Memoria Oltului PDF

MEMORIA OLTULUI
Revistă de istorie și cultură

Anul I, nr. 6, August 2012
Editată de Asociația Culturală MEMORIA OLTULUI
Director: Ion D. Tîlvănoiu
Comitetul de redacţie: Dr. Aurelia Grosu, Dumitru Botar, Floriana
Tîlvănoiu, Vasile Radian
Planşele noastre:
1. Bustul lui Constantin Poroineanu din parcul oraşului Caracal.
2. (sus)Uciderea lui Constantin Brâncoveanu şi a fiilor săi (15 august 1714). Tablou
aflat în pridvorul Catedralei Ionaşcu din Slatina.
(jos)Mormântul voievodului Constantin Brâncoveanu de la biserica Sf. Gheorghe
Nou din Bucureşti cu inscripţia candelei puse de doamna Maria Brâncoveanu
3. (sus) Gimnaziul ,,Ioniţă Asan” din Caracal în perioada interbelică.
(jos) Podul peste Olteţ de la Balş în 1927
4. Monumente în pericol:
(sus) Frumoasa arhitectură interioară a conacului Marian de la Dobrotinet.
(jos)Conacul Brătăşanu de la Poiana- Radomireşti.
CUPRINS
1. Romanațenii pentru România Mare/ 2
2. Calendarul Memoriei Oltului, august/ 3
3. Centenarul scriitorului oltean Ion Marin Iovescu/ 6
4. Noi contribuții la biografia lui Ion Marin Iocescu/ 13
5. Din istoricul cercetărilor Romulei-perioada romantică/ 17
6. Case frumoase ale Caracalului/ 22
7. Revoluția de la 1821 în județul Olt/ 26
8. Monumente în pericol/ 36
9. Publicații periodice din Olt și Romanați/ 46
10. Eroi și monumente din Olt și Romanați. Brâncoveni/ 60
ISSN 2284 – 7766

Tiparul executat la Editura Hoffman
Tehnoredactare Editura Hoffman
www.EdituraHoffman.com
Tel./fax: 0249 460 218
0740 984 910
ANUL I, NR. 6
MEMORIA OLTULUI August 2012
Romanaţenii pentru România Mare
E mai mult de un sfert de veac de când asupra datoriei ce aveţi de împlinit la
fac politică în judeţul Romanaţi. În tot trei ianuarie: Octavian Goga trebuie
acest răstimp, nu a fost luptă în care să să răzbească în parlamentul ţării şi
nu fi luat parte, n-a fost ceas hotărâtor să aducă acolo glasul îndurerat al
în care să nu mă fi găsit în mijlocul Ardealului care a încetat de a cere
dumneavoastră. Soarta a voit de dreptate, şi strigă azi răzbunare.
astădată să fie crudă cu mine şi nedrept Octavian Goga nu e candidatul unui
partid: el e candidatul naţiunii.
Pe Octavian Goga îl susţin azi toate
partidele: şi partidul nostru şi partidul
conservator în frunte cu Principele
Constantin Basarab Brâncoveanu şi
partidul naţional liberal în frunte cu
şeful lui, d-nul Mihai Demetrian. În
faţa candidaturii lui Octavian Goga,
tot ce este român cu sinţăminte s-a
dat în lături; împotriva lui n-a mai
rămas decât coaliţia invidioşilor şi a
străinilor de ţară. Striviţi-o şi pedepsiţi
pe acei transfugi care în clipele de faţă
nu-şi trădează numai partidul ci îşi
trădează neamul.
Ziarul „Ardealul”, Caracal
crudă; în zilele cele mai mari pe care
le trăieşte neamul, în momentul în
care cea mai glorioasă datorie apasă
asupra judeţului Romanaţi, eu sunt
silit, din cauză de boală în familie, să
pribegesc printre străini. Sufletul meu
întreg e însă cu voi, iubiţi prieteni,
pluteşte peste frământările voastre
îmbărbătător şi încrezător în succesul
dreptăţii. Pentru cine e român şi
simte româneşte nu poate fi îndoială Paul Brătășanu, senator de Romanați, 23 dec. 1915
2 www.memoriaoltului.ro
ANUL I, NR. 6
August 2012 MEMORIA OLTULUI
Iubiţi Romanaţeni, prietenii mei clipă.
N. Titulescu, Ştefan Pop, Marcu Trăiască România Mare! Trăiască
Celăreanu şi fratele meu Constantin Romanaţul! Trăiască Octavian Goga!
Brătăşanu, cu care sunt în continuă (Scrisoare trimisă alegătorilor
corespondenţă, vă vor spune mai pe romanaţeni de la Davos, Elveţia
larg ceea ce simt eu în împrejurările de Paul Brătăşanu, şeful partidului
de faţă şi ce preţ pun eu pe alegerea conservator-democrat din
lui Goga la Romanaţi. Grupaţi-vă în Romanaţi în decembrie 1915
jurul lor, luptaţi cu bărbăţie şi dovediţi şi apărută în ziarul „Ardealul”,
că stindardul luptelor noastre politice Caracal, An. I, nr.6/ 23 dec. 1915,
ştie să fâlfâie falnic chiar atunci când p. 1. Titlul aparţine redacţiei noastre.)
stegarul e împiedicat să-l ţină el o
Calendarul Memoriei Oltului

August
➢ 1 aug. 1496, prima atestare ➢ 4 aug. 1668, schitul Strehareţi
documentară a judeţului Romanaţi şi biserica „Adormirea Maicii
➢ 7 august 1560, prima atestare Domnului” (ctitor Nicola Slătineanu)
documentară a satului Cepturoaia din Slatina sunt închinate Sfintei
(azi Iancu Jianu). Mitropolii din Bucureşti
➢ 29 aug 1577, prima atestare ➢ 1 aug. 1699, Constantin Brâncoveanu
documentară a localităţii Scorniceşti- termină zidirea M-rii Mamul-Vâlcea.
Olt. ➢ 15 aug. 1714, este executat la
➢ 23 august 1631, pribegii conduşi de Stambul Constantin Brâncoveanu şi
Matei aga din Brâncoveni (viitorul fiii săi.
domn Matei Basarab) se bat cu Leon ➢ 17 aug. 1814, n. la Slatina Alexe
Vodă. Cade în luptă Preda Floricioiu Marin, primul profesor de chimie al
din Greci, ginerele lui Mihai Viteazul. Univ. Bucureşti.
➢ 4 aug. 1645, conform pisaniei M-rii ➢ 1 aug. 1874, n. Al. Alimăneşteanu,
Strehaia, Matei Basarab termină fost deputat şi senator de Olt.
zidirea ei. ➢ 30 aug. 1822, comform pisaniei,
➢ aug. 1653, m. doamna Elina, soţia este terminată zidirera bisericii din
lui Matei Basarab de 54 de ani. Cârlogani.
Înmormântată în pronaosul Bisericii ➢ 24 aug. 1828, n. la Oboga Gh. Chiţu,
Domneşti din Târgovişte. fost primar al Craiovei, ministru (m.
www.memoriaoltului.ro 3
ANUL I, NR. 6
28 oct. 1897 la Mirila). ➢ 30 aug. 1893, n. col. Al. Petrescu
➢ 1 aug. 1837, n. la Vălenii de Munte la Cireaşov. A fost comandantul
col. August Gorjan . Va comanda Şcolii militare de la Radna şi a
Regimentul 3 Olt în Războiul din Detaşamentului Păuliş .
1877. ➢ 30 aug. 1893, ia fiinţă compania de
➢ 8 aug. 1854, n. la Slatina juristul C-tin jandarmi din Caracal.
Dissescu, ministru, directorul revistei ➢ 11 aug. 1894, s-a născut la Caracal
„Dreptul”, părintele constituţiei din Hristea Şt. Mateescu, academician,
1923. specialist în domeniul construcţiilor
➢ 22 aug 1857, Alexe Marin scoate hidrotehnice, proiectant al barajelor
revista „Muzeul Naţional” în Bicaz, Vidraru, Brădet, ş.a. (m. 14
Bucureşti. iunie 1979)
➢ 21 aug. 1877, P.S. Aurelian ➢ ante aug. 1896, apare la Caracal
(n. Slatina) devine ministru al ziarul ..Vulturuul” (pânâ în 1889 apar
agriculturii, comerţului şi lucrărilor 119 numere).
publice. ➢ 1 august 1900, m.N. B. Locusteanu
➢ 31 aug. 1880, n. la Caracal Ştefan în comuna Leu Romanaţi (n.24 martie
Braborescu, poet, publicist, actor . 1821).
➢ 4 aug. 1881, n. pictorul Ion Popescu ➢ 16 aug. 1903, n. poetul Pan M.
Negreni. Vizirescu la Braneţi.
➢ 14-15 aug. 1881, m.la Rusăneştii ➢ 10 aug. 1911, n. Mioara Minulescu,
de Jos Alexandru G. Golescu, fiica poetului Ion Minulescu.
revoluţionar de la 1848. ➢ 6 august 1912, n. la Spineni-Olt
➢ 8 aug. 1883, m. la Caracal Dincă prozatorul Ion Marin Iovescu (m. 9
Bălşan, eroul luptei din Dealul Spirii aug. 1977).
(13 sept. 1848). ➢ 1 aug. 1915, apare la Balş revista
➢ aug. 1889, începe construirea „Licăriri” până în 1916.
localului Liceului „Radu Greceanu” ➢ 15 aug. 1917, m. în refugiu în
de la Slatina.Cărămida s-a făcut de Moldova Al. Iliescu, lider P.N.L. Olt şi
către meşteri din Slătioara. filantrop.
➢ 7 august 1890, m. Negreni-Chiţeasca ➢ 21 aug. 1917, m. pe front cpt.
gazetarul N.T. Orăşanu. Dumitru Morjan de la Slatina şi
➢ aug. 1891, se formează Regimentul eroina Ecaterina Teodoroiu pe Valea
II Romanaţi nr. 19 la Caracal. Zăbrăuţului-Putna.
➢ 29 aug. 1893, Carol I pune piatra de ➢ 15 aug. 1919, apare ziarul ,,Cinstea”
temelie la localul Şcolii de Agricultură al lui Ştefan Vayas, organ al P.
de la Strehareţi. Poporului, la Caracal.
ANUL I, NR. 6
➢ aug. 1921, Balşul este declarat oraş. ➢ 1 aug. 1941, mitropolitul Olteniei
➢ 15 august 1923, apare la Caracal Nifon Criveanu scoate volumul
ziarul ,,Acuz” sub conducerea lui „Credinţa ta te-a mântuit”.
T.T.Oroveanu, deputat şi fost prefect. ➢ 31 aug. 1941, apare ziarul
➢ 1 aug. 1926, n. Topana istoricul „Romanaţul şi Oltul” la Caracal.
Paul Dicu, autorul unei ,,Istorii a ➢ 1 aug. 1943, apare „Plugarul”,
municipiului Piteşti” (1988). revista sindicatului agricol-viticol din
➢ 23 aug. 1926, n. la Corabia actorul Romanaţi (până în martie 1944).
Teodor Danetti. ➢ 18 aug. 1944, m. căpitanul aviator
➢ 11 aug. 1929, n. la Cernăuţi Modest Al. Şerbănescu, doborât de aviaţia
Morariu, poet, prozator, traducător şi americană.
eseist. A trăit la Slatina unde urmează ➢ 26 aug. 1944, n. la Slatina prozatorul
liceul (m. 15 apr. 1988). Marin Mincu (m. 4 dec. 2009).
➢ 12 aug. 1929, n. la Movileni-Olt ➢ 27 aug. 1944, Mitropolitul Olteniei
Cornelia Grumăzescu, geograf. Nifon Criveanu pune piatra de temelie
➢ 24 aug. 1930, dezvelirea a Căminului Cultural „Ilie Criveanu”
monumentului eroilor de la Buiceşti- de la Slătioara.
Olt. ➢ 22 aug. 1967, m.la spitalul de
➢ aug. 1932, m. C-tin Dissescu, jurist, geriatrie „Ana Aslan” din Bucureşti
fost ministru (n.la Slatina) principele C. Basarab Brâncoveanu
➢ 15 aug. 1933, apare la Caracal ziarul de 92 de ani (n.1 nov. 1875), fost
„Inelul” (două numere). deputat de Romanaţi. Înhumat în
➢ 26 aug. 1935, m. Sarmiza Bilcescu cavoul familiei Bibescu-Basarab-
Alimăneşteanu, prima femeie dr. Brâncoveanu din cimitirul Bellu.
în drept din lume, soţia lui C-tin ➢ 20-21 august 1968, U.R.S.S.
Alimăneşteanu, lider P.N.L.Olt (n.25 invadează Cehoslovacia. Dumitru
apr. 1867) Tinu (n. Coteana) este corespondent
➢ 29 aug. 1936, N. Titulescu , ministru de presă al ziarului ,,Scânteia”.
de externe al României este scos din ➢ 9 aug. 1977, m. la Bughea de Jos
guvern de Carol II. (Argeş) scriitorul Ion Marin Iovescu
➢ 9 aug. 1937, n. la Slatina Florin (n. Spineni-Olt 6 aug. 1912).
Mihăilescu, scriitor şi istoric literar. -30 aug. 2009, m. dr. Şerban
➢ 29 aug. 1937, Mircea Damian începe Milcoveanu.
în „Lumea Românească” o campanie -16 august 2010, m. pictorul Nicolae
împotriva lui Stelian Popescu Truţă
directorul ziarului „Universul”. I se
alătură L. Kalustian şi Zaharia Stancu.
ANUL I, NR. 6
Centenarul scriitorului oltean Ion Marin Iovescu
Memoria Oltului
La 6 august 1912, istoria literaturii
române consemnează nașterea
romancierului oltean Ion Marin
Iovescu. Ion Marin Iovescu s-a născut
în comuna Spineni din județul Olt
fiind al doilea copil din cei 10 ai
familiei, 3 băieți și 7 fete. După cum
consemnează actul de naștere, tatăl
său era Marin Iovescu de 34 de ani,
Foaie matricolă a elevului Iovescu cls. I

C la Liceul „Radu Greceanu” din Slatina,
1925
1919-1924. Părinții îl trimit apoi la

Liceul Radu Greceanu din Slatina
unde îl găsim ca elev între 1924-1929.
Aici se dovedește silitor la învățătură
fiind declarat premiant la finele clasei
I (1924-1925) cu media generală 8,
16 dintre cei 71 de elevi ai clasei. Din
Act de naștere al lui Ion Marin Iovescu foaia matricolă
rezultă pasiunea
pentru limba
plugar iar mama era Stana Iovescu,
română, singurul
muncitoare de 24 de ani (Registrul de
obiect la care
născuți pe 1912 al comunei Spineni-
elevul Iovescu
Olt, nr. 63, fila 33). Copilul a crescut
are media anuală
în mediul țărănesc, în respect față de
10. La sfârșitul
Dumnezeu și de oamenii în vârstă
clasei a II-a,
conform tradiției românești. Ajuns
este clasificat al
la vârsta școlară, urmează cele 5 clase
treilea din 49 de Foaie matricolă clasa
primare la școala din Vineți între a II-a
ANUL I, NR. 6
elevi, cu media
7,53 . La finele
clasei a III-a este
al 12-lea din 45
de elevi (media
6,40) iar la finele
clasei a V-a,
în anul școlar
1928-1929,
promovează
Foaie matricolă clasa după ce trece
a III-a
examene de
corigență la
istorie și științe
naturale.
După 5 clase
urmate la Ion Marin Iovescu, elev de liceu-1925
gimnaziul
bacalaureatul. Ion Marin Iovescu se
slătinean, între
înscrie apoi la Facultatea de Litere și
1929-1930
Filozofie a Universității din București
îl găsim pe
unde în 1937 obține licența în litere.
tânărul Iovescu
Încă din anii de liceu dovedește
elev la Liceul Foaie matricolă clasa
a IV-a aplecare către scris. În anii studenției
„Matei Basarab”
bucureștene frecventează cenaclul
din București unde promovează clasa
literar „Sburătorul” condus de criticul
a VI-a. Motive
Eugen Lovinescu. Aici, tânărul
necunoscute
Iovescu citește fragmente din viitorul
nouă îl poartă
în anul școlar
1931-1932
la Liceul de
Marină „Mircea
cel Bătrân” din
Constanța unde
la finele anului
Foaie matricolă clasa școlar obține Scriitorul împreună cu tatăl și un frate
a V-a
ANUL I, NR. 6
fost membru al Uniunii Scriitorilor
din România .
S-a stins din viață la 9 august 1977
în comuna Bughea de Jos din județul
Argeș, stațiune balneară unde se
retrăsese spre a-și îngriji sănătatea.
Opera
Debutează editorial în 1936 cu
Scriitorul și mama sa romanul „Nuntă cu bucluc” prefațat
roman „Nuntă cu bucluc”. de Eugen Lovinescu, cel care îl
Din scrisorile trimise lui Camil îndrumase și îl descoperise și l-a
Petrescu și care s-au păstrat (vezi apreciat deși încă nu avea vreo realizare
„Scrisori către Camil Petrescu, II, literară anterioară, schițându-i în
Ed. Minerva, 1981, p. 28), înțelegem „Memorii” un portret sub titlul „Un
că dramaturgul i-a publicat nuvela țăran descălecat în literatură-Ion
„Stan Bățăgoi” în Revista Fundațiilor Iovescu”. Lovinescu îl comparase
Regale din 4 aprilie 1937 și nuvela pe tânărul Iovescu cu Ion Creangă
„Vătășelul Drăgoi” în aceeași revistă la referindu-se la proverbele, glumele,
10 octombrie 1938. zicalele ce îi caracterizau scrisul și
În iunie 1943 Ion Marin Iovescu îl i-a făcut loc și în „Istoria literaturii
vizita pe Lovinescu venind de pe front române contemporane” (1937, p.
de la Kerci. 234). Și Pompiliu Constantinescu
A colaborat la numeroase reviste recunoștea că „domnul Iovescu are o
precum: „România Literară” condusă aprigă imaginație lexicală, că romanul
de Liviu său e un adevărat dicționar regional,
Rebreanu un pitoresc atlas lingvistic, care
(1934), uluiește prin însăși virtuozitatea lui”.
„Revista Alți critici (G. Călinescu, Vladimir
Fundațiilor Streinu) nu împărtășesc părerea lui
r e g a l e ”, Lovinescu, socotind verdictul său ca
„Argeș” exagerat în vreme ce Mihai Sebastian
(Pitești), aprecia curajul cu care Lovinescu
„Oltul” își asumase „răspunderea morală”
(Slatina). recomandând un tânăr cu desăvârșire
Ion Marin necunoscut.
Ion Marin Iovescu în tinerețe Iovescu a În „Agendele literare”, criticul E.
ANUL I, NR. 6
Lovinescu a consemnat aparițiile
scriitorilor la ședințele cenaclului său.
Despre Ion Marin Iovescu scrie încă
din 19 decembrie 1934 că acesta a venit
„…cu un roman de 800 de pagini.
Curios... totuși scris remarcabil”.
La ședința aceluiași cenaclu din 6
octombrie 1935, Lovinescu nota:
„Iovescu, mare succes, începe un
roman rural. Lectură până la 10 și
jumătate”. Aprecierile se păstrează în
aceeași notă. Astfel la 20 oct. 1935:
„Iovescu continuă romanul, excelent”,
sau „Iovescu citește Nunta cu bucluc.
Succes” (9 febr. 1936). Tot Lovinescu Ion Marin Iovescu la maturitate
îi face arătările critice, îi împrumută cererea lucru ce îl obligă să apeleze
cărți. la Delafras astfel că la 6 mai 1936,
Tot din notele criticului rezultă că Iovescu îi oferă maestrului său
acesta l-a sprijinit pe Iovescu în volumul „Nunta cu bucluc” cu
publicarea primului volum–pe care dedicație. Vladimir Streinu găsea
îl și prefațează–îl va recomanda romanul nerealizat „…teatru sătesc,
editorului Alcalay care însă respinge compus și jucat de școlarii mai răsăriți
ai satului, impresie de scenă cu velințe
drept orice decor, pe care dialogul
lâncezește în replici lungi spuse
pe nerăsuflate; pe care rolul ocupă
primul plan și nu scurgerea vieții; pe
care confidențele se fac în gura mare,
iar actorii improvizați stau țepeni
când trebuie să se miște, amenință
când trebuie să se roage, bufnesc în
râs când situația comportă oarecare
tragism- atât sunt de neconvinși; sau
în cel mai bun caz, gura le turuie
neutru”(„Pagini de critică literară,
...și cărțile sale E.P.L., 1968, p.173-177).
ANUL I, NR. 6
sinucideri care fie sunt așteptate și
pregătite pe întreg parcursul cărții, fie
că sunt deznodământul ei, determină
trăiri intense ale personajelor care
se manifestă prin beții, bătăi, intrigi
conduse de babe fantomatice care nu
se știe prin ce minune mai trăiesc și
n-au trecut încă în cazanele cu smoală
ale iadului, scriitorul asigurându-ne
că aceste creaturi acrite de bătrânețe
nu mai pot avea altă soartă după ce-și
vor da obștescul sfârșit.
Din însemnările criticului E.
Oameni degeaba-Ion Marin Iovescu
Lovinescu rezultă că Iovescu citise
la „Sburătorul” în ianuarie-februarie
1942 fragmente dintr-un roman
Romanului de debut i-a urmat în 1941
pierdut („Apa de nimic”, roman
„O daravelă de proces” din care citise
refuzat de asemenea de Delafras).
fragmente la cenaclul „Sburătorul”
Urmează o lungă perioadă de
încă din 17 mai 1936 apoi „Oameni
tăcere după instaurarea regimului
degeaba”(1943) aparținând aceluiași
comunist și până în 1967 când îi
univers, fiind dominate de crime, și
Cenaclul,,Sburătorul” în 1932. Al doilea din dreapta Mircea Damian. În centru E.Lovinescu

şi fiica sa Monica Lovinescu. Ion Marin Iovescu a participat la şedinţele cenaclului din 1934
ANUL I, NR. 6
apare „Lacrimi pe pâine” alcătuit caricatural și la confinele moral cu
din povestiri și nuvele în care autorul târgul, elementele de mahala s-au
își întoarce privirea spre același infiltrat adânc în el”, după cum
univers rustic plasat de data aceasta remarca cu dreptate criticul Pompiliu
într-un trecut îndepărtat ,urmat de Constantinescu. Iar G. Călinescu
„Soare cu dinți”(1974) și „Marea remarca: „Dar, în loc să-și realizeze
vâlvătaie”(1977) din care a apărut tema în direcția construcției epice
doar primul volum. , autorul încearcă să facă o operă de
Ion Marin Iovescu a trăit gulagul savoare lingvistică, risipind ideea
comunist alături de alți scriitori și în snoave și proverbe”. Iovescu
intelectuali români, fiind arestat în este un cunoscător din interior și
1952 , deținut în lagărul de la Capu în profunzime al ruralului, căruia
Midia și în continuare în temuta îi aplică în literatura sa o privire
închisoare de la Aiud. citadină, cultă, modernă. Scriitorul
Caracteristică pentru literatura lui este înzestrat cu talent incontestabil
Iovescu este dubla lui condiție de și reține din materia rurală mai
„țăran” (prin copilărie și experiențele ales paremiologicul, riturile și
existențiale ) și simultan de intelectual obiceiurile, etnografia și folclorul
(prin carieră, studii și preocupări), ,situațiile de viață comune. În scrisul
realitate sesizată și de E. Lovinescu. lui Iovescu elementele importante
„Satul descris de Iovescu este ale epicului (decese, ucideri, acte
de violență) sunt expediate rapid în
câteva cuvinte încât riscă să treacă
neobservate prinse în masa de cuvinte
care inundă totul. Savuroasă este și
onomastica personajelor lui Iovescu,
care se cheamă Chivu Bârlică,
Gheorghe Cireașă, Barbu Broancă,
Ioana Cotoibălan, Ioana Gloajdina,
jandarmul Cocârță, văcarul Bățăgui,
Spirea Suflănlampă, Grigore Bibănac,
Onică Dădălău, Toma Fâsnoc, Marin
Zgâmboașă, Savu Găuricu ori Bică
Bodârlău.
Scriitorul Ion Dianu (care l-a inclus
Nuntă cu bucluc-Ion Marin Iovescu și pe Iovescu în a sa antologie „Proză
ANUL I, NR. 6
satirică din scriitori olteni”) îi sublinia Iovescu. S-a spus astfel că Iovescu
umorul inspirat din lumea satului a încercat să facă pe olteanul spre a
muntean, umor spumos în texte ca măguli intelectualitatea bucureșteană
acesta: „- Ce ai, fă, ești pesimistă? , de unde și anumite erori de limbaj.
-Nu, sunt croitoreasă”, ori: „…[Nae] De asemenea s-a spus că a instaurat
fuma foi uscate de nuc și mătase în familia de țărani cearta, beția,
de porumb. A trimis atunci chiar o scandalul și crima ori că el nu suferă
scrisoare unui prieten de la Pitești: alături de țăranii săi precum bunăoară
„Costică, trimite-mi promisiunea, Marin Preda.
anume tutunul. Nemaiavând ce scri, În semn de omagiu pentru întreaga
rămân al tău frate de necazuri, care
te dorește și așteaptă”, sau „Țulucă
aprinse o țigare și începu să scoată
deodată fum , și pe nas și pe gură,
parcă îi luase stomacul foc.”
O mare îndemânare dovedește
scriitorul și în arta portretistică:
„Bocănică e un rotofei de om, zidit
numai din cărămizi de seu și gras de
râcâi untura de pe el cu mistria. De
abia se mai sprijină pe două budulane
de picioare groase din cale afară. O
tăgârță de burtă îi umple pantalonii”.
În volumele anilor 60-70 răzbat
încercări de adaptare la ideologia
autorităților comuniste înduioșătoare
prin naivitate și biruite de aceeași
vervă lexicală a debuturilor. În
această perioadă s-au aplecat asupra
Scriitorul Ion Marin Iovescu...
scrierilor sale și alți critici precum:
Marin Mincu, Ion Rotaru, Florea
Firan, Ovidiu Papadima, Mihail operă a scriitorului Ion Marin
Diaconescu, George Dimisianu, Iovescu, biblioteca din localitatea sa
Valeriu Cristea, Valentin F. Mihăescu natală poartă numele scriitorului ce
și Mihai Ungheanu care au acreditat a adus o contribuție de neignorat la
și alte idei asupra scrierilor lui modernizarea prozei rurale.
ANUL I, NR. 6
Noi contribuții la biografia lui Ion Marin Iovescu
Nicolae Scurtu
Biografia prozatorului Ion Marin mai e citit, deoarece nu s-a reeditat
Iovescu (n. 1912 – m. 1977), unul nimic, dar absolut nimic din opera sa.
dintre cei mai interesanți scriitori Fapt, mai mult decât întristător.
rurali din spațiul Munteniei, Acestui „Creangă al Munteniei”, cum
îndrumat de Liviu Rebreanu(1) si îl definea E. Lovinescu, i se cuvine
impus definitiv în istoria literaturii o biografie completă si o restituire
române de E. Lovinescu (2), conține integrală a operei, spre a constata
un număr apreciabil de necunoscute, dimensiunile creatorului şi valoarea
care se cuvin a fi cercetate și elucidate estetică a prozelor sale care au trezit
cu atenție și, mai ales, răbdare, spre a curiozitatea și interesul celor mai
recompune efigia unui narator extrem severe autorități critice.
de interesant. În întâmpinarea acestui deziderat
Opera sa, compusă din povestiri, restituim aici cinci epistole
nuvele și romane (3), a suscitat necunoscute ale prozatorului Ion
interesul criticii literare, care s-a Marin Iovescu. Ele sunt trimise
pronunțat prin vocile exigente ale lui istoricului si criticului literar Mihai
G. Călinescu, Pompiliu Gafita.
Constantinescu, Şerban Cioculescu,
Vladimir Streinu, Octav Şulutiu [Bughea de Jos], 27 sept[embrie] 1970
și Al. Piru, relevând, fiecare
în parte, noutatea limbajului, Mult respectate tov[arăşe] Gafița,
ineditul subiectelor și, desigur, arta
monologului și a dialogului specifică Dacă vă reamintiți, pe 8 septembrie,
lumii olteneşti. când am venit la București, ați spus
O întâmpinare specială i-a făcut să vă anunț, printr-o srisoare cu
criticul si istoricul literar E. Lovinescu o saptamână înainte, referitor la
în arhicunoscuta sa Istorie a literaturii manuscrisul meu – Marea vâlvataie
române contemporane 1900–1937 (5).
(4), carte fundamentală pentru Eu sosesc pe ziua de 7 octombrie,
înțelegerea valorilor estetice ale dimineața, si sper să-l citiți până
literaturii naționale din primele patru atunci, ca să putem discuta asupra lui.
decenii ale secolului trecut. Nu mă îndoiesc că de data aceasta
La trei decenii de la disparitia sa fizică, voi păşi cu dreptul, cunoscându-vă
Ion Marin Iovescu e aproape uitat, nu de aproape 17 ani, de când erați la
ANUL I, NR. 6
Uniune, cât de corect si de prompt încerce.
sunteți d[umnea]voastră în raporturile Dacă n-aş şti ce bine mi-ati făcut în
ce le-ați avut si le aveți cu scriitorii. 1967, cu Lacrimi pe pâine, când mi-ați
Să trăiți, deschis porțile în lumea scrisului, aş
Ion Marin Iovescu crede de data aceasta că vă bateți joc
* de mine.
[Bughea de Jos], 17 iunie 1972 S-au împlinit doi ani de când v-am
predat la Editură – Potcoava de cai
Mult stimate tov[arăşe] Gafita, morți si deşi e pusă în planul editorial
al Cărții Româneşti pe anul acesta, eu
Au trecut aproape trei luni de când stau aici și aştept zilnic. Am surmenat
nu v-am mai deranjat pe la Editură și pe cei de la poştă cu întrebatul. Şi
mai bine de doi ani de când am predat nimic!
manuscrisul Potcoave de cai morți. Vă rog, oficial, răspundeți prin
Miercuri sau joi, 21–22 iunie, voi veni secretariat în ce stadiu de publicare se
la Bucuresti. Sper ca de data aceasta află manuscrisul meu. Poate, personal,
să am noroc, să păşesc cu dreptul si să nu e voie. Nici eu nu ştiu ce să mai cred.
putem discuta în jurul lui. Vă salut si vă mulțumesc,
D[umnea]voastră, care întotdeauna Ion Marin Iovescu
m-ați înțeles, vă rog să mă înțelegeți
și de data aceasta, ca să nu se amâne P. S.
prea în toamnă publicarea lui. Dacă ați terminat-o de citit, vă rog
Să trăiți, chemați-mă urgent la Editură.
Ion Marin Iovescu *
* Com[una] Bughea de Jos, jud[ețul]
[Bughea de Jos], 26 iulie 1972 Arges, 28 iulie [1]973
Mult stimate tov[arăşe] Gafița, Mult respectate tov[arăşe] Gafița,
Cred că v-am speriat si pe d[umnea] Oricât am lucrat eu, zi si noapte, ca

voastră cu atâtea scrisori. să fiu gata cu noua carte de Sfântul
Rândul trecut v-am trimis un răspuns Ilie, după cum mi-ati fixat d[umnea]
plătit si... tămâie! Nici un răspuns. Vă voastră, mi-a fost imposibil.
mai trimit una, tot cu răspuns plătit, Vă rog să-mi îngăduiți să v-o prezint
si cred ca tot aceeasi soartă va avea, la Editură după întoarcerea d[umnea]
ca cele dinainte. Dar omul e dator să v[oastră] din concediu, după 1
ANUL I, NR. 6
septembrie. ce nedrept a fost si este! În aproape
Întotdeauna ați fost atât de înțelegător şase ani, între cele două războaie, am
cu mine şi sper că şi de data aceasta publicat trei romane: Nunta cu bucluc,
veți fi, ca să vadă lumina tiparului în Oameni degeaba si O daravela de
anul acesta. proces. În 31 de ani, aproape o viata
Nu știu ce soarta mai au Potcoavele de de om, doar o singura carte – Lacrimi
cai morti (6) ! Mi-e tare teama să nu pe pâine, tot prin bunăvoința şi prin
se fi pierdut definitiv acest manuscris. înțelegerea d[umnea]voastră.
Vă rog, dacă nu vă suparați, să vă mai Şi aceasta nu e drept când alții publică
interesați de soarta lui. câteva pe an. Mai ales că cititori am
Vă urez petrecere frumoasă în berechet si Editura n-ar pierde.
concediul de vară! Numai Nunta cu bucluc a mers în cinci
Să trăiți, ediții în 80 000 de exemplare.
Ion Marin Iovescu Îmi pun cele mai mari nădejdi în
* d[umnea]voastră.
Com[una] Bughea de Jos, jud[ețul] Să trăiți,
Argeș, 5 martie 1974 I[on] Marin Iovescu
Mult respectate d[omnu]le profesor, P.S.

Luni, 11 martie a[nul] c[urent], aşa
Ieri, în Câmpulung, după ce cum am stabilit cu d[umnea]voastră,
expediasem o felicitare tov[arășului] am să vă dau un nou telefon, la ora 11,
director Marin Preda (7), pentru să pot veni la Bucureşti.
alegerea d[om]niei sale ca membru
corespondent al Academiei Române, Câteva note de istorie literară sunt
am obținut legătura telefonică cu necesare, spre a clarifica anumite
d[umnea]voastră. Rezultatul pe care probleme ce se întâlnesc în cele cinci
mi l-ati comunicat m-a dat peste cap, epistole, inedite până acum.
că toata noaptea n-am dormit! Se ştie, cu exactitate, că istoricul şi
Vă rog din suflet, mult respectate criticul literar Mihai Gafița a promovat
tovarăse profesor, cu toata influența ce un însemnat număr de scriitori,
o aveți d[umnea]voastră, întelegeți-mă atât la Editura pentru Literatură, cât
şi pe mine si ajutați-mă la publicarea si la Cartea Românească, unde l-a
acestei cărți. E o carte foarte bună, care secondat, cu inteligență si devoțiune,
merită să vadă lumina tiparului. pe Marin Preda.
Gândiți-vă la destinul meu literar, Scriitori din alte generații, precum
ANUL I, NR. 6
Ion Marin Iovescu şi mulți alții, s-au Într-un interviu acordat poetului si
bucurat de consiliile și sprijinul său publicistului George Demetru-Pan, Ion Marin
Iovescu se confesează astfel:
competent si eficace. „Ați mai publicat ceva până la această
Lui Ion Marin Iovescu i-a publicat Nunta cu bubluc? – N-am publicat nimic.
două cărți: Lacrimi pe pâine [Poveşti Poate prin vreo revista de liceu, care nu se
si nuvele]. Bucureşti, Editura pune la socoteală. Însă de patru ani de când
pentru Literatură, 1967 și Soare cu am terminat bacalaureatul, lucrez întruna.
Încurajări am primit de atunci de la mulți,
dinți. Povestiri [Bucuresti], Cartea între care cel dintâi a fost d[omnul] Liviu
Românească, [1974], care s-au bucurat Rebreanu”. (Facla, 16, nr. 1594, 24 mai 1936,
de o receptare critică adecvată. Atât și p. 2).
nimic altceva. 2. E. Lovinescu – Un țăran descălecat în
Insistențele lui Ion Marin Iovescu, literatură în Memorii. [Volumul] 3. (Portrete
si scene din viața literară). București, Editura
articulate temeinic, sunt fireşti şi Adevarul, 1937, pp. 101–108.
semnifică, de fapt, dorința unui scriitor 3. Ion Marin Iovescu – Nunta cu bucluc
notabil, descoperit de E. Lovinescu, ce (1936), O daravela de proces (1940), Oamenii
dorește să reintre în circuitul valorilor degeaba (1944), Lacrimi pe pâine. [Povestiri si
literare contemporane. nuvele] (1967), Soare cu dinti, Povestiri (1974)
si Marea vâlvataie. Cu o prefata de Laurențiu
Grație lui Mihai Gafița şi mai ales Fulga (1977).
lui Laurențiu Fulga, prozatorul de 4. București, Editura Librariei Socec et Co.,
la Bughea de Jos a izbutit să publice S.A., [1937], p. 235. (Evoluția poeziei epice.
trei carți originale şi să-şi reediteze Sămănătorismul muntean).
două din cele publicate în perioada 5. Marea vâlvataie. Roman. [Volumul 1]. Cu
o prefață de Laurențiu Fulga. [București],
interbelică. Editura Albatros, 1977, 240 + 1 f. portret.
6. Nu putem preciza nimic despre destinul
Note: acestui manuscris depus de Ion Marin Iovescu
la redacția Editurii Cartea Românească, unde
* Originalele celor cinci epistole se afla la Mihai Gafița era redactor-şef şi unul dintre cei
Biblioteca Natională a României. Manuscrise mai apropiați colaboratori ai lui Marin Preda.
– 3593–3597. În fişa bibliografică din 7. Marin Preda a fost ales membru
Catalogul Colecțiilor Speciale – Manuscrise, corespondent al Academiei Române în şedința
corespondență carte rară şi din 1 martie 1974, pentru întreaga sa operă
veche e menționat, la expeditor, dintr-o gravă literară și culturală.
eroare, numele lui Marin Sorescu şi nu cel,
adevărat, al lui Ion Marin Iovescu.
1. E necesar să precizez ca Ion Marin Iovescu
nu a debutat în revista România literară, în
1934, publicație condusă de Liviu Rebreanu,
cum total greşit afirmă Florea Firan, Mircea
Muthu, Nicolae Bârna si altii.
ANUL I, NR. 6
Din istoricul cercetărilor Romulei-
perioada romantică
dr. Aurelia Grosu
Astăzi la Romula, din punct de vedere interes să menționăm că Dimitrie
arheologic, nu mai avem aproape Cantemir avea această informație de
nimic. Au distrus, în egală măsură, la un oarecare Preda Stambal, român
timpul și oamenii. Cândva, în perioada din Țara Muntenească.
Daciei romane, era un oraș înfloritor, Aproximativ în aceeași vreme,
pe măsura numelui, Romula–Mica contele Luigi Fernando de Marsigli,
Romă, capitală a Daciei Inferioare și ofițer de geniu în armata austriacă,
mai târziu a Daciei Malvensis. făcea o succintă prezentare a acestor
Cele dintâi informații cu privire la vestigii, pe care le cercetase cu prilejul
ruinele Romulei, singurul mare oraș unei călătorii întreprinse în timpul
din Dacia cu nume latin, le datorăm războiului austro-turc din anii 1689-
domnitorului cărturar Dimitrie 1691. El redactează note și descrieri,
Cantemir care în „Hronicul vechimei copiază inscripții, ridică planuri,
a romano-moldo-vlahilor notează urmărește traseele unor drumuri
că: „În Țara Românească, aproape romane, „Se găsesc, în sfârșit, pe
de Dunăre, pe malul Oltului, să se fi malul Oltului-scria de Marsigli-
văzut niște temelii de cetate, cărora numele unui oraș foarte mare, cărora
țăranii de pre acolo locuitori, den cei de azi le-au dat numele de Antina.
bătrâni lor apucând, le dzic curțile Ceea ce este mai deosebit sunt, mai
lui Ler împărat…”. Nu esta lipsit de multe forturi patrulatere, construite
în întregime din cărămizi(…).
N-am crezut necesar să
adaug la desenul planului
meu mulțimea ruinelor și
resturilor de edificii ce se văd
risipite aici, mulțumindu-
mă să le semnalez, întrucât
ele ne fac cunoscut că în
acest loc a fost odinioară o
colonie foarte importantă
Sarcofag descoperit la Romula (Muzeul a romanilor.” Materialul
Romanațiului-Caracal) documentar cules de Marsigli
ANUL I, NR. 6
Tabula Peuntingeriană localizează Romula între Acidava și Pelendava
de pe teren completat cu date Cetatea Antina (ruinele Romulei)

geografice, astronomice, hidrografice, ca și drumul roman ce trecea pe aici
structurat în șapte volume, va fi tipărit îndreptându-se spre defileul Oltului
în limba latină în anul 1726. Opera sunt menționate, de asemenea, în
sa va fi reeditată în limba franceză cunoscuta hartă lui Shwantz din
sub titlul „Description du Dunabe”, 1722, precum și în însemnările din
în anul 1744. Volumul al doilea 1720-1728 ale unui anonim ofițer
cuprinde numeroase planșe și pagini austriac. Ceva mai târziu, antichitățile
referitoare la Oltenia romană, inclusiv romane de la Romula sunt vizitate
Romula; deși prezentate sumar, de generalul rus Friederich Bauer
însă conștiincios, volumul conține care le consemnează în lucrarea
informații care, ulterior, nu au mai „Memoires sur la Valachie” (1778)
putut fi culese de pe teren, în special și de istoricul grec Dimitrie Fotino
cele referitoare la inscripții sau ruine ale cărui informații sunt inserate în
de fortificații. lucrarea „Istoria generală a Daciei sau
Deducem că vestigiile romane de a Transilvaniei, Țării Românești și
la Romula sunt și în evul mediu Moldovei, 1818”.
numeroase și vizibile pentru că Prima jumătate a veacului al XIX-
ele impresionează pe toți cei care lea este vremea căutărilor diletante,
le-au văzut, fie români, fie străini. începând cu săpăturile făcute între
ANUL I, NR. 6
1830-1842 care au distrus în bună ce avea forma unui „poligonu cu
parte vestigiile romane. Este perioada optu laturi”, la „podul cel ziditu peste
în care se sapă fără metodă, nu râu” (Teslui), la capătul căruia se
se notează situațiile de șantier și uneau drumurile pietruite ce veneau
contextul arheologic. Cei mai mulți de la Dunăre. A.T. Laurian semnala
sunt colecționari pentru care obiectul totodată distrugerea vestigiilor
arheologic are valoare în sine, de romane de la Romula de către locuitorii
curiozitate sau raritate. Chiar dacă ce căutau piatră și cărămizi pentru
valoarea acestor „cercetări” este construcțiile moderne și antichități
minimă, sunt de reținut, ca atare pentru colecționari. Sesizând efectele
informațiile transmise. distrugerilor de la Romula, Laurian
Colonelul Vladimir de Blaremberg trage un semnal de alarmă: „Păcatu
efectuează în 1836 săpături la Romula că prin o lucrare regulată, așa s-ar
și Slăveni la cererea marelui vornic fi pututu dezgropa vechea cetate ,
Mihalache Ghica. Informațiile încâtu drumurile, forma și împărțirea
adunate le redactează în articole caselor s-ar fi pututu prezenta ca și
publicate în „Curierul Românesc” sau cele de la Pompei”.
în „Muzeul Național gazetă literară și Investigații asemănătoare întreprinse
industrială”- numele gazetei se leagă și de Cezar Bolliac, relatate însă fără
de existența unui modest Muzeu pregătire arheologică, într-un stil
Național întemeiat în anul 1834
pe lângă colegiul Sfântul Sava din
inițiativa lui M. Ghica.
Cu mai multă atenție se apleacă
asupra antichităților romane de la
Romula August Treboniu Laurian în
timpul călătoriei arheologice din anul
1845, prilej cu care marele cărturar,
ce localiza la acea dată aici anticul
Pinum menționat de Ptolemeu, a
notat și a publicat o serie de antichități
descoperite întâmplător: capitele
corintice, cărămizi ștampilate,
sarcofage, stele funerare, altare votive.
Laurian ne transmite informații utile
referitoare la incinta orașului antic Fortuna Romulensis, zeița protectoare
a Romulei (Muzeul Romanațiului)
ANUL I, NR. 6
lucrat” cu inventar: urme de
țesătură, un mic inel negru,
un lănțișor cu un cercel de
aur, cinci monede de bronz,
două faruri de chihlimbar, un
elegant ac de păr din fildeș, o
brățară de aur cu mărgăritare,
o turtă de făină pietrificată,
un pieptene, un fus de fildeș
cu fusaiolă din chihlimbar,
o mulțime de alte obiecte
sfărâmate sau neidentificate.
Inginerul hotarnic Alexandru
Popovici, trimis la Reșca de
banul Grigore Brâncoveanu
să ridice planul și să noteze
Tezaur monetar descoperit la Romula ruinele de la „această
minunată și mare cetate”,
patetic, dar importante ca preocupări
consemna printre altele existența
întrucât fac cunoscute mărturiile
unui mithreu la Romula. „Protopopul
trecutului; printre altele în revista
Martin a arătat că în cetatea de la gura
„Trompeta Carpaților”, Bolliac
Tăzluiului s-au găsit trăsurile unei
inițiază o rubrică arheologică în care
biserici idolatrice, rotundă: diametrul
sunt publicate numeroase descoperiri
de 4 m, în mijloc, prestolul zidit , unde
datorate „căutătorilor de comori”.
se ardea jertfa. Tot aici s-a găsit și o
În vara anului 1869, Cezar Bolliac
trâmbiță de sticlă, o lădiță de lemn cu
efectuează săpături arheologice la
toartele de aur”.
Romula, printre obiectele descoperite
Cu mai multe informații în descrieri
menționând opaițe, urcioare,
V.A.Urechia publică în ziarul
fragment de relief în marmură și
„Informațiunile” noi descoperiri de
monede „de la Septimiu Sever până la
la Romula: două sarcofage și zidul
Aurelian și de la Constantin cel Mare
de incintă, cu ocazia decapării căruia
până la Honoriu”. În stânga drumului
identifică una din porțile orașului.
roman, la intrarea în cetatea Antina,
Ruinele romane de la Romula au
Bolliac descoperă un bogat sarcofag
mai fost vizitate în această vreme
de piatră în care s-a păstrat intact
de D. A. Sturdza care a a cercetat
un sicriu din lemn „foarte frumos
ANUL I, NR. 6
și descris apeductul de la Frăsinet sintetizate de Odobescu într-un
și urmele podului roman de peste raport pe care îl publică în „Monitorul
Teslui, monumente astăzi dispărute, Oficial” din 13/25 iulie 1871 , ample
și August Pessiacov care a fost printre pasaje fiind publicate în „Românul”
primii ce s-a gândit la o posibilă sau „Trompeta Carpaților”. În ședința
localizare a Romulei la Reșca. A.T. Societății Academice Române din
Laurian și C.D. Aricescu localizau 20 septembrie 1877, Odobescu
Romula la Câmpulung, iar Cezar susține o cuvântare în care rezumă
Bolliac la Turnu Măgurele. răspunsurile primite din Romanați,
Din a doua jumătate a secolului al considerat de acesta drept unul dintre
XIX-lea Oltenia- cu precădere județul „cele mai interesante ale țării supt
Romanați, se bucură de atenția acest punct de vedere”. Răspunsurile
și autoritatea în materie a lui Al. la chestionar sunt prezentate in
Odobescu care inițiază chestionarele extenso în introducerea la lucrarea
arheologice, introducând critica „Antichitățile județului Romanați” în
științifică în studiul arheologiei, pe care sistematizează cu discernământ
care o privește ca pe un document critic și informațiile publicate anterior
istoric. Această perspectivă este în diferite gazete.
benefică după distrugătoarea Putem aprecia că Al. Odobescu așează
perioadă a căutătorilor de comori cercetarea arheologică pe anumite
și a colecționarilor. Răspunsurile criterii științifice cu deschideri
primite la cele șase întrebări cuprinse extraordinare și momente de apogeu
în chestionar sunt interpretate și numite Tocilescu sau Pârvan.
Puteţi redirecţiona 2% din

impozitul anual către Asociaţia
Culturală
Memoria Oltului,
cont
RO02CECEO0130RN0581998
Sucursala C.E.C. Slatina,
C.I.F. 28429585.
Detalii pe www.memoriaoltului.ro
Temeliile Romulei
ANUL I, NR. 6
Case frumoase ale Caracalului
Dumitru Botar
Reşedinţa fostului judeţ Romanaţi, Caracalul a fost şi a rămas un oraş
încărcat de istorie unde au activat oameni de cultură, artişti, politicieni,
magistraţi, militari ce au făcut cinste urbei. Oraşul are şi azi o arhitectură
frumoasă, curat românească. Dl.Dumitru Botar , cunoscând ca nimeni altul
casele frumoase ale oraşului, prezintă cititorilor noştri câteva.
Vila Florescu, b-dul Nicolae Titulescu întâmpinat pe peronul gării din Caracal
pe regele Carol al II–lea în 1938 când
acesta vine la Dioşti pentru a vedea
proporţiile incendiului care devastase
aproape în întregime localitatea din
Romanaţi. Ulterior, colonelul Pavel
Florescu, născut la Corabia în 1886, a
fost numit prefect de Dolj. A încetat din
viaţă la 13 octombrie 1943.
Construcţia are aspectul unei vile,
specifică zonei de munte, este acoperită
cu ţiglă cu o mică turlă în faţă, la
intrarea principală. Este concepută pe
Vila Florescu
Construită în anul 1926 de

către arhitectul bucureştean
Constantinescu Ion, proprietar fiind
colonelul Pavel Florescu care se
căsătoreşte cu Maria Tobescu, fata
lui Pavel Tobescu. Locul pe care s-a
ridicat această casă a fost oferit ca dotă
de către Pavel Tobescu fiicei sale Maria
care se căsătorea cu un ofiţer cunoscut
şi apreciat în Caracal şi Romanaţi,
prin funcţia pe care o deţinuse în anul
1935 de Comandant al Regimentului Pavel Florescu (1887-1943)
II Romanaţi nr. 19 şi din 1938 prefect prefect de Romanați întâmpină
pe regele Carol al II-lea în gara
de Romanaţi.El este prefectul care l-a Caracal la 6 aprilie 1938
ANUL I, NR. 6
două nivele, subsol (4 camere) şi parter
(7 camere) cu un pridvor de dimensiuni
mici şi ferestre în formă de potcoavă.
În anul 2000, urmaşii colonelului Pavel
Florescu (între care şi venerabilul
general de brigadă Vinicius Florescu,
decedat în anul 2010, cavaler al
ordinului Mihai Viteazul, clasa a III-a)
vând vila familiei Ionescu, actualii
proprietari.
Vila Chintescu
Era situată pe drumul Caracal-
Cezieni, la ieşirea din oraş, în spatele
unităţii militare. Construită în anul
1914, proprietar Mişu Chintescu,
personalitate politică din Romanaţi Mișu Chintescu
şi din ţară, membru în delegaţia
permanentă a Consiliului Judeţean drept ca delegat al Consiliului Judeţean,
Romanaţi (1927-1928), membru al în Camera Agricolă a judeţului
Consiliului de administraţie al Băncii Romanaţi.
,,Sprijinul” din Caracal, membru de Senator din partea partidului
conservator, prieten apropiat cu
Nicolae Filipescu şi Constantin
Argetoianu, acesta din urmă locuind
în vilă cu prilejul alegerilor din 1916,
când vine la Caracal să facă propagandă
pentru alegerea lui Goga ca deputat
de Romanaţi, era filui lui Constantin
şi al Ecaterinei Chintescu, născută
Prejbeanu, din cea de-a treia căsătorie
cu Titi Dobruneanu, nepoata lui Iancu
Jianu, a avut doi copii: Matei şi Babiţa.
A decedat în anul 1935. fiind
înmormântat în Cimitirul nr. 1 din
Lt. col. în rezervă Mișu C. Caracal.
Chintescu, fost deputat 1911
și senator 1914, președintele Clădire impresionantă, de bun gust,cu
Consiliului județean Romanați în parter şi etaj, primul fiind lucrat din
1927
ANUL I, NR. 6
lemn de stejar afumat,intrarea avea
o scară de marmură care ducea într-
un hol-la stânga căruia era un birou
cu o bibliotecă din stejar afumat, iar
în dreapta un salon foarte frumos,
stil Ludovic al XIV-lea. Între salon şi
sufragerie erau uşi tot din stejar afumat,
fixate în perete, iar la nevoie peste ele se
trăgea o draperie de pluş.
Din sufragerie se intra într-o verandă
foarte frumos închisă, iar în hol urcai
la etaj printr-o scară de stejar lată, unde
se afla un hol, în dreapta căruia era o
sufragerie, către răsărit un dormitor
mare din care printr-o uşă intrai în alt
dormitor cu două uşi mari prin care se
ajungea la o terasă ce se afla deasupra Mormântul lui Mișu Chintescu (1871-
1935) din Cimitirul orașului Caracal
verandei. Tot din acest hol se intra într-
un mic balcon.În camere erau sobe de Era acoperită cu solzi de culoare verde,
epocă, extrem de frumoase, din faianţă, iar grădina vilei avea aspect de parc,
decorate cu motive florale, iar pereţii avea alei cu tei albi, era o frumuseţe la
erau pictaţi în scene de vânătoare şi de fel şi via, aranjată şi întreţinută superb,
familie. la intrarea căreia se afla un liliac al
cărui miros era fermecător. Construcţie
de mare fineţe arhitecturală, cu aspect
de castel medieval, demolată prin
anii 1964, după ce fusese folosită ca o
anexă a Spitalului Caracal, fie drept
Comisariat Militar.
Vila Unverdorben, str. Bicaz

Construită în anul 1929, proprietar
negustorul Maximilian Unverdorben,
care, potrivit ziarului „Vremea” din 30
VIII 1931 avea la locuinţa sa din str.
G-ral Praporgescu, nr. 9 din Caracal
un atelier de fierărie şi vopsele precum
Vila Chintescu şi un preparat BUER, cutii de 3 kg.
ANUL I, NR. 6
pentru scoaterea igrasiei. Vila a fost
Vila Unverdoben din Caracal
Ion Dacianu
ridicată după planurile lui, pentru
că era arhitect, făcuse arhitectura la care astăzi se află într-o stare bună, bine
Nürenberg, dar cum în Caracal cu întreţinută.
această meserie nu se putea trăi, s-a
apucat de negustorie. Casa Petrescu, str. Bicaz
Casa are parter şi etaj, podul fiind foarte Casă cu subsol, parter şi un turn tip
mare, se poate sta chiar în picioare. Are culă la intrarea principală. Construită
două scări interioare, semirotunde, una între 1905-1910 de către comerciantul
în faţă şi cealaltă în spate, prin care se Nicolae Petrescu, are aspect exterior
poate ajunge la etaj. La parter sunt trei plăcut, în stilul românesc neoclasic,
camere şi un spaţiu pentru magazin, la cu bogate decoraţiuni exterioare, în
etaj tot trei, bucătărie şi un salon superb special medalioane. Este o adevărată
cu balconaşe semirotunde. Camerele vilă care are opt încăperi de diferite
sunt înalte şi frumoase, cu sobe în dimensiuni. Din căsătoria cu Licuţa
formă de şemineu iar din corpul lor (care era foarte elegantă), au rezultat
plecau unele scaune pe care se poate sta. şapte copii, între care Elena Petrescu,
În anul 1987, urmaşii proprietarului căsătorită cu magistratul, poetul şi
care decedase în 1954, vând această vilă epigramistul Ion Dacian. Ultima care a
locuit aici a fost Florica Petrescu, fata
cea mică a familiei, care în 1976 vinde
imobilul Bisericii Adventiste de Ziua a
Şaptea, proprietarul de azi.Este foarte
bine întreţinută.
În această casă se petrece acţiunea
romanului „Femeia eterna poveste“ de
I. Atanasiu, dar la data aceea (1934),
Casa Petrescu Nicolae Petrescu era decedat.
ANUL I, NR. 6
Revoluția de la 1821 în județul Olt
prof. Floriana Tîlvănoiu
Izbucnită la 23 ianuarie 1821 ,revoluţia
condusă de Tudor Vladimirescu va
înscrie încă o pagină de reafirmare
a idealurilor de renaştere naţională.
Poverile fiscale şi abuzurile aparatului
administrativ au constituit elementul
care a accelerat criza generală şi au
Țăran în obezi Tudor în fruntea Adunării Norodului

şi cazne ce li se face de către zapcii,
declanşat revoluţia.
că până şi fum de ardei le-au dat…”.
Documente din fondurile D.J.A.N.
Clăcaşii de pe moşiile
Olt atestă pentru
marelui boier Grigore
perioada anterioară
Brâncoveanu–răspândite
anului 1821 nenumărate
în părţile Oltului-nu
brutalităţi ale aparatului
mai vor să lucreze şi
administrativ. Pentru
ameninţă cu fuga de pe
nesupunere la clacă
moşii.În februarie 1820,
sătenii din Piatra Olt
ţăranii din Dobrotinet-
sunt purtaţi prin târg şi
Olt cer izgonirea
bătuţi (1801). Locuitorii
arendaşului care i-a
din satele Vultureşti, Vai
năpăstuit izgonindu-i de
de Ei, Cornăţel şi Oteşti
la dreptul de arendare a
au adresat în anul 1812
moşiei locale iar cei din
o jalbă domnitorului
Constantineşti au ars
prin care protestau Tudor Vladimirescu-tablou
conacele şi acareturile lui
contra „multor bătăi de Theodor Aman
ANUL I, NR. 6
februarie 1820 despre aceiaşi
ţărani din Izlaz: „Frate, astfel
de zurbagii şi oameni răi
n-am văzut, câini turbaţi,
mai ales cei din Izlaz care au
întărâtat şi satele celelalte ca
să se poarte potrivnic. Suntem
lipsiţi de claca a peste trei
Tudor citind Proclamația de la Padeș (tablou de D. sute de familii; ei nu vor fi
Stoica)
înduplecaţi dacă stăpânirea
Hagi Ianuş de la Enoşeşti. La Bârca- nu va ridica cinci-zece oameni
Valea Mare „rumânii s-au răsculat să-i pedepsească”(3). Am insistat
ca să-şi ia livezile” ce le fuseseră asupra numelui lui Hagi Ianuş pentru
răpite. Clăcaşii din satele Racoviţa, că acesta împrumută cu bani pe
Racovicioara, Moldoveni, Redea şi Tudor Vladimirescu la 5 martie 1821
Siliştioara, stăpâniţi şi vlăguiţi de pe când acesta se afla deja la Slatina.
marele ban Grigore Brâncoveanu „s- Banii îi trimite de la Constantineşti
au arătat cu împotrivire”. poate pentru a se asigura că moşia sa
La 10 martie 1819, fratele lui Hagi nu va avea de suferit.Curios este însă
Ianuş, biv vel serdarul Polihronie faptul că Hagi Ianuş a împrumutat
Costa Petru, primea o scrisoare de la în aceeaşi zi şi Divanul cu 5000 de
vechilul moşiei sale de la Izlaz prin groşi(4). Tudor Vladimirescu sesizând
care îl înştiinţa că „…rumânii satelor jocul său dublu îl va nominaliza în
de aici declară sus şi tare că în caz proclamaţia „Cererile norodului
că îi vom supăra pentru clacă ,strigă Românesc” unde la punctul 19 cu
cu hotărâre că au de gând să ucidă mâna sa a scris: „Hagi Enuş, carile
pe unul din noi”(1). Nesupunerea nu s-au purtat ca un neguţător, ci
clăcaşilor din Izlaz s-a prelungit şi în
aprilie 1819 când acelaşi vechil îi scria
stăpânului său la Enoşeşti: „Numai
cu numele suntem noi stăpâni ai
moşiilor,iar ei fac ce vor, fără să vrea
să ştie că moşiile sunt cumpărate
până la ultima palmă cu galbeni”(2).
La rândul său, serdarul Polihronie
îi scrie fratelui său Hagi Ianuş la 16 „Cererile norodului românesc”–Programul
revoluției de la 1821
ANUL I, NR. 6
Trecerea Oltului pe la Slatina

s-au întovărăşit cu jăfuitorii, din care Tudor în fruntea „Adunării
pricină s-au făcut mare pradă ţării, Norodului” se deplasează de la
cu totul să se izgonească din ţară Ţânţăreni pe direcţia Valea Fratoştiţa-
afară,vânzând şi ridicând toate câte Bodăeşti–Amărăşti–Oteteliş–Slatina.
are în ţară”(5) . La trecerea din judeţul Vâlcii în Olt
are loc incidentul de la Beneşti când
boierii Otetelişeni sunt atacaţi şi
jefuiţi de arnăuţii de sub comanda
lui D. Macedonski, Hagi Prodan şi a
unui nepot al lui Iordache Olimpiotul.
Incidentul are loc la 2 martie 1821.
Tudor Vladimirescu pedepseşte
cu severitate pe făptaşi. A doua zi
un om de încredere al său, anume
polcovnicul Vasile Ghelmegeanu
împreună cu trei panduri îi ajunge
din urmă la Cârlogani pe Otetelişenii
care se retrăgeau spre Horezu. Într-o
Tudor Vladimirescu–tablou de C.
Ioanid aflat la Muzeul Cernica traistă aduseseră capetele lui Iova
ANUL I, NR. 6
cocoanelor dumneavoastră”.
(6)
Trecerea Oltului s-a făcut
cu plutele şi cu luntrele,
neexistând pod stătător peste
apa Oltului la Slatina (primul
pod de lemn a fost construit
la 1847, fiind proiectat de
arhitectul Balzano din Milano.
Boierii jură credință lui Tudor Distrus de o viitură a Oltului
(frescă de Costin Petrescu–Ateneul Român)
va fi înlocuit de podul metalic
şi Ienciu împreună cu o scrisoare a al inginerului Davidescu, la
slugerului în care acesta spunea: „… inaugurarea sa din 1892 fiind cel mai
iată, pe cei ce au fost pricina i-am tăiat mare pod din România). O stampă
pe amândoi şi le trimit capetele spre celebră imortalizează momentul
trecerii Oltului pe la Slatina de
către „Adunarea Norodului”. Tudor
Vladimirescu este reprezentat
în luntre alături de Macedonski,
Cioranu, Prodan şi alţi căpitani. Un
alt grup de panduri a trecut Oltul pe
Cel mai vechi portret al lui Tudor

Vladimirescu–Prejna, Mehedinți
încredinţare pe care să porunciţi a le

pune la răspântii spre pilda şi a altora.
Iată, se trimit dv. şi lucrurile ce s-au
găsit la aceşti tâlhari, precum argintul
unei sfinte icoane şi din hainele Tudor Vladimirescu, pictură din sec. XIX
ANUL I, NR. 6
al Slatinei între 1901 şi 1905(8)
În această casă va locui Tudor
Vladimirescu între 4 şi 10 martie 1821.
Ulterior casa este amenajată ca muzeu
de istorie al judeţului Olt. La 29 mai
1966, un urmaş al Delenilor, inginerul
D. Deleanu, vizitând muzeul, face
următoarea însemnare în „Registrul
pentru impresiile vizitatorilor”: „Am
vizitat cu mult interes şi plăcere casa
strămoşească ce este astăzi muzeu
raional… De la strămoşii mei am
reţinut că în această casă a poposit
Tudor Vladimirescu”.(9)
Monumentul lui Tudor Vladimirescu de la
Slatina Aici la Slatina-după mărturia
lui I. Solomon–s-a ţinut un sfat
la Vultureşti, în nordul judeţului Olt,
ostăşesc despre care memorialistul
unde pandurii îl vor ucide pe boierul
nu oferă însă informaţii detaliate.
Vulturescu (urmaş al boierilor
Din mărturia târzie a lui Dimitrie
Rudeni) în condiţii încă neelucidate.
Iarcu (n. 1817 la Slatina, bibliograf
Acest C. Vulturescu stăpânea la 1821
şi autor de manuale şcolare, mort la
la Slatina o casă lângă biserica lui
Bucureşti la 1879, tatăl traducătoarei
Ionaşcu şi fusese ispravnic de Olt
Iulia Iarcu şi al publicistului Al.
la 1811(7). El are fiu pe Manolache
Iarcu) C. D. Aricescu află pe cînd se
Vulturescu şi fiică pe Mariţa. Casa
documenta pentru lucrarea sa „Istoria
va reveni prin moştenire Mariţei-
revoluţiunii…” că: „Tudor numise
căsătorită Deleanu. Mariţa Deleanu
representante al său pe polcovnicul
este mama lui Mihai Deleanu-primar
Ghelmezan [Ghelmegeanu], şef
al pandurilor. Nicolae Gigârtu era
locţiitorul său. Magazia de provisiuni
era în casele Deleanului, peste care
avea de: I-magazineru Toma Ciungu;
II-magaziner Ene Iarcu [tatăl lui
D.Iarcu, n.n.]; ajutor magaziner
logofătul Dobre”(10) Conform
aceluiaşi memorialist, în luna mai
Casa Deleanu unde a poposit Tudor
ANUL I, NR. 6
„la 21 ale lunii, sâmbătă, [turcii] au iar la 5 martie 1821, de la Roman cere
tăiat bucăţi-bucăţi pe Toma Ciungu Divanului Ţării Româneşti să i se
şi [pe] un George Gecu, la [satul] pregătească hrană şi conace pentru
Bute. Pe altul, Eane Iarcu(tatăl ostaşii săi care vor trece prin ţară(13).
meu, autorul scrisorii), pe logofătul „Adunarea Norodului”, ale cărei
Dobre şi pe diaconu Mihai, vătăşelul efective concentrate la Slatina
protopopului, le-au tăiat capetele ajung la circa 8000 de oameni (14)
la Valea Muierii, şi câte trei s-au se pune în marş, impunându-şi o
îngropatu într-o groapă la [biserica] viteză de înaintare de 25 km pe zi,
Sfântu Nicolae din Târgu. La 23 maiu, viteza încadrându-se în normele
luni, turcii au dat foc Slatinei”. (11) unei armate regulate din acea vreme,
Pe cînd Tudor se afla la Slatina, urmând drumul „olacului” sau „al
el primeşte ştirea–ce s-a dovedit poştei” ori „drumul Bucureştilor”, pe
neîntemeiată–că Al. Ipsilanti, traseul: Ipoteşti, Greci, Şerbăneşti,
conducătorul Eteriei, se îndreaptă (toate trei localităţi din judeţul Olt),
către Bucureşti. Acesta adresase Vadu Lat, Bolintin şi la 21 martie îşi
o proclamaţie către locuitorii fixează tabăra la Cotroceni.
Ţării Româneşti la 3 martie 1821, Un izvor istoric deosebit de preţios
asigurându-i că va păstra buna pentru această etapă este testamentul
orânduială în trecerea sa prin ţară(12) lui Călugăreanu. Documentul –a
Însemnarea lui Călugăreanu s-a păstrat pe o carte de partituri la mănăstirea Seaca
ANUL I, NR. 6
au venit de dincoa dă Oteteliş să vadă
că este mare potiră ce sălăşueşte aicea
în pădurea mare, iar oastea o au măiat
în Slatină.[…] Au vinit domnul aici ce
ne-au făcut panduri şi noi l-am ferit în
locul acoperit din cimetiriu Bălanului
şi mai apoiu să să ştie că Domnu şi-
au pierdut brăul cu sămne şi dă lăoţi
găsi să-i faceţi ducere la mănăstire în
Muşeteşti spre pomenire la cinstitul
igumen ce l-au coperit pă domnu la
chilii. Şi mai spuiu eu cu glas dureros
că am aflatu cu multă vreme că Tudor
Însemnarea lui Călugăreanu s-a păstrat este Domn au avut sfat cu Ipsilante
pe o carte de partituri la mănăstirea
Seaca când au fost în Răsia şi s-au sfătuit să
facă zgonire fanarilor. Dar eu spuiu
cărui autenticitate nu a fost probată– bine că ăst Ipsilante nu este un prostu,
se găseşte în depozitele D.J.A.N. Olt dar mai degrabă este un om [h]oţ şi
(Biblioteca, ms. I, f. 212), şi a fost făţarnicu şi prădălniciosu şi au pus
descoperit de fostul director al acestei la înţelegere, cu el să facă venire la
instituţii, prof. Gh. Mihai. Documentul cetaţia (adică cetatea) Bucureştilor
este citat de diferiţi autori (15) şi […]Acum noi plecăm că sosăsce mare
cuprinde două pagini de însemnări oaste dăn apus tot dăla Tismeana şi
pe o carte de partituri muzicale a lui Cozia şi mergem cu multul să ridicăm
Muzio Clementi intitulată „Sonatines pă Tudor vodă domnul norodului
pour le piano”, apărută la Leipzig în că aşa s-a plănuit dăn Padişul. Şi iar
1713. Data apariţiei nu poate fi însă voiu spune urmaşilor miei că noi
reală, căci autorul nu se născuse [v]om pieri cu multul, să nu tindeţi
încă la această dată. Călugăreanu, sufletile voastre pre păgâni nici acum
cel ce face însemnarea este martor nici în veci. În est timp ce eu am fost
şi participant la revoluţie şi este cu mergerea mea, păgâni[i] au făcut
din satul Cornăţel Olt. Întors de la mare stricăciune, au flăcăruit bordăile
Chişinău spre a-şi pune la adăpost şi au josât muierile şi odraslele. Şi au
averile, el menţionează că: „…au prăpădit pecetea dăn stei ce pominea
venit aici domnul Tudor Olteanu dăn discălicatu estui sat cu privighetoarea
Vladimiriu alături cu Iancu marele ce avea în gură corbul ce au vestit
haiduc dă potiră de pre apa Jiului, ce
ANUL I, NR. 6
adunarea oamenilor dăn ce vreju ne
tragem cu toţii iar în gheară coprindea
o lămurea dăn pădurea mare, iar
pasărea avea vedere în dos şi cu totul
înconjuratul covintele: aceasta au
descălecatu satul Cornăţelului, odor
ce noi păstrăm la vodă Cantacuzin
şi vel vodă Brâncoveanu ce au pus pă
Pârvu marile jugravul dăn Câmpulung Iancu Jianu și haiducii săi (gravură)
de au făcut lucru de pominire iar noi şi amănuntul că la Slatina Tudor
am loat dăn biserica veche şi o am era însoţit de haiducul Iancu Jianu
pus în ceastălanta noao a Bălanului, „marele haiduc de potiră de pre apa
iar păgânu o a fărâmat, ce au spus Jiului”. Informaţia nu este confirmată
că vlacul [valahul, n. n.] este barbar de alte izvoare dar este vie în tradiţiile
prost şi nu trebuie satului păcete dă şi folclorul local. Numai că haiducul
pomină. Eu, rogu-mă duhului sfânt, Iancu Jianu era de la Caracal căci
cum piatra s-au răsipit aşa să se [îm] străbunicul său patern–Radu Jianu,
prăştie şi ei[…]”. fiul lui Stan Jianu şi al Cherei, ctitorii
Din însemnarea lui Călugăreanu de la Preajba–cumpără terenuri în
reţinem că Tudor în jurul datei de 8 judeţul Romanaţi unde Jienii s-au
martie se găsea la Cornăţel. Mai notăm stabilit încă pe la 1757.
Unii cercetători au emis ipoteza
că Iancu Jianu ar fi una şi aceeaşi
persoană cu Ioniţă Jianu.
Acel pitar Ioniţă Jianu care depune
jurământul de credinţă faţă de Tudor
alături de Constantin Borănescu şi
alţi boieri la 23 martie 1821 [16] şi
ulterior este trimis la paşa de Silistra
împreună cu stolnicul Borănescu
fiind pomeniţi în socotelile poştei la
19 aprilie 1821 [17] şi pentru care vel
vistierul Filip Lenş alocă 500 de taleri
[18] credem că este un alt personaj.
Aceştia au fost trimişi de Tudor cu
Iancu Jianu, tablou de Hortansa misiunea de a promite izgonirea
Popescu din ţară a lui Ipsilanti dacă Poarta
ANUL I, NR. 6
îndeplinea cererile exprimate prin a fost sau nu în oastea pandurilor
arzuri. Cei doi sunt reţinuţi la Silistra rămâne deschisă, urmând ca cercetări
şi se vor întoarce abia în jurul datei de viitoare să lămurească aceste aspecte
20 august. încă neclare.
Cercetătorul slătinean Gh. Mihai Legat însă de misiunea pitarului
trage aceeaşi concluzie pornind de Ioniţă Jianu pe lângă paşa din Silistra,
la realitatea că fratele haiducului credem că ea oferă răspuns la o altă
Iancu Jianu, anume slugerul Amza întrebare esenţială,anume: de ce
Jianu fugise împreună cu soţia sa Tudor şi „Adunarea Norodului”
şi cu Petrache Fărcăşanu din calea la retragerea din Bucureşti spre
pandurilor. Au trecut Oltul fiind mănăstirile din Oltenia nu urmează
ajunşi însă din urmă de panduri la acelaşi traseu prin Slatina ci se abat
satul Miroşi luânduli-se „tot ce au la Goleşti? Un răspuns ar putea fi că
avut cu dânşii şi pe dânşii”. Atunci, dacă ar fi apucat pe „drumul olacului”
Amza i-a scris serdarului Diamandi, risca să se întâlnească cu trupe turceşti
„rugându-l să le înlesnească vreun despre care Tudor era informat de
ajutor a-i ridica de acolo, fiindcă au ispravnicul de Vlaşca încă din 7 mai
rămas numai în cămăşi”. Diamandi, 1821 că trecuseră Dunărea [29].
care acum avea rosturi în armata Dar un răspuns la fel de posibil ar
lui Tudor „i-a întâmpinat cu cele putea fi şi că Tudor a sperat până în
trebuincioase” şi „i-a luat, aducându-i
iarăşi la Fălcoi”[19]. Dacă Iancu
Jianu s-ar fi aflat printre panduri,
este puţin probabil că ar fi lăsat să
se întâmple acest lucru, după cum
Amza Jianu aflat la strâmtoare i-ar fi
cerut ajutor mai degrabă fratelui său
decât lui Diamandi. Ceea ce ştim din
documente este că la 1817 Iancu Jianu
renunţase la haiducie căsătorindu-
se cu Sultana Gălăşescu, o fată din
preajma domniţei Ralu Caragea.
Dealtfel sub Al. Şuţu, la 16 nov.1819,
fostul haiduc a fost făcut judecător pe
lângă cei doi ispravnici ai judeţului
Romanaţi. Problema dacă Iancu Jianu Foișorul conacului de la Golești unde a
fost prins Tudor de eteriști
ANUL I, NR. 6
ultimul moment că trimişii săi se vor Tudor Vladimirescu a zdruncinat
întoarce de la Poartă cu răspunsul că puternic vechea orânduire feudală,
Poarta va îndeplini cererile exprimate constituind preludiul revoluţiei de la
prin arzuri dacă Tudor şi „Adunarea 1848, urmată de unirea din 1859 şi
Norodului” îi vor izgoni din ţară pe obţinerea independenţei la 1877.
eteriştii lui Ipsilanti. Ori pentru asta Note:
1.„Documente privind istoria României.Răscoala
Tudor îşi conduce oastea la Goleşti în din 1821”,vol. I,p.134.
apropierea Târgoviştei, unde Eteria îşi 2. idem, p.137.
stabilise cartierul general. 3.idem, p.170.
4.idem,p.321.
Lucrurile iau însă o altă întorsătură. 5. idem,p.274.
Datorită disciplinei severe impuse 6.idem,p.318.
oştirii, nemulţumirile unora dintre 7.G.Poboran-„Istoria oraşului Slatina”,ed.a IIa,
Slatina ,1908,p.217
panduri se accentuează, lucru 8. vezi„Unde a fost găzduit Tudor Vladimirescu?”,de
speculat cu abilitate de trimişii lui N.Popescu-Optaşi ,în „Oltul”,supliment din23 mai
Ipsilanti care îl capturează pe Tudor 1968,p.4.
9.idem.
din mijlocul taberei sale la Goleşti. 10.Arh.St.Buc.,fond Saint-Georges,inv.1126,pach.
La întoarcerea spre Oltenia, pandurii III-doc.14,f.117.
au străbătut iarăşi meleagurile 11.idem.
12.D.I.R.1821,vol.I, p319.
Oltului. Primul eşalon al celor 300 13. idem,p.322.
de panduri care au trecut Oltul în 14.G.D.Iscru-„Revoluţia din 1821 condusă de
„trei punturi”, trece pe la Vultureşti, Tudor Vladimirescu”, Ed.Albatros, Buc.,1982,p.181.
15.vezi „Însemnări pe marginea unui document
în timp ce o avangardă a oştirii de la 1821”,de Bogdan Bădiţoiu,în „Zori de zi”,an
pandurilor se angajează la 25 mai I,nr.3-4/2003,p15; „Revoluţia de la 1821 reflectată
1821 în luptă cu turcii care ocupaseră în însemnările micilor cronicari aflate pe filele unor
vechi cărţi româneşti”,de pr.D.Bălaşa,în „Mitropolia
Slatina. O notă informativă din Olteniei”,an XXXIII,nr.7-9/iul.-sept.1981,p.405;
iulie 1821 menţionează că „turcii „Revoluţia de la 1821.Domnul Tudor şi haiducul
au incendiat oraşele Caracal, Ruşii Iancu Jianu la Muşeteşti şi Cornăţel(jud. Olt).Un
episod neconsemnat de istoriografie”,în „Biserica
de Vede şi Slatina”[21]. Pe lângă Ortodoxă Română”,an C,nr.3-4/martie-aprilie
încleştarea principală de la Drăgăşani, 1982,p.376-379.
ciocniri între panduri şi turci au 16.D.I.R.1821,vol.I,.p.395-396.
17.D.I.R.1821,vol.II,p.46.
loc şi la Strejeşti unde încă trăia la 18.D.I.R.1821,vol.II,p.79.
1821 Constantin Buzescu, ultimul 19.D.J.A.N.Dolj,vezi hotărârea Isprăvnicatului
descendent în linie bărbătească al lui Romanaţi din 24 ian. 1926 şi alta a Divanului
Craiovei din 20 dec. 1826.
Radu Buzescu, unul din cei trei fraţi 20. D.I.R.1821,vol.II,p.149.
Buzeşti, căpitani ai lui Mihai Viteazul. 21.idem.p.258.
Revoluţia de la 1821 condusă de
ANUL I, NR. 6
Monumente în pericol
prof. Ion D. Tîlvănoiu
Pe cuprinsul judeţului Olt se găsesc– despre care pe la 1912 un contemporan
încă se mai găsesc, deşi într-o stare de spunea că este „un templu închinat
plâns–câteva vechi conace boiereşti lui Take Ionescu”, şeful Partidului
care încă mai păstrează o arhitectură Conservator. Este o construcţie în stil
curat românească. Aşa este la românesc, cu o imensă terasă susţinută
Olari conacul Neamţu, la Enoşeşti de coloane, beciuri din zidărie, trei
Cula Călăţeanu, la Dobrotinet niveluri, scară interioară din stejar
Casa Marian, la Vlaici conacul lui masiv cu balustradă. De jur împrejur
Al. Bogdan Piteşti ori la Poiana o livadă, biserica zidită de Brătăşeni,
Radomireşti casa lui Pavel Brătăşanu. un turn de apă din cărămidă, atelierul
După insataurarea comunismului în mecanic, anexe. Stăm de vorbă cu
România, în aceste case şi-au avut localnicul Ionel Ivaşcu de 79 de ani
sediul S.M.A.-uri sau G.A.S.-uri ori din Poiana Radomireşti: „Este mare
alte instituţii ale statului comunist. păcat, domnule. Ce casă frumoasă
Se spune–cu dreptate–că scoaterea a fost asta, era zidită de meşteri
proprietarilor cu forţa din aceste italieni, era mândria comunei. Şi ce
case a fost un abuz şi că altceva mai om era Brătăşanu… Era om mare
grav nu se putea imagina. A fost într- la Bucureşti, era în Senat. A dat de
adevăr un abuz, dar nu tot ce se putea bunăvoie pământ ţăranilor de pe
imagina mai grav. Dacă în vremea moşia lui şi la 1907 când au venit unii
regimului comunist aceste construcţii din comunele vecine să-i dea foc, au
şi-au schimbat proprietarii, dar au sărit ţăranii lui şi i-au gonit. A făcut
fost menţinute, li s-au făcut reparaţii, pod peste Călmăţui care se mai vede
consolidări, beneficiau de pază–după şi azi, a făcut biserica din Poiana lângă
1989 s-a întâmplat ceva de neimaginat. casa lui. A fost deputat domnule,
Urmaşii foştilor proprietari au venea aici cu alţi oameni mari de
revendicat construcţiile, au obţinut la Bucureşti, dacă ar putea povesti
dreptul de proprietate şi le-au zidurile astea… Avea moşie mare
abandonat pur şi simplu. Lipsite de aici. Averea asta a rămas lui Polişor pe
pază, de împrejmuire, clădiri cu urmă. Acum uitaţi-vă cum arată: s-a
valoare istorică se degradează pe zi ce ruinat în 3 ani de când a fost lăsată a
trece sub ochii noştri. nimănui mai mult ca în 100 de ani.
Am vizitat deunăzi conacul lui Pavel Ce uşi erau la intrare, din stejar şi
Brătăşanu de la Poiana-Radomireşti groase, şi parchet în toate camerele.
ANUL I, NR. 6
Le-au furat hoţii să le pună pe foc. Nu după Revoluţie a fost că era aici sediul
mai sunt nici sobele, nici ferestrele. asociaţiei agricole. Acum, de doi-trei
Care a venit a luat, a furat… Acum au ani a fost lăsată de izbelişte şi uitaţi-vă
început să scoată grinzile de fier care cum a ajuns…”
ţin pardoseala, să le ducă la fier vechi. Pentru a cunoaşte importanţa acestei
Uitaţi aici, a căzut pardoseala. Să clădiri, se cuvine să ne amintim de
mergem la etaj. Nu mai putem merge, primul ei proprietar ….
s-a furat şi scara, Doamne ce scară era
aici, vedeţi, a rămas partea de sus, cu PAVLICĂ BRĂTĂŞANU
balustradă ca la bloc, făcută de meşteri Născut la 28 iulie 1858 la Şopârliţa
italieni. Au scos domnule şi cablurile (Brătăşani)-Romanaţi, Pavlică
de curent, şi ţevile de la baie, au săpat Brătăşanu este din familia boierilor
prin curte după ele. Dacă o ţin tot aşa, Brătăşeni care se trag din acel Ghinea
la anul se prăbuşeşte cu totul, păcat de Ţucala Brătăşanul, vistierul lui Matei
ea. Şi în curtea conacului era livadă. Basarab („Memoria Oltului”, nr.5/
Acum stau la umbră oile ciobanilor 2012), cel ucis de seimenii răsculaţi,
că nu mai sunt garduri, vedeţi ce ctitorul vechii biserici–azi ruinate-
urât miroase? Păcat că nu face nimic din Brătăşani (Zăpodie).
primăria noastră aici, comuniştii Pavlică Brătăşanu îşi face studiile
măcar făcuseră un azil de bătrâni. Dar de drept la Paris luându-şi licenţa
ăia mari de la judeţ ori de la Bucureşti în 1880. Reîntors în ţară intră în
de ce nu vin pe-aici?” magistratură pe care o părăseşte
Bătrânul povesteşte şi are lacrimi în după puţin timp spre a se ocupa
ochi. Îl întrebăm ce urmaşi a avut cu agricultura pe întinsele sale
Brătăşanu, dacă au revendicat casa, proprietăţi. Deputat conservator de
ce intenţii au avut cu ea. Ne spune că Romanaţi încă de la 1906, crescut
Paul Brătăşanu a avut pe Polişor, alţii
mai bătrâni spuneau că a mai avut un
ofiţer-colonel. „Când eram copil, mă
lua tata la sapă la locul lui Polişor, avea
o bucată de pământ dată de boier. A
dat odată de bunăvoie unui coleg de
şcoală pământ, altă dată unei fete de
măritat că nu avea zestre, altuia o
pereche de boi. Până la Revoluţie casa
arăta frumos, era îngrijită, curată. Şi Primul număr al ziarului „La Roumanie”,
Paris, 17 ianuarie 1918.
ANUL I, NR. 6
la şcoala lui Tache Ionescu căruia este imensă ,deoarece el conduce la
i-a fost aghiotant, senator de drept Paris ziarul „LA ROUMANIE”în
din 1929, Pavel Brătăşanu credea 1918, făcând cunoscută în occident
că „nu în speranţa puterii trebuie să
caute bărbăţie partidele, ci bărbăţia
lor trebuie să le aducă siguranţa
puterii” („Albumul conservator
democrat”-1910). În 1912 era senator
de drept cu 10 legislaturi şi şeful
organizaţiei Partidului Conservator
Democrat din Romanaţi. Din această
poziţie va susţine candidatura
tânărului N. Titulescu la Romanaţi
Primul număr al ziarului „La Roumanie”,
care intră în 1912 pentru prima Paris, 17 ianuarie 1918.
oară în Parlament, fiind protectorul
viitorului ministru de externe român cauza românilor. Memoria Oltului
(bazându-se pe asemănarea fizică, prezintă pe scurt activitatea exilaţilor
unii au spus că îi era mai mult decât români grupaţi în jurul ziarului „La
protector). În 1915 scrie din Elveţie Roumanie” din capitala Franţei aşa
pentru a susţine candidatura lui cum rezultă din consultarea colecţiei
O.Goga care candida la un post de ziarului, colecţie păstrată la Biblioteca
deputat în Romanaţi („Memoria Academiei Române din Bucureşti.
Oltului”, nr. 3/ 2012). A stăpânit în LA ROUMANIE, organe
Romanaţi mai multe moşii între care hebdomadaire des revendications et
Şopârliţa şi Pleşoiu, ultima vândută des interets roumains. Apare în limba
lui Alexe Romano. După dispariţia franceză la Paris de la 17 ianuarie
Partidului Conservator, Pavel 1918 sub conducerea unui comitet
Brătăşanu este tot activ contribuind compus din: Paul Brătăşanu–senator,
la fuziunea dintre Partidul Ţărănesc fost vicepreşedinte al Camerei,
al lui Ion Mihalache cu Partidul proprietar al ziarului LA ROUMANIE
Naţional Român al lui Iuliu Maniu în din Bucureşti; C. Banu, deputat,
1926. Astfel, la 10 octombrie 1926 era fost director al ziarului „Viitorul”şi
vicepreşedinte al nou creatului Partid director al revistei „Flacăra”; Const.
Naţional Ţărănesc. Mille, deputat, director al ziarelor
Contribuţia lui Pavlică Brătăşanu la „Adevărul” şi „Dimineaţa”; Emil
realizarea idealului unităţii naţionale D. Fagure, redactor-şef al ziarelor
ANUL I, NR. 6
„Adevărul”şi „Dimineaţa”. Ordinul de zi adresat armatei
Articolul program apărut în primul române de regele Ferdinand pe
număr al ziarului este intitulat „Notre prima pagină. O notă apărută în
tache”(„Misiunea noastră”). Tot în pagina a IIIa aminteşte de moartea
prima pagină a primului număr este lui Nicolae Xenopol (ministru al
publicată poezia Elenei Văcărescu economiei şi comerţului în guvernul
„Le Pont de Cernavoda” şi mesajul Maiorescu, senator, 55 ani, fratele
preşedintelui american Wilson în istoricului A.D. Xenopol, trimis
care se reafirmă poziţia americană extraordinar al României în Japonia).
conform căreia naţiunile ce compun La Sorbona, Elena Văcărescu şi E.
Austro-Ungaria au dreptul să-şi Benes au conferenţiat despre dreptul
hotărască singure destinul. Referitor popoarelor din Austro-Ungaria la
la românii din Transilvania redactorii autodeterminare.
amintesc că aceştia au beneficiat de Numărul 3/ 31 ianuarie 1918
completă autonomie până la Diploma informează despre întâlnirea
Leopoldină din 1691, şi chiar după universitarilor, deputaţilor şi
aceasta, Transilvania a avut Dietă senatorilor români din Paris cu
şi organizaţii proprii până la 1867. ministrul afacerilor externe al Franţei
În pagina a II a găsim un interviu la care au participat între alţii: G.
al Reginei Maria lăudând curajul Aslan, N. Coculescu, D. Hurmuzescu,
armatei şi porului român. Ermile Pangrati, C. Tafrali , D.Voinov,
Ziarul întreţine speranţa în victoria Mihai Şutzu (membru al Academiei
cauzei româneşti prin titluri ca: Române) împreună cu ministrul
„Lichidarea Austro-Ungariei”, „Din român la Paris Victor Antonescu, al
România invadată”, „România şi cărui discurs este redat. Discursul
Antanta”, „România de mâine”, fostului ministru al lucrărilor publice
„Despre popoarele oprimate din E. Pangrati, fost rector al Universităţii
Austro-Ungaria”, „D. Roosevelt din Bucureşti este de asemenea
despre România” face cunoscută reprodus. Acesta aminteşte de
lumii amploarea jafului ocupanţilor manifestaţiile româneşti de simpatie
germani în România, deplânge faţă de Franţa din 1871, când aceasta,
anarhia din Rusia care a lăsat România învinsă de Germania, pierdea Alsacia
singură în faţa armatelor invadatoare, şi Lorena. În nota „En Roumanie
publică scrisori ale românilor din envahie”(„În România invadată”)din
teritoriul ocupat p. 4 se vorbeşte despre demontarea
În nr. 2/ 24 ian. 1918 este publicat statuii lui Ovidiu de la Constanţa ce
ANUL I, NR. 6
urmează a fi transportată la Sofia. Alexandrescu, D. Anagnostiade, C.
Articolul „Un manifestation pour Banu,V. Demetrescu Brăila, Jean Th.
la Roumanie a Lyon” aminteşte Florescu, C. Mille, D. Negulescu, Şt.
despre conferinţele Elenei Văcărescu Rusănescu, D. Hurmuzescu,Traian
susţinute la invitaţia primarului Lalescu, O. Trafali, D. Voinov, Emil D.
oraşului Lyon. Fagure, ş.a.
La 7 februarie 1918, ziarul informează În numerele următoare ziarul prezintă
despre moartea dr. C. Istrate („La condiţiile de pace impuse României
mort d`un grand Roumain”). pe care le consideră inacceptabile,
În contextul negocierilor între mersul negocierilor, campania
guvernul român şi ocupanţi, la 7 antidinastică a lui Al. Beldiman din
martie 1918 ziarul publică un „Apel ziarul „Lumina” dar şi telegrama
către regele nostru şi guvernul adresată regelui de Simion Mândrescu
nostru” al refugiaţilor români de în numele Comitetului Românilor
la Paris în care îşi exprimă durerea din Transilvania. Acesta îl imploră pe
faţă de anunţatele tratative de pace suveran să nu-i abandoneze pe cei 4
considerând că semnarea unei păci milioane de români ardeleni.
separate constituie pentru România După semnarea păcii de la Buftea,
un atentat la libertatea sa şi la idealul criticile exilaţilor români se înăspresc.
său naţional. Semnatarii îşi exprimă În articolul „Une paix de haine” („O
convingerea că, urmând exemplul pace duşmănoasă”), editorialistul
Serbiei şi Belgiei, România va face exclamă: „Vae victis […] Aşa cum în
toate eforturile pentru a-şi salva ceasul marilor încercări copiii tac şi
onoarea şi independenţa. În scrisoarea îşi privesc mama, ochi în ochi, aşa şi
similară adresată primului ministru Mama noastră a tuturor ştie bine că
se adaugă „Sperăm că nu se va găsi fiii ei nu i-au vrut moartea, ci ei au
un român pentru a semna o pace dorit strângerea în jurul ei a fraţilor
similară care va fi o adevărată crimă şi surorilor de pretutindeni, pentru ca
faţă de morţii noştri pentru Patrie şi într-o zi să nu li se spună: Voi aţi fi
faţă de generaţiile viitoare”. Apelul putut face şi nu aţi încercat.
este semnat de 62 de personalităţi Pe larg sunt redate comentariile presei
ale exilului românesc între care: C. P. franceze referitoare la pacea încheiată
Olănescu, E. Pangrati, P. Brătăşanu, de România care demonstrează
G. Cavadia, N. Coandă,C. Costescu că aliaţii au înţeles corect situaţia
Comănescu, D. Drăghicescu, României. „Le Petit Journal” comenta:
Thoma Ionescu, G. Mironescu, Al. „România, redusă la neputinţă prin
ANUL I, NR. 6
trădarea Rusiei, este obligată să se de acţiune la 9 mai 1918. Preşedinte
încline în faţa fatalităţii inevitabile era Thoma Stelian (fost ministru,
şi să accepte durele condiţii de pace senator şi profesor la Facultatea de
impuse de învingători”. Drept)iar vicepreşedinţi sunt aleşi
Este descrisă plecarea misiunii militare E. Pangrati şi Paul Brătăşanu.
franceze de la Iaşi când, cu vocea Tratatul de pace impus României de
înfiorată de emoţie B. Delavrancea a Puterile Centrale prilejuieşte la 10
înmânat g-ralului Berthelot un mesaj mai 1918 apariţia unui „Protest al
din partea parlamentului României. Românilor contra Tratatului de la
Cu lacrimi în ochi generalul a exprimat Bucureşti” prin care „Românii liberi
admiraţia sa pentru curajul românilor trăitori pe pământul nobilei Franţe,
spunând că Franţa nu va permite ridică glasurile pentru a protesta
asuprirea României „independenţa contra crimei monstruoase. Ei se fac
şi aspiraţiile poporului român vor fi astfel ecoul sentimentelor naţiunii
apărate şi duse pe frontul occidental, române întregi. Actul de la Bucureşti
unde umanitatea va trebui să apere nu este un tratat de pace; el este în
cauza României”. contradicţie flagrantă cu noţiunea
Structura noului guvern condus de de pace aşa cum lumea civilizată o
Al. Marghiloman este prezentată înţelege […] În numele poporului
în paginile ziarului cu remarca român, noi ne declarăm astăzi ca
pertinentă că doar ministrul afacerilor şi ieri, aliaţii Puterilor Antantei şi
externe C. Arion este puţin mai proclamăm nul şi neavenit Tratatul de
cunoscut. Presa franceză foloseşte la Bucureşti cu toate clauzele sale şi
sintagma „La pauvre Roumanie”. convenţiile adiţionale. Şi de asemenea
Un extras din presa de peste ocean în numele poporului român facem
(„Chicago Sunday Tribune”/ apel către guvernele aliate să nu
24 febr. 1918), demonstrează că abandoneze România şi revendicările
eroina Ecaterina Teodoroiu era ei juste.În secolul XX, libertatea
cunoscută în America. naţiunilor ca şi libertatea cetăţenilor
La 14 aprilie 1918 ziarul anunţă trebuie să fie sacră. Nici o forţă, nici
unirea Basarabiei cu România iar la un tratat nu poate împiedica dreptul
25 aprilie condamnă intenţia Austro- unui popor de a aspira la unitatea sa
Germanilor de a anexa Dobrogea la naţională şi la independenţa sa. Orice
Bulgaria. convenţie care pretinde ignorarea
Colonia românilor de la Paris şi-a acestor drepturi imprescriptibile
discutat statutele şi a ales un Comitet ,este nulă în faţa istoriei. Purtători
ANUL I, NR. 6
Ziarul publică integral textul tratatului
de pace dintre România şi Puterile
Centrale, insistând pe înrobitoarele
prevederi economice.
La 1 august, Take Ionescu adresează
de la Iaşi o scrisoare redactorilor
ziarului manifestându-şi bucuria că
românii din emigraţie au creat un
jurnal în care să-şi poată exprima
părerile, jurnal care este al tuturor
românilor.
Părintelui Vasile Lucaciu i se face o
Ziarul „La Roumanie” salută unirea
Basarabiei cu România prezentare elogioasă la 29 august 1918,
de cuvânt ai sentimentelor neamului lăudându-i-se modestia, patriotismul
nostru, noi adresăm această protestare şi activitatea în cadrul Ligii pentru
guvernelor şi popoarelor care se bat Unitatea tuturor Românilor căreia
şi suferă pentru un ideal generos. i-a fost preşedinte, ca şi implicarea
Tuturor le cerem: Justiţie şi Libertate”. în aducerea voluntarilor ardeleni
Printre semnatari este şi Traian Vuia ori susţinerea cauzei naţionale peste
(preşedintele Comitetului Naţional ocean.Vasile Lucaciu va fi prezent
al Românilor din Transilvania şi la Paris la aniversarea declarării
Bucovina, înfiinţat la 30 aprilie 1918), războiului, la 31 august 1918.
care afirmase la Roma: „Mai există Ziarul anunţă la 15 septembrie 1918
încă o Bastilie: Imperiul Austro- crearea Consiliului Naţional Român:
Ungar, în care sunt închise popoarele „Toţi românii locuitori în Franţa au
din monarhia dualistă”. răspuns unanim la convocarea ce
La moartea lui B. Delavrancea,
ziarul publică o notă elogiind
personalitatea dispărutului:
„Delavrancea mare scriitor,
Delavrancea orator fără egal
era mândria naţiunii noastre
nu numai pentru bogăţiile
minunatului său talent, dar
de asemenea pentru ardoarea
naţionalismului său înalt.” Protestul românilor contra tratatului de la
București
ANUL I, NR. 6
le-a fost adresată părintele Vasile nu era decât un ideal ,devine astăzi o
Lucaciu, preşedinte al Ligii pentru realitate […] Acele trei noţiuni magice
unitatea tuturor Românilor, de Jean de spirit francez: Libertate, Egalitate,
Cantacuzino preşedinte al Federaţiei Fraternitate trebuie să devină realităţi
Unioniste Române şi de d-nii vii în statul român care se va întinde
E.A. Pangrati şi Paul Brătăşanu – de la Nistru până la Tisa.[…]Egalitate
vicepreşedinţi ai Coloniei Române”. completă între toţi cetăţenii români
Paul Brătăşanu a prezidat lucrările şi a fără deosebire de rasă, de religie,
rostit un discurs redat integral. sau de clasă; egalitate completă în
Paul Brătăşanu a prezidat şi faţa votului universal,direct, secret
întrunirea de la 3 octombrie şi obligatoriu.” La 28 nov. 1918
1918 când Take Ionescu este ales ziarul conţine în prima pagină harta
preşedinte al Consiliului Naţional României Mari şi ultimatumul adresat
al Unităţii Românilor, pe care
guvernul francez îl recunoaşte la 12
oct. 1918. Între membri figurează C.
Basarab Brâncoveanu, P. Brătăşanu,
N. Titulescu.
Ziarul publică la 7 nov. 1918 ştirea
încheierii armistiţiului („L’Armistice
Austro-Hongrie et les Droits des
Roumains”), Consiliul Naţional
al Unităţii Române a pretins cu
hotărâre dezmembrarea Ungariei în
teritorii naţionale independente pe
baza principiului autodeterminării
popoarelor.
La 14 noiembrie 1918 ziarul dă
publicităţii ultimatumul adresat de
guvernul României feld-mareşalului
Mackensen de la Iaşi şi declaraţia
de război către Germania, făcând
cunoscută capitularea Germaniei. Placa memorială aşezată la Paris la 27 februarie
Editorialul ziarului din 20 noiembrie 1936 de Dinu Cesianu, ministrul României
în Franţa amintind activitatea Comitetului
este intitulat „Către marea Românie” şi Naţional al Unităţii Românilor al cărui organ
între altele se spune: „Ceea ce ieri încă oficial a fost ,,La Roumanie” fondat de ,,marele
român Pavel Brătăshano”
ANUL I, NR. 6
de românii transilvăneni guvernului C. Dissescu, Paul Brătăşanu, Prinţul
maghiar. Profesorii universitari C. Basarab Brâncoveanu, Octavian
români refugiaţi la Paris au participat Goga, N.S. Rusănescu. Au rostit
la o recepţie oferită de universitarii discursuri Take Ionescu şi O.Goga.
francezi la 17 noiembrie. Personalităţi de mare prestigiu au
La 10 decembrie 1918, ziarul sprijinit cauza românilor. Astfel,
titrează pe prima pagină: „Cent Rafael Georges Levy, distins membru
mille Roumains de Transylvanie al Institului Francez a publicat un
et des pays roumains de Hongrie articol pledând pentru constituirea
reunis a Alba-Julia, en Assemblee unei Românii care să înglobeze
Nationale,proclament l`Union avec le toţi românii (1 august 1918). La
Royaume de Roumanie” fel preşedintele Asociaţiei franco-
Ziarul a atras atenţia asupra române Lacour-Gayet arăta justeţea
zvonurilor conform cărora România aspiraţiilor românilor (8 august
va fi tratată la Congresul de pace ca 1918). Apărători ai cauzei româneşti
naţiune de categoria a II-a, a relatat au fost şi oamenii politici francezi:
despre manifestaţia jurnaliştilor Georges Clemenceau–preşedintele
francezi în favoarea României consiliului de miniştri, Stephen
redând discursul lui N. Titulescu. Pichon–ministru de exterene, Paul
La dineul de prietenie cu diplomaţii Deschanel–preşedintele Camerei sau
britanici au participat şi N. Titulescu, M. Dubost–preşedintele Senatului.
Conacul Brătăşanu de la Poiana-Radomireşti
ANUL I, NR. 6
După prezentarea în parlamentul Alţi colaboratori: Vasile Stroescu,
de la Budapesta a declaraţiei de Const. Mille, G. G. Mironescu.
autodeterminare a românilor
din Transilvania, ziarul sublinia În loc de concluzii: Pentru întreaga
că românii sunt o naţiune nu o sa activitate în slujba neamului
naţionalitate iar dreptul naţiunilor românesc, Pavel Brătăşanu merită
nemaghiare de a se organiza liber era un muzeu la Poiana şi aceasta trebuie
socotit ca o chestiune internaţională să fie destinaţia casei despre care
de onoare pentru întreaga umanitate s-a vorbit aici. Cerem autorităţilor
(31 oct. 1918). în drept să se implice în acest
Ziarul a relatat pe larg şi despre vizita caz, să oblige proprietarul ca în
la Paris a Reginei Maria a României conformitate cu Legea Patrimoniului
în martie 1919, despre moartea Cultural Naţional să asigure paza
patriotului George Pop de Băseşti- acestui obiectiv spre a se opri jaful,
preşedintele Adunării Naţionale de iar consiliul local Radomireşti în
la Alba Iulia, a reprodus declaraţiile colaborare cu Consiliul Judeţean Olt
lui Iuliu Maniu referitoare la politica şi Ministerul Culturii să gândească
externă românească. un proiect cu finanţare europeană
La 27 martie 1919 sunt reproduse menit să reabiliteze clădirea. În alte
discursurile rostite de Take Ionescu, părţi acest lucru s-a făcut–de exemplu
Paul Brătăşanu, N. Titulescu la dineul la Alba Iulia unde s-a reconstruit
din 23 martie când s-au întâlnit cu Cetatea prin fonduri Europene. Aici
diplomaţii italieni. este vorba de neimplicare pentru că
Nerespectarea la Conferinţa păcii a nu ştim câte amenzi a primit până
promisiunilor aliate din 1916 atrage în prezent proprietarul pentru că nu
din partea emigraţiei române proteste asigură paza acestui obiectiv clasificat
sub titlul „Justice pour le peuple ca monument istoric.
roumain” la 22 mai 1919. În acelaşi Poate aud acest strigăt de alarmă şi
număr (ultimul), ziarul prezintă reprezentanţii Partidului Conservator
situaţia prizonierilor de război din pe care Pavel Brătăşanu l-a slujit cu
cazarma husarilor de la Krefeld– credinţă şi dezinteresare.
Germania. Paul Brătăşanu semnează Atragem atenţia că urmează sezonul
un ultim articol „Răspuns unui toamnă-iarnă în care hoţii de fier
strigăt de alarmă” în care pledează vechi, lemn sau cărămidă devin de
pentru includerea României la masa nevoie foarte activi.
negocierilor alături de statele mari. Promitem să revenim.
ANUL I, NR. 6
Publicaţii Periodice din Olt şi Romanaţi

prof. Ion D.Tîlvănoiu, prof. Floriana Tîlvănoiu
Memoria Oltului continuă prezentarea celor mai importante publicaţii

periodice apărute în Olt şi fostul judeţ Romanaţi. Descoperim ziare apărute
imediat după primul război mondial în paginile cărora intelectuali olteni
mai puţin cunoscuţi astăzi depun eforturi pentru construirea de monumente
închinate eroilor, cer reînfiinţarea şcolilor închise. Partidele politice aveau
propriile organe de presă prin care se adresau simpatizanţilor. Din paginile
presei oltene de altădată aflăm ce personalităţi politice ori culturale treceau
prin Olt şi Romanaţi.
DEMOCRAȚIA OLTULUI, ziar rostul apariției ziarului: „De doi ani

național-liberal, Slatina, 2dec. 1918- și mai bine, partidul liberal n-a mai
15 oct. 1922, apare săptămânal, 20 bani putut sta de vorbă cu prietenii și
nr., apare sub direcțiunea unui comitet, partizanii săi din județul Oltul nici pe
Tip. C. Constantinescu, Slatina, apoi calea întrunirilor, nici pe calea presei.
la imprimeriile „Independența”, Și cu toate acestea în acești doi ani și
București, str. Academiei nr. 17. ceva s-au petrecut atâtea schimbări,
Apariția este supravegheată de prefaceri și evenimente cât nu s-au
Al. Alimăneșteanu, președinte al întâmplat în două mii de ani aproape.
Organizației P.N.L.–Olt. Ediție Dintr-un Regat mic și izolat, bănuit
specială la 19 ian. 1922. Este înlocuită când de unii când de altii, pândit mai
de GAZETA OLTULUI, Slatina 1922- ales când de o împărăție când de alta
1926. Apariții intermitente: 1-16 dec. astăzi suntem aproape de trei ori mai
1918, 10 ian. -20 mai 1919(Slatina), 16 mari de cum eram acum doi ani, azi
aug. 1919-iun. 1920(București), 1 ian. suntem ceea ce se strigă de la Nistru și
1921-15 oct. 1922(Slatina). Primul de la Kavarna până la Tisa: România
nr. apărut la 2 dec. 1918 descrie Mare, temută de unii, respectată de
marele entuziasm popular provocat alții, iubită însă și sprijinită de toată
de înfăptuirea visului de veacuri omenirea cu care am intrat în război
al poporului român–Unirea de la contra Germanilor și a Bulgarilor.
1Decembrie 1918. Tot în nr. 1 ( an I) I. Am suferit destul și cei ce au rămas
I. Florescu semnează în prima pagină aici și cei ce am fost dincolo de Siret.
un „Cuvânt către olteni”, explicînd Dar aceste învățături și observații
ANUL I, NR. 6
noi nu ni le putem comunica unii
altora-mai ales acum când prin
introducerea votului obștesc, cercul
nostru electoral a ajuns de la 3 000
la 30 000 de alegători-decât pe calea
presei. Și iată de ce partidul nostru
liberal din Olt a decis scoaterea
ziarului DEMOCRAȚIA OLTULUI.
Învățăturile și observațiunile căpătate
[…]nu ne-ar putea folosi la nimic însă
dacă ele nu vor fi grupate, clasate și
formulate de oameni cu o îndelungată
experiență socială și politică”.
Institutorul Gh. Poboran dedică
... și câteva din lucrările sale
marelui eveniment al Unirii tuturor (Biblioteca Academiei Române)
românilor „Cântecul Unirei tuturor înainta acte doveditoare”. Articolele
românilor” (nr. 1 / 2 dec. 1918 ) iar vorbesc despre „bravura național
înv. C. Bălan (Vața–Olt) trimite liberalilor din Olt”. Răzbat din
poezia „Imnul României Mari”. paginile ziarului știri despre greutățile
cauzate de războiul abia încheiat. Sunt
și știri referitoare la împroprietăririle
din Olt, convocări și bilanțuri ale
Institutorul George Poboran...
Din informațiile ziarului mai aflăm că

„S-a prelungit termenul până când
cei păgubiți de bombardament pot ... și câteva din lucrările sale
(Biblioteca Academiei Române)
ANUL I, NR. 6
făcută înaintea sărbătorilor de iarnă.
Ziarul reapare după o întrerupere de
4 luni, la 10 aprilie 1920 „pentru a
contribui ca întotdeauna la luminarea
chestiunilor mari care interesează
neamul nostru și în special județul
nostru. În nr. 8/15 aprilie 1921, citim
în pag. 3 despre prima împroprietărire
din jud. Olt, făcută în com. Văleni în
oct. 1920 iar în nr. 11/29 mai 1921. I.
I. Florescu semnează un medalion „I.
C. Brătianu-100 de ani de la naștere”.
În nr. 13/1 iul. 1921, președintele
Societății Veteranilor de Război
din jud. Olt –C. Stavarache –aduce
băncilor național–liberale. Interesante „cele mai călduroase mulțumiri
sunt știrile despre inaugurarea tuturor acelora care au contribuit la
monumentelor eroilor din 1916-1918 mărirea fondului pentru ridicarea
și diferitele turnee. Ziarul, cu simpatii unui monument în orașul Slatina, în
liberale, caută să se dezvinovățească de amintirea eroilor care au murit pentru
crima contra țăranilor uciși în 1899 în înfăptuirea României Mari”. Din nr.
Gara Slatina acuzând pe conservatori 16 /8 sept. 1921 aflăm despre doleanța
„fiindcă ei se aflau la putere. În nr. conducerii Lic. Radu Greceanu
10 /23 martie 1919 este descrisă în din Slatina adresată Ministerului
pagina a II-a vizita lui I. I. C. Brătianu Instrucției. Se cerea revenirea asupra
la Slatina pentru a prezida Consiliul deciziei de desființare a liceului pe
de Administrație al Băncii Slatina. motiv că nu sunt 30 de elevi într-o clasă.
Ziarul publică numeroase articole Ministerul nu revocă însă decizia. Nr.
prin care sunt atacați reprezentanții 21/4 dec. 1921 face referiri asupra
Partidului Țărănesc. activității lui C. Ionescu-Olt (fruntaș
În nr. 5/20 ian. 1919, George Poboran al Partidului Țărănesc din Olt)care
semnează articolul „ O localitate din publicase broșura „Partidul Țărănesc
țara noastră despre care se pomenește și lupta de clasă”. Despre dineul oferit
înainte de anul 274 d. Christos- de Prefectura Olt în cinstea P. S. S.
Clocociovul (Clocociogul) numit Episcopul Argeșului-Visarion Puiu,
înainte Clivul”. Este semnalată și vizita citim în nr. 27/15 febr. 1922. Un articol
la Slatina a generalului Averescu
ANUL I, NR. 6
din nr. 29/15 martie 1922 anunță DINTRE SUTE DE CATARGE,
despre șezătorile artistice naționale revistă de educație politică, patriotică,
ce vor avea loc sub conducerea științifică și culturală a elevilor
artistului național Ciorobea, la care Liceului „Ion Minulescu”, Slatina,
vor participa artiști de la toate teatrele 1971-1978. La B. A. R. se găsesc
mari din țară. Din nr. 35/18 iunie numerele: 6, 8 (1972), 9 (1973), 13
1922 aflăm despre inaugurarea la 15 (1978). A apărut un nr. și în 1977,
august a monumentului eroilor de la dedicat centenarului Independenței și
Perieți lucrat în atelierele P Carajanis aniversării a 70 de ani de la răscoalele
din Craiova. Înalt de 5 m și având în țăranilor din 1907. Din colectivul de
vârf un vultur de bronz, monumentul
are săpate pe frontispiciu cuvintele
Reginei Maria: „Nu plângeți eroii”.
Din nr. 37/15 iul. 1922 aflăm despre
două monumente similare: , Fântâna
Monumentală” din com. Dumitrești
și „Monumentul Eroilor” din cătunul
Clocociov, ambele sculptate în
atelierele maistrului pietrar Giovni
Bianchi din Slatina. Traian Biju dă
informații despre o excursie a elevilor
Lic. Radu Greceanu în M-ții Rodnei
și Bucovina (nr. 38/aug. 1922). În nr.
41/1 oct. 1922, apar amănunte despre
dezvelirea monumentului eroilor din
com. Crăciunei de Jos (21 sept. 1922). redacție fac parte: Dorin Brutaru,
Nr. 42 /15 oct. 1922 redă pe larg Baciu Gheorghe, Gheorghe C-tin,
aspecte de la ceremoniile încoronării Gheorghe Cotar, Zefir Ghencea,
Regelui Ferdinand la Alba-Iulia. Daniela Mateescu, Mihaela Oprea,
(B. A. R. P. IV 5 186 F. 48X33cm) C-tin Sorescu. Profesori îndrumători-
Bibl. P. P. R. tom. I I, p. 180, Constanța Zamfira, Mariana Cereș și
P. P. R. tom. I I I, p. 262. Paula Ursu.
Gh. Mihai –File din istoria Publică poezii: C-tin Sorescu,
P.N.L. în județul Olt (2004, Slatina, Dănuț Ungureanu, Anca Gîrlea, N.
pag. 39 ) Călin, Mihaela Bustuchină. Proză:
Dorina Tecuceanu, Marin Buciu iar
ANUL I, NR. 6
Tatiana Chelaru traduce „Bujorul Emil Manu critic și istoric literar;„-
Alb” de L. Lîșenco. Nr. 8(dec. 1972) Amintiri despre Ion Minulescu”, prof.
găzduiește un interesant interviu dr. Vasile Netea ; „-Matematica-
cu scriitorul Eugen Barbu realizat știința prezentului și viitorului”;conf.
de Marin Buciu la Slatina cu ocazia dr. Gheorghe Vraciu; „-Elemente
constituirii cercului literar județean privind sociologia relațiilor dintre
„I. Minulescu”, ocazie cu care au generații”, conf. dr. Ștefan Costea.
fost prezenți la Slatina și poeții Dan A participat de asemenea la eveniment
Mutașcu și Ion Lotreanu, ziaristul fiica poetului, Mioara Minulescu care
Dumitru Constantin, toți colaboratori în pag. 10 publică „Amintiri despre
ai revistei „Săptămâna”(p. 29). tatăl meu”.
Alți colaboratori: D-tru Bărbulescu, Sub titlul „Clipe de neuitat în
Ilie Tudor, Cornel Răduț, Rodica ambianța minulesciană”, eleva Loana
Nicolăescu, Dănuț Popescu, Rodica Mateescu prezintă impresii în urma
Popescu, Cristina Boceanu, Marin vizitării casei memoriale a poetului
Rotaru, Luminița Mitroi, Carol Ion Minulescu din București, iar sub
Kovacs ș.a. titlul „Minulescu la Slatina” Rodica
Din nr. 7(mai 1972)-identificat de noi Popescu scoate în evidență legăturile
în arhiva prof. Gh. Mihai, Slatina- poetului cu orașul de pe Olt.
aflăm că revista a ocupat locul I la La rubrica „Album liric” colaborează
concursul revistelor școlare organizat cu versuri : C-tin Sorescu, Dănuț
de C. C. al U. T. C. Este publicat decretul Ungureanu și Nicolae Călin.
prin care se atribuie numele „Ion Un număr al revistei apare și în ian.
Minulescu” liceului nr. 2 din Slatina 1981, prilejuit de centenarul nașterii
și un „Cuvânt către elevii Liceului poetului Ion Minulescu. Colaborează
„Ion Minulescu”, Slatina semnat de la acest număr: Mioara Minulescu(
Mioara Minulescu, fiica poetului. „Amintiri despre tatăl meu”), Mihaela
Dintr-o informare găzduită în p. 9 Dragomir („Minulescu și Slatina”),
aflăm programul și ce personalități Cristina Florescu și Irina Georgescu(
au participat la eveniment:–„Ion „De ce ne place Minulescu?”). Sunt
Minulescu–omul și scriitorul”prof. publicate poezii ale membrilor
dr. Ovidiu Papadima, Universitatea cenaclului literar „Ion Minulescu”.
București; „-Ion Minulescu, promotor (B. A. R. P. I I I. 37 542, F.
al simbolismului românesc”, Mihai 35X20cm.)
Gafița, critic literar; „-Ion Minulescu Bibl. T. Opriș-Reviste literare ale
și conștiința simbolismului românesc”, elevilor, 1834-1974, p. 204.
ANUL I, NR. 6
„Forța educativă a revistelor
școlare”, de Octav Pârvulescu, în
OLTUL nr. 1512, din 6 ian. 1973.
-„Dintre sute de catarge”, publicația
elevilor Liceului nr. 2 Slatina, în
OLTUL nr. 1233 din 11 febr. 1972.
DIRECȚIA NOUĂ, ziar național-

liberal. Apare la Slatina sub direcția
unui comitet de 2 ori pe săptămână de
la 15 mai 1914 până la 15 aug. 1914.
Redacția în localul „Băncii Slatina”, 4 Al. Iliescu, lider P.N.L. Olt
pag., 10 bani.
personale ale fiecărui
membru al acestui partid
nu vor angaja nici partidul
nici redacția ziarului […]
voim ca reformele ce se
vor face pentru viitor să
fie astfel alcătuite încât să
permită și breslașilor de
la orașe și proprietarilor și
sătenilor să fie în mod real
reprezentați în viitoarele
camere și să fie reprezentați
prin tot ce e mai sănătos la
minte, mai cult, mai cinstit
Proprietar: I. I. Florescu, girant și
și mai caracter, iar nu prin oameni
administrator I. Tomescu-avocat. În
cu gărgăuni sau prin oamenii de
articolul program se precizează că:
casă. Și vrem fapte mai multe, vorbe
„Ziarul DIRECȚIA NOUĂ este un ziar
mai puține. Aceasta e direcția nouă
politic liberal-național. El va susține
pe care vrem să îndrumăm luptele
atât înainte cât și după alegeri politica
noastre politice”.
guvernului și a partidului liberal
Ziarul acordă atenție desfășurării
din Olt, conform direcțiunei, dată
ședințelor ordinare ale Consiliului
de șeful nostru local dl. Alexandru
permanent, comemorărilor unor
Iliescu. Se înțelege că părerile
personalități ale culturii românești
ANUL I, NR. 6
(Mihai Eminescu), activității pe Colaborează cu poezii: Doina Bucur,
tărâm cultural a unor personalități Leontin Iliescu, Coca Farago, Radu
oltene (cazul muzicianului slătinean Pârvulescu, Dimitrie Stănculescu,
V. Buică ). Victor Revent, I. C. Popescu-Polyclet,
Se cunosc 7 numere. Ion A. Magnea (Ion Potopin), St.
(B. A. R. P. IV. 4006, F. 48x32 cm ) Mardaloescu, Paul Constant, Nellu
Bibl. Gh. Mihai –File din istoria Cristescu, Emil Vora, Sultănica
P.N.L. în județul Olt (2004 –Slatina, Ionescu, cu proză scurtă: Adrian
pag. 40)
DOMNUL DE ROUĂ, revista

Liceului „Ioniță Asan”, Caracal,
apare lunar între 1 dec. 1930 și oct.
1937, sub conducerea unui comitet,
având redacția și administrația la
Liceul „Ioniță Asan”. Redacția și
administrația str. Regina Elisabeta,
nr. 36, Caracal. Cuvântul înainte
este semnat de preotul I. Florescu
(nr. 1 ), revenind cu precizări în nr.
3 (1933)și Aristide Popovici(„Ce
vrem să fie DOMNUL DE ROUĂ?”).
Tânărul Ion Potopin
Maniu, Lazăr Iacob, Mihai Lungianu,

Sabina Papilian, St. Mardaloescu.
Fragmente de roman semnează Victor
Revent(„Gina Salcie”), și Doina Bucur
(„Ionică”și „Amurg de toamnă”). Se
mai publică unele culegeri de folclor,
se fac traduceri din literaturile italiană
ANUL I, NR. 6
(Renato Fucini)și franceză (Leconte ECOUL, ziar local, Caracal, apare
de Lisle), se scrie despre literatura lui de la 8/21nov. 1918 (An. I, nr. 1)
Ion Creangă și a lui G. Topârceanu și până la 25 nov. 1918 și de la 21 febr.
se discută romanul lui Victor Papilian 1919 până la 15 febr. 1922 (An. III,
„Fără limită”.
Coca Farago semnează poeziile
„Toamnă” și „Poeme pentru
singurătate”
În nr. din oct. 1937, Gh. Constantinescu
are articolul „Sărbătorind pe B. P.
Hașdeu”.
În paginile revistei se întâlnesc și
tablouri, reproduceri de icoane
(„Portalul bisericii Toți Sfinții” din
Caracal, de Hortence Popescu ).
(B. A. R. P II 17211; și la Biblioteca
Județeană Dolj)
Bibl. Vezi PANDURUL,
nr. 3 /mai, iunie 1938, pag.
20; VREMEA NOASTRĂ, nr. 3 /15
iunie 1937, pag. 3; vezi și „Publicații
din perioada interbelică” de Paul Lică,
în „Romanațiul”, nr. 47 /mart. 1991;
ROMANAȚUL, nr. 25 /13 iunie 1937,
pag. 4 și de același autor „Publicațiiale nr. 18). Tipografia „Românească
cadrelor didactice în colecțiile Cooperativă”, 25 bani nr.
Muzeului Romanațiului”, în OLTUL În primul număr publică Ordinul
CULTURAL, nr. 4(10)/2000, p. 12. Circular al comandantului Armatei
-D. G. L. R., vol. II, p. 712. ; Aliate de Dunăre, g-ralul H.
-Paul Lică –I. P. R., p. 91. Berthelot privind măsurile de luat,
-T. Opriș –Reviste literare ale urmare a încheierii armistițiului cu
elevilor…, p. 204. Puterile Centrale. În nr. 3 (10/22 nov.
(Cu un „Cuvânt înainte”de Adrian 1918 ziarul dă detalii despre marea
Maniu. ) manifestație națională din Caracal
- L. Predescu–Enciclopedia din 9 nov. și extrase din presa centrală
„Cugetarea”, p. 231. privind retragerea armatelor germane.
ANUL I, NR. 6
ECOUL OLTULUI, ziar conservator,
Slatina, 10 apr. 1905-10 febr. 1908,
5 apr. 1915-17 mart. 1916 director
politic Titus St. Stoika, anul 12 lei, nr.
10 bani. De la 5 apr. 1907 schimbă
subtitlul în „Organ Independent”. La
nr. din 1 mart., 25 mai-1iun. 1907, 5
apr. și 24 mai 1915-tipografia Costică
Constantinescu & fiu, Slatina. La
6 mai 1907, tipografia „Fulgerul’’,
Craiova. De la 1 la 5 sept. 1907-20
apr. -7mai, 30 iun. -24 sept. 22 oct., 29
oct. și 26 nov. 1915-tipografia David
I. Benvenisti Craiova. De la 25 ian. la
10 febr. 1908 tipografia „Societății’’ G.
Bulbeș și Gagelescu –Slatina. La 12
nov. 1915 și la 10 ian. -17 mart. 1916
Apar poezii închinate evenimentului tip. Macavei –Craiova. Nu apare între
(„Bine ați venit”, de Florica Rădulescu- 15 sept. 1907 și 25 ian. 1908 și nici
București și „Tricolorul”, de Valentin între 10 febr. 1908 -5 apr. 1915.
P. Antonescu). În nr. 5(13/26 nov. Redacția și administrația: str.
1918) aflăm despre prinderea g-ralului Basarabilor, nr. 33, Slatina.
Mackensen la Sibiu și este publicată În „Cuvântul înainte’’, directorul
lista prefecților numiți în județe. Nr. ziarului se adresează cititorilor: „Iubiții
15 din 21 febr. 1919 informează în pag. noștri cititori și abonați, călăuziți de
2 despre prima ședință a Consiliului cele mai nobile sentimente am socotit
Județean Romanați nimerit a scoate acest ziar pe care l-am
Alți colaboratori: G. I. Macri, Emil intitulat „ECOUL OLTULUI’’ vom
Nicolau, Vasile Oroveanu, Ilie N.
Mărculescu.
De la nr. 16 /29 nov. 1918 apare cu
titlul „ECOUL ROMANAȚULUI”.
( B. A. R. P. IV. 5185, F. 32X25cm.4)
Bibl. P. P. R. , tom. III, p. 299
Paul Lică-I. P. R., p. 36.
ANUL I, NR. 6
tuturor și exigențelor celor
mai pretențioși’’. Tot în nr.
1/10 aprilie 1905 este anunțată
reînființarea gimnaziului
Radu Greceanu din Slatina–
„desființat de liberali”–
în urma insistențelor lui
C. Colibășeanu (șeful P.
Conservator-Olt)și a lui
C. Munteanu (prefect de
Olt). În nr. 5/8 mai 1905
căuta în mod conștincios a face din este recomandată broșura
acest jurnal, oglinda realității în care „Chestiunea țărănească” de Spiru
orișicine să poată găsi un cuvânt de Haret, recent apărută iar nr. 7 /12 iun.
laudă și de încurajare pentru faptele 1905 informează despre reprezentația
sale cele bune. Vom combate fără dată de artistul Coco Dimitrescu la
cruțare și fără ură sau pasiune pe toți Sala Cercului Militar din oraș.
acei ce nesocotesc cinstea, dreptatea V. Fărcășanu traduce din Paul Bourget
și adevărul, cele trei principii
fundamentale pe care se reazimă
ideea conservatoare. Afară de partea
politică, vom trata pe rând în acest ziar
și chestiuni de agricultură, comerț,
industrie, medicină, literatură, științe,
arte și arhitectură. Fiecare din noi
știe cât de mari sunt sacrificiile făcute
cu ocaziunea apariției unei gazete.
Suntem în drept a spera că cititorii
acestui organ de publicitate, apreciind
aceste sacrificii ne vor încuraja și
cu fapta și cuvântul lor pentru a
duce cât mai departe lupta care să
condiționeze propășirea acestui județ,
atât de abandonat. Din partea noastră,
declarăm că nu vom cruța nimic,
pentru a corespunde așteptărilor Al. Ghirigiu, prefect Olt
ANUL I, NR. 6
(nr. 10/12 iun. 1905) iar George Stavri Mare Întrunire De Protestare Contra
publică poezia „Glossa” în nr. 16/21 Sălbăticiilor Grecești’’.
aug. 1905, p. 2. În același nr. suntem Colaboratori: Th. Speranția, N. I.
informați despre faptul că s-a strâns Rădulescu, Cascabelo Dumitru, N.
suma de 864 lei pentru iluminarea Giculescu, dr. O. Zaharia, Digeo.
Grădinii Publice Elisabeta din Slatina Începând cu nr. 27/1905 apare la
cu lămpi Washington. 1și 15 ale fiecărei luni. Nr. 2 /17
În nr. 19 /11 sept. 1905 este redat aprilie 1906 dă infirmații despre
testamentul lui I. Varipati, care a lăsat reprezentația teatrală a trupei române
pentru școlile locale o mare parte de operetă de sub direcția domnului
a averii sale. În nr. 25/1 nov. 1905 Al. P. Marinescu, cu spectacolele
apare anunțul despre un mare festival „Fetița dulce”, „Curse Grătare”, „Vânt
artistic susținut de primadona Operei de primăvară”, „Păpușa” și „Azilul
din București- Irena de Vladaia, Fecioarelor”, spectacole ce au avut loc
însoțită de pianistul Frederic Paulman în Sala Cercului Militar din Slatina.
și artistul Gr. Savu, la Sala Cercului De la nr. 2/1907 apare o dată pe
Militar –Slatina. Sunt publicate poezii săptămână. În nr 5/1907, cu ocazia
contra grecilor de Th. Speranția și alegerilor de balotaj la colegiul I
altele semnate cu pseudonim. Senat din Olt, sunt publicate scrisori
În nr. 27/1905 pe prima pagină adresate d-lor D. Sturza, Ion I.
se relatează despre participarea Brătianu, M. S. Regelui.
personalităților locale (dl. G. Poboran, Despre înființarea Societății Culturale
dl. Sfintescu, C. Drăgoescu) la „O „Oltul”- președinte col. Misirliu,
având drept membri
onorifici pe principii Gr.
Gh. Cantacuzino și C-tin
Basarab Brâncoveanu,
suntem informați în nr. 8/25
ian. 1908.
Reapărînd după o lungă
întrerupere la 5 apr. 1915
ziarul reafirmă poziția
conform căreia „Scopul
urmărit de acest organ
este de a fi ca și în trecut, a
deștepta opinia publică din
Al. Ghirigiu, prefect Olt
ANUL I, NR. 6
orașul Slatina și jud. Olt, îndrumând-o Iliescu, vicepreședinte al Camerei și
tot mai departe pe calea adevărului, șef al P. Liberal Olt din 5 aprilie. La
justului și frumosului. Vom lupta în eveniment au fost prezenți I. Brătianu,
prima linie pentru înfrățirea celor I. G. Duca, N. N. Săveanu și alți lideri
mulți și slabi de la care vom cere să liberali. Sunt redate discursurile și
fie alături cu noi într-un gând pentru telegramele de felicitare adresate
propășirea orașului și a județului. sărbătoritului care era și proprietarul
Vom căuta a fi imparțiali și moderați. morii „Olteanca” din Slatina. Același
[…] Pe lângă situația externă, internă nr. dă detalii despre șezătoarea
și locală, în acest organ vom trata literară din seara de 11 apr. 1915
pe rând, fără pretenții, tot felul de când în sala Primăriei a fost prezent
chestiuni politice, sociale, economice, Victor Eftimiu însoțit de domnul
științifice, morale, literare și artistice. Danielopulo (deputat și dir. al Băncii
Pentru domnii abonați din județ Naționale).
ECOUL OLTULUI va fi o adevărată În nr. 3 (An. IV)/7 mai 1915 găsim
revistă locală, distractivă, educativă și necrologul filantropului C. Pavlovici,
instructivă”. mare proprietar rural și fost președinte
În contextul războiului european, al Consiliului Județean, înmormântat
ziarul militează pentru neutralitate, la moșia sa Buicești din com. Turia,
pentru „neaventurarea țării a la alături de Decretul Regal nr. 1117/apr.
Belgia în marele măcel european”. 1915 prin care com. Suica s-a dezlipit
Este lăudată activitatea liderului de plasa Potcoava alipindu-se la plasa
liberal local Al. Iliescu, a primarului Spineni.
Slatinei N. M.
Bircii. Polemizează
cu TRIBUNA
OLTULUI „organ
național- liberal
care de fapt
este un organ al
domnului Nunucă
Protopopescu”.
Informează în
nr. 2(An IV)/20
aprilie 1915 despre
sărbătorirea lui Al.
Liderul liberal, C. Iliescu
ANUL I, NR. 6
Din nr. 11/24 sept. 1915
reținem că „La 1 oct.
curent va lua ființă un
internat pe lângă liceul din
Slatina. În anul curent vor
fi 25 locuri pentru bursieri
și 25 locuri pentru solvenți.
Bursierii vor fi întreținuți
din bani donați de dl.
Alex. Iliescu în acest scop.
Diriginte al internatului va
fi numit distinsul profesor
al liceului dl. Mirodot. Dl.
Al. Iliescu a mai donat ca
local pentru acest internat
vasta sa clădire din strada
Obrocari și întregul
mobilier”. Despre același
Al. Iliescu se afirmă în nr.
Din nr. 4 /24 mai 1915 aflăm că 12/1 oct. 1915 că a donat
Eliza Brătianu a vizitat pe 18 mai 76000 lei pentru a se construi la
1915 bisericuța de lemn din com. Slatina băile comunale.
Păroși fiind însoțită de pictorul Nr. 17/5 nov. 1915 publică apelul
Ștefan Popescu și de arhitectul G. către cetățenii Slatinei al Ligii Unității
Budișteanu. Apare un medalion Naționale prin care sunt invitați
închinat lui C-tin Colibășanu, cel mai toți cetățenii, fără deosebire de
mare proprietar rural din jud. Olt, care culoare politică „a lua parte la marea
„a zidit o frumoasă biserică, am putea întrunire publică ce va avea loc la Sala
zice o catedrală, în com. Văleni-Olt, Martinescu sâmbătă 7 noiembrie.
a donat 5000 lei pentru întreținerea Vor lua cuvântul dl. Dim. Butculescu,
gimnaziului local și a săvârșit veneratul președinte activ al Ligii,
numeroase acte filantropice”(nr. 5/10 care rugat de numeroși patrioți a
iun. 1915). La 10 aug 1915 cititorii primit rolul de împăciuitor. Dl. Take
sunt informați despre accidentul de Policrat, cunoscut luptător naționalist,
automobil suferit de prefectul Al. publicistul Maniu din cunoscuta
Ghirgiu pe când se întorcea de la familie Maniu din Transilvania și mai
București.
ANUL I, NR. 6
mulți oratori din capitală și localitate În numărul din 11 februarie 1916,
făcând parte din toate partidele p. 2, un redactor nota: „Sâmbătă 6
politice. Tribunul poporului N. Fleva, februarie 1916 în sala Martinescu din
luptătorul libertăților publice[sic!] va Slatina, va juca „Faust”, de Gounout,
primi o invitație specială din partea operă în cinci acte. Artiștii: Georgeta
cetățenilor slătineni fiind rugat a Fotescu, bas;D. Mihăilescu, tenor ; A.
lua cuvântul la această întrunire Costescu-Duca, bariton;doamnele C.
cu caracter pacific”. Detalii despre Teodorescu în Marta și Mica Lenghel
desfășurarea întrunirii, manifestațiile în Siebil, și-au făcut pe deplin datoria.
de simpatie ale locuitorilor dar și Un numeros public a asistat, fiind
despre incidentele regretabile din artiști foarte buni”.
fața Palatului Administrativ, unde un La 11 febr. 1916 ziarul anunță că
grup de manifestanți federaliști au Traian Biju, profesor la Gimnaziul
împiedicat cazarea invitaților la Hotel Radu Greceanu, s-a înscris în Partidul
Regal, găsim în nr. 18/12 nov. 1915. Conservator. La Sala Martinescu
Cu ocazia Anului Nou 1916 ziarul s-a jucat piesa în 5 acte „Faust”,
trimite la 10 ian. 1916 cititorilor organizatorul manifestării fiind dl. C.
săi „cele mai călduroase urări de Polihron.
prosperitate, sănătate și fericire. Dea Ultimul nr existent în colecțiile B. A.
Domnul ca anul care a venit să fie R. este cel din 17 martie 1916.
pentru întreaga suflare românească O colecție a ziarului aflată în posesia
cea mai curată și mai înălțătoare lui Titus A. Stoica (alături de 600
dintre bucurii, aceea a realizării volume cărți, clișee, acte de familie
idealului nostru național. Unirea sub ș.a.) a fost distrusă de trupele de
un singur sceptru a tuturor fraților ce ocupație în războiul din 1916-1918,
se târăsc umiliți sub jugul stăpânirilor după cum rezultă din declarația
străine”. Informații despre mersul păstrată la Arhivele Statului Slatina,
operațiunilor militare(pro Antanta). fond Primăria orașului Slatina, dosar
În articolul de fond din nr. 23/31 ian. 234/1919, f. 6.
1916 intitulat „Ce dorim”editorialistul (B. A. R. P. IV. 2344, F. 40X28cm)
precizează clar: „Unirea sub un singur Bibl. P. P. R. tom. I, p. 232.
sceptru a întregei suflări românești”. P. P. R., tom. II, P. 224.
În același nr. se informează despre vezi și „Nota veselă”, în
parastasul de 3 ani al fruntașului SCÂNTEIA Caracal, nr. 1 din 27 mai
liberal C. Iliescu la care a fost prezent 1905.
și dl. C. Caracostea.
ANUL I, NR. 6
Eroi şi monumente din Olt şi Romanaţi.
Brâncoveni
prof. Gh. Mihai, prof.Ion Tîlvănoiu, prof. Floriana Tîlvănoiu
Oltul şi judeţul Romanaţi au plătit un greu tribut de sânge pentru cucerirea

independenţei şi realizarea Unităţii Naţionale a României. Numeroase
monumente ale eroilor de pe întreg întinsul judeţului Olt cinstesc memoria
Eroilor noştri. Să le îngrijim! Să luăm exemplu! Să nu uităm! Revista noastră
vă prezintă în acest număr monumentul eroilor din comuna Brâncoveni.
Monumentul eroilor din Brâncoveni proiectile de culoare bleumarin. La faţa
este aşezat în curtea primăriei cu faţa dinspre est cât şi la cea dinspre vest, între
spre sud, cu o înălţime de aproximativ proiectile, are doi stâlpuleţi terminaţi
5 metri, pe un piedestal cu 4 trepte.Pe a cu suporturi pentru flori. Monumentul
are în vârf un vultur. În partea din faţă,
sub vultur, are sculptată o femeie cu
drapelul în mână simbolizând România.
Dedesubt se află un dorobanţ cu cască
iar şi mai jos un basorelief reprezentând
mai mulţi dorobanţi ce pornesc la atac.
Jos, pe prima treaptă a piedestalului este
o cască pe două puşti şi într-o parte şi
alta un pistol şi o grenadă. Acestea au o
culoare bleumarin iar culoarea generală a
monumentului este albă.
Monumentul a fost ridicat prin
contribuţia femeilor văduve de război din
comună şi s-a inaugurat în 1933 .
Pe partea din faţă sub vultur stă scris:
„Eroilor morţi în războiul 1916-1918”.
Mai jos începe lista eroilor:
1. Măriuş Marin –sergent

Monumentul eroilor din
2. Tatomir Ştefan-serg.
Brâncoveni. Imagine din 1976 3. Nedelcu Ştefan-caporal
4. Marin I. C-tin
doua treaptă, la cele patru colţuri are fixat 5. Păun Ştefan-soldat
din ciment patru stâlpuleţi în formă de 6. Munteanu Ion
ANUL I, NR. 6
7. Dulgheru Ştefan 47. Păsăroiu Marin
8. Velcu Petre 48. Călin Marin
9. Cheroiu Nicolae 49. Munteanu D. Ion
10. Bondoc Victor 50. Manea V. Dumitru
11. Lupu Pavel 51. Constantinescu Aristide
12. Bondoc C-tin 52. Pârvu Marin
13. Cheroiu Florea 53. Saioc Marin
14. Mămularu Ion 54. Cioroianu C-tin
15. Măriuş R. Ilie 55. Vâlceanu Florea.
16. Manea Marin
17. Călin Radu Pe faţada de nord:
18. Nedelcu D-tru 56. Dicu Nicolae
19. Sucea Petre 57. Postolache D-tru
20. Constande Gh. 58. Frusuna Sârbu
21. Ţapu M. D-tru 59. Ion Munteanu
22. Cojocaru C-tin 60. Dincă D-tru
23. Geamparoiu Marin 61. Conea Ştefan
24. Oprea Vasile 62. Mihalache C-tin
25. Bădoiu Gh. 63. Dincă Ion
26. Pârşcoveanu D-tru
27. Dobre Radu
28. Băluţă Marin
29. Matei Gh.
30. Târtopan Gh.
31. Crucilă Ion
32. Marinică Ion
33. Gheorghe Florea
34. Despa D-tru
35. Păsăroiu C-tin
36. Nedelcu Ion
37. Dopu D-tru
38. Trăistaru Ion
39. Anghel Mihalache
40. Constantin Ion
41. Butoiu Petre
42. Togiu I. D-tru
43. Filip C. C-tin
44. Sucea Ilie
45. Bogeanu C-tin Monumentul eroilor din
46. Ghiţă B. Gh. Brâncoveni. Imagine din 1976
ANUL I, NR. 6
64. Ilie Filip 102. Smărăndache Ion
65. Dincă Ion 103. Lupu Ion
66. Băluţă Marin 104. Vâlceanu Ştefan
67. Mârzacu Alex. 105. Vlad Ştefan
68. Tudor Dumitru
69. Militaru R. Nicolae Jos:
70. Glavă C-tin 106. Pălărie Mihai
71. Ciobanu Ion –caporal 107. Dulgheru Nicolae
72. Ciobanu Tudor-sold. 108. Mănescu Marin
73. Barbu Şt. C-tin 109. Preda Gh.
74. Militaru Şt. C-tin 110. Buscu Marin
75. Glavă Şt. C-tin 111. Sanda C-tin
76. Glavă Ion 112. Vâlceanu Şt. Ioan
77. Sucea S. Tudor 113. Gheoca Ion
114. Păun Ilie
La mijloc: 115. Mârzacu C-tin
78. Gheorghe Marin-sold. 116. Mănescu Ştefan
79. Smarandache Manea 117. Stanca Grigore
80. Lilă Ion 118. Militaru Ion
81. Chiriţă M. Dumitru 119. Nicolae Alex.
82. Cristoiu D-tru 120. Drăgan Grigore
83. Stănică C. Dumitru 121. Mârzacu V. Ion
84. Batea Marin 122. Cioroianu D-tru
85. Filip D-tru 123. Mihai Ion
86. Dobriţoiu D-tru 124. Nicolae M. Ion
87. Cheroiu I. Gh. 125. Pârvu C-tin
88. Vânătoru R. Ion 126. Pârvu Ştefan
89. Ghiţă F. C-tin 127. Ion Dumitru
90. Stan T. Ion 128. Badea Nicolae-serg.
91. Bogeanu Gh. 129. Andrei M. Radu
92. Roibu Marin 130. Maria Liţă-caporal
93. Fir Andrei 131. Gheorghe Marin –sold.
94. Cârstea C. Ion 132. Doriţă Rafail
95. Marinaş Ştefan 133. Ghiţă M. D-tru
96. Chiriţă C-tin 134. Ivan Marin
97. Cheroiu B. Marin 135. Doriţă C-tin
98. Stan Ion 136. Marinaş Tudor
99. Cheroiu Dtru 137. Marinaş Ion
100. Cheroiu Ştefan 138. Barbu Smărăndache
101. Chiriţă Ştefan 139. Matei Sterie
ANUL I, NR. 6
140. Ghiţă Ion 170. Ion T. Ciobanu
141. Paltin D-tru 171. Mârzacu Ştefan
142. Dincă Mihalache 172. Dima C-tin
143. Nicolae Alexandru 173. Dima Nicolae
144. Mihalache Radu 174. Postolache Nicolae
145. Frigă Barbu 175. Dinu T. Nicolae
176. Păsăran Ion
Tot pe această placă este scris comitetul de 177. Manea N. Ion
iniţiativă care a construit monumentul, 178. Manea N. Alex.
format din: primar D.I.Călin, Senator 179. Anghel D-tru
Gh. T. Oroveanu (preşedinte de onoare), 180. Bondoc D-tru
C.P.Tănăsescu (preşedinte activ), D. 181. Ţapu Gh. Dumitru
Avramescu (casier), I. Ancuţa (secretar). 182. Truică M. Ilie
183. A. Lilovici-doctor
Est: 184. Gh. Ionescu-Lt. 1913
146. Nedelcu C-tin 185. Cristofor Enculescu- slt.
147. Tănasie D-tru 186. Rădulescu Gh.
148. Feraru D-tru 187. Manea Alex.
149. Botoiu Nicolae 188. Barbu Visarion
150. Enache Ştefan 189. Brădoiu M. Petre
151. Crucilă C-tin 190. Vasilescu Nicolae
152. Ghimiş C-tin 191. Constanda Dumitru
153. Ghimiş Marin 192. Ştefan Sârbu
154. Mămularu Florea 193. Bondoc D-tru.
155. Mămularu M. C-tin Notă:eroul slt. Cristofor Enculescu (185)
156. Gheroiu I. Matei era învăţătorul şcolii din Brâncoveni.
157. Gheroiu I. Ion Despre moartea sa eroică în primul
158. Bănică Ştefan război mondial aminteşte ziarul ,,Lumina
159. Grozoiu C-tin satelor”din Caracal, nr. 11/ 1 iunie 1919,
160. Bodea Zamfir p.2.
161. Paltin Ştefan
162. Ştefan V. Marin
163. Pâsirgă Narbu
164. Gheroiu D-tru
165. M. Postolache
166. F. Doran Marin
167. Creţoiu Ion
168. Fira C-tin
169. Gheroiu D. Ştefan Lista eroilor din Brâncoveni, aşa cum s-a
Vest: păstrat în biserica satului
ANUL I, NR. 6
Mesaje de la cititori
Doamna Eleonora Arbănaş, preşedinta Fundaţiei Erou Căpitan Alexandru Şerbănescu ne
informează:
Cu prilejul aniversării Zilei Aviaţiei Române şi a Forţelor Aeriene,
Statul Major al Forţelor Aeriene a organizat, în perioada 18-23 iulie
a.c., la Cercul Militar Naţional, Galeria Artelor, expoziţia omagială
„100 de ani de învăţământ aeronautic în România”.
Realizată şi prezentată de Şcoala de Aplicaţie pentru Forţele Aeriene
„Aurel Vlaicu” şi Fundaţia Erou Căpitan Aviator Alexandru
Şerbănescu, expoziţia a inclus documentare în fotografii şi filme,
cărţi, documente, obiecte şi materiale specifice învăţământului
militar aeronautic. De asemenea, sub titlul „Zbor spre nemurire
– Centenarul Alexandru Şerbănescu – cavaler al zborului, erou al
cerului”, expoziţia a prezentat un ansamblu de picturi şi fotografii
având ca temă zborul, în general, şi aviaţia, în special.
,,Zbor spre nemurire”

Expoziţia Zbor spre Nemurire se află la Ediţia a II-a şi este dedicată Căpitanului aviator
Alexandru Şerbănescu, Aviaţiei Române şi Forţelor Aeriene. Această expoziţie a încheiat seria
de activităţi consacrate „Centenarului Alexandru Şerbanescu” şi „O Sută de Ani de Învăţământ
Militar Aeronautic în România”. Fundaţia
Cpt. Av. Alexandru Şerbănescu mulţumeşte
artiştilor plastici care au participat la acest
program expoziţional pe parcursul a două
ediţii.
Maeştrii: Silviu MORARIU,N.
STĂNICĂ, Gabriel GHEORGHIU, Silviu
BUCUREŞTEANU, Ion HULTOANĂ,
Ecaterina MIHAI, Aura ROMAN, Cornel
ISTRATE, Cristian DUŢULESCU. Participanţi la manifestarea de
Vernisajul a avut loc miercuri 18 iulie în la Cercul Militar din Bucureşti
prezenţa şefului SMFA.
Premierea a avut loc vineri 20 iulie , ora 13.00 la sală. Expoziţia s-a încheiat luni 23 iulie 2012,
ora 16.00.
Puteţi redirecţiona 2% din Asociatia Culturală ,,Memoria

impozitul anual către Asociaţia Culturală
Memoria Oltului, Oltului”, loc.Izvoru, com. Ganeasa,
cont jud. Olt, str. Libertății, nr.96.
RO02CECEO0130RN0581998 Sucursala Tel. 0727748101, 0724219925,
C.E.C. Slatina,
C.I.F. 28429585.
e-mail tilvanoiu.ionel@yahoo.com
Detalii pe www.memoriaoltului.ro

Memoria Oltului PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Memoria Oltului PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MEMORIA OLTULUI

Revistă de istorie și cultură

ISSN 2284 – 7766

Calendarul Memoriei Oltului

Foaie matricolă a elevului Iovescu cls. I

1919-1924. Părinții îl trimit apoi la

Cenaclul,,Sburătorul” în 1932. Al doilea din dreapta Mircea Damian. În centru E.Lovinescu

Mult stimate tov[arăşe] Gafița, Mult respectate tov[arăşe] Gafița,

Cred că v-am speriat si pe d[umnea] Oricât am lucrat eu, zi si noapte, ca

Mult respectate d[omnu]le profesor, P.S.

Tabula Peuntingeriană localizează Romula între Acidava și Pelendava

de pe teren completat cu date Cetatea Antina (ruinele Romulei)

Puteţi redirecţiona 2% din

Construită în anul 1926 de

Vila Unverdorben, str. Bicaz

Vila Unverdoben din Caracal

Țăran în obezi Tudor în fruntea Adunării Norodului

Trecerea Oltului pe la Slatina

Cel mai vechi portret al lui Tudor

încredinţare pe care să porunciţi a le

Însemnarea lui Călugăreanu s-a păstrat pe o carte de partituri la mănăstirea Seaca

Conacul Brătăşanu de la Poiana-Radomireşti

Publicaţii Periodice din Olt şi Romanaţi

Memoria Oltului continuă prezentarea celor mai importante publicaţii

DEMOCRAȚIA OLTULUI, ziar rostul apariției ziarului: „De doi ani

Institutorul George Poboran...

Din informațiile ziarului mai aflăm că

DIRECȚIA NOUĂ, ziar național-

DOMNUL DE ROUĂ, revista

Tânărul Ion Potopin

Maniu, Lazăr Iacob, Mihai Lungianu,

Oltul şi judeţul Romanaţi au plătit un greu tribut de sânge pentru cucerirea

1. Măriuş Marin –sergent

,,Zbor spre nemurire”

Puteţi redirecţiona 2% din Asociatia Culturală ,,Memoria

S-ar putea să vă placă și