Etajarea Schimbătorului de viteze

Stabilirea numărului de trepte şi determinarea valorilor rapoartelor de transmitere ale

schimbătorului de viteze se numeşte etajarea schimbătorului de viteze.
Intrucît valorile rapoartelor primei trepte (raportul maxim) şi al celei de priză directă se
determină din alte condiţii, în unele lucrări din literatura de specialitate, prin etajarea
schimbătorului de viteze se înţelege determinarea valorilor rapoartelor de transmitere
intermediare.

1. Etajarea după criteriul aceluiaşi interval de variaţie a turaţiei motorului în

fiecare treaptă de viteză.
Independent de treapta de viteză, turaţia minimă de funcţionare stabilă a motorului depinde de
sarcină, iar turaţia maximă poate fi limitată din considerente de consum de combustibil şi
zgomot exagerate.
Întrucît cel mai îngust interval de variaţie a turaţiei în care motorul funcţionează stabil este la
regimul de sarcină totală, la etajarea schimbătorului de viteze se va lua în consideraţie acest
regim. În acest caz turaţia minimă nmin se va considera turaţia de moment maxim nM , cu toate
că practic chiar şi la acest regim turaţia minimă este mai mică decît turaţia de moment maxim
nmin <nM .
Dacă se consideră turaţia minimă într-o treaptă de viteză n’ ≥ nmin şi turaţia maximă n’’ ≤ nmax,
intervalul de variaţie a turaţiei într-o treaptă j va fi:
I nj =[ n'j ,n 'j' ]
Se admite inegalitatea n’ ≥ nM .
Etajarea schimbătorului de viteze se face considrînd că trecerea dintr-o treaptă în alta se face
instantaneu, adică nu se ţine seama de pierderea de viteză care se constată în perioada
schimbării, cînd automobilul rulează datorită inerţiei.
Se notează cu V 'j şi V 'j' vitezele automobilului corespunzătoare turaţiilor n'j şi n'j' în treapta j şi
reprezintă vitezele inferioară respectiv superioară în treapta j .
Admiţînd că schimbarea este instantanee, înseamnă că V 'j−1 '
= V 'j , j = 2, 3, 4, ...N , adică
viteza superioară în treapta inferioară trebuie să fie egală cu viteza inferioară din treapta
superioară. N este numărul de trepte ale schimbătorului de viteze.
Se poate scrie:
r r n'j−1
'
r r n'j
0,377 ¿ 0,377 ,
i0 i SVj−1 i0 i SVj
de unde rezultă:
i SVj−1 n'j'−1
= ' , j =2, 3, ...N
i SVj nj
Adică:
i SV 1 i SV 2 i SVN−1 n'1' n'2' n'N−1
'

..... ¿ ' ' …. ' .

i SV 2 i SV 3 i SVN n 2 n3 nN
Dacă n1 = n2 = .....= n N−1 = n = n max şi n'2 = n'3 = .....n'N = n' = n min .
'' '' '' ''

Rezultă:

1
i SV 1 n' ' N −1
i SVN ( )
= '
n
.

De unde, prin logaritmare, se obţine numărul de trepte, atunci cînd sînt date turaţiile limită şi
valorile rapoartelor de transmitere ale primei şi ultimei trepte.
i

N=1+
( )
ln SV 1
i SVN
n' '
ln '( )
n
Se obţine astfel numărul minim de trepte, pentru un interval de turaţii dat şi care trebuie
parcurs în fiecare treaptă de viteză.
i SVj n'
= ' ' =const . , j=2 , 3 , … N
i SVj−1 n
n'
Rapoartele de transmitere sînt în progresie geometrică, cu raţia r g= ' ' , numită raţie de
n
etajare.
În general se poate scrie:
j−1
i SVj n'
( )
= ''
i SV 1 n
j−1
=( r g ) , j=2 ,3 , … . N

De unde:
i SVN
r g=
√
N−1

i SV 1
N−1 j −1 N − j
, sau i SVj = √ i SVN i SV 1 , j=2 ,3 , … . N

Prin urmare, dacă se impune intervalul de turaţii [ nmin , nmax ] şi se pretinde să fie parcurs
integral în toate treptele de viteze, atunci se determină numărul minim posibil de trepte, fiind
cunoscute şi valorile rapoartelor de transmitere extreme.
i

N minp =1+
ln SV 1( )
i SVN
n
ln max
nM ( )
Valoarea obţinută va fi rotunjită la prima valoare întreagă superioară.
Cunoscîndu-se numărul de trepte, se calculează valorile rapoartelor de transmitere
intermediare. Cu cît intervalul de variaţie a turaţiei este mai mare numărul treptelor de viteze
scade.
Etajarea în progresie geometrică are avantajul că permite să se obţină numărul minim posibil
de trepte de viteze.
Viteza inferioară în treapta j se determină cu relaţia:
' r r n'j
V j=0,377 , j=2 , 3 , … N
i0 i SVj
Înlocuindu-l pe i S Vj în funcţie de i SV 1 şi de raţie, se obţine
r r n' n ' ' j −1
V 'j=0,377 ( )
i0 i SV 1 n'
, j=1 , 2 ,3 , … N

2
Şi similar pentru viteza superioară:
r n' ' n' ' j −1
V 'j' =0,377 r ( )
i 0 i SV 1 n'
, j=2 , 3 , … N

Vitezele, atît cea inferioară cît şi cea superioară, variază în progresie geometrică, în sens
crescător cu numărul de ordine al treptelor.
Intervalul de viteze în fiecare treaptă este:
j −1
n' '
j
''
j
'
I V =V −V =I V '
j 1
n ( ) , j=1 , 2 , …. N

Deci, intervalul de viteze creşte în progresie geometrică, în funcţie de numărul de ordine al

treptei, intervalul cel mai mare înregistrîndu-se între ultima şi penultima treaptă.
Etajarea în progresie geometrică, în afară de faptul că asigură numărul minim de trepte, este
avantajoasă întrucît permite funcţionarea motorului în zona consumurilor specifice de
combustibil reduse. În schimb, oferă performanţe de demarare mai reduse în treptele
superioare. În fig. 5.58 s-au reprezentat caracteristica de putere a motorului şi viteza
automobilului în funcţie de turaţie în cazul etajării în progresie geometrică. Se remarcă
intervalul mare de variaţie a vitezei între ultima şi penultima treaptă. Dacă ar exista o treaptă
intermediară între cele două, la o viteză intermediară de deplasare V i , rezerva de putere
pentru demarare la această viteză este mai mare în cazul existenţei treptei suplimentare, ceea
ce ar însemna performanţe de demarare mai bune la viteză ridicată. Dacă viteza V i este o
viteză frecventă de deplasare şi traficul rutier impune frecvente accelerări la acest regim de
funcţionare atunci dezavantajul este important.

2. Etajarea după criteriul aceluiaşi interval de variaţie a vitezei în fiecare treaptă de

viteză.

Se pune condiţia ca în fiecare etaj al schimbătorului de viteze să se obţină acelaşi interval de

variaţie a vitezei (Vjmax – Vjmin = IV):
I Vj =V 'j' −V 'j=I V =const .
Admiţînd că schimbarea vitezei se face instantaneu, adică fără pierdere de viteză, rezultă că:
V 'j−1
'
=V 'j
Şi deci: I V =V 'j' −V 'j−1
'
, j=2, 3 , … N
Se poate scrie că: V 'j' =V '1' + ( j−1 ) I V , j=1 , 2 , … . N , adică vitezele superioare sînt în progresie
aritmetică.
Exprimînd vitezele în funcţie de rapoartele de transmitere se obţine relaţia:
1 1 i0 I V
= + ( j−1 ) , j=1,2 ,… N
i SVj i SV 1 0,377 r r n' '
adică, inversele rapoartelor de transmitere sînt în progresie aritmetică, iar rapoartele de
transmitere sînt în progresie armonică.
Pentru j=N rezultă i SVj =i SVN , şi rezultă:
i0 I V 1 1 1
0,377 r r n ''
=
N−1 i (
SVN
−
i SV 1
)
Şi revenind la ecuaţia anterioară, se obţine:

3
 i SV 1
i SVj = , j=1 , 2, … N
j−1 i SV 1 −i SVN
1+
N −1 i SVN
Deci, cunoscîndu-se valorile rapoartelor de transmitere ale primei şi ultimei trepte, precum şi
numărul de trepte, se pot determina rapoartele intermediare de transmitere.
Cunoscînd proprietatea progresiei armonice:
2 1 1
= + ,
i SVj−1 i SVj i SVj−2
că un termen al său este media armonică a termenilor alăturaţi.
' '' i SVj
Ţinînd seama de relaţia n j=n , se calculează şi raportul:
i SVj−1
n'j j+C 1
= , j=2 , 3 , … . N
n' ' j+C 2
unde:
i ( N−1 ) i ( N−1 )
C 1= SVN −2 ; C 2= SVN −1
i SV 1−i SVN i SV 1 −i SVN
' '' n'j
Întrucît n <n , raportul ' ' <1 , iar fracţia este o funcţie monoton crescătoare în raport cu j şi
j
n
tinde către 1. Prin urmare, la trecerea într-o treaptă superioară turaţia inferioară creşte,
micşorîndu-se intervalul de turaţii ale motorului în acelaşi etaj. Vezi fig.5.60
Această constatare se poate face direct din diagrama fierăstrău. Astfel, fiind precizate
rapoartele de transmitere i SV 1 şi i SVN şi turaţia superioară n' ' , se pot determina vitezele
superioare în prima şi ultima treaptă şi se construieşte dreapta On D. Fiind dat numărul de
trepte, se determină intervalul de viteze I V şi cu acesta poziţiile punctelor A , B , C şi D .
Dreptelor care trec prin aceste puncte le corespund rapoartele de transmitere în progresie
armonică. Ducînd paralele la axa turaţiilor din aceste puncte se determină intersecţiile cu
dreptele etajelor superioare care definesc turaţiile şi vitezele inferioare ale acestora. Se
observă că pe măsură ce numărul de ordine al treptei creşte, creşte şi turaţia inferioară,
micşorîndu-se intervalul de turaţie al motorului. Cea mai mare turaţie minimă se obţine în
ultima treaptă. Această comportare face ca performanţele de demarare la viteze ridicate să se
îmbunătăţească, dar consumul de combustibil să crească.
La etajarea în progresie armonică, intervalul cel mai mare de turaţii se obţine în treapta a II-a.
Trebuie îndeplinită condiţia n'2 ≥ nM . Astfel, pentru a nu se intra în zona de instabilitate a
motorului, este nevoie de un număr minim de trepte.
Înlocuind în relaţia de mai sus pe j=2 şi se pune condiţia n'2 =n M se obţine expresia:
i SV 1
−1
i SVN
N Hmin=1+ ' ' .
n
−1
nM
Deoarece la etajarea în progresie armonică nu se foloseşte tot intervalul de variaţie a turaţiei
motorului în fiecare treaptă, rezultă că numărul de trepte este mai mare decît la etajarea în
progresie geometrică, N Hmin > N min .

4
 nM
Exemplu, dacă se dau: i SV 1=7,0 , i SVN =1,0 , =0,6
n ''
Rezultă numărul minim de trepte la etajarea în progresie geometrică de 5 trepte, iar pentru
etajarea în progresie armonică de 9 trepte. Adică, la etajarea în progresie armonică numărul de
trepte este aproape dublu faţă de etajarea în progresie geometrică.
O soluţie de reducere a numărului de trepte este aceea de mărire a intervalului de variaţie a
turaţiei!
Dezavantajul principal al etajării în progresie armonică îl constituie numărul mare de trepte
necesare.
Etajarea schimbătorului de viteze se mai poate face şi după alte criterii, cum ar fi criteriul
aceluiaşi interval de variaţie a forţei de tracţiune între treptele învecinate, soluţie neutilizată la
autovehiculele rutiere, şi criteriul apropierii maxime a caracteristicii de tracţiune faţă de
hiperbola ideală de tracţiune. Acest ultim criteriu este cel mai bine satisfăcut de etajarea în
progresie geometrică.

Corectarea rapoartelor de transmitere

În realitate, la schimbarea treptelor de viteză are loc o reducere de viteză astfel încît există
inegalitatea
V 'j+1 <V 'j'
Care conduce la inegalitatea:
i SV ( j +1) n 'j+1
> ''
i SVj nj
Dacă turaţiile n'j+1 şi n'j' sînt cunoscute, se pot întîmpla situaţiile din fig.7.1
n'j+1 este turaţia inferioară impusă în treapta superioară;
( n'j +1) ef este turaţia inferioară efectivă în treapta superioară.
Se poate întîmpla, în cazul acoperirii negative sau zero, ca turaţia inferioară efectivă să devină
mai mică decît turaţia inferioară impusă şi motorul să intre în zona de instabilitate şi să se
oprească, neputindu-se trece în treapta superioară.
Astfel, dacă definim prin δ V jreducerea efectivă de viteză între treptele succesive se pot întîlni
cazurile:
∆ V j <¿ δ V j , ceea ce conduce la inegalitatea ( n'j +1) ef ¿ n'j+1 şi consecinţa este că nu se poate
trece în treapta superioară.
∆ V j >¿ δ V j şi ( n'j +1) ef ¿ n'j+1 şi schimbarea este posibilă.
De aceea, trebuie să se facă verificarea etajării, ţinîndu-se seama de acoperirile de viteză.
La plină sarcină se consideră n'j+1=nM astfel că intervalul de turaţii este [ n M , n' ' ] . Pentru a
rezolva lipsa de acoperire între trepte se apelează fie la mărirea lui i SV ( j+1 ), fie la micşorarea lui
i SVj, fie la combinaţii ale acestora.
Corectarea rapoartelor de transmitere poate începe cu treapta a 2-a sau cu penultima treaptă.
Dacă se începe corectarea cu treapta a 2-a s-ar putea să se ajungă la gol între ultima şi
penultima treaptă. Întrucît nu se admite existenţa golurilor între etajele superioare, se

5
procedează la corectarea pentru treapta în care există gol, deci prima după treapta de priză
directă sau asimilată acesteia.
Este posibil să apară gol între prima şi a doua treaptă, dar acesta este acceptabil dacă nu are o
valoare prea mare.
Corectarea se poate face grafic, fig.7.2
Pe verticala corespunzătoare turaţiei inferioare impuse n' , în punctul de intersecţie cu dreapta
corespunzătoare treptei j +1, A, se adaugă segmentul δ V j , adică pierderea de viteză între
trepte. Ducînd o paralelă la axa turaţiilor se obţine punctul B, care defineşte viteza corectată
(V ''j )cor . Dreapta care uneşte punctul B cu originea corespunde treptei j corectate.
Adică:
V 'j+1=V 'jcor
'
−¿ δ V j , de unde V 'jcor
'
=V 'j +1+ δ V j şi rezultă:
n'' 1
i SV cor =i SV ( j+ 1)
n' i 0 i SV ( j +1)
1+ δV j
0,377 r r n'
Se poate folosi şi relaţia:
r r n''
i SVj =0,377 .
i0 V 'cor
'