferate in feluri de post:
1. Inlocuieste carnea cu linte, naut, quinoa sau fasole – toate acestea contin proteine de
calitate care se metabolizeaza lent, si pot fi baza unor preparate delicioase si satioase:
Burger de naut (oul se inlocuieste cu seminte de in)
Burger de quinoa si sfecla
Mancare de linte cu rosii
Chilli rapid de fasole
Supa minestrone
2. Foloseste condimente cat mai variate, pentru a inlocui gustul carnii– turmeric, curry,
lemongrass, piper sichuan, si ingrediente cu specificul gastronomiei din care face parte
preparatul – lapte de cocos, sos de soia
Sarmalute arabesti cu orez in foi de vita
Ardei umpluti cu orez, reteta greceasca
Curry indian de conopida si lapte de cocos
Sushi vegan cu quinoa
Salata ruseasca, cu sfecla rosie
3. Inlocuieste ouale cu seminte sau faina de in – consistenta va fi aceeasi, si digestia va avea
numai de castigat
Tarta vegana cu tofu si sumac
4. Foloseste avocado transformat in pasta cu lamaie si ulei, in blender, in loc de maioneza
5. Inlocuieste smantana cu crema de caju (caju lasat la inmuiat peste noapte, si bagat la
blender impreuna cu apa si putin ulei) si frisca din comert cu spuma de cocos (coaja rasa de
cocos, amestecata cu apa si bagata la blender pana capata consistenta cremoasa)
Toate aceste idei te pot ajuta sa transformi perioada postului dintr-o perioada de abtineri si atac
asupra organismului cu mancaruri greu digerabile, intr-o perioada de detoxifiere usoara, si de
respiro pentru ficat si intreg sistemul digestiv. Ca orice lucru pe care-l facem Detoxifierea poate fi
“ajutata” si mai mult daca in fiecare zi va faceti un obicei din a consuma suc de sfecla rosie, mar
si morcov, recunoscut pentru proprietatile detoxifiante, energizante si chiar de vindecare, de
cate ori aveti ocazia sa betibors de casa, care este bogat in complexul de vitamine B, si sa
savurati osalata detox, alaturi de un preparat de post sau simpla, ca fel principal.
De asemenea, incercati sa consumati cat mai multe ingrediente crude, inretete raw, pentru a
hrani organismul cu nutrientii necesari in perioada rece. Este bine chiar sa ne alegem o zi pe
saptamana in care sa consumam numai fructe si legume crude. Daca nu avem timp sa preparam
salate si alte preparate raw, putem apela la restaurantele vegetariene si raw veganecare fac
livrari la birou si acasa.
Iata si un model de meniu de post pentru o saptamana pe care l-am pregatit anul trecut si care
este una dintre cele mai vizitate pagini de pe blog in aceasta perioada.
Pentru mai multe idei de retete de post sanatoase, va recomand:

Carte de Bucate Manastiresti

Reţete de post de la Mânăstirea Pasărea

În Postul Paştelui, la Pasărea (Foto: Agerpres - 2)

Aflată în partea de sud a Bucureştiului, pe drumul care duce spre Călăraşi, Mânăstirea
Pasărea îşi deschide cu drag porţile pentru orice doritor de rugăciune, pace şi linişte.

Cine îi trece pragul se întoarce acasă iluminat. Am pătruns şi eu, în acest lăcaş, într-o zi de sfârşit
de martie. O biserică frumoasă şi primitoare, chilii curate, înşirate ca mărgăritarele pe un fir de
mătase, şi exploziile de verde pur, ale începutului de primăvară. Peste toate, pluteşte aerul
binecuvântat al postului. La cuhnia mânăstirii e forfotă. Se gătesc bucatele de peste zi. Harnice ca
nişte albine, măicuţele cu şorţuri albe pregătesc mâncăruri specifice postului. Cu ospitalitate şi
bunăvoinţă, au răspuns rugăminţii noastre, oferindu-ne câteva din reţetele lor.

Salată de sfeclă roşie

Ingrediente: 2 sfecle potrivite ca mărime, hrean ras (după gust), 1-2 linguriţe untdelemn, o
linguriţă rasă de zahăr, sare, zeamă de lămâie sau oţet de mere după gust.
Preparare: Sfecla se spală bine şi se pune la fiert cu sare. După ce a fiert, se curăţă de coajă şi se
dă pe răzătoarea mare. Se adaugă zeamă de lămâie sau oţet de mere, zahăr, hrean dat pe
răzătoarea mică, sare şi untdelemn. Sfecla roşie are proprietăţi benefice asupra sănătăţii. Ţine
hipertensiunea sub control, curăţă sângele, ajută la prevenirea apariţiei cancerului. De aceea, pe
durata postului, consumul de sfeclă roşie, în combinaţie cu alte fructe şi legume, contribuie la
menţinerea sănătăţii.

Borş de urzici

Ingrediente: Urzici fragede, 1 litru borş, ceapă, păstârnac, rădăcină de pătrunjel, morcovi - în
cantităţile dorite, frunze de leuştean tocate, o jumătate de cană cu orez, 4 linguri untdelemn, sare,
piper după gust.
Preparare: Urzicile se curăţă, se spală în mai multe ape, se opăresc, se lasă la răcit, după care se
toacă mărunt cu un cuţit din lemn. Morcovul, ceapa, rădăcinile de păstârnac şi de pătrunjel se
curăţă şi se pun la fiert. Când sunt gata se strecoară. Separat, într-o cratiţă, se pune untdelemn la
încins, se adaugă, după gust, ceapa tocată mărunt şi urzicile. Zeama strecurată de la zarzavat se
pune din nou la fiert. Când a dat în clocot, se adaugă ceapa călită, urzicile şi orezul. Când s-a înmu-
iat orezul, se adaugă borşul, fiert separat, se potriveşte gustul cu sare, piper şi frunze de leuştean.
Zarzavatul fiert se poate adăuga şi el, tăiat cubuleţe, sau poate fi servit separat, cu un sos.
Urzica este apreciată datorită proprietăţilor sale benefice în afecţiunile renale, circulatorii, gastrice,
hepatice şi în obezitate; purifică sângele şi regenerează celulele. Înţelepciunea Lui Dumnezeu a
făcut ca, la creaţia lumii, pământul să rodească toate plantele, legumele şi fructele de care
organismul uman are nevoie, pentru a-şi menţine sănătatea.

Supă de fasole

Ingrediente: Fasole boabe, 1-2 căţei de usturoi, ceapă, morcovi, ţelină, păstârnac după gust, tarhon
sau cimbru, sare.
Preparare: Fasolea aleasă şi spălată se pune la înmuiat în apă, peste noapte. După ce s-a înmuiat,
se pune la fiert. În momentul când dă în clocot şi se face spumă, se ia de pe foc, se spală şi se pune
la fiert în altă apă încălzită. În această apă se adaugă ceapa, morcovul, ţelina, păstârnacul şi
usturoiul. La sfârşit, se adaugă, după preferinţă, suc de roşii şi mirodenii: tarhon sau cimbru.
Pentru persoanele care suferă de diabet şi nu numai, fasolea este un aliment benefic: împiedică ab-
sorbţia zaharurilor şi reduce secreţia de insulină, micşorează riscul de cancer la colon, reduce
colesterolul din sânge. Fasolea este recomandată în curele de slăbire şi în dietele echilibrate.

Ghiveci călugăresc

Ingrediente: 3 cartofi de mărime potrivită, 2 morcovi, 2 ardei graşi, 1 dovlecel, o jumătate de

conopidă, o jumătate varză, o mână de fasole verde, o ţelină, 2 cepe, 4 roşii potrivite, o linguriţă de
pastă de tomate sau 2 linguri de bulion, 2 lingură de pătrunjel verde tocat, 2 linguri de untdelemn,
sare după gust.
Preparare: Legumele se spală, se curăţă de coajă (cartofii, ţelina, morcovii, dovlecelul) şi se taie în
cuburi mici. Varza se taie fideluţă, conopida se rupe în bucheţele, iar fasolea verde se taie în bucăţi
de 2-3 cm. Cepele se curăţă şi se călesc într-o cratiţă cu untdelemn încins, se adaugă legumele şi
ardeii tăiaţi bucăţele, se pune sare şi se stinge cu apă şi bulion sau pastă de tomate. Roşiile, tăiate
cuburi, se pun deasupra, împreună cu jumătate din verdeaţa tocată. Apoi vasul se pune la cuptor, la
foc potrivit şi se lasă o oră. Când este aproape gata, se presară pătrunjel verde şi pastă de tomate.

Iahnie de fasole

Ingrediente: O cană de fasole boabe albă, 5 cepe mari, 150 ml untdelemn, 2 morcovi, 1 linguriţă de
boia dulce, 6 căţei de usturoi, sare, după gust, tarhon sau cimbru, 1 linguriţă pătrunjel verde tocat,
1 linguriţă pastă de tomate.
Preparare: Fasolea se alege, se spală bine în mai multe ape, apoi se pune de cu seară, în apă rece,
la înmuiat. A doua zi, se schimbă apa şi se pune la fiert până ce dă în clocot, când se schimbă apa
din nou, apoi se adaugă 1 ceapă curăţată, tăiată în sferturi, 2 morcovi curăţaţi, tăiaţi în jumătăţi,
tarhonul sau cimbrul şi se lasă totul să fiarbă până ce fasolea devine moale. Apoi se strecoară
printr-o sită. Într-o cratiţă, se pune untdelemn la încins şi se călesc cele 4 cepe rămase. Când s-a
rumenit ceapa, se adaugă pasta de tomate, boiaua de ardei, fasolea strecurată cu legumele, sare
după gust. Se fierbe până ce scade bine şi la final se presară pătrunjel verde tocat.

Mâncare de ciuperci

Ingrediente: 250-300 g ciuperci de crescătorie, 2 linguri untdelemn, 1 lingură mărar verde tocat, 3
linguri vin, 1 linguriţă făină, sare, piper după gust.
Preparare: Ciupercile se curăţă, se spală bine şi se taie mărunt. Într-un vas se pune untdelemnul la
încins, se adaugă ciupercile, se amestecă, se pune puţină apă şi se lasă să fiarbă înăbuşit 30-35 de
minute. Se adaugă făina, diluată în vin, sarea, puţin mărar, şi se lasă să mai fiarbă 15 minute. La
sfârşit, se presară restul de mărar, se pune piper după gust. Se poate servi ca atare sau alături de
cartofi natur.
Ciupercile sunt singurele dintre legume şi fructe care conţin vitamina D, ce ajută la fixarea calciului
în organism. De asemenea, au un conţinut scăzut de calorii, prevenind obezitatea. Pe lângă
vitamina D, ciupercile conţin vitamina B2, B3, care favorizează ritmul metabolismului, precum şi alte
minerale.
Mânăstirea Pasărea
Mâncare de ştevie

Ingrediente: 5-6 mâini de ştevie, 6 căţei de usturoi, 2 cepe potrivite, 1 lingură de mărar verde
tocat, 250 ml untdelemn, 1 lingură făină, sare, piper după gust.
Preparare: Ştevia se spală şi se pune la fiert în apă clocotită, cu sare. Se lasă 10 -15 minute şi se
reţine o cană din zeama în care a fiert. Ceapa se taie mărunt, usturoiul se zdrobeşte şi se călesc
amândouă într-o cratiţă cu untdelemn încins. Se adaugă făina şi zeama în care a fiert ştevia. Ştevia
se toacă mărunt şi se adaugă peste ceapă. Se lasă până se încorporează bine, iar la sfârşit, gustul
se potriveşte cu sare şi piper după gust. Mâncarea de ştevie se poate servi cu pilaf de orez sau
cartofi natur.
Ştevia este o plantă bogată în vitamine (B, C şi K), săruri minerale (potasiu, fosfor, magneziu,
calciu, fier, zinc), proteine, fibre, antioxidanţi. Totodată, ajută la scăderea tensiunii arteriale, a co-
lesterolului, precum şi la controlul diabetului zaharat.

Mâncare de urzici

Ingrediente: 5 grămăjoare de urzici, 2 cepe potrivite, 6 căţei de usturoi, 1 lingură mărar verde
tocat, 250 ml untdelemn, 1 lingură făină, sare, după gust.
Preparare: Urzicile se spală bine şi se pun la fiert în apă clocotită, cu sare. Din zeama în care s-au
fiert, se reţine o ceaşcă. Se pune untdelemnul într-un vas, se încinge, se taie cepele mărunt şi se
călesc până devin aurii. Se adaugă usturoiul zdrobit, se presară făina şi se toarnă zeama în care au
fiert urzicile. Acestea se toacă mărunt şi se adaugă la sosul de ceapă, amestecându-se încontinuu
pentru a nu se lipi. Se servesc cu mămăligă şi mujdei de usturoi, după preferinţă.

Chec de post cu nucă

Ingrediente: 1 kg făină, 250 g zahăr tos, 1 lingură zahăr pudră, 250 g margarină vegetală, 200 g
miez de nucă măcinată, 500 ml suc de fructe, 1 lingură scorţişoară măcinată, 1 lingură coajă de
lămâie şi de portocală (amestecate), 1 linguriţă praf de copt, 1 linguriţă bicarbonat.
Preparare: Într-un castron se pune margarina uşor încălzită, se bate spumă cu zahărul, adăugat
treptat. La sfârşit se pun, în ploaie, făina, miezul de nucă, sucul de fructe, coaja de lămâie şi de
portocală, scorţişoara, praful de copt şi bicarbonatul. Se obţine o compoziţie care trebuie să fie cât
mai groasă, care se pune într-o tavă unsă cu margarină sau untdelemn şi se coace, timp de 50 - 60
de minute, la foc potrivit. Când este gata, se pune deasupra zahăr pudră.

Plăcintă de post cu mere

Ingrediente: 1 kg făină, 3 linguri oţet, o ceaşcă untdelemn, 1 linguriţă sare, apă cât cuprinde, 1 kg
de mere.
Preparare: Se frământă un aluat potrivit de tare, din ingredientele mai sus menţionate. Se întinde o
foaie subţire. Merele se spală, se curăţă de coajă, se dau pe răzătoarea mare şi se storc de zeamă.
Peste foaia întinsă se presară merele rase, în cantitatea dorită. Deasupra merelor se presară zahăr
tos, după gust, şi esenţă de vanilie. Se rulează foaia şi se aşează într-o tavă unsă cu untdelemn. Se
lasă la cuptor timp de 30 de minute. Se serveşte rece.

Retete de post | Prajitura cu

mere (de Post)
Ingrediente:
1 kg mere, 1/2 kg faina, 1 cub de drojdie, 50 g ulei, 4-5 linguri de zahar,
scortisoara

Mod de preparare:

Framantati un aluat din faina, apa, drojdie, 1 lingura de ulei si il lasati la dospit cam 1 ora.
Intre timp, spalati merele, le curatati de coaja si le dati pe razatoare, dupa care le amestecati cu
zaharul si scoortisoara.
Intindeti doua foi de aluat, asezati una in tava de cuptor unsa cu ulei, apoi merele si in final cealalta
foaie de aluat.
Dati la cuptor pana se rumeneste, cam 40 de minute.

Retete de post | Prajitura de

post cu dulceata
Ingrediente:
1 borcan dulceata 400 grame (afine ii foarte buna); 1 pahar apa; 10 linguri
zahar; 10 linguri ulei; 400g. faina; 1 praf de copt
Mod de preparare:
Se amesteca toate aceste ingrediente. Se unge o tava[normala]cu ulei si se tapeteaza cu faina,unde
se toarna compozitia si se da la copt cca.30 minute. Se serveste rece taiata bucatele chiar si cu ceai
sau cu lapte.

Retete de post | Prajitura de

post cu mere
Ingrediente
1 kg de mere,,500 gr. faina,20 gr. drojdie,50 ml. ulei de masline,4-5 linguri
de zahar (sau dupa gust, depinde cat de dulci sunt merele)

Mod de preparare
Se framanta un aluat din faina, apa, drojdie, 1 lingura de ulei si se lasa la dospit cca 30 de min.
Intre timp se spala merele, se curata de coaja si se dau pe razatoare, dupa care se amesteca cu
zaharul. Se incinge putin ulei de masline si se calesc merele 4 minute. Se intind 2 foi de aluat, una
se aseaza in tava de cuptor unsa cu ulei, apoi merele si in final cealalta foaie de aluat.
Se da la cuptor pana se rumeneste cca 40 de minute.

Cuvinte cheie: Prajitura de post cu mere mere faina ulei de masline zahar drojdie

Retete de post | Prajitura

simpla de post cu cocos
Ingrediente:
Blat:350 gr zahar,8 linguri miere,250 ml apa,175 ml ulei,2 lingurite
amoniac stins in otet,700 gr faina,1 fiola esenta de vanilie,un praf de sare
Glazura:300 gr zahar,300 gr apa,5-6 linguri cacao,250 gr margarina de
prajituri,1 fiola esenta de rom,300 gr nuca de cocos
Mod de preparare:
BLAT
Intr-un vas se amesteca bine toate ingredientele pentru blat. Se obtine un aluat moale precum o
smantana mai groasa. Se toarna aluatul in tava tapetata cu hartie de copt, dupa care se introduce
in cuptor la foc mediu pentru cca 35 de minute. Cand este gata se lasa sa se raceasca in tava.
GLAZURA
Se pun pe foc intr-o craticioara apa, zaharul, cacaua si margarina. Se lasa sa fiarba pana devine un
sirop mai gros precum glazura. Se lasa putin sa se raceasca apoi se adauga esenta de rom.
Blatul se taie cubulete potrivite si se trece fiecare bucata prin glazura de cacao apoi se tavalesc prin
nuca de cocos.
Ingredinetele sunt pentru o tava mare, in jur de 70 buc, poate mai multe ,depinde cum le tai

Retete de post | Tort de post

(reteta simpla)
Pentru blat ai nevoie de: 150 g nuca macinata, 100 g zahar, 1 plic praf de
copt, 250 ml apa minerala, linguri faina (compozita trebuie sa aiba
consistenta unui chec).

Crema: Pentru crema poti sa folosesti frisca vegetala simpla sau amestecata cu nuca macinata (sau
alune)

Mod de preparare

Blat: Amesteci zaharul cu apa minerala, nuca, praful de copt, faina si pui compozitia intr-o forma
unsa cu ulei si tapetata cu faina, sau tapetata cu hartie de copt. Se coace la foc potrivit.
Crema: Pentru crema poti sa folosesti frisca vegetala simpla sau amestecata cu nuca macinata (sau
alune); daca prajesti putin nuca sau alunele este mai bine. Poti sa amesteci frisca si cu fructe:
capsuni, zmeura sau amestec de fructe de padure
O alta varianta de crema este cea din plicuri de crema instant la care se inlocuieste laptele cu apa
minerala, suc sau cafea, dupa dorinta.

Retete de post | Negrese de

post
 Ingrediente:
3 cani faina ,1 ,1/2 cana zahar ,5 linguri cacao ,2 lingurite bicarbonat ,1
lingurita sare ,2 lingurite otet ,1/2 cana ulei ,2 cani apa

Mod de preparare
Se amesteca toate ingredientele si se baga in cuptorul incins .

Oamenii care trec pragul Mănăstirii Samurcăşeşti din Arhiepiscopia Bucureştilor

trăiesc un sentiment aparte şi se întorc la casele lor transformaţi, copleşiţi atât de
lumina locului, cât şi de ospitalitatea măicuţelor. Lăcaşul monahal cu trei hramuri -
Sfânta Treime, Adormirea Maicii Domnului şi Cuvioasa Parascheva -, deşi
împrejmuit cu zid de cetate, îşi deschide cu drag porţile pentru orice doritor de
rugăciune şi viaţă deosebită întru Hristos.

Am plecat spre Mănăstirea Samurcăşeşti cu speranţa că vom găsi o rază de lumină,

un dram de pace, dornici să aflăm cum vieţuiesc în acest lăcaş sfânt măicuţele care
şi-au dedicat viaţa întreagă lui Hristos. Din Bucureşti până acolo sunt mai puţin de
20 de kilometri şi, în mod normal, îi parcurgi într-un sfert de oră. Mănăstirea ne
apare aidoma unei oaze în mijlocul deşertului, iar dincolo de zidurile ei găsim doar
pace. Biserica de aici este un loc cald şi primitor. De jur-împrejur, chilii frumoase,
curăţenie şi puţin verde uitat de toamna ce se pregăteşte să plece. Pătrundem în
acest univers pentru a descoperi bucuria rugăciunii. În timpul slujbei, glasurile
măicuţelor se unesc parcă într-unul singur cântându-I lui Dumnezeu şi se simte
bucuria cu care fac aceasta.

Harul de a face simfonie din arome şi gust

Cuhnia mănăstirii este plină de agitaţie, pentru că misiunea maicilor nu este deloc
uşoară. Se prepară bucatele specifice postului, ce e drept, puţin mai uşor de ţinut,
căci sunt nenumărate dezlegări la peşte în Postul Crăciunului. Când am ajuns se
pregăteau bucate mai multe destinate unui parastas, sâmbăta fiind ziua în care cei
adormiţi sunt pomeniţi de cei care nu-i uită, aici, pe pământ. Măicuţele au şorţuri
albe, iar tigaia în care peştele este lăsat în plata culorii sfârâie uşor pe foc. Maica
Zenaida, bucătăreasa-şefă, ne-a pregătit deja câteva reţete pe care le foloseşte des.
Nu vorbeşte mult, dar harul său e cu totul altul, acela de a îmbina aromele în aşa fel,
încât să iasă o simfonie: "Facem mâncare de post, dar fiind multe sărbători şi
dezlegare la peşte e simplu de ţinut acest post. De obicei pregătesc mâncare de
cartofi, varză, pilaf, ciorbă de zarzavat, fasole, mâncare de praz, ciuperci. Nu am
reţete speciale, de multe ori improvizez. Încep ceva şi iese altceva. De exemplu, fac
o salată bună de ton. Folosesc ton în suc propriu, îl storc bine, pun icre gata
preparate şi ceapă multă, amestec totul cu zeamă de lămâie. Sau mai fac salată din
şalău cu castraveţi muraţi şi maioneză de post, ciorbă de peşte, sarmale din peşte,
chiftele din peşte", încheie scurta sa intervenţie maica Zenaida.
"Parcă ieri am intrat pe poarta mănăstirii"…

Stareţă a Mănăstirii Samurcăşeşti din 1996, stavrofora Lucia Bostan a intrat în

mănăstire prin 1976. Aici a împlinit 17 ani. "Parcă ieri am intrat pe poarta mănăstirii,
aşa a trecut timpul. Am avut chemare, chiar împotriva părinţilor mei, care voiau să
fac şcoală, ca şi fraţii mei, şi să fiu în rândul lumii, cu toate că erau foarte credincioşi.
Înainte de 1 septembrie, după ce am dat prima treaptă, mi-am făcut un băgăjel, i-am
spus unui frate al meu că plec. Nu voiam să ştie tata, că ţinea la mine, învăţam
foarte bine şi de asta nu voia să vin la mănăstire. Eu purtam deja corespondenţă cu
o măicuţă de aici, ardeleancă, pe care am întâlnit-o la Izvorul Mureşului, pe peronul
gării. Ne-am dus într-o excursie când eram la şcoală", şi-a început periplul printre
amintiri maica stareţă. "Noi avem liniştea noastră de mănăstire, asta pentru că
suntem încercuite de un zid împrejmuitor. Când eşti tânăr ai idealuri, crezi că poţi
merge în vârful munţilor şi acolo te poţi mântui, dar după aceea te aşezi cu picioarele
pe pământ. Timpul te aşază, nu rămâi aşa visător… Noi întreţinem, aici, în mănăstire
totul, nu avem angajaţi. Suntem 45 de vieţuitoare, majoritatea pensionare, în vârstă.
Dar cele care sunt active, care întreţin mănăstirea, nu suntem decât vreo 12 sau 13.
Întreţinem mănăstirea, slujbele la biserică. Avem şi câmp, ţinem şi câteva văcuţe.
Avem viţă-de-vie, avem activitate bogată. Uneori abia facem faţă, mai ales vara. Ţin
minte că Sfântul Vasile cel Mare punea pe aceeaşi treaptă în rânduielile monahale,
în secolul al IV-lea, rugăciunea şi munca. Munca pe care o faci în mănăstire o faci
pentru Dumnezeu, nu pentru tine. Tot ce face monahul trebuie să fie precum
rugăciunea. La noi, maicile care au înclinaţie pentru ceva, de acel ceva se ocupă şi
se ocupă cu dăruire", ne mai spune maica stareţă Lucia Bostan.

Despre faptul că unii nu reuşesc să ţină post, măicuţa spune că este o lucrare a
diavolului foarte subtilă. "Cred că le suflă la ureche: "Nu ţine post, eşti bolnav!". Până
la urmă, pentru sănătatea omului este foarte bună mâncarea de post. Sfinţii Părinţi,
cei care cunoşteau nu numai sufletul omului, ci şi trupul, au scris din trăirea lor, nu
teorii, cum ne place să facem acum, o grămadă de cuvinte fără rost. Au împărţit anul
bisericesc aşa de bine, cu perioade când omul se mai îndulceşte cu ceva.
Dumnezeu a lăsat totul pentru ca să se bucure omul de roadele muncii lui. Dacă
oamenii ar respecta rânduielile date de Sfinţii Părinţi, că doar ei au fost cei inspiraţi,
cred că nici boli nu ar exista. N-ar mai fi spitalele pline de tot felul de oameni bolnavi.
Când e post, organismul se curăţă puţin. În timpul săptămânii, la fel. Miercurea şi
vinerea nu sunt lăsate la voia întâmplării, ci cu rost. În primul rând pentru sănătatea
oamenilor, şi trupească, şi sufletească. Acesta este un post uşor, aşezat înaintea
Naşterii Domnului, că e de bucurie, dar Postul Mare, al Paştilor, acela este
adevăratul post. Nu vă spun aşa, ca să umplem văzduhul de cuvinte, dar când se
apropie săptămâna Sfintelor Patimi parcă pluteşti deasupra pământului. E şi o
perioadă de intensă rugăciune, e şi postul, e şi puţină ascultare. Nu mai ai trup, eşti
atât de uşor!... Este dumnezeiască perioada aceea. Ştiţi cu cât drag o aşteptăm noi?
E timp lăsat de Dumnezeu pentru orice, şi pentru bucurie, şi pentru nevoinţă, şi
pentru rugăciune", mai spune maica stareţă. Dânsa a avut şansa să prindă rădăcini
aici, la Samurcăşeşti. "La mănăstire e ca şi în căsătorie, dacă te aşezi şi ai
statornicie de la început e minunat. Am făcut cinci ani de seminar, apoi Teologia, aici
la Bucureşti. Plecam dimineaţa, veneam după-amiaza. Până seara mă străduiam să
fac totul ca şi cum nu lipsisem în ziua aceea. Am lucrat zece ani în atelier, apoi zece
ani ghid la muzeu. Apoi am fost stareţă. A fost o cruce pentru mine. Sper să ne dea
Dumnezeu şansa să ne mântuim! Nu ştim cum sunt toate socotite de Dumnezeu,
aşa că ne rugăm ca El să aibă grijă de noi. Există o rugăciune pe care o iubesc
foarte mult, aş vrea să o pot citi în fiecare zi. Este o rugăciune de umilinţă, pe lângă
Psalmul 50 al proorocului David, din Pavecerniţă, care se citeşte în Postul Mare,
rugăciunea regelui Manase, este nemaipomenită. E bună pentru fiecare zi. Partea
sufletească e foarte importantă, participarea la slujbele de fiecare zi. Zilele de post
sunt zile duhovniceşti".

Lumea trebuie cucerită prin păstrarea atmosferei cereşti în noi, căci de vom pierde
Împărăţia lui Dumnezeu dinlăuntrul nostru nu ne vom mântui nici noi şi nici semenii
noştri, spunea Sfântul Siluan şi mare dreptate avea. Am lăsat în urmă o mănăstire
peste care plutea aerul binecuvântat al postului. Măicuţele ieşeau cu paşi mici din
biserică, cu feţe zâmbitoare şi obraji luminoşi, călăuzite de steaua din sufletul lor. Iar
noi am plecat fericiţi că rugăciunile lor ne vor lumina şi nouă paşii.

Reţete de post de la Mănăstirea Samurcăşeşti

Cornuleţe

250 de grame margarină

5 linguri apă fierbinte

2 linguri zeamă de lămâie sau oţet

Drojdie cât o nucă, o lingură de zahăr, sare, arome, rahat.

Se freacă margarina, se adaugă apa şi zeama de lămâie, sarea, aromele şi apoi

făina - se adaugă drojdia care în prealabil a fost amestecată cu zahărul, se continuă
cu făina până se obţine un aluat potrivit. Aluatul se lasă la crescut o jumătate de oră
şi apoi se modelează cornuleţele. Se coc la cuptor până se rumenesc uşor şi apoi se
dau prin zahăr pudră.

Salată de ton cu icre şi ceapă

Se foloseşte ton bucăţele în suc propriu, se stoarce de zeamă bine şi se amestecă

apoi cu icre preparate şi ceapa tăiată mărunt şi cu zeamă de lămâie.

Pilaf cu legume

500 grame orez

4 cepe

2 morcovi
1 păstârnac

Sare

Se călesc ceapa, morcovul şi păstârnacul în ulei, se adaugă orezul spălat. După ce

se uneşte amestecul, se adaugă 1,5 l apă. Se lasă la fiert la foc mic până fierbe
orezul.

(Articol realizat de Loreta Popa şi publicat în ediţia din 5 decembrie 2012 a "Ziarului
Lumina")
05.12.2012 | 11:06

Galerie foto