Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Mediatorul Şcolar - Fenomene Ţintă
Mediatorul Şcolar - Fenomene Ţintă
Mediatorul Şcolar - Fenomene Ţintă
2. 1. Neşcolarizarea
Neşcolarizarea este fenomenul prin care copiii de vârstă şcolară nu sunt înscrişi la
şcoala sau nu sunt încadraţi în procesul de învăţământ.
Într-o societate aflată în tranziţie, principii ca dreptul la educaţie, egalizarea şanselor,
par mai degrabă nişte sloganuri.
Iniţiativa, dorinţa formatorilor de a da un nou sens conceptului de educaţie, se lovesc
frecvent de familie care lipsită de sprijin financiar, social dar şi la nivelul căreia sunt prezente
evidente carenţe educaţionale şi care nu reuşesc să facă faţă nevoilor copilului şi de valorile
promovate de familie şi cele promovate prin intermediul şcolii.
Inadaptarea şcolară se confundă, de cele mai multe ori, cu insuccesul şcolar dar şi cu
abandonul, sfera ultimului concept fiind redusă la cea a primului. Inadaptare şcolară şi
insuccesul şcolar au evoluat de la stadiu de probleme izolate, specifice anumitor elevi şi
interpretate ca probleme care ţin de deficienţele subiectului, până la stadiu de adevărate
fenomene sociale, pe măsură ce integrarea socială cerea un nivel al studiilor tot mai înalt. În
condiţiile în care pretutindeni în societate se cere o calificare şcolară tot mai înaltă şi nivelul
şcolarităţii obligatorii se prelungeşte, din insuccesul şcolar al individului i se deduce insuccesul
lui social.
Inadaptarea şcolară este fenomenul pe care trebuie să-l prevină şi să-l rezolve asistenţii
sociali din şcoală, ceea ce presupune următoarele direcţii de acţiune: investigarea cauzelor
sociale ale inadaptării şcolare, ameliorarea relaţiei şcoală-familie şi formarea competenţelor
specifice maturităţii sociale.
Elevul neadaptat este considerat cel care înregistrează eşec şcolar sau care renunţă
definitiv la şcoală. Acestea reprezintă doar o parte din efectele inadaptării şcolare, dar limitarea
sa la ele împiedică surprinderea complexităţii fenomenului.
Inadaptarea şcolară se referă la ”dificultăţile de a îndeplini sarcinile şcolare, cât şi la
eşecul de integrare in mediul şcolar din care copilul face parte” (Jigău, M. 1998, p. 19).
Inadaptarea este asociată cu dezechilibrul apărut între elev şi mediul şcolar, între acesta şi
sarcinile de învăţare. Pornind de la acest dezechilibru, Jigău face diferenţa între inadaptare
pedagogică care se la incapacitatea de a rezolva în mod corespunzător sarcinile didactice şi
inadaptare comportamentală care înglobează tulburările de relaţionare a copilului cu profesorii,
colegii, personalul specializat precum şi încălcarea regulilor colectivităţii şcolare
sau extraşcolare, mediul şcolar fiind privit ca o închisoare ce încătuşează spiritul şi libertatea
copilului prin regulile sale.
Se disting o serie de factori favorizanţi care diferenţiază inadaptarea şcolară de celelalte
concepte, cei mai importanţi dintre aceşti factori fiind:
• Insuccesul şcolar care reprezintă un indicator cu o sferă mai largă decât inadaptarea
şcolară, aceasta fiind o premisă a insuccesului şcolar;
• Incapacitatea de a răspunde cerinţelor comunităţii şcolare precum şi microgrupurilor
formate în şcoli şi în exteriorul lor;
• Imaturitatea şcolară, caracterizată prin neatingerea unui nivel optim privind
dezvoltarea socială, morală, mintală, fizică, precum şi imposibilitatea valorificării nivelului la
care s-a ajuns (Cristea, S. 2000, p. 11)
Inadaptarea şcolară poate fi interpretată în sens restrâns prin raportare la eficienţa sau
ineficienţa acţiunilor necesare în anumite împrejurări, precum intrarea elevului în clasa I,
sprijinirea elevului cu deficienţe sau insuficienţe în activitatea de învăţare etc. Nu putem pune
semnul egalităţii între inadaptare şcolară şi abandon şcolar, ultimul fiind o consecinţă a
inadaptării şi nici nu-l putem confunda cu insuccesul şcolar, ele deşi fiind fenomene înrudite
„se deosebesc totuşi… inadaptarea este o formă a insuccesului şcolar, având o sferă mai mică.”
(Popescu V.1991,p.25)