Autor: Institutul pentru Inițiative Rurale (iRi)

REPERE ANALITICE PENTRU A ÎNȚELEGE

DEZVOLTAREA ECONOMICĂ LOCALĂ ÎN MEDIUL RURAL
AL REPUBLICII MOLDOVA

DEZVOLTAREA
ECONOMICĂ
LOCALĂ
ÎN MEDIUL
RURAL
O altă perspectivă
Chișinău, 2022

ÎMPUTERNICIM COMUNITĂȚI RURALE

 office@iri.md

ÎN CAZ CĂ DORIȚI SĂ COMANDAȚI O CERCETARE

ÎN INTERESUL COMUNITĂȚILOR RURALE CONTACTAȚI-NE,
NE VOM BUCURA SĂ DISCUTĂM!

PENTRU SUSȚINEREA ORGANIZAȚIEI NOASTRE PRINTR-O DONAȚIE

CONTACTAȚI OFIȚERUL NOSTRU DE FUNDRAISING:

e.turcan@iri.md
 CUPRINS
4 Întroducere

6 Mozaicul rural moldovenesc

9 Portretul economic al satelor din Moldova

15 Ce înseamnă dezvoltare economică locală în contextul rural?

18 Ce pot să facă satele pentru avansarea propriei dezvoltări economice?

22 Cum planifici dezvoltarea economică locală?

28 Ce poate să facă guvernul pentru dezvoltarea economică rurală?

30 Concluzii

3
INTRODUCERE
În această scurtă notă autorul reflectă asupra celor mai importante aspecte con-
ceptuale ale dezvoltării economice locale (în continuare DEL) în mediul rural
din Republica Moldova. În virtutea diversității condițiilor demografice, geografi-
ce, economice, etnice, etc. a satelor, soluțiile pentru DEL nu pot fi standardizate.
Aceasta nu înseamnă nicidecum resemnarea cu status quo-ul curent și tempe-
rarea ideilor de avasare a agendei de dezvoltare a satelor din RM, ci din contra.
Este evident că strategiile de creștere, transformare și modernizare a producției
și a locurilor de muncă — toate ducînd la creșterea calității vieții a oamenilor din
mediul rural — este conținutul principal al DEL în context rural. Ideile de soluții
trebuie să se plieze pe de o parte pe arhetipurile principale ale localităților sătești
din Republica Moldova, iar pe de altă parte pe un concept actualizat de dezvoltare
rurală care gravitează în jurul omului de la sat. Totuși, o strategie a DEL în mediul
rural nu trebuie văzută doar ca un rezultat, dar și ca un proces important în sine,
unul care nu este prescriptiv, în sensul soluțiilor propuse în prezentul studiu, ci
mai degrabă emergent, care conduce la rezultate bazate pe negociere și empatie.
Acest proces ar trebui să se bazeze pe valori (reducerea sărăciei, creșterea venituri-
lor, etc.), oportunități (resurse, forță de muncă, active nevalorificate) și mai ales să
pună un accent major pe dezideratul de dezvoltare ca și un proces de transformare
structurală, calitativă și participativă.

Urmărind obiectivul DEL — dacă să urmăm secvența logică a etapelor de plani-

ficare strategică — comunitățile sătești inevitabil vor realiza că dispun de multe
active și avantaje, dar și că trebuie să facă compromisuri între obiective adeseori

4
ireconciliabile. În același timp, și guvernul central ar putea să revadă modul prin
care este sprijinit DEL în zonele rurale ale RM actualizînd pe de o parte conceptul
DEL (oriententat către sporirea calității vieții a oamenilor de la sate în general, nu
doar pe sporirea produsului agricol, așa cum e la moment), iar pe de altă parte
oferind mai mult suport acestui obiectiv. Printre măsurile imediate de sprijin sunt
instruirea mai bună a aleșilor locali în domeniul planificării strategice, organiza-
rea administrativ-teritorială mai rațională și, nu în ultimul rând susținerea finan-
ciară țintită care să rezulte în programe de dezvoltare economică locală destinate
mediului rural, inclusiv programe de suport non-agricole după exemplu altor țări
dezvoltate.

5
MOZAICUL RURAL
MOLDOVENESC
Frecvent văzut ca spațiu geografic omogen, mediul rural din Republica Moldo-
va este, în realitate, divers. Această diversitate este determinată de amplasarea
geografică, mărime, componență etnică, relief și morfostructură, conectivitate,
specializare economică, etc. Cele aproape 1600 așezări rurale din Moldova, evi-
dent, nu au cum să fie omogene. Chiar dacă vorbim de o singură nișă — turismul
rural — cercetătorii moldoveni clasifică localitățile rurale cu potențial turistic în
sate etnografico-folclorice, de creație artistică și artizanală, climateric-peisajistice
și viti-pomicole1 — ceea ce face procesul de înțelegere a mozaicului rural moldo-
venesc să fie mai complex.

Diversitatea rurală din Republica Moldova este reflectată, chiar dacă în mod in-
complet, de următoarele exemple. Satele mari (Peresecina din raionul Orhei, cu
peste 7000 oameni) sau foarte mari (Congaz din UTA Găgăuzia, cu 11 mii lo-
cuitori) alternează cu localități rurale mici (Chioselia-Rusă, Găgăuzia, cu puțin
peste 500 locuitori) sau foarte mici (Salcia, Taraclia, cu puțin peste 200 locuitori).
Pentru a spune lucrurilor pe nume, o bună parte din localitățile mici sunt sortite
dispariției, din cauza emigrării, îmbătrânirii și lipsei locurilor de muncă. Satele
mari nu sunt, în marea lor majoritate, mai privilegiate sub aspect demografic,

1
Conf. univ. dr. Roman Livandovschi, ASEM, „Satul turistic și importanța acestuia în localizarea produsu-
lui turistic rural”, Revista „Economica”, nr.1, 2009.

6
 ÎN VIRTUTEA AMPLASĂRII LOR DE-A LUNGUL
DRUMURILOR NAȚIONALE, MAREA MAJORITATE A
SATELOR DIN MOLDOVA SUNT BINE INTEGRATE ÎN
SISTEMUL ECONOMIC NAȚIONAL.

totuși, în cazul acestora, mărimea le oferă ceva mai mult timp și mai multe șanse
de a supravețui. Chiar și așa, roata demografică se învîrte, de cele mai multe ori în
defavoarea tuturor satelor din RM inclusiv și a celor foarte mari.

În regiunea de Centru portretul etnic al satelor este destul de omogen, în timp

ce în Nord și Sud, din contra, sunt numeroase așezări mixte. Totuși, majoritatea
localităților etnic eterogene păstrează o anumită segregare socială și culturală —
lucru reflectat în raritatea familiilor mixte. În localitățile segregate și fără un lea-
dership care să-i adune pe oameni împreună, agrearea unei viziuni de dezvoltare
economică împărtășită de toată lumea poate fi foarte problematică.

Satele din stepa Bugeacului, în forme geometrice compacte, contrastează puternic

cu cele de tip răsfirat de pe dealurile Șoldăneștilor sau din lunca Prutului. Avem o
serie de sate înființate acum un secol de coloniști germani sau cehi, cu străzi și lo-
turi casnice organizate în mod clar conform unei abordări inginerești (exemplu,
Marienfield, raionul Cimișlia), iar la câțiva kilometri — există sate unde relieful
a impus o adunare spațială ceva mai dezorganizată a locuințelor (Sărățica-Nouă,
raionul Leova).

În virtutea amplasării lor de-a lungul drumurilor naționale, marea majoritate a

satelor din Moldova sunt bine integrate în sistemul economic național (exemplul
Abacliei din raionul Basarabeasca, amplasat chiar de-a lungul drumului republi-
can R3), dar multe sunt mai izolate (de exemplu, locuitorii din Copceac, Ștefan-
Vodă, trebuie să parcurgă vreo 15 km pentru a ajunge la R30). În același timp, din
cauza calității proaste a drumurilor locale și intercomunale, multe sate, aflate la o
aruncătură de băț unul de altul, nu desfășoară schimburi economice, iar mobili-
tate umană este redusă.

7
Unele sate, în virtutea dezvoltării economice sau circumstanțelor politico-ad-
ministrative, ajung să fie promovate în rangul orașelor. De exemplu, orașele
Ghindești, Bucovăț, Biruința sau Costești (Râșcani) până în anul 1994 aveau sta-
tut de sat. Observăm însă și dinamică inversă — acum trei decenii, satele Bugeac
din UTA Găgăuzia și Vișniovca din raionul Cantemir aveau statut de oraș, „retro-
gradarea” fiind cauzată de scăderea populației și stagnarea economică.

8
PORTRETUL ECONOMIC
AL SATELOR DIN
MOLDOVA
Mai sus am arătat succint, prin câteva exemple, bogăția tipologică a așezărilor ru-
rale din Moldova. Totuși, idea că profilul economic al satelor ar fi, și el, unul la
fel de divers, ar putea să provoace mirare. Or, în percepția generală, din punct de
vedere economic satul din Republica Moldova înseamnă doar un singur lucru —
agricultura, fie că este bazată pe gospodării mari, fie pe modele de subzistență, ori-
entate spre generarea de produse pentru consum propriu al gospodăriei casnice. În
cadrul acestei viziuni, și DEL în sate ar trebui să presupună esențialmente creșterea
producției agricole și mai multe locuri de muncă în agricultură. Această percepție,
adevărată acum 2–3 decenii, nu se mai verifică decât parțial în prezent. Realitatea
economică se schimbă și pentru satele din Moldova, chiar dacă nu în mod necesar
într-o direcție sustenabilă. Deși nu sunt disponibile date statistice cantitative, cu
ochiul liber se poate observa că în majoritatea absolută a satelor din Moldova, pe
parcursul ultimelor decenii, rolul agriculturii în ocuparea și veniturile populației
a scăzut, au apărut mulți antreprenori rurali competenți, iar sectorul serviciilor de
piață a avansat, reflectând creșterea puterii de cumpărare a populației.

Pentru comparație, dacă în anul 1996 în agricultură erau ocupați aproape 720 mii
de oameni, atunci în 2014 numărul acestora a ajung la 370 mii, iar în prezent,
abia dacă se ridică la 200 mii de persoane. În mod de-a dreptul dramatic scade

9
 ÎN PERCEPȚIA GENERALĂ, DIN PUNCT DE
VEDERE ECONOMIC SATUL DIN REPUBLICA
MOLDOVA ÎNSEAMNĂ DOAR UN SINGUR
LUCRU — AGRICULTURA, FIE CĂ ESTE BAZATĂ
PE GOSPODĂRII MARI, FIE PE MODELE DE
SUBZISTENȚĂ, ORIENTATE SPRE GENERAREA
DE PRODUSE PENTRU CONSUM PROPRIU AL
GOSPODĂRIEI CASNICE.

interesul tinerilor pentru agricultură: dacă în anul 2014 persoanele din segmen-
tul de vârstă 15–24 ani reprezentau circa 8% din forța de muncă din sectorul
agricol, atunci în anul 2021 ponderea acestora era de puțin peste 5% și în mod
clar se îndreptă către 1–2% la orizontul anului 2030. Deoarece în ultimele două
decenii producția agricolă, ca tendință generală, a fost în creștere, este clar că
refluxul forței de muncă din sector este compensată (sau poate chiar determina-
tă) de îmbunătățirea dotării cu capital a firmelor agricole și, posibil, de creșterea
eficienței generale a activității agricole.

Ceea ce șubrezește această tendință de modernizare este slăbiciunea industriei

rurale și caracterul prea puțin diversificat al serviciilor prestate. Istoria economi-
că arată că industria joacă un rol-cheie în tranziția durabilă a economiei rurale
de la una integral bazată pe agricultură la un model economic mai diversificat și
mai robust. Evident, industria rurală nu poate (și nici nu trebuie) să fie bazată pe
proiecte de afaceri mari, ci mai degrabă pe inițiative de familie sau pe micro- și
mici întreprinderi. Dar în absența componentei industriale, valoarea adăugată
generată în agricultură migrează către procesatorii din orașe, mulți din ei abu-
zând de faptul că sunt singurul cumpărător în regiune și de poziția dominantă în
relațiile contractuale (monopson, situația simetrică a monopolului).

Cât privește sectorul serviciilor, acesta are propriul rol important în procesul de
modernizare și diversificare economică, dar acesta riscă să devină irelevant dacă

10
încetează sau dispar fluxurile de remitențe de peste hotare — mai ales în situația
când sectorul serviciilor este aproape integral reprezentat de comerțul cu amă-
nuntul și activități de alimentație publică (baruri și cafenele).

Fără pretenția unei clasificări exhaustive, putem distinge patru arhetipuri econo-
mice de localități rurale, în Republica Moldova: Satul deprimat, Satul pro-
fund, Satul conectat și Satul sub-urban.

SATUL DEPRIMAT
Arhetipul include un număr de localități foarte mici (sub 300 locuitori), în co-
laps economic, îndepărtate de drumurile republicane. Interconectarea lor cu re-
stul localităților se face, în cel mai bun caz, prin intermediul unor drumuri de
pietriș care, din cauza stării proaste și condițiilor meteo, nu sunt practicabile
anul împrejur. Populația este foarte îmbătrânită, practic tot tineretul în vârstă de
15+ ani fie a emigrat, fie este pe cale de a emigra. Lipsește infrastructura socială
(școala, punct medical, poștă) și serviciile de piață esențiale (magazin alimentar,
farmacie). Principala activitate a locuitorilor este agricultura de subzistență. Es-
timările noastre sugerează că la moment sunt circa 100 de asemenea localități,
unde trăiesc circa 20–25 mii de oameni. Strategiile de dezvoltare economică lo-
cală ale acestor localități ar putea să se bazeze pe tranziția de la agricultura de
subzistența la cea orientată spre piață, dar aceasta implică existența în aceste
localități a unor elemente de bază ale infrastructurii post-recoltare. Unele din
aceste sate și-ar putea îmbunătăți șansele economice dacă ar avea șansă să fie in-

DACĂ ÎN ANUL 1996 ÎN AGRICULTURĂ ERAU

OCUPAȚI APROAPE 720 MII DE OAMENI, ATUNCI ÎN
2014 NUMĂRUL ACESTORA A AJUNG LA 370 MII,
IAR ÎN PREZENT, ABIA DACĂ SE RIDICĂ LA 200 MII
DE PERSOANE.

11
 INDUSTRIA RURALĂ NU POATE (ȘI NICI NU
TREBUIE) SĂ FIE BAZATĂ PE PROIECTE DE AFACERI
MARI, CI MAI DEGRABĂ PE INIȚIATIVE DE FAMILIE
SAU PE MICRO- ȘI MICI ÎNTREPRINDERI.

cluse în careva circuite turistice, cu condiția articulării unei oferte locale intere-
sante și autentice. Statul ar putea să subvenționeze firmele private și instituțiile
publice care dezvolta oferte adaptate de servicii de piață pentru aceste localități
(de exemplu, magazine și farmacii mobile, vizite regulate ale medicului de fa-
milie). Multe din aceste localități, însă, ar putea să nu mai aibă nici o șansă
de supraviețuire pe termen lung, din cauza pierderii masei critice de populație
și capital uman, singura alternativă rezonabilă fiind strămutarea graduală a
populației către localități mai vibrante.

SATUL PROFUND
Deși geografic periferic, acest model are o bază economică destul de largă, iar
populația este mai mare decât în satul izolat. Sunt prezente afaceri private, dar
raza lor de activitate este limitată la localitate, din cauza amplasării relativ perife-
rice. Agricultura este principalul sector economic, însă mărimea demografică și
economică a permis apariția și/sau dezvoltarea unor servicii prestate populației
(comerț, baruri, farmacii) sau servicii conexe agriculturii (efectuarea lucrărilor
agricole, întreținerea și deservirea echipamentelor). Este prezentă, în cele mai
multe cazuri, administrație publică locală, ceea ce permite articularea unor pla-
nuri de dezvoltare locală, a căror relevanță și calitate crește gradual. Sunt prezen-
te servicii publice esențiale pentru populație, chiar dacă calitatea lor nu este la
cele mai înalte nivele din cauza emigrării personalului. Strategia DEL pe termen
lung a acestor sate ar putea să se bazeze pe diversificarea și consolidarea secto-
rului agricol, prin introducerea unor noi soiuri și rase de nișă, mai rezistente la
secetă, precum și prin asimilarea unor tehnologii moderne (asolamente corecte,
no-till, metode de protecție contra secetei, grindinei și dăunătorilor). Stimula-

12
rea apariției și dezvoltării unor firme industriale locale de procesare a materii-
lor agricole ar permite apariția unor noi locuri de muncă. În anumite localități
turismul rural ar putea fi o nișă foarte promițătoare sub aspectul diversificării
surselor de venit ale gospodăriilor țărănești, mai ales dacă ofertele turistice ar fi
dezvoltate la scara câtorva localități (micro-regiuni).

SATUL CONECTAT
Un număr mare de localități rurale din Moldova sunt amplasate de-a lungul
unor drumuri de importanța națională sau regională. Aceasta facilitează schim-
burile economice cu alte localități și permite valorificarea avantajelor econo-
mice locale. Sectorul de servicii este mai dezvoltat și mai vibrant, de multe ori
țintește nu doar deservirea populației locale, dar și a localităților adiacente, pre-
cum și a persoanelor în tranzit. Sunt prezente și firme specializate în activități
industriale, inclusiv în genuri de activitate atipice pentru tradiția economică
rurală, cum ar fi producția materialelor de construcții, producția articolelor de
lemn și metal, industria textilă și vestimentară, etc. O constrângere severă poate
fi deficitul de forță de muncă calificată, deoarece în virtutea integrării bune în
sistemul economic, mobilitatea forței de muncă este mai înaltă, firmele loca-
le concurând pentru forța de muncă cu cele din orașele apropiate. Dezvoltarea
economică pe termen lung a acestor sate ar trebui să pornească de la evalua-
rea obiectivă a resurselor economice de care dispune satul, clarificarea avanta-
jelor relative și identificarea unor nișe mai avantajoase în lanțurile de furniza-
re regionale, naționale și internaționale. Abordarea dată ar putea să pară prea

FĂRĂ PRETENȚIA UNEI CLASIFICĂRI EXHAUSTIVE,

PUTEM DISTINGE PATRU ARHETIPURI ECONOMICE
DE LOCALITĂȚI RURALE, ÎN REPUBLICA MOLDOVA:
SATUL DEPRIMAT, SATUL PROFUND, SATUL
CONECTAT ȘI SATUL SUB-URBAN.

13
ambițioasă, poate chiar irealistă. Să nu uităm, însă, că istoria IKEA pornește în
1943 tot dintr-un sat din Suedia.

SATUL SUB-URBAN
Este arhetipul unui sat aflat în imediat apropriere a unui oraș mediu sau mare. În
funcție de circumstanțe, proximitatea dată poate fi o binecuvântare (oportunități
mai largi, locuințe mai accesibile, acces mai facil la finanțări etc.) sau, din contra,
un blestem (aer poluat, loc de stocare a deșeurilor urbei, vînătoarea de terenuri
în detrimentul mediului etc.)

Pe de o parte, orașul poate fi o enormă piață de desfacere pentru fermierii din

satul suburban, precum și pentru alte firme pentru care amplasarea la sat oferă
avantaje de cost. Pe de altă parte, în virtutea unor economii de scară, multe firme
preferă să migreze către oraș. În asemenea cazuri, orașul funcționează ca aspira-
tor care atrage firmele, antreprenorii și forța de muncă. Abia odată cu creșterea
puternică a prețurilor imobiliare și cu extinderea spațială a orașului, poate să
înceapă procesul invers, când orășenii preferă să se stabilească cu traiul în sat.
Însă chiar și în asemenea circumstanțe, satul de multe ori funcționează doar
în regimul de „dormitor” pentru locuitorii care își obțin veniturile din slujbe
în oraș și sunt prea puține firme care în mod durabil sunt integrate anume în
economia locală. Strategia de dezvoltare economică pe termen lung a acestor
sate trebuie aliniată în mod realist la traiectoria economică pe care și-o propune
orașul. Agrementul, serviciile de alimentare publică, tabere pentru copii, sere,
centre de diagnostic, tratament și recuperare, magazine de grădinărit — aces-
tea sunt posibile exemple de nișe de creștere durabilă pentru firmele și forța de
muncă din asemenea sate.

14
CE ÎNSEAMNĂ
DEZVOLTARE
ECONOMICĂ LOCALĂ
ÎN CONTEXTUL
RURAL?
Ce presupune DEL în contextul rural? Dezvoltarea economică locală este un
proces continuu, bazat pe participarea intensă a comunității locale, în cadrul
căreia oamenii și firmele din toate sectoriale lucrează împreună pentru a reali-
za măsuri și acțiuni ce duc la o activitate economică locală mai durabilă și mai
rezilientă. Aceasta este o modalitate planificată, ordonată, de a crea locuri de
muncă și de a îmbunătăți calitatea vieții pentru fiecare persoană din comunitate,
inclusiv, pentru grupurile sărare, vulnerabile sau marginalizate.

O strategie a DEL este, astfel, nu doar un rezultat, dar și un proces important în

sine, unul care nu este prescriptiv, în sensul soluțiilor propuse, ci mai degrabă
emergent, care conduce la rezultate bazate pe negociere și empatie. Acest proces
se bazează pe valori locale (reducerea sărăciei, creșterea veniturilor, etc.), factori

15
 O STRATEGIE A DEL ESTE UN PROCES IMPORTANT
ÎN SINE, UNUL CARE NU ESTE PRESCRIPTIV, CI
MAI DEGRABĂ EMERGENT, CARE CONDUCE LA
REZULTATE BAZATE PE NEGOCIERE ȘI EMPATIE.

locali (resurse, forță de muncă, active nevalorificate) și pune un accent major pe

dezvoltare ca transformare structurală și calitativă.

Ținând cont de analiza de mai sus, este clar că în sate dezvoltarea economică
locală presupune transformare și modernizare, nu doar creștere economică pe
termen scurt. Însă procesul de transformare/modernizare cere compromisuri,
cheltuieli și investiții care ar putea să vină în contradicție cu dorința de creștere
imediată a veniturilor pe care în mod natural și-o doresc oamenii, inclusiv statul.

Astfel, dezvoltarea economică locală pentru sate presupune navigarea agilă a

comunității printre câteva obiective majore:

Majorarea numărului de angajatori și a locurilor de muncă pe care aceștia le oferă.

Creșterea ratei de ocupare a populației și, respectiv, reducerea ratei șomajului.

Susținerea procesului de tranziție a locurilor de muncă din sectoarele puțin neproductive

în cele mai productive.

Creșterea veniturilor populației din surse durabile (salarii, profit, rente).

Asigurarea investițiilor în infrastructura critic esențială pentru calitatea vieții oamenilor

(drumuri, canalizare, apă).

Încurajarea și susținerea activă a antreprenoriatului.

Creșterea veniturilor bugetare pentru prestarea serviciilor publice curente.

16
Este important ca autoritățile și comunitățile locale să accepte faptul că aceste
obiective ar putea să nu fie posibil de atins simultan și că cer anumite compro-
misuri și ordonare strategică. De exemplu, creșterea veniturilor bugetare ar pu-
tea să nu fie posibilă dacă companiile locale sunt anemice și nu fac angajări. De
asemenea, salariații ar putea să realizeze, la un anumit moment, că trebuie să
accepte un echilibru între creșterea salariilor și securitatea angajării.

PROCESUL DE TRANSFORMARE/MODERNIZARE
CERE COMPROMISURI, CHELTUIELI ȘI INVESTIȚII
CARE AR PUTEA SĂ VINĂ ÎN CONTRADICȚIE CU
DORINȚA DE CREȘTERE IMEDIATĂ A VENITURILOR
PE CARE ÎN MOD NATURAL ȘI-O DORESC
OAMENII, INCLUSIV STATUL.

17
CE POT SĂ FACĂ
SATELE PENTRU
AVANSAREA PROPRIEI
DEZVOLTĂRI
ECONOMICE?
Răspunsul scurt pe care ar putea să-l ofere multe autorități publice locale la în-
trebarea dată este — „nu prea multe”. Ei se vor plânge (de altfel pe bună dreptate)
că legislația le oferă prea puține instrumente pentru influențarea proceselor eco-
nomice locale, iar oamenii și firmele din localitate au interese prea divergente.

Totuși, deficiențele legislației nu sunt o scuză pentru lipsa acțiunilor din par-
tea autorităților. Existența unei inițiative și leadership local, puternic și coagu-
lat, este indispensabilă. Acest leadership poate să vină și de la antreprenori, nu
în mod obligatoriu din partea primarilor. Or, chiar și în ipoteza unei legislații
perfecte, fără un drive din partea oamenilor locului, orice strategie coborâtă de
undeva „de sus” are șanse mici de a funcționa, deoarece cu greu ar răspunde
intereselor oamenilor. În același timp, multiplele practici pozitive din Republica
Moldova demonstrează că până și în condiții vitrege comunitățile rurale pot să
atingă rezultate în dezvoltarea economică locală.

18
 De exemplu, satul Albineţul Vechi, raionul Fălești, desi are o populaţie
de doar două mii de locuitori, a atras încă din 2007 o investiţie italia-
nă majoră, specializată în producerea de cablaje („Sammy Cablaggi”),
care a construit o uzină unde lucrează peste 800 de persoane2.

Localitatea Cornești (oraș, ca clasificare administrativă, dar sat,

ca esență), raionul Ungheni, a decis valorifice amplasarea sa geo-
grafică de-a lungul traseului R1 și a amenajat o piață locală pentru
25–30 de locuri. Piața amenajată este deservește atât consumatorul
local, dar și pe cei care tranzitează zilnic localitatea (13 rute interne
și cinci internaționale). Beneficiari de servicii în siguranță sunt cei
3000 locuitori ai Corneștilor și toți membrii subregiunii Cula compu-
să din 14 primării, care cuprind 34 sate3.

În satul Bilicenii Vechi din raionul Sângerei, a fost inaugurat în 2021

un parc fotovoltaic de mare capacitate, care dispune de 2700 panouri
şi are o capacita te de 1 MWe. Pentru comparaţie, hidrocentrala de
la Dubăsari are 48 MW capacitate maximă şi operează de obicei la
o capacitate mai mică. Noul parc de la Bilicenii-Vechi este rezultatul
iniţiativei unor antreprenori locali, care şi-au unit forţele și au investit
150 mii euro din banii proprii, reuşind să obţină şi o finanţare de la
Facilitatea de Finanţare a Economiei Verzi a BERD, de 850 mii euro,
astfel că investiţia totală în proiect este de 1 milion de euro4.

Exemplele și arhetipurile prezentate mai sus conduc la concluzia că strategiile de

dezvoltare economică în mediul rural nu pot fi trase la indigo. Chiar dacă există
anumiți vectori și tendințe comune, înțelegerea contextului local este primordi-
ală pentru articularea unui plan bun de dezvoltare.

2
Ghenadie Ivașcenco, „Cum relansăm economiile locale din Moldova? Ghid de dezvoltare economică pen-
tru administrația publică locală”, Chișinău, 2019.

3
IDIS Viitorul, „O antologie a bunelor practici ale autorităților publice locale din Republica Moldova”
Ediția 2021.

4
https://www.calm.md/moldova-la-bilicenii-vechi-fost-inaugurat-un-parc-fotovoltaic-cu-2700-panouri-solare-
si-capacitate-considerabila-de-productie-electricitatii/

19
 STRATEGIILE DE DEZVOLTARE ECONOMICĂ ÎN
MEDIUL RURAL NU POT FI TRASE LA INDIGO.
ÎNȚELEGEREA CONTEXTULUI LOCAL ESTE
PRIMORDIALĂ PENTRU ARTICULAREA UNUI PLAN
BUN DE DEZVOLTARE.

În mod generic, comunitățile rurale trebuie să pună accentul pe 3 elemente pen-

tru declanșarea/intensificarea dezvoltării economice pe termen lung: firme,
forță de muncă și conectivitate5. Acestea se află într-o relație de strânsă
interdependență pozitivă — creșterea uneia este benefică pentru creșterea ce-
lorlalte două. Prin urmare, în funcție de contextul local, satele pot să înceapă
strategia de dezvoltare locală mizând pe acea resursă care este deja prezentă sau
care este într-o stare mai bună.

Firmele locale reprezintă cei mai importanți actori pentru DEL. Anume fir-
mele sunt cele care creează, mențin și dezvoltă locurilor de muncă, achită taxe
și impozite locale și generează efecte de multiplicare economică care adeseori
transcend hotarele unei localități. Agricultura și ramurile conexe în mod clar
oferă multiple avantaje care încă nu sunt valorificate într-o variantă modernizată
în DEL rurală, dar exemplele de mai sus și bunele practici internaționale arată că
industria, serviciile pentru firme și pentru oameni, turismul, servicii medicale și
terapeutice cu succes pot fi realizate și în sate.

Forța de muncă (oamenii) sunt factorul de producție principal folosit de fir-

me. Prezența, disponibilitatea și calitatea forței de muncă este esențială pentru
constituirea firmelor. Mai mult decât a fi purtătorii factorului de producție–
muncă, oamenii sunt principalul element pentru care și are sens orice strategie
de dezvoltare economică locală.

5
McKinsey, “Rural rising: Economic development strategies for America’s heartland”, March 30, 2022 | Article.

20
În lipsa forței de muncă, firmele se creează într-o localitatea numai dacă este
posibil afluxul forței de muncă mobile din localitățile învecinate. Astfel, co-
nectivitatea este esențială pentru supraviețuirea și creșterea economică, dar
aceasta nu se limitează doar la infrastructura de transport fizic, dar la tot ceea ce
aduce după sine o relație mai strânsă cu restul economiei și un nivel mai înalt de
satisfacție al oamenilor și firmelor locului: Internet, utilități publice, servicii de
educație și sănătate, transparență etc.

21
CUM PLANIFICI
DEZVOLTAREA
ECONOMICĂ LOCALĂ?
Demersul de planificare economică locală poate fi destul de flexibil și „uman”,
sau din contra, se poate baza pe o secvență de pași logici. Experiența arată că
abordarea disciplinată, bazată pe planificarea strategică, conduce la rezultate
mai bune . În acest sens, literatura de specialitate recomandă o serie de 10 pași
organizați în 4 faze de planificare strategică:

FAZA 1: UNDE SUNTEM?

PASUL 1. DEMARAREA

Organizarea. Liderii locali trebuie să organizeze procesul, să mobi-

lizeze comunitatea și să cultive încredere și dedicare pentru întregul
proces (care poate dura destul de mult). Un eveniment public major
poate fi necesar pentru declanșarea entuziasmului local.

Echipa de planificare. Este necesar de constituit o echipă de oameni

care „chiar vor lucra”, adică, vor aduna și analiza date, vor face su-

22
marul discuțiilor și vor extrage esența ideilor, vor analiza și propune
strategii alternative.

Resursele. Liderii procesului trebuie să facă o trecere în revistă și să

decidă dacă vor putea să ducă singuri înainte procesul de planificare
strategică sau este necesară expertiză și resurse externe.

PASUL 2. PARTICIPAREA

Implicarea. Cine va participa la proces, în special, la consultările pu-

blice și la validarea rezultatelor și strategiei finale? Aceasta este o între-
bare-cheie la care trebuie de răspuns la această etapă.

Diversitatea. Cu cât mai diversă este comunitatea celor implicați în

procesul DEL, cu atât mai mari sunt șansele ca rezultatul final să fie
calitativ și relevant așteptărilor locale.

Procedurile. Chiar dacă procesul este informal, sunt necesare anumi-

te reguli agreate pentru ca acesta să nu iasă de sub control, iar partene-
riatul strategic să conducă la rezultate bune pentru comunitate.

PASUL 3. ANALIZA

Ce știm? Posibil că în trecut au mai fost inițiate/efectuate procese si-

milare de planificare strategică în localitate. Mai sunt rezultatele utile?
Ce programe sunt deja implementate la nivel local/raional?

Ce nu știm? Este necesară colectarea datelor economice relevante re-

feritoare la ocupare, venituri, locuri de muncă vacante etc.

Ce reprezintă economia locală? Care sunt cele mai mari așteptări

și necesități ale oamenilor și firmelor? Care sunt piețele deservite și
lanțurile valorice din care face parte localitatea? Care sunt avantajele
(părțile tari) și dezavantajele economice (părțile slabe) ale localității?
Cum sunt acestea influențate de riscuri și oportunități externe?

23
FAZA 2: UNDE VREM SĂ AJUNGEM?
PASUL 4. VIZIUNEA STRATEGICĂ

Analiza SWOT. Care sunt avantajele satului nostru în raport cu alte-

le? La ce concluzii ne conduce analiza de mai sus privind strategia de
dezvoltare locală?

Dezbaterile. Comunitatea trebuie să decidă, în cadrul dezbaterilor,

cum vrea să arate satul în următorii ani, ce ar face tinerii să nu mai
plece, iar firmele — să creeze mai multe locuri de muncă mai bine
plătite.

Consensul. Formularea unei viziunii de dezvoltare laconice și

pe înțelesul tuturor. Viziunea trebuie să fie bazată pe o abordare
pozitivă — de ce ar vrea cineva să trăiască în satul nostru? Viziunea
trebuie să acopere toate cele trei elemente ale dezvoltării — firmele,
oamenii și comunitatea/conectivitatea.

PASUL 5. OBIECTIVELE

Problemele. Care sunt principalele elemente care împiedică comuni-

tatea să-și atingă viziunea de dezvoltare?

Cauzele. Care factori determină persistența acestor probleme?

Ce ar trebui să se întâmple pentru ca acestea să scadă din inten-
sitate?

Reorganizarea. Problemele și cauzele trebuie revăzute și privite în

lumina unor obiective de dezvoltare pertinente, realiste și ierarhic or-
ganizate. La această etapă pot fi elaborați și indicatorii cantitativi care
vor ajuta ulterior la monitorizarea și evaluarea strategiei.

24
FAZA 3: CE PUTEM FACE?
PASUL 6. OPȚIUNILE STRATEGICE

Ideație. Această etapă aduce împreună vizionarii și practicienii pen-

tru a elabora o listă de idei și acțiuni necesare pentru a avansa spre
fiecare din obiectivele trasate. Această activitate nu presupune în mod
necesar coerență a setului de idei, ci o „furtună a creierilor” (brain-
storming) pentru a genera cât mai multe idei interesante.

Alternative strategice. Odată ideile fiind elaborate, acestea ar trebui

organizate în câteva strategii alternative care ar putea să contribuie la
DEL. De exemplu, poate că veniturile localnicilor pot să crească, în
mod realist, prin mobilitatea mai mare și angajarea în orașul apropiat
și nu prin crearea unor firme în localitate?

Acționare. După zborul fanteziei la etapele de mai sus, la această

etapă este necesară o discuție realistă și, dacă este cazul, o negoci-
ere, asupra celui mai realist curs strategic pe care trebuie să-l ur-
meze satul.

PASUL 7. PLANIFICAREA ACȚIUNILOR

Responsabilii. Cine va fi responsabil de care parte a strategiei de DEL?

Resursele. Ce resurse vor fi puse la dispoziția responsabililor și cum

vor fi mobilizate restul resurselor? Care este cadrul de timp pentru
fiecare acțiune și fiecare responsabil?

Riscuri. Care sunt posibilele riscuri care pot să afecteze implementa-

rea strategiei DEL pe durata orizontului de implementare? Cum vor fi
gestionate acestea?

25
 PASUL 8. IMPLEMENTAREA

Consolidarea. La modul ideal, strategia DEL trebuie să fie implemen-

tată de instituțiile deja existente în localitate și să nu ceară crearea unor
noi instituții. Este necesară evaluarea și consolidarea capacităților
instituțiilor existente în vederea bunei implementări. La nevoie, trebu-
ie modificate sau ajustate mandatele și responsabilitățile instituționale.

Operaționalizarea. Strategia DEL trebuie implementată prin detalie-

re și integrare în bugetele și planurile anuale/curente, nu prin elabora-
rea unor bugete și planuri paralele.

Finanțarea. O strategie, dacă nu are finanțare, este ca și cum nu ar

exista. Procesul de finanțare trebuie documentat în mod corespunză-
tor. Pe de o parte, aceasta permite anticiparea în timp util a deficitului
de finanțare și mobilizarea resurselor. Pe de altă parte, aceasta este util
pentru a servi la ulterioara raportare.

FAZA 4: CUM ȘTIM CĂ AM AJUNS?

PASUL 9. MONITORIZAREA ȘI EVALUAREA

Cadrul M&E. Obiectivele și indicatorii elaborați la fazele anterioa-

re trebuie încadrați într-un sistem/cadru logic de monitorizare și
evaluare (M&E). Aceasta permite clarificarea din timp a resurselor
informaționale necesare pentru monitorizare și evaluare.

Ce, unde, când? Această parte a documentului strategic trebuie să ex-

plice clar ce anume va fi monitorizat și evaluat, cine anume și când va
efectua evaluarea. Aranjamentele instituționale trebuie să permită o
evaluare dezinteresată a impactului.

Documentarea. Ce documente vor fi elaborate în procesul de moni-

torizare și evaluare, cine le va aproba și cine le va audia?

26
 FĂRĂ INSTITUȚII LOCALE PUTERNICE, FĂRĂ UN
NIVEL ÎNALT DE DESCENTRALIZARE ȘI FĂRĂ
UN MODEL DE ORGANIZARE ADMINISTRATIV-
TERITORIALĂ OPTIMALĂ ESTE GREU DE ASIGURAT
DEZVOLTAREA LOCALĂ DORITĂ.

PASUL 10. AJUSTAREA Ș ÎNVĂȚAREA

Adaptarea. Strategiile de DEL acoperă o perioadă de câțiva ani — în

Moldova o serie de strategii locale țintesc chiar orizontul anului 2030.
Pe parcursul unei asemenea durate de timp, situația se poate schimba,
pot să apară date noi, etc. Aranjamentul de implementare trebuie să
permită actualizarea periodică a documentului de planificare strategică.

Învățarea. Din păcate, acesta este elementul cel mai des ignorat în
planificarea strategică. Învățarea este extrem de importantă, deoare-
ce permite minimizarea erorilor în viitoarele procese de planificare și
atingerea unor rezultate de impact mai mari.

Experiența din ultimele trei decenii ale Republicii Moldova arată în mod conclu-
dent că, fără instituții locale puternice și personal motivat, fără un nivel efectiv
înalt de descentralizare și fără un model de organizare administrativ-teritori-
ală optimală, este greu de asigurat dezvoltarea locală dorită. În virtutea multi-
plelor crize pe durata tranziției, multe autorități publice locale și organizații ale
societății civile suferă un deficit acut de resurse umane și nu pot pentru răspun-
de nici măcar nevoilor urgente ale colectivităților locale, fără a mai vorbi de o
planificare pe termen lung. Asigurarea unui nivel adecvat al instruirii inițiale
și continue, precum și formarea de capacități tehnice și metodologice pentru
planificarea strategică este o investiție înțeleaptă în sustenabilitatea satelor din
Republica Moldova. Dar cine trebuie să facă aceste investiții?

27
CE POATE SĂ FACĂ
GUVERNUL PENTRU
DEL RURALĂ?
Teoretic, anume guvernul este cel care trebuie să asigure investițiile necesare
pentru formarea unor lideri locali competenți și dedicați. Problema majoră
este că guvernul trebuie să facă față multiplelor obiective și priorități, majo-
ritatea considerate superioare în comparație cu formarea adecvată a aleșilor
locali în domeniul planificării strategice. Aceasta creează un cerc vicios în ca-
drul căruia lipsa de apreciere și motivare a aleșilor locali conduce la scăderea
performanței în post a acestora, la scăderea satisfacției locuitorilor și... cercul
s-a închis.

Din această situație singura ieșire durabilă este amalgamarea administrativ-teri-

torială a comunităților locale, pentru a asigura formarea unui număr mai mic de
personal administrativ mai competent și mai eficient, și care ar avea în respon-
sabilitate teritorii mai largi, cu mai multe resurse economice. Este greu de crezut
că o primărie cu mai puțin de 1000 de oameni și cu un buget în care 90% din
venituri sunt transferurile de la bugetul de stat, realmente ar putea să facă ceva
pentru DEL în domeniul rural. Astfel, reorganizarea administrativ-teritorială
este necesară nu atât din considerente de economisire a resurselor publice (deși
tot este importantă), cât mai mult din considerente de dezvoltare economică
susținută a întregului teritoriu al țării.

28
De asemenea, Guvernul ar putea să simplifice mult modalitățile de cooperare in-
tercomunală în domeniul DEL prin elaborarea unor politici rurale și de dezvol-
tare a teritoriului fezabile. Acestea ar trebui să prevadă, printre altele, un cadru
juridic clar pentru colaborarea dintre localități în interiorul regiunilor, pentru
asocierea regiunilor în vederea soluționării unor probleme supraregionale de in-
teres comun, prestarea serviciilor pe baze inter-municipale și pentru colaborarea
transfrontalieră. În acest sens, un master-plan național de dezvoltare a teritoriu-
lui este o premisă-cheie — în lipsa acestuia, strategiile de DEL nu se vor încadra
într-un sistem coerent.

Guvernul deja a lansat și operează o inițiativă (la prima vedere) excelentă în

domeniul DEL — Fondul Național pentru Dezvoltare Regională și Locală. Fi-
losofia generală a funcționării acestuia este finanțarea proiectelor concrete din
comunități. Însă dacă Guvernul ar mai oferi un pilon — finanțarea cap-coadă a
unui număr mai mic de strategii integrate de dezvoltare locală destinată medi-
ilor rurale — aceasta ar fi impuls enorm pentru DEL, deoarece ar funcționa ca
niște proiecte fanion. Acest lucru ar încuraja enorm toți factorii de interes din
mediul rural avînd drept rezultat impulsionarea spiritului de inițiativă comuni-
tară și antreprenoriatul — 2 chei de căpătîi pentru o dezvotare locală rezilientă
în localitățile rurale ale Republicii Moldova.

29
CONCLUZII
Mediul rural din Republica Moldova este caracterizat de o diversitate de tipa-
re demografice, etnice, geografice, culturale, economice etc. În virtutea acestei
diversități, este greu de imaginat o strategie-standard de dezvoltare economi-
că locală. Aceasta trebuie puternic ancorată în realitățile locale: satele izolate și
îndepărtate, de exemplu, ar trebui să urmărească obținerea investițiilor pentru
integrarea lor mai strânsă în economia regională și să sprijine transformarea
agriculturii de subzistență în una orientată spre piață. Satele profunde, adică re-
lativ mari, dar specializate eminamente în agricultură, ar trebui să aspire spre
apariția și consolidarea unor procesatori industriali locali, pentru a genera în
localitate o valoarea adăugată mai înaltă. Satele conectate, la rândul lor, ar trebui
să profite de amplasarea favorabilă pe căile de transport și țintească, în funcție de
propria specializare și resurse, obținerea unor nișe mai avantajoase în lanțurile
de furnizare regionale, naționale și internaționale. Cele urbane, fiind puternic
influențate de dinamica economică din orașele proxime, inevitabil, trebuie să-și
racordeze propria dezvoltare la tendințele pe care le impune orașul.

În toate cazurile, dezvoltarea economică locală ar trebui să se bazeze pe un

proces recurent și bine organizat conform algoritmului „Unde suntem? Unde
vrem să mergem? Cum ajungem acolo? Cum știm că am ajuns?”. Procesul dat
trebuie să fie unul democratic, participativ și condus de liderii locului, chiar
dacă s-ar identifica surse de sprijin și expertiza externă. În acest sens, impli-
carea civică a cetățenilor în procesele de luare a deciziilor conexe DEL este
importantă și indispensabilă pentru că duce la creșterea încrederea sătenilor
în parteneriatele comunitare și sporește motivația comunităților locale de a
atinge noi obiective de dezvoltare.

30
În afară de rezultatul urmărit, procesul în sine este extrem de benefic pen-
tru dezvoltarea economică locală, deoarece ajută la clarificarea așteptărilor,
reconcilierea diferențelor și negocierea unei direcții comune de mișcare. Gu-
vernul — chiar dacă nu se implică în mod direct în procesul de planificare
strategică locală — are un rol major, chiar pivotal în sprijinirea acestui proces.
În acest sens, cele mai importante lucruri pe care le-ar putea face guvernul
ar fi investiții mai mari pentru formarea inițială și continuă a unui corp de
funcționari publici și aleși locali mai competenți, mai deschiși interacțiunii
cu comunitatea, raționalizarea organizării administrativ-teritoriale și oferirea
unei linii de finanțare competitivă pentru strategiile integrate de dezvoltare
economică locală care să graviteze în jurul obiectivului de creștere a calității
vieții oamenilor din mediul rural.
 office@iri.md

DACĂ ACEASTĂ PUBLICAȚIE V-A FOST DE FOLOS,

DAȚI-NE DE ȘTIRE, NE VOM BUCURA!

INSTITUTUL PENTRU INIȚIATIVE RURALE (iRi)

str. A. Șciusev 101, et. III, of. 22b

Chişinău MD–2012, Republica Moldova

Tel./fax +373 22 222402

Email: office@iri.md Website: www.iri.md