Irina SELEVESTRU 

administrator autorizat, 
membru al Comisiei de autorizare şi disciplină a administratorilor autorizaţi, 
preşedinte al Arbitrajului Internaţional de pe lîngă ALARM 
 

Privind documentele în baza cărora se permite deducerea

datoriilor compromise
Conform art. 31 alin. (1) din Codul fiscal, se permite deducerea oricărei datorii compromise, conform
legislaţiei, dacă această datorie s-a format în cadrul desfăşurării activităţii de întreprinzător.
Calificarea datoriei drept compromisă are loc doar în baza documentului corespunzător prin care se
confirmă apariţia circumstanţei respective de implicare într-o formă juridică în condiţiile legii.
Creanţele compromise se stabilesc în urma efectuării inventarierii creanţelor şi datoriilor în conformitate
cu prevederile Regulamentului privind inventarierea, aprobat prin Ordinul Ministerului Finanţelor nr. 60 din
29.05.2012 (în continuare – Regulament).
Conform pct. 72 din Regulament, soldurile efective ale creanţelor şi datoriilor trebuie să fie confirmate prin
extrase de conturi INV-9 „Extras de cont” şi/sau acte de verificare a decontărilor reciproce. Extrasul de
cont se întocmeşte şi se remite entităţilor pentru confirmare. Entităţile care primesc extrasele de cont sînt
obligate să confirme în decurs de 5 zile lucrătoare din ziua primirii acestora soldul creanţei/datoriei şi să
comunice obiecţiile lor. Iar, potrivit pct. 74 din Regulament, rezultatele inventarierii creanţelor şi datoriilor
se înscriu în INV-10 „Lista de inventariere a creanţelor şi datoriilor” în baza datelor din extrasele de cont
confirmate de debitori sau creditori, iar în caz de neconfirmare – în baza documentelor primare. În pct. 75
din Regulament este prevăzut expres că, în cazul depistării creanţelor compromise şi datoriilor cu termen
de prescripţie expirat, se întocmeşte Nota informativă, cu indicarea explicaţiilor persoanelor responsabile.
Astfel, în baza rezultatelor inventarierii, se recomandă ca entitatea să întocmească o Notă informativă, cu
precizarea datelor privind denumirea şi adresa debitorilor şi creditorilor, suma creanţelor şi a datoriilor,
motivele, momentul apariţiei, în temeiul căror documente au apărut aceste creanţe sau datorii şi care sînt
actele ce permit atribuirea la deduceri a acestor datorii. În baza documentelor aferente inventarierii şi
Notei informative, entitatea emite o decizie (hotărîre) privind trecerea la pierderi a creanţelor.
Totodată, în decizia privind trecerea la pierderi a creanţelor urmează de indicat că datoria a fost formată
în cadrul desfăşurării activităţii de întreprinzător.
În cazul în care faţă de întreprinderea debitoare a fost intentată procedura de insolvabilitate,
recunoaşterea creanţelor trece printr-o procedură specială de verificare a decontărilor reciproce şi anume
prin validarea creanţelor de către instanţa de insolvabilitate conform art. 140–145 din Legea insolvabilităţii
nr. 149 din 29.06.2012 (în continuare – Legea insolvabilităţii), iar creanţa se consideră recunoscută prin
includerea acesteia în tabelul definitiv/tabelul definitiv consolidat al creanţelor. Aceste acte pot fi solicitate
de la lichidator.
În continuare, vom determina, în fiecare caz aparte, care documente ne vor permite să considerăm
datoriile drept compromise şi cum urmează să le confirmăm.
Conform prevederilor art. 5 pct. 32) din Codul fiscal, se consideră datorie compromisă creanţa care este
nerambursabilă în cazurile în care:
a) agentul economic lichidat nu are succesor de drepturi
Lichidarea agentului economic, conform prevederilor art. 86 din Codul civil, poate avea loc pe cale
judiciară şi extrajudiciară.
Pe cale extrajudiciară agentul economic se lichidează în baza deciziei organului care l-a fondat şi se
consideră lichidat din momentul radierii acestuia din Registrul de stat al persoanelor juridice. Însă, pentru
a aplica acest punct, este necesar ca persoana juridică lichidată să nu dispună de succesori. Pot să aibă
succesori de drepturi doar întreprinderile supuse reorganizării, drepturile şi obligaţiile fiind transmise în
modul prevăzut la art. 70 din Codul civil, în funcţie de tipul reorganizării, în felul următor:
• în cazul contopirii, drepturile şi obligaţiile fiecăreia din ele trec la noua persoană juridică (succesor), în
conformitate cu actul de transmitere;
• în cazul absorbţiei unei persoane juridice de către alta, drepturile şi obligaţiile persoanei juridice
absorbite trec la persoana juridică absorbantă (succesor) în conformitate cu actul de transmitere;
• în cazul divizării persoanei juridice, drepturile şi obligaţiile ei trec la noile persoane juridice în
conformitate cu bilanţul de repartiţie (una din întreprinderi este succesor);
• în cazul reorganizării prin transformare, drepturile şi obligaţiile persoanei juridice reorganizate trec la
noua persoană juridică (succesor) în conformitate cu actul de transmitere.
În alte cazuri de lichidare extrajudiciară întreprinderea lichidată nu dispune de succesori.
Datoria întreprinderii lichidate ce nu dispune de succesori se atribuie la deduceri în scopuri fiscale în
temeiul informaţiei (fie extrasului, fie istoricului agentului economic, fie deciziei) din Registrul de stat al
persoanelor juridice care atestă radierea persoanei juridice din Registrul de stat al persoanelor juridice.
Informaţia dată poate fi primită la solicitare de la Camera Înregistrării de Stat.
În conformitate cu art. 87 din Codul civil, lichidarea (dizolvarea) agentului economic pe cale judiciară
poate avea loc în cazurile în care:
a) constituirea ei este viciată;
b) actul de constituire nu corespunde prevederilor legii;
c) nu se încadrează în prevederile legale referitoare la forma ei juridică de organizare;
d) activitatea ei contravine ordinii publice;
d1) nu a depus, în decurs de 12 luni de la expirarea termenelor stabilite de lege, dări de seamă contabile,
fiscale şi statistice;
d2) capitalul social al ei este sub mărimea minimă obligatorie mai mult de 6 luni;
e) există alte situaţii prevăzute de lege.
 
Articolele 91 şi 92 alin. (1) şi (11) din Codul civil stabilesc că, după înregistrarea desemnării sale,
lichidatorul publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova şi, în mod gratuit, pe pagina web oficială a
organului înregistrării de stat un aviz despre lichidarea persoanei juridice şi, în termen de 15 zile, îl
informează pe fiecare creditor cunoscut despre lichidare şi despre termenul de înaintare a creanţelor.
Termenul de înaintare a creanţelor este de 2 luni de la data publicării avizului prevăzut la art. 91. Prin
hotărîrea de lichidare se poate prevedea un termen mai lung, dar care nu va depăşi 4 luni.
Cererile de admitere a creanţelor împreună cu documentele justificative privind creanţele şi cu actele de
constituire de garanţii se depun direct la lichidator, la adresa indicată de acesta. Potrivit art. 93 alin. (5)
din Codul civil, dacă din bilanţul provizoriu de lichidare rezultă un excedent al pasivelor faţă de active,
lichidatorul depune cerere introductivă privind intentarea procesului de insolvabilitate. Lichidatorul poate
continua procedura de lichidare fără a intenta procesul de insolvabilitate, cu acordul tuturor creditorilor
validaţi.
Conform art. 115 din Legea insolvabilităţii, ca rezultat al intentării procedurii falimentului, instanţa de
judecată va pronunţa prin încheiere dizolvarea debitorului. Potrivit art. 175 şi 181 din legea specificată,
după terminarea distribuţiei finale a masei debitoare, instanţa de insolvabilitate va pronunţa o hotărîre de
încetare a procesului de insolvabilitate şi de radiere a debitorului din Registrul de stat în care este înscris,
iar debitorul va fi degrevat de obligaţii.
Creanţele unor astfel de întreprinderi se atribuie la deduceri în scopuri fiscale în temeiul:
• hotărîrii instanţei de judecată prin care s-a decis dizolvarea (lichidarea) agentului economic, sau
• informaţiei (fie extrasului, fie istoricului agentului economic, fie deciziei) din Registrul de stat al
persoanelor juridice care va atesta radierea persoanei juridice din Registrul de stat al persoanelor juridice.
Informaţia dată poate fi primită la solicitare de la Camera Înregistrării de Stat; şi
• dovezii validării creanţelor de către lichidator. Validarea creanţelor este asimilată recunoaşterii
creanţelor de către debitor. Astfel, extrasul din tabelul creanţelor substituie extrasul de cont sau actul de
verificare a decontărilor reciproce.
 
Ca rezultat, pentru a considera datoria compromisă, în cazul dat, vom dispune de:
• hotărîrea instanţei de judecată privind încetarea procesului de insolvabilitate cu radierea debitorului din
Registrul de stat în care a fost înscris (aceste hotărîri în mod obligatoriu se publică în Monitorul Oficial al
Republicii Moldova); sau
• decizia Camerei Înregistrării de Stat privind radierea persoanei juridice din Registrul de stat al
persoanelor juridice sau orice altă informaţie (fie extrasul, fie istoricul agentului economic, fie decizia) de
la Registrul de stat al persoanelor juridice care va atesta radierea persoanei juridice din Registrul de stat
al persoanelor juridice. Informaţia dată poate fi primită la solicitare de la Camera Înregistrării de Stat; şi
• extrasul din tabelul definitiv consolidat al creanţelor (sau copia tabelului definitiv al creanţelor) se solicită
de la lichidator;
 
b) persoana juridică sau fizică care desfăşoară activitate de întreprinzător, declarată insolvabilă,
nu are bunuri
La categoria dată de întreprinderi se referă întreprinderile persoane juridice faţă de care instanţa de
judecată a constatat insolvabilitatea cu deschiderea procedurii simplificate a falimentului (art. 134 şi 137
din Legea insolvabilităţii). Conform art. 134 alin. (1) lit. b) şi art. 137 alin. (1) din Legea insolvabilităţii,
procedura simplificată a falimentului se aplică persoanelor juridice care nu deţin niciun bun în patrimoniul
lor ori ale căror bunuri sînt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile procesului. Astfel, dacă faţă de debitor
a fost deschisă (intentată, iniţiată) procedura simplificată a falimentului, datoria faţă de această
întreprindere se consideră compromisă.
Conform art. 134 alin. (2) lit. d) din Legea insolvabilităţii, odată cu deschiderea (intentarea, iniţierea)
procedurii simplificate a falimentului, instanţa va determina un termen de înaintare a creanţelor pentru
creditori. Pornind de la prevederile art. 143 din aceeaşi lege, lichidatorul verifică creanţele şi le include în
tabelul definitiv al creanţelor, iar, dacă creanţa nu este contestată de debitor şi/sau de către creditori, ea
se consideră validată/recunoscută de către debitor.
Potrivit art. 136 din Legea insolvabilităţii, starea de insolvabilitate a întreprinzătorului individual poate fi
declarată de către instanţa de insolvabilitate la cererea debitorului sau a creditorului în privinţa obligaţiilor
pecuniare ajunse la scadenţă şi nestinse în termen, legate atît de activitatea de întreprinzător a
debitorului, cît şi de activităţile cu caracter personal. Odată cu intrarea în incapacitate de plată,
întreprinzătorul individual este obligat ca, în termen de 30 de zile,  să adreseze instanţei de insolvabilitate
o cerere introductivă. Instanţa de insolvabilitate va emite, în cel mult 30 de zile de la data înregistrării
cererii introductive, o hotărîre de respingere a cererii introductive ca fiind neîntemeiată sau de declarare a
întreprinzătorului individual ca insolvabil şi va iniţia faţă de acesta procedura simplificată a falimentului.
În temeiul art. 233 din Legea insolvabilităţii, în cel mult 30 de zile de la data înregistrării cererii
introductive, instanţa de insolvabilitate va emite o hotărîre de declarare a gospodăriei ţărăneşti (de
fermier) ca fiind insolvabilă şi îi va intenta procedura simplificată a falimentului.
Astfel, pentru a deduce datoria, în cazul declarării insolvabile a debitorului, este necesar de a dispune de:
• extrasul din tabelul definitiv consolidat al creanţelor (sau copia tabelului definitiv al creanţelor); şi
• hotărîrea Curţii de Apel prin care s-a constatat insolvabilitatea şi a fost deschisă (intentată, iniţiată)
procedura simplificată a falimentului faţă de societatea debitoare. Hotărîrea se publică în Monitorul Oficial
al Republicii Moldova;
 
c) persoana fizică care nu desfăşoară activitate de întreprinzător şi gospodăria ţărănească (de
fermier) sau întreprinzătorul individual nu are, în decurs de 2 ani din ziua apariţiei datoriei, bunuri
sau este în insuficienţă de bunuri ce ar putea fi percepute în vederea stingerii acestei datorii
Pentru a atribui o astfel de datorie la deduceri, este necesar ca întreprinderea să dispună de următoarele
documente:
• certificatele de la primăria unde este înregistrată gospodăria ţărănească, informaţia din registrele
publice despre drepturile de proprietate (registrul bunurilor imobile, registrul bunurilor mobile, registrul
drepturilor de autor, registrul întreprinderilor, registrul hîrtiilor de valoare) care atestă lipsa înscrierilor
bunurilor în ultimii doi ani pe numele persoanelor fizice debitoare sau membrilor gospodăriei ţărăneşti;
• informaţia din registrele publice despre drepturile de proprietate (registrul bunurilor imobile, registrul
bunurilor mobile, registrul drepturilor de autor, registrul întreprinderilor, registrul hîrtiilor de valoare), care
atestă lipsa înscrierilor bunurilor în ultimii doi ani pe numele persoanei fizice debitoare sau fondatorului
întreprinderii individuale.
Anumite informaţii pot fi eliberate de organul care ţine registrul contra plată, altele însă nu se vor elibera,
de aceea, după caz, poate fi solicitată informaţia de la executorul judecătoresc care va atesta faptul lipsei
bunurilor înscrise pe numele debitorului pe parcursul ultimilor 2 ani;
 
d) persoana fizică a decedat şi nu mai există persoane obligate prin lege să onoreze obligaţiile
acesteia
Conform art. 1443 din Codul civil, deschiderea succesiunii are loc la ultimul domiciliu al defunctului, iar,
dacă locul nu este cunoscut, la locul unde se află bunurile succesorale. Potrivit art. 55 alin. (1) lit. c) din
Legea cu privire la notariat nr. 1453 din 08.11.2002, notarul, primind informaţia despre decesul persoanei,
deschide procedura succesorală în baza declaraţiei scrise a creditorilor defunctului. Articolul 57 din
aceeaşi lege stabileşte că la locul de deschidere a succesiunii, în conformitate cu legislaţia, notarul
primeşte pretenţiile creditorilor defunctului. Evidenţa dosarelor succesorale şi testamentelor întocmite o
ţine Ministerul Justiţiei. Pentru a atribui o astfel de datorie la deduceri, întreprinderea trebuie să dispună
de următoarele documente:
• certificatul de deces al defunctului (informaţia de la ÎS „Registru”); şi
• informaţia de la notar sau de la Ministerul Justiţiei privind lipsa moştenitorilor defunctului;
e) persoana fizică, inclusiv membrii gospodăriei ţărăneşti (de fermier) sau întreprinzătorul
individual, care şi-a părăsit domiciliul nu poate fi găsită în decursul termenului de prescripţie
stabilit de legislaţia civilă
Conform art. 49 din Codul civil, persoana fizică poate fi declarată dispărută fără veste dacă lipseşte de la
domiciliu şi a trecut cel puţin un an din ziua primirii ultimelor ştiri despre locul aflării ei. Dispariţia se
declară de instanţa de judecată la cererea persoanei interesate. În cazul dat, în calitate de document
justificativ serveşte hotărîrea judecătorească de declarare a persoanei dispărute fără veste. Hotărîrile
instanţelor de judecată se publică pe portalul instanţelor de judecată instante.justice.md;
f) există actul respectiv al instanţei de judecată sau al executorului judecătoresc (decizia,
încheierea sau alt document prevăzut de legislaţia în vigoare), potrivit căruia perceperea datoriei
nu este posibilă
Conform art. 86 alin. (1) lit. b) din Codul de executare nr. 443 din 24.12.2004, documentul executoriu care
nu a fost executat ori care a fost executat parţial se restituie creditorului în cazul în care debitorul nu are
bunuri ori venituri sau bunurile lui nu sînt suficiente pentru satisfacerea creanţelor. În acest caz,
executorul judecătoresc emite o încheiere motivată prin care dispune restituirea documentului executoriu.
În opinia noastră, perceperea datoriei nu va fi posibilă şi în cazul în care instanţa va aplica art. 271 din
Codul civil, deoarece acţiunea privind apărarea dreptului încălcat se respinge dacă termenul de
prescripţie extinctivă a expirat.
De asemenea, considerăm că perceperea datoriei este imposibilă atît în cazul nedepunerii unei cereri de
validare a creanţelor conform art. 53 alin. (3) şi art. 140 din Legea insolvabilităţii, cît şi în cazul emiterii de
către instanţa de insolvabilitate a unei încheieri prin care respinge cererea creditorului de repunere în
termenul de declarare a creanţelor (art. 145 alin. (1) lit. d) din Legea insolvabilităţii).
Există şi situaţii de declarare a întreprinderii insolvabile/dificultate financiară cu aplicarea ulterioară a
procedurii de restructurare sau procedurii accelerate de restructurare. Conform prevederilor Legii
insolvabilităţii, prin plan se va putea decide scutirea parţială sau totală a debitorului de executarea
creanţelor validate. Corespunzător, creanţa scutită sau micşorată, de asemenea, poate fi considerată ca
creanţă perceperea căreia nu este posibilă, deoarece confirmarea planului de către instanţa de judecată
este executorie pentru toţi creditorii, debitor, administrator. Astfel de creanţă, de asemenea, poate fi
atribuită la deduceri din momentul adoptării hotărîrii de confirmare a planului procedurii de restructurare
(art. 208 alin. (1) şi art. 225 alin. (3) din Legea insolvabilităţii).
Atribuirea la deduceri a datoriilor în cazul situaţiilor descrise mai sus ar putea avea loc în baza:
• documentelor primare;
• încheierii executorului judecătoresc prin care dispune restituirea documentului executoriu pe motiv că
debitorul nu are bunuri ori venituri sau bunurile lui nu sînt suficiente pentru satisfacerea creanţelor;
• hotărîrii irevocabile a instanţei de judecată privind respingerea acţiunii în temeiul art. 271 din Codul civil,
depusă după expirarea termenului de prescripţie extinctivă1;
• încheierii irevocabile a instanţei de insolvabilitate, în baza art. 140, 145 din Legea insolvabilităţii, prin
care respinge cererea creditorului de repunere în termenul de declarare a creanţelor;
• hotărîrii irevocabile a instanţei de insolvabilitate privind confirmarea planului procedurii de restructurare,
care se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova împreună cu extrasul din tabelul definitiv
consolidat al creanţelor (sau copia tabelului definitiv al creanţelor) şi extrasul din programul de stingere a
creanţelor prevăzut în planul procedurii de restructurare.
 
În concluzie trebuie de menţionat că întreprinderea poate recunoaşte în contabilitate o creanţă drept
compromisă şi pînă la expirarea termenului de prescripţie a acesteia, dacă are convingerea argumentată
că aceasta nu va putea fi încasată. Totuşi, pentru atribuirea creanţelor la deduceri în scopuri fiscale,
entitatea trebuie să dispună de documentele enumerate mai sus.
1
  Nota redacţiei. În practică organele fiscale nu acceptă atribuirea la deduceri a creanţelor cu termenul
de prescripţie expirat, deoarece, în viziunea lor, creditorul nu a întreprins acţiunile necesare în vederea
incasării creanţei sale.