Autor: Institutul pentru Inițiative Rurale (iRi)

REPERE PENTRU A ÎNȚELEGE MAI BINE CE MERGE,

CE NU MERGE ȘI CE AR TREBUI DE FĂCUT CA TURISMUL
RURAL ÎN MOLDOVA SĂ MEARGĂ

TURISMUL RURAL
ÎN REPUBLICA
MOLDOVA:
ALO, SE POATE
SĂ VORBIM
DESCHIS?
Chișinău, 2022

ÎMPUTERNICIM COMUNITĂȚI RURALE

CUPRINS
4 Sumar executiv. De ce turismul rural?

6 Turismul moldovenesc în cadrul istoric și geografic

9 Situația actuală a turismului rural în Republica Moldova

13 Premisele pentru dezvoltarea turismului rural în Moldova

17 Care este produsul turistic rural?

20 Barierele principale în dezvoltarea turismului rural în Republica

Moldova

23 Oportunitățile pentru dezvoltarea turismului rural

26 Concluzii

29 Recomandări

3
SUMAR EXECUTIV
DE CE TURISMUL RURAL?
Avansarea noilor tehnologii agricole, degradarea mediului ambiant și intensifica-
rea emigrării de la sat la oraș — iată doar câteva tendințe cu efect sistemic observa-
te în lume și care pun comunitățile rurale sub o presiune economică tot mai grea.

Modelele economice rurale vechi sunt contestate, nu doar de logica piețelor, dar
și de generațiile sătenilor tineri care nu mai sunt atrași de activitățile tradiționale.
În fața acestor provocări, comunitățile rurale, sau mai bine zis oamenii de la sate,
sunt nevoiți să caute noi oportunități de adaptare și supraviețuire. Diversificarea
economică devine cu adevărat un imperativ al timpului, iar marea provocare
este de a găsi modalitățile concrete de diversificare a vieții economice rurale.

Organizația Mondială a Turismului definește turismul rural ca „acel tip de turism

în care experiența vizitatorului este strâns legată de o gamă largă de produse și ser-
vicii generate în activitățile economice casnice, de agricultură, de cultura populară
și stilul de viață rura”.1 Această definiție este una importantă, plasând activitățile
de turism rural într-un spațiu caracterizat de o densitate mică a populației, unde
peisajul natural este dominat de agricultură și unde persistă forme de organizare
socială și de viață tradiționale.

4
La scară globală, turismul rural este nișa cu una dintre cele mai înalte rate de
creștere din ultimele două decenii.2 Această nișă are, de multe ori, clienți spe-
cifici. Destinațiile rurale atrag deseori turiști responsabili din punct de vedere
ecologic, educați sub aspectul responsabilității civice globale și pentru care con-
servarea și sustenabilitatea ariilor vizitate este elementul-cheie care le determină
opțiunea. Deoarece în masa de turiști sunt relativ puțini asemenea clienți, este
cumva iluzorie speranța că turismul rural ar putea deveni o indus-
trie în sensul adevărat al cuvântului, una care ar redefini viața eco-
nomică rurală. Acest lucru nu este nici posibil, nici dezirabil — de fapt, multe
țări, regiuni și comunități ajung să regrete faptul că au devenit destinații turistice
majore. Turismul rural urmează a fi integrat în mod organic și durabil în viața
rurală, ca o activitate complementară celor tradiționale, una care ar asigura un
aport de consumatori a produselor tradiționale și fără impact negativ asupra
mediului, culturii și liniștii satului. Bine, dar cum poate fi atins acest obiectiv?

Aflați în policy-brief-ul de mai jos!

Cu considerație,

Tatiana Costev, director executiv & echipa iRi

1
United Nations World Tourism Organization, „Rural and mountain tourism”, https://www.unwto.org/
rural-mountain-tourism

2
Juan-José Villanueva-Álvaro, José Mondéjar-Jiménez, and Francisco-José Sáez-Martínez, „Rural Tou-
rism: Development, Management and Sustainability in Rural Establishments”, Sustainability 2017, 9, 818;
doi:10.3390/su9050818.

5
TURISMUL
MOLDOVENESC ÎN
CADRUL ISTORIC
ȘI GEOGRAFIC
Turismul rural este deseori văzut ca una dintre cele mai promițătoare oportunități
pentru Republica Moldova. Este imperios de pus această discuție într-un cadru
mai larg și de analizat la rece modul cum poate Republica Moldova beneficia
practic de aceste potențiale oportunități.

Turismul în Republica Moldova are o anumită istorie, anul 1987 putând fi con-
siderat, probabil, anul de vârf în evoluția acestui sector. La acel moment, în fosta
Republică Sovietică Socialistă Moldovenească existau 113 organizații care pre-
stau servicii turistice, inclusiv: 13 sanatorii, 26 sanatorii profilactice, 20 pensiuni
de odihnă, 37 de baze de odihnă și 17 baze turistice.3 Evident, turismul rural, în
conținutul modern al acestui concept, nu exista, iar viața rurală era subordonată
unor repere ideologice, și nu celor tradiționale.

În anul 1987, numărul total de utilizatori ai facilităților de cazare a fost de

3
Anuarul Statistic al RSSM 1987, editura Direcției Statistice Centrale a RSSM.

6
 CĂLĂTORUL VEDE CEEA CE VEDE. TURISTUL VEDE
CEEA CE A VENIT SĂ VADĂ.

G.K. Chesterton

645 mii persoane (marea majoritate odihnindu-se în bazele turistice), număr care
vorbește de existența unui potențial turistic, relevant pentru acele timpuri, care
făcea țara atractivă pentru vizitatorii interni și externi. O parte din acel potențial
a fost conservat, o parte s-a modificat, o parte a fost pierdut. După anul 1987,
acest număr de vizitatori nu a mai fost atins. Pentru comparație, în anul 2019,
adică, chiar și înainte de criza provocată de pandemia de COVID-19, numărul de
turiști cazați în structurile de primire turistică colectivă a atins 374 mii persoane.

Evident, nu putem face o comparație directă a acestor numere, deoarece o parte

din structurile de cazare se află în regiunea transnistreană, care nu este inclusă în
datele statistice la zi, dar erau incluse în statistica din perioada sovietică. Totuși,
diferența enormă dintre fluxurile de turiști din 1987 și din 2019 ne spune în
mod clar că sectorul turistic moldovenesc, după 30 de ani de căutări
și încercări grele, încă trece printr-un proces de redefinire, marcată
de concurența externă puternică și de căutarea propriului client, model și nișe.

Prea mult timp, în ultimii 30 de ani, sectorul

de ospitalitate moldovenesc a stat în regim de
așteptare pasivă a venirii turistului.
Naivitatea acestor așteptări este subliniată de faptul că modalitatea în care un
turist modern ia decizia privind locul de odihnă diferă total de modelul tu-
ristului din anul 1987.

7
Dacă în perioada sovietică, turistul nu prea avea de ales, urmând foaia de odih-
nă primită de la sindicate sau de la direcția cadre — atunci în prezent, turistul
consumă activ servicii turistice, adică, achită în mod conștient un serviciu față
de care are așteptări pozitive legate de calitate și conținut. Nimeni nu mai trimite
turiști în mod centralizat și nimeni nu-i mai primește centralizat.

Deciziile consumatorilor de servicii turistice se

bazează pe compararea alternativelor.
Clientul extern, privind harta Europei de Est, se oprește în primul rând asupra
României și Ucrainei, care oferă experiențe turistice mai diverse, mai spectacu-
loase și, să le spunem lucrurilor pe nume, mai bine promovate, decât în cazul Re-
publicii Moldova. Cât privește clientul local, acesta, dacă dispune de un anumit
buget pentru odihnă, compară calitatea și prețurile ofertei turistice pe litoralul
nistrean cu litoralul mediteraneean: datele statistice arată că decizia turiștilor
moldoveni este, de cele mai dese ori, în favoarea Mediteranei.

Evident, Moldova nu dispune de diversitatea și bogăția naturală cu care se mân-

dresc țările de la Mediterană sau de la Marea Neagră și nici nu poate să concu-
reze cu acestea pentru captarea turiștilor de masă. Totuși, chiar dacă nu dispune
de active turistice excepționale pentru turismul de scară largă, Moldova are un
anumit potențial, care încă urmează a fi valorificat: turismul de nișă. Turis-
mul rural ar putea reprezenta o asemenea nișă, cu condiția înțelegerii corecte a
așteptărilor potențialilor clienți și adaptarea ofertei la o asemenea cerere.

8
SITUAȚIA ACTUALĂ
A TURISMULUI
RURAL ÎN REPUBLICA
MOLDOVA
Conceptul de turism rural este definit în cadrul legislativ, dar nu-și găsește o
reflectare directă și în sistemul statistic. Numărul de turiști rurali poate fi dedus
din numărul vizitatorilor pensiunilor turistice și agroturistice. Aceasta este o es-
timare destul de grosieră: pensiunile turistice pot fi amplasate și în afara mediu-
lui rural sau, fiind în mediul rural, pot să furnizeze pachete turistice care nu țin
de turismul rural ca atare. De asemenea, o gospodărie agricolă din mediul rural,
pentru care turismul este o activitate secundară, nu va ajunge să fie reflectată în
datele statistice oficiale, deoarece raportarea statistică se face doar în conformi-
tate cu genul principal de activitate economică.

Evoluția din ultimele două decenii a numărului și capacității structurilor de pri-

mire de tip pensiune și agropensiune atestă o creștere a acestora — explozivă
până în 2007, după care mai domoală (Figura 1). Astfel, este evidentă creșterea
ofertei de servicii de turism rural. Dar această creștere a ofertei nu este reflectată
și într-o evoluție similară a cererii. Începând cu 2009, cererea pentru cazări în
alte structuri a crescut mai mult sau mai puțin stabil (Figura 2), în timp ce soli-

9
 Figura 1. Evoluția indicatorilor Figura 2. Evoluția numărului
de capacitate a pensiunilor de turiști pe tipuri de structure
și agropensiunilor de cazare

Sursa: BNS. Sursa: BNS.

Figura 3. Turiști cazați Figura 4. Înnoptări ale turiștilor

în pensiunile turistice cazați în pensiunile turistice
și agroturistice și agroturistice

Sursa: BNS. Sursa: BNS.

citările de cazare în pensiuni — destul de instabil (Figurile 3 și 4). Dacă turismul

intern, în ansamblul său, a suferit o lovitură dramatică din partea pandemiei
COVID-19 (Figura 2), atunci pensiunile au început să piardă vizitatorii mult
mai devreme, începând cu 2017. De fapt, COVID-19 ar putea să fi avut un efect
mai moderat asupra pensiunilor, deoarece, după cum sugerează datele pentru
2020–2021, turiștii care se orientau tradițional la destinațiile externe au început
să exploreze mai intens atracțiile locale.

10
 Compararea numărului turiștilor, pe de o parte, și
a numărului înnoptărilor, pe de altă parte, atestă
scăderea duratei medii de ședere a unui turist în
pensiuni.
Această reducere a duratei medii de cazare trebuie să dea motive foarte serioase
de gândit managerilor acestor pensiuni.

SĂ FIE OARE VORBA DE FAPTUL CĂ LA PENSIUNI REVIN CAM ACEEAȘI CLIENȚI

LA CARE, INEVITABIL, APARE SENTIMENTUL DE SATURAȚIE? SAU OARE
ESTE VORBA DE FAPTUL CĂ TURIȘTII VIN LA PENSIUNILE RURALE CA LA O
DESTINAȚIE SECUNDARĂ PE ITINERARUL LOR PRINCIPAL — CU ALTE CU-
VINTE, OARE NU CUMVA ACEȘTIA PREFERĂ SĂ FIE CAZAȚI ÎN HOTELELE DIN
CHIȘINĂU ȘI NU ÎN PENSIUNILE RURALE, LA CARE VIN DOAR PENTRU SCURTE
ESCAPADE DE PRÂNZ?

Răspunsul la această întrebare este extrem de important pentru a înțelege cum

și dacă ar trebui pensiunile să diversifice spectrul de atracții oferite, s-o facă
aceasta în mod independent sau în cadrul unor alianțe locale mai largi cu alți
prestatori. Sau poate că problema este nu în atractivitățile turistice per se, ci în
condițiile de cazare și alimentare?

Deși datele statistice nu sunt sută la sută concludente (din motivele expuse mai
sus), este destul de evident faptul că turismul rural în Republica Moldova este do-
minat de întreprinderi foarte mici, juridic organizate ca întreprinderi individuale.

APROAPE 75% DIN STRUCTURILE DE CAZARE SUNT MICRO-ÎNTREPRINDERI,

AVÂND, ÎN MEDIE, 3 ANGAJAȚI ȘI CIRCA 20 MII EURO VÂNZĂRI ANUALE.4 CON-
FORM UNUI STUDIU SPECIALIZAT RECENT, INDICELE DE VALORIFICARE A
CAPACITĂȚILOR DE GĂZDUIRE PENTRU PENSIUNILE DIN MEDIUL RURAL ESTE DE
CIRCA 12%, FAȚĂ DE 23% PENTRU STRUCTURILE DE PRIMIRE ÎN MEDIUL URBAN.5

11
Acest indice de umplere a capacităților de găzduire arată ori că s-a supra-investit
în prestarea unui serviciu pentru care nu există cerere, ori că se investește prea
puțin în marketingul acestui serviciu, ori și una, și alta.

Privite cap-coadă, datele statistice scot în evidență câteva probleme tipice cu

care se confruntă cei care doresc să dezvolte activități de turism rural: deficitul
de resurse investiționale și de capital circulant propriu, accesul limitat la servi-
ciile financiare, investirea mioapă a resurselor atunci când le obțin, capacități
manageriale limitate, productivitate mică și, nu în ultimă instanță, dificultatea
supraviețuirii pe termen lung.

Conform datelor oficiale pentru anul 2019, în sectorul activităților de cazare și

alimentație publică, doar 4 din 10 firme supraviețuiesc la 1 an de la lansare, și
doar 3 din 10 — ajung să împlinească 2 ani6. Nivelul de agregare al acestor cifre
poate fi prea grosier (cuprinzând și sectorul restaurantelor/cafenelelor — mult
mai volatil decât sectorul activităților de cazare), dar este clar că nu sunt foarte
departe de realitate.

4
Banca de date a Biroului Național de Statistică al Republicii Moldova, https://statbank.statistica.md/
PxWeb/pxweb/ro/40%20Statistica%20economica/?rxid=b2ff27d7-0b96-43c9-934b-42e1a2a9a774, accesat
la 25/05/2021.

5
Angela Botezatu, „Managementul promovării turismulu rural în Republica Moldova”, teză de doctor în
economie, anul 2016, http://www.cnaa.md/files/theses/2016/24776/angela_botezatu_thesis.pdf

6
Biroul Național de Statistică, „Demografia întreprinderilor în Republica Moldova în anul 2019”, comuni-
cat de presă din 18/12/2020, disponibil la https://statistica.gov.md/newsview.php?l=ro&idc=168&id=6853

12
PREMISELE PENTRU
DEZVOLTAREA
TURISMULUI RURAL
ÎN MOLDOVA
Exemplele țărilor europene arată că, indiferent de geografie, turismul rural are
peste tot șanse de afirmare economică, chiar dacă la scară diferită. Dacă țări ur-
bane, cum ar fi Olanda sau Belgia au dezvoltat oferte atractive de turism rural, cu
atât mai mult ar trebui să reușească acest lucru unei țări eminamente rurale, cum
este Republica Moldova. Țările europene au identificat și testat variate forme de
turism rural7, care ar putea fi greu adaptat la contextul moldovenesc, deoarece
reflectă particularități geografice și sociale puternic locale. Totuși, doi factori au
avut o prezență universală și au permis tranziția de la idee la modele durabile de
turism rural.

Factorul primordial este schimbarea de atitudine care trebuie să se producă în

conștiința furnizorilor de servicii de turism rural în Republica Moldova. Dacă

7
Prisma — Center for Development Studies, „Developing Sustainable Rural Tourism”, Athens, March 2003.

13
agricultura, mai ales cea tradițională, mai tolerează o anumită atitudine contem-
plativă din partea fermierului, atunci prestarea de servicii — nu. Contemplarea
și o doză exagerată de conservatorism este comună fermierilor de pe toate meri-
dianele, nu doar moldovenilor.

Totuși, o lecție de învățat de la țările europene

constă exact în faptul că fermierul care a decis
să primească turiști trebuie să se transforme în
antreprenor sadea, să se plieze pe așteptările și
necesitățile vizitatorilor, să accepte și o anumită
doză de flexibilitate în tot ce face.
Mai mult, unii fermieri trebuie să fie gata să abandoneze activitatea agricolă și să
se dedea integral prestării serviciilor de turism rural — o manifestare, chiar dacă
la scară mică, a fenomenului specializării muncii. Spre exemplu, după ce a des-
chis o pensiune sau o casă rurală în care oferă cazare turiștilor, fermierul trebuie
să caute și să atragă în mod activ clienți. Luând această decizie investițională, el
nu mai are cui i se plânge, nu poate absenta sau aștepta că cineva îl va conduce
de mână spre succes.

Pe lângă un spirit antreprenorial, dezvoltarea

turismului rural mai presupune și un grad înalt de
cooperare cu o gamă vastă de actori locali, inclusiv,
cu alți furnizori de servicii.
Or, turiștii care practică turismul rural nu sunt atrași de o gospodărie rurală
anume, ci de o localitate, dacă nu chiar de o regiune mai vastă.

14
 ASTFEL, PRESTATORII DE SERVICII RURALE TREBUIE SĂ GĂSEASCĂ UN ECHILI-
BRU OPTIMAL ÎNTRE CONCURENȚĂ ȘI COOPERARE. ACEASTĂ NECESITATE DE
COOPERARE AR PUTEA FI ȘI MAI IMPORTANTĂ ÎN CAZUL REPUBLICII MOLDO-
VA, UNDE COMUNITĂȚILE LOCALE SUNT FOARTE MICI, IAR ATRACȚIILE TURIS-
TICE — PUȚINE LA NUMĂR ȘI GEOGRAFIC RISIPITE.

A doua premisă indispensabilă este o schimbare de atitudine cerută din partea

decidenților de politici naționale și locale vizavi de mediul rural și politicile de
dezvoltare rurală.

Decidenții trebuie să înceteze să mai privească

satul ca fiind „grânarul țării”, ci ca pe un loc unde
oamenii își doresc să trăiască în demnitate, unde
se poate și chiar trebuie să fie oferit un spectru
mai larg de bunuri și servicii relevante pentru
piață.
Dezvoltarea turismului rural nu poate fi privit ca ceva distinct, separat, de dez-
voltarea rurală. Din contra, pentru durabilitatea ecologică și economică, turis-
mul rural trebuie văzut ca element esențial în acest proces de dezvoltare rurală.

Turismul rural trebuie integrat în mod organic în

viața rurală.
Fără aceasta, turismul va eșua să ofere beneficiile economice căutate sau, chiar
din contra, va provoca consecințe economice, sociale și de mediu majore. Ce
înseamnă această integrare? Cel puțin câteva lucruri:

15
Turismul rural trebuie să ofere posibilitate de creștere economică, de pre-
zervare ecologică și culturală, de consolidare socială prin implicarea acti-
vă a comunităților locale. Asta înseamnă nu oferirea de servicii de turism
de dragul turismului, ci pentru că aceasta permite oportunități reale de
dezvoltare locală și conservare culturală în interesul oamenilor de la sate.

Turismul rural presupune o aliniere robustă a politicilor și programe-

lor de suport naționale cu resurse și mecanisme bine-țintite. La sca-
ră națională, politicile trebuie să stabilească doar direcții generale și
suport financiar inerent oricărui program de stat. La nivel local însă
implementarea și conținutul acestora trebuie puternic contextualizată.

Turismul rural inevitabil presupune o corelare a obiectivelor

autorităților publice, sectorului privat și organizațiilor comunitare
(formale sau informale). Aceste obiective pot fi destul de neconcer-
tate inițial. De exemplu, autoritățile publice ar prefera să impună un
nivel de taxare cât mai mare pentru a suplini bugetul, sectorul privat
ar aștepta, mai degrabă subsidii, în timp ce organizațiile comunitare
ar avea dileme vizavi de impactul posibil al turismului rural asupra,
să zicem, râulețului care traversează satul. Un efort orchestrat la acest
nivel necesită viziune, creativitate în abordări și sprijin politic.

Turismul rural cere, cel puțin la etapa inițială, mai degrabă colabora-
re, decât competiție și trebuie să existe o autoritate instituțională care
să educe această cooperare și să asigure construcția de parteneriate.
Este greu de crezut că acestea vor apărea de la sine. Lipsa cooperării
este unul din eșecurile esențiale ale piețelor libere și asigurarea aces-
teia poate să vină fie din partea unui actor public, fie privat, dar care
se bucură de un nivel înalt de recunoaștere din partea mai multor
actori sociali.

16
CARE ESTE PRODUSUL
TURISTIC RURAL?
Indiferent de faptul dacă țintesc turismul ca sursă principală sau complementa-
ră de venituri, furnizorii potențiali ai acestor servicii trebuie să definească și să
dezvolte continuu un produs turistic distinct. Aici trebuie de remarcat faptul
că gospodăria rurală care oferă cazare rareori ar reprezenta un produs turistic
în sine suficient ca să atragă și să mențină un număr semnificativ de clienți (așa
cum deseori se crede) — gazda ospitalieră este, de obicei, doar o mică parte din
acest produs.

Prima întrebare importantă la care trebuie să

răspundă antreprenorul rural este tipul de client pe
care dorește să-l atragă în calitatea sa de prestator
de servicii turistice.

17
 DE UNDE VOR VENI TURIȘTII INTERESAȚI DE TURISMUL RURAL? ESTE VORBA
DE MOLDOVENI, STRĂINI SAU ȘI UNII, ȘI ALȚII?

Deși răspunsul intuitiv ar putea fi, la prima vedere, „nu contează, important este
să fie cât mai mulți”, acest răspuns este greșit. Așteptările turiștilor moldoveni,
majoritatea având o experiență proprie de trai rural, ar putea fi cardinal dife-
rite de cele ale turiștilor din alte țări, mai ales din cele urbanizate. În virtutea
experienței de viață rurală pe care o au, turiștii moldoveni mai degrabă ar opta
pentru sejururi de durată scurtă sau chiar de o singură zi. În schimb, străinii,
pentru care viața satului moldovenesc este un fenomen necunoscut, ar putea fi
de acord să petreacă mai multe zile la țară și, implicit, să cheltuie mai mulți bani
pe anumite servicii, bunuri sau experiențe.

ÎNTREBAREA ESTE DACĂ ANTREPRENORUL CUNOAȘTE ACESTE LUCRURI ȘI ARE

MATURITATEA NECESARĂ SĂ-ȘI REVIZUIASCĂ PROPRIILE ACCEPȚII PRIVIND
MODUL DE A FACE AFACERI?

În acest sens, segmentarea clară a clienților este importantă pentru a înțelege

resursele necesare și strategia corectă de promovare a produsului turistic.

Am exprimat mai sus părerea că turismul rural în Moldova nu poate fi privit, cel
puțin pentru viitorul previzibil, ca unul care să atragă turistul de masă și care să
ofere locuitorilor rurali principala sursă de venit. Doar în puține sate din Mol-
dova această activitate ar putea deveni dominantă economic.

La scară națională, turismul rural trebuie să

țintească turiștii de tip „explorator” sau „hoinar”,
care caută locuri încă nedescoperite, iar această
activitate va fi una care va complementa decât va
substitui sursele de venit tradiționale.

18
 DAR CE EXPERIENȚE CAUTĂ ACEȘTIA ȘI CUM AR PUTEA SĂ RĂSPUNDĂ AN-
TREPRENORUL SAU COMUNITATEA DATĂ? ACEASTA ESTE O ALTĂ ÎNTREBARE
ESENȚIALĂ LA CARE TREBUIE SĂ RĂSPUNDĂ OFERTANTUL SERVICIILOR. VIN
TURIȘTII DOAR CA SĂ MĂNÂNCE O ZEAMĂ DREASĂ ÎN MOD TRADIȚIONAL,
ÎNSOȚITĂ DE UN VIN BUN DE CASĂ? SAU EI DORESC EXPERIENȚA UNEI
IMERSIUNI REALE ÎN VIAȚA RURALĂ — CUM AR FI PĂSTORITUL, MULSUL
TRADIȚIONAL, TĂIATUL LEMNELOR ȘI ȚESEREA COVOARELOR LA RĂZBOAIE
VECHI DE UN SECOL?

Antreprenorul și promotorul pachetelor turistice trebuie să propună produse

care se deosebesc prin ceva esențial de alte produse similare din alte localități,
regiuni sau țări învecinate. Care sunt elementele care-l vor deosebi? După cum
sugerează reflecțiile de mai sus, răspunsul la această întrebare trebuie să con-
tureze toate componentele: cazare, hrană, informație, transport, evenimente,
personalități, istorie, atracții naturale, etc.

19
BARIERELE
PRINCIPALE ÎN
DEZVOLTAREA
TURISMULUI RURAL
ÎN MOLDOVA
În pofida unei evoluții pozitive, chiar dacă ezitante, pe alocuri, în ultimele două
decenii, dezvoltarea de mai departe a turismului rural ar putea fi inhibată de
unele bariere. Unele din acestea sunt de natură mai degrabă tranzitorie, altele,
însă, sunt structurale.

LIPSA DE EXPERIENȚĂ ÎN DOMENIUL

MANAGEMENTULUI TURISMULUI
Deși mulți fermieri pot să aibă anumită experiență antreprenorială în sfera agri-
colă, aceasta nu este tocmai relevantă pentru dezvoltarea unei afaceri de succes
în turismul rural. Turismul cere capacități de management specializat atât din
partea administratorului, cât și din partea personalului angajat (inclusiv, abilități
de comunicare multilingve, de management al clienților dificili, etc.). În anumite

20
instituții post-secundare și superioare există programe și specializări în dome-
niul turismului, dar acestea au o durată prea lungă, sunt prea teoretizate și rupte de
realitate și contextul moldovenesc. Însuși faptul că aceste instituții de învățământ
practic nu joacă nici un rol în procesul de extensiune și dezvoltare rurală vorbește
mult despre încărcătura practică insuficientă a curriculumului acestora.

DEFICITUL DE CAPITAL INVESTIȚIONAL

Pentru formarea și plasarea pe piață a unui pachet turistic atractiv, uneori pot
fi necesare resurse considerabile. Acestea sunt necesare atât la nivelul fiecărei
structuri de cazare și deservire turistică, cât și într-o serie de alte obiective comu-
nitare care pot spori atractivitatea comunității în ansamblu (muzee, căi de acces,
panouri informaționale, parcări pentru biciclete, etc.). Proprietarii structurilor
turistice nu dispun de gaj sau nu doresc să gajeze activele disponibile necesare
pentru securizarea unui credit bancar și de multe ori nu au o istorie creditară
plauzibilă. Aceasta face dificilă asigurarea accesului la surse de apă de calitate, la
sanitație modernă, etc.

INFRASTRUCTURA INADECVATĂ
Turiștii care caută experiențe rurale autentice pe de o parte „vânează” experiențe
de neuitat și sunt în căutarea locurilor „exotice”, dosite de civilizație și puțin ex-
ploarate, dar pe de altă parte nu se uită cu ochi buni la lipsa drumurilor de acces,
lipsa condițiilor sanitare (veceu, apă la robinet, apă caldă) sau altor comodități
esențiale (pat confortabil, aer condiționat, dejun calitativ etc.) Pentru turistul
sofisticat, care dorește să trăiască o experiență pozitivă, eventual împreună cu
familia, aceste elemente sunt indispensabile. Mai mult ca atât, lipsa de infra-
structură practic sortește turismul rural să rămână o activitate sezonieră, im-
practicabilă în perioada rece a anului sau în sezonul ploios.

PIERDEREA FORMELOR TRADIȚIONALE,

SPECIFICE SATULUI
S-ar putea ca aceasta să fie principala barieră în dezvoltarea pe termen lung a
turismului rural. Or, această formă de turism presupune că vizitatorul va avea

21
o experiență autentică de viață rurală. Însă caracterul tradițional al satului din
Moldova cedează tot mai mult formelor moderne în arhitectură, în organizarea
vieții sociale și economice. Tradițiile culturale sunt pe cale de a fi uitate, iar ce-
remoniile populare (de exemplu, nunta, sărbătorile de iarnă) aproape că și-au
pierdut caracterul autentic.

DE CE AR TREBUI SĂ RĂMÂNĂ TURISTUL ÎNCÂNTAT DE FAPTUL CĂ A PETRECUT

O NOAPTE ÎNTR-O PENSIUNE PRETINS AUTENTICĂ CU REPARAȚIE „EURO” ȘI FE-
RESTRE DIN PLASTIC TERMOPAN ÎN CARE NU PREA ARE CE FACE?

PROBLEMELE ECOLOGICE
Majoritatea satelor din Republica Moldova se confruntă cu probleme ecologice
enorme, imediat vizibile, care știrbesc din atractivitatea turistică a acestora. O
problemă tipică este gestionarea inadecvată a deșeurilor menajere și comunale.
Multe comunități rurale nu pot găsi soluții viabile la canalizările improvizate,
gropile de gunoi și munții de deșeuri nesortate și netratate, inclusiv la puținele
centre de depozitare a deșeurilor.

O altă problemă omniprezentă este că apa potabilă sau unele produse alimentare
din mediul rural de multe ori nu corespunde standardelor de siguranță sanitară.
În acest sens,

problemele ecologice reduc atractivitatea

comunităților rurale în ansamblul lor și pot
compromite investițiile deja făcute în pensiunile
rurale.

22
OPORTUNITĂȚILE
PENTRU
DEZVOLTAREA
TURISMULUI RURAL
ACCESUL LA RESURSE ALTERNATIVE DE
FINANȚARE PRIVATĂ
Deși accesul la resurse bancare avantajoase pentru antreprenorii din mediul ru-
ral este destul de limitat, există anumite surse alternative pentru finanțarea, cel
puțin parțială, a afacerii. Remitențele de la emigranți sunt o sursă care deja și-a
demonstrat capacitatea de finanțare a unor afaceri de scară mică. Multe afaceri de
succes în agricultură, industria alimentară, confecții și servicii pentru populație
au fost puse pe picioare cu ajutorul banilor proveniți anume din emigrare și nu
de la stat. Acest lucru demonstrează ineficiența programelor guvernamentale și
necesitatea unei noi abordări. O altă sursă posibilă de finanțare sunt organizațiile
de microfinanțare și creditare nebancare. Numărul acestor organizații a crescut
exponențial în ultimul deceniu, dar cu acestea a crescut și prudența antrepreno-
rilor care nu se grăbesc să împrumute. În condițiile în care unele companii de
creditare aplică rate efective de-a dreptul draconice această prudență a antrepre-
norilor poate fi lesne înțeleasă. Antreprenorul trebuie foarte atent ca să analizeze

23
și să înțeleagă costurile acestor tipuri de finanțări. Totuși, pe acest segment, din
cele aproape 150 de organizații de creditare nebancară, există și câteva companii
cu reputație de peste două decenii, cu care poți să ai de a face. Companiile cât de
cât credibile pur și simplu nu vor acorda împrumut pentru o afacere neinspirată/
riscantă sau vor încerca să ajute antreprenorul ca să facă mai robust planul de
afaceri și ulterior să diminueze riscurile de falimentare.

Cu condiția că vor fi identificate bine riscurile în

planurile de afaceri și sub o ghidare pe potrivă/
mentorat aceste împrumuturi pot fi o sursă
importantă de finanțare a afacerilor în domeniul
turismului rural.
O altă sursă emergentă pentru finanțarea investițiilor sunt Asociațiile de Econo-
mii și Împrumut ale cetățenilor. Acestea pot fi create practic în orice localitate
și în anumite circumstanțe pot fi privite ca finanțatori potențiali a unor afaceri
mici sau foarte mici.

ACCESUL LA RESURSE ALTERNATIVE DE

FINANȚARE PUBLICĂ
Anumite oportunități oferă și subvențiile de stat. De exemplu, Agenția de
Intervenții și Plăți în Agricultură oferă subvenții (inclusiv, în avans) pentru
îmbunătățirea infrastructurii rurale, dezvoltarea traseelor turistice, diversifica-
rea economiei rurale prin activități non-agricole, etc. Organizația pentru Dez-
voltarea Întreprinderilor Mici și Mijlocii (ODIMM) implementează câteva pro-
grame complementare din care direct sau indirect poate fi obținută finanțare
pentru dezvoltarea afacerilor în mediul rural. Unele programe finanțate de stat
dau prioritate cofinanțării din surse private, cum ar fi programul PARE 1+1.
Chiar dacă acest program a făcut obiectul unor critici privind transparența și
accesarea fondurilor, PARE 1+1 a fost absolvit deja de o serie de firme de succes.

24
 INTERESUL DONATORILOR PENTRU
DIVERSIFICAREA ECONOMICĂ RURALĂ
Dacă prin AIPA și ODIMM pot fi identificate oportunități de finanțare a
inițiativelor private de afaceri, atunci inițiativele de dezvoltare comunitară, cu
impact potențial pozitiv asupra atractivității turistice a comunităților în an-
samblu, pot fi realizate prin intermediul unor proiecte finanțate de donatori și
parteneri de dezvoltare. De exemplu, în cadrul proiectului „EU4Moldova: re-
giuni-cheie”, implementat de PNUD-Moldova cu suportul financiar al Uniunii
Europene, deja au fost susținute 47 de idei de dezvoltare economică rurală, in-
clusiv 10 idei care direct țin de valorificarea potențialului natural și de atragerea
de turiști în rezervația „Lunca Prutului de Jos”8.

POSIBILITATEA DE DEZVOLTARE A
UNOR PACHETE DE TURISM RURAL
TRANSFRONTALIER
Ca destinație turistică de masă, Republica Moldova cedează, în multe privințe,
României și Ucrainei. Însă există o serie de nișe în care este posibilă dezvoltarea
unor trasee și pachete turistice transfrontaliere centrate nu doar pe obiectele
turistice deja existente (de exemplu Orheiul Vechi, cetatea Sorocii etc.), dar și
cele centrate pe mănăstirile și bisericile ortodoxe, bucătăria populară, vinurile
tradiționale, cultură, anumite locuri neexploarate etc. Evaluarea economică și
valorificarea acestora este posibilă doar în cadrul unor parteneriate largi care pot
fi inițiate de asociațiile de promovare a turismului din Republica Moldova sau
alte entități ce-și propun dezvoltarea acestor nișe.

Rolul Guvernului în valorificarea acestor niște poate fi esențial și definitoriu

pentru a susține sistemic aceste inițiative sau chiar pentru a le iniția.

7
https://www.md.undp.org/content/moldova/ro/home/presscenter/pressreleases/2021/47-ini_iative-de-
dezvoltare-sunt-lansate-in-comunitile-rurale-di.html

25
CONCLUZII
În virtutea realităților economice și geografice, Moldova cedează vecinilor săi —
României și Ucrainei — la capitolul atractivității turistice. În viitorul previzibil,
turismul nu poate deveni un sector economic central sau principala sursă de
venit rural. Este o realitate care invită la reflecție și acțiune. Totuși, cu anumite
resurse, eforturi și dedicație, turismul rural poate deveni o sursă de venit com-
plementară, poate chiar importantă, care va suplini venitul provenit din sursele
tradiționale.

Este benefic faptul că structurile de cazare, inclusiv rurale, și-au majorat puter-
nic capacitatea de primire, dar gradul de utilizare al capacităților rămâne foar-
te redus (chiar și făcând abstracție de impactul catastrofal cauzat sectorului de
ospitalitate de pandemia de COVID-19), mai ales în mediul rural și mai ales în
sezonul neagricol.

Deși mulți fermieri nutresc ideea deschiderii unor pensiuni (agropensiuni sau
idei conexe), trecerea de la idee la faptă este dificilă.

În primul rând, fermierii trebuie să se „coacă” ca

antreprenori.

26
La această „coacere” pot contribui atât programele de stat bine-țintite, asociațiile
în domeniul turismului, dar și societatea civilă care poate impulsiona/inspira
pe de o parte potențiali antreprenori, iar pe de cealaltă parte pune presiune pe
decidenții de politici publice.

Businessul turistic diferă de cel agricol și integrarea acestora cere compromisuri —

inclusiv, în utilizarea timpului și resurselor. În al doilea rând, turismul rural cere
mobilizare și cooperare la nivelul comunităților mai largi.

Turiștii rurali sunt atrași de comunități și regiuni,

de experiențe și senzații captivante de călătorie și
nu de o gospodărie rurală anume.
Turistul modern este în căutarea necunoscutului, a locurilor neexplorate ce au
un trecut istoric, a experiențelor noi, a senzațiilor culinare și imersiunilor cul-
turale ce produc memorii și trăiri plăcute — toate acestea cuplate la un mediu
de odihnă plăcut, sigur și ușor accesibil. Plata cu cardul bancar pentru orice
serviciu prestat de o destitație turistică rurală, adaptabilitatea și flexibilitatea an-
treprenorilor la necesitățile clienților, deschiderea de a învăța din feedback și
recenzii și nu în ultimul rând, politețea și zâmbetul personalului — elemente
cheie ce trebuie luate la modul cel mai serios în calcul. Punerea în valoare a
acestora cere schimbări majore de optică atât în rândul decidenților de politici
publice în domeniul dezvoltării rurală a RM, dar și în rândul celor ce-și doresc o
ascendență a turismului rural în RM.

Cu regret, chiar dacă aceste schimbări de atitudine și de politică s-ar produce

imediat, oricum ar rămâne o serie de bariere în calea transformării turismului
rural dintr-un fenomen sporadic în unul omniprezent. Cea mai evidentă barieră
este lipsa de experiență în gestionarea afacerilor turistice din partea fermierilor.

O altă problemă care se manifestă tot la nivelul întreprinzătorilor este deficitul

resurselor investiționale pentru a pune pe picioare asemenea afaceri. Persistă și
bariere care transcend sfera de operare a unei firme turistice și se manifestă la
nivelul comunității în ansamblu — cum ar fi infrastructura inadecvată, pierde-
rea formelor tradiționale în viața satului și problemele ecologice. Soluționarea

27
acestora implică mobilizarea unor resurse de capital care depășesc posibilitățile
private.

Există și oportunități care ar putea susține afacerile existente și apariția unor

noi afaceri de turism rural. Chiar dacă accesul la resursele bancare este limitat
pentru fermieri, aceștia ar putea să obțină împrumuturi private în condiții avan-
tajoase sau chiar granturi. Aceste resurse pot fi complementate cu resursele acor-
date în cadrul unor programe de stat, cum ar fi PARE 1+1 (ODIMM) sau măsu-
rile de subvenționare agricolă (AIPA). La nivelul unor grupuri de antreprenori
sau chiar a unor întregi comunități rurale, resurse pentru dezvoltarea turismului
pot fi obținute pe linia unor proiecte implementate cu suportul donatorilor și
partenerilor de dezvoltare (UE, PNUD).

O strategie interesantă ar putea fi dezvoltarea unor pachete și trasee turistice

transfrontaliere, în cadrul cărora turiștii ar putea să viziteze atracții culturale,
religioase sau istorice care leagă Moldova, Ucraina și România sau chiar alte țări
din regiune. Totuși, succesul acestor trasee depinde în mare măsură de condițiile
menționate mai sus. Eventuala integrare în circuitele turistice românești și ucrai-
nene nu ar trebui să dispenseze tur-operatorii moldoveni de elaborarea proprii-
lor oferte. Definirea acesteia trebuie să se bazeze pe o evaluare obiectivă a tipului
de turist dorit, necesităților, experiențelor turistice deja trăite, etc.

DACĂ ESTE VORBA DE TURIȘTII EXTERNI — PRIN CE PACHETUL TURISTIC RU-

RAL PROPUS DE MOLDOVA AR FI MAI BUN DECÂT CEL DIN ALTE ȚĂRI EST-EU-
ROPENE, ÎN PRIMUL RÂND ROMÂNIA ȘI UCRAINA? DACĂ ESTE VORBA DE TU-
RISTUL MOLDOVEAN TIPIC — CARE, SĂ NU UITĂM, SE TRAGE DE LA SAT — CE
ANUME L-AR FACE SĂ RENUNȚE LA UN WEEKEND PE LITORAL ÎN FAVOAREA
UNUIA PETRECUT LA ȚARĂ?

Răspunsul la aceste întrebări cere un mariaj fericit între experiența locală și un

nivel profesionalist de marketing și construcție de afaceri, posibil și ceva sprijin
din partea statului și a altor entități interesate.

28
RECOMANDĂRI
Recomandările noastre vizează cei doi jucători cu roluri centrale în apariția și
afirmarea turismului rural — pe de o parte antreprenorii și pe de cealaltă parte
autoritățile de stat.

ANTREPRENORII

1. DEPĂȘIREA BARIEREI PSIHOLOGICE

Un potențial prestator de servicii de turism rural trebuie să înceapă prin a răs-

punde franc la întrebarea — chiar am oare eu o idee bună de afaceri, doresc să
mă dedic realizării acesteia, să nu dorm nopțile, să mă gândesc la cum să atrag
clienți noi și să-i rețin pe cei vechi, să-mi risc resursele? Dacă răspunsul este da,
atunci se trece la următoarea etapă.

29
 2. DE LA IDEE LA PLAN

Ideea inițială trebuie analizată din toate punctele de vedere și de clarificat

dacă chiar se întrunesc toate elementele pentru succes și dacă riscurile sunt
îndreptățite. De exemplu, în ce măsură poate antreprenorul să se bazeze pe pro-
misiunea autorităților locale că în maximum un an va fi pus la dispoziția pensi-
unii un drum bun, un apeduct sau un sistem de canalizare? Care va fi impactul
absenței prelungite a acestora asupra afacerii? Dacă și după această analiză ideea
rămâne în picioare, aceasta merită îmbrăcată într-o formă de plan de afaceri
coerent, cu toate componentele clasice pe care le presupune un atare document:
cine sunt clienții, care sunt necesitățile lor, cine sunt concurenții, prin ce este mai
bun produsul nostru decât al concurenților etc.

3. DE LA PLAN LA FINANȚARE

Planul de afaceri are un singur scop — obținerea finanțării de la un creditor

sau ofertant de grant sau poate un sprijin din partea familiei. S-ar putea întâm-
pla ca să fie necesară structurarea și prezentarea adaptată a planului de afaceri
pentru diferiți creditori/finanțatori. Antreprenorul trebuie să se pregătească de
o luptă intensă pentru resurse, pentru întâlniri și pentru prezentări publice sau
private convingătoare care să demonstreze că înțelege ce obiective are și cum
să le atingă. S-ar putea ca în urma acestor interacțiuni cu potențialii donatori și
creditori planul inițial să sufere schimbări. Antreprenorul trebuie să se întrebe
dacă aceasta până la urmă mai reflectă idea sa inițială și dacă așteptările diferitor
finanțatori și creditori participanți sunt coerente și realizabile.

4. DE LA FINANȚARE LA REALIZARE

S-ar putea ca anume aceasta să fie etapa critică care determină șansele de
supraviețuire a unei pensiuni pe termen lung. Realizarea unui proiect investițional
în Republica Moldova, mai ales dacă presupune construcția de clădiri sau racor-
darea la elemente de infrastructură, este adeseori similară cu un război de uzură
cu autoritățile de diferite nivele. Antreprenorul trebuie să se considere fericit
dacă la această etapă va avea susținere din partea autorităților locale.

30
 5. AJUSTARE ȘI ÎNVĂȚARE PE TOT PARCURSUL VIEȚII

Odată pusă pe picioare, o pensiune nu devine imediat o atracție turistică — așa

cum crede antreprenorul. Este important ca antreprenorii să înțeleagă că turiștii
aduc alți turiști. Impresiile acestora fiind în ultimă instanță elementul-cheie
pentru succesul pe termen lung. Spre deosebire de cazul businessului agricol,
în care livrarea produsului nu implică, în mod necesar, menținerea unei relații
vii vânzător-cumpărător, în cazul serviciilor, captarea feedback-ului din partea
utilizatorilor este esențială. Luarea în considerare a acestora va ajuta nu doar
la o creștere organică a afacerii, dar și, din contra, la înțelegerea în timp util a
faptului că lansarea acesteia nu corespunde așteptărilor și trebuie fie de ajustat
fie de închis înainte de falimentarea în fapt. Aceasta va contribui la minimizarea
pierderilor. Lichidarea rapidă și corectă a unei afaceri eșuate este la fel de impor-
tantă ca lansarea acesteia.

AUTORITĂȚILE PUBLICE

6. FINANȚAREA REABILITĂRII INFRASTRUCTURII PUBLICE

Fără drumuri care să asigure un acces sigur, fără apă și sanitație, cu gunoaie
pe străzi și alte omiteri de acest gen este greu de atras și mai ales de menținut
turiștii. Finanțarea procesului de reabilitare și întreținere a acestei infrastructuri
trebuie să facă parte din strategia de creștere economică locală, iar sursele de
finanțare, securizate pe termen lung.

7. SUPORT PENTRU CLUSTERIZARE

Autoritățile publice, în special cele locale, au un rol major în furnizarea ser-

viciilor și infrastructurii publice necesare pentru afirmarea afacerilor de orice
gen, nu doar a turismului rural. Totuși, în cazul turismului rural, autoritățile

31
mai au un rol important — cel de încurajare a clusterizării, adică de coagulare
a „ciorchinelor” teritoriale compuse din mai multe firme, organizații și persoa-
ne care valorifică în comun o anumită resursă locală — de exemplu, o tradiție
meșteșugărească unică, un model unic de covor național, etc.

8. COORDONAREA PROCESULUI DE INTEGRARE

A NOILOR AGENȚI ÎN ECONOMIA LOCALĂ

Firmele, chiar fiind din sectoare economice absolut diferite, oricum concurează
între ele pentru utilizarea unor resurse (terenuri, apă, etc.) și servicii (evacuare
deșeuri, salubrizare străzi) locale care nu sunt nici infinite, nici gratuite. Anume
autorităților le revine rolul de a coordona procesul de integrare a turismului ru-
ral în țesutul socioeconomic local în așa fel încât efectul rezultant să fie pozitiv
în ansamblul său, iar efectele negative să fie menajabile.

9. CONSULTAREA ȘI MOBILIZAREA COMUNITĂȚILOR

Apariția turismului rural ca sursă nouă de venituri pentru locuitorii rurali, nu

în mod necesar are numai susținători. Ar putea fi și mulți actori locali care nu
sunt deloc interesați sau populație care se teme de eventuale consecințe negative
ale venirii turiștilor în număr mare. Autoritățile au un rol major în consultarea/
educarea/sprijinirea inițiativelor de dezvoltare a turismului rural. Inter alia, mo-
bilizarea comunității locale este necesară pentru identificarea și punerea în va-
loare a unui spectru de atracții turistice cât mai diversificate, dar și pentru a crea
modele ce inspiră cetățenii, în special diaspora, să inițieze afaceri în domeniul
turismului rural.

10. ATRAGEREA EXPERTIZEI ȘI RESURSELOR EXTERNE

Autoritățile publice locale, în virtutea poziției ierarhice de care dispun, pot mai
ușor să atragă în comunitate expertiza și resursele necesare în domeniul turis-
mului. Importanța acestei funcții ar putea să crească în eventualitatea unei re-
organizări administrativ-teritoriale soldate cu amalgamarea unităților adminis-

32
trativ-teritoriale și cu rămânerea unor comunități mici la periferia proceselor
decizionale. Autoritățile locale pot atrage atenția sau pune mai multă presiune
asupra autorităților centrale sau donatorilor cu care comunică direct în vederea
forjării unor programe guvernamentale care ar sprjini sistemic dezvoltarea tu-
rismului rural.

33
 office@iri.md

ÎN CAZ CĂ DORIȚI SĂ COMANDAȚI O CERCETARE

ÎN INTERESUL COMUNITĂȚILOR RURALE CONTACTAȚI-NE,
NE VOM BUCURA SĂ DISCUTĂM!

PENTRU SUSȚINEREA ORGANIZAȚIEI NOASTRE PRINTR-O DONAȚIE

CONTACTAȚI OFIȚERUL NOSTRU DE FUNDRAISING:

e.turcan@iri.md
 office@iri.md

DACĂ ACEASTĂ PUBLICAȚIE V-A FOST DE FOLOS,

DAȚI-NE DE ȘTIRE, NE VOM BUCURA!

Institutul pentru Inițiative Rurale (iRi)

str. A. Șciusev 101, et. III, of. 22b

Chişinău MD–2012, Republica Moldova

Tel./fax +373 22 222402

Email: office@iri.md Website: www.iri.md

Acest material a fost publicat în cadrul proiectului „ReGândește Moldova Rurală”,

implementat de Institutul pentru Inițiative Rurale (iRi) și 10 parteneri locali cu sprijinul
Ambasadei SUA în Republica Moldova.