Cap 2- Alte informatii:

Judeţul Hunedoara dispune de resurse antropice de excelenţă,

însă acestea nu sunt exploatate la adevărata lor valoare.
Rezultatul este numărul de turişti destul de scăzut care
poposesc în judeţ. Oficialii Ministerului Economiei, Comerţului
şi a Mediului de Afaceri subliniază că judeţul Hunedoara poate
fi precum o carte de istorie pentru orice turist, aici existând
mărturii din cele mai vechi timpuri, iar evoluţia istorică a
României îşi găseşte locul în fiecare colţ al judeţului. Aceeaşi
responsabili ai ministerului arată însă că nu s-a făcut nimic
concret pentru a valorifica tot acest potenţial al judeţului.

“În ceea ce priveşte capacitatea de cazare (număr locuri de

cazare), judeţul Hunedoara se află pe locul 19 la nivel na ţional,
deşi deţine o densitate ridicată de obiective turistice. Judeţe
cu o cantitate de resurse turistice cum ar fi Neamţ sau Vâlcea
oferă un număr mai ridicat de locuri de cazare. La capitolul
creşterea numărului de locuri de cazare, judeţul Hunedoara se
află tot la mijlocul clasamentului înregistrând o creştere de
29% în intervalul 2007-2014. totuşi este de remarcat o creştere
semnificată în anul 2015, perioadă în care au fost reintroduse
în circuit unităţi turistice în aşezări cheie cum ar fi Orăştioara
de Sus sau Haţeg. În ceea ce priveşte cererea (număr sosiri
turişti) judeţul Hunedoara se află tot la mijlocul clasamentului,
mult sub potenţialul său turistic. Pe de altă parte, luând în
considerare evoluţia recentă, judeţul Hunedoara prezintă o
creştere de 25% a numărului de sosiri în intervalul 2013-2014
(locul 2 la nivel naţional). Această creştere puternică a
numărului de sosiri este dată în cea mai mare parte de
principalele centre turistice ale judeţului care au beneficiat de
investiţii recente: Haţeg, Hunedoara şi Deva. Aceeaşi tendin ţă
este vizibilă şi la numărul înnoptărilor, unde judeţul Hunedoara
ocupă locul 20 la nivel naţional, dar înregistrează o creştere de
14.4% în intervalul 2013-2014 (locul 3 la nivel naţional). din
totalul înnoptărilor, doar 6% din realizate de turişti str ăini, o
pondere foarte scăzută în comparaţie cu alte judeţe cum ar fi
Braşov (17%), Sibiu (27%) sau Alba (16%). Acest aspect este
datorat insuficienţei promovării potenţialului turistic al
judeţului în străinătate”, arată cei de la Ministerul Economiei,
Comerţului şi a Mediului de Afaceri.

Infrastructura de turism local

Cele mai multe locuri de cazare le deţine municipiul Deva,

acesta fiind urmat de oraşul Geoagiu. În rândul centrelor de
interes judeţean, în ceea ce priveşte oferta de cazare pentru
turişti se mai încadrează municipiiloe Petroşani, Brad, Lupeni,
Orăştie şi oraşul Haţeg.

“Perioada cea mai intensă din punct de vedere al turismului la

nivelul judeţului este în perioada verii, lunie iunie-iulie-august.
Excepţie de la această tendinţă sunt doar municipiile Petroşani
şi Lupeni care includ staţiunile Parâng şi Straja dotate cu
ifrastructură de transport pe cablu şi orientate astfel c ătre
sporturi de iarnă”, mai arată documentul ministerului.

Valorificarea potenţialului turistic este posibilă, însă

deocamdată judeţul Hunedoara nu a scăpat de reminiscenţele
trecutului industrial.

“Deşi în prezent judeţul Hunedoara nu este perceput ca o zon ă

emanemente turistică, marcantă rămânând imaginea sa
industrială, acestuia îi sunt caracteristice forme de turism
tradiţionale (în sensul vechimii practicării acestora) turism
balneoclimateric, turism religios, turismul montan (drume ţii şi
practicarea sporturilor de iarnă), turism speologic (vizitarea
peşterilor). Se remarcă faptul că în ultimii ani, în noul context
economic marcat de procesul de restructurare economică,
orientarea mai multor unităţi administrativ teritoriale din
limitele judeţului spre valorificarea unor resurse turistice
neexploatate anterior, a condus la valorificarea formelor de
turism (turism arheologic, rural) şi la creşterea în unele areale
(mai ales a celor care prezintă elemente de identitate local ă) a
circulaţiei turistice”, mai arată Ministerul Economiei,
Comerţului şi a Mediului de Afaceri.

Oficialii ministerului subliniază că ar trebui marşat pe

specificul fiecărei zone, iar acesta ar trebui valorificat.
“O provocare semnificativă la nivel judeţean şi totodat ă un pas
important pentru dezvoltarea turismului constă în consolidarea
identităţii judeţului Hunedoara, reunind şi promovând sub o
marcă – umbrelă valorile şi brandurile individuale din teritoriu
şi totodată sprijinind dezvoltarea acestora. Specificul jude ţului
este dat de dualitatea dintre brandurile turistice consacrate şi
zone identitare/etnografice care înglobează o varietate
importantă de elemente de patrimoniu material şi imaterial.
Astfel, identitatea turistică a judeţului trebuie construit ă
pornind de la obiectivele existente şi vizibile cum ar fi
Georparcul Dinozaurilor, cetăţile romane şi dacice, castelul
Huniazilor sau staţiunea Geoagiu Băi, în paralel cu promovarea
zonelor identitare care compun judeţul: Ţara Haţegului, Ţinutul
Pădurenilor, Valea Mureşului, Ţara Zarandului, Zona Or ăştie,
sistemul urban Deva – Hunedoara – Simeria – Călan şi Valea
Jiului. Este de remarcat că aceste zone include obiective
turistice care prezintă câte un segment din fiecare perioad ă
esenţială pentru evoluţia istorică a României (perioada
Dinozaurilor – Georparcul din Haţeg şi dinozaurii pitici, perioada
vechii Dacii – Cetăţile Dacice din munţii Orăştiei, perioada
provinciei romane – Cetăţile romane din Ţara Haţegului,
perioada medievală – Castelul Huniazilor şi perioada dezvoltării
industriale, şi în special a dezvoltării mineritului, cu care Valea
Jiului este identificată şi astăzi”, mai arată oficialii ministerului
de resort.

C o n ţ i n u t u l ş i structura lucrării a r e d r e p t s c o p d o c u m e n t a r e a ,
c u n o a ş t e r e a a p r o f u n d a t ă a resurselor ş i d e s t i n a ţ i i l o r turistice din
judeţul Hunedoara, precum şi p u n e r e a î n v a l o a r e a a c e s t o r a . S e v o r a n a l i z a
s t a t i s t i c i , e l e m e n t e l e e x i s t e n t e şi  p o s i b i l e d e p r o m o v a r e a
 Judeţului s a u a a n u m i t o r z o n e d i n judeţ, analiza  care s ă
p e r m i t ă accentuarea pătrunderii acestora în circuitul turistic.

1 Tr de business:

Turismul de afaceri, un business pe

înțelesul tuturor agențiilor
Autor: Diana State State28 februarie 2015

„În interes de serviciu sau în vacanță?“ Ei bine, și în

curtea agențiilor de turism lucrurile sunt împărțite. Iar dacă
„business“ trece de jumătate ca venituri, atunci se cere o
nouă strategie
Consolidare, investiții, creșteri. Sunt cele trei direcții care au
caracterizat turismul de afaceri din România, anul trecut. Proprietarii
agențiilor și-au construit bugetele astfel încât o parte semnificativă să
continue dezvoltarea acestui segment. De altfel, ultimii ani au adus
creșteri importante și pentru hotelierii care au afaceri în piața locală:
cel puțin în București și în orașele reședință de județ, peste 60% dintre
cei cazați de-a lungul anului trecut au călătorit în interes de business.
Potrivit Institutului Național de Statistică, anul trecut țara noastră a fost
vizitată de aproape 8,5 milioane de străini, dintre care 92,6% au fost
din Europa.

Un turist de afaceri: 450 euro pe zi, buget

„Turismul de afaceri a continuat să crească, din 2010 încoace, cu
procentaje situate între 10% și 20% anual. Acest segment are un
potențial foarte mare. În general, bugetul unui turist încadrat aici este
undeva între 400 și 450 euro pe zi, de câteva ori mai mare decât în
cazul unui turist de leisure“, spune Traian Bădulescu, consultant în
turism.

Și, bineînțeles, călătoriile oamenilor de afaceri înseamnă „business“

atât pentru hotelieri, cât și pentru agențiile de turism și organizatorii de
team-building-uri și conferințe. Potrivit datelor Eximtur, una dintre cele
mai mari agenții de la noi, deținută de femeia de afaceri Lucia Morariu,
„Eximtur Business“ a fost anul trecut cea mai performantă dintre
divizii, cu o creștere a serviciilor asigurate clienților „companii private
și instituții publice“ de peste 14%. Practic, din totatul cifrei de afaceri
de 40 milioane de euro, 63% din sumă a fost dată de serviciile de
business travel și organizare de evenimente. „Centrele noastre de
business travel din București, Timișoara, Cluj-Napoca și Sibiu au
înregistrat creșteri importante ale vânzărilor astfel: 18%, 17%, 23%,
respectiv 5%, pentru un număr de peste 100.000 de persoane care au
călătorit pe destinații externe și interne în scop de afaceri“, spun
reprezentanții Eximtur. Numai anul trecut, această divizie de business
a câștigat peste 70 de clienți noi, companii private și instituții publice și
a organizat peste 100 de evenimente, training-uri, team-building-uri și
petreceri de firmă pentru diverse companii. În total, investițiile agenției
pentru consolidarea relației cu clienții corporate au ajuns la 100.000
de euro, în ultimul trimestru din 2014.
De altfel, în 2014, M.I.C.E. (Meetings Incentives Conventions
Exhibitions) a devenit o parte importantă a turismului corporate, în
multe cazuri fiind lansate pachete speciale pentru femeile de afaceri.
În acest context, chiar dacă nu poate concura cu țările din Vest,
România are, totuși, un rol-cheie în regiune. Traian Bădulescu
vorbește de o valoare de câteva sute de milioane de euro pentru
partea de business travel și M.I.C.E., care include, pe lângă
evenimente, și festivaluri sau concerte. Și nu este deloc o exagerare
dacă ne uităm în portofoliul marilor agenții.
Cu alte cuvinte, după cum spunea Sorin Văduvoiu, directorul general
al Perfect Tour, într-un interviu anterior pentru Capital, „contractele cu
clienții corporate asigură venituri sigure și previzibile pe întreaga lor
durată“. Cu o mențiune: în 2013, agenția pe care acesta o conduce și-
a adăugat în portofoliu cel mai important client corporate: OMV
Petrom.
Traian Bădulescu mai spune că, în general, orice mare agenție acordă
o importanță deosebită segmentului de business travel, un avantaj
avându-l cei care folosesc un sistem global de Distribuție, așa cum
este Happy Tour, de exemplu, care oferă acces direct la 800 de linii
aeriene din peste 200 de țări.
În ultimul an, cele mai mari agenții de turism de la noi au avut afaceri
de câteva zeci de milioane de euro, fiecare. Combinate cu agențiile
medii și mici, care au un rulaj de câteva sute de mii de euro, piața
locală de turism poate trece drept una atractivă: valoarea totală a sărit
deja de un milliard de euro.
  Intalnirile de afaceri nu mai sunt limitate acum de distanta sau de necunoasterea unei limbi
comune de conversatie, in cazul in care participantii au nationalitati diferite. Desi in general atunci
cand apelam la serviciile agentiilor de turism o facem pentru a ne planifica concediul, vacanta,
luna de miere, etc, nu putine sunt firmele care au nevoie de oferte turistice avantajoase pentru a
organiza teambuildinguri in diferite orase ale tarii. Orasele mari sunt in general alese de marile
corporatii pentru trainingul angajatilor, de exemplu, iar aici echipa poate imbina utilul cu placutul:
dupa programul de serviciu, pot fi admirate frumusetile naturale si cele antropice ale zonei.

        Proiectul de fata dezbate asadar aceasta tema, a turismului de business, cele trei capitole
fiind completate de o sinteza in Power Point cu 8 slideuri.

Extras din referat:

        "Turismul de afaceri s-a dezvoltat mult in Romania ultimilor ani. Multe firme din strainatate
aleg orase din Romania pentru organizarea de diverse evenimente la care participa sute de
persoane. In Romania continua constructia de hoteluri de 4 si 5 stele, insa cererea acopera
adeseori oferta locurilor de cazare. 

        Unul dintre motivele principale pentru care strainii aleg sa vina in Romania il constituie
preturile reduse, in comparatie cu alte tari europene. Pachetele de servicii includ sali de
conferinte bine echipate, personal specializat, cazare la hoteluri de standard superior, transfer de
la aeroport a hotel, bilete de avion, servicii de secretariat, traducere simultana, programe de
divertisment si mese festive. Astazi cererea pentru locurile de cazare si salile de conferinte este
atat de mare, incat locurile la hotelurile de peste 3 stele sunt insuficiente. Rezervarile se fac cu
cel putin 3 luni inainte, pentru a mai gasi locuri disponibile. Bucurestiul conduce detasat in
privinta cotei turismului de business, detinand 60-70% din total. Alte orase cautate sunt cele mai
dezvoltate si mai ales cele care au aeroporturi si hoteluri moderne. Timisoara, Cluj, Constanta,
Iasi sunt orase unde turismul de afaceri se mai dezvolta. Valea Prahovei se poate lauda si ea cu
cereri pentru turism de afaceri, insa zona pune la dispozitie putine hoteluri de peste 3 stele si
serviciile aferente. In alte zone, precum litoralul romanesc, Delta Dunarii, Bucovina, lipsa unor
unitati de cazare cu sali de conferinte si celelalte servicii necesare duce la pierderea unor venituri
importante.

Turismul de afaceri este considerat principala sursă de venituri pentru industria hotelieră autohtonă.
Unităţile hoteliere sunt dotate cu facilităţi pentru organizarea de conferinţe, simpozioane şi training-uri. Pe lângă
organizarea congresului sau a conferinţei, beneficiarii au parte de un întreg pachet de servicii: cazare, transferuri
de la aeroport la hotel, bilete de avion, servicii de secretariat, servicii de traducere simultană, vizite pentru
participanţi, programe de divertisment şi mese festive.

Dacă în anii trecuţi turismul de afaceri se baza exclusiv pe industria hotelieră, în ultima vreme şi turismul
rural a început să ofere soluţii pentru turismul de afaceri. În accepţiunea celor implicaţi, turismul rural este o
alternativă mai interesantă, în special pentru programele de teambuilding, pentru grupuri ce nu depăşesc 30 de
persoane, deoarece oferă o plajă mult mai largă de distracţii, cum ar fi focul de tabără, grătarul în aer liber,
aroma mancarilor bucovinene, practicarea diverselor sporturi, excursii şi drumeţii.

2 Tr de afaceri

Turismul, in general si turismul de afaceri in special sunt activitati aparute odata cu omenirea, chiar
daca acest termen nu a fost definit decat in secolul al XIX-lea.

Istoria turismului de afaceri se pierde in negura timpului. Aparitia agriculturii de subzistenta in

Africa, Asia si Europa, cu mii de ani inaintea erei noastre a dus automat la dezvoltarea schimburilor
comerciale ce se realizau la distante din ce in ce mai lungi. De asemenea, dezvoltarea oraselor a generat o
nevoie crescuta de produse pentru gospodarii. Se poate afirma ca primele calatorii de afaceri au fost
intreprinse de catre micii comercianti si de catre artizani care puteau calatori si mii de kilometri pentru a-si
desface produsele.

Urmeaza apoi perioada marilor imperii: Egipt, Persia, Grecia si Roma, ce au stimulat cresterea

comertului si implicit a calatoriilor de afaceri. Cel mai bun exemplu este cel al Imperiului Roman, care prin
dezvoltarea unui sistem de drumuri extins in tot imperiul a facut posibil schimbul de produse din Italia in
Spania, din Asia si Orientul Mijlociu pana in Marea Britanie. Printre obiectele si produsele descoperite de
arheologi in cele mai diverse locuri ale Imperiului se numara : obiecte de olarit fabricate in Italia, vase cu
ulei de masline din Spania; carafe cu vin din Grecia sau pietre pretioase din Orientul Mijlociu, toate expuse
in prezent in muzeele tarilor unde au fost descoperite (Marea Britanie, Franta, Germania sau Romania,
pentru a enumera doar cateva din marile rute ale comerciantilor antichitatii).

_____ _______ ______ __________

¹Rodica Minciu, Economia turismului; Editia a III-a revizuita si adaugita; Editura

Uranus, Bucuresti, 2004, p.81

Caderea Imperiului Roman a adus cu sine o perioada de instabilitate economica si politica, reducand
temporar si volumul calatoriilor de afaceri.

Pe toata durata evului mediu si pana in zorii erei moderne, principalele categorii de calatori au fost
comerciantii si pelerinii. Din punct de vedere istoric, oamenii de afaceri au constituit elementul major de
mobilitate si factorul de continuitate in relatiile dintre popoare. Acest lucru confirmat si de faptul ca secolul
al XIV-lea fusesera adoptate tehnici comerciale si instrumente juridice mult mai avansate : cambiile,
politele de asigurare si contractele de comision.

Intre secolul al XI si al XIII-lea, Europa a fost leaganul unei revolutii comerciale ce poate fi
considerata atat cauza cat si efect al redescoperirii calatoriilor de afaceri. Mortalitatea regresand si
conditiile de hrana ca si posibilitate de subzistenta imbunatatindu-se, are loc un avant demografic ce va
deveni pentru crestinatate o sursa de consumatori, de producatori, de mana de lucru, un rezervor din care
comertul isi va recruta oameni.

Cei doi poli ai comertului international erau Mediterana si Nordul, ceea ce duce la aparitia a doua
benzi de orase comerciale puternice : de o parte Italia, Proventa si Spania, de cealalta parte Germania de
Nord. Intre cele doua exista insa o zona de contact cu caracter de originalitate. Aceasta zona este Europa
de Nord-Vest formata din sud-estul Angliei, Normandia, Flandra, Champagne, tinuturile de pe valea raului
Mensa si cele ale Renaniei de Jos. Alaturi de articolele de consum provenind din Nordul si Rasaritul
continentului, produsele industriei textile europene constituie marfurile pe care negustorul italian si cel
hauseat vin sa le caute pe pietele si targurile din Champagne si Flandra.

Ca atare, incepand cu secolul al XIII-lea, seniorii, manastirile si mai ales targovetii vor construi
poduri nu numai in scopul usurarii traficului, ci mai ales pentru obtinerea unor resurse directe si indirecte
apreciabile. Calatorul medieval va prefera transportul pe apa. Sub acest aspect, trei retele puteau fi
considerate in Europa fara egal : Italia de Nord, unde Padul si afluentii sai constituiau cea mai mare cale de
navigatie interna a lumii mediteraneene. Apoi, bazinul Ronului, prelungit catre Mosela si  Meuse, care pana
in secolul al XIV-lea a reprezentat marea axa a comertului de la Nord la Sud. In toate aceste lucrari de
amenajare teritoriala, negustorii au fost aceia care, anterior principiilor, au jucat un rol preponderent.

Transportul maritim a fost insa prin excelenta mijlocul utilizat in negotul medieval international, cel
care va prilejui imbogatirea marilor ,,mercantores", dar si dificultatile acestuia erau numeroase si mari. In
primul rand, erau riscurile legate de naufragiu si piraterie.
 Pe la mijlocul secolului al XV-lea, unui negustor venetian ii erau necesari doi ani pentru a incheia un
ciclu comercial complet. Oricum insa, costul transportului pe mare revenea infinit mai ieftin dacat pe
uscat : 2 % din valoarea produsului pentru lana sau matase ; 15 % pentru grane; 33 % pentru alaun.
Pentru negustorii italieni din secolul al XIII-lea, principalele tinte sunt ,,iarmaroacele" din Champagne, in
Franta. Ca sa ajunga la destinatie, negustorii au facut o lunga si grea calatorie. Prima lor grija este locul de
popas unde vor locui.

La inceput se construiau baraci provizorii in piete publice, apoi localnicii au inceput sa inchirieze
incaperi sau chiar case intregi. In final au fost ridicate cladiri speciale pentru ei, de piatra, ca sa reziste la
incendii.

In evul mediu s-a dezvoltat cea mai mare ruta a calatoriilor de afaceri din toate timpurile : Drumul
Matasii. Chiar daca denumirea sugereaza un singur drum si o singura marfa ( matasea ), este vorba de o
multime de rute ce legau Asia de Europa, pe care se transportau o varietate de marfuri. De asemenea, pe
aceasta ruta au fost aduse in Europa bunuri si idei: de la praful de pusca, la cunostinte de astrologie si
medicina, iar Istambulul si alte orase au devenit in aceasta perioada importante centre comerciale, in parte
datorita acestui Drum al Matasii.

De-a lungul istoriei au existat, alaturi de negustori, alte trei mari categorii profesionale care au
practicat ( intr-o forma incipienta ) calatoriile de afaceri :

Preotii tuturor religiilor ce calatoreau fie in scopul introducerii religiei respective in teritoriile ocupate,
fie pentru intalniri ale conclavurilor, fie pentru pelerinaje.
A doua mare categorie o reprezentau soldatii si in particular mercenarii, ce calatoreau fie pentru a lua
parte la batalii, fie pentru a se muta in teritoriile ocupate, sau pur si simplu pentru ca se muta garnizoana.
A treia mare categorie era formata din muncitorii ce migrau temporar in cautarea unui loc de munca
( pentru cateva luni pe an - atunci cand in satele lor nu aveau de lucru ).

Interesant este ca cele trei categorii profesionale, impreuna cu comerciantii reprezinta inca din
vechime si pana in zilele noastre, parti componente ale calatoriilor de afaceri.

In perioada 1750 - 1900 calatoriile si turismul de afaceri in Europa s-au dezvoltat din trei mari
motive : revolutia industriala ( inceputa in Anglia si extinsa apoi in majoritatea tarilor europene ) ;
dezvoltarea imperiilor epocii moderne si imbunatatirea retelei de drumuri ( si foarte important : aparitia
caii ferate ).

La inceputul secolului XX primul loc in turismul de afaceri incepe sa fie ocupat de Statele Unite.
Intalnirile ( intrunirile ) aveau loc din vremuri imemoriale, dar conceptul de conferinta sau conventie a fost
dezvoltat abia acum in SUA.

Orasele realizeaza curand ca prin gazduirea unor astfel de evenimente se aduc mari beneficii
comunitatii.

In aceasta perioada se deschid primele birouri pentru organizarea de evenimente si pentru inscrierea
oraselor respective ca destinatii pentru turismul de afaceri : Detroit in 1896, Cleveland in 1904, Atlantic
City in 1908, Denver si St. Louis in 1909 si Louisville si Los Angeles in 1910.

In jurul anului 1950 turismul si calatoriile de afaceri se dezvolta exploziv datorita pe de o parte
cresterii consumului ( boom-ul economic ), dar si dezvoltarii facilitatilor oferite turistilor.
 La sfarsitul secolului XX ,,tigrii economiei" din Sud - Estul Asiei si bogatele tari petroliere din Orientul
Mijlociu incep sa devina elemente majore in dezvoltarea acestei forme ale turismului.²

In trecut, foarte putini erau cei ce se ,,plimbau" de placere, majoritatea calatoriilor fiind bazate pe
activitati comerciale, religioase sau militare, activitati ce se regasesc si astazi printre motivele calatoriilor
de afaceri, chiar daca la o scara mult mai mare si cu mijloace mult mai evoluate.

Concluzia uimitoare a acestor succinte spicuiri din istoria activitatii turistice este aceea ca, tot ( sau,
pentru a nu exagera - aproape tot ) ce se afirma ca este istorie a turismului, in general, este - in fond - o
istorie a turismului de afaceri.

_____ _______ ______ ________

² J. Swarbrooke, Susan Hower, op. cit. p.20
CONCEPTE SI TEORII PRIVIND TURISMUL DE AFACERI

1.2.1. Definitia si particularitatile turismului de afaceri

Calatoria de afaceri poate fi considerata coloana vertebrala sau ,,painea si untul" industriei turistice
deoarece pentru o mare parte a oamenilor de afaceri, calatoria face parte din activitatea zilnica. Odata ce
calatoria este parte a slujbei lor, cheltuielile legate de aceasta sunt, in general, constante, nefiind sensibile
la fluctuatiile preturilor si tarifelor asa cum se intampla in cazul turismului de masa. Atunci cand cererea
este constanta in timp si nu fluctueaza in sens invers cu fluctuatia preturilor inseamna ca aceasta este
inelastica. In acest caz, coeficientul de elesticitate a cererii de servicii turistice in functie de tarif 

( E  p apartine intervalului [ -1, 0 ] :

Δc Δp

E  p  - : - , unde

c o  p o

E  p  = coeficientul de elesticitate a cererii de servicii turistice in functie de pret ( tarif )

Δc = C 1 - C o = modificarea cererii in perioada curenta (C 1) fata de perioada de baza (C o)

p = p p o = modificarea pretului tarifului in perioada curenta (p ) fata de perioada de baza (p o).

Cererea pentru servicii turistice este, in general, elastica atat fata se pret ( tarif ) cat si fata de venit.

Cu cat companiile isi globalizeaza activitatea, cu atat mai mult continua sa creasca si turismul de
afaceri.

Cheltuielile legate de turismul de afaceri in interiorul SUA se ridicau in anul 2007 la 1300 $ /
persoana, iar pentru calatoriile de afaceri internationale la 5355 $, adica mai mult de 100 miliarde de dolari
cheltuiesc companiile americane pentru calatorii de afaceri anual.

De altfel, calatoriile si cheltuielile legate de acestea, reprezinta, dupa cheltuielile cu personalul si cele
cu informatizarea, cele mai mari cheltuieli ale marilor corporatii.³

_____ _______ ______ __________

³ R.A. Cook, Laura J. Yale, J.J. Marqua, Tourism - the business of travel, Prentce
Hall, New Jersey, 2002, p.48

Turismul de afaceri este parte integranta a activitatii turistice, ceea ce impune o definire a notiunilor
de turism si turist.

Utilizarea cuvantului turist este consemnata de Pagge abia in 1800 in lucrarea aparuta la Londra
,,Anecdotes of the English Language" in care se spune : ,,A traveller is nowadays called a Tour-ist".

Etimologic, cuvantul turism provine din termenul englezesc ,,to tour"(a calatori, a colinda) si este
utilizat pentru prima data in jurul anilor 1700 in verbul tranzitiv ,,to make a tour".

Creat in Anglia secolului al XVIII-lea, desemnand initial actiunea de a voiaja in Europa, deriva din
cuvantul francez ,,tour" ( calatorie, plimbare ) si a fost preluat treptat in toate limbile moderne, pentru a
exprima forme de calatorie care urmaresc cu preponderenta un scop de agrement. Termenul francez
,,tour" deriva din cuvantul grecesc ,,tournos" si respectiv din cel latin ,,turnus", pastrand semnificatia de
circuit in sensul de calatorie. De asemenea, poate fi acceptata si ipoteza originii ebraice a cuvantului, in
ebraica veche ,,tur" corespunzand notiunii de calatorie, explorare.

O definitie de referinta a activitatii turistice este propusa de profesorul elvetian W. Hunziker in 1940.

Turismul este definit prin ,,ansamblul relatiilor si fenomenelor ce rezulta din deplasarea si sejurul
persoanelor in afara locului de resedinta, atat timp cat sejurul si deplasarea nu sunt motivate, de o stabilire
permanenta sau o activitate lucrativa oarecare".

Desi recunoscuta pe plan mondial, definitia este prea limitata, ea excluzand o serie de calatorii avand
caracter turistic, tot mai frecvente in ultimul timp, cum sunt calatoriile cuprinse in termenul generic de
turism de afaceri.

O definitie mai complexa din acest punct de vedere este data de F. W. Ogilvie care subliniaza ca
turismul este ,,o latura a sectorului tertiar al economiei, unde activitatea prestata are ca scop organizarea
si desfasurarea calatoriilor de agrement, recreere sau a deplasarilor de persoane la diferite congrese si
reuniuni ; include toate activitatile necesare satisfacerii nevoilor de consum si servicii ale turistilor". 6

_____ _______ ______ __________

R.Lanquar, L'economie du tourisme, ed.II-a, coll.Que sais-je ?, PUF, Paris,

1992, p.3, citat de Rodica Minciu, op. cit., p.12

O Snak, P.Baron, N.Neacsu, Economia Turismului, Editura Expert, Bucuresti,

2001, p.19

 Rodica
6
Minciu, op. cit., p. 13 - 14

In aceeasi perioada ( 1930 - 1940 ) apar si primele definitii ale subiectului calatoriei respectiv a
turismului.

In 1937, Consiliul Societatii Natiunilor incearca o apropiere a parerii expertilor si recomanda definirea
turismului international ca ,,acea persoana care calatoreste pentru cel putin 24 de ore intr-o alta tara decat
cea in care se afla resedinta sa permanenta".
 Conferinta Natiunilor Unite asupra turismului si calatoriilor internationale ce a avut loc la Roma, in
anul 1963, recomanda utilizarea termenului de vizitator pentru a desemna ,,orice persoana ce viziteaza
o tara, alta decat in care se afla resedinta sa obisnuita, pentru orice alt motiv decat desfasurarea unei
ocupatii remunerate in interiorul tarii pe care o viziteaza". Definitia acopera doua categorii de vizitatori :
turistii - ce stau cel putin 24 de ore in tara vizitata si ale caror motive de calatorie pot fi grupate in : loisir,
afaceri, familie, misiuni si reuniuni si excursionistii - vizitatorii temporari ce calatoresc pentru propria
placere si stau mai putin de 24 de ore in tara vizitata.

Aceste definitii au fost aprobate si aplicate din 1968, principalul neajuns fiind ignorarea definirii
vizitatorilor interni.

Ultimele recomandari ale Conferintei internationale asupra statisticii voiajelor si turismului facute la
Ottawa in 1991 si adoptate in 1993 la Sesiunea a XXVII-a a Comisiei de statistica a Natiunilor Unite,
precizeaza faptul ca turismul se refera la ,,activitati desfasurate de persoane, pe durata calatoriilor si
sejururilor, in locuri situate in afara resedintei obisnuite, pentru o perioada consecutiva ce nu depaseste un
an ( 12 luni ), cu scop de loisir, pentru afaceri sau alte motive".

Aceeasi comisie precizeaza ca turismul este reprezentat de ,,orice persoana care se deplaseaza spre
un loc situat in afara resedintei sale obisnuite, pentru o perioada mai mica de 12 luni si ale carei motive
principale de calatorie sunt altele decat exercitarea unei activitati remunerate in locul vizitat". 9

In plus vizitatorii sunt grupati, dupa rezidenta, in vizitatori internationali si vizitatori interni, categorii
ce se subdivizeaza in turisti ( cei ce petrec cel putin o noapte in locul vizitat ) si excursionisti ( vizitatori de
o zi ).

_____ _______ ______ __________

Rodica Minciu, op. cit., p. 15

 OMT, Recomandation sur les statistiqued du tourism, Nation Unites, New York,

1993, p.5, citat de Rodica Minciu, op. cit., p.17

 OMT, op.cit., p. 7, citat de Rodica Minciu, op. cit., p.18

9

In conformitate cu clasificarile realizate de Organizatia Mondiala a Turismului, principalele motive de

calatorie sunt : loisir, recreere si vacanta ; vizite la rude si la prieteni; afaceri si motive profesionale ;
tratament medical ; religie / pelerinaje ; alte motive.

Afacerile si motivele profesionale se refera la instalarea de echipamente, inspectii, vanzari si

cumparari in contul intreprinderilor, participarea la reuniuni, conferinte si congrese, targuri si expozitii,
participarea la activitati sportive, profesionale, misiuni guvernamentale, studii, cursuri de limbi straine sau
de pregatire profesionala.

Turismul de afaceri - conform definitiei date de Rob Davidson in 1994 - include persoanele ce
calatoresc in scopuri legate de munca lor ( de activitatea lor lucrativa, fara a fi insa remunerate in locul de
destinatie, ci in cel de resedinta, de emisie ).

Se poate spune ca reprezinta una dintre cele mai vechi forme de turism, deoarece oamenii au
calatorit pentru a face comert inca din cele mai vechi timpuri.¹0
 Termenii ,,calatorie de afaceri" si ,,turism de afaceri" sunt considerati si utilizati de multi autori ca
fiind sinonimi. Cu toate acestea exista cateva diferente calitative intre cei doi termeni.

Astfel, ,,turismul de afaceri" putem spune ca incorporeaza toata experienta ,,calatoriei de afaceri", in
plus, utilizand definitia clasica a termenilor turism si turist, se poate spune ca oamenii de afaceri pot fi
numiti turisti in momentul cand stau departe de casa cel putin o noapte.

,,Calatoria de afaceri", pe de alta parte, isi focalizeaza atentia pe mobilitatea oamenilor de afaceri si
pe faptul ca ei intreprind calatorii de o zi avand ca scop doar afacerile, si in acest caz neputand fi denumiti
turisti in sensul conventional al termenului.

Desi definitia turismului si a calatoriilor de afaceri este destul de simpla, in literatura de specialitate
sunt enumerate o multitudine de forme sub care acest fenomen poate fi prezentat.

Astfel, intr-o tipologie ce nu se pretinde a fi completa, regasim mai multe fatete (categorii) ale acestei
activitati: conferinte, intalniri si conventii ale unor asociatii sau corporatii realizate la nivel local, regional
sau national; congrese si conventii la nivel international; cursuri de pregatire profesionala ( training );
targuri si expozitii ; lansari de produse; calatorii stimulent ( incentiv travel ); schimburile de studenti si
profesori; migratiile sezoniere de munca ; aprovizionarea cu anumite produse a pietelor ; livrarea de
bunuri catre consumatori ; servicii militare prestate in alte locuri decat isi au baza ; actiuni de caritate /
proiecte ale organizatiilor non-guvernamentale

¹0 J.Swarbrooke, Susan Hover, op. cit., p.3

realizate in alte locuri decat unde isi au sediul ; angajatii guvernamentali ce calatoresc in serviciul statului
si diplomatii ; calatorii individuale de interes general ale oamenilor de afaceri ; navetismul.

Fiecare categorie prezentata are un numar de subdiviziuni.

De exemplu : calatoriile individuale in interesul afacerilor pot include :

un om de afaceri ,,viziteaza" un departament din cadrul guvernului pentru a obtine o licenta de

export ;
un consultant in domeniul computerelor ce isi ,,viziteaza" clientul pentru a-i rezolva problemele , s.a.

Lucrarea de fata isi propune abordarea celor mai importante forme ale calatoriilor si turismului de
afaceri, forme ce isi fac simtita prezenta din ce in ce mai mult si pe piata turistica romaneasca.

Important este sa denumim care sunt elementele care sunt cuprinse in acest concept, al turismului
de afaceri, cuprinse in clasificarea de mai jos :

1.2.2. Forme de turism de afaceri ( business travel & tourism )

a. Congrese si conventii internationale

b.Conferinte si intalniri locale, regionale si nationale, pentru asociatii, firme, institutii
c. Traininguri ( cursuri )
d.Expozitii si targuri comerciale
e. Lansari de produse
f.  Incentive travel
g. Calatorii individuale de afaceri
h. Deplasari in interes de serviciu a functionarilor din institutiile de stat
 Astfel, in ceea ce priveste intrunirea, economistul Rob Davidson o defineste ca fiind un eveniment
organizat pentru discutarea unor probleme comune.

Aceasta se poate referi la probleme comerciale sau non-comerciale, poate intruni 6 persoane sau
sute de persoane, poate dura cateva ore sau o saptamana.

Ceea ce face ca intrunirile sa fie parte a turismului de afaceri este faptul ca ele angajeaza citeva
servicii apartinand industriei turistice si pleaca de la premisele organizarii.

Termenii ce definesc ,,intrunirile" depind de marimea evenimentului si de locul unde se desfasoara.

Astfel, o mica adunare este numita intrunire, dar o mare adunare este de obicei numita conferinta in
Marea Britanie, conventie in SUA si congres in multe din tarile europene.¹¹

Expozitiile pot fi definite ( tot conform lui Davidson ), ca prezentari de produse sau servicii avand un
public tinta in scopul promovarii vanzarilor sau informarii vizitatorilor.

Expozitiile sunt considerate ca fiind parte a turismului de afaceri deoarece stimuleaza calatoriile ( atat
ale expozantilor cat si ale vizitatorilor ). De asemenea, ele creaza o cerere ridicata pentru diferite servicii
turistice, ca de exemplu cateringul si cazarea.

In diferite parti ale lumii le intalnim sub denumirea de targuri sau manifestari.

Cursurile de pregatire ( training ) sunt evenimente unde participantii se intalnesc ( intr-un

anumit loc, pentru o perioada determinata de timp ) pentru a primi informatii, sau pentru a fi ajutati sa-si
dezvolte anumite aptitudini.

Acestea pot fi cursuri de pregatire interne, unde toti participantii apartin unei singure organizatii sau
evenimente ,,deschise" unde institutia ce coordoneaza cursurile de pregatire ofera programe ce sunt
disponibile tuturor celor ce vor sa beneficieze de ele.

Lansarile de produse sunt evenimente specializate pe care multe organizatii le utilizeaza in prezent

ca o modalitate de promovare a produselor si serviciilor ce urmeaza a fi introduse pe piata.

Ele au de obicei o audienta variata incluzand media, distribuitorii si consumatorii. De asemenea,

lansarile in general, evenimentele de scurta durata ( chiar si de cateva minute ) , necesita un buget foarte
mare.

Calatoriile stimulent au fost definite in 1998 de catre ,,Society of Incentive Travel Executives" (SITE ) ca
fiind un instrument de management care - prin oferirea unor calatorii _____ _______ ______ __________

¹¹ J.Swarbrooke, Susan Hover, op. cit., p.5

de exceptie - sa motiveze si / sau sa recunoasca participantilor nivelul inalt de performanta atins in

indeplinirea sarcinilor ce le revin in cadrul organizatiei.

Reuniunile organizate pot imbraca diferite forme, a caror definire este prezentata de Rob Davidson in
lucrarea sa ,,Business Travel", aparuta in editura Pitman, la Londra in anul 1994, aceste definitii fiind
recunoscute si utilizate de majoritatea specialistilor fie ei romani sau straini :

Adunare - intalnire intre persoane reunite pentru a delibera, diviza sau pentru divertisment.
 Colocviu - intalniri la care cativa specialisti tin cuvantari pe un anumit subiect sau raspund la
intrebari legate de acesta.

Conclav - o intalnire privata sau o adunare secreta ( de obicei religioasa ).

Conferinta - un schimb de opinii formal sau o intrunire a mai multor oameni pentru a discuta
probleme de interes comun, in care o persoana face o expunere, auditoriul participand activ.

Congres - intalnire formala a unor delegatii pentru discutii, in special persoane apartinand unui
anumit organism sau unei specializari profesionale.

Manifestari cu caracter informativ, congresele reunesc intre 100 si 1000 de persoane cu scopul de a
schimba idei si de a-si comunica rezultatele studiilor lor, pe durata a 2 - 3 zile.

Conventie - adunare de oameni care se intalnesc intr-un scop comun, in special, o intalnire a
delegatiilor unui partid in scopul formularii politicii sau selectarii candidatilor pentru functii.

Meeting - o intrunire a mai multor oameni cu un scop comun.

Receptie - manifestare cu caracter festiv, de un standard inalt.

Reuniune - manifestare cu caracter comercial, promotional sau informativ, regrupand 30 - 150

persoane , iar durata nu depaseste de regula 3 zile.

Seminar - reuniune de lucru sau de formare, pentru 10 - 30 de persoane cu o durata de 3 - 5 zile.

Simpozion - petrecere cu muzica si conversatie sau o intalnire formala la care cativa specialisti tin
scurte cuvantari pe un anumit subiect sau subiecte asemanatoare, la care auditoriul nu participa activ.

Summit - o conferinta oficiala la cel mai inalt nivel ( de exemplu : la nivelul sefilor de stat si de
guvern ).

Workshop - reuniune de 30- 35 de persoane in cursul careia se discuta in grupuri mici, realizandu-
se un schimb de experienta. Termenul este utilizat in SUA, iar francezii il numesc salon sau targ in cadrul
caruia un numar variabil de expozanti isi prezinta produsele unui public de profesionisti.

O alta clasificare ( R. Davidson ) imparte turismul de afaceri in :

- turism general de afaceri ( delegatii ) ;

- reuniuni / intruniri ;

- targuri si expozitii ;

- calatorii stimulent.

Prin continutul sau complex, turismul de afaceri permite aparitia multor definitii si clasificari.

1.3. AVANTAJELE TURISMULUI DE AFACERI PENTRU DESTINATII

 Turismul de afaceri aduce multe avantaje atat comunitatilor locale, cat si tarilor ce sunt preferate
pentru organizarea unor evenimente de amploare. De asemenea, turismul de afaceri aduce incasari mai
mari, cat si o reducere a sezonalitatii.

Sezonalitatea este una din problemele majore cu care se confrunta activitatea turistica, turismul de
afaceri jucand un rol in ameliorarea incidentei acestui fenomen.¹²

Importanta acestei piete consta ( pe langa incasarile mari ) in cresterea ratei de ocupare in extra-
sezon, fapt recunoscut de foarte multe tari si orase organizatoare de evenimente.

Lunile cu cele mai multe reuniuni internationale sunt , in ordine, octombrie si septembrie.

Un exemplu il poate constitui orasul Heidelberg din Germania a carui universitate renumita organiza

congrese pe teme stiintifice.

Din 1990 cand aveau loc 217 evenimente s-a ajuns in 2000 la peste 870 de evenimente anual, in
urma construirii unor centre de conferinte si facilitatilor acordate de autoritatile locale pentru activitatea
turistica.

S-a ajuns ca in luna septembrie gradul de ocupare al hotelurilor sa fie de 100 %, iar in martie, mai si
iunie de 80 %.

_____ _______ ______ __________

¹² *** All- Season Tourism: Analysis of Experience, Suitable Products and Clientele, Office for Official Publications of the European
Communities, Luxemburg 1993, p. 23 - 24

Singurele luni cu grad de ocupare al hotelurilor foarte redus au ramas iulie si august.

Un alt avantaj major adus de turismul de afaceri este profitabilitatea ridicata.

Aceasta forma moderna de turism presupune costuri relativ mari, dar datorita profilului socio-
economic al celor ce calatoresc pentru afaceri ( din clasa medie si superioara de management ) tinde sa
aduca beneficii furnizorilor de servicii de calitate superioara : hoteluri de peste trei stele, facilitati de
transport la clasa superiora, etc.

Beneficiile cheltuielilor din turismul de afaceri nu sunt insa restrictionate doar la hoteluri, sali de
conferinte sau la transport aerian, ci se regasesc si cu activitatea restaurantelor, atractiilor turistice si
culturale, serviciilor de transport local, ghizilor si magazinelor din zona.¹³

Turismul de afaceri are, de asemenea, un impact pozitiv si asupra mediului.

Cu toate ca delegatii pentru o conferinta sosesc intr-o localitate in numar mare, ei petrec majoritatea
timpului in salile de conferinta, iar iesirile in oras seara nu reprezinta o sursa de stres pentru populatia
rezidenta. De asemenea, ei utilizeaza pentru transport avionul sau trenul, nepunand mari probleme cu
poluarea sau aglomerarea parcarilor.

Un ultim avantaj prezentat in aceasta lucrare se refera la posibilitatile de promovare.

Astfel, un vizitator care pleaca de la o conferinta avand o buna impresie devine un ambasador
neplatit ce face reclama acelei destinatii.
 Acesta este motivul pentru care autoritatile locale fac un efort deosebit in a-i impresiona pe turistii de
afaceri. De multe ori acesti turisti sunt persoane influente, ale caror opinii pot fi determinante in alegerea
unei destinatii pentru o actiune ulterioara.

Eforturile locale de impresionare a vizitatorilor iau forme diverse : un discurs al

primarului la deschiderea unei conferinte, un film despre atractiile locale, un tur al orasului si
imprejurimilor cu autocarul, o cina traditionala.

Oricare ar fi tehnica aleasa, scopul este acela de a crea o imagine buna ce poate fi transmisa
colegilor sau prietenilor, dar si pentru revenirea ca reprezentanti ai turismului de afaceri in localitate si in
zona.

_____ _______ ______ ___________

¹³ R.Davidson, Business Travel, Pitman Publishing, Londra 1994, p.4

1.4. PIATA TURISMULUI DE AFACERI LA NIVEL INTERNATIONAL

Piata este locul de intalnire al cererii cu oferta.

Aceasta este cea mai simpla definitie a pietei.

Extrapoland, piata turismului de afaceri este locul de intalnire al furnizorilor acestor servicii
specializate cu beneficiarii lor.

Principalii furnizori ai industriei reuniunilor si conferintelor sunt aceia care asigura facilitati acestei
piete. Marile centre de conferinte reprezinta cei mai buni sustinatori ai intalnirilor de afaceri, dar muzeele,
teatrele, castelele, vapoarele si chiar parcurile tematice sunt capabile de a fi locuri de intalnire pentru
evenimente ce au nevoie de o locatie speciala pentru a fi memorabile. Si hotelurile au locul lor important
pe piata intalnirilor de afaceri, datorita posibilitatii gazduirii unui numar mare de evenimente de talie mica
si medie.

Dominatia hotelurilor pe aceasta piata este concurata de alte tipuri de locatii.

Exemplul cel mai bun il reprezinta marile universitati ce au investit in unitati pentru cazare si
intalniri, in scopul cresterii veniturilor proprii.

Chiar daca in prezent exista putine locatii potrivite pentru conferinte de mare amploare, aceste
evenimente pot aduce beneficii importante destinatiilor unde au loc.

Centrele de conferinte construite in majoritatea lor din fonduri publice, deoarece putine aduc profituri
importante, contribuie semnificativ la economia locala in momentul in care cateva sute de delegati sosesc
in localitate pentru cateva zile.

De cealalta parte a pietei turismului de afaceri se afla beneficiarii. Acestia pot fi clasificati in trei mari
categorii :

sectorul corporate
asociatiile
sectorul public.¹
 Sectorul corporate este reprezentat de companiile al caror interes principal de realizare a
intalnirilor este unul strict comercial : conferinte pentru discutarea strategiilor, lansari de noi produse si
realizarea de sesiuni de pregatire pentru angajati.

_____ _______ ______ __________

¹ T.Rogers, Conferencesand Conventions, A global industry, Butterworth

Heimann, Londra 2003, p.15 - 16

Marele avantaj al companiilor ce realizeaza astfel de intalniri departe de locul obisnuit de munca al
delegatiilor este acela ca ei scapa de rutina zilnica si se pot concentra pe problemele abordate.

Activitatile de relexare ce insotesc de obicei conferintele permit participantilor sa creeze un mai bun
spirit de echipa.

Asociatiile ( a doua mare categorie de beneficiari ) sunt de doua tipuri : profesionale, cand motivul
intalnirilor este legat de munca, si de voluntari. Asociatiile de voluntari acopera intreg spectrul activitatilor
umane ce nu este legat de munca ca profesie : puncte comune de interes, convingeri religioase, sau
aspecte etnice.

Asociatiile pot fi locale, regionale, nationale sau internationale.

Cu toate ca membrii lor sunt foarte dispersati, acestia trebuie sa se reuneasca regulat pentru a se
pune la curent cu ultimele tendinte sau descoperiri in domeniul lor de activitate.

Competitia cea mai mare intre destinatii se da pentru organizarea conferintelor asociatiilor
internationale care implica un numar mare de delegati, dureaza mai mult si, ca o regula generala, sunt mai
putin frecvente.

Din fericire pentru agentiile de turism implicate in astfel de manifestari, numarul asociatiilor
internationale creste ca urmare a specializarii profesionale tot mai mari.

Sectorul public - autoritatile locale si centrale - ,,cumpara" serviciile oferite de organizatori ai

turismului de afaceri, atat pentru delegati, cat mai ales pentru organizarea unor evenimente la nivel local,
national sau international. Sectorul educational si cel al sanatatii sunt cei mai mari consumatori, dar si
organizatori ai unor astfel de activitati.