RSJ 7-2019

Anul XI ▪ Nr.
7 18-24 februarie 2019

Preţ: 8 lei apare în ﬁecare joi
Săptămâna
Juridică
Jurisprudenţă ›› Studii ›› Comentarii
Nu spune puţin în vorbe multe, ci mult în vorbe puţine!
Director editorial Din cuprins

Adriana PENA
›› Daune morale. Caracterul rezonabil al cuantumului acestora
Consiliu ştiinţific: ›› Recurs inadmisibil. Cheltuieli de judecată. Reducerea onorariului de
Prof. univ. dr. avocat
Monna Lisa BELU MAGDO
›› Principii ale procesului civil. Dreptul la apărare. Principiu constitu-
Pavel PERJU
ţional. Acţiune oblică îndreptată împotriva administratorului unei
Colegiul de redacţie: pârâte aflate în procedura insolvenţei. Inadmisibilitate din perspec-
tiva procedurii reglementate de Legea nr. 85/2006
Lector univ. dr.
Laura VLĂDUCĂ ›› Hotărârile judecătoreşti. Îndreptarea, lămurirea şi completarea hotă-
Asist. univ. dr. rârii
Andreia DOBRESCU
›› Contestaţie la tabelul preliminar. Categoria creanţelor care beneficiază
Lector univ. dr. de o cauză de preferinţă. Drept de retenţie
Mihai ŞTEFĂNOAIA
Lector univ. dr. ›› Contestaţie împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar.
Loredana Manuela MUSCALU Condiţii de admisibilitate
›› Natura juridică a notificării de preaviz şi posibilitatea contestării
acesteia în instanţă
›› Instituţie competentă în vederea aplicării Regulamentelor Consiliului
Europei nr. 1408/71 şi nr. 574/72. Dovada vechimii în muncă realizate
de salariat la un angajator ce nu mai există
›› Calcul greşit al sporului de pedeapsă. Recurs în casaţie admis
›› Revizuirea în cazul hotărârilor Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Respingerea cererii de revizuire. Cale de atac. Inadmisibilitate
Litteris
e-publishing
1
Cuprins Index
DREPT CIVIL A
Daune morale. Caracterul rezonabil al cuantu- Acțiune oblică ..............................................................7
mului acestora « I.C.C.J., secţia I civilă, decizia Administrator judiciar ............................................. 12
nr. 320 din 1 februarie 2018 ..................................... 4 Angajator care nu mai există ................................... 16
DREPT PROCESUAL CIVIL C

Recurs inadmisibil. Cheltuieli de judecată. Redu- Calitate procesuală pasivă ........................................ 16
cerea onorariului de avocat « I.C.C.J., secţia I civilă, Cauză de preferință .................................................. 11
decizia nr. 469 din 15 februarie 2018 ....................... 6 Cheltuieli de judecată ..................................................6
Principii ale procesului civil. Dreptul la apărare. Concediere ................................................................ 13
Principiu constituţional. Acţiune oblică îndrep- Contract individual de muncă ................................. 13
tată împotriva administratorului unei pârâte Contradictorialitate .....................................................7
aflate în procedura insolvenţei. Inadmisibili-
tate din perspectiva procedurii reglementate de D
Legea nr. 85/2006 « I.C.C.J., secţia a II-a civilă,
decizia nr. 1129 din 27 martie 2018 ......................... 7 Daune morale ..............................................................4
Dezbateri .....................................................................7
Hotărârile judecătoreşti. Îndreptarea, lămurirea Drept de retenție ...................................................... 11
şi completarea hotărârii « I.C.C.J., secţia a II-a Drept la apărare ...........................................................7
civilă, decizia nr. 507 din 23 februarie 2018 ............ 9
H
DREPT COMERCIAL
Hotărâre CEDO ........................................................ 21
Contestaţie la tabelul preliminar. Categoria Hotărâre judecătorească .............................................9
creanţelor care beneficiază de o cauză de prefe-
rinţă. Drept de retenţie « Curtea de Apel Bucureşti, I
secţia a VI-a civilă, decizia nr. 39/A din 11 ianuarie
2018......................................................................... 11 Infracțiuni concurente ............................................. 18
Contestaţie împotriva măsurilor luate de admi- Insolvență ...................................................... 7, 11, 12
nistratorul judiciar. Condiţii de admisibilitate
« Curtea de Apel Iaşi, secţia a II-a civilă, decizia Î
nr. 260 din 21 mai 2018 ........................................ 12
Îndreptarea, lămurirea și completarea hotărârii .......9
N
Notificare de preaviz ................................................ 13
O
Onorariu de avocat ......................................................6
Oralitate .......................................................................7
continuarea pe pagina următoare » continuarea pe pagina următoare »

2
Cuprins (continuare)
P DREPTUL MUNCII
Pensie ........................................................................ 16 Natura juridică a notificării de preaviz şi posibili-
Prejudiciu .....................................................................4 tatea contestării acesteia în instanţă « Curtea de
Principii ale procesului civil ........................................7 Apel Bucureşti, secţia a VII-a conflicte de muncă
Principiu constituțional ..............................................7 şi asigurări sociale, decizia nr. 815 din 21 februarie
2018......................................................................... 13
R
DREPTUL SECURITĂŢII SOCIALE
Raport de proporționalitate .......................................4
Răspundere civilă delictuală .......................................4 Instituţie competentă în vederea aplicării Regu-
Recurs ..........................................................................6 lamentelor Consiliului Europei nr. 1408/71 şi
Recurs în casație ....................................................... 18 nr. 574/72. Dovada vechimii în muncă realizate
Revizuire ................................................................... 21 de salariat la un angajator ce nu mai există « Curtea
de Apel Oradea, secţia I civilă, decizia nr. 397 din
S 3 mai 2018............................................................... 16
Satisfacție echitabilă ...................................................4 DREPT PENAL

Spor de pedeapsă ...................................................... 18
Stagiu de cotizare ..................................................... 16 Calcul greşit al sporului de pedeapsă. Recurs în
Suspendarea condiționată a executării pedepsei .... 18 casaţie admis « I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 42
din 16 februarie 2018 .............................................. 18
T
DREPT PROCESUAL PENAL
Tabelul creanțelor ..................................................... 11
Termen de încercare ................................................. 18 Revizuirea în cazul hotărârilor Curţii Europene
a Drepturilor Omului. Respingerea cererii de
revizuire. Cale de atac. Inadmisibilitate « I.C.C.J.,
V
secţia penală, decizia nr. 506 din 25 mai 2018 ....... 21
Vechime în muncă .................................................... 16
3
Drept civil
DREPT CIVIL
Răspundere civilă Daune morale. Caracterul rezonabil al cuantu-

mului acestora
I.C.C.J., secţia I civilă,
decizia nr. 320 din 1 februarie 2018
(cuvinte cheie: răspundere civilă delictuală,

daune morale, satisfacţie echitabilă, prejudiciu,
raport de proporţionalitate)
Daunele morale, pentru a-și păstra caracterul de „satisfacţie echitabilă”, trebuie acordate într-un
cuantum care să nu le deturneze de la scopul și finalitatea prevăzute de lege, spre a nu deveni astfel un
folos material injust, fără justificare cauzală în prejudiciul suferit și consecinţele acestuia. Astfel, în
scopul asigurării unei juste compensaţii a suferinţelor pe care le-au îndurat sau eventual mai trebuie să
le îndure terţele persoane păgubite, despăgubirile acordate trebuie să păstreze un raport rezonabil de
proporţionalitate cu dauna suferită.
Speţa: Prin decizia nr. 722A din 21 aprilie 2017, pronunţată de Curtea de Apel București, a fost admis apelul pârâtei
SC A. Asigurare Reasigurare SA împotriva sentinţei civile nr. 2331 din 23 septembrie 2015 pronunţată de Tribunalul Ilfov. A fost
schimbată, în parte sentinţa apelată, în sensul că a fost admisă, în parte, acţiunea formulată de reclamanţii B., C. și D., A fost
obligată pârâta să plătească reclamantei B. suma de 15.000 euro, în lei la cursul BNR din ziua plăţii, cu titlu de daune morale,
reclamantului D. suma de 20.000 euro, în lei la cursul BNR din ziua plăţii, cu titlu de daune morale și reclamantului C. suma
de 8.500 euro, în lei la cursul BNR din ziua plăţii, cu titlu de daune morale. Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei
atacate, referitoare la daunele materiale în sumă de 927,50 de lei.
Instanţa de apel a arătat că tribunalul a procedat la o apreciere greșită a prejudiciului moral și, în consecinţă, a întinderii
daunelor morale, cuantificând în bani la un nivel exagerat acest prejudiciu, în mod netemeinic și nelegat.
În aprecierea proprie, curtea a considerat că estimarea în bani a daunelor morale trebuie să se raporteze și la nivelul de trai
social, economic în plan naţional, care oferă criterii obiective de apreciere, din domenii relevante (veniturile, valoarea serviciilor
medicale, a asigurărilor, etc), considerând ca este mai echitabil ca următoarele sume să fie acordate reclamanţilor cu titlu de
daune morale: 15.000 euro pentru B., 20.000 euro pentru D. și 8.500 euro pentru C.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta SC A. Asigurare Reasigurare SA.
Recursul nu este fondat.
Principiul ce se degajă din jurisprudenţa Curţii Euro- aceea de a ușura situaţia persoanei lezate, de a-i acorda
pene a Drepturilor Omului în materia daunelor morale, o satisfacţie - o categorie juridică cu caracter special, ea
pe care instanţele naţionale sunt obligate să îl aplice, trebuie să fie rezultatul unei analize atente a împrejurărilor
este acela al statuării în echitate asupra despăgubirii concrete ale cauzei (intensitatea și durata suferinţelor
acordate victimei, în raport de circumstanţele particulare psihice încercate de terţa persoană păgubită, determinate
ale fiecărui caz în parte. De asemenea, conform aceleiași de gravitatea pierderii suferite în contextul situaţiei sale
jurisprudenţe, despăgubirile acordate trebuie să păstreze concrete - legătura de rudenie cu victima accidentului,
un raport rezonabil de proporţionalitate cu dauna suferită, relaţiile afective cu aceasta, suportul material asigurat în
sens în care a fost consacrat principiul proporţionalităţii timpul vieţii de victima accidentului și altele asemenea),
daunei cu despăgubirea acordată. deci a unor elemente obiective, care înlătură posibilitatea
ca despăgubirea bănească acordată să constituie un mijloc
Suma de bani acordată cu titlu de daune morale nu
imoral de îmbogăţire a victimei.
trebuie să devină o sursă de îmbogăţire pentru victimă, dar
nici să aibă numai un caracter pur simbolic, ci ea trebuie Pentru a-și păstra caracterul de „satisfacţie echitabilă”,
să reprezinte doar atât cât este necesar pentru a-i ușura daunele morale trebuie acordate într-un cuantum care să
ori compensa, în măsura posibilă, suferinţele pe care le-a nu le deturneze de la scopul și finalitatea prevăzute de lege,
îndurat sau eventual mai trebuie să le îndure. spre a nu deveni astfel un folos material injust, fără justi-
ficare cauzală în prejudiciul suferit și consecinţele acestuia.
Despăgubirea bănească pentru repararea unui preju-
Ca atare, despăgubirile acordate trebuie să păstreze un
diciu nepatrimonial fiind, prin însăși destinaţia ei -
Săptămâna Juridică nr. 7/2019 » Litteris e-Publishing

4
Drept civil
raport rezonabil de proporţionalitate cu dauna suferită, Se reţine că atât Curtea Europeană a Drepturilor
în scopul asigurării unei juste compensaţii a suferinţelor Omului, cât și Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, atunci
pe care le-au îndurat sau eventual mai trebuie să le îndure când acordă despăgubiri morale procedează la o apreciere
terţele persoane păgubite. subiectivă a circumstanţelor particulare ale cauzei, relativ la
suferinţele fizice și psihice pe care le-au suportat victimele
În speţă, la stabilirea întinderii despăgubirii acordate,
unui accident de circulaţie, respectiv rudele persoanelor
în mod corect instanţa de apel s-a raportat la consecin-
decedate, precum și la consecinţele negative pe care acel
ţele suportate de reclamanţi urmare a accidentului rutier
accident le-a avut cu privire la viaţa lor particulară, astfel
produs la data de 15 august 2014, care a produs reclaman-
cum acestea sunt evidenţiate prin probele administrate.
ţilor leziuni traumatice, ce au necesitat un număr de
Ca atare, în materia daunelor morale, atât jurisprudenţă
70 - 80 de zile de îngrijiri medicale, în cazul reclamantei B.,
naţională, cât și hotărârile Curţii de la Strasbourg pot
25 - 30 de zile de îngrijiri medicale, în cazul reclamantului
furniza judecătorului cauzei doar criterii de estimare
C., respectiv 65 - 70 de zile de îngrijiri medicale, în cazul
a unor astfel de despăgubiri și, respectiv pot evidenţia
reclamantului D.
limitele de apreciere a cuantumului acestora.
Înalta Curte constată că, în mod legal, s-a apreciat de
Având în vedere aceste consideraţii, Înalta Curte nu
către instanţa de apel asupra sumelor de bani stabilite ca
va reţine nici critica pârâtei privind nerespectarea juris-
o compensaţie corespunzătoare a prejudiciilor morale,
prudenţei indicate în cererea de recurs, respectiv a valorilor
acestea urmând a fi păstrate ca atare.
despăgubirilor stabilite în fiecare caz concret.
Pârâta mai susţine și că instanţa de apel nu a respectat
Pârâta a mai susţinut și incidenţa art. 1371 C. civ.,
jurisprudenţa naţională, întrucât sumele de bani acordate
potrivit căruia „în cazul în care victima a contribuit cu
cu titlu de daune morale reclamanţilor sunt mai mari decât
intenţie sau din culpă la cauzarea ori la mărirea prejudiciului
cele reţinute în hotărârile judecătorești depuse de pârâtă
sau nu le-a evitat, în tot sau în parte, deși putea să o facă,
ca practică judecătorească.
cel chemat să răspundă va fi ţinut numai pentru partea de
Înalta Curte constată că, deși nu a invocat expres prejudiciu pe care a pricinuit-o”, susţinând că s-ar impune
art. 49 din Ordinul nr. 14/2011 pentru punerea în aplicare diminuarea cuantumului daunelor morale întrucât șoferul
a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere este de vină pentru producerea accidentului.
civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule,
Înalta Curte reţine că prezenta acţiune are ca obiect
pârâta tinde să critice hotărârea atacată și sub aspectul
obligarea pârâtei SC A. Asigurare Reasigurare SA la plata
nerespectării textului de lege indicat mai sus.
de daune morale și materiale, ce își au izvorul în accidentul
Pe acest aspect, Înalta Curte reţine că, în aprecierea din data de 15 august 2014. Așadar, temeiul acţiunii părţii
cuantumului daunelor morale, soluţiile adoptate trebuie vătămate, împotriva asigurătorului, rezidă în răspun-
să se înscrie în linia jurisprudenţei naţionale, reperul derea contractuală și în temeiul legii, respectiv a Legii
la care face trimitere art. 49 alin. (2) lit. d) din Ordinul nr. 136/1995, iar nu al răspunderii delictuale civile.
Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 14/2011 fiind
De asemenea, Înalta Curte constată că sunt incidente în
cel al unei jurisprudenţe constante și unitare.
cauză cele stabilite prin Decizia nr. 1/2016, pronunţată de
Înalta Curte arată că respectivele criterii, avute în Înalta Curte de Casaţie și Justiţie în recurs în interesul legii,
vedere în jurisprudenţă, au caracter orientativ, asupra prin care s-a reţinut că „în cazul asigurării obligatorii de
cărora apreciază judecătorul de la caz la caz, fără ca răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente
instanţa de judecată să fie ţinută să acorde același cuantum de vehicule, societatea de asigurare are calitate de parte
al despăgubirilor, pentru situaţii de fapt similare. În acest responsabilă civilmente și are obligaţia de a repara singură
sens, Înalta Curte constată ca reperul, la care face trimitere prejudiciul cauzat prin infracţiune, în limitele stabilite în
art. 49 alin. (2) lit. d) din Ordinul Comisiei de Supraveghere contractul de asigurare și prin dispoziţiile legale privind
a Asigurărilor nr. 14/2011, este cel al jurisprudenţei asigurarea obligatorie de răspundere civilă”.
constante și unitare, iar nu al jurisprudenţei care consacră
Pentru considerentele arătate, Înalta Curte a respins
soluţii ce rămân cazuri izolate sau particulare, ce se
recursul ca nefondat.
raportează la situaţii de fapt deosebite.

5
Drept procesual civil
DREPT PROCESUAL CIVIL
Cheltuieli de judecată Recurs inadmisibil. Cheltuieli de judecată.

Reducerea onorariului de avocat
I.C.C.J., secţia I civilă,
(cuvinte cheie: recurs, onorariu de avocat, NCPC, art. 451

cheltuieli de judecată)
Se impune reducerea onorariului de avocat al reclamantului (13.500 lei) ca fiind nepotrivit de mare,
motivat de faptul că nu se circumscrie criteriului de complexitate sau dificultate al cauzei, inclusiv cu privire
la soluţia dispusă asupra cererii de sesizare a instanţei de contencios constituţional, astfel că, în baza art.
451 alin. 2 C. proc. civ., acesta va fi redus (3.000 lei).
(...) Înalta Curte urmează să analizeze cu prioritate Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotă-
admisibilitatea recursului, faţă de care constată urmă- râri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs,
toarele: precum și cele neatacate cu recurs.
Hotărârea atacată cu recurs a fost pronunţată într-un Faţă de cele menţionate și din coroborarea dispoziţiilor
litigiu evaluabil în bani, prin cererea de chemare în art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. cu cele ale art. 18
judecată reclamanta solicitând obligarea pârâtei la plata alin. (2) din Legea nr. 2/2013, rezultă că decizia atacată în
unor despăgubiri pentru lipsa de folosinţă a reţelei de cauza de faţă nu poate fi supusă recursului, fiind pronunţată
distribuţie de gaze naturale de pe raza com. Dumbrăviţa, de curtea de apel în cadrul soluţionării unui apei declarat
jud. Timiș, în suma de 72.248 lei (36.124 lei x 2 luni martie împotriva unei hotărâri supuse numai apelului, valoarea
și aprilie 2015), precum și în continuare, câte 36.124 lei pe pretenţiilor solicitate fiind sub pragul valoric prevăzut de
lună, până la încetarea lipsei de folosinţă, acţiunea fiind art. 483 alin. (2) C. proc. civ.
întemeiată pe instituţia răspunderii civile delictuale.
În consecinţa, Înalta Curte va respinge recursul declarat
Art. 483 alin. (1) C. proc. civ. dispune că „Hotărârile de pârâta SC D. SA (fosta SC C. SA Tg. Mureș) împotriva
date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, Deciziei nr. 259/A din 4 aprilie 2017, pronunţată de Curtea
precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de de Apel Timișoara, secţia a II-a civilă, ca inadmisibil.
lege sunt supuse recursului”, iar, conform alin. (2) din
Având în vedere sancţiunea procedurală aplicată
același act normativ, „Nu sunt supuse recursului hotărârile
recursului declarat de pârâtă, Înalta Curte constată ca
pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i),
fiind nepotrivit de mare onorariul de 13.500 lei pretins de
în cele privind navigaţia civilă și activitatea în porturi,
avocatul reclamantei A. Dumbrăviţa prin administrator
conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie
judiciar, întrucât nu se circumscrie criteriului de complexi-
de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor
tate sau dificultate al cauzei, inclusiv cu privire la soluţia
cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri
dispusă asupra cererii de sesizare a instanţei de contencios
evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 lei inclusiv.
constituţional, sens în care, va face aplicarea art. 451
De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date
alin. (2) C. proc. civ., și va obliga pe recurentă la plata
de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că
sumei 3.000 lei, cheltuieli de judecată reduse în favoarea
hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.”
reclamantei A. Dumbrăviţa prin administrator judiciar.
Potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ.,
În acest sens, Curtea Constituţională, prin Decizia nr.
hotărârea judecătorească este supusă mimai căilor de atac
401 din 14 iulie 2005, a respins excepţia de neconstitu-
prevăzute de lege, în condiţiile si termenele stabilite de
ţionalitate a dispoziţiilor art. 274 alin. (3) din V.C.P.C.,
aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.
reţinând în motivare că: „nimic nu interzice, în absenţa
O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi unei prevederi constituţionale exprese, consacrarea prin
decât pe cele expres prevăzute de lege. lege a prerogativei instanţei de a cenzura, cu prilejui
stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului
Regula are valoare de principiu constituţional, dispo-
avocaţial cuvenit, prin prisma proporţionalităţii sale cu
ziţiile art. 129 din Constituţia României, republicată,
amplitudinea și complexitatea activităţii depuse.”
prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii
judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea
acestora se realizează în condiţiile legii.

6
Principii ale procesului civil Principii ale procesului civil. Dreptul la apărare.
Principiu constituţional. Acţiune oblică îndrep-
I.C.C.J., secţia a II-a civilă, tată împotriva administratorului unei pârâte
decizia nr. 1129 din 27 martie 2018 aflate în procedura insolvenţei. Inadmisibilitate
(cuvinte cheie: principii ale procesului civil, drept la apărare, din perspectiva procedurii reglementate de
principiu constituţional, acţiune oblica, insolvenţă, Legea nr. 85/2006
dezbateri, oralitate, contradictorialitate) Constituţie, art. 24
C. proc. civ. din 1865, art. 129 alin. (4)
C.civ. din 1864, art. 974
Legea nr. 85/2006
Dreptul la apărare reprezintă un principiu constituţional, fiind consacrat în art. 24 din Constituţia
României, potrivit căruia dreptul la apărare este garantat, iar în tot cursul procesului părţile au dreptul să
fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.
Conţinutul dreptului părţii la apărare în cadrul procesului civil este dat de posibilitatea de a lua cunoştinţă
de cuprinsul dosarului, consultându-l în cadrul arhivei sau în sala de şedinţă, de posibilitatea de a propune
probe şi a face apărări, de a-şi prezenta susţinerile în scris şi oral şi de a exercita căile legale de atac, cu
respectarea condiţiilor prevăzute de lege.
Oralitatea se referă la dezbateri, indiferent dacă este vorba despre dezbaterile asupra fondului cauzei sau
despre dezbaterile asupra oricărei chestiuni de fapt sau de drept supuse discuţiei părţilor.
Acţiunea oblică exercitată pe calea dreptului comun împotriva administratorului unei societăţi aflate
în insolvenţă, chiar formulată în numele societăţii, este inadmisibilă câtă vreme legea nr. 85/2006, lege
specială, prevede expres şi exclusiv o altă cale.
Speţa: Prin sentinţa civilă nr. 2221 din 15 noiembrie 2016, Tribunalul Constanţa a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii
principale modificate invocată de pârâtul A. şi a respins ca inadmisibilă acţiunea modificată formulată de reclamanta B. în
contradictoriu cu pârâţii A. şi societatea C. prin lichidator judiciar D.; a respins ca lipsită de interes cererea reconvenţională
formulată de pârâtul-reconvenient A.
Tribunalul a reţinut în esenţă următoarele:
Prin acţiunea iniţială astfel cum a fost precizată, reclamanţii B. şi societatea C. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul A.
excluderea din societate a acestuia din urmă, iar în subsidiar, să se constate imposibilitatea realizării obiectului de activitate al
societăţii reclamante, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâtul A. a formulat cerere reconvenţională prin care a solicitat retragerea sa din calitatea de asociat deţinând 50% din
părţile sociale şi de administrator al societăţii reclamante, obligarea societăţii C. la restituirea sumei de bani ce a constituit
creditarea societăţii de către pârât, la plata contravalorii a 50% din patrimoniul societăţii (active nete şi beneficii realizate de
societate), a dividendelor ce i se cuvin şi a contravalorii a 50% din capitalul social al societăţii.
Prin încheierea din data de 9 august 2012, Tribunalul Constanţa a admis excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere privind
obligarea reclamantei la plata sumelor cu care pârâtul a creditat societatea, iar prin încheierea din data de 5 noiembrie 2012 s-a
admis excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere reconvenţională având ca obiect retragerea pârâtului-reconvenient A. din
funcţia de administrator la societatea C.
Prin încheierea nr. 1039 din 5 iunie 2013 a Tribunalului Constanţa s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a insolvenţei
împotriva debitorului C., s-a desemnat în calitate de lichidator judiciar E., menţionându-se că în conformitate cu disp. art. 47
alin. 4 din Legea nr. 85/2006 deschiderea procedurii antrenează dizolvarea societăţii şi ridică debitoarei dreptul de administrare.
La data de 16 septembrie 2013, reclamanta B. a modificat obiectul acţiunii, precizând că este întemeiată pe dispoziţiile
art. 974 C.civ. şi art. 969 şi următoarele C. civ.
Prin acţiunea modificată, astfel cum a fost precizată ulterior, reclamanta B. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul-reconvenient
A.: constatarea calităţii reclamantei de creditor al societăţii falite C. şi obligarea pârâtului-reconvenient A. la plata către societatea
debitoare a sumelor datorate acesteia ca efect al faptelor ilicite săvârşite în calitate de administrator şi asociat al acesteia.

7
S-a susţinut că primul capăt de cerere nu tinde la realizarea creanţei sale faţă de societate, ci doar la justificarea calităţii
procesuale active, iar creanţa este cea care se va constata de judecătorul sindic în cadrul dosarului având ca obiect contestaţia
reclamantei din prezenta cauză, B., îndreptată împotriva măsurii de înlăturare de la masa credală a societăţii debitoare.
Cu privire la capătul doi de cerere, s-a precizat că sumele pe care solicită ca pârâtul să fie obligat a le plăti societăţii sunt în
valoare de 24.413 lei şi 113.913 euro, sume rezultate din raportul de expertiză contabilă, ca prejudicii înregistrate de societatea C.
Prin încheierea din data de 2 iunie 2014, Tribunalul Constanţa a respins, ca nefondată, excepţia inadmisibilităţii acţiunii
astfel cum a fost modificată, a admis excepţia lipsei de interes a pârâtului A. în promovarea cererii reconvenţionale şi a dispus
suspendarea judecăţii cauzei până ce hotărârea ce se va pronunţa în pricina înregistrată sub nr. x/x/2013/a2 pe rolul Tribunalului
Constanţa va deveni definitivă.
Pârâtul A. a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii în raport de dispoziţiilor art. 20 lit. e din Legea nr. 85/2006, apreciind
că promovarea acţiunilor în recuperarea creanţelor debitoarei C. sunt exclusiv atributul administratorului/lichidatorului judiciar.
Acţiunea exercitată pe calea dreptului comun, în afara cadrului special stabilit de Legea nr. 85/2014, formulată de creditori
împotriva administratorului societăţii aflate în insolvenţă, chiar în numele societăţii, este inadmisibilă, de vreme ce legea prevede
expres şi exclusiv o altă cale.
Prin decizia civilă nr. 427 din 3 iulie 2017, Curtea de Apel Constanţa a respins ca nefondat apelul declarat de
apelanta-reclamantă B. împotriva sentinţei civile nr. 2221 din 15 noiembrie 2016 pronunţată de Tribunalul Constanţa.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta B.
Recursul nu este fondat.
În cauză nu s-au încălcat principiile dreptului la apărare argumente au fost invocate atât în cadrul dezbaterilor din
şi nici al contradictorialităţii şi al oralităţii. şedinţa publică, dar şi în notele scrise depuse la dosar.
Dreptul la apărare reprezintă un principiu constitu- Aşa fiind, nu a fost încălcat principiul contradictoria-
ţional, fiind consacrat în art. 24 din Constituţia României, lităţii, astfel cum susţine recurenta.
potrivit căruia dreptul la apărare este garantat, iar în tot
Instanţa de apel s-a pronunţat asupra excepţiei astfel
cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un
cum a fost invocată, nefiind încălcat dreptul la apărare
avocat, ales sau numit din oficiu.
al părţilor. S-a reţinut în mod corect că: „dezlegarea dată
Conţinutul dreptului părţii la apărare în cadrul proce- de prima instanţă excepţiei inadmisibilităţii acţiunii în
sului civil este dat de posibilitatea de a lua cunoştinţă de raport de incidenţa în cauză a prevederilor legii speciale a
cuprinsul dosarului, consultându-l în cadrul arhivei sau în insolvenţei este corectă, acţiunea formulată, astfel cum a
sala de şedinţă, de posibilitatea de a propune probe şi a fost precizată şi modificată fiind inadmisibilă”.
face apărări, de a-şi prezenta susţinerile în scris şi oral şi
Instanţa de apel nu a fost învestită cu o acţiune
de a exercita căile legale de atac, cu respectarea condiţiilor
întemeiată pe dispoziţiile art. 138 din Legea nr. 85/2006,
prevăzute de lege.
astfel că aceasta nu avea cum să analizeze dacă sunt
În ceea ce priveşte oralitatea, aceasta se referă la dezba- întrunite cerinţele acestor dispoziţii legale. Competenţa
teri, indiferent dacă este vorba despre dezbaterile asupra unei astfel de acţiuni aparţine judecătorului sindic.
fondului cauzei sau despre dezbaterile asupra oricărei
Nu se putea pune problema competenţei instanţei
chestiuni de fapt sau de drept supuse discuţiei părţilor.
de drept comun atâta timp cât acţiunea recurentei a fost
Critica potrivit cu care recurentei nu i s-a respectat întemeiată pe dispoziţiile art. 974 C. civ. privind acţiunea
dreptul la apărare nu poate fi primită. oblică.
Astfel, excepţia inadmisibilităţii a fost invocată cu Aşadar, soluţia instanţei de apel este legală, câtă vreme
privire la calea aleasă de recurentă în valorificarea preten- acţiunea exercitată pe calea dreptului comun, în afara
ţiilor sale, motivat de faptul că nu se poate folosi calea cadrului special stabilit de Legea nr. 85/2006, formulată
prevăzută de dreptul comun, câtă vreme, legea specială, de creditori împotriva administratorului societăţii aflate
Legea nr. 85/2006 prevede o altă cale de urmat. Caracterul în insolvenţă, chiar în numele societăţii, este inadmisibilă,
derogatoriu al legii speciale de la dreptul comun are ca legea specială dispunând expres şi exclusiv o altă cale.
finalitate constatarea inadmisibilităţii acţiunii oblice care
Faţă de aceste considerente, recursul a fost respins ca
are ca scop reîntregirea probatoriului debitoarei, câtă
nefondat.
vreme debitoarea se află în procedura insolvenţei. Aceste

8
Judecata Hotărârile judecătoreşti. Îndreptarea, lămurirea

şi completarea hotărârii
I.C.C.J., secţia a II-a civilă,
(cuvinte cheie: hotărâre judecătorească; îndreptarea, C. proc. civ. din 1865, art. 281 alin. (1),
lămurirea şi completarea hotărârii) art. 2812 alin. (1), art. 261 alin. (1) pct. 5
Potrivit dispoziţiilor art. 2812 alin.1 C. proc. civ., dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe
asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu, ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate
cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs, în cazul
hotărârii date în fond, după casare cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare.
În cazul în care instanţa a înţeles să grupeze printr-un raţionament juridic de sinteză fie argumentele
folosite de parte în dezvoltarea unuia şi aceluiaşi motiv al cererii sale, pentru a le răspunde printr-un
considerent comun, fie considerentele reţinute de aceasta în argumentarea soluţiei, nu se poate reproşa
instanţei o omisiune de a motiva hotărârea, căci nemotivarea nu există în situaţia în care instanţa a analizat
grupat argumentele reţinute.
(…) Subsumat motivului de nelegalitate prevăzut nu s-a pronunţat pe aceste capete ale primei cereri de
de art.304 pct.9 C. proc. civ., care vizează cazurile când îndreptare/completare.
hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal, ori a fost
În ceea ce priveşte solicitarea pârâtei de admitere
dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, recurenta
a celui de al II-lea şi a celui de al III-lea capăt al primei
a susţinut, în esenţă, că hotărârea atacată a fost dată cu
cereri, de îndreptare/completare, în mod corect a
interpretarea şi aplicarea greşită a legii, din perspectiva
constatat instanţa de apel că nu poate fi admisă pe
dispoziţiilor art.281 – 2812 C. proc. civ. şi art.261 alin.1
calea completării sentinţei deoarece din dispozitivul
pct.5 acelaşi cod.
sentinţei civile nr. 2391/30.09.2015 rezultă că instanţa
Conform art.281 alin.1 C. proc. civ., erorile sau omisiunile s-a pronunţat pe cele două cereri, pârâta fiind obligată
cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau cele să plătească cheltuielile scadente neachitate efectuate în
de calcul, precum şi orice alte erori materiale din hotărâri cadrul executării contractului de către pârâta reclamantă
sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere. şi penalităţile calculate conform dobânzii legale rapor-
tat la sumele datorate cu titlu de profit neachitat si
Potrivit dispoziţiilor art. 2812 alin.1 C. proc. civ., dacă
cheltuieli nedecontate. Totodată, instanţa de apel a
prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra
confirmat în mod corect soluţia primei instanţe şi din
unui capăt de cerere principal sau accesoriu, ori asupra unei
perspectiva interpretării şi aplicării dispoziţiilor legale
cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea
ce reglementează procedura îndreptării/completării unei
hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după
hotărâri, reţinând că nu este posibilă schimbarea soluţiei
caz, apel sau recurs, în cazul hotărârii date în fond, după
dată la fond întrucât aceasta se poate face numai pe calea
casare cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare.
apelului iar nemulţumirile părţii cu privire la sumele ce
În cauză, se constată că nu poate fi reţinută interpretarea i-au fost acordate nu pot fi primite pe această cale.
sau aplicarea greşită a dispoziţiilor legale evocate, din
Referitor la nemotivarea sentinţei nr.352 din 15.02.2017,
perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art.304
în raport cu cele reţinute şi dispoziţiile art.281 – 2812
pct.9 C. proc. civ.
C. proc. civ., în mod temeinic şi legal, instanţa a constatat
Astfel, din examinarea deciziei recurate rezultă că că prin cererea de îndreptare/completare partea urmăreşte
instanţa de apel a confirmat soluţia primei instanţe şi a să obţină schimbarea dispozitivului hotărârii deşi în mod
expus în mod exhaustiv raţionamentul său cu privire cert nu este vorba despre un capăt de cerere asupra căruia
la procedura prevăzută de art. 281 – 2812 C. proc. civ., instanţa să nu se fi pronunţat şi nici de o eroare, în egală
reţinând în mod corect că fiecare dintre celelalte capete de măsură nefiind vorba nici de completarea hotărârii ce se
cerere (II şi III din prima cerere de îndreptare şi completare) poate dispune numai în caz de minus petita, respectiv
a fost respins şi cum s-a menţionat că „în rest, cererea de atunci când instanţa a omis să se pronunţe asupra unei
completare/îndreptare a fost respinsă” nu se poate reţine cereri principale sau accesorii ori asupra unei cereri conexe
că instanţa, soluţionând a doua cerere, de completare, sau incidentale, situaţie ce nu se regăseşte în speţă.

9
Cu privire la nesoluţionarea şi implicit, lipsa motivării Din aceste dispoziţii ale legii rezultă, cu claritate, că
capătului IV al primei cereri de îndreptare şi completare, admisibilitatea unei astfel de critici este condiţionată
prin s-a solicitat ca instanţa să se pronunţe cu privire de omisiunea - ce trebuie să fie totală- a instanţei de a
la caracterul executoriu al hotărârilor judecătoreşti se pronunţa asupra unuia din motivele cererii ce i-a fost
pronunţate în faza de fond ce se circumscriu dispoziţiilor supusă spre analiză, prin urmare, fiind vorba doar de
art. 7208 C. proc. civ., se constată că soluţia instanţei de nepronunţarea instanţei asupra unui asemenea motiv,
apel este legală, având în vedere că aşa cum s-a reţinut, presupunând completa lui ignorare şi, deci, neabordarea
lipsa menţiunii caracterului executoriu în dispozitiv este lui în cuprinsul deciziei.
lipsită de relevanţă în condiţiile în care acesta este dat de
Deopotrivă, pentru o apreciere completă a acestui motiv
dispoziţiile legale aplicabile cauzei.
de recurs, este imperios necesar să se facă distincţie între
În ceea ce priveşte nemotivarea de către instanţa de motive şi argumente, căci, textul legal are în vedere numai
apel a soluţiei pronunţate, Înalta Curte constată că deşi omisiunea de a examina unul dintre motivele invocate,
nu s-a invocat în mod explicit de către recurentă motivul iară nu argumentele de fapt sau de drept indicate de
de nelegalitate căruia ar putea fi subsumată critica, parte, care, oricât de larg ar fi dezvoltate, sunt subsumate
aceasta face obiectul motivului de nelegalitate prevăzut de întotdeauna motivului pe care îl sprijină.
art. 304 pct. 7 C. proc. civ. ce reglementează ca motiv de
Instanţa este îndreptăţită, aşadar, să răspundă la
recurs situaţia în care hotărârea nu cuprinde motivele pe
motivul invocat ori aspectul reţinut şi printr-un consi-
care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori
derent comun, scop în care poate grupa diferitele argu-
străine de natura pricinii.
mente; de aceea, nu se pot confunda argumentele cu
Într-adevăr, în conformitate cu dispoziţiile art.261 motivele cererii.
alin.1 pct.5 C. proc. civ., hotărârile judecătoreşti se dau în
Cu alte cuvinte, în cazul în care instanţa a înţeles
numele legii şi ele trebuie să cuprindă motivele de fapt şi
să grupeze, printr-un raţionament juridic de sinteză,
de drept care au format convingerea instanţei, cum şi cele
argumentele folosite de parte în dezvoltarea unuia şi
pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.
aceluiaşi motiv al cererii sale, pentru a răspunde printr-un
Motivele de fapt şi de drept care au format convingerea considerent comun, ori considerentele reţinute de aceasta
instanţei, precum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile în argumentarea soluţiei, nu se poate reproşa instanţei
părţilor potrivit dispoziţiilor art. 261 alin. 1 C. proc. civ. o omisiune de a motiva hotărârea, căci, nemotivarea
constituie elementele silogismului judiciar, premisele de nu există în situaţia în care instanţa a analizat grupat
fapt şi de drept care au condus instanţa la soluţia litigiului argumentele reţinute - cum este cazul în speţă.
cuprinsă în dispozitiv.
În speţă, instanţa de apel a arătat foarte clar şi motivat
Obligaţia instanţei de a menţiona în mod expres care sunt considerentele pentru care a pronunţat soluţia
şi explicit, în considerentele hotărârii date, care sunt dată, Înalta Curte observând, totodată, că instanţa a
argumentele în măsură să îi susţină soluţia pronunţată, examinat, în mod real, apelul pârâtei, cu referire specială
apare ca esenţială, din perspectiva textelor normative la fiecare dintre motivele arătate, în raport cu probatoriile
evocate mai sus, ea fiind de natură să înlăture orice administrate în cauză, starea de fapt reţinută şi textele legale
arbitrariu, să convingă părţile în litigiu de temeinicia aplicabile, procedând în virtutea caracterului devolutiv al
şi legalitatea unei decizii, în sfârşit, să facă posibilă apelului la completarea motivării soluţiei primei instanţe
exercitarea controlului judecătoresc. cu privire la soluţia de respingere a capetelor II şi III din
prima cerere de îndreptare/completare.
Însă, este indiscutabil, nu se cere instanţelor ca, pro-
cedând la motivarea soluţiei, să răspundă detaliat fiecărui Având în vedere considerentele mai sus expuse recursul
argument invocat de părţi, în considerarea uneia şi a fost respins ca nefondat.
aceleiaşi cereri, a unuia şi aceluiaşi motiv.

10
Drept comercial
DREPT COMERCIAL
Insolvenţă Contestaţie la tabelul preliminar. Categoria

creanţelor care beneficiază de o cauză de
Curtea de Apel București, secţia a VI-a civilă, preferinţă. Drept de retenţie
decizia nr. 39/A din 11 ianuarie 2018
(cuvinte cheie: insolvenţă, tabelul creanţelor,

cauză de preferinţă, drept de retenţie) Legea nr. 85/2014, art. 5 pct. 15

Dreptul de retenţie putea fi exercitat de creditoare doar în situaţia în care creanţa pretinsă faţă de
debitoare ar avea o legătură directa cu bunul asupra căruia se exercită acest drept fiind, prin urmare, o
obligaţie corelativă dreptului asupra căruia se raportează.
Speţa: Prin acţiunea înregistrată la data de 31.01.2017, contestatorul FMT I GMBH FI în contradictoriu cu debitoarea EB
SA prin administrator special și administratorul judiciar KPMG R SPRL a formulat contestaţie împotriva tabelului preliminar al
creanţelor SC EB SA solicitând refacerea Tabelului Preliminar de creanţe și înscrierea creanţei certe, lichide și exigibile deţinute
de către Creditoare, și înscrise în cadrul Tabelului preliminar de creanţe al debitoarei, în categoria creanţelor care beneficiază de
o cauză de preferinţă.
Prin sentinţa civila nr. 3821 din 15.06.2017 pronunţata de Tribunalul București s-a respins cererea formulata de
contestatoarea FMT I GMBH FI.
Împotriva acestei sentinte, a formulat apel FMT I GMBH FI.
Apelul nu este fondat.
(...) Se reţine astfel că, pentru a obţine executarea creanţei curente în valoare de 290.527,75 euro, născută
obligaţiilor anterioare ale debitoarei, înscrise în mare și devenită curentă ulterior deschiderii procedurii de
parte în tabelul obligaţiilor acesteia (conform facturilor insolvenţă.
emise), contestatoarea-creditoare a reţinut ultimele piese
Prin urmare, în cadrul acestui dosar, FMT nu a
de schimb predate de către debitoare în vederea recon-
mai invocat dreptul de retenţie în legătură cu creanţa
diţionării (nefiind emise facturi, ci doar avize de însoţire).
„istorică” de 241.493, 73 euro, echivalentul a 1.079.476,
Creanţa în valoare de 1.076.589,20 lei, admisă 97 lei, născută și devenită scadentă anterior deschiderii
de administratorul judiciar, în categoria creanţelor procedurii, reprezentând contravaloarea facturilor emise
chirografare conform art. 161 alin. 8 din Legea 85/2014, în temeiul contractului și neîncasate, sumă cu care, de
nu are legătură cu serviciile de recondiţionare a pieselor altfel, contestatoarea de faţă a fost înscrisă în tabelul
menţionate în anexa nr. 4 la Contract, ce i-au fost puse preliminar ca fiind creanţă chirografară.
la dispoziţie contestatoarei de către debitoarea EB SA,
Invocand aceste aspecte, rezultă că apelanta recunoaște
conform avizelor de însoţire a mărfii.
că dreptul de retenţie este în legatură cu o altă creanţă,
În mod corect susţine intimata că dreptul de retenţie una curentă, ce face obiectul dosarului nr. 30529/3/2017,
putea fi exercitat de FMT I GmbH FI doar în situaţia în aflat pe rolul altei instanţe, în valoare de 1.298.659, 04 lei,
care creanţa pretinsă faţă de E ar avea o legătură directa și nu în legătură cu creanţa în sumă de 1.076.589,20 lei,
cu bunul asupra căruia se exercită acest drept, fiind, prin admisă de administratorul judiciar în categoria creanţelor
urmare, o obligaţie corelativă dreptului asupra căruia se chirografare, și în privinţa căreia a formulat contestaţia ce
raportează. face obiectul dosarului de faţă, invocând art. 5 pct. 15 din
Legea nr.85/2014 și prevederile art. 2495 NCC, art. 2498
Prin întâmpinare și cererea reconvenţionala formulată,
NCC, art. 2400 NCC, referitoare la dreptul de retenţie.
FMT solicită obligarea debitoarei de faţă la constatarea
creanţei curente deţinute de FMT impotriva debitoarei în Pentru aceste motive, Curtea a constatat apelul
cuantum de 290.527, 75 euro, echivalentul a 1.298.659,04 nefondat.
lei, invocand un drept de retenţie asupra bunurilor ce
fac obiectul acţiunii, exercitat în legătură cu neachitarea

11
Drept comercial
DREPT COMERCIAL
Insolvenţă Contestaţie împotriva măsurilor luate de adminis-

tratorul judiciar. Condiţii de admisibilitate
Curtea de Apel Iași, secţia a II-a civilă,
decizia nr. 260 din 21 mai 2018
(cuvinte cheie: insolvenţă, administrator judiciar) Legea nr. 85/2006, art. 21 alin. (2)
În doctrină s-a arătat că o contestaţie întemeiată pe art. 21 alin. (2) din Legea br. 85/2006 rezidă în
nemulţumirea pe care persoana îndreptăţită să formuleze contestaţia o manifestă faţă de cele inserate în
raport de practicianul în insolvenţă desemnat, cu privire la modul în care și-a îndeplinit atribuţiile, cum a
justificat cheltuielile cu administrarea procedurii sau celelalte cheltuieli efectuate din fondurile debitorului
pentru desfășurarea activităţii ș.a.m.d. Rezultă din cele expuse că nu poate constitui obiect al contestaţiei o
adresă cu un conţinut de felul celei în discuţie în prezentul recurs.
Curtea reţine că judecătorul sindic a fost învestit îndreptăţită să formuleze contestaţia o manifestă faţă
de debitoarea „X.” SA, prin administrator special, cu de cele inserate în raport de practicianul în insolvenţă
contestaţia împotriva unei măsuri adoptate de consorţiul desemnat, cu privire la modul în care și-a îndeplinit
de administratori judiciari, contestatoarea pretinzând că atribuţiile, cum a justificat cheltuielile cu administrarea
aceștia propun distribuirea sumelor încasate din prima procedurii sau celelalte cheltuieli efectuate din fondurile
tranșă a vânzării unor bunuri din averea acestei debitoare. debitorului pentru desfășurarea activităţii ș.a.m.d.
Curtea de apel notează că - prin adresa nr. 1331/ Rezultă din cele expuse că nu poate constitui obiect
AVC/08.01.2018 - administratorii judiciari au comunicat al contestaţiei o adresă cu un conţinut de felul celei în
creditorilor garantaţi și bugetari că din prima tranșă discuţie în prezentul recurs.
din preţul care se va încasa se vor achita cu prioritate
Susţinerea recurentei - conform căreia obiect al contes-
următoarele: onorariile administratorilor judiciari,
taţiei întemeiate pe acest text de lege este orice măsură
sumele garantate din Tabelul definitiv rectificat
luată de administratorul judiciar - este anodină câtă
nr. 1327/AVC/08.01.2018 (18.398.477 lei), mai puţin
vreme în speţă nu ne aflăm în prezenţa vreunei măsuri a
sumele garantate aflate în litigiu (14.866.525 lei) și
administratorilor judiciari.
creanţele bugetare (463.686,10 lei), mai puţin cele înscrise
provizoriu, sub condiţie (4.262.340 lei). Curtea constată că debitoarea pretinde că ar contesta
măsura administratorului judiciar de a efectua o plată
Se observă că temeiul de drept invocat în contestaţie
către alte persoane în afara celor menţionate în programul
este articolul 21 alineat (2) din Lega nr. 85/2006 privind
de plăţi anexat Planului de reorganizare, dar omite să
procedura insolvenţei, care prevede: „Debitorul persoană
observe că nu s-a realizat o asemenea plată, situaţie în
fizică, administratorul special al debitorului persoană
care nu se poate pune în discuţie o eventuală vătămare
juridică, oricare dintre creditori, precum și orice altă
a persoanelor care ar justifica interes în legătură cu
persoană interesată pot face contestaţie împotriva
procedura de insolvenţă a debitoarei X SA, astfel cum
măsurilor luate de administratorul judiciar”.
susţine administratorul special recurent.
Instanţa de control judiciar consideră că este înte-
Instanţa de recurs notează, în contextul arătat, că
meiată statuarea judecătorului sindic, potrivit căreia
sunt fără legătură în calea de atac de faţă amplele referiri
textul citat are în vedere fie o măsură concretă adoptată
la valabilitatea creanţei „Y.” și a subrogării în drepturile
de administratorul judiciar în îndeplinirea atribuţiilor sale
Băncii, atât timp cât însăși recurenta învederează că aceste
fie omisiunea de a îndeplini o anumită măsură prevăzută
chestiuni formează obiectul altor dosare asociate.
de lege.
Prin urmare, art. 21 alin. (2) din legea insolvenţei nu
În doctrină s-a arătat că o contestaţie din această
este aplicabil.
categorie rezidă în nemulţumirea pe care persoana

12
Dreptul muncii
DREPTUL MUNCII
Concediere Natura juridică a notificării de preaviz şi posibili-

tatea contestării acesteia în instanţă
Curtea de Apel București, secţia a VII-a
conflicte de muncă și asigurări sociale,
(cuvinte cheie: contract individual de muncă, C. muncii, art. 65

concediere, notificare de preaviz )
Împrejurarea că notificările de preaviz cuprind elementele unei decizii de concediere, respectiv motivele
care determină concedierea, durata preavizului ori menţiunea că angajatorul nu dispune de locuri de muncă
nu le schimbă natura juridică și nu face posibilă calificarea lor ca decizii de concediere. Cum încetarea
contractului individual de muncă s-a produs ca efect al deciziei de concediere, iar nu prin notificarea de
preaviz, se reţine că aceasta din urmă – act premergător fără consecinţe asupra raportului de muncă – nu
poate forma ea însăși, independent de decizia de concediere, obiectul cenzurii instanţei. Așa fiind, este
corectă soluţia de admitere a excepţiei inadmisibilităţii capetelor de cerere ale contestaţiei privind anularea
notificărilor de preaviz.
Speţa: Prin sentinţa civilă nr. 645/01.02.2017, pronunţată de Tribunalul București s-a admis, în parte, contestaţia
completată formulată de contestatoarea C.D.E., în contradictoriu cu intimata V.P S.R.L.; a anulat decizia nr. 547/30.05.2016
emisă de intimată, a dispus reintegrarea contestatoarei în funcţia și postul deţinut anterior concedierii; a obligat intimata la plata
către contestatoare a unei despăgubiri egale cu drepturile salariale indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de
care ar fi beneficiat contestatoarea de la data concedierii și până la reintegrarea efectivă; a respins capătul de cerere privind
obligarea intimatei la plata de daune morale, ca neîntemeiat.
Prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt și de drept:
Între părţile s-au stabilit raporturi de muncă, începând cu data 08.09.2014, iniţial pe o perioadă determinată de 3 luni, iar
mai apoi pe perioadă nedeterminată, contestatoarea ocupând funcţia de „reprezentant medical” în cadrul societăţii intimate,
astfel cum rezultă din contractul individual de muncă înregistrat sub nr. 353/26.08.2014 și actul adiţional nr. 01 din 07.12.2014.
La datele de 05.04.2016, 7.04.2016 și 21.04.2016 intimata a emis notificările de preaviz, comunicate contestatoarei, prin
care îi aduce la cunoștinţă că s-a decis desfiinţarea postului său de reprezentant medical pe zona Dolj, Gorj, Olt și Mehedinţi
și că, începând cu data de 26.04.2016, începe să curgă termenul de preaviz de 20 de zile lucrătoare. Totodată, prin decizia
nr. 216/21.04.2016 s-a decis revocarea preavizelor nr. 403/05.04.2016 și 411/07.04.2016, comunicate anterior.
Prin decizia nr. 547 din 30.05.2016, emisă de intimată, s-a dispus încetarea contractului individual de muncă încheiat între
părţi, începând cu data de 31.05.2016, în temeiul art. 65 alin. (1) C.mun.
Sesizat cu contestaţia împotriva deciziei de concediere, Tribunalul a verificat dacă aceasta îndeplinește condiţiile imperative
de formă prevăzute de art. 76 C.mun. sub sancţiunea nulităţii absolute, precum și dacă desfiinţarea locului de muncă a respectat
cerinţele prevăzute de art. 65 C.mun., pentru motive care nu ţin de persoana salariatului.
S-a reţinut că decizia este motivată, fiind indicate în actul de încetare a contractului individual de muncă al contestatoarei
raţiunile avute în vedere de angajator la luarea măsurii desfiinţării locului de muncă al acesteia, existând suficiente elemente
pe baza cărora să se poată verifica temeinicia măsurii luate de intimată. Astfel, în preambulul deciziei, au fost indicate drept
motive ale desfiinţării locului de muncă al contestatoarei următoarele: pierderea, începând cu data de 31.12.2015, a celui mai
important contract comercial al companiei cu furnizorul pentru produsele H. care a reprezentat, în ultimii ani între 50% și 35%
din vânzările firmei, fapt ce va conduce la o scădere a vânzărilor pe anul 2016 cu 30 – 35%; necesitatea adoptării unor măsuri
urgente care să asigure reducerea cheltuielilor și încadrarea acestora în veniturile estimate a fi încasate în următoarele 12 luni,
necesitatea adoptării măsurii concedierii individuale pentru motive care nu ţin de persoana salariatului și desfiinţarea postului
de reprezentant medical, ocupat de doamna C.D.E..
Este îndeplinită și condiţia indicării în cuprinsul deciziei de concediere și acordării duratei preavizului, de 20 de zile lucrătoare,
astfel cum rezultă din înscrisurile de la dosar.
În ceea ce privește temeinicia deciziei de concediere, aceasta a fost verificată prin prisma condiţiilor prevăzute de art. 65
alin. (1) C.mun.

13
Dreptul muncii
Desfiinţarea locului de muncă este efectivă atunci când acesta este suprimat din structura funcţional-organizatorică a
angajatorului, evidenţiată în statul de funcţii și organigramă și implică cu necesitate caracterul definitiv al suprimării. Desfiinţarea
locului de muncă nu este efectivă în cazul în care postul nu este definitiv desfiinţat, deoarece concedierea este urmată, la scurt
timp, de reînfiinţarea postului sau în cazul schimbării denumirii postului.
În speţă, intimata, căreia îi revenea sarcina probei, potrivit art. 272 C.mun., nu a dovedit dincolo de orice dubiu caracterul
efectiv al desfiinţării postului contestatoarei. Astfel, s-au depus la dosar organigrame din anul 2011 și din anul 2013, anterior
angajării contestatoarei, organigrame de la 05.04.2016 (data emiterii primului preaviz) și de la 31.05.2016 (data concedierii).
Se observă că lipsesc organigrama și statul de funcţii, valabile anterior concedierii contestatoarei, precum și că o parte dintre
organigrame nu sunt însoţite de state de funcţii nominale.
S-a reţinut totodată că, deși intimata susţine că salariata contestatoare era angajată pe postul de reprezentant medical pentru
zona Sud, subzona Dolj, Gorj, Olt, Mehedinţi, din contractul individual de muncă, actul adiţional sau fișa postului salariatei, nu
rezultă acest lucru.
Deopotrivă, intimata nu a dovedit nici cauza reală și serioasă a desfiinţării locului de muncă a contestatoarei.
Pe de o parte, se observă că măsura desfiinţării postului contestatoarei nu a fost luată de angajator pe baza unui plan temeinic
susţinut de date reale și previziuni concrete, iar pe de altă parte că a fost un act singular, neînsoţit de alte măsuri similare. Or, în
acest context, având în vedere dimensiunea personalului societăţii, numărul mare de posturi de reprezentanţi medicali și cifra
de afaceri, motivul invocat drept temei al desfiinţării postului contestatoarei nu este plauzibil. Mai mult, din e-mailul având ca
subiect „Mesaj Oficial H.” rezultă că societatea cunoștea cu certitudine la data de 22.10.2015 faptul că, începând cu data de
01.01.2016, brandul H. nu se va mai număra printre cele ale portofoliului V.P, astfel încât desfiinţarea, șase luni mai târziu, a
unui singur post de reprezentant medical, ca urmare a reducerii vânzărilor cauzate de încetarea colaborării cu acest brand, apare
ca neavând o cauză serioasă.
Faptul că motivul desfiinţării postului contestatoarei (necesităţile economice) nu este unul real este dovedit și de situaţia
Revisal, de unde rezultă că, imediat după concedierea contestatoarei, au fost făcute noi angajări, inclusiv pentru funcţia de
reprezentant medical.
Astfel, la data de 06.05.2016, intimata a încheiat contractul individual de muncă nr.407/06.05.2016 cu B.I.L., iar la data de
29.02.2016, ulterior încheierii colaborării cu H., s-a încheiat contractul individual de muncă nr. 403/2016 cu C.P.D..
Faţă de cele expuse, având în vedere și corespondenţa electronică din perioada noiembrie 2015 – februarie 2016 din care rezultă
că superiorul direct al contestatoarei, E.C., nu era mulţumit de performanţele acesteia, precum și fișa de evaluare a contestatoarei
pe trimestrul IV al anului 2015, întocmită la data de 10.02.2016, în cuprinsul căreia s-a reţinut realizarea targetului în proporţie
de 56%, instanţa a apreciat că, în speţă, motivul real al concedierii ţine de persoana salariatului, iar cauza invocată de societate
pentru desfiinţarea postului acesteia, în temeiul art. 65 Codul muncii, nu este una reală și serioasă.
În baza dispoziţiilor art. 80 Codul muncii a fost obligată intimata la plata către contestatoare a unei despăgubiri egale cu
drepturile salariale indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea de la data
concedierii și până la reintegrarea efectivă iar în temeiul art. 80 alin. (2) Codul muncii, a fost admisă solicitarea contestatoarei de
obligare a intimatei să o reintegreze în funcţia și postul deţinut anterior concedierii.
În ceea ce privește capătul de cerere, având ca obiect obligarea intimatei la plata daunelor morale în cuantum de 5000 lei,
instanţa a reţinut că, fapta intimatei de a emite o decizie de concediere nu poate atrage automat, prin ea însăși, obligarea să la
plata daunelor morale în favoarea salariatului. Simplă afirmaţie a contestatoarei în sensul că a suferit un prejudiciu moral fără
a-l dovedi, precum și legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, printr-unul din mijloacele de probă admise de lege, nu este
suficientă pentru a atrage răspunderea patrimonială a intimatei pentru prejudiciu moral.
Pentru aceste considerente, apreciind că prejudiciul moral constând în sentimentul de frustrare inerent oricărei măsuri de
concediere este acoperit prin anularea deciziei și repunerea angajatei în situaţia anterioară, cu acordarea retroactiv a tuturor
drepturilor de care a fost lipsită, instanţa a respins pretenţiile privind daunele morale, ca neîntemeiate.
Împotriva acestei soluţii, au a declarat apel ambele părţi.
În ce privește apelul declarat de apelanta V.P.S.R.L., criticile nu pot fi primite.
Curtea reţine că excepţiile privind inadmisibilitatea, Chiar trecând peste acest aspect, se reţine că prima
prematuritatea și lipsa de interes a formulării contestaţiei instanţă, prin încheierea menţionată, a admis excepţia
au fost soluţionate de prima instanţă prin încheierea din inadmisibilităţii contestaţiilor împotriva preavizelor
2.11.2016, care nu a fost atacată cu apel odată cu sentinţa nr. 403/5.04.2016 și nr.411/7.04.2016, având în vedere
pronunţată de Tribunal de niciuna dintre părţi, deși dispoziţiile art. 211 lit. a) din Legea nr. 62/2011, întrucât
ambele îi aduc critici. adresele de preaviz nu sunt acte unilaterale ale angajatorului

14
Dreptul muncii
prin care să se stingă raporturi de muncă, iar ulterior a În cauză, contractul individual de muncă a încetat
fost emisă Decizia de concediere nr. 547/30.05.2016, din iniţiativa angajatorului, conform Deciziei nr. 547 din
contestată prin cererea completatoare (singurul act anulat 30.05.2016, decizie care se comunică salariatului în scris,
prin sentinţa atacată). potrivit dispoziţiilor art. 76 alin. (1) C.mun. și produce
efecte de la data comunicării ei, conform art. 77 C.mun.
Soluţia este justă, de vreme ce notificările de preaviz
Această decizie poate fi contestată în termenul prevăzut de
nu reprezintă actul angajatorului prin care s-a dispus
art. 211 lit. a) din Legea nr. 62/2011.
măsura concederii, împrejurare care rezultă fără dubiu
din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosar. În plus, În concluzie, cum încetarea contractului individual de
acestea au fost revocate prin decizia angajatorului cu muncă s-a produs ca efect al deciziei de concediere, iar nu
nr. 216/21.04.2016, necontestată în cauză. prin notificarea de preaviz, se reţine că aceasta din urmă
– act premergător fără consecinţe asupra raportului de
Astfel, prin menţionatele notificări, denumite explicit
muncă – nu poate forma ea însăși, independent de decizia
„preaviz concediere individuală”, angajatorul a adus la
de concediere, obiectul cenzurii instanţei. Așa fiind, este
cunoștinţă salariatei că societatea și-a restrâns activitatea
corectă soluţia Tribunalului care a admis excepţia inadmi-
din cauza dificultăţilor financiare pricinuite de încetarea,
sibilităţii capetelor de cerere ale contestaţiei privind
începând cu data de 1.01.2016, a colaborării cu furnizorul
anularea notificărilor de preaviz.
produselor H., ceea ce a făcut necesară adoptarea unor
măsuri care să asigure reducerea cheltuielilor și încadrarea Prin decizia de concediere contestată se arată la art. 3
acestora în nivelul veniturilor estimate pentru anul 2016 că durata preavizului de concediere nr. 215/21.04.2016
și desfiinţarea postului de reprezentant medical pentru este de 20 de zile lucrătoare și că preavizul a fost acordat
zona Dolj, Gorj, Olt și Mehedinţi, începând cu data de salariatei în perioada 26.04.2016-26.05.2016, fiind
3.05.2016. Or, pe durata preavizului, care se acordă, prelungit ca urmare a concediului medical seria CCMAI
potrivit legii, înainte de concedierea propriu-zisă (nimic 2103067 de care a beneficiat salariata în perioada
nu se opune la înștiinţarea salariatului asupra acordării 23.05.2016-25.05.2016.
preavizului printr-o notificare transmisă anterior emiterii
Prin aceeași încheiere din 2.11.2016, în mod corect
deciziei de concediere), contractul individual de muncă
Tribunalul a respins excepţia prematurităţii, faţă de
este în fiinţă, preavizul fiind reglementat ca măsură de
modul de soluţionare a capetelor de cerere având ca
protecţie a salariatului, cu scopul de a se evita rămânerea
obiect contestaţiile împotriva notificărilor de preaviz nr.
intempestivă fără loc de muncă.
403/5.04.2016 și 411/7.04.2016. Prima instanţă a mai
Notificarea de preaviz are ca efect curgerea termenului reţinut că excepţia a fost formulată prin întâmpinare,
de preaviz, iar nu încetarea contractului individual de muncă anterior modificării cererii de chemare în judecată, iar
din iniţiativa angajatorului, în temeiul art. 65 C. mun. prin admiterea excepţiei inadmisibilităţii, prematuritatea
apare ca fiind lipsită de obiect.
Împrejurarea că respectivele notificări cuprind elemen-
tele unei decizii de concediere, respectiv motivele care Cum prin cererea modificată a fost contestat actul
determină concedierea, durata preavizului ori menţiunea unilateral al angajatorului privind încetarea contractului
că angajatorul nu dispune de locuri de muncă nu le schimbă individual de muncă, respectiv Decizia de concediere
natura juridică și nu face posibilă calificarea lor ca decizii nr. 547/30.05.2016, nu poate fi primită nici susţinerea
de concediere. vizând lipsa de interes a contestaţiei cu care instanţa a fost
învestită.

15
Dreptul securităţii sociale
DREPTUL SECURITĂŢII SOCIALE
Pensii Instituţie competentă în vederea aplicării Regu-

lamentelor Consiliului Europei nr. 1408/71 şi
Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, nr. 574/72. Dovada vechimii în muncă realizate de
decizia nr. 397 din 3 mai 2018 salariat la un angajator ce nu mai există
(cuvinte cheie: pensie, vechime în muncă, angajator care nu
mai există, stagiu de cotizare, calitate procesuală pasivă) Regulamentul CE nr. 1408/71
Regulamentul CE nr. 574/72
Reclamanta a avut calitatea de salariat al Cooperativei (...), iar succesoarea acesteia nu a intrat însă în
posesia documentelor justificative în ceea ce privește statele de plată, alte înscrieri din care să reiasă că ar
fi lucrat cu normă întreagă. A solicitat în alt stat membru al Uniunii Europene valorificarea stagiului de
cotizare realizat în România, instituţiile ce instrumentează cererea în vederea aplicării Regulamentelor CE
susmenţionate fiind Casele Judeţene de Pensii, ceea ce le conferă calitate procesuală pasivă în speţă. Probele
administrate au dovedit că activitatea desfășurată în perioada 01.07.1989 - 16.07.1990 a fost cu normă
întreagă și nu cu jumătate de normă, astfel că se impunea a se constata acest aspect necesar valorificării ca
stagiu de cotizare realizat în România.
Speţa: Tribunalul a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Casa Judeţeană de Pensii (...). S-a admis în
parte acţiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtele Casa Judeţeană de Pensii și în consecinţă: s-a constatat
că reclamanta a desfășurat activitate cu normă întreagă de 8 ore pe zi în cadrul S.C.M. în perioada 01.07.1989 – 16.07.1990.
A fost obligată pârâta Casa Judeţeană de Pensii la revizuirea stagiului de cotizare a reclamantei pentru perioada 01.07.1989 –
16.07.1990 conform prezentei hotărâri.
Instanţa de fond a avut în vedere următoarele considerente:
În ceea ce privește excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta Casa Judeţeană de Pensii (...) instanţa a
reţinut următoarele:
Pensia europeană este alcătuită din suma veniturilor calculate în fiecare ţară în care solicitanţii pot face dovada ca au plătit
asigurări de pensie. În fiecare astfel de ţară, li se calculează, după legea naţională respectivă, o pensie care depinde de durata
cotizaţiei și de legislaţia respectivei ţări. În plus, vârsta de pensionare și vechimea totală trebuie să corespundă cerinţelor
legislaţiei din ţara în care solicitanţii își depun dosarul de pensionare. Formularul E 205 întitulat „atestat privind perioada
totală de asigurare”, este întocmit în cazul aplicării articolelor 38, 43 bis, 45, 48, 51 bis și 57§5 din Regulamentul 1408/71 și a
articolelor 42 §1, 43 paragrafele 1-3 și articolul 69 din Regulamentul 574/72. Acest document este eliberat de către instituţia
care instrumentează cererea și care anexează un exemplar din acest formular la formularele E202, E203 sau E204, după caz,
ulterior fiecare instituţie întocmește și un formular E205 pentru perioadele de asigurare realizate conform legislaţiei sale și îl
trimite instituţiei în vederea instrumentării acestuia.
Pentru aplicarea prevederilor Regulamentului nr. 1408/71 privind aplicarea regimurilor de securitate socială lucrătorilor
salariaţi, lucrătorilor independenţi și membrilor familiilor care se deplasează în interiorul Comunităţii Europene și Regulamentului
nr. 574/72, care stabilește modalităţile de aplicare a Regulamentului nr. 1408/71 sunt desemnate, ca instituţii competente,
casele teritoriale de pensii.
Având în vedere aceste considerente, instanţa a reţinut că faţă de capătul de cerere privind revizuirea stagiului de cotizare
realizat de reclamantă în România pârâta are calitate procesuală pasivă, motiv pentru care a respins excepţia invocată.
În ceea ce privește fondul cauzei instanţa a reţinut că reclamanta a fost angajata pârâtei S.C.M.(...) din data de 11.07.1972
până la data de 01.05.1992 conform carnetului de muncă și a adeverinţei nr. (...)/01.09.2003 emisă de S.C.M, în funcţiile de
zidar, planificator, tehnician și începând cu data de 01.08.1986 tehnician principal construcţii. Din carnetul de muncă poziţia
17 rezultă că din data de 19.05.1989 a fost încadrată cu jumătate de normă, salariul aferent scăzându-i de la 2425 lei la
1212 lei. Din data de 01.07.1989 salariul reclamantei a fost de 2810 lei, conform poziţiei 18 din carnetul de muncă. La poziţia
19 din carnetul din muncă este înscrisă menţiunea continuă activitatea cu normă întreagă cu același salariu ca și la poziţia 18 –
2810 lei.
Coroborând probaţiunea existentă la dosarul cauzei, instanţa a reţinut că reclamanta a lucrat cu jumătate de normă în
perioada 19.05.1989 - 01.07.1989 când și salariul i s-a înjumătăţit de la 2425 lei la 1212 lei, iar în perioada 01.07.1989 -
16.07.1990 a lucrat cu normă întreagă, având un salariu de 2810 lei.

16
Dreptul securităţii sociale
Faţă de aceste aspecte instanţa a admis capătul de cerere în constatare și a constatat că reclamanta a desfășurat activitate cu
normă întreagă de 8 ore pe zi în cadrul S.C.M.(...) în perioada 01.07.1989 – 16.07.1990.
Faţă de capătul de cerere privind obligarea pârâtei la revizuirea stagiului de cotizare realizat de reclamantă în România,
instanţa a reţinut că pentru aplicarea prevederilor Regulamentului 1408/71 și ale Regulamentului 574/72, sunt desemnate
ca instituţii competente casele teritoriale de pensii (pentru indemnizaţiile pentru incapacitate de muncă determinată de boli
profesionale și accidente de muncă, prestaţiile în natură în caz de boală profesională și accident de muncă, pensiile pentru limită
de vârstă, pensiile anticipate și anticipate parţiale, pensiile de invaliditate, pensiile de urmaș, ajutoarele de deces), motiv pentru
care a admis acest capăt de cerere și a obligat pârâta la revizuirea stagiului de cotizare a reclamantei pentru perioada 01.07.1989
– 16.07.1990 conform prezentei hotărâri. S-a constatat că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel pârâta Casa Judeţeană de Pensii.
Apelul nu este fondat.
Potrivit copiei carnetului de muncă, intimata recla- Curtea a reţinut din analiza acestui înscris că inti-
mantă a avut calitatea de angajat al Cooperativei din mata reclamantă a solicitat în alt stat valorificarea
data de 20.02.1970, ocupând funcţia de zidar, tehnician stagiului de cotizare realizat în România, Statul Român
principal, planificator, în perioada 19.05.1989 a fost emiţând în acest sens formularul E 205 RO, or, potrivit
încadrată cu ½ normă, având un salariu de 1212 lei lunar, Regulamentului Consiliului Europei nr. 1408/71, din
din data de 01.07.1989 până la data de 16.07.1990, a 14 iunie 1971, privind aplicarea regimurilor de securitate
lucrat ca tehnician și a avut o retribuţie lunară de 2810 lei. socială lucrătorilor salariaţi, lucrătorilor independenţi și
membrilor familiilor lor care se deplasează în interiorul
Anterior desfășurării activităţii doar cu ½ normă,
Comunităţii, acesta este denumit atestat privind perioada
potrivit evidenţelor din carnetul de muncă, astfel cum
totală de asigurare și se întocmește în măsura în care se
corect a reţinut instanţa de fond, aceasta avea un salariu
aplică prevederile art. 38, 43 bis, 45, 48, 51 bis, 57&5 și
de 2425 lei, ce i-a scăzut la jumătate, dar din data de
a art. 42&1, 43 paragrafele 1-3, art. 69 din Regulamentul
01.07.1989 retribuţia i-a crescut la 2810 lei, deci mai
Consiliului Europei nr. 574/72, de către instituţia care
mult de 100%, or, faţă de adeverinţa nr. (...)/01.09.2003
instrumentează cererea și care, potrivit celor corect
emisă de succesoarea fostului angajator, intimata SC M,
reţinute de către instanţa de fond, anexează un exemplar
de declaraţia martorului audiat, în mod corect instanţa
din acest formular la celelalte formulare E202, E203 sau
de fond a concluzionat că după data de 01.07.1989 până
E204, după caz, ulterior fiecare instituţie întocmește și
la data de 16.07.1990 a lucrat cu normă întreagă, salariul
un formular E205 pentru perioadele de cotizare realizate
acordat dovedind cu prisosinţă acest aspect, la fel declaraţia
conform legislaţiei sale și îl trimite instituţiei în vederea
martorului ce a arătat că a lucrat doar din cauza copilului
instrumentării acestuia.
bolnav o perioadă cu o jumătate de normă.
Faţă de cele expuse, câtă vreme în vederea aplicării
Din cuprinsul înscrisului emis de Ministerul Muncii și
Regulamentelor susmenţionate, instituţii competente
Justiţiei Sociale, nr. (...)/07.04.2017, s-a reţinut faptul că
au fost desemnate a fi casele teritoriale de pensii, în mod
intimatei reclamante i s-a comunicat că s-a emis formularul
corect instanţa de fond a reţinut că apelanta are calitate
E205 RO ce confirmă calitatea de asigurat din România,
procesuală pasivă doar în ceea ce privește capătul de cerere
că perioada 19.05.1989-16.07.1990 a fost valorificată ca
prin care s-a solicitat a se revizui stagiul de cotizare realizat
stagiu de cotizare lucrat cu 4 ore, potrivit înscrierilor din
în România.
carnetul de muncă, nerezultând că ar fi lucrat cu program
de 8 ore, că adeverinţa nr. (...)/01.09.2003 nu confirmă că Faţă de toate considerentele expuse, apelul a fost
din data de 01.05.1989 ar fi trecut la program de 8 ore, nu respins ca nefondat.
se specifică că se rectifică înscrierile din carnetul de muncă,
neexistând temei legal al revizuirii stagiului de cotizare.

17
Drept penal
DREPT PENAL
Pedepse Calcul greşit al sporului de pedeapsă. Recurs în

casaţie admis
I.C.C.J., secţia penală,
(cuvinte cheie: recurs în casaţie, spor de pedeapsă, NCP, art. 38-39

infracţiuni concurente, termen de încercare, NCPP, art. 448 alin. (2) lit. a)
suspendarea condiţionată a executării pedepsei)
Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a admis recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea
de Apel Constanţa prin care s-a invocat aplicarea unor pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege,
reţinând că deși instanţa de apel a constatat, în mod corect, faptul că infracţiunea dedusă judecăţii este
concurentă cu infracţiunile reţinute prin sentinţele anterioare, în mod eronat a efectuat calculul aritmetic
atunci când a adăugat sporul de pedeapsă la principala principală; raţiunea din Decizia 42 din 13 octombrie
2008 prin care se reţine că, în cazul concursului între cauzele de anulare și cauzele de revocare a suspendării
condiţionate, se aplică cauzele de anulare a suspendării condiţionate a executării pedepsei, este aplicabilă și
în speţa de faţă, chiar dacă în decizia menţionată se face vorbire doar de ipoteza în care instanţa este sesizată
prin rechizitoriu cu o infracţiune săvârșită înainte de dispunerea suspendării și o infracţiune săvârșită în
termenul de încercare, acest raţionament fiind aplicabil și în cazul pedepselor definitive.
Speţa: Prin sentinţa penală nr. 408 din 24 martie 2017, pronunţată de Judecătoria Constanţa s-a hotărât:
În baza art. 396 alin. (1), (2) și (10) C. proc. pen. și a art. 335 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa
de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere prev. de art. 335 alin. (1)
C. pen. (data săvârșirii faptei - 18 octombrie 2014).
S-a constatat că infracţiunea dedusă judecăţii este concurentă cu infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat la
pedeapsa rezultantă de 10 luni închisoare prin sentinţa penală nr. 1086 din 17 octombrie 2014, pronunţată de Judecătoria
Constanţa, definitivă prin neapelare la data de 18 noiembrie 2014.
Au fost descontopite pedepsele aplicate inculpatului prin sentinţa penală nr. 1086 din 17 octombrie 2014, pronunţată de
Judecătoria Constanţa în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor, respectiv pedeapsa de 8 luni închisoare
pentru săvârșirea infracţiunii prevăzute de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 și 10 luni închisoare pentru săvârșirea
infracţiunii prevăzute de art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.
În baza art. 38 și a art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost contopită pedeapsa de 1 an închisoare stabilită prin prezenta hotărâre
cu pedepsele de 8 luni închisoare și 10 luni închisoare stabilite prin sentinţa penală nr. 1086 din 17 octombrie 2014, pronunţată
de Judecătoria Constanţa, s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, la care s-a adăugat o treime din
totalul celorlalte pedepse cu închisoarea stabilite, respectiv 6 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 1 an
și 6 luni închisoare, la care s-a adăugat pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen. din
1969, art. 64 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969 și aplicată prin sentinţa penală nr. 1086 din 17 octombrie 2014, pronunţată de
Judecătoria Constanţa.
S-a constatat că prin sentinţa penală nr. 9 din 08 ianuarie 2016, definitivă prin Decizia penală nr. 443/P din 11 aprilie 2016,
prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracţiunilor concurente
prevăzute de art. 205 alin. (1) C. pen. și de art. 218 alin. (1), lit. f) C. pen., a fost revocată suspendarea condiţionată a pedepsei
rezultante de 10 luni închisoare stabilită prin Sentinţa penală nr. 1086 din 17 octombrie 2014, pronunţată de Judecătoria
Constanţa în Dosarul nr. x/212/2013, definitivă prin neapelare la data de 18 noiembrie 2014.
A fost menţinută revocarea suspendării condiţionate dispusă prin sentinţa penală nr. 9 din 08 ianuarie 2016, definitivă prin
Decizia penală nr. 443/P din 11 aprilie 2016.
În temeiul art. 83 alin. (1) C. pen. de la 1968 cu referire la art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, art. 10 din Legea
nr. 187/2012 și art. 43 alin. (2) C. pen. s-a menţinut revocarea suspendării condiţionate dispusă prin sentinţa penală nr. 9 din
08 ianuarie 2016, definitivă prin decizia penală nr. 443/P din 11 aprilie 2016 și s-a adăugat pedeapsa rezultantă de 1 an și
6 luni închisoare stabilită prin prezenta hotărâre la pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare stabilită prin sentinţa penală nr. 9 din
08 ianuarie 2016, definitivă prin decizia penală nr. 443/P din 11 aprilie 2016, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă

18
Drept penal
de 9 ani și 6 luni închisoare în regim de detenţie, la care s-a adăugat, în temeiul art. 45 C. pen., pedeapsa accesorie prevăzută
de art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen. din 1969, art. 64 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969 și aplicată prin sentinţa
penală nr. 1086 din 17 octombrie 2014, pronunţată de Judecătoria Constanţa, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării
drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii
de sta și de a comunica cu persoana vătămată B.; pe o perioadă de 5 ani, prevăzută de art. 67 alin. (2) C. pen. raportat la
art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) C. pen. și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau
în orice alte funcţii publice; de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de sta și de a comunica cu persoana vătămată
B., prevăzută de art. art. 65 alin. (1) și (3) C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) C. pen., urmând a fi executate din
momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată
sau considerată ca executată.
În baza art. 404 alin. (4) lit. a) c. proc. pen. raportat la art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din durata pedepsei aplicată pentru
inculpatul A., perioada reţinerii și arestării preventive, de la 11 februarie 2015 la 30 iunie 2015, precum și perioada executată
de la data de 28 aprilie 2016 la zi.
Au fost anulate formele de executare emise în baza vechilor sentinţe și s-a dispus emiterea de noi forme de executare în baza
prezentei hotărâri.
Prin decizia penală nr. 785/P pronunţată în 14 septembrie 2017 de către Curtea de Apel Constanţa, în temeiul art. 421 pct. 2
lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa împotriva sentinţei penale nr. 408
din 24 martie 2017, pronunţată de Judecătoria Constanţa, a fost desfiinţată în parte sentinţa penală apelată și, rejudecând:
S-a constatat că infracţiunea dedusă judecăţii este concurentă cu infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin
sentinţa penală nr. 1086 din 17 octombrie 2014, a Judecătoriei Constanţa, definitivă prin neapelare la data de 18 noiembrie
2014 și cu infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 9 din 08 ianuarie 2016 a Judecătoriei
Constanţa, definitivă prin Decizia penală nr. 443 din 11 aprilie 2016 a Curţii de Apel Constanţa.
A fost descontopită pedeapsa rezultantă aplicată prin Sentinţa penală nr. 9 din 08 ianuarie 2016 a Judecătoriei Constanţa în
pedepsele componente de 3 ani închisoare și 7 ani închisoare.
În baza art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. a fost contopită pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentinţa
penală apelată pentru infracţiunea prevăzută de art. 335 alin. (1) C. pen. cu pedepsele stabilite prin Sentinţa penală nr. 1086 din
17 octombrie 2014 a Judecătoriei Constanţa, respectiv 8 luni închisoare și 10 luni închisoare și cu pedepsele de 3 ani închisoare și
7 ani închisoare stabilite prin Sentinţa penală nr. 9 din 08 ianuarie 2016 a Judecătoriei Constanţa și s-a aplicat pedeapsa cea mai
grea de 7 ani închisoare la care se adaugă sporul de 1 an și 10 zile închisoare (reprezentând o treime din totalul celorlalte pedepse
stabilite), urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa de 8 ani și 10 zile închisoare, în regim privativ de libertate.
S-a dedus din durata pedepsei aplicate perioada reţinerii și arestării preventive, de la 11 februarie 2015 la data de 30 iunie
2015, precum și perioada executată de la data de 28 aprilie 2016 la zi.
Au fost anulate formele de executare emise anterior și s-a dispus emiterea unor noi forme de executare în baza prezentei
hotărâri.
Împotriva hotărârii instanţei de apel a declarat recurs în casaţie Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa.
Recursul în casaţie este întemeiat.
Înalta Curte constată că instanţa de apel a constatat, cazul concursului între cauzele de anulare și cauzele de
în mod corect, faptul că infracţiunea dedusă judecăţii revocare a suspendării condiţionate, se aplică cauzele de
este concurentă cu infracţiunile reţinute prin Sentinţele anulare a suspendării condiţionate a executării pedepsei,
penale nr. 1086 din 17 octombrie 2014 și nr. 9 din 08 este aplicabilă și în speţa de faţă, chiar dacă în decizia
ianuarie 2016 ale Judecătoriei Constanţa, astfel încât se menţionată se face vorbire doar de ipoteza în care instanţa
impune descontopirea pedepselor rezultante și repunerea este sesizată prin rechizitoriu cu o infracţiune săvârșită
în individualitatea lor a pedepselor componente, însă, în înainte de dispunerea suspendării și o infracţiune săvârșită
mod eronat, a fost făcut calculul aritmetic atunci când a în termenul de încercare, acest raţionament fiind aplicabil
fost adăugat sportul de pedeapsă la pedeapsa principală. și în cazul pedepselor definitive.
Înalta Curte arată că raţiunea din Decizia 42 din În cauză, sunt aplicabile regulile de la concursul de
13 octombrie 2008 pronunţată de completul competent infracţiuni, conform art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1)
să judece Recursul în interesul legii din cadrul Înaltei lit. b) C. pen., fiind contopite pedepsele de 1 an închisoare,
Curţi de Casaţie și Justiţie prin care se reţine că, în aplicată prin sentinţa penală apelată pentru infracţiunea

19
Drept penal
prevăzută de art. 335 alin. (1) C. pen., cu pedepsele Judecătoriei Constanţa și decizia atacată și în înlăturarea
stabilite prin Sentinţa penală nr. 1086 din 17 octombrie greșitei aplicări a legii va constata că infracţiunea pentru
2014 a Judecătoriei Constanţa, respectiv 8 luni închisoare care a fost condamnat inculpatul la pedeapsa închisorii
și 10 luni închisoare și cu pedepsele de 3 ani închisoare în cuantum de 1(un) an prin Sentinţa penală nr. 408 din
și 7 ani închisoare stabilite prin Sentinţa penală nr. 9 din 24 martie 2017 a Judecătoriei Constanţa definitivă prin
08 ianuarie 2016 a Judecătoriei Constanţa. Decizia penală nr. 785/P din 14 septembrie 2017 este
concurentă cu infracţiunile pentru care inculpatul a fost
Astfel, instanţa de apel a stabilit, printr-un calcul
condamnat prin Sentinţa penală nr. 9 din 08 ianuarie 2016
aritmetic greșit sporul de 1 an și 10 zile închisoare, deși
a Judecătoriei Constanţa, definitivă prin Decizia penală
calculul matematic legal al sporului de pedeapsă ar fi fost
nr. 443 din 11 aprilie 2016 a Curţii de Apel Constanţa și
de 1 an și 10 luni închisoare.
cu pedepsele stabilite prin Sentinţa penală nr. 1086 din
În speţă, pedepsele ce au fost contopite au fost: 17 octombrie 2014 a Judecătoriei Constanţa, respectiv
- 1 an închisoare aplicată prin sentinţa penală apelată 8 luni închisoare și 10 luni închisoare.
pentru infracţiunea prev. de art. 335 alin. (1) C. pen.; Se va descontopi pedeapsa rezultantă aplicată prin
- 8 luni și 10 luni închisoare, aplicate prin Sentinţa Sentinţa penală nr. 9 din 08 ianuarie 2016 a Judecătoriei
penală nr. 1086 din 17 octombrie 2014 a Judecătoriei Constanţa în pedepsele componente de: 3 ani închisoare și
Constanţa, rămasă definitivă prin neapelare la data de 7 ani închisoare.
18 noiembrie 2014; Se va descontopi pedeapsa rezultantă de 10 luni
- 3 ani și 7 ani închisoare, aplicate prin Sentinţa penală închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1086 din
nr. 9 din 08 ianuarie 2016 a Judecătoriei Constanţa, 17 octombrie 2014 a Judecătoriei Constanţa în pedepsele
definitivă prin Decizia penală nr. 443 din 11 aprilie 2016 a componente de: 8 luni închisoare și 10 luni închisoare.
Curţii de apel Constanţa. În baza art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen.,
Conform art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., la pedeapsa se va contopi pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin
cea mai grea, de 7 ani închisoare, ar fi trebuit să se adauge Sentinţa penală nr. 408 din 24 martie 2017 a Judecătoriei
1/3 din totalul celorlalte pedepse (1 an închisoare + 8 luni Constanţa pentru infracţiunea prevăzută de art. 335
închisoare + 10 luni închisoare + 3 ani închisoare), ceea ce alin. (1) C. pen. cu pedepsele stabilite prin sentinţa
ar fi însemnat un spor de 1 an și 10 luni închisoare, iar în penală nr. 1086 din 17 octombrie 2014 a Judecătoriei
final ar fi trebuit să rezulte o pedeapsă de 8 ani și 10 luni Constanţa, respectiv 8 luni închisoare și 10 luni închisoare
închisoare cu executare în regim privativ de libertate, și nu și cu pedepsele de 3 ani închisoare și 7 ani închisoare
de 8 ani și 10 zile, cum în mod eronat a stabilit instanţa de stabilite prin sentinţa penală nr. 9 din 08 ianuarie 2016
control judiciar. a Judecătoriei Constanţa și se va aplica pedeapsa cea mai
grea de 7 ani închisoare la care se adaugă sporul de 1 an
În consecinţă, Înalta Curte, în temeiul art. 448 alin. (2) și 10 luni închisoare (reprezentând o treime din totalul
lit. a) C. proc. pen., va admite recursul în casaţie formulat celorlalte pedepse stabilite), în pedeapsa rezultantă de
de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa 8 ani și 10 luni închisoare și se va dispune executarea
împotriva Deciziei penale nr. 785/P din data de 14 sep- acesteia în regim de detenţie.
tembrie 2017 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală
și pentru cauze penale cu minori și de familie, va casa în Se vor menţine celelalte dispoziţii ale celor două
parte Sentinţa penală nr. 408 din data de 24 martie 2017 a hotărâri care nu contravin prezentei decizii.

20
Drept procesual penal
DREPT PROCESUAL PENAL
Căi de atac Revizuirea în cazul hotărârilor Curţii Europene a

Drepturilor Omului. Respingerea cererii de revi-
I.C.C.J., secţia penală, zuire. Cale de atac. Inadmisibilitate
decizia nr. 506 din 25 mai 2018
(cuvinte cheie: revizuire, hotărâre CEDO) C. proc. pen., art. 465
Interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. 465 alin. (10)-(12) C. proc. pen., referitoare la revizuirea în
cazul hotărârilor Curţii Europene a Drepturilor Omului, conduce la concluzia că art. 465 alin. (12) C. proc. pen.,
potrivit căruia „hotărârea pronunţată este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea
revizuită”, este incident numai în ipoteza admiterii cererii de revizuire şi a aplicării dispoziţiilor art. 465
alin. (11) C. proc. pen., iar nu şi în ipoteza respingerii cererii de revizuire, ca tardivă, inadmisibilă sau
nefondată, conform art. 465 alin. (10) C. proc. pen. În consecinţă, calea de atac exercitată împotriva hotă-
rârii prin care instanţa de ultim grad a dispus respingerea cererii de revizuire, în temeiul art. 465 alin. (10)
C. proc. pen., este inadmisibilă.
Decizia nr. 2/2015 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală este
aplicabilă exclusiv în cazul admiterii cererii de revizuire, iar nu şi în cazul respingerii cererii de revizuire,
ca tardivă, inadmisibilă sau nefondată.
O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte Raportând aceste consideraţii teoretice la datele
căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, concrete ale speţei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în constată că a fost învestită cu soluţionarea recursului
afara legii. formulat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 249 din
27 februarie 2018 a Curţii de Apel Craiova, Secţia penală şi
Regula are valoare de principiu constituţional, dispo-
pentru cauze cu minori, prin care, în procedura prevăzută
ziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele
în art. 465 alin. (10) C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefon-
procesuale de atac ale hotărârii judecătoreşti sunt cele
dată, cererea de revizuire formulată de acesta împotriva
prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în
deciziei penale nr. 112 din 16 septembrie 2008 pronunţată
condiţiile legii.
de Curtea de Apel Craiova, definitivă prin decizia nr. 149
Astfel, dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din 19 ianuarie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie
din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în şi Justiţie, Secţia penală.
condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind
Dispoziţiile art. 465 alin. (1) C. proc. pen. prevăd că
liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea
hotărârile definitive pronunţate în cauzele în care Curtea
fundamentală, respectiv exigenţelor art. 13 din Convenţia
Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
a drepturilor sau libertăţilor fundamentale ori a dispus
fundamentale, Codul de procedură penală a stabilit un
scoaterea cauzei de pe rol, ca urmare a soluţionării
sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate
amiabile a litigiului dintre stat şi reclamanţi, pot fi supuse
persoanele aflate în situaţii juridice identice.
revizuirii, dacă vreuna dintre consecinţele grave ale încăl-
Normele procesuale privind sesizarea instanţelor cării Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a
judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele compe- libertăţilor fundamentale şi a protocoalelor adiţionale la
tenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespun- aceasta continuă să se producă şi nu poate fi remediată
zător principiului stabilit prin art. 126 din Constituţia decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.
României, iar încălcarea acestora atrage sancţiunea
Conform alin. (10) al aceluiaşi text de lege, instanţa
inadmisibilităţii.
respinge cererea în cazul în care constată că este tardivă,
Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală inadmisibilă sau nefondată.
care intervine atunci când părţile implicate în proces
Alin. (11) al textului de lege evocat stipulează că, atunci
efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude,
când instanţa constată că cererea este fondată:
precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui
drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un a) desfiinţează, în parte, hotărârea atacată sub aspectul
act neprocesual. dreptului încălcat şi, rejudecând cauza, cu aplicarea

21
Drept procesual penal
dispoziţiilor secţiunii 1 a Capitolului V din titlul III al în cazul hotărârilor Curţii Europene a Drepturilor
părţii speciale, înlătură consecinţele încălcării dreptului; Omului, ultraactivitatea legii procesual penale aplicabilă
la momentul soluţionării fondului cauzei şi al rămânerii
b) desfiinţează hotărârea şi, când este necesară adminis-
definitive a hotărârii de condamnare.
trarea de probe, dispune rejudecarea de către instanţa în
faţa căreia s-a produs încălcarea dreptului, aplicându-se Raportând cauzei Decizia nr. 2 din 2 februarie
dispoziţiile secţiunii 1 a Capitolului V din titlul III al părţii 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,
speciale. Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în
materie penală, se constată că aceasta nu poate constitui
Conform alin. (12) al art. 465 C. proc. pen., hotărârea
temei pentru supunerea hotărârii pronunţate conform
pronunţată este supusă căilor de atac prevăzute de lege
art. 465 alin. (10) C. proc. pen. căii de atac a recursului,
pentru hotărârea revizuită.
întrucât prin decizia evocată nu s-a statuat asupra
Din interpretarea dispoziţiilor art. 465 C. proc. pen. posibilităţii supunerii hotărârilor de respingere a cererii de
rezultă că hotărârea pronunţată conform alin. (10), revizuire căilor de atac prevăzute în alin. (12) al aceluiaşi
prin care se pronunţă o soluţie de respingere a cererii de text de lege, ci s-a stabilit care este calea de atac împotriva
revizuire ca tardivă, inadmisibilă sau ca nefondată, nu hotărârii prin care, într-o cauză care a parcurs trei grade
este supusă căilor de atac la care face referire alin. (12). de jurisdicţie, respectiv primă instanţă, apel şi recurs, se
Aceasta deoarece interpretarea sistematică a acestui ultim admite cererea de revizuire conform art. 465 alin. (11)
text relevă că este aplicabil doar hotărârilor pronunţate în lit. a) C. proc. pen., se desfiinţează decizia pronunţată în
urma admiterii cererii de revizuire şi aplicării, după caz, recurs şi se procedează la rejudecarea căii de atac, ipoteză
a dispoziţiilor art. 465 alin. (11) C. proc. pen. Numai în care în speţă nu este incidentă.
această situaţie se produce o nouă judecată asupra unor
Aşa fiind, în lipsa oricărei alte dispoziţii legale care
chestiuni de fond şi se justifică, prin urmare, controlul
să prevadă posibilitatea exercitării vreunei căi de atac
judiciar într-o jurisdicţie superioară, în condiţiile prevăzute
împotriva hotărârii pronunţate conform art. 465 alin. (10)
de lege pentru hotărârea revizuită.
C. proc. pen., prin care s-a dat o soluţie de respingere a
În consecinţă, hotărârea prin care se respinge cererea cererii de revizuire formulate, aceasta este definitivă.
de revizuire, în oricare dintre cele trei variante prevăzute
Din coroborarea celor mai sus arătate rezultă că
în art. 465 alin. (10) C. proc. pen., nu este susceptibilă
recursul declarat în cauză este de natură a încălca coerenţa
a fi atacată în condiţiile art. 465 alin. (12) C. proc. pen.,
sistemului căilor de atac reglementate de lege, dispoziţiile
întrucât, în acest caz, raţiunile anterior evocate nu sunt
ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, dar
aplicabile.
şi principiul unicităţii căilor de atac şi modul de stabilire
Pe de altă parte, se constată că în cauză nu este aplicabilă a ierarhiei acestora. Or, recunoaşterea unei căi de atac în
nici Decizia nr. 2 din 2 februarie 2015 pronunţată de Înalta alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală
Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora,
unor chestiuni de drept în materie penală. precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa
Prin decizia evocată s-a stabilit că, „în urma desfiinţării legii şi a autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o situaţie
deciziei date în recurs, în calea de atac a revizuirii inadmisibilă în ordinea de drept.
reglementată în procedura prevăzută de art. 465 din Codul Ca urmare, constatând că revizuentul A. a formulat
de procedură penală, în condiţiile în care cauza a parcurs recurs împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibile
trei grade de jurisdicţie (primă instanţă, apel şi recurs), de reformare prin promovarea unei căi de atac, Înalta
în ultimă instanţă soluţionându-se recursul procurorului, Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca inadmisibilă,
calea de atac este recursul în forma şi reglementarea calea de atac exercitată de acesta.
prevăzută de lege la data judecării recursului iniţial.”
În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a
Această decizie stabileşte la nivel de principiu, în materia
respins, ca inadmisibil, recursul formulat de recurentul A.
căilor de atac exercitate în situaţia procedurii revizuirii

22
Săptămâna Juridică
Litteris
e-publishing
INFORMAŢII GENERALE:
Număr de exemplare pe an: 44
Număr de pagini: 24 / exemplar
Frecvenţa: săptămânală
În luna Iulie şi în luna August va apărea câte un singur număr
Litteris e-publishing
Str. Teiul Doamnei nr. 6, bl. 22, ap. 10
Cod 23581, Sector 2, Bucureşti
Tel 021.242.01.61
Mobil: 0745.327.443
Email: comenzi@saptamana-juridica.ro
redactie@saptamana-juridica.ro

RSJ 7-2019

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

RSJ 7-2019

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Anul XI ▪ Nr.

7 18-24 februarie 2019

Director editorial Din cuprins

DREPT PROCESUAL CIVIL C

continuarea pe pagina următoare » continuarea pe pagina următoare »

Satisfacție echitabilă ...................................................4 DREPT PENAL

Răspundere civilă Daune morale. Caracterul rezonabil al cuantu-

(cuvinte cheie: răspundere civilă delictuală,

Săptămâna Juridică nr. 7/2019 » Litteris e-Publishing

Săptămâna Juridică nr. 7/2019 » Litteris e-Publishing

DREPT PROCESUAL CIVIL

Cheltuieli de judecată Recurs inadmisibil. Cheltuieli de judecată.

(cuvinte cheie: recurs, onorariu de avocat, NCPC, art. 451

Săptămâna Juridică nr. 7/2019 » Litteris e-Publishing

DREPT PROCESUAL CIVIL

Săptămâna Juridică nr. 7/2019 » Litteris e-Publishing

Săptămâna Juridică nr. 7/2019 » Litteris e-Publishing

DREPT PROCESUAL CIVIL

Judecata Hotărârile judecătoreşti. Îndreptarea, lămurirea

Săptămâna Juridică nr. 7/2019 » Litteris e-Publishing

Săptămâna Juridică nr. 7/2019 » Litteris e-Publishing

Insolvenţă Contestaţie la tabelul preliminar. Categoria

(cuvinte cheie: insolvenţă, tabelul creanţelor,

Săptămâna Juridică nr. 7/2019 » Litteris e-Publishing

Insolvenţă Contestaţie împotriva măsurilor luate de adminis-

Săptămâna Juridică nr. 7/2019 » Litteris e-Publishing

Concediere Natura juridică a notificării de preaviz şi posibili-

(cuvinte cheie: contract individual de muncă, C. muncii, art. 65

Săptămâna Juridică nr. 7/2019 » Litteris e-Publishing

Săptămâna Juridică nr. 7/2019 » Litteris e-Publishing

Săptămâna Juridică nr. 7/2019 » Litteris e-Publishing

DREPTUL SECURITĂŢII SOCIALE

Pensii Instituţie competentă în vederea aplicării Regu-

Săptămâna Juridică nr. 7/2019 » Litteris e-Publishing

Săptămâna Juridică nr. 7/2019 » Litteris e-Publishing

Pedepse Calcul greşit al sporului de pedeapsă. Recurs în

(cuvinte cheie: recurs în casaţie, spor de pedeapsă, NCP, art. 38-39

Săptămâna Juridică nr. 7/2019 » Litteris e-Publishing

Săptămâna Juridică nr. 7/2019 » Litteris e-Publishing

Săptămâna Juridică nr. 7/2019 » Litteris e-Publishing

DREPT PROCESUAL PENAL

Căi de atac Revizuirea în cazul hotărârilor Curţii Europene a

(cuvinte cheie: revizuire, hotărâre CEDO) C. proc. pen., art. 465

Săptămâna Juridică nr. 7/2019 » Litteris e-Publishing

Săptămâna Juridică nr. 7/2019 » Litteris e-Publishing

S-ar putea să vă placă și