DICŢIONAR ENGLEZ-ROMÂN

COPERTA
MIRCIA DUMITRESCU

REDACTORI DE CARTE
SORANA GEORGESCU-GORJAN
IRINA POPA

TEHNOREDACTARE COMPUTERIZATĂ
OFELIA COŞMAN
LILIANA KIPPER
DIANA TATU

Toate drepturile asupra acestei ediţii aparţin Editurii Univers Enciclopedic

ISBN 973-637-048-8
 yv w

ACADEMIA ROMANA

INSTITUTUL DE LINGVISTICA „IORGU IORDAN - AL. ROSEITI"

DICŢIONAR
ENGLEZ-ROMÂN
EDIŢIA A II-A

univers enciclopedic
2004
 EDIŢIA I
REDACTOR RESPONSABIL

Prof. dr. LEON LEVIŢCHI

REVIZIE FINALĂ

Prof. dr. LEON LEVIŢCHI, ANDREI BANTAŞ, ADRIAN NICOLESCU

REVIZII PARŢIALE

PETRU COMARNESCU. (pentru terminologia românească), TUDOR DORIN (pentru ştiinţele naturii),
DAN DUŢESCU (pentru sinonimie), CAROL KORMO'S (pentru termenii ştiinţifici), Conf. dr. EDITH
IAROVICI (pentru termeni ştiinţifici), TITI IOANITESCU (pentru termeni economici etc.), ROMULUS
CĂPLESCU (pentru vocabular de presă), ILINCA CONSTANŢINESCU (din partea Institutului de Lingvistică
din Bucureşti), Prof. dr. doc. ANA CARTIANU, Prof. dr. MIHAI BOGDAN

REDACTORI

VALERIA ALCALAY, ANDREI BANTAŞ, NICOLETA BURGHELEA, EUGENIA CÎNCEA-POPESCU,

VIORICA DĂNILĂ, DAN DUŢESCU, EUGENIA FARCA, ANDREEA GHEORGHIŢOIU, ETTA HAGIGOGU-
DUMITRESCU, VICTOR HANEA, PAULA IANCOVICI, DR. EDITH IAROVICI, ZAHARIA IONESCU,
KURT KHEIL, DR. LEON LEVIŢCHI, DR. MIHAI MIROIU, MARIA MOCIORNIŢA, ADRIAN NICOLESCU,
LILIANA PAMFIL-TEODOREANU, IOANA POENARU, VALERIA POP, IOAN AUREL PREDA, VIRGIL
ŞTEFĂNESCU-DRĂGĂNEŞTI, COCA VASILIU, RALUCA RUSU

TRANSCRIEREA FONETICĂ

DAN DUŢESCU, ANDREI BANTAŞ

REDACTOR DE CARTE
SORANA GEORGESCU-GORJAN

EDIŢIAAII-A
ÎMBOGĂŢIRE LEXICO-SEMANTICĂ
ILINCA CONSTANTINESCU, PAULA ŞENDREA, FLORIN GHEORGHE IONESCU

REVIZIE FINALĂ

SORANA GEORGESCU-GORJAN
ILINCA CONSTANTINESCU
 CUVÂNT INTRODUCTIV LA EDIŢIA I

Iniţiat acum 22 de ani de Institutul de Lingvistică din Bucureşti, dicţionarul de faţă a fost elaborat de către un colectiv
amplu de cadre didactice, traducători, ziarişti etc. şi revizuit de un grup restrâns de specialişti. O dată cu trecerea anilor, dicţionarul
a fost amplificat substanţial.
în vederea redactării şi punerii la punct a dicţionarului, s-a folosit o bibliografie care, după părerea autorilor, oglindeşte
stadiul actual al limbii engleze aşa cum este aceasta vorbită în diferite părţi ale globului, mai cu seamă în Anglia şi Statele
Unite. A fost consultată, de asemenea, o bibliografie auxiliară (pe specialităţi), în scopul de a extinde aria de cuprindere a
vocabularului şi utilitatea lui pentru diverse categorii de consultanţi.
Aşa cum se*prezintă în forma sa actuală, lucrarea este un dicţionar englez-român de tip general, cuprinzând un fond de
aproximativ 120 000 de cuvinte (cu frazeologia aferentă).
Pronunţia cuvintelor din dicţionar este redată cu ajutorul alfabetului elaborat de International Phonetic Association (IPA)
şi transcris pe baza celor mai recente ediţii din An English Pronouncing Dictionary de Daniel Jones şi din Webster's International
Dictionary.
Pentru ilustrarea sensurilor şi a unor particularităţi sintagmatice de folosire a cuvintelor, lexicul inclus în dicţionar este
însoţit de numeroase echivalente, serii sinonimice, adesea diferenţiate stilistic (v. şi Indicaţiile de folosire de la pag. VII).
Dicţionarul este completat cu o serie de materiale auxiliare (o privire generală asupra limbii engleze moderne şi contemporane,
liste de nume proprii, prescurtări uzuale etc.).
Conştienţi de complexitatea problemelor puse de un dicţionar ca cel de faţă, autorii speră că vor găsi înţelegerea cititorilor
şi vor fi recunoscători pentru eventualele observaţii şi sugestii.

CUVÂNT INTRODUCTIV LA EDIŢIA A II-A

Din a doua jumătate a secolului XX limba engleză şi varianta ei americană câştigă teren ca mijloc internaţional de comunicare.
Studierea englezei în şcoală s-a extins de la un an la altul, făcând necesară elaborarea unor instrumente de lucru menite
să satisfacă un public din ce în ce mai exigent. în tot mai multe domenii de activitate informarea bibliografică şi documentarea
presupun o bună cunoaştere a limbii engleze.
Acesta a fost contextul în care, în urmă cu trei decenii, apărea la Editura Academiei cel mai cuprinzător dicţionar englez-român
realizat cu concursul a numeroşi specialişti din cercurile universitare şi academice din ţara noastră. Colectivul a lucrat sub
îndrumarea eminentului cărturar care a fost Leon Leviţchi.
Dezvoltarea rapidă a ştiinţei şi tehnicii, extinderea relaţiilor internaţionale pe multiple planuri şi diversitatea structurilor
economice, politice şi organizatorice noi au dus la apariţia unor realităţi şi fenomene consfinţite, în mod firesc, de formarea
unor noţiuni corespunzătoare redate prin neologisme. Multe cuvinte existente au căpătat sensuri noi şi s-au dezvoltat noi
combinaţii frazeologice, toate acestea ducând la îmbogăţirea continuă a vocabularului.
Este cunoscut că în ţările anglofone apar, la intervale scurte, dicţionare de cuvinte noi, iar autorii de mari lucrări lexicografice
le înglobează, în timp, punând la dispoziţia vorbitorilor ediţii noi, îmbogăţite, ale lucrărilor de bază. Activitatea are un caracter
permanent.
Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan - Al. Rosetti" din Bucureşti, sub egida căruia a apărut prima ediţie a prezentului
dicţionar, a introdus în planul de cercetare din anii '80 elaborarea unui supliment menit să completeze materialul publicat în
1974, cu informaţie lexicografică adusă la zi. Realizarea operaţiunilor aferente a fost încredinţată celor două angliste membre
ale institutului la data respectivă, Ilinca Constantinescu şi Paula Şendrea. Lor li s-a alăturat după câtăva vreme lector univ.
Florin Gheorghe Ionescu.
Prin încorporarea acestui supliment de peste 12 000 de adăugiri şi efectuarea unor corelări de ordin tehnic a rezultat un
dicţionar bilingv modern de mari dimensiuni, a cărui listă de cuvinte depăşeşte 130 000 de articole. Au fost păstrate, în cea
mai mare parte, normele redacţionale ale ediţiei anterioare. Intercalări de termeni şi sensuri noi au fost făcute de Ilinca
Constantinescu chiar şi pe parcursul procesului de editare.
Revizia dicţionarului a fost asigurată de Sorana Georgescu-Gorjan, căreia institutul îi mulţumeşte pentru efortul depus.
Sarcina dificilă a publicării noii ediţii şi-a asumat-o Editura Univers Enciclopedic pentru care îi adresăm mulţumirile noastre
cordiale.
 INDICAŢII DE FOLOSIRE

C u v i n t c l e - t i t l u , tipărite cu litere aldine ca şi formele lor flexionare (pluralul substantivelor, gradele de comparaţie ale.adjectivelor,
timpurile de bază ale verbelor), sunt aşezate în ordine strict alfabetică (astfel, substantivele compuse nu trebuie căutate în cuibul primului
element — de exemplu sea fever în cuibul sea —, ci ca unităţi de sine stătătoare). Fac excepţie verbele complexe (verbele cu particule
adverbiale sau prepoziţionale) care au fost grupate, ca şi în prima ediţie a lucrării, în sistem de cuib, la lexemul verbal respectiv.
E x e m p l e l e , s i n t a g m e l e , e x p r e s i i l e , p r o v e r b e l e etc., de asemenea tipărite cu litere aldine, nu sunt aşezate în ordine
alfabetică.
T r a d u c e r i l e r o m â n e ş t i sunt tipărite cu caractere drepte. Cifrele arabe aldine numerotează sensurile unui cuvânt-titlu polisemantic.
(aged ['eid3id] adj. 1. bătrân; îmbătrânit; în vârstă; the ~ cei în vârstă; bătrânii. 2. ['eid3d] în vârstă de, având vârsta de; ~ seven în vârstă
de şapte ani). Cifrele romane aldine semnalează apartenenţa la două sau mai multe părţi de vorbire. (Etruscan [i'trAskan] I. adj. etrusc.
II. s. 1. etrusc. 2. (limba) etruscă). La verbe, folosirea lor tranzitivă, intranzitivă, reflexivă este departajată printr-o literă majusculă aldină
(A., B., C ) . Când o expresie sau o sintagmă are mai multe accepţii, acestea se indică prin a) ...; b) ...; c) ...
E x p l i c a ţ i i l e , i n d i c a ţ i i l e g r a m a t i c a l e , s t i l i s t i c e etc., p r e s c u r t ă r i l e p r i n c a r e se c o m p l e t e a z ă t r a ­
d u c e r i l e (de exemplu cu ac. = cu acuzativul) — cu alte cuvinte tot ce nu reprezintă traduceri ci doar lămuriri suplimentare — sunt
tipărite cu caractere cursive.
T r i m i t e r i l e la forma de bază sau la o formă mai curentă sunt tipărite spaţiat. La trimiteri, cifrele aldine dintre paranteze fac referirea
la partea de vorbire avută în vedere (prin cifre romane) sau la un anume sens (cifre arabe).
S i n o n i m e l e sunt separate prin virgulă atunci când sunt apropiate şi prin punct şi virgulă atunci când posibilitatea înlocuirii între ele
este mai puţin evidentă. Sinonimele care se pot înlocui între ele într-un context dat de dicţionar sunt separate printr-o bară oblică, de exemplu:
in accordance / keeping / conformity with (citeşte: in accordance with, in keeping with, in conformity with). Sinonimele care reprezintă
acelaşi element lexical, dar completat cu alte elemente lexicale se citesc prin desfacerea parantezei rotunde, astfel: armă (de foc) (citeşte:
armă, armă de foc), sau to put (up)on the table (citeşte: to put on the table, to put upon the table)!
O m o n i m e l e sau o m o g r a f e l e sunt marcate prin exponent „la umăr" bore1, bore2, bore3.
P r e s c u r t ă r i l e care indică domenii de utilizare sunt aşezate după cuvinte, de exemplu: partridge s. (omit.), dar înaintea expresiilor,
exemplelor etc., de exemplu: (war.) to close in the ship.
Pentru o identificare mai precisă a cuvintelor din domeniile botanicii şi zoologiei, după traducere se dau, în paranteze rotunde, denumirile
ştiinţifice latineşti scrise cursiv: blueweed [~wi:d] s. (bot.) iarba-şarpelui (Echium vulgare).
 LISTA ABREVIERILOR

ac. = acuzativ gen. = genitiv paleont. = paleontologie

adj. = adjectiv geod. = geodezie pari. = parlamentar
adv. = adverb geogr. = geografie part. = participiu
afirm. = afirmativ geol. = geologie pârtie. = particulă
afr. = (termen) african geom. = geometrie past = past tense
agr. = agronomie, agricultură germ. = (termen) german peior. = peiorativ
amer. = (termen) american gram. = gramatică perfi = perfect
anat. = anatomie grec. = (termen) grecesc pers. = persoană; personal
aprox. = aproximativ hidr. = hidrologie pi. = plural
arheol. = arheologie herald. = heraldică plast. = mase plastice
arhit. = arhitectură lwrt. = horticultura pol. = politică
art. = articol hot. = hotărât poligr. = poligrafie
astron. = astronomie Hit. = ihtiologie pop. = popular
atr. = atributiv imperfi. = imperfect pos. = posesiv
austr. = (termen) australian impers. = impersonal pred. = predicativ
auto = automobilism ind. = industrie prep. = prepoziţie
aux. = auxiliar indic. = indicativ prese. = prescurtare
av. = aviaţie inf. = infinitiv prez. = prezent
bibi. = biblic interj. = interjecţie pron. = pronume
biocli. = biochimie interog. = interogativ prop. = propoziţie
biol. = biologie intr. = intranzitiv prov. = proverb
bis. = bisericesc invar. = invariabil psih. = psihologie
bot. = botanic irl. = (termen) irlandez pt. . = pentru
canad. = (termen) canadian ist. = istoric radio = radiotehnică
card. = cardinal hal. = (termen) italian refl. = reflexiv
cf- = confer înv. = învechit rel. = religie
chim. = chimie jap. = (termen) japonez ret. = retorică
cib. = cibernetică jur. = juridic rus. = (termen) rusesc
cin. = cinematografie lat. = (termen) latin s. = substantiv
corn. = comerţ lingv. —lingvistică scot. = (termen) scoţian
comp. = comparativ Ut. = literatură sg- = singular
conj. = conjuncţie loc. = locuţiune silv. = silvicultură
constr. = construcţie log­ = logică si. = slang
dat. = dativ in. = masculin sociol. = sociologie
dem. = demonstrativ mar. = marină smb. = somebody
dial. = dialectal mat. = matematică smth. = something
dim. = diminutiv med. = medicină span. = (termen) spaniol
drum = construcţii de drumuri inediev. = medieval sport. = sportiv
ec. = economie; comerţ; finanţe metal. = metalurgie subj. = subjonctiv
electr. = electricitate meteor. = meteorologie superi. = superlativ
entom. = entomologie metr. = metrică, versificaţie scol. = şcolar
etnogr. = etnografie mii. = (termen) militar tăb. = tăbăcărie
eu.fi. = eufemism mine = minerit tehn. = tehnic
expr. = expresie mineral. = mineralogie tel. = telecomunicaţii
f- = feminin initol. = mitologie text. = textile
fam. = familiar multipl. = multiplicativ top. = topografie
farm. = farmacie muz. = muzică tr. = tranzitiv
fierov. = feroviar n. = neutru trec. = trecut
fig- = figurat neg. = negativ turc. = (termen) turcesc
fiiloz. - filozofie nehot. = nehotărât TV = televiziune
fiz. = fizică nom. = nominativ univ. = universitar
fiziol. = fiziologie num. = numeral V. = vezi
fon. = fonetică numism. = numismatică vb. = verb
fot. = fotografie opt. = optică vet. = veterinar
fi: = (termen) francez ord. = ordinal vulg. = vulgarism
gastr. = gastronomie omit. = ornitologie zool. = zoologie
VIII

TRANSCRIEREA FONETICĂ
ANDREIBANTAŞ

A. SIMBOLURI FONETICE UTILIZATE ÎN DICŢIONAR

Nr. din
Corespondent (aproximativ) al
sistemul Simbol Explicaţii Exemple Transcriere
exemplului în româneşte
IPA

Vocalismul
a) Vocale

1 i: i foarte lung feeler [fi:b] „filă" (cu i prelung)

2 i i scurt, foarte deschis, aproape de e fit [fit] „fit" (cu i foarte scurt,
nepalatalizat)

3. e e puţin mai deschis ca în româneşte set [set] „set" (cu e mai deschis,
nepalatalizat)

4 33 e foarte deschis, aproape a Sam [sasm] „seamă" (dar cu diftongul

îmbinat)

5 a: a foarte deschis, format în fundul gurii bar [ba:] „bar" (cu a prelung şi fără r)

6 0 o scurt, deschis spre a, cu buzele trase în jos tot [tot] „tot" (dar cu vocala mai
apropiată de sunetul ardelenesc
din „toată")
cod [kod] „cod" (dar mai asemănător cu
„coadă")
7 o: o lung, deschis, cu buzele trase în jos door [do:] „dor" (cu o lung, deschis, fără r)
lord [b:d] „lord" (fără r, cu o lung, deschis)

8 u u foarte scurt cook [kuk] „cuc" (cu u scurtat)

9 u: u foarte lung boon [bu:n] „bun" (cu u foarte lung, ca în

„iulie")

10 A a foarte scurt şi închis, format în centrul gurii supper ['SAps] „sapă" (cu ă foarte scurt, retezat)

11 a: vocală centrală similară cu un ă foarte lung, rostit Sir [so:] „să" (cu vocală foarte lungă şi
cu dinţii apropiaţi şi buzele întinse lateral închisă)

12 3 vocală centrală întotdeauna neaccentuată, sitter ['sits] „sită" (cu vocala finală închisă şi
similară cu un ă foarte scurt retezată)
 IX

Nr. din
Corespondent (aproximativ) al
sistemul Simbol Explicaţii Exemple Transcriere
exemplului în româneşte
IPA

b) Diftongi

13 ei similar cu diftongul românesc, dar mai deschis şi lay [lei] „lei" (cu vocale mai deschise,
fără palatalizare fără palatalizare)
hey [hei] „hei" (idem)

14 ou similar cu diftongul românesc ău, dar cu buzele tow [tou] „tău" (cu vocala ă rotunjită)
rotunjite, cea de jos împinsă înainte (în unele
silabe neaccentuate apare redus la o, de ex.:
['noti'vembs] se poate citi şi [no'vembs], semnul
cursiv fiind facultativ
15 ai similar diftongului românesc, dar mai deschis sky [skai] „scai" (cu a mai deschis, mai
lung, uşor nazalizat, şii foarte
scurt)
16 au similar diftongului românesc, dar mai deschis how [hau] „hau" (cu a mai deschis, uşor
nazalizat)
17 oi o deschis (vezi nr. 6) urmat de un i foarte scurt boy [boi] „boi" (dar cu o foarte deschis -
vezi nr. 6 - nerotunjit, cu buzele
trase în jos)
18 is i deschis, urmat de ă scurt (vezi nr. 12) fear [fia]
19 S3 e foarte deschis, urmat de ă scurt (vezi nr. 12) Mary fmeari]

20 33 o deschis (vezi nr. 6) urmat de ă scurt (vezi door [dos] „două" (dar fără u)
nr. 12)
21 U3 u scurt, urmat de ă scurt (vezi nr. 12) continuer [ksn'tinjus] „continuă" cu ă mai scurt
(diftong coborâtor)

Consonantismul

a) Oclusive (explozive sau plozive)

22 P p urmat (de obicei) de o mică explozie de aer, ca part [pa:t] „pat" (cu p foarte tare şi a lung -
un h scurt vezi nr. 5)
23 b similar unui b românesc, dar mai sonor (vibrat) bun [bAn] „ban" (cu b foarte vibrat şi a
foarte scurt - vezi nr. 10)
24 t t rostit cu limba la rădăcina dinţilor, urmat (de Tom [tom] „tom" (cu t foarte tare,
obicei) de o mică explozie de aer, ca un h scurt post-dental, şi cu o foarte
deschis)
25 d d foarte sonor, rostit cu limba la rădăcina dinţilor din [din] „din" (cu consoanele foarte
de sus sonore şi vocala foarte scurtă)
dun [d/vn] „Dan" (idem)
26 k similar consoanei româneşti c, dar foarte tare, cut [Ut] „cat" (cu c foarte tare şi un fel
nepalatalizată, urmată (de obicei) de o mică de h urmat de a scurt - vezi nr. 10)
explozie de aer, ca un h scurt
27 g similar cu un g românesc, foarte sonor gu miner [.gAma] ' „gamă" (cu a scurt, - vezi nr. 10
- şi ă scurt - vezi nr. 12)
X

Nr. din
Corespondent (aproximativ) al
sistemul Simbol Explicaţii Exemple Transcriere
exemplului în româneşte
IPA

b) Semi-oclusive (africate)

28 t; / îmbinat cu ş, ca în rom. ci (nepalatalizat) touch [tAtJ] ■ „taci" (cu i foarte scurt, nepala­
talizat, şi a scurt - vezi nr. 10)
29 d3 d îmbinat cu j , ca în rom. gi (nepalatalizat) jam [d3aem] „geam" (cu consoana nepalatalizată
şi ea îmbinat)

c) Nazale

30 m similar cu m românesc . moot [mu:t] „mut" (cu u lung)

31 n similar cu n românesc nod [nod] „nod" (cu o foarte deschis - vezi
:
nr.6)
32 ţ) n velar (realizat prin lipirea dosului limbii de vălul bunker ['bArjksJ „bancă" (cu n mai nazalizat, şi a şi
palatului ca în rom. „lângă", „crâng", „pungă") ă scurte - vezi nr. 10 şi 12)

d) Laterale

33 1 similar cu / românesc; când consoana apare la luck [lAk] „lac" (cu a scurt - vezi nr. 10)
sfârşitul cuvântului, limba este mai retrasă (/ velar) still [stil]; „Stil" (cu limba mai retrasă)

e) Fricative (şuierătoare)

34 f similar cu/românesc fin [fin] „fin" (cu / scurt)

35 V similar cu v românesc (dar mai sonor) vie [vai] „vai" (cu diftongul uşor nazalizat)

36 0 consoană surdă, pronunţată cu limba ţinută între thick [Oik] „sic" (cu un s peltic)
dinţi
37 5 consoană foarte sonoră, pronunţată cu limba ţinută without [wi'âaut] „zer" (cu un z peltic)
între dinţi there [5ea]

38 s similar cu s românesc sauce [so:s] „sos" (cu o deschis, lung - vezi

nr. 7)
39 z similar cu z românesc, foarte sonor zinc [-ink]. „zinc" (cu i deschis scurt şi n velar
- vezi nr. 32)
40 ; similar cu ş românesc shock [/ok] „şoc" (cu o deschis -vezi nr. 6)

41 3 similar cuy românesc, foarte sonor rouge [ru:3] „ruj" (cu r lichid şi u lung)

42 r consoană lichidă, rostită fără vibraţia limbii bravo ['brcKvou] „bravo" (cu r foarte moale; la
(aproape fără fricţiune) sfârşitul diftongului ou - vezi
nr. 14)
43 h similar cu consoana românească, dar mai gutural high [hai] „hai" (cu un /; mai aspru format în
fundul gâtului)

Nr. din
sistemul Simbol Explicaţii
IPA
f) Semiconsoane (semivocale)
44 w u foarte scurt, rostit cu buzele foarte strânse (folosit oner
înaintea vocalelor)
45 j i tare, foarte palatalizat (iot), folosit înaintea yod
vocalelor
B. ALTE SEMNE SI PROCEDEE LEGATE DE TRANSCRIEREA
Conform tradiţiei lexicografice, transcrierea fonetică este cuprinsă
între paranteze pătrate, ex.: [ri:t/].
Transcrierea fonetică urmează după fiecare articol de dicţionar,
precum şi după formele sale flexionare (pluralul substantivelor, gradele
de comparaţie ale adjectivelor, timpurile de bază ale verbelor), dacă
acestea prezintă particularităţi de pronunţare. în cazul în care părţile
de cuvânt pe care le formează articolul de dicţionar diferă ca pronunţie,
transcrierea fonetică se dă imediat după cifrele romane care despart
părţile de cuvânt.
Intre paranteze drepte sunt cuprinse şi eventualele variante de
pronunţare, despărţite prin virgule. Când diferenţa dintre o variantă
şi alta apare doar într-o anumită parte a cuvântului, această parte se
transcrie fonetic, iar partea identică se înlocuieşte cu (-). Dacă
variantele nu sunt însoţite de indicaţii speciale (învechit, american,
în limbajul juridic etc.), se recomandă prima variantă, ca fiind mai
frecventă.
Dacă variantele constau în diferenţe de accentuare, acestea se
marchează astfel: [.meig'neiz,'— (citeşte 'meianeiz)].
Unele variante se referă la formele slabe (de conversaţie) sau tari
(folosite în dictări, în exprimarea didactică etc.) ale cuvintelor frecvent
folosite mai ales ca unelte gramaticale, comparabile cu formele
contrase din româneşte (unde-i, s-au dus etc.). Lista celor mai frecvente
forme slabe se găseşte la pag. XII.
La unele cuvinte care nu au forme slabe se pot întâlni variante care
diferă prin omiterea (eliziunea) unui sunet. Acesta va fi reprezentat
grafic prin simboluri fonetice scrise cursiv, ex.: ['haendmeid] se poate
pronunţa ['haenmeid] sau ['hasndmeid].
Transcrierea fonetică nu se repetă pentru omonime sau omofoane,
ex.: (box1, box2, box3 etc.), dar se indică pronunţarea diferită a omo-
grafelor, ex.: (bow1 [bou], bow2 [bau]; sow1 [sou], sow2 [sau] etc.).
La cuvintele compuse, pentru economie de spaţiu, transcrierea
fonetică a părţii comune se înlocuieşte cu tilda (~), redându-se doar
pronunţarea elementului nou. în asemenea cazuri, în afară de căutarea
pronunţării primei părţi Ia cuvântul de bază, aflat mai sus, celui care
consultă dicţionarul i se cere să ţină seama de următoarele reguli:
compuşii de tip adjectiv + substantiv au două accente egale, ca [a:ti'fi/l
'silk]. în compuşii de tip substantiv + substantiv, cel de-al doilea
element nu are accent dacă este format dintr-o singură silabă, şi are
accent secundar dacă este format din mai multe silabe. Excepţiile,
XI
Corespondent (aproximativ) al
Exemple Transcriere
exemplului în româneşte
['wAns] „oană" (cu a scurtat - vezi nr. 10
- şi a scurt - vezi nr. 12)
[jod] „iod" (cu o foarte deschis - vezi
nr.6)
FONETICĂ
nu prea numeroase, sunt indicate ca atare sau sunt transcrise în
întregime.
Accentele sunt marcate înaintea silabei accentuate. Cel principal se
pune sus ['bjutafl], cel secundar, jos [in>telid39'biliti]. Modificările de
accentuare aduse de locul ocupat în propoziţie, de schimbarea funcţiei
sintactice, sunt indicate în variante.
La cuvintele derivate şi la formele de plural, partea identică se redă
prin linie dreaptă (-) după care se adaugă pronunţarea sufixului,
terminaţiei etc.: [i'vent], [-jual], [-juali].
în transcrierea, fonetică sunt marcate doar accentele tonice ale
cuvântului luat în sine, adică diferenţa de intensitate între silabe, deci
accentele vor fi prezente numai la cuvintele de două sau mai multe
silabe. Trebuie însă să se ţină seama de faptul că în limba engleză
prezenţa unei vocale în silabă nu este indispensabilă în anumite
condiţii. Dacă sunt precedate de alte consoane, consoanele [1], [n] şi
[m] pot forma împreună cu ele o silabă. Aşadar, cuvinte ca button
['bAtn], listen ['lisn], little flitl], whistle ['wisl], rhythm ['riSm],
bottom ['botm], au două silabe, prima purtând accentul.
Lungimea unei vocale este marcată de semnul (:), ex.: [a:] este numai
lung, [o:] diferă de [o] scurt, [u:] diferă de [u] scurt. Când vocala lungă
este scurtată din anumite motive (de exemplu când este precedată şi
urmată de consoane surde) semnul lungimii [:] este pus între paranteze
rotunde, de ex.: ['ko(:)st] ceea ce indică două variante: [kosf] şi [ko:st],
folosite cam cu aceeaşi frecvenţă.
Vocalele nazale, necaracteristice limbii engleze, apar în cuvinte
franceze sau spaniole şi atunci sunt indicate cu semnul [5], [S], de
ex.: ['5(:)rjko].
Semnul r pus sus, la sfârşitul unui cuvânt este r de legătură (linking
r) şi arată că r-ul nu se pronunţă când cuvântul este rostit izolat, sau
înaintea unei consoane, semivocale (semiconsoane), în schimb se
pronunţă când cuvântul următor începe cu o vocală. De exemplu:
father and mother ['fa:â3r3riniA59] se pronunţă aproape ca şi cuvântul
compus father-in-Iaw ['ia: drinh:], dar father went home se pronunţă
['fa:6a went houm].
Aşa numitul r nedorit (intrusive r), particularitate din ce în ce mai
frecventă a pronunţării moderne, nu este marcat în dicţionar întrucât
el nu este legat de un aspect grafic (de exemplu the idea of it, pronunţat
[âi'aidisrovit], sau I saw him in the street [ai'so:rim in 5a stri:t].
XII

Pronunţarea americană, care în ansamblu diferă de cea britanică, americane care se studiază ca atare (cf. Webster's Third International
este redată -printr-o apropiere de sistemul I.P.A.- numai acolo unde Dictionary; Kenyon and Knott, A Pronouncing Dictionary. of
există deosebiri majore (accentuare, sunete complet diferite). în rest, American English).
trebuie doar să se ţină seama de caracteristicile generale ale pronunţării

LISTA CUVINTELOR MAI FRECVENT FOLOSITE ORAL CU FORME SLABE

Nr. Cuvântul Forme tari Forme slabe (de Contexte ilustrative redate în Contexte ilustrative redate în
crt. (pentru citirea conversaţie) transcriere fonetică ortografia curentă
separată a
cuvintelor)
1 a ei 3 a boi a boy
2 am asm am, m ai am not, aim 'redi I am not, I'm ready
3 an aen an,n an 'elifant an elephant /
4 and asnd and, nd, an, n 'brAâsran 'sista brother, and sister,
'bredn 'bAta bread and butter

5 are a: a, r, a Seiahia- they are here

6 as xz 3Z, Z azaru:l as a rule
7 at 33t 9t 3t WAnS at once
8 be bi: bi ta bi /ua to be sure
9 been bi:n, bin bin aiv bin 'weitirj I've been waiting
10 but bM bat bat ai nou but I know
11 can (be able) kasn kan, kn ai kan du: it nau I can do it now
12 could kud kad hi: kad help he could help
13 do (auxiliary) du: du, da, d ai du nat, da 3ei kAm? I do not, do they come?
hau dja du? How do you do?
.14 does (auxiliary) dAZ dsz daz/i laikit? does she like it?
15 for fo: fa fa Sa 'pa:p3S for the purpose
16 from from fram, frm fram 3a wa:k from the work
17 had (auxiliary) hasd had,ad,d hi had gon he had gone
18. has (auxiliary) haez haz, 3Z, z, s hi hazdAnit he has done it
19 have (auxiliary) haev hav,av,v ai hsvnat I have not,
ăeiv a'raivd they have arrived
20 he hi: i:,hi,i ai 8o:tiwud kAm I thought he would come
21 her ha: a:, ha, a ai met3:5ea I met her there
ai laik:a 'brA5a I like her brother
22 him him im ai sa: im in 3a stri:t I saw him in the street
23 his hiz iz put iz 'preznt âea put his present there
24 is iz z, s hiz 'kreizi, its a:l rait he's crazy, it is all right
25 ma'am maem mam, m nou mam, jesm no ma'am, yes ma'am
26 me mi: mi hi bo:z mi he bores me
 XIII

Nr. Cuvântul Forme tari Forme slabe (de Contexte ilustrative redate în Contexte ilustrative redate în
cit. (pentru citirea conversaţie) transcriere fonetică ortografia curentă
separată a
cuvintelor)
27' must niASt mast, mas ju msst li:v you must live
ai mss gou I must go

28 not nat nt, n hi ka:nt, aidou(n)nou he can't, I don't know

29 of DV 3V, v , a f3:st(s)vo:l, kAps(v)ti: first of all, cup of tea

30 or o: 3 hedsteil head or tail

31 Saint seint s(3)nt, s(s)n, snt 'pastrik Saint Patrick

sin(t) ssn 'niktas Saint Nicholas
32 shall Jael Jal.il ai /si gou I shall go
wi/la:skim we shall ask him
33 she Ji: /i Ji nouz it she knows it

34 should /ud Jadjd Jad Ji du:it? should she do it?

ai/d'a:ns3 I should answer
35 Sir sa: S3 ss'maikl Sir Michael

36 some SAm ssm, sm gimi sm 'instnsiz give me some instances

37 than 5a;n 6sn,5n mo:3(3)n i'nAf more than enough

38 that (conj., pron. rel.) 5set 5at âs buk 6st ai laikt best the book that I liked best

39 the 5i: 5i (înaintea from 5sta:t from the start

vocalelor)
6(3) aeSstaim at the time
40 them Cern 3(a)m, (3)m put âm daun put them down
givsm Ap give them up
41 there des 33 âsz'nABin there is nothing
dsrs'meni there are many
42 to tu: tU,t3 ha:t tu ha:t heart to heart
t3 63'p3:p3S to the purpose
43 us AS 3S, S li:v3S3'loun, leave us alone
letsto:ksens let us talk sense
44 was W3Z W3Z ai W3Z 'sari I was sorry

45 we wi: wi wi Sink sou we think so

46 were wa: W3 ju W3 rait you were right

47 who hu: u:, hu 5s boi u(:) dAZ it the boy who does it

48 will wil l,3l Ssetldu: that will do

49 would wud wsd,3d, d it(w)sd'a:ns3 aus'p3:p3S it would answer our purpose

50 you ju: ju.js wot du ju nou? what do you know?

J3 'Judnt you shouldn't?

51 your jo: P iz J3 waif 'bets? is your wife better?

XIV
SCURTA INTRODUCERE IN LIMBA ENGLEZA
LEON D. LEVITCHI
Limba engleză aparţine grupului germanic al limbilor indo-europene, şi anume grupului vest-germanic, alături de dialectul din Germania
de Sus (Hochdeutsch), de vechea saxonă şi de friziană, cu care are o scrie de asemănări lexicale, fonetice şi gramaticale.
I. VOCABULAR
§ 1. Origini. Caracterul germanic al limbii engleze moderne (1500-)
şi contemporane (sec. al XX-lea) se vădeşte în fondul ei lexical de
baza şi în structura gramaticală esenţială.
Potrivit statisticilor, numai 30-35% din cele peste 600.000 de cuvinte
ale vocabularului englez provin (cu sau fără ajutorul afixaţiei) din
engleza veche sau „anglo-saxonă", majoritatea celorlalte fiind de
origine romanică; dar un calcul bazat pe principiul frecvenţei şi al
circulaţiei oferă o imagine cu totul diferită, astfel încât vocabularul
germanic se ridică până la 70-80%. După cum au subliniat nume­
roşi autori, un englez sau un american pot exprima absolut tot ce doresc
folosind exclusiv cuvinte de origine anglo-saxonă.
Dintre limbile romanice, franceza a influenţat cel mai mult
vocabularul englez, îndeosebi în perioada „vechilor împrumuturi"
(1100-1400), elemente lexicale pe deplin asimilate (proud, minute,
second, art, government etc.), spre deosebire de „noile împrumuturi",
cele de după 1500 şi, mai cu seamă, de după 1660 (denouement,
billet-doux, rendez-vous etc.). Elementul francez a contribuit mult la
dezvoltarea extraordinară a sinonimiei de diferite tipuri (ideografică,
stilistică etc.).
împrumuturile din latină, efectuate în mai multe perioade istorice,
pot fi grupate în : a) cuvinte preluate de anglo-saxoni înainte de
debarcarea lor în Britania (pear, cheese, copper, inch etc.); b) cuvinte
împrumutate de britoni şi preluate mai târziu de anglo-saxoni de la
aceştia (port, wall, street etc.); c) cuvinte introduse în engleza veche
în sec. al VI-lea, după creştinarea populaţiei din insulă (candle,
disciple, shrine etc.); d) cuvinte introduse în engleza veche în sec.
XIV-XVI, cele mai multe având un conţinut abstract (maximum,
superior, inertia etc.); e) cuvinte introduse după sec. al XVII-lea, în
ultimele două secole, mai ales vocabular ştiinţific (acid; formula,
memorandum etc.).
împrumuturile din greacă se întâlnesc din cele mai vechi timpuri,
dar înainte de Renaştere numărul lor era destul'de redus (devil, church,
palsy etc.). Ulterior, ele au avut un caracter aproape continuu, îmbogă­
ţind foarte mult vocabularul ştiinţific (epidemics, antonym, geology,
encephalitis etc.).
Influenţa scandinavă asupra vocabularului englez este destul de greu
de stabilit din cauza marilor asemănări dintre cele două limbi în sec.
IX-XII, unul dintre criteriile-mai mult sau mai puţin sigure fiind cel
al sunetului (de exemplu, prezenţa grupului consonantic [sk] în cuvinte
ca scare, skill, sky etc.). Se presupune că numărul total al cuvintelor
scandinave din engleza modernă s-ar ridica la 600-1000.
Elementul lexical celtic este foarte slab reprezentat (bin, down,
flannel, slogan etc.).
Engleza a împrumutat şi continuă să împrumute cuvinte din cele
mai diferite limbi, astfel: din italiană (concerto, alarm, bust, opera).
spaniolă (Negro, armada, chocolate), germană (plunder, iceberg),
olandeză (brandy, skipper, toy), rusă (kolkhoz, kulak, troika),
persană (backshish, bazaar, divan), turcă (agha, caftan, turkey),
ebraică (cherub, Satan, seraph), arabă (fellah, emir, harem),
portugheză (molasses, marmalade), hindu (thug, wllah, bandanna),
chineză (tea, china, nankeen), australiană (boomerang, kangaroo,
dingo), limbile indienilor din America de Nord (hominy, moccasin,
squaw) etc.
în prezent, o parte importantă a vocabularului englez o formează
aşa-numitele „cuvinte internaţionale" (International Words), cuvinte
care, cu puţine modificări ortografice şi ortoepice, au putere de
circulaţie în mai multe limbi, cu păstrarea valorii semantice.
Majoritatea desemnează noţiuni din domeniul ştiinţei, tehnicii şi
culturii (biology, refrigerator, classification, diplomat etc.).
Un loc aparte îl ocupă aşa numiţii „False Friends", de cele mai multe
ori cuvinte internaţionale având aproximativ aceeaşi formă în mai
multe limbi, dar deosebindu-se ca înţeles (integral sau în parte), de
exemplu: (engl.) actually - (rom.) 1. într-adevăr, realmente; de fapt;
2. (rar.) actualmente; (engl.) commodity - (rom.) articol de uz, pi.
marfă; (engl.) concert- (rom.) 1. concert; 2. înţelegere, acord etc.
§ 2. Afixaţia
a) Prefixe
germanice:
be- (peste, de jur împrejurul, complet) to besprinkle, to bedim, to
besmear
for- (departe, încolo) to forswear, to forbid
in- (în) insight, inlet
mis- (rău, greşit) to mislead, to misunderstand
out- (din; mai mult decât) to outlive, to outshine
over- (peste, dincolo) to, overeat, to overflow
under- (pe; în; sub etc.) to undertake, to undergo
un- (nu) unfriendly, to undo, unnecessary
up- (sus) upright, upset
a-, ab-, abs- (de la) to abuse, to abstain
ad-, af-, an- etc. (la) to adhere, to accrete, to affirm, to attract
bi-, bis- (doi, de două ori) bilingual, bi-monthly
com-, con-, co-, cog-, col-, etc. (cu) to compress, to concatenate, to
cohere, to cognate, to collide
de- (implică separarea, lipsa etc.) to depart, to deprecate
dis-, di- (cu valoare negativă) to displease, to dislike, to diverge
1
XV

en- (în) to enclose, to enlarge, to enact
ex-, e-, ef- (din) to extend, edition, to efface
in-, ii-, ir- (cu valoare negativă) ineffectual, illiberal, irrational
non- (cu valoare negativă) non-English
ob-, op- (împotriva; spre; pe) to obliterate, to oppose
pre- (înainte) to predict
pro- (înainte; pentru) to propose
re- (din nou) repetition, to re-read
sub-, sue- etc. (sub) subject, succint
-ly, -y (germanic; arată calitatea) monthly, princely, friendly, manly,
womanly, windy, rainy, dirty, noisy
-less (germanic; arată absenţa calităţii) useless, friendless, fearless,
leafless
-able (romanic; formează adjective care arată posibilitatea acţiunii
sau stării exprimate de substantivele respective) capable,
understandable, readable, detestable
-ful (germanic; arată calitatea caracteristică substantivului la care se
ataşează) beautiful, careful, dutiful

greceşti: verbale:
an-, a- (cu valoare negativă) anomalous, acephalous -ize, -ise (greceşti; ataşate la anumite substantive şi adjective, formează
di- (de două ori) dioxide, diphthong verbe cu sensul de a „aduce în starea exprimată de cuvântul de
ec- (din; afară din) eccentric bază") to realize, to fertilize, to analyse, to sympathize
-en (germanic; are acelaşi înţeles ca -ize) to broaden, to whiten, to
în general, prefixele nu mai sunt productive în engleza contempo­ deepen, to heighten
rană. Excepţie fac: un-, re-, dis-, mis-, anti-,pre-, non- şi alte câteva. -fy, -ify (romanice; au acelaşi înţeles cu -ize) to electrify, to magnify,
to intensify, to certify
b) Sufixe
substantivale: adverbiale:
-er (germanic; arată autorul acţiunii, agentul) doer, maker, teacher, -ly (germanic; adăugat la adjective, formează adverbe de mod)
dancer, learner, bringer, lender magnificently, uselessly, carefully, blindly
-ist (grecesc; arată partizanul unui sistem etc.; de asemenea, -ward(s) (germanic; implică ideea de direcţie) forward(s), southward,
membrul unei profesii) socialist, chartist, realist, typist, dramatist, backward(s), leeward
humanist
-ism (grecesc; învăţătură, doctrină, şcoală, curent) socialism,
chartism, realism, dramatism, humanism § 3. Conversiunea. Procedeul prin care o parte de vorbire devine,
-ee (francez; caracterizează persoane) devotee, absentee, adoptee într-un context, o altă parte de vorbire, deci un alt cuvânt, este un
-ess ( francez; formează genul feminin al unor substantive) heiress, fenomen frecvent în engleza modernă şi contemporană. In prezent,
shepherdess, tigress părţile de vorbire care reprezintă cele mai active arii ale conversiunii
-ese (italian; arată originea unei persoane; de asemenea, stilul) Chinese, sunt substantivul, adjectivul şi verbul, substantivul constituind de cele
Burmese, Johnsonese, journalese mai multe ori punctul de plecare, ca în exemplele: tattoo - to tattoo,
-eer, -ier (franceze; arată ocupaţia) musketeer, gondolier co-star - to co-star, highlight - to highlight, trial - trial match, rock
-ling (germanic; peiorativ sau diminutival) hireling, duckling - rock plant etc.
-ster (germanic; arată profesia) brewster, gamester
-ite (grecesc; arată apartenenţa) Luddite, pre-Raphaelite
-or (latin; arată profesia) actor, doctor, sculptor, director § 4. Compunerea. Prin simpla juxtapunere, diferite părţi de vorbire
-ing (germanic; arată profesia, calitatea, starea etc.) teaching, doing, pot da naştere cuvintelor compuse care, în engleza modernă, dar mai
making, coming, being, fishing cu seamă în engleza contemporană, au îmbogăţit extraordinar de mult
-ness, -ship-, -hood, -dom (germanice; arată starea, calitatea) kindness, fondul lexical. Cele mai frecvente sunt substantivele compuse cu bază
usefulness, friendship, kinship, neighbourhood, manhood, substantivală (ultimul cuvânt dintr-o serie), de exemplu:
kingdom, freedom
-th (germanic; de cele mai multe ori, formează substantive din subst. + subst. fieldflower, classroom, motor-car, drawing room
adjective) truth, breadth, length, width., strength adj. + subst. blackboard, sweetheart, singing bird
-age (romanic; arată totalitatea sau starea) tonnage, leakage, pron. + subst. he-wolf she-bear
average, parentage vb. + subst. makeshift, pickpocket
-ance, -ence, -ment, -tion, -ation, -sion, -ion (romanice; arată starea, adv. + subst. outhouse, uptrain, downstreet
procesul, continuarea, rezultatul unui proces) appearance,
continuance, preference, movement, preferment, betterment, Substantivele compuse cu bază substantivală se scriu fie într-un
singur cuvânt (classroom, sweetheart), fie cu ajutorul cratimei
diminution, indication, possession, erosion, prostration
(motor-car, clasp-knife), fie separat (motor car, safety razor). Nu există
reguli ortografice precise în această privinţă — situaţie care-1 face
adjectivale:
pe Fowler să vorbească despre „haosul care domneşte în lumea
-ish (germanic; arată calitatea) boyish, whitish, bluish scriitorilor şi tipografilor...când este vorba despre folosirea
-ed (germanic; are sensul de „înzestrat cu", „caracterizat prin" - prin cratimei..." (Modern English Usage).
îmbinare cu anumite substantive sau adjective) blue-eyed, O categorie aparte de cuvinte compuse o formează aşa-numitele
broad-shouldered, felt-hatted, long-fingered verbe complexe, verbe alcătuite dintr-un verb şi o particulă adverbială
XVI

(up, in, out, through etc.) care, într-o măsură mai mare sau mai mică, în engleza în engleza Traducere
modifică sensul verbului de bază. Numărul verbelor complexe din americană britanică
engleza contemporană este impresionant, iar necunoaşterea lor
echivalează, după părerea unanimă a lingviştilor englezi şi americani, baggage luggage bagaj
cu necunoaşterea limbii engleze. Majoritatea verbelor complexe se bakery baker's (shop) brutărie
întâlnesc în limba engleză vorbită, fiind preferate în general
sinonimelor „abstracte", „mai puţin colorate": to bring up (to educate), bookup bookstall stand de cărţi
to carry out (to effect), to fall out (to quarrel), to get off (to cigar store tobacconist's (shop) debit (de tutun)
dismount) etc.
class form clasă (de şcoală)
closet cupboard bufet
§ 5. Contragerea. Contragerea cuvintelor se realizează în engleza
modernă şi contemporană prin a) afereză - reducerea părţii de început department office; ministry departament; minister
a unui cuvânt (bus din omnibus, car din motor-car); b) sincopă -
reducerea părţii de mijloc a unui cuvânt (mart din market, ma 'am din fall autumn toamnă
madam); c) apocopă - reducerea părţii sale finale (pub din public gas petrol benzină
house, sub din submarine, prefab din prefabricated). Productivă în
prezent este apocopa. hog Pig porc
information desk enquiry office birou de informaţii
§ 6. Abrevierea. Reducerea unui cuvânt sau a unui grup de cuvinte mail post poştă
la iniţialele sau la primele litere ale acestora este un procedeu atât
movie picture film
de răspândit în engleza contemporană încât sporeşte considerabil
fondul ei lexical (peste 30.000 de cuvinte): TV (television), radar sidewalk. pavement trotuar
(radio detection and ranging), GP (general practitioner), P.O.W.
sleeper sleeping car vagon de dormit
(prisoner of war) etc.
truck lorry camion

§ 7. Vocabularul american. în linii mari, se poate afirma că fondul vacation holidays vacanţă; concediu
lexical al variantei americane a limbii engleze corespunde celui al wheel bicycle bicicletă
englezei britanice, cu sublinierea că o serie de diferenţe se fac din
ce în ce mai simţite mai ales în limba vorbită, în slang şi în exprimarea
familiară („colloquial English") - fie că este vorba de unităţi lexicale în ultima vreme, un număr mare de cuvinte şi expresii americane
diferite sau de sensuri diferite ale unor unităţi lexicale existente în au pătruns şi s-au. statornicit în engleza britanică, iar delimitările
engleza britanică. Câteva ilustrări: . respective nu sunt întotdeauna uşor de făcut.

II. FONETICĂ

§ 8. Generalităţi. Asemenea oricărei alte limbi moderne, limba
engleză a cunoscut, în cursul îndelungatei sale istorii, modificări
însemnate şi din punct de vedere al ortografiei şi ortoepiei. Engleza
contemporană şi modernă se deosebeşte mult în această privinţă nu Text modernizat:
numai de engleza veche, dar şi de engleza medie, după cum se poate
vedea din „reconstituirea" fonetică a următorului fragment din
Povestirile din Canterbury de Geoffrey Chaucer (1340-1400):
Text original:
Whan that Aprilie with his schowre swoote
['hwsn 8ot 'a:pril .wi8 his '/u:ras 'so:to
The drought of Marche hath perced to the roote
03 'drAXt of 'mart/ ha8 'persod to: 6o 'ro:to
And bathed every veyne in swich licour,
and 'bo:5sd 'e:vri 'veein in 'swit/ li'ku:r
Of which vertue engendred is the flour...
of 'hwit/ 'vsr'tiu sn^endord .is 8o i/Iu:r]
When that April with his (its) showers sweet
['wen 5ot 'eipral iwi6 hiz/its '/auoz 'swi:t
The drought of March has pierced to the root
3o 'draut sv 'ma:t/ hoz 'pisst tu da 'ru:t
And bathed every vein in such liquor
and 'beiâd 'evri vein in 'sAt/ 'liko
Of which virtue engendered is the flower:
ov 'wit/ 'vo:tju: in'd3endod .iz âo 'flaus]
§ 9. Ortografia şi pronunţia contemporană. La ora actuală, engleza
britanică literară cunoaşte o ortografie unitară, cu foarte puţine excepţii
 XVII

(judgment sau judgement, aesthete sau esthete, slyly sau slily etc.). [ou] de:
întrucât faţă de situaţia din sec. al XV-lea normele ortografice s-au
oe, ca în toe, foe, throes
modificat doar într-o măsură relativ mică în vreme ce în pronunţie
o, ca în tone, phone, alone, old, stove
au intervenit schimbări numeroase şi adesea profunde, se poate afirma
ow, ca în narrow, know, show, sowing
că engleza scrisă redă limba vorbită într-un mod defectuos. Regulile
oa, ca în boat, loaf, road
privind rostirea anumitor litere şi grupuri de litere sunt însoţite de
atâtea excepţii, încât o sistematizare în scopuri practice (didactice)
[ei] de:
este iluzorie; în ultimă instanţă, fiecare cuvânt trebuie învăţat în parte,
atât ca scriere cât şi ca pronunţie (de aici şi redarea, cu ajutorul a a, ca în make, stake, plate, fame, lady, labour
diverse sisteme de transcriere, a pronunţiei cuvintelor engleze în ai, ca în pain, gait, paid, tail
majoritatea dicţionarelor). Astfel, grupul de litere ough se citeşte ay, ca în stay, lay, fay, tray, player
ey, ca în they, prey, grey
[ou] în though, although, dough eigh, ca în eight, neigh, neighbour etc.
[o:] în ought, nought, bought, brought
în cough Pronunţia cuvintelor din engleza britanică variază în funcţie de mediu
[of]
[au] şi educaţie (pronunţia claselor instruite, pronunţia populară, pronunţia
în bough, plough, drought
cockney etc.), precum şi în funcţie de ariile geografice (pronunţia
[Af] în enough, tough, rough
londoneză, pronunţia scoţiană, pronunţia sudică etc.). Pronunţia
M în borough, thorough
literară, deşi folosită de un număr surprinzător de restrâns de englezi,
[u:] în through, throughout
reprezintă totuşi tipul „standard" (se aude la B.B.C., în universităţi
[ok] în hough etc.) şi este îndeobşte cunoscută ca Received Pronunciation sau,
[A P ] în hiccough prescurtat, RP („pronunţia general acceptată")1.
Atât dicţionarele generale monolingve cât şi cele generale bilingve
grupul op se citeşte: reproduc pronunţia engleza RP; deşi, până şi în acest cadru, nu toate
[u:] în spoon, loot, moon, moot cuvintele au o singură pronunţie; miaul este [mi'aul] sau [mjaul],
[u] în book, look, stood, room (dar şi [ru:m]) decimal - f'desimgl] sau ['dessmgl], Celtic - ['keltik] sau ['seltik],
[A] în flood, blood chocolate - ['t/okslit] sau ['t/oklit] etc.
[us] în poor, moor
[ou] în brooch § 10. Ortografia americană. în linii mari, ortografia americană
[o:] în door, floor coincide cu cea britanică, deşi se poate vorbi de o permanentă tendinţă
de simplificare a celei dintâi. Astfel, grupul britanic -our devine -or
în varianta americană a limbii: colour - color, favour -favor, labour'
grupul th se citeşte:
- labor; grupul -re devine -er. theatre - theater, centre - center, metre
[S] în this, that, smooth, this - meter; -II- se reduce la -/-: traveller - traveler, woollen - woolen,
[9] în thing, three, thick cancelling - canceling; -ue se reduce: dialogue - dialog, prologue
[t] în Thames, thyme, posthumous, Anthony etc. -prolog; sufixul verbal -ise devine —ize: to organise - to organize,
to fertilise - to fertilize; cratima dintr-o serie de cuvinte compuse
Pe de altă parte, un acelaşi sunet poate fi redat de mai multe litere dispare: to-morrow - tomorrow, good-bye - goodbye etc.
şi grupuri de litere. Astfel,
§ 11. Pronunţia americană. Pronunţia americană se deosebeşte
[i:] de: de cea britanică mai cu seamă prin a) American drawl - rostirea
încetinită şi prelungită a silabelor accentuate (mai ales la sfârşitul
ee, ca în fleet, seen, meet, creek sintagmelor) şi b) nasal twang - rostirea nazalizată a unor vocale
ea, ca în meat, lead, leaf, beadle (ca [a;] din stand etc.).
e, ca în Pete, aesthete, he [a:] din engleza britanică devine de obicei [as]: class [kla:s] - [klass],
i, ca în Nina dance [da:ns]-[da;ns],iar[o] devine [a]: hot [hot] -[hat], body ['bodi]
ae, ca în aesthete, formulas - ['badi] etc.; [ju:] în cuvinte ca duty ['dju:ti] sau new [nju:] devine
oe, ca în Oedipus [u:] - ['du:ti], [nu:] etc. în anumite cuvinte [w] devine [hw] (what
ie, ca în field, chief, thief [hwot], where [hwsa]). De asemenea, [r] se rosteşte indiferent de
ei, ca în receive, perceive, deceive poziţie (ever ['e\sr],father [Ta:â3r] etc.).

1
Unii autori o subclasifică în a) conservative RP („RP conservatoare"),
folosită de generaţiile mai vârstnice şi, tradiţional, de anumite profesii şi grupuri
sociale; b) general RP („RP generală"), ca, de pildă, pronunţia B.B.C.-ului,
şi c) advanced RP („RP avansată"), folosită de tineretul din clasele sociale
aristocratice.
XVIII

III. GRAMATICA

MORFOLOGIE

Substantivul (The Noun) 7) Substantive ale pluralităţii (Nouns of Multitude). Sunt o varietate
a substantivelor colective, au numai forma de singular şi se acordă
§ 12. Categorii de substantive din punctul de vedere al ideii de cu verbul şi determinanţii exclusiv la plural:
număr. people (lume, oameni,) - many people - those people - there were
1) Substantive individuale (Individual Nouns). Au forme diferite many people there
pentru singular şi plural (cu unele excepţii), se pot „număra" (sunt
Atunci când sunt precedate de numerale, acestea se referă la
„Countable Nouns"), se acordă în număr cu verbul şi determinanţii:
elementele alcătuitoare ale noţiunii respective:
table - tables -four tables; impulse - impulses - several impulses;
five people (cinci oameni); three police (trei poliţişti)
a man - men - a hundred men; one book - two books - many books
- the books aren 't here 8) Substantive individuale ale pluralităţii (Individual Nouns of
Multitude). Urmează fie regimul substantivelor individuale, fie pe
Când sunt folosite în sensul lor cel mai general, sunt precedate de
acela al substantivelor pluralităţii:
articolul nehotărât sau hotărât la singular şi nu primesc articol (mai
exact, sunt precedate de „articolul zero") la plural: fish (peşte sau peşti) - three fish(es) - many fish(es)
ani the adverb is a part of speech - adverbs are a part of speech
2) Substantive individuale-defective (Defective Individual Nouns).
Au exclusiv formă de plural, dar se pot „număra" prin asociere cu § 13. Numărul plural al substantivelor (The Plural Number of
un numerativ: Nouns)
trousers - a pair of trousers - three pair(s) of trousers; clothes - In mod obişnuit, pluralul substantivelor se formează prin adăugarea
a suit of clothes - several suits of clothes - the clothes are in the unui -s la forma de singular: house - houses, lamp - lamps, kid - kids,
wardrobe apple - apples. Constituie abateri de la această normă:
- substantivele terminate într-un sunet şuierător (-s, -ss, x, -eh, -sh,
3) Substantive echivalente ale numelor proprii (Proper Noun -iz), care primesc -es: bus - buses, class — classes, box - boxes, touch
Equivalents). Sunt substantivele comune a căror „denumire" - touches, bush - bushes, buzz - buzzes;
reprezintă şi „numele" lor; au numai forma de singular: - cele terminate în -y precedat de o consoană, care primesc -es şi
the sun; the earth; the moon; Nature; the sun is rising transformă pe y în -i-: cry - cries, county - counties, factory -
4) Substantive nume de materie (Nouns of Material). Cu unele factories;
excepţii (lees, dregs, victuals etc.), au numai forma de singular, se - cele termnate în -/(respectiv în -fe), care transformă consoana/
acordă în număr cu verbul şi determinanţii, nu se pot număra, iar atunci în v şi primesc terminaţia -es (respectiv în -s); leaf- leaves, sheaf-
când sunt folosite într-un sens general, sunt precedate de „articolul sheaves, life - lives, thief- thieves; excepţii: roof- roofs, gulf- gulfs
zero": etc.
- cele terminate în -o, care primesc -es: potato -potatoes, cargo
com; iron; meat - the meat is lean - much meat - this meat; honey
- cargoes; excepţii: piano - pianos etc.
is good for children
Forme neregulate de plural: child - children, man - men, woman
5) Substantive abstracte unice (Unique Abstract Nouns). Cu unele - women, foot -feet, goose - geese, tooth - teeth, mouse - mice, ox
excepţii (mai ales denumiri de ştiinţe, ca physics, mathematics etc.), - oxen, louse - lice, brother - brethren (pe lângă brothers). Tot aici
au numai forma de singular, se acordă în număr cu verbul şi intră şi „pluralele străine" - forme de plural împrumutate o dată cu
determinanţii, nu se pot număra, iar atunci când sunt folosite într-un singularul din alte limbi: erratum - errata, crisis - crises,
sens general, sunt precedate de „articolul zero": phenomenon - phenomena, bureau - bureaux etc.
neighbourhood; beauty; little importance; the significance that is
to be attached to them; knowledge is power
Formele de plural de tipul mathematics etc. se acordă cu verbul la § 14. Genul substantivelor (The Gender of Nouns)
singular: In limba engleză contemporană există trei genuri: genul masculin
(man, boy, father, uncle), feminin (woman, girl, mother, aunt) şi neutru
acoustics is the science of sounds
(idea, object, window, wall, surprise, moon). Se poate vorbi şi de un
6) Substantive colective (Collective Nouns). Au forma de singular, al patrulea gen, genul comun (Common Gender), incluzând
dar exprimă ideea de colectivitate, subliniind elementele alcătuitoare substantive care, în funcţie de context, sunt fie masculine,fiefeminine
ale noţiunii respective, ceea ce determină acordul cu verbul (nu pot (teacher - profesor, profesoară; pupil - elev, elevă; poet - poet, poetă).
fi însoţite şi de determinanţi) la plural: Femininul se formează
family; government; team; crew - the crew (membrii echipajului) a) cu ajutorul unor cuvinte diferite de cele care exprimă genul
were on the upper deck masculin:
 XIX

m. f. m. f. Articolul (The Article)

father mother drake duck § 16. Articolul hotărât (the Definite Article) the se pronunţă [âa]
boy girl lad lass înaintea cuvintelor care încep cu un sunet consonantic sau
semiconsonantic (the man, the road, the university, the wall), [5i]
wizard witch son daughter înaintea celor care încep cu un sunet vocalic (the eye, the absurdity,
the honour of the team, the honest behaviour) şi [Si:] atunci când este
gander goose master mistress
subliniat (he said „the house", not „that house").
Articolul hotărât este folosit în mod obligatoriu în faţa unor
b) prin folosirea, în compunere, a unor cunvinte ca she, woman, girl, substantive proprii şi anume: denumiri de ape curgătoare (the Danube,
maid etc.; he-goat - she-goat; man-servant - woman/maid-servant. the Thames, the Seine), de mări şi oceane (the Black Sea, the
c) cu ajutorul sufixului -ess (mai rar -ine şi altele): lion - lioness, Mediterranean, the Atlantic Ocean), munţi (the Alps), insule (the
emperor - empress, actor - actress, hero - heroine. Shetlands), canale (the Suez Canal, the English Channel), instituţii
Atunci când sunt personificate, noţiunile exprimate de substantive (the British Museum), hoteluri (the Savoy), vase (the Mauritania), ziare
neutre devin masculine (sun, war, love, death etc.) şi feminine (peace, engleze şi americane (the Times).
spring, earth etc .J. Aşezat înaintea unor adjective, articolul hotărât le transformă în
Atât genul substantivelor personificate cât şi cel al substantivelor substantive: sublime - the sublime (sublimul); rich - the rich (bogaţii).
denumiri de animale constituie probleme extrem de complexe.
§ 17. Articolul nehotărât (the Indefinite Article) este a, folosit
înaintea sunetelor consonantice şi semiconsonantice (a man, a street,
§ 15. Declinarea substantivelor (Declension of Nouns) a university, a wall) şi an — înaintea celor vocalice (an eye, an apple,
In cadrul declinării substantivelor, singurele desinenţe se întâlnesc an idea). Pronunţia obişnuită a lui a este [a] şi a lui an [an]; cea
la genitivul sintetic singular (şi ' la plural) şi la numărul plural, ca accentuată, [ei], respectiv [an].
în exemplul:

§ 18. Articolul zero (the Zero Article) este, de fapt, absenţa oricărui
sg- pi.
articol „exprimat" în faţa unui substantiv. Spre deosebire de
N. a man N. men
situaţiile din limba română, articolul „zero" poate îndeplini funcţii
G. a man's, of a man G. men's, of men
„generice", arătând că substantivul respectiv este folosit în sensul său
D. (to) a man D. (to) men
cel mai general: iron is a metal (fier»/ este un metal - v. §12, pct. 1,
Ac. a man Ac. men 4 şi 5).
O serie de nume proprii sunt precedate de articolul zero şi anume:
Dativul cu prepoziţie se foloseşte - în majoritatea cazurilor- după denumirile de continente (Africa, Australia), de ţări (Romania,
un acuzativ: France), provincii (Moldavia), comitate (Yorkshire), oraşe (Bucharest
He lent his umbrella to Roger. - dar: the Hague); denumirile limbilor (English, Russian), ale zilelor
Pe de altă parte, dativul fără prepoziţie precedă acuzativul: şi lunilor (Tuesday, Wednesday, July, August).
He lent Roger his umbrella.
Dintre celelalte cazuri, genitivul sintetic (the Syntetic Genitive -
genitivul în 's, spre deosebire de cel analitic - the Analytical Genitive Adjectivul (The Adjective)
- genitivul cu prepoziţia of) reclamă o atenţie deosebită atât în privinţa
formării cât şi a funcţiilor sale. § 19. Adjectivele calitative (Qualitative Adjectives), cele care
exprimă însuşiri ale obiectelor, sunt folosite atât atributiv (a
Desinenţa 's se adaugă la forma de singular (my friend's dogs, the
beautiful garden) cât şi predicativ (the garden is beautiful). Atunci
boy's magazine, Byron's poems) şi la pluralul neregulat al unor
când sunt folosite atributiv, poziţia lor obişnuită este înaintea
substantive (the women's meeting, the two men's brothers); apostroful
substantivului pe care-1 caracterizează (a good man) — cu unele excepţii
(') fără s se pune după forma regulată a pluralului (the boys' match,
(knight errant, court martial) - iar aşezarea lor post-pozitivă are
the students' campus) şi după substantivele proprii terminate în -s
implicaţii stilistice, mai ales poetice (once upon a midnight dreary
(Dickens' sketches). - E A . Poe).
Folosirea genitivului sintetic este limitată la substantivele nume şi Majoritatea covârşitoare a adjectivelor calitative au grade de
denumiri de oameni şi animale (George's findings, a sailor's voyages, comparaţie:
Pussy's claws, the cat's eyes), substantivele personificării (the Sun's a) comparativul de egalitate (as beautiful as - tot atât de frumos ca
light, Love's wings), substantivele denumiri de ţări şi oraşe, mai ales şi), de superioritate (better than - mai bun ca), de inferioritate (not
atunci când li se acordă o anumită importanţă, adeseori politică as good as - nu (tot) atât de bun ca; less interesting than - mai puţin
(England's agricultural areas). De asemenea, genitivul sintetic se interesant decât);
poate folosi cu substantivele care exprimă timpul, distanţele, b) superlativul de superioritate (the best of all - cel mai bun dintre
măsurătorile (a year's delay, at a mile's distance, two feet's difference). toţi) şi de inferioritate (the least interesting - cel mai puţin interesant);
El apare şi în anumite expresii consacrate (for goodness' sake!, at superlativul poate fi absolut (very good -foarte bun) sau relativ (the
one's wits' end). best- cel mai bun).
XX

Gradele de comparaţie se formează astfel: de „orice, oricare", interogative - „ceva, câţiva, câteva" etc. şi negative
a) Adjectivele monosilabice primesc -er la comparativ şi -est la -„nici un,nici o").
superlativ: b) Adjective demonstrative (Demonstrative Adjectives): this, pi.
these; that, pi: those; such I such a; another, other, the other; the
long longer the longest
former şi the latter; yon(d) (arhaic).
thick thicker the thickest
c) Adjective posesive (Possesive Adjectives): my, your; thy şi thine
light lighter the lightest (arhaice), his, her, its, our, your, their.
Dacă adjectivul se termină în -e, el primeşte numai consoana -r la d) Adjective interogative (Interrogative Adjectives): what...?
comparativ şi consoanele -st la superlativ: which...? whose...? how much...? how many...?
e) Adjective exclamative (Exclamatory Adjectives): what...! what
fine finer the finest
a(n)...! such...! such a(n)...!
Consoana finală se dublează atunci când este precedată de o vocală f) Adjective relative pronominale (Pronominal Relative Adjectives):
scurtă: which, what, whatever, whichever (ca în: / don't know which boy did
red redder the reddest that).
thin thinner the thinnest g) Adjective adverbiale (Adverbial Adjectives): alive, asleep, ajar,
rum rummer the rummest agape, abed, amiss etc. Se folosesc numai predicativ (ca în: The door
is ajar).
-y final precedat de consoană se transformă în -i:
h) Adjective numerale (Numeral Adjectives): two, five, a hundred
sly slier the sliest and seven, the first, the twentieth etc.
Adjectivele de două silabe terminate, în -y, -le, -er, -on şi -ow, precum i) Adjective nehotărâte (Indefinite Adjectives): every, each, a little,
şi altele câteva fac gradele de comparaţie asemenea adjectivelor little, many, numerous, a series of, foregoing, next etc.
monosilabice: j) Adjective negative (Negative Adjectives): no, not a(n), neither.

early earlier the earliest

common commoner the commonest
Numeralul (The Numeral)
able abler the, ablest
narrow narrower the narrowest
§ 22. Numerale cardinale (Cardinal Numerals):
b) Adjectivele plurisilabice formează comparativul şi superlativul
cu ajutorul adverbelor more (la comparativ) şi most (Ia superlativ): 1 one 30 thirty
2 two 33 thirty-three
natural more natural the most natural 3 three 40 forty
sensible more sensible the most sensible 4 four 45 forty-five
amazing more amazing the most amazing 5 five 50 fifty
c) O serie de adjective se compară neregulat: 6 six 57 fifty-seven
good the best 7 seven 60 sixty
better
8 eight 69 sixty-nine
bad, ill worse the worst
9 nine 70 seventy
much; many more the most
10 ten 80 eighty
little less the least
11 eleven 90 ninety
far further, farther thefurhtest, the farthest 12 twelve 100 alone hundred
old older, elder the oldest, the eldest 13 thirteen 107 alone hundred and seven
late. later the latest, the last 14 fourteen 200 two hundred
near nearer the nearest, the next 15 fifteen 254 two hundred and fifty-four
16 sixteen 300 three hundred
17 seventeen 400 four hundred
§ 20. Adjectivele relative (Relative Adjectives) exprimă calităţi ale 18 eighteen 500 five hundred
obiectelor prin raportare la alte obiecte (wooden, woollen- cu sufixul 19 nineteen 600 six hundred
caracteristic -en). De regulă, ele nu au grade de comparaţie şi se 20- twenty 700 seven hundred
folosesc numai atributiv (a wooden hut, a singing bird, a stone wall). 21 twenty-one 800 eight hundred
22 twenty-two 900 nine hundred
1000 alone thousand
§ 21. Adjectivele determinative (Determinative Adjectives) nu 1009 alone thousand and nine
exprimă calităţi ale obiectelor, pe care se mărginesc să le precizeze 2 000 two thousand
în diferite sensuri (cantitative, în spaţiu, în timp etc.). Cele mai multe 3 000 three thousand
nu au grade de comparaţie (o excepţie o constituie adjectivele little, 4 552 four thousand five hundred and fifty-two
much, many şi far, comparate, pentru motive didactice, la §19) şi se 10 000 ten thousand
folosesc numai atributiv. Ele pot fi împărţite în următoarele grupări: 32 011 thirty-two thousand and eleven
a) Adjective apropiate de natura articolelor (Article-like Adjectives): 100 000 alone hundred thousand
some (în propoziţii afirmative); any (în propoziţii afirmative cu sensul 1 000 000 alone million
 XXI

în stilul oficial, anii se citesc cu ajutorul miilor sau sutelor (1970 § 24. Alte numerale:
- one thousand nine hundred and seventy), iar în stilul familiar sau -fractionate (Fractional): 1/2 alone half, 1/3 alone third, 2/3 two
neutru, cu ajutorul zecilor (1970 - nineteen seventy). thirds, 1/4 alone fourth, 3/4 three fourths, 1/5 alone fifth; 0.1 nought
point one, 0.07 (nought) point nought seven, 9.97 nine point nine seven.
- multiplicative (Multiplicative): double (dublu), twofold (dublu,
§ 23. Numerale ordinale (Ordinal Numerals) îndoit), threefold (întreit),fourfold (împătrit).
- adverbiale (Adverbial): once (o dată), twice (de două ori), three
1 the first times şi thrice (arhaic) (de trei ori),four times, five times.
2 the second
3 the third
4 the fourth Pronumele (The Pronoun)
5 the fifth
6 the sixth § 25. Pronumele personale (Personal Pronouns):
7 the seventh
8 the eighth N. G. D. Ac.
9 the ninth I mine (v. şi (to) me me
10 the tenth pron. pos.)
11 the eleventh
you, thou (arh.) yours, thine (to) you, thee you, thee
12 the twelfth
13 the thirteenth he his (to) him him
14 the fourteenth she hers (to) her her
15 the fifteenth
16 the sixteenth it - (to) it it
17 the seventeenth we ours (to) us us
18 the eighteenth
19 the nineteenth you, ye (arh.) yours (to) you you
20 the twentieth they theirs (to) them them
21 the twenty-first
22 the twenty-second Dintre toate pronumele personale, it poate îndeplini cel mai mare
30 the thirtieth număr de funcţii suplimentare, astfel:
33 the thirty-third - o funcţie demonstrativă: Who is it? It's the postman.
40 the fortieth - o funcţie impersonală: It's three o'clock. I{ was January. It is
45 the forty-fifth raining.
50 the fiftieth - o funcţie introductiv-anticipativă (cu infinitive şi propoziţii
57 the fifty-seventh subiective): It's easy to learn that poem by heart. It is natural that
60 the sixtieth she should act like that.
69 the sixty-ninth - o funcţie introductivă - de întărire: It is he who rang up. It's
70 the seventieth tomorrow that I shall be in a position to give you an answer.
80 the eightieth It se întâlneşte, de asemenea, în funcţia de complement direct
90 the ninetieth „nesemnificativ" după verbe formate prin conversiune; împreună cu
100 the hundredth acestea, el formează verbe-expresii cu un pronunţat caracter familiar:
107 the hundred and seventh to lord it (a face pe stăpânul, pe lordul), to rough it (a face faţă, a se
200 the two hundredth descurca).
254 the two hundred and fifty-fourth
300 the three hundredth § 26. Pronume reflexive (Reflexive Pronouns) - întotdeauna
400 the four hundredth neaccentuate, ca în I cut myself-:
500 the five hundredth myself, yourself, thyself (arhaic), himself, herself, itself, ourselves,
600 the six hundredth yourselves, themselves
700 the seven hundredth
800 the eight hundredth § 27. Pronume de întărire (Emphatic Pronouns) - întotdeauna
900 the nine hundredth accentuate, ca în 7 did it myself-:
1000 tlie thousandth myself, yourself, thyself (arhaic), himself, herself, itself, ourselves,
1009 the thousand and ninth yourselves, themselves
2 000 the two thousandth
3 000 the three thousandth § 28. Pronume demonstrative (Demonstrative Pronouns): this, pi.
4 552 the four thousand five hundred andfifty-second these; that, pi. those; another, the other, the others; the one; ones;
1 000 000 the millionth the... one (ca în Give me the blue one).
XXII

§ 29. Pronume posesive (Possessive Pronouns): mine, yours, thine preteritul (numit adesea şi Past Tense), participiul trecut şi participiul
(arhaic), his, hers, ours, yours, theirs. nedefinit (numit uneori şi participiul prezent).
Verbele regulate formează preteritul şi participiul trecut cu ajutorul
§ 30. Pronume interogative (Interrogative Pronouns): wlw? whose? desinenţei -(e)d ca în: to ask (inf.) - asked (pret.) - asked (part, trecut)
to whom? whom? what? which? - asking (part, nedefinit) sau to love - loved - loved - loving. Atât
verbele regulate cât şi cele neregulate formează participiul nedefinit
§ 31. Pronume relative (Relative Pronouns): who, to whom, whom prin adăugarea la infinitiv a desinenţei -ing. Dacă infinitivul se termină
(pentru persoane), whose (pentru persoane şi lucruri), that, (pentru în -e, aceasta cade (to love - loving, to make - making), cu unele
persoane şi lucruri), which (pentru lucruri), but (după propoziţii excepţii (to be - being, to see - seeing). Pe de altă parte, consoana
negative, cu sensul de „care să nu"), such (...) as. finală a infinitivului se dublează dacă este precedată de o vocală scurtă
Propoziţiile relative introduse de who şi which au îndeosebi un (to stun - stunning, to run - running, to pop -popping).
caracter „descriptiv"', introducând informaţii neesenţiale pentru Verbele neregulate se caracterizează prin modificări mai mult sau
înţelegerea enunţului: Hisfriend, who is a good mathematician, may mai puţin importante ale preteritului şi/sau participiului trecut faţă
help you (enunţul His friend may help you se poate dispensa de who de forma infinitivului (to go, went, gone, going; to write, wrote,
is a good mathematician), pe câtă vreme cele introduse de that au written, writing; to bring, brought, brought, bringing).
un caracter „restrictiv", „obligatoriu", că în: It's a question that I
cannot answer (fără „that I cannot answer", enunţul este incomplet
sau îşi schimbă sensul: „It is a question" - „e o întrebare"). Lista principalelor verbe neregulate:
Pronumele relative în acuzativ pot fi omise (It is a question I cannot
answer). to abide abode abode abiding
O varietate a prenumelor relative sunt pronumele relative-con­ to arise arose arisen arising
junctive (who, what, which), care introduc propoziţii subordonate to awake awoke awaked awaking
subiective, predicative şi completive, ca în: We didn't know who he awaked
could be. to be was been being
to bear bore borne bearing
§ 32. Pronume reciproce (Reciprocal Pronouns): each other, one born
another; de asemenea, cu prepoziţii: for each other, by one another, to beat beat beaten beating
to one another etc. to become became become becoming
to beget begot begotten begetting
§ 33. Pronume numerale (Numeral Pronouns), ca în: Two of us to begin began begun beginning
were missing. The third was found out later. to bend bent bent bending
to bereave bereft bereft bereaving
§ 34. Pronume nehotărâte (Indefinite Pronouns): some, any, to beseech besought besought beseeching
somebody, anybody, everybody, something, everything, anything, little, to bid bade bidden biding
a little, one etc. bid bid
to bind bound bound binding
§ 35. Pronume negative (Negative Pronouns): nobody, no one, to bite bit bitten biting
neither, nothing. to bleed bled bled bleeding
to blow blew blown blowing
to break broke broken breaking
Verbul (The Verb) to breed bred bred breeding
to bring brought brought bringing
§ 36. Verbele complexe (Complex Verbs) formează o parte în­ to build built built building
semnată a vocabularului englez şi sunt folosite la tot pasul în limba to burn burned burned burning
vorbită. Ele sunt alcătuite dintr-un verb şi o particulă adverbială: to burnt burnt
come out, to bring up, to break out, to fail out, to take in, to shut up, to burst burst burst bursting
to set forth. Foarte apropiate de verbele complexe sunt „verbele cu to buy bought bought buying
prepoziţie obligatorie" (Verbs with Obligatory Preposition), cu alte can could -
cuvinte, verbe care fie că nu pot fi folosite fără o prepoziţie.într-un to cast cast cast casting
context oarecare (to belong to, to rely on, to be accustomed to), fie to catch caught caught catching
că îşi schimbă, într-o măsură mai mare sau mai mică, sensul, în funcţie to chide chid chid(den) chiding
de prepoziţie (to look at - a privi la, to look for - a căuta, to look to choose chose chosen choosing
after - a îngriji de, to look to - a vedea de, a avea grijă de etc.). to cleave cleft cleft cleaving
to cling clung clung clinging
to come came come coming
§ 37. Verbe regulate şi neregulate (Regular and Irregular Verbs). to cost cost cost costing
Pentru a putea conjuga un verb englez la toate modurile şi timpurile to creep crept crept creeping
este necesară cunoaşterea a patru forme de bază: infinitivul, to cut cut cut cutting
]
XXIII
)

to dare dared dared daring may (înv.) might - -

durst to mean meant meant meaning
to deal dealt dealt dealing to meet met met meeting
to dig dug dug digging to mow mowed mown mowing
to do did done doing mowed
to draw drew drawn drawing must - - -
to dream dreamt dreamt dreaming to pay paid paid paying
dreamed dreamed to put put put putting
to drink drank drunk drinking to read read read reading
to drive drove driven driving to rend rent rent rending
to dwell dwelt dwelt dwelling to rid rid rid ridding
to eat ate eaten eating to ride rode ridden riding
to fall fell fallen falling to ring rang rung ringing
to feed fed fed feeding to rise rose risen rising
to feel felt felt feeling to run ran run running
tofight fought fought fighting to saw sawed sawn sawing
to find found found finding to say said said saying
to flee fled fled fleeing to see saw seen seeing
to fling flung flung flinging to seek sought sought seeking
to fly flew flown flying to sell sold sold selling
to forbid forbade forbidden forbidding to send sent sent sending
to forget forgot forgotten forgetting to set set set setting
to forgive forgave forgiven forgiving to shake shook shaken shaking
to forsake fosook forsaken forsaking shall (înv.) should - -
to freeze froze frozen freezing to shear sheared shorn shearing
to get got got getting sheared
(amer.) gotten to shed shed shed shedding
to give gave given giving to shine shone shone shining
to go went gone going to shoe shod shod shoeing
to grow grew grown growing to shoot shot shot shooting
to hang hung hung hanging to show showed shown showing
to have had had having . to shred shred shred shredding
to hear heard heard hearing to shrink shrank shrunk shrinking
to hew hewed hewn hewing to shut shut shut shutting
hewed to sing sang sung singing
to hide hid hidden hiding to sink sank sunk sinking
to hit hit hit hitting to sit sat sat sitting
to hold held held holding to slay slew slain slaying
to hurt hurt hurt hurting to sleep slept slept steeping
to keep kept kept keeping to slide slid slid sliding
to kneel knelt knelt kneeling to sling slung slung slinging
kneeled kneeled to slink slunk slunk slinking
to knit knitted knitted knitting to slit slit slit slitting
knit knit to smell smelt smelt smelling
to know knew known knowing to smite smote smitten smiting
to lay laid laid laying to sow sowed sown sowing
to lead led led leading to speak spoke spoken speaking
to lean leaned leaned leaning to speed sped sped speeding
leant leant to spell spelled spelled spelling
to leap leapt leapt leaping spelt spelt
to learn learnt learnt learning to spend spent spent spending
learned learned to spill spilt spilt spilling
to leave left left leaving spilled spilled
to lend lent lent lending to spin spun spun spinning
to let let let letting span
to lie lay lain lying to spit spat spat spitting
to lose lost lost losing to split split split splitting
to make made made making to spread spread spread spreading

i
XXIV

to spring sprang sprung springing contemporană atât prin număr, cât şi prin frecvenţă şi multitudinea
to stand stood stood standing funcţiilor şi nuanţelor semantice, exprimă „modalitatea" („atitudinea
to steal stole stolen stealing vorbitorului faţă de enunţ") şi sunt „defective" prin aceea că, neavând
to stick stuck stuck sticking toate formele de bază, nu pot fi conjugate la toate modurile şi timpurile.
to sting stung stung stinging Ele mai prezintă şi următoarele particulartităţi:
to stink stank stunk stinking - sunt verbe cu predicaţie incompletă - se cer întotdeauna compli-.
stunk nite printr-un infinitiv, exprimat sau subînţeles: You must go at once.
to strew strewed strewed strewing Must I? Cele mai multe sunt urmate de infinitive scurte;
strewn
- cu excepţia lui to have to, ele nu au infinitiv; to be to este un
to stride strode stridden striding
infinitiv teoretic; must, may etc. sunt forme ale timpului prezent şi
to strike struck struck striking
se traduc în mod convenţional prin infinitive româneşti („a trebui",
to string strung strung stringing
„a putea");
to strive strove striven striving
to swear swore sworn swearing - nici un verb modal-defectiv nu are participiu trecut;
to sweep swept swept sweeping - formele would şi could reprezintă atât preteritul cât şi condiţionalul
to swell swelled swollen swelling verbelor will şi can; formele should şi might se folosesc numai în
to swim- swam swum swimming funcţia de condiţional prezent (altădată aveau şi funcţia de preterit);
to swing swung swung swinging must şi ought to sunt forme ale timpului prezent şi nu au preterit;
to take took taken taking - la persoana a IlI-a singular timpul prezent, verbele modal-defective
to teach taught taught teaching nu primesc -s (he must, she can; dar he has, she is);
to tear tore torn tearing - în propoziţiile interogative, negative şi mixte, ele nu sunt însoţite
to tell told told telling de auxiliarul do, did (Shall J start now? Can it be he?), cu excepţia
to think thought thought thinking lui to have to (Did you have to give it up?).
to thrive throve thriven thriving
to throw threw thrown throwing Lista verbelor modal-defective cu specificarea principalelor lor
to thrust thrust thrust thrusting funcţii:
to tread trod trodden treading a) Shall, should. Shall are valoare modală astăzi mai ales în
to understand understood understood understanding
propoziţiile interogative, implicând necesitatea, oportunitatea etc.:
to wake waked waked waking .
Shall I sum up the whole novel? (Să rezum întregul roman?). In
woke. woke
. perioade mai vechi ale limbii, el putea exprima necesitatea în mod
to wear wore worn wearing
subliniat: Thou shall believe in Milton (Byron) (Trebuie să / Să crezi
to weave wove woven weaving
în Milton);
to weep wept wept weeping
will would - - Should exprimă necesitatea sau obligaţia internă, adesea
to win won won winning oportunitatea: You should obey your brother (Ar trebui /S-ar cuveni
to wind wound wound winding să asculţi de fratele dumitale); You should see the picture (Ar trebui /
to wring wrung wrung wringing Ar fi cazul să vezi filmul); de asemenea, probabilitatea: The child
to write wrote written writing should be in the garden (Copilul trebuie să fie în grădină).
b) Will, would. In propoziţii interogative, will se foloseşte la persoana
a Ii-a pentru ca vorbitorul să afle dorinţa sau intenţia celui căruia i
§ 38. Verbele auxiliare (Auxiliary Verbs), cele cu ajutorul cărora se adresează: Will you take a walk? (Vrei să faci o plimbare?). Dorinţa
se formează anumite timpuri verbale compuse, sunt: şi voinţa pot fi exprimate de will şi în propoziţiile enunţiative: If you
to have, had, had (serveşte la formarea timpurilor Present Perfect, will (Dacă vrei).
Past Perfect, Future Perfect, Conditional Past etc.) Would poate fi folosit în orice fel de propoziţii, Ia toate persoanele,
to be, was, been (serveşte la formarea timpurilor diatezei pasive şi pentru a exprima voinţa, dorinţa sau intenţia: You would not be late?
ale aspectului continuu) (N-ai să întârzii, nu-i aşa?). Ca preterit, would are sensul de „wanted
shall şi will (la formarea timpurilor viitoare)
to": He would not come? (Nu voia să vină).
should şi would (la formarea condiţionalului trecut şi al viitorului
c) Must exprimă fie necesitatea şi obligaţia externă privite din punctul
în trecut; la formarea subjonctivului analitic)
de vedere al vorbitorului (You must help him - Trebuie să-1 ajuţi),
to let, let, let (la formarea imperativului)
may, might (la formarea subjonctivului analitic) fie posibilitatea sau necesitatea logică (He must be working in his study
to do, did, done (la formarea propoziţiilor interogative, negative şi - Probabil că lucrează în biroul său; She must have been very pretty
mixte, astfel: a) He speaks English; b) Does he speak English? c) He in her youth - Trebuie să fi fost foarte drăguţă în tinereţe).
does not speak English; d) Does lie not speak English? dar: Does not Absenţa necesităţii este redată prin needn 't (nu trebuie, nu e cazul)
the boy speak English?) - nu prin mustn 't care exprimă interdicţia în mod subliniat.
d) To have to este un sinonim întrucâtva mai familiar al lui must,
de care se deosebeşte şi prin aceea că exprimă o obligaţie sau necesitate
§ 39. Verbele modal-defective (Modal-Defective Verbs), o „obiectivă" (fără angajarea vorbitorului): You have to observe therule
categorie de verbe extrem de importantă în limba engleză (Trebuie să respecţi regula■- „nu ai încotro", „asta e situaţia").

To have to (alături de to be obliged to etc.) îl poate înlocui pe must
la timpurile la care acesta nu poate fi conjugat, de exemplu la preterit
şi viitorul simplu: / had to begin. I shall have to speak to them.
To have got to este un sinonim pronunţat familiar al lui to have to.
Se foloseşte la Present Perfect: I've got to do it.
e) To be to exprimă necesitatea mai ales ca parte a unui program
dinainte stabilit: He is to return later (Urmează să se întoarcă mai
târziu).
f) Ought to este un sinonim mai „categoric" al lui should: You ought
to help them (Ax trebui / S-ar cuveni / Ar fi de datoria ta să-i ajuţi).
g) Can, could. Can exprimă îndeosebi putinţa, capacitatea,
abilitatea: Can you lift this weight? (Poţi ridica greutatea aceasta?).
In limba vorbită, poate fi folosit ca sinonim al lui may (a putea, a
avea voie): Can I ask you something? (Pot să te-ntreb ceva?).
Could se foloseşte fie ca preterit al lui can (He could not swim -
Nu ştia / Nu putea să înoate), fie ca prezent condiţional al acestuia
(7 couldn't do that - N-aş putea face asta).
La timpurile la care nu poate fi conjugat, can se înlocuieşte prin to
be able to (I had not been able to come - Nu putusem veni).
h) May. might. May exprimă posibilitatea (She may stay therefor
another two days - E posibil să mai stea acolo două zile), permisiunea
(May I smoke here? - Pot fuma aici?) sau nesiguranţa - în propoziţii
interogative (Who may she be? - Cine să fie?). Interdicţia, în
răspunsuri negative la întrebări în care may exprimă permisiunea, se
redă cu ajutorul formei mustii 't (May I smoke here? - No, you mustn 't).
Might este un sinonim atenuat (adesea mai politicos) al lui may (He
might come any minute now — S-ar putea să vină dintr-o clipă în alta).
La timpurile la care nu se poate conjuga, may se înlocuieşte prin
to be permitted to şi to be allowed to (evident, atunci când implică
ideea de permisiune): / had not been allowed to sing (Nu putusem
cânta / Nu avusesem voie să cânt / Nu mi se permisese să cânt).
i) Need. Ca verb modal, need nu se foloseşte în propoziţiile
afirmative, ci numai în cele interogative şi negative, în întrebările
indirecte, precum şi în propoziţiile care conţin cuvinte seminegative
(I need hardly say that... - Nu mai e nevoie să spun că...; Need he
go there? - Trebuie / E nevoie să se ducă acolo?).
j) Dare. Dare se foloseşte fie cu infinitive scurte, fie cu infinitive
lungi; în ultimul caz, el are o forţă modală mai accentuată. în
propoziţiile interogative şi negative nu este însoţit de do, did, dar
tendinţa modernă este de a-1 folosi cu infinitivul lung şi cu auxiliarul:
Don't you dare to do that! (Să nu îndrăzneşti să faci una ca asta!).
k) Şi verbul do, did poate avea o valoare modală şi anume în
propoziţiile afirmative şi exclamative unde subliniază ideea exprimată
de verbul notional: He does know them (Ba da, îi cunoaşte). Do come
earlier! (Te rog, vino mai devreme!).
§ 40. Verbe tranzitive, intranzitive şi reflexive (Transitive,
Intransitive and Reflexive Verbs).
După cum s-a putut vedea din §§ 38-39, o serie de verbe auxiliare
pot îndeplini şi funcţia de verbe modale, astfel: în I am thinking, am
este verb auxiliar (serveşte la formarea timpului prezent continuu),
iar în / am to come later este modal („urmează să", „trebuie"). Dar
„polifuncţionalismul" nu caracterizează numai grupul verbelor
auxiliare şi modale-defective; el se extinde şi la cea mai mare parte
a seriei de verbe „noţionale" sau „principale" (verbe cu valoare
semantică deplină) - şi aceasta, tot în sensul „predicaţiei" (al
XXV
posibilităţii sau imposibilităţii verbelor respective de a avea înţeles
deplin singure sau numai cu o complinire oarecare).
Un mare număr de verbe intranzitive - verbe care, într-un context
dat, nu sunt însoţite de un complement direct - sunt verbe cu predicaţie
completă în sensul că nu au nevoie de nici un fel de complinire pentru
a constitui predicate: Nick is sleeping. The dogs were barking. When
shall he come? Nobody spoke. Everybody wondered. Complinirile
posibile, atunci când există în enunţ, pot fi eliminate fără a prejudicia
valoarea semantică a verbului, de exemplu: Nick is sleeping (in his
room, in the other house, on a chair etc.). The dogs were barking (in
the courtyard, when he went to bed etc.).
Verbele tranzitive - şi ele, foarte numeroase - se cer neapărat însoţite
de un complement direct: I saw him. He dictated the text at a slow
speed. What did you say? Sunt verbe cu predicaţie incompletă (alături
de verbele auxiliare şi modale-defective). Pe de altă parte, un număr
de verbe tranzitive pot fi însoţite de pronume reflexive (myself, yourself
etc.), cu urmarea că ele devin verbe reflexive, dintre care multe pot
fi folosite ca predicate depline, deci ca verbe cu predicaţie completă:
He hurt himself. She had poisoned herself. Do you blame yourself
(for having sucli an opportunity)'!
în marea majoritate a cazurilor, însă, şi verbele intranzitive şi
reflexive au compliniri mai mult sau mai puţin obligatorii: He belongs
to another group. They considered themselves happy. Who is looking
after the children? He flung himself to the grass.
Predicaţia verbelor engleze şi române este departe de a fi concordantă
întotdeauna. Există verbe tranzitive în engleză al căror echivalent
românesc este intranzitiv (to enter a room - a intra într-o cameră),
verbe intranzitive redate prin verbe tranzitive (lie looked at the sketch
- privea schiţa) sau reflexive (he went there - se duse acolo) etc.
Necunoaşterea corespondenţelor exacte între verbele engleze şi române
sub raportul predicaţiei constituie una dintre cele mai importante surse
de erori în folosirea uneia dintre cele două limbi. în dicţionarul de faţă
s-a dat o deosebită atenţie acestor relaţii verbale, realizându-se uneori
situaţii în aparenţă complicate de „tehnică lexicografică", de exemplu:
to damage vb. tr. a pricinui pagube (cuiva), a păgubi (cu ac), a
provoca pierderi (cuiva).
to darken vb. tr. a întuneca, a face întuneric în.
to elate vb. tr. a ridica moralul (cuiva).
to elide vb. tr. (fon.) a elida; a face eliziunea (cu gen.).
to obey vb. tr. a da ascultare (cu dat.); a asculta de; a se supune
(cu dat.).
to go vb. intr. II to ~ against a contrazice (cu ace), a fi contra/
împotriva (cu gen.).
§ 41. Diateza verbului (Voice of the Verb). Verbul englez are două
diateze: diateza activă (Active Voice) şi diateza pasivă (Passive
Voice), având aceleaşi funcţii ca în limba română. Diateza activă arată
că acţiunea este săvârşită de subiectul gramatical al propoziţiei (He
is writing a book - El scrie o carte), iar cea pasivă că acţiunea este
suferită de subiectul gramatical (He has been examined - El a fost
examinat).
în paralel cu situaţia din limba română, timpurile diatezei pasive
din engleză se formează dintr-un timp al verbului auxiliar to be şi
participiul trecut al verbului notional (de conjugat):
sunt (prez.) întrebat / am (being) (Pres.) asked
era (imperf.) auzită she was (Past.) heard
vom fi (viit.) mustraţi we shall be (Future) scolded
XXVI

în general, în diferite limbi modeme, formele pasive ale verbelor
sunt posibile numai atunci când verbul respectiv este tranzitiv la
diateza sa activă (a citi - a fi citit: to read—to be read etc.). Şi limba
engleză respectă acest principiu, dar, pe de altă parte, ea poate forma
contrucţii pasive din verbe intranzitive, îndeosebi din verbe
intranzitive cu prepoziţii obligatorii sau nu, precum şi din verbe care,
la diateza activă, sunt intranzitive faţă de persoane (cum este, de
exemplu, verbul to say - to say something (ac.) to somebody (dat.)):
The children are well looked after (Copiii sunt bine îngrijiţi). / was
answered at once (Mi s-a răspuns de îndată). He is supposed to
deliver a lecture tomorrow (Se presupune că va ţine mâine o prele­
gere). He is said to be too lenient (Se presupune că e prea îngăduitor).
poate fi percepută ca desfăşurându-se în timp etc.), nu se conjugă la
timpurile aspectului continuu:
a) verbele modale, majoritatea verbelor auxiliare, de asemenea: to
belong to, to contain, to hold, to keep, to have („a avea, a poseda"),
to own etc.;
b) verbele percepţiei fizice: to see, to hear, to smell, to taste, to feel
(„a pipăi");
c) verbele care exprimă sentimente şi atitudini: to like, to love, to
hate, to prefer, to dislike, to object etc.;
d) verbele care exprimă dorinţe: to wish, to want, to desire;
e) verbele care denumesc activităţi mentale: to know, to understand,
to see („a înţelege"), to believe, to think („a crede, a socoti, a
considera"), to doubt, to suppose etc.

Conjugarea verbului to ask la toate modurile şi timpurile:

§ 42. Aspectul verbului (Aspect of the Verb). în limba engleză
există două aspecte (aspectul este o categorie gramaticală care, prin
I. THE INDICATIVE MOOD
forme gramaticale distincte, îngăduie să se precizeze cum este
concepută acţiunea verbului în timp): Present Tense
a) aspectul nedefinit (the Indefinite Aspect), prin care se exprimă Indefinite Aspect
acţiunea fără să se sublinieze ideea desfăşurării ei în timp. Timpurile
verbale ale aspectului nedefinit sunt timpurile „obişnuite", de exemplu: Active Voice Passive Voice
He told us his story. They had travelled far and wide. I sliall return / ask (eu) întreb / am asked (eu) sunt întrebat
in no time. Do you often go to the theatre? you ask you are asked
b) aspectul continuu (the Continuous Aspect), prin care se sublini­ he, she, it asks he, she, it is asked
ază desfăşurarea în timp a acţiunii exprimate de un timp verbal. we ask we are asked
Timpurile aspectului continuu se formează dintr-un timp al verbului you ask you are asked
auxiliar to be şi participiul nedefinit (în -ing) al verbului notional (de they ask they are asked
conjugat): What are you doing? (Ce faci? - în momentul de faţă, în
intervalul de timp prezent). When I returned, he was sleeping (Când Continuous Aspect
m-am întors, el dormea - stare în desfăşurare). / have been practising
since four o'clock (exersez de la ora 4). I am asking (eu) întreb / am being asked (eu) sunt întrebat
you are asking you are being asked
he, she, it is asking he, she, it is being asked
§ 43. Modurile (Moods). Atât numărul cât şi denumirea modurilor we are asking we are being asked
din engleza contemporană sunt probleme controversate, variind de you are asking you are being asked
la autor la autor. Pentru scopuri metodologice se poate vorbi despre they are asking they are being asked
existenţa a patru moduri: modul indicativ (the Indicative Mood) - arată
că vorbitorul consideră acţiunea sau starea exprimată de verb ca reală Present Perfect
Indefinite Aspect
(The weather continues fine. John is late. She paints. She is painting.
/ didn't see them. Shakespeare has written 154 sonnets.); modul
I have asked (eu) / have been asked
condiţional (the Conditional Mood) - arată că vorbitorul consideră
am întrebat; (eu) am fost
acţiunea sau starea ca fiind condiţionate sau dezirabile (He would
(eu) întreb întrebat; (eu) sunt întrebat
come if he were invited. I should like to listen to it.); modul subjonctiv
you have asked you have been asked
(the Subjunctive Mood) - arată că vorbitorul consideră acţiunea sau he, she, it has asked he, she, it has been asked
starea ca fiind presupuse, ipotetice (// is necessaiy that you should we have asked we have been asked
look it up. Go there at once lest he should be angry.); modul you have asked you have been asked
imperativ (the Imperative Mood) - exprimă un ordin, o rugăminte, they have asked they tiave been asked
o cerere, o invitaţie etc. (Now look here! Keep silent! Come and
see me.) Continuous Aspect

I have been asking (eu) am

§ 44. Conjugarea verbului (Conjugation of the Verb). întrebat; (eu) întreb
Am menţionat la § 39 că verbele modale-defective, neavând toate you have been asking
formele de bază, nu pot fi conjugate la toate timpurile, şi modurile. he, she it has been asking
La acestea trebuie să adăugăm că există şi verbe noţionale care nu we have been asking
pot fi conjugate deplin - în primul rând o serie de verbe care, datorită you have been asking
înţelesului lor (valoare semantică scăzută, valoare semantică ce nu they have been asking
 XXVII

Preterite Future Perfect

Indefinite Aspect Indefinite Aspect

/ asked (eu) am întrebat; I was asked (eu) am fost întrebat; / sliall have asked 1 shall have been asked
(eu) întrebai; (eu) întrebam (eu) fui întrebat; (eu) eram întrebat (eu) voi fi întrebat (eu) voi fi fost întrebat
you asked you were asked you will have asked you will have been asked
he, she, it asked he, she, it was asked he, she, it will have asked he, she, it will have been asked
we asked we were asked we shall have asked we shall have been asked
you asked you were asked you will have asked you will have been asked
they asked they were asked they will have asked they will have been asked

Continuous Aspect
Continuous Aspect
/ shall have been asking (eu) voi fi întrebat
/ was asking (eu) întrebam / was being asked (eu) eram întrebat you will have been asking
you were asking you were being asked he, she, it will have been asking
lie, she, it was asking he, she, it was being asked we shall have been asking
we were asking we were being asked you will have been asking
you were asking you were being asked they will liave been asking
they were asking they were being asked
Simple Future (Foretelling Future)
Past Perfect
Indefinite Aspect Indefinite Aspect

/ Iiad asked (eu) / had been asked (eu) fusesem / shall ask (eu) voi întreba I shall be asked (eu) voi fi întrebat
întrebasem întrebat you will ask you will be asked
you had asked you had been asked he, she, it will ask he, she, it will be asked
he, she, it had asked he, she, it had been asked we shall ask we shall be asked
we had asked we had been asked you will ask you will be asked
you had asked you had been asked they will ask they will be asked
they had asked they had been asked
Continuous Aspect
Continuous Aspect I shall be asking (eu) voi întreba
you will be asking
1 had been asking (eu) întrebasem; he, she, it will be asking
(eu) întrebam we shall be asking
you had been asking you will be asking
he, she, it had been asking they will be asking
we had been asking
you had been asking Simple Future (Future of Command,
they had been asking Promise and Determination; "Modal" Future)

Near Future Indefinite Aspect

Indefinite Aspect
/ will ask (eu) voi întreba I will be asked (eu) voi fi întrebat
/ am going to ask (eu) am I am going to be asked (eu) sunt you shall ask you shall be asked
he, she, it shall ask he, she, it shall be asked
de gând să întreb; pe cale de a fi întrebat;
we will ask we will be asked
(eu) sunt pe cale de a (eu) voi fi întrebat
you sliall ask you shall be asked
întreba; (eu) voi întreba
they shall ask they shall be asked
you are going to ask you are going to be asked
he, she, it is going to ask he, she, it is going to be asked
Continuous Aspect
we are going to ask we are going to be asked
you are going to ask you are going to be asked / will be asking (eu) voi întreba
they are going to ask they are going to be asked you shall be asking
he, she, it shall be asking
Continuous Aspect we will be asking
you shall be asking
/ am going to be asking etc. (formă mai curând teoretică) they shall be asking
XXVIII

II. THE CONDITIONAL MOOD Continuous Aspect

Conditional Present I be asking (eu) să întreb;

Indefinite Aspect ca (eu) să întreb
you be asking
/ should ask (eu) aş întreba I should be asked (eu) aş fi întrebat he, she, it be asking
you would ask you would be asked we be asking
he, she, it would ask he, she, it would be asked you be asking
we should ask we should be asked they be asking
you would ask you would be asked
they would ask they would be asked b) Preterite
Indefinite Aspect
Continuous Aspect
I asked (eu) să întreb; / were asked (eu) să fiu întrebat;
I should be asking (eu) aş întreba (eu) să fi întrebat; (eu) să fi fost întrebat;
you would be asking (eu) am întrebat (eu) am fost întrebat
he, she, it would be asking you asked you were asked
we should be asking he, she, it asked he, she, it were asked
you would be asking we asked we were asked
they would be asking you asked you were asked
they asked they were asked
Conditional Past
Continuous Aspect
Indefinite Aspect
I were asking (eu) să întreb; (eu) să fi întrebat; (eu) am întrebat
I should have asked 1 should iiave been asked you were asking
(eu) aş fi întrebat (eu) aş fi fost întrebat he, she, it were asking
you would have asked you would have been asked we were asking
he, she, it would have asked he, she, it would have been asked you were asking
we should have asked we should have been asked they were asking
you would have asked you would have been asked
they would have asked they would have been asked c) Past Perfect

Continuous Aspect Indefinite Aspect

I should have been asking I had asked (eu) să fi I liad been asked (eu) să fi
(eu) aş fi întrebat întrebat fost întrebat
you would have been asking you had asked you had been asked
he, she, it would have been asking he, she, it had asked he, she, it had been asked
we should have been asking we had asked we had been asked
you would have been asking you had asked you had been asked
they would have been asking they had asked they had been asked

Continuous Aspect
III. THE SUBJUNCTIVE MOOD
I had been asking (eu) să fi întrebat
The Synthetical Subjunctive you had been asking
(formă rar folosită, învechită - nu însă în engleza americană) he, she, it had been asking
we had been asking
a) Present you had been asking
they had been asking
Indefinite Aspect
1 ask (eu) să întreb; I be asked (eu) să fiu întrebat; The Analytical Subjunctive
ca (eu) să întreb ca (eu) să fiu întrebat
you ask you be asked Indefinite Aspect
he, she, it ask. lie, she, it be asked
we ask we be asked I should (might etc.) ask I should (might etc.) be asked
you ask you be asked (eu) să întreb (eu) să fiu întrebat
they ask they be asked you should ask you should be asked
 XXIX

he, site, it should ask he, she, it should be asked a) activ (Active Infinitive) (to go, to write, to have written, have
we should ask we should be asked seen);
you should ask you should be asked b) pasiv (Passive Infinitive) (to be seen, to have been seen, be seen,
they should ask they should be asked been written).
Schemă a formelor infinitivale ale verbului to ask:
Continuous Aspect
Indefinite Aspect Continuous Aspect
1 should {might etc.) be asking
Indefinite (Present) to ask - a întreba to be asking — a
(eu) să întreb
Active întreba
you should be asking
he, she, it should be asking Indefinite (Present) to be asked — a fi '-
we, you, they should be asking Passive întrebat
Perfect Active to have asked - a fi to have been asking
întrebat - a fi întrebat
IV. THE IMPERATIVE MOOD Perfect Passive to have been asked - -
a fi fost întrebat
Indefinite Aspect
Infinitivul lung permite, în anumite cazuri, intercalarea unui adverb
let me ask! să întreb (eu)! let me be asked! să fiu întrebat (eu)! între particula to şi infinitivul scurt (Split Infinitive - infinitivul cu
ask! întreabă (tu)! be asked! fii întrebat (tu)! adverb intercalat, ad lit. „infinitivul despicat"): tofidly realize - a-şi
let him, her, it ask! let him, her, it be asked! da pe deplin seama, to again come — a veni din nou, to wholly agree
let us ask! let us be asked! - a fi întru totul de acord etc.
ask! let them be asked!
let them ask!
§ 47. Construcţii infinitivale (Infinitive/ Infinitival Constmctions).
Continuous Aspect în engleza contemporană există trei construcţii infinitivale specifice:
a) Acuzativul cu infinitiv (The Accusative with the Infinitive), format
let me be asking! să întreb (eu)! dintr-un substantiv sau pronume în acuzativ şi un infinitiv, după verbe
be asking! întreabă (tu)! care exprimă dorinţa (to wish, to desire, to want), simpatia sau antipatia
let him, her, it be asking! (to like, to dislike, to hate), activităţi ale simţurilor (to see, to hear,
let us be asking! to perceive), activităţi mentale (to know, to believe, to suppose, to
be asking! expect), ideea de cauzativ (to make, to cause, to determine), porunca
let them be asking! (to order, to command): I want you to be more polite (Vreau să fii
mai politicos); I hate you to do that (Nu vreau să faci asta); / saw
him run away (L-am văzut fugind); / believe him to be a great
§ 45. Formele nepersonale ale verbului (Non-personal/Infinite specialist (Cred că e un mare specialist); They ordered him to return
Forms of the Verb). Un număr de forme verbale ale căror echivalente (l-au poruncit să se înapoieze).
sunt tratate ca „moduri" în alte limbi modeme sunt denumite „forme" b) Nominativul cu infinitiv (The Nominative with the Infinitive),
(Forms) în gramaticile limbii engleze (întrucât nu formează format dintr-un substantiv sau pronume Ia nominativ şi un infinitiv,
predicate). Ele sunt: după un număr de verbe ale percepţiei fizice sau mentale la pasiv (to
a) Infinitivul; b) Participiul în -ing; c) Gerund-ul; d) Participiul trecut. see, to hear, to know, to consider, to suppose, to believe etc.), după
verbele to happen, to chance, to prove, to turn out, precum şi după
sintagmele to be likely, to be sure: He was supposed to run another
§ 46. Infinitivul (The Infinitive). Infinitivul englez poate fi: race (Se presupunea că va mai participa la o întrecere); He is known
a) lung (Long Infinitive), cu particula to (to go, to write, to have to liave discovered the new chemical element (Se ştie că el a descoperit
seen); noul element chimic); He happens to be my friend (întâmplarea face
b) scurt (Short Infinitive), fără particulă (go, write, have seen). să fie prieten cu mine, întâmplător e prietenul meu); They are likely
De asemenea, el poate fi: to attend the meeting (Probabil că vor participa la şedinţă).
a) nedefinit (sau „prezent") (Indefinite Infinitive) (to go, to write, c) Infinitivul cu For-To (The For-To Infinitive), format din prepoziţia
go, write); for, un substantiv sau un pronume şi un infinitiv lung: That was a
b) perfect (Perfect Infinitive) (to have gone, to have written, to have riddle for him to solve (Era o enigmă pe care trebuia s-o rezolve el).
seen, have gone, have written, have seen).

Din punctul de vedere al aspectului, el poate fi:
a) nedefinit (Indefinite Infinitive) (to go, to write, to have seen, have
seen);
b) continuu (Continuous Infinitive) (to be going, to be writing, to
Itave been going, have been writing).
Din punctul de vedere al diatezei, el poate fi:
§ 48. Participiul în -ing (The -ing Participle) este reprezentat de
a) Participiul nedefinit (The Indefinite Participle), denumit şi
„participiul prezent" (The Present Participle): going (mergând),
sleeping (dormind), striking (lovind), cu ajutorul căruia se formează
timpurile aspectului continuu (I am reading - citesc, he was dancing
— dansa, G. will be singing - G. va cânta) sau care reprezintă
XXX

complemente circumstanţiale sau atribute (Entering the room, he was § 52. Participiul trecut (The Past Participle). Participiul trecut este
very much surprised to find nobody in - Intrând în cameră, fu foarte o formă care îndeplineşte funcţii caracteristic verbale, fiind de cele
surprins să nu vadă pe nimeni înăuntru; the man sitting in the armchair mai multe ori un element constitutiv al timpurilor compuse (I have
- omul care sade în fotoliu; so doing - procedând astfel, dacă procedezi written, she had recovered, they were askedj, ceea ce îl deosebeşte
astfel etc.) şi b) Participiul perfect (The Perfect Participle): having fundamental de forma omonimică a adjectivului corespunzător (care
gone (plecând, după ce a plecat, întrucât a plecat), having slept exprimă calitatea): in a written (adj.) form, a travelled (adj.) man
(dormind, după ce a dormit, întrucât a dormit etc.), denumind acţiuni (comp. cu he had travelled a lot, în care travelled este participiu).
sau stări care au avut loc înainte de cele exprimate de predicat: Having Uncle verbe engleze au dezvoltat adjective distincte ca formă alături
written the letter, he wentfor a walk (După ce scrise/Scriind scrisoarea, de participii:
se duse să se plimbe); Having spoken to the manager, he didn't think Participii Adjective
it necessary to insist (Întrucât/Deoarece vorbise cu directorul, nu crezu bound j bounden
de cuviinţă să mai insiste). cleft cloven
drunk drunken
loaded laden
§ 49. Construcţii participiale (Participial Constructions): loved beloved
a) Acuzativul cu participiu (The Accusative with the Participle), melted molten
format în acelaşi mod ca şi acuzativul cu infinitiv şi cu acelaşi tip de shrunk shrunken
verbe. Deosebirea faţă de acuzativul cu infinitiv stă în aceea că struck stricken
acuzativul cu participiu implică ideea de durată a acţiunii sau stării: sunk sunken
Isaw him coming (L-am văzut venind, L-am văzut în timp ce venea); Notă. Adjectivele din lista de mai sus au fost şi participii trecute în
b) Nominativul cu participiu (The Nominative with the Participle), perioade mai vechi de dezvoltare a limbii engleze.
format în acelaşi mod ca şi nominativul cu infinitiv şi cu acelaşi tip
de verbe, implicându-se ideea de durată a acţiunii sau stării: He was
seen coming (A fost văzut venind, A fost văzut pe când venea); § 53. Nominativul cu participiu trecut (The Nominative with the
c) Nominativul absolut (The Nominative Absolute), în care un Past Participle) este o construcţie formată dintr-un substantiv sau
participiu nedefinit sau perfect are un subiect al său, diferit de cel al pronume în nominativ şi un participiu trecut cu care se află în raporturi
propoziţiei: The agreement being signed, the participants in the predicative: The operation performed, the patient was carried into
conference withdrew (Acordul fiind semnat / După ce s-a semnat the ward (Operaţia o dată efectuată, pacientul/bolnavul fu transportat
acordul, participanţii la conferinţă s-au retras / au plecat); în salon); The man stood still, his heart broken by the sight (Omul
d) Participiul absolut (The Participle Absolute), în care participiul stătu locului, cu inima zdrobită de cele ce văzuse).
nu are nici o legătură cu subiectul: Weather permitting, we'll go to
the mountains (Dacă ne va permite timpul, vom pleca la munte).
Adverbul (The Adverb)

§ 50. Gerund-ul (The Gerund) este o formă în -ing având atât § 54. Adverbele de mod (Adverbs of Manner) joacă faţă de verbe
caracteristici verbale cât şi substantivale (concomitent, în acelaşi rolul pe care-1 joacă faţă de substantive adjectivele calitative, ceea
enunţ): His leaving so early surprised everybody (Faptul că a plecat ce le permite să aibă grade de comparaţie. Atât gradul comparativ
atât de devreme a surprins pe toată lumea - his e un determinant cât şi gradul superlativ se formează în acelaşi mod ca şi superlativul
nominal iar so early, adverb, un determinant verbal); After walking adjectivelor:
in the park a little he went shopping (După ce s-a plimbat puţin prin quick quicker the quickest
parc, s-a dus să facă cumpărături - after, prepoziţie, arată implicit quickly more quickly the most quickly
că walking e substantiv; in the park şi a little, complemente early earlier the earliest
circumstanţiale, demonstrează funcţia sa verbală). beautifully more beautifully the most beautifully
Gerundul poate fi nedefinit (Indefinite Gerund - going, singing,
Majoritatea adverbelor de mod derivă din adjective calitative, având
fighting, breaking) sau perfect (Perfect Gerund - having gone, having
sufixul caracteristic -ly: beautiful - beautiful/)», natural - natural/y,
sung, having fought, having broken).
nice - nicety, swift - swift/y.

§ 51. Alte forme în -ing. Cuvinte ca sightseeing în „Sightseeing
annoyed her" (Vizitarea oraşului o plictisea) sau reading în
„Reading was part of his programme in the afternoon " (Lectura/Cititul
făcea parte din programul său de după-amiază) sunt substantive verbale
(Verbal Nouns): substantive pentru că îndeplinesc funcţii caracteristice
substantivelor (de categoria 5) şi verbale pentru că au o origine verbală.
Cuvinte ca flying în „Do you belive in the existence of flying
. saucers? " (Crezi în existenţa farfuriilor zburătoare?) sau singing în
„singing bird" (pasăre cântătoare) sunt adjective verbale, comparabile
cu adjectivele relative - atât că originea lor este verbală.
§ 55. Particulele adverbiale (Adverbial Particles) ţin de categoria
adverbelor numai în sensul originii, al provenienţei. Ele nu au valoare
semantică deplină şi îndeplinesc funcţii specifice, formând un tot cu
verbul de care se ataşează - vasta categorie a verbelor complexe
(to give in, to go on, to make up - v. şi § 36).
§ 56. Adverbele determinative (Determinative Adverbs) cele care,
aşezate pe lângă verbe, adjective, sau alte adverbe, nu modifică înţele­
sul acestora, ci doar îl precizează în diferite sensuri, se subîmpart în:
 XXXI

a) adverbe de loc (Adverbs of Place): here, there, everywhere,§ 60. Poziţia prepoziţiilor (Position of Prepositions). în mod
now]\ere, anywhere, upstairs, up, down, at home; obişnuit, prepoziţia precede substantivul sau echivalentul său (at noon,
on the table, from the window, through the forest, by ten o'clock, before
b) adverbe de timp (Adverbs of Time): now, then, formerly, once,
yesterday, last week; them), dar ea poate apărea şi în postpoziţie (mai ales în limba vorbită):
- atunci când corelativul ei este aşezat la începutul unei propoziţii
c) adverbe de cantitate, măsură, grad şi aproximaţie (Adverbs of
interogative: what were you talking about?
Quantity, Measure, Degree and Approximation): much, little, a little,
extremely, quite, nearly, almost; - după un pronume relativ în acuzativ, exprimat sau omis: this is
the man (whom, that) I wanted to tell you about;
d) alte categorii: purposely (arată scopul), that is why (cauza), likely
(probabilitatea) etc. - în propoziţiile relative contrase: the ideas insisted upon;
- atunci când, la începutul propoziţiei, what are sensul de „ceea ce":
what he tried to hint at was perfectly ridiculous;
- în unele construcţii pasive provenite din verbe intranzitive cu
§ 57. Adverbele interogative (Interrogative Adverbs): where?
prepoziţii: his remark was not commented upon;
when? how? how much? how many? why? etc.
- în construcţii infinitivale eliptice: there are other things to pay
attention to (aici to este prepoziţia caracteristică dativului).

§ 58. Adverbele conjunctive (Conjunctive Adverbs) - cele care

leagă între ele propoziţii independente (so, therefore), ca în: He was
a little tired, so he went to bed (Era puţin obosit, aşa că se duse să
se culce).
Prepoziţia (The Preposition)
§ 59. Pentru cei care învaţă limba engleză, prepoziţia constituie unul
dintre cele mai dificile capitole de gramatică, datorită, în primul rând,
faptului că sunt foarte numeroase, că majoritatea au foarte multe
sensuri şi că între unele din ele s-a creat o sinonimie bogată şi subtilă
(ideografică şi stilistică). O grupare impresionantă o reprezintă şi
prepoziţiile obligatorii, mai ales cele care modifică sensul verbelor
(v. § 36). Prepoziţiile pot exprima diferite raporturi:
a) spaţiale (Space Prepositions): at, on, through, by, by the side of,
about, below, above;
b) temporale (Temporal Prepositions): on, at, till, until, before, from, f) de scop (Conjunctions of Puipose, Final Conjunctions): that, so
after;
c) cauzale (Causal Prepositions): because of, on account of, with,
through, of;
d) finale (Final Prepositions): for,
e) de referire (Prepositions Expressing Reference): about, on, of,
concerning, regarding.
Prepoziţiile guvernează cazul acuzativ.
Conjuncţia (The Conjunction)
§ 61. Conjuncţiile pot fi:
1. Coordonatoare (Coordinating Conjunctions)
a) copulative (Copulative Conjunctions): and, as well as, both...
and...;
b) disjunctive (Disjunctive Conjunctions): or, either... or...;
c) adversative (Adversative Conjunctions): but, while, whereas;
d) cauzal-consecutive (Causal Consecutive Prepositions): for,
therefore, accordingly, consequently.
2. Subordonatoare (Subordinating Conjunctions)
a) de loc (Conjunctions of Place): where, wherever;
b) de timp (Conjunctions of Time): before, till, until, after, when;
c) de mod (Conjunctions of Manner): (so) as;
d) de cauză (Conjunctions of Cause): for, because, since, as;
e) condiţionale (Conditional Conjunctions): ;/, provided, unless;
that, lest;
g) concesive (Conjunctions of Concession): though, although;
h) comparative (Conjunctions of Comparison): than, as, as if, as
though;
i) consecutive (Conjunctions of Result): that, so that;
j) alte conjuncţii: that (în propoziţii completive directe, subiective
şi atributive).

SINTAXA

Tipuri de propoziţii (Types of Sentences and Clauses)
§ 62. Propoziţiile în sensul de sentences (termen care se referă
îndeosebi la propoziţiile independente iar, pe de altă parte, poate să
însemne „fraze") pot fi clasificate astfel din punctul de vedere al
modalităţii:
a) enunţiative (Declarative Sentences, Statements): Thomas Malory
is the author of Morte Darthur; She didn't utter a word;
b) interogative (Interrogative Sentences): Did you speak to the
secretary?
în cadrul propoziţiilor interogative se disting:
- întrebările generale (General Questions): Have you got a match?
-întrebările speciale (Special Questions): When did he ring you up?
What is he doing there?
- întrebările alternative (Alternative Questions): Shall I take the train
or the bus?
- întrebările disjunctive (Disjunctive Questions) (formate dintr-un
verb auxiliar sau modal şi pronume; sunt negative când enunţul este
afirmativ şi afirmative cântl acesta este negativ): You've met him,
haven't you? You can speak English, can't you? You speak English,
XXXII

don't you? Your brother-in-law learns French, doesn't he? He's Topica (Word-Order)
sleeping, isn't he? John is not sleeping, is he? She can do it, can't
she? Roses bloom in May, don 'tthey? It doesn 't snow in November, § 64. în engleza contemporană, ordinea cuvintelor în propoziţie este
does it? destul de strictă şi orice modificare a ei poate duce la greşeli, schimbări
c) imperative (Imperative Sentences): Get out! Go on! Stop talking! de sens sau de stil şi modalitate. Schemele de mai jos nu reprezintă
Give me a helping hand, please. dacât un punct de plecare pentru studierea problemei.
d) exclamative (Exclamatory Sentences): What a gorgeous sight it
was! Isn 't she lucky! He does speak English! a) Topica în propoziţiile enunţiative
în sensul de clauses (elementele alcătuitoare ale frazelor), propo­ 0 I Subiect II Predicat III Compl. IV Compl.
ziţiile se împart în a) independente (Independent Clauses) - când
Compl. circ. (i., d.,prep.) circ.
raportul dintre ele în frază este un raport de coordonare, şi b) regente
sau principale (Main/Principal Clauses) şi subordonate (Subordinated He sprained his left leg yesterday
Clauses) - când raportul este de subordonare. Propoziţiile subordonate Yesterday he sprained his left leg
corespund, în linii mari, celor din limba română: subiective, 1 gave him a hint
predicative, completive directe etc. Every
Notă. Am exclus din prezentul compendiu de gramatică tratarea părţilor morning he used to go to the
de propoziţie întrucât, la nivelul la care a fost acesta conceput, clasificarea şi Mary didn't say such a beach
analiza lor nu prezintă un interes deosebit. thing
Everybody should
know the truth
Acordul dintre subiect şi predicat about it
(Agreement between Subject and Predicate)
b) în propoziţiile interogative
§ 63. Ca regulă generală, verbul care reprezintă predicatul sau întrebări generale
formează partea personală a acestuia se acordă în număr cu
subiectul: He is playing with the other boys. They are playing on .-. 0 I II III IV
the lawn. John speaks fluently. vb. aux.,mod. S P c C.c.
Dintre numeroasele excepţii sau situaţii „aparte" pot fi menţionate Did you see Mr Jones last week?
următoarele: Have the pupils had any trouble
a) Se acordă cu verbul la singular. with it?
- unele substantive-denumiri de ştiinţă la plural: dynamics, physics, Can his sister spell yet?
mathematics, ca în: Is physics difficult? Must I re-write the whole
- unele substantive-denumiri de jocuri: billiards, skittles, nine-pins, text now?
ca în: Skittles requires muscular force;
- unele denumiri de boli: measles, mumps, ca în: Measles is catching;
- substantivul news, ca în: What's the news? întrebări speciale
- două sau mai multe substantive legate prin conjuncţia and dar
0 0 I II Ill IV
caracterizând o aceeaşi persoană sau noţiune: By his death, a great
Cuvânt vb. aux., S P c Cc.
philosopher and writer was lost;
interog. mod.
- două substantive la singular legate prin either... or..., neither...
nor..., not only... but also..., as well as...: Neither Mary nor her sister What did you tell him about it last night?
knows them; Who can — give me another
- adjectivele each, every, either, neither (cu substantiv) şi pronumele instance?
each, either, neither, somebody (şi alte pronume compuse de acelaşi How
tip): Each plant has its scientific name; Is there anybody in the much does it cost?
parlour? Each influence and relationship has been duly considered; Where are we . supposed
Neither was acceptable; to meet?
Whom do they mean?
- când, într-o serie de substantive, primul este la singular, acesta e
precedat de there is: There is a map and two books on the desk.
b) Se acordă cu verbul la singular şi la plural:.
c) în propoziţiile imperative
- pronumele none: None of them knows/know the answer;
- what, who (în funcţie de situaţie): What is that? What are those? I II III IV
Who is there? Who are there?
c) Se acordă cu verbul la plural:
(S) P c C.c.
- substantivele colective: The government are going to attend the Take off your coat!
ceremony; Answer the question at once!
- substantivele pluralităţii: There are many people who agreed to Give me your umbrella
the proposal. (You) go and see to it!

Să se reţină poziţia complementelor circumstanţiale de timp
exprimate prin adverbe de timp nedefinit şi frecvenţă (Adverbs of
Indefinite Time and Frequency) - ever, never, always, rarely, seldom,
frequently, often etc.:
a) între subiect şi predicat atunci când verbul este la o formă simplă
(excepţie face însă verbul to be): They often came to our place; I
seldom read in the evening; He is never late;
b) între verbul auxiliar sau modal şi verbul noţional: She had never
been there; I'll always remember that; I could never understand such
an attitude (dar: Did you ever see the like?).
Corespondenţa timpurilor (Sequence of Tenses)
§ 65. Dintre numeroasele reguli privind corespondenţa timpurilor
verbale din limba engleză, cele mai importante sunt următoarele:
1) Un timp prezent (Present, Present Perfect) din propoziţia prin­
cipală poate fi însoţit de orice timp (cerut de logica şi intenţiile
enunţului) în propoziţia subordonată: / think he was wrong; I think
he is wrong; Are you sure that she has arrived here? I bet he won't
come off victorious;
2) Un timp trecut (Preterite, Past Perfect) din principală este, în
general, însoţit de un alt timp trecut în secundară, şi anume:
- preterit + preterit pentru acţiuni simultane: I understood he was
;'// (Am înţeles că e bolnav); Did you see him when he was leaving
the precincts?
- preterit + Past Perfect pentru a exprima anterioritatea: He said
he had crossed the river on foot (Spunea că a străbătut/că străbătuse
râul cu piciorul);
- preterit sau Past Perfect + Future-in-the Past (viitorul trecutului,
identic ca formă cu prezentul condiţionalului) pentru a exprima
XXXIII
posterioritatea: He announced that he would not participate in the
race (A anunţat că nu va lua parte la cursă).
Verbul din secundară poate fi la prezent, atunci când face parte
dintr-un enunţ exprimând un adevăr general (ştiinţific etc.): Who
proved that the Earth is round?
Propoziţiile secundare relative, comparative, cauzale şi altele câteva
nu sunt condiţionate temporal: Did you meet the man who is going
to speak tonight? Last year lie was in poorer health than he is now;
I didn't mention the problem to him, for I'll see him later today.
3) în propoziţiile temporale şi condiţionale, viitorul din propoziţia
principală este însoţit
- de timpul Present pentru a exprima simultaneitatea: I'll call on
him when I can (când voi putea, când pot);
- de timpul Present Perfect pentru a exprima anterioritatea: I'll go
shopping when I have finished watering the flowers (după ce voi fi
terminat / voi termina / termin cu stropitul florilor).
Excepţiile sunt comparabile cu cele de la pct. 2).
4) Condiţionalul prezent din principală cere un preterit în secundară:
I should help him if I could (L-aş ajuta dacă aş putea); He would do
it if he were not so busy (Ar face-o dacă nu ar fi atât de ocupat);
5) Condiţionalul trecut din principală cere un Past Perfect în
secundară: / should have helped him if I had been able to (L-aş fi
ajutat dacă aş fi putut); He would have done it if he had not been so
busy (Ar fi făcut-o dacă n-ar fi fost atât de ocupat);
6) în propoziţiile finale se foloseşte may atunci când în principală
există un timp prezent, viitorul sau imperativul: I'll start earlier (so)
that he may still meet me there (Voi pleca mai devreme, pentru ca
el să mă mai întâlnească acolo);
7) în propoziţiile finale se foloseşte might (sau should în propoziţii
finale negative) dacă în propoziţia principală verbul este la preterit:
She hid the jam lest Mary should find and eat it (Ascunse gemul ca
nu cumva Mary să-1 găsească şi să-1 mănânce).
 A. a1 [ei], pi. A's, a's [eiz] s. 1. A, a, prima literă a alfabetului englez; a capital /
large A A mare; a little / small a a mic; it is spelt with two a's se scrie cu doi a; from
A to Z de la A la Z, de la alfa la omega, de la început până Ia sfârşit, de sus până jos.
din fir în păr; cu desăvârşire, în întregime; (fa/u.) not to know A from B, not to know
a large A from a bull's foot a nu şti nimic, a ii cu desăvârşire neştiutor; a fi prost, a fi
bătut în cap; (fam.) A1, (amer.) A number one, A No. 1 dc prima clasă, minunat, straşnic,
grozav. 2. (amer.) foarte bine, zece, nota cea mai mare pentru o lucrare şcolară; straight
A foarte bine. nota maximă pe toată linia / Ia toate materiile. 3. (muz.) (nota) Ia; A major
la major; A flat la bemol; A sharp la diez.
a2; an [ci, mo.forme tari; o, an, n forme slabe] (a înaintea consoanelor în afară de h
mut, an înaintea vocalelor, în afară de cete cu sunet semivocalic; a man, a horse; an
hour, an eagle; a youth, a world, a one, a writ) art. nehot. 1. (cu funcţie anticipativă)
un, o; a boy un băiat; a girl o fată; a table o masă; an eye un ochi; a man and (a) woman
un bărbat şi o femeie; a chain and anchor un lanţ cu ancoră; a Mortimer un Mortimer.
2. (cu funcţie generică; de cele mai multe ori se traduce prin articolul hotărât românesc)
a dog is an animal câinele este un animal. 3. (înaintea unor substantive-nume predicative;
de cele mai multe ori nu se traduce) un, o; he is a student este student. 4. un (anume),
o (anume); I know a Doctor Johnson cunosc (pe) un anume doctor Johnson. 5. un
(acelaşi), o (aceeaşi); of a size dc o (aceeaşi) mărime sau măsură. 6. (cu funcţie numerică)
un.o; un (singur), o (singură); a hundred o sută; it costs a penny costă un penny; I don't
understand a word nu înţeleg un (singur) cuvânt. 7. (în funcţie numeric-distributivă;
în acest sens a şi an reprezintă, de fapt, forme slabe ale prepoziţiei on; deseori nu se
traduce) pe; într-un, într-o; twice a day dc două ori pe zi; 10 shillings a dozen zece
şilingi duzina. 8. un (al doilea), o (a doua): a Byron un (al doilea) Byron. 9. (într-un
număr de construcţii şi expresii a căror traducere românească nu-l păstrează) a fine
excuse! frumoasă scuza!; what an idea! ce idee!; a few câţiva, câteva; a great deal
mult(ă); a great many mulţi, multe: to be in a hurry a fi grăbit; to have a mind to a
vrea să, a avea chef să; to be in a rage a li furios; many a hundred multe sute. 10. (într-nu
număr de construcţii a căror traducere românească îl păstrează cu schimbarea ordinei
cuvintelor) such a man un astfel de om; so wise a man un om atât dc înţelept; too lazy
a boy un băiat prea leneş; half an hour o jumătate de oră.
a3 [?I prep. (formă slabă a prep. oii) folosită ca prefix în adj. pred. şi adv. ca abed,
alive, afoot, ashore şi în expresii ca to go a-begging a umbla cu cerşitul, a cerc dc pomană
sau to go a-hunting a pleca la vânătoare.
aardvark ['a:dvu:k[ s. (zool.) furnicar-african (Orycteropus afer).
aard-wolf ['a:dwulfj s. (zool.) lup-dc-pământ (Proteles cristalus).
Aaron I'eoran] s. 1. prelat, înaltă faţa bisericească. 2. (si.) vânzător ambulant. 3. (sl.)
the ~ şeful (u/iei bande de hoţi).
Aaron's rod ['sarenz'rod] s. (bot.) lumânărică (Verbăscum trapsus).
aba ['aebs] s. (arab) 1. ţesătură din păr dc cămilă sau de capră. 2. pelerină (fără mâneci,
purtată de arabi).
abaa [ei'ba:] s. (fam.) 1. nesindicalist. 2. student care nu face parte din vreo asociaţie.
abaca ['zeboko] s. 1. (bot.) cânepă dc Manila (Musa textilis). 2. (text.) manila, fibre dc
manila.
abacist ['asbosist] s. calculator, socotitor (care foloseşte un abac etc.).
aback [o'baskj adv. înapoi, îndărăt. în urmă; în dos: to stand ~ from a se ţine departe
dc, a se feri dc: to take (all) ~ a lua prin surprindere; a zăpăci: a uimi, a ului, a năuci;
to be taken ~ a fi luat pe neaşteptate; a fi surprins sau buimăcit / zăpăcit / năucit; a se
fâstâci, a se pierde, a-şi pierde cumpătul; (mar.) to lay ~ a contrabraţa, a masca (velele).
abacus ['^bokos]./;/. abacuses [-iz] sau abaci ['a^bosai] s. 1. (mat.) abac, nomogramă,
calculator universal, socotitoare. 2. (arhit.) abacă, partea dc sus a capitelului. 3. (mine)
jgheab pentru spălarea aurului.
Abaddon lo'basdan] s. 1. (bibi.) Abaddon, îngerul întunericului. 2. (şijig.) iad, gheenă.
abaft [o'bcd't] (mar.) I. adv. la pupa; aproape dc pupa. II. prep. înapoia (cu geu.),
îndărătul (cu gen.); ~ the beam înapoia traversei ancorei.
abaiser [o'bcisor] s. negru animal (praf negru obţinut prin calci/tarea oaselor),
abaka j'ffibsko] s. v. a b a c a .
abalienate [aîb'cilioneit] vb. tr. 1. (jur.) a aliena, a înstrăina. 2. (fig. înv.) a înstrăina,
a pierde, a îndepărta dc Ia sine.
abalienated [-id 1 adj. 1. (jur.) alienat, înstrăinat. 2. (med.) alienat mintal; senil.
abalienation [je-cilia'neijon] s. 1. alienare, înstrăinare. 2. alienaţic (mintală); senilitate.
abampere [sb'îempea1"] s. (electr.) amper absolut.
abandon I. [o'basndon] vb- A. tr. 1. a lăsa, a abandona, a părăsi, a lepăda; (mar.) to ~
ship a abandona vasul. 2. a renunţa la, a se lepăda de, a lăsa Ia o parte. 3. (înv.) to ~
over a lăsa (în seama), a încredinţa. B. refl. to ~ oneself to a se lăsa dus de, a se lăsa
târât dc, a se lăsa în voia (cu geu.). a se deda (cu dat.); to ~ oneself to despair a sc lăsa
pradă deznădejdii / cuprins dc desperare; to ~ oneself to the idea of a se lăsa furat de
ideca (cu gen.), a se lăsa pradă ideii de (a). C. intr. (sport) a abandona. II. [o'beendon şi
pronunţia franceză) s. dezinvoltură; abandon; uitare de sine.
abandoned [-d] adj. 1. părăsit, abandonat, lăsat (deoparte, la o parte); lepădat; lăsat
baltă / în paragină / la voia întâmplării, neîngrijit; dat uitării; ~ to despair pradă deznădejdii,
cuprins dc desperare. 2. desfrânat, destrăbălat, stricat; pierdut; nestăpânit; an ~ wretch
un ticălos fără leac, un nelegiuit; an ~ woman o femeie pierdută / stricată; ~ laughter
râs nestăpânit.
abandoned call [o'brendond rko:l] s. (tel.) convorbire telefonică anulata.
abandonee [oiba^ndo'ni:] s. 1. (jur.) agent de asigurare în folosinţa căruia se lasă
încărcătura asigurată a unui vas naufragiat sau epava. 2. (jur.) cesionar. 3. (pop.)
vagabond, om fără căpătâi.
abandoning [o'bEendonin] s. v. a b a n d o n m e n t (1,2).
abandonment [o'ba^ndanmont] s. 1. lăsare, părăsire, neglijare, uitare, abandonare.
2. părăsire, renunţare. 3.v, a b a n d o n (II). 4. (jur.) renunţare la o acţiune, retragere a
unei acţiuni. 5. (jur.) abandon.
abarticulation ['a?boitikju'lci/n] s. 1. (anat.) diartroză. 2. (med.) scrântirc, luxaţie.
abase [o'bcis] vb. A. tr. 1. a înjosi, a umili, a degrada. 2. (înv.) a coborî, a micşora,
a retrograda (în rang etc.) 3. (înv.) a coborî, a lăsa în jos (ochii). B. refl. a sc înjosi, a se
umili.
abasement [-mont] s. 1. înjosire, degradare, umilire; umilinţă. 2. (înv.) coborâre*
micşorare, retrogradare.
abash [s'bîe/J vb. tr. 1. a ruşina; a face dc ruşine / de râs / dc ocară, a da dc ruşine.
2. a tulbura, a face să-şi piardă cumpătul, a stânjeni, a pune în încurcătură.
abashed [-t] adj. (at) fâstâcit, stânjenit, ruşinat (dc, din cauza).
abashment [-mont] s. 1. ruşine, ruşinarc. 2. încurcătură, jenă, zăpăceală, stinghereală.
abasia [o'bcizio] s. (med.) abazic.
abask [o'btKsk] adv. (prăjindu-se) Ia soare, (scăldându-se) în soare.
abatable [o'bcitobll adj. (jur.) care poate fi anulat/ abrogat.
abate [o'bcit] vb. A. tr. 1. a slăbi, a micşora (intensitatea, activitatea etc.); a domoli,
a alina, a ostoi, a ogoi (durerea etc.); a face să înceteze (zgomotul etc.). 2. a coborî, a reduce,
a micşora, a scădea (preţuri, impozite etc.). 3. (jur.) a anula, a abroga, a aboli. 4. a curma;
a pune capăt (cu dat.), a înlătura (un abuz etc.). 5. a toci (ascuţişul). 6. a ciopli (o piatră).
7. (metal.) a desface, a slăbi; a supune tratamentului dc revenire. B. intr. (despre furtuni,
epidemii, dureri etc.) a se micşora, a scădea, a sc calma, a slăbi, a se potoli, a sc linişti,
a sc domoli.
abatement [-mont] s. 1. micşorare, slăbire, domolire, scădere; uşurare, atenuare; potolire,
alinare, ostoire, ogoirc. 2. reducere, scădere, descreştere, diminuare, micşorare; rabat.
3. (jur.) anulare, abrogare, abolire. 4. curmare, încetare. 5. talaş; aşchii.
abater f-3r] s. (tehn.) amortizor.
abat-jour [uTbo'3U3rj s. (jr.) abajur.
abat(t)is [sg. 'aîbotis, -ii:, pi. -i:z] s. sg. si pi- (mii.) abatiză, palanca.
abat(t)ised [o'bstist] adj. apărat cu abatiză / palanca.
abattoir fi£ebo'two:r] s. (fr.) abator, zalhana.
abat-voix [ia?ba?'v\vu: si pronunţia franceză] s. (fr.) (arhit.) ecran acustic.
abaxial [geb'a^ksiolj adj. abaxial.
abb [a3b] s. (text.) 1. urzeală, natră. 2. deşeuri de lână.
abba ['xhs] s. v. a b a .
abbacînate
abbacinate [o'ba^sincit] vb. tr. (ist.) a orbi, a face să orbească (cu ajutorul unei bucăţi
de metal înroşite la foc).
abbacy ['rebosij s. 1. rang / titlu / funcţie de abate. 2. abaţie; proprietate sau administraţie
a unei abaţii / mănăstiri.
abbatial [o'bci/ol] adj. de abate; de abaţie.
abbatis [a'baîtis j s. v. a b a 11 i s .
abbe ['jebei şi pronunţia franceză] s. (fr.) v. a b b o t .
abbess ['zebis, 'a^besj s. 1. stareţă, egumenită, superioara unei mănăstiri. 2. (fa/u.)
directoare de pensionat.
abbey ['a?bi] ş. 1. abaţie, mănăstire. 2. v. a b b e y c h ti r c h . 3. (în Anglia) locuinţă
somptuoasă, fostă abaţie.
abbey church [~ 't/s.'t/J ş. biserică a unei mănăstiri.
abbey lands [~ 'lsendzj ş. pi. pământuri / domenii / proprietăţi mănăstireşti.
abbey lubber [~ 'lAb3r] s. 1. călugăr leneş. 2. leneş, trântor, pierde-vară.
abbey man |~maen],p/. abbey men [~mcn] s. călugăr.
abbot [ 'aebgt] s. abate, stareţ, egumen; (înv. glumeţ) ~ of unreason / misrule conducă­
torul petrecerilor de Crăciun.
abbotcy [-si] s. (rar) v. a b b a c y .
abbotship [-/ip] s. v. a b b a c y (1).
abbreviate I. [o'bri:vieit] vb. A. tr. l.aprcscurta,aabrcvia.2. (mat.) a reduce (fracţii).
B. intr. a folosi prescurtări. II. [o'briviitj adj. 1. scurtat. 2. (relativ) scurt.
abbreviated [o'bri:vicitid| adj. 1. abreviat, prescurtat. 2. (despre vesminte) sumar.
3. (bot.) oprit în creştere, abreviat.
abbreviation [oibri:vi'ci/on] s. 1. prescurtare, abreviere; abreviaţie. 2. (mat.) reducere
(a unei fracţii). 3. (muz.) abrcvialură.
abb wool l'seb \vul] s. v. a b b (2).
ABC ['ei'bir'si:, 'eibk'si:] s. 1. alfabet. 2. abecedar. 3. noţiuni elementare/ rudimentare;
clemente, baze; introducere; ~ of chemistry chimia elementară, noţiuni elementare de
chimie; to be only at the ~ of a fi numai la primele noţiuni de; like~, as easy as ~ foarte
uşor, extrem de simplu, simplu ca bună ziua. 4. indicator alfabetic al itinerariilor
trenurilor, mersul trenurilor.
ABC book ['eibi:'si: buk] s. abecedar.
ABC guide [~gaid] s. v. A B C (4).
ABC Powers Hpauoz] s. pi. Argentina, Brazilia şi Chile.
ABC scholar [~ .skotor] ş. elev din clasele inferioare / din cursul inferior.
Abderite [ra?bdorait] s. (fig-, fam.) nătâng, tont, nătărău.
abdicant I'Ecbdikont] s. v. a b d i c a t o r .
abdicate [ra?bdikeit] vb. A. tr. a abdica de la (tron); a abdica de Ia (principii); a renunţa
la (un drept etc.); a demisiona din postul de, a-şi da demisia din; the king had ~d his
throne in favour of his son regele abdicase de la tron în favoarea fiului sau. B. intr.
1. a abdica, a demisiona. 2. a renunţa.
abdication ['aîbdi'kci/sn] s. 1. abdicare (şiftg.). 2. depunere a unui mandat. 3. demisie.
4. (jur. rar) dezmoştenirc. 5. repudiere.
abdicator ['a^bdikcito1'] s. persoană care abdică.
abditory f'aebdîtori] s. (rar) ascunziş, ascunzătoare, tainiţă.
abdomen ['abdomen; aDb'douman, -min, forme folosite în general de medici] s. (anat.)
abdomen, pântece, burtă.
abdominal [asb'dominl] «4A 1« (anat.) abdominal, de pântece. 2. (iht.) cu aripioarele
abdominale pe pântece.
abdominal cavity [~ 'kaoviti] s. (anat.) cavitate abdominală.
abdominal fever [~ 'fi:v3rJ s. (med.) febră tifoidă, tifos abdominal.
abdominal walls [~ Vo:lz] s. /;/. (anat.) pereţi abdominali.
abdominothoracic [a3b'dominoupC:>:'ra;sik] adj. (anat.) abdomeno-toracic.
abdominous [asb'dominos] adj. 1. (anat.) v. a b d o m i n a l (1). 2. (fam. rar) pântecos,
burduhănos.
abduce [a.'b'dju:s] vb. tr. 1. (anat. înv.) v. a b d u c t (1). 2. (fig.) a îndepărta, a abate.
abducent muscle [eeb'djmsont 'nusl] s. (anat.) muşchi abductor.
abduct [asb'dAkt, ob-J vb. tr. 1. (fiziol.) a abduce; a deriva. 2. (jur.) a răpi, a fura
(o persoană).
abduction [asb'dAk/on, 3b-] adj. 1. (anat.) (despre muşchi) abductor. 2. Our.) răpitor,
persoană care răpeşte (pe cineva).
abeam [a'bimi] adv. (mar.) Ia travers.
abecedarian [leibisi'deorisn] I. adj. 1. aranjat în ordine alfabetică, alfabetic. 2. elementar,
simplu. II. s. (mai ales amer.) 1. persoană care învaţă buchile. 2. începător, novice,
învăţăcel. 3. dascăl, îndrumător.
abecedarimn [Tcibi:si:'de3riom],pl. abecedaria [ieibi:si:'dfîorio] s. abecedar.
abecedary [tcibir'sird^ri] I. adj. 1. alfabetic. 2. neînvăţat, neinstruit.
3. v. a b e c e d a r i a n (I). II. s. 1. abecedar. 2. începător, novice.
abed [o'bed] adv. 1. culcat (în pat), în pat, în aşternut; Ia pat; spre pat. 2- în durerile
facerii.
abele b'bi:l, 'cibolj s. (boţ.) plop-alb (Populus alba).
abel tree ['cibal'tri:] s. v. a b e l e .
aber J'cibo', 'asba1"] s. (mai ales cuvinte compuse) confluenţă (a două râuri).
aberdavine [lasbodo'vainl s. v. a b e r d e v i n e .
aberdevine [.Eeboda'vain] s. (omit.) scatiu (FringiUa spinus),
Aberdonian [-a.'b:>'doimtenl s. locuitor din Aberdeen.
aberrance [o'berons] s. 1. greşeală, abatere, deviere de la drumul drept, rătăcire,
îndepărtare. 2. (biol.) abatere de la tipul normal.
aberrancy [a'ber^nsi] s. v. a b e r r a n c e .
aberrant [o'beront] adj. 1. aberant, care sc abate, care se îndepărtează, care deviază.
2. (biol.) diferit de tipul normal, anormal, aberant.
aberrate I'aeborcit] vb. intr. (rar) a se rătăci, a sc abate din cale.
aberration basba'rcijbnj s. 1. deviere, îndepărtare de la calea obişnuită / de la calea
(cea) dreaptă. 2. aberaţie; rătăcire a minţii, întunecare; mental ~ a) rătăcire a minţii; b) (jur.)
demenţă. 3. greşeală, rătăcire. 4. (ftz., astron. etc.) aberaţie, deviaţie, deviere; (astron.)
annual ~aberaţie anuală; (astron.) daily /diurnal ~aberaţie diurnă. 5. (biol.) structură
anormală; anomalie.
aberrational [s\] adj. aberant, de aberaţie.
aberration angle [asba'rcijbn 'asnglj s. (ftz., astron.) unghi de aberaţie.
abet [a'bct] vb. tr. 1. a încuraja, a îndemna (la ceva rău); a aţâţa, a instiga; to ~ smb.
in a crime a instiga pe cineva Ia crimă; (jur.) to aid and ~ smb. a fi complicele cuiva.
2. a încuraja (un viciu, o crimă).
abetment [-niant] s. aţâţarc, instigare, încurajare (la ceva rău).
abettal [-1] s. v. a b e t m e n t .
abetter [-9r] s. v. a b e t t o r .
abetting [-in] I. s. v. abetment; (jur.) aiding and ~ complicitate. II. adj. de aţâţarc,
aţâţător, de instigare, instigator; de complicitate.
abettor [-or] s. 1. aţâţător, instigator; autor moral; the ~is worse than the doer autorul
moral c mai vinovat decât făptaşul. 2. (jur.) complice.
abevacuation ['a;bi<vEekju'ci/<-?n] s. (med.) evacuare parţială.
abeyance [o'beisns] ş. stare de suspensie / aşteptare; suspendare temporară; situaţie
neclară; stare latentă; inactivitate; lăsare în suspensie, abrogare temporară (a unei legi);
extincţie (a unui drept); vacanţă (a unui post); in ~ a) în suspensie, în aşteptare; b) (despre
bunuri, moşteniri etc.) vacant, fără stăpân, ncocupat; (despre titluri ereditare) vacant,
fără pretendent; c) (despre legi etc.) suspendat temporar; d) în stare latentă; (despre
legi etc.) to fall into ~ a fi suspendat (pentru un timp); the matter is still in ~ chestiunea
e încă în suspensie / c încă ncrczolvată.
abeyancy f-i] s. v. a b e y a n c e .
abeyant [o'beiont] adj. 1. (despre bunuri etc.) vacant, fără stăpân. 2. în suspensie,
nerczolvat.
abhor [ob'ho:rJ vb. tr. 1. a uri, a detesta, a nu putea suferi, a avea oroare de; a privi
cu scârbă / dezgust, a-i fi scârbă de. 2. a dispreţui. 3. (înv.) a scârbi, a umple de scârbă.
abhorrence [sb'hor^ns] s. 1. (of, to) scârbă, silă, oroare (de), aversiune, dezgust, ură,
dispreţ (pentru, faţă de); to hold in ~ a nutri scârbă/ aversiune faţă de. 2. urâciune, lucru
care provoacă scârbă etc.
abhorrent [ob'horant] adj. 1. (to) respingător, scârbos, dezgustător, execrabil (pentru
cineva). 2- ~ to / from incompatibil cu; necorespunzător, opus, contrariu (cu dat.)
abhorrer [ob'ho:ror] s. 1. (rar, of) dispreţuitor; duşman (cu gen.) 2. Abhorrers poreclă
dată regalistilor care sub Charles II şi-au manifestat dispreţul faţă de convocarea
parlamentului (1679).
abichite ['febikaitj s. (mineral.) abihit.
abidance [o'baidansl s. 1. (at, in) şedere, stat; domiciliere (în). 2. ~ by respectare
(a unei legi etc.); supunere Ia; încadrare în; ~ by rules respectare a regulilor, supunere
la reguli.
abide [9'baid],paşt şi part. trec. abode [p'boud], mai rar abided [o'baidid] vb. A. intr.
l.asta; a rămâne, a zăbovi; a trăi, a locui; to ~ with smb. a sta Ia /cu cineva; t o ~ a t /
in / on a place a rămâne / a sta într-un Ioc; to ~ in a town a locui / a trăi într-un oraş.
2. a continua, a stărui, a persista. 3. a aştepta, a răbda, a suporta; I cannot ~ nu pot aştepta.
4. to ~ by a) a rămâne credincios / fidel / statornic (cu dat.), a menţine, a stărui în; I ~
by what I have said rămân Ia cele ce am spus, nu retractez ceea ce am spus, menţin
cele spuse: to ~ by a promise a-şi ţine promisiunea; to ~by the consequences a-şi lua
răspunderea, a trage consecinţele; b) a sc bizui pe, a se baza pe, a se sprijini pc;'to ~ by
the law a sc sprijini pe lege; a sc supune, a sc conforma legii; c) a sc mulţumi cu. B. tr.
1. a aştepta; a fi în aşteptarea (cu gen.); he abode his time / opportunity aştepta un
prilej favorabil. 2. a suporta, a suferi; a răbda, a înghiţi; they could not ~him nu-I puteau
suferi; to ~ the consequences a suporta consecinţele. 3. a rezista la; to ~ the test a rezista
Ia probă / încercare.
abiding [-in] I. adj. statornic;-trainic, durabil; continuu, permanent; neschimbător,
nestrămutat, constant. II. s. 1. şedere, domiciliere. 2. stabilitate, trăinicie; stăruinţă,
permanenţă,constanţă.3.~by v. a b i d a n c e by (2).4.aşteptare.5.(si.)ascunzătoare.
abies [.a?bii:z, 'ei-] s. (bot.) brad (Abies sp.).
abietene [rEebiti:n] s. (chim.) abietin.
abietin(e) ['asbiotin] s.v. a b i e t e n e .
abigail ['asbigeil] s. servitoare, slujnică, fată în casă; subretă.
ability [a'biliti] s. 1. capacitate, posibilităţi, resurse; pi. talente, daruri, dăruire, aptitudine,
înzestrare; to the best of one's ~ / abilities cât mai bine posibil; după putinţă, pe măsura
posibilităţilor. 2. dibăcie, îndemânare; iscusinţă, abilitate. 3- inteligenţă, dcştcptăciunc;
facultăţi mintale; he is a man of ~ este un om deştept / capabil / înzestrat. 4. mijloace
băneşti,stare, avere. 5. tărie, putere. 6. (ec.) solvabilitate. 7. (jur.) competenţă; capacitate
legală.
Abingdon law ['asbindsn' Io:] s. (fam.) judecată sumară.
ab initio [isebi'ni/iou, -'nitiou] adv. (lat.) ab initio, de Ia început.
abiochemistry [<a3biou'kcmistri] s. chimie anorganică.
abiogenesis [icibiou'd3enisis] s. (biol.) abiogeneză; generaţie spontanee.
abirritant [ab'iritont, a^b-f adj. (med.) calmant.
abject fasbdjckt, amer. şi a;b'd3ekt] adj. 1. jalnic, vrednic de plâns, deplorabil; vrednic
de dispreţ. 2. meschin, mărunt; urâcios; josnic, abject, infam, mârşav, netrebnic; mişel,
ticălos; ~fear frică laşă, frică demnă de dispreţ, frică dezgustătoare. 3. extrem, cumplit;
~ poverty sărăcie lucie, mizerie neagră; ~ despair (cea mai) neagră deznădejde.

abjection [a;b'd3ek/an] s. 1. josnicie, mârşăvie, ticăloşie, meschinărie. 2. înjosire,
degradare: umilinţă. 3. stare de plâns, hal fără de hal. mizerie.
abjectly ['sebd^ktli, amer. şi ab'd3cktli] adv. (în mod) abject, josnic, dezgustător,
infamant.
abjeetness Oaîbdjcktnis.amer. şiEeb'djcktnis] ş. v. a b j e c t i o n .
abjuration [ta?bd3iuyrcij"3n] s. abjuraţic. abjurare, călcare a unui jurământ; (amer.) oath
of ~ renunţare prin jurământ la supuşenia / cetăţenia anterioară.
abjure [3b'd3U3rJ vb.tr. 1. a abjura, a renega, a se lepăda de. 2. a-şi lua înapoi (cuvântul
dat), a-şi călca, a-şi retrage (jurământul); a renunţa la. a retracta, a-şi retrage (o afirmaţie,
o părere, o pretenţie etc.); to ~ a claim a renunţa la o pretenţie, a-şi retrage o cerere,
abjurement [-msnt] s.v. a b j u r a t i o n .
abjurer [-rar] s. persoană care abjură etc. (v. a b j u r e ) ; renegat.
Abk(h)asian [;eb'kci3i3n] adj., s. abhaz.
ablactate [sb'laskteit] vb. tr. 1. (med.) a înţărca. 2. (agr., silv.) a altoi prin apropiere,
ablactation liasblak'tci/sn] s. 1. (med.) înţărcare, înţărcat. 2. (agr., silv.) altoire prin
apropiere.
ablastous [a'biasstasj adj. (biol.) fără embrion, fără germen,
ablate [a^b'leit] vb. tr. (med.) a amputa; a extirpa,
ablation [a3b'lei/?n[ s, 1. (med.) ablaţiune, excreză, extirpare. 2. (geol.) ablaţiune.
ablation cone |~ koun] s. (geol.) sfânt de gheaţă.
ablatival [lacbb'taiv^l] adj. v. a b l a t i v e (II).
ablative ['aebbtiv] (gram.) I. s. (cazul) ablativ; in the ~ la ablativ. II. adj. ablativ,
ablative absolute [~ 'a?bsolu:t] s, (gram.) ablativ absolut.
ablaut [ablaut] s. (litigv.) ablaut, apofonie.
ablaze [o'blci/,] adj. pred., adv. 1. aprins, în flăcări, arzând; to be ~ a arde cu vâlvătaie
/ cu flacără mare; to set ~ a da foc la; a aprinde, a incendia. 2. strălucitor, sclipitor,
scânteietor. 3. înflăcărat, înfierbântat; aţâţat; ~ with anger aprins, scăpărând de mânie,
furios la culme.
able fcibl] adj. 1. capabil; înzestrat, talentat; deştept; competent, calificat,
corespunzător, bun, apt. propriu; dibaci. îndemânatic, abil; a very ~man un om foarte
capabil; ~ to pay solvabil, capabil să plătească; ~ to work capabil să muncească; an ~
piece of work a) o operă de talent: b) muncă făcută bine /cum trebuie: ~ in estate avut,
bogat, posedând avere; everyone according as he is ~ fiecare după puterile sale.
2. zdravăn, în putere, sănătos. 3. (corn.) solvabil. 4. to be ~ to (înlocuieşte verbul can)
a putea să. a fi în stare să. a şti să, a fi capabil să, a avea putinţa de a, a avea mijloacele
sâ: to be ~ to swim a şti să înoate; is the baby ~ to walk yet? a şi învăţat copilaşul să
umble?; shall you be ~ to come? ai să poţi veni?
able-bodied ['cibl'bndid, '-i—] adj. voinic, zdravăn, robust; tare; întreg Ia trup; valid,
apt (pentru serviciul militar).
able-bodiedness 1-nis] s. validitate, bună stare fizică; robusteţe.
able-bodied seaman ['ciblfcxiid 'si:irpn].pl. able-bodied seamen [~ 'si:mcn] s. (mar.)
marinar de categoria întâi,
ablegate fa;bligcit] s. ablcgat, trimis special al papei,
able-minded ['eibl'maindid, '->—] adj. inteligent, capabil.
ablen ['geblin] s. v. a b l e t .
ablepsia [ci'blcpsia] s. (med.; fig.) cecitate, orbire.
ablepsy [o'blepsi, 'a;blcpsi] s. v. a b l e p s i a .
able rating ['cibl 'rcitin] s. matroz, soldat din marina militară,
able seaman [~ 'simian], pi. able seamen [~ 'simian, ~ rsi:mcn] s. (mar.) marinar de
categoria întâi.
ablet faeblit] s. (Hit.) albişoară. oblcţ, zorcan (Alburnus lucidus).
ablin(g)s ['ciblinz] adv. (scot.) 1. poate, posibil, s-ar putea, se (prea) poate. 2. cam de,
de aproximatiy.
abloom [o'blu:m] adj. pred., adv. în floare, înflorit.
abluent ['seblusnt] ş. detergent.
ablush Is'blA/j adj. pred., adv. (înv.) roşu, înroşit, împurpurat, îmbujorat; congestionat
(la faţă); all ~ with shame roşu (ca para focului) de ruşine.
ablution l^'blui/snl s. 1. (mai ales pi.) (rel.) abluţiunc, spălare rituală. 2. (rel.) apa în
care s-a făcut spălarea. 3. (med.) abluţiunc, spălare; (fam.) to perform one's ~s a se spăla.
4. (/e/m.) spălare; baleiaj.
ablutionary [-?ri] adj. de abluţiune, de spălare.
ably ['eiblij adv. cu dibăcie, cu îndemânare, cu iscusinţă; bine, cum se cuvine.
abnegate ['a^bnigeitj vb. tr. 1. a-şi refuza, a se lipsi de, a nu-şi permite. 2. a renunţa
ia, a renega, a se lepăda de.
abnegation [laebni'gci/an] s. 1. negare; renegare, abjurare, lepădare. 2. respingere;
renunţare. 3. (mai ales seIf-~) abnegaţie, jertfire de sine, lepădare de sine.
abnormal [asb'nomisl] adj. 1. neobişnuit, excepţional, ieşit din comun; aberant, anormal,
neregulat. 2. pervertit.
abnormal contact [~ 'kontrekt] ş. (geol.) contact tectonic.
abnormalism [x*b'n3:ni3liz.3m] s. v. a b n o r m i t y (1,2).
abnormality [ia3bno:'iiKeliti[ s. 1. v. a b n o r m i t y (1, 2). 2.(med.) anomalie,
diformitate.
abnormally [a?b'no:ni3li] adv. neobişnuit, anormal,
abnormal psychology [a^b'nomiol sai'knlad3i] s, (med.) psihopatologie.
abnormity [eeb'nonniti] s. 1. anormalitate, ncrcgularitate, caracter neobişnuit;
bizarerie. 2. anomalie, ncrcgularitate, abatere de la regulă. 3. diformitate. 4. monstruozi­
tate, urâciune; faptă monstruoasă. 5. monstru.
abnormous fa?b'no:ni3s] adj. (rar) anormal; neobişnuit.
Abo, abo ['a3bou] s. (austr. peior.) băştinaş.
abound
aboard [s'boid] I. adv. 1. (mar., av.) pe bord. la bord; (amer.ferov.) în vagoane; all ~!
a) îmbarcarea! toată lumea pe bord! b) (amer.) (poftiţi) în vagoane!; (mar.) to go ~ a
(se) urca pe bord: a se îmbarca. 2. în lung, de-a lungul, paralel; (/nor.) to keep the land
~ a naviga de-a lungul coastei, a naviga aproape de ţărm. ♦ (mar.) to fall / to run ~ a
se ciocni (cu un vas); (fam.) to fall ~ of smb. a) a alerga în întâmpinarea cuiva; b) a se
arunca în braţele cuiva; close ~ aproape, alături. II. prep. pe bordul, la bordul (cu gen.);
to go ~ a ship a se îmbarca, a se urca pe vapor; (amer.) to go ~ a train a se urca în tren.
aboardship [-/ip] adv. (mar.) pe bord. la bord.
abode1 [s'boud] s. 1. locuinţă, domiciliu, casă, reşedinţă; cămin, sălaş; sediu; to take
up one's ~ a se stabili, a se aşeza; to make one's ~ somewhere a) a se stabili undeva;
b) a poposi undeva, a zăbovi undeva; this is no ~ for us nu c o locuinţă pentru noi; nu
c cazul să stăm aici, nu c de stat aici. 2. şedere, stat, rămânere; domicilierc; (jur.) place
of ~ domiciliu.
abode2 past şi part. trec. de la a b i d e .
abogado [iu:b3'ga:dou] s. (span.) avocat.
aboil [s'boil] adj. pred., adv. (şifig.) în fierbere, în clocot; (jig.) all ~ în marc fierbere.
abolish [s'bMi/] vb. tr. a desfiinţa; a aboli; a anula; a abroga; a înlătura; a lichida;
to ~ the exploitation of man by man a înlătura / a desfiinţa exploatarea omului de către
om.
abolishable [-sbl] adj. care poate sau urmează să fie desfiinţat etc. (v. a b o l i s h ) ;
anulabil; abrogabil.
abolishing [-in] s. v. a b o 1 i s h m c n t.
abolishment [-msnt] ş. desfiinţare: abolire; anulare; abrogare; înlăturare, lichidare.
abolition [pîeba'li/sn, -bou'I-] s. desfiinţare, abolire (mai ales a negoţului de sclavi);
anulare; abrogare.
abolitional [-al] adj. aboliţionist (v. a b o l i t i o n ) .
abolitiondorn [-dam] s. (amer.) v. a b o l i t i o n i s m .
abolitionism [-iz.?m] s. (is/.) abolitionism, antisclavagism (mişcare pentru abolirea
sclaviei negrilor în S.V.A.).
abolitionist [-ist] s. (ist.) aboliţionist, antisclavagist (v. a b o l i t i o n i s m ) .
abolitionize [-aizl (ist. amer.) vb. A. intr. a face propagandă pentru abolitionism.
B. ir. a atrage de partea aboliţionismului.
abonia [s'boumo] s. (zool.) (şarpele) aboina (Boa aboma).
A-bomb ['ei'bomj ş. bombă atomică.
abomasum [irebo'mcisam] s. (zool.) cheag (despârţitură a stomacului).
abominable [s'b.miinsbl] adj. scârbos, respingător, dezgustător, odios; abominabil;
urâcios; neplăcut; antipatic, nesuferit.
abominable snowman [~ isnouinam] s. yeti, om al zăpezilor (în Munţii Himalaia).
abominably [-i] adv. scârbos etc. (v. a b o m i n a b l e ) .
abominate [o'bomincit] vb. tr. 1. a urî; a detesta, a avea oroare de; I ~ doing it mi-c
silă să fac asta. 2. (fam.) a nu-i plăcea, a nu avea la stomac, a nu înghiţi (pe cineva).
abomination [o.bnmi'nci/^n] s. 1. ură; dezgust, scârbă, oroare; to hold / to have a thing
in ~ a urî un lucru, a nu putea suferi / a detesta / a avea oroare de un lucru. 2. urâciune,
monstruozitate; josnicie, mârşăvie, ticăloşie. 3. (fam. despre un lucru) oroare; porcărie.
abonne [.Eeba'nci şi pronunţia franceză] s. (fr.) abonat.
abonnement [a^bsnc'mum şi pronunţia franceză] s. (fr.) abonament.
aboon [s'bum] adv. (scoţ.) v. a b o v e .
abord [3'b^:d] (înv.) I. s. 1. apropiere. 2. primire călduroasă; salut. II. vb. tr. a se apropia
de. III. adv. v. a b o a r d .
abordage [3rb;i:did3] s. (amer. mar.) abordaj.
aboriginal [ia3b3'rid33n3l, -bo'r-j I. adj. 1. primitiv, iniţial, primar. 2. esenţial,
fundamental. 3. de baştină, băştinaş, indigen, autohton. 4. simplu, nefalsificat.
II. s. băştinaş, indigen, autohton.
aboriginary [pffib3'rid33n3ri,- bo'r-, -d3in-] s.v. a b o r i g i n a l (II).
ab origine [a3bou'rid3ini] adv. (lat.) ab origine, de Ia început, de la obârşie, din capul
locului.
aborigines [iaeb3'rid3ini:z, -bo'r-] s. pi. băştinaşi, indigeni, aborigeni.
abort [a'brxt] vb. intr. l.aavorta. a lepăda, a naşte înainte de vreme. 2. (jig.) a se naşte
mort. 3. (biol.) a rămâne steril. 4. (biol.) a nu se dezvolta; a se pipernici. 5. (jig.) a nu
da rod, a rămâne steril / sterp.
aborted [-idj adj. 1. avortat. 2. nedezvoltat, pipernicit.
abortion [3'bo:/3n] s. 1. avort, lepădare, naştere înainte de vreme. 2. monstru, avorton,
pocitanie, stârpitură. 3. (fig.) nereuşită, eşec. insucces, ratare. 4. (biol.) oprire din creşterea
normală; pipernicirc.
abortional [-31] adj. 1. de avort, abortiv. 2. (jig.) nereuşit, neizbutit.
abortionist [-ist] s. persoana care provoacă avorturi.
abortive [3'bo:tiv] adj. 1. (despre mişteri) abortiv. prematur. 2. nereuşit, lipsit de succes,
fără succes, neizbutit, ratat; an ~ scheme un plan născut mort; to render ~ a zădărnici
(o încercare etc.); to prove ~ a nu reuşi, a da greş; a nu duce la nici un rezultat. 3. (med.)
(despre medicamente etc.) abortiv, care produce avorturi. 4. (biol.) rudimentar, ncdezvoltat:
oprit din creştere.
abortiveness |-nis] s. caracter abortiv (şi fig.); insucces, nereuşită.
a-bottom [a'botem] adv. (jam.) jos, la pământ; pe fund.
abought [s'boit] past şi part. trec. de la a b y (c ) .
aboulia [a'bmlia. -lja] s. (med.) abulie.
aboulic [s'bidikj adj. (med.) abulic.
abound [a'baund] vb. intr. 1. a prisosi, a abunda, a fi din belşug, a se găsi din belşug.
2. to ~ in a abunda în, a avea din belşug, a fi plin de; to ~ in courage a avea mult curaj;
to ~ in one's own sense a sc conduce după capul său; to ~ with a) v. t o ~ i n; the museum
~s with old paintings muzeul c plin de tablouri vechi; b) a fi înţesat de, a eoleăi de.
abounding
abounding [-irj] adj. v. a b u n d a n t .
about1 [o'baut] I. adv. 1. înjur, (de) jur împrejur, împrejur; roată; peste tot, în tot locul,
pretutindeni; to look ~ a privi în jur; rumours are ~ circulă zvonuri; he went a long
way ~ făcu un ocol serios; don't leave those papers ~ nu lăsa răvăşite hârtiile (acelea).
2. circa, aproximativ, cam, vreo; you are ~ right cam ai dreptate; ~ as big cam tot atât
de marc; that's ~ aii cam asta c tot; it is ~ time ar cam fi timpul; give me ~ twenty
dă-mi vreo douăzeci; I am now ~sick of it m-am cam săturat de asta; it is ~ four o'clock
este aproximativ ora patru, să tot fie ceasul patru. 3. (înv.) în circumferinţă, de jur împrejur;
a mile ~ o milă în circumferinţă. 4. în direcţia opusă; invers, cu faţa în partea cealaltă;
to face ~ a se întoarce; (/nil.) left ~! la stânga; (/nil.) right ~! la dreapta!; (mil.) ~ face
/ (amer.) turn! Ia stânga împrejur! 5. aproape, în apropiere, nu departe; he must be
somewhere ~ trebuie să fie pe undeva pe aici. 6. pe punctul, gata, mai-mai, cât pe ce;
he was ~ to fall era pe punctul de a cădea, mai-mai să cadă; (amer.) ~ and ~ asemenea,
la fel, tot aşa; to be ~ a) a fi ocupat; b) a fi sculat, a fi în picioare; to be out / up and ~
a se întrema (după convalescenţă). II. prep. 1. în jurul, împrejurul, de jur împrejurul
(cu gen.).2. prin;însusulşiîn josul (eugen.),- to walk ~ the room a umbla prin cameră.
3. despre, de; asupra (cu gen.); eu privire la, în ceea ce priveşte, referitor la; ~ that despre
asta, cu privire la acest subiect; what is it all ~? despre ce este vorba?; I'll see ~ it am
să mă îngrijesc eu / am eu grijă de asta; he went ~ his business se duse să-şi vadă de
treburi; (fam.) what ~...? cum stăm cu...? ce ştii despre...? şi...? how ~...? ce-aţi zice
despre... (o partidă de şah etc.)? to look ~ smth. a căuta ceva. 4. aproape de, lângă; în
preajma, în jurul (cu gen.); din preajma, din jurul (cu gen.); la; the fields ~ Stratford
câmpiile de lângă Stratford; the folks ~ us cei din preajma noastră, cei ce ne înconjoară;
~ here pe aici, pe la noi; I had all the documents ~ me aveam toate hârtiile la mine /
asupra mea; ~ town un om de lume; what are you ~? ce faci (acolo)? ce ai de gând să
faci?; mind what you are ~! fii atent, fii cu băgare de scamă! be quick ~ it! grăbeşte-te!
you haven't been long ~it nu ţi-a trebuit mult timp ca să faci asta; (fam.) ~East corect,
cum trebuie, cum se cuvine; there is smth. uncommon ~him e ceva neobişnuit în figura
/ înfăţişarea lui. 5. aproape de, (cam) pe Ia; ~ nightfall pe înserat.
about2 vb. tr. (mar.) a schimba direcţia (vasului).
about-face [~ 'feis] vb. intr. (md.) a face stânga împrejur.
about length [~ 'IcrjG] s. (telm.) lungime aproximativă.
about-sledge (hammer) [~ sled3 ('ha:mor)[ s. (telm.) baros.
about speech [~ spirt/] s. (înv.) digresiune, vorbire pe ocolite, eircumlocuţiune.
about-turn [~ rta:n] ş., interj, (mii.) stânga împrejur.
above [S'DAV] I. adv. 1. deasupra; (mai) sus; as stated ~ după cum se spune mai sus,
după cum se arată mai sus / mai înainte; the Powers ~ puterile cereşti. 2. deasupra
(capului); în înalt, în înalturi; sus; a staircase leading ~ scară ce duce sus; from ~ de-
sus. 3. în susul apei. 4. (canad.) (despre temperatură) deasupra punctului de îngheţ.
5. (teatru) în fundul scenei. II. prep. 1. deasupra (cu gen); peste: în vârful (cu gen); ~ my
head deasupra capului; the water reached ~ their knees apa Ic ajunse dincolo de
genunchi; a mountain rises ~ the lake un munte domină lacul; his voice was heard ~
the din vocea liii domina vacarmul; ~board v. a b o v e - b o a r d ; ~ ground v.
a b o v e - g r o u n d . 2. peste, mai mult decât, mai mult de,. în plus faţă de; mai presus
de; ~ suspicion mai presus de orice bănuială; ~ praise mai presus de orice laudă; it is
~ me mă depăşeşte, nu înţeleg; over and ~ plan peste plan; ~ measure peste măsură;
~all mai mult decât orice, mai presus de toate; în primul rând; those ~me superiorii
mei; he is ~ doing that c mai presus de aşa ceva, nu e în stare de aşa ceva; he is ~ taking
advice e prea mândru ca să primească sfaturi; she is ~ twenty arc mai mult de douăzeci
de ani; (fam.) to be ~ oneself a) a scăpa de sub control, a scăpa din mâna cuiva; b) a fi
încrezut. 3. înaintea (cu gen.); înainte de; până la; it is not mentioned ~ the third century
nu este semnalat înainte de secolul al IlI-ica. 4. (mai) la nord de. III. adj. mai
sus-menţionat. mai sus-pomenit, mai sus-amintit, de mai sus; the ~ facts cele de mai
sus. IV. s. the ~ cele de mai sus, cele mai sus-menţionate; (sl.) to come at the ~ of a
învinge; a triumfa asupra (cu gen.).
above-board [~'bD:d, - 'boad, -'--] I. adv. pe faţă; (în mod) deschis, cinstit. II. adj. cinstit,
deschis, făţiş, franc, sincer.
above-cited [~ 'saitid, -'--[ adj. v. a b o v e - q u o t e d .
above-class [~ 'kla:s, -'—] adj. deasupra claselor.
above-deck [~ 'dek] adj., adv. pred. pe punte.
above-described [~ dis'kraibd] adj. descris mai sus.
above-ground [~ 'graund, -'--] I. adv. în viaţă. II. adj. viu, care trăieşte.
above-mentioned [-'mcii/ond, -'-.-] adj. mai sus-menţionat, mai sus-pomenit, mai
sus-amintit.
above-named [~ 'neimd, -'-- ] adj. v. a b o v e - m e n t i o n e d .
above-quoted [~ 'kwoutid, -'-.--] adj. mai sus-eitat.
above-said [~'sed, -'--] adj. v. a b o v e - m e n t i o n e d .
ab ovo [aîb'ouvou] adv. (lat.) ab ovo, de la obârşie, de la început.
abox [îi'bDks] adj. (mar.) contrabraţat.
abracadabra ['osbroks'dasbro] s. 1. abracadabra, formulă magică; descântec; conjurarc.
2. absurditate, non-sens, elucubraţie; abracadabra, vorbe cabalistice. 3. amuletă, talisman.
abradant [o'brcidant] s. (material) abraziv.
abrade [a'breid] vb. A.tr. 1. a şterge, a rade; a eroda, a roade prin frecare. 2. a jupui;
a roade (pielea). 3. (telm.) a şlefui, a poliza, a lustrui. B. in/r. a se uza prin frecare, a se
roade; a se eroda.
abraded shelf [o'brcidid '/elf] s. (geol.) platformă de abraziunc.
abrader [o'brsido1*] 5. v. a b r a d a n t .
Abraham ['eibrshami] s. (înv. în expr.) to sham ~ a face pe bolnavul.
Abraham-coloured [~ 'k'Alod, - horn] adj. (maiales despre, barbă) de culoarea argasclii.
4
Abraham-man [~ 'incen], pl. Abraham-men ['men] s. (sl.) cerşetor care se preface
că este bolnav.
Abraham's bosom [~z 'buzom] s. (fam.) sânul lui Avraam.
Abraham-sham [~ 'Jannj vb. intr. (şl.) (despre cerşetori) a face pe bolnavul, a se preface
bolnav.
Abraham's willing [~z 'wilinj s. (sl.) şiling.
abranchian [o'brasrjkian] adj. (iht-, zool.) abrannial, fără branhii.
abranchiate [o'brsrjkiitj adj. (ihţ., zool.) v. a b r a n c h i a n .
abraser [o'brciz9r| s. v. a b r a d a n t .
abrasion [a'brcijon] s. 1. roaderc, rosatură, jupuitură, julitură, zgârietură. 2. (med.)
escoriaţie; abraziunc. 3. (fot.) zgârietură (pe stratul de emulsie). 4. (geol.) abraziunc, roadere
(a ţărmului de către apa mării). 5. (te/m.) abraziune; şlefuire, polizare, lustruire; ştergere,
roadere, radere; rosatură; uzură.
abrasion testing [~ 'testirj] s. (telm.) probă de uzură.
abrasive [o'brcisiv] I. adj. abraziv; de lustruit, de frecat, de şlefuit etc. II. s. (material)
abraziv (şmirghel etc.).
abrasive disk [~ 'disk] s. (telm.) disc de rectificat, piatră de polizor.
abrasiveness [o'brcisivnis] s. (telm.) abrazivitate.
abrasive stick [~ 'stikl s. (telm.) pilă de şlefuit.
abreaction [ia;bn(:)'a3k/on] s. (psih.) abreacţie.
abreast [a'brcst] I. adv. 1. alături, în linie, în rând, pe aceeaşi linie, cot la cot; four ~
câte patru în rând; to keep ~ of/ with a se ţine în pas cu; a nu rămâne în urma (cu gen.).
2. (mar.) în linie şi Ia travers. 3. (fig.) la acelaşi nivel, în pas; to keep /to be ~ with the
times a merge în pas cu vremea, a fi un'om al timpului său. II. prep. 1. (mar.) de-a
curmezişul. 2. în pas cu; ~ the times în pas cu vremea.
abreuvoir [rasbrar'vwa:] s. (fr.) bazin, rezervor de apă.
abri [a3'bri: si pronunţia franceză] s. (fr.) 1. adăpost. 2. (geol.) nişă.
abridge [o'brid3J vb. tr. 1. a prescurta, a abrevia; a reduce, a micşora. 2. a rezuma,
a condensa. 3. a restrânge, a limita, a îngrădi (un drept etc.) A. to~of a lipsi de, a priva
de.
abridgement [imant] s. 1. prescurtare. 2. text prescurtat; ediţie prescurtată. 3. rezumat;
expunere sumară; compendiu, conspect. 4. îngrădire, restrângere, limitare (a drepturilor
etc.). 5. ~ of privare/ lipsire de.
abroach [o'brout/] adj., adv. pred. (despre butoaie) deschis, desfundat, cu can(e)a, eu
cep; to set a cask ~ a da cep unui butoi.
abroad [o'bro:d] adv. 1. pretutindeni, peste tot, oriunde; there is a rumour ~ that umblă
vorba că, circulă zvonul ca, se zice că, se vorbeşte că; (despre zvonuri) to get ~ a circula,
a se lăţi. 2. afară din casă, plecat, departe (de casă); în oraş; în lume, în lumea largă;
the badger ventures ~ at dusk bursucul iese din vizuină pe înserat. 3. în străinătate, în
ţări străine, peste graniţă; peste mări şi ţări; from ~ din străinătate; troops serving ~
trupe aflate în serviciu activ în afara Marii Britanii. 4. în greşeală; to be all ~ a) a-.şi
greşi socotelile, a se înşela; b) a se pierde, a se fâstâci, a-şi pierde firea / cumpătul; c) a
fi complet dezorientat; d) (şl.) a şovăi, a fi nehotărât. *0* the schoolmaster is ~învăţătura
se răspândeşte tot mai mult.
abrogable f'aîbrogsbl] adj. abrogabil, revocabil.
abrogate ['asbrougeit, -ro-] vb. tr. a abroga, a revoca (o lege etc.)
abrogation becbrougci/an, -ro'g-] s. abrogare, revocare (a unei legi etc.).
abrotanum [o'brotanam] s. (bot.) un lemn exotic: lemn'ul-Domnului (Artemisia
abrotanum).
abrupt [s'brApt] I. adj. 1. abrupt, prăpăstios. 2. brusc, subit, neaşteptat; repede, grăbit,
precipitat; întrerupt, Iară continuitate / legătură. 3. (despre gesturi, maniere) repezit, brusc;
aspru, brutal, nepoliticos. 4. (despre stil) sacadat, abrupt. 5. (bot.) abrupt, abruptiform,
trunchiat. II. s. (poetic, rar) prăpastie, abis, genune, hău.
abrupt discharge [~ dis't/a:d3] s. 1. (hidr.) prag de deversare. 2. (telm.) evacuare bruscă.
3. (electr.) descărcare instantanee.
abruption [o'brAp/on] ş. 1. întrerupere bruscă (a şirului de idei etc.). 2. (jîg.) distrugere,
nimicire. 3. (geol.) afioriment, deschidere geologică.
abruptly [o'brAptli] adv. 1. brusc, pe neaşteptate. 2. abrupt.
abruptness [o'brAptnis] s. 1. caracter abrupt, aspect prăpăstios. 2. caracter brusc /
năpraznic'/ neaşteptat. 3. lipsă de continuitate (în idei etc.). 4. asprime, bruscheţe; lipsă
de politeţe. 5. sacadare; caracter abrupt (al stilului).
Absalom faibsabm] s. (fig.) fiu iubit.
abscess ['zebsis, -ses] s. 1. (med.) abces, buboi, bubă; to lance an~a deschide un abces.
2. (telm.) suflură, gol, por (la metale).
absciss(a) [a2b'sis(o)],pl. abscissas [a?b'sisoz] sau abscissae [ajb'sisi:] s. (mat.) abscisă.
abscission [seb^an, -/an] 1. s. (med.) tăiere, amputare, excizic. 2. (bot.) cădere
(a fructelor, frunzelor etc.).
absconce [asb'skDns] s. (bis.) felinar, lanternă (folosită la utrenie).
abscond [ob'skond, a?b-] vb. intr. 1. a se ascunde (de obicei cu bani străini). 2. a-şi
părăsi postul (în secret). 3. (from) a se ascunde (de), a se echiva (de la), a fugi (de judecată).
4. (jam.) a o şterge, a spăla'putina. 5. to ~ with a dispărea cu (ceva însuşit ilegal).
absconder [-ar, a?b-] s. contuniace; dezertor, evadat.
absconding [-in, asb-] I. adj. care fuge, care se eschivează. II. s. fugă, eschivare;
evaziune; contumacie.
absence fasbsans] s. 1. absenţă, lipsă (fără învoire); ~ without leave a) (mil.) lipsă la
apel; b) absenţă nemotivată; leave of ~ permisie, învoire; concediu; (jur.) sentenced in
his ~ condamnat în contumacie; ~ from illness absenţă din cauză de boală. 2. durata
absenţei. 3. (of) lipsă (de); in (the) ~ of definite information în lipsa unor informaţii
precise. 4. (mai ales ~ of mind) neatenţie, distracţie, nebăgare de seamă.
5 absurdum
absent I. ['sbsont] adj. 1. (from) absent (de la), plecat (din),- ~ with / on leave absent
motivat. învoit; why were you ~from school? de ce ai lipsit de la şcoală?; ~from duty
lipsă de la post, lipsă la apel; the ~ party is always to blame cei absenţi trag totdeauna
ponoasele; (prav.) long ~soon forgotten ochii care nu se văd se uită. 2. inexistent, lipsă.
3. distrat, neatent. II. [asb'sent] vb.rejl. to ~ oneself from a se sustrage de la, a se eschiva
de Ia, a lipsi de la.
absentee [sebs3n'ti:,~sen~] I.s. 1. absent. 2. absenteist (mai ales moşier care nu locuieşte
pe moşia sa sau stă în străinătate). 3. persoană care se sustrage / se eschivează de la
ceva; evazionist. II. adj. absent; care locuieşte în altă parte (mat ales în străinătate).
absenteeism [-izam] s, 1. neparticipare la lucru, la şedinţe etc. 2. absenţă; chiul.
absenteeship [-/ip] s.v. a b s e n t e e i s m .
absentia [aeb'scn/is] s. (lat.) (mai ales jur.) in ~ în lipsă, în absenţă, în contumacie;
to be tried in ~ a fi judecat în lipsa / contumacie.
absently ['aebssntli] adv. absent, cu neatenţie, (în mod) neatent, distrat; din distracţie,
din neatenţie.
absent-minded ['sbsant 'maindid,'-.--] adj. distrat, neatent, absent.
absent-mindedly [-li] adv. v. a b s e n t l y .
absent-mindedness [-nis] s. neatenţie, nebăgare de seamă, distracţie, absenţă.
absinth(e) ['aebsin6] s. 1. (bot.) pelin (Artemisia sp.). 2. absint, pelin, bitter (băutură).
absinthism ['ajbsin'Gizsm,] s. (med.) absintism.
absinthium [eeb'sinSism,-jam] s.v. a b s i n t h ( e ) .
absolute ['asbssluit, -lju;t] I. adj. 1. absolut, deplin, necondiţionat, nelimitat,
neîngrădit. 2. absolut; complet, perfect. 3. absolut, independent, de sine stătător. 4. absolut,
sigur, categoric. 5. absolut, pur, perfect, curat, veritabil, adevărat; it's an ~ scandal este
un adevărat scandal, e un scandal în regulă. 6. (despre decrete etc.) irevocabil. 7. (gram.,
mat.) absolut; ablative ~ ablativ absolut. 8. (pol.) absolut, arbitrar, (care domneşte)
autocratic, despotic. II. s. (filoz.) the ~ absolutul.
absolute alcohol [~ 'şlkshal] s. (chim.) alcool absolut / anhidru.
absolute ceiling [~ 'si:lin] s. (av.) plafon absolut / teoretic.
absolute clearance [~ 'klisransj ş. (tehn.) joc absolut / total.
absolute liability [~ ilais'biliti] s. (ec.) obligaţie necondiţionată.
absolutely ['sebssljuitli; 'a:bso'lju:tli,formă accentuată] adv. 1. (în mod) absolut, perfect,
deplin etc. (v. absolute(I));(gram.) transitive verbs used ~ verbe tranzitive folosite
absolut (fără complement direct). 2. (fam.) sigur, categorie, fără discuţie; ~ impossible!
absolut imposibil!
absolute majority ['a;bs9lju:t ma'dpriti] s. majoritate absolută.
absolute monarchy [~ 'manakij ş. monarhic absolută.
absoluteness l'sebsaljuitnis] s. 1. deplinătate, perfecţiune etc. (v. a b s o l u t e (I)).
2. caracter absolut. 3. absolut(ul).
absolute parallax f~ 'pa;rola;ks] s. (astron.) paralaxă absolută.
absolute pressure [~ 'pre/s1"] s. (fiz.) presiune absolută.
absolute temperature [~ 'tcmprit/3rj s. (fiz.) temperatură absolută.
absolute vacuum [~ 'vaskjusm] $. (fiz.) vid absolut.
absolute valency [~ 'veilonsi] s. (chim.) valenţă maximă.
absolute weight [~ Vcit] s. (chim.) masă absolută.
absolute zero l~ 'zisrou] s. fjiz.) zero absolut (-273°C).
absolution [u-ebso'lm/on] s. 1. absolvire, iertare. 2. (rel.) dezlegare / iertare de păcate.
3. (jur.) achitare; eliberare de pedeapsă, obligaţie, angajament etc.
absolutism [lEebsoliKtizam, -lju:t-] s. 1. (pol.) absolutism, domnie absolută / arbitrară.
2. (rel.) absolutism, doctrina atotputerniciei. 3. (estetică) doctrina frumosului în sine.
4. v. a b s o l u t e n e s s ,
absolutist [uebssliKtist, -lju:t-] I. adj. 1. despotic. 2. absolutist; care sprijină absolutismul.
II. s. absolutist, partizan al absolutismului.
absolutistic [icebsslu'tistik, -lju:'t-] adj. v. a b s o l u t i s t (1,1).
absolutory [sb'soljutari], amer. 5b's3lJ3ito:ri] adj. având puterea de a absolvi.
absolvable [sb'zolvsbl, amer. ^b'snlvsbl] adj. care poate fi absolvit, scuzabil.
absolve [sb'zolv, amer. ob'sDlv] vb. tr. 1. (of) a ierta, a absolvi (de); (rel.) to ~ of sins
a ierta păcatele, a dezlega de păcate. 2. (from) a elibera, a absolvi, a scuti, a dispensa
(de răspundere, de obligaţii etc.). 3. (jur.) a achita, a absolvi şi a exonera.
absolvent l-ant] ş. persoană care absolvă / iartă.
absolvitor [-itar] s. (jur.) sentinţă de achitare (în Scoţia).
absonant ['asbsansnt] adj. 1. (muz.) discordant, disonant. 2. (to, from) necorespunzător,
opus, contrar (cu dat.). 3. nelalocul lui; iraţional; nejustificat.
absorb [ab's^:b, sb'zo.b] vb. tr. 1, a suge, a absorbi. 2. a încorpora, a integra, a îngloba;
to be ~ed by a se contopi cu. 3. a amortiza (izbiturile). 4. a înghiţi. 5. (fig.) a absorbi, a
fi preocupat de; a asimila; ~ed in thoughts cufundat / adâncit în gânduri, dus pe gânduri;
he is ~ed in tennis tot timpul şi-1 petrece jucând tenis, îl preocupă numai tenisul. 6. (fig.)
a absorbi, a înmagazina, he had ~«d all the knowledge of his time îşi însuşise toată
ştiinţa epocii sale.
absorbability [-a'biliti] s. 1. capacitate de absorbire / absorbţie. 2. posibilitate de a fi
absorbit.
absorbable [-sbl] adj. absorbabil, care poate fi absorbit.
absorbedly [-idli] adv. (cu un aer) preocupat; cu marc atenţie.
absorbedness [-idnis] ş. capacitate de a fi absorbit / de absorbţie.
absorbency [-ansi] s: v. a b s o r b e d n e s s .
absorbent [sb'soibant] I. adj. absorbant. II. s. 1. absorbant, absorbent, substanţă
absorbantă. 2. aparat de absorbţie.
absorbent carbon [~ rka:ban] s, cărbune activ.
absorbent cottonwool [~ 'kotnwull s. vată higroscopică.
absorbent gland [~ 'glasnd] s. (anat.) ganglion limfatic.
absorbent paper [~ 'peipa1"] s. hârtie absorbantă.
absorbent system [~ 'şist ini] s. (anat.) sistem limfatic.
absorber [ab's^bs1", ~'zo:b-] ş. 1. (chim.) vas de absorbţie, absorber; aparat de absorbţie.
2. substanţă higroscopică. 3. (tehn.) amortizor.
absorbing [sb'sxbirj, -'zo:b-] I. adj. 1. absorbant, absorbitor. 2. captivant, atrăgător.
II. s. absorbţie, absorbire, înghiţire, sugere; aspirarc.
absorbing apparatus [~ .Eeps'reitas] s.v. a b s o r b e r .
absorbing capacity [~ ka'passiti] s. putere / capacitate de absorbţie.
absorbing column [~ 'kolam] s. (chim.) turn de absorbţie.
absorbing washer [~ 'wo/a] s.v. a b s o r b e r (1).
absorbite [ab's:):bait, -'ZD:D-] S.V. a b s o r b e n t c a r b o n .
absorptiometer [abiSDip/i'omuV] s. (tehn.) absorbţiometru.
absorption [ab'soip/an. Jza:p-] s. 1. absorbţie, absorbire, sugere; aspirare. 2. absor­
bire, preocupare, cufundare, adâncire în gânduri. 3. încorporare, integrare, înglobare.
4. amortizare (a sunetelor, a unui şoc etc).
absorption circuit [~ 'sa:kit] s. (radio) circuit de absorbţie.
absorption tube[~ 'tju:b] s. (chim.) eudiometru.
absorptive [sb's^ptiv, -'zo:p-] adj. 1. absorbitor, absorbant, sugativ, aspirator. 2. de
amortizare, care amortizează.
absorptive power |~'paur] s.v. a b s o r b i n g c a p a c i t y .
abstain [ab'stcin, aeb-] vb. intr. (from) a se abţine, a se (re)ţine, a se înfrâna, a se opri
(dc la); to ~ from drinking a se abţine de la băutură; to ~ from force a se abţine de la
violenţă, a nu recurge la violenţă.
abstainer [-ar] s. 1. (şi total ~) abstinent, persoană care se înfrânează (mai ales de la
băutură). 2. abstenţionist, persoană care se abţine dc la vot.
abstemious [seb'stimiias, ob-] adj. 1. cumpătat, măsurat (la mâncare şi băutură);
abstinent. 2. econom; sobru; frugal.
abstemiously [-li] adv. sobru; frugal.
abstemiousness l-nis] s. cumpătare, măsură; sobrietate, austeritate.
abstention [asb'sten/an, ab-J s. 1. (from) abţinere, reţinere (de la). 2. abstenţiunc, abţinere
(de Ia vot). 3. privaţiune.
absterge [sb'sta:d3, a?b-] vb. tr. (med.) a spăla, a curăţa (a rană) (şijig.).
abstergent [-3nt] I. adj. 1. care spală, curăţitor, detergent. 2. (med.) purgativ;
dezinfectant. II. s. 1. detergent, substanţă curăţitoarc / detergentă. 2. (med.) purgativ;
dezinfectant.
abstersion [sb'stai/an, a;b-] s. 1. curăţire, spălare. 2. (med.) purgare; dezinfectare.
abstersive [sb'staisiv, xb-] adj. v. a b s t e r g e n t .
abstinence ['rebstinans] s. 1. (from) abţinere, înfrânare (de la); abstinenţă; total ~
abţinere totală dc Ia băuturi alcoolice. 2. cumpătare, măsură; sobrietate, austeritate.
abstinency ['aebstinsnsi] s. (rar) v. a b s t i n e n c e .
abstinent ['sebstinsnt] adj. 1. cumpătat, măsurat; temperat, sobru. 2. abstinent, care
nu bea.
abstract I. ['sbstraekt] adj. 1. abstract; teoretic; ~idea idee abstractă. 2. abstract, dificil,
greu dc înţeles. 3. abstract; general. 4. (în artă etc.) abstract. II. l'asbstraskt] s. 1. the ~
abstractul; in the ~ în (mod) abstract; în general. 2. abstracţie, termen abstract; cuvânt
abstract. 3. rezumat, conspect; extras, extract; (element) esenţial, parte principală, miez.
4. catalog, listă. III. [aebs'traskt, 3bs-] vb. tr. 1. a scoate, a extrage, a abstrage. 2. a distrage,
a abate (atenţia). 3. a rezuma, a extrage esenţialul din. 4. a subtiliza, a sustrage, a fura.
5. (chim.) a distila.
abstracted [a?b'strsektid] adj. cufundat / adâncit în gânduri, neatent, dus (pe gânduri),
preocupat,
abstractedly [-li] adv. 1. (în) abstract. 2. distrat, neatent, cu gândurile în altă parte.
3. ~ from făcând abstracţie de.
abstractedness [-nis] s. distracţie, neatenţie,
abstracter [a^b'strakts1"] ş. autor al unui compendiu.
abstraction [ffib'stra^k/^n, 3b-] s. 1. (fdoz. etc.) abstracţie. 2. noţiune sau idee abstractă.
3. (şi ~ of mind) distracţie, neatenţie. 4. subtilizare, furt. 5. (tehn.) îndepărtare, scoatere,
evacuare; ~ of heat evacuarea căldurii; ~ of water a) deshidratare; b) evacuarea apei.
6. (chim.) extras / produs al distilării,
abstractional [-al] adj. teoretic,
abstractionism [-izsm] s. (arte) abstracţionism.
abstractionist [-ist] s. (arte) abstractionist.
abstractive [geb'straektiv, sb-] adj. 1. capabil de a abstractiza. 2. (fdoz.) obţinut prin
abstractizare.
abstractiveness [-nis] s. putere de abstracţie.
abstractly [asb'strasktli] adv. v. a b s t r a c t e d l y .
abstract noun ['asbstnekt 'naun] s. (gram.) substantiv abstract.
abstract set [~ 'set] s. (mat.) mulţime abstractă.
abstrahent ['asbstrshent] adj. (rar) abstract.
abstruse [seb'strms, sb-] adj. 1. obscur, greu de înţeles, (de) neînţeles, încurcat, abstrus.
2. (fig.) profund, adânc.
abstrusely [-li] adv. abstrus; complicat.
abstruseness [-nis] s.l.v. a b s t r u s i t y (1). 2. complexitate.
abstrusity [-iti, ab-] s. 1. neclaritate, obscuritate. 2. punct neclar.
absurd lab'ssxl] adj. absurd, fără noimă, iraţional, contrar raţiunii; nelalocul lui; ridicol,
prostesc, stupid, caraghios; it's ~î c absurd! c ridicol! n-are nici un sens!
absurdity [-iti] s. absurditate, prostie, nonsens.
absurdly [-li] adv. absurd etc. (v. a b s u r d).
absurdness [-nis] s. v. a b s u r d i t y .
absurdum [-sb'sadsm] s. (lat.) absurd, absurditate; to reduce ad ~ a reduce la absurd.
abulia
abulia [o'bju:lio, -ljo] s. (merf.) abulie.
abundance [o'bAndons] s. 1. belşug, abundenţă: prisos, prisosinţă; surplus; mulţime,
număr mare; afluenţă; we have everything in ~ avem de toate din belşug; ~ of din belşug,
foarte mulţi, nenumăraţi; foarte mull(ă); he has got ~ of friends arc nenumăraţi prieteni;
I took ~ of pains mi-am dat multă osteneală; ~ of the heart prisosul inimii. 2. bunăstare,
înflorire, prosperitate; bogăţie; to live in ~ a avea de toate (din belşug).
abundant [o'bAndont] adj. 1. îmbelşugat, abundent. 2. ~ in bogat în, plin de, având
din belşug.
abundantly [-Ii| aaV. din belşug, cu prisosinţă; copios.
abuse I. [o'bju:z] vb. tr. 1.a abuza de, a face abuz de, a întrebuinţa excesiv. 2. a înjura;
a arunca vorbe de ocară (cu dat.), a spune cuvinte jignitoare (cu aat.). 3. a bârfi, a ponegri.
4. a maltrata, a se purta rău eu; a abuza de. 5. a perverti, a schimba în rău. 6. (înv.) a
necinsti, a viola, a seduce. 7.'(înv.) a înşela, a induce în eroare (azi numai la pasiv).
II. [o'bju:s] s. 1. abuz, întrebuinţare excesivă / exagerată / abuzivă. 2. abuz, practică ilegală;
~ of administrative authority abuz de autoritate, abuz de putere; ~ of trust abuz de
încredere. 3. perversiune, pervertire. 4. insultă, ocară, ofensă, jignire; insulte; înjurătură,
vorbă de ocară; înjurături. 5. (i/iv.) înşelăciune, amăgire.
abuser [o'bju:zor] s. 1. seducător (de minore). 2. detractor, defăimător.
abusive [o'bju:siv] adj. 1. abuziv, excesiv. 2. abuziv, arbitrar; ilegal: necinstit.
3. insultător, ofensator, jignitor; ~ language vorbe de ocară; insulte. 4. (biv.) înşelător,
amăgitor.
abusively [-li] aaV. (în mod) abuziv.
abusiveness [-nis] s. 1. caracter abuziv. 2. insulte; jigniri. 3. clevetiri, bârfeli.
abut [o'bAt] I. vb. A. intr. to ~ against a se sprijini pe, a se rezema pe, a se rezema
de; to ~ o n / upon a) v. t o ~ a g a i n s t ; b) a se învecina cu, a se mărgini cu; a atinge
(cu ac.)," c) a se îmbuca cu. B. tr. a se învecina eu. II. s. (lehn.) capăt, ştorţ, pavea de
lemn; sprijin, proptea; pivot, talpă.
abutilon [o'bju:tilon] s. (bot.) pristolnic (Almlilon avhennae).
abutment [o'bAtmont] s. 1. limită, margine; hat, răzor, hotar. 2. (constr.) piciorul bolţii;
contrafort; contrafişă, consolă; pilastru; (arliit.) impostă; (hidr.) culce (la poduri, baraje).
3. (telul.) presiune axială I centrică.
abutment bay [~ bei] s. (constr.) deschiderea marginală a unui pod.
abutment pressure [~ipre/or] s. (constr.) contrapresiunc, presiune de reazem.
abutment stone [~ istoun] s. (constr.) piatră de reazem, cuzinet.
abuttal [o'bAtl] s. hat, răzor, hotar; piatră de hotar.
abutter ]o'bAtor] s. (jur.) (proprietar) vecin.
abutting [o'bAtirj] I. adj. 1. învecinat, mărginaş, alăturat. 2. (arhit.) proeminent, ieşit
în afară. II. s. răspântie, răscruce, ramificaţie de drumuri.
abutting joint [~ 'd3oint] s. (tehn.) îmbinare sau sudare cap la cap.
abutting surface [~ 's3:fisj s. suprafaţă de contact.
abuz(z) [o'bAz] aay. prea\ bâzâind, zumzăind.
aby(e) [o'bai] past si part. trec. abought [o'bo:t[ (înv.) vb. A. tr. a plăti pentru, a se
căi de / pentru; he shall ~ it! o să se căiască el (pentru asta)! B. i/itr. a dura, a rezista.
abysm [o'bizam] (poetic) I. s. genune, prăpastie, adâncuri, hău, abis. II. vb. tr. a arunca
în prăpastie.
abysmal [o'bizmal] adj. fără fund; adânc (mai ales jig.); ~ ignorance ignoranţă fără
margini.
abysmally ]-i] adv. extraordinar (de).
abyss [o'bis] s. 1. haos. haosul primar. 2. prăpastie, abis, genune. 3. adâncul oceanului.
4. (jig.) gheenă, iad, infern.
abyssal [-al] adj. abisal, de / din adâncuri.
abyssal floor [o'bisal 'fb: r ] s. (geol.) depresiune abisală.
abyssal zone [~ 'zoun] s. zonă abisală.
Abyssinian [.ffibi'sinjon, -bo's-] adj., s. abisinian, etiopian.
acacia [o'keijo] s. 1. (bot.) acacia (Acacia sp.); bastard / common / false ~ salcâm
(Robiniapseudacacia).2.v. a c a c i a g u m .
acacia gum [~ gAin] s. gumă arabică.
academe ['aîko'dkm] s. (poetic) şcoală.
academic [.aiko'demik] I- adj. 1. academie; (despre carieră etc.) universitar; the ~year
anul universitar. 2. academic, dc academic. 3. (fig.) academic; pedant; abstract, teoretic.
4. (fig.) convenţional; tradiţional. II. s. 1. universitar. 2. pi. argumente pur teoretice,
argumente pur scolastice. 3.pi. v. a c a d e m i c a l (II).
academical [-al] I. adj. academic, universitar. II. s. pl. uniformă academică, robă şi
bonetă.
academically [-oii] aaV. (în mod) academic.
academician [o.kajdo'mi/on, -de'm-, -di'm-] s. 1. academician, membru al academiei;
Royal Academician membru al Academiei regale (dc arte frumoase) din Londra. 2. (sl.)
hoţ. 3. (sl.) prostituată.
academicism [lEeko'demosizam, -mi-] s. pedanterie; formalism.
academics [iska'dcmiks] s. pl. filozofic platonică.
academism [o'kasdomizom] s. v. a c a d e m i c i s m .
academy [oluedomi] s. 1. academie; universitate; institut de învăţământ superior; (amer.)
şcoală medic (particulară); pension, institut. 2. the Academy Academia dc artă din Londra
sau expoziţia sa anuală. 3. şcoală specială, instituţie specială dc învăţământ, academie;
Military Academy academic militară, şcoală militară; riding ~ şcoală dc echitaţic / călărie;
~ of music conservator, academie dc muzică; şcoală de muzică. 4. (sl.) bandă dc hoţi.
5. (sl.) speluncă, loc de întâlnire a hoţilor, prostituatelor sau cartoforilor. 6. (sl.) gherlă,
închisoare, puşcărie. 7. (scot.) liceu clasic.
academy figure [~ Tigor] s. (arte) schiţă după model, academic.
6
acajou [a;ko'3u:] s. (bot.) acaju, mahon; lemn provenind de la specii din genurile
Swietenia, Kliaya s.a.
acantha [o'kamOo] s. (bot.) ghimpe, spin.
acantliaceous [.a:kon'6cifos] adj. (bol.) 1. cu ghimpi, spinos, ţepos. 2. care face parte
din familia Acanthaceae.
acanthite [o'krenOait] s. (mineral) acantit, argentit.
acanthous [o'kaînBos] adj. (bot.) cu ghimpi, cu spini.
acanthus [o'kaai9os],pl. acanthuses [-iz] sau acanthi [a'kaenOai] s. 1. (bot.) talpa-ursului,
acant(ă) (Acanthus sp.). 2. (arhit.) acant(ă), (ornament în formă dc) frunză.
acapsular [as'kajpsjulo, o'k-] adj. (bot.) fără capsulă, acapsular.
acardia [a?'ku:dio] s. (med.) acardie.
acariasis [ia?ko'raiosis] s. (bot.) acarioză.
acaricide [o'kaerisaid, 'a;ko-] s. (agr., chim.) acaricid, substanţă acaricidă.
acarid ['aîksrid] s. (entom.) acarian.
acarology [ia5ko'rolod3i] s. (entom.) acarologic.
acarpous [o'ku:pos] adj. (bot.) acarp. lipsit de fruct.
acarus f'aîkoros], pl. acari [-rai] s. (entom.) acarian (Acarus).
acatalectic [se.kaats'lcktik, o'k-] adj. (metr.) acatalectic.
acaudal [as'koidl, -o'k-] aay. fără coadă.
acaulescence [ijeko:'lcs3ns] s. (bot.) acaulescenţă, lipsa tulpinii.
acaulescent [iffiko:'lcs3nt] adj. (bot.) acaulescent, fără tulpină.
accede [a?k'si:d, ok-] vb. intr. 1. to ~ to a intra în (funcţie, posesiune, asociaţie etc.);
a se urca pe (tron). 2. (to) a se asocia, a se uni (cu), a se afilia (la sau cu aat.) a se ralia
(la sau cu dat.), a adera (la); to ~ to a party a adera la un partid, a se înscrie într-un
partid; to ~ to an alliance a adera la o alianţă, a intra într-o alianţă. 3. (to) a accepta,
a aproba; he ~d to my request mi-a satisfăcut cererea.
accelerant [aek'scloront, ok-j s. (chim.) catalizator.
accelerate [ask'sclorcit, ok-] vb. A. tr. a grăbi, a zori, a iuţi, a accelera, a precipita. B. intr.
a se accelera, a-şi mări viteza.
accelerating [-iij, ok-J adj. accelerator, care iuţeşte / grăbeşte.
accelerating force [~ To:s] s. (fiz.) forţă de acceleraţie, forţă acceleratoare.
acceleration [aikiscte'rci/an, ok-] s. grăbire, iuţire; (fiz.) acceleraţie; ~ of gravity
acceleraţia gravitaţiei, acceleraţie pământească.
accelerative [rek'selorotiv, ok-, -rcit-] aay. accelerator.
accelerator [a;k'scIorcitor, ok-] s. 1. (tehn.) accelerator (la maşini). 2. (citim.) catalizator.
3. (/nil.) tun cu mai multe camere dc explozie. 4. vagon de mesagerii. 5. (anat.) nerv sau
muşchi motor.
accelerometer [a;ki.sclo'roniitor, ok-] s. (tehn.) accclcrometru.
accent I. ['aîksant, amer. şi 'askscnt] s. 1. accent, accentuare, subliniere; intensitate.
2. accent (vocalic); acute ~acccnt ascuţit; grave ~ accent grav. 3. (muz.) accent (melodic);
timp tare. 4. (metr.) accent (prozodic / metric). 5. pronunţie, accent; he speaks English
with an Irish ~ vorbeşte englezeşte cu (un) accent irlandez. 6. accent (patetic), expresie
a unei simţiri. 7. pi. (poetic) accente poetice; limbă, vorbire, grai; voce, glas; in broken
~s cu vocea frântă / întretăiată, cu glasul întrerupt. II. [ack'sent, amer. şi 'ffikscnt] vb. tr.
1. a accentua. 2. (fig., mai ales amer.) a sublinia, a scoate în relief, a scoate în evidenţă,
a accentua, a reliefa. 3. a pronunţa, a rosti.
accentless [-lis] aay. fără accent; neaccentuat.
accent mark ['sksont rmu:k] s. (mai ales în muz.) accent (ca semn).
accent plant [~ 'plo:nt] s. (bot.) plantă având o pronunţată formă decorativă.
accentuai [aîk'sentjuol, ok-] aay. referitor la accent, tonic; bazat pe accent.
accentuality [ajkisentju'aditi, ok-] s. (rar) 1. ştiinţa întrebuinţării corecte a accentelor.
2. (mod dc) accentuare.
accentual prosody [sek'sentjuol 'prosodi] s. (metr.) prozodie bazată pe accent.
accentuate I. [sek'scntjucit, ok-] vb. tr. 1. a accentua. 2. (fig.) a sublinia, a scoate în
relief, a scoate în evidenţă, a accentua, a pune accentul pe. II. [rek'scntjiiit] adj. accentuat.
accentuation [a?k,sentju'ciJ3n, ok-J s. 1. accentuare. 2. (fig.) subliniere, accentuare,
scoatere în relief / evidenţă. 3. accent, stil dc pronunţie, fel de a pronunţa.
accept [ok'scpt, a?k-] vb. A. tr. 1. a accepta, a primi; ~my best thanks (for) primeşte
cele mai călduroase mulţumiri din partea mea (pentru); she did not ~ his hand in marriage
nu i-a acceptat cererea în căsătorie; to ~ smb.'s addresses a primi curtea cuiva; he ~ed
my invitation a acceptat invitaţia mea; to ~ the fact a se împăca cu ideca. 2. to ~ to /
that a accepta să, a primi să, a consimţi să / ca. 3. a recunoaşte; a admite; a privi cu ochi
buni. 4. (ec.) a accepta (o poliţă); ♦ to ~ persons a fi părtinitor, a da dovadă de părtinire.
B. intr. 1. a accepta. 2. (înv.) to ~ of a primi (favorabil); a binevoi să primească; to ~ of
a gift a binevoi să primească un cadou.
acceptability [-obiliti, -Io-] s. caracter acceptabil, caracter admisibil.
acceptable [-obi] adj. 1. acceptabil, admisibil. 2. plăcut, agreabil; oportun; your advice
is most ~ sfatul dumitalc este cât se poate de binevenit.
acceptableness [-nis] s.v. a c c e p t a b i l i t y .
acceptably [-obli] aaV. acceptabil, destul de bine.
acceptance [-ons] s. 1. primire, acceptare, luare; aprobare, încuviinţare, admitere; ~
of a proposal acceptarea unei propuneri: to beg smb.'s ~ of smth. a ruga pe cineva să
accepte ceva: this proposal met with general ~ propunerea s-a bucurat dc aprobarea
tuturor; ~ of persons parţialitate, părtinire; (despre un fapt etc.) to find ~ a fi crezut,
a găsi crezare. 2. (ec.) acceptare; accept; poliţă. 3. (rar) v. a c c e p t a t i o n (3). 4. (tel.)
primire, recepţie.
acceptance certificate [~ so.tifikit] s. act dc recepţie.
acceptance general [~ 'd3en.?rpl| s. (ec.) acceptare simplă, acceptare fără rezerve
(a poliţei).
7 accord
acceptance qualified [~ 'kwolifaid] ş. (ec.) acceptare a poliţei în funcţie de uncie
stipulaţiuni.
acceptance report [~ ri'po:tJ s. proccs-verbal de recepţie.
acceptance special [~ 'spe/slj s. v. a c c e p t a n c e q u a l i f i e d .
acceptance stamp [~ stieinp] s. (metrologie) poanson de recepţie.
acceptancy [ak'septensi, eek-] s.v. a c c e p t a n c e .
acceptannt [ak'scptant, a?k-j adj. care primeşte, primitor.
acceptation baskscp'tci/pn] s. l.v. a c c e p t a n c e (1).2. primire binevoitoare. 3. sens,
înţeles, accepţie (a unui cuvânt); in the full ~ of the word în toată puterea cuvântului.
accepted [ak'scptid, xk~] adj. 1. universal recunoscut / acceptat. 2. popular, răspândit.
accepter [sk'scpta1", a?k-] s. 1. persoană care primeşte ceva. 2. (ec.) v. a c c e p t o r .
acception [sk'scp/^n, Eek-] s. (rar) v. a c c e p t a t i o n (3).
acceptive [ok'scptiv, ask-] adj. ~ of gata de a accepta / de a îmbrăţişa / de a primi.
acceptor [3k'scpt9r, ask-] 1. s. (com.) tras, acceptant. 2. (chim., electr.) acceptor.
access ['skscs, înv. ask'scs] I. s. 1. acces; apropiere, abordare; intrare; audienţă; to have
~to a avea acces la: easy of ~aecesibil, abordabil, de care te poţi apropia uşor. 2. drum:
trecere, pasaj. 3. (arhit.) intrare, gang, coridor. 4. acces, atac, criză {de furie sau boală);
izbucnire: ~of rage acces de furie; in an ~of jealousy într-un acces de gelozie. 5. (înv.)
ridicare, ajungere, parvenire. 6. flux (al mării). II. vb. tr. (infor.) a accesa, a avea acces
la.
accessarily [aîk'scsorili, ak-] adv. v, a c c e s s o r i l y .
accessariness [sek'sesarinis. ak-] s.v. a c c e s s o r i n e s s .
accessary [a?k'scs9ri. ?k-] adj. s.v. a c c e s s o r y .
access board ['askscs 'bn:d] s. scară mobilă, scară dublă; rampă, schelă.
access door [~ 'da:] s. (tehn.) gură de vizitare, cămin, carclă.
access gully [~ 'gA.Ii] s. (tehn.) puţ / cămin de vizitare.
access hatch ['~'h£et/] s.v. a c c e s s g u l l y .
accessibility [aîkiscsi'biliti. ak-, -ss'b-, -lat-] s. accesibilitate.
accessible [ask'scsobl, ok-, -sib-] adj. 1. (to) accesibil (cu dat.), abordabil (pentru), la
care poţi ajunge, la care poţi pătrunde; knowledge ~ to everyone cunoştinţe accesibile
tuturor / la îndemâna tuturor; the house is not ~ by motor car nu se poate ajunge la
casa aceasta cu maşina. 2. afabil, binevoitor. 3. influcnţabil, maleabil, flexibil; ~to bribery
coruptibil, care poate fi mituit.
accession [Eek'se/^n, ok-] I. s. 1. apropiere, (intrare în, luare de) contact: acces, intrare,
pătrundere (a aerului etc.). 2. urcare (pe tron); înălţare (în grad); numire (în funcţie).
3. intrare (într-un partid etc.). 4. creştere, adăugire, adaos, completare; înmulţire; adeziune.
5. (med.) acces, atac, criză. II. vb. tr. (amer.) a cataloga, a înscrie (cărţi) în catalog.
accession catalogue [~ 'kcetalog] s. catalog de noi achiziţii.
Accession Day [ask'se/pn del] s. ziua urcării pe tron a monarhului Marii Britanii.
accessit [aîk'scsit] s. (lat.) (în scoli/e engleze) premiul al doilea.
accessorial [raskse'srxrislj adj. accesoriu, suplimentar.
accessorily [ask'scsorili, ok-] adv. (în mod) accesoriu, suplimentar.
accessoriness [sk'sesarinis. ak-] s. 1. caracter accesoriu. 2. complicitate.
accessory [Eek'scsari. sk-] I. adj. 1. accesoriu, suplimentar, ajutător, secundar, subsidiar.
2.~to implicat în, părtaş la. II. s. 1. (jur.) coautor, complice, coparticipant: ~ after the
fact tăinuitor; ~before the fact instigator. 2.pl. (tehn.) accesorii, piese auxiliare: armătură.
accidence ['aeksidans] s. 1. (grant.) morfologic. 2. baze, clemente fundamentale,
rudimente. 3. frecvenţa accidentelor sau avariilor.
accidency ['asksid^nsij s. întâmplare; accident.
accident ['a?ksidpnt] I. s. 1. accident, întâmplare, caz particular: by ~ din întâmplare,
întâmplător, accidental; by a mere ~ din / dintr-o / printr-o simplă întâmplare, cu totul
întâmplător. 2. accident, întâmplare nefericită, nenorocire,catastrofa: serious ~accident
grav; to meet with an ~ a suferi un accident, a avea un accident; a naufragia: fatal ~
accident mortal, accident fatal; industrial / work ~ accident de muncă; railway ~ accident
de cale ferată; without ~ fără accidente, cu bine. 3. (tehn.) avarie. 4. ncregularitatc,
asperitate (a terenului); ~ of the ground accident de teren, cută. ncregularitatc. 5. accesoriu;
anexă. 6. (lingv.) desinenţă: terminaţie. 7. (şl.) seducere, siluire. 8. (sl.) copil din Hori.
II. adj. (poligr.) de accidente: pentru accidente.
accidental baîksi'dcntl] I. adj. 1. accidental; întâmplător; neaşteptat, neprevăzut.
2. accidental, ocazional, incidental; ncescnţial, secundar. II. s. 1. întâmplare, accident.
2. clement ncescnţial / secundar / întâmplător. 3. (muz.) accident.
accidental inclusion [~ in'klu^sn] s. (geol.) enclavă exogenă, xcnolit.
accidentalism [.zeksi'dcntalizsm] s. 1. caracter accidental. 2. (fdoz., med., arte)
accidentalism.
accidentalist [.sksi'dentslistl s. (filoz., med., arte) accidcntalist.
accidentally ba?ksi'dcntoli| adv. (în mod) întâmplător, accidental, ocazional; (în mod)
neprevăzut, neaşteptat; din întâmplare; fără voie, din greşeală, din neatenţie.
accidented ['aeksi.dentid] adj. (despre teren) accidentat.
accident hospital ['sksidpnt 'hospitlj s. spital de urgenţă.
accidential l-aîksi'den/sl] adj. accidental, ncescnţial.
accident insurance ['seksidant in'/usrans] s. asigurare împotriva accidentelor.
accident prevention [~ pri'vcn/sn] s. (măsuri de) prevenirea accidentelor, tehnica
securităţii.
accident rate [~ 'reit] s. coeficient / procent de accidentaţi (mai ales în muncă).
accipiter Isek'sipit3r, ak-] s. (omit.) pasare de pradă; uliu (Accipiter sp.).
accipitrine [ask'sipitrin, ask'sipitrain, ak-] adj. (despre păsări) răpitor, de pradă.
acclaim [s'klcim] I. vb. A. tr. 1. a aclama, a ovaţiona, a aplauda; to ~the winner of
a race a aclama pe câştigătorul unei curse. 2. a proclama, a declara, a numi; a unge; they
~ed him winner l-au proclamat învingător, l-au declarat învingător. B. intr. a aclama,
a ovaţiona, a aplauda. II. s. (poetic) aclamaţii, uralc, ovaţii; aprobare.
acclaimer [-ar] s. persoană care aclamă.
acclamation [ixklo'inci/sn] s. aclamaţii, ovaţii; aplauze; carried by / with ~ adoptat
prin aclamaţii (fără a mai vota).
acclimate [a'klaimit. 'sekliiincit] vb. tr. (amer.) v. a c c l i m a t i z e .
acclimation hffikli'mei/an.-b'm-] s. (amer.) v. a c c l i m a t i z a t i o n .
acclimatizable la'klaima-taizabl] adj. aclimatizabil.
acclimatization [^klaimsUii'zci/sn] s. 1. aclimatizare, deprindere (cu un mediu nou).
2. animal sau plantă aclimatizată.
acclimatize [a'klaimataiz] vb. A. tr. (to) a aclimatiza, a deprinde (cu) (şi fig.). B. intr.
(rar) a se aclimatiza, a se deprinde.
acclimatized [-d] adj. aclimatizat (si fig.); to become / to get ~ (to) a se aclimatiza
(cu)(şifgJ-
acclime [a'klaim] vb. (rar) v. a c c l i m a t i z e .
acclivitous [o'klivitos, aVk-] adj. v. a c c l i v o u s .
acclivity [s'kliviti. aa'k-] s. 1. suiş, urcuş; povârniş, coastă, pantă (numai la urcare).
2. rampă.
acclivous [a'klaivas] adj. în urcuş / pantă, povârnit.
accolade ['eekalcid, -koul-, -lo:d| ş. (fr.) (ist., muz.) acoladă.
accolle [aeka'lci,ffikou'leisi pronunţia franceză\ s. (fr.) (ist.) acoladă.
accommodate lo'komadcit] vb. A. tr. 1. (to) a adapta, a acomoda (la). 2. a găzdui,
a adăposti, a da adăpost (cuiva); a (în)eartirui, a caza. 3. a îndatora; a face un serviciu
sau o favoare (cuiva); can you ~me with change for a £ 5 note? puteţi Să-mi schimbaţi
(o bancnotă de) cinci lire? 4. a împăca, a (rc)concilia; a armoniza, a pune de acord: a ajusta,
a aranja, a potrivi; you must ~ your plans to mine trebuie să-ţi potriveşti / să-ţi pui de
acord planurile eu ale melc. 5. to ~ with a procura, a furniza, a face rost de. a aproviziona
cu; a înzestra cu; a acorda, a da; to ~ smb. with a loan a acorda cuiva un împrumut.
B. rejl. a se acomoda, a se adapta: to ~oneself to circumstances a se adapta împrejurărilor.
Char. v.~B.
accommodating [-in] adj. 1. serviabil, amabil, săritor. îndatoritor. 2. sociabil; înţelegător,
conciliant, împăciuitor; in an ~ spirit într-un spirit de înţelegere. 3. acomodabil, adaptabil
(şi peior.) 4. care primeşte; care poate primi; în care pot încăpea; a hali ~ 500 people o
sală cu o capacitate de 500 de oameni, o sală de 500 de locuri.
accommodatingly [-irjli] adv. 1. îndatoritor, cu amabilitate. 2. într-un spirit de înţelegere,
conciliant.
accommodation [oikom^'dcijbn] s. 1. adaptare, acomodare, potrivire; ajustare; to bring
smth. to a full ~ with a pune ceva de (perfect) acord cu. 2. confort, comoditate; it would
be a great ~ to me m-ar aranja, mi-ar conveni de minune; you will find every ~ there
veţi găsi acolo tot confortul. 3. întreţinere, găzduire, adăpost; locuinţă, casă, cămin; (amer.)
to have good ~s a avea o locuinţă confortabilă: I have not ~ for you all nu vă pot găzdui
pe toţi, nu am loc pentru toţi. 4. (nul.) (în)cartiruirc, cazare. 5. împăcare; împăciuire,
(rc)concilicrc; compromis, înţelegere, acord; to come to an ~ a ajunge la un compromis /
la o înţelegere, a se împăca. 6. împrumut; credit, avans. 7. complezenţă, amabilitate.
accommodation bill [~ 'bil] s. (ec.) poliţă amicală; gir.
accommodation draft [~ 'dra:ft] s. v. a c c o m o d a t i o n b i l l .
accomodation hulk [~ 'h/\lk] s. (mar.) corp de navă dezarmată amenajat pentru locuit;
navă-bază.
accommodation ladder f-'iaxlo1"] s. (mar.) scară de bord.
accommodation train [~ 'treinj s. (amer. ferov.) cursă; tren local de pasageri; tren
personal.
accommodation unit [~ 'ju:nit[ s. (în limbaj oficial) locuinţă, casă.
aceompanier [a'kAmppnia1"] s. însoţitor.
accompaniment [a'kAmpjnimant] s. 1. însoţire, întovărăşire. 2. (muz.) acompaniament;
~ on / at the piano acompaniament la pian. 3. accesoriu: anexă; însoţitor; disease is
often an ~ of famine boala însoţeşte adesea foametea.
accompanist [a'kAmp^nist] s. (muz.) acompaniator.
accompany [s'kAmpani] vb. tr. 1. a însoţi, a întovărăşi, a acompania (si fig.); a escorta;
fever accompanied by / with delirium febra însoţită de delir. 2. (muz.) a acompania;
to ~ smb. on / at the piano a acompania pe cineva la pian. 3. a sta cu; a ţine de urât,
a ţine tovărăşie (cuiva).
accompanying f-iij] adj. însoţitor etc. (v. a c c o m p a n y ) ; concomitent.
accompanyist [-ist] ş. (muz.) acompaniator.
accomplice [o'komp] is] s. complice, părtaş (la o infracţiune); ~ in / of a crime complice
la o crimă.
accomplish [a'k^mpli/, mai rar o'kAmpli/J vb. tr. 1. a (în)făptui, a îndeplini, a împlini,
a realiza, a termina, a încheia, a duce la (bun) sfârşit; to ~ one's aim a-şi atinge ţelul,
a-şi realiza scopul. 2. a desăvârşi, a perfecta, a perfecţiona, a face perfect.
accomplished [-t] adj. 1, împlinit, înfăptuit, realizat; an ~ fact un fapt împlinit.
2. desăvârşit, perfect; an ~ violinist un violonist desăvârşit. 3. bine crescut, educat, cultivat;
rafinat, manierat, politicos; fin; pus la punct.
accomplishment [-mant] s. 1. îndeplinire, realizare, împlinire; difficult of ~ greu de
înfăptuit. 2. lucru realizat, realizare. înfăptuire. 3. pi. educaţie, bună creştere; maniere
alese, politeţe; lustru exterior. 4. pi. cunoştinţe, cultură. 5. organizare; orânduială.
6. desăvârşire, perfecţiune. 7. (mai ales pl.) rncrit(c), talcnt(c).
accord [;>'kn:d] I. s. 1. acord; înţelegere; concordie, armonie: încuviinţare, consimţământ;
bunăvoinţă; to be in ~ with smth. a coincide cu ceva, a fi conform cu ceva; to be out
of ~ with smth. a nu coincide cu ceva, a nu fi conform cu ceva; to bring into ~ a pune
de acord: of one's own ~ de bunăvoie, nesilit (de nimeni); of its own ~ de la sine, fără
intervenţie; with one ~de comun acord, (în mod) unanim, în unanimitate, ca unul. 2. acord,
înţelegere, convenţie, contract, tranzacţie, aranjament. 3. (muz.) acord: consonanţă: unison;
armonie. 4. (arte) armonie, concordanţă, potrivire. II. vb. A. tr. 1. (to) a acorda, a da.
accordance
a dărui, a oferi (cu dat.),- to ~ a hearty welcome a face o primire cordială. 2. a pune de
acord; a împăca. 3. (muz.) a acorda (un pian cu altul etc.); a armoniza. B. intr. (with) a
concorda, a se acorda, a corespunde, a se armoniza (eu).
accordance [-sns] s. 1. acord, învoială, (bună) înţelegere, potrivire, armonic. 2. con­
formitate, acord; corespondenţă; in ~ with potrivit, conform (cu dat.), potrivit cu, conform
cu, în conformitate cu.
accordant \-or\t\ adj. 1. v. a c c o r d i n g (I). 2. concordant.
according [-in] I. adj. armonic; (to) în armonie (cu), potrivit (cu). H. conj. ~ as
proporţional cu, pe măsură ce, în conformitate cu, conform cu, potrivit cu; (fam.) it's
all ~ as you (may) take it depinde cum o ici; we see things differently ~ as we are
rich or poor vedem lucrurile diferit, după cum suntem bogaţi sau săraci. III. prep. ~ to
conform, potrivit (sau cu dat.), potrivit CU, conform cu, în conformitate cu; în funcţie
de; după; după cum spune, după cum anunţă, după cum informează, după cunrdeelară;
~ to him după spusele lui, după părerea lui, după el, după câte spune el; ~ to the news
agency după cum anunţă / transmite / declara agenţia de ştiri, conform relatărilor agenţiei
de ştiri; ~ to all accounts după toate relatările; ~ to circumstances după împrejurări; ~
to custom după obicei / tradiţie; ~ to the latest intelligence potrivit ultimelor ştiri; ~ to
law în conformitate cu legea; the Gospel ~ to Saint John livanghelia după loan; ~ to
Cocker corect, după toate regulile; he will be punished ~ to the seriousness of his crime
va fi pedepsit în conformitate cu gravitatea crimei sale.
accordingly [-irjli] adv. 1. (în mod) corespunzător, proporţional; în felul acesta; to act
~ a proceda în consecinţă. 2. deci. prin urmare, în consecinţă; de aceea, drept care.
3.~asv. a c c o r d i n g as ( a c c o r d i n g II).
accordion [s>'ko:dj;mj s. (muz.) acordeon; armonică.
accordionist [-ist] s. acordeonist.
accordion player [o'ksidjnn 'plcia1"] ş. acordeonist.
accord loan [o'koid ilounj s. plată / salariu în acord.
accost [o'kost] I. s. salut, cuvânt introductiv, cuvânt de deschidere. II. vb. îr. 1. a acosta,
a opri, a aborda, a se apropia de; a intra în vorbă cu; a agăţa. 2. (mar.) a acosta, a aborda.
3. (înv.) a ataca.
accostable [-abl] adj. (rar) accesibil, abordabil; prietenos.
accosting |-irjj s. acostare etc. (v. a c e o s t II).
accouchement [orku:/mu:rj. -mom, -mon şi pronunţia franceză] s. (fr.) naştere, facere.
accoucheur [iaiku:'J"9:r, s'km/a:1" şi pronunţia franceză] s. (fr.) mânios, obstetrician,
ginecolog.
accoucheuse [rajkui'/siz şi pronunţia franceză] s. (fr.) moaşă.
account [a'kaunt] I. ş. 1. socoteală, calcul (şi fig.); to cast an ~ a face un calcul / o
socoteală; to take an ~ of smth. a socoti ceva, a inventaria ceva; (înv.) he made ~ that
he should meet them îşi făcea socoteala că-i va întâlni; we may lay our ~ for / on /
with ne putem aştepta la, putem H siguri că. 2. (ec.) socoteală; notă de plată; factură; ~
of expenses notă de cheltuieli; to run up on ~ with a cumpăra pe credit dc la. 3. (ec.)
cont; pi. debit şi credit, venituri şi cheltuieli; contabilitate; ~ agreed upon încheierea
socotelilor, bilanţ; ~ of charges speze; ~ of settlement, balance of ~s bilanţ; continuing
~ v. a c c o u n t c u r r e n t ; current ~ a) cont curent; b) operaţiuni curente; frozen ~
cont blocat; joint ~cont comun; personal ~cont personal; running ~cont curent; special
~ cont special; suspense ~ cont tranzitoriu; cont ncachitat; for / on ~ of în contul (cu
gen.); on ~ în cont; payment on ~ acont, arvună; to balance / to square an ~ a balansa
/ a solda un cont; to keep the ~s a ţine conturile, a ţine contabilitatea. 4. (jig.) cont,
socoteală, răfuială; răspundere; the great ~ judecata dc apoi; on one's own ~ pe cont
propriu, pe propria sa răspundere; on smb.'s ~ pe socoteala cuiva; to ask an ~ a cere
socoteală; to bring/to call smb. to ~ (for) a trage pe cineva la răspundere, a cerc cuiva
socoteala (pentru); to give an ~ of a da socoteală de; to give a good ~ of oneself a se
prezenta bine, a avea eu ce se lăuda; a face faţă în mod onorabil; (fam.) to go to one's
~, to be called to one's ~, (amer.) to hand in one's ~s a-şi încheia socotelile pe lumea
asta, a da ortul popii; (ftg.) he has gone to his ~ a murit, s-a dus pe lumea cealaltă;
to settle / to square ~s with a se socoti cu, a se răfui cu. 5. dare dc scamă, raport; referat;
recenzie; declaraţie. 6. părere, opinie; referinţă; by all ~s după părerea tuturor. 7. po­
vestire, relatare: expunere; by your ~ după cum spuneţi, potrivit spuselor dvs.; to give
an ~ of a face o descriere (a cuiva sau a ceva), a descrie, a zugrăvi, a prezenta o dare
dc scamă despre / asupra (cu gen.). 8. apreciere, evaluare; seamă, consideraţie; to leave
out of ~ a nu.lua în consideraţie, a nu ţine seama dc; not to hold of much ~ a nu pune
prea mult preţ pe, a nu da prea multă importanţă (cuiva); to take into ~, to take ~ of a
ţine seama de, a avea în vedere, a lua în consideraţie. 9. motiv, cauză, pricină, temei,
raţiune; on ~ of din cauza, din pricina; on no ~ sub nici un motiv, în nici un caz; on my
~ din cauza mea; on that ~ din pricina asta; on what ~? de ce? din ce cauză?
10. însemnătate, importanţă, valoare; of much / poetic high ~ de marc însemnătate, foarte
valoros, foarte preţios; of no ~, (amer.) no ~ neînsemnat, fără importanţă; of small ~dc
mică importanţă; a man of no ~ un om fără valoare; un om de nimic. 11. câştig, folos,
avantaj, profit; to turn to (good) ~a) a valorifica; b) a folosi, a utiliza; c) a profita dc
pe urma (cu gen.); a scoate profit din. 12. privinţă, aspect, raport; on all ~s, on every ~
în toate privinţele, din toate punctele de vedere. II. vb. A. tr. a considera, a socoti, a privi
ca; a ţine de; the court ~ed him guilty tribunalul 1-a considerat vinovat; I ~ him wise
îl consider / îl socotesc înţelept. B. refl. a se socoti, a se considera; I ~ myself happy
mă socotesc fericit. C. intr. 1. to ~ for a) a explica, a justifica; I can't ~ for it nu-mi
pot explica asta, nu înţeleg (nimic); this ~s for his attitude aceasta îi explică atitudinea;
b) a da scama dc, a da socoteală dc; to ~ for a sum of money a da socoteală pentru o
sumă de bani, a justifica o sumă de bani; c) a fi răspunzător de; a fi pricina (cu gen.);
d) a reprezenta, a se ridica la; agriculture ~ed for 60 per cent of total exports agricultura
reprezenta 60% din volumul total al exporturilor; e) (fam.) a omorî; a face de petrecanie
(cuiva); a trimite pe lumea cealaltă. 2. to ~ to a fi răspunzător faţă de, a da socoteală
8
(cu dat.); you'll have to ~ to me if anything happens to her o să ai dc-a face cu mine
dacă i se întâmplă ceva.
accountability [-a'biliti, -Is-] s. răspundere, responsabilitate.
accountable f-sbl] adj. 1. (to; for) răspunzător, responsabil (faţă de, în faţa; pentru,
dc): he is not ~ for his actions nu este răspunzător de actele sale, este iresponsabil.
2. explicabil, justificabil.
accountableness [-oblnis\ s.v. a c c o u n t a b i l i t y .
accountably [-sbli] adv. (în mod) explicabil.
accountancy [-ansi] s. 1. contabilitate. 2. evidenţă contabilă.
accountant [-snt] I. s. 1. (expert) contabil; calculator, socotitor; agent contabil;
chartered ~ expert contabil (membru al asociaţiei Institute of Chartered Accountants);
chief ~ contabil scf. 2. aritmetician. 3. (jur.) pârât, reclamat. II. adj. (for) răspunzător
(de).
Accountant General [~ ^cnarol] ş. 1. contabil şef, şeful contabilităţii. 2. procurist.
accountant officer [~ 'ofis3r] s. contabil, lucrător la contabilitate; revizor; calculator;
socotitor.
accountantship [c'kauntcnt/ip] s. post de contabil; loc de contabil.
account book [o'kaunt ibukf s. (ec.) registru contabil.
account current [~ 'kAnmt] s. (ec.) cont curent.
account day [~ idei] s. (ec.) zi de plăţi (la bursă).
accounting [o'kauntin] s. 1. (ec.) calcul, socoteală. 2. (ec.) contabilitate; evidenţă
contabilă; gestiune. 3. explicare, justificare; there is no ~for tastes gusturile nu se discută.
accounting department [~ di'po :tmant] ş. v. a c c o u n t s d e p a r t m e n t .
accounts department [o'kaunts di'puitmant] s. contabilitate, serviciul contabilităţii.
account sheet [a'kaunt /i:t] ş. (ec.) foaie dc decontare.
accounts receivable [~ ri'si:vabl] s. pi. (ec.) conturi debitoare.
accoutre [3'ku:t9r] vb. tr. 1. (mai ales mil.) a echipa, a îmbrăca. 2. (with) a echipa,
a înzestra; a prevedea (cu).
accoutrements [o'ku:t3inonts, -tromonts] ş. pi. 1. (mil.) echipament, efecte personale
(mai ales articole de pielărie). 2. harnaşament.
accredit [o'kredit] vb. tr. 1. a împuternici, a autoriza; (to) a acredita (pe lângă); a aproba;
to ~ an ambassador to a government a acredita un ambasador pe lângă un guvern.
2. a crede, a da crezare (cu dat.) 3. to ~smth. to smb. sau to ~smb. with smth. apune
ceva în scama cuiva, a atribui ceva cuiva. 4. (ec.) a acorda acreditive (cu dat.).
accreditation [a.krcdi'tei/sn] s. acreditare.
accredited [o'krcditid] adj. 1. acreditat, autorizat. 2. (despre opinii etc.) universal
acceptat, îndeobşte recunoscut.
accrescence [o'krcsans] s. 1. (jur.) acrescământ. 2. creştere.
accrete [a3'kri:t. o'k-]. I. vb. A. intr. 1. (bot.) a concreşte, a se uni prin creştere.
2. a creşte, a spori prin adăugare. 3. (to) a se lipi (de). B. tr. a spori, a mări. II. adj. (bot.)
concrescut.
accretion [a;'kri:j3n, o'k-j s. 1. (bot.) concrcştcre, creştere organică. 2. (to) adaos (Ia);
creştere, sporire, mărire. 3. (med.) aderenţă. 4. (geol. etc.) aluviune; depunere, aluvio­
nara; acumulare.
accretive [a?'kri:tiv, s'k-J adj. care creşte organic sau prin adăugare.
accrual [o'kruial] s. creştere.
accrue [a'kru:] vb. intr. 1. a se mări, a creşte, a spori; a se înmulţi; a se adăuga, a se
acumula. 2. to ~ from a proveni din, a izvorî din; to ~to smb. a reveni cuiva (dc drept).
accrued interest [-d 'intrist] s. (ec.) dobândă capitalizată.
acculturation [o-kAltJb'rci/n] s. (amer.) culturalizare.
aceumbent [o'kAmbsnt] adj. culcat.
accumulate [o'kju:mjulcit] vb. tr. şi iutr. a (se) (a)cumula, a (se) strânge, a (se) aduna;
a (se) colecta; a (se) îngrămădi, a (se) aglomera; a (se) stoca.
accumulated work [-id rwo:k] s. (jiz.) lucru mecanic acumulat.
accumulation [o'kjuimju'Iei/sn] s. 1. acumulare, strângere; îngrămădire, aglomerare;
(ec.) primitive ~ acumulare primitivă. 2. grămadă, masă, morman. 3..(uruv.) căpătare
concomitentă a mai multor titluri universitare. 4. cumul.
accumulation point [~ 'point] ş. (fiz., mat.) punct dc acumulare.
accumulative [o'kjmmjuleitiv] adj. 1. acumulativ, format prin acumulare. 2. v.
cumulative.
accumulative formations [~ lb:'mci/3iiz] ş. pl. (geol.) formaţii de acumulare.
accumulator [3'kju:mju:lcitor] s. 1. colector, strângător. 2. om strângător; om econom;
zgârcit. 3. (telm.) colector. 4. (telm., electr.) acumulator. 5. (univ.) persoană care capătă
concomitent mai multe grade universitare. 6. cumulard. 7. (autom., el/i.) acumulator,
sumator.
accumulator battery l~iba;t3ri] s. (electr.) baterie de acumulatoare.
accumulator box [~ rboks] s. (electr.) cuvă dc acumulator.
accumulator car [~-ka:r] s. (te/m.) electrocar; clectromobil.
accumulator cell [~ .scl] s. (electr.) clement dc acumulator.
accumulator jar [~.d3ci;r] s. v. a c c u m u l a t o r b o x .
accumulator plant [~rplti:nt] s. (electr.) l.v. a c c u m u l a t o r b a 11 e r y . 2. staţie
de încărcare a acumulatoarelor.
accumulator plate [~-plcit] s. (electr.) placă de acumulator.
accuracy ['a?kjurosiJ s. 1. acurateţa, grijă, serupulozitatc. 2. exactitate, precizie;
corectitudine; punctualitate. '-
accuracy of plotting ['aîkjurosi ov ipbtin] s. (geol.) precizie planimctrică.
accurate ['rckjuritj adj. 1. scrupulos, atent, meticulos; punctual. 2. exact, precis, corect;
fidel; to be (strictly) ~ ca să fiu întru totul exact; ~ to four decimal places cu o precizie
de patru zecimale.

accurately [-H] adv. 1. cu grijă, atent, scrupulos, cu meticulozitate, cu acurateţa. 2. cu
precizie, corect, exact.
accurateness [-nis] s. exactitate, precizie; acurateţa.
aceurse [s'kais] vb. tr. past si jxirt. trec. accursed şi (poetic) a blestema.
accursed [-id] adj. 1. blestemat, afurisit. 2. urâcios, nesuferit, scârbos; groaznic.
accurst [-t] I. adj. (fx?etic) v. a c c u r s c d . II. vb. tr. (înv.) a blestema, a afurisi.
accusable [a'kjuiz^blj adj. (of) acuzabil, blamabil, condamnabil (de. pentru).
accusal [3'kju;z3l] s. (rar) v. a c c u s a t i o n .
accusant [a'kjuizpnt] s.v. a c c u s e r .
accusation [i&kju:'zci/3n] s. acuzare, învinovăţire; acuzaţie, învinuire, vină; to bring
an ~ against smb. a acuza pe cineva, a aduce o învinuire cuiva; to be under an ~ of a
fi acuzat de.
accusatival [sikjuiza'taival] adj. (gram.) al cazului acuzativ.
accusative [a'kjuizstiv] (gram.) I. adj. acuzativ. II. s. (cazul) acuzativ.
accusatorial [3'kju:zo'to:ri3l] adj. (jur.) incriminator, de acuzare.
accusatory [a'kjmzstpri. amer. -.to:ri] adj. v. a c c u s a t o r i a l .
accuse [a'kjiKz] vb. tr. 1. (of) a acuza, a învinui; a învinovăţi (de); he is ~d of having
stolen smth. este acuzat de a fi furat ceva. 2. a nu fi de acord cu, a critica. 3. (rar) a
lămuri, a clarifica.
accused [-d] s. the ~ acuzatul, inculpatul; acuzaţii, inculpaţii.
accuser [-3r] s. acuzator; reclamant, pârâtor, pârâş.
accusing [-irj] adj. acuzator, de acuzare, de învinuire.
accusingly [-inii] adv. acuzator.
accustom [a'kAstsm] vb. to ~ to A. tr. a obişnui cu / să, a deprinde cu / să, a învăţa
cu / să; a adapta la. B. refl. a se obişnui cu / să, a se deprinde cu / să.
accustomed [a'kAStsmd] adj. l . ~ t o învăţat, deprins,obişnuit cu/să: to become/ to
get ~ to smth. a se obişnui eu ceva; a se deprinde cu ceva; that is not what I am ~ to
a) (asta) nu intră în obiceiurile melc; b) cu aşa ceva nu sunt obişnuit. 2. obişnuit, curent,
uzual, frecvent.
accustomedness [-nis] s. obişnuinţă, deprindere.
ace [cis] I. s. 1. (la jocul de cărţi) as, birlic; (la zaruri şi domino) unu; (amer. fam.)
~in the hole a) avantaj ascuns; b) prieten pe care te poţi bizui; prieten adevărat; (fig.)
~ of trumps argument suprem; (fig.) to bate an ~ a face o concesie; (fig.) to trump
smb.'s ~ a para lovitura cuiva; ~ of spades a) as de pică; b) (sl.) văduvă. 2. (la tern's)
serviciu imparabil. 3. as, campion. 4. părticică, fărâmă, dram; within an ~ of la un pas
de; cât pe.ce să. II. adj. dc prima calitate, excelent.
Aceldama [a'scktoma] s. (fig.) câmp de bătălie.
acentric [o'sentrik] adj. marginal, periferic.
acephala fc'sefste] s. pi. (zool.) acefale.
acephalous [s'scfotos, ci'-] adj. 1. (zool.) acefal. 2. (despre cărţi) fără început. 3. (fam.,
despre state etc.) fără conducător.
acerbate ['albeit] vb.tr. v. e x a c e r b a t e .
acerbity [o'sD:biti] s. 1. astringenţă, asprime. 2. (fig.) acreală; asprime, severitate;
cerbicie.
acerose f'zessrous] adj. (bot.) acicular.
acerose leaf [~ 'li:f] s. (bot.) frunză aciculară; cetină.
acerous [a'sarss] adj. (bot.) v. a c e r o s e .
acervate |9'so;vit] adj. (bot.) acervat.
acescence [a'scsans] s. acrirc. înăcrirc; oxidarc.
aceship ['eis/ip] s. (mai ales av.) măiestrie.
acetabulum [lassi'tasbjulom], pi. acetabula [-Ia] s. (anat.) cavitatea cotiloidă,
acctabul(um).
acetal ['ssital] s. (chim.) acctal.
acetaldehyde [.assit'aaldihaid] s. (chim.) acetaldchidă; aldchidă acetică.
acetaldol ['assatasldolj s. (chim.) aldol, acctaldol.
acetate ['aesitit, -teit] s. (chim.) acetat.
acetic [a'sktik, a?'s-, 'set-] adj. acetic.
acetic acid [~ 'assidj s. (chim.) acid acetic; glacial ~ acid acetic concentrat.
acetic aldehyde [~ 'asldihaid] s. (chim.) acetaldchidă.
acetification [a'sctifi'kci/^n] s. (chim.) acetificare; oxidarc.
acetify [a'setifai] vb. tr. şi intr. a (se) oţeti, a (se) acri; (chim.) a (se) acetifica; a (se)
oxida.
acetometer [laîsi'tamita1"] s. (chim.) acidimetru.
acetone ['assitoun] s. (chim.) acetonă.
acetous ['assitas} adj. 1. acetic. 2. acru; acidulat.
acetyl ['aesitil] s. (chim.) acctil.
acetylate |?'sctilcit. a?'s-[ vb. tr. (chim.) a acetila.
acetylene [s'setilim, aVs-[ s. (chim.) acctilcnă.
acetylene apparatus [~ sps'reitas] s. (tehn.) generator de acctilcnă.
acetylene generator [~ 'djenareita1") s. (tehn.) v. a c e t y l e n e a p p a r a t u s .
acetylene series [~ 'su>ri:z[ s. (chim.) acetilcne, seria omologilor acctilcnei.
acetylene welding [~ 'wcldirjj s. (tehn.) sudare oxiacctilcnică.
acetyl value ['aesitil Vaslju[ s. (chim.) indice dc acctil.
Achaean [s'kian] adj., s. (ist.) aheu.
acharnement [pronunţia franceză] (fr.) s. cruzime; îndârjire.
ache [cik] I. s. 1. durere (continuă); (fam.) to be full of ~s and pains a se văita întruna.
2. dor, alean. II. vb. intr. 1. a durca; my head ~s mă doare capul; my ears ~ with such
noise înii ţiuic urechile dc atâta zgomot; (fig.) my heart ~s to see you thus mi se rupe
inima să*tc văd aşa. 2. (for) a nu mai putea dc dor (după), a tânji (după).
acheless [-lis] adj. nedurcros, fără dureri.
acid value
achene [ei'ki:n şi '&ki:n| s. (bot.) achenă.
achenium [ci'kimiam, -njam], pi. achenia [ei'kimio] s.v. a c h e n e .
achievable [a't/iivsbll adj. care poate fi făcut, realizabil.
achieve [g't/i:v] vb.A.tr. 1. a realiza, a îndeplini, a face, a săvârşi; to ~ one's purpose/
end / aim a-şi atinge / a-şi realiza scopul; he will never ~ anything n-o să realizeze
niciodată nimic. 2. a dobândi, a obţine, a căpăta; to ~ victory a ieşi victorios, a dobândi/
a câştiga vicloria; to ~ a reputation of a-şi câştiga reputaţia de. B. intr. a reuşi; a-şi realiza
scopul sau scopurile.
achievement [-mant] s. 1. realizare, îndeplinire, săvârşire; împlinire. 2. realizare; operă;
ispravă. 3. reuşită, succes, izbândă.
achill [a't/il] adj. pred., adv. îngheţat, rece.
■Achilles' heel Jg'kiliiz 'hi:l] s. (jig.) călcâiul lui Ahilc; punct vulnerabil; slăbiciune.
Achilles* tendon [~ 'tcndsnj s. v. A c h i l l i s t e n d o .
Achiilis tendo [a'kilis 'tendou] s. (anat.) tendonul lui Ahile.
achime [a't/aim] adj. pred., adv. care sună, sunător.
aching ['cikin] I. adj. dureros, bolnav. II. s. durere, suferinţă.
achondrite [ci'kondrait] s. (astron.) ahondrit.
achondroplasiac dwarf [sikondrou'pleiziaîk 'dwo:f] s. (med.) individ cu nanism
acondroplazic.
achroma [aerkroums, a'k-, ci'k-j s. (med.) acromie; paliditate, paloare, lipsă de culoare.
achromat ['askramaH] s. (opt.) (obiectiv) acromat.
achromatic [ia.*krou'ma3tik] adj. 1. (opt.) acromatic, necolorat, fără culoare. 2. (muz.)
acromatic, fără modulaţie. 3. (biol.) acromatic, refractar la colorare, 4. (med.) daltonic,
suferind de daltonism.
achromatic eyepiece [isekrou'mastik 'aipi:s] s. (opt.) ocular acromatic.
achromatism [s'kroum^tizjm, ze'k-] s. acromatism.
achromatize [o'kroumstaiz, ge'k-] vb. tr. (fiz.) a acromatiza.
achromatization [ipkroumstai'zci/sn, laskrou-] s. acromatizare.
achromatopsy [o'kroumaptopsi, as'k-] s. (med.) acromatopsie, daltonism.
achy E'eiki] adj. 1. suferind. 2. dureros.
acicular [s'sikjute1". -J3i] adj. acicular, în formă dc ac; cu ace: ascuţit.
aciculate [s'sikjulit, -leit] adj. v. a c i c u l a r .
acieulite [3'sikjulait, as's-] s. (mineral.) minereu acicular; aikinit.
acid ['aesid] I.adf 1. acid; acru; (jig.) ~ looks figură acră, mutră acră, mină acră. II. s.
1. (chim.) acid. 2. (fam.) drog (mai ales LSD). 3. to put the ~ on (austr. sl.) a exercita
presiuni asupra (cuiva).
acid apparatus 1~ aspp'reitss] s. (chim.) aparate pentru fabricarea acizilor.
acid bath [~ rba:0] s. (chim.) baie acidă.
acid brick [~ 'brik] s. cărămidă silica.
acid carbonate [~ 'kaib^nit] s. (chim.) bicarbonat.
acid drops [~ 'drops] s. pi. bomboane acidulate englezeşti.
acid egg [~ egl s. (chim.) montejus.
acid-fast [~ 'fa:st] adj. (chim.) acido-rezistent.
acid fastness [~ Tu:stnis] s. (chim.) rezistenţa la acizi.
acid freak [~ fri:k] s. (fam.) toxicoman (care foloseşte LSD).
acid hydrolysis [~ hai'drolisis] s. (chim.) acidoliză.
acidic [a'sidik, as's-] adj. acid.
acidic acids [~ 'assidz] s. pi. (chim.) acizi rezinici.
acidification [s-sidifi'kci/^n, x<s-\ adj. acidularc.
acidifier [s'sidifaio1] s. (chim.) agent dc acidularc.
acidify [a'sidifai.re's-] vb.tr. şi intr. a (se) acidula, a (se) oţeti, a (se) acri; a (se) oxida.
acidimeter [t£esi'dimit9r] s, (chim.) acidimetru, areometru pentru acizi.
acidimetry [trcsi'dimitri] s. (chim.) acidimetric.
acidity [3'siditi, as's-] 1. aciditate; acreală, acrime 2. (fam.) acreală.
acidize J'rcsidaiz] vb. tr. şi i/(tr. v. ac id if y .
acidless ['aesidlisj adj. fără acizi; nonaeid.
acid lining ['assid 'laininj s. (metal.) căptuşeală acidă.
acidly ['asstdti] adv. 1. acru, cu acrime; ursuz. 2. cu răutate, aspru; cu furie. 3. rece,
eu răceală; pe un ton glacial.
acidness ['aesidnis] s. v. a c i d i t y (2).
acid number ['aasid 'iiAmba1"] ş. (chim.) indice sau coeficient de aciditate.
acidolysis [.resi'dolisis] s. (chim.) acidoliză.
acidosis ['sesi'dousis] s. (med.) acidoză.
acid-proof I'a3sidpru:f] adj. antiaeid, rezistent, refractar la acizi.
acid radical ['aesid 'raxlik.pl] s. (chim.) radical acid.
acid rain [~ rein] s. ploaie acidă.
acid reaction [~ ri'ask/sn] s. (chim.) reacţie acidă.
acid reclaim [~ riiklcim] s. (chim.) cauciuc regenerat (prin procedeul acid).
acid resisting [~ riizistirj] adj. v. a c i d - p r o o f .
acid slag |~ 'sheg] s. (chim.) zgură acidă.
acid sludge [~ 'sUd3] s. (chim.) răşină acidă.
acid strength [~ strcrjG] s. (chim.) concentraţie a acidului.
acid test [~ .test] s. 1. (chim.) încercare cu acid. 2. (fig.) încercare grea; ispitire.
acidulate [s'sidjuleit, a3's-] vb. tr. a acidula.
acidulated [-id] adj. 1. acidulat. 2. (fig.) înăcrit; morocănos, bombănitor.
acidulated drops [~ 'dropsj s.pl. v. a c i d d r o p s .
acidulation [a'sidjulci/sn] s. acidularc.
acidulous [a'sidjulas] adj. acid, acidulat; acru.
aciduric [lassi'djusrik] adj. (despre bacterii) care se dezvoltă într-un mediu acid.
acid value ['aesid 'vzelju:] s. (chim.) indice dc aciditate.
acierage 10

acierage ['assiarid^] s. (metal.) oţelire, îmbrăcare, acoperire, placare cu oţel. acquire [o'kwakir] vb. tr. 1. a dobândi, a căpăta; a obţine; a agonisi; a cuceri; to ~ a
aderate ['assiarcitj vb. ir. (metal.) a oţcli. a îmbrăca, a acoperi, a placa cu oţel. taste for a prinde gust pentru, de. 2. a câştiga, a realiza; a atinge; a-şi însuşi (o deprindere
ack-ack ['jek'zckj (sl.) I. s. 1. tun antiaerian. 2. tragere antiaeriană. II. adj. antiaerian. etc.); to ~ a language a învăţa/ a-şi însuşi o limbă.
ack emma ['gek 'cmo] s. (sl.) 1. v. a n t e m e r i d i c m . 2. v. a i r m e c h a n i c . acquired immunity [o'kwaiod i'mju;niti[ s. (med.) imunitate dobândită.
ackey E'a^ki] s. 1. (metal.) soluţie dccapantă. 2. monedă de argint emisă în Anglia pentru acquired qualities [~ 'kwolitizj s. /;/. însuşiri dobândite.
Africa de Vest, la sfârşitul secolului 18. acquirement [a'kwaiomant] s. 1. dobândire; obţinere; cucerire; agonisire. 2. câştigare,
acknowledge [ok'n^lid^, a?k-[ vb. A. tr. 1. a recunoaşte: a mărturisi; a admite; he is realizare; însuşire. 3. pl. realizări 4. pl. deprinderi căpătate. 5. pl. cunoştinţe, cultură;
generally ~d to be c recunoscut de toţi ca; (amer., fam.) to ~the corn a) a recunoaşte educaţie.
pretenţiile cuiva; b) a recunoaşte, a mărturisi o vină/ o greşeală. 2. a confirma; to ~ (the) acquirer [a'kwai3ror] s. persoană care dobândeşte ceva etc. (v. a c q u i r e ) ; achizitor.
receipt a confirma primirea. 3. a fi recunoscător (cuiva); a mulţumi (cuiva). 4. a răsplăti. acquisition [-aîkwi'zi/sn] s. 1. dobândire; cucerire. 2. achiziţie, câştig.
B. rej7. to ~ oneself defeated etc. a sc recunoaşte învins, a se da bătut etc. acquisitive [aî'kwizitiv] adj. 1. strângător; acaparator; hrăpăreţ; lacom. 2. receptiv.
acknowledged [-d] adj. (îndeobşte) (rc)cunoscut, (bine) stabilit; admis; notoriu; 3. însetat de cunoştinţe.
recunoscut (ca autoritate); it is an ~ fact e un fapt bine cunoscut. acquisitiveness [-nis] s. lăcomie, dorinţă de acaparare, sete de câştig.
acknowledgement [-msnt] s. 1. recunoaştere; mărturisire. 2. confirmare. 3. înştiin­ acquit [o'kwii] vb. A. tr. 1. (jur.) (of) a achita, a găsi nevinovat (de). 2. (of, from) a
ţare, aviz. 4. adeverinţă de primire; chitanţă, recipisă. 5. (jur.) declaraţie autentificată; scuti, a descărca, a elibera (de). 3. a achita (o datorie etc.) 4. a îndeplini (o obligaţie
etc.). B. rejl. 1. (of) a se achita (de); to ~ oneself of a promise a îndeplini o promisiune,
certificat. 6. declaraţie oficială. 7. (mai ales pl.) recunoştinţă; mulţumire; in ~ of ca
a-şi ţine o făgăduială. 2. a sc achita de, a face, a îndeplini; to ~ oneself well of a task a
mulţumire pentru. în semn de recunoştinţă pentru.
se achita (onorabil) de o însărcinare.
aclinal [s'klainol, a?'k-[ adj. aclinal, orizontal, fără înclinaţie.
acquittal [-1] s. 1. (jur.) achitare, scoatere din cauză. 2. (of) scutire, eliberare (de o
acline [o'klain. Ee'k-] s. (geol.) strat orizontal.
obligaţie etc.). 3. săvârşire, îndeplinire, executare (a unei sarcini etc.).
aclinic [a'klinik, aj'k-i adj. (fiz.) aclin.
acquittance [-^ns] s. 1. (jur.) (hotărâre judecătorească de) achitare. 2. (of) achitare
aclinic line [~ lain] s. (linie) aclină. (de obligaţii-, a unei datorii), scutire, descărcare (de); (prov.) forbearance is no ~ce s-a
acme ['askmi] s. 1. culme, vârf; punct culminant, apogeu (şifig.);~ of perfection culmea amânat nu s-a uitat. 3. chitanţă; recipisă de plată (integrală).
desăvârşirii. 2. (med.) criză. acre ['cikor] s. 1. acru (măsură de suprafaţă de 4 046,7838 nr), aprox. pogon. 2. pl.
acme thread [~ 'Orcd] s. (teh/i.) filet trapezoidal. pământ, pământuri; broad ~ moşii întinse. 3. (canad. înv. sau dial.) măsură de lungime
acne ['a?kni[ s. 1. cos. 2. (med.) acnee, erupţie de coşuri, spuzeală. de 20,1168 m. ♦ God's Acre cimitir, loc de veci.
acock [o'tok] adj. pred., adv. (despre şapcă etc.) pe o parte, pe o ureche, ştrengăreşte. acreage [-rid3] s. 1. suprafaţă (calculata în acri). 2. (şi ~planted) suprafaţă arabilă,
acockbill [o'kokbilj adj., adv. (mar., despre ancoră) atârnat. însămânţată sau de însămânţare.
a-cockeye [o'tokaij adv. chiorâş. acred [-d[ adj. (mai ales în cuvinte compuse) cu pământ, posedând pământ; many-~
a-cock-horse [a'kokhxs} adv. 1. (sl.) victorios, triumfător; călare pe situaţie. 2. (limbajul landlords mari proprietari funciari.
copiilor) călare. acreman [-mon], pl. acremen [-men] s. agricultor, cultivator de pământ.
acolyte ['x'kslait, -kou-j s. 1. (bis.) acolit; dascăl; paracliser. 2. (fig.) acolit, tovarăş, acre yield ['eiks ji:ld] s. (agr.) producţie la acru. ■
ajutor, complice. 3. (jig.) acolit, ucenic; cirac. acrid ['skrid] adj. 1. înţepător, pişcător; picant; iritant; (chim.) corosiv. 2. (ftg.) aspru;
aconite ['seksnait] s. 1. (bot.) omag, mărul-lupului (Ac:onitum napellus). 2. (poetic) otravă.caustic, muşcător, sarcastic.
acorn ['eiko:n] s. 1. (bot.) ghindă. 2. (zool.) specie de crustaceu din ordinul acridine [-i:n] s. (chim.) acridină.
entomostraceelor (Bala/nes). acridity [as'kriditi, s'k-] s. 1. gust sau miros acru / înţepător / iritant. 2. (jig.) acreală;
acorn beetle [~ 'bi:t![ s. (entom.) gândacul-ghindei (Balaninus glandium).. asprime (în maniere, în vorbe). 3. (fig.) causticitate, sarcasm, ironie muşcătoare.
acorn cup [~ 'kA.pl s-'cupă de ghindă. acridly I'askridli] adv. cu acrime; înţepător; cu asprime.
acorn nut [~ nAt] s. (mec.) piuliţă înfundată. acridness l'a?kridnis] s. (rar) v. a c r i d i t y .
acorn-shaped [~ 'jcipt] adj. glandiform. acrimonious [-askri'mounjos,-ni3s] adj. 1. aspru, brutal. 2. aprig, violent; ~ dispute
acorus J'rckoros] s. (bot.) obligeană (Acorns calamus). ceartă violentă, ceartă la cuţite. 3. arţăgos, certăreţ. 4. acru; caustic, înţepător, sarcastic.
acotyledon [a?ikoti'li:d;m] s. (bot.) acotiledon. acrimoniously [-li] adv. cu asprime; pe un ton răstit.
acotyledonous [srkoti'Ii;dr>n?s] adj. (bot.) acotiledonat. acrimoniousness [-nis] s. v. a c r i m o n y (3).
acoustic(al) [o'ku:stik(3l), înv. -'kaus-| adj. acustic, auditiv. acrimony f'ackrimnni] s. 1. asprime; brutalitate. 2. arţag, pornire spre ceartă. 3. causti­
acoustic duct [~ 'dAkt] s. (anat.) conduct auditiv. citate, sarcasm.
acoustician ['a?ku:s'ti/?nl s. acustician. acrobat ['îekrobaU,-roub-] s. acrobat, echilibrist; dansator pe sârmă; gimnast.
acoustics [o'kmstiks, înv. -'kaus-] s. pl. 1. (folosit ca sg. sau pl.) (fiz.) acustică. 2. (folosit acrobatic [laskro'bîetik, -roub-] adj. acrobatic.
ca pl.) acustică (a unei săli etc.). acrobatics [-s] s. pl. (folosit mai ales ca sg.) acrobaţie, (av.) aerial ~ acrobaţii aeriene,
acoustic vault [a'kurstik Vo:It] s. (fiz.) boltă acustică. pilotaj de înaltă şcoală.
acoustic wave [~ 'weiv] s. (fiz.) unda sonoră. acrogen ['a:krod3en] s. (bot.) plantă acrogenă.
acquaint [o'kwcint] vb. A. tr. 1. (with) a face cunoştinţă, a familiariza (cu); to be ~ed acrogenesis [ia?krou'd3cnisiş] s. (bot.) acrogeneză.
with a) a cunoaşte, a fi familiarizat eu, a se pricepe la; b) a fi la curent eu; to become acrogenic [i&krou'd3enik| adj. (bot.) acrogen.
/ to get ~ed with a) a se familiariza cu, a-şi însuşi; b) a alia că, a auzi de. 2. (with; that) acrogenous [3'krr>d3inas] adj. (bot.) v. a c r o g e n i c .
a încunoştinţa, a înştiinţa, a informa, a comunica (despre; că). B. refl. to ~ oneself with acromegalic J-a3kro//mi'ga^lik] adj. (med.) acromegalic.
a se familiariza cu, a-şi însuşi. acromegaly [i^krou'mcgoli] s. (med.) acromegalic.
acronym I'skrsnim] s. (Ungv.) acronim.
acquaintance [-ons] s. 1. cunoştinţă; chance ~ cunoştinţă întâmplătoare; nodding ~
acronymize [o'kronimaiz] vb. tr. şi iutr. a forma un acronim (din).
cunoştinţă care nu trece dincolo de salut, cunoştinţă de buna ziua; speaking ~<z) persoană
acrook [s'kruk] adv., adj. pred. strâmb.
cu care am [acut cunoştinţă, cunoştinţă care ne dă dreptul să intrăm în vorbă; b) cunoştinţă
acropathy [o'knpoSi] s. (med.) acropatie.
oficială; to make smb.'s ~, sau to make the ~ of smb. a face cunoştinţă cu cineva, a fi
acropolis [o'kropslisLpl. acropolises [-iz] sau acropoles [a'krop^liis] s. acropole.
prezentat cuiva; he possessed a thorough ~ with era pe deplin familiarizat cu, stăpânea
acrospore ['a:krouspo:r] s. (bot.) acrospor.
pe deplin; he has some ~ with French, but he does not speak the language very well
across [o'kros] I. adv. 1. cruciş, în cruce, încrucişat; with arms (folded) ~eu braţele
arc oarecare cunoştinţe de (limba) franceză, dar nu o vorbeşte prea bine; I haven't the încrucişate. 2. în curmeziş, dc-a curmezişul, în lat; along and ~în lung şi în lat, în lungiş
honour of his ~ nu am onoarea să-1 cunosc; to have no ~ with smb. a nu cunoaşte pe şi-n curmeziş; written ~ scris în curmeziş / în lat. 3. dintr-o parte în cealaltă, de colo
cineva; to strike up an ~ with a face cunoştinţă cu, a intra în relaţii cu; to scrape ~ până dincolo; (până) vizavi, peste drum; run ~ du-te până peste drum, 4. dincolo, de
with smb. a căuta (cu orice preţ) să facă cunoştinţă cu cineva. 2. cunoştinţă, cunoscut; partea cealaltă, în partea cealaltă; dincoace, de partea astălaltă, încoace; come ~ a) vino
relaţii; to have a wide ~ a avea relaţii întinse. ♦ he improves upon ~ câştigă pe măsură încoace, traversează (spre mine); b) (fam.) scoate banii, ieşi cu banii (pe masă). 5. (în)
ce îl cunoşti. lăţime, (în) lărgime; the river is a mile ~ râul are o lăţime de o milă. 6. (fig.) pe dos,
acquaintanceship [a'kwcintan/ip, -ns/-] s. 1. cunoştinţă, cunoaştere; familiaritate; anapoda, cu susul în jos; things went ~ lucrurile mergeau pe dos, anapoda. II. prep. 1. dc-a
legătura. 2. (cerc de) cunoştinţe, relaţii; wide ~ relaţii întinse. curmezişul (cu gen.); dc-a latul (cu gen.); perpendicular pe; an obstacle laid ~ the rails
acquiesce [paikwi'cs] vb. intr. 1. a încuviinţa; a aproba în mod tacit; a recunoaşte; o piedică pusă de-a curmezişul şinelor; a line drawn ~ the road o linie perpendiculară
a consimţi, a se învoi, a sc îndupleca. 2. to ~ in a aproba (fără entuziasm), a consimţi pe drum. 2, prin, pe, peste; în lungul si în latul, dc-a curmezişul, de-a latul (ca gen.); ~
Ia, să, a-şi da asentimentul ia; the other members ~d in his resignation ceilalţi membri country a) de-a dreptul, direct; b) peste câmp; pe teren accidentat; to go ~ the fields a
i-au aprobat demisia. 3. a se resemna. cutreiera câmpiile; (amer.) ~ lots drept, direct. 3. de cealaltă parte (cu gen.), peste; ~ the
acquiescence [-ons] s. 1. (in) încuviinţare (pentru), consimţământ, învoire (la). street / road peste drum, vizavi, de partea cealaltă. 4. peste, pe; de-a curmezişul (cu
2. resemnare. 3. (in) supunere (la, faţă de). gen.); to throw a bridge ~ a river a construi un pod peste un râu; he had his arms
acquiescent [-ant] I. adj. 1. înţelegător, dispus să încuviinţeze; care se învoieşte, care folded ~ his chest stătea cu braţele încrucişate (pe piept). 5. (faţă în faţă) cu, nas în nas
consimte; aprobator. 2. supus, ascultător, docil. II. s. (rar) persoană înţelegătoare, persoană cu; în faţa (cu gen.); to come I to run ~ a) a întâlni, a se întâlni eu; b) a da de, a da peste,
care poate fi înduplecată. a întâlni; I came ~ this word in Hamlet am întâlnit acest cuvânt în Hamlet; I have never
come ~ such a man n-am mai întâlnit / n-am mai pomenit un om ca ăsta. ♦ to get ~
acquirable [o'kwabrobl] adj. care se poate dobândi.
11 acuity

smb. ase supăra pe cineva, ase certa eu cineva; (fam.) to put it ~ smb. a) a pedepsi pe actionable [-ob\] adj. (jur.) care dă temei pentru darea în judecată; ilegal, contrar legii.
cineva; b) a se răfui cu cineva, a se socoti cu cineva; c) a trage pe cineva pe sfoară. actionary [-ari] s. acţionar.
acrost [-t] adv., prep, (pop.) v. a c r o s s . actionless [-lis] adj. (chim. etc.) inert.
acrostic [s'krostik] I. s. 1. acrostih. 2. (şaradă în) acrostih. II. adj. în formă de acrostih. action radius ['eek/pn 'rcidias] s. rază dc acţiune (a unui avion, a unei antene etc.)
acrotism ['askrOHtizpni] s. (med.) absenţa pulsului; puls slab. action turbine [~ 'ts:bin] ş. (hidr.) turbină cu acţiune, turbină activă.
acrylaldehyde [txkril'aeldihaid] s. (chim.) acrilaldchidă. activate ['ajktivcit] vb. tr. 1. (chim-, biol.) a activa, a activiza; a accelera, a grăbi, a iuţi.
acrylate ['cckrileit] s. (chim.) acrilat. 2. (fiz.) a face radioactiv. 3. (amer. mii.) a forma, a completa,
acrylic [a'krilik] adj. (chim.) acrilic. activated [-id] adj. activ(iz)at; accelerat; stimulat, îmboldit,
acrylic acid [~ Jaesid] s. (chim.) acid acrilic. activated carbon [~ 'kerban] s. cărbune activ(at).
act [askt] I. s. 1. fapta, fapt, act, acţiune; lucrare. înfăptuire; proces, desfăşurare; ~ of activation [lîekti'vei/an] s. (tehn.) activ(iz)are
justice act de dreptate; ~ of God a) forţă majoră; b) calamitate naturală, dezastru activator ['a?ktiveit3r] s. (chim.) activator; activant.
neprevăzut; the Acts of the Apostles laptele apostolilor; ~ of charity act de caritate, active ['aîktivj I. adj. 1. activ; dinamic, vioi; iute; neobosit; harnic; muncitor; she is
faptă / acţiune caritabilă / miloasă: (rel.) ~ of faith auto-dafe; act de credinţa; the ~ of very ~for her age este foarte vioaie pentru vârsta ei. 2. activ, însufleţit, animat; în acţiune,
walking mersul, plimbarea; caught / token in the ~ prins asupra faptului, prins în flagrant în funcţiune; ~ volcano vulcan activ; there was an ~ demand for wool lâna era foarte
delict; he was caught in the (very) ~ of committing a crime a fost prins chiar în clipa căutată. 3. activ, real; eficace; ~measures măsuri eficace. 4. neobosit, treaz, neadormit.
când săvârşea o crimă; in ~în realitate, în fapt. 2. act, lege, edict, decret, hotărâre, rezoluţie 5. practic, realist; an ~ mind spirit practic. 6. (mil.) activ. 7. (gram.) activ. 8.(ec.) activ;
(a parlamentului sau a justiţiei); Act of Grace act de graţie; amnistie; graţiere; (ist.) care aduce dobândă; ~ debts creanţe active.
Act of Navigation Legea Navigaţiei (1651); Act of Oblivion amnistie; Act of Parliament active account [~ s'kaunt] s. (ec.) cont activ dc operaţiuni.
lege votată de parlament; anti-labour ~ lege an ti- muncitorească. 3. act, titlu, document; active army [~ 'a:ini] s. (mil.) armată activă / de operaţiuni.
hrisov, uric; hârtie; ~ and deed a) document oficial, document juridic; b) obligaţiune; active carbon [~ .ka:ban] s. (chim.) cărbune activ.
I deliver this as my ~and deed semnat propriu. 4. act (dintr-o piesă); parte, număr de active cave [~ 'keiv| s. (geol.) peşteră vie.
program; a one-~ comedy (o) comedie într-un act. 5. teză de licenţă sau de doctorat; active force [~ To:s] s. 1. (fiz.) forţă propriu-zisă. 2.pl. (nul.) armată permanentă.
Commencement Act a) actul / solemnitatea conferirii diplomelor; b) ziua decernării active immunity \~ i'mju:niti| s. (med.) imunitate activă.
titlurilor (la colegii şi universităţi). II. vb. A. tr. 1. (teatru) a juca, a interpreta (un rol), active-limbed [~ 'limd] adj. sprinten, agil.
a întruchipa (un personaj); to ~(the part of) Othello a juca/ a interpreta rolul lui Othello; active list [~ 'list] s. (nul.) lista ofiţerilor activi, lista ofiţerilor din armata activă; cadrele
to *-one's part well a-şi juca bine rolul. 2. (fig.) a juca rolul de, a face pe; a imita, a simula;active ale armatei; on the ~în serviciu activ, în activitate.
a fi (în chip dc); to ~ the fool a face pe nebunul; to ~ the (part of a) judge a face pc active load [~ 'loud] s. (fiz.) sarcină activă.
judecătorul, a fi (în rol dc) judecător. 3. (înv.) a îmboldi, a împinge; a da ghes (cuiva); active-minded [~ 'maindid,'--■--1 adj. ager, vioi (la minte), isteţ.
a înrâuri, a influenţa; ~ed by prejudice influenţat de prejudecăţi. B. intr. 1. a acţiona; active rest f~ 'rest] s, odihnă activă.
a proceda: a se comporta, a se purta; a se manifesta; to ~ well a proceda just, a proceda active service [~ 's9:visj s. (mii.) serviciu combatant; (amer.) serviciu activ; in — în
cum trebuie. 2. (teatru) a juca, a fi actor. 3. (jig.) a juca teatru, a se preface, a simula; serviciu activ / combatant.
the man's illness was not real, he was only ~ing omul nu era bolnav dc-adevărat. active service list [~ 'list] s. (mil.) v. a c t i v e l i s t .
se prefăcea doar. 4. (mai ales tehn.) a funcţiona, a acţiona, a merge; the brake refused active sphere [~ 'sfiarj s. sferă dc activitate.
to ~ frâna nu mai voia să funcţioneze. 5. to ~as a avea calitatea de, a funcţiona ca, a servi active stock |~ 'stok] s, (ec.) acţiuni cotate în ziarele cotidiene.
ca; to~as an interpreter a servi drept tălmaci / interpret; a face pe tălmaciul; to ~for active verb [~ 'v3:b] s. (gram.) verb activ; verb tranzitiv.
the best a face tot ce-i stă în putinţă; to ~ for smb. a acţiona în numele cuiva; a reprezenta active voice [~ 'v.iis] s. (gram.) diateză activă.
pc cineva; to ~ on a) a influenţa, a înrâuri; a acţiona asupra (cu gen.); alcohol ~s on the
activist ['Eektivist] s. 1. (pal.) activist. 2. muncitor care a mărit productivitatea muncii
brain alcoolul acţionează asupra creierului; b) a acţiona pe baza (cu gen.), a acţiona pornind
sale sau a echipei din care face parte.
dc la; a se conduce după; a proceda conform (cu dat.),-1 ~ed on your advice am făcut
activity [ask'tiviti] s. 1. activitate; acţiune; mişcare; ~ in the world market înviorare
după cum m-ai sfătuit; to ~ up to a) a fi la înălţimea (cu gen.); b) a proceda conform
a pieţei mondiale. 2. energic; zel; eficienţă. 3. forţă, energie, putere.
cu, a acţiona după / potrivit (cu dat.) / conform cu (sau cu dat.); to ~ up to one's principles
activity room [~ ru(:)m] s. (canad.) aprox. sală de festivităţi (în şcoli).
a) a se purta conform principiilor sale: b) a-şi pune principiile în practică; to ~ up to
one's promise a-şi ţine /a-şi îndeplini promisiunea; to ~upon a) v. t o ~ o n; b) a pune activize ['a?ktivaiz] vb. tr. a aetiv(iz)a.
în aplicare; to ~ upon smb.'s suggestion a pune în aplicare propunerea cuiva, a proceda actor |'a2kt3rJs. 1. făptuitor, agent, autor (al unei acţiuni). 2. actor; artist; (teatru) stock
după sfatul cuiva. ~ actor aparţinând unei trupe permanente; (amer.) a bad ~ om pe care nu te poţi bizui.
actress ['.<ektris] s. actriţă, artistă.
actable ['asktabpl] adj. (despre o piesă de teatru, un rol etc.) care poate fi jucat. actual l'aîktjuph-t/u-] adj. 1. adevărat, real; let us take an ~ case să luăm un ea/, concret;
actin f'Eektin] s. (biol., chim.) actină. an ~ fact un fapt real / autentic; in ~fact în realitate. în fapt. 2. efectiv. 3. concret. 4. curent,
acting [-in] I. adj. 1. în funcţie, în oficiu, în activitate. 2. supleant; delegat; interimar; în curs, existent; actual; contemporan; the ~ position situaţia actuală, starea actuală
ad-interim. 3. teatral, pentru scenă. II. s. 1. (teatru) joc, interpretare; to go in for ~ a (a lucrurilor). 5. (tehn.) actual; real.
face teatru; (fig.) it's mere ~ joacă teatru, se preface, simulează. 2. acţiune. actual cost [~ 'kr>stj s. (ec.) preţ dc cumpărare.
acting company [~ ikAmpsni] s. trupă dc actori. actual energy [~ 'cnsdji] s. (fiz.) energic cinetică.
acting copy [~ .kopi] s. (teatru) rol scris pentru actor, textul piesei (cu indicaţii, însemnări actuality [-rektju'a^liti, -t/u-] s. 1. actualitate 2. realitate; existenţă reală: pl. condiţii
etc.). reale. 3. realism; viaţă; legare dc viaţă, legare de realităţi concrete (în artă); veridicitate,
acting manager [~ 'masnid^P1"] s. administrator delegat, administrator girant. actualization [.aîktjuolai'zci/on, -t/u-j s. actualizare.
r
acting over [~ 'ouv9 ] s. (teatru) repetiţie. actualize ['rektjuslaiz, -t/u-] vb- tr. 1. a actualiza. 2. a realiza, a împlini, a pune în practică.
acting play [~ 'piei] s. (teatru) piesă care poate fi jucată, destinată scenei. 3. a descrie (în mod) realist, a da viaţă (unui fapt, unei jwvestiri).
actinia [sk'tinia, -njs], pi. actinias [~z] şi actiniae [ak'linii:] s. (zool.) actinie. actually ['a?ktjii3li, -t/u-J adv. 1. într-adevăr, în fapt. în realitate; realmente, cu adevărat;
actinie [a?k'tinik] adj. (fiz., chim.) actinie. fără îndoială, cu siguranţă; he ~ began to swear merse până acolo încât începu să înjure;
actinie spectrum [~ 'spectram] s. (fiz.) spectru chimic. I ~ found the door open spre marea mea surprindere, am găsit uşa deschisă. 2. acum,
actinism ['aîktinizaml s. (fiz., chim.) actinism, sensibilitate la lumină, fotosensibilitatc. în momentul dc faţă, actualmente, în prezent.
actinium [sk'tinism.-njsm] s. (chim.) actiniu. actual load ['aîktjusl 'loudj s. (tehn.) sarcină utilă.
actinobacillosis [ajk'tinou-bassi'lousis] s. (vet.) actinobaciloză. actual path [~ 'pa:6] s. (mii.) traiectorie reală.
actino-chemistry [skitinou 'kcmistri] s. (chim.) actino-chimic. actual plate [~ 'pleit] s. (chim.) taler real.
acrodermatitis [a;k'tinoUpd9:m?'taitis] s. (med.) actinodermatită. actual size [~ 'saiz] s. mărime reală; mărime naturală.
actinograpli [ask'tinougrcKf] s. (fot.) actinograf. actual speed [~ 'spi:d] s. 1. viteză reală. 2. (av.) viteză de drum.
1
actinometer liskti'iiomita "] s. (fot.) actinometru. actuarial statistics [.aîktju'Earial sta'tistiks] ş. pl. (folosit ca sg.) (ec.) statistică actuarială.
actinometry [Eekti'nomitril s. (fiz.) actinometrie. actuary ['sktjucri, -t/u-] s. 1. actuar. 2. (înv.) notar; grefier, funcţionar dc registratură.
actinomycosis [îek'tinoumai'kousis] s. (med.) actinoinicoză. 3. contabil; calculator (la societăţile de asigurare).
action ['sk/pnl I. s. 1. acţiune, [aptă; lucrare; muncă; întreprindere; he suited the ~ actuate ['asktjueit. -t/u-] vb. tr. 1. (tehn.) a pune în mişcare, a acţiona. 2. (electr.) a
to the word îşi potrivea fapta cu vorba; ready for ~ gata dc acţiune; to take prompt ~ excita. 3. (fig.) a influenţa, a înrâuri; a da ghes (cuiva); a îndemna; a pune în mişcare;
a porni imediat la acţiune, a lua masuri dc rigoare; ~s speak louder than words faptele ~d by jealousy împins dc gelozie.
sunt mai grăitoare decât vorbele. 2. acţiune, activitate; funcţionare; uz; a man of ~ un actuating [-in ] adj. 1. (despre un mecanism) dc comandă, de manevră. 2. (jig.) motrice,
om dc acţiune, un om activ; ~ of the heart activitatea inimii: to be in ~ a fi în acţiune, care pune în mişcare.
a funcţiona; to put out of ~ a scoate din acţiune. 3. acţiune, influenţă, înrâurire; efect; actuating motor [~ 'rnouta1"] s. (tehn.) motor dc pornire.
~ofheat acţiunea căldurii. 4. (teatru, lit.) acţiune, desfăşurarea conflictului; (arte) mişcare, actuation |ra;ktju'ci/3n] s. (tehn.) 1. punere în mişcare sau funcţiune; manevrare;
dinamism. 5. (mii.) acţiune, luptă; in ~în acţiune, în luptă; to go into ~ a intra în acţiune comandă. 2. execuţie.
/luptă; to come out of ~ a ieşi din luptă. 6. (jur.) acţiune judiciară; urmărire, plângere, actuator I'a3ktju.eit3r[ s. (tehn.) 1. clement dc execuţie. 2. servomotor. 3. manetă dc
reclamaţic; proces: judecată; to bring / to take an ~ against smb., to enter / to lay an pornire.
^against smb. a deschide acţiune împotriva cuiva, a intenta cuiva un proces. 7. (te/m.) acuity [s'kjuiti] s. 1. (rar) ascuţime, ascuţiş. 2. (med.) caracter acut, acuitate, gravitate.
mecanism. II. vb. tr. (jur.) a acţiona, a da în judecată. 3. (jig.) acuitate, ascuţime; caracter pătrunzător.
acumen
acumen [o'kju:mcn, 'askjumen] s. pătrundere, ascuţime, agerime, perspicacitate;
discernământ. înţelegere.
acuminate [a'kjuimincit] adj; (biol.) acuminat.
acupuncture ['a;kjupArjkt/or] s. (med.) acupunctura.
acute [o'kkju:t] adj. 1. ascuţit. 2. (despre boli) acut, ascuţit; grav, greu; ~ pain durere
acută, durere puternică. 3. pătrunzător, perspicace; ~ ear ureche fină. auz fin; ~ sight
vedere pătrunzătoare. 4. (despre sunete) ascuţit, acut; strident, pătrunzător; răsunător,
asurzitor.
acute accent [~ 'aîkssnt] ş. accent ascuţit.
acute angle [~ 'fengl] s. (geam.) unghi ascuţit.
acute-angled [~ 'asngld] adj. (geam.) ascuţit, cu unghiuri ascuţite.
acutely [o'kjuitli] adv. 1. acut; intens. 2. (în mod) fin.
acuteness [o'kju:tnis] s. ascuţime (a unui unghi etc.), acuitate, (marc) sensibilitate,
gravitate etc. (v. a c u t e ) .
acyclic [o'saiklik, o'sik-] adj. aciclic; neperiodic.
ad [a3d| (fam.) prese, de la a d v e r t i s e m e n t .
adage ['asdid3J s. zicală, proverb, adagiu, vorbă din bătrâni.
adagio [D'da:d3tou| adv., s. (muz-) adagio.
Adam ['axtem] s. Adam; (fam.) I don't know him from ~ habar n-am cine este (el);
(fam.) I know no more than ~ where he is habar n-am unde ar putea să fie; (amer.)
since ~ was a boy de când cu moş Adam, de pe vremea lui tata Noe.
adamant ['sedomont, amer. -mamt] I. s. 1. adamant, diamant; piatră scumpă. 2. (fig.)
fier, oţel, granit; stâncă de neclintit; heart of ~ inimă de piatră; will of ~ voinţă de fier
/ oţel. II. adj. 1. tare, de fier, de granit. 2.'(de) neînduplecat, (de) neclintit, implacabil,
inflexibil; to be ~ to entreaties a fi (de) neînduplecat.
adamantine baedo'niEentain, amer. şi-tin] I. adj. 1. adamantin, (tare) cadiamantul.
2- (fig-) indestructibil, de nezdruncinat, de nebiruit, de neînfrânt. 3. (înv.) magnetic. II. s.
1. (chim.) bor cristalizat. 2. (mine) alice de oţel călit (folosite Ia forat).
adamantine spar [~ 'spa:r] s. (mineral.) corindon.
Adamic [o'damiik] adj. adamit; al Iui Adam.
adamine ['asdamin, -main] s. v. a d a m i t e .
adamite [ axlomait] s. (mineral.) adamit.
Adam's ale ['aîdamzeil] s. (fam.) apă chioară.
Adam's apple [~ ■a;pl] s. 1. banană. 2. lămâie. 3. (anat.) mărul lui Adam.
Adam's needle [~ ini:dlj s, (bot.) acul-doamnei (Scandix pecten Veneris).
adapt [o'da^pt] vb.A.tr. 1. (to, for) a adapta (la, pentru), a prelucra (pentru); to ~ for
the stage a adapta pentru scenă. 2. (to) a adapta, a potrivi, a ajusta, a acomoda (la);
a obişnui, a deprinde (cu); to ~ the means to the end a adapta mijloacele scopului. 3. (to)
a aplica (la). 4. to ~from a adapta după (un original etc.). Ii. rejl. (to) a se adapta, a se
acomoda (Ia); a se obişnui, a se deprinde (cu); she had ~ed herself to the
circumstances se adaptase împrejurărilor.
adaptability [-obiliti] s. adaptabilitate, capacitate de adaptare / acomodare / ajustare;
supleţe, flexibilitate.
adaptable [-abl] adj. (uşor) adaptabil, acomodabil.
adaptableness [-oblnisj s. v. a d a p t a b i l i t y .
adaptation [<xdxp'tcifm\, -dap-] A\ 1. adaptare, aclimatizare, acomodare, deprindere;
light ~ / acomodare vizuală, acomodare a ochilor, deprindere cu (o anumită) lumină;
(mil.) ~ to the ground adaptare la teren, folosirea terenului. 2. ajustare, potrivire.
3. adaptare, prelucrare (pentru scenă, ecran, radio etc.); aranjament, prelucrare; ~ of a
musical composition adaptarea unei compoziţii muzicale.
adapter fa'daopto1'] s. 1. autor al unei adaptări. 2. (electr.) cap de redare, doză
electromagnetică; racord; dispozitiv de colectare; (manşon de) reducţie; prelungitor, alonjă,
vârf. 3. (mil.) şenilă. 4. (tehn.) adaptor.
adapter coupling [~ 'kAplinJ s. (tehn.) (manşon de) reducţie.
adapter sleeve [~ sli:v] s. (tehn.) bucşă de strângere.
adapting pipe [o'da?ptirj 'paipj.s. (tehn.) tub profilat, ţeava fasonată.
adaptive [o'da;ptiv] adj. care se adaptează (uşor), suplu, flexibil.
aday [a'dei] adv. pe zi; 1 / — un şiling pe zi.
add [aed] vb. A. tr. 1. (to) a adăuga, a aduna, a mai pune (Ia); ~'to this that să mai
adăugăm că, mai mult decât atât; to ~ fuel / oil to the fire / flame a turna gaz peste foc,
a pune paie pe foc. 2. (mat.) a aduna. 3. a adăuga, a mai spune; "I'll come later" he
~ed "voi veni mai târziu", adăugă ci. 4. to ~ in a include; a pune pe listă, a pune Ia
socoteală, a socoti; to ~ together / up a aduna, a face suma / totalul/ socoteala globală;
to ~ on a adăuga; a include; to ~ up to a constitui laolaltă; it all ~ed up to a really
good entertainment una peste alta, a fost o distracţie pe cinste. B. intr. 1. a se adăuga,
a se aduna, a se strânge; this ~s to the expense aceasta măreşte cheltuielile, sporeşte
cheltuielile, aceasta se adaugă la cheltuială. 2. (mat.) a aduna, a face o adunare. 3. to ~
to a contribui la, a colabora la. 4. (fam.) to ~ up a avea sens; a concorda, a se potrivi
(cu o situaţie etc.).
addend ['axlend] ş. (/nat.) termen al adunării.
addendum [a'dendsm, aVd-],pl. addenda [o'dcndo, asd-1 s. 1. adenda, adaos, completare,
adăugire. 2. (tehn.) capul dintelui (la un angrenaj dinţat).
addendum flank [~ fhenk] s. (tehn.) flancul capului (la angrenaje).
adder1 |'cedor] s. 1. (zool.) viperă (Viperina); şarpe; common ~ viperă, năpârcă (Pelias
berus). 2. (şi sea ~) (iht.) ac-de-marc (Syngnathus acuş). 3. (entom.) flying ~ libelulă,
calul-dracului, cal-de-apă (Libelhda).
adder2 s. maşină de adunat, maşină de calculat; sumator (la maşinile de calcul electrice).
adder-deaf ['axia 'dci'\ adj. (rar) cu desăvârşire surd.
adder fish [~ fij] s.v. a d d e r 1 (2).
adder fly [~ flai] s.v. a d d e r 1 (3).
12
adder-footed [~ Tutid, '—■--] adj. (poetic) cu picioare de balaur.
adder hate [~ heit] s. ură înverşunată / de moarte.
adder-like [~ laik] adj. 1. (ca) de viperă; (ca) de şarpe. 2. (jig.) de năpârcă, veninos.
adder's fern ['axtoz fo:n] s. (bot.) fereguţă (Polypodium vulgare).
adder's grass [~ gra:s] ş. (boţ.) untul-vacii (Orchis morio).
adder's meat [~ mi:t] s. (bot.) iarbă-moale (Stellaria holostea).
adder's spear [~ spior] s. v. a d d e r ' s t o n g u e .
adder's spit [~ spit] s. (bot.) ferigă-de-câmp (Pteris aquilina).
adder's tongue [~ tArj] s. (bot.) limba-şarpelui (Ophioglossum vulgatum).
adder's wort 1~ we:t] s. (bot.) răculeţ (Polygonum bistoria).
addible j'axhbl, -ibl] adj. (to) care poate fi adunat, adăugat (la).
addict I. [o'dikt] vb. A. tr. to ~ to a dedica, a consacra, a închina (cu dat.). B. rejl. to
~ oneself to a se lăsa în voia (cu gen.), a se deda (cu dat.); a se lăsa târât de; to ~onese!f
to a vice a se deda unui viciu; to ~ oneself to drinking a se deda băuturii, a se apuca
de băut. II. L'sedikt] s. rob al unei patimi,pătimaş, vicios; cocaine ~cocainoman; drinking
~ beţiv, alcoolic; drug ~ persoană care are patima stupefiantelor, morfinoman.
addicted [a'diktid] adj. ~ to dedat, dedicat (cu dat.); ~to drinking beţiv.
addiction [o'dik/^n] s. ~ to înclinaţie / aplecare spre; dedare la; lăsare în voia (unei
patimi), patimă, viciu (al băuturii etc.).
addictive [c'diktivj adj. (despre droguri) care produce obişnuinţă / dependenţă.
adding machine ['axhrj ma'/iin] s. (tehn.) maşină de adunat, maşină de calculat;
aritmometru; sumator.
adding unit |~ 'junit] s. ([x>ligr.) aparat de copiat şi multiplicat.
Addison's disease ['axlisnz di'zkz] s. (med.) boala lui Addison.
addition [o'dijon] s. 1. adaos, plus, anexă; adăugire, completare; spor; in ~în plus;
mai mult; în afară de acestea; in ~ to pe lângă, în afară de. 2. clădire anexă. 3. (mat.)
adunare. 4. (chim.) adaos, corp străin. 5. (muz.) punct (prelungind o notă cu jumătate).
6. (î/iv.) semn de prelungire.
additional [o'di/anal] adj. adiţional, suplimentar, complementar, adăugitor.
additional building [~ 'bildin] s. (constr.) dependinţă; construcţie anexă.
additional charges [~ 't/a:d3iz] ş. pl. cheltuieli adiţionale / suplimentare.
additionally [a'di/anali] adv. (to) în plus (faţă de).
additional metal [o'dijsnl' metlj s. (metal.) metal secundar.
additional postage [~ 'poustidj] s. suprataxă (poştală).
additionary [s'di/pnari] adj. (rar) v. a d d i t i o n a l .
additive ['axlitiv] adj. (chim.) aditiv.
addle l'sedl] I. adj. 1. (despre ouă) stricat, clocit. 2. (ftg.) sec, găunos; zăpăcit, aiurit.
II. vb. A. intr. (despre ouă) a se strica, a se altera, a se cloci. B. tr. 1. a goli, a deşerta
(un ou). 2. (jig.) a zăpăci, a aiuri, a încâlci; to ~ one's head / brain a-şi umple capul,
a-şi împuia capul; a-şi bate capul.
addle-brain |~ brein] s.v. a d d l e - h e a d .
addle-brained [~ breind] adj. 1. fără cap, descreierat. 2. smintit, nebun.
addled ['aedld] adj. 1. (despre ouă) stricat, alterat, clocit. 2. (despre minte, cap) zăpăcit.
addle-head ['aedl hed] s. cap sec, nătărău.
addle-pate [~ peit] s. v. a d d 1 c - h c a d .
address [s'drcs] I. s. 1. adresare; cuvânt (de deschidere), discurs; comunicare. 2. adresă;
what is your ~? ce adresă aveţi? 3. îndemânare, pricepere; tact; politeţe, maniere alese.
4. pl. omagii, salut respectuos, salutări respectuoase; to pay one's ~es to a lady a face
curte unci doamne. 5. (infor.) adresă, locaţie din memoria unui calculator. 6. (tin.) număr
care identifică un anumit canal sau o anumită interfaţă de intrare /ieşire a unui
(micro)sistem de calcul. II. vb. A. tr. 1. a adresa; a trimite, a îndrepta, a îndruma; to ~
a letter to smb. a adresa o scrisoare cuiva. 2. a se adresa (cuiva), a lua cuvântul / a vorbi
în faţa (cu gen.); to ~ a meeting a vorbi / a lua cuvântul Ia o întrunire; when he ~es the
House când ia cuvântul în parlament. 3. a vorbi cu; a intra în vorba cu. 4. a dedica, a
închiria, a consacra; he ~es all his powers to this task îşi dedică / îşi închină / îşi consacră
toate forţele acestei sarcini. B. refl. 1. to ~ oneself to smb. a se adresa cuiva; I ~ed myself
to him a) m-am adresat lui (cu o rugăminte etc.); b) i-am vorbit, m-am adresat Iui. 2. a se
pune pe (treabă etc.), a se apuca de; he ~ed himself to study se puse pe învăţătură.
address book l~ 'buk] s. agendă, repertoar de adrese.
addressee [laxlre'si:] s. 1. destinatar. 2. persoană căreia i te adresezi (în scris sau oral);
interlocutor.
addresser [c'dres?1"] s. 1. expeditor. 2. petiţionar.
addressful [a'drcsfuf] adj. plin de tact, delicat.
addressograph [3'drcsougra:l'l ş. adresograf, dispozitiv automat de imprimare a adre­
selor pe corespondenţă.
adduce [s'djurs] vb. tr. a aduce (înainte), a prezenta; a cita, a invoca, a pretexta; to ~
proofs a aduce dovezi.
adduct [o'dAkt] vb. tr. (fiziol.) (despre muşchi etc.) a apropia de linia mediană.
adduction [o'dAkJon] s. 1. aducere, prezentare, citare, menţionare, producere,
invocare. 2. (anat.) aducţiunc.
adductor |9'dAktor] s. anat. (muşchi) aductor.
adenia [a?'di:ni9, -nja] s. (med.) adenie.
adenine ['a?dcni(:)n, 'geda-J s. (med., chim.) adenină, amidopurină, 6-aminopurină.
adenitis [raxli'naitis] s. (med.) adenită.
adenoid [a;'dinoid,-d;>n-lI.adi. (anat.) adenoid, glandular; de ţesut limfatic. II. ş. (mai
ales pl.) adenoide, vegetaţie adenoidă.
adenoma [rzedi'noumo] s. (med.) adenom.
adenopathy [-ajdi'nopaQi] s. (med.) adenopatie.
adenotomy baxli'notami] s. (med.) adenotornic, adcncctoniic.
13
adept ['adept, 3'dcpt] I. adj. (in) priceput, competent, versat, cunoscător, expert (în,
la). II. ş. 1. cunoscător, expert. învăţat, specialist. 2. adept, aderent, partizan. 3. (ist.)
alchimist.
adequacy ['asdikwgsi] s. 1. comcnsurabilitate: proporţie justă, proporţionalitatc.
2. potrivire, corespondenţă. 3. competenţă.
adequate l'zedikwit] adj. 1. adecvat, potrivit, corespunzător; suficient; ~ definition
definiţie justă, corespunzătoare; ~ help ajutor eficace; ~ to the task la înălţimea sarcinii.
2. exact, just. 3. competent.
adequately [-li] adv. potrivit etc. (v. a d e q u a t e ) .
adequateness [-nis] s.v. a d e q u a c y .
adequation [ia?di'kwei/?n] s. 1. adecvare, potrivire; egalizare, nivelare. 2. echivalent,
echivalenţă.
adhere [ad'hia1", aed-] vb. intr. 1. (to) a se lipi (de), a se alipi, a adera (la). 2. (înv.) (to)
a consimţi (la), a fi de acord (cu), a cădea de acord (cu). 3. (jig.) to ~ to a) a adera la,
a-şi da adeziunea la; a fi de acord cu; to ~ to a proposal a se declara de acord cu o
propunere; b) a se ţine de, a rămâne la. a rămâne credincios (cu dat.); to ~ to one's decision
a stărui în hotărârea sa, a-şi menţine hotărârea.
adherence [3d'hi3r3ns,aed-]ş. 1. adeziune; aderare; alipire, unire. 2. ~ to a) respectare,
ţinere (cu gen.); ~ to specification respectare a condiţiilor tehnice; b) devotament /
fidelitate / credinţă faţă de. 3. (tehn.) aderenţă, coeziune.
adherence sand [~ sa?nd] s. nisip de aderenţă.
adherent [^d'hbrant, red-] I. adj. (to) 1. care se lipeşte, care aderă (la). 2. lipit (de),
ataşat (Ia). II. s. aderent, adept, părtaş, partizan.
adherer [od'hisra1", xd-] s. v. a d h e r e n t (II).
adhesion [ad'hi^sn.red-Js. 1. adeziune, lipire. 2. ~ to adeziune la, credinţă/fidelitate
faţă de, constanţă / consecvenţă în. 3. (to) adeziune, acord, încuviinţare, acceptare (cu
gen.) 4. (tehn.) (capacitate de) aderenţă; adeziune; ~ of the wheels to the rails adeziunea
roţilor la şine. 5. (chim.) atracţie moleculară, coeziune moleculară. 6. (med.) aderenţă.
adhesion railway [~ rreilwei] s. (ferov.) cale ferată cu aderenţă.
adhesion weight [~ weit] s. (ferov.) greutate aderentă.
adhesion wheel [~ hwi:l] s. (tehn.) roată de fricţiune, roată de angrenare.
adhesive [3d'hi:siv, a?d-, -'hi:ziv| I.adj. 1. lipicios, cleios. 2. aderent, adeziv, de adeziune,
de lipire. II. s. substanţă adezivă, adeziv.
adhesive atraction [~ o'trEek/an] s. (chim.) atracţie moleculară.
adhesive capacity [~ ks'passiti] s.v. a d h e s i v e n e s s (1).
adhesiveness [ad'hi:sivnis, a;d-, -Tiiiziv] s. 1. adezivitatc. aderenţă; vâscozitatc. 2. (psih.)
asociaţie de idei.
adhesive power [sd'hiisiv 'pau3 r | s. (tehn.) forţă adezivă, de adeziune.
adhesive tape [~ 'tcipj ş. 1. banda adezivă / de lipit; foiţă de lipit. 2. (med.) emplastru
adeziv.
adhesive water [~ 'w:>:t3r] s. (hidr.) apă pcliculară.
adiabat ['eedisbast] s. (termodinamică) adiabată, curbă adiabatică.
adiabatic [-axlia'bastik, icidais-] (fiz.) I. adj. adiabatic. II. s. curbă sau Unic adiabatică.
adieu [o'dju:] (fr.) I. interj, adio! rămas bun! rămâi cu bine! rămâneţi cu bine! II. s.
adio, rămas bun; to make / to take one's ~(s) a-şi lua adio. a-şi lua rămas bun.
ad infinitum [sed linfi'naitsm] adv. (lat.) ad infinitum; la infinit.
ad interim [red 'intsrim] adv. (lat.) ad interim; între timp.
adion [asd'aian] s. (chim.) ion adsorbit.
adipose ['axlipous] X.adj. (chim., med.) adipos,gras, grăsos; de grăsime. II. s. grăsime
animală.
adiposis faxlipousis] s. (med.) adipoză.
adiposity [-aîdi'positi] s. adipozitate, grăsime, obezitate.
adistance [o'distons] adv. (rar) departe.
adit ['îedit] s. 1. intrare; poartă; uşă. 2. acces. 3. apropiere, venire. 4. (mine) galerie Ia
zi, galerie principală de pătrundere; intrare în mină; deep ~ galerie de scurgere a apelor.
adit end [~ end] s. (mine) front de abataj.
adit level [~ ilcvl] s. (mine) nivelul unui galerii de coastă.
adjacency [o^eisansi] s. 1. adiacentă; vecinătate, apropiere, învecinare; contiguitate.
2. pi, împrejurimi, vecinătate.
adjacency matrix [~ -mcitriks] s. (mat.) matrice asociată.
adjacent [s^cisont] adj. 1. (to) alăturat, vecin, învecinat (cu); ~ villages sate învecinate
/ vecine. 2. (geam.) adiacent, alăturat.
adjacent accommodation [~ Otkomo'dci/sn] s. construcţie anexă.
adjacent angles [~ 'airjglz] s. pi. (geom.) unghiuri adiacente.
adjacent fields [~ Ti:ldz] s. pl. domenii sau discipline înrudite.
adjacent plank [~ 'plsnk] s. (constr.) plinta; pervaz.
adjectival [ired3ck'taivpl, 'ax^iktival] adj. (gram.) adjectival.
adjectivally [i^d^ck'taivpli] adv. (gram.) adjectival, ca adjectiv.
adjective ['a2d3cktiv] I. s. (gram.) adjectiv. II. adj. 1. (gram.) adjectival. 2. dependent,
pendinte; anex; subsidiar, secundar.
adjective clause [~ 'kb:z] s. (gram.) propoziţie relativă, propoziţie atributivă.
adjoin [3'd3^in] vb. A. tr. 1. a se învecina cu, a fi vecin cu. 2. (înv.) a uni, a lipi. a pune
împreună. B. rntr. a se învecina, a fi alăturat, a sta alături; the two houses ~ cele două
case se învecinează, sunt vecine.
adjoining [-irj] adj. vecin, învecinat, alăturat.
adjoining rock i~ 'rok] s. (geol.) rocă laterală; rocă învecinată cu un zăcământ util.
adjourn [a'd33:n] vb. A. tr. 1. a amâna. 2. a suspenda, a întrerupe (o şedinţă, o sesiune
etc.) B. intr. 1. a suspenda şedinţa, a întrerupe şedinţa; a ridica şedinţa; the court ~ed
curtea a suspendat şedinţa. 2. a schimba locul, a se muta (în altă sală etc.); a se retrage;
(fam.) to ~ to the drawing room a sc retrage în salon.
administrate
adjournment [a^ommont] s. 1. amânare. 2. suspendare, întrerupere. 3. retragere.
adjudge [a'd3Ad3] vb. tr. 1. a judeca, a considera, a socoti; a declara; a hotărî, a pronunţa;
to ~ smb. guilty a găsi vinovat / a declara vinovat pe cineva. 2. (to) a condamna (la),
a osândi (la, să). 3. (to) a adjudeca, a atribui, a decerna (un premiu etc. cuiva). 4. (înv.)
a judeca, a aprecia, a crede.
adjudg(e)ment [-mont] s. hotărâre judecătorească; sentinţă; darea unei sentinţe; ~of
adjudecare (cu geu.). decernare (cu gen.).
adjudicate [a'd3U:dikeit] vb. A. tr. 1. a judeca (un proces, un vinovat etc.). 2. a declara,
a găsi (vinovat, nevinovat). 3. (to) a adjudeca, a atribui, a decerna (cu dat.). B. intr. 1. a
fi judecător, a fi arbitru (într-o chestiune). 2. to ~ on / upon a) a da o sentinţă / o hotărâre
cu privire Ia; b) a-şi forma o părere despre, a aprecia.
adjudication [a^mdi'kei/an] s. 1. judecare. 2. adjudecare, atribuire, decernare.
adjudicative [a'd3ii:dikativ,-kcit] adj. (jur. despre un act etc.) declaratoriu.
adjudicator [a'd3u:dikeitar] s. arbitru; judecător.
adjunct ['a^ArjÂt] I. adj. adjunct, auxiliar, ajutător, subsidiar, secundar. II. s. 1. adjunct,
ajutor. 2. (to) completare, adaos (la), supliment, anexă. 3. însuşire, proprietate întâmplătoare
/ auxiliară. 4. (gram.) atribut; adjunct; clement secundar; cuvânt circumstanţial.
adjunct professor [~ pra'fcsar] s. (amer. rar) profesor adjunct.
adjuration [i2ed3ua'rci/3n| s. 1. rugăminte stăruitoare; implorare, conjurarc. 2. (luare
de) jurământ.
adjure [a'd3uar] vb. tr. 1. a ruga fierbinte / stăruitor, a implora, a conjura. 2. a lega
prin jurământ.
adjust [s'd3Ast] vb. A. tr. 1. a aranja, a rândui, a ordona, a pune în ordine; a sistematiza.
2. a aplana, a împăca (o ceartă). 3. a armoniza; a asorta. 4. (to) a potrivi, a ajusta, a adapta,
a acomoda (la). 5. a regla; a pune la punct, a face exact, a corecta; a îmbunătăţi. 6. a elucida.
7. (astron., geod.) a compensa. B. re/7, to ~ oneself to a se adapta (la), (sau cu dat.).
C. iutr. (to) a se acomoda (cu), a sc adapta (la).
adjustable [-abl] adj. ajustabil; reglabil; adaptabil.
adjustable bearing [~ 'bsarirj] s. (tehn.) cuzinct cu pană.
adjustable bookshelf [~ 'buk/elfj s. bibiotecă cu rafturi mobile.
adjustable dog [~ 'dog] s. (tehn.) limitator, cui de blocare; clichet, declic.
adjustable spanner [~ 'spasna1"] s. (tehn.) cheie universală, cheie reglabilă, cheie
franceză.
adjustage [o'd3A.stid3] s. (înv.) v. a d j u s t m e n t .
adjuster [3Fd3ASt3r] s. (tehn.) 1. montator, montor, instalator. 2. ajustor. 3. dispozitiv
de reglare.
adjuster bolt [~ boult] s. (tehn.) şurub de reglare.
adjusting [9'd3Astin] adj. (tehn.) reglabil; de reglare; ajustabil.
adjusting device [~ di'vais] s. (tehn.) dispozitiv de reglare.
adjusting error [~ -era1"] s. (tehn.) eroare de reglare.
adjusting key [~ 'ki:J s. 1. cheie franceză. 2. (tehn.) pană de fixare; pană de ajustare /
reglare.
adjusting man [~ maen] s. (tehn.) ajustor.
adjusting ring [~ 'rirj] s. (tehn.) inel de montare / fixare; inel de reglare.
adjustiug screw [~ 'skru:] s. (tehn.) şurub filetat de reglare.
adjusting shop [~ 'Jop] s. (tehn.) hală de montare, atelier de montaj; secţie de montaj,
secţie de asamblare.
adjusting tool [~ 'tu:l] s. (constr.) fir cu plumb, cumpănă verticală, nivelă verticală.
adjustment la'd3AStmont] s. 1. reglare, aranjare, ajustare, potrivire, adaptare; to make
~ to a sc adapta la. 2. (tehn.) montare, montaj, asamblare; ajustare; reglare. 3. (telm.)
mecanism de reglare. 4. (mii.) reglare a tirului; ~in direction reglare a direcţiei de tragere;
~ in range reglare a focului în bătaie; ~ of sight corectare a ochirii.
adjustment clearance [~ 'kliaransj s. (tehn.) joc de ajustaj.
adjustment curve [~ k3:v] s. (infor.) curbă de acord.
adjutage |'ffid3utid3. 3'd3u:t-] ş. (tehn.) 1. ajutaj, duză. 2. ţeava de scurgere.
adjutancy ['aed3Utpnsi,-d33t-[ s. (mii.) titlu / rang / funcţie de adjutant; adjutantură.
adjutant ['axl3utent, -d33t-[ s. 1. (mil.) adjutant, aghiotant. 2. (constr.) supraveghetor;
antreprenor. 3. (şi ~ bird) (omit.) rnarabu, barză-guşată (dm India) (Leptoptitus argala).
adjutant bird [~ 'b3:d[ s. v. a d j u t a n t (3).
adjutant general [~ ^cn^rl] s. (mil.) 1. aghiotant general. 2. comandant teritorial (al
unei regiuni).
adjuvant ['a^uvant] I. adj. ajutător, folositor. II. ş. ajutor, sprijin.
ad-lib [axl 'libj I. adj. nepremeditat, improvizat, spontan. II. vb. intr. a improviza (în
fata microfonului sau pe scenă); a vorbi liber (în faţa microfonului). III. s. (mai ales
pl.) improvizaţie (pe scenă sau la microfon).
ad libitum [asd 'libitamj adv. (lat.) în voie; la discreţie.
adman ['a^dmasn, -nisnj.p/. admen ['asdmcn, -man] s. (ec.) v. a d v e r t i s i n g m a n .
admass ['asdmass] s. public căruia i se adresează o reclamă (ca masă de potenţiali
cumpărători).
admeasure [a;d'mc33r] vb. tr. a măsura, a determina (partea, cota); a împărţi, a repartiza.
admeasurement [axTme3 ornant] s. (tehn.) 1. măsurare. 2. dimensiune. 3. proporţio­
nalitatc.
adminicle [red'minikl] s. suport, sprijin (şifig.).
administer [ad'ministo1"] vb. A. tr. 1. a administra, a conduce. 2. a da, a administra (o
doctorie etc.). 3. a împărţi, a face (dreptate). 4. a administra, a pedepsi cu; to ~ the cane
a administra o bătaie, a bate cu băţul. ♦ to ~ an oath a presta un jurământ. B. intr. 1. a
funcţiona ca administrator. 2. to ~ to a contribui la, a ajuta la.
administrate [od'ministrobl] adj. administrabil.
administrant lad'nrinistrant] s. persoană care administrează; administrator.
administrate |ad'ministrcit] vb. tr. (amer.) a administra, a conduce, a controla.
administration
administration [odimini'strci/sn] s. 1. administraţie, 2. administrare; conducere.
3. guvern, administraţie.
administrative [od'ministrotiv, -trcit-] adj. 1. administrativ; gospodăresc. 2. (despre
putere) executiv.
administrative troops [~ 'tru:psj s. pi. (amer. mii.) unităţi administrative / de apro­
vizionare.
administrator [3d'ministrcit3r] s. 1. administrator; conducător; organizator. 2. gestionar.
3. ~ of dătător de, împărţitor de. 4. oficiant; împărţitor al dreptăţii, judecător. 5. (jur.)
tutore, curator.
administratorship [-/ipj s. gestiune; gerare; administrare; tutelă, epitropie.
administratrix lod'ministrcitriks], pl. administratrixes [-iz], administratrices
[-trisi:z] ş. administratoare'.
admirable ['fedinarabl] adj. admirabil, minunat, splendid.
admirably ['Eedmorabli] adv. de minune, admirabil.
admirai ['sedmsrd] s. 1. amiral; Admiral of the Fleet / (amer.) Navy aprox. Mare
Amiral, comandantul (suprem al) flotei; (si.) ~ of the blue cârciumar; (si.) ~ of the red
beţiv (roşu la faţă). 2. vas amiral.
admiralship [-/ip] s. 1. demnitate / rang de amiral. 2. (înv.) amiralitate.
admiralty [-ti] ,v. amiralitate; ministrul marinei (în Anglia); First Lord of the Admiralty
primul lord al amiralităţii, ministrul marinei (în Anglia).
admiralty court [~ ko:t] s. (mar.) tribunal maritim, curte maritimă.
admiralty knot [~ not] s.v. a d m i r a l t y in i 1 e .
admiralty law [~ b:] s. (mar.) drept maritim.
admiralty mile [~ mail] s. (mar.) milă marină engleză (1 853,248 m).
admiralty ship [~ /ip] s. (mar.) vas amiral.
admiration l-sdmo'rei/sn, -mir-] s. 1. (of, for) admiraţie (pentru); entuziasm; preţuire;
lost in ~ cuprins de admiraţie, de entuziasm; note of ~ semnul mirării / exclamaţiei; to ~
de minune. 2. minunăţie, splendoare. 3. (înv.) mirare, uimire, minunare.
admire [od'mais1"] vb. A. tr. 1. a admira; a fi entuziasmat de. 2. (fa/H.) a-şi exprima
admiraţia pentru. 3. (amer.) a dori cu înfocare, a ţine mult la; a vrea cu tot dinadinsul;
I should ~ to know aş dori foarte mult să ştiu. 4. (înv.) a fi uimit de, a se minuna de.
B.refl. ase admira.
admirer [-ror] s. admirator, închinător, adorator.
admissibility [odanis3'biliti,-sib-] s. admisibilitate.
admissible [od'misobl, -sib-] adj. admisibil.
admissible load [~ 'loud[ s. (tehn.) sarcină admisibilă,
admission [ad'mi/on] s. 1. acces; intrare; admitere, primire; ~ to the school is by
examination only admiterea în şcoală se face numai pe bază de examen; ~ free intrarea
liberă / gratuită; ~ by ticket intrare cu bilet. 2. admitere, recunoaştere, mărturisire
(şi jur.); to make full ~s a face mărturisiri complete. 3. (telm.) admisic, admisiunc; aducţic,
intrare.
admission chamber [~ tt/cimbor] s. (tehn.) camera dc admisiune.
admission fee [~ fi:] s. 1. taxă de intrare. 2. taxă dc admitere.
admission port |~ po:t] s. (auto) canal, orificiu, fereastră dc admisiunc / de spălare.
admission quantity [~ kwontiti] s. (tehn.) debit de admisic.
admission space [~ speis] s. (tehn.) volum de umplere.
. admission stroke [~ strouk] s. (tehn.) cursă de aspiraţie, dc admisiunc
admission valve [~ VECIV] s. 1. (auto) supapă de admisiunc. 2. (telm.) supapă de aspiraţie.
admit [ad'mit] vb. A. tr. 1. a admite, a lăsa să intre, a primi; he opened the door and
~ted me into the house deschise uşa şi mă lăsă să intru în casă; to be ~ted to the bar
a fi primit în barou; to be ~ted to hospital a fi internat în spital. 2. a admite, a permite,
a îngădui. 3. a admite; a recunoaşte; this I ~ i s true este adevărat, recunosc; it must be
~ted that trebuie să recunoaştem că; even ~ting it be so chiar dacă am admite că este
aşa; he is ~ted to be very learned se recunoaşte că este foarte învăţat. 4. a permite accesul;
a fi valabil pentru; the ticket ~s two biletul este valabil pentru două persoane. B. intr.
to ~ of a admite, a permite, a îngădui; a suferi; a da loc la: the question ~s of no delay
chestiunea nu îngăduie (nici o) amânare.
admittance [od'mitans] s. 1. acces, intrare; permisiune dc a intra; to give smb. ~ a
lăsa pe cineva să intre; no ~! intrarea oprită! 2. (electr.) conductibilitatc aparentă; admitanţă.
admitted [od'mitid] adj. admis, recunoscut.
admittedly [-Ii] adv. 1. după cum este recunoscut, după cum se recunoaşte, după cum
se ştie (de toată lumea). 2. după cum se presupune.
admitting pipe [od'mitirj 'paip] .v. (tehn.) conductă de admisiune, conductă de alimentare.
admix [od'miks] vb. tr. şi intr. a (se) amesteca, a (se) adăuga.
admixture [?d'mikst/3r] s. amestec, adaos; amestecătură; dozaj; doză.
admonish [od'moni/] vb. tr. 1. a convinge; a sfătui, a povăţui. a stărui pe lângă, a ruga.
2. (of) a preveni, a înştiinţa (de); a avertiza (de). 3. a mustra, a dojeni, a certa, a admonesta.
admonishment [-mont] s. 1. îndemn, povaţă, stăruinţă. 2. avertisment, prevenire,
înştiinţare, punere în gardă. 3. dojana, mustrare, admonestare.
admonition [-aximo'ni/on, -mou'n-] s. v. a d m o n i s h m e n t .
admonitory [sd'mrmitori. fed-] adj. povăţuitor; prevenitor; dojenitor.
ado [o'du:] s. 1. zbucium, agitaţie; zarvă, tevatură, tărăboi; much ~ about nothing
multă zarvă pentru nimic; without more / further ~ fără multă vorbă, fără să mai
continuăm discuţia. 2. mofturi, nazuri. 3. greutate; necaz; osteneală, oboseală; with much
~ cu multă greutate; we had much ~ to forbear laughing abia ne puteam ţine râsul.
adobe [o'doubi, -'doubj s.(constr.) 1. cărămidă nearsă/crudă, chirpici. 2. construcţie
dc chirpici.
adolescence [-a?dou'lcsns,-d9'f ] s. adolescenţă.
adolescent [':edqu'lcsnt, -do'l-f I. adj. de adolescent; tânăr; (geol.) ~river râu dc formaţie
recentă. II. s. adolesccnt(ă); băieţandru, băietan; fetişcană, codană.
14
adonize l'axb'naiz] vb. tr. şi intr. (rar) a (se) înfrumuseţa.
adopt [s'dopt] vb. tr. 1. a adopta, a înfia. 2. a adopta, a accepta, a primi, a îmbrăţişa;
to ~a bill a adopta un proiect dc lege; to ~a decision a adopta o hotărâre; to ~a resolution
a adopta o rezoluţie; to ~ another course of action a adopta o altă tactică, a-şi schimba
tactica; to ~ an attitude of a adopta o atitudine de. 3. (lingv.) a adopta, a împrumuta (un
cuvânt dintr-o altă limba).
adoptability |o,dopto'biIiti] s. caracter adoptabil.
adoptable [o'doptobl] adj. adoptabil.
adoptee [laxtop'ti:] ş. adoptat, înfiat.
adoption [o'dop/;?n| s. 1. (jur.) adopţiune. înfiere. 2. adoptare, primire, acceptare,
îmbrăţişare. 3. (lingv,) împrumut (al unui cuvânt străin fără modificarea formei).
adoptive [o'doptiv] adj. 1. adoptiv, înfiat. 2. capabil să adopte. 3. (jig.) adoptiv, de
adopţiune.
adoptive country [~ 'kAntri] ş. patrie adoptivă.
adorable [o'dr>:robl] adj. 1. adorabil, vrednic dc adorat. 2. adorabil, încântător, răpitor,
minunat, splendid.
adorably [o'doTobli] adv. adorabil, minunat.
adoration [.a3do:rei/cn, -do'r-] s. 1. adorare, închinare. 2. (fig.) adoraţie, cult.
adore [o'do:r, 3'door] vb. tr. 1. a adora, a preamări, a se închina la. 2. (fig.) a adora,
a iubi nebuneşte; (fam.) a adora, a se da în vânt după, a nu mai putea dc dragul (cu gen.).
adorer [-or] ş. 1. adorator, închinător. 2. (fg.) adorator, admirator.
adorn [o'domj vb. A. tr. (with) a împodobi, a găti, a înfrumuseţa, a orna (cu). B. rej?.
(with) a se împodobi, a se găti (cu).
adornment [-mont] s. 1. împodobire, înfrumuseţare. 2. podoabă, găteală.
adown [o'daun] adv. (poetic) jos; în jos; spre pământ.
adragant [o'drcigpnt] ş. (text.) adragant.
adrenal [a;d'ri:nol] (fiziol.) I. adj. suprarenal. II. s. glandă suprarenală.
adrenalin(e) [o'drenoîin,-'dri:-] s. (farm.) adrenalină.
Adrianople red feidrio'noupl 'red, laxlri-] s. (chim.) roşu de alizarină.
adrift [o'drift] adj. pred., adv, în voia curentului, în voia vântului, în voia valurilor;
(jîg.) într-un noroc, la noroc, la întâmplare, pe nimerite; în părăsire; to be ~ a circula,
a se răspândi; to be all ~ a nu şti ce să facă, a-şi pierde capul cu desăvârşire; to be cut
~ a se desface şi a porni în voia valurilor; to break/ to cut ~a) a se desprinde, a fi luat
de curent sau dc valuri; b) (fig.) a-şi pierde orice sprijin; (fam.) he cut (himself) ~ from
his relatives a rupt orice legături cu rudele; to go ~ a fi luat de curent sau de valuri,
a merge la voia întâmplării; (fam.) to turn ~ a) a izgoni din casă; a lăsa în voia soartci;
b) a da afară din serviciu, a arunca pe drumuri.
adroit [s'drDit] adj. abil, îndemânatic, dibaci, agil.
adroitly [-li] adv. cu îndemânare, abil.
adroitness [-nis] s. abilitate, dexteritate.
adroop [o'drmp] adj. (poetic) (a)plecat.
adry [o'drai] adj. (pop.) 1. uscat. 2. însetat.
adseititious [>a?dsi'ti/os] adj. adiţional, suplimentar.
adseription [a?d'skrip/5ii] s.v. a s c r i p t i o n .
adsorb [a?d'so:b, 3d-] vb. tr. (chim.) a adsoarbe.
adsorbant [-ont] adj. (chim.) adsorbant.
adsorbate [axTsoibeit] ş. (chim.,fiz.) substanţă adsorbită.
adsorber [a3d'so:bor] s. (chim., tehn.) adsorbitor.
adsorption [axl'sorp/an] ş. (chim.) adsorpţic.
adsorptive [a?d'so:ptiv] adj. (chim.) adsorptiv.
adularia [.aîdju'Ieorio] s. (mineral.) adular.
adulate ['djulcit] vb. tr. a linguşi în mod josnic, a adula.
adulation [i^djulci/an] s. linguşire josnică, linguşire slugarnică, adulaţie.
adulatory ['axljulcitori, -lot-, amer. şi -lo'toxi] adj. adulator, linguşitor, slugarnic, servil.
adult ['aidAlt, o'dAlt] s., adj. adult.
adult education [~ <edju(:)'kei/3ii] s. învăţământ pentru adulţi (cursuri de reciclare,
perfecţionare şi culturalizare).
adulterant [o'dAltoront] I. adj. alterant, falsificator, care corupe, contraface. II. s. corp
străin, impuritate.
adulterate I. [o'dAltoreit] vb. tr. 1. a falsifica, a contraface; (with) a amesteca (cu).
2. (chim.) a denatura. II. [o'dAltorit] adj. 1. falsificat; alterat, corupt. 2. adulter. 3. adulterin.
adulterated alcohol [-id ra?lkohol] s. spirt denaturat.
adulteration [o'dAltorei/pn] s. falsificare, contrafacere, surogat; alterare, corupţie.
adulterer [o'dAltoro1"] s. bărbat adulter,
adulteress [o'dAltoris] ş. femeie adulteră.
adulterine [o'dAltorin, -rain] adj. adulterin.
adultery [o'dAltori] s. adulter.
adumbrate [i&dAmbreit, -dom-] vb. tr. 1. a schiţa fugitiv: a schiţa conturul (cu gen.);
a da o idee generală despre. 2. (jîg.) a reprezenta simbolic, a simboliza; a prevesti, a meni.
3. a adumbri, a umbri.
adumbration [ifedAmbrci/sn, -dom-] s. 1. schiţă, prezentare fugitivă. 2. idee vagă.
3. adumbrirc, umbrire,
adust [o'dAst] adj. 1. ars. uscat de soare. 2. (despre oameni) bronzat, pârlit dc soare.
3. (despre vreme) înăbuşitor. 4. (fig.) acru; supărăcios.
ad valorem i'axl vo'b:rcm, -va;'l-, -rom] adv. (lat.) corespunzător valorii, după valoare.
ad valorem duties [~'dju:tiz] s. pl. (ec.) taxe vamale corespunzătoare preţului mărfii.
advance [sd'voms, amer. -'vEcn.s] I. vb. A. intr. 1. a înainta, a avansa, a merge înainte.
2- (jig.) a progresa, a propăşi, a avansa, a se dezvolta. 3. a avansa, a înainta (în grad, în
serviciu); he soon ~d to the position of manager curând fu înaintat în funcţia de director.
4. (despre preţuri) a creşte, a se ridica. 5. to ~ on / toward(s) / upon a avansa / a înainta
15
spre (un obiectiv militar etc.). B. tr. 1. a înainta, a avansa (pe cineva). 2. a urca, a ridica
(preţuri); the bank has ~d the rate of discount to 5 per cent banca a urcat procentul
scontului până la 5%. 3. a propune, a susţine, a înainta, a prezenta (o propunere, un protest);
to ~ an opinion a-şi spune părerea. 4. a avansa (bani). 5. a debursa (bani). 6. a fixa mai
înainte; the date of the conference was ~d from 7 to June 4 data conferinţei a fost
fixată mai înainte şi anume, în loc de 7 la 4 iunie. II. $. 1. înaintare, avans; in ~ of înaintea
(cu gen.), în avans faţă de; well in ~ la o distanţă considerabilă în faţă; cu mult (mai)
înainte. 2. progrcs(c), succes(e); spor; sporire, îmbunătăţire. 3. (ec.) avans; arvună; in ~
anticipat, în prealabil. 4. înaintare, avansare (în grad, în serviciu)- 5. urcare, creştere
(apreturilor). 6. (electr.) avans de fază, defazaj înainte. 7. (tehn.) anticipare. 8. (tehn.)
avans. ♦ to make ~s a) a face avansuri; a face demersuri; a face propuneri; b) a întinde
mâna cuiva, a merge în calea cuiva.
advance angle [~ 'sengl] s. (tehn.) unghi de avans.
advanced [od'va:nst, amer. sd'vsenst] adj. 1. avansat; înaintat; aşezat în faţă; in ~ years
înaintat în vârstă. 2. avansat, înaintat, progresist; ~ ideas idei înaintate; ~ farming
agricultură înaintată. 3. (despre elevi) fruntaş, eminent. 4. (despre cursuri etc.) pentru
avansaţi, de înaintaţi.
advanced guard [~ 'ga:d] s. v. a d v a n c e - g u a r d .
advanced mathematics [~ imaeGi'mastiks] s. pi. matematică superioară.
advanced student [~ 'stju:d3nt] s. 1. student la cursuri postuniversitare. 2. apro.v.
doctorand.
advance-guard [sd'vcims gad] s. (mil.) avangardă.
advancement [ad'vamsmsnt, amer. sd'vaensmant] s. 1. înaintare. 2. propăşire, progres.
3. progres(e), salt(uri) (în ştiinţă).
advance message [ad'vams 'mesidî] s. (mil.) punct de legătură avansat.
advance money [~ 'niAni[ s. avans, arvună.
advance payment [~ 'peimant] s. (ec.) plată în avans.
advantage [3d'va:ntid3, amer. -'v2entid3] I. s. 1. avantaj, folos, câştig, profit;
superioritate; to gain an ~ over a câştiga un avantaj faţă de; to derive ~s from a trage
foloase din, a trage foloase de pe urma (cu gen.); to have the ~ of a avea avantaje faţă
de, a se bucura de avantaje faţă de, a avea superioritate faţă de; you have the ~ of me
n-am onoarea să vă cunosc; to take ~ of smth. a profita de. a se folosi de; to take ~ of
smb. a înşela pe cineva, a fi mai şmecher decât altul; to take an unfair ~ of a abuza
de; a înşela; to take smb. at ~ a-şi folosi superioritatea faţă de cineva; to ~ în mod
convenabil, avantajos, bine; într-o lumină prielnică; to have an ~ over a fi avantajat /
în avantaj faţă de; to turn smth. to ~ a folosi ceva în propriul său interes; to the ~ of
în avantajul; to the best ~ în cea mai favorabilă lumină; în modul cel mai bun; (amer.
fam.) to play the ~s over smb. a înşela pe cineva, a trage pe sfoară pe cineva. 2. (la tenis)
avantaj; ~ in avantaj serviciu; ~ out avantaj primitor / primire. II. vb. tr. 1. a avantaja,
a părtini; a-i fi prielnic (cuiva), a-i prii (cuiva), a-i şedea bine (cuiva), a-1 prinde. 2. a ajuta,
a promova. 3. a aduce folos (cuiva), a folosi (cuiva).
advantage ground [~ 'graund] s. 1. poziţie avantajoasă (sifig.). 2. (jig.) superioritate.
advantageous [i?edv3n'tcid33S, -vu:n-] adj. avantajos, profitabil, folositor, prielnic,
favorabil.
advection [aîd'vck/an] s. (meteor.) advecţie, deplasare pe orizontală (a maselor de aer
etc.).
advent ['aedvsnt, -vent] s. 1. the Advent a) naşterea lui Hristos; b) postul Crăciunului.
2. venire, sosire; apariţie, ivire.
adventive [ad'vcntiv] adj. (bot., zool.) adventiv, imigrant.
Adventism ['axivan.tiz^m] s. adventism.
Adventist l'asdvgntist] s., adj. adventist.
adventitious [■aedven'ti.fas, -van-] adj. 1. întâmplător, accidental; lateral; străin.
2. adiţional, de adaos. 3. (bot.) adventiv.
Advent Sunday ['aedvant 'sAndi] s. prima duminică din postul Crăciunului.
adventure [3d'vent/3r] I. s. 1. aventură; întâmplare neobişnuită; păţanie, peripeţie; (înv.)
at (all) ~ la noroc; în chip nesăbuit. 2. întreprindere îndrăzneaţă, risc, aventură. 3. (mine)
întreprindere minieră; mină. II. vb. A. tr. 1. a risca, a pune în joc; to ~ one's life a-şi
pune viaţa în joc. 2. a întreprinde. B. intr. a se încumeta, a îndrăzni, a se aventura.
adventurer [sd'vcnt/sra1"] s. aventurier, vântură-lumc; om îndrăzneţ / cutezător.
adventuresome [ad'vent/asam] adj. aventuros.
adventuress [ad'vent/sris] s. aventurieră.
adventurous [ad'vcnt/sros] adj. 1. aventuros; cutezător, îndrăzneţ, întreprinzător.
2. riscat, periculos.
adverb ['£edv3:b] s. (gram.) adverb.
adverbial fad'vaibial, aed-] (gram.) I. adj. adverbial. II. s. complement circumstanţial.
adverbially [-Ii] adv. (gram.) adverbial, ca adverb.
adverbial modifier [sd'vaibial 'm^difai3r] s. (gram.) v. a d v e r b i a l (II).
adverbial phrase [~ Treiz] (gram.) locuţiune adverbială.
adversary ['sedvssari] s. adversar, potrivnic, oponent.
adversative [ad'vsisativ, aed-] adj. (gram.) adversativ.
adverse ['a;dv3:s, amer. şi sd'vsis] adj, 1. advers, potrivnic, contrar; nefavorabil;
dăunător, păgubitor; vrăjmaş, vitreg, hain; ~ winds vânturi potrivnice, vânturi
nefavorabile; it is ~ to their interests este contrar / împotriva intereselor lor. 2. opus,
aşezat în faţă.
adversely [-li, -'--,'-'--] adv. 1. defavorabil; to influence smb. ~ a influenţa pe cineva
în rău. 2. ~ to împotriva, în contra (intereselor cuiva etc.).
adverseness [-nis] s.v. a d v e r s i t y .
adversity [3d'va;siti] s. adversitate, potrivnicie; vrăjmăşie; restrişte, nenorocire,
calamitate.
aeolian lyre
advert1 [ad'vait, aed-] vb. intr. to ~ to a-şi îndrepta atenţia spre; a aminti, a menţiona,
a vorbi de, a face aluzie Ia; to ~ to other matters a trece la alte chestiuni.
advert2 [sd'va.t] prese, de la a d v e r t i s e m e n t .
advertence [-ans] s. atitudine atentă; atenţie, băgare de seamă.
advertency [-ansi] s.v. a d v e r t e n c e .
advertise ['asdvataizj vb. A. tr. 1. a publica, a anunţa; a însera (un anunţ); to ~a child
as lost a anunţa pierderea unui copil. 2.(fig.) a trâmbiţa. B. intr. 1. a face reclamă /
publicitate, a da un anunţ. 2-. to ~ for a) a face reclamă pentru; b) a căuta prin mica
publicitate.
advertisement [sd'vsitismsnt], amer. ['sedvs'taizmsnt] s. 1. înştiinţare, aviz. 2. reclamă;
anunţ; afiş. 3. prefaţă.
advertiser ['aedvataiz?1"] s. 1. persoană care publică un anunţ, o reclamă 2. ziar cu
anunţuri.
advertiser pillar [~ 'pils1"] s. stâlp pentru anunţuri, stâlp pentru afişe.
advertising ['aedvstaizirj] s. (ed.) publicitate; anunţuri.
advertize faedvataiz] vb. v. a d v e r t i s e .
advice [sd'vais] s. 1. sfat, povaţă, îndemn; aviz; a piece / word of ~ un sfat; to ask
for ~ a cerc sfaturi; to ask smb.'s ~ a cere sfatul cuiva; to take smb.'s ~ a urma sfatul
cuiva. 2. consultaţie (a juristului, a doctorului); to take medical ~ a consulta un medic.
3. (mai ales pi.) înştiinţare, aviz, ştire, informaţie. 4. (înv.) judecată, părere, opinie.
advice boat [~ ibout] s. (mar.) avizo, aviso.
advisability [sd'vaiza'biliti] s. oportunitate; caracter recomandabil.
advisable [sd'vaizsbl] adj. recomandabil; oportun; potrivit, nimerit, indicat, adecvat;
de dorit; înţelept.
advise [sd'vaiz] vb.A.tr. l.asfătui,apovăţui; to ~smb. against doing smth. a sfătui
pe cineva să nu facă ceva; be ~d by me ascultă sfatul meu. 2. (of) a preveni, a avertiza
(împotriva). 3. a aviza, a consulta. 4. a informa, a anunţa. B. intr. (with) a se statui (cu),
a se consulta (cu); to ~ with smb. on / about smth. a se sfătui cu cineva asupra unui
lucru / cu privire la ceva.
advised [-d] adj. 1. informat, avizat; judicios, chibzuit, socotit, cuminte; cu bun simţ.
cu judecată sănătoasă; well ~ priceput, chibzuit; ill ~ nepriceput, nechibzuit, nesăbuit;
neavizat. 2. intenţionat, premeditat, gândit, voit, conştient.
advisedly [ad'vaizidli] adv. 1. dinadins, intenţionat. 2. cuminte, înţelept, judicios; avizat,
în cunoştinţă de cauză; după o matură chibzuinţă.
advisedness [ad'vaizidnis] s. 1. caracter judicios (al unei acţiuni). 2. oportunitate (a
unei acţiuni).
advisement [ad'vaizmsnt] s. (rar) judecare, examinare, cercetare atentă.
adviser [pdVaiza1"] s. 1. sfătuitor, sfetnic, povaţuitor; medical ~ medic; legal ~
jurisconsult. 2. aţâţător, instigator.
advisory [ad'vaizsri] adj. consultativ.
advisory council [~ 'kaunsl] s. consiliu consultativ.
advisory officer [~ 'ofisa1"] ş. consultant.
advisory service [~ 'sa:vis] s. serviciu / oficiu de consultaţii.
advocacy ['aedvakasi] s. 1. apărare, pledoarie; susţinere, sprijinire; difuzare, propagare
(a unor măsuri, idei etc.) 2. profesiune, funcţie, de avocat; avocatură.
advocate I. ['sedvskit, -keit] ş. 1. apărător; susţinător, sprijinitor; aderent, adept, partizan;
to be an ~ of/ rar for a) a pleda în favoarea (cu gen.); b) a fi partizanul, prietenul (cu gen.).
2. (mai ales în Scoţia) avocat; (scot.) Lord Advocate procuror general. 3. intermediar,
mediator, mijlocitor. II. ['aedvakeit] vb. tr. a apăra, a pleda pentru, a susţine, a sprijini;
a recomanda, a răspândi, a difuza, a propaga (o măsură, o idee etc.); to ~ peace a susţine
cauza păcii.
advocateship ţ'sedvakit/ip] s. 1. avocatură. 2. rolul de mijlocitor / intermediar.
advocation [«aedva'kei/an] ş. 1. pledoarie 2. mijlocire.
advocator [.aedva'keita1"] s. susţinător, sprijinitor.
advoutry [asd'vautri] s. (înv.) adulter.
adynamia [.aedi'neimja. -mis] s. (med.) adinamie, slăbiciune musculară.
adynamic(al) [iaxlai'n£emik(3l)] adj. (med.) adinamie; slab, sfârşit.
adytum ['aedit3m],pl. adyta ['aeditsj s. 1. sanctuar. 2. (jig.) lucru sfânt.
adz(e) [aedz] I. s. (tehn.) teslă; bardă; cuţitoaie, cioplitor. II. vb. tr. a ciopli, a răzui
(lemn), a fasona (cu o teslă).
aecidiospore [i'sidaspD:1", -dou-] s. (bot.) ecidiospor.
aecidium [i'sidjsm, -iom],pl. aecidia [-dja, -d[p] s. (bot.) ecidie.
aedicula [i'dikjub], pl. aediculae [i'dikjuli] ş. (arhit.) cdicul.
aedile ['i:dail] s. (ist. Romei) edil.
aedileship [-/ip] s.v. a c d i 1 i t y .
aedilian [i'diljan, -ian] adj. de edil.
aedilitian [-i:di'li/9ii] adj. v. a e d i l i a n .
aedility [i'diliti] s. edilitate.
aegilops [i'd3ibps] s. (med.) egilops.
aegirine ['i:d3irin] s. (mineral.) egirin.
aegis ['i:d3is] s. 1. egidă, scut. 2. (jig.) egidă, scut, ocrotire, protecţie; under the ~ of
sub protecţia / egida (cu gen.).
aegophony [i'gofoni] s. (med.) egofonic.
aegrotat | i'groutaet, 'i:groutset] ş. certificat medical (al studenţilor englezi care nu se
prezintă la examene).
aeneous [a'imjss, -iss] adj. (zool.) de culoarea bronzului.
Aeolian [i'ouljan, -Han] adj. 1. din Eolia, eolian. 2. aeolian eolian; de vânt.
aeolian deposit [~ di'p.izit] s. (geol.) depozit eolian.
aeolian harp [~ 'hu:p] s. harfă eoliană.
aeolian lyre [~ 'laia1"] s.v. a e o l i a n h a r p .
aeolian power station
aeolian power station [~ 'pauo 'stei/an] s. (electr.) centrală eoliană.
aeoliation [irouli'ei/an] s. (geol.) eroziune eoliană.
aeolic [i'olik] adj. v. a e o l i a n (2).
aeolotropic [lioulo'tropik] adj. (chim.) eolotrop, anizotrop.
aelotropy [-iou'btropi] s. (chim.) eolotropie.
aeon ['iran, 'iron] s. 1. eon; durată nesfârşită de timp; veşnicie. 2. (geol.) eră, vârstă,
perioadă, epocă. 3. (filoz.) eon, lume ideală.
aconial [i'ounjol, -iol] adj. v. a e o n i a n .
aeonian [i'ounjon, -ian] adj. veşnic.
aequoreal [i'kworriol] adj. marin, de mare.
aera fiore] s. v. e r a .
aerarian [i'rsorion] adj. (ist.) fiscal.
aerate ['eioreit] vb. tr. 1. a aerisi, a ventila, a primeni aerul în; a aera. 2. a gazifica
(apa), a şampaniza (vinul).
aerated ['eioreitid] adj. 1. (despre camere etc.) aerisit; aerat. 2. (despre apă) gazos;
(despre vinuri) şampanizat.
aerated salt [~ 'sorit] s. (chim.) bicarbonat de sodiu.
aerated water [~ 'worto] s. apă gazoasă, sifon.
aeration [.eio'reijan] s. 1. aerisire, ventilaţie, ventilare, primenire a aerului, afânare.
2. gazeificare.
aerhydrous [cio'haidros] adj. v. a e r o h y d r o u s .
aerial ['sorişi] I. adj. 1. aerian, atmosferic; de aer; care trăieşte în aer. 2. suspendat
(în aer). 3. aerian, din aer. 4. (fig.) aerian, eteric, vaporos; ireal; nepământesc. II. s. (radio)
antenă.
aerial attack [~ o'tsek] s. (mil.) atac aerian.
aerial barrage [~'ba:ra:3] s. (mil.) baraj aerian.
aerial bearer cable [~ 'bsoro 'keiblj s. (tehn.) cablu purtător.
aerial cableway [~ 'keiblwei] s. (tehn.) 1. macara-funicular. 2. teleferic; funicular.
aerial ferry [~ 'feri] s. (tehn.) pod transbordor.
aerial gunner [~ 'gAnor] s. (av.) rnitralior de avion.
aerialist ['eoriolistj s. acrobat.
aerial ladder ['Eoriol 'tedo'] s. scară extensibilă.
aerial line [~ 'lain] s. (av.) linie aeriană.
aerial manoeuvres [~ mo'nurvoz] s. pl. (av.) pilotaj de înaltă clasă.
aerial mapping [~ 'mcepirjl s. 1. (av.) fotografiere aeriană; fotogrammetrie aeriană,
aerofotogrammetrie. 2. (geol.) ridicare aeriană, ridicare de planuri din avion.
aerial navigation [~ 'nasvi'geijanj s. (av.) navigaţie aeriană.
aerial network [~ 'network] s. (electr.) reţea de antenă.
aerial observation [~ obzo'vei/sn] s. (mil.) observaţie aeriană.
aerial railway [~ 'reilwei] s.v. a e r i a l c a b l e w a y .
aerial reconnaissance [~ ri'konisans] s. (mil.) recunoaştere aeriană.
aerial root [~ 'rurt] s. (bot.) rădăcină aeriană.
aerial ropeway [~ 'roupwei] s.v. a e r i a l c a b l e w a y .
aerial structure [~ 'strAktfor] s. 1. (electr.) sistem de antene. 2. (constr.) construcţie
de suprafaţă.
aerial survey(ing) [~ so'vei(irj)] s. (geol.) cartare fotograrninetrică, fotogrammetrie.
aerial tramway [~ 'trremwei] s. (mine) funicular.
aerial traverse [~ toevors] s. (top.) aeropoligonăţie.
aerial warfare [~ Vo:fEor] s. război aerian.
aerie ['sori, 'io-] s. 1. cuib de vultur (sa» de alte păsări de pradă); (fig.) locuinţă construită
pe o stâncă inaccesibilă. 2. (fam.) pui (din cuibul unei păsări de pradă). 3. (fam.) păsări
răpitoare / de pradă.
aeriform ['soriform] adj. 1. aerian, gazos, aeriform, de natura aerului. 2. (fig.) ireal,
imaterial.
aerify ['eorifai] vb. tr. 1. a gazeifica, a vaporiza; a carbura. 2;a umple cu aer.
aerobatics [isoro'baîtiks, eio-, -rou'b-] s. pl. (folosit ca sg.) zboruri acrobatice, acrobaţii
aeriene.
aerobe ['eioroub] s. (biol.) aerob.
acrobia [eio'roubio] s. pl. (biol.) bacterii aerobe.
aerobic [eio'roubik] adj. (biol.) aerob.
aerobics [eo'roubiks] s. pl. (folosit ca sg.) gimnastică aerobică, aerobic.
aerobiology ['soro»bai'olod3i] s. acrobiologie.
aeroboat ['sorobout] s. (av.) barcă zburătoare.
aerobomb ['eorobom) s. (av.) bombă de avion.
aerobus ['eorobAs] s. (fam.) avion mare de pasageri..
aerocamera ['eorou'kaîmoro] s. aparat pentru fotografiere aeriană.
aerocartograph l'eoron'kartograrf] s. (geol.) aerocartograf.
aerocartography ['eorokar'togrofi, -rouk-] s. (geol.) aerocartografie.
aeroclub ['eorokUb] s. (av.) aeroclub.
aerocraft ['eorokrarft] s. (av.) aparat de zbor, avion.
aerocrete ['sorokrirt] s. (constr.) gazbeton, gazocret, aerbeton, aerocret, beton poros.
aerodonetics ['sorodo'netiks] s. pl. (av.) acrodonetică, teoria planorismului.
aerodrome ['sorodroum] s. (av.) aerodrom.
aerodynamic(al) ['eorondaina?mik(ol)] adj. (fiz.) aerodinamic.
aerodynamics ['eorcwdai'naimiks] s. pl. (folosit ca sg.) (fiz.) aerodinamică.
aerodyne ['eorodain] s. (av.) aparat de zbor mai greu decât aerul.
aeroembolism ['eoro'embolizm] s. (med.) embolie gazoasă.
aeroengine ['soro'end3in[ s. (av.) motor de avion.
aerofoil ['eoroifoil] s. (av.) planuri, suprafeţe, portante; profil de aripă; aripă; stabilizator.
aerogene gas ['sorod3i:n 'gas] s. (pe/r.) amestec de aer cu vapori de benzină.
16
aerogram ['sorogrami] s. (tel.) acrogramă.
aerograph ['eorogrnrfl s. 1. (tel.) radiotclegraf. 2. (tehn.) aerograf, pistol de vopsit;
pulverizator pentru retuş. 3. (meteor.) meteorograf.
aerography [eo'rogrofi] s. 1. (tei.) radiotelcgrafie. 2. (tehn.) aerografie, vopsire prin
pulverizare.
aerogun ['eorogAnl s. 1. (av.) tun de avion; tun de bord. 2. (mii.) tun antiaerian.
aerohydrous ['eoro'haidros] adj. (mineral.) aerohidric.
aerojet ['sorod3ct] adj. (av.) reactiv, cu reacţie.
aerolevelling [lEorou'levalirj] s. (top.) acronivelment.
aerolite ['eorolait, -roH-[ s. acrolit, meteorit în care predomină silicaţii.
aerolith ['eoroliO,-roH-] s. v. a e r o l i t e .
aerological [icsra'kxrjikal, -row-] adj. (fiz.) aerologic.
aerology [eo'rolod3i] s. (fiz.) aerologie.
aeromat ['EoronniaetJ s. (top.) aeromat.
aeromechanics [-eoromi'kasniks] s. pl. (folosit ca sg.) aeromecanică.
aerometer [so'romitor] s. (fiz.) aerometru.
aerometry [eo'romitri] s. (fiz.) aerometrie.
aeron ['eoron,-on] s. (metal.) aeron.
aeronaut ['soronort] s. aeronaut.
aeronautic(al) [isoro'nortik(al)] adj. aeronautic, aviatic.
aeronautics [lEoro'nortiks] s. pl. (folosit ca sg.) (av.) aeronautică; tehnica zborului;
aviaţie.
aeronavigation ['eoroiruevi'geijsn] s. (av.) navigaţie aeriană.
aeronavigator [,eoro'na;vigeitoc] s. (av.) navigator aerian, ofiţer de navigaţie aeriană.
aerophone ['eorofoun] s. 1. (tel.) portavoce; radio-telefon. 2. pl. (muz.) suflători,
instrumente de suflat.
aerophore ['Eorofo:r] s. aerofor, aparat pentru respiraţie.
aerophotography [isorofo'togrofi] s. (top.) fotografie aeriană.
aeroplane ['soroplein] s. (av.) aeroplan, avion.
aeroplane carrier [~ 'kasrio] s. (mar.) (vas) portavion, navă portavioane.
aeroplane performance [~ po'formons] s. (av.) calităţi de zbor ale unui avion.
- aeroplane shed [~ 7ed] s. (av.) hangar.
aeroquay ['Eorokir] s. (cănad.) aeroport, aerogara.
aerose [i'rous, 'i(o)rous] adj. de alamă.
aerosiderite [.eorou'saidorait] s. (mineral.) fier metcoritic.
aerosite ['eiorosait, -rou-] s. (mineral.) pirargirit.
aerosol ['sorosol] s. (fiz., chim.) aerosol. .
aerostat ['eoroustast, -ros-] s. (av.) aerostat, balon.
aerostatic [.eorbu'stastik, -ro's-] adj.l. aerostatic. 2. pneumatic. 3. aeronautic.
aerostatics [leoron'star-tiks, -ro's-] s. pl. (folosit ca sg.) (av.) 1. aerostatică. 2. navigaţie
aeriană.
aerostation [isorou'steijon, -ro's-] s. (av.) 1. navigaţie aeriană. 2. exploatare a aerostatelor;
aerostatic . ' ■ .
aerotechnics [,eoro»'tekniks, -ro't-] s. pl. (folosit ca sg.) tehnică aviatică.
aerotherapeutics ['soro'Gero'pjurtiks] s. (med.) aeroterapie.
aerotherapy [,£oro»'9cropi, -ro'Gi] s.v. a e r o t h e r a p e u t i c s .
aerotopograph [.Eorou'toupograrf, -ro'Gi] s. (geol.) acrotopograf.
aerotopography [.eoroto'pogrofi] s. (geol.) acrotopografie.
aerotyre ['EorOH.taior] s. anvelopă de avion.
aeruginous [io'ru:d3inos] adj. 1. coclit. 2. de culoarea coclelii.
aerugo [io'rurgou] s. cocleală.
aery1 ['sori, lori] s.v. a e r i e .
aery2 ['eiori, 'eori] adj. v. a e r i a l (I).
aesthesia [irs'Girzjo, -'0i:3O| s. (med.) estezie, sensibilitate.
aesthete ['irsOirt, amer. 'csGirt] s. estet.
aesthetic(al) [is'Gctik(ol), amer. es'Gctik(ol)] adj. estetic; frumos, artistic.
aesthetically [is'Getikoli] ao'v. estetic; frumos, artistic.
aesthetician [lisGi'ti/sn, amer. .esGi'ti/an] s. estetician.
aesthetics [is'Oetiks, amer. cs'Getiks] s. pl: (folosit ca sg.) estetică, ştiinţa frumosului.
aestho-physiology ['i:s0or/fizi'olod3i] s. (med.) fiziologia organelor de simţ.
aestival ['estival, lis'taival] adj. de vară, văratic, estival.
aestivate ['estiveit] vb. intr. (despre animale) a fi cufundat într-o stare letargică pe timpul
marilor călduri.
aestivation [.irstiveijan] s. (biol.) estivaţie.
aetheling ['«eGilin] s. v. a t h e l i n g .
aether l'i:Gor] v. e t h e r .
aetiology [■i;ti'olod3i] s. v. e t i o l o g y .
afaint [o'feint] adv. (înv.) slab, fără putere / vlagă.
afar [o'far] adv. (mai ales ~ off) departe, în depărtare, hăt departe; from ~ din depărtare,
de departe.
afear(e)d [o'fiod] adj. (înv.) speriat, înspăimântat.
n(t[a:i\ prep., adv. (scot.) v. o f f .
affability [lasfo'biliti] s. afabilitate, amabilitate, politeţe, curtenic; bunăvoinţă.
affable ['asfobl] adj. afabil, amabil, politicos, curtenitor; sociabil; binevoitor,
îndatoritor.
affableness [-nis] s.v. a f f a b i l i t y .
affably [ra;fobli] ao'v. afabil etc. v. a f f a b l e .
affair [OTEO] s. 1. afacere, treabă, chestiune; combinaţie, daraveră, treb(u)şoară; pl.
afaceri, treburi, ocupaţii; (fam.) mind your own ~s vezi-ţi de treabă; it is an ~ of a few
days e o chestiune de (câteva) zile; an ~ of honour a) o chestiune de onoare; b) duel;
17
kid-glove ~ recepţie, banchet; to settle one's ~s o) a-şi aranja treburile; b) a-şi face
testamentul; to tend to one's ~s a-şi vedea / a se îngriji de treburile sale; family ~s chestiuni
familiare; at the head of ~s în fruntea guvernului, la conducere; as ~s stand (aşa) cum
stau lucrurile; in the present condition / state of ~s în starea actuală a lucrurilor; I wash
my hands of the ~ mă spăl pe mâini (în această chestiune); that is not my ~ asta nu c
treaba mea; a man of ~s un ora de afaceri; public ~s treburi obşteşti; world ~s probleme
de politică internaţională; foreign / external ~s politică externă; foreign ~s debate
dezbatere asupra politicii externe (în Camera Comunelor); home / internal ~s politică
internă; Minister for Internai Affairs ministru al Afacerilor Interne, ministru de interne.
2. (mit.) ciocnire, luptă; a disastrous ~o înfrângere dezastruoasă. 3. (fam.) poveste, chestie,
istorie. 4. (prese, de la Iove ~) aventură amoroasă.
affect1 [a'fckt] vb. tr. 1. a afecta, a influenţa, a înrâuri; he is strongly ~ed with the
wish to go there ţine foarte mult să se ducă acolo. 2. a afecta, a mişca, a tulbura, a mâhni;
the news ~ed him ştirea 1-a tulburat / 1-a afectat. 3. a afecta, a atinge, a prejudicia, a dăuna,
a vătăma; to ~ the interests of a dăuna intereselor, a lovi în interesele (cuiva). 4. a ataca,
a atinge; ~ed by cold răcit.
affect21. [o'fckt] vb. tr. 1. a-i plăcea, a iubi, a îndrăgi, a purta afecţiune (cuiva). 2. a afecta,
a se (prc)face că, a pretinde că, a face pe; to ~ ignorance a se preface neştiutor, a face
pe prostul. 3. (despre animale) a prefera (pădurile etc.), a frecventa (un Ioc). II. fasfekt]
s. 1. (psih.) afect. 2. (înv.) afecţiune, sentiment; dispoziţie.
affectation [ia;fek'tci/3n] s. 1. predilecţie exagerată; dragoste de suprafaţă. 2. afectare;
fel de a fi nefiresc, manierism, artificialitate (a exprimării etc.),- fandoseală, fasoane, nazuri.
3. prefăcătorie, simulare; ~ of indifference simulare a indiferenţei / nepăsării. 4. (înv.)
(of) năzuinţă (spre, către).
affected [o'fektid] adj. 1. atins, lovit (de o boală); mişcat; atins, vexat, jignit. 2. afectat,
artificial, căutat; prefăcut; fandosit; emfatic.
affectedness [-nis] s. v. a f f e c t a t i o n (2).
affecting [s'fektinj adj. mişcător, impresionant.
affection [s'fekfan] s. 1. afecţiune, ataşament, sentiment, dragoste, iubire; tandreţe;
the object of his ~ obiectul dragostei / pasiunii lui; ~ towards smb. afecţiune faţă de /
pentru cineva; to fix one's ~(s) on smb. a se îndrăgosti de cineva; to gain / to win smb.'s
~ a câştiga dragostea cuiva; his ~ was not returned nu i s-a răspuns la dragoste. 2. (med.)
afecţiune, boală; mental ~ boală mintală; boală sufletească. 3. (psih.) afect.
affcctional [-si] adj. afectiv.
affectionate [-it] adj. afectuos, drăgăstos, iubitor; duios, tandru; an ~ farewell o
despărţire duioasă.
affectionless [-lis] adj. (rar) nepătimaş, apatic; lipsit de prejudecăţi.
affective [a'fektiv] adj. afectiv, sufletesc.
afferent fsefcrsnt] adj. aferent.
afferent nerves [~ 'nsivz] s. pi. (anat.) nervi aferenţi.
affiance [o'faians] I. s. 1. (in, on) încredere (în), crezare (cu dat.). 2. logodnă; contract
de căsătorie. II. vb. A. tr. a făgădui (mâna), a promite în căsătorie; a logodi; they are
~d sunt logodiţi. B. rej7. a se logodi.
affianced [-t] adj. logodit; to be ~ to smb. a fi logodit cu cineva; to become ~to smb.
a se logodi cu cineva, a deveni logodnicul sau logodnica cuiva.
affiant [s'fabnt] ş. (amer. jur.) persoană care depune sub jurământ.
affîche [as'fi:/] s. (fr.) afiş.
affidavit [.asfi'dcivit] ş. (jur.) depoziţie, mărturie scrisă sub jurământ; atestaţi(un)c;
to swear / to make an ~ a da o depoziţie sub jurământ (în faţa unei autorităţi); to take
an ~a) a lua o depoziţie sub jurământ; b) a da o depoziţie sub jurământ.
affiliate [s'filicit] I. vb. A. tr. 1. (jur.) a înfia, a adopta, a lua de suflet. 2. (to, upon)
(jur.) a stabili paternitatea (si jig., a unei opere literare etc.). 3. (with, to) a afilia, a primi,
a coopta ca membru (Ia, în). B. intr. (with) a se afilia (la), a se asocia (cu). II. s. asociat,
afiliat.
affiliated societies [a'filicitid ss'saistiz] ş.pl. societăţi afiliate,
affiliated unions [~ 'juinjsnz] ş. pl. sindicate afiliate.
affiliation [sTfili'ei/sn] s. 1. (jur.) înfiere, adopţiune. 2. (jur.) stabilire a paternităţii.
3. afiliere, asociere.
affiliation fee [~ Ti:] s. 1. taxă de înscriere. 2. cotizaţie.
affinage [3'finid3] s. (metal.) rafinare; curăţire; afinaj, afinarc.
affinal [oTaind] adj. înrudit.
affine [as'fain, s'f-] adj. (geom.) afin.
affine connection [s'fain ka'nek/an] s. (geom.) conexiune afină.
affine geometry [~ dji'omitri] s. (mat.) geometric afină.
affine space [~ 'spcis] s. (mat.) multiplicitate afină.
affinor [s'faino'] s. (mat.) afinor.
affinity [s'finiti] ş. 1. (with, between) afinitate, asemănare, analogic, înrudire, potrivire
(cu, între), apropiere (de, între). 2. rudenie (prin alianţă). 3. înclinaţie, atracţie; afinitate
electivă. 4. (chim.) afinitate. 5. (mat.) transformare afină.
affirm [3X3:111] vb. A. tr. 1. a afirma, a susţine, a adeveri. 2. a confirma, a întări; a ratifica;
a încredinţa. B. intr. a încuviinţa; a spune da.
affirmable [a'fomiabl] adj. care se poate afirma, care poate fi afirmat.
affirmation [iselb'mei.fan] s. 1. afirmare; afirmaţie; mărturie. 2. (jur.) declaraţie solemnă
(a unei persoane care refuză să presteze jurământ). 3. confirmare, întărire; ratificare.
affirmative [a'fsmistiv] I. adj. afirmativ. II. s. (gram., log.) afirmativ. <• to answer
/to reply in the ~ a răspunde afirmativ; forty votes for the ~ patruzeci de voturi pentru.
affirmatively f-li] adv. afirmativ.
affirmatory |3'ib:m3U>ri] adj. v. a f f i r m a t i v e (I).
affirmer [3'f3:m3r] s. persoană care afirmă ceva.
affirming [a'famiirj] s. afirmare, afirmaţie.
afoam
affix I. [a'fiks] vb. tr. 1. (to, on, upon) a fixa, a ataşa (de, la), a lipi (de), a prinde (de,
la), a adăuga (Ia). 2. a uni, a lega. 3. a pune, a aplica (pecetea, ştampila, semnătura);
a aplica, a lipi (un timbru). II. l'asfiks] s. 1. adăugire, anexare, adaos. 2. (gram.) afix;
particulă.
affixation [a'fik'sei/an] s. (gram.) afixaţie, folosire a prefixelor, infixelor şi sufixelor.
affixing [s'fiksin] s. aplicare, lipire, punere (a unei ştampile, a unui timbru etc.).
affixture [a'fikstJV] s. 1. ataşare, fixare. 2. adaos, adăogire.
afflatus [s'fieitss] s. 1. har, revelaţie. 2. inspiraţie; avânt, zel, elan.
afflict [a'flikt] vb. A. tr. 1. a îndurera, a mâhni, a supăra, a întrista; a chinui; a face să
sufere; he was ~ed with gout suferea de podagra / de gută. 2. to ~ with a bate la cap
cu, a sâcâi cu (reclamaţii etc.). B. rej7. (at, on account of) a fi îngrijorat (de, din cauza).
afflicted [a'fliktid] s. pl. the ~ cei năpăstuiţi, obidiţi, nenorociţi, obijduiţi.
affliction [s'flik/pn] s. mâhnire, întristare; supărare; durere; suferinţă, boală;
nenorocire, năpastă; (fig.) the bread of ~ pâine amară.
afflictive [a'fliktiv] adj. dureros, trist, întristător; supărător, chinuitor.
affluence ['reflusns] s. 1. belşug, îmbelşugarc, abundenţă, profuziume; prisos. 2. năvală,
afluenţă. 3. belşug, bogăţie, bogăţii; to live in ~ a trăi în belşug, a înota în bogăţii; to rise
to ~ a se îmbogăţi, a face avere.
affluent E'aeflusnt] I. adj. 1. îmbelşugat, abundent, bogat; to be in ~ circumstances a
trăi în belşug. 2. (fiziot. despre sânge) afiuent. II. s. 1. (geogr.) afluent. 2. (hidr.) remu,
umflarea apelor din cauza unui obstacol.
afflux ['aîfUks] s. 1. afiuent. 2. (hidr.) remu. 3. afluenţă, curgere, flux. 4. (med.) aflux
(de sânge).
afford [s'fxdj vb. tr. 1. a da, a produce (o recoltă etc.); the land ~s minerals în ţară
se găsesc minerale. 2. a da, a oferi; to — proof(s) a aduce dovezi; to ~ ground for a oferi
motiv(c) pentru; to ~ an opportunity a oferi un prilej. 3. (adesea cu can) a-şi putea îngădui,
a-i da mâna, a avea mijloacele, a-i veni la socoteală; he can ~ to buy a TV set îi dă
mâna să-şi cumpere un televizor; I cannot ~ the time nu am timp; though I could ill
~ cu toate că mijloacele nu-mi prea permiteau aşa ceva.
affordable [-sbl] adj. care se poate acorda.
affording [-in] I. adj. roditor; rodnic, fructuos. II. s. oferire, dare.
afforest [ee'forist] vb. tr. a împăduri.
afforestation [se.foris'tei/an] s. împădurire.
afforestment [se-foristmant] s. v. a f f o r e s t a t i o n .
affranchise [aî'fnent/aiz] vb. tr. a (e)libera, a scăpa (din robie), a dezrobi; a scuti,
a dezlega (de o făgăduială, jurământ etc.)
affranchisement [ce'frEent/ismont] s. (e)Iibcrarc, dezrobire.
affray [s'frci] I. s. tulburare a ordinii publice, zarvă, scandal; gâlceava, ceartă; încăierare.
II. vb. tr. (înv.) a speria, a înspăimânta, a înfricoşa, a băga în sperieţi.
affreight [s'freit] vb. tr. (/Har.) a afreta, a navlosi.
affreightment [-mont] s. (mar.) afretarc, navlosire, închiriere, luare cu navlu (a unei
corăbii).
affricate ['refrikitj s. (fon) africată.
affricative [ze'frikativ] s. v. a f f r i c a t e .
affright [a'frait] (poetic) I. vb. tr. a îngrozi, a speria, a înspăimânta, a înfricoşa. II. s.
spaimă, groază.
affront [s'frAnt] I. vb. tr. a înfrunta, a sfida; a insulta, a ofensa, a jigni; a aduce un
afront (cuiva); to ~ death a înfrunta moartea (cu curaj), a sfida moartea. II. s. afront,
insultă (publică); necuviinţă, jignire, ofensă; (înv.) atac; to bear / (fam.) to pocket / to
swallow an ~ a înghiţi un afront; to put an ~ upon, to offer an ~ to a aduce un afront,
o jignire (cuiva), a înfrunta (pe cineva).
affronter [-3r] s. ofensator, insultător.
affronting [-in] I. adj. insultător, ofensator. II. s. (of) insultare, jignire (cu gen.)
affuse [3'fju:z] vb. tr. (rar) a stropi, a uda.
affusion [a'fju^pn] s. 1. stropire, udare. 2. (med.) afuziune.
affygraphy [s'figrsfi] s. (si.) in an ~ îndată, într-o clipă, cât ai zice peşte.
Afghan l'cefgîen] I. s. 1. afgan. 2. (limba) afgană. 3. afghan (amer.) basma croşetată;
broboadă de lână croşetată; şal. 4. afghan covor turemen miţos cu desene geometrice;
cergă. II. adj. din Afganistan, afgan.
afghani [a:fga;ni] s. afgani (unitate monetară din Afganistan).
afield [9*fî:ld] adv. 1. pe câmp, la câmp. 2. (fig.) pe câmpul de luptă, în campanie.
3. razna, hai-hui; (despre un bărbat căsătorit) to wander ~ a călca pe de lături. ■$■ far
~în depărtare, departe; (fam.) to go far ~ for smth. a-şi da multă osteneală pentru ceva.
afire Is'faio1"] adj. pred., adv. arzând, în flăcări; to set ~ a aprinde; a da foc la (sau cu
dat.); to be (all) ~ with the desire to do smth. a arde de dorinţă sau de nerăbdare de a
face ceva.
aflame [s'ficim] adj., pred., adv. arzând, în flăcări, cuprins de flăcări; în vâlvătăi; cu
vâlvătăi; to be ~ with curiosity a muri de curiozitate.
aflat [3'fiast] adj. pred., adv. (rar) plat, întins, ras; Ia nivelul solului.
afloat [a'flout] adj. pr^d., adv. 1. pe apă; pe mare; plutind, în stare de plutire; pe linia
de plutire; to keep ~ a se menţine la suprafaţă / pe linia de plutire (şifig.). 2. pe mare
(în opoziţie cu ashore). 3. (mil.) în serviciul flotei de război. 4. (jig.) în mişcare, în acţiune;
în toi, în plină activitate; various rumours were ~circulau fel de fel de zvonuri. 5. (jig.)
pe picioare. 6. inundat; the deck is ~ puntea este inundată.
afloat service [~ s'3:vis] s. (mar.) serviciu de bord.
aflower [3'flau3r] adj. pred., adv. (rar) în floare.
aflush [3'fU/j adj. pred., adv. (rar) 1. roşu (la faţă), îmbujorat. 2. ~ with la acelaşi
nivel cu.
aflutter [s'fUts1-] adj. pred., adv. 1. fluturând. 2. neliniştit, agitat.
afoam [s'foum] adj. pred., adv. înspumat.
afocal
afocal [ei'foukal] adj. (fiz.) afocal.
afoot [a'l'ut] adj. pred., adv. 1. pe jos. 2. (fig.) în mişcare; în picioare; treaz; neadormit,
activ. în acţiune; to be ~ a) a fi sculat, a fi în picioare; b) a se pregăti, a se pune la cale,
a se organiza; to set ~ a pune în mişcare. 3. (fig.) pe picioare, restabilit; sănătos. 4. (mil.)
în marş, în drum.
afore [o'fo:r,-'fo3r] prep., aaV., con/. (înv.) v. b e f o r e .
aforecited [3'fo:isaitid] adj. mai sus-citat.
aforehand [~ha;nd] adv. înainte, dinainte, cu anticipaţie.
aforementioned [-iinenfand] adj. amintit, menţionat mai sus.
aforenamed [~neimd] adj. numit mai sus, de mai sus.
aforesaid [~sed] adj. v. a f o r e n a m e d .
aforethought [~6a:t] I. adj. premeditat, intenţionat, făcut înadins; (jur.) with / of malice
~cu premeditare. II. s. premeditare.
aforetime [~taim] l.adv. odinioară, altădată, (mai) înainte, în vechime. II. adj. fost,
de altădată, de odinioară, de demult.
a fortiori ['ei •fo:Ji'o:m] adv. (lat.) cu atât mai mult.
afoul [o'faul] adj. pred., adv. în conflict; to run ~ of a se ciocni de, a intra în conflict
cu.
afraid [o'frcid] adj. pred. care se teme; speriat; îngrozit; bănuitor; temător; to be ~ of
a se teme, a-i fi frică de, a-i fi teamă de; I'm ~ (that) mă tem că; din păcate; I am ~ to
wake him, I am ~ of waking him mi-e frică să-1 trezesc; I am ~ that I shall wake him
mi-e teamă să nu-1 trezesc; I am ~ he will not come mi-e teamă că n-o să vină, mi se
pare că n-o să vină; what are you ~ of? de ce ţi-e frică? ce te nelinişteşte? ce te
îngrijorează?; (prov.) he who is ~ of leaves must not go into a wood cine se teme de
brumă, să nu sădească vie; cine se teme de foşnetul frunzelor n-are ce căuta în pădure;
cui i-e frică, să nu joace.
afreet ['aefri:tj s. 1. duh rău, demon (în mitologia araba). 2. (fig.) pacoste, năpastă;
monstruozitate.
afresh [o'fre/] adv. iar(ăşi), din nou, încă o dată; to start smth. ~ a reîncepe ceva.
afret [g'fret] adj. pred., adv. agitat, în freamăt.
African ['ffifriksn] I. s. african. II. adj. din Africa, african.
African cherry [~ 'tferi] s. (bot.) macore, păr african (Mimusops heckelii si Dumaria L.).
Africanize ['arfrikanaiz] vb. tr. a afiicaniza.
Afrikaans [isfri'ka:ns] s. (liiigv.) dialect al limbii olandeze vorbit de urmaşii burilor
din Republica Africa de Sud.
Afrikan(d)er [iaefri'ka;n(d)3] s. băştinaş din Africa de Sud, de origine europeană (mai
ales olandeză); bur.
afrit ['asfrkt, o'frkt] s. v. a f r e e t .
Afro-American [lasfrous'merikan] s. american de culoare (ai cărui strămoşi provin
din Africa), afro-american.
aft [a:it, amer. a?ft] aaV. 1. (mar.) la pupa, spre pupa; din pupa; la cârmă; fore and
~de la prova la pupa; the wind is dead ~ vântul e gata să cadă; haul ~ the sheets schimbaţi
peste tot. 2. îndărăt; to go ~ a merge îndărăt.
aft-engined [~ .ena^ind, amer. 'ajfticnapnd] adj. (mar.) cu maşina aşezată la pupă.
after ['a:ftor, amer. 'a;ft3r] I. prep. 1. după; în urma (cn gen.); day ~ day zile în şir;
~ aii în definitiv, la urma urmei; one ~ another unul după altul; ~ that după aceea, pe
urmă; the day ~ tomorrow poimâine; it is ~ six (o'clock) e trecut de (ora) şase; (amer.)
it is half ~ three e (ora) trei şi jumătate; (prov.) ~ the storm, a calm, ~ clouds comes
clear weather după ploaie, vreme bună; (fam.) what is he ~? ce caută? ce vrea? ce doreşte?
ce-i trebuie? ce urmăreşte? (fam.) I'll be ~ you! las' că-ţi arăt eu! 2. după, potrivit cu;
potrivit (c« dat.), conform (cu dat.); ~ the same pattern după acelaşi model; an etching
~ Gainsborough o gravură după Gainsborough; ~ one's heart / soul după placul / voia
inimii; ~ its kind în felul său; (ec.) (despre o poliţă) ~sight după prezentare. 3. în ciuda,
în pofida (cu gen.); ~ all my trouble he has learnt nothing eu toate străduinţele mele,
n-a învăţat nimic. II. adv. 1. pe urmă, după aceea; soon ~ curând după aceea; I have
never seen him ~ după aceea nu l-am mai văzut niciodată; the year ~ un an mai târziu,
după un an. 2. (mar.) la pupa. III. conj. după ce; soon ~ he arrived he began to work
at school curând după ce sosi, începu să lucreze la şcoală. IV. adj. 1. următor; viitor;
in ~ years în viitor. 2. din spate, dindărăt; the ~ part of a ship partea dinspre pupa a
unui vas.
after-acceptation ['a^sr.adcsep'teijsn] s. a doua accepţie (a unui cuvânt).
after-act [~a?kt] s. (teatru) epilog (şi fig.).
after-ages [-.ck^iz] s. pl. the ~ veacurile viitoare; posteritatea.
after-beat ['a.:ft3bi;t[ s. (muz.) contratimp; ~ accompaniment acompaniament în
contratimp.
afterbirth [~bo:0] s. 1. (med.) placentă. 2. copii postumi.
afterblow [~blou] s. 1. o a doua lovitură (şifig.) 2. (metal.) suflare ulterioară (într-un
cuptor Bessemer).
afterbody [~ibodi] s. (mar.) 1. ultimul vas din convoi. 2. pupa.
after-born [~to:n] adj. 1. născut mai târziu; mai tânăr. 2. postum. 3. (jur.) născut după
redactarea ultimului testament al tatălui.
afterbrain [~brein] s. (anat.) creierul posterior; mielcncefal.
afterburning [~iba:nirj] s. (auto) ardere întârziată.
aftercall [~ko;l] s. 1. o nouă chemare, o a doua chemare. 2. un nou apel; rcclamaţic.
aftercare [~k£3r] s. îngrijire după boală; ţinere sub observaţie (a unui bolnav, a unui
delincvent).
aftercast [~ka:st, amer. 'sftorksestj s. rezultat (al unei acţiuni); consecinţă, urmare.
aftercastle [~'ka:slj s. (mar.) 1. dunetă. 2. castel pupa.
after-church [~t/a:ţj] s. timpul de după serviciul divin.
18
afterclap [~kla3p] s. l.v. a f t e r b l o w (1). 2. întâmplare neplăcută; surpriză (neplăcu­
tă); necaz, supărare.
after-come [~kAm] s. urmare.
aftercrop [-top] s. a doua recoltă.
afterdamp Hdamip] s. (mine) gaze de explozie.
after-date [~deit[ vb. tr. a posulata.
afterdavy [~'deivi] s. (pop.) v. a f f i d a v i t .
after-days [~deiz] s. viitor; (poetic) in ~ mai târziu, în viitor.
afterdeck [~dck] s. (mar.) dunetă.
after-dinner [~idinor] I. s. (fnv.) după-amiază, după-masă. II. adj. de după-amiază,
de după-masă.
after-drink [~drir|kj s. drojdie (de vin etc.).
after-effect [a:fteri'fekt] s. 1. unnarc, efect ulterior, efect întârziat; consecinţă (ulterioară).
2. (med.) complicaţie tardivă. 3. (fiz.) remanentă, persistenţă. 4. (electr.) postefect, trenaj,
vâscozitate.
after-fame [~feim] s. glorie postumă.
after-feed [~fi:d] s. v. a f t e r - g r a s s .
after-fermentation [~>f3:meriteij*3n] s. fermentaţie secundară.
after-file [~fail]'s. pilă.
after-filtration [-fil'treijan] s. (chim.) filtrare de control / secundară.
after-game [~geim] s. 1. joc nou, partidă nouă. 2. (fig.) nouă încercare.
afterglow [~glou] s. 1. geană de lumină (după apusul soarelui), asfinţit; amurg. 2. (fiz.)
inerţie luminoasă. 3. (metal.) recoacere. 4. sentiment plăcut, senzaţie plăcută, gust plăcut
(care rămâne în urma a ceva). 5. (tel.) luminescenţă, remanentă, persistenţă.
after-grass [~gra:s, amer. 'sftogra^s] s. (agr.) otavă, iarbă care creşte după cosire.
after-growth [~grouO] s. 1. a doua creştere; a doua recoltă. 2. v. a f t e r - g r a s s . 3. (fig.)
consecinţe, urmări. 4. (fig.) noi întâmplări.
after-hand [~hasnd] s. 1. muncitor angajat ulterior. 2. (poetic) urmaşi, posteritate.
after-harvest [~iha:vist] s. toamnă târzie.
afterhatch [~ha«/] s. (mar.) bocaport din pupa.
after-heat [~hi:t] s. (tehn.) căldură remanentă / reziduală.
after-image [~iimid3] s. (med.) imagine consecutivă.
after-life [~laif[ s. 1. viaţă viitoare / de apoi. 2. viitor; in ~ mai târziu (în viaţă), în
viitor.
aftermath [~ma;0] s. l.v. a f t e r - g r a s s . 2 . al doilea cosit, a doua coasă, al doilea
seceriş. 3. (fig.) urmări, consecinţe (mai ales nedorite).
after-mentioned [~imen/3ndj adj. amintit mai jos, menţionat mai jos.
aftermost [~moust] adj. cel mai din urmă, ultimul, din urmă de tot.
after-named [~neimd] adj. numit, amintit mai jos. ■
afternoon [~'nu:n, '— atributivi !• s- după-amiază, după-masă; chindie; in the ~
după-amiază; good ~ bună ziua (formulă folosită după-amiaza); (fig.) in the ~ of one's
life în amurgul, spre declinul vieţii. II. adj. de după-amiază, de după-masă.
afternoon farmer ['u:ftnnu;n 'fa:mor] s. (fam.) pierde-vară, leneş, trântor, paşte-vânt.
afternoon watch [~ 'wot/j s. (mar.) cartul 12,00-16,00.
after-pains [~peinz] s. pi. dureri după facere / după naştere.
after-part [~pa:t] s. 1. parte următoare, care urmează. 2. parte din spate; parte de la
urmă. 3. (mar.) pupa.
after-pasture [~.pa:st/or, amer. -ipjes-] s. v. a f t e r - g r a s s .
after-payment [-.peimant] s. plată ulterioară; plată suplimentară.
afterpeak [~pi:k] s. (mar.) afterpic, pic de la pupa.
after-penance [~ipcnons] s. căinţă târzie.
afterpiece [~pi:s] s. 1. parte din urmă, posterioară. 2. divertisment, piesă de încheiere
a unui spectacol.
after-portion [~.pD;/an[ s. parte din urmă, posterioară.
afterpost [~poust] s. (mar.) etambou.
after-product [~'prodakt] s. 1. produs de calitate inferioară. 2. produs secundar.
after-repentance [~ri'pentons] s. v. a f t e r - p e n a n c e .
after-season [~isi:zn] s. 1. perioada de sfârşit a anului. 2. (ec.) perioadă de stagnare.
aftershave [~/civ] s. loţiune folosită după bărbierit / ras.
aftertaste [~teist] s. gust, iz (care rămâne în gură); gust stăruitor / persistent; (fig )
gust amar etc.
afterthought [~0o:t] s. idee care vine (în minte) prea târziu, gând întârziat.
after-time [~taim] s. viitor.
after-touch [~tAtf] s. retuş.
after-treatment [~itri:tmont] s:(tehn.) tratament suplimentar.
afterward(s) [~ws:dz] I. adv. 1. apoi, după aceea, pe urmă, mai târziu. 2. (mar.) spre
pupa. II. s. 1. viitor. 2. viaţă viitoare, viaţa de apoi.
afterworld [~wa;ld] s. lume viitoare.
afto ['a:ftou| s. (auslr. si.) după-amiază.
again [s'gein] adv. 1. (si once ~) iar(ăşi), din nou, încă o dată; ~and ~ întruna, mereu,
necontenit; as much ~ încă (o dată) pe atât; to be oneself ~ a-şi reveni după boală, a se
întrema, a se însănătoşi; now / ever and ~ uneori, din când în când, din vreme în vreme;
time and ~ mereu, întruna, fără încetare, necurmat, adesea; half as high ~ o dată şi
jumătate mai înalt; he is well ~s-a făcut iar bine, s-a restabilit; what? ~? cum? iar? 2. pe
de altă parte, (şi) iarăşi; pe lângă aceasta, în afară de acestea.
against [s'geinst] prep. 1. împotriva, în contra (cu gen.); contrar (cu dat.); ~ his will
împotriva voinţei lui; ~ the hair în răspăr (şifig.); ~the grain împotriva firii sau voinţei
(cuiva); as ~ faţă de, în comparaţie cu; to be up ~ (it) a se afla în faţa unei probleme,
a întâmpina dificultăţi; to be dead ~ war a fi potrivnic / duşmanul războiului; to talk ~
time a) a ţine / a duce cu vorba / a întârzia pe cineva pentru a câştiga timp; b) (despre
19
un orator în parlament) a nu respecta timpul de vorbire (în scopul obstrucţiei); to run
~ time a căuta să depăşeşti un record (stabilit anterior); to work ~time a căuta să termini
lucrul la timpul fixat; (tehn.) ~ the sun în sens invers acelor unui ceasornic. 2. de; lângă;
pe; peste; he rested ~ a tree s-a rezemat de un copac (ca să se odihnească); the bed
stood ~ the wall patul era aşezat la perete; the picture hangs ~ the wall tabloul atârnă
de perete; ~ a base of violet pe un fond violet; he ran his head ~ a beam se lovi cu
capul de o grindă; to run ~ a rock a se lovi / a se izbi de o stâncă; to run (up) ~ smb.
a da peste cineva, a da de cineva, a se întâlni întâmplător cu cineva. 3. (şi over) dincolo
de, vizavi de; în faţa (cu gen.); the isle was over ~ the river mouth insula era aşezată
în faţa gurii râului. 4. (temporal) spre, către; ~ the end of the week spre sfârşitul
săptămânii.
agalactia [-aega'laîktia] s. (med.) agalactic.
agal-agal ['aegaPaegal] s. v. a g a r - a g a r .
agalaxy fregalaeksi] s.v. a g a l a c t i a .
agamic [a'gasmik] adj. (biol.) asexuat, fără funcţiuni sexuale.
agamous ['ffigsmas] adj. v. a g a m i c .
agape1 [a'geip, rar a'gasp] adj. pred., adv. cu gura căscată, cu gura deschisă.
agape2 ['aegspi], pi. agapae ['aegapi:] şi agapes ['aegapiz] ş. (mai aleş rel.) agapă.
agar-agar [a:'gu:ru:'gu:, ze'ga:ra;'ga:, ei'go:rei'gu:] s. (biol., med.) agar-agar.
agaric acid [aVgaîrik 'aesidj s. (chim.) agaricină.
agate ['«gat, -cit] s. 1. (mineral.) agat. 2. (amer. poligr.) parizer (caractere de 5 1 / 2
puncte). 3. amuletă, talisman. 4. (înv.) persoană scundă / măruntă.
agave [a'gcivi, a'gciv] s. (bot.) agavă (Agave sp.).
agaze [a'geiz] adj. pred., adv. uimit, mirat; bleojdit, cu ochii holbaţi / zgâiţi.
age [eid3] I. s. 1. vârstă; etate; ani; vechime; he is 30 years of ~ arc 30 de ani; this
wine lacks ~ vinul acesta nu arc vechime; what ~ are you? ce vârstă ai?; what ~ would
/ could you take him to be? ce vârstă îi dai?; he is twice my ~ c de două ori mai marc
decât mine; at the ~ of Ia vârsta de; ~ of consent vârsta însurătorii sau a măritişului; ~
of discretion vârsta de la 14 ani în sus (când omul este socotit răspunzător de actele
sale); awkward ~ vârsta de trecere / de tranziţie; to be of ~ a fi major; to be under ~
a fi minor; to come of - a deveni major; full — majorat (în Anglia, la 21 de ani); to be
over ~ to do smth. a fi prea bătrân pentru (a face) ceva; to be of an ~ to marry a fi de
vârsta însurătorii; to be (sou to act) one's ~ a se purta potrivit vârstei, a se purta aşa
cum sade bine unui om de vârsta respectivă; a fi serios; middle ~ vârstă mijlocie; with
~ cu anii; she carries / bears her ~ well se ţine bine pentru anii ci; he doesn't look his
-parc mai tânăr decât îl arată vârsta; the prime of one's ~ floarea vârstei; he began to
be forty years of ~ mergea pe patruzeci (de ani). 2. generaţie; the present ~ generaţia
de azi. 3. vârstă, perioadă, epocă; ev, eră; the golden ~ epoca de aur; the ~ of iron vârsta
de fier; Ice Age perioada glaciară; Middle Ages evul mediu; Shakespeare's Age epoca
lui Shakespeare; throughout all ~s în toate timpurile / epocile; in our ~, in the ~ we
live in în epoca noastră / în care trăim. 4. (mai ales pi.) veşnicie, car de ani, veacuri;
I have not seen you for ~s nu tc-am văzut de un car de ani; (fam.) a dog's / (amer.)
a coon's - o veşnicie. 5. bătrâneţe; the infirmities of ~ metehnele bătrâneţii; she lived
to a good old ~ a trăit până la adânci bătrâneţe; (fam.) he is a great ~ e tare bătrân;
a green old -bătrâneţe fericită. II. vb. A. intr. a îmbătrâni, a încărunţi, a deveni bătrân.
B. tr. 1. a îmbătrâni, a face bătrân. 2. a maturiza.
aged [rcid3tdJ adj. 1. bătrân; îmbătrânit; în vârstă; the ~cci în vârstă; bătrânii. 2. ['cid3d]
în vârstă de, având vârsta de; ~ seven în vârstă de şapte ani.
agedly [-li] adv. (rar) ca un bătrân.
agedness [-nis] s. bătrâneţe, vârstă înaintată.
agee [a^i:] adj. pred., adv. (dial.) 1. strâmb, pieziş. 2. căscat. întredeschis.
age group ['cid3 gru:p] s. promoţie.
age-hardening [~ ihccdonirj] s. (tehn.) fenomen de îmbătrânire; întărire prin
îmbătrânire.
age heaping [~ ihi:pirj] s. (demografie) acumulare a vârstelor.
ageing ['eid3În] s. 1. îmbătrânire, maturizare; ~of wine îmbătrânirea vinului. 2. (tehn.)
uzare; deteriorare; ~ of rubber îmbătrânire a cauciucului.
ageing machine [~ moi/kn] s. (text.) digestor.
ageing test [~ 'test] s. (tehn.) încercare de îmbătrânire.
ageism I'eid3iz5m] s. atitudine discriminatorie pe considerent de vârstă (mai ales faţă
de bătrâni).
ageless ['eid3lis] adj. fără bătrâneţe, veşnic tânăr.
agency ['cid33nsij s. 1. acţiune, influenţă; activitate. 2. mijloc, mijlocire, intermediu;
by/through the ~ of prin mijlocirea (cu gen.), datorită (eu dat.), CU ajutorul (cu gen.).
3. factor, agent, putere, influenţă, forţă; agenţie; free ~ liber arbitru. 4. reprezentanţă;
agenţie; news ~agenţic de presă; contract of ~ contract de reprezentanţă. 5. organ
(instituţie, organizaţie).
agenda [agenda] s. 1. ordine de zi, agendă. 2. agendă, carnet de însemnări.
agenesia [i2ed3i'ni:si3] s.v. a g e n e s i s .
agenesis [.zed3i'ni:sis] ş. (med.) agenesie.
agent ['eid3ant] I. s. 1. agent, factor, forţă (motrice); mediu; substanţă; chemical ~
agent chimic, reactiv; physical ~ agent, corp fizic. 2. agent, reprezentant, mijlocitor,
persoană de încredere; (amer.) advance ~a) agent, reprezentant trimis în vederea încheierii
unui contract; b) (fig.) purtător de cuvânt; Bank ~ directorul sucursalei unei bănci;
commission ~ (agent) comisionar; parliamentary ~ persoană care caută să-i dispună
pe membrii parlamentului în favoarea unui proiect de lege; (corn.) general ~ v. a g e n t
g e n e r a l ; forwarding ~ expeditor; (amer.) station ~ şef de gară; (amer.) ticket ~ casier
(de la casa de bilete); (amer. fam.) road ~ tâlhar de drumul mare. 3.pl. agentură, agenţie.
II. vb. intr. (fam.) a funcţiona ca agent, a reprezenta o firmă.
agent general [-'d3enpr3lj.pl. agents general [~s ~] s. (corn.) reprezentant general.
agio
agential [ci'd3cn/3l] adj. 1. activ; energic. 2. de agent; de agenţie.
agent provocateur [pronunţia franceză], pi. agents provocateurs s. (jr.) agent
provocator.
age-old ['cid3 ould] adj. secular, de veacuri; străvechi.
ager ['eid3r] s. (text) vaporizator.
age-resister ['cid3riizist9r] s. (chim.) inhibitor de îmbătrânire; antiîmbătrânitor.
age-spent l'eid3spent] adj. slăbit de bătrâneţe.
age-worn ['eid3WD:n] adj. v. a g e - s p e n t .
ag-gari [u:g'ga;ri:] s. (anglo-indian) locomotivă.
agger i'sed33] s. (în antichitate) val, întăritură de pământ.
agglomerate I. [a'gbmareit] vb. A. tr. a aduna, a strânge, a aglomera, a îngrămădi,
a strânge grămadă. B. intr. a se aduna, a se strânge, a se aglomera, a se îngrămădi.
II. [a'glomarit] s. (geol.) aglomerat; brecic.
agglomeration [aigbma'rci/pn] s. 1. aglomeraţie. 2. (tehn.) aglomerare; acumulare,
îngrămădire; (tehn.) aglutinare; concreţionare.
agglutinant [a'glu:tinant] adj. (chim.) aglutinam.
agglutinate I. [a'ghr.tineit] vb. A. tr. 1. a lipi. a aglutina. 2. a transforma în clei. 3. (lingv.)
a aglutina. B. intr. a se preface în clei. II. [a'glu:tinitj adj. 1. lipit, aglutinat. 2. (lingv.,
despre limbi) aglutinant.
agglutinating [-in] adj. v. a g g l u t i n a t i v e (2) şi a g g l u t i n a t e (II, 2).
agglutination [aiglu:ti'nei/an] s. 1. lipire, aglutinare. 2. (lingv.) aglutinare.
agglutinative [a'glmtinativ, -neit-] adj. 1. aglutinant, care (se) lipeşte, lipicios. 2. (lingv.,
despre limbi) aglutinant.
aggradation [ia;gra'dcijpn] s. 1. (geol.) aluviune, depunere, sediment(are). 2. (hidr.)
supraînălţare.
aggradational terrace [ia3gra.dei/5nal 'teras] s. (geol.) terasă de acumulare.
aggrade [a'grcid] vb. intr. (geol.) a se depune, a se sedimenta.
aggrandize ['asgrandaiz, a'grasndaiz] vb. tr. 1. a mări, a face mai marc. a augmenta;
a lăţi; a întinde; a extinde; a spori, a ridica. 2. a exagera, a înflora, a înzorzona. 3. a proslăvi,
a preamări, a înălţa.
aggrandizement [a'gramdizmant] s. mărire, augmentare; lăţire, extindere; sporire;
ridicare, înălţare.
aggrandizer ['a?grandaiz9r] s. persoană care măreşte etc. (v. a g g r a n d i z e ) .
aggravate ['sgraveit] vb. tr. 1. a agrava, a înrăutăţi; a îngreuna (o suferinţă), a adânci,
a mări (o durere), a exagera (o primejdie). 2. (fam.) a scoate din sărite, din răbdări,
a exaspera, a plictisi, a enerva, a irita.
aggravating [-in] adj. 1. agravant, care înrăutăţeşte / îngreunează; (jur.) ~
circumstances circumstanţe agravante. 2. (fam.) plicticos, sâcâitor, supărător, enervant,
exasperant.
aggravation [.^gravei/pn] s. 1. agravare, înrăutăţire; îngreunarc. 2. (fam.) supărare,
iritare; exasperare. 3. (jur.) circumstanţă agravantă.
aggregate I. ['eegrigeit] vb. A. tr. 1. a strânge laolaltă / într-un tot, a uni, a aduna,
a împreuna; a agrega. 2. a totaliza, a însuma. 3. (to ~ to) a include în, a înscrie în
(organizaţie etc.). B. intr. a se strânge laolaltă, a se strânge într-un tot; a se agrega.
II. ['segrigit şi 'zegrigeit] adj. strâns laolaltă, adunat; general, tot(al), întreg: the ~ forces
forţele reunite. III. ['ffigrigit şi 'sgrigeit] s. 1. totalitate; in the ~ laolaltă, în totalitate,
colectiv. 2. (tehn.) agregat. 3. (mat.) mulţime; colecţie. 4. pi. (constr.) mortar.
aggregate capacity [~ ka'pzesiti] s. (tehn.) putere maximă; capacitate maximă.
aggregate chart [~ 't/a:t] s. (mat.) tabelă statistică.
aggregate demand [~ di'mu:nd[ ş. (ec.) cerere globală.
aggregately i'asgrigitli] adv. cu toţii, împreună.
aggregate membership [~ 'memba/ip] s. numărul total de membri.
aggregation [lasgri'gei/pn] s. 1. strângere, adunare, reunire. 2. (chim.) agregare, stare
de agregaţie; (tehn.) agregat. 3. masă, conglomerat. 4. putere de coeziune.
aggress [a'gres] vb. intr. (on) a comite o agresiune (împotriva); a ataca (cu ac.), a porni
la atac (împotriva).
aggression [s'grc/pn] s. (on, upon) agresiune, atac neprovocat (împotriva, asupra); war
of ~ război de agresiune.
aggressionist [-ist] s. sprijinitor al unei agresiuni.
aggressive [a'gresiv] adf 1. agresiv; de agresiune, provocator, războinic, ofensiv.
2. energic; perseverent, stăruitor; întreprinzător.
aggressive defence [~ di'fens] s. (mil.) apărare activă.
aggressiveness [a'grcsivnisj s. 1. comportare agresivă, purtare provocatoare. 2. agre­
sivitate, caracter ofensiv.
aggressor [a'gresar] s. 1. agresor. 2. persoană care caută râcă; bătăuş.
aggrieve [a'gri:v] vb. tr. (mai ales la pasiv) a mâhni, a întrista, a îndurera.
aggrieved [-d] adj. 1. mâhnit, îndurerat; I feel (myself) ~ when I hear mă întristează
să aud (că). 2. (jur.) lezat în drepturi(lc sale).
aggroup [a'gru:p] vb. tr. şi intr. (rar) a (se) grupa.
aggroupment [-mant] s. (rar) grupare.
agha ['ci:ga:, 'asg-, -ga] s. (turc.) agă.
aghast [a'ga:st. amer. a'ga;:st] adj. pred. cuprins de groază / spaimă, înfricoşat,
înspăimântat; uimit, uluit, trăsnit, consternat; to stand / t o remain ~ a rămâne cu gura
căscată.
aghast-looking [a'go:st<lukirj] adj. înspăimântat; exprimând spaima.
agile ['a?d3ail, amer. T£ed3Îlj adj. iute, agil; sprinten, vioi; ager (la minte), isteţ.
agility [a'dîiliti] s. iuţeală în mişcări, agilitate; sprinteneală, vioiciune; agerime (a minţii),
isteţime.
aging ['eid3irj] s. v. a g e i n g .
agio ['axi3iou, 'eid3ou] s. (ec.) 1. agio, bas. 2. afacere de bursă.
agiotage
agiotage ['asd3i3tid3[ s. (ec.) 1. agiotaj.-2. joe la bursă; speculaţie de bursă.
agist [o'd3ist] vb. tr. (jur.) 1. a paşte (vitele altcuiva) pe un imaş. 2. a lua în arendă
(o păşune).
agitate ['a^iteit] vb. A. tr. 1. a clătina; a agita; a flutura; a mişca încoace şi încolo.
2. (fig.) a tulbura, a agita, a vânzoli; a aţâţa, a întărâta. 3. (fig.) a agita, a dezbate. B. i«tr.
(for) a face agitaţie (pentru).
agitation [.ax^i'tei/an] s. 1. agitare, fluturare. 2. (fig.) agitaţie, mişcare, frământare,
tulburare; alarmă; vânzoleală; outdoor ~ agitaţie în afara parlamentului. 3. dezbatere,
deliberare, examinare; the project now in ~ proiectul care se discută acum. 4. (telm.)
agitare, mişcare; trepidaţie; vibraţie. 5. (pol.) agitaţie.
agitational [-al] adj. agitatoric, de agitaţie.
agitator1 ['axrjiteito'] s. (pol.) agitator.
agitator2 s. (tehn.) agitator, amestecător; malaxor; melanjor; mixer.
agitator screen ['ax^iteito skri:n] s. (metal.) tambur de sortare.
agitatorial [,a;d3ito'to:ri3l] adj. v. a g i t a t i o n a l .
agitatrix l'aaJ3iteitriks] s. agitatoare.
agitprop ['agitprop] (pol.) s. 1. agitaţie şi propagandă: 2. persoană care ia parte la
activitatea de agitaţie şi propagandă.
aglare [o'gle3r] adj. pred., adv. strălucitor; orbitor.
agleam [o'glkin] aay. prea1., adv. scânteietor; luminos, strălucitor.
aglet ['a;glct, -lit] s. 1. eghiletă. 2. capătul de metal al unui şiret. 3. (bot.) mâţişor.
agley [o'gli:, o'glai] aav. (scol.) strâmb, încovoiat.
a-glimmer [o'glimor[ adj. pred., adv. licărind, licăritor.
aglisten [o'glisan] aay. pred., adv. strălucitor, lucitor; .sclipitor, scânteietor.
a-glitter [o'glitor] adj. pred., adv. scânteietor; strălucitor.
aglobulism [s'gbbjulizam] s. (med.) aglobulie.
aglossia [o'gb(:)si3] s. 1. (med.) aglosie. 2. incapacitate de a vorbi.
aglow [s'glou] adj. pred., adv. 1. aprins, arzând; înroşit; incandescent. 2. (fig.) aprins,
îmbujorat; emoţionat; all ~ with delight cu faţa îmbujorată de plăcere / strălucind de
încântare.
aglucon [o'glu:kon] s. (chim.) aglicon.
agminate ['segraaneit] adj. înmănuncheat, strâns laolaltă, adunat.
agnail ['a;gneil] s. piele în jurul unghiei, pieliţă.
agname ['ajg.neim] s. poreclă; epitet.
agnate ['zegneit] I. s. agnat, rudă pe linie bărbătească. II. adj. înrudit, de aceeaşi natură.
agnation [ajg'ncifan] s. agnaţiune, înrudire după tată (sa» pe linie bărbătească).
agnomen [aig'nouminj.pl. agnomina [arg'noumina] s. poreclă; epitet.
agnomination [asginomi'neijan] s. aliteraţie.
agnosia [sg'nouzjs, -3b] s. (mea'.) agnozie.
agnostic [eeg'nostik] adj., s. (filoz.) agnostic.
agnosticism [aDg'nostisizam] s. (filoz.) agnosticism.
ago [o'gou] aaV. acum..., în urmă (cu); two years ~ acum doi ani, anţărţ; long ~ de
(de)mult, cu mult (timp) în urmă; a while ~ de curând; adineaori.
agog [a'gog] adj. pred., adv. în aşteptare, înfrigurat; to stand ~ a sta (ca) pe ghimpi /
(ca) pe ace; to be ~ on / upon / about / with a fi pasionat / nebun după, a se dă în vânt
după; to set smb.'s curiosity ~ a stârni / a aprinde curiozitatea cuiva.
a gogo [a;'gougou] aay., aaV. (fam.) după pofta inimii; din belşug, din abundenţă, cât
pofteşti, berechet.
a-going [s'gouin] adj. pred., adv. (fam.) în mişcare; mergând, plecând; to set ~a) a pune
în mişcare; b) a incita, a instiga, a îndemna; just ~ to begin pe punctul de a începe.
agone [o'gon] adv. (înv., poetic) v. a g o.
agonic [a'gonik] adj. (mat.) agonic.
agonic line [~ 'lain] s. (mat.) agonă, curbă agonică.
agonistic(al) [,a;g3'nistik(al)] adj. 1. atletic, de atletism. 2. polemic, combativ. 3. forţat,
exagerat.
agonistics [izega'nistiks] s. pl. (folosit ca sg.) (ist.) atletism.
agonize ['sgonaiz] vb. A. intr. 1. a fi în agonic, a agoniza. 2. a se chinui, a se zbate,
a se zvârcoli. 3. (after) a se căzni (să), a (se) lupta (pentru a). B. tr. a chinui; a martiriza.
agonizer [-or] s. călău.
agonizing [-in] adj. 1. în agonie. 2. chinuitor; ~suspense aşteptare chinuitoare; ~pain
durere atroce.
agony ['asgsni] s. 1. agonic; suferinţă mare, durere cumplită, chin; ~of death, mortal
~ agonie, chinurile morţii; ~ of tears şiroaie de lacrimi; (sl.) to pile on the ~ a exagera;
a căuta efecte senzaţionale; (glumeţ) ~ in red costum de culoare roşie ţipătoare; to be
in an ~ of despair a fi în culmea deznădejdii. 2. (fig.) agonie, chin. 3. (rar) luptă pe
viaţă şi pe moarte.
agony column [~ tkobm] s. 1. (în ziare) rubrica dispăruţilor. 2. (in ziare, reviste) rubrică
destinată corespondenţei cu cititorii, (aprox.) of-ul cititorului.
agony wagon [~ <waig,7n[ s. (fam.) ambulanţă.
agora ['«egora], pl. agorae ['sgari:] si agoras ['a;g3raz] s. 1. agora, piaţă, loc de întrunire
(la vechii greci). 2. adunare, întrunire.
agoraphobia [isegaroToubb] s. (med.) agorafobie.
agraf(f)e b'graef] s. agrafă.
agraphitic carbon [issgre'fitik 'ka:ton] s. (chim.) carbon agrafitic, carbon legat.
agrarian [a'grearbn] I. adj. 1. agrar. 2. (bot.) sălbatic. II. s. 1. adept al reformelor agrare,
agrarian. 2. mare moşier / proprietar de pământ, latifundiar.
agrarian laws [~ ta:z] s. pl. legi agrare.
agrarian reform [~ ri'fo:m] s. reformă agrară.
agree [o'gri:] vb. A. intr. 1. (with smb., to smth.) a fi de acord (cu cineva, cu ceva);
to ~ to smth. a consimţi la ceva, a se înţelege să facă ceva; to ~ with smb. on / upon
20
a question a cădea de acord cu cineva, a conveni I a se înţelege cu cineva asupra unei
probleme; to ~ with smb.'s opinion / point of view a fi de acord cu părerea cuiva,
a împărtăşi punctul de vedere al cuiva; we ~ to differ renunţăm la încercarea de a ne
înţelege, suntem de acord că nu ne putem înţelege. 2. a corespunde, a se potrivi, a conveni.
3. (si to ~ together) a se înţelege, a se împăca (unul cu altul; unii cu alţii); they ~ well
se împacă de minune; (fam.) to ~ like cats and dogs sau to ~ like pickpockets in a fair
a trăi ca câinele cu pisica, a nu se învoi defel. 4. (with) (gram.) a se acorda (cu). 5. to ~
with a-i fi folositor sau plăcut; wine doesn't ~ with me vinul îmi face rău / nu-mi prieşte,
nu mă împac cu vinul. B. tr. a pune de acord, a armoniza, a pune la punct (socoteli etc.).
agreeability [sigrb'biliti] s.v. a g r e e a b l e n e s s .
agreeable [s'griobl] I. aay. 1. plăcut, agreabil; simpatic, drăguţ; to make oneself ~ a
se face plăcut, a intra în voia cuiva. 2. ~ to a) dispus / înclinat favorabil faţă de;
b) corespunzând (cu dat.), potrivit (cu aat.). II. aaV. v. a g r e e a b l y .
agreeableness [-nis] s. caracter plăcut; farmec (al unei persoane etc.).
agreeably [a'grbbli] adv. 1. plăcut, agreabil; ~surprised plăcut surprins. 2. corespun­
zător, potrivit, conform.
agreed [o'gri:d] aay. 1. învoit, înţeles, de acord; ~! ne-am înţeles! s-a făcut! în regulă!
bate palma!; to be ~ with smb. on / about smth. a fi de acord cu cineva în privinţa unui
lucru. 2. (si ~ upon) convenit; ~ unanimously adoptat în unanimitate; ~ price preţ
convenit.
agreement [s'grmnont] s. 1. înţelegere (mutuală), acord, unitate de vederi; încuviinţare,
consimţire, asentiment, aprobare; by mutual ~ de comun acord; convenţie, contract; ~ of
opinion unitate de vederi; to be in ~ with smb. a fi de acord cu cineva; to come to an
~a cădea de acord, a ajunge la o înţelegere; backstairs ~ înţelegere secretă, acord secret;
trade and payment(s) ~ acord comercial şi de plăţi; on the basis of voluntary ~ pe
baza liberului consimţământ; the ~ provides for acordul prevede; articles of an ~ articolele
unui acord; verbal ~ acord verbal; working ~ acord cu privire la colaborare; written ~
acord.scris; to work by ~ a munci I a lucra în acord; (amer.) executive ~tralat înclieiat
de preşedintele S.V.A. pentru care nu este nevoie de aprobarea senatului. 2. (gram.) (with)
acord (cu).
agrestic [o'grcstik] aay'. agrest, rustic; rural. •
agricultural [laegri'kAltfural] adj. agricol.
agricultural botany [i£egri'kAltJ3ral 'tatoni] s. botanică agricolă.
agricultural chemistry [~ 'kemistri] s. agrochimie.
agricultural college [~ 'kolid3] s. aprox. institut agronomic; şcoală superioară de
agricultură.
agricultural cooperative society [~ koubpsretiv sa'sabti] s. (ec.) cooperativă agricolă.
agricultural drain [~ 'drein] s. conductă sau canal de drenare.
agricultural economics [~ rkko'nDmiks] s. pl. (folosit ca sg.) economie agrară, economia
agriculturii.
agricultural engineer [~ rend3i'nbr] s. inginer agronom.
agricultural engineering [~ .endsiinbrirj] s. agrotehnică.
agricultural experiment station [~ iks'perinrant1 steijbn] s. staţiune agricolă
experimentală.
agriculturalist [icegri'kAltjbrslist] s. agronom.
agricultural labour l'îegri'kAlt/urol 'leita'] s. munci agricole.
agricultural labourer [~'leitar3r] s. muncitor agricol.
agricultural machinery [~ mo'/imorij maşini agricole; inventar agricol; utilaj agricol.
agricultural mechanization [~ imekonai'zeijsn] s. mecanizarea agriculturii.
agricultural output [~ 'autput] s. producţie agricolă.
agricultural produce [~ 'pradjuis] s. produs agricol.
agricultural product [~ 'pradakt] s. produs agricol.
agricultural production cooperative [~ pro'dAkjan kou'oparativ] s. cooperativă agricolă
de producţie.
agricultural representative [~ .repri'zentstiv] s. (canad.) consultant agricol.
agricultural science [~ 'sabns] s. agronomie.
agricultural show [~ '/ou] s. expoziţie agricolă.
agriculture [.aegri'kAltJb'] s. agricultură; plugărit; agronomie; Board of Agriculture
Ministerul Agriculturii (in Anglia); Department of Agriculture Ministerul Agriculturii
(în S.U.A.); mechanized ~ agricultură mecanizată.
agriculturist [iSgri'kAlt/arist] s. 1. agronom. 2. agricultor.
agrimony ['xgrimsni] s. (bot.) turiţă-mare (Agrimonia eupatoria).
agrimotor ['cegri,moutor] s. (agr.) tractor.
agriology [isegri'Dladji] s. studiul comparativ al obiceiurilor tribale primitive.
agrobiologist ['35groubai'obd3ist] s. agrobiolog.
agrobiology ['aegroubaibbd3i] s. agrobiologic.
agroecology [isegroui'kobd3i[ s. agroccologie.
agrogeology [iaegroud3i'obd3i] s. agrogeologie.
agrology [o'grobd3i] s. agrologie.
agrometer [o'gromta'] s. (geod.) agrometru.
agronomic(al) [iasgro'nomik(ol)[ aay. agronomic.
agronomics [.aîgra'nDmiks] s. pl. (folosit ca sg.) agronomie.
agronomist [a'gronamist] s. agronom.
agronomy [o'gronomi] s. agronomie, agricultură.
agronomy farm [~ifa:m] s. fermă experimentală; fermă model.
agrostography [.asgra'stegrafi] s. (bot.) agrostografie, studiul si descrierea gramineelor.
agrostology [,a2gre'stobd3i] s. (bot.) v. a g r o s t o g r a p h y .
agrotechnics [isgrs'tckniks] s. pl. (folosit ca sg.) agrotehnică.
21
aground [a'graund] adj. pred., adv. 1. (mar.) eşuat, împotmolit, (pus) pe uscat; to be
~ a fi (pus) pe uscat; to go / to run ~ a eşua. 2. (jig.) la strâmtoare / ananghie / aman;
în încurcătură; împotmolit.
aguara [a;'gwa:r9] s. (zool.) raton sud-american (Procyon caticrivora).
ague ['eigju:] ş. 1. (med.) malarie, paludism, friguri palustre. 2. (ftg.) fiori (reci).
ague-cake i~kcik] s. (med.) mărirea ficatului sau a splinei din cauza malariei (cronice).
ague-fit [~fit] s. (med.) atac / acces de friguri.
ague-spleen [~spli:n] s. (med.) splină mărită (din cauza malariei).
aguey ['eigju:i] adj. v. a g u i s h .
aguish ['cigjui/J adj. 1. (med.) de malarie, care cauzează malaria. 2. (med.) bolnav de
malarie, în friguri. 3. intermitent, neregulat. 4. (jig.) rece, glacial.
aguishness [-nis] s. (med.) stare febrilă.
ah [a:] interj, ah! a!
aha [a'ha:, a'ha] interj, aha! a!
ahead [a'hcd] adj. pred., adv. înainte, în frunte, în faţă: în cap; straight ~ drept înainte;
(mar.) spre prova; to be ~ of a fi în fruntea (cu gen.), înaintea (cu gen.), a fi în avans
faţă de; (amer. fam.) to get ~ a face carieră; to get ~ of a întrece; a o lua înaintea (cu
gen.); full speed ~ cu toată viteza înainte; ~ of time a) înainte de termen; b) (despre
ceasuri) înainte; to go ~ a merge înainte; a fi în frunte (la întreceri); go «-! înainte! dă-i
drumul! continuaţi!; breakers / rocks ~! pericol! păzea!; (com.) to buy ~ a cumpăra la
termen; (com.) to sell ~ a vinde la termen.
aheap [a'hkp] adv. cu grămada, grămadă.
ahem [m'mm, hm] interj, hm!
ahistoric [leihis'torik] adj. 1. anistoric. 2. indiferent faţă de tradiţie.
ahorse(back) [s'hoisbaek] adv. (înv.) călare, de-a călare, de-a-ncălarele.
ahoy [a'hoi] interj, (mar.) hc(i); ship ~! hei, ăi de pe corabie!; all hands ~! toată lumea
pe punte!
ahungered [s'lungad] adj. înfometat, flămând, pălit de foame.
ahungry [s'hArjgri] adj. v. a h u n g e r e d .
ai [ai] interj, vai!
aid [cid] I. vb. tr. a ajuta. II. s. 1. ajutor; fraternal ~ ajutor frăţesc; first ~ station
post de prim ajutor; mutual ~ ajutor reciproc; mutual ~ organization organizaţie de
ajutor reciproc; public ~ asistenţă publică; to render ~ a da ajutor; by / with the ~ of
cu ajutorul (cu gen.); he came to my ~ îmi veni în ajutor; to give / to lend smb. ~ a da
ajutor cuiva. 2. ajutor, asistent. 3. pi. (ist.) dări, impozite; ajutor; împrumut. 4. pl. (mil.)
trupe auxiliare / de ajutor. 5.pl. mijloace; ~s and appliances mijloace materiale, resurse.
aide [eid] s. 1. (mar., mii.) aghiotant, adjutant. 2.pl. personal ajutător.
aide-de-camp [~-d3'ku:rj, ~d3'ko:n şi pronunţia franceză], pl. aides-de-camp
['cidd3'ka:nz, 'eidds'koinz] s. (jr.) (mil.) aghiotant (al unui general).
aidememoire [~mcmwa:r] s. (fr.) minută; proces-verbal; memento.
aider ['eidsr] s. ajutor, sprijin(itor).
aidman ['cidmsn] s. (mii. amer.) sanitar.
aid station ['eid iStci/pn] s. (mii.) punct de prim ajutor.
aiglet ['ciglet, -lit] s. v. a g l e t .
aigrette ['cigrct, -'-] s. 1. egreta; moţ; penaj, panaş; coama coifului. 2. (omit.) stârc-alb,
stârc-bălan (,4rdes alba). 3. (te/m.) fascicul de raze
aiguille fcigwi:] s. (fr.). 1. vârf stâncos de munte (ascuţit). 2. ac.
aikinite ['cikinait] s. (mineral.) aikinit.
ailurophile [ai'lu^rafail] s. iubitor de pisici.
ailurophilia [ai.lusra'filja, -lia] s. dragoste (exagerată) pentru pisici.
ailurophobe [ai'luarsifoub] ş. persoană care detestă pisicile; persoană care se teme de
pisici.
ailurophobia [ai-luara'foubja, -bia] s. teamă anormală de pisici, aversiune faţă de pisici.
aii [cil] I. vb. A. tr. a durea; a pricinui durere (cu dat.), a deranja; what ~s you? ce te
supără? ce te doare? B. in/r. a suferi, a fi suferind, a nu se simţi bine; he is ~ing today
nu se simte bine azi. II. s. (rar) v. a i l m e n t .
ailantus [ei'laîntas] s. (bot.) cenuşar (Ailanthus glaudulosa). .
aileron ['eilaron şi pronunţia franceză] s. (av.) clcron, stabilizator, aripioară; volet de
torsiune.
ailing ['eilirj] I. adj. suferind, bolnav. II. s. stare bolnăvicioasă; indispoziţie.
ailment ['cilmont] s. indispoziţie; durere, suferinţă (fizică sou psihică).
aim [eim] I. vb. A. in/r. 1. (at) a ţinti, a ochi. 2. (fig.) (at) a ţinti, a năzui, a aspira (la),
a viza, a tinde (spre), a căuta (să); to ~ high a ţinti departe, a avea planuri înalte, ţeluri
mari; what are you ~ing at? ce urmăreşti? unde vrei să ajungi? B. tr. (at) a ochi, a ţinti
cu (spre); a îndrepta (spre); a arunca (în, înspre); he ~ed his satire at D. şi-a îndreptat
satira împotriva lui D., D a fost ţinta satirei lui; he ~ed a stone at ine a aruncat cu piatra
în mine. II. s. 1. ţintă, obiectiv; ochire; to take ~ a ochi. 2. direcţie, sens. 3. scop, ţintă,
ţel; intenţie; the common ~ scopul comun; with the ~ of cu scopul (de a); în scopul de
a (şau cu gen.).
uiniful [-ful] adj. conştient de ce vrea, care ştie ce vrea.
aiming ['cimin] s. (mil. etc.) vizare; ochire.
aiming-field [~ fi:ld] s. (mii.) câmp. poligon de tragere.
aiming point [~ point] s. (mil., geod.) punct de ochire / reper.
aimless ['einilis] adj. 1. fără ţintă / scop; tară (nici un) rost. 2. neplanificat.
aimlessly [-li] adv. fără ţintă / scop; fără (nici un) rost.
aimlessness [-nis] s. lipsă de scop, de finalitate.
ain [ein] adj. (scot.) propriu.
aine [e'ne] adj. (fr.) (despre un fiu, un frate) mai marc, mai în vârstă.
ain't [eint] 1. (fam.) a r e n o t . 2. (reg.) am n o t ; i s n o t ; h a v e n o t .
air compression plant
air1 [ea1"] I. s. 1. aer, văzduh; atmosferă; dead *~ aer închis; foul / impure ~ aer viciat,
stricat, fresh / pure / open ~ aer proaspăt, curat; to take the ~ a) a lua aer, a face o
plimbare; b) (av.) a se ridica în aer; in the open ~ în aer liber, sub cerul liber; in the ~
a) (fig.) în aer, în atmosferă: rumours are in the ~ se zvoneşte; b) (fig.) în aer, în vânt;
it's all in the ~as yet deocamdată nu sunt decât nişte vagi proiecte; c) (mil.) cu flancurile
neapărate / descoperite; the Air Ministry Ministerul Aerului; to melt / to vanish into
thin ~ a se face nevăzut; a intra în pământ, a se topi, a dispărea fără urmă; (radio) on
the ~ la radio, prin radio, pe calea undelor; (radio) to be on the ~ a emite, a transmite,
a fi la microfon; his speech will be put on the ~ discursul său va fi radiodifuzat; (amer.
si.) to bla-bla in the ~ a vorbi de pomană, a-şi răci / a-şi bate gura degeaba; (fig.) to
clear the ~ a însenina atmosfera; to fish / to plough in the ~ to beat the ~ a bate apa
în piuă, a căra soarele cu oborocul, a lucra fără rost; to go by ~ a călători cu avionul;
(ftg.) to go up in the ~a-şi ieşi din lire / sărite; (amer.) hot ~ vorbe de clacă; lăudăroşenie;
(fig.) to keep smb. in the ~ a ţine pe cineva în şah; to make / to turn the ~ blue a înjura
ca un birjar; to saw the ~ a gesticula (exagerat); to beat the ~ a bate apa în piuă, a lucra
fără rost; (amer. fam.) to give smb. the ~ a-i face vânt cuiva, a-i da cuiva paşaportul,
a-1 pune pe liber, a-1 concedia, a-1 da afară (din slujbă); (înv.) to take ~ a se răspândi,
a căpăta publicitate; to tread / to walk upon ~ a nu-şi încăpea în piele de bucurie, a nu
mai putea de bucurie. 2. boare, adiere, suflu. 3. aer, înfăţişare, aspect, mină; with a
triumphant ~ cu un aer triumfător; with a downcast ~ cu o mină abătută; an — of youth
o înfăţişare tinerească; he has an ~ about him are prestanţă, e un tip (bine). 4. pl. aere,
ifose, afectare; făloşie, importanţă; to put on ~s sau to give oneself ~s a-şi da / a-şi lua
acre, a-şi da importanţă, a se grozăvi, a se fuduli; to put on ~s with smb. a lua / a trata
pe cineva de sus. 5. arie, cântec, melodic. II. vb. tr. 1. a aerisi, a ventila. 2. a usca, a zvânta,
a scoate la aer. 3. a da în vileag, a expune, a arăta; to ~ one's knowledge a face paradă
/ caz de cunoştinţele sale; to ~ one's feelings a-şi arăta / a-şi dezvălui sentimentele.
air2 [eor] (scot.) adj. timpuriu.
air admission ['ear sdiini/pn] s. (tehn.) intrare a acrului.
air arms [~ a:mz] s. pl. (mii.) forţele aeriene ale marinei militare; aviaţia.
air alarm [~ a'lumi] s. (av.) alarmă aeriană.
air alert [~3'b:t] s. v. a i r a l a r m .
air attack [~ a'taik] s. (av.) atac aerian.
air bag ['ea ba?g] s. 1. (av.) balonct. 2- (auto) pernă de aer. 3. (amer.) cameră de aer
(la anvelope).
air balloon [- ba'lu:n] s. (av.) balon aerian, aerostat.
air barrage [~ 'ba?ro:3] s. (av.) baraj aerian (din baloane captive).
air base ['esbeis] s. (av.) bază aeriană / de aviaţie / aeronautică.
air bath ['e3bo:6] s. termostat; baie de aer.
air beacon [~ 'bi:kan] ş. (av.) far aerian.
air bed ['eabed] s. saltea pneumatică.
airbell [~ bel] s. (metal.) suflura.
air bladder [-~Tbhed3r] s. 1. băşică de aer. 2. (iht.) băşică de peşte.
air blast [~ bla:st] ş. 1. (tehn.) foaie. 2. (tehn.) suflare cu aer comprimat. 3. rafală,
curent de aer; răbufnire de vânt. 4. suflu de bombă / explozie.
air blower [~ <bIouar] s. (tehn.) suflantă; ventilator.
air bomb [~ bom] s. (av.) bombă de avion.
air bombing [~ <bomin] s. (av.) bombardament aerian.-
airborne ['Esbomj adj. 1. transportabil pe calea acrului. 2. (md.) aeropurtat. 3. pred.
desprins de sol / pământ; în aer; to become ~ a se desprinde de sol; all planes are ~
toate avioanele sunt în aer.
airborne radioactivity [~ reidiouask'tiviti] s. (tehn.) radioactivitate din aer.
airborne survey [~ 's3:vei] s. (top.) ridicare aeriană.
air-bound ['eabaund] adj. plin / umplut cu aer.
air brake [~ breik] s. (tehn.) frână cu aer comprimat, frână pneumatică / aerodinamică.
air brick [~ brik] s. (constr.) 1. cărămidă nearsă / crudă, cărămidă uscată natural; chirpici.
2. cărămidă cu goluri.
air bridge [~ brid3] s. v. a i r lift (1).
air brush ['ea'brA/J s. aerograf; pistol de vopsit.
air bubble [~ TOADI] s. băşică de aer, bulă de aer.
air buffer [~ .bAfar] s. 1. (auto.) amortizor (pneumatic). 2. (mine) pernă de aer, pungă
de aer.
airbus [~ DAS], s. avion de pasageri gigant, „aerobuz".
air-built [~ bilt] adj. fantezist; himeric; fără bază.
air camera [-"ikaaniars] s. (fot.) aparat aerofotografic.
air carrier [~ 4aeri3r] s. (av.) avion de transport.
air castle [~ -ka:sl] ş. castel aerian.
air cell [~ sel] s. 1. (anat.) alveolă pulmonară. 2. (tehn.) acumulator pneumatic.
air chamber [~ -t/eimba1"] s. 1. (auto.) cameră de aer (pentru pneu). 2. (mar.) ladă de
aer.
air channel [~ -t/asnl] s. 1. (constr.) canal / conductă de aer, conductă de aspiraţie,
coş de fum / aeraj. 2. (nane) galerie de aerisire; tub de aeraj. *
Air Chief Marshal [~ 't/i:f <ma:/pl] s. (av. mii.) general de armata (în aviaţia britanică).
air chill [~tfil] s. (metal.) călire în aer.
air chute [~/u:t] s. (amer.) paraşută.
air cleaner [~ tkli:n3r] s. (tehn.) filtru de aer.
air cock [~ kok] s. (maşini) supapă de aer.
air colour [~ ikAto] adj. incolor.
Air Commodore [~ rkomodoT] s. (av. mit.) gcncral-maior (în aviaţia britanică).
air compression plant [~ kam-pre/an rpla:nt] s. (tehn.) instalaţie de comprimare a
acrului.
air condition
air condition ['so koridi/on] vb. tr. a prevedea cu aer condiţionat.
air-conditioned [~d] adj. 1. cu aer condiţionat. 2. (fam. glumeţ) (despre ciorapi) cu
găuri.
air conditioner [~or] s. instalaţie de aer condiţionat.
air conditioning [~irj] s. condiţionarea aerului.
air-conditioning plant [~ 'pla:nt] s. (tehn.) instalaţie pentru condiţionarea aerului,
instalaţie de aer condiţionat.
air-cool ['so.ku:l] vb. tr. a răci cu aer.'
air-cooled [-d] adj. (despre maşini) răcit cu aer.'
air cooler [-or] s. răcitor cu sau de aer.
air cooling [-in] s. răcire cu aer.
air cover ['so.kAvor] s. v. a i r u m b r e l l a .
aircraft ['eokra:ft] s. aparat sau aparate de zbor; nume generic pentru navă aeriană
de orice tip; avion, avioane, aviaţie; combination ~ avion de transport pentru mărfuri
şi pasageri.
aircraft carrier [~ .ka;rior] s. (mar. av.) (vas) port-avion.
aircraft commander [~ ko.ma:ndor] s. (av.) pilot comandant de navă.
aircraft depot [~ .depou] s. (av.) bază aeriană / de aviaţie; depozit aeronautic.
aircraft man [~ man] s. soldat de aviaţie (în Anglia).
aircraft radio [~ .reidiou] s. (av.) radio (staţie) de bord.
air crew ['sokru:] s. (av.) echipaj de avion / bord.
air-cushion ['so.ku/jn] s. 1. pernă de / cu aer, pernă pneumatică. 2. (tehn.) amortizor
cu aer.
air damper ['so .da:mpor] s. (tehn.) amortizor cu aer.
air defence ['so di'fcns] s. apărare antiaeriană.
air dome ['sodoum] s. (tehn.) rezervor de amortizare (la pompe).
air drill ['so dril] s. (mine) perforator pneumatic.
air-driven ['sodriran] adj. pneumatic, cu acţionare pneumatică.
airdrome ['eodroum] s. (mai ales amer.) aerodrom.
air-drop ['eodrop] s. (/nil.) paraşutare (ae oameni şi materiale).
air-dry f'sodrai] I. vb. tr. a usca la aer. II. adj. uscat, cu umiditate normală.
air dryness ['so.drainis] s. uscăciune a acrului.
air eddies [.sonediz] s. pl. vârtejuri de aer.
air ejector [.sor i.d3ektor] s. (tehn.) ejector de aer.
air engine ['eor.end3in[ s. compresor; motor în care agentul de lucru este aerul; motor
termic.
air exhauster ['sor ig.zo:stor] s. (tehn.) ventilator de aspiraţie, exhaustor; aspirator de
aer.
air fast ['so ,fu:st] adj. ermetic, etanş la aer.
air feed ['so ifi:d] s. (tehn.) 1. debit de aer. 2. alimentare cu aer.
airfield ['so ifi:ld] s. (av.) câmp / teren de aterizare, aerodrom.
air fleet ['so .flirt] s. (av.) flotă aeriană.
airfoil ['so .foil] s. v. a e r o f o i l .
air force [~ fo:s] s. (av. mii.) forţă aeriană; aviaţie militară.
airframe [~frcim] s. (av.) scheletul / carcasa unui avion, minus motoarele.
air-freighter [~.freitor] s. (av.) avion de transport / de transportat mărfuri.
air funnel ['so .fAiisl] s. (radio) difuzor.
air furnace [~ .fomisj s. (metal.) cuptor cu tiraj natural.
air gallery [~ .gadori] s. (mine) galerie de aeraj.
air gap [~ga;p] s. 1. (electr.) întrefier. 2. (av.) gol de aer. 3. (tehn.) interval de aer.
air gas [~ gass] s. gaz aerian.
air gauge [~geid3J s. (tehn.) manometru.
airgraph [~gra:f] s. 1. microfilm (al unei scrisori) expediat cu avionul. 2. sistem de
fotografiere pe microfilm (a unor documente) şi transport pe calea acrului.
air-gun [~gAn] s. 1. armă / puşcă pneumatică. 2. (tehn.) pulverizator, împroşcător.
air hammer [~ tamo'] s. (tehn.) ciocan pneumatic, ciocan cu aer comprimat.
air heater [~ .hi:tor] s. (tehn.) preîncălzitor de aer, calorifer.
air heating [~.hi:tirj] s. (tehn.) încălzire cu aer.
air highway [-.haiwei] s. (av.) traseu aerian, rută / linie aeriană.
air hoist [~hoist] s. (tehn.) dispozitiv pneumatic de ridicare, ascensor pneumatic; macara
pneumatică.
air hole [~houl] s. 1. (tehn.) răsuflătoare, orificiu de ventilare. 2. ochi de apă, copcă
(pe un râu sau lac îngheţat). 3. (av.) gol de aer.
air-hostess [~.houstis] s. (av.) Stewardesă.
air humidity [~hju'miditi] s. umiditatea aerului.
airily ['eorili] adv. 1. uşor, delicat, diafan; cu uşurinţă; cu graţie, graţios, mlădios.
2. uşuratic, fluşturatic. 3. vesel, degajat. 4. cu aere / ifose.
airiness ['sorinis] s. 1. bună aerisire / ventilaţie (a unei camere). 2. vioiciune; nepăsare;
dezinvoltură.
airing1 ['sorin] s. 1. aerisire, ventilare, ventilaţie. 2. plimbare; to have / to take an ~
a lua aer, a face o plimbare.
airing2 ['sarin] s. 1. aerisire; aerare, aeraţie. 2. exprimare în public (de opinii, teorii
etc.). 3. transmisiune de radio sau televiziune.
airing-cupboard [~.kAbod] s. dulap încălzit pentru prosoape şi rufărie de pat.
air jacket ['so.d32ekit] s. 1. (mar., av.) haină-bluzon de salvare umplută cu aer, (un fel
de) centură de salvare. 2. (tehn.) cămaşă de aer.
air jet ['sod3et] s. (tehn.) jiclor de aer.
air jet pump [~ 'pAmp] s. (tehn.) pompă cu vână de aer.
air lane [~lcin] s. (av.) culoar aerian (unde există întotdeauna vânturi favorabile).
22
airless ['solis] adj. 1. fără aer, lipsit de aer, neaerisit. 2. înăbuşitor; îmbâcsit. 3. (despre
vreme etc.) liniştit, calm, fără vânt.
air letter ['so.lctor] s. scrisoare scrisă pe hârtie foarte subţire, împăturită într-un anumit
fel şi expediată cu poşta aeriană, fără plic.
air levelling [~.levalirj] s. (tehn.) aeronivelmcnt.
air lift [~lift[ s. 1. (mii.) pod aerian (transport de trupe, armament şi material de război
pe calea aerului). 2. (tehn.) transportor pneumatic.
airlike ['solaikj adj. ca aerul.
air line1 ['solain] s. 1. (av.) linie aeriană. 2. conductă de aer.
air-line2 adj. 1. (amer.) direct. 2. par avion.
air liner [~lainor] s. (av.) avion de pasageri de mare capacitate, avion de linie.
air lock [~bk] s. 1. (tehn.) labirint de vid. 2. (av.) pungă de aer. 3. (mine) ecluză
pneumatică, dop pneumatic. 4. cameră de presurizare.
air-locked ['eolokt] adj. impermeabil /etanş (la aer).
air log [~bg] s. (amer. mii.) altirnetru.
airmada [~'ma:do] s. (amer. av.) mari forţe aeriene, armată aeriană.
air mail [~mcil], s. poştă aeriană.
air-mail edition [~ i'di/an] publicaţie tipărită pe liârtie foarte subţire pentru a ft
transportată cu poşta aeriană.
airman ['somaen, -man], pl. airmen [-men] s. (av.) aviator, pilot, zburător.
airmanship [~ fip] s. 1. aviaţie. 2. calităţile indispensabile unui aviator; aptitudini de
zbor.
Air Marshal [~.ma:/al] s. (av. mil.) general-colonel (în aviaţia britanică).
air mass [-mass] s. masă de aer.
air mechanic [~ mi'kainik] s. (av.) mecanic de bord.
air meter [~.mi:tor] s. v. a i r o m e t e r .
air-minded [-.maindid] adj. cunoscător în problemele de aviaţie; preocupat de
problemele aviatice.
air monger [~.nungor] s. visător, fantast, om cu capul în nori, făuritor de castele în
Spania.
air monitor [~ .monito'] s. (tehn.) detector al radioactivităţii din aer.
air navigation [~ nEevi.geiJan] s. (av.) navigaţie aeriană, aeronautică.
air nozzle [~.nozl] s. (tehn.) 1. pompă de aer. 2. ajutaj. 3. duză.
air observer [~rob.zo;vor] s. observator aerian.
airometer [so'romitor] s. (tehn.) aerometru, contor de aer; anemometru.
air-operated t'sor'oporcitid] aay. v. a i r - d r i v e n .
air photogrammetry [~ .fouto'greemitri] s. aerofotogrammetrie, fotogrammetrie aeriană.
air photograph survey [~ Toutogra:f rso:vci] s. ridicare topografică aeriană.
air-photography [~ fo'togrpfi] s. fotografiere aeriană.
air-pillow [~.pilou] s. v. a i r - c u s h i o n .
airplane [~plein] s. (mai ales amer.) avion, aeroplan.
airplane engine [~ 'ena^in] s. (av.) motor de avion.
airplane model [~ 'modi] s. (av.) aeromodel.
airplane rib [~ 'rib] s. (av.) nervură de avion.
airplane steering [~ 'stiorirj] s. (av.) direcţie (a avionului).
air-pocket [-.pokit] s. 1. (av.) gol de aer. 2. (hidr.) bulă de aer, incluziune de aer. 3. pungă
de aer.
airport [~po:t] s. aeroport, bază aviatică.
air post [~poust] s. v. a i r - m a i 1.
air power [~ .pauor] s. (mil.) 1. forţe aeriene. 2. putere aeriană.
air powered [~.pauod] adj. pneumatic.
air preheater [~>pri:'hitoc] s. (tehn.) preîncălzitor de aer.
air pressure [~.prefo1'] s. presiune a acrului.
air-proof [~pru;f] adj. v. a i r - t i g h t (I).
air pump [~pAmp] s. pompă de aer.
air raid ['so reid] s. (av.) raid aerian.
air raid alarm [~ o'la:m] s. v. a i r r a i d - a l e r t .
air raid alert [~ o'lo;t] s. alarmă aeriană.
Air Raid Precautions [~ pri'lex/snz] s. pl. apărarea antiaeriană civilă.
air raid shelter [~ 7oltor] s. adăpost.
air-raid warden [~ 'woidon] s. şeful apărării antiaeriene civile locale.
Air Raid Warnings [~ 'womirjz] s.pl.v. A i r R a i d P r e c a u t i o n s .
air reconnaissance ['so ri'konisons] s. (mil.) recunoaştere aeriană.
air-rifle [~.raifl] s. puşcă cu aer.
air route [~ru:t] s. rută / linie / cursă aeriană; rută de zbor.
airscape [~skcip] s. (mil.)'fotografie aeriană.
air scoop [~sku:p] s. 1. luminator. 2. (av.) manşă de aer, priză de aer. 3. (tehn.) ştuţ
de aspiraţie pentru aer.
airscrew [~skru:] s. (av.) elice.
air-sea rescue [~.si: 'reskju:] s. (organizaţie care se ocupă cu) operaţiuni de salvare a
pasagerilor şi echipajelor avioanelor căzute în marc.
air shaft [~/d:ft] s. 1. (min.) puţ de aeraj. 2. (tehn.) canal de aeraj.
airshed [~/ed] s. (av.) hangar.
airship [~/ip] s. dirijabil, navă aeriană; zepelin.
air show [~jou] s. 1. teatru la microfon. 2. spectacol aviatic.
airsick [~sik] adj. to be ~ a avea rău de avion.
airsickness [~.siknis] s. rău de avion.
air sniffler [~ .sniflo'] s. (tehn.) supapă de purjare.
air space [~ speis] s. 1. (tehn.) cameră de aer. 2. (av.) spaţiu aerian. _j--
air sparger [~ .spa:d30r] s. (tehn.) distribuitor de aer.
23
air speed [~spi:d] ş. (av.) viteza acrului; viteza adevărată a avionului; viteză relativă;
viteză tehnică.
air-speed indicator [~ 'indikeuV] s. (av.) vitezometru, indicator de viteză.
air spring [~ sprirj] s. (te/m.) arc pneumatic.
air station [~ .stei/^n] s. (av.) aerodrom, teren de aviaţie, aeroport.
airstop [~ stop] s. staţie de elicoptere (pentru transfx>rtitl pasagerilor); „heliport".
air stove [~ stouv] s. calorifer.
air strainer [~ streina1"] s. (telui.) filtru de aer.
air strip [~ strip] s. (av.) câmp de aterizare.
air sucker [~ is\)&r\ s. aspirator.
air survey [~ .S9:vci] s. (av. mii.) ridicare acrotopografică.
air tank [~ tîerjk] s. (tehn.) rezervor de aer.
air temperature [~ 'temprit/3r] s. temperatura acrului.
air thermometer [~ 83'momitor] s. termometru cu gaz.
air-tight [~ tait] I. adj. ermetic, etanş la aer. II. s. conserve alimentare.
air-to-air ['s3tu(:)'£3r] adj. (mil.) acr-acr, ~ missiles rachete aer-aer.
air tool [~ tu:l] s. (tehn.) unealtă pneumatică.
air torpedo [~ to:'pi:dou] s. (av.) torpilă aeriană aviotorpedă.
a ir-to-surface ['egts'soifis] adj. (mil.) aer-sol, ~ missiles rachete acr-sol.
air track [~trrek] ş. v. a i r w a y (1),
air traffic ['aa-trsefik] s. (av.) trafic aerian.
air traffic line [~ 'lain] s. (av.) linie aeriană.
air train [- trein] s. (av.) tren aerian.
air tyre ['sa .tab r ] s. (chim.) anvelopă; bandaj pneumatic.
air umbrella 1'earAm'breb] s. (mii.) forţe aeriene de escortă (a unei operaţii navale
sau terestre).
air unit [~ -ju:nit] s. (av.) unitate de aviaţie.
air uptake [~ .Apteik] s. (tehn.) aducţie de aer.
Air Vice-Marshal ['es'vaisima:/?!] s. (av. mii.) gencral-Iocotcncnt (în aviaţia
britanică).
airway [~wei] s. 1. linie / rută aeriană. 2. (mai ales pi.) companie aeriană. 3. (mine)
lucrare minieră de aeraj; galerie de acraj.
air waybill ['ea 'weibil] s. (ec.) fraht aerian.
airway bill ['eawci'bil] s. (ec.) v. a i r w a y b i l l .
air winch [~ wint/] s. (tehn.) troliu pneumatic.
airwoman [~iwum9n],pl. airwomen [~vwimin] s. fcmeie-pilot.
airworthiness [~.w3:dinis] s. (av.) capacitate / calităţi de zbor, navigabilitate.
airworthy [~<w3:^i] adj. (av.) capabil de zbor, apt / bun pentru zbor.
airy ['eari] adj. 1. aerian, eteric, diafan, uşor; graţios, mlădios; nurliu. 2. vesel, voios;
nepăsător. 3. degajat. 4. uşuratic, iară griji, fluşturatic, fluieră-vânt, neserios. 5. cu acre
/ ifose, înfumurat. 6. aerisit. 7. aerian, care se desfăşoară în aer. 8. ca acrul, imaterial.
aisle [ail] s. 1. (bis.) strană; naos, navă. 2. (mai ales amer.) trecere, culoar, coridor,
interval (de trecere), pasaj (între rândurile de scaune la un teatru sau între banchetele
unui compartiment de tren).
ait [cit] s. (înv.) insuliţă, ostrov (mai ales pe un râu).
aitch [cit/] s. denumirea literei H, ha; to drop one's ~es a nu pronunţa sunetul h în
cuvintele care îl conţin sau a-1 pronunţa acolo unde nu există.
aitch-bone ['citfboun] s. 1. şold, coapsă. 2. muşchi.
ajar [3'd3a:] adj. pred., adv. 1. (despre uşi) întredeschis, crăpat. 2. (despre nervi etc.)
zdruncinat, slăbit, şubrezit. 3. certaţi, sfădiţi, la cuţite, în ceartă.
ajog [a'd3Dg] adv. în buiestru, la gebea.
akene [ei'kim] s. (bot.) aehenă.
a-kimbo [a'kimbou] adv. cu mâinile în şolduri; to set one's arms ~ a-şi pune mâinile
în şolduri.
akin [a'kin] adj. pred. 1. înrudit. 2. (fig.) înrudii, apropiat; asemănător, de acelaşi soi,
la tel.
akinesia [iaski'ni:sj3, -/ia] s. (med.) akinesic.
ala ['eita] pi. alae ['cili:] ş. 1. aripioară. 2. (bot.) expansiune foliacce laterală.
alabamine [tEeb'bamii:n] s. (chim.) astatiniu.
alabaster I'aebbcKsta1", -bees-] s. (mineral.) alabastru.
alabastrine [i£eb'baestrin] adj. de alabastru; ca alabastrul.
alack [a'lsek] inter/. (înv.) vai (şi amar)! alelei! aici!
alack-a-day [s'lasksdei] interj. (înv.) v. a l a c k .
alacrity [s'laskriti] s. vioiciune, sprinteneală; promptitudine, zel, grabă.
alalia [a'lcilb, -\'p] s. (med., psih.) alalic.
alar ['eibr] adj. 1. înaripat, cu aripi. 2. de forma unei aripi. 3. axilar.
alarm [3la:m] I. s. 1. alarmă, alertă, semnal; air-raid ~ alarmă aeriană; to give / to
sound the ~ a da, a suna alarma. 2. (fig.) alarmă, tulburare, panică, groază; to take (the)
~ a se alarma. II. vb. A. tr. 1. a chema la arme. 2. (fig.) a alarma, a nelinişti, a tulbura,
a vârî în panică. B. in/r. a da alarma.
alarm bell [~ bel] s. clopot de alarmă, tocsin.
alarm clock [~ kbk] s. (ceas) deşteptător.
alarm device [~ di'vais] s. (auto.) dispozitiv de alarmă.
alarming [a'lamiirj] adj. alarmant.
alarmingly [-li] adv. alarmant; to be ~ ill a fi (foarte) grav bolnav.
alarmism [a'lauuizam] s. alarmism.
alarmist [s'lamiist] adj., s. alarmist, defetist.
alarm post ['alarm poust] ş. (mil.) post de alarmă.
alarm signal [~ 'signal] s. semnal de alarmă; semnal de avertizare.
aldehyde
alarum [a'Iesram, -'lu:r-,-'la3r-] s. 1. (poetic, înv.)y. a l a r m (1).2. sunetul deşteptă­
torului. 3. mecanismul sonor al unui deşteptător. 4. (ceas) deşteptător. ♦ ~s and excursions
zarvă, tărăboi, freamăt; un du-te-vino continuu.
alary ['cibri, 'fel-] adj. (bot.) în formă de aripă.
alas [s>'ki:s, -'lass] interj, vai!
Alaskan [a'lasskan] adj. din Alaska.
Alastor [a'Iaesto:r] s. (rar) demon al răzbunării; demon; zeu al răzbunării. Nemesis.
alate ['cilcitj I. adj. (bot., omit.) cu aripi, înaripat. II. adv. (înv.) de curând, recent.
alated [-id] adj. v. a 1 a t e (I).
alb [relb] s. (bis.) stihar.
albacore l'a;lb3ko:r] s. (iht.) specie de ton (Thynnus thynnus; Ghermo alalunga).
Albanian [ael'bcinjan, a:l'b-] I. s. 1. albanez, arnăut. 2. (limba) albaneză. II. adj. albanez,
arnăuţesc.
albata [sel'bcita] s. (metal.) ruolz, argint-nichcl primar.
albatross ['selbatros, amer. şi -itros] ş. (omit.) albatros (Diomedea, mai ales
Diomedea exulans).
albedo [asl'biidou] s. (fiz.) albedo, coeficient de reflexie.
albedorneter [p2elbi'domit3r] s. (astron.) albedometru.
albeit [o:l'bi:it] conj. (şi ~that) deşi, cu toate că, măcar că; he tried ~ without success
a încercat, deşi fără succes.
albertite ['slbatait] s. (mineral.) albcrtit.
albertype ['aîlbstaip] s. (poligr.) 1. colotipic. 2. placă fotografică acoperită cu gelatină.
albescent [asl'bessnt] adj. alburiu, albiu, albicios; care albeşte.
albinic [sel'binik] adj. care suferă de albinism.
albinism ['selbiiriz^mj s. albinism, absenţa pigmenţilor în piele.
albino [ael'bimou. amer. eel'bainou] s. albinos.
Albion ['felbjan] s. (\x>etic) Albion, Anglia.
albite ['aslbait] s. (mineral.) albit, fcldspat sodic.
albitic [sl'bitik] adj. (mineral.) albitic, de albit.
albocracy lasrbskrssi] s. albocraţic, dominaţia rasei albe.
albugineous [laslbjm^inbs] adj. albicios, albiu, alburiu.
albugo [Eel'bjuigou] s. (med.) albugo.
album ['aslbam] s. 1. album. 2. (amer.) registru pentru vizitatori; carte de oaspeţi.
3. (muz.) disc; set de discuri. 4. (muz.) casetă (de discuri).
albumen ['eelbjumin, £el'bju:men] s. 1. albuş (de ou). 2. (chim., biol.) albumen. 3. (bot.)
parenchim nutritiv. 4. (chim.) albumină.
albumin ['aslbjumin, £el'bju:min] s. (chim.) albumină.
albumină [islbumima] s. v. a l b u m i n .
albumin inie te r i'aîlbjumi'nimita1"] s. (med.) al bum ini metru.
albuminoid [asl'bju:minoid] (chim., biol.) I. adj. albuminoid. II. s. pl. albuminoide,
proteine.
albuminose [asl'bjumiinous] adj. v. a l b u m i n o u s .
albuminous [Eel'bju:min3s] adj. albuminos.
albumin test ['?elbju:min 'test] s. (chim.) analiza albuminci.
albuminuria [p2elbju:mi'njuorb] s. (med.) albuminuric
albumose ['felbjiiimous] s. (chim.) albumoză.
alburnum [Eel'bamam] s. 1. (bot.) alburn. 2. (iht.) obleţ, oblete (Alburnus lucidus).
alcaic [a^l'kciik] adj., s., (metr.) alcaic.
alcaide [asl'kcid] s. 1. (la spanioli şi la mauri) alcaide, comandantul unei fortăreţe.
2. temnicer.
alcalde [a:l'ka:ldi] s. (la spanioli) alcalde, primar al oraşului.
alcalescence [trelka'Iespns] s. (chim.) alcalinitatc.
alcaloid ['selkabid] s. (chim.) alcaloid.
alcayde [asl'kcid] s. v. a l c a i d e .
alcazar [zerkaeza1", -'kee9ar, a?lk30a:r] s. (la spanioli) alcazar, fortăreaţă; palat.
alchemic(al) [a?l'kcmik(3l)l adj. alchimie, de alchimic.
alchemize ['Eelkimaiz] vb. tr. a preface / a transforma prin alchimic.
alchemy ['selkimi] s. alchimie.
alchimist ['aslkimist] s. alchimist.
alcid l'EElsid] (omit.) I. adj. care face parte din sau se referă la familia Alcidae. II. s.
pasăre din familia Alcidae.
alcohol ['a3lk9hol] s. alcool, spirt; wood ~ alcool metilie; denaturated ~.spirt denaturat.
alcoholate ['felkahoileit] s. (chim.) alcoolat.
alcool ether ['slkohol 'i:0ar] s. (chim.) eter.
alcohol factory [~ 'fasktari] s. fabrică de spirt.
alcoholic [laslka'hslik] I. adj. alcoolic, de alcool. II. s. alcoolic, beţiv.
alcoholicity [.aîlkaho'lisiti] s. (chim.) concentraţie de alcool.
alcoholism ['zelkaholizjm] s. alcoolism, beţie, patima băuturii.
alcoholization ['aslka.holai'zei/^n] s. alcoolizarc.
alcoholize i'slkaholaiz] vb. tr. 1. a rafina; a rectifica. 2. a trata sau a satura cu alcool;
a alcooliza.
alcoholometer fi33lk3ho'bmit3r,-houl-] s. (chim.) aleoolmetru.
alcoholometry [laelkaho'bmitri, -noul-] s. alcoolomclrie.
alcohol thermometer ['selkahol O^'m^mita1"] s. (fiz.) termometru eu alcool.
alcoholysis jifelkaho'Iaisis] ş. (chim.) alcooliza.
Alcoran |i£elko'ru:n] s. coran, alcoran.
alcosol ['aslkasol] s. (chim.) alcoolsol.
alcove ['aelkouv] s. 1. (arhit.) alcov; firidă, nişă. 2. (mai ales poetic) boltă (de viţă),'
chioşc (de vară), foişor (în grădină).
aldehyde ['asldihaid] s. (chim.) aldehidă.
alder
alder ['o:ktor] s. (bot.) anin negru, arin negru (Alnus glutinosa).
alder buckthorn [~ 'DAkOcv.n] s. (bot.) cruşân, crăsici, lcmn-câincsc (Rhamnus frangula).
alderfly ['oiktofiai] s. (entom.) specie de insectă neuropteră din familia Sialidae.
alderman ['o:Idomon],p/. aldermen ['Dildamen] s. 1. consilier municipal, membru al
sfatului / consiliului orăşenesc; membru al consiliului districtual. 2. (fam.) consiliu
municipal, sfat orăşenesc. 3. (sl., înv.) jumătate de coroană ( 2 1 / 2 şilingi). 4. (şl., înv.)
curcan.
aldermancy [-si] s. v. a l d e r m a n r y (1).
aldermanry [-ri] s. 1. calitate / funcţie de consilier municipal. 2. district condus de
un consilier municipal.
aldermanship [-/ip] s. v. a l d e r m a n r y (1).
aldern ['o:ld3:n] adj. de sau din anin negru (v. a i d e r ) .
aldine ['o:ldain| (poligr.) I. adj. aldin. II. s. 1. (literă) aldină; (caractere) aldine. 2. carte
sau ediţie tipărită cu aldine.
Aldis lamp ['o(:)Idis lamip] s. (mur.) lampă (de semnalizare) Aldis.
aldose ['seldous] s. (chim.) aldoză.
aldosterone [ta^ldousti'roun,'—•-] s. (fiziol.) aldosteron.
ale [eil] s. bere (slabă) englezească (de obicei din malţ); (glumeţ) Adam's ~ apă
(chioară).
aleak [s'liik] adj. pred., adv. (mar.) crăpat, cu (o) spărtură, cu o fisură.
aleatory ['eiliotori] adj. aleatoriu, întâmplător, nesigur.
alee ['eilik] ş. scrumbie, hering.
alee [o'li:] adv. (mar.) sub vânt, dedesubt; helm's ~ cârma sub vânt.
aleft [o'left] adv. la / spre stânga.
alehouse ['eilhausl s. berărie.
alehouse politician [~ ■pDli'ti/.'m] ş. (fam.) politician de cafenea.
alembic [o'Iembic] ş. alambic (şifig.).
alert [a'toit] I. adj. 1. vigilent, atent; prudent, precaut. 2. vioi, ager, sprinten; prompt;
he is ~in answering răspunde prompt, are întotdeauna un răspuns gata. II. ş. 1. alarmă;
semnal de alarmă. 2. (astron.) alertă; to be on the ~ a fi cu ochii în patru, a fi cu băgare
de seamă, a fi numai ochi şi urechi; to keep smb. on the ~ a nu da pace cuiva, a ţine
pe cineva pe jăratic, sub presiune.
alertly [-li] adv. vigilent, atent; prudent etc. (v. a l e r t I).
alertness [-nis] ş. 1. vigilenţă, paza, atenţie. 2. vioiciune, agerime, sprinteneală;
promptitudine.
alewife ['eilwaifl, pi. alewives ['eilwaivz] s. 1. patroană a unei berării. 2. (Uit.) arin,
costreş-spinos (Ciupea alosa).
alexander [ia?lig'za:ndor, -zasn-] ş. cocteil din cremă de cacao, gin şi frişca.
Alexandrine [lEelig'zsendrain] (metr.) I. adj. alexandrin. II. ş. (vers) alexandrin.
alexandrite [iSîlig'zasndrait] s. (mineral.) alexandrit, varietate verzui-sticloasă de
crisobcril.
alexia [o'leksis] s. (psih.) alexie, pierdere a capacităţii de a citi.
alexin [o'leksin] s. (med.) alexină, substanţă bactericidă.
alexipharmic [oileksi'fa:mik| I. adj. antidotal, de antidot. II. ş. antidot.
alfa ['aslfo] s. (bot.) alfa (5'tipa tenacissma).
alfalfa [asl'faelfo] ş. (bot.) alfalfa, lucerna (Medicago sativa).
alfilaria [iffilfi'Iesriol s.v. a 1 f i 1 e r i 11 a.
alfilerilla [.aelfite'rija] s. (bot.) pliscul-cocorului (Erodium cicutarium).
alforja [a^To^s] ş. (amer. dial.) 1. desagă. 2. pungă (la animale).
alfresco [aăl'frcscou] adj., adv. 1. în aer liber. 2. (arte) al fresco.
alfresco lunch [~ 'Unt/] s. dejun / prânz la iarbă verde, în aer liber; picnic.
alfresco picture [~ 'piktJV] s. (arte) pictură al fresco.
, alga ['a3lgo],pl. algae ['selgi:] ş. (bot.) algă (marină).
algal ['ffilgal] adj. de alge, al algelor.
algebra ['tek^ibra] s. algebră.
algebraic adder [.aeld3i'brciik raxtor]'ş. (infor.) sumator algebric.
algebraic(al) [ra;ld3i'breiik(3l)] adj. algebric.
algebraically [-EeId3i'breiikoli] adv. algebric, pe cale algebrică.
algebraist [.aîldji'breiist] s. specialist în algebră.
Algerian [sl'dstorian] adj., s. algerian.
algesia ['£eld3i:zto, ~sia] ş. (med.) algezie.
algid l're^id] adj. (med.) algid, rece.
algid cholera [~ 'knloroj s. (med.) holeră asiatică.
algidity I^I^iditi] s. (med.) algiditate.
alginates ['a;id3ineits] s. pi. substanţe extrase din plante marine, folosite în diferite
industrii (alimentară, cosmetică, textilă etc.).
algoid ['algoid] adj. algoid, ca o algă.
algol l'îelgol] s. (chim.) albastru algol.
algolagnia [.aslgou'lasgnio. -go'l-J s. algolagnie; sadism; plăcere a autoflagelării; active
~ sadism; passive ~ masochism.
algologist [2ergol9d3ist] ş. (savant) algolog.
algology [a;l'gobd3il s. algologie, ştiinţă sau studiu al algelor.
algometer [a?l'gDmit3r] s. (med.) algometru, algezimetru.
algometric(al) [ladgou'metrik(ol)] adj. (med.) algometric, de măsurare a durerii.
Algonkian [sel'gorjkisn] s. (geol.) algonkian, eră algonkiană.
Algonquian [ffîl'gorjkton] adj., s. (etn., lingv.) algonkian.
algophobia [.selgou'foubis, -go'f-] s. (med.) algofobie, teamă de durere.
algorism ['zelgarizam] s. (mat.) 1. sistem de numeraţie cu baza 10 sau arab. 2. arta
socotitului; aritmetică. 3. algoritm.
algorithm ['selgoiritfsm] s. (mat.) algoritm.
24
algous ['zelgos] adj. (bot.) 1. (ca) de alge. 2. plin de alge, eu alge.
alias l'eilises] I. s. alt nume, nume de împrumut, nume fals. II. adv. alias, altfel numit,
zis şi, aşa-zis, aşa numit; Lewis ~ Smith Lewis, alias Smith.
alibi ['aîliibai, -to-] s. 1. (jur) alibi, aflare în alt Ioc; to plead / to fall back on / to set
up an ~ a invoca un alibi; to produce / to establish an ~ a-şi demonstra alibiul. 2. (fam.)
scuză; pretext.
alible ['aslibl, 'îetobal] adj. alibil, nutritiv, hrănitor.
Alicant ['aelikaent] s. vin de Alicante.
Alicante [i&li'ksenti] s. v. A1 i c a n t.
alidad ['selidaed] s. (tehn.) alidadă, diopter.
alidade ['şlidcid] s. v. a l i d a d .
alien ['eilion] I. adj. 1. străin, din altă ţara. 2. străin, al altuia. 3. ~ to străin de, depărtat
de; impropriu (cu dat.), necorespunzător (cu dat.); it's ~ to my thoughts e. străin de
preocupările melc. 4. (bot.) exotic. II. s. 1. străin, om din altă ţară, cetăţean străin. 2. străin,
om (venit) din altă parte. III. vb. tr. (jur.) a înstrăina, a aliena; (poetic) a înstrăina.
alienability ['ciliono'biliti] s. (jur.) alienabilitate.
alienable ['eilionabl] adj. alicnabil, care poate fi înstrăinat.
alienate ['cilianeit] vb. tr. 1. a înstrăina; (jur.) a aliena; a înstrăina; a denatura
(sentimentele etc.). 2. to ~ from a îndepărta de, a înstrăina de.
alienation [reilia'nci/an] s. 1. înstrăinare; (jur.) alienare; îndepărtare; ~ of affections
răcire (a sentimentelor). 2. (şi mental ~) (med.) alienaţie (mintală), nebunie, pierdere a
minţii.
alienator [lcilteneiter] ş. 1. (jur.) alienator, persoana care alienează, care înstrăinează
(bunuri etc.). 2. (fam.) hoţ.
alien-born ['cilion'bDin] adj. născut în străinătate.
aliene beili'i:n] vb.tr. v. a l i e n a t e .
alienee [icilja'ni:, -lis-] s. (jur.) persoană către care au fost transferate bunuri,
beneficiarul unei acţiuni de alienare.
alien enemy ['cilton 'enimi] ş. cetăţean .străin aparţinând unui stat inamic.
alienism ['cilisnizam] s. 1. cetăţenie străină. 2. psihiatrie.
alienist ['ciltonist] ş. (med.) alienist, doctor de boli nervoase; psihiatru.
aliform ['eilifo:m] adj. în formă de aripă.
. alight1 [s'lait], past şi part. trec. ~ed şi (rar) alit [a'Iit] vb. intr. 1. (out of, from) a
(se) coborî (de pe, din), a descinde (din), a se da jos (de pe, din), a descăleca (de pe).
2. (on, upon) a se lăsa jos, a coborî (din zbor pe), a se aşeza (pe), a poposi (pe). 3. (av.)
a ateriza; to ~ on the sea a amcriza. 4. (rar) to ~ on a da de / peste, a întâlni (întâmplător).
alight2 adj.pred., adv. 1. (şi fig.) aprins, în flăcări, învăpăiat; to go ~ a izbucni în flăcări;
to catch ~ a se aprinde, a lua foc; to set smth. ~ a da / ă pune foc la ceva; a pune ceva
pe foc; to set the fire ~ a aprinde focul. 2. (şi fig.) luminat; eyes ~ with desire ochi
strălucind / aprinşi de dorinţă.
alighting [-in] s. (av.) aterizare; amerizare.
alighting deck [~ 'dek] s. (mar.) punte de aterizare pe un (vas) portavion.
alighting gear [~'gior] s. (av.) tren de aterizare.
alighting speed [~ 'spi:d] s. (av.) viteza de aterizare.
align [a'lain] vb. tr. 1. a alinia, a aşeza în rând, a aşeza în linie dreaptă; a linia; to ~
on the side of (sau against) a cause a mobiliza în favoarea (sau împotriva) unei cauze.
2. a centra; a îndrepta, a potrivi; to ~ the sights (of rifle) and bull's eye a ochi în mijlocul
ţintei / în „muscă"; (ferov.) to ~ the track a îndrepta linia.
aligning [-in] s.v. a l i g n m e n t .
alignment [a'laimont] ş. 1. aliniere, înşiruire; aliniament. 2. centrare; reglare, ajustare,
potrivire, îndreptare. 3. (top.) vizare prin mai multe puncte. 4. (mii.) aliniere, front. 5. linie
de vizare, proiecţie orizontală; zero ~ linie de credinţă. 6. pl. grupări / blocuri militare.
7. (drumuri) jalonare.
alignment chart [~ 't/u:t] s. (mat.) nornograrnă; proiecţie orizontală.
alignment nomogram [~ inomagram] s. (mat.) nornograrnă reticulară.
alignment stake [~ 'steik] s. miră. . _■'--■■
alike [o'laikj I. adj. pred. asemenea, aidoma, la fel, identic, asemănător; they are very
much ~ seamănă foarte mult între ci; ♦ all things are ~ to him toate îi sunt egale /
indiferente. II. adv. în acelaşi fel, în acelaşi mod, la fel, întocmai, leit, deopotrivă they
think ~ gândesc Ia fel; dressed ~ îmbrăcaţi la fel.
aliment ['slimsnt] I. s. 1. aliment(e), hrană. 2. (jur.) întreţinere; pensie alimentară (în
Scoţia). II. vb. tr. 1. a alimenta. 2. (jur.) a da (cuiva) (o) pensie alimentară, de întreţinere
(î/i Scoţia).
alimentai [iSîli'mentol] adj. v. a l i m e n t a t i v e .
alimentary [.Eeli'mcntori] adj. alimentar, de hrană, pentru hrană; digestiv.
alimentary canal [~ ko'ncel] s. (anat.) tub digestiv.
alimentary tract [~ 'traekt] ş. (anat.) v. a l i m e n t a r y c a n a l .
alimentation [laslimen'tci/sn] s. 1. hrănire, alimentare, alimentaţie, nutrire. 2. între­
ţinere (a cuiva).
alimentative [laîli'mentotiv] adj. hrănitor, nutritiv.
alimony ['selimani] s. (jur.) întreţinere; pensie alimentară.
aline [o'lain] vb. v. a l i g n .
alinement [o'Iainmant] 5. v. a l i g n m e n t .
aliped ['zeliped] (zool.) I. adj. aliped, cu picioarele în formă de aripi. II. s. (animal)
aliped.
aliphatic [iseli'fastik] adj. (chim.) alifatic.
aliquant l'aelikwont] adj., s. (mat.) (parte) alicuantă.
aliquot ['selikwot] adj., s. (mat.) (parte) alicotă.
alish ['cili/] adj. ca berea, (ca) de bere (v. a 1 e).
alit [o'lit] paşt şi part. tr. (rar) de la a l i g h t .
25
alive [o'laivj adj. pred. 1. viu (şi jig.), în viaţă; dead or ~ viu sau mort; no man ~
nimeni pe lume; the proudest man ~ omul cel mai mândru din lume; (fam.) ~ and kicking
a) teafăr, sănătos (tun); b) plin de viaţă; to keep ~ a întreţine (focul, ura, conversaţia
etc. ),a susţine (curajul etc.), aţine viu (interesul etc.). 2. (fam.) activ, plin de viaţă, vioi;
însufleţit. 3. proaspăt;fish~ peşte proaspăt. 4. ~to ager, vioi, care prinde uşor, care înţelege
uşor; to be fully ~ to smth. a pricepe limpede ceva, a-şi da perfect de bine seama de
ceva. 5. ~ with plin / împânzit / înţesat / colcăind / gemând de; the river was ~ with
boats râul era împânzit de bărci. 6. (electr.) (aflat) sub tensiune, sub curent; încărcat.
7. în activitate, în (plin) mers, în acţiune; look ~! mai repede! mişcă-tc!; (fam.) man ~!
prietene! măi! măi!; ia te uită!; (fam.) man ~! I am glad to see you! pc cine văd! măi
măi! ce bine-mi pare că te văd; all ~ numai ochi şi urechi.
aliveness [a'laivnis] s. 1. vioiciune, însufleţire. 2. ~ to înţelegere (cu gen.), pricepere
(cu gen.).
alizarin [a'lizarin] s. (chim.) alizarină.
alizarine [a'lizorin, -rain] s. v. a l i z a r i n .
alkalemia [.ielk^'limija, -mia] s. (med.) alcalemie.
alkalescence baîlka'lcssns] s. (chim.) alcalesccnţă, slabă alcalinitate.
alkalescency [u-elka'lesnsi] s. (chim.) alcalinitate.
alkalescent [.aslks'lessnt] adj. (chim.) alcalcscent. uşor alcalin.
alkali I. ['aslkalaij.p/. alkalis şi alkalies ['eelkalaiz] s. 1. (chim.) alcali(u), bază. 2. (amer.)
v. a l k a l i s o i l .
alkali flat [~ 'licet] s. (geol.) (sol de) sărătură.
alkalify ['aMkslifai, asl'kaslifai] vb. tr.v. a l k a l i z e .
alkali metal ['aelkalai 'metlj s. metal alcalin.
alkalimeter [»a;lk3'limit9r] s. (chim.) alcalimctru.
alkalimetry [paslks'limitri] s. (chim.) alcalimetric.
alkaline ['zelkalain] adj. (chim.) alcalin, Icşictic, bazic.
alkalinity [taslks'liniti] ş. (chim.) alcalinitate.
alkali soil ['relkalai 'soil] s. (geol.) sol de sărătură, sărătură.
alkalize ['aîlkalaiz] vb. tr. (chim.) a alcaliza, a alcaliniza.
alkaloid ['aslkabîd] s. (chim.) alcaloid.
alkaloidal fiOilks'bid^l] adj. (chim.) alcaloid.
alkane ['aslkein] s. (chim.) alean.
alkanet ['zelkanetj s. 1. (bot.) limba-boului (Anchusa tinctoria). 2. vopsea roşie extrasă
din rădăcină de limba-boului.
alkene ['aclki:n] s. (chim.) alehenă.
Alkoran [.a;lko'ru:n] s.v. A l c o r a n .
alkyl f'relkil] adj. (chim.) care conţine un grup alchilic.
alkylic [rel'kilik] adj. (chim.) alchilic.
alkyne ['aelkain] s. (chim.) alchină.
all [o:l] I. adj. 1. tot, toată, toţi, toate; întreg; ~ day toată ziua, ziua întreagă; ~ day
long toată ziulica, cât c ziua de mare; ~ the world toată lumea, lumea întreagă; in ~
conscience! pc legea mea! sincer!; with ~ speed cu toată graba, cu maximum de viteză;
with ~my heart din toată inima; cu dragă inimă; ~ men toţi oamenii, întreaga omenire;
to ~ intents (and purposes) a) în toate privinţele; b) de fapt, (în mod) practic; ~ sorts
of fel de fel de, tot felul de. 2. orice, oricare; beyond ~ doubt în afară de orice îndoială.
3. (sport) egal; the are set ~ sunt la egalitate de seturi (la tenis); we are four ~ suntem
patru la patru (la jocuri). <■ (fam.) ~ the go la modă; (amer.) ~ the way down cu totul,
cu desăvârşire, completamente; that is like him, for ~ the world ăsta-i el. aşa-i el şi
pace bună, aşa-i el şi n-ai ce-i face; (amer. fam.) ~sorts of a fellow om cu multe talente
sau preocupări. II.pron. s. tot(ul), toţi, toate; they AII lumea, universul, cosmosul; (amer.
ferov.)~ aboard! poftiţi în vagoane!; ~ of you voi toţi; each and ~ toţi (fără excepţie),
cu mic cu mare; is that ~? asta e tot?; that is ~ asta e tot; destul, ajunge; that is about
~ cam asta c tot(ul); (fam.) and ~ şi câte şi mai câte; şi toate celelalte, şi restul; and ~
that şi aşa mai departe; (fam.) and I don't know what ~ şi nu mai ştiu ce; they're
swindlers, that's ~ they are sunt nişte escroci şi nimic mai mult; ~ in good time toate
la timpul lor; ~ that it should be tot ce-ţi pofteşte inima; what is the meaning of it ~?
ce înseamnă toate acestea?; one's ~ avutul cuiva, agonisita cuiva; I'll do my — o să fac
tot posibilul, tot ce-mi stă în putinţă; (mar.) ~ gone! parâma e molată!; above - v . a b o v c ;
after ~v. af t cr; at~v. a t; not at ~a) deloc, defel, câtuşi de puţin, nicidecum; b) n-ai
pentru ce, pentru puţin (ca răspuns la „mulţumesc"); nothing at ~absolut nimic; before
~ înainte de toate, înainte de orice. în primul rând; beyond ~ mai ales, mai cu scamă;
for ~a) pentru totdeauna; b) în ciuda (cu gen.), CU tot; for ~ his kindness cu toata bunătatea
lui, cu toată amabilitatea Iui; c) în măsura în care; for ~ (that) I care în ceea ce mă priveşte,
dinspre partea mea; once (and) for ~ o dată pentru totdeauna; in ~în total, în întregime;
~in ~a) totul (pentru cineva); b) factor hotărâtor; c) complet, până la capăt; d) în toate
(privinţele); that is ~in ~ acesta este esenţialul; ~ told în total. III. adv. în întregime,
cu totul, cu desăvârşire; ~ alone singur de tot, cu desăvârşire singur; ~ at once brusc,
deodată, din senin, (cu totul) pe neaşteptate; ~ right (foarte) bine, perfect, în regulă;
s-a [acut; ~ awry cu totul pc dos, anapoda, de-andoaselea; it is ~ the same to me mi-e
perfect egal, mi-e tot una. -v- ~ but aproape, ca şi, cât pe ce, mai-mai; I ~ but missed
the train era cât pe ce să pierd trenul; ~ the cu atât mai; ~ the better cu atât mai bine;
~ the more so (that) cu atât mai mult / vârtos (cu cât); to be ~ a fi numai; he was ~
ears era numai urechi; the horse was ~ skin and bone calul era numai piele şi oase;
to be ~ for oneself a se gândi numai la sine; (fam.) ~ there a) clasa întâi, prima, grozav,
straşnic; b) şmecher; c) sănătos la cap; he is not ~ there nu e în toate minţile; ~ about
de jur împrejur, în toate părţile; ~ in a blaze cu flacără marc, cu vâlvătaie;~ in a breath
într-un suflet; (fam.) ~ out a) cu desăvârşire, mult; (fam.) you are ~ out there te-nşeli
amarnic în privinţa asta; b) beat mort, criţă; ~ over a) peste tot; pretutindeni; I have been
~ over the house am cercetat toată casa; it is ~ over the town ştie tot oraşul, s-a răspândit
alligator pear
în tot oraşul; ~ over the world în lumea întreagă, pretutindeni, pe(ste) tot globul;
she trembles ~ over sau she is ~ of a tremble tremură toată; b) cu desăvârşire, întru
totul; she is her mother ~ over e leit maică-sa; c) în întregime; to read ~ over a citi
din scoarţă în scoarţă; d) s-a terminat, s-a isprăvit; that is ~over gata, s-a sfârşit; it is
~ over with him s-a zis cu el; e) tot timpul; ~ round de jur împrejur, din toate părţile;
~ through până la capăt; până în ultimul moment; tot timpul.
allantois [a'hentDis] s. (med.) membrană alantoidă.
all-around ['o:b'raund] adj. (amer.) v. a l l - r o u n d .
all-a-row ['o:b'rou] adv. în acelaşi rând.
allative ['aetotiv] (gram.) I. s. cazul alativ. II. adj. alativ.
allay [a'lci] vb.tr. 1. a linişti, a calma, a uşura, a domoli, a potoli, a atenua, a astâmpăra,
a micşora, a slăbi, a alina. 2. a risipi; she ~ed his fears (ca) îi risipi temerile.
all-bountiful ['rd'bauntifulj adj. nespus de bun; atotbun.
all-clear [~'khV] s. (semnal de) încetarea stării de alarmă aeriană.
all-duty [~'dju:ti] adj. care face de toate. îndeplinind diferite funcţii.
allegation [pa?le'gei/.?nj s. 1. alegaţie, afirmaţie (nedovedită); declaraţie; depoziţie; (mai
ales în faţa instanţelor judecătoreşti); (jur.) ~ of faculties declaraţia soţiei cu privire ia
starea materială a soţului. 2. pretext, scuză, motiv (neîntemeiat).
allege b'led3] vb. tr. a alega, a afirma, a pretinde, a pretexta, a invoca; to ~ illness a
pretinde că c bolnav, a pretexta boala, a invoca un motiv de boală; delays ~d to be due
to întârzieri cauzate chipurile de.
alleged [-d] adj. pretins; (aşa-)'s.
allegedly [-li] adv. chipurile, cică; vorba vine; ca să zicem aşa.
allegiance [a'ii^ans] s. 1. credinţă, loialitate, supunere, devotament. 2. (ist.) îndatoriri,
obligaţii ale unui vasal.
allegiant [a'li:d33nt] adj. (înv.) credincios, leal.
allegoric(al) [laslc'goriktsl)] adj. alegoric; figurat.
allegorist ['.-cligorist] s. alegorist.
allegorize ['«ligsraiz] vb. A. tr. a reprezenta alegoric, a da un sens, un înţeles alegoric
(unui lucru). B.intr. (upon) a vorbi în alegorii, în metafore (despre).
allegory ['asligari] s. 1. alegoric. 2. înv. emblemă, simbol.
allegretto [.Eeli'gretou] adj., s. (muz.) allegretto.
allegro [a'Icigrou] adj.. s. (muz.) allegro.
all-electric [-i'lektrik] adj. electrificat (complet).
allele [ae'Ii:!, a-, as'leil] s. (biol.) alelă, genă alomoria.
allelomorph [je'Ii:Io«'mo:f, a'-] s. (biol.) v. a l l e l e .
alleluia [ia?H'lu:J3] s.v. h a l l e l u i a h .
all-embracing ['cr.lim'breisirj] adj. vast, atotcuprinzător; ~ knowledge vastă erudiţie.
allergen I'a;bd3cn] s. (med.) (factor) alcrgen.
allergenic [isla'd^enik] adj. (med.) alergcn. care provoacă o stare alergică.
allergic [ a ' b ^ i k ] adj. l.(med.) alergic. 2. (fam.) to be~to smth. a-i displăcea ceva.
allergist ['a3bd3ist] s. (medic) alergolog.
allergy [ra2bd3i] s. (med.) alergic.
all-essential ['oili'scn/^I] adj. absolut esenţial.
alleviant [a'lKviant] adj. ostoitor, alinător, domolitor, calmant.
alleviate [3'li:vieit] vb. tr. a uşura, a domoli, a alina, a potoli, a micşora, a ostoi, a atenua
(boala, suferinţa, setea).
alleviation [oiliivi'ei/sn] s. uşurare, micşorare, alinare, atenuare, domolire, ostoire, slăbire
(a unei boli, suferinţe etc.).
alleviative [s'Ii.vicitiv. -viat-] adj., s. calmant, paliativ.
alleviator [9'li:vieit9r] s. persoană sau lucru care aduce o alinare; alinător; mângâietor;
(med.) ~ of pain calmant.
alleviatory Is'liiviaa^ri] adj. calmant; paliativ.
alley1 ['aeli] s. 1. aice. 2. uliţă, ulicioară, străduţă, stradelă; blind ~ fundătură; (fa/n.)
that's down / up my ~ asta e pentru mine; asta ţine de meseria mea. 3. (loc de) trecere
printre rânduri, interval (de trecere); pasaj; coridor. 4. (şi skittle ~) popicăric.
alley2 s. v. a 11 y2.
alleyway ['asliwci] s. (amer.) v. a l l e y 1.
All-father ['o:lifa:J3rj s. (rel.) Atoateziditorul, Dumnezeu.
all-fired ['rVfaiad] adj. (fa/u.) foarte, grozav de, teribil de; what an ~ fool! ce probă
de imbecil! ce caraghios patent!
AU Fool's Day ['oTmlzdei] s. ziua păcălelilor (I aprilie).
all-fours ['o:l'fo:z] s. 1. (cele) patru picioare; (cele) patru labe; on ~ de-a buşilea.
2. potrivire exactă, simetrie; to be on ~ with a se potrivi întocmai cu.
all-hail ['o;l 'hcil] interj, trăiască! slavă!
Allhallowmass ['o:l 'hslouma?s] s.v. A11 h a 11 o w s .
Allhallows ['o:\ 'haelouz] s. (bis.) Ziua tuturor sfinţilor (1 noiembrie).
Allhallowtide ['o:l 'hasloutaid] s. v. A11 h a 11 o w s.
'allheal [!o:lhi:l] s. (bot.) 1. Valeriana (Valeriana). 2. sanicioară (Sanicula). 3. vâsc
(Viscum album).
all-honoured ['oil'Diisd] adj. venerat, slăvit de toţi, prea slăvit / cinstit / onorat.
alliaceous [iseli'ci/ss] adj. (bot.) aliaceu.
alliance [a'laisns] s. 1. alianţa; (ist.) the Holy Alliance Sfânta Alianţă. 2. alianţă,
căsătorie. 3. înrudire, rudenie. 4. alianţă, întovărăşire.
allied [a'laid] adj. 1. aliat, de alianţă. 2. înrudit, apropiat; ~science domenii înrudite
ale ştiinţei, ştiinţe înrudite.
alligation [laMi'gci/pii] s. 1. legare, unire; amestecare. 2. amestec, aliaj.
alligator ['a3ligeitar] s. 1. (zool.) aligator, caiman (Alligator). 2. (tehn.) concasor (cu
fălci).
alligator pear ['seligeita ps3 r ] s. (bot.) (fruct de) avocado (Persea americana).
all-important
all-important fo:lim'po:tont] adj. de cea mai mare importanţă / însemnătate.
all-in ['o:l'in] adj. 1. cuprinzând toate; general. 2. (sport) liber, fără restricţii (la lupte).
3. (jazz) executat de întregul ansamblu.
all-inclusive fo:lin'klu:siv] adj. atotcuprinzător.
allision [3'li39ii] s. (jur.) lovirea unei nave de către o altă navă.
all-in-wrestling folin'reslirj] s. (sport) catch.
alliteral [o'litarol] adj. v. a l l i t e r a t i v e .
alliterate [a'litareitj vb. A. tr. a alitcra. B. intr. a folosi aliteraţia.
alliteration [oilito'reijan] ş. aliteraţie.
alliterative [a'litoreitiv] adj. aliterativ.
all-metal ['o:l'mctl] adj. complet metalic, în întregime de metal.
allmouth foilmauG] s. (Uit.) specie de peşte de pe coasta americană a Atlanticului
(Laphius americanus).
allness fo:lnis] s. totalitate.
all-night fo:I'nait] adj. deschis toată noaptea, care funcţionează pe tot parcursul nopţii;
care ţine toată noaptea.
allobaric [ia;b'ba;rik] adj. (meteor.) care depinde de schimbarea presiunii atmosferice.
allocable faelokobl] adj. alocabil.
allocate fa;loukcit, -bk-] vb. tr. 1. (to, for) a aloca, a distribui, a repartiza, a destina
(pentru, în scopul); a acorda (fonduri) (pentru); (amer.) a rezerva (pentru). 2. a localiza.
allocation [.aslou'keij.m -to'k-J s. 1. alocare, repartizare, distribuire; (amer.) rezervare.
2. localizare.
allochromatic [-aîlokro'niaîtik, -louk-, -rou'm-j adj. (opt.) alocromatie.
allochthon [o'bkOon, -Gon] s. (geol.) formaţiune alohtonă.
allochthonous [o'bkOonas] adj. (geol.) alohton.
allocution [laab'kjmjbn, -lou'k-] ş. alocuţic, alocuţiune, discurs, cuvântare (la o ocazie
solemnă).
allodgement [o'bd3mpnt] s. (înv.) locuinţă.
allodial [o'loudial] adj. (ist.) alodial, de alodiu, liber de obligaţiuni faţă de senior.
allodium [a'loudiom] s. (ist.) alodiu, proprietate liberă de obligaţiuni faţă de senior.
allogamy [s'bgomi] s. (bot.) fecundare încrucişată.
allogeneous [iasb'd3i:njos, -lou'd3-] adj. alogen.
allogenic [aîb'd3enik] adj. (geol.) alogen.
allograph feebgraif, -graef] s. 1. (jur.) înscris făcut în numele altei persoane; document
care nu este olograf. 2. (lingv.) alograf.
alloisomerism [■aîlou'ai'soiimoriz.'Pml s. (chim.) aloizomerie.
allomerism [a'lom?irizam] s. (chim.) alomcrism.
allomerize [o'bmoraiz] vb. intr. (chim.) a suferi un proces de alomerisrn.
allometric [izeb'metrik] adj. (biol.) alometric.
allomorph fa;l3»mo:fj s. (geol., lingv.) alomorf.
allomorphism [ia2b'mo:fiz,9m] s. (chim.) alomorfism.
allonge [a;'bnd3, amer. o'lAnd3] ş. (jur., fin.) alonjă, act adiţional.
allonym fasbnim] s. alonirn.
allopath 1'cebpîeG] s. (doctor) alopat.
allopathic [.ob'pa^Gik] adj. alopatic.
allopathist [o'bpoOist] s. v. a l l o p a t h .
allopathy [lOlo'poBi] s. (med.) alopatic.
allopatric [ia?b'pa;trik] adj. (biol., ecologie) alopatric, cu areal deosebit.
allophone fa:bfoun[ s. (lingv.) alofon.
alloplasrn faibplEez^m] s. (biol.) aloplasmă.
allot [a'bt] vb. tr. 1. a împărţi prin tragere la sorţi. 2. a împărţi, a distribui, a aloca,
a destina, a meni; to ~a task a încredinţa o sarcină; to ~ credits a aloca credite. 3. (amer.)
a da, a acorda. - allurement [o'ljuomont] s. 1. farmec, fascinaţie, seducţie. 2. nadă, momeală.
allotment f-mant] s. 1. repartizare, distribuire, distribuţie, repartiţie, alocare; ~ of billets
cazare, încartiruirc. 2. parte, porţiune. 3. parcelă, lot mic de pământ. 4. (mil.) soldă pe
o jumătate de lună. 5. (mil.) încorporare. 6. (amer. mii.) soldă plătită familiei (prin
delegaţie). 7. (mine) câmp minier.
allotriomorphic [ciplotrio'mo:fik] adj. (geol.) alotriomorf.
allotrope ['aebtroup] s. (chim.) alotrop.
allotropic(al) [ia?b'tropik(ol)J adj. (chim.) alotropic.
allotropism [o'Iotropizam] s. v. a 11 o t r o p y .
allotropy [o'btropi] s. (chim.,fiz.) alotropic.
allottee [a.b'ti:] s. 1. persoană care primeşte un lot de pământ; mic arendaş. 2. persoană
care primeşte / căreia i se distribuie ceva.
alloter [s'bto1"] s. 1. distribuitor. 2. (tel.) repartitor.
allotype faebtaip] s. (biol.) alotip.
all-out foil'aut] I. adj. 1. deplin, complet, total; cu folosirea tuturor forţelor şi resurselor.
2. căruia nu-i pasă de nimic, hotărât. 3. hotărâtor, decisiv; ~ attack atac hotărâtor. II. adv.
1. din răsputeri, din toate puterile, cu toate mijloacele; to go ~ a se lupta pe viaţă şi pe
moarte. 2. pe deplin, complet; până la fund.
all-over ['oilouvo1-] adj. răspândit pe toată suprafaţa.
all-overish foil'ouvori/] adj. (fam.) 1. general, privind întregul organism; an ~feeling
of sickness o indispoziţie generală. 2. indispus; I feel ~ mă simt (uşor) indispus, am o
stare de proastă dispoziţie.
all-overishness [-nis] s. (fam.) (stare de) indispoziţie generală.
all-overs ['o:l iouvoz] s. pl. (fam.) greaţă, greţuri.
allow [o'lau] vb. A. tr. 1. a îngădui, a permite, a da voie (cuiva); smoking is not ~ed
fumatul (e) interzis; ~ me to interrupt you daţi-mi voie să vă întrerup. 2. a admite,
a recunoaşte, a încuviinţa, a mărturisi; he ~ed that he was wrong a recunoscut că n-are
dreptate; you must ~ me to know best trebuie să admiţi că eu cunosc această chestiune
26
mai bine decât alţii. 3. a da, a acorda, a plăti, a aloca; I ~ him £ 100 a year îi dau 100
lire pe an. 4. (amer.) a declara, a spune, a afirma. B. intr. to ~ for a lua în considerare,
a ţine cont de, a ţine seama de; to ~ of a admite; a permite.
allowable [o'lauobl] adj. admisibil, permis; presupus.
allowable error [~ 'cror] s. (tehn.) eroare admisibilă.
allowable load [~ 'loud] s. (tehn.) sarcină admisă.
allowance [o'Iauons] I. s. 1. încuviinţare, aprobare. 2. luare în seamă, consideraţie; scuză;
to make ~ a face (o) excepţie; to make ~ for a) a ţine seama de, a avea în vedere;
b) a justifica, a găsi o justificare pentru; make ~ for his age aveţi în vedere vârsta lui,
nu pierdeţi din vedere vârsta pe care o are; due ~ being niade păstrând proporţiile. 3. (ec.)
reducere, rabat; bonificare; to make an ~ on an article a face o reducere la un articol.
4. libertate, frâu liber; to give ~ to a da frâu liber (cuiva). 5. raţie, porţie; at no ~nelimitat,
în orice cantitate. 6. întreţinere (anuală, lunară etc.), subzistenţă; ajutor bănesc; death
~ ajutor de deces; unemployment ~ ajutor de şomaj; (jur.) ~ for necessaries pensie
alimentară, de întreţinere; to stop smb.'s ~ a-i tăia cuiva întreţinerea. 7. (tehn.) toleranţă.
II. vb. tr. 1. a da raţii limitate (cuiva), a întreţine la limită, a subvenţiona la limită.
2. a raţionaliza (un aliment).
allowedly [o'laudli] adv. 1. în măsura îngăduită, dacă (îi) este permis, admiţând ca este
aşa. 2. probabil, pesemne.
alloy I. ['sloi, a'loi] s. 1. aliaj, amestec. 2. probă (a unui metal preţios). 3. [o'loi] (fig.)
amestec (de ceva rău cu ceva bun); happiness without ~ fericire ncumbrită de nici un
nor. II. [o'bi] vb. A. tr. 1. a alia (metale). 2. (Jig.) a scădea valoarea (cu gen.); a umbri,
a întuneca. B. intr. (despre metale) a se alia.
all-pervading fo:lp3'vcidin] adj. străbătând toate.
all-possessed fol po'zest] adj. (amer. fam.) posedat, stăpânit (de diavol).
all-powerful [bl 'pauaful] adj. atotputernic.
all-powerfulness [-nis] s. atotputernicie.
all-puissant [bl 'pjuisnt] adj. (poetic) atotputernic.
all-purpose ['ol 'po:pos] adj. universal, pentru toate scopurile, bun la toate.
all-red-line fol 'rcdlain] ş. (înv.) linie telegrafică sau rută comercială britanică imperială.
all-red-route fol 'redrmtl s. (înv.) v. a l l - r e d - l i n e .
all-round fol'raund] adj. general, multilateral, în toate privinţele; ~champion campion
absolut; ~ knowledge cunoştinţe rotunde, complete; ~ mechanization mecanizare
completă; ~ price preţ global (incluzând toate cheltuielile suplimentare).
all-rounder fol 'raundo1"] s. (fam.) spirit universal.
all-ruling fol 'ru:lin] adj. atotstăpânitor.
AH-Saints'Day fol 'scintsdei] s.v. A11 h a 11 o w s .
all-saints' wort fol 'seints wo:t] s. (boţ.) pojarniţă (Hypericum perforatum).
all-scient fol 'saiont] adj. (rar) atotştiutor.
allseed ['ol si:d] s. (bot.) troscot, sporiş (Polygonum aviculare).
all-seeing folsi:irj] adj. (poetic) atotvăzător.
all-shamed fol/eimd] adj. profund ruşinat.
all-sized fo:lsaizd] adj. de toate mărimile.
All Souls' Day ['o:I'soulzdei| s. (bis. catolica) Ziua Morţilor.
allspice fo:lspais] s. 1. (bot.) piment (Pimenta officinalis).!, (si.) băcan.
all-sustaining ['od'sostciniq] adj. atotţiitor.
all-to-pieces fo:l ta'pksiz] adv. (amer.) complet, în întregime.
all-two fo:l 'tu:] adj. (amer. si.) amândoi.
allude [o'luxl, -'ju:d] vb. A. intr. ~to a face aluzie la, a se referi la. B. tr. a aminti (de).
All-Union ['o:l'ju:njon] adj. unional.
allure |o'ljuor] I. vb. tr. a ademeni, a atrage, a momi, a îmbia; a fascina, a seduce. II. s.
(poetic) v. a l l u r e m e n t .
alluring [a'Ijuorin] adj. ademenitor, îmbietor, atrăgător; fermecător; ~ prospects
perspective ispititoare.
allusion [s'Iju^n] s. 1. aluzie, insinuare. 2. menţionare, amintire; trimitere.
allusive [o'lj'u:siv] adj. aluziv, insinuant; simbolic.
allusiveness [o'ljmsivnis] s. caracter aluziv.
alluvia [o'Iju:vio]pl. de la a l l u v i u m .
alluvial [o'ljmvbl] adj. (geol.) aluvial, aluvionar, de aluviune; de dejecţie.
alluvial deposit [~ di'pozit] s. (geol.) zăcământ aluvionar.
alluviation [silmvi'eijjn] s. (geol.) 1. procesul formării de aluviuni. 2. aluviune.
alluvion [o'ljmvion] s. (geol.) aluviune, zăcământ aluvionar; formaţie aluvială.
alluvium [o'lju:viom[, pl. alluvia [o'lju:vb] s. (geol.) v. a l l u v i o n .
all-weather [b:l'wc6i3r] adj. 1. pentru toate anotimpurile. 2. pentru orice timp / vreme.
all-weather car [~ 'ko:] s. automobil decapotabil, pentru orice vreme.
allwhere fo:lweor] adv. (rar) pretutindeni, peste tot.
all-wise forl'waiz] adj. atotînţelept.
all-wool ['oil'wul] adj. de, din lână pură.
all-work ['o;rwo:k] s. gospodărie, lucru în casă; maid of ~ fată (în casă) la toate.
ally 1 1. [o'lai] vb. A. tr. (to, with) a alia (cu), a uni (cu), a lega (de); to be closely allied
to a fi strâns legat de, a avea trăsături comune -cu; Norwegian îs allied to Danish
norvegiana se înrudeşte cu daneza. B. refl. şi intr. to ~ (oneself) to / with a se alia cu;
a se uni cu, a se lega cu. II. fa3lai] s. 1. aliat. 2. (fam.) amic, they are great allies sunt
prieteni la toartă, la cataramă.
ally2 ['asii] s. bilă de marmoră (pentru jocuri de copii); to give smb. a fair show for
an ~ a proceda (în mod) cinstit cu cineva, a da posibilitatea cuiva să se reabiliteze (la
joc).
allyl ['aelil] s. (chim.) alil.
alma(h) fselms] s. dansatoare orientală (mai ales egipteană).
27
Alma Mater [ci:'lni3'ma:t3r] s. alma mater, universitatea unde a studiat cineva.
almanac(k) folmsnaek] s. almanah; calendar.
almandine ['umiandain, amer. 'asmandin] s. (mineral.) almandin.
ahnightiness [o:l'maitinis] s. atotputernicie.
almighty [orl'maiti] I. adj. 1. atotputernic, omnipotent; tlie Almighty Atotputernicul.
2. (fam.) colosal, grozav, straşnic. II. adv. (fam.) colosal, grozav (de): I enjoyed myself
~ m-am distrat grozav / de minune / pe cinste.
almond ['cnitond, amer. 'amisnd] s. 1. (bot.) migdal (Ainygdalus communis). 2. migdală;
(anat.) ~ of the throat amigdaîă.
almond-eyed |~'aid] adj. cu ochi migdalaţi.
almond oil [-oil] s. ulei de migdale.
almond-shaped [~'Jeipt] adj. migdalat. de forma unei migdale.
almond tree [~.tri:] ş. (bot.) v. a l m o n d (1).
almondy ['a:m?ndi,amer.şi'asrn^ndi] adj. v. a l m o n d - s h a p e d .
almoner fa;lm?n3r, 'u:l-] s. persoană însărcinată cu împărţirea pomcnilor.
almonry ['cElmanri, 'a:l-] s. locul unde se împart pomenile.
almost ['D(:)lmoust] adv. aproape, cât pe ce, mai-mai să, pe punctul de a; ~never aproape
niciodată, mai niciodată; she ~ fainted cât pe ce să leşine.
alms [u:mz] s. 1. pomană, milostenie. 2. (folosit si ca sg.) lucruri date ca pomană.
alms box ['mnzbnks] s. cutia milelor.
almsdeed ['u:mzdi:d] s. milostenie, faptă caritabilă.
almsdish ['a:mzdi/] s. (bis.) farfuria milelor.
alms folk ['a:mzfouk| s. oameni săraci, oameni care trăiesc din pomeni; milogi, cerşetori.
alms giving ['tnnz-givin] s. pomană; filantropie.
alms house ['a:mzhaus] s. 1. azil de binefacere; azil de bătrâni; spital pentru săraci
(întreţinut de particulari). 2. (amer.) azil pentru săraci (întreţinut de stat).
alms people ['a:mz(pi:pl] s. v. a l m s f o l k .
Alnaschar dreams [a:ln9'/o: 'dri:mz] s. pi, visuri, iluzii, castele în Spania.
alodial [a'loudisl] adj. v. a 11 o d i a 1.
alodium fe'ioudbm] s. v. a 11 o d i u m .
aloe ['aelou] s. 1. (bot.) aloc(s) (Aloe). 2. pi. sabur, suc de aloc.
aloft [s'bft] adv. sus, în înalturi; în sus; (fam.) to go ~ a-şi da duhul, a da ortul popii.
alogia [D'loud3i3] s. (med., psih.) afazic.
aloha [o'loua, o:'louhu:] interj, folosită (mai ales în Hawaii) ca formulă de salut sau
de rămas bun.
Aloha State [~ 'steit] s. (amer.) (folosit ca supranume) Statul Hawaii.
aloin ['zelouin] s. (farm.) (purgativ din) extract de aloe.
alone [a'loun] I. adj. 1. singur; singuratic, stingher, retras, solitar; he can do it ~ poate
face asta singur; to let / to leave ~ a lăsa în pace; a da pace (cuiva); let ~ ca să nu mai
vorbim de; (fa/u.) let me ~ for that! lasă asta în seama mea! bizuic-tc pe mine! 2. unic,
neîntrecut; she is ~in beauty este neîntrecută în frumuseţe. II. adv. numai, doar, exclusiv;
he ~ can do it numai el poate s-o facă.
along [s>'brj] I. adv. 1. înainte, mai departe; move ~! avansaţi!; (amer.) he's ~toward
sixty merge pe şaizeci (de ani); the day was well ~ ziua era pe sfârşite; 2. împreună; cu
sine; come ~ să mergem, haidc(m); he brought his instruments ~ îşi aduse instrumentele
cu sine; take this ~ with you ia asta cu tine. -0- aii ~ a) tot timpul; I knew it all ~ am
ştiut asta (de la început); b) în urma (cu gen.), datorită, mulţumită (cu dat.); it happened
all ~ your carelessness toate astea s-au întâmplat din cauza neglijenţei talc; (fa/u.) (all)
~ of datorită, din cauza; (amer.) right ~ totdeauna, veşnic, necontenit, întruna, mereu,
continuu. II.prep. l.dc-a lungul; pc;~ the river de-a lungul râului; ~ the road pc drum;
all ~ the line pe toată linia. 2. ~ with o dată cu, împreună cu. 3. (dial.) ~ of împreună
cu, laolaltă cu.
alongshore [a'brj'Jb:1"] adv. dc-a lungul ţărmului.
alongshoreman [3'bn'/o:m?n] s.v. l o n g s h o r e m a n .
alongside [s'bn'said] I. adv. 1. unul lângă altul; alături. 2. (mar.) bord la bord; to come
- a acosta. II. prep. ~ of alături de, o dată eu (şi fig.).
aloof [s'lutf] I. adv. în depărtare, departe (îusă vizibil); la distanţă, la o parte, deoparte;
retras, rezervat; to hold / to keep / to stand ~ from a se ţine departe de; a fi străin de.
II. adj. pred. (despre persoane) distant.
aloofness [-nts] s. (jig.) distanţă; izolare, rezervă; lipsa de simpatie, indiferenţă.
alopecia [ia?lo:pi:/i3, -sia] s. alopecic, pierderea părului; chelie.
aloud [s'laud] adv. 1. (cu voce) tare; în auzul tuturor; she wept ~ plângea cu hohote.
2. (fam.) tare, grozav, rău de tot; it reeks ~ miroase îngrozitor.
alow1 [a'lou] adv. (mar.) 1. aproape de punte / covertă; în partea de jos a grccmcntului.
2. ~ and aloft pretutindeni.
alow2, alowe [a'lou| adj., adv. (dial.) în flăcări.
alluvial apron [a'Ijuivbl 'cipran] s. (geol.) glacis de acumulare.
alluvial bench [~ 'bent/] s. (geol.) glacis proluvial.
alluvial fan [~ Tan] s. (geol.) con de dejecţie.
alluvial soil [~ 'soil] s. (agr.) sol aluvionar.
almucantar ['a?lm3'ka?nt9r, 'aslmju:-] s. (astron.) almucantar(at).
alp [a?lp] s. 1. culme, creştet de munte, înălţime. 2. păşune alpină, păşune de munte
în Elveţia.
alpaca [a^l'pîeka] s. 1. (zool.) alpaca, alpaga (Auchenia pacos). 2. (text.) lână de alpaca,
păr de alpaca,
alpenglow ['aMpinglou] s. văpaia răsăritului sau apusului (la munte).
alpenstock ['zelpinstok] s. baston de munte, alpenstock,
alpestrian M'pcstrbn] adj. v. a l p e s t r i n e .
alpestrine [ffil'pestrin] adj. 1. alpestru, din Alpi. 2. (bot.) subalpin.
altisonant
alpha ['selfs] s. 1. alfa; Alpha and Omega alfa şi omega. începutul şi sfârşitul. 2. (chim.)
una dintre, poziţiile posibile ocupate de un atom sau de un grup în cadrul unui compus.
3. (chim.) unul dintre doi sau mai mulţi compuşi izomerici. 4. (scol., în Anglia) notă bună.
alphabet ['aslfabit, amer. 'eeUbbetJ s. 1. alfabet. 2. elemente, rudimente.
alphabetarian [Tadfabi'tEarbn] s. 1. persoană care învaţă alfabetul, bucher; (fig.)
începător, novice, bucher. 2. cunoscător al diferitelor alfabete.
alphabeted [lasllb'bitid] adj. aşezat alfabetic, clasat alfabetic.
alphabetic(al) beelfs'bctiktel)] adj. alfabetic.
alphabetically |.a;hVbetik3li] adv. alfabetic, în ordine alfabetică.
alphabetic-numeric [lashVbetik nju(:)'mcrik] adj. (infor.) alfanumeric.
alphabetize ['aîlfsbitaiz] vb. tr. 1. a clasifica, a aranja în ordine alfabetică. 2. a exprima
cu ajutorul alfabetului.
alphabet soup ['selfabit su:p] s. (fam.) supă cu paste făinoase în formă de litere.
alpha decay ['aelfa cli.kci] s. (ftz.) degradare alfa.
alphameric(al) [-£elf3'mcrik(3l)] adj. (infor.) (prese.de la a l p h a b e t i c - n u m e r i c ) .
alphanumeric [laMfonju'merik)] adj. (infor.) alfanumeric (prese, de la a l p h a b e t i c -
numeric). >
alpha partide f'selfs-paaikal] s. (fiz.) particulă alfa.
alpha-particle bombardment [~ bom'biiidmant] s. bombardament cu particule alfa.
alpha-rays f'aelfa rciz] s. pi. (fiz.) raze alfa.
alphosis [ael'fousis] s. (med.) alfoză, lipsa pigmenţilor.
alpine ['aîlpain, amer. şi 'aslpin] I. adj. alpin, de munte. II. s. muntean.
alpine system [~ 'sistim] s. sistem muntos alpin.
alpinism ['aslpinizpm] s. alpinism.
alpinist [alpinist] s. alpinist.
already [D:l'rcdi şi'-— când este urmat de o silabă accentuată] adv. deja; he is~here
e deja aici, a şi sosit.
alright [bil'rait] adv. (fam.) în regulă, s-a făcut.
Alsatian [asl'sci/isn] I. adj. alsacian. II. s. 1. alsacian. 2. (înv.) datornic. 3. câine
ciobănesc alsacian.
also l'rv.lsou] adv. şi, de asemenea; afară de asta, pc lângă asta; încă; he was ~ there
era şi el acolo.
also ran [~'rsen] s. (fam.) ghinionist (mai ales la curse).
alt [aslt] s. (muz.) alto; in ~ a) cu o octavă mai SUS; c in ~ do de sus; b) (fig.) bine
dispus.
altar ['o:lt9r] s. altar, jertfelnic, pristol; to lead to the ~ a duce la altar, la cununie.
altar cloth [~'kb8j s. (bis.) aer, vălul de pe masa altarului.
alter po:Itar] vb. A. tr. 1. a schimba, a altera, a modifica; a diforma; to ~ one's mind
a-şi schimba gândul, a-şi muta gândul, a se răzgândi; to ~ one's address a-şi schimba
domiciliul, a se muta. 2. (amer., austr.) ascopi, a jugăni. a castra. B. intr. a se schimba,
a se modifica, to ~ for the better a se schimba în bine.
alteration [oilta'rci/an] ş. 1. schimbare, modificare, transformare; deformare. 2. (geol.)
modificare a rocilor ca structură şi conţinut; înlocuire metamorfică.
alterative ['o:ltorcitiv. -rat-] I. adj. schimbător, care schimbă, modificator. II. s. (med.)
altcrativ, medicament pentru curăţirea sângelui.
altercate [o:lta'kcit] vb. intr. a se certa, a avea un schimb de cuvinte, o altercaţie.
altercation [oilta'kci/an] s. ceartă, neînţelegere, altercaţie, schimb de cuvinte.
alter ego ['o:ltar'i:gou, -r'eg-j s. 1. alter ego, un al doilea cu. 2. prieten intim.
alternant |o:l't3:H3nt, amer.'—] I. adj. alternativ. II. s. (lingv.) variantă (ortografică
sau fonetică) a unui cuvânt.
alternate I. [o(:)l't9:nit, aert-] adj. 1. alternativ, altern; on ~ days din două în două
zile. 2. (amer.) de rezervă, suplimentar, complementar. II. ['n:lt9ncit şi o:lta'neit] vb. A.
tr. a alterna. B. intr. 1. a alterna, a veni pe rând. 2. to ~ between... and... a) a fi când...
când... b) a şovăi, a ezita între... şi... III. [D:l't3:nit, asl'tamit] s. înlocuitor, adjunct, supleant.
alternate angles f~ 'a^rjglz] s. pi. (mat.) unghiuri alterne.
alternate design [~ di'zain] s. variantă de proiect.
alternate member [~ 'memba1"] s. membru supleant.
alternateness [D(:)l't3:nitnis] s. (stare de) alternanţă.
alternate rhymes [o:rtă:nit 'raimz] s. pi. (metr.) rime încrucişate.
alternate terrace [o(:)I't3:nit 'teros] s. (geol.) terasă monolaterală.
alternating ['o:lto(:)neitin., 'si-] adj. alternativ, care alternează.
alternating current [~'kAr3nt] s. (electr.) curent alternativ.
alternating motion [~ 'mou/an] s. (tehn.) mişcare alternativă, mişcare variabilă.
alternation [-n(:)lt3(:)'nci/3n, a?!-] s. alternare, alternanţă; ~of day and night alternanţa
zilei cu noaptea.
alternative [o(:)rta:n3tiv, &Yt-] I. s. alternativă, alegere; there is no other ~ but nu
există altă ieşire / altă soluţie decât, singura alternativă este. II. adj. 1. care se exclud
reciproc; these two plans are not necessarily ~ aceste două planuri nu se exclud neapărat.
2. alternativ.
alternative conjunction |~ ksn^AnÂ-J^n] s. (gram.) conjuncţie alternativă.
alternator [o:lto(:)neit9r, 'sel-] ş. (electr.) alternator.
alternator transmitter [~ tmiz'inila1"] s. (radio) radio-emiţător cu alternator.
alternize ['o:lt3(:)naiz, 'ael-J vb. v. a l t e r n a t e (II).
althorn ['a?ltho:n] s. (muz.) corn alt, alto.
although [o.Tdkni] conj. cu toate că, deşi, chiar dacă. în ciuda faptului că, măcar că.
altigraph ['ailtigru:f] s. altigraf.
altilinear [ieelti'linbr, -nj3rj s. (mineral.) tincal.
altimeter [a?l'timit3r] s. altimetru.
altimetry [ael'tiniitri] s. altimetrie, ipsometric.
altisonant [sl'tissnant] adj. răsunător, sonor, zgomotos.
altitelemeter
altitelemeter ['adtiti'lemit3r] s. altitclemetru.
altitude ['a3ltitju:d] s. 1. înălţime, altitudine; cotă; to grab for ~ a) (av.) a căuta să
câştige altitudine, plafon; b) (fam.) a se supăra foc, a-i sări muştarul. 2. (fig.) culme, apogeu; adunare. 2. grămadă, morman, maldăr.
elevaţie.
altitude control [~ ksn'troul] s. (av.) profundor.
altitude correction [~ ko'rek/sn] s. (av.) corecţie de înălţime.
altitude flight [~ 'flait] s. (av.) zbor de înălţime.
altitude gauge [~ 'geid3| s. altimetru, ipsometru.
r
altitude meter [~ 'mi:to ] s. v. a l t i t u d e g a u g e .
altitude traverse [~ .tra;vo:s] s. (top.) drumuire altimetrică.
altitudinal [iadti'tju:dinal] adj. de altitudine, altitudinal.
alto ['asltou, rar 'a:ltou] (nmz.) I. s. 1. alto, altist. 2. violă. 3. v. a 11 h o r n . 4. contralto, fermecată de dragoste.
contralt(ă). II. adj. de alto, altist, contralt(o).
alto-cumulus ['asltou'kjumijubsj s. (meteor.) nori altocumulus.
r
altogether [o(:)lW'gc<5s ] I. adv. 1. pe deplin, cu totul, în întregime; de-a binclca; he II. s. (poetic) v. a m a z e m e n t .
is ~ mad c nebun de legat. 2. împreună, la un loc, în total; how much ~? cât costă în
total? -v- for ~ pentru totdeauna. II. s. the ~ întregul, totalul; an ~ un întreg, un tot; (/ani.)
(despre modelul unui pictor) in the ~ gol, nud.
altohorn ['adtouhDm] s.v. a 11 h o r n .
alto-relievo ['adtourili'eivou]. pl. alto-relievos [-vot'iz] s. (arhit.) alto-relicf.
alto-rilievo ['adtourili'civou], pl. alto-rilievos [-vouz] s. v. a l t o - r e l i e v o .
alto-stratus ['adtou'streitos] s. (meteor.) nori altrostratus.
altruism ['seltruizsm] s. altruism, iubire de oameni.
altruist ['aeltruist] s. altruist.
altruistic [,sltru'istik] adj. altruist.
alum ['aîbm] s. (chim.) alaun.
alum earth [~ 3:0] s. (chim.) alumină, oxid de aluminiu.
alumina [s'ljuimins, -'Iu:-] s. (chim., geol.) alumină; oxid de aluminiu.
aluminate [s'ljmmineit, -'Iu:-] s. (chim.) aluminat.
aluminiferous [sdjunni'nifsrss] adj. aluminifcr.
aluminium [lîelju'mmisiu, amer. iselu'minbm] s. (chim.) aluminiu.
aluminium alloy [~ lădoi] s. (metal.) aliaj de aluminiu.
aluminium bronze [~ bronz] s. (metal.) bronz cu aluminiu.
aluminium flake [~ fleik] s. caolin.
aluminium oxide [~ oksaid] s. (chim., metal.) oxid de aluminiu, alumină.
aluminium salt [~ so:It] s. (chim.) aluminat.
aluminize [s'l/mminaiz] vb. tr. (chim.) a trata cu aluminiu, a alumita I aluminiza.
aluminous [s'ljmminss, -'Iu:-] adj. (chim.) 1. aluminos, de aluminiu. 2. de alaun, de duplicitate.
piatră acră.
aluminum [a'lju:minom] s. (chim., amer.) v. a l u m i n i u m .
alumna [s'Umnal.p/. alumnae [3'lAmni]/em. de la a l u m n u s .
alumnus [s'lAmnss], pl. alumni [s'lAmnai] s. (mai ales amer.) absolvent (al unei şcoli
sau universităţi).
r
alum plaster ['aîbm .plu:sto J s. (conslr.) ipsos alaunat.
alunite ['eelju-nait] s. (mineral.) alunit; piatră acră.
alveolar [a^l'vi3br, 'advbb r ] adj. (anat., liugv.) alveolar.
alveolar abscess [~'a;bsis] s. (med.) abces alveolar.
alveolate [ael'vblit, 'aslvislitj aay. alveolat.
alveolated [ad'vblcitid, 'aslvblcitid] adj. v. a l v e o l a t e .
alveole ['advioul] s.v. a l v e o l u s .
alveolus [ad'vbbs, 'advbbs],pl. alveoli [sel'vialai,'—] s. (anat.) alveolă.
alvine ['advin, -vain] adj. (med.) alvin, intestinal.
always ['o:lwez, -wciz, -wiz] adv. 1. (în)totdeauna; mereu, întruna, veşnic. 2. (inv.) individ.
totuşi, orişicât.
am [amiyorma tare; am, m forme slabe] pers. I. sg. prez. indic, de lato be (eu) ros de ambiţie; unscrupulous ~ arivism. 2. ambiţie, dorinţă neînfrânată; ţintă; it was
sunt.
amadou ['asmadu:] s. iască.
amah l'o:mo, 'asm-] s. (anglo-indian) 1. doică. 2. servitoare, slujnică.
amain [a'mein] aaV. 1. (înv. poetic) din răsputeri, cu toată puterea, cu avânt. 2. dintr-o
dată, repede. 3. grozav, teribil, extraordinar. 4. (mar.) în bandă moale: strike~! daţi drumul
la parâme în bandă!
amalgam [o'mîelgom] s. 1. (chim.) amalgam. 2. (fig.) amalgam, amestec, combinaţie.
amalgamable [-oblj adj. care poate fi amalgamat.
amalgamate [-eit] vb. A. tr. 1. (chim.) a amalgama. 2. (fig.) a uni, a unifica, a combina, mărunt, a face paşi mărunţi, a păşi, a umbla nefiresc, afectat. II. s. 1. buiestru. 2. (fig.)
a consolida. B. in/r. 1. (chim.) a se amalgama. 2. (fig.) a se uni, a se amesteca, a se combina, paşi mărunţi.
a se unifica, a fuziona.
amalgamated [-eitid] adj. unificat, (re)unit, fuzionat; amestecat, combinat; consolidat.
amalgamating barrel [sanslgs'mcitin 'barrel] s. (metal.) amalgamator.
amalgamation [simadgo'mci/an] s. 1. (chim.) amalgamare. 2. (fig.) amestec,
combinare, amestecare. 3. unificare, fuziune (a organizaţiilor, instituţiilor etc.).
amalgamist [a'madgamist] s. amalgamor.
amandine [.a:ni3n'di:n, iami-] adj. (amer. gastr.) cu migdale.
amanuensis [?>m<enju'ensis],pl. amanuenses [-si:z] s. (lat.) secretar particular; copist.
amaranth ['amisranO] s. 1. (bot.) amarantă, ştir (Amarantlnts). 2. culoare purpurie. 2. ambulanţă (vehicul). 3. salvare.
3. (poetic) floare nepieritoare, floare care nu se veştejeşte.
amaranthine [amis'rainBain, amer. şi .ambranOin] adj. 1. purpuriu, cărămiziu, roşietic.
2. (fig.) nepieritor, veşnic.
amaranthus [amio'ramOss] s.v, a m a r a n t h .
amarelle ['amisrclj s. (bot.) varietate de vişin (cu suc incolor) (Primus Cerasus).
amaryllis [amra'rilis] s. (bot.) amarilis (Amaryllis belladona).
28
amass [ s t e i ] vb. tr. a masa, a îngrămădi, a strânge, a concentra, a aduna, a acumula.
amassment [-mont] s. 1. masare, îngrămădire, strângere, concentrare, (a)cumulare,
amate [s'meit] vb, tr. (tnv.) a îmblânzi; a speria.
amateur [ra;ni3t3:r, -tjuor[ s. amator; diletant; he is an ~of painting e amator în pictură,
c un pictor amator; (peior.) he is an ~ at painting e ageamiu în pictură.
amateurish [>aîni3't3:ri.f, -'tjusj-] adj. de amator®, de diletanţi, de neprofesionişti.
amateur theatricals ['asnisto: Oi'cetrikidz] s. pl. spectacol de amatori.
amative ['aemstiv] adj. iubăreţ, drăgăstos, care se îndrăgosteşte uşor; senzual.
amatol ['amiotol] s. (chim.) amatol.
amatory ['amistari] I. adj. erotic, de dragoste, de amor. II. s. filtru, elixir, licoare, băutură
amaurosis [iamm:'rousis] s. (med.) amauroză, pierdere totală sau parţială a vederii.
amaze [s'meiz] I. vb. tr. a ului, a uimi, a surprinde, a face să se minuneze; a încurca.
amazedly [-idlî] adv. uluit, uimit, surprins.
amazement [-msmt] s. uluire, uimire, mirare marc, stupoare, minunare, surprindere;
filled with ~ cuprins de uimire, plin de uimire.
amazing [-irj] adj. uluitor, uimitor, surprinzător.
amazon ['asmazan] s. 1. (ist.) amazoană. 2. (fig.) amazoană, eroină; zmeoaică.
ambages [»m'bcid3i:z, 'sembid3iz] s. pl. ocoluri; tertipuri; chichiţe; amânări; scuze.
ambagious [ami'beid33s] adj. (rar) ocolit, indirect; întortocheat.
ambagiously [iii] aaV, (rar) pe ocolite, indirect.
ambassador [amVba2S3dor] s. 1. ambasador; ~ extraordinary and plenipotentiary
ambasador extraordinar şi plenipotenţiar; ~ at large ambasador plenipotenţiar. 2. (fig.)
vestitor, sol, trimis. . ,
ambassadorial [ann<ba;so'do:ri3l| adj. de ambasador; ambasadorial-Ievel talks
negocieri, tratative la nivelul ambasadorilor.
ambassadress [sem'bxsidris] s. 1. ambasadoare. 2. soţie de ambasador.
amber ['şnibs'] s. 1. chihlimbar. 2. adj. de chihlimbar, chihlimbariu. galben.
ambergris ['amibsgris] s. ambră, chihlimbar cenuşiu.
amberina [ixmbs'rims] s. (amer.) sticlă transparentă cu ape colorate de la
chihlimbariu până la rubiniu, folosită la fabricarea unor obiecte de artă.
amberoid ['xrnteroid] s. chihlimbar sintetic.
ambidexter ['a?mbi'dckstor[ I. adj. 1. ambidextru. 2. (fig.) cu două feţe, făţarnic. II. s.
1. ambidextru. 2. (fig.) făţarnic, taler cu două feţe.
ambidexterity ['amibideks'teriti] s. 1. ambidexteritate. 2. (fig.) făţărnicie, ipocrizie;
ambidext(e)rous ['amibi'dekstros] adj. v. a m b i d e x t e r (I).
ambidextrousness [-nis] s.v. a m b i d e x t e r i t y .
ambience ['aembbns] s. ambianţă; ambient.
ambient ['asmbbnt] adj. 1. ambiant, înconjurător. 2. care se deplasează în voie, circulant.
ambiguity [ismbi'gjuiti] s. ambiguitate, echivoc; vorbire cu două înţelesuri / în doi
peri / cu dublu înţeles; lipsă de precizie, neclaritate.
ambiguous [ajni'bigjuosj adj. 1. ambiguu, echivoc, în doi peri, cu două înţelesuri.
2. îndoielnic, îndoios, dubios. 3. neclar, neprecis, obscur.
ambilateral [■amibi'laHs>rs>l] aay. care implică san afectează ambele părţi, bilateral.
ambisinister [>a;mbi'sinist3r] adj. neîndemânatic (cu ambele mâini).
ambit ['annbit] s. 1. împrejurimi, preajmă. 2. graniţe, limite, hotare, cadru; within the
~ of în limitele (cu gen.). 3. (fig.) sferă, domeniu. 4. (arhit.) spaţiu liber în jurul unei
clădiri. S. (IV) contur.
ambitendency ['asmbi'tcndansi] s. (psih.) existenţa unor tendinţe contradictorii într-un
ambition [sin'bi/stn] s. 1. ambiţie, râvnă; sete de mărire, de putere; eaten up with ~
his ~ to become a writer ambiţia lui era să devină scriitor.
ambitious [xm'bi/as] adj. 1. ambiţios, plin de ambiţie; râvnitor, ahtiat; ~ of power
dornic de putere, râvnind puterea. 2. (despre stil) pretenţios.
ambivalence ['asmbi'veibns] s. (psih.) ambivalenţă.
ambiversion [.a=mbi'vo:jOT] s. (psih.) stare intermediară între extroversiune şi intro-
versiune.
ambivert ['a;mbiva:t] s. (psih.) tip amblvcrt.
amble ['aembl] I. vb. bitr. 1. a merge în buiestru, a călări în buiestru. 2. (fig.) a călca
ambler [-orJ s. buiestraş.
amblyopia [lîembli'oupb] s. (med.) ambliopie.
amboceptor ['a2mb3'scptorJ j . (med.) amb(KCptor.
ambrein(e) ['fembriini s. (chim.) ambrină.
ambrosia [Eem'brouzis, -3b] 5. 1. (mitol.) ambrozie, hrana zeilor. 2. (fig.) ambrozie.
3. păstură.
ambrosial [ii] adj. 1. înmiresmat, parfumat, aromat. 2. divin, ambroziae.
ambulance ]'a:mbjubns] s. 1. ambulanţă, spital de campanie, detaşament sanitar.
ambulance airdrome [~ 'esdroum] s. (amer.) aerodrom de evacuare.
ambulance airplane [~ 'sDplein] s. (av.) avion sanitar.
ambulance box [~ 'boks] s. (med.) trusă I casetă de prim ajutor.
ambulance car [~ 'ka:] s. autosanitară, ambulanţă; salvare.
ambulance man [~ mini s. sanitar; brancardier.
ambulance train [~ trein] s. tren sanitar.
29
ambulant f'aembjutant] adj. 1. ambulant. 2. (med.) ambulator.
ambulator ['as mbju leita1"] s. (amer.) tclemctru.
ambulatory ['aembjulatari, -lcit-J I. adj. 1. ambulant, care umblă din loc în loc, rătăcitor,
pribeag. 2. mobil. 3. trecător,tranzitoriu. 4. (despre tratamente) ambulatoriu. II.s. gang
(acoperit), arcadă.
ambuscade [ismbas'keid] I. s. ambuscada, pândă. II. vb. A. in/r. 1. a sta la pândă.
2. a organiza o ambuscadă. B. tr. a pândi.
ambush ['cenibu/] I. s. pândă, ambuscadă; cursă; to lay (sau to make) an ~ a organiza
o ambuscadă, o pândă; a întinde o cursă; to be /to lie i n ~ a sta la pândă. II. vb. A. in/r.
v. to a m b u s c a d e . (II A). B. tr. 1. a pândi. 2. a se năpusti de la locul de pândă.
ambush bug [~ bAg] s. (entotn.) insectă carnivoră din familia Phymatidac.
amebic [3'mi:bik] adj. 1. amibic, de amibă; ca o amibă. 2. (despre unele boli).
ameboid [a'nrkbDid] adj. (biol.) 1. amiboid. 2. înrudit cu amiba.
ameer [s'nib', 'a?miar] s. emir.
ameliorate [a'miiliarcit] vb. A. tr. a îmbunătăţi, a ameliora, a îndrepta, a face mai bun;
B. in/r. a se îmbunătăţi, a se ameliora, a se îndrepta, a deveni mai bun.
amelioration [simiiUs'reiJsn] s. îmbunătăţire, ameliorare, îndreptare.
ameliorative [a'miliareitiv, -rst-] adj. care îmbunătăţeşte, care ameliorează; de
ameliorare.
ameliorator [a'mi:li3reit3r] s. persoană care ameliorează; reformator.
amen [fam. 'a:mcn, 'ei'mcn, bis. 'a:'men] I. ş. amin; to say ~ a-şi da asentimentul,
încuviinţarea, binecuvântarea; to say yes and ~ to everything a răspunde „da"' la toate,
a aproba totul. II. adv. amin. cu adevărat.
amenability [a-mima'biliti] s. 1. (jur.) răspundere, responsabilitate. 2. promptitudine.
3. expunere, predispoziţie (la boli).
amenable [a'mimabl] adj. 1. răspunzător; ~ to law răspunzător în faţa legii. 2. ascultător,
înţelegător, cu care te poţi înţelege; ~ to discipline care se supune disciplinei, disciplinat.
3. supus, docil, influenţabil, coruptibil; ~to flattery care nu rezistă linguşirilor.
amenableness [-nis] s. v. a m e n a b i l i t y .
amen corner ['ai'men 'ko:nar] s. 1. colţul credincioşilor fervenţi (în biserică). 2. colţ
(pentru discuţii politice confidenţiale).
amend [a'mend] vb. A. tr. 1. a îmbunătăţi, a reforma, a îndrepta, a ameliora, a amenda.
2. a amenda, a modifica, a aduce îndreptări (unei legi, unui proiect etc.). B. intr. a se
îmbunătăţi, a se reforma, a se îndrepta.
amendable [-abl] adj. amendabil, care poate Fi îmbunătăţit, îndreptat, ameliorat,
modificat, schimbat.
amendatory [a'mciKbtari] adj. corectiv, care aduce o amendare, un amendament.
amendment [a'mendmant] s. 1. îmbunătăţire, ameliorare, îndreptare (a unor neajun­
suri); eliberare (de vicii etc.). 2. amendament, modificare (a unui proiect, a unei rezoluţii,
a unei legi); an ~ to the Constitution un amendament al Constituţiei; articles of ~articole
prin care se propune un amendament; wrecking ~ amendament adus unui proiect de lege
prin care se urmăreşte respingerea lui. 3. ameliorare, îmbunătăţire (a stării unui bolnav).
amends [a'mendz] s. pl. (folosit ca sg.) compensaţie, despăgubire; (jig.) reparaţie;
to make ~ for a compensa, a despăgubi; (fig.) a repara.
amenity^3'mi:niti,-'mcn-] s. 1. farmec, graţie; politeţe, curtenie; afabilitate; blândeţe,
amenitate. 2. pl. farmec, desfătare, plăceri; amenities of home life farmecul vieţii de
familie.
amenorrh(o)ea [aimenou'ri:^] ş. (med.) amenorec.
ament1 [a'mcnt] s. (bot.) ament, mâţişor.
anient2 ['ciment, -mant] s. (med.) debil mental.
amentaceous [lamian'teijbs] adj. (bot.) 1. amentaceu, de forma amcntului. 2. cu mâţişori.
amentia [a'men/ia] ş. (wed.) debilitate mintală.
amentiferous [.asman'tifaras] adj. (bot.) amentifer, iulifer, purtător de amenţi.
amentiform [a'mentifoim] adj. (bot.) în formă de mâţişor / ament.
amentum [s'mentam], pl. amenta [a'menta] s. v. a n i e n t ,
amerce [a'mais] vb. tr. 1. a amenda, a da o amendă (cuiva). 2. (with) a pedepsi (cu).
amercement [-nisnt] s. 1. amendare. 2. amendă (bănească). 3. pedeapsă (uşoară).
American [s'mcrikan] I. adj. american, americănesc. II. s. 1. american (mai ales cetăţean
al S.U.A.). 2. (lingv.) engleza americană.
Americana [a»meri'ka?n9, -'ka;-, -'kei-] s. 1. (folosit ca pl.) materiale documentare
referitoare Ia America. 2. (folosit ca sg.) colecţie de material documentar referitor la
America.
American aloe [a'mcri'kan 'zelou] s. (bot.) aloe american (Agave americana).
American cedar [~ 'si:dar] s. (bot.) cedru-alb (Cedrus).
American elm [~ 'elm] s. (bot.) ulm-alb (Ulntus americana).
American English [~ 'ingli/] ş. (lingv.) engleza americană.
American football [~ Tutb:>:l] s. (sport) rugbi / fotbal american (joc mult mai dur decât
rugbiul european).
Americanism [a'merikanizm] s. americanism.
Americanist [a'merikanist] s. 1. americanist. 2. (amer.) persoană care studiază limba
sau obiceiurile populaţiilor amerindiene.
Americanization [aiincrikanai'zei/sn] s. americanizare.
Americanize [a'merikanaiz] vb. A. tr. a americaniza. B. intr. 1. a folosi americanisme.
2. a se americaniza.
American plan [a'merikan plcen] s. (amer.) (la hotel) sistem de plată a unei sume fixe
pentru casă şi masă.
American red bellflower [~ 'red 'belflaua1"] s. (bot.) zorea (Ipomoea quamoelit).
American Revolution [~ -reva'iju:/2n] s. the — războiul de independenţă (purtat de
coloniile americane împotriva Marii Britanii, 1775-1783).
American Spanish [~ 'spami/] s. (lingv.) spaniola americană.
ammunition wagon
americium [lasma'ri/iam] s. (chim.) americiu.
Amerind [asuprind] s. indian sau eschimos american.
Amerindian [rsema'rindian] (geogr., lingv.) I. adj. amerindian. II. s. 1. amerindian,
indian din America. 2. (limbă) amerindiană.
ameristic [.sma'ristik. -cinic-] adj. (bot.) 1. ameristic. 2. nesegmentat.
amethyst ['aemiBist] s. (mineral.) ametist.
amethystine [laemi'Oistain] adj. de ametist, de culoarea ametistului.
ametropia [-asmi'troupia] s. (med.) ametropic.
Amharic [a:m'ho:rik, ann'ha>] s. (lingv.) (limba) amharică.
amiability i-eimja'biliti] s. 1. amabilitate, bunăvoinţă, politeţe, curtenie. 2. pl. cuvinte
amabile, amabilităţi. 3. farmec, graţie; nuri.
amiable l'eimjabl] adj. 1. amabil, binevoitor, prietenos, politicos, curtenitor. 2. bun
la suflet, blajin, blând. 3. (despre locuri) fermecător, încântător, adorabil.
amiableness [-nis] s. v. a m i a b i l i t y (1).
amianthus [<smi'£en8as] s. (mineral.) amiantă.
amicability [ismika'biliti] s. prietenie, sentimente amicale.
amicable ['asmikabl] adj. prietenesc, amical; paşnic.
amicableness [-nis] s. v. a m i c a b i l i t y .
amicably [-i] adv. prietenos, amical; paşnic.
amid [a'mid] prep. în mijlocul (cu gen.), printre, între (exclude însă apartenenţa;
compară cu a m o n g); ~ foes printre duşmani.
amidase ['asmidcis] s. (biochimie) amidază.
amidate ['Eemidcit] vb. tr. (chim.) a transforma în amidă.
amid(e) ['asmaid, -mid] s. (chim.) amidă.
amidin ['smidin] ş. (chim.) amidină.
amidol ['asmidsl] s. (/o/.) amidol.
amidopyrine [o.miidou'pai^rin, isemi-] s. (farm.) amidopirină.
amidship(s) [a'mid/ips] adv. (mar.) travers, perpendicular; helm ~! cârma drept la
mijloc! la zero!
amidst [a'midst] prep- v. a m i d .
amildar ['a3ni3ldu:r) s. (anglo-indian) inspector financiar; agent Fiscal.
amimia [ei'mimja, -mia] s. (med.) amimie.
amination [lasmi'nci/pn] s. (chim.) aminarc.
amin(e) [a'mi:n, 'a^min] s. (chim.) amină.
aminoacid [a'mimou'ssid] s. (chim.) aminoacid.
aminobenzene [a.mimou'benzim, -ben'zim, -a?minou-] s. (chim.) aminobenzen,
anilină.
aminoform [3'mi(;)no«fo:m] s. (chim.) hexamctilentctramină; urotropină; metenamină.
aminoplast [a'minoupltKst, -a?st] s. (chim.) aminoplast.
amir [a'mia1", asmia1"] s. v. a m e e r .
amiss [s'mis] adj. pred., adv. 1. rău, prost, greşit; incorect; to do / to deal ~ a greşi,
a proceda greşit, incorect; not ~ nu prea rău, destul de bine; (fam.) she is not ~ nu arată
rău, c drăguţă, are pe vino-ncoa(cc); it would not be ~ for you to go nu ţi-ar strica să
te duci; to take ~ a lua.în nume de rău, a interpreta greşit; if you do ever so little ~ dacă
faci cea mai mică greşeală, dacă nu procedezi cu cea mai mare grijă, cu cea mai mare
atenţie; there is something ~ with him c ceva (în neregulă) cu el; are (el) ceva; all went
~ toate au mers / au ieşit anapoda / pe dos.
amitate ['asniiteit] s. (antropologie) relaţii sociale strânse între mătuşă şi nepoată.
amitosis [lasmi'tousis] s. (biol.) amitoză.
amity ['aemiti] s. prietenie, amiciţie, relaţii prieteneşti; treaty of ~ tratat de amiciţie.
ammeter ['a2iiiimi:tar] s. (electr.) ampermetru.
ammo feemou] s. (mil. fam.) muniţie.
ammonal I'asmanal] s. (chim.) amonal (exploziv).
ammonia [a'mounja] s. (chim.) 1. amoniac. 2. (şi liquid ~) (fam.) soluţie apoasă de
amoniac, hidroxid de amoniu.
ammoniac [a'mounjaîk] adj. (chim.) de amoniu, amoniacal.
ammoniacal [tasmo'naiakal] adj. (chim.) amoniacal.
ammonia water [a'mounja rwo:tar] s. (chim.) apă amoniacală.
ammonify [a'moniiăi, a'mou-] vb. A. tr. 1. a trata eu amoniac. 2. a transforma în amoniac
sau compuşi amoniacali. B. intr. 1. a se transforma în amoniac. 2. a conţine sau a produce
amoniac.
ammonite1 ['asmanait] s. 1. (chim.) amonit (exploziv). 2. îngrăşământ chimic (pe bază
de azotat de amoniu).
ammonite2 s. (jxdeont.) amonit.
Ammonite s. (ist. antică) locuitor al Ammonului, amonit.
ammonium |a'mounjam] s. (chim.) amoniu.
ammonium carbonate [~ iku:b5nit] s. (chim.) carbonat de amoniu.
ammonium chloride [~ ikb:raid] s. (chim.) clorură de amoniu, ţipirig.
ammonium sulphate [~ .solicit] s. (chim.) sulfat de amoniu.
ammonium sulphide [~ iSAlfaid] s. (chim.) sulfura de amoniu.
ammophilous [a'moFitas] adj. (biol.) care trăieşte sau se dezvoltă în nisip.
ammunition [-îemju'ni/an] I. s. muniţii. II. vb. tr. a aproviziona cu muniţii.
ammunition belt [~ belt] s. (mil.) cartuşieră.
ammunition boots [~ bu:ts] s. pl. (mii.) cizme date de stat; efecte (numai încălţăminte).
ammunition box [~ boks] s. (mil.) 1. ladă cu cartuşe. 2. cutie pentru banda de la
mitralieră. 3. nişă, firidă pentru muniţii (în tranşee).
ammunition factory [~ .fasktpri] s. fabrică de muniţii; fabrică de praf de puşcă.
ammunition hoist [~ rnist] s. (mar.) elevator pentru muniţii.
ammunition leg [~ leg] s. (fa/n.) proteză, picior de lemn.
ammunition wagon [~ .wsgan] s. (mii.) cheson.
amnesia
amnesia [sem'niizis, amer. asrn'ni^ia] s. (med.) amnezie, pierderea memoriei.
amnesiac [Eem'ni:ziaek, -31-] I. adj. (med.) amnezic, suferind de amnezic. II. s. amnezic.
amnesty ['as'mncsti] I. s. 1. omisiune intenţionată / voită, trecere cu vederea; conivenţă.
2. amnistie. II. vb. tr. a amnistia.
amnion ['amnion, -on], pl. şi amnions [-auz] şi anuria [-his] s. (anat., zaol.) amnios.
amniota [lasmni'outs] ş. pl. (zoo!.) amniote.
amniotic [isemni'otik] adj. (anat., zool.) amniotic.
amoeba fo'mkbsj, pl. amoebae [a'miibi] şi amoebas [a'mkbaz] s. (zool.) amibă.
amoebaean [.aîmi'bhan] adj. (prozodie) care se completează reciproc, care sunt în relaţie
(precum replicile unui dialog în versuri).
amoebic [o'mi:bikl, adj. 1. amibic, de amibă; ca o amibă. 2. (despre unele boli) provocat
de amibă.
amoeboid [o'mhtoid] adj. (biol.) 1. amiboid. 2. înrudit cu amiba.
amok [a'mok şi 'ci:mou pronunţia malaeză] adj., adv. v. a m u c k .
among(st) [s'nurjCst)] prep. 1. printre, între, în mijlocul (cu gen.), în sânul (cu gen.),
dintre, din (arată de obicei apartenenţa, compară cu am i d ); ~ friends printre prieteni,
între prieteni; they quarrelled ~ themselves s-au certat (între ei); one ~ a thousand
unul dintr-o mie. 2. Ia; în epoca; ~ the ancient Greeks la vechii greci.
amontillado [3inwnti'Ia:dou] s. vin de Xeres demisec.
amoral [as'moral] adj. amoral.
amorality [icimo'raelitî] s. amoralitate.
amorist ['amiarist] s. 1. amorez, cavaler. 2. persoană care scrie despre iubire.
amorous ['aemoros] adj. 1. amoros, erotic; senzual; ~ verse poezie erotică. 2. ~ of
îndrăgostit de, amorezat de. 3. care se îndrăgosteşte uşor, iubeţ, iubăreţ.
amorousness [-nis] s. fire amoroasă, caracter amoros; îndrăgostire, amorezate;
sentimentalism; senzualitate, senzualism.
amorphism [o'niDrfizsm] s. amorfism. lipsă de fomiă.
amorphous [a'moilbs] adj. 1. (chim.) amorf, necristalizat. 2. (fig.) amorf, fără formă.
amort [a'mo:t] adj. mort, fără viaţa, neînsufleţit.
amortizable [o'moitizsbl] adj. (ec.) amortizabil.
amortization [s'moiti'zei/an] s. (ec.) amortizare, amortisment, stingere a unei datorii.
amortize .[o'mortaiz şi 3'mo:tiz] vb. ţr. 1. (ec.) a amortiza, a stinge (datorii). 2. a trece
(averea) pe seama bisericii sau a statului.
amortizement [a'mxtizmant] s.v. a m o r t i z a t i o n .
amotion [a'mou/an] s. (rar) înlăturare, îndepărtare, eliminare.
amount [o'maunt] I. s. 1. sumă, total; what is the ~ of this? cât face (în total)?; (up)
to the ~ of până la concurenţa sumei de. 2. cantitate; a large ~ of work multă muncă;
(fam.) any ~ of o grămadă de, o groază de. 3. (fig.) semnificaţie, sens, importanţă,
însemnătate, valoare; the ~ of the testimony is this acesta este sensul depoziţiei; this
fact is of little ~ acest fapt este de mică însemnătate, este nesemnificativ. II. vb. intr.
to ~ to a) a atinge, a ajunge la, a se ridica Ia, a echivala cu, a fi egal cu; the bill ~s to
£ 40 socoteala se ridică Ia patruzeci de lire, b) (fig.) a fi egal cu, a echivala cu, a fi tot
una cu; this ~s to a refusal aceasta echivalează eu un refuz; to ~ to very little sau not
to ~ to much a avea puţină importanţă; what, after all, does it ~ to? la urma urmei, ce
înseamnă asta? la ce se reduce asta?; (amer.) it does not ~ to a row / hill of beans /
pins nu face nici cât o ceapă degerată; e o nimica toată; (fam.) he will never ~ to much
n-o să facă niciodată nici o brânză, n-o să se.aleagă nimic de capul lui.
amour [s'muo1"] ş. aventură amoroasă; intrigă amoroasă; legătură de dragoste.
amour-propre ['amiuo'propr. 'amiuo'propa1" si pronunţia franceză] s. (fig.) dragoste
de sine; amor-propriu; respect de sine.
amp [aemp] s. (fam.) prese, de la a m p l i f i e r .
ampelography [laempi'bgrafi] s. (hort.) ampclografie.
amperage [asm'pisria^, -'peoi] s. (electr.) amperaj, intensitate a curentului.
ampere [sem'p£3r şi pronunţia franceză] s. (electr.) amper.
ampere-hour [~ausr] s. (electr.) amperoră.
ampere-turn [~t3:n] s. (electr.) amper-spiră.
' ampero-meter [.sempa'romita1"] s. (electr.) ampermetru.
ampersand ['aimposamd] s. 1. semnul &. 2. (fam.) şezut.
amphetamine [sem'fetemiOn] s. (farm.) amfetamina, benzedrină.
amphiarthrosis [taemfia:'Grousis], pl. amphiarthroses [-si:z] s. (med.) amfiartroză,
articulaţie semimobilă.
amphibia [ami'fibb] s. pi. (zool.) amfibii.
amphibian [asni'fîbian] I. s. 1. (zool.) amfibiu. 2. (av.) avion-amfibiu. 3. (vehicul)
amfibiu. II. adj. 1. amfibiu. 2. (fig.) amfibiu, care are o natură dublă.
amphibian tank [~ 'tzenk] s. (mil.) tanc amfibiu.
amphibious [aem'fibiasl adj. 1. amfibiu. 2. (mii.) de debarcare.
amphibious operation [~ apo'rei/sn] s. (mil.) operaţie de debarcare (combinată).
amphibious tank [~ 'tserjk] s. (mii.) v. a m p h i b i a n t a n k .
• amphibole ['semfiboul] ş. (mineral.) amfibol.
amphibolic [laemiTbolik] adj. 1. amfibologie, echivoc, ambiguu, cu dublu înţeles.
2. nesigur, incert, fluctuant.
amphibolite [sem'fibolait] s. (mineral.) amfibolit.
amphibolization ['asmfi.bnlai'zei/an] s. (mineral.) amfibolizare.
amphibology [.aemfi'b:>bd3i] s. amfibologie, construcţie, expresie cu două înţelesuri,
expresie ambiguă,
amphiboly [asm'fibali] s. (livresc) amfibolic, amfibologie, exprimare ambiguă.
amphibrach ['semfibrsekj s. (prozodie) amfibrah.
amphimacer [sem'fimasa1"] s. (prozodie) amfimacru.
amphimixis [-aemfi'miksis],/?/. amphimixes [-si:z] s. (biol.) amfimixie.
amphioxus [lEemfi'aksds] s. (iht.) amfiox (Branchiostoma lanceolaium).
30
amphipod ['asmfi.pad] adj., s. (zool.) amfipod.
amphitheatre ['aemfi'Oiata'] ş. amfiteatru.
amphitheatred [ipemfi'Oistad] adj. construit în formă de amfiteatru.
amphora ['amifaraj, pl. amphorae ['semfsri] şi amphoras ['semfdraz] s. (grec.) amforă.
amphoral ['seinferdl] adj. asemănător cu o amforă, în formă de amforă.
amphoteric [lEemlVterik] adj. (chim.) amfoter.
ample ['aempl] adj. 1. destul, îndestulător, suficient, de ajuns. 2. cuprinzător, amplu,
bogat; copios, abundent. 3. întins, vast, încăpător, spaţios, larg.
amplectant [sm'plektont] adj. (bot.) amplectent, care înconjoară tulpina.
ampleness ['smplnis] s. 1. întindere, mărime, vastitate; amploare. 2. bogăţie, abundenţă.
amplidyne ['seinplidain] s. (electr.) amplidină.
amplification [lEemplifi'kei/sn] s. 1. amplificare, mărire, lărgire, extensi(un)c, extin­
dere, întindere; dezvoltare; adăugire; the subject requires ~ acest subiect necesită o tratare
mai amplă. 2. răspândire (a unei idei, expresii etc.). 3. exagerare. 4. (radio, electr.) ampli­
ficare, intensificare. 5. (lingv., ret.) amplificare.
amplification factor [~ Tsekta1"] s. coeficient de amplificare; factor de amplificare.
amplifier ['aempliiaiar] s. 1. persoană care măreşte etc. (v. a m p 1 i f y). 2. (radio, electr.)
amplificator. 3. (opt.) lentila dinapoia obiectivului microscopului.
amplify ['aemplifai] vb. A. tr. 1. a amplifica, a mări, a lărgi, a extinde, a întinde. 2. a da
proporţii (mai mari) (cu dat.), a da amploare (cu dat.); a exagera. 3. a răspândi, a difuza.
4. (radio) a amplifica, a intensifica. B. intr. 1. a se amplifica, a se mări, a se lărgi, a se
întinde, a se extinde; a lua proporţii (mai mari). 2. a vorbi pe larg; a se întinde (la vorbă).
3, a exagera, a înflori.
amplitude ['seniplitju:dj s. 1. (fiz., astron., electr.) amplitudine. 2. bogăţie, belşug,
abundenţă, amploare; măreţie, splendoare. 3. lărgime, extindere; orizont larg (de idei).
4. deplinătate. 5. rază de acţiune, influenţa largă.
amply ['sempli] adv. amplu, pe larg etc. (v. a m p 1 e).
ampoule ['sempml, sem'pu:l] s. fiolă, sticluţă.
ampul ['amip,\lj s. v. a m p o u l e .
ampule ['sempjuilj s.v. a m p o u l e .
ampulla [seni'pAlo] s. v, a m p o u l e .
ampullaceous [lasmpju'lei/as] adj. ca o fiola, în formă de fiolă.
amputate ['asmpjuteitj vb. tr. a trunchia, a tăia; (şi med.) a amputa.
amputee famipju'ti:] s. (amer.) persoană amputată.
amputation [isenipju'teifrn] ş. 1. trunchiere, tăiere; (med.) amputare, amputaţie. 2. (fig.)
amputare; eliminare, înlăturare; ~ of expressions eliminare de expresii.
amsel ['acmzsl] s. (omit.) mierlă (Turdus merula).
amtrac(k) ['femtrsek] s. (amer.) (vehicul) amfibiu.
amuch [o'nutfl adj., adv. (fam.) v. m u c h .
amuck [a'niAk] I. adj. (at, on, against, with, of) apucat, înnebunit, cuprins de furie,
de mânie ucigaşă (împotriva). II. adv. nebuneşte, ca un nebun, ca un apucat; to run ~
a fi cuprins de amoc / de furie ucigaşă. III. s. amoc, atac de furie, criză de furie ucigaşă.
amulet ['cemjulit, -let] s. amuletă,-talisman.
amurca [s'msikg] s. sedimentul uleiului de măsline.
Amur cork [remusr'koik] ş. (bot.) arbore de plută de Amur. (Phellodendron amurense).
amuse [a'mjuiz] vb. A. tr. 1. a distra, a amuza; a desfăta, a face să petreacă sau să
râdă; you ~ me mă faci să râd. 2. (înv.) a amăgi, a înşela. 3. (înv.) a distrage atenţia
(inamicului etc.). B. rejl. a se distra, a se amuza, a se desfăta, a petrece, a face haz.
amusement [s'mjuizmant] s. amuzament, distracţie, petrecere, desfătare; for ~ de
plăcere.
amusement monger [~ 'mAggor] s. căutător de plăceri.
amusement park [~ pa:k] s. parc de distracţii.
amusement tax [~ 'taeks] s. taxă pe distracţii.
amuser [o'mju;zor] s. persoană care înveseleşte societatea etc.
amusia [a'mjmzia, -şp] s. (med.) amuzie.
amusing [o'mju:zin] adj. distractiv, amuzant; nostim; de râs, hazliu.
amusingly [-li] adv. hazliu, cu haz.
amusive [o'mju:ziv] adj. v. a m u s i n g .
a-mutter [a'niAter] adv. (rar) murmurând, bombănind.
amygdala [a'migdob],pl. amigdalae [iii] s. 1. (bot.) migdală. 2. (anat.) amigdală.
• amygdalate [s'migdaleit] adj. 1. migdalat, ca migdala. 2. (făcut) din sau cu migdale.
amygdalin [o'migdolin] s. (chim.) amigdalină.
amygdaloid [a'migdoibid] s. (geol.) rocă amigdaloidă.
amyl ['amiil, 'eimil] s. (chim.) amil.
amylaceous [.Eemi'lei/as] adj. amilaceu, care conţine amidon.
amyl alcohol [~ 'aslkshol] s. (chim.) alcool amilic.
amylamine [rsemi'lsmin] ş. (chim.) amilamină.
amylase [.amii.lcis] s. (chim.) amilază.
amylate ['aemilcit] s. (chim.) amilat.
amylene L'aemilim] s. (chim.) amilenă.
amylic [o'milik] adj. (chim.) amilic.
amylin famiilin] s. (chim.) dextrină.
amyloid ['aemiloid] (chim.) I. adj. amiloid(al), amidonos. II. s. amiloid, amidon
dextrinizat.
amyloidosis [iscmiloi'dousis],/?/. amyloidoses [-si:z] ş. (med.) amiloidoză.
amylolysis ['amii'blisis] s. (chim.) amiloliză.
amylometer [i2emi'bmitor] s. (tehn.) amilometru, amilograf.
amylopectin ['aemilou'pektin] ş. (chim.) amilopectină.
amyloplast ['asmilouplasst] s. (bot.) amiloplast.
amylose ['temilousj s. (chim.) amiloză.
31
amylphenol ['aemilTimol, 'eim-] s. (chim.) amilfenol.
amylum ['sinilam] s. (chim.) amidon.
amyotrophy [.euai'otrafi, aenii-] s. (med.) amiotrofic, atrofie musculară.
amyxorrh(o)ea [eiimikss'rb] s. (tried.) amixie.
an1 [aenforma tare; on, n forme slabe] art. nehot. un; o; se foloseşte înaintea cuvintelor
care încep cu o vocală sau h mut (v. a2).
an2 [asn] coti/. 1. (înv.) dacă. 2. (dial, şi în Sltakespeare) v. and I 15-17.
ana1 ['ama, 'aana] s. 1. culegere de snoave / anecdote; culegere de amintiri, zicale, citate
etc. (memorabile). 2.pl. anecdote sau povestiri despre o persoană.
ana2 ['asna] adv. (despre componenţii unei reţete) în cantitate egală.
anabaptism [-asns'baeptizsm] s. anabaptism.
anabaptist [.aîno'baptist] s. anabaptist.
anabaptize [.tens'baîptaiz] vb. tr. a boteza din nou, a da alt nume (cuiva).
anabasis [a'nsbasis^p/. anabases [isi:z] s. expediţie militară.
anabatic [-aîna'bEetik] adj. (meteor.) anabatic; (despre curent) ascendent.
anabiosis [.asnobai'ousis] s. (med.) anabioză.
anabiotic basnabai'Dtik] adj. (med.) anabiotic.
anabole [a'nasbali] s. (med.) vomitare; vărsătură.
anabolism [s'nasbalizpm] s. (med.) anabolism.
anabranch ['aansbrumtfl s. (hidr.) braţ de râu, verigă.
anacamptics [tsns'kasmptiks] s. pi. (folosit ca sg.) (f\z.) catoptrica.
anacanthous [.Eens'kîenBas] adj. (bot.) care nu are spini sau ţepi.
anachoret [s'nzekarit,-ret] s. v. a n c h o r e t .
anachronic [.Eena'knmik] adj. anacronic.
anachronical [lEena'kronikal] adj. (rar) anacronic.
anachronism [s'naekrsnizam] s. anacronism.
anachronist [o'naskranist] s. persoană care săvârşeşte anacronisme.
anachronistic(al) [a'najkrsnistikfal)] adj. anacronic; care conţine un anacronism.
anachronize [a'neekronaiz] vb. tr. (înv.) a face un anacronism din; a prezenta anacronic.
anachronous [a'naskranss] adj. (înv.) v. a n a c h r o n i s t i c ( a l ) .
anachronously [iii] adv. anacronic.
anaclastics [isna'klaestiks] s. pi. (folosit ca sg.) (fiz.) dioptrică.
anacoluthon [<a3n3k9'lu:8on],pl. anacqlutha [i0a] s. (gram.) anacolut.
anaconda [lasns'konda] s. (zool.) 1. piton rcticulat (Python reticulatus). 2. anaconda,
boa de apă (Eunectes murinus). 3. joc de cărţi asemănător cu pocherul.
anacreontic [a^naekri'ontik] I. adf 1. (lit.) anacreontic. 2. (jig.) uşor, frivol. II. s. (Ut.)
poezie anacreontică, poezie de dragoste.
anacrotism [a'naakratizam] s. (med.) anacrotism.
anacrusis [lasna'kruisis] s. (metr.) anacruză.
anadem ['jenasem] s. (poetic) cunună de flori.
anadenia baena'dimja, -nb] s. (med.) 1. insuficienţă glandulară. 2. absenţa glandelor.
anadiplosis basnodi'plousis] s. (ret.) anadiploză.
anaemia [a'nimija, x'n-\ v. (med.) anemie; slăbiciune.
anaemial [s'niimjsl, as'n-] adj. v. a n a e m i c .
anaemic [a'nimiik, as'n-] adj. anemic.
anaerobe [asn'eiaroub] s. (jîziol.) anaerob.
anaerobic [aîTncia'robik, -'roub-] adj. (fiziol.) anaerob.
anaerobium [aenieia'roubbm].pi. anaerobia [ibis] s. v. a n a e r o b e .
anaesthesia ['32ni(:)s'0i:zj3, -3*3] s. (med.) anestezie.
anaesthesiant [»a;nis'8i:zjont] adj. v. a n a e s t h e t i c (I).
anaesthesiology fasnis-Giizi'oI^i] ş. (med.) ancstcziologie.
anaesthetic ['a?ni(:)s'0etik] (med.) I. adj. anestezic. II. s. anestezic, substanţă anestezică.
anaesthetize [a?'ni:s9itaiz, 3'ni;s99t-J vb. tr. (med.) a anestezia; a amorţi.
anagenesis [ta?no'd3enisis] s. (med.) anageneză, regenerarea ţesuturilor.
anaglyph ['fenaglii] s. 1. anaglif, basorelief (pe vase); scriere secretă a preoţilor egipteni.
2. (opt.) anaglif.
anaglyphic(al) [liena'glifiktal)] adj. (opt., fotogrammetrie) anaglific.
anaglyphies [isns'glifiks] s.pl. (folosit ca sg.) procedeul anaglifelor.
anaglyphy [s'naegiifi] s.v. a n a g l y p h i e s .
anaglyptics famo'gliptiks] s. pl. (folosit ca sg.) v. a n a g l y p h i e s .
anagoge [iffina'goiK^i,'—] ş. (filoz., ret.) anagogie.
anagogic ['32n3'gDd3ik] I. adj. anagogie, mistic. II. s. pi. anagogie, interpretarea mistică
a Bibliei.
anagram ['snagrasm] s. anagramă.
anagrammatic(al) [lasnsgrp'maHiktal)] adj. anagramatic.
anagrammatist [-asns'grsematist] s. anagramatist.
anagrammatize [isns'grxmataiz] vb. intr. a face anagrame.
anal ['einsl] adj. (anat.) anal.
analcime [as'nslsim, -saim] s. (mineral.) analcim.
analcite [asn'aalsait,' ] s. (mineral.) analcit.
analecta l-amaiekts] s. pl. v. a n a l e c t s .
analectic [.a^ns'lektik] adj. analectic, privitor la analecte.
analects ['cenalckts] s. pl. analecte; antologie, crestomaţie.
analemma [^na'lcms] s. 1. (mat.) analcrnă, proiectare ortografică a globului pe suprafaţa
meridianului. 2. (astron.) astrolab.
analepsia [-aeno'lepsb] s. (med.) analepsie, întremare, restabilire, întărire (după boală).
analepsis [-asna'Iepsis] s.v. a n a l e p s i a .
analepsy [isenaicpsi] ş. v. a n a l e p s i a .
analeptic [.fensieptik] adj. (med.) analeptic, întăritor.
analgesia [ia3na?l'd3i:si3, -i:zia] s. (med.) analgezic.
anatase
analgesic [ia2na?l'd3csik, -'d3i:sik] adj. s. (med.) analgezic.
analog ['aenabg] s. v. a n a l o g u e .
analogic(al) E'£en3'bd3ik(3l)] adj. 1. analogic, întemeiat pe analogie. 2. figurat;
metonimic.
analogically [isena'bdsikali] adv. în mod analog, asemănător; prin analogie.
analogism [3'nsebd3izpm] s. analogism.
analogist [3'nasbd3ist] s. persoană care foloseşte analogia; persoană care se ocupă de
analogii.
analogize [3'nzebd3aiz] vb. A. ir. a explica prin analogie. B. intr. to ~ with a fi analog
cu; a fi în armonie cu.
analogous [a'iKebgas] adj. (to) analog (cu); asemănător (cu), similar (cu), asemenea
(cu dat.), înrudit (eu).
analogue ['asnabg] s. 1. expresie analogă. 2. (tehn.) analog.
analogy ['3naebd3i] s. (to, with, between) analogie; asemănare, potrivire (eu; între);
on the ~ of prin analogie eu; to have / to bear ~ with a semăna eu, a fi analog cu.
analphabet [an'aslfabit, asn-] s. (rar) analfabet.
analphabete [asn'aslfsibiit] s, (rar) analfabet.
analphabetic(al) [asn'aslfaibetiktpl)] adj. (de) analfabet.
analphabetism [asn'aslfabctizam] s. analfabetism.
analysable ['aînalaizsblj adj. analizabil.
analysand [a'nEelisaend, -zasnd] s. (psih.) persoană supusă psihanalizei.
analysation [-asnslai'zeijan] ş. analizare.
analyse ['fenalaiz] vb. tr. 1. a analiza, a cerceta (amănunţit). 2. (chim., gram.) a analiza,
a descompune; a face analiza (cu gen.).
analyser ['snalaiza'] s. 1. analizator. 2. (tehn.) analizor.
analysis [s'naebsis, -lis-], pl. analyses [3'na;Iisi:z] s. 1. analiză; (chim. fiz.)
descompunere, analiză. 2. analiză; cercetare; studiu; in the last / final ~ în ultimă analiză;
(gram.) sentence ~ analiză sintactica. 3. psihanaliză; diagnoză şi tratament prin psihanaliză.
4. (mat.) analiză; matematică superioară.
analysis situs [-* isaitas] s. (mat.) topologie.
analyst ['annalist] ş. 1. analist; cercetător. 2. laborant (chimist). 3. (pol.) analist. 4. (amer.
psih.) specialist în psihanaliza,
analytic(al) [isens'litikţal)] adj. analitic.
analytically [psens'litikoli] adv. analitic; prin analiză.
analytic geometry [tEena'litik d3i'omitri] s. (mat.) geometrie analitică.
analytics [.asna'litiks] s. pl. (folosit ca sg.) analitică.
analyze etc. v. a n a l y s e etc.
Anamese [.aena'mirz, J mi:s] adj., s.v. A n n a m e s e .
anamesite basnasm'isait] s. (mineral.) anamczit, bazalt microgranulos.
anamnesis [a'nami'niisis] s. 1. amintire, reminiscenţă. 2. (med.) anamneză.
anamorphic [i2en9'ni3;fik] adj. (fiz., geol. etc.) anamorfic. caracterizat prin anamorfism.
anamorphism [asin3'mo:fizpm] s. (zool., bot., geol.) anamorfism.
anamorphosis [izena'moifasis] s. 1. anamorfoză, imagine diformă / grotescă a unui
obiect. 2. (bot.) anamorfoză, dezvoltare anormală.
ananas [s'namss, amer. 3'nsnas] s. (bot.) ananas (Ananas sativus).
anandrous [an'asndras, asn-] adj. (bot.) anandru, fără staminc.
anapaest ['aenapKst, 'zenapest] s. (metr.) anapest.
anaphase faenafeiz] s. (biol.) anafază.
anaphora [a'naafora] s. (ret.) anaforă.
anaphoresis ['aîno'forisis] s. (chim.) anaforeză.
anaphoric fasna'forik] adj. (gram.) anaforic.
anaphrodisiac [isenfefrou'diziask, -fra'd-] s. (med.) anafrodisiac.
anaphylaxis [lasnsfi'lasksis, -foi-] s. (med.) anafilaxie.
anaplasmosis [.zenaplasz'mousis] s. (vet.) anaplasmoză.
anaplastic [lasna'plaestik] adj. 1. (med.) anaplastic. 2. (biol.) care suferă de anaplazie.
anaplasty ['eenaploisti, amer. 'sensplassti] s. (med.) anaplastic, autoplastic
anapnograph [a'nzepnagrarf, -nou-, amer. -gra;fj s. (med.) anapnograf, spirornetru
perfecţionat.
anapodictic [isenrepa'diktik, -pou'd-] adj. (log.) anapodictic.
anaptotic [-Eenap'totik] adj. (lingv.) care tinde să devină neflexionar.
anaptyxis [ia3nap'tiksis],pl. anaptyxes [-si;z] s. (fon.) anaptixă.
anarak ['a:n3.ra:k] s. (sport) hanorac.
anarch ['a3na:k] s. v. a n a r c h i s t .
anarchial [a?'na:ki3l, a'n-] adj. v. a n a r c h ic ( a l ) .
anarchic(al) [as'na:kik(9l), a'n-] adj. anarhic.
anarchically [as'ntKkikali] adv. anarhic.
anarchism ['aenakizsm] s. anarhie.
anarchist ['aenakist] s. anarhist.
anarchistic fasna'kistik] adj. anarhist.
anarchize ['eenakaiz] vb. tr. a aduce în stare de anarhie.
anarchy ['eenokij s. 1. anarhie. 2. (fig.) anarhie, dezordine, tulburare (mai ales mintală).
anarthria [s'na:0rb, as'n-] s. (med.) anartrie.
anas feinas] s. (ornit.) raţă (Anas).
anasarca [,îcn3'sa:ka] s. (biol.) anasarca, anasarhic, hidropizie generalizată.
anastigrnat [se'nEestigirnast] s. (jiz.) (obiectiv) anastigrnat.
anastigrnatic [rasnaîstig'maîtik] adj. (jiz.) anastigmatic.
anastomosis [isenasta'mousis, 33na;s-],pl. anastomoses [isenssts'mousiiz] s. (anat., biol.)
anastomoză.
anastrophe [a'nasstrafi] s. (lingv.) anastrofă; inversiune.
anatase fasnatcis] s. (mineral.) anatas.
anathema 32

anathema [s'naeGimo, -03mo] s. 1. (bis.) anatemă, afurisenie. 2. blestem. 3. persoană anchylosis [lajrjkai'lousis, amer.-.asrjki'lousis] s. 1. (med. anat.) anchiloză; înţepenire
anatemizată. 4. persoană detestată; obiect detestat. (a unei încheieturi). 2. (fig.) tâmpire, prostire.
anathematic(al) [sinasOs'mstikCsl)] adj. detestabil, dezgustător; care trezeşte ură. ancient1 ['einjant] I. adj. 1. vechi, străvechi, bătrânesc, de demult. 2. antic, clasic.
anathematization [s.njeSimatai'zei/n, -ti'z-] s. (bis.) afurisenie; excomunicare. 11. s. 1. bătrân, moş, moşneag, unchiaş; bătrână, babă. 2. autor clasic. 3. the ~s pl. anticii,
anathematize [o'nseOimstaizJ vb. tr. si intr. (bis.) a afurisi, a anatemiza; a blestema. cei din vechime, cei vechi (mai ales grecii şi romanii).
anatine ['ainstain, -tin] adj. 1. (zool.j care face parte din familia Anas. 2. asemănător ancient2 s. (înv.) 1. steag, drapel, stindard, flamură. 2. stegar, port-drapel.
raţei, ca de raţă. ancient history [~ 'histpri] s. istoria antică.
anatomic(al) [.aîno'tomikţol)] adj. anatomic, de anatomie. anciently ['cin/antli] adv. odinioară, altădată; de demult.
anatomically ['amo'tomikoli] adv. anatomic. ancientness ['ein/antnis] s. antichitate, vechime.
anatomical pathology [-asno'tomikal po'(blod3i] s. anatomie patologică. ancientry ['ein/ontri] s. 1. antichitate, vechime. 2. întâietate, precădere în baza vârstei.
anatomist [o'nfetomist] s. 1. anatomist. 2. persoană care face o disecţie. 3. (fig.) analist. ancillary [asn'silori, amer. 'ajnsileri] adj. 1. (to) subordonat (ci< dat.); ajutător, auxiliar,
anatomize [o'naîtemaiz] vb. tr. 1. a face anatomia (c« gen.); a disecă, a face disecţia anex, subsidiar. 2. de serviciu; de slujitor. 3. (tehn.) accesoriu; suplimentar; complementar.
(c« gen.). 2. (fig.) a analiza; a supune unei analize critice. ancle ['aajkl] s. v. a n k l e .
anatomy [o'nanomi] s. 1. (med.) anatomie; disecţie. 2. cadavru pentru disecţie. ancon ['a;rjkon],pl. ancones [a3rjko'ni:z[ s. 1. (anat.) cot. 2. meahdru (de râu). 3. (arhit.)
3. anatomie'fca ştiinţă). 4. structură (anatomică). 5, ()7g.) analiză. 6. trup. 7. (fam., pop.) consolă.
schelet, ţâr; mumie. and [send formă tare; and, on, n, rj forme slabe] I. conj. 1. (folosită copulativ) şi; atât...
anbury ['a;nbori] s. 1. (vet.) umflătură, tumoare. 2. (bot.) hernia / ofilirea verzei. cât şi, precum şi; iar; Tom ~ Jack Tom şi Jack; long ~ thin lung şi slab; here ~ there
r
ancestor ['sensisto , -ses-, -sas-] s. strămoş, străbun; înaintaş (şifig.); to be one's own ici (şi) colo. 2. (copulativ-retoric, pentru a sublinia o enumerare etc.) şi; (adesea nu se
~a-şi fi îndatorat sieşi (pentru toate). traduce); black ~ blue ~red negru, (şi) albastru şi roşu. 3. (adversativ) şi, iar; dar, însă;
ancestor worship [~ 'wo:/ip] s. cultul strămoşilor. totuşi; he promised to come, ~ he didn't a promis că va veni şi / dar nu a venit;
ancestral [asn'sestrol] adj. strămoşesc, străbun; vechi; ereditar. 4. (concluziv) şi, aşa că; de aceea; deci; it's all a joke ~ I don't care nu este decât o
ancestress ['amsistris, -ses-] s. străbună. glumă şi / aşa că nu-mi pasă. 5. (disjunctiv, jur.) sau, ori, fie... fie; for State ~ county
ancestry ['asnsistri, -ses-] s. 1. obârşie, origine, ascendenţă; neam. 2. (fam.) străbuni; purposes în scopuri statale sau districtuale. 6. (exprimând deosebirea sau variaţia) şi;
strămoşi. 3. obârşie / descendenţă nobilă. 4. arbore genealogic. diferiţi, deosebiţi; there are men ~ men sunt oameni şi oameni. 7. (exprimând scopul;
anchor ['a:rjkor] I. s. 1. (mar.) ancoră; to be / to lie / to ride at ~ a fi ancorat; a sta înlocuind particula to a infinitivului, mai ales fam.) şi; ca să, să, pentru a; (uneori nu se
ancorat; to cast ~, to come to (an) ~ a arunca ancora; to drop ~ a fundarisi ancora; to back traduce); go ~ speak to him du-te şi.vorbeşte cu el; try ~ speak to him încearcă să
an ~ a adăuga încă o ancoră pe acelaşi lanţ; let go the ~! funda ancora!; to weigh ~ vorbeşti (sau şi vorbeşte) cu el; (amer.) remember—tell me nu uita să-mi spui. 8. (legând
a) a ridica ancora; b) (fig.) a relua lucrul (întrerupt); the ~ is catted ancora e prinsă de sinonime, pentru a accentua o idee etc.) şi; foarte; cât se poate de etc. etc.; safe ~sound
ceva la fund; the ~ is clear ancora (e) liberă; the ~ comes home a) vasul trage ancora teafăr şi nevătămat; far ~away a) eu mult; b) categorie, hotărât. 9. (legând cuvinte identice,
după sine; b) (fig.) nu merge, merge prost, lucrurile stau prost, nu iese nimic; (fig.) to lay pentru accentuare) şi; (diferite alte traduceri contextuale); for miles ~ miles mile şi mile
an ~to windward a lua toate precauţiunile, a lua toate măsurile de prevedere. 2. (fig.) (întregi), (o distanţă de) multe mile; they talked ~ talked vorbeau întruna, vorbeau şi
ancoră (de salvare), mântuire, nădejde, liman; one's sheet ~principala speranţă, cea mai tot vorbeau (şi nu mai isprăveau). 10. (legând comparative identice) din ce în ce (mai),
mare nădejde (a cuiva). 3. (te/m.) bulon de ancorare. II. vb. A. tr. 1. («Mr.) a ancora (si tot (mai); better ~ better a) din ce în ce mai bun, tot mai bun; b) din ce în ce mai bine,
fig.); to ~ with a spring a împiedica (nava) de a se învârti cu ajutorul unei ancore la tot mai bine. 11. (legatul părţi de vorbire omogene, dar exprimatul un raport de
pupă; (fig.) to ~ one's hope in / on a-şi pune nădejdea în. 2. (telin.) a întări, a fixa, subordonare atributiv sau circumstantial-adverbial; formând „hendiade calitative")
a consolida, a lega. B. intr. 1. (mar.) a ancora, a arunca ancora; a fi ancorat. 2. (fig.) a se (traducerile diferă contextual); sanity ~ reason raţiune sănătoasă; gold ~ cup potir de
statornici, a se linişti. 3. (fig.) to ~ on / upon a) a se opri la; b) a se încrede în, a se aur; (fam.) nice ~ warm, good ~ warm foarte călduros; oferind o căldură plăcută.
bizui pe. 12. fin propoziţii opoziţionale) pe câtă vreme, în timp ce; now he drove in a car,~before
anchorage ['jerjkoridj] s. 1. (mar.) "ancoraj; aruncarea ancorei; ancorare. 2. (mar.) loc he just walked acum se-deplasa cu maşina, în timp ce altădată mergea pe jos.
de ancorare. 3. (mar.) taxă de ancorare. 4. (constr.) cablu de ancorare. 5. fixare, întărire, 13. (consecutiv) astfel că, (astfel) încât; why should we be such hard pedants, ~ magnify
consolidare, îmbinare. 6. (fig.) sprijin, suport, reazim; liman. a few forms? (Emerson) de ce să fim atât de pedanţi încât să preamărim câteva forme?
anchorage duty [~ 'dju:ti] s. (mar.) taxă de ancorare. 14. (rar, concesiv) deşi, cu toate că; religious they will be ~*t be but for the benefit
anchorage ground [~ 'graund] s. (mar.) loc de ancorare. they receive thereby (OED) se poate să fie religioşi, deşi numai pentru foloasele pe care
anchor arms ['a3nkor'u:mz[ s. pl. (mar.) braţele ancorei. Ic pot scoate. 15. (inv., co/uiiţional) dacă; ~ should the empress know (Shakespeare)
anchor bearing ['arrjko'beorirj] s. (mar.) relevment al ancorajului. dacă ar şti împărăteasa. 16. (înv., modal comparativ) ca şi cum, de parcă; I will roar
anchor blade [~ 'bleid] s. (mar.) unghie de ancoră. you ^ t were any nightingale (Shakespeare) o să vă răcnesc de parcă aş fi o privighetoare.
anchor bolt [~ 'boultj s. 1. (ferov.) ancoră. 2. (telih.) bulon de ancorare. 3. (constr.) 17. (expletiv, în producţiile populare) (nu se traduce); King Stephen was ~ a worthy
şurub de fundaţie. peer (reprodus de Shakespeare) regele Stephen era un nobil de toată lauda. II. prep.
anchor cable [~ 'keibl] s. (mar., constr.) cablu de ancorare. 1. (uneori e discutabil dacă este prep. sau conj.) cu; şi; bread ~ butter pâine cu unt;
anchor capstan [~ 'kaspston] s. (mar.) vinci sau cabestan de ancoră; cabestan orizontal. hand ~ glove mână înmănuşată (cf. 1,11). 2. (înv., pentru a exprima măsurători) pe;
anchor crane [~ 'krein] s. (mar.) gruie de ancoră. nine~seven inches nouă pe şapte incii. III. adv. (înv.) şi, de asemenea, aşijderca; he loved
anchored ['aîijkod] adj. 1. ancorat. 2. (fig.) liniştit, sigur. 3. în formă de ancoră. ~ them îi iubea şi pe ei.
anchoress ['asrjksris, -res] s. pustnică, sihastră, anahoretă, schimnică. Andalusian [ia3ndo'lu:zjon, -u^ion] adj. s. andaluz.
anchoret ['îenksret, -rit] s. anahoret, pustnic, sihastru, ermit-, schimnic. andalusite [,aîndo'lu:sait] s. (mineral.) andaluzit.
anehoretic ['ajrjko'retik] adj. de anahoret, de pustnic. andante [asn'daînti si pronunţia italiană] adv., s. (muz.) andante.
anchor fluke ['zerjko Tlu:k] s. (mar.) braţ de ancoră. andantino [t33nda3n'ti:nou si pronunţia italiană] adv., s. (muz.) andantino.
anchor ground [~ 'graund] s. (mar.) ancoraj. andesin(e) ['amdizin] s. (mineral.) andezin.
anchorhold ['ajrjkohould] s. 1. (mar.) fixarea ancorei. 2. (fig.) siguranţă; fermitate. andesite ['cendizait] s. (mineral.) andezit.
anchor hold-down [~daun] s. (mar.) ancoraj inferior. andira-guaca [a;nidioro'gwa;k9] s. (zool.) vampir (Vampyrus spectrum).
anchor ice [~'ais] s. gheaţă de (la) fund. andiron ['zendaion] s. grătar pentru buşteni, grătar de lemne în cămin sau pentru frigare;
anchoring ['aerjkorirj] s. 1. (mar.) ancorare. 2. (mar.) ancoraj; loc de ancorare. 3. (constr.) pirostrii.
ancoraj; ancorare. Andorran [a2n'do:ron[ I. adj. andorran. II. s. locuitor al Andorrei, andorran.
anchoring ground [~ 'graund] s. (mar.) loc de ancorare; ancoraj. androgen ['a;ndroud33n] s. (biochimie) androgen, substanţă androgenă.
anchoring place [~ 'pleis] s. v. a n c h o r i n g g r o u n d . androgenic [ia;ndrou'd3enik[ adj. (biochimie) androgen.
anchoring wire [~ waio] s. (tehn.) cablu pentru ancorat. androgyn(e) ['a3ndrod3in] s. 1. androgin, hermafrodit. 2. (fig.) molâu; bicisnic; famen,
anchorite ['amksrait, -kor-] s.v. a n c h o r e t . eunuc.
anchoritic ['aerjko'ritik] adj. v. a n cHi o r e t i c . androgynous [zen'drod3inos] adj. 1. (biol., med., bot.) bisexual, androgin, hermafrodit.
anchorless ['«rjkolisj adj. 1. (mar.) fără ancoră. 2. (fig.) fără ancoră; fără cârmă; 2. întrunind caracteristici opuse.
nestatornic. androgyny [am'drod3ini[ s. (biol., med., bot.) androginie.
anchor light ['asrjko lait] s. (mar.) lumină de ancoră. , anecdotage ['a;nikdoutid3, -nek-] s. culegere de anecdote.
anchorman ['aerjkoma:n],pl. anchormen [-men] s. 1. moderator (într-o emisiune radio anecdotal [.aanik'doutel] adj. anecdotic, de anecdotă.
sau TV). 2. (sport) ultimul concurent al unei echipe de ştafetă. 3. codaş (într-o clasă şcolară anecdote ['zenikdout, -nek-] s. 1. anecdotă, snoavă. 2. episod, întâmplare. 3.pl. amănunte,
etc.). întâmplări din viaţa intimă (de obicei a unui personaj istoric).
anchor ring [~ rirj] s. (mar.) inel de ancoră. anecdote monger [~ 'nungo'] s. anecdotoman, povestitor de anecdote.
anchor rope [~ roup] s. (mar,) parâmă de ancoră. anecdotic(al) [,a:nek'dotik(3l), -nik-] adj. 1. anecdotic, (care ţine) de anecdotă, de
anchor-shaped [~ Teipt] adj. în formă de ancoră. întâmplare, de naraţiune; neimportant, episodic. 2. mucalit, hazliu, glumeţ, ghiduş.
anchor tumblers [~ itAmbloz] s. (av.) ancorator. anecdotist ['asnikdoutist, -nek-, o'nekdotist] s. povestitor de anecdote; culegător de
anchovy ['aentfovi, 'amt/ouvi] s. (iht.) anşoa (Engraulis encrasicholus). anecdote.
anchovy paste [~ peist] s. pastă de anşoa. anemia [o'nkmjo] etc. v. a n a e m i a etc.
anchovy toast ]~ toust] s. sandviş cu anşoa. anemograph [o'ncm3gra:f, -mou-, amer. -grzefj s. (fiz.) anemograf.
33
anemometer [iaeni'momiter] s. (fig.) anemometru.
anemone [a'nemani] s. 1. (bot.) anemonă (Anemona). 2. (bot.) floarca-vântului,
floarea-păsărilor, floarea-paştilor, oiţă, păştiţa (Anemone nemorosa). 3. (zool.) actinie
(Acîinoid zoophytes).
anencephalia [3inensi'feili3,-lJ3] s. (med.) ancnccfalie.
anent [3'nent] prep. (înv. scot.) 1. (pe) lângă. 2. despre, în legătură cu, privitor la.
anergy ['Eena:d3i] s. (med.) anergic.
aneroid ['snsroid, -nir-] I. adj. aneroid, fără lichid. II. s. (barometru) aneroid.
anesthesia [iaenis'8i:zj3 etc.] v. a n a e s t h e s i a etc.
aneurin [a'njurerin, 'asnjusrin] s. (chim.) aneurină; vitamina B r
aneurism ['aenjusriz^m] s. (med.) anevrism.
anew [s'nju:] adv. din nou, iar(ăşi), încă. (o dată); într-o forma nouă.
anfractuosity [asn'frasktju'Dsiti] s. anfractuozitate, sinuozitate.
anfractuous [asn'fraiktjuas] adj. 1. răsucit, întors, întortocheat, sinuos; în spirală. 2. (Jig.)
încurcat, întortocheat, încâlcit, complicat.
angary ['aengari] s. (jur.) dreptul unui beligerant de a acapara, folosi sau distruge (contra
compensaţie) bunuri ale unei puteri neutre.
angel ['eind33l] I. ş. 1. înger; to be on the side of the ~s a adopta un punct de vedere
tradiţional; enough to make the ~s weep să plângă şi pietrele nu alta; te apucă jalea;
the fallen ~ îngerul căzut, diavolul; guardian ~ înger păzitor; geniu bun; (amer.) to join
the ~s a-şi da sufletul, a pleca pe lumea cealaltă; ministering ~înger bun; (amer.) swamp
~ locuitor al unei regiuni mlăştinoase; (prov.) speaking / talking of ~s one often sees
their wings când vorbeşti de lup, lupul Ia uşă; visits, like those of ~s vizite rare;
to entertain an ~ unawares a face un serviciu cuiva care se dovedeşte a fi o persoană
importantă; to rush in where ~s fear to tread a se amesteca prosteşte şi cu îngâmfare
într-o chestiune delicată. 2. (ist.) veche monedă englezeasca de aur. 3. (fam.) mecena,
sprijinitor; (înger) protector, sprijinitor financiar al unei afaceri comerciale. 4. (poetic)
sol, trimis. II. vb. tr. (fam.) a sprijini băneşte (o afacere comercială).
angelet [-it] s. îngeraş (şi fig.).
angelic [Een'd3elik] adj. îngeresc, angelic, de înger; ceresc, divin.
angelica [Een^elika] s. (bot.) angelică, anghclică (Angelica archangelica).
angelical [asn^elikal] adj. v. a n g e l i c .
angelically [asn^elikali] adv. îngereşte, ca un înger.
angelus ['stu^ilos, -d3al-] s. (bis. catolică) angclus (rugăciune spusă dimineaţa, la
prânz şi seara în sunetul clopotelor bisericii; toaca pentru această rugăciune).
anger ['a;ng3r]I-s- !• mânie, furie, supărare, necaz. 2. (reg.) durere; umflătură. II. vb.
tr. a mânia, a înfuria, a necăji, a supăra; a stârni mânia / supărarea / furia (cuiva); a provoca.
angerless ['sengs'lis] adj. fără mânie; iară supărare.
angerly ['aenga'li] (poetic) I. adj. pornit spre mânie, iritabil, irascibil. II. adv. v.
angrily.
Angevin ['aeiutyvin] I. adj. (ist.) angevin, de Anjou, plantagenct. II. s. 1. locuitor din
Anjou. 2. (ist.) membru al familiei regale de Anjou; plantagenct.
angina [asn^aina] s. (med.) anghina.
angina pectoris [~ 'pektaris] s. (med.) anghina pectorală.
angiograph ['Eend3io«igra:f, -gr£e(:)f] s. (med.) tensiornetru.
angiosperrn ['sndjiouisparni] s. (bot.) angiospcrni.
angle1 ['xngl] l.s. 1. unghi; (av.)~ of bank unghi de înclinare în viraj; (ftz.) ~ of dip
unghi de înclinaţie magnetică; ~ of dive a) (av.) unghi de picaj; b) (fiz.) unghi de înclinaţie
magnetică; (electr.) ~ of lag unghi de întârziere (a fazei), unghi de defazaj în urmă; (tehn.)
~of advance unghi de avans, avans unghiular; (ftz.) ~ of contact unghi marginal; (/nil.)
~ of attack unghi de atac; (te/in.)~ of deflection unghi de deflexiune; (tehn.) ~ of lead
unghi de vizare; (tehn.) ~ of position unghi al traiectoriei, unghi de drum; (opt.) «* of
refraction unghi de refracţie; ~ of sight a) (mil.) unghi de înălţător; b) (fiz.) unghi de
poziţie; (mar.) ~ of roll unghi de ruliu; (mil.) ~of site unghi de teren; ~ of view unghiul
imaginii; optic(al) / visual ~ unghi vizual, unghi optic; adjacent / adjoining ~ unghi
adiacent; alternate ~s unghiuri alterne; external~unghi exterior; obtuse ~unghi obtuz;
right ~ unghi drept; vertical ~s unghiuri opuse la vârf; (opt.) ~ of incidence unghi de
incidenţă, de cădere; (mat.) solid ~ unghi solid; at an ~ în unghi; (au/o) ~ of camber
unghi de cădere al roţilor; (av.) ~ of pitch înclinare longitudinală (a avionului); (ferov.)
~of repose unghiul taluzului natural; (aerodiiuimică) ~ of stall unghi de atac critic. 2. colţ,
unghi; proeminenţă. 3. punct de vedere; aspect; faţă, latură; fază; to look at the question
from all ~s a privi chestiunea din toate punctele de vedere, sub toate aspectele, pe toate
feţele; (fam.) to get /to use anew ~ on smth. a privi altfel chestiunea, a întoarce foaia,
a schimba macazul. 4. (tehn.) cot, echer, colţar, cornicră. II. vb. A. intr. a face un unghi,
a face unghiuri. B. tr. 1. (fig.) a încolţi, a înghesui într-un colţ, a strânge cu uşa. 2. a prezenta
(o ştire etc.) subiectiv / din punctul său de vedere.
angle21. ş. (înv.) undiţă. II. vb. intr. 1. a pescui cu undiţa. 2. (fig.) a umbla cu momeli
/ cu şoalda; a prinde în mreje (pe cineva). 3. to ~ for a vâna, a umbla după (măguliri
etc.).
angle bar [~ 'ba:] s. (metal.) fier sau oţel cornier.
angle brace [~ 'brcis] s. 1. (constr.) legătură de colţ. 2. (tehn.) burghiu cu coarbă.
angle bracket [~ 'braîkit] s. (constr.) cornieră de asamblare; guseu.
angle cock [~ kok] ş. (te/m.) robinet cotit.
angle cutter [~ 'kAt3rj s. (tehn.) freză unghiulară; maşină de tăiat în diagonală.
angled ['asrjgld] adj. cu unghiuri, cu colţuri; right- ~ dreptunghiular.
angle diagram ['sngl'daisgrjem] s. (tehn.) reprezentare conformă.
angle drift [~ 'drift] ş. (te/m.) dorn conic.
angle file [~ fail] ş. pilă triunghiulară.
angle gauge [~ gcid3] s. (tehn.) şablon de unghiuri.
angle joint [~ d3Dint] s. (tehn.) îmbinare în colţ.
angular point
angle lever [~ li;v3r] s. (tehn.) pârghie cotită.
angle-meter [~ imi:t3r] s. (tehn.) goniometru.
angle protractor [~ pr3itra3kt3r] s. echer mobil / raportor reglabil.
angle pulley [~ .puii] s. (tehn.) rolă de ghidare (la o transmisie în unghi).
angler [ra;rjgl3r] s. 1. pescuitor cu undiţa, pescar amator. 2. (şi ~ fish) (ihr.) drac-de-mare
(Lophius piscatorius).
Angles ['asrjglz] s. pl. angli (trib vest germanic, stabilit în Anglia în sec. V).
angle shears ['asrjgl /iaz] s. pl. foarfece cu pârghie cotită.
anglesite ['aerjglisait, -las] s. (mineral.) anglezit, minereu de sulfat de plumb.
angle steel ['srjgl sti:l] s. (metal.) oţel cornier.
angle stop [~ stopj s. (constr.) cornieră de reazim.
angle valve [~ vselv] s. (tehn.) ventil unghiular.
angle-wise [~waiz] adv. în formă de unghi.
angle worm [~ worm] s. râmă (pentru pescuit).
Anglican ['serjgliksn] I- adj. 1. anglican. 2. (amer.) englcz(csc). II. s. anglican, membru
al bisericii anglicane.
Anglicanism [-izpm] s. (rel.) anglicanism.
Anglice ['aenglisi] adv. (lat.) (în) englezeşte.
Anglicism ['asrjglisizpm] s. 1. (gram.) anglicism, idiom englezesc, expresie englezească.
2. obicei etc. englezesc. 3. principiu politic englezesc.
Anglicist ['snglisist] s. anglist.
Anglicization [>a;nglisai'zci/3n] s. anglicizare.
Anglicize ['asrjglisaiz] vb. A. tr. a angliciza, a englezi, a face englez, englezesc. B. intr.
a se angliciza.
Anglify ['srjglifai] vb. tr. v. A n g l i c i z e .
angling l'aarjglin] ş. pescuitul cu undiţa.
angling line [~ lain] s. sfoara undiţei.
angling rod [~ rod] s. varga undiţei.
Anglist ['asrjglist] s. anglist.
Anglistics [asrj'glistiks] s. pl. (folosit ca sg.) anglistică.
Anglo-American ['senglou a'meriksn] adj.,s. anglo-amcrican.
Anglo-Catholic [~ 'katfolik] s. anglo-catolic, membru al aripii conservatoare a bisericii
anglicane.
Anglo-Indian [~ indjsn, -disn] adj., s. anglo-indian.
Anglomania [~ 'meinjs, -nia] s. anglomanie, admiraţie exagerată a tot ce este englezesc.
Anglo-Norman [~ 'nomisn] I. adj. anglo-normand. II. s. 1. anglo-normand. 2. (limba)
anglo-normandă.
Anglophilia [.aenglou'fi:lJ3, -lis] s. anglofilie, anglomanie.
Anglophile ['sengloufail, -fii] ş. anglofil.
Anglophobe ['cengloufoub] s. anglofob.
Anglophobia [-aerjglou'foubja, -bis] s. anglofobie.
Anglophobist [.a^nglou'foubist] s. anglofob.
Anglo-Saxon ['zenglou'saîkspn] I. adj. anglo-saxon. II. s. 1. anglo-saxon. 2. (limba)
anglo-saxonă, engleza veche.
Anglo-Saxon alphabet [~ 'felfsbit] s. alfabet alcătuit din 23 de litere (fără j , q şi w,
folosit în Anglia, la mijlocul sec. XVII).
Anglo-Saxondom ['serjglou'szeksPiKtom] s. 1. teritoriu locuit de anglo-saxoni.
2. anglo-saxoni.
Anglo-Saxonic ['zenglousrek'sonik] adj. anglo-saxon.
Angolan [an'goubn] I. adj. angolez. II. s. locuitor al Angolei, angolez.
Angolese [a;ngou'li:z] s. locuitor al Angolei, angolez; the ~angolezii, poporul angolez.
Angora [sr/goira] s. ţesătură din păr de capră de angora.
Angora cat [~ kast] s. pisică de angora.
Angora wool [~ wul] s. 1. lână de angora. 2. mohair.
angrily ['aerjgrili] «dv. cu mânie / supărare / necaz / furie, mânios, supărat, furios, cu
o falcă în cer şi cu alta în pământ.
angriness ['asngrinis] s. (rar) supărare, mânie.
angry ['aengri] adj. 1. mânios, mâniat, supărat, furios, necăjit; to be ~ with smb. about
smth. a fi supărat pe şau cu cineva pentru ceva; to become / to get / to grow ~ a se
supăra, a se mânia, a se înfuria, a se face foc şi pară; what are you ~ for? de ce eşti
supărat?; to make smb. ~ a supăra / a mânia / a înfuria pe cineva. 2. (fig.) (despre mare)
furios, furtunos, învolburat; (despre cer) prevestitor de furtună, posomorât, înnourat;
(despre vânt) aspru, tăios. 3. (despre răni, bube etc.) umflat, inflamat, dureros.
angry young man [~ JArj 'man] s. tânăr furios (care, mai cu seamă în literatură, îşi
manifestă protestul faţă de interdicţiile generaţiilor moi vârstnice şi faţă de instituţiile
contemporane).
angstrom ['serjstrsm] s. (ftz.) angstrom.
anguine ['zengwin] adj. dc şarpe, ea şarpele, şerpesc.
anguish l'aerigwi/] s. chin, suferinţă, tortură (sufletească); caznă, supliciu; ~ of body
and mind chinuri trupeşti şi sufleteşti; ~ of (the) heart chin sufletesc.
anguished [-t] adj. chinuit (sufleteşte), torturat; speriat.
anguish-stricken ['asrjgwi/ 'striken] adj. v. a n g u i s h e d .
angular ['eengjub1-] adj. 1. unghiular, colţuros, în colţuri; cu muchii ascuţite. 2. (fig.)
stângaci; stânjenitor; stingheritor. 3. (ftg.) slab, costeliv; descărnat; osos; ciolănos; uscat,
uscăţiv. 4. (fig.) arţăgos, colţos; aspru; brutal. 5. (fig.) ţeapăn, rigid; rece; crispat.
angular bearing ['serjgjub 'bearirj] s. (tehn.) lagăr radial.
angular belt [~ belt] s. (tehn.) curea trapczoidala.
angularity [taengju'Ueriti] s. 1. formă unghiulară / colţuroasă, unghiularitate. 2. pl.
contururi unghiulare / colţuroase.
angular point f'asrjgjub 'point] s. (mat.) punct unghiular.
angular spread
angular spread [~ spred] s. (tehn.) divergenţă unghiulară.
angular thread [~ 'Bred] s. (tehn.) filet unghiular.
angulated ['aeggjuleitid] adj. v. a n g u l a r (1).
angulation [ixngju'leijsn] s. fonnă unghiulară.
angulometer [isrjgju'hmits'] s. (tehn.) goniometru; grafometru.
angulous ['eerjgjulos, -gio-[ adj. v. a n g u l a r (1).
anharmonic [i3enhci:'monik] adj. (/iz., geom.) anarmonic; nearmonic.
anharmonicity [ia;nha:mo'nisiti) s. (fiz-, geom.) anamionicitate.
anhydride [asnTiaidraid, amer. si -drid] s. (chim.) anhidridă.
anhydrite [asn'haidrait] s. (mineral.) anhidrit, sulfat de calciu anhidru; karstenit.
anhydrous [am'haidros] adj. (chim.) anhidru; uscat, deshidratat.
anhydrous alcohol [~ 'aîlkohol] s. (chim.) alcool absolut.
anigh [o'nal] (înv., poetic) I. adv. aproape; la doi paşi. II. prep. lângă, aproape de; la
doi paşi de.
a-night(s) [o'nait(s)] adv. (fnv.) în timpul nopţii, noaptea.
anii ['senil] s. 1. (bot.) (arbustul de) indigo (Indigofera tincloria). 2. indigo (culoare
si colorant); liliachiu (culoare).
anile ['email, 'a:n-, -nil] adj. 1. (ca) de babă, băbesc. 2. (fig.) senil, zaharisit, ramolit;
slăbănog.
anilide ['aMiiilaid, -lid] s. (chim.) anilidă.
aniline ['amilkn, -lin, rar -lain] s. (chim.) anilină. -
aniline black [~ Mask] s. (chim.) negru de anilină.
aniline dye [~ dai] s. (chim.) 1. colorant de anilină. 2. colorant organic sintetic.
aniline ink [~ irjk] s. (poligr.) cerneală flexografică; cerneală pe bază de anilină.
anility [s'niliti] s. bătrâneţe, senilitate, zahariseală, ramolisment (al femeilor).
anima ['asnimo] s. 1. suflet; spirit. 2. însufleţire, animaţie.
animadversion [lamimasd'vot/sn, -mod-] s. imputare, critică, dojana, mustrare;
dezaprobare; reproş; condamnare.
animadvert [i£enimffid'vs:t, -mod-] vb. i«tr. to ~ on / upon a reproşa (ceva); a critica
/ a dojeni / a blama / a ţine de rău (pe cineva) pentru.
animal ['senimol] I. s. 1. animal. 2. (peior., despre oameni) animal, vită, dobitoc. II. adj.
1. (de) animal. 2. animalic; senzual. 3. bestial.
animal black [~ 'Mask] s. negru / cărbune animal.
animal bones [~ 'bounz] s. pl. (agr.) făină de oase (îngrăşământ).
animalcule [.Eeni'maelkju:!] s. animalcul, microorganism.
animal fats ['animol Ta;ts] s. pl. grăsimi animale.
animal food [~ 'fu;d[ s. mâncăruri de carne.
animal heat [~ 'hi:t] s. căldură animală.
animal husbandry [~ 'hAZbondri] s. creşterea vitelor.
animalian [isni'mcilisn] adj. animalic, de animal.
animalic [.aeni'mslik] adj. v. a n i m a 1 i a n .
animal industry ['eenimol lindostri] s. zootehnie.
animalism ['snimolizam] s. 1. animalitate, senzualitate. 2. activitate de animal. 3. (//loz.)
animalism.
animality [ijeni'moliti] s. 1. animalitate; natură animală. 2. vitalitate. 3. regnul animal.
animalization [,Eenimolai'zei/5n] s. 1. (fiziol.) transfonnare în materie animală. 2. (ftg.)
abrutizare; neomenie. 3. reprezentare sub fonnă de animal.
animalize ['aînimolaiz] vb. Ir. 1. (fiziol.) a asimila (hrană); a transforma în materie
animală. 2. (fig.) a abrutiza; a îndobitoci. 3. a reprezenta sub formă de animal.
animal kingdom ['amimol 'kindom] s. regnul animal.
animal oil [~ 'oil] s. ulei de oase.
animal raising [~ .reizirjj s. (amer.) creşterea animalelor.
animal sanitation [~ iSEeni'tei/sn] s. (vet.) zooigienă.
animal science [~ .saions] s. zootehnie.
animal spirits [~ 'spirits] s. pl. voioşie; bucurie de a trăi; vitalitate.
animal traction [~ 'traîk/snj s. tracţiune animală.
animal wax [~ 'wa:ks] s. ceară animală.
animate I. ['aenhneit] vb. tr. 1. a anima, a însufleţi (pe cineva), a da viaţă (cuiva).
2. a stimula (pe cineva), a da imbold, a da ghes (cuiva). 3. a pune în mişcare. II. ['sninut,
-mot] adj. v. a n i m a t e d .
animated ['asnimeitid] adj. viu, însufleţit, animat, plin de viaţă, vioi.
animated cartoons [~ ka:'tu:nz] s. pl. desene animate.
animater [a;nimeitor] s, animator; însufleţitor.
animating [amimeitin] adj. care animează, însufleţitor.
animation ['sni'ineijsn] s. animaţie, însufieţire, viaţă, vioiciune, vivacitate; entuziasm;
zel, avânt, ardoare, râvnă; to give ~ to a da având (cu dat.); a înviora (cu acuz.).
animator ['amimeitor] s. v. a n i m a t e r .
animism ['amimizam] s. (filoz.) 1. animism. 2. spiritualism.
animistic [iseni'mistik] adj. animist.
animosity [lami'mositi] s. (to, against) animozitate, duşmănie, ostilitate (faţă de); ură
(împotriva); pornire, aprindere.
animus ['fenimos] s. (lat.) 1. predispoziţie, înclinaţie; prejudecată; pornire. 2. duşmănie,
animozitate, ostilitate; pică; ură. 3. (jur.) animus, motiv, mobil, scop, intenţie.
anion ['îenaion] s. (chim.) anion.
anise ['asnis] s. (bot.) anason (Pimpinella anisum).
aniseed i'amisi;d] s. 1. anason, anison. 2. sămânţă de anason (Pimpinella anisum).
anise oil ['a?nis'oil] s. ulei de anason.
anise seed [~ 'si:d] s. v. a n i s e e d .
anisette [isni'zet, amer. şi -'set] s. lichior aromat cu anason.
anisol ['genisoll s. (chim.) anisol.
34
anisometric [isnaisou'metrik] adj. (geom.) anizometric.
anker ]'a;rjk3r] s. măsură de capacitate egală cu 37,83 l.
ankle ['aerjkl] s. (anat.) gleznă; over one's ~s până peste glezne; (sl.) she has sprained
her ~ a călcat strâmb (si-a înşelat soţul).
ankle bone [~boun] s. (anat.) arşic, astragal.
ankle boot [~bu:t] s. cizmuliţă, botină; gheată.
ankle-deep [~'di;p] adj. până la glezne.
ankle jack [~d3a:k] s. (fam.) cizmuliţă, botină.
ankle joint [~d3oint] s. (anat.) articulaţie a gleznei.
anklet ['aerjklit] s. 1. brăţară (pentru gleznă). 2. pl. pantaloni bufanţi (de sport).
ankylose ['srjkilous] vb. tr. si intr. a (se) anchiloza.
ankylosis [lamki'lousis] s. (mea1.) anchiloză.
anlace ['snlis] s. un fel de pumnal; sabie scurtă.
anna ['amo] s. 1. anna (monedă indiană egală cu 1 I 16 de rupie). 2. (ec, jur.) a
şasesprezecea parte.
annalist [-'amolist] s. 1. analist, cronicar. 2. istoric, istoriograf.
annals ['a:nplz] s. pl. anale; letopiseţ; cronică; hronic.
Annamese [ramo'mkz, amer. si -'rni:s] adj., s. anarnit.
Annarnite ['arnornait] adj.,s. v. A n n a m e s e .
anneal [o'niil] vb. tr. 1. (tehn.) a căli; a recoacc. 2. (tehn.) a arde; a încălzi (sticlă,
ceramica) pentru colorare, pentru pictare. 3. (fig.) a căli, a oţeli.
annealer [-or] s. pictor pe sticlă.
annelida [o'nelido] s. pl. (zool.) inelate, anclide (Annelida).
annex I. [o'neks.se'n-] vb.tr. 1. (to) a anexa, a alătura (la); a alipi (la); as ~ed conform
anexei. 2. (to) a adăuga (la). 3. (înv.) a lega, a uni. 4. (mil.) a ataşa. 5. (si.) a şterpeli,
a fura. II. ['seneks] s. 1. anexă, adaos, apendice, supliment. 2. anexă, aripă (de clădire).
annexation [,a;nek'sei/3n] s. 1. (to) anexare, alăturare (la); alipire (la); adăugire, adăugare
(la). 2. (pol.) (to) anexiune, anexare (de teritorii) (la).
annihilablc [o'naiolobl, mai rar o'naihilobl] adj. destructibil, care poate fi nimicit.
annihilate [o'naioleit, -'naiil-J vb. tr. a anihila, a nimici, a lichida, a desfiinţa, a extermina,
a distruge.
annihilation [oinaio'leiJVm, -naii'l-] s. nimicire, anihilare, lichidare, desfiinţare,
exterminare, distrugere.
annihilator [o'naioleitor, -naii'l-] s. nimicitor, distructiv; fire ~ aparat de stins incendii.
anniversary [<a2ni'vo;sori] I. s. aniversare; zi de naştere. II. aay. aniversar, anual.
anno Domini ['snou 'dominai] (lat.) I. loc. adv. în anul Domnului, în anul de graţie.
II. s. (fam.) bătrâneţe.
annotate ['aenouteit, -not-] vb. A. tr. a adnota, a face note / însemnări pe / la. B. intr.
a face note / însemnări.
annotation [>amou'tei/on] s. 1. (on) adnotare, adnotaţie, notă explicativă; însemnare
(despre, cu privire la). 2. comentariu, (note) marginale.
annotator ['senoutcito', -not-] s. adnotator, comentator.
announce [o'nauns] vb. tr. 1. a înştiinţa, a încunoştinţa, a aduce la cunoştinţă (ceva,
cuiva), a anunţa; a vesti (sosirea). 2. a face cunoscut, a da de ştire (despre); a declara,
a proclama. 3. a publica.
announcement [-mont] s. 1. anunţ, înştiinţare, încunoştinţare; vestire, veste. 2. anunţ
(în ziar); declaraţie, proclamaţie.
announcer [-or] s. 1. crainic, spicher. 2. vestitor.
annoy [o'noi] I. vb. A. tr. 1. a necăji, a supăra; a sâcâi, a plictisi, a agasa; a irita; a hărţui.
2. a nelinişti, a îngrijora, a tulbura. B. intr. a fi sâcâitor / plictisitor. II. s. (înv., poetic).
1. supărare, necaz. 2. urât, plictiseală. 3. nelinişte.
annoyance [-ons] s. 1. supărare, necaz. 2. plictiseală, urât. 3. încurcătură, necaz, bucluc.
4. (;'»r.) pagubă, stricăciune.
annoyed [-d] adj. supărat, necăjit; iritat; plictisit, sâcâit; hărţuit; căruia i se urăşte (c»
sau de ceva), căruia îi este lehamite; to be ~ with smb. a fi supărat pe cineva.
annoyer ]-or] s. persoană care plictiseşte, pisălog.
annoying ]-irj] adj. plictisitor, supărător, chinuitor.
annual ['apnjual] I. adj. anual; de fiecare an; in an ~ round în tot timpul anului. II. s.
1. anuar (publicaţie). 2. (bot.) plantă anuală; hardy ~a) plantă rezistentă la îngheţ; b) (fig.)
problemă care se ridică în fiecare an.
annual balance [~ rba:lons] s. (ec.) bilanţ de sfârşit de an.
annualist ['asnjuslist] s. autor sau editor de anuare.
annually ['asnjuali] «aV. anual, în fiecare an, an de an.
annual nursery ['aaijual 'no:sri] s. pepinieră, şcoală de pomi.
annual rainfall[~ 'reinfoil] s. (cuantum de) precipitaţii anuale.
annual ring [~ 'rin] s. (bot.) inel anual.
annual zone [~'zoun] s. v. a n n u a l r i n g .
annuary ['arnjuori] s. anuar.
annuitant [o'njuitont] s. (ec.) beneficiar al unei anuităţi.
annuity [o'njuiti] s. (ec.) 1. anuitate; rentă anuală; life ~ rentă viageră. 2. anuitate
(a datoriilor de stat).
annul [o'nAl] vb. tr. 1. a anula, a face nul, a invalida. 2. a abroga, a aboli, a anula (o lege).
3. (ec.) a revoca, a contramanda (comenzi). 4. a nimici, a desfiinţa, a suprima, a lichida;
a înlătura.
annular ['amjutar] adj. inclat, inelar; circular, în formă de inel.
annular burner ['senjulo 'bo:nor] s. (tehn.) arzător inelar, arzător toroidal.
annular furnace [~ 'fenis] s. (tehn.) cuptor circular.
annular vault [~ 'vo:lt] s. (constr.) boltă cilindrică.
annulary ['aenjubri] I. adj. v. a n n u 1 a r . II. s. (deget) inelar.
annulate ['aenjuleit, -lit] adj. inelat, alcătuit din inele,
annulation [lamju'leijan] s. 1. formă inelară, de inel. 2. inel.
35 antefix

annulet f'aenjulet] s. 1. inel, inclus. 2. (orhit.) .spiră, volută. 3. (mat.) anulator. oral; to ~ for a) a răspunde de / pentru, a fi răspunzător de / pentru; I will ~ for him
annulable [a'nAlabl] adj. anulabil; casabil. răspund eu pentru el; ~ for yourself! răspunde (singur) pentru tine! b) a corespunde (unui
annulment [a'nAlraant] s. 1. anulare. 2. abrogare, abolire. 3. nimicire, desfiinţare. ţel etc.); to ~ in writing a răspunde în scris; to ~ to the name of a răspunde la numele
annunciate [a'nAnjieit, -nsieit] vb. tr. (rar) a vesti. de; to ~ to a charge a răspunde unci acuzaţii. II. s. 1. (to) răspuns, replică (la); to give /
annunciation [sinAnsi'ei/an, amer. şi -JTci-] s. 1. vestire. 2. (bis.) Annunciation to make an ~ a da un răspuns, a răspunde; to wait for an ~ a aştepta un răspuns; in ~
Buna-Vestire, Blagovcştenie. to your letter ca răspuns la scrisoarea dvs.; for ~ drept răspuns. 2. (to) ripostă (la), obiecţie
annunciator [a'nAn/ieita1", -nsieit-] s. 1. vestitor. 2. (te/m.) semnalizator / indicator (faţă de). 3. (to) răspuns (la), dezlegare, soluţie, rezultat (a(l) unei probleme etc); the ~s
electric. to these problems are to be found at the end soluţiile acestor probleme se găsesc la
anodal [aă'nodal] adj. v. a n o d i c . sfârşit. 4. (muz. bis.) răspuns. 5. contralovitură (la scrimă). 6. (mar.) răspuns la salut,
anode ['asnoudj s. (electr.) anod; placă anodică. întoarcerea salutului.
anode battery [~ ibastori] s. (electr.) baterie anodică. answerable ['ainsarabl] adj. 1. la care se poate răspunde; such a question is not ~ nu
anode glow [*- iglou] s. (electr.) lumină anodică / pozitivă. se poate răspunde la o astfel de întrebare. 2. (to) răspunzător, responsabil, care dă socoteală
anode mud [~ inud] s. (electr.) nămol anodic. (faţă de); you are ~ to him for it lui îi dai socoteală pentru aceasta. 3. ~ to corespunzător
anodic [ae'nodik] adj. (electr.) anodic. (cu dat.), conform / potrivit cu; în raport cu, proporţional cu; echivalent (cu); not to be
anodize ['asnadaizj vb. tr. (metal.) a anodiza. ~ to a nu corespunde (cu dat.), a nu fi potrivit cu.
anodyne ['snoudain, -nad-] I. adj. 1. anodin, fără importanţă. 2. (med.) calmant, liniştitor answerableness [-nis] s. responsabilitate, răspundere.
(slfig.), analgezic. II. (med.) calmant, analgezic. answerably to ['arnssrabli tu, amer. 'a?ns-] prep. conform / potrivit cu (sau cu dat.).
anodynic [iffinow'dinik] adj. v. a n o d y n e (1,2). answerer ['a:ns3r3r, amer. 'asns-] s. 1. persoană care răspunde. 2. (jur.) adversar (într-un
anoint [a'naint] vb. tr. 1. a unge, a freca (cu ulei etc.). 2. (bis.) a unge, a sfinţi; a mirui. proces).
3. (glumeţ) a atinge, a lovi la mir; a trage o bătaie (cuiva); a chclfăni, a ciomăgi, a cotonogi, answering ['arnsarirj, amer. ra?ns-] I. adj. care răspunde (la). II. ~to prep.
a burduşi. 4. (înv.) a linguşi. corespunzător / potrivit / conform cu (sau unui lucru).
anointer [-ar] s. 1. persoană care unge, ungător. 2. persoană care miruieşte. answeringly [-li, amer. 'a^ns-] adv. corespunzător.
anointing [-in] s. v. a n o i n t m e n t . answerless ['amsalis] adj. 1. tară răspuns, la care nu s-a răspuns. 2. fără răspuns, la
anointment [-mant] s. 1. ungere, frecare (cu ulei etc.). 2. (bis.) ungere, sfinţire; miruirc. care nu se poate da răspuns.
anolyte ['amoudait] s. (electr.) anolit. an*t ţa:nt] (jam.) v. am not sau a r e not;(reg.)v. is n o t sau h a s n o t .
anomalistic [anams'listik] adj. (astron.) anomalistic; anomal; anormal. ant [asnt, mai rar a:nt] s. (entom.) furnică (Formica); white ~ termită (Termes
anomalous [a'nomalasj adj. (mai ales bot., zool., astron. şi gram.) anomal, neregulat, bellicosus); (fam.) in an ~'s foot cât ai zice peşte.
anormal. anta ['aenteLpf". antae ['sentî:] ş. (arhit.) antă.
anomalously [-li] adv. neregulat, cu neregularitate. antacid ['aent'aesid, '-■--] adj., s. anti-acid.
anomalousness [-nis] s. caracter anormal / excepţional. antagonism [aen'tseganizam] s. 1. antagonism; contradicţie; vrajbă; vrăjmăşie,
anomaly [a'nomsli] s. 1. (mai ales bot., zool., astron. şi gram.) anomalie, abatere, deviere duşmănie; luptă, conflict, rivalitate. 2. (to, against) rezistenţă, împotrivire, opoziţie (faţă
(de la regula obişnuită); neregularitate. 2. absurditate. de, împotriva).
anon [s'non] I. adv. (înv.) 1. îndată, acuşi, numaidecât, imediat; în curând, peste puţin antagonist [a3n'ta?ganist] ş. adversar, rival, duşman; vrăjmaş, potrivnic; oponent.
(timp); ever and ~a) din când în când; b) mereu-mercu. 2. altădată. II. interj. (înv.) îndată! antagonistic(al) [aentasga'nistiktal)] adj. (to) antagonist, (faţă de), în conflict (cu), ostil,
imediat! acuşi! vine! potrivnic (cu dat.); în opoziţie (cu).
anonym(e) ['asoanim, -non-] s. 1. anonim, necunoscut. 2. pseudonim; nume de împrumut. antagonize [aen'tasganaiz] vb. A. tr. 1. a se împotrivi (cuiva), a rivaliza cu. 2. a face
anonymity [-ama'nimiti, -non-] s. anonimat. opoziţie (cu dat.), a contracara; (fiz.) a neutraliza. 3. a intra în conflict cu, a-şi atrage
anonymous [s'noniniss] adj. anonim, necunoscut. duşmănia (cuiva), a stârni rivalitatea (cuiva). 4. a lupta cu. B. intr. a se opune, a face
anonymously [-li] adv. anonim; sub pseudonim. opoziţie.
anopheles [a'nofilhz, -fal-] s. (entom.) ţânţar anofel (Anopheles). antalkali [zent'selkalai], pi. antalkali(e)s [-laiz] s. (chim.) factor care neutralizează
anopheline mosquito [a'nofilain nws'kirtou] s.v. a n o p h e l e s . alcalinitatca.
anorak ['o:no>ra:k] s. (sport) hanorac. antalkaline [aait'aslka'ltfin] (chim.) I. adj. anti-alcalin. II. s. (factor) antialcalin.
anorexia [lasns'rcksia] s. (med.) anorexie. antaphrodisiac ['asntiaîfrou'disiaek, -fra'd-] s. (med.) anafrodiziac, antiafrodiziae.
anorganic [isnoi'g'zenik] adj. (chim.) anorganic. antarctic(al) [aent'a:kttk(3l),'-'--] adj. antarctic, de la Polul Sud, sudpolar.
anormal [a'iKxmal] adj. (rar) anormal. Antarctic Circle [~ 'sa:kl] s. Cercul Polar de Sud.
anormality [icenoi'maeliti] s. (rar) anomalie (de conformaţie, de comportament). Antarctic Pole [~ 'poul] s. polul sud.
anormalous [o'no:malas] adj. (tehn.) contrar normei. antarthritic [»a3nta:'6ritik,'--'—] adj., s. (med.) antiartritic.
anorthite [a?n'o:Gait] s. (mineral.) anortit. antasthmatic [aenttKS'msctik] (med.) I. adj. antiastmatic. II. s. (factor) antiastmatic.
anosmia [a'nosmja, -mia, -ozm-] s. (med.) anosmie. antatrophic [■aenta'trofik] adj. (med.) care previne sau vindecă atrofia, antiatrofiant.
another [a'nAtfa] I. adj. (un) alt; (o) altă; încă un sau o; un al doilea; o a doua, mai; ant bear ['aent bear] s. (zool.) furnicar (Myrmecophaga jubata).
are you of ~mind? eşti de altă părere? that's ~thing altogether asta e cu totul altceva; ante ['a?nti] I. s. 1. miză. 2. (fam.) parte, cotă (la cheltuieli comune). 3. (sl.) preţ, cost.
(amer.) that is up ~ street asta e altă poveste; ~ cup of tea? mai doreşti o ceaşcă de II. vb. A. tr. 1. (pocher) a miza. 2. (fam.) a achita (o cotă, o parte etc.); he ~d up his
ceai? I'll wait ~ day or two o să mai aştept o zi-două; he has become ~ man a devenit half of the bill el a achitat jumătatea ce-i revenea din nota de plată. B. intr. 1. (pocher)
un alt om. II.pron. (un) altul, (o) alta; un al doilea; o a doua; one ~ unul pe altul; to one a miza. 2. (fam.) (şi to ~ up) a achita, a plăti.
-unul altuia; to help one ~ a se ajuta reciproc; they talked with one — stăteau de vorbă, anteater ['sntii:t3r] s. (zool.) 1. v. a n t b e a r . 2. v. a a r d v a r k . 3. echidnă
discutau; one with ~ una peste alta, la un loc, în total; she is a fool, and he ~ ea e o (Tachyglossus aculeaîus).
proastă şi el la fel; ~ yet? încă unul sau una?; (fam.) ask (me) ~! de unde să ştiu (eu)?; ante-bellum ['asnti'bclam] adj. 1. dinainte de război, antebelic. 2. (amer. ist.) dinaintea
(fam.) you are ~ tu singur eşti (mincinos etc.); give him such ~! mai dă-i una! when războiului civil din S.U.A. (1861-1865).
comes such ~? când va mai fi / când se va mai naşte / când va mai apare un al doilea antecede [iaen.ti'si:d] vb. A. intr. 1. a premerge, a fi înainte. 2. a avea întâietate. B. tr.
ca el? a întrece, a avea întâietate faţă de.
anourous [a'njusras, s'nauras] adj, (zool.) fără coadă; acaudat, berc. antecedence [-ans] s. 1. antecedenţă, anterioritate, precedenţă. 2. întâietate, prioritate,
anoxia [ae'noksra] s. (med.) anoxic. precădere. 3. (astron.) mişcare în sens retrograd.
anserine ['sensarain] adj. 1. de gâscă. 2. (fig.) de gâscă, prost, antecedency [-ansi] s. v. a n t e c e d e n c e (1).
answer ['o:nsar,amer.'a?nsar]I.vb. A.tr. 1. a răspunde la (sau cuiva), adaunrăspuns antecedent [-ant] I. adj. 1. (to) antecedent, precedent, anterior (cu dat.). 2. aprioric.
la (sau cuiva), a da o replica (cuiva); to ~ a question a răspunde la o întrebare; to ~ the II. s. 1. antecedent; (log.) premisă; (mat.) ~of ratio antecedent, primul dintre cei doi
bell / the door a deschide uşa (după ce a sunat); to ~ a call a) a răspunde la o chemare termeni ai raportului. 2. pi. antecedente; trecut; his ~s trecutul său, antecedentele sale.
/unei chemări; ţ>) a răspunde la telefon. 2. a răspunde la (sau cuiva), a auzi, a asculta; antecedently [-sntli] adv. anterior, mai înainte.
a da curs (unui lucru); to ~ a summons a răspunde la (o) citaţie, a se prezenta la proces; antecessor [lasnti'sesa/,'—■--] s. (rar) premergător, înaintaş.
to-smb.'s prayer a asculta rugăciunea cuiva. 3. a corespunde (cu dat.), ase potrivi CU antechamber ['asntiitjcimba1"] I. s. 1. anticameră, sală de aşteptare. 2. (tehn. mii.) sas.
(sau cu dat.), a fi potrivit cu (sau cu dat.); to ~ the description a corespunde descrierii, 3. (tehn.) cameră de precombustie; antecameră. II. vb. intr. (fa/n.) a face anticameră.
a se potrivi cu descrierea; will this ~ your purpose? va corespunde (oare) scopului antechapel ['îentiitjaepal] s. portic (al unei capele).
dumitale? se va potrivi cu scopul cc-1 urmăreşti? it ~s no purpose n-are nici un sens. antechurch ['eentiit/a:t/] s. (arhit.) pridvor, (de biserică).
4. a răspunde pentru, a ispăşi (pentru), a plăti pentru. 5. (ec.) a onora; a plăti; to ~a debt antecian [asn'tii/an] s. (mai ales la pi.) antipod.
a plăti o datorie. 6. (tehn.) a răspunde la, a asculta de. B.intr. 1. (to) a răspunde, a replica antedate ['aenti'deit] I. s. dată falsă, anterioară celei adevărate (mai edes în scrisori).
(cuiva); he did not ~ to his brother nu-i răspunse fratelui său. 2. a corespunde, a fi II. vb. tr. 1, a antedata. 2. a anticipa, a presimţi. 3. a preceda, a se întâmpla înainte de.
corespunzător / potrivit / adecvat; a reuşi; a fi suficient; this knife must ~ if no one has 4. a grăbi, a zori, a accelera.
asharper one c bun şi briceagul ăsta dacă nimeni nu are unul mai ascuţit; I don't think antediluvial [isentidi'Iuivial] adj. v. a n t e d i l u v i a n (1,1).
your plan will ~ nu cred că planul tău va reuşi; (fa/u.) it doesn't ~ nu merge, nu se antediluvian [>sentidi'lu:vjan, isn-, -dai'l, -'Iju:-, -via-] I. adj. 1, antediluvian, dinaintea
potriveşte; nu face, nu merită. 3. to ~ again a riposta, a replica; to ~ back a) a răspunde potopului. 2. (fig.) învechit, de la Adam Babadam. II. s. om cu idei învechite/înapoiate,
obraznic; b) a riposta (justificându-se), a se justifica, to ~ by word of mouth a răspunde antefix ['aentifiksj.p/. antefixae ['aenti'fiksi:] sau antefîxes ['sentiifiksiz] s. (arhit.) antefix.
anteflexion
anteflexion [isnti'flek/an} s. (med.) anteflexiune.
antegrade ['sntiigrcid] aay. care progresează, de progres.
antehall ['a;ntiho:I] s. anticameră.
antelope ['asntiloup] s. (zool.) antilopă (Antilopa).
Antelope State [~ steit] s. (amer.) (folosit ca supranume) Statul Nebraska.
antelopian [lasnti'loupjan, -ian] adj. de antilopă.
antemeridian ['asntims'ridian, ifen-, -djan] adj. de dimineaţă, dinainte de amiază, a.m.
ante meridiem ['îentima'ridjam, <aen-, -djam] adv. înainte de amiază, a.m.
ante mortem ['zenti'matem] adj., adv. (lat.) ante mortem, înainte de moarte.
antemundanc [isenti'mAndein] adj. care a existat înainte de crearea lumii.
antenatal ['asnti'neitlj adj. prenatal.
ante-nati ['îenti'neitai] s. pl. (ist. S.U.A.) cetăţeni născuţi înainte de proclamarea
independenţei (7 iulie 1776).
antenave ['aentineiv] s. (arhit.) pronaos.
antenna [an'teno], pl. antennae [ini:] s. 1. (eutom.) antenă (şi fig.). 2. (tel.) antenă.
antennal [-1J adj. de antenă.
antennate ['aîntaneit] adj. (zool.) care are antene, cu antene.
r
antenna tower [ain'tena 'taua ] s. (tel.) pilon de antenă.
antenniform [am'tenifo:m] adj. în formă de antenă.
antennule [sn'tenjutl] s.fzool.) antenă mică (mai ales la crustacee).
antenuptial ['jenti'nApJal] adj. prenupţial, dinainte de nuntă.
ante-palatal ['îenti'pjelatl] adj. (lingV.) prepalatal.
antependium [.jenti'pendiam],pl. antependia [-dia] s. (bis.) antependiu.
antepenult ['sentipi'nAlt,-pe'n-] s. v. a n t e p e n u l t i m a .
antepenultima ['aentipi'nAltimo, -pe'n-] s. silabă antepenultima.
antepenultimate ['aentipi'nAltimit, -pe'n-] adj. (despre silabe) antepcnultini.
anteprandial ['aaiti'praendjal, -dial] adj. dinainte de prânz.
anterior [aîn'tiariar, -tja:r-] adj. 1. anterior; precedent, dinainte. 2. anterior, din faţă,
dinainte.
anteriority [asn.tiari'ariti] s. anterioritate, prioritate, întâietate.
anteriorly [ayi'tiariali] adv. anterior, (mai) înainte; până acum.
anteriorness [an'tiorionis] s. v. a n t e r i o r i t y .
anteroom ['sntirum] s. vestibul, antreu; cameră de aşteptare, anticameră.
antesteppe ['aintistep] s. stepă cu păduri.
antesquare ['asntiskwsa] s. antepiaţă. "
antetemple ['asntirtempl] s: (arhit.) pridvor (al unui templu).
antetype ['îentitaip] s. formă anterioară; prototip.
antevert [rasnti'voit] vb. tr. a apleca, a înclina înainte.
ant fly ['sent flai] s. (entom.) furnică cu aripi, furnică-leu.
ant heap ['sent hi:p] s. v. a n t h i 11.
anthelion [£en'6i:ljan],/jl. anthelia [iljaj si anthelions [iljanz] s. (astron.) anthelie.
anthelmintic [.senthel'mintik] s. (med.) antihelmintic, (medicament) vermifug.
anthem ['anOam, -Oem] I. s. 1. imn, cântec solemn, cântec sacru, cânt de bucurie sa»
de slavă; national ~ imn naţional. 2. (bis.) antifon; cor; coral. II. vb. tr. (poetic) a cânta
imnuri (cuiva), a preamări, a proslăvi (prin cântec).
anthemwise [~waiz, -Oem-] adv. (bis.) antifonic.
anther ['a;nOar] s. (bot.) anteră.
anther dust [~ 'dAst] s. (bot.) polen.
antheridium [.asnGa'ridiam] pl. antheridia [-dia] s. (bot.) anteridie.
antheroid ['asnGiroid] adj. (bot.) anteroid.
anthesis [îen'0i:sis] s. (bot.) anteză, perioadă de înflorire.
ant hill ['aent hil] s. muşuroi de furnici, furnicar, cuib de furnici.
ant hillock [~ ihibk] s. v. a n t h i l l .
anthobian [aan'Goubian] s. (entom.) gândac care se hrăneşte cu flori.
anthological [isen9a'bd3ik3l, -Gou'l-] adj. antologic, de antologic.
anthologist [.asnGa'lod3isf] s. autor de antologii, compilator de antologii.
anthologize [a3n'Galad3aiz] vb. A. tr. a include într-o antologie. B. intr. a alcătui o
antologie.
anthology [a3n'6alad3i] s. 1. antologic, crestomaţie. 2. (înv.) tratat despre flori.
Anthony's fire ['asntaniz 'faia] s. (med.) erizipel, brâncă.
r
anthood [ a:nthud] s. (fam.) furnici.
anthotaxy ['amQoutaeksi] s. (bot.) antotaxie, modul de aşezare a florilor pe axa
inflorescenţei.
anthozoon fiasnGa'zouan, -6ou'z-],pl. anthozoa [i33n0a'zoua, -Gou'z-] s. (zool.) polip executioner moartea a luat-o înaintea călăului. 2. a anticipa, a aştepta, a prevedea,
coralier; zoofit.
anthracene ['aînGrasim] s. (chim.) antracen.
anthracene oil [~ ail] s. (chim.) ulei antracenic I de antracen.
anthracene red [~ 'red] s. (chim.) roşu de antracen.
anthracite ['aaiGrasait] s. (mineral.) antracit.
anthracite coal [~ 'koul] s.v. a n t h r a c i t e .
anthraconite [am'Grakanait, -koun-] s. (mineral.) antraconit.
anthrax [a;n8ra:ks] s. 1. (mea1.) antrax, carbuncul, pustulă, bubă rea / neagră. 2. (vet.) intra în posesiune. 3. (si payment by ~) (ec.) plată anticipată; avans; acont, arvună.
antrax, dalac, cărbune.
anthropobiology ]'a;n0rapabai'olod3i, -Group-] s. antropobiologie.
anthropocentric [lamGrapou'sentrik] adj. antropocentric.
anthropocentrism [izenQrapou'sentrizam] s. antropocentrism.
anthropogenesis ['aînGrapa'd3enisis, -Oronp-] s. antropogeneză.
anthropogeny |ia;n0ra'pad3ini,-Orou'p-] s. v. a n t h r o p o g e n e s i s .
antliropogeography ['33nGrapad3i'3grafi, -Oron'p-] s. antropogeografie, geografie umană.
36
anthropoid ['senurepoid, aen'Groupoid] (biol.) I. adj. antropoid, asemănător omului. II. s.
antropoid; maimuţă antropoidă.
anthropoidal [lasnOra'paidl, -Grou'p-] adj. v. a n t h r o p o i d (I).
anthropolatry [iEen9ro'polotri] s. antropolatrie.
anthropologic(al) [ia3n9rapa'lod3ik(3l), -Group-] adj. antropologic.
anthropologist liasn6ro'polod3ist, -Grou'p-] s. antropolog.
anthropology [ra:n0ra'p3l3d3i, -Orou'p-J s. antropologie.
anthropometer [i2enGr3'p3mit3r, -Grou'p-] s. antropometru.
anthropometric [lasnGrepa'metrik, -pou'm-] adj. antropometric.
anthropometry [lamOra'pomitri, 'amGrspametri] s. antropometric.
anthropomorphic [i32n6r3p3'm3:fik, -Group-] adj: antropomorfic.
anthropomorphism [lamGrepa'msifizam, -Group-] s. antropomorfism.
anthropomorphist [i35n6r3pa'mo:fist, -Group-] s. antropomorfist.
anthropophagi [isenOrs'pafsgai, -Group-, -fad3ai] s. pl. antropofagi, canibali, mâncători
de oameni.
anthropophagic [lamGrapo'fa^ik, -Grou'p-] adj. antropofag.
anthropophagist [i*n9ra'pDfod3ist, -Grou'p-] s. (rar) antropofag, canibal.
anthropophagite [.aenOra'pofsdsait,-Grou'p-] s. (rar) v. a n t h r o p o p h a g i s t .
anthropophagous [iîen6r3'p3f3gas] adj. antropofag.
anthropophagy [iîen0ra'paf3d3i, -Grou'p-] s. antropofagie, canibalism.
anthropophobia [.amGrsps'foubja, -Group-] s. (med.) antropofobie.
anthroposophy [>a:n0ra'pas3fi] s. (jiloz.) antropozofie.
anti ['asntai, —ti] s. (amer. fam.) oponent, opozant.
anti- ţ'asnti, amer. 'aentai] (element de compunere) contra-, anti-; antibiotic antibiotic.
anti-abolitionist ['asntiiîeba'li/snist] s. (ist. S.U.A.) antiaboliţionist.
antiacid ['asnti 'assid] s.v. a n t a c i d .
anti-ager ['aenti ieid3ar] s. (lehn.) antiîmbătrânitor, inhibitor de îmbătrânire.
anti-air ['fenti'ea] adj. (fam.) antiaerian.
anti-aircraft ['Eenti'eakraift, amer. -krarft] (mii.) I. adj. antiaerian. II. s. apărare
antiaeriană (artilerie şi mitraliere).
anti-aircraft artillery [~ a:'titari] s. (mil.) artilerie antiaeriană.
anti-aircrafter ]'a;nti'E3kra:ft3r, amer. -kreeft-] s. (amer. mii.) tunar sau rnitralior
antiaerian.
anti-aircraft gun ['asnti'£3kra:ft 'gAn, amer. -kraft] s. (mil.) tun antiaerian; mitralieră
antiaeriană.
anti-aircraft ordnance [~'3:dn3ns] s. v. a n t i - a i r c r a f t a r t i l l e r y .
anti-American ['aentismariksn] adj. antiamerican.
antibaby pill [«enti'beibi pil] s. (fam.) pilulă contraceptivă.
antibacterial [sentibask'tisrial] adj. bactericid; antibacterian.
anti-ballistic missile ['asntibeilistik 'misail, amer. -'misl] s. (mii.) proiectil antibalistic,
proiectil / rachetă antirachetă.
antiballoon ['a;ntiba'lu:n] s. (tot.) antibalon.
antibiosis [asntibai'ousis] s. (biol., med.) antibioză.
antibiotic ['asntibai'otik] adj., s. (biol.) antibiotic.
anti-Birniinghani ['asnti'ba:mirjam] s. (ist.) conservator.
antibody ['asnti'bodi] s. (chim., med.) anticorp.
anti-British ['asnti'britif] adj. antibritanic.
antic ['asntik] I. adj. (înv.) grotesc, buf, caraghios; fantastic; ~ hay dans grotesc. II. s.
1. imagine grotescă. 2. (fnv.) măscărici, bufon, nebun. 3. (şipl.) bufonerie, caraghioslâc;
glumă grosolană; maimuţărie, strâmbătură; ţopăială; măscărici; mascaradă. III. vb. intr.
a se scălâmbăia, a se maimuţări; a ţopăi (în mod grotesc).
anticardium [isenti'kaidiam] s. (anat.) epigastru,regiune epigastrică.
anticarious ['asnti'kesriss] aay. (med.) care previne sau împiedică fonnarea cariilor.
anticarnivorous ['asntikaVnivarss] adj. vegetarian.
anticathode ]'a2nti'ka;Goud] s. (electr.) anticatod.
anticentre ['asnti.sento'] s. (geol.) anticentru, antipod al epicentrului (cutremurului).
antichlor(e) ['aintikb:'] s. (chim.) anticlor.
antichrist ['asntikraist] s. (bibi.) anticrist.
antichristian [rasnti'kristjon, -t/on] adj. anticreştin.
anticipant [asn'tisipsnt] I. adj. 1. prevenitor, îndatoritor. 2. ~ of care aşteaptă/ anticipează
/ presimte (ceva). II. s. persoană care aşteaptă / anticipează / presimte.
anticipatable [sen'tisipeitobl] adj. de prevăzut / aşteptat.
anticipate [asn'tisipeit] vb. A. tr. 1, a anticipa, a preîntâmpina, a precede; a o lua înaintea
(cu gen.); a devansa; to ~ smb.'s wishes a preîntâmpina dorinţele cuiva; death ~d the
a presimţi; a arăta dinainte. 3. a anticipa, a face înainte de vreme / termen; (com.) to ~
payment a plăti înainte de termen. 4. a folosi, sau a cheltui înainte (ae timpul fixat).
B. intr. a se bucura, a se întrista etc. dinainte.
anticipated [-id] adj. anticipat; precedat; devansat; preîntâmpinat.
anticipation [aen.tisi'pei/sn] s. 1. anticipare, anticipaţie; prevedere, previziune,
presimţire; aşteptare; by ~ cu anticipaţie, dinainte; anticipat; in ~ of în aşteptarea (cu
gen.); thanking you in ~ mulţumindu-vă cu anticipaţie. 2. (jur.) folosire înainte de a
anticipative [aan'tisipotiv] adj. înclinat să anticipeze.
anticipator [Een'tisipeitarJ s. persoană care anticipează; persoană care prevede sau
presimte.
anticipatory [jen'tisipatari, amer. ajn'tisipsitori] adj. 1. anticipat. 2. care anticipează /
prevede / preîntâmpină. 3. anticipativ.
anticize ['asnti.saiz] vb. intr. a face giumbuşlucuri; a face pe clovnul.
anticlerical ['senti'klerikl] aay. anticlerical.
37
anticlericalism ['sentikleriklizsm] s. anticlericalism.
anticlimax ['asnti'klaimsks, '«-i--] s. 1. pierdere, slăbire a efectului sau tensiunii /
încordării; discrepanţă, discordanţă; cădere în gol; descreştere a interesului; descreştere
a efectului scontat. 2. (ret.) batos.
anticlinal [pasnti'klainal] adj. (geal., anat.) anticlinal.
anticline ['asntiklain] s. (geol.) anticlinal; curmătură.
anticlinorium ['2entiklai'n3:rbm],p/. anticlinoria [-rp] s. (geol,) anticlinoriu.
anticoagulant l'a?ntikou'?egjubnt] s. (chim.) anticoagulant.
anticolonial ['sentika'lounjal, -nbl] adj. anticolonial.
anticolonialism ['sentiks'lounjalizpm, -njal-] s. anticolonialism.
anticonstituţional ['aenti.konsti'tjui/pnl] adj. anticonstituţional.
anticorrosive [.Eentika'rousiv] adj. (metal.) anticoroziv, inoxidabil.
anticotangent [lasntikou'taendgant] s. (mat.) arc cotangentă.
anticreeper ['a?nti.kri:p3r] s. (ferov.) dispozitiv / proptea contra fugirii şinelor.
anticum [am'taikamLpl. antica [~ko] s. (bis.) pronaos.
anticyclolysis [lEentisai'kblisis] s. (meteor.) anticicloliză.
anticyclone ['asnti'saikloun,'—i—] s. anticiclon.
antidotal ['jentidoutl, i~'«] adj. (med.) antidot, contracaram, anihilant.
antidote i'aentidout] s. (med.) (against, for, to) antidot (sifig.) contra-otravă (împotriva),
antidynastic [lasntidi'nsestik, -dai'n-] adj. antidinastic.
anti-English ['aenti'ingli/J adj. antienglez.
antienzyme f^nti'enzaim, -zim] s. (chim.) antienzimă.
antifading [ijenti'fcidin] adj., s. (electr.) antifading.
anti-fascist ['eenti'faî/ist, -şist] adj., s. antifascist.
antifebrile ['£enti'fi:brail, -'feb-] adj. (med.) febrifug, antitermic.
antifebrin ['asnti'febrin] s. (med.) antifebrină.
antifederal ['asnti'fedarsl] adj. (ist. S.U.A.) antifcdcral.
antifederalîsm ['senti'federalizam] s. (ist. S.U.A.) antifederalism.
antifederalist ['aenti'federalist] s. (ist. S.U.A.) antjfcdcralist.
antifoaming ['asnti'foumirj] adj. antispumant.
antifog agent ['asnti'fog icid3ant] s. (chim.) (agent) antivoal.
antifouling ['asnti'faulin] I. s. 1. substanţă de protecţie care împiedică creşterea plantelor
pe fundul ambarcaţiunilor. 2. (chim.) antiseptic. II. adj. 1. care împiedică creşterea plantelor
pe suprafeţe subacvatice. 2. (chim.) antiseptic.
antifreeze ['aenti'frnz] s. (telin.) antiger, antigcl.
antifreezing ['aenti'fri:zin] adj. (îehn.) rezistent la frig; antigel; negeliv.
antifriction ['aenti'frik/an] s. (tehn.) antifricţiune.
antigen ['a;ntid3cn] s. (med.) antigen.
Antiguan [a?n'ti:gW3n] I. adj. din Antigua. II. s. locuitor al insulei sau statului Antigua.
anti-hero ['aentiihbrou] s. (lit.) antierou.
antihistamine ['aenti'hist3mi(:)n] s. (med.) (agent) antihistamine.
antihistaminic ['«nti-hists'minik] (med.) I. adj. antihistamine. II. s. (agent)
antihistamine.
antihum [ra;ntihAm] s. (tehn.) amortizor de zgomot.
anti-icer ['aenti'ais9r] s. 1. (tehn.) dispozitiv de protecţie contra gheţii. 2. antigivrant.
anti-imperialism ['aentiim'pbrislizam] ş. antiimperialism.
anti-imperialist ['aenti im'pbrblist, -pjar-] adj. antiimpcrialist.
anti-imperialistic ['amtiim'pbrblistik, -<pja:r-] adj. v. a n t i i m p c r i a l i s t .
anti-intellectual ['aenti-inti'lektjual, -I/UPI] adj., ş. antiintelectualist.
anti-intellectualist [-ist] adj. antiintelectualist.
antilogarithm [laenti'bgariGsm] s. (mat.) antilogaritm.
antilogous [asn'tibgss] adj. antilogic, ilogic, contradictoriu (în termeni sau idei).
antilogy [a3n'tibd3i] s. antilogic, contrazicere, contradicţie, antinomie (de termeni sau
idei).
antimacassar ['aentims'kaasa', isen-] s. şerveţel sau carpetă (pentru a apăra braţele sau
spătarul fotoliului sau al canapelei).
antimagnetic ['aentimseg'netik, -mag'n-] adj. antimagnetic.
antimask L'a;ntima:sk] s. (ist. teatrului) antimască, interludiu comic.
antimasque [~] s. v. a n t i m a s k .
antimatter ['0sntimaet3r] s. (fiz-) antimaterie.
antimechanized ['aenti'mekanaizd] adj. (amer. mii.) anti-tanc.
antimicrobial ['amtimai'kroubbl] (biol.) I. adj. antimicrobian. II. s. agent antimicrobian.
antimissile ['aenti'misail, amer. -'misal] (/nil.) I- adj. antirachetă. II. s. rachetă sau
dispozitiv antirachetă.
antimonarchical ['asntimo'na:kikal,-m9'n-] adj. antimonarhic.
antimonic acid [rsenti'monik 'zesid] s. (chim.) acid antimonic.
antimony fasntimani] s. (chim.) antimoniu.
antimony glance [~ 'glo:ns] s. (mineral.) antimonit, stibină.
antimony red [~ red] s. (chim.) roşu de antimoniu.
antinaţional ['aenti'nae/anl] adj. antinaţional.
antineuralgic f'aentinjua'rEek^ik] adi.,ş. antinevralgic.
antineutron ['senti'njutran] s. (fiz.) antincutron.
antinode f'aentinoud] s. (fiz.) ventru, umflătură, maxim al unei unde.
antinomy [aen'tinami] s. 1. antinomie. 2. paradox.
anti-novel ['asntinoval] s. (lit.) antiroman.
antinucleon l-aenti'njurklbn] s. (fiz.) antinuclcon.
antioxidant ['asnti'^ksidsnt] s. (chim.) antioxidant.
antioxygen ['asnti'aksid33n] s. (chim.) antioxigen.
antipapal ['senti'peipalj adj. antipapal.
antiparallel ['aenti'pEeralel] adj. (/nat.) antiparalel.
antithetic(al)
antiparliamentarian ['amti.paibmen'teorbnj s. (pol.) duşman al parlamentului.
antiparliamenteer !'a;ntiirxi:bmen'tbr] s. (ist. Angliei) duşman al Parlamentului Lung
(1640).
antiparticle ['3enti'pa:tikl] s.{fiz.) antiparticulă.
antipathetic [sen.tipa'Gctik, <—'--] adj. 1. antipatic, nesuferit, care inspiră antipatie /
aversiune / repulsie. 2. ~to care simte antipatie etc. pentru sau împotriva (cu gen.); pornit
împotriva (cu gen.).
antipathize [Een'tipaQaiz] vb. A. intr. a manifesta antipatie; a nu fi de acord. B. ţr. a
antipatiza, a manifesta antipatie faţă de.
antipathy [asn'tipaOi] s. 1. antipatie, aversiune, scârbă, repulsie. 2. persoană antipatică;
lucru antipatic.
antiperistalsis l'aentiiperi'staelsis] s. (med.) antiperistaltism.
antipersonnel ['sentiipaisa'ncl] adj. (/nil.) contra infanteriei, brizant; antipersonal.
antiperspirant ['aentips'spabrant] s. (preparat) antisudorific / antisudoral; deodorant.
antiphase faentifciz] s. (tel.) antifază.
antiphlogistic ['2entifiou'd3istik] adj., s. (med.) antiflogistic, anti inflamator.
antiphon ['sentifsn, -fon] s. (muz.) antifon.
antiphonal [asn'tifanl] adj. (muz.) antifonic.
antiplastic ['asnti'plsstik] adj. (med.) care diminuează sau împiedică formarea de ţesut
nou.
antipodal [zen'tipadl] adj. 1. (aflat) la antipod. 2. diametral opus. 3. (mineral.)
cnantiomorf.
antipodes [asn'tipadiiz] s. 1. pl. (rar) antipozi, locuitori de la antipod! 2. pi. (geogr.)
antipozi (şifig.).
antipoison ['asnti'poizn] s. antidot.
antipole ['aentipoul] s. 1. pol opus. 2. ceea ce este diametral opus.
antiproton ['asnti'proutan] s. (fiz.) antiproton.
antipyretic ['asntipab'retik, 'aentipi'retik] adj., s. (chim., med.) febrifug, antipiretic,
antitermic.
antipyrin(e) ţiîenti'pabrin] s. (farm.) antipirină.
antiquarian [-aenti'kwearian] I. adj. 1. de anticar, de anticariat. 2. arheologic. II. s.
I . colecţionar, amator de antichităţi; anticar. 2. arheolog. 3. hârtie mare de desen.
antiquary l'aentikwari] s. 1. colecţionar de antichităţi. 2. (amer.) negustor de antichităţi.
3. arheolog.
antiquated ['aentikweitid] adj. 1. învechit, vechi, trecut, desuet, căzut în desuetudine,
perimat; demodat, de modă veche. 2. în vârstă, bătrân.
antiquatedness [-nis] s. caracter învechit, antichitate, vechime; desuetudine.
antique [aen'ti:k] I. adj. 1. vechi, străvechi, de altă dată, din alte vremuri, din vremuri
apuse. 2. învechit, perimat, desuet; demodat, de modă veche. 3. antic, clasic. 4. arhaic.
II. s. 1. om din antichitate. 2. obiect (medalie, vas) de artă (veche), relicvă, mobilă veche,
antică. 3. (poligr.) (caractere) antice. III. vb. tr. 2L prezenta în stil antic; a da o patină (cu
dat.).
antiqueness [inis] s. antichitate, vechime, caracter antic.
antiquity [sen'tikwiti] s. 1. antichitate, vechime. 2. antichitate, epoca antică; perioada
clasicismului antic; the nations of ~ popoarele din antichitate. 3. oamenii din antichitate.
4. pl. antichităţi.
antirabic [.renti'raebik] adj. (med.) antirabic.
antirachitic [izentira'kitik] adj. antirahitic.
antirational [.aenti'rse/anl] adj. ncraţional, absurd.
antireligious ['aentiri'lid33s] adj. antireligios.
antiresonance l'asnti'rezan^ns] s. (tel., fiz.) antirezonanţă.
an tire volution ['sentiirev3'lju:/sn] s. contrarevoluţie.
antirevolutionary [-ori] adj. contrarevoluţionar.
antirevolutionist [-ist] s. contrarevoluţionar.
antiroyal [-Eenti'robl] adj. antiregalist.
antirrhinum [lasnti'rainam] s. (bot.) gura-leului (Antirrhinum).
antirust [isenti'rAst] adj. (chim.) anticoroziv; antirugină.
antiscorbutic [raentisk3:'bju:tik] adj., s. (med.) antiscorbutic, ascorbic.
antiseizure [*aenti'si:33r] s. (tehn.) antigripare.
anti-Semite [iaenti'si:mait] s, antisemit.
anti-Semitic [ifentisi'mitik] adj. antisemit.
anti-Semitism [laenti'semitizam] s. antisemitism.
antisepsis ['aenti'sepsis] s. (med.) antisepsie.
antiseptic [.aenti'septik] adj., s. (med.) antiseptic.
antiserum ['senti.siiaram] pl. şi antisera [-.sisra] s. (biol., med.) antiser.
antiskid [.centi'skid] adj. (tehn.) antiderapant.
antislavery [lasnti'slcivari] s. antisclavagism.
antisocial [isenti'sou/sl] adj. 1. antisocial. 2. nesociabil, ursuz.
antisolar glass [isenti'soub gla:s] s. sticlă antisolară.
antispasmodic [laentispsez'modic] adj. (med.) antispasmodic.
anti-strike bill ['asntistraik 'bil] s. lege împotriva grevelor.
antîstrophe [cen'tistrafi] s. (Ut.) antistrofă.
anti-submarine laenti'sAbmorim] adj. (mar. mil.) antisubmarin.
antisudorific ['aentisju:d3'rifik] adj. antisudorific, antisudoral.
antitank ['sntitcenk] adj. (mil.) antitanc, anticar.
antitank gun [~ 'gAn] s. (/nil.) tun antitanc.
antithesis [sen'tiSisis], pl. antitheses [isi:z] s. 1. (ret.) antiteză. 2. antiteză, contrast;
opoziţie; antagonism, contradicţie.
antithesize [sen'tiBisaiz] vb. tr. a exprima prin antiteze; a contrasta, a pune în contrast.
antithetic(al) [»a3nti'6etik(9l)] adj. antitetic, opus, contrariu, de contrast.
antithetically 38

antithetically [laentiGetik^li] adv. antitetic, prin antiteză. anyway ['eniwei] adv. 1. oricum, cât de cât, măcar; în orice caz. 2. (în prop, neg.)
antitoxic ['aanti'toksik] adj. (med.) antitoxic. nicidecum, în nici un chip, în nici un fel, defel, deloc.
antitoxin ['snti'toksin] s. (med.) antitoxină. anyways ['eniweiz] adv. (înv.) v. a n y w a y .
antitrade ['aenti'treid] s. (met.) contra-alizeu. •. anywhen l'enihwen] adv. (rar) oricând, în orice timp.
antitrade wind ['amti.treid wind] s.v. a n t i - t r a d e . anywhere ['eni/i-wear] adv. 1. (în prop, interog., în loc de somewhere) undeva, pe
antitrust. ['senti'trAst] adj. (ec.) antitrust; împotriva trusturilor. undeva, în vreun loc, în vreo parte; are you going ~ next summer? te duci undeva la
antityphoid ['amti'taifoid] adj. (med.) antitific. vară? 2. (în prop, neg.) nicăieri, pe nicăieri, nici într-un loc; I don't want to go ~ nu
antium ['sentiam] s. (arhit.) antium, portic. vreau să mă duc nicăieri. 3. (în prop, afirm.) oriunde; oriîncotro; peste tot, pretutindeni;
antiunion [ra;nti'ju:njan] adj. (amer.) antisindical. you can get it ~ se găseşte (de cumpărat) peste tot.
antler ['sentlo1"] s. (zool.) 1. pl. corniţe (care cresc pe coamele cerbului). 2. corn de anywhither ['eni/wi<5ar] adv. (înv.) 1. (în prop, interog.) încotrova, undeva. 2. (în prop,
cerb; ramură de corn de cerb. neg.) nicăieri. 3. (în prop, afirm.) undeva.
antonomasia [ia?ntana'mei3Ja, -town-, -3ia] s. (ret.) antonomasie. anywise ['eniwaiz] adv. v. a n y w a y .
antonym ['sentanim] s. antonim. Ânzac ['zenzsek] s. (mii.) 1. corpul de armată au strai iano-neozeelandez (Primul Război
antonymous [am'tonimas] adj. antonim. Mondial). 2. militar aparţinând acestui corp expediţionar.
antonymy [een'tonimi] s. antonimie. aorist ['sarist, 'eia-] s. (gram.) aorist.
antre ['asnta1"] s. (înv., poetic) hrubă, peşteră. aorta [ei'o:ta] s. (anat.) aortă.
anucleate [ei'nju:kliit] adj. (biol.) anucleat: apace [a'pcis] adv. iute, repede, în pas grăbit; ill news comes ~ vestea rea aleargă iute
anuria [o'njuaria] s. (med.) anurie. / te-ajunge repede; to proceed ~ a înainta rapid / cu paşi repezi; (prov.) ill weeds grow
anus ['einas] ş. (lat.) (anat.) anus, rect. ~ iarba rea nu piere.
anvil l'senvil] I. s. 1. nicovală; (metal.) buterolă; (fig.) on / upon the ~ în lucru; în apache [a'pa:/, -'pa?/ şi pronunţia franceză] s. (fr.) apaş.
discuţie, pe tapet; between hammer and ~ între ciocan şi nicovală. 2. (anat.) nicovală apanage [r£ep3nid3J s. v. a p p a n a g e .
(urechea internă). II. vb. tr. a bate pe nicovală, a lucra pe nicovală, apart [a'pci:t] I. adv. 1. aparte, la o parte, de o parte; to stand ~ a sta de o parte, la o
anvil beak [~ 'bi:k[ s. cornul nicovalei. parte, a sta stingher, (de unul) singur; to set ~ a pune de o parte, la o parte; joking /
anvil bed [~ 'bed] s. sabotă, piciorul nicovalei; (metal.) pernă de şoc a nicovalei. jesting ~ (lăsând) gluma la o parte; .vanity ~ fără vanitate. 2. aparte, separat; în parte;
anvil-block [~ bbk] s. v. a n v i 1 b e d . în două; în bucăţi; a question ~ o altă chestiune. 3. ~ from (în) afară de, fără a mai socoti.
anvil chorus [~ iko;ras] s. (amer.) cor de proteste / nemulţumiri. II. adf pred. despărţit, aparte, stingher, separat, disociat.
anvil horn [~ ho:n] s. cornul nicovalei. apartheid [a'po:thaid, -hait] s. apartheid, segregaţie rasială.
anvil insertion piece [~ in'sa:jpn pi:s] s. tăblia nicovalei. apartment [a'pa:tmant] s. 1. cameră. 2.pl. apartament; ~s to let camere de închiriat;
anvil stock [~stok] s. v. a n v i l b e d . to live in (furnished) ~s a locui într-un apartament mobilat; to have ~s with smb. a
anxietude [?en'gzaiatju:d] s. (rar) v. a n x i e t y . locui eu cineva. 3. (amer.) apartament.
anxiety [seng'zaiati] s. 1. nelinişte, îngrijorare, tulburare, neastâmpăr, frământare, agitaţie. apartment hotel [~ nouţei] s. (amer.) hotel-locuinţa (în care se pot închiria apartamente
2. (med.) anxietate. 3. (for, to) (înv.) dorinţă, dor, nerăbdare (de, de a). întregi, în parte mobilate, cu prestări de servicii).
anxious ['serjA/ss] adj. 1. (for, about) îngrijat, îngrijorat, neliniştit, fără astâmpăr (de, apartment house [~ haus] s. (amer.) bloc, casă cu apartamente de închiriat; casă cu
din cauza); to be / to feel ~ about a fi îngrijat de. 2. neliniştit, plin de nelinişte sau de etaje.
groază; ~ night noapte de spaimă / groază; noapte neliniştită. 3. ~ for / to dornic de, apartness [a'pa:tnis] s. izolare; singularitate; ciudăţenie.
dornic să, doritor de, care doreşte să, care ţine mult să; I am ~ to know (tare) vreau să apathetic(al) [>2ipa'uetik(al)] adj. apatic, nepăsător, indiferent, impasibil; rece,
ştiu; he is ~to please caută cu tot dinadinsul să placă, doreşte neapărat să se facă plăcut. nesimţitor, indolent.
<* (amer.) to be on the ~ seat / bench a şedea / a sta ca pe ace / ghimpi, a nu mai putea" apathetically [.a^pa'Setikali] adv. cu apatie.
de nerăbdare (să afle adevărul etc.). apathy f'sepsOi] s. apatic, nepăsare, indiferenţă; indolenţă.
anxiously [-li] adv. 1. eu nelinişte / îngrijorare / neastâmpăr; cu nerăbdare. 2. cu ardoare; apatite ['aspatait] s. (mineral.) apatită.
arzător, fierbinte. ape [eip] I. s. 1. (zoo/.) maimuţă (Simia); (fig.) hairy ~ stârpitură, degenerat; (fam.)
anxiousness [-nis] s. îngrijorare, nelinişte, neastâmpăr. to say an ~'s paternoster a tremura de frig; (peior.) to lead ~s in hell a muri fată bătrână;
any ['eni] I. adj. 1. (înprop, interog., în loc de some) vreun, vreo, ceva, câţiva, câteva, (înv.) to make smb. one's ~ a prosti pe cineva; a trage pe cineva pe sfoară; (înv.) to put
nişte, unii, unele; can you find ~ excuse? poţi găsi vreo scuză?; have you ~ money? an ~ in smb.'s hood a-şi râde / a-şi bate joc de cineva; to act / to play the ~ a face pe
ai (ceva) bani? 2. (în prop, neg.) nici un; nici o; I don't notice ~ progress nu observ maimuţa, a se maimuţări. 2. (jig.) maimuţă, maimuţoi, coşcodan; imitator. II. vb. tr. a
nici un progres. 3. (în prop, afirm.) orice, oricare; you can get it in ~ shop se găseşte maimuţări; a imita; to ~ it a face pe maimuţa.
(de cumpărat) în orice prăvălie; in ~ case, at ~rate în orice caz; at ~ time în orice moment; apeak [a'pi:k] adj. pred., adv. (mar.) drept, vertical, perpendicular.
din clipă în clipă; in ~ place peste tot, pretutindeni, în tot locul. II. pron. 1. (în prop. ape-like ['eiplaik] adj. (ca) de maimuţă.
interog., în loc de some) vreunul, vreuna, ceva, câţiva, câteva, unii, unele; can you let ape-man ['ejp'raasn], pi. ape-men f-'men] s. om-maimuţă (mai ales Pithecanthropus
me have ~ of these books? îmi poţi da vreuna din aceste cărţi? 2. (în prop, neg.) nici erectus).
unul; nici una; I wanted a taxi, but there weren't ~ am vrut să iau un taxi, dar nu era apepsia [a'pepsia, -/a] s. (med.) apepsie.
nici unul. III. adv. 1. (în prop, interog.) ceva, întrucâtva, cât de cât; can you see ~ better apepsy ['fepepsi] s. (med.) apepsie.
from there? vezi (ceva) mai bine de acolo? (amer.) wasn't he hurt ~? nu s-a lovit deloc? aperient [a'piariant] I. adj. (med.) laxativ, purgativ. II. s. (med.) laxativ, curăţenie,
2. (înprop, neg.) cu nimic, întru nimic; they are not ~ the worse for it nu au avut (întru) purgativ.
nimic de suferit (din asta). aperiodic [aipiari'adik] adj. aperiodic.
anybody ['eni.bodi, -badi] pron. 1. (în prop, interog., în loc de somebody) cineva; is aperitive [a'peritiv] s. aperitiv (băutură alcoolică).
~ there? e cineva acolo?; is he ~? e cineva (de seamă)? reprezintă (el) o personalitate? aperture ['a3patjuar, -tjar] s. deschizătură, deschidere, fereastră, orificiu, gaura, bortă;
2. (în prop, neg.) nimeni; I haven't seen ~ n-am văzut pe nimeni. 3. (în prop, afirm.) crăpătură; despicătură; (tehn.) apertură; vizor; şliţ; ~ o f a door golul uşii.
oricine, oricare; ~ knows that oricine ştie asta. aperture envelope [~ 'enviloup] s. plic cu fereastră (prin care se poate citi adresa).
anyhow l'enihau] adv. 1. oricum, în orice caz; you won't be late ~ oricum, n-ai să apery ['eipari] s. 1. rnairnuţărie, maimuţăreală, strâmbătură, schimonoseală,
întârzii. 2. (în prop, neg.) în nici un fel, în nici un chip, cu nici un chip, nicicum; I could scălâmbăială. 2. maimuţăreală, imitare.
not get in ~ n-am putut intra cu nici un chip. 3. indiferent; aşa şi-aşa; (cam) nu ştiu cum; apetalous [a'petolas] adj. (bot.) apetal.
he did it ~ a făcut-o de mântuială; to feel ~ a nu se simţi prea bine, a se simţi cam nu apex ['eipeks], pl. apexes [-siz] şi apices [reipisi:z, 'sepi-] s. 1. apex, culme, creştet,
ştiu cum. vârf, coamă. 2. (fig.) culme, apogeu, punct culminant. 3. (constr.) coama acoperişului.
anyhows ['enihauz] adv. (pop.) v. a n y h o w . 4. (mine) plan înclinat automotor, plan înclinat mecanizat. 5. (astron.) punct de culminaţie.
anyone ['eniwAn] pron. v. a n y b o d y . apex drive [~ draiv] s. (tel.) alimentare mediană.
anyplace J'enipieis] adv. (amer. fam.) 1. oriunde; pretutindeni. 2. (în prop, neg.) nicăieri, aphaeresis [seTiarisis, amer. aTerisis] s. (lingv.) afereză.
niciunde. 3. (în prop, interog.) undeva. aphasia [ee'fcizia, se'fci3ioj s. (med.) afazia, pierderea graiului.
anything ['eniGirj] l.pron. 1. (în prop, interog., în loc de something) ceva; have you aphasiac [aTeizizek] s. (Ung., med.) afazic, persoană afazică.
lost ~? ai pierdut ceva? 2. (în prop, neg.) nimic; he hasn't found ~ n-a găsit, n-a constatat aphasîc [a'feizik, -sik] (lingv., med.) I. adj. afazic; de afazie, privitor la afazie. II. s.
nimic. 3. (în prop, afirm.) orice, tot (ceea ce), ce; take ~ you like ia tot (ceea) ce doreşti; afazic, persoană afazică.
~ but orice în afară de, tot ce vrei, numai... nu; he is ~but a coward e tot ce vrei, numai aphelion [aVfkljan, -lian] s. (astron.) afeliu.
fricos nu; it is ~ but clear numai clar nu este, nu e câtuşi de puţin limpede, e departe apheresis [as'fiarisis, amer. a'ferisis] ş. v. a p h a e r e s i s .
de a fi limpede. <? (fam.) as~al naibii, straşnic (v. şi l i k e ~ ) ; (fam.) like~ tare, straşnic, aphis ['eifis, 'aef-], pl. aphides ['eifidi:z, 'atf-] s. (entom.) păduche de plantă (Aphis).
grozav, extraordinar; de mama focului; ca altă aia; he ran like ~ fugea de-i slarâiau aphonia [as'founja, a'f-] s. (med.) afonie.
călcâiele. II. adv. într-o oarecare măsură, oarecum; he is a little better if ~ e puţin mai aphonic [a^'fonik, a'f-] adj. afon.
bine, dacă se poate vorbi de aşa ceva. aphonous ['asanas] adj. afon.
anythingarian [~ 'gsorian] s. (rar peior.) indiferentist (mai ales cu privire la religie). aphony ['asfani] s. (med.) afonie, pierderea glasului.
anythingarianism [~ gsorianiz^m] s. (rar peior.) indiferentism (mai ales religios). aphorism ['aefarizam] s. aforism; sentinţă; maximă.
any-time ['enitaim] adv. 1. ori(şi)când. 2. des, repetat. aphoristic [.zefa'ristik] adj. aforistic.
39
aphoristically [.îefs'ristikali] adv. aforistic.
aphorize ['aefsnaiz] vb. intr. a vorbi sau a scrie în aforisme.
aphrodisiac [isefrou'diziask, -frs'd] adj. afrodiziac.
aphrodisian [i^frou'dizian, -fra'd-] adj. senzual, voluptos.
aphtha faefBa], pl. aphtae ['sefBi:] s. (med.) 1. aftă, puşchca. 2. (vet.) febră aftoasă.
3. (med.) mărgăritărel. muguct.
aphthous fever ['îefttos Ti:v3r] s. (vet.) febră aftoasă.
aphyllous [s'fibs] adj. (bot.) tară frunze.
apian ['eipjan, -pian] adj. de albine, referitor la albine.
apiarian [icipi'esrisn] adj. de apicultură.
apiarist ['eipiarist] s. apicultor, stupar, prisăcar.
apiary l'cipisri] s. stupină, prisacă.
apical ['aspikpl, 'eip-] adj. 1. (geol.) apical. 2. aşezat în vârf, de sus. 3. (mat.) la vârf.
4. (fon.) apical.
apices ['eipisi:z, 'sep-] pl. de la a p e x .
apiculate [s'pikjulit] adj. (bot.) apiculat.
apicultural [ieipi'kAlt/pr3l] adj. apicol.
apiculture ['cipikAlt/3r] s. apicultură, stupărit, prisăcărit.
apiculturist [.eipi'kAlt/arist] s. v. a p i a r i s t .
apiece [3'pi:s| adv. bucata, fiecare, una; pe bucată, de fiecare; de cap de om, de căciulă;
they had five shillings ~ aveau câte cinci şilingi fiecare / de cap; five shillings ~ cinci
şilingi bucata.
apis ['eipis] s. (entom.) albină (Apis mellifica).
apish ['eipt/1 adj. 1. de maimuţă, simian. 2. maimuţăresc, imitativ; slugarnic. 3. prost;
prostesc.
apishness [-nis] s. 1. maimuţăreală. 2. spirit de imitaţie. 3. afectare.
apivorous [ei'pivsras] adj. (zool.) care se hrăneşte cu albine.
aplanatic [.Eepla'nîetik] adj. (fiz.) aplanatic.
aplanatism [la^pIa'nEetizam] s. (j/z.) aplanatism.
aplasia [s'pleisia] s. (med.) aplazie.
a-plenty [o'plenti] adv. (amer. fam.) din belşug, berechet, din abundenţă; cu prisosinţă.
aplite ['eeplait] s. (mineral.) aplit.
aplomb ['sBpl5;n, 9ipl5(:)m şi pronunţia franceză] s. (fr.). 1. direcţie perpendiculară,
perpendicularitate. 2. aplomb, tupeu; siguranţă de sine, îndrăzneală, cutezanţă.
apn(o)ea [a3p'ni:a] s. (med.) apnee.
apocalypse [a'pskalips] s. apocalips.
apocalyptic(al) [sipoks'liptikfal)] adj. apocaliptic.
apocope [s'pokapi] s. (lingv.) apocopă.
apocrypha [a'pokrifa] s. pl. scrieri apocrife, texte apocrife.
apocryphal [a'pokrifol] adj. apocrif.
apodal [ 'aspsdpl] adj. v. a p o d o u s .
apodictic(al) i'spo'diktikfal)] adj. (log.) apodictic.
apodosis [3'p;>d3sis],pl. apodoses [-si:z] s. (lingv.) apodoza.
apodous ['a3p3d3(:)s[ adj. (zool.) fără picioare.
apogee ['aspoud3i:, -psd3i] s. 1. (astron.) apogeu. 2. (jig.) apogeu, culme, culminare,
punct culminant.
apolitical bcipa'litiksi] adj. apolitic.
apoliticism [a'prîlitisizsm] s. apolitism.
apologetic [sipolaV^ctik] I. adj. 1. care îşi cerc iertare / scuze; he was very — şi-a cerut
mii de scuze. 2. conciliant, împăciuitor. 3. care apără, care susţine. II. s. (rel.) apologet.
apologetical [-al] adj. v. a p o l o g e t i c (I).
apologetics [aipsbY^ctiks] s. pl. (folosit ca sg.) apologetică, apărare.
apologist [3'pDbd3ist] s. 1. susţinător, apărător. 2. (rel.) apologet.
apologize [3'pDtod3aiz] vb. intr. a(-şi) cerc scuze / iertare, a se scuza; to ~ to smb. for
a word a cere scuze cuiva pentru o vorbă (nelalocul ei).
apologue ['eepsbg, -loug] ş. apolog, istorioară, fabulă.
apology [3'pobd3i] s. 1. scuză; to make / to offer an ~ a cere/ a prezenta scuze.
2. apărare, sprijinire. 3. (fa/n.) caricatură, improvizaţie, surogat; an ~ for a painting o
pictură — dacă se poate numi aşa, o pictură ea vai de capul ei.
apoop [3'pu:p] adj. pred., adv. la pupa; spre pupa.
apophony [a'poibni] s. (lingv.) alternanţă (vocalică); ablaut; apofonie.
apophthegm ['aepouGem, -paG-] s. apoftegmă, maximă, sentinţă, aforism.
apophthegmatize bzepc-'Gegmataiz] vb. intr. a cita maxime / aforisme.
apophysis [3'pofisis],pl. apophyses [isi:z] s. (anat., geol.) apofiză.
apoplectic [laepa'plektik] adj. (med.) apoplectic; paralitic, pop. damblagiu.
apoplexy ['aepaplcksi] s. (med.) apoplexie, paralizie, pop. dambla; to fall into an ~,
to be seized / struck with ~ a fi lovit de apoplexie.
aporia [s'poxis] s. (vet.) aporie.
apostasy [a'postasi] s. apostazie, lepădare de credinţă / religie; trădare, abandonare
(a unui principiu, a unei cauze etc.).
apostate [a'postit. -teit] s., adj. apostat, trădător, renegat; nelegiuit.
apostatize [a'pDstotaiz] vb. intr. 1. a face apostazie, a se lepăda de credinţă, a deveni
apostat. 2. to ~ from a se lepăda de (credinţă etc.).
a posteriori [a?p^s.ti(3)ri'o:rai] adj., adv. (lat.fdoz.) 1. a posteriori. 2. empiric.
apostil(le) [a'postil] s. apostilă.
apostle [s'posl] s. 1. apostol. 2. (fig.) apostol; ucenic, discipol. 3. propovăduitor.
apostleship [-/ip] s. apostolat.
apostolic(al) [»a?p3s'tolik(3l)] adj. 1. apostolic, apostolesc, apostolicesc. 2. papal.
apostolically [rEepas'tDliksli] adj. apostolic; apostoliceşte.
apostolize [s'pnstalaiz] vb. intr. (rar) a face apostolat.
appeal
apostrophe [a'postrafi] s. 1. (ret.) apostrofă. 2. apostrof.
apostrophic [uepou'stmfik] s. 1. de apostrofă. 2. de apostrof.
apostrophism [s'postrafizsm] s. (rar) cuvântare, discurs.
apostrophize [a'p^strafaiz] vb. tr. 1. (ret.) a se adresa (cuiva). 2. a apostrofa; a se rlsti
la. 3. a pune apostrof la; a clida. a omite (litere).
apothecary [s'poGiksri] s. 1. (înv., amer.) spiţer, farmacist, apotecar; (jam.) to talk
like an ~ a vorbi alandala. 2. (înv.) vraci, doctor.
apothecary's Latin [~z'lretin] s. 1. latină stricată. 2. galimatias, vorbire neînţeleasă.
apothecary's shop [~z'Jbp] s. (înv.) farmacie, spiţerie.
apothegm ['aspoGem] s.v. a p o p h t h e g m .
apothegmatic(al) [ia3pouGeg'ma3tik(ol)] adj. aforistic, în aforisme.
apothegmatist [ispou'Qcgmatist] s. autor sau culegător de aforisme.
apothem ['sepoGem] s. (mat.) apotemă.
apothema [a'poOims] s.v. a p o t h e m .
apotheme ['a:p3Gi:m] s.v. a p o t h e m .
apotheosis [sip^Gi'ousis], pl. apotheoses [isi:z] s. 1. apoteoză, zeificare, idolatrizare.
2. (bis.) canonizare, aşezare / trecere în rândul sfinţilor. 3. proslăvire, preamărire.
apotheosize [s'psGiousaiz, aspou'Giousaiz] vb. tr. 1. a apoteoza, a zeifica. 2. (bis.) a
canoniza, a aşeza / a trece în rândul sfinţilor. 3. a proslăvi, a preamări.
apozem ['aspouzem] s. (farm.) apozemă, tizană compusă.
appal(I) [s'pDil] vb. tr. 1. a înspăimânta, a îngrozi, a înfricoşa; I am ~ed at you mă
înspăimânţi. 2. (înv.) a potoli, a domoli; to ~the thirst a potoli setea.
appalling [3'po:Iin] adj. înspăimântător, îngrozitor, înfricoşător, groaznic.
appallingly [-li] adv. groaznic etc. (v. a p p a l l i n g ) .
appalto [9'pu:ltou] s. monopol.
appanage [.a;p3nid3] s. 1. (ist.) apanaj; pensie viageră; proprietate exclusivă. 2. (fig.)
apanaj, atribut; prerogativă.
apparatus [iaep3'rcit3s] s. 1. aparat; instrument; maşină; aparatură; maşinărie; utilaj.
echipament, instalaţii; (tehn.) ~ for rectifying redresator; (tehn.) ~ for regrinding
dispozitiv de rodat; state ~ aparat de stat. 2. (anat.) aparat, sistem; digestive ~ aparatul
digestiv; respiratory ~ aparatul respirator.
apparatus box [~ boks] s. (electr.) doză de aparat.
apparatus criticus [~ 'kritikas] s. aparat critic.
apparatus house [~ haus] s. (tehn.) secţie de aparate.
apparatus plug [~ pl\g] s. (tehn.) contrafişă de aparate. .
apparatus tool [~ tu:I] s. (tehn.) aparat-uncaltă.
apparel [a'pasral] (mai ales înv. şi poetic) I. s. 1. veşmânt, haine, straie. îmbrăcăminte;
găteli, podoabe. 2. echipament. 3. (bis.) fiori sau alte podoabe cusute pe odăjdii. 4. (mar.)
echipament (al unui vas). II. vb. tr. 1. a înveşmânta, a îmbrăca; a găti, a împodobi. 2. (mar.)
a echipa.
apparelling [-in] s. (mai ales înv. şijx>etic) 1. înveşmântare; gătire. 2. podoabe, găteli.
3. (mar.) echipare.
apparelment [-mant] s. (rar) v. a p p a r e l l i n g (1).
apparent [3'paerant, -'pear-] adj. 1. vizibil; vădit, neîndoios, neîndoielnic, limpede,
evident; ~ to the naked eye vizibil cu ochiul liber; to become ~ a se vădi. a deveni clar
/ limpede. 2. aparent, înşelător, părelnic. 3. (jur.) real; heir ~ moştenitor real.
apparent altitude [~ 'asltitju:d] s. altitudine / înălţime aparentă.
apparent ceiling [~ 'siilirj] s. (av.) plafon aparent.
apparent day [~ 'dei] s. (astron.) zi solară.
apparent density [~ 'densiti] s. (chim.) greutate volumetrică; densitate aparentă.
apparent elastic limit [~ i'hestik 'limit] s. (te/m.) limită (convenţională) de elasticitate.
apparent horizon [~ ha'raizn] s. orizont aparent.
apparently [a'pasrantli] adv. 1. vădit, evident. 2. în aparenţă, după câte s-ar părea;
chipurile.
apparent magnitude [a'pasrant 'mcegnitju:d] s. (fiz., astron.) mărime / magnitudine
aparentă.
apparent mass [~ 'mses] s. (tehn.) masă inertă aparentă.
apparentness [a'pa^rantnis] s. 1. aparenţă, caracter aparent. 2. certitudine, siguranţă.
apparent noon [~ 'nu:n] s. (astron.) amiază ecvatorială.
apparent output [~ 'autput] s. (tehn.) putere aparentă; productivitate aparentă.
apparent time [~ 'taim] s. 1. (astron.) oră solară / siderală. 2. (mar.) timp adevărat.
apparition [laspa'ri/pn] s. 1. apariţie; arătare, nălucă, stafie, spectru, fantomă. 2. apariţie,
ivire. 3. aparenţă; înfăţişare, aspect. 4. (astron.) vizibilitate; aparenţă.
apparitional [ial] adj. 1. aparent; vizibil. 2. fantomatic, spectral.
apparitor [s'pasrita:1", -tar] s. 1. slujbaş la un tribunal civil sau bisericesc; aprod. 2. pedel,
uşier la o facultate.
appeal [s'piil] I. vb. A. intr. 1. (jur.) (against) a face apel (împotriva). 2. (fig.) a atrage;
a mişca, a emoţiona; a colour that ~s o culoare atrăgătoare. 3. to ~ for a face un apel
pentru, a cerc (fonduri etc.); to ~ from Philip drunk to Philip sober a ruga pe cineva
să-şi schimbe hotărârea; to ~ to a) a apela la, a face apel la, a recurge la; a lua de martor
(pe cineva); a invoca (cu acuz.); a ecre dreptate (cuiva); to ~ to the facts a invoca faptele;
to ~ to reason a face apel la raţiune; to ~ to arms a recurge la arme; to ~ to the country
a apela la popor, a cunoaşte voinţa ţării, a consulta corpul electoral, a dizolva parlamentul
şi a fixa noi alegeri; b) (jur.) a face apel la (o instanţă superioară); c) a atrage (pe cineva),
a(-i) surâde (cuiva); a mişca (pe cineva); a face (pe cineva) să vibreze; a-i plăcea (cuiva);
do these paintings ~to you? îţi plac aceste picturi? te interesează aceste picturi?; these
pictures do not ~ to me aceste tablouri nu mă atrag / nu-mi spun nimic. B. tr. 1. (jur.)
a aduce (un proces) în faţa unei instanţe superioare. 2. a acuza (pe cineva) mai ales de
trădare. II. s. 1. apel, chemare; the World Peace Council's Appeal Apelul Consiliului
Mondial al Partizanilor Păcii; to make an ~ to a face apel la, a recurge la. a se adresa
appealable 40

(cuiva); she made an ~ to his honour făcu apel la onoarea lui; to make an ~ to force appertaining [-irj] s. (to) apartenenţă (la).
a face apel la forţă. 2. cerere, petiţie; rugăminte; jalbă; ~ for pardon cerere de graţiere. appetence ['aîptons] s. 1. (of, for,after) dorinţă puternică, poftă (de), apetit, apetenţă.
3. (y'ur.) apel, recurs; drept de apel; Court of Appeal Curte de Apel. 4. (fig.) atracţie; 2. apetit sexual. 3. instinct; pornire instinctivă. 4. (chim.) afinitate; (/iz.) atracţie.
interes; apel; vino-ncoace, nuri; farmec; to have ~ a atrage, a încânta; that sort of music appetency ['aîpitansi] s. v. a p p e t e n c e .
hasn't much ~ for me nu mă (prea) atrage muzica de felul acesta. appctent ['aepitent] adj. (of, for, after) doritor (de), râvnitor (după), lacom (de), tânjind
appealable [-3bl] adj. 1. (jur.) împotriva căruia se poate face apel. 2. (for) care poate (după).
fi tras la răspundere (pentru). appetite ['aepitait] s. 1. (for) poftă, dorinţă (de, de a); necesitate instinctivă (de a); sexual
appealer [-3r[ s. (jur.) apelant. ~ apetit sexual. 2. poftă (de mâncare), apetit; to have an ~ a avea poftă de mâncare;
appealing [-in] adj. 1. rugător. 2. mişcător, emoţionant. 3. atrăgător. to get an ~ a-i veni pofta de mâncare, a i se face foame; I have no ~, my ~ fails me
appealingly [-irjli] adv. 1. rugător. 2. mişcător, emoţionant. n-am poftă de mâncare; to lose one's ~ a nu avea poftă de mâncare; I wish you a good
appealingness [-irjnis] s. caracter rugător etc. (v. a p p e a l i n g ) . ~! poftă bună!; I have the ~of a wolf mi-e o foame de lup; to have a delicate / feeble
r
appear [n'pio ] vb. i/itr. 1, a apărea, a se ivi, a se arăta; a-şi face apariţia, a se prezenta, / poor / weak ~ a nu (prea) avea poftă de mâncare; it will sharpen your ~ asta o să-ţi
a se înfăţişa, a compărea; a interveni; (yur.) to bind over to ~ a obiiga să se prezinte în facă poftă de mâncare; (prov.) a good ~is the best sauce foamea e cel mai bun bucătar;
faţa unei instanţe; to make ~ a) a face să apară, a arăta; b) a dovedi; to ~ in smb.'s credit (prov.) the ~ is concealed under the teeth, ~ comes with eating pofta vine mâncând.
a avea credit san trecere la cineva; will you ~ to the summons? te prezinţi la citaţie?; 3. (for) înclinaţie, aplecare (spre); poftă, gust (de); chef (de); sete (de); an ~ for reading
(/ur.) to ~ for the defendant a susţine apărarea (într-un proces); to ~ on the stage a poftă de citit.
apărea pe scenă; to ~ in the character of Othello a juca rolul lui Othello. 2. a apărea, appetition [ijepi'ti/an] s. poftă, dorinţă.
a se publica. 3. a (se) părea; a da / a face impresia: strange as it may ~ oricât de ciudat appetize ['fepitaiz] vb. tr. (rar) (for) a aţâţa pofta (cuiva) (de).
ar părea; you ~ to forget se pare că uiţi; how did it ~ to you? cum ţi s-a părut? 4. a rezulta, appetized [-d[ adj. flămând, care are poftă de mâncare.
a reieşi, a se deduce; it ~s from this reiese de aici. appetizer [-or] s. 1. stimulent pentru pofta de mâncare. 2. (amer.) aperitiv.
appearable [o'piarebl] adj. (înv.) vizibil. appetizing [-irj] adj. 1. apetisant, care stârneşte pofta de mâncare; gustos. 2. (fig.)
appearance [o'ptarons] s. 1: apariţie, ivire; vedere; to make an / one's ~, to put in apetisant; atrăgător, interesant; fermecător, minunat.
an ~ a-şi face apariţia; at the ~ of the enemy la apariţia inamicului; there is no ~ of appetizingly [-irjli] arfv. cu poftă.
them yet nu se zăresc încă; at first ~ la prima vedere; to make one's first ~ oh the applaud [s'pb:d] vb. A. intr. 1. a aplauda, a bate din palme. 2. a fi de acord; a aproba.
stage a-şi face debutul pe scenă, a debuta. 2. apariţie, publicare. 3. (înv.) apariţie, arătare, B. tr. 1. a aplauda. 2. a aproba, a lăuda, a preţui. C. refl. a se crede / a se socoti fericit;
nălucă, viziune, nălucire. 4. înfăţişare, aspect; exterior; aer, aparenţă; mină; to make a a se felicita; ~ yourself for having got it te poţi felicita că l-ai căpătat.
good ~ a avea o înfăţişare prezentabilă; she is not of (a) very prepossessing ~ nu are applauder [-ar] s. 1. persoană care aplaudă. 2. persoană care aprobă.
o înfăţişare prea atrăgătoare; a man of respectable ~ un om prezentabil; the town has applause ]3'pta:z] s. 1. aplauze; a storm of ~ (ropot de) aplauze furtunoase; a round
a very fine ~ from the sea privit dinspre mare, oraşul oferă o panoramă încântătoare; of ~ ropot de aplauze. 2. (fig.) aprobare; laudă, entuziasm.
to make a small ~ at court a juca un rol neînsemnat la curte. 5. aparenţă, înfăţişare applausive [i>'pb:siv] adj. exprimat prin aplauze, aprobator.
înşelătoare; for ~?s sake pentru a salva aparenţele, de ochii lumii; to save ~s, to keep apple ['aspl] s. 1. (rar bot.) măr (Mains sp.). 2. măr (fructul); (bot.) ~ of Iove roşie,
up ~s a salva aparenţele; as far as ~s go, to judge by outward ~s judecând după aparenţe; pătlăgică (Solatium lycopersicum); the ~ of Sodom a) măr frumos, dar găunos; b) (fig.)
~s often deceive, ~s are deceptive / deceitful aparenţele înşală; to put on the ~ of succes înşelător; ~ of the eye a) (anat.) pupila (ochiului); b) (fig.) lumina ochilor; (fig.)
innocence a face pe inocentul, a-şi lua aerul de om nevinovat. 6. aparenţă, probabilitate, ~ of discord mărul discordiei; (fam.) how we ~s swim! a) suntem grozavi noi! cine
semn; there is every ~ of (its going to) rain după toate probabilităţile / semnele va ploua; mai e ca noi!; b) ne distrăm grozav. 3. pl. (sl.) sfârcuri. 4. (sl.) ~s and pears a) scară;
there is no ~ of it nici gând (de aşa ceva); to 7 by all ~(s) după toate semnele / b) dispus în trepte.
probabilităţile. 7. fenomen. 8. (filoz.) aparenţă, lumea aparenţelor. apple aphis [~'eifis, '<ef-] s. (zool.) păduche de frunză (Aphis mali).
appcarer [-sr] s. (yur.) parte în proces. apple brandy Hbrasndi] s. (amer.) v. a p p l e j a c k .
appearing [-irj] s. apariţie, ivire. apple butter [~ibAter] s. (amer.) magiun de mere.
appearingly [-irjli] adv. (înv.) după aparenţe, după câte s-ar părea. applecart [~ka:t] s. 1. căruţă cu mere; (fig.) to upset smb.'s ~ a strica sau a încurca
appeasable [a'pi:z3bl] adj. 1. care poate fi liniştit / calm. 2. împăciuitor; complezent; planurile sau socotelile cuiva; a pune cuiva beţe în roate. 2. (sl.) trup, corp; down with
acomodabil. his ~! jos cu el!
appease [o'pi:z] vb. tr. 1. a linişti, a potoli, a calma. 2. a uşura, a alina, a ogoi, a ostoi apple-cheeked [~t/i;kt] adj. cu obrajii bucălaţi şi rumeni.
(o durere); a potoli (setea, foamea), a mulţumi; a satisface (curiozitatea); a împăca. apple cheese [~tfi:z] s. tescovină de mere.
appeasement [-nwnt] s. potolire, liniştire, împăciuire etc. (v. a p p e a s e ) . apple curculio [~ k9:'kju:ljou] s. (enlom.) gărgăriţa florilor de măr (Antltononus
appeaser [-3'] s. împăciuitor, conciliator, pacificator. pomorum).
appeasing [-ii]] adj. liniştitor, calmant. apple drink [~ drink] s. cidru.
appel [a'pel] s. (mil. rar) apel. apple dumpling [~id/vniplirj] s. (mai ales la pl.) găluşcă sau colţunaş cu mere.
appellant [-out] I. adj. 1. chemător; rugător. 2. (jur.) care face apel; de apel. II. s. (jur.) apple-green [~gri:n] adj. verde deschis.
apelant. apple grove [~grouv] s. livadă de meri.
appellate [a'pelit, as'p-, -leit] adj. (jur.) de apel. apple harvest [~iha:yist] s. culesul merelor.
appellate court [~ 'ko:t[ s. (amer. jur.) curte de apel. apple jack [~d3a3k] s. (amer.) rachiu de mere.
appellation [^pe'lei/an] s. 1. nume, denumire. 2. chemare, strigare. 3. nomenclatură. apple orchard [~o:t/od] s. livadă de meri.
appellative ['apelativ, ai'p-J I. adj. apelativ. II. s. 1. (gram.) nume comun, apelativ. apple pie ['a?pl' pai] s. plăcintă sau tartă cu mere.
2. nume; titlu. apple-pie order [~ o:dor] s. ordine desăvârşită / exemplară.
appellee [ispi'li:] s. (jur.) intimat (înaintea unei curii de apel). apple-polish ['a?pl<poli/[ vb. intr. (amer. fam.) a se da bine pe lângă cineva; a se gudura.
appellor [o'petar] s. (jur.) reclamant. apple pudding [~pudin[ s. budincă cu mere.
append [a'pend] vb. tr. to ~ to a) a ataşa la / de, a lega de; a adăuga la. a anexa la apple quince [~kwins] s. (bot.) gutui (Cydonia oblonga); gutuie.
(o scrisoare, carte etc.); a aplica (o ştampilă, pecete); b) a atârna / a agăţa / a suspenda de. apple rose [~rouz] s. (bot.) măceş (Rosa canina).
appendage [-id3] s. 1. anexă, adaos; accesoriu, apendice; (fig.) însoţitor. 2. pi. apple sauce, applesauce (amer. fam.) [~so:s] I. s. 1. zeamă de mere. 2. dulcegărie
dependinţe, clădiri secundare; terenuri adiacente. 3. (biol.) parte secundară; organ extern. sentimentală. 3. aiureli, baliverne, fleacuri, vorbe goale. II. biter/', prostii!
appendant [-ant] I. adj. 1. (yur.) (to, on) pendinte (de); accesoriu, anex, subsidiar. 2. (rar) apple scab [~ska;b] s. (bot.) boala petelor cafenii.
~ to / on atârnat de, ataşat la. II. s. adaos, accesoriu anexă, supliment. apple shell [~J"el] s. (zool.) melc de baltă (Ampullaria).
appendectomy [ispsn'dektsm'i] s. (med.) apendi(ce)ctomie. apple tart [~ta:t] s. tortă sau plăcintă cu mere.
appendent [a'pendant] adj., s.v. a p e n d a n t . apple thorn [~0o:n] s. (bot.) ciumăfaie (Datura stramonium).
appendicectomy [a.pendi'scktsmi] s. (mea'.) v. a p p e n d e c t o m y . apple toddy [~itodi] s. punş de mere.
appendices [-isi:z] pl. de la a p p e n d i x . ■ apple tree [~tri:] s. (bot.) măr (Mains silvestris).
appendicitis [sipendi'saitis] s. (med.) apendicită. apple water [~i\vo:t3r] s. cidru.
appendicle [o'pendikal] s. mic adaos (v. a p p e n d i x ) . appliance [a'plaians] s. 1. (rar) aplicaţie; adaptare, acomodare. 2. aparat, instrument,
appendicular [ia;pin'dikjubr| adj. (anat., bot.) apendicular. dispozitiv. 3. (uiv.) complezenţă; îndatorire, supunere. 4. aplicare.
appendix [o'pendiks], pl. appendices f-disi:z] si appendixes [-diksiz] s. 1. adaos, applicability [ispliks'biliti, apliks'biliti] s. aplicabilitate.
supliment, apendice. 2. apendice (al unei cărţi etc.). 3. (anat.) apendice (vermicular). applicable ['sepliksbl, o'plikoblj adj. (to) aplicabil (la); potrivit, nimerit (pentru).
4. (boi.) formaţie adventivă. - applicableness [-nis] s. aplicabilitate.
appentice [o'pentis] s. (arhit.) acoperiş cu o singură pantă, acoperiş cu o apă (deasupra applicant ['îepliksnt! s. 1. petiţionar, solicitant, postulant, ofertant; candidat. 2. reclamant.
scării exterioare). 3. (amer.) student zelos.
apperceive [isps'sirv] vb. tr. l.(psili.) a percepe. 2. (inv.) a observa, a nota. application [ispli'kei/sn] s; 1. petiţie, cerere; jalbă; on ~ to adresând o cerere (cuiva).
apperception [.ajps'sepjbn] s. apercepţie. 2. aplicare; adaptare, potrivire; purtare. 3. (telm.) aplicare; solicitare; folosire; ~of brake
apperceptive [.ajpo'septiv] adj. aperceptiv. aplicarea frânei, frânare. 4. aplicare; administrare (a unui medicament). 5. (sau ~to work)
appertain [.aîps'teinj vb. intr. to ~ to a aparţine de, (sau cu dat.), a ţine de; a incumba aplicaţie, sârguinţă. 6. (filoz.) sferă a unei noţiuni.
(cu dat.). application blank [~ blank] s. chestionar (în vederea angajării la lucru a cuiva).
41
application form [~ fo:m] s. formular de cerere, blanchct.
applicative ['asplikcitiv, -kat-j adj. aplicat, practic.
applicator ['sepii keitai] s. 1. instrument. 2. (fiz.) localizator (de radiaţii).
applicatory ['seplikateri] adj. aplicabil; practic.
applied [a'plaid] adj. aplicat, practic.
applied chemistry [~ 'kemistri] s. chimie aplicată.
applied geology [~ d3i'olad3i] ş. geologie aplicată.
applied ornament [~ 'omamant] s. (arhit.) aplică.
applied stress [~ 'stres] s. (teltn.) efort aplicat, solicitare.
applique [a;'pli:kci] s. (Jr.) aplicaţie, broderie aplicată.
apply [a'plai] vb. A. tr. 1. a aplica, a pune; a folosi; to ~ the brake a frâna, a pune
frâna; to ~ a poultice a pune / a aplica o cataplasmă. 2. a aplica, a folosi, a pune în practică;
to ~ a rule a aplica o regulă. B. refl, to ~ oneself to a se strădui să, a încerca să, a se
sili să; a se apuca de, a se pune pe. C. intr. 1. a se aplica, a fi valabil; this rule does not
always ~ regula aceasta nu se aplică întotdeauna. 2. to ~ at a se interesa la, a se informa
la; to ~ for a înainta o cerere pentru (un post etc.); to ~ to a) a se aplica (cu dat.); a se
folosi la / pentru, a se potrivi cu (sau cu dat.), a fi valabil pentru; this rule applies to
all această regulă se aplică tuturor; b) a se adresa (cuiva), a face un demers pe lângă,
a recurge / a apela la; I applied to him for information m-am adresat lui pentru informaţii.
appog(g)iatura [a.podsa'tjuara, -'tuara] ş. (muz.) apogiatură.
appoint [a'paint] vb. tr. 1. a hotărî, a stabili, a fixa; a destina, a meni; a aloca, a repartiza;
they ~ed him a meeting i-au fixat o întrevedere / o întâlnire; at the ~ed time la ora
fixată; it was ~ed that s-a hotărât ea, s-a stabilit ca. 2. a numi (într-un post); a desemna;
they ~ed him to a professorship a fost numit profesor; I shall ~ someone to do it o să
numesc pe cineva ca(rc) să facă asta. 3. (with) a înzestra, a echipa, a prevedea (eu).
4. a rândui, a pune în ordine. 5. (înv.) a întări. 6. (înv.) a pune temeliile. 7. (înv.) a hotărî
asupra, a hotărî cu privire la.
appointable [-abl] adj. 1. care poate fi fixat / stabilit. 2. care poate fi numit (într-un
post).
appointed [iid] adj. 1. numit (într-o funcţie). 2. stabilit. 3. înzestrat, echipat.
appointee [apoin'ti:, -Eepain'ti:] s. 1. persoană numită, nou numit. 2. persoană cu care
s-a stabilit o întâlnire.
appointive [a'paintiv] adj. (amer.) numit, desemnat prin numire (într-o funcţie).
appointment [a'paintmant] s. 1. (to) numire, desemnare (într-o funcţie); (amer.)
midnight ~s numiri făcute de guvern spre sfârşitul perioadei de guvernare. 2. funcţie,
slujbă, post, oficiu, însărcinare; he holds no ~nu deţine nici o funcţie. 3. întâlnire, randevu;
we made an ~ for tomorrow nc-am dat întâlnire pe mâine; to keep an ~ a veni la întâlnire;
to break an ~ a nu veni la întâlnire. 4. pi. echipament, utilaj; mobilă, mobilier. 5. ordin,
poruncă, dispoziţie, decret. 6. (jur.) designarc, numire. 7. (înv.) salariu, leafă.
appointor [a'painta1"] s. (jur.) moştenitor care poate transfera asupra altei persoane
uzufructul proprietăţii sale.
apportion [a'po:/an] vb. tr. a împărţi, a distribui, a aloca, a repartiza (în mod
proporţional); to ~ one's time a-şi împărţi timpul (cu socoteală, în mod raţional).
apportionment [-mant] s. 1. împărţire, distribuire, repartizare (proporţională). 2. stabilire
a numărului de reprezentanţi (într-un organ legislativ etc.), algoritm.
apposable [se'pouzabl] adj. aplicabil, care poate fi aplicat / pus în aplicare.
appose [se'pouz] vb. tr. 1. (to) a pune, a aplica (o semnătura etc.) (pe). 2. a strânge
laolaltă, a întruni. 3. a pune alături, a juxtapune; a contrasta.
apposite ['aepazit] adj. 1. alăturat; învecinat. 2. potrivit, nimerit; oportun.
appositeness [-nis] s. bună-cuviinţă, decenţă.
apposition fsepa'zi/^n] s. 1. aplicare, punere; ~of a seal aplicare /punere a sigiliului.
2. juxtapunere, alăturare. 3. (gram.) apoziţie.
appositional [-al] adj. (gram.) apoziţional.
appositive [a'pazitiv] adj. 1.1. aplicabil. 2. (gram.) apoziţional, de apoziţie. II. s. (gram.)
apoziţie.
appraisable [a'preizabl] adj. evaluabil; apreciabil.
appraisal [a'preizal] s. evaluare; apreciere; preţuire.
appraise [a'prciz] vb. tr. a evalua; a aprecia; a preţui, a stabili, a estima, a fixa (valoarea
sau cantitatea).
appraisement [-mant] s. evaluare; apreciere; preţuire; stabilire, estimare,fixare(a valorii,
a cantităţii).
appraiser [a'prciza1"] s. preţuitor, evaluator, apreciator, expert (în stabilirea valorii);
taxator.
apprecate ['seprikcit] vb. tr. (înv.) a dori, a râvni.
appreciable [apri:/iabl] adj. 1. evaluabil, apreciabil, care poate fi apreciat. 2. apreciabil,
înseninat, (destul de) mare, considerabil; not in an(y) ~degree într-o măsură neînsemnată.
appreciate [a'pri:/ieit, mai rar a'pri:sieit] vb. A. tr. 1. a evalua, a judeca sau a stabili
valoarea (cu gen.) 2. a preţui, a aprecia (la justa valoare). 3. a stima, a respecta. 4. a aprecia,
a mulţumi, afirecunoscător pentru; I ~ your kindness vă mulţumesc / vă sunt recunoscător
pentru amabilitate, apreciez bunăvoinţa dvs. 5. a aprecia, a preţui, a gusta (muzica etc.).
6. a aprecia, a recunoaşte, a înţelege; a ţine scama de; to ~ the necessity a ţine scama
de / a recunoaşte necesitatea. 7. a aprecia; a (rc)cunoaştc, a deosebi; to ~ colours a deosebi
culorile. 8. (amer.) a mări preţul (cu gen.). B. intr. (amer.) a-şi mări valoarea, a creşte
în valoare.
appreciation [a.pri:/i'ci/pn, -si'ci-] s. 1. apreciere, evaluare, estimare. 2. apreciere, (înaltă)
preţuire. 3. recunoaştere. 4. recunoştinţă. 5. înţelegere, pricepere, (re)cunoaştere; art ~
cunoaşterea artei. 6. mărire / urcare / ridicare a valorii; ~ of capital ridicarea valorii unui
capital.
appropriable
appreciative [a'pri:/iativ, -/ieitiv] adj. 1. apreciator, aprobator, care recunoaşte, de
recunoaştere (a meritelor etc.). 2. (of) capabil de a aprecia (cu acuz.), priceput (la), care
se pricepe (la).
apprecîativeness [-nis] s. capacitate de a aprecia; competenţă.
appreciator [a'pri:/ieitar, mai rar -sieit-] s. 1. apreciator, persoană care apreciază,
judecător. 2. persoană capabilă să aprecieze, persoană competentă.
appreciatory [a'pri:/iatari, -/icit-] adj. v. a p p r e c i a t i v e .
appredicate [a'predikeit] s. (log.) copulă.
apprehend [.Eepri'hcnd] vb. A. tr. 1. (înv.) a apuca, a prinde. 2. a aresta. 3. a pricepe,
a sesiza; a prinde; a concepe; a-şi închipui, a presupune; a recunoaşte (înţelesul etc.).
4. a presimţi (ceva rău), a se teme de; to ~ danger a se teme de un pericol. B. intr. a se
teme. a-i fi teamă.
apprehensibility ['spriihensa'biliti, -la-] s. 1. comprehensibilitate; (putere de)
înţelegere. 2. caracter perceptibil sau inteligibil.
apprehensible [izepri'hensabl] adj. perceptibil; sesizabil; inteligibil.
apprehension [isepri'hen/pn] s. 1. (rar) prindere, apucare. 2. arestare. 3. pricepere,
înţelegere, sesizare, agerime a minţii; quick of ~ ager la minte; dull / slow of ~ greu de
cap. 4. idee, concepţie, părere, opinie; to make an ~ of a-şi forma o idee dc(spre).
5. (adesea pi.) teamă, frică, aprehensiune; neîncredere; to be under the ~ of a tremura
/ a-i fi teamă pentru, a se nelinişti la gândul că (sau cu gen.); to have no ~ of a nu se
teme de, a nu-i fi frică de.
apprehensive [.aepri'hcnsiv] adj. 1. inteligent, ager la minte, deştept. 2. temător,
neîncrezător; I am ~ that mi-e teamă că; I a m ~ o f mă tem de. 3. perceptibil, sesizabil.
apprehensively [-li] adv. cu teamă / frică.
apprehensiveness [-nis] s. 1. putere de înţelegere, agerime, perspicacitate. 2. teamă,
grijă, nelinişte.
apprentice [a'prcntis] I. s. 1. ucenic, învăţăcel; ~'s indentures certificat de ucenicie;
to put / to bind smb. ~ to, to article smb. as an ~ to a da pe cineva în ucenicie la.
2. novice, începător, ageamiu. II. vb. tr. a da la ucenicie, a băga ucenic; is he ~d to a
trade? învaţă vreo meserie?
apprenticement [-mant] s. (rar) v. a p p r e n t i c e s h i p .
apprenticeship [-/ip] s. 1. ucenicie (odinioară, 7 ani); articles of ~ condiţiile
contractului dintre ucenic şi patron. 2. (jig.) învăţătură, ucenicie; he is not out of his ~
nu şi-a terminat ucenicia.
appress [a'pres] vb. tr. a presa.
apprise [a'praiz] vb. tr. v. a p p r i z e 1 , 2
apprize' vb. tr. a da de ştire (cuiva); a informa, a înştiinţa, a încunoştiinţa.
apprize2 vb. tr. (înv.) v. a p p r a i s e .
appro [a'prou]s.(ec.) presc.de la a p p r o b a t i o n sau a p p r o v a l ; o n ~ c u dreptul
de a se înapoia marfa.
approach [a'prout/] I. vb. A. tr. 1. a se apropia de. 2. (fig.) a semăna cu. a aduce cu,
a se apropia de, a fi cam / aproximativ la fel cu. 3. (fig.) a face un demers pe lângă, a se
adresa (cuiva), a începe o discuţie cu; a vorbi cu; when can I ~ him? când pot vorbi cu
ci?; I ~ed him on the matter m-am adresat lui în această chestiune. 4. (fîg.) a aborda,
a ataca (un subiect, o chestiune etc.); a începe (studierea, tratarea etc.); a lua măsurile
preliminare în vederea (cu gen.); you cannot ~ Shakespeare without a sound knowledge
of modern English nu te poţi încumeta să-1 citeşti sau să-1 înţelegi pe Shakespeare fără
o cunoaştere temeinică a englezei moderne. 5. (înv.fig.) a avea contact sexual cu. B. intr.
1. a se apropia; the night is ~ing vine noaptea, se lasă întunericul. 2. (fig.) a semăna,
a se apropia, a fi aproximativ la fel. 3. to ~ to a intra în relaţii cu. II. s. 1. apropiere.
2. (Jig.) apropiere, asemănare, aproximaţie. 3. (Jig.) (mod de) abordare, acces, calc; atacare;
luarea măsurilor preliminare; început; all the ~es to the town were guarded toate
drumurile spre oraş erau păzite; Western ~es căi maritime de acces spre Anglia pe Oceanul
Atlantic. 4. (jig.) încercare; pl. avansuri, propuneri; Napoleon's ~es were declined by
Kutuzov Kutuzov a respins încercarea lui Napoleon de a intra în tratative. 5. pl. (mil.)
tranşee / şanţuri prin care se apropie inamicul, căi de acces. 6. acces, apropiere, abordare;
he is easy of ~ c un om de care te poţi apropia.
approachability [oiprout/a'bility, -ati] s. accesibilitate; caracter abordabil (şijig-)
approachable [a'proutjabl] adj. 1. accesibil, abordabil (sifig.). 2. afabil. 3. realizabil.
4. gata / dispus / bucuros să accepte (o propunere etc.).
approachableness [-nis] ş. 1. vecinătate. 2. accesibilitate (sifig.). 3. afabilitate.
approach flap [a'prout/ fieep] s. (tehn.) clină mobilă.
approach flight [~ flait] s. (av.) zbor de apropiere.
approach grafting [~ igra:ftirj] s. (bot.) altoire prin apropiere.
approaching [a'prout/in] adj. care se apropie; apropiat; viitor.
approach light [a'prout/ lait] s. (av.) lumină de intrare.
approach road [~ roud] s. acces; drum de'acces.
approach track [~ trsek] ş. (ferov.) linie de acces.
approbate ['asprabcit] vb. tr. (rar) a aproba, a încuviinţa; a sancţiona.
approbation [isepra'bci/an] s. 1. aprobare, confirmare, încuviinţare, consimţământ,
asentiment; (ec.) on ~ v. a p p r o ; by ~ofcu asentimentul /cu consimţământul (cu gen.);
to meet smb.'s ~ a se bucura de aprobarea cuiva, a căpăta aprobarea / încuviinţarea cuiva;
to nod ~ a încuviinţa cu capul, a da aprobator din cap; to look ~ a încuviinţa cu privirea.
2. sancţionare, ratificare. 3. (înv.) încercare, probă.
approbatory ['seproubcitari, -bat-] adj. aprobativ, aprobator.
appropinquate [laeprou'pirjkweit] vb. ţr. şi intr. (înv.) a (se) apropia.
appropriable [a'proupriabl] adj (to) aplicabil la; (sau cu dat.), utilizabil (la), care poate
fi folosit (la, pentru).
appropriate
appropriate I. [o'proupriit] adj. 1. oportun; propriu, potrivit, adecvat; cuvenit, la locul
său. 2. specific, particular, deosebit. II. [o'prouprieit] vb. tr. 1. a-şi însuşi, a dobândi, a-şi
apropria. 2. a destina, a hărăzi, a meni; a rezerva, a aloca. 3. a strânge, a aduna; a colecta.
appropriateness [-nis] s. caracter adecvat; moment potrivit; oportunitate.
appropriating brush [o'prouprieitin. 'brAj"] ş. (electr.) perie colectoare.
appropriation [a'prouprieij^n] s. 1. însuşire, apropiere, dobândire. 2. alocare, repartizare,
alocaţie (de fonduri); destinaţie, menire. 3. strângere, colectare. 4. (telm.) aplicaţie.
Appropriation Bill [~ bil] s. proiect de lege pentru (anumite) alocaţii bugetare.
appropriation-in-aid [~ in'eid] s. dotaţie, subsidiu.
appropriative [s'proupricitiv, -priot-] adj. care caută să facă avere; acaparator.
appropriator [3'proupri'eit9r] s. cineva carc-şi însuşeşte ceva; achizitor; acaparator.
approvable [o'prmvobl] adj. de aprobat; lăudabil.
approval [s'pruivsl] ş. 1. încuviinţare, aprobare, confirmare; to nod ~ a încuviinţa eu
capul; to meet with ~, to receive ~ a Fi aprobat, a primi aprobarea; on ~ de probă (cu
dreptul de a se. înapoia marfa); (prese, on appro). 2. cercetare, luare în consideraţie;
to submit for ~ a supune spre aprobare.
approve [o'pru:v] vb. A. tr. 1. a aproba, a ratifica, a confirma, a accepta. 2. (înv.) a
proba, a încerca; a face proba (cu gen.). 3. (rar) a corobora; a autentifica. B. rej?. a se
dovedi, a se arăta, a se afirma ca; he ~d himself a good pianist s-a dovedit a fi un bun
pianist. C. in/r. to ~ of a aproba, a încuviinţa, a judeca favorabil, a privi cu ochi buni;
a fi mulţumit de; I cannot ~ of his marrying so young nu aprob faptul că s-a însurat
atât de tânăr.
approved [o'prmvd] adj. 1. încercat, recunoscut. 2. aprobat, confirmat, ratificat. 3. ~ of
capabil, destoinic.
approved school [~ 'sku:l] s. şcoală de reeducare, şcoală pentru delincvenţii minori
(subvenţionată de stat).
approved society [~ ss'saiati] s. casă de ajutor reciproc.
approver [o'pru:vor] s. persoană care aprobă.
approving [o'pru:virj] adj. aprobator.
approvingly [-li] adv. aprobator, aprobativ.
approximal [o'proksimol] adj. contiguu.
approximate I. [o'proksimit] adj. aproximativ, în linii mari. II. [o'proksimeit] vb. A. tr.
1. a apropia de. 2. (jvg.) a se apropia de, a fi aproape de; beauty that ~s perfection
frumuseţe care se apropie de perfecţiune. B. in/r. 1. a se apropia. 2. ~ (with) a se apropia
(de), a fi aproximativ la fel, a semăna (cu). 3. to ~ to a se apropia de, a semăna cu.
approximate calculation [~ -kzelkju'lei/n] s. (mat.) calcul acoperitor.
approximately [o'proksimitli] adv. aproximativ, cu aproximaţie; cam, aproape, în linii
mari, circa, vreo.
approximation [oiproksi'meij^n] s. 1. apropiere; aproximaţie; by ~ c u aproximaţie.
2. sumă / cifră aproximativă / foarte apropiată.
approximative [o'proksimotiv] adj. aproximativ, apropiat.
appulse [a'pAls] s. impuls, avânt.
appulsive [a'pAlsiv] adj. stimulator.
appurtenance [o'po:tinans[ s. 1. aparţincre, apartenenţă. 2. (mai ales pi.) accesoriu,
anexă, dependinţă. 3. pi. (text.) furnituri. 4. pl. aparatură; instrumente.
appurtenant [o'po:tinont] I. adj. accesoriu, anex, dependent. II. s. accesoriu, anexă.
apraxia [a'prasksiaf s. (med.) apraxic.
apricot ['eiprikot] I. s. 1- (bot.) cais (Primus armeniaca). 2. caisă. II. adj. de culoarea
caisei.
apricot tree [~tri:] s. v. a p r i c o t (1).
April ['ciprd] s. 1. aprilie, Prier. 2. (poetic) tinereţe.
Aprilesque [icipri'lcsk] adj. (rar) de aprilie.
April fish ['eiprel'fi/j ş. păcăleală de 1 Aprilie.
April fool [~ fu:l] s. păcălit de 1 Aprilie.
April-fool [~ Tu:l] vb. tr. a păcăli de 1 Aprilie.
April Fools' Day [—z dei] s. 1 Aprilie, ziua păcălelilor.
a priori ['ei prai'o:rai, 'a: pri'o:ri] (lat.) I. adv. a priori, din ceea ce este mai înainte.
II. adj. aprioric.
apriorism ['eipri'o:rizpm, Trai'o:-[ s. (filoz.) apriorism.
apriorist i'eipriorist] s. (filoz.) apriorist.
aprioristic [icipria'ristik] adj. (//loz.) aprioric.
apriority [.ci prai'oriti] s. aprioritate.
apron ['eipran] s. 1. şorţ; brought up at his mother's ~ crescut în fustele mamei; (şl.)
checkered ~ bărbier; (sl.) white ~ târfă, prostituată. 2. (bis.) patrafir. 3. (teatru) avanscena.
4. (av.) platformă în faţa hangarului. 5. (hidr.) bazin de amortizare. 6. poclit, coş (de
trăsură). 7. (telm.) scut; apărător; paravan; tăblie; rampă. 8. (mar.) contraetravă. 9. (mine)
şorţ; prelungire.
aproned [-d] adj. cu şorţ etc. (v. a p r o n ) .
apronful [-ful] s. un şorţ (plin de fructe etc.).
apron husband ['eipron ihAzband] s. (fam.) bărbat cu nasul în oale; bărbat sub papucul
nevestei.
apron plain [~ plein] s. (geol.) vale de eroziune.
apron string [~ strig] s. şiret de şorţ; (fig.) fustă; papuc; (fig.) to be tied / pinned to
one's wife's ~s a) a fi sub papuc, a fi sub papucul nevestei; b) a se ţine de fusta nevestei.
apropos ['a3propou] (fr.)l.adv. 1. la timp, la tanc. 2. ~ of apropo de, fiindcă veni vorba
de / despre; ~ of this fiindcă veni vorba de asta, apropo de asta. II. adj. oportun, nimerit,
potrivit, la timp, la tanc; bine ales.
aprosexia [i^eprou'scksia] s. (psihiatrie) aprosexie.
aprowl [s'praul] adj. pred. care stă la pândă; care dă târcoale.
apse [asps] s. (arhit., astron.) absidă.
42
apsis [''sepsis], pl. apsides [a?p'saidi:z] s.v. a p s e .
apt [sept] adj. 1. potrivit, nimerit, oportun; propriu; an ~ quotation un citat bine ales;
an ~ remark o remarcă potrivită. 2. apt; destoinic, priceput, îndemânatic. 3. ~ at priceput
Ia; he is ~at arithmetic se pricepe Ia aritmetică; ~in capabil de, bun pentru; ~ to a) capabil
de (a), în stare să; expus la; ~to take fire inflamabil; b) predispus la, înclinat să, aplecat
spre; (fam.) ~ to tipple aplecat spre beţie; c) care poate să; he is ~to succeed s-ar putea
să izbutească; such statements are ~ to mislead astfel de afirmaţii pot induce lesne în
eroare.
aptera [sep'tioro] s. pl. (entom.) aptere.
apterous ['asptaras] adj. (zool.) apter, fără aripi.
apterygial [.£ept9'rid3i9l] adj. (zool.) care nu are membre (aripi(oare) sau picioare).
apterygote [sep'terigout,' ] ş. (entom.) apterigotă.
apteryx fceptsriks] s. (ornit.) apterix, pasărea kiwi (Apteryx australis).
aptha ['repSa] s. (rar) v. a p h t h a .
aptitude ['a3ptitju:d[ s. 1. (for) aptitudine, înclinaţie, aplecare, pornire, predispoziţie
(pentru); pricepere (pentru, la); talent (pentru, la), dăruire, înzestrare. 2. însuşire,
proprietate; oil has an ~ to burn petrolul arc proprietatea de a se aprinde uşor.
aptly ['aeptli] adv. just; pe bună dreptate; he very ~ remarks that are perfectă dreptate
când observă că.
aptness f'septnis] s. v. a p t i t u d c .
aptote ['aiptout] ş. (gram.) substantiv, indeclinabil.
aptotic [asp'totik] adj. (gram.) indeclinabil.
a-purpose [o'pcv.pns] adv. (pop.) dinadins, anume.
apyretic [-aepai'retik, -pi-] adj. (nied.) afebril.
apyrexia [ia3pi'rek.sio] s. (med.) apirexie.
apyrous [ei'pairas] adj. ignifug.
aqua ['askwa] s. (mai ales hi farmacie) 1. apă; lichid apos. 2. lichid.
aquadag fsekwodseg] s. (chim.) grafit coloidal.
aquafortis ['a;kwo'f:v.tis] s. apă tare, aevaforte, acid azotic concentrat.
aquafortist ['a?kwo'fo:tist[ s. persoană care lucrează cu aevaforte; gravor.
aqualung ['cekwaUrj] s. aparat cu oxigeri pentru înotul subacvatic, respirator
submarin.
aquamarine [isekwomo'rim] s. 1. (mineral.) acvamarin, berii de culoare albastră şau
verzuie. 2. acvamarin (culoare).
aquaplane f'Eekwoplein] I. s. scândură lată, pe care se face plajă, remorcată de o barcă
cu motor. II. vb. intr a face plajă pe o astfel de scândură.
aqua regia ['eekwo rri:d3io] s. (chim.) apă regală.
aquarelle [la^kwo'rel] ş. (arte) acuarelă.
aquarellist [ia3kwo'rclist] s. (arte) acuarelist, pictor de acuarele.
aquarium [o'kw£9ri9m],pl. aquariums [iriomz] saw aquaria [iria] s. acvariu.
Aquarius [o'kwsorios] s. (astron.) Vărsătorul (constelaţie- şi semn al zodiacului).
aquathruster [isekwo'GrAsto1"] s. pulsometru.
aquatic [s'kwa?tik, -wot-] I. adj. acvatic, care trăieşte în apă, de apă. II. s. 1. (zool.,
bot.) animal şau plantă acvatică. 2. (sau pl.) sport acvatic / nautic.
aquatical [-ol] adj. v, a q u a t i c (I).
aquatint ['zekwgtint] (arte, poligr.) I. s. acvatinta, gravură cu apă tare. II. vb. tr. a
reproduce în acvatinta.
aquatinta [reikwo'tinto] s. v. a q u a t i n t (I).
aqua-vitae ['akwg 'vcitij s. rachiu; coniac.
aqueduct.['askwidAkt] s. 1. apeduct; conductă de apă. 2. (anat.) canal, conduct.
aqueduct bridge [~ brid3l s. (constr.) pod-apeduct.
aqueous ['eikwios, 'a;k-] adj. 1. apos, cu apă; de apă, acvatic; saturat cu apă. 2. (geol.)
sedimentar, de sedimentare.
aqueous humour [~ .hjunno1"] ş. (fiziol.) umoare apoasă.
aqueousness ['eikwiasnis, 'xk-j s. (rar) apozitate.
aqueous rocks [~ n>ks] s. pl. (geol.) roci sedimentare.
aqueous solution [~ so'lu:/3n] s. (chim.) soluţie apoasă.
aquîculture ['cikwikAltJV] s. acvicultură; piscicultura.
aquifer [!a?kwifar] s. (geol.) strat sau orizont acvifer.
aquiferous [o'kwiforss] adj. (geol.) acvifer.
aquila ['askwito] s. 1. (ornit.) vultur, acvilă (Aquila). 2. pajură.
aquiline ['ajkwilain] adj. 1. acvilin, de vultur, de acvilă. 2. acvilin, coroiat,
a-quiver [9'kwiv9r] adv. (with) (jam.) tremurând (de); he set the whole house ~ făcu
să tremure toată casa.
aquose [o'kwous, 'eikwous] adj. v. a q u e o u s (1).
ar [a:r] s. er (numele literei „r").
Arab ['asrobj s. 1. arab. 2. cal arab (pur sânge); ♦ street arab, arab of the gutter
copil al străzii, copil al nimănui; haimana.
araba [£e'ra:bo] s. (în Orient) haraba.
arabajee [i2eru:b3'd3i:j s. (în Orient) harabagiu.
arabesque [izers'besk] I. adj. 1. maur. 2. fantastic, bizar. II. ş. arabesc(ă).
Arabian [o'reibjan, -bian] I. adj. arab, arabic. II. s. arab.
Arabian bird [~ 'bo:d] s. fenix.
Arabian camel [~ 'ksemol] s. (zool.) dromader (Camelus dromedarius).
Arabian figures [~ 'figsz] s.pl. cifre arabice.
Arabian Nights [- 'naits] s. pl. „O mie şi una de nopţi", halima.
Arabic ['asrabik] I. adj. arab; arabic; arăbesc; gumă arabică. II. s. (limba) arabă.
Arabic figures [~ Tigoz] s. pl. v. A r a b i a n f i g u r e s .
Arabic gum [~ 'gAmJ s. gumă arabică.
Arabicize [o'ra;bisaiz[ vb. tr. a arabiza.
43
arability [.zere'biliti] s. calitate (a unui pământ) de a fi arabil.
Arabist ['asrobist] s. arabist, specialist în arabistică.
arable ['aerobi] I. adj. arabil. II. s. pământ, teren arabil.
arachis ['serekis] s. (bot.) arahidă, alună de pământ.
arachnid [o'raîknid] s. (eiitom.) arahnidă.
arachnoid [a'rceknoidj I. adj. 1. (entom., anat., bot.) arahnoid. II. s. 1. (anat.) membrana căpetenie, principal, suprem (mai) marc v. a r c h 3 .
arahnoidă. 2. (entom.) arahnidă.
aragonite [a'rEegonaitj s. (mineral.) aragonit.
Aramaic [laers'meiik] s. (ist.) (limba) aramaică.
Aramean [tSera'mian] s. v. A r a m a i c .
araucaria [taerot'kegria] s. (bot.) araucarie, pin-de-Chile (Araucaria sp.).
arbalest ['a:b3list] s. 1. arbaletă. 2. v. a r b a l e s t e r .
arbalester [-ar] s. arbalcticr, trăgător cu arbaleta.
arbalist l'aibalist] s. v. a r b a l e s t e r .
arbiter ['o:bit3r] s. 1. arbitru. 2. (fig.) arbitru, judecător.
arbiter elegantiarum [~ 'eliganti'earam] s. (lat.) arbitru al eleganţei.
arbitrage s. 1. ['a:bitrid3] arbitraj, arbitrare. 2. [.a:bi'tra:3J (ec.) arbitraj.
arbitrai ['arbitral] adj. arbitrai, de arbitru.
arbitrament [ui'bitramsnt] s. 1. arbitraj, arbitru. 2. arbitraj, hotărâre (a unui arbitru).
3. hotărâre autoritară, finală.
arbitrarily ['aibitrorilij adv. 1. arbitrar. 2. despotic.
arbitrariness ['a:bitn>rinis] s. caracter arbitrar (al unei măsuri etc.).
arbitrary ['arbitrari] adj. 1. arbitrar, samavolnic, (făcut) după voia cuiva, după bunul foloseşte cuvinte sau expresii învechite.
plac al cuiva, discreţionar; capricios. 2. despotic, absolut. 3. arbitrar, convenţional; ~signs
and symbols semne şi simboluri convenţionale.
arbitrate ['o:bitreit] vb. A. ir. 1. a arbitra, a hotărî, a decide. 2. a supune unui arbitru.
B. in/r. a arbitra; a hotărî, a decide.
arbitration [iGibi'trei/an] s. 1. arbitrare, arbitraj. 2. arbitraj (în conflicte de muncă);
compulsory ~ arbitraj obligator.
arbitrational [-ol] adj. de arbitraj.
arbitration court [.aibi'trci/sn 'ko:t] s. (jur.) curte de arbitraj.
r r
arbitrator [ o:bitreit3 ] s. 1. arbitru, judecător. 2. Arbitrator (fig.) stăpân absolut.
arbitress ['a:bitris, -bs-] s. (femeie) arbitru.
1 r
arbor ['a:k>:r, 'a:D3 ] s. 1. (bot.) arbore, copac', pom. 2. arbore genealogic. 3. (amer.)
v. a r b o u r .
2 r
arbor ['o:b3 ] s. (telin.) arbore, ax, osie, fus, dorn.
arboraceous [raibs'rei/as] adj. 1. (bot.) arborescent. 2. păduros, acoperit cu păduri.
Arbor Day [o:bs dci] s. (amer.) ziua sădirii pomilor.
arboreal [ai'borisl] adj. 1. (bot.) arborescent; de pom / arbore; de lemn. 2. (biol.) care
trăieşte în pomi etc., arboricol.
arborean ['a:bD:rian] adj. v. a r b o r e a l .
arboreous [a:'bo:rios] adj. 1. împădurit. 2. (bot.) arborescent. 3. v. a r b o r e a l (2).
arborescence [tuiba're'sns] s. arborescentă.
arborescent [io:b3'resnt] adj. 1. arborescent. 2. (mineral.) dendritic.
arboret [iu:bou'rct] s. (rar) pomuşor, pomuleţ; arbust.
arboretum [>a:bouYv.tsm], pi. arboretums [ia:bou'ri:t3mz] sau arboreta [»a:bou'ri:t3] arched culvert [~ rkAlv3t] s. podeţ boltit.
s. colecţie de plante lemnoase vii; parc dcndrologic.
arboriculture ['CKbsri'kAltJV] s. arboricultură.
arboriculturist ['tnbari'kAlt/srist] s. arborieultor.
arborist ['oibsrist] s. 1. dcndrolog. 2. arborieultor.
arborization [lUibarai'zei/sn] s. 1. (mineral) arborizaţie, creştere arborescentă; desen
arborescent. 2. (anat.) ramificaţie arborescentă a nervilor sau a vaselor sanguine.
arbor-vitae [Vnba'vaiti] s. (bot.) arborelc-vicţii (T/utja sp.).
arbour ['a:b3r] s. 1. (înv.) grădină; livadă, pajişte. 2. frunzar, chioşc, boltă (de verdeaţă);
pergolă, umbrar.
arboured ['aibad] adj. 1. umbrit de o boltă de verdeaţă. 2. cu arbori / copaci. 3. umbros. arcaşi.
arbour work ['o:b3W3:k] s. zăbrele.
arbuscle l'u:bAsl] s. arbore pitic; arbust.
arbustum [a:'bAst3m], pi. arbustums [itamz] şi arbusta [ito] s. 1. tufăriş; crâng.
2. pomet, grădină cu pomi roditori.
arbutus [a:'bju;t3s] s. (bot.) subarbustul arbutus (Arbutus unedo).
arc [a:k] I. s. 1. (mat.) arc. 2. curcubeu. 3. (electr.) arc (voltaic). II. vb. intr. a forma
un arc; a se arcui.
arcade [ci'keid] I. s. 1. (arhit.) arcadă; galerie boltită (şi cu coloane). 2. pasaj (între
magazine). II. vb. tr. a prevedea CU o arcadă sau cu arcade, a construi în formă de arcadă.
arcaded [ti:'keidid] adj. prevăzut cu arcade.
Arcadian [a:'keidj3n, -ian] I. adj. 1. din Arcadia. 2. (jig.) idilic, pastoral, câmpenesc.
II. s. locuitor al fericitei Arcadii.
Arcadianism [cr.'keidjsnism, -dio-] s. 1. viaţă de păstor; viaţă idilică; idilă. 2. (jig.)
simplitate.
Arcadic [tr.'keidik] adj. v. A r c a d i a n (I).
arcane [a:'kein] adj. secret, ascuns, tainic.
arcanum [a:'keinom],pl. arcane [a:'kcina] s. X. (mai ales ia pi.) arcană, taină, secret;
mister. 2. leac tainic; elixir.
arc arrester [~ s'rcsts1"] s. (electr.) eclator cu coarne.
arc-back ['u:kbzek] s. (electr.) reaprindere a arcului; arc invers,
arc-boutant ['a:bu:'tâ:nşipro/iuuţiajra;iceză],pl. arcsboutants ['a:bu:'tâ:nts] s. (jr.) a r c h i t e c t o n i c s .
(arhit.) arc butant.
arc extinguisher [~ iks'tingwijV] s. (electr.) stingător de arc.
architectural
arch1 [c:t/] I. s. arc; arcadă; boltă, boltitură; încovoiere, încovoietură; triumphal ~
arc triumfal; arcul mare din faţa altarului; ~of triumph arc de triumf. II. vb. A. tr. 1. a bolti,
a clădi în formă de boltă sau de arc; a arcui, a da forma de arc / arcadă. 2. a încovoia,
a îndoi. B. intr. a se arcui, a se bolti, a forma o arcadă / o bolta; a se încovoia, a se îndoi.
arch2 adj. 1. ştrengar; şiret, viclean; cochet. 2. isteţ, iscusit. 3. jurat, înveterat. 4. de
arch3 (element de compunere) arhi-, mai marele, staroste (al); arch-liar mare mincinos,
panglicar; arch-rogue marc tâlhar.
archabbot ['a:tj\îeb3t] s. arhiepiscop.
archaean ['cukisn] adj., s. (geol.) arheian; azoic.
archaeologic(al) [ia:ki3'bd3ik(9l)] adj. arheologic.
archaeologically [io:ki3'bd3ik3li] adv. arheologic.
archaeologist [ia:ki'obd3ist] s. arheolog.
archaeology [.aikinlsd^i] s. arheologie.
archaeopteryx [ra^ki'optsriks] s. (zool.) (pasărea) arheopterix.
archaeus [a:'ki:as] s. (flloz.) arheu.
archaic [a:'keiik] adj. arhaic, străvechi; învechit; vetust; antic.
archaically [-aii] adv. arhaic etc. (v. a r c h a i c ) .
archaicism [cr.'keii.siz^m] s.v. a r c h a i s m (1).
archaism ['a:keiiz5m] s. 1. arhaism, cuvânt învechit, expresie învechită. 2. (arte) stilul
perioadei preclasice.
archaist ['orkeiist] s. 1. (rar) arheolog; colecţionar de antichităţi. 2. persoană care
archaize [ra:kciaiz] vb. A. tr. a arhaiza, a da o formă arhaică sau arhaizantă. B. intr.
1. a imita forme arhaice. 2. a folosi arhaisme.
archangel ['o:k-cind33l] s. 1. arhanghel. 2. (bot.) angelică, anghclică (Archangelica
officinalis). 3. (bot.) jaleş de pădure (Stachys silvatica).
arcliangelic(al) [ia:k3n'd3elik(3l)] adj. de arhanghel.
arch bend [~ bend] s. (geol.) şa.
archbishop ['oit/bi/sp] s. arhiepiscop.
archbishopric [a:t/'bi/3prik] s. arhiepiscopie, arhiepiscopat.
archbotcher ['ait/botJV] s, (peior.) cârpaci (între cârpaci).
arch brick ['o:t/brik] s. bolţar de cărămidă, cărămidă-pană.
arch bridge [~brid3] ş. v. a r c h e d b r i d g e .
arch buttress HbAtris] s. v. a r c 5 o u t a n t .
archdeacon ['a:tfdi:k3n] s. arhidiacon.
archdiocese ['aitjMaiasis] s. (bis.) arhidioceză.
archducal ['oitfdjmk^l] adj. arhiducal.
archduchess ['tnt/MAt/is] s. arhiducesă, marc ducesă.
archduchy ['a:tfdAt/i] s. arhiducat.
archduke ['u:t.rdju:k] s. arhiduce, mare duce.
Archean [o:'ki3n] adj. (geol.) arheian.
arched [u:t/t] adj. 1. îndoit, curbat; arcuit; boltit; în arc, în formă de cupolă. 2. cu arcadă
/ arcade.
arched bridge [~ 'brid3J s. (constr.) pod în arc.
arched girder [~ 'gaido1"] s. (constr.) grindă în arc.
arched vault [~ 'vo:lt] s. (constr.) boltă în arc de cerc.
arch-enemy [a:t/cnimi] s. 1. satan(a), starostele dracilor, diavol, drac. 2. duşman crâncen
/jurat /de moarte.
archeologic etc. v. a r c h a c o l o g i c etc.
archer ['a;t/3r] s. 1. arcaş, trăgător cu arcul. 2. the Archer (astron.) Săgetătorul
(constelaţie şi semn al zodiacului).
archership ['a:t/3/ip] s. arta de a trage cu arcul.
archery ['a:t|3ri] s. 1. arta arcaşului; tragere cu arcul. 2. echipamentul arcaşului. 3. (fam.)
archetype ['o:kitaip] s. prototip, arhetip; tipul sau modelul original, originalul.
arch-fiend l'a:t/'fi:nd] s. v. a r c h - e n e m y (1).
archibald ['o:t/ib3ld, -bo:ld] s. (mii. si.) tun antiaerian.
archidiaconal ['arkidai'aekan^l, -di'a?-] adj. arhidiaconesc, de arhidiacon.
archie ['o:t/i] s. v. a r c h i b a l d .
archiepiscopacy [.cikii'piskspssi] adj. arhiepiscopat.
archiepiscopal [-o:kii'pisk3p;?l, -ic'p-] adj. arhiepiscopal.
archiery ['o:ki3ri] s. arhicrie, demnitatea de arhiereu.
archill ['a:kil, 'u;t/il] s. (chim.) orecină.
archimandrite ['a:ki'ni£endrait] s. arhimandrit.
Archimedean ba:ki'mi:di3n şi io:kimi(:)'di(:)3n] adj. al Iui Arhimede.
Archimedean screw [~ pskru:] s. şurubul Iui Arhimede, şurub fără sfârşit.
arching ['o:t/in] s. arcuire.
archipelago [.o;ki'pcligou], pi. archipelagoes [-gouzj ş. 1. arhipelag, grup de insule.
2. Archipelago Arhipelag, Marea Egce.
archiplasm ['aikiplszam] s. (biol.) protoplasma.
architect l'u:kitekt] s. 1. arhitect; civil ~ arhitect civil. 2. (fig.) arhitect; făuritor, creator;
~ of one's own fortunes făuritorul propriei sale soarte. 3. (jig.) instigator, aţâţător, urzitor.
architectonic(al) [io:kitek'tonik(3l)] I. adj. 1. arhitectonic, de arhitectură, de
construcţie; arhitectural. 2. relativ la sistematizarea ştiinţei / a cunoştinţelor. II. s. v.
architectonics [ra:kitck'tnniks] s. pi. (folosit ca sg.) arhitectonică.
architectural [iQiki'tckt/aral] adj. arhitectural.
architecture
architecture [ia:kitektjar] s. 1. arhitectură. 2. stil arhitectonic. 3. (Jig.) arhitectură;
construcţie, construire; structură; the ~ of a speech structura unui discurs.
architrave ['u:kitreiv] s. (arhit.) arhitravă.
archival [a:'kaivol, 'a:kival[ s. de arhivă.
archives ['ci:kaivz] s. pl. 1. arhivă, arhive (locul). 2. (si sg.) arhivă, arhive (documentele).
archivist ]'a:kivist] s. arhivar.
archivistics [iu:ki'vistiks] s. pl. (folosit ca sg.) arhivistică.
archivolt ['a:kivoltJ s. (arhit.) arhivoltă.
arch key ['a:tyki:[ s. (arhit.) cheie de arc, bolţar.
archlet ['a'itflit] s. (arhit.) arc mic.
archly ]'a:t/li] aaV. cu şiretenie, cu viclenie; cu isteţime, cu iscusinţă; ştrengăreşte; cu
cochetărie.
archminister ['ait/ministo'] s. (rar) prim-ministru.
archmiser ]'a:ti1maiz9r] s. zgârcit fără pereche.
archness ['u:t/nis] s. 1. şiretenie, viclenie; 2. cochetărie.
arehon ['a:kon, -kon] s. 1. (ist.) arhonte. 2. arhon, domn.
arehonship ['cKkon/ip, -fon] s. (ist.) demnitate de arhonte.
arehontate ['uikontit, -teit] s. v. a r e h o n s h i p .
archpoet ]'a:t/'ponit] s. poet excepţional, poet al poeţilor.
archpriest ['a:tJPpri:st] s. protopop.
archprophet ['a:t.Tprofit] s. marc profet.
archsee l'u:ţTsi:] s. reşedinţa unui arhiepiscop, arhiepiscopie.
arch stone ['u:t/stoun' s. (arhit.) cărămidă, piatră de boltă.
archthief [a:t/6i:f] s. căpetenie a unei bande de hoţi.
ârch truss ['cKt/trAS] s. (cotistr.) fermă în arc, grindă principală în arc.
archtype [ru:t/taip] s. v. a r c h e t y p e .
archway ['ait/wei] s. arcadă, boltă; pasaj boltit; gang.
archwayed ]-d] adj. (rar) cu arcadă etc. (v. a r c h w a y ) .
archwise ['a;t/waiz] adv. în formă de arc, de boltă, de arcadă.
archy1 ['a:t/i] adj. (înv.) v. a r c h e d .
archy2 s. (mii. sl.) tun antiaerian.
■ arciforrn ['a:sifo:m] adj. în fonnă de arc; arcuit. . argentite ['a:d3antait[ s. (mineral.) argentit.
arcing [|a:sirj] s. (electr.) scânteiere; formare sau ardere a arcului (voltaic).
arcing horn [~ ho:n] s. (electr.) corn de protecţie.
arc lamp ['u:k temp] s. (electr.) lampă cu arc.
arc light [~ laitj s. (electr.) lumină a lămpii cu arc.
arc-over [~ ouvor] s. 1. (constr.) suprapunere, planşeu. 2. (electr.) conturare, rateu.
3. (av.) luping.
arctic ['o:ktik] I. adj. arctic, polar, de nord, nordic, de miazănoapte. II. s. pl. (amer.)
pâslari impermeabili.
Arctic Circle [~ 'so:kl] s. Cercul Polar de Nord:
arctic fox [~ Toks] s. (zool.) vulpe polară (Vulpes lagopus).
arcticize ['a;ktisaiz] vb. tr. a adapta la condiţiile de muncă arctice, a aclimatiza în
regiunile arctice.
Arctic Ocean ['a:ktik 'ou/an] s. Oceanul îngheţat de Nord.
arcticologist [ia:kti'kolod3ist] s. specialist în problemele Polului Nord.
arcticology [ia:kti'koIad3i] s. studiul ştiinţific al zonei Polului Nord.
arcuate ['a;kjuit] adj. arcuit, boltit; încovoiat, îndoit.
arcuated ['a :kjueitid] adj. v. a r c u a t e .
arcuation [<a:kju'eiJ3n] s. boltire, arcuire.
arcubalist |'a:kjubalist] s. v. a r b a l e s t e r .
arcubalister ['a:kjubalist3r| s. v. a r b a l e s t e r .
ardency ['u:dpnsî] s. căldură, ardoare, foc, înfocare; patos; vehemenţă.
ardent ['aidant] adj. 1. fierbinte, arzător; de foc; ~ heat căldură dogoritoare, dogoare.
2. dogoritor, aprins; strălucitor. 3. (fig.) pasionat, înflăcărat, înfocat, ardent; ~spirit spirit
înflăcărat.
ardently [-li] adv. înflăcărat, înfocat, fierbinte, arzător, pasionat, cu înflăcărare, cu
pasiune, cu ardoare.
ardentness ]-nis] s. v. a r d e n c y .
ardent spirit ]'a:dont 'spirit] s. rachiu; pl. (băuturi) spirtoase.
ardour ['a:dar] s. 1. dogoare; foc; flacără. 2. căldură, ardoare; zel, avânt, entuziasm;
to damp smb.'s ~ a potoli zelul, avântul cuiva.
arduous ['u:djuas[ adj. 1. încordat; greu, dificil; obosit. 2. aspru, brut. 3. energic;
sârguincios, zelos; laborios. 4. abrupt, povârnit; greu de urcat sau coborât. •
arduousness [-nis] s. 1. caracter abrupt. 2. (fig.) greutate, dificultate. 3. sârguinţă, zel;
ardoare.
are1 [o: forma tare; 3, r, forme slabe] prez. indic. pers. 2-a sg. şi pers. 1, 2-a şi 3-a
pl. de la vb. to be eşti; suntem; sunteţi; (ei, ele) sunt.
are2 [a:] s. ar (100 m2).
area ['caria] s. 1. arie, suprafaţă, teren; regiune; zonă; teritoriu; -under crops suprafaţă
însămânţată; (geol.) ~in advance zonă frontală; ~ of a triangle suprafaţa unui triunghi;
the dollar ~ zona dolarului; (tehn.) ~ of bearing suprafaţa de rezistenţă; ~ of circle
suprafaţa unui cerc; depressed ~s, regiuni caracterizate prin şomaj cronic. 2.'(fig.)
amploare, anvergură; sferă, rază de acţiune; gamă; wide ~ of thought vast orizont de
idei. 3. curte interioară. 4, scară care duce din stradă la subsol. 5. (teatru etc.) parter.
area code [~ koud] s. (amer.) prefix (zonal) (la numerele de telefon).
areal ['sorişi] adj. regional.
areal linguistics [~ lirj'gwistiks] s. pl. (folosit ca sg.) (lingv.) geografie lingvistică.
a-rear [a'riar[ adv. (rar) în spate / dos.
area sketch ['earia 'sket/] s. crochiu / schiţă de teren.
44
a-reek [o'ri:k] adj. pred., adv. fumegând; aburind.
arena [a'rimo] s. 1. arenă. 2. (fig.) arenă; tărâm; câmp de bătălie, teren / loc de luptă;
to enter the ~ of politics a intra în arena politică; the ~ of the bears and bulls bursa
de valori. 3. sferă de acţiune. 4. (med.) depozit (în urină).
arenaceous ['asri'nei/as] adj. 1. nisipos, cu nisip. 2. (geol.) psammitic. 3. (fig.) nerodnic,
neroditor, steril. 4. (bot.) care creşte pe un sol nisipos.
arenarious [isri'nsorios] adj. v. a r e n a c e o u s .
arenation [.aîri'nei/sn] s. (med.) arenaţie.
arendator [ia?ran'deitar] s. arendaş.
arenose ['urinous, -ra-] adj. nisipos, cu nisip; grezos.
aren't ]a;nt] prese, de la a r e n o t .
areocentric [isrion'sentrik] adj. (astron.) care are ca centru planeta Marte.
areography [izeri'ografi] s. (astron.) areografie, descrierea planetei Marte.
areola [aVrioula, o'riola] pl. si areolae [-li:] s. (biol.) areola.
areolar [o'rhola] adj. (mat.) areolar.
areology [,a;ri'olad3i] s. (astron.) areologie, studierea planetei Marte.
areometer [ia;ri'omitar] s. (fiz.) areometru.
areometry [.aeri'omitri] s. (fiz.) areometrie. •
Areopagus [.îeri'opagas] s. (grec.) 1. (ist.) areopag. 2. (fig.) consiliu, sfat.
arete [aVreit] s. (fr.) coamă de munte ascuţită.
argent ['a:d3ont] I. adj. de argint, argintiu, alb strălucitor. II. s. 1. (înv., poetic) argint.
2. (sl.) sunători, bani.
argental [ a t e n t a i ] adj. 1. de argint. 2. ca argintul, argintiu.
argentan [ra:d3onta?n] s. (metal.) alpaca.
argentation ['u^on'tei/on] s. argintare.
argentic [ia:d3cntik] adj. (chim.) care conţine argint, de argint.
argentic chloride [~ 'kb:raid[ s. (chim.) clorură de argint.
argentiferous [.u:d33n'tiforos] adj. (despre minereuri) argentifer, care conţine argint.
Argentine [.avântam] adj., s. argentinian.
argentine ['a^sntainj I. adj. argint, ca argintul, argintiu. II. s. (mineral.) argentin.
Argentinean [ia:d3on'tinJ3n] s. argentinean.
argentum [ a t e n t a m ] s. (chim.) argint.
argil ['a:d3il] s. (mineral.) argilă, caolin.
argillaceous [.<i:d3i'lci/as] adj. (mineral.) argilos, humos.
argilliferous [ia:d3i'lifaras] aay. (mineral.) argilifer, care conţine argilă.
Argive |'ci:gaiv] s. (poetic) grec, elen.
argle-bargle ['a:rgl 'ba;rgl] I. s. (scof.) ceartă; ciorovăială; gâlceava. II. vb. intr. 1. a se
certa; a se ciorovăi. 2. a se tocmi.
argol ['a:gol[ s. (chim.) argol; tartrat acid de potasiu.
argon ['a:gon[ s. (chim.) argon.
Argonaut ['a:gano:t] s. 1. (mitol.) argonaut. 2. argonaut (amer., ist.) căutător de aur
(în California). 3.argonaut (zool.) v. a r g o n a u t a .
argonauta [.a:go'no:to] s. (zool.) argonaut (moluscă) (Argonauta argo).
argosy ['a:gasi] s. 1. (ist.) argosie,.navă comercială (mare). 2. (ist.) flotă. 3. (poetic)
corabie, navă.
argot ['a:gou, -got] s. argou; jargon.
argotic [a:'gotik] adj. de argou, argotic.
arguable ]'a:gjuobl] aay. discutabil, contestabil.
argue ['a:gju:] vb. A. intr. 1. a se certa, a discuta în contradictoriu; a sta la discuţie;
a răspunde; I don't wish to ~ with you nu vreau să mă cert cu tine. 2. a discuta; to ~
with smb. about smth. a discuta cu cineva despre ceva. 3. a deduce, a ajunge la o
concluzie; from this he ~s that de aici deduce că. 4. a pleda; to ~ against smb. a pleda
/ a aduce argumente împotriva cuiva; it does not ~ much in your favour nu prea pledează
în favoarea dumitalc. B. tr. 1. a dovedi, a aproba, a arăta, a demonstra; a atesta; his
behaviour ~s a hot temper comportarea lui trădează un temperament iute; his accent
~s him to be a foreigner îl trădează accentul, accentul (lui) arată că e străin. 2. a discuta
(despre), a dezbate, a trata. 3. to ~ that a susţine că, a fi de părere că; to ~ smb. into a
convinge pe cineva că / de, a îndupleca pe cineva să; to ~ smth. into a preface ceva în,
a face... din; he ~d every fault into a merit făcea un merit din fiecare greşeală; to ~
smb. out of a face pe cineva să revină asupra (cu gen.) a-i scoate din cap; to ~ smth.
away a combate ceva prin argumente, a dovedi netemeinicia a ceva; a încerca să tăgăduieşti
un fapt prin argumente.
arguer [-or] s. gâlcevitor, certăreţ.
argufier [-faiar] s. (fam.) v. a r g u e r . ' - ,
argufy [-fai] (fam.) vb. A. intr. a nu se da bătut, a se certa. B. tr. a susţine cu înverşunare.
argument [-mant] s. 1. argument, dovadă; probă; motiv, temei; baculine ~ argument
contondent; a formal ~ un argument convingător, o dovadă concludentă; to advance
an ~ a aduce o dovadă, a prezenta un argument; I don't see the drift of your ~ nu ştiu
unde vrei să ajungi; that ~ will not hold (water) nu este un argument care să stea în
picioare; an ~with a hole in it, a sieve-bottomed ~ un argument şubred; the ~s for
and against argumentele pro şi contra. 2. argumentare; discuţie; to have an ~with smb.
a sc certa cu cineva; a matter of ~ chestiune litigioasă; chestiune discutabilă; they spent
hours in ~ where to go ceasuri întregi au discutat unde să se ducă. 3. rezumat, puncte
principale. 4. (mnt.) argument, variabilă.
argumentai [ia:gju'mentol] adj. 1.de argumentare. 2. v. a r g u m e n t a t i v e (1,2).
argumentation [.ccgjumen'tci/an] s. 1. argumentare, argumentaţie. 2. dezbatere, discuţie.
argumentative ].a:gju'mcnt3tiv] nay. 1. argumentator; amator de discuţii, gâlcevitor.
2. controversat; discutabil; presupus. 3. ~ of care dovedeşte, care demonstrează (ceva),
care pledează în favoarea (cu gen.).
45
argumentativeness [-nis] s. poftă de ceartă; spirit de contradicţie.
Argus ['a:gas] s. 1. (mitol.) Argus. 2. strajă neadormită.
Argus-eyed l'a:gasaid] adj. cu ochi ageri; vigilent; ca (un) Argus.
argute [o:'gju:t] adj. 1. viu, pătrunzător, perspicace. 2. (despre sunete) ascuţit,
pătrunzător, strident; (despre gust) iute, înţepător.
arguteness [':'gju:tnis] s. perspicacitate.
aria ['o:ria, 'ea-] s. (maz.) arie, melodie.
Arian ['earian. 'a:-] adj., s. arian.
Arianism [-izpm, 'o:-] s. (bis.) arianism.
arid l'serid] adj. 1. arid, uscat, sec; sterp, ncroditor; ~ region regiune aridă; pustiu.
2. (fig.) arid, sterp; neinteresant, fără viaţă, plicticos.
a-ridge [a'rid3] adv. (rar) îndoit, strâmb(at).
aridity [as'riditij s. ariditate, uscăciune etc. (v. a r i d ) .
aridness ['asridnis] s. v. a r i d i t y .
Aries ['earii:z] s. (astron.) Berbecul (constelaţie si semn al zodiacului).
aright [a'rait] adv. just, drept, bine. corect; cum trebuie, ca lumea; pe calea cea bună;
to judge ~ a judeca drept; to guess / to divine ~ a ghici (corect).
arights [s'raits] adv. (pop.) v. a r i g h t .
arioso [<o:ri'ouzou, .aer-] (muz.) I. s. arioso. II. adj., adv. arioso, melodios.
a-riot [a'raiat] adv. cuprins de tulburare / freamăt, agitat.
a-ripple [s'ripl] adv. {despre apa) cu încreţituri.
arise [a'raizfpast arose [a'rouz],part. trec. arisen [a'rizn] vb. intr. l . a s e ridica, a se
urca, a se sui, a se înălţa; a se scula; to ~ from slumber a se scula din somn. 2. a se
ridica, a apărea, a se ivi, a răsări. 3. a se ridica, a se stârni; a storm arose se ridică / se
stârni o furtună. 4. a se isca, a surveni, a lua naştere, a proveni, a rezulta; how did the
quarrel ~? cum s-a iscat cearta?; it ~s from the fact that provine din faptul ca. 5. (poetic)
(upon, against) a se ridica, a se răscula (împotriva). 6. (poetic) a învia (din morţi). 7. (înv.)
(despre sunete, zvonuri) a se auzi, a se isca.
arisen [a'rizn] part. trec. de la a r i s c .
arista [Crista], pl. aristae [a'risti:] s. (lat. bot.) arista, ţeapă, ţepuşă.
aristarch l'asrista:k] s. critic sever.
aristocracy [.aeristokrasî] s. aristocraţie; nobilime; boieri(m)e; (amer. înv.) codfish ~
parveniţi.
aristocrat ['sristakraet, -'—] s. aristocrat; nobil; boier; bloated ~ persoană carc-şi dă
importanţă/ aere; înfumurat.
aristocratic(al) [izerista'kraitikfal)] s. aristocratic; nobil; boieresc.
aristocratically [i&rista'krastikali] adv. ca un aristocrat; aristocratic; boiereşte.
Aristotelian basristD'tirijan] I.adf aristotelic, aristotelian. II. s. adept al lui Aristotcl.
Aristotelianism [-iz^mj s. filozofia aristotelică.
Aristotelic [isristo'telik] adj. aristotelic.
Aristotelism basrista'telizprn] s. v. A r i s t o t e l i a n i s m .
arithmetic [a'riGmatik] s. 1. aritmetică; socoteală; political ~ statistică. 2. (carte de)
aritmetică.
arithmetical [.EriG'metikal] adj. aritmetic.
arithmetic(al) mean [~ 'mi:n] s. (mat.) medie aritmetică.
arithmetical progression [~ pra'gra/an] s. (mat.) progresie aritmetică.
arithmetician [a'riGma'ti/3n] s. aritmetieian; calculator..
arithmetize [a'riGmataiz] (rar) vb. A. intr. a calcula, a socoti. B. tr. a număra, a calcula.
arithmogram [a'riGmagrasm] s. (mat.) aritmogramă.
arithmograph [a'riGmagra:f, -grsfj s. (mat.) aritmograf.
arithmography [iseriG'magrafi] s. (mat.) aritmografie.
arithmometer basriG'momita1"] s. (mat.) aritmometru.
Arizon(i)an [ieeri'zoun(j)an] I. adj. din Arizona. II. s. locuitor din Statul Arizona.
ark[a:k]s. 1. corabie, arcă; Noah's~ arca lui Noc; (fam.) the ~rested on Mt. Ararat
a(i) descoperit America; oul lui Columb; (glumeţ) you must have come out of the ~,
you were born in the ~ parcă ai picat din lună. 2. chivot; (bibi.) Ark of the Covenant
chivotul legii. 3. (amer.) şlep. 4. (fig.) refugiu, adăpost. 5. (înv.) ladă. 6. (înv.) tron.
Arkans(i)an [a:'kamz(j)3n] I. adj. din Arkansas. II. s. locuitor din Statul Arkansas.
Arkie E'u:ki] ş. (amer. fam.) muncitor agricol rătăcitor din Statul Arkansas.
arkose [o:'kous] s. (mineral.) arcoză.
arm1 [a:m] s. 1. braţ, mână (de la încheietură la umăr); (înv.) better ~ braţul drept;
at / within ~Cs) reach uşor de ajuns, aproape; la îndemână; la un pas; ~ in ~ braţ la
braţ; to give / to offer one's ~ to smb. a oferi braţul cuiva; to take smb.'s ~ a lua pe
cineva la braţ; to keep smb. at ~'s length a ţine pe cineva la distanţă / respect; to work
at ^ s length a) a lucra în condiţii neprielnice; b) a lucra fără pricepere/neîndemânatic;
(fain.) to make a long ~ for a întinde braţele după; a child / a baby in ~s copil mic,
copil purtat încă în braţe; come to my ~s vino în braţele melc; with open ~s cu braţele
deschise; to fold smb. in one's ~s a strange pe cineva în braţe, a îmbrăţişa pe cineva;
with folded ~s, with one's ~s across cu braţele încrucişate; (fam.) as long as one's ~
foarte lung; by strength of — prin puterea braţelor; (prov.) stretch your ~ no further
than your sleeve will reach întinde-tc cât te ţine plapuma; (fig.) the ~ of the law puterea
legii; (ist.) secular ~ puterea civilă care executa hotărârile instanţelor bisericeşti. 2. (zool.)
laba din faţă a vertebratelor; picior (de animal nevertebrat). 3. mânecă. 4. braţ (de fotoliu).
5. creangă, ramură (mare). 6. (fig.) braţ; ~ of a river braţ de râu. 7. (jig.) putere, forţă,
sprijin. 8. (telm.) braţ; mâner; manivelă; spiţă; consolă; ~s of a balance braţele unei balanţe;
- of a crane braţ de macara; ~ of a wheel a) spiţă de roată; b) manivelă de roată.
arm21. s. 1. (mai ales pi.) (mii.) armă; fire ~s arme de foc; small ~s armament uşor,
micul armament, amic portative; cessation / suspension of ~s armistiţiu; by force of ~s
prin forţa armelor; master of ~s maestru de scrimă; to be under ~s a fi sub arme; to bear
-s a-şi face serviciul militar; to get under ~s a intra sub arme; to ~s! la arme!; in ~s
armour-plated
înarmat; to rise (up) in ~s a se scula cu armele, a se răzvrăti; (fig-, fam.) all up in ~s
cuprins de revoltă, cu armele în mână; to take up ~s a lua armele; to lay down ~s a depune
armele; carry ~s! la umăr arm'!; ground / order ~s! la picior arm'!; to pile ~s a face
o piramidă de arme; port ~s! încărcaţi arm'!; present ~s! pentru onor ann'!; shoulder
~s! la umăr arm'! to carry ~s a purta război, a se război. 2. (sau ~ of the service) (mii.)
armă (infanterie etc.). 3. (poetic) armă de apărare; armură, za. 4. pl. (poetic) război.
5. pl. arme, armorii, armătură. II. vb. A. tr. 1. a înarma (şi fig.); ~ed with information
bine informat. 2. a încărca (arma). 3. a ridica (arma), a pune în poziţie de tragere. 4. (fig.)
a întări, a fortifica (sufleteşte). B. refl. a se înarma. C. intr. a se înarma (şifig.).
armada [o:'mu:da] s. armada, mare liotă militară; (ist.) the Invincible Armada
Invincibila Armada (1588).
armadillo [lomia'dilou] s. (zool.) tatu (Dasypus).
armament ['u:mamant] s. (mil.) 1. înarmare; rush of ~s v. a r m a m e n t s d r i v e ;
cost of ~s cheltuieli de înarmare. 2. forţă armată. 3. artilerie de bord. 4. armament.
armamentarium [icmnamen'teariani] pl. şi armamentaria [-ria] s. 1. (med.)
instrumentar şi metode. 2. (jig.) arsenal.
armamentary [Tti:ma'mentari] s. (mii.) arsenal.
armament(s) drive ['a:mamant(s) draiv] s. cursa înarmărilor.
armament(s) race [~reis] s. v. a r m a m e n t ( s ) d r i v e .
armament works |'a:mamant wa:ks] s. uzină de armament.
armature ['a:matjuar] s. 1. armură, cuirasă. 2. (telm.) armătură. 3. (electr.) armătură;
rotor. 4. (biol.) organ de apărare sau atac (colţi, gheare, ghimpi etc.).
armature field ['u:matjua fi:ld] s. (electr.) câmpul rotorului.
armature spider l~ ispaidar] s. (electr.) lanternă de indus.
armature stroke [~ stroukj s. (electr.) joc al indusului.
arm chair ['umi't/es] s. fotoliu, jeţ, jilţ.
arm crane [~ kreinj ş. (telm.) macara în consolă.
arm crosspieces [~ rkrospi:siz] s. (mii.) piramidă de arme.
arme blanche [~ 'blo:nt/] s. (fr.) (mii.) 1. armă albă. 2- cavalerie.
armed [o:md] adj. h înarmat, întărit, consolidat. 2. cu braţe; a one—man ciung, ciolac.
armed forces [~ To;siz] s. pl. (mii.) forţe annate.
armed motor boat [~ 'mouta bout] s. (mil.) barcă de asalt.
armed party [~ rpa:ti] s. (mil.) detaşament înarmat.
Armenian [a:'mi:njan] I. adj. armenesc. II. s. 1. annean. 2. (limba) anneană, arme­
nească.
arm file ['a:m fail] s. pilă bastardă / aspra.
armful fumiful] s. braţ (de flori, fân etc.); by ~s cu toptanul / grămada.
arm hole ['umihoulj s. 1. subţioară. 2. răscroitura mânecii.
armiger [ra:mid30r] ş. 1. (ist.) scutier. 2. v. e s q u i r e .
armigerous [o:'mid3aras] adj. (înv.) înarmat.
armillary [a;'milari,-lcri] adj. inelar.
arming [ra:min] s. 1. (mil.) înannare. 2. (mii.) echipament de luptă. 3. blazon, amiătură.
armipotent [u:'mip3tant] adj. (poetic) priceput în mânuirea armelor.
armistice ['iniiistis] s. armistiţiu, încetarea focului / ostilităţilor.
Armistice Day [~ 'dci] s. 11 Noiembrie (aniversarea armistiţiului care a pus capăt
Primului Război Mondial, 1918).
armless1 ['a:mlis] adj. 1. fără mână, ciung. 2. Iară crengi.
armless2 adj. neînannat, fără apărare.
armlet ['umilit] s. 1. brasardă, legătură. 2. brăţară (pentru braţ). 3. golfulcţ, intrând
(al mării); braţ (de râu).
armoire [a:'mwu:r] s. (fr.) dulap de haine, garderob.
armor ['a:mar] s. (amer. mii.) soldat dintr-o unitate de blindate.
armored [.'a:mad] adj. v. a r m o u r e d .
armorer ['a :marar] s. (amer.) v. a r m o u r e r .
armorial [u:'m:):rial] I. adj. heraldic, de amiorii, de blazon. II. s. blazon, stemă, annorii.
Armoric [a:'mnrik] adj. armorican, breton.
Armorican [a:'morikan] adj. v . A r m o r i c .
armoried l'o:marid] adj. cu armorii, cu blazon.
armory ['a:marij s. 1.heraldică. 2. v. a r m o u r y .
armour ['a:mar] I. s. 1. platoşă, zale, armură, cuirasă; (bot., zool.) cuirasă, carapace.
2. blindaj (de vas, de tanc etc.). 3. (mil.) trupe blindate. 4. costum de scafandru. 5. amiătură
(la magneţi). 6. blazon, armorii. II. vb. tr. a acoperi cu un blindaj/ cu o cuirasă, a blinda.
armour bearer [~'b£3rar] s. (ist.) purtătorul armurci, scutier.
armour bulkhead [~ 'bAlkhed] s. (mar.) perete blindat / cuirasat.
armour-clad [~ 'kla?d] I. adj. blindat, îmbrăcat în amiură / platoşă. II. s. (mar.) cuirasat.
armoured ['a:mad] adj. blindat; cuirasat; de tanc(uri); annat.
armoured cable [~ 'kcibl] ş. (telm.) cablu cu plumb, cablu armat.
armoured car [~ 'ka:] s. vagon blindat; automobil blindat; car blindat, motoblindat.
armoured concrete [~ rkonkri:t] s. beton armat.
armoured cow [~ 'kau] s. (amer. si.) lapte condensat.
armoured ring [~ 'rin] s. antecuirasă.
armoured train [~ 'trcin] s. tren blindat.
armoured unit [~ 'ju:nit] s. (mil.) unitate blindată.
armourer ['u:marar] ş. 1. amiurier (fabricant sau reparator). 2. maistru annuricr;
armuricr-şef (la o unitate militară sau pe un vas).
armour piercer [~ ipiasa1"] s. (mii.) proiectil perforant.
armour-piercing [~ ipiasirj] adj. perforant, care străpunge armura sau blindajul.
armour plate [~ pleit] s. tablă pentru blindaj(e), placă blindată, foaie de blindaj (la
nave, tancuri, avioane etc.).
armour-plated [~ ipleitid] adj. blindat, cuirasat..
armoury 46

armoury l'a:mori] s. 1. depozit de arme; arsenal. 2. sală de arme; muzeu de-arme. arrayment [a'reimsnt] s. 1. aranjare, aşezare etc. (v. a r r a y (I)). 2. (înv.) straie,
3. uzină de armament. 4. manej. 5. (înv.) blazon, stemă. 6. (înv.) armură. veşminte.
arm pit ['u:mpit] s. subsuoară. arrear [o'riar] ş. (mai ales pl.) datorie, restanţă, rămăşiţă; arierat; to be in ~ a avea
arm prop ['a:mprop] s. (fam.) 1. cârjă, 2. picior de lemn. restanţe, a rămâne în urmă (eu lucrul); ~s of rent restanţe în plata chiriei; ~s of work
arm rack [ra:mra;k] s. (mii.) ras tel; partea de muncă neterminată.
arm saw fa:mso:] s. fierăstrău de mână, beschie. arrearage [o'riorids] s. datorie, restanţă.
arms drive ['o:mzdraiv| s. cursa înarmărilor. arrect [s'rect] adj. (rar) drept; (despre urechi) ciulit.
arms race ['o:mzreis] ş. v. a r m s d r i v e . arrest [o'rest] I. vb. tr. 1. a reţine, a opri. 2. a aresta. 3. a fixa, a captiva, a subjuga
army [ru:mi] s. 1. armată; oaste; the Romanian Army Armata română; standing ~ (atenţia), a atrage, a aţinti, a ţintui (privirea). 4. (tehn.) a întrerupe; a frâna. II. s. 1. reţinere,
armată regulată; Army at Home armata metropolei: Army in Field armata operativă; oprire; (jur.) ~ of judg(e)ment suspendare a sentinţei. 2. deţinere, arest; punere sub arest,
(annual) ~ register anuarul ofiţerilor armatei; to enter / to join / to go into the ~ a intra interzicere; under ~ sub arest, în detenţie. 3. (tehn.) oprire, întrerupere. ♦ (jur.) to lay
în armată, a pleca la armată, a se înrola în armată. 2. (fig.) armată, oaste, mulţime, grămadă, ~ on a pune sub sechestru / a pune poprire pe.
puhoi, noian. ' arrestation [laeres'tei/^n] s. 1. oprire. 2. arestare.
army agent [~ .eidîont] s. (m/7.) furnizor al armatei. arrestation point [~ 'point] s. (meteor.) punct critic.
army beef [~ bi:f[ s. conserve de carne (pentru armatei). arrester [a'resto1"] s. 1. (jur.) persoană care efectuează o arestare. 2. (electr.) descărcător,
army bridge [~ brid3] s. pod militar. eclator; lightning ~paratrăsnet, paratoner. 3. (tehn.) opritor, dispozitiv de oprire / stopare;
army broker [~ rbrouko1"] s . v . a r m y a g e n t . clichet, declic, limbă; obturator; separator; reazem.
army corps [~ko:] s. (/nil.) corp de armată. arrester catch [~ kaet/] s. v. a r r e s t i n g d e v i c e .
army furnisher |~ ifani/a] s. v. a r m y a g e n t . arresting [o'restin] adj. 1. opritor, care opreşte; de frânare, care reţine. 2. uimitor; izbitor,
army headquarters [~ thed'kwoitaz] s. pl. (mii.) cartier general, comandament. frapant; impresionant, captivant, minunat, fermecător.
army list [~ list] s. (mil.) anuarul ofiţerilor armatei. arresting device [~ di'vais] s. (tehn.) dispozitiv de oprire.
army rank [~ r<enk] s. grad militar efectiv (spre deosebire de gradul temporar sau arresting gear [~ 'gior3 s. (tehn.) dispozitiv de frânare; frână.
onorific). arresting lever [~ 'li:vor] s. (tehn.) opritor.
army register [~ 'red3istar] s. (amer.) v. a r m y l i s t . arrestive [o'restiv] adj. 1. v. a r r e s t i n g (2).-2. (gram.) restrictiv; adversativ.
Arnaout [ia:ns'u:t] s. arnăut, albanez. arrestment [o'rcstmsnt] s. 1. (rar) oprire, reţinere, împiedicare, stânjenire; stingherire.
amica ['amika] s. (bot., farm.) arnica (Amica montana). 2. (rar, /«ai ales jur.) arestare. 3. (scot. jur.) poprire, sechestrare; confiscare.
arn't [a;nt] prese, de la are not. arrestor [o'restor] s.v. a r r e s t e r .
a-roar [a'ro:r, -oar] adv. răcnind, mugind. arret [s'rei, a'ret] s. (jr. jur.) sentinţă (a unei instanţe superioare).
aroint [a'roint] (înv.) I. vb. tr. a da afară / a izgoni cu înjurături sau strigăte. II. interj. arrha ['sre], pl. arrhae ['seri:] s. arvună, acont.
~thee! (ieşi) afară! arrhythmia [o'ri6mio] s. (med.) aritmie, puls neregulat.
arolla [s'rolo] s. (bot.) pin cembra, zâmbru (Pinus cembra). arrhythmic(al) [a'ri9mik(oI)] adj. (med.) aritmie.
aroma [a'rouma],/?/. aromas [imoz] şi aromata [imata] s. 1. aroma, miros plăcut, arrhythmically [o'riomikoli,-'ri9-] adv. aritmie.
parfum. 2. (înv.) mirodenii, aromate. arrhythmous [a'riOmss] adj. v. a r r h y t h m i c ( a l ) .
arrhythmy [a'riOini'] ş. absenţa ritmului.
aromatic [lasro'mâetik] adj. 1. aromatic, mirositor. 2. picant.
arride [o'raid] vb. tr. (înv.) 1. a râde de, a zcflemisi. 2. a face plăcere (cuiva), a mulţumi
aromaticalness [-glnis] ş. aromă, caracter aromat.
(pe cineva). .
aromatic compound [~ 'knmpaund] ş. (chim.) totalul seriilor aromatice.
arriere-ban ['aerieo'bten] s. (fr.) (ist.) 1. chemarea vasalilor, a gloatei la război. 2. corpul
aromatic plant [~ 'pla:nt| ş. (bot.) plantă aromatică.
vasalilor, gloata.-
aroniatization [a'roumatai'zei/an] s. aromare; parfumare.
arriere-fee [-Ti:] s. (ist.) feudă (ce ţine de un altul).
aromatize [s'roumataiz] vb tr. a aroma; a parfuma.
arriere-fief [~'fi:f] s.v. a r r i e r e - f e e .
arose [s'rouz] past de la a r i s e .
arriere-guard [~'gu:d] s. (fr.) (mii.) ariergardă.
around [s'raund] (mai ales amer.) I. adv. 1. (de jur) împrejur, pretutindeni. 2. în
arriere-pensee [~pâ:rj'sei] s. (fr.) gând ascuns, rezervă.
apropiere, în vecinătate; din apropiere, din vecinătate. 3. ici şi colo. 4. înapoi, de-a-ndăra-.
arris ['aaris] s. 1. dungă, margine ascuţită. 2. creastă, pisc, coama. 3. (constr.) colţ ascuţit /
telea. II. prep. 1. de jur împrejurul (cu gen.). 2. pe lângă; nu departe de; de altă parte a
ieşit, muchie.
(cu gen.); vreo; ~ the corner după colţ; ~ a thousand people vreo mie de oameni.
arris-wise [~waiz] adv. (constr.) diagonal.
around-the-clock [~<5o'kbk] adj. de douăzeci şi patru de ore, de o zi şi o noapte. arrival [a'raivpl] s. 1. sosire, venire; on his ~ la sosirea lui, când sosi; they hoped for
arousal [s'rauzol] ş. (rar) trezire, deşteptare. the ~ of better news sperau să audă veşti mai bune. 2. ~ at ajungere / atingere (a unui
arouse [o'rauz] I. vb. A. tr. 1. a trezi, a deştepta. 2. a chema; a stimula, a aţâţa, a stârni scop). 3. nou-venit; (glumeţ) nou-născut; I cannot find his name among the ~s nu-i
(sentimente, pasiuni, energie). B. intr. (from) a se trezi, a se deştepta (din). II. s. (rar) găsesc numele printre nou-veniţi; he was a late ~ a venit târziu, a întârziat. 4. apariţie
speriere,gonire. (pe scenă).
arpeggio [a:'ped3iou] s. (muz.) arpegiu. arrival book [~ 'buk] s. registrul călătorilor (la hotel).
arquebus ['aikwibss] s. v. h a r q u e b u s . arrival platform [~'pleetfo:m] s. (ferov.) peron de sosire.
arrack ['asrok] s. arac, băutură alcoolică din orez. arrivance [o'raivans] s. (înv.) vizită, musafiri.
arraign [o'rcin] vb. tr. a da în judecată, a aduce în faţa justiţiei; a acuza; a denunţa; arrive [o'raiv] vb. intr. 1. a sosi, a ajunge, a veni; to ~ at a place a sosi / a ajunge
to ~ before the bar of public opinion a supune judecăţii opiniei publice, a aduce (cazul) într-un loc / într-o localitate (mică); to ~ in a country a sosi într-o ţară; to ~ in London
în faţa opiniei publice. a sosi la Londra; (prov.) too swift ~s as tardy as too slow cine se grăbeşte peste măsură
arraigner [-or] s. (jur.) acuzator. poate întârzia la fel de bine ca şi cel care nu se grăbeşte deloc. 2. (jig.) a ajunge; a reuşi,
arraignment [-mont] s. 1. (jur.) trimitere în judecată, acuzare. 2. (fig.) acuzare, învinuire. a izbuti; to ~ at a conclusion a ajunge.la o concluzie 3. (despre vreme) a sosi, a veni;
arrange [o'reind3] vb. A. tr. 1. a rândui, a aşeza, a aranja, a face ordine în; a deretica. (despre evenimente) a se întâmpla, a se petrece.
2. a regla, a reglementa (o chestiune). 3. a aranja, a pune, a clasifica, a dispune. 4. a aranja, arrive [ori'vei] s. (fr.) parvenit; arivist.
a pune la cale; everything was ~d beforehand totul era aranjat / rânduit dinainte. arrogance ['aerogons] ş. aroganţă, obrăznicie, îngâmfare, înfumurare, trufie, semeţie.
5. a aplana, a reglementa, a soluţiona (un conflict). 6. a acomoda; a adapta (un roman arrogancy [-i] s. v. a r r o g a n c e .
pentru scenă etc.). 7. (muz.) a aranja, a potrivi. 8. (telin.) a monta. B. intr. 1. a se aranja. arrogant ['seragsnt] adj. arogant, sfidător, obraznic, îngâmfat, înfumurat, trufaş, semeţ.
2. a se înţelege, a ajunge la o înţelegere, a cădea de acord, a conveni.- arrogantness [-nis] s. (rar) v. a r r o g a n c e .
. arrangement [-msnt] s. 1. (o)rânduire, aranjament, aranjare, punere în ordine; dereticarc. arrogate ['aersgeit] vb. tr. 1. (şi to ~ to oneself) a pretinde, a-şi aroga, a-şi însuşi, a-şi
2. reglare, reglementare. 3. poziţi(un)e; dispunere, situare; clasificare. 4. acord, învoială; atribui (cu impertinenţă, eu îngâmfare). 2. a atribui (pe nedrept).
to make ~s with smb. a se înţelege cu cineva. 5. pl. pregătiri, aranjamente (luare de) arrogation [rsero'gei/pn] s. arogare.
măsuri; planuri; to make ~s a lua măsuri, a da dispoziţii. 6. acomodare; adaptare (pentru arrondîssement [ae.rondis'mom şi pronunţiafranceză]s. (fr.) arondisment (subdiviziune
scenă etc.). 7. (muz.) aranjament. 8. (tehn.) montaj, montare, asamblare. a unui departament sau a Parisului).
r
arranger [-s ] s. persoană care aranjează, organizator etc. (v. a r r a n g e). arrow ['serou] I. s. 1. săgeată; shower / flight of ~s ploaie / grindină de săgeţi; (fig.)
arrant ['aerant] adj. 1. curat, pur; notoriu, renumit, vestit; înrăit; infam; ~ nonsense an ~ left in one's quiver săgeată / anna de rezervă. 2. (mii. înv.) săgeată, ghid. 3. săgeată
curată absurditate. 2. (înv.) rătăcitor, vagabond. (pe scheme, pe planşe). 4. semn indicator.
arras ['seras] s. 1. tapiţerie ţesută cu figuri. 2. draperie, paravan. arrowed [-d] adj. (poetic) 1. ca o săgeată; ascuţit. 2. cu săgeţi.
array(al) [o'rei(3l)] I. vb. A. tr. 1. (/nil.) a aşeza în linie de bătaie. 2. (against) a dispune arrowhead ['serouhcd] s. 1. vârf de săgeată. 2. (/nil.) capul săgeţii. 3. (bot.) săgeata-apci
(contra). 3. (in) a îmbrăca (în); a înfrumuseţa (cu); a împodobi, a găti (cu). 4. (jur;) a (Sagittaria sagittifolia).
face apelul nominal (al juraţilor), a alcătui (lista juraţilor). B. refl. a se îmbrăca, a se arrow-headed ['aerouhedid] adj. ascuţit, în formă de săgeată; cuneiform.
găti; to ~ oneself in all one's finery a) a se îmbrăca în haine de sărbătoare; b) (fig.) a-şi arrow-head writing ['serou hcd'raitirj] s. scriere cuneiformă.
etala talentele. II. s. 1. (şi battle ~) ordine de bătaie. 2. (mii.) armate. 3. alai, cortegiu. arrowroot ['aerou ru:t] s. (bot.) 1, ârorut (Maranta arundinacea). 2. amidon extras din
4. pompă, desfăşurare; masă, mulţime. 5. arătare, prezentare, ctalaj (de lucruri). 6. găteală, rădăcina acestei plante.
îmbrăcăminte de gală. 7. (jur.) lista juraţilor; juraţii. 8. (infor.) tablou. arrow-shaped [~/eipt] adj. în formă de săgeată.
47
arrowy ['asroui] adj. 1. plin de săgeţi. 2. de săgeată, ca o săgeată. 3. (fig.) ascuţit,
sarcastic, înţepător. 4. iute (ca săgeata).
arroyo [a'roiou], pl. arroyos [iiouz] s. (span.) curs de apă; râuleţ, pârâiaş.
arse [a:s] s. 1. (vulg.) şezut, fund, dos. popou; to hang the ~ a rămâne în urmă. 2. (mar.)
coadă de macara.
arsenal ['a:sinal] s. 1. (mit.) arsenal, depozit de arme / de muniţii. 2. (/ig.) arsenal,
arme, rechizite, resurse, bagaj.
arsenate ['a:sinit| s. (chim.) arseniat.
arseniasis [ia:si'nabsis] s. (med.) arsenieism.
arseniate [o:'si:niit] s. v. a r s e n a t e .
arsenic (chim.) I. [o:'senik] adj. arsenic. II. ['a:snik]s. l.arsen, arsenic. 2. arsenic alb,
acid arsenios, şoricioaică.
arsenic acid [o:'scnik 'assid] s. (chim.) acid arsenic,
arsenical [ai'senik^l] s. v. a r s e n i c (I).
arsenic anhydride [u:'senik sn'haidraid] s. (chim.) anhidridă arsenică.
arsenic butter ['a:snik -bAtar] s. (chim.) triclorură de arsen.
arsenic flowers [a:snik -flauaz] s. pl. (chim.) 1. arsenic. 2. anhidridă arsenioasă.
arsenic iron ['a:snik labn] s. (mineral.) arsenopirită, niispichel.
arsenieism [o:'senisiz3m] s. v. a r s e n i a s i s .
arsenic mirror ['u:snik iinirar] s. (chim.) oglindă de arsen.
arsenic nickel ['a:snik 'nikl] s. (chim.) nichclină.
arsenic oxide ['a:snik 'oksaid] s. (chim.) pentaoxid de arsen, arsenic alb.
arsenide ['uisinid, -naid[ s. (chim.) arseniură.
arsenious [u:'si:nj3s, -nias] adj. (chim.) arsenios.
arsenious acid [~ 'sesid] s. (chim.) acid arsenios; acid ortoarsenios; acid metaarsenios;
acid piroarsenios.
arsenite ['u:sinait] s. (chim.) arsenit.
arsenolite [a:'scnoulait, -nai-] ş. v. a r s e n i t c .
arsenous ['a:sinas, -sa-] s. (chim.) arsenios.
arshin [a:'/i:n] s. arşin (în Rusia etc. = 0,711 m; în Turcia = 0,685 m, de curând =
1,000 m).
arsine ['a:sin, -ain] s. (chim.) arsină.
arsis ['o:sis],pl. arses ['o:si:z] s. (metr.) arsis.
arson l'u:sn] s. (jur.) incendiere (premeditată).
arsonist ['a:s3nist] s. (rar) (jur.) incendiator.
art1 [u:t] I. s. 1. artă; the fine / polite ~s artele frumoase; ~ of building arhitectură;
Faculty of Arts facultatea de filozofie sau de filologie; the liberal ~s artele liberale;
Bachelor of Arts (aprox.) licenţiat în litere şi filozofic; Master of Arts (aprox.) doctor
în litere şi filozofie; by ~ după (toate) regulile artei; (prav.) ~ is long, life is short arta
este lungă, viaţa scurtă; ars longa, vita brevis; manly ~ box. 2. artă, măiestrie, abilitate,
îndemânare, meşteşug. 3. meserie, meşteşug; industrial / mechanical/ useful ~s meserii
industriale. 4. ştiinţă; the ~s and manufactures industria; black ~ magic neagră, vrăjitorie.
5. şiretenie, prefăcătorie, artificiu. 6. poză, atitudine studiată. 7. (înv.) magic neagră,
vrăjitorie. ♦ to be / to have / to take ~ and part in a) (jur.) a fi instigator şi complice
la; b) (fam.) a lua parte la. II. adj. de artă; artistic; decorativ etc (în cuvinte compuse).
III. vb. tranz. ~ up (amer. fam.) a exagera interpretarea artistică (cu gen.).
art2 (înv., poetic) pers. 2-a sg. prez. indic, de la to b e ; thou ~(tu) eşti.
art director ['u:t di'rekta] s. 1. şef de atelier (în cadrul serviciului de publicitate al
unei firme). 2. director artistic (al unei reviste).
art drawing [~ 'droirj] s. desen artistic,
artefact [Yi:tfa3kt] ş. v. a r t i f a c t .
artel [a:'tel, -'tjel] s. (rus) artei.
artemisia [lai'ti'mi/is] s. (bot.) peliniţă, pclin-mic (Artemisia annua).
arterial [a:'tiarial] adj. 1. arterial. 2. ramificat.
arterial drainage [~ 'dreinidj] s. sistem de scurgere prin canale ramificate.
arterial highway [~ 'haiwei] s. v. a r t e r i a 1 r o a d .
arterialize [ai'tiarblaiz] vb. tr. a oxigena (sângele).
arterial road [a:'tiarial 'roudj s. magistrală, arteră principală, (mare) arteră de circulaţie,
calc de comunicaţie principală; autostradă.
arterial traffic [~ 'trasfik] s. circulaţie pe străzi / artere / căi principale.
arteriology [o^tbri'obdsi] s. (med.) arteriologic.
arteriosclerosis [a:'tiariousklb'rousis] s. (med.) artcriosclcroză.
arteriosclerotic [o:'tbriouslia'n>tik] adj. (med.) arteriosclerotic.
arteriotomy [oMiari'otami] s. (med.) arteriotomie, sângerare a arterelor.
arterious [a;'tbrias] adj. (anat.) arterial.
arteriovenous [a:'ti3riou'vi:nas] adj. (anat.) arteriovenos.
arteritis [.a:ta'raitis] s. (med.) arterită, inflamarea arterelor,
artery ['a:tari] s. 1. (anat.) arteră. 2. arteră, calc (de comunicaţie),
artesian [u;'ti:zj9n, -3onj adj. artezian.
artesian well [~ 'wel] s. fântână arteziană.
art exhibition ['a:t icksi'bi/an] ş. expoziţie de artă (plastică).
artful ['a:tful] adj. 1. îndemânatic, iscusit, abil, dibaci, ingenios. 2. şiret, viclean, prefăcut;
(as) ~ as a cartload of monkeys şiret nevoie marc. 3.' artistic, meşteşugit.
artfulness [-nis] s. 1. îndemânare, iscusinţă, abilitate, dibăcie, ingeniozitate. 2. şiretenie,
viclenie, prefăcătorie. 3. artă, meşteşug,
art gallery l'a:t'ga:bri] ş. galerie de artă.
arthralgia [u:'ersld3ia] s. (med.) artralgie, dureri articulare,
arthritic [c:'8ritik] adj. (med.) artritic.
arthritis [a:'9raitis],pl. arthrites [-ti:z] s. (med.) artrită; gută, podagră.
arthritism ['u:9ritiz3in] s. (med.) artritism, diateză artritică.
artilleryman
arthrology [a:'6n)bd3i] s. (anat.) artrologie.
arthropod ['u:0roupad, -rap-] adj., s. (zool.) artropod.
arthrosis [a:'6rousis] s. (anat.) articulaţie, încheietură.
Arthurian [u:'9juarbn] adj. (Ut.) arturian, din ciclul arturian.
artichoke ['u:tit/ouk] s. (bot.) anghinare (Cynara scolymus); Jerusalem ~ trufă-albă
(Helianthus tuberosus).
article [a':tikl] I. s. 1. articol (de ziar); leading ~ editorial, articol de fond; articol
redacţional. 2. paragraf, articol, punct; the Articles of War (în Anglia şi S.U.A.) codul
(juridic) militar; the Thirty-nine Articles cele 39 articole ale dogmei religioase anglicane;
to be under ~s a fi legat prin contract; ~s of apprenticeship contract de ucenicie. 3. articol
(comercial), produs; marfă; ~s of daily necessity mărfuri de larg consum. 4. substanţă,
element, material; the ~s which compose the blood elementele din care se compune
sângele. 5. (gram.) articol; definite ~ articol hotărât; indefinite ~ articol nehotărât. 6. (înv.)
clipă, moment; in the ~ of death în clipa morţii. *$■ (si.) that's the ~ ăsta e principalul.
II. vb. A. tr. 1. a acuza. 2. (to, with) a da la învăţătură prin contract (Ia), a da la ucenicie
(la). B. intr. a acuza (pe bază de articole).
articled clerk ['a;tikld pkla:k] s. practicant (nesalarizat) la o firmă de avocatură.
articular fa:'tikjular] adj. 1. (anat.) articular. 2. (gram.) ca articolul, de natura articolului;
articulat.
articulary [a:'tikjubri] adj. v. a r t i c u l a r (1).
articulate I. [ur'tikjulit] adj. 1. articulat (şi tehn.). 2. (despre voci, sunete) clar, limpede,
distinct. 3. articulat, cu articulaţiuni, cu cotituri, segmentat. II. [a:'tikjuleit] vb. A. tr. 1. a arti­
cula, a rosti, a pronunţa distinct (sunete etc.). 2. (anat.) a uni, a lega (prin încheieturi).
B. intr. 1. a articula, a pronunţa. 2. (înv.) a trata, a negocia.
articulated joint [o:'tikjulcitid V^sint] s. (tehn.) îmbinare articulată.
articulated locomotive [~ -louka'moutiv] s. (ferov.) locomotivă articulată.
articulated pin [~ 'pin] s. (tehn.) bolţ de articulaţie.
articulateness [a:'tikjulitnis] s. caracter articulat; claritate (în pronunţare).
articulate speaking [u:'tikjulit' spi:kirj] s. vorbire articulată.
articulation [a:»tikju'lei/pn] s. 1. (lingv.) articulare. 2. (anat., tehn.) articulaţie. 3. (tehn.)
axa articulaţiei.
articulationist [a:'tikju'lei/3nist] s. persoană care îi învaţă pe surdomuţi să articuleze,
logoped.
articulative [ai'tikjuleitiv] ady'. (fon.) de articulaţie; de articulare.
articulator [o:'tikjulcitar] s. 1. persoană care pronunţă clar. 2. (tel.) regulator de ton
şi vibraţii.
artifact ['o:tifa?kt] s. 1. (geol.) artefact, obiect al omului primitiv. 2. (med.) artefact,
produs artificial.
artifex ['a:tifeks] s. (rar) v. a r t i f i c e r .
artifice ['u:tifis] s. 1. invenţie, născocire. 2. abilitate, ingeniozitate. 3. manoperă, tertip;
stratagemă; şiretenie, înşelătorie; prefăcătorie. 4. (înv.) meserie, meşteşug; muncă.
artificer- [u:'tifisar] s. 1. meseriaş, meşteşugar. 2. lăcătuş; mecanic. 3. inovator. 4. (mil.)
artificier, tehnician (armurier).
artificial [■a:ti,fi/pl] I. adj. 1. artificial; sintetic; meşteşugit; fals; fictiv. 2. afectat, nefiresc.
3. (înv.) prefăcut, ipocrit. 4. (bot.) cultivat, neindigen. II. s. 1. îngrăşământ artificial. 2. pl.
(amer.) flori artificiale.
artificial amber [~ 'semba1"] s. (metal.) mellit.
artificial atmosphere [~ 'astmasfb1"] s. aer condiţionat.
artificial butter [~ 'bAta1"] ş. margarina.
artificial corundum [~ ka'rAndam] s. (chim.) electrocorindon.
artificial cotton [~ 'kotn] s. vată de celuloză.
artificial gum [~ 'gAm] s. (chim.) dextrină.
artificial horizon [~ ha'raizan] s. (astron.) orizont artificial.
artificial horn [~ 'ha:n] s. (chim.) galalit.
artificial insemination [~ iriisemi'nei/an] s. (biol.) inseminare / însămânţare artificială.
artificiality [.aitifi'/iasliti] s. 1. artificialitate; afectare, prefăcătorie. 2. iscusinţă,
îndemânare, dibăcie. 3. (adesea pl.) produs artificial.
artificial leather baiti'fi/pl 'lcd3r] s. piele sintetică; imitaţie de piele.
artificial madder [~ 'maxb r ] s. (chim.) alizarină.
artificialness [.oui'fi/plnis] s. v. a r t i f i c i a l i t y (1).
artificial numbers [ia:ti'fi/al 'nAmbaz] s. pl. (mat.) logaritmi.
artificial person [~ rpa:san] s. (jur.) persoană juridică.
artificial pollination [~ ipoli'nei/^n] s. (bot.) polenizare artificială.
artificial product [~ 'pradAkt] s. (chim.) produs sintetic; material plastic.
artificial pruning [~ rpru:nin] s. (bot.) clagaj artificial, emondaj.
artificial reproduction [~ triipra'dAk/an] s. reproducere artificială.
artificial respiration [~ -respa'rci/an] s. (med.) respiraţie artificială.
artificial satellite [~ 'ssetalait] s. (astron.) satelit artificial.
artificial silk [~ 'silk] s. mătase artificială; celofibră.
artificial wool [~ 'wul] s. lână artificială, celolână.
artificial year [~ 'ja:[ ş. an calendaristic / civil (spre deosebire de anul astronomic).
artillerist [a:'tibrist] s. (mii.) artilerist.
artillery [a:'tibri] s. 1. (/nil.) artilerie; accompanying ~ artilerie însoţitoare (care vine
în ajutorul infanteriei); (amer.) ~ with the army artileria armatei. 2. (fig. fam.) artilerie
grea. 3. (înv.) (orice armă de aruncat) catapulte, arbalete, praştii, arcuri.
artillery arm [~ a:m] s. (mil.) artilerie (ca armă).
artillery board [~ bo:d] s. (mii.) planşetă de tragere.
artillery emplacement [~ iniipleismant] s. (mii.) aplasament / şanţ de tun.
artillery engagement [~ inigeid3mant| s. (mil.) duel de artilerie.
artilleryman [or'tibriman],/;/. artillerymen [-men] s. (mil.) artilerist.
artillery mount
artillery mount |~ maunt] s. (mil.) afet (de tun).
artillery range [~ reirţr/^] s. (/nil.) poligon de artilerie.
artisan [.Mi'zaen] s.'l. artizan, meşter, meşteşugar, meseriaş. 2. (înv.) artist.
artist ['a:tist[ s. 1. artist, om al artei, (mai ales) pictor; (amer. si.) burnt-cock ~cântăreţ
care execută cântece ale negrilor (fiind grimat ca un negru). 2. artist, maestru. 3. (înv.)
astrolog; alchimist.
artistdom ['a:tistdam] s. artiştii, lumea artiştilor. '.
artiste ['u:ti:stj s. 1. (adesea glumeţ sau ironic) artist (om priceput în profesia sa),
maestru. 2. artist (profesionist), cântăreţ, cântăreaţă, dansator, dansatoare etc.
arţistic(al) [a:'tistik(al)[ adj. 1. artistic, de artist; de gust. 2. de pictor.
artistically [a:'tistikali] aaV. artistic; ca un artist. - ca un singur om; he behaved ~ an honest man s-a purtat ca un om cinstit. 2. de; his
artistry [ru:tistri] s. 1, preocupare artistică. 2. artă, pricepere artistică; meşteşug;
desăvârşire, perfecţiune.
artless ]'a:tlis] adj. 1. simplu, rudimentar; natural, necomplicat. 2. neîndemânatic,
neiscusit, nedibaci. 3. sincer, deschis, neprefăcut, franc; simplu, nevinovat, naiv. 4.~of
ignorant în ce priveşte, neştiutor în (ceva).
artlessly [-li] adv. simplu etc. (v. a r t l e s s 1,3).
artlessness [-nis] s. 1. lipsă de iscusinţă / dibăcie; naturaleţe. 2. simplitate; nevinovăţie,
naivitate.
art-like ['u:t laik] adj. artistic.
art museum [~ mju'ziam] s. (amer.) v . a r t g a l l e r y .
art novel [~ .novai] s. roman în care e descrisă viaţa unui artist.
artocarpus [.a:tou'ku:pas] s. (bot.) arbore-de-pâine (Arlocarpus communis).
art school ]'a;tsku:l] s. şcoală de bclc-arte.
artsy-craftsy |'a:tsi 'kraiftsi] adj. (amer.) cu pretenţii de artă aplicată.
art union ['u:t .ju:njan, -nian] s. (austr.) loterie.
art work [~ wa:k] s. lucrare de artă. '
arty ['a;ti] aay. (fam.) (despre lucruri) cu pretenţii artistice; (despre oameni) cu pretenţii
de gustfin/ de rafinament; (glume;) ~ and crafty de efect, arătos (dar nepotrivit pentru uz).
arty-crafty [~ 'krarfti] adj. v. a r t s y - c r a f t s y .
arum ['săram] s. (bot.) rodul Pământului (Arum maculatum).
arundinaceous [air<\ndi'nei.fas] adj. (bot.) arundinaceu.
arvo ]'a:vou] s. (austr. si.) după-amiază.
Aryan ['sarianl I. adj. arian, de arian. II. s. arian.
aryl ['anii] s. (chim.) arii.
as1 [xz forma tare; az, 7. forme slabe] I. adv. 1. la fel de, tot aşa de, tot atât de, în
aceeaşi măsură, nu mai puţin; is her sister ~ pretty? (şi) sora ei e tot atât de / la fel de
drăguţă?; the third chapter is not ~ / so difficult capitolul al treilea nu e atât de greu
/ e mai puţin dificil. 2. (si such as) de exemplu / pildă, cum ar fi, cum este, cum sunt,
ca (de exemplu); "hard" may have the meaning of "difficult" as a "hard" question
„hard" poate avea înţelesul de „dificil" ca în „o întrebare dificilă"; ~ for example ca de
exemplu / pildă; ~well a) la fel de bine, tot atât de bine; b) şi, de asemenea; la fel; aşijderea;
shall I bring the ink ~ well? să aduc şi cerneala?; I thought ~ much aşa mă gândeam
şi eu; şi eu rn-am gândit la asta. II. conj. 1. (aşa) cum, după cum, întocmai (după) cum,
în acelaşi fel în care; he speaks ~ he thinks vorbeşte (după) cum gândeşte; ce-i în guşă
şi-n căpuşă; do ~ I do fă (aşa) cum fac şi eu, fă ca mine; just / even ~ întocmai / exact
ca, (întocmai) după cum; ~ (sure ~) I live pe legea mea, cum mă vezi şi te văd; he rose
~did his friends s-a ridicat, şi la fel au procedat şi prietenii lui. 2. (in multe cazuri si
as... as) (c» adjective si adverbe) ea (şi), la fel de... ea (şi), tot atât de... ea (şi), tot aşa
de... ea (şi); nu mai puţin... ea / decât; cum ar fi; precum; (~) blue ~ the sky albastru ca
cerul; the third chapter is not ~ / s o difficult ~ the second capitolul al treilea nu e atât
de greu ca al doilea; he returned ~ fast ~ he could s-a întors cât a putut de repede; he
is ~ good ~ his word e un om de cuvânt; she is ~ like him ~ she can be seamănă leit
cu el, nici nu poţi să-ţi închipui ce bine seamănă cu el; ~ far ~a) (spaţial) până la; b) în
măsura în care; după câte; ~ far ~ I know după câte ştiu; ~ far ~ two years ago încă
acum doi ani; ~ many ~ a hundred books nu mai puţin de o sută de cărţi; ~ well ~a) la
fel de bine ca (şi); b) ca şi, precum şi; de asemenea; ~ long ~ a) atâta timp cât, atâta
vreme cât, cât timp; b) (amer.) şi, de asemenea; ~ much ~ (atât) cât; take ~ much ~ you
like ia cât vrei / pofteşti; ~ good ~ ca şi. 3. pe măsură ce; he became more selfish ~ he
grew older devenea tot mai egoist pe măsură ce îmbătrânea, cu cât îmbătrânea, cu atât
devenea mai egoist. 4. (după) cum, în măsura în care; aşa cum; pe cât; ca; ~ is usual
după cum se întâmplă de obicei; ~ usual ca de obicei; ~ a rule de regulă / de obicei; în
general; în principiu; ~ I have since heard după cum am auzit de atunci (încoace); ~ I
am informed după cum am aflat, după câte sunt informat; ~ is well known după cum
se ştie (prea bine); ~ has been mentioned before după cum s-a amintit mai înainte; ~
you see după cum vezi; she is good ~ she is beautiful e tot atât de bună pe cât e de
frumoasă; ~ follows după cum urmează; ~ it stands, ~ matters are (după) cum stau
lucrurile; în aceste condiţii; ~ you please (după) cum doriţi; ~ it were cum ar veni; ca
să zicem aşa; chipurile. 5. ca (şi), şi; there ~ everywhere acolo şi peste tot, şi acolo ca
peste tot. 6. ca, în calitate de, drept; ~ a friend I shouldn't advise you to go there ca
prieten, nu te-aş sfătui să te duci acolo; he regarded this ~ an insult a considerat aceasta
drept o insultă; tell not ~ new what everybody knows nu prezenta ca nou ceea ce ştie
toată lumea. 7. când (de fapt); dar, însă; if I had been present ~ I was not, I should
have asked dacă aş fi fost de faţă — ceea ce nu s-a întâmplat — aş fi întrebat; I must
confess I loved her; ~ who would not? mărturisesc că am iubit-o — dar cine n-ar fi
făcut-o (în locul meu)? 8. dacă, în cazul când; (înv.) ~ you love your life, begone! dacă
ţii la viaţă, pleacă! 9. (aşa) cum, deşi, cu toate că; late ~ it was, we left deşi era târziu,
am plecat; old ~ I am (aşa) bătrân cum sunt. 10. deoarece, întrucât, cum, fiindcă, pentru
că; ~you are not ready, we must go without you deoarece nu eşti gata, trebuie să plecăm
fără tine; he failed in the exam, ~ being weak in grammar a căzut la examen pentru
48
că era slab la gramatică. 11. când, pe când, în timp ce, în vremC ce; one day, ~ we were
talking într-o zi, (pe) când stăteam de vorbă; it is right in front of you ~ you cross the
bridge e drept în faţă când treci podul. 12. încât; şi; he was so tired ~ not to be able
to stand era atât de obosit încât nu se putea ţine pe picioare; be so kind ~ to ring me
up fii bun şi telefonează-mi. 13. (înv., poetic) ca şi cum, de parcă; he looked ~he had
never seen the like (de) parcă nu ar mai fi văzut aşa ceva; 14. ~if / though ca şi cum,
de parcă. 15. ~ yet deocamdată, până acum, pentru moment; încă; not ~ yet încă nu.
16. ~ for / to / regards cât despre, în ceea ce priveşte. 17. so ~ ca să; put on your overcoat
so ~ to be ready pune-ţi paltonul ca să fii gata.III. prep. 1. ca (şi), precum, întocmai
ca; the country rose ~ one man against the enemy ţara s-a ridicat împotriva duşmanului
career ~ a teacher cariera lui de profesor IV. pron. relativ (cu such, many si same)
care; such people ~ are here will receive tickets persoanele care sunt aici vor primi
bilete; he had learnt the same rules ~ you had învăţase aceleaşi reguli ca şi tine.
as2 [a:s], pi. as s. (fi.) (la cărţi) as, birlic.
asap [leisiei'pi:] aaV. (prese, de la as s o o n as p o s s i b 1 e) (fam.) cât de curând
posibil.
asbest [îes'best] s. (înv.) (conslr.) azbest.
asbestine [cez'bestinj aay. de azbest.
asbestos [aîz'bcstas, aes-[ s. (constr.) azbest.
asbestosis ['Eezbe'stousis, -assbe-] s. (med.) asbestoză.
asbestos slate [av.'bestas sleit] s. (constr.) eternit.
asbestus [aîz'bcstas, a?s-[ s.v. a s b e s t o s .
asbolan ['a?zbala?m] s. (mineral.) asbolan.
asbolite ['Eezbowlait] s. (mineral.) asbolan.
ascariasis [iseska'raiasis] s. (med.) ascarid(i)oză, ascaridiază, infestare cu ascarizi.
ascarid l'aîskarid] s. (zool.) orice specie de ascăride, mai ales limbric (Ascaris sp.).
ascend [a'send] vb. A. Ir. 1. a urca, a sui, a se urca pe, a se sui pe; to ~ a mountain
a urca un munte; to ~ the throne a se urca pe tron. 2. a urca; a merge în susul (cu gen.);
to ~ a river a merge în susul râului. B. intr. 1. a (se) urca; a se înălţa, a se sui. 2. (av.)
a lua înălţime, a se înălţa. 3. (fig.) a se trage, a avea obârşia / originea. 4. a ajunge, a parveni.
5. to ~ to a) a ajunge la, a parveni la; b) a se trage de la, din; his family ~s to the crusaders
familia lui îşi are obârşia în epoca cruciaţilor.
ascendable [-abl] adj. care poate fi urcat, de urcat.
ascendance ]-ans] s. v. a s c e n d a n c y .
ascendancy [:ansi] s. (over) ascendent, putere, influenţă dominantă (asupra);
superioritate (faţă de).
ascendant [-ant] I. adj. 1. ascendent, urcător. 2. predominant, superior. 3. (boi.)
ascendent, suitor. II. s. 1. ascendent, influenţă predominantă, autoritate, putere. 2. horoscop.
3. ascendent, strămoş, -v- (fig.) her star is in the ~ îi răsare steaua, e în ascensiune.
ascendence [-ans] s. v. a s c e n d a n c y .
ascendency [-ansi] s. v. a s c e n d a n c y .
ascendent [-ant] s., adj. v. a s c e n d a n t .
ascender [-ar] s. 1. persoană care face ascensiuni; ascensionist. 2. (poligr.fam.) literă
care atinge marginea de sus (b, d,f, h etc.); element superior de prelungire a literei.
ascendible [-ibl] adj. v . a s c e n d a b l e .
ascending [a'sendin] adj. ascendent, urcător etc. (v. a s c e n d ) .
ascending letter [~ 'lets'] s. v. a s c e n d e r (2).
ascending ventilation [~ iventi'lci/an] s. (mine) aeraj ascendent.
ascension [a'sen/an] s. 1. înălţare, ridicare, ascensiune, urcare, suire; (amer.) balloon ~
ridicare cu balonul. 2. Ascension v. A s c e n s i o n D a y . 3 . (amer.) venire; ~ to power
venire la putere.
ascensional [a'sen/anal] aaj. 1. ascendent, urcător. 2. de ascensiune, de înălţare, de
ridicare, ascensional.
ascensional power [~ 'pauor[ s. (av.) forţă ascensională, portantă.
ascensional rate [~ 'reit] s. (av.) viteză de urcare.
Ascension Day [a'senjsndei] s. (rel.) înălţare, Ispas.
ascensionist [a'senjanist] s. ascensionist, alpinist.
Ascensiontide [a'senjantaid] s. (rel.) perioada dintre Înălţare şi Lttnea Rusaliilor.
ascensive [a'sensiv] aay. 1. ascendent, urcător. 2. (lingv.) întăritor, de întărire.
ascent [a'sent] s. 1. ascensiune, urcuş, suire. 2. povârniş, suiş, coastă; înclinare, pantă.
3. (fig.) ascensiune, avansare, înaintare în grad.
ascertain [isesa(:)'tein] vb. A. tr. 1. a stabili, a constata; a se convinge de, a afla; the
fact has not been ~ed faptul nu a fost stabilit; that is easily ~ed e uşor de stabilit / constatat
/ văzut; he ~ed that from your friend a aflat (asta) de la prietenul dumitale. 2. (înv.)
a fixa; a fixa limitele (cu gen.). 3. (înv.) a asigura; a pune la adăpost; a feri. B. refl. (of)
a se convinge, a se încredinţa (de).
ascertainable [-abl] adj. de stabilit, de constatat, constatabil.
ascertainableness [-ablnis] s. posibilitate de a fi stabilit; stabilire, constatare.
ascertainment 1-mant] s. stabilire, constatare; descoperire, aflare.
ascetic [a'sctik] I. adj. ascetic; claustrai; auster, cumpătat, moderat. II. s. ascet, pustnic,
sihastru, schimnic.
ascetical [-al] adj. v. a s c e t i c (I).
ascetically [-aii] adv. ca un ascet; în sihăstrie / schimnicie; ~ inclined înclinat spre
! j
ascetism. '~
asceticism [a'setisizam] s. ascetism, sihăstrie, schimnicie.
ascham ['aiskain] s. (înv.) cutie / tolbă pentru arcuri şi săgeţi.
ascidian [o'sidjan, -ian] s. (zool.) ascidian.
ascidium [a'sidjam, -iam], pl. ascidia [-dia] s. ascidie.
ascites [a'saiti;z], (pl. la fel) s. (med.) ascită. hidroperitonită.
49
asclent [a'sklent] adv., adj., prep, (scot.) v. a s l a n t .
Asclepiadean [a'skli:pja'di:an] adj. (metr.) asclcpiadian.
ascogonium [iaeskou'gounjam],pl. ascogonia [inja] s. (bot.) ascogon.
ascomycete [lasskoumai'si::] s. (bot.) ascomicetă.
ascon ['aeskanj,pl. ascons ['seskanz] şi ascones [a3s'kouni:z] s. (zool.) aseon, tip ideal
de spongier.
ascorbic acid [a'sko:bik rssid] s. (chim.) acid ascorbic; vitamina C.
ascospore ['asskaspoa1", -kous-, -po:r] s. (bot.) ascospor.
ascosporic [>a;skou'sporik] adj. (bot.) ascosporic.
ascosporous ['asskaspofOras, -kous-] adj. v. a s c o s p o r i c .
ascot ['a?skat] s. 1. lavalieră sau cravată tip Ascot. 2. Ascot Ascot, locul curselor de
cai din apropiere de Windsor; cursele de cai de la Ascot.
ascozoan basskou'zouan] s.v. a s c i d i u m .
ascozoic [iffiskou'zouik] adj. v. a s c i d i a n .
ascribable [as'kraibabl] adj. ~ to care poate fi atribuit (cu dat.).
ascribe [as'kraib] vb. tr. to ~ to a atribui (cu dat.), a imputa (cu dat.), a pune în seama /
sarcina (cu gen.); this play is sometimes ~d to Shakespeare piesa aceasta este uneori
atribuită lui Shakespeare.
ascription [as'krip/^n] ş. ~ of smth. to atribuire a unui lucru (cuiva).
ascus ['ceskasj.p/. asci ['cesai] s. (bot.) ască.
ase [cis, eiz] s. (biol., chim.) enzimă, ferment.
a-sea [a'si:] adv. pe mare; spre marc.
aseismic laVsaizmik] adj. 1. (geol.) ascismic. 2. (constr.) rezistent la solicitări seismice.
a-seity [ei'siriti, a's-] s. (fdoz.) existenţă independentă.
asemia [a'shnia, -mja] s. (psihiatrie) asemie.
asepsis [ei'sepsis, a's-] s. (med.) asepsie.
aseptic [ei'septik, a's-] (med.) I. adj. aseptic, steril; contra infecţiei. II. s. preparat aseptic.
asepticize [ei'scptisaiz] vb. tr. a steriliza.
asexual [ei'seksjual] adj. asexual, asexuat, fără sex.
asexuality [eitseksju'xliti] s. lipsa sexului.
asexualize [ei'seksjualaiz, a'-] vb. tr. a steriliza; a castra.
ash1 [sej] s. l.pl. cenuşă, spuză; zgură; (fig.) scrum; to burn / to reduce to ~es a arde
complet, a preface în cenuşă, a face scrum; (despre speranţe etc.) to turn to dust and
~es a (se) spulbera, a (se) nărui, a (se) preface în praf şi pulbere; (jig.) to rise from one's
~es a renaşte din propria cenuşă (ca pasărea Phoenix). 2. scrum. 3.pl. oseminte, rămăşiţe
pământeşti. 4. pl. mine; urme, rămăşiţe. 5. p/. lavă fină. 6. paloare cadaverică. 7.pl. The Ashes
„Urna cu cenuşă" (trofeu imaginar acordat echipei câştigătoare în întâlnirile anuale de
crichet disputate între Marea Britanie şi Australia).
ash2 s. (bor.) (şi common ~) frasin (Fraxinus excelsior); flowering ~ mojdrean,
frasin-dc-munte (Fraxinus ornus); wild ~ scoruş-de-munte (Sorbus aucu/xiria).
a-shake [a'/eik] adv. tremurând.
ashame [a'/eim] vb. tr. (rar) a ruşina, a face să se ruşineze.
ashamed [a'/eimd] adj. pred. ruşinat, încurcat, stânjenit; to be ~ (of) a-i fi ruşine (de);
I felt ~ for her mi-era ruşine pentru dânsa; you make me ~ mă dai de ruşine, mă faci
să-mi fie ruşine / să mă simt jenat.
ashamedness [a'/cimidnis] s. ruşine; pudicitatc; rusinare.
ash bark-beetle ['s/'ba:kibi:tl] ş. (entom.) cariu de scoarţă al frasinului (Hylesinus
fraxini).
ash bin l'se/bin] s. 1. v. a s h c a n (1). 2. (tehn.) cenuşar.
ash box [~boks] s. v. ash bin (2).
ash bunker [~ ibAnkar] s. v. a s h bin (2).
ash cake [~ keik] s. (amer.) turtă de mălai coaptă în spuză.
ash can [~ksen] s. 1. (amer.) pubelă, căldare sau ladă pentru gunoaie. 2. cenuşar.
3. (amer. cin.) lampă cu arc de 1 000 de waţi montată într-un reflector. 4. (mii. si.) grenadă
antisubmarin.
ash cellar i~ rselar] s.v. a s h b i n (2).
ash content [~ -kontent] s. (tehn.) conţinut în cenuşă.
ash conveying [~ kaniveiin] s. (tehn.) evacuarea zgurii.
ash dish l~di/] s. v. a s h t r a y .
ash disposal [~disipouz3l] s. v. ash c o n v e y i n g .
ashen1 ['îefan] adj. 1. cenuşiu, de culoare cenuşie. 2. de o paloare cadaverică; pământiu.
3. din cenuşă, de cenuşă.
ashen2 adf (bot.) de frasin, din lemn de frasin, ca frasinul.
ashery ['se/ari] s. 1. cenuşar. 2. fabrică de potasă.
ash-free ['as/fri:] adf (chim.) fără cenuşă.
ash-gray [~grci] adj., s. cenuşiu deschis, de culoarea scrumului.
ash hole [~houl] s. 1. (tehn.) cenuşar. 2. (mine) puţ de zgură.
ashine [a'/ain] adj. pred. (stră)lucitor.
ashing f'ffl/in] s. 1. (chim.) calcinarc. 2. formare de cenuşă.
ashipboard [a'/ipboid] adv. (mar.) Ia bord, pe bord.
ashiver [a'/iva] adj. pred. tremurând.
ash key [~ki:] s. sămânţa frasinului, samară.
ashlar ['as/b1-] s. (constr.) 1. zidărie de piatră cioplită, zidărie în molon. 2. piatră cioplită,
piatră de talie; pentaedru.
ashlar brick [~brik] s. (constr.) cărămidă aparentă, de placare.
ashlaring ['se/l^rirj] s. (constr.) 1. cofraj. 2. folosirea molonului (Ia executarea unui
zid). 3. scânduri verticale care închid unghiul format între planul acoperişului şi un plan
orizontal (al podului, al mansardei etc.).
ashlar stone ['s/la 'stoun] s. (constr.) molon; piatră de construcţii.
ash-leaf maple ['»/Ii:f imeipl] s. (bot.) arţar american (Acer negundo).
asp 1
ashler f'asflar] s. v. a s h l a r .
ashless ['re/lisj adj. (chim.) fără cenuşă.
ashore [a'fi:r, -7aar] adj. pred., adv. 1. la mal, pe mal, la ţărm; pe uscat; to come ~
a debarca. 2. înnămolit; eşuat; to run / to be driven ~ a se înnămoli (lângă sau pe coastă),
a se înfunda, a da de fund; a eşua.
ash pan ['asjpaen] s. v. a s h bin (2).
ash pit [~pit] s. v. a s h b i n (2).
ash pot [~p3t] s. scrumieră, cenuşar.
ash removal [~ riiiiiu;vpl] s. (tehn.) evacuarea cenuşii.
ash stand [~st3end] s. scrumieră, cenuşerniţă.
ash tray [—trei] s. 1. scrumieră, cenuşerniţă. 2. (tehn.) cenuşerniţă.
ash tree [~tri:] s.v. a s h (2).
ash tuff [~ tAf] s. (geol.) cincrit.
Ash Wednesday [^-'wenzdi] s. (în bis. catolică) prima miercuri din postul Paştelui.
ash weed [~ wi:d] s. (bot.) anghelică (Angelica sp.).
ashy ['as/if adj. 1. de cenuşă, ca cenuşa, ca scrumul, cenuşiu; pământiu, de o paloare
mortuară / cadaverică. 2. acoperit de cenuşă.
Asian ['ci/an,'eijan] adj., s. v. A s i a t i c .
Asianic ['ei/i'asnik] adf 1. v. A s i a t i c . 2 . (lingv.) din Asia Mică.
Asiatic ['ei/i'aetik, 'cÎ3i'aetik] adj., ş. asiatic.
aside [a'said]I. adv. într-o parte, deoparte, la o parte; aparte; (teatru) to speak ~ a vorbi
aparte; to take smb. ~ a lua pe cineva deoparte / la o parte; (amer.) to turn ~ for a moment
a-i fugi gândul pentru o clipă; (amer.) ~from cu excepţia (cu gen.), în afară de; this is
~ from the question nu ţine de subiect / chestiune, e în afara subiectului; jesting ~ lăsând
gluma la o parte. II. s. 1. (teatru) aparte, vorbire aparte, apartcu. 2. cuvânt spus în treacăt;
remarcă întâmplătoare.
asinine ['assinain] adf 1. măgărese, de măgar. 2. (jig.) prostesc; îndărătnic,
încăpăţânat.
asininity ['sesi'niniti, -ati] s. prostie, tâmpenie; îndărătnicie, încăpăţânare.
ask [a:sk, amer. ssk] vb. A. tr. 1. a cerc, a reclama, a pretinde; what did you ~ of
him? cc i-ai cerut'? cc-ai vrut de la el?; a thing to be ~ed and had un lucru uşor de
căpătat; how much do you ~ for that watch? cât ceri pe ceasul acela?; you ~ too much
of me îmi ceri prea mult. 2. a ruga, a cere. a se ruga de; he ~s to be allowed to go roagă
să i se dea drumul să plece; might I ~ you to do this for me? pot să te rog să-mi faci
acest serviciu?; to ~ one's leave a cerc voie să plece; a-şi lua rămas bun. 3. a întreba;
a pune o întrebare (cuiva); ~ him this question întrcabă-1 pe el, pune-i lui întrebarea
asta; ~ her what she wants întreab-o ce vrea; to ~ the time a întreba cât e ceasul; (amer.
si.) ~ me another întrcabă-1 pe altul (nu pe mine). 4. a invita, a chema, a pofti; I ~ed
him to dine with me l-am invitat să mănânce cu mine; ~him to walk in pofteştc-1 să
intre. 5. a necesita, a cere, a face necesar, indispensabil; that will ~ a long time asta o
să ia multă vreme. 6. to ~ after a întreba de, a se interesa de; I ~ed him after his mother's
health l-am întrebat sau m-ani interesat de sănătatea mamei sale; to ~ (back) again a
cerc înapoi; to ~ down a) a ruga să coboare; b) a invita (de obicei afară din oraş); to ~
smb. for a cere cuiva (ceva), a se adresa cuiva pentru (ceva) ~ him for the book cere-i
(Iui) cartea; I ~ed the director for permission i-am cerut directorului voie; to ~ in a
pofti / a chema / a invita înăuntru / în casă; to ~ out (to) a invita (pe cineva) (la) (o
petrecere, un loca! etc.). to ~ up(stairs) a pofti (în camerele de) sus. ♦ (pop.) to ~ the
banns a face publicaţiile pentru o căsătorie. B. in/r. 1. a întreba; a se interesa, a cere
informaţii / lămuriri; ~ at some other time reveniţi mai târziu, întrebaţi mai târziu / altă
dată. 2. a căuta. 3. to ~ about / after a întreba de, a se interesa de; to ~ about / after
smb.'s health a întreba pe cineva de sănătate, a se interesa de sănătatea cuiva; to ~ about
/ after smth. a întreba / a se informa / a se interesa dc(sprc) ceva; to ~ for a) a cere;
to ~ for help a cere ajutor; b) a reclama, a cere, a necesita; it ~s For attention necesită
atenţie; c) a întreba/a se interesa/a se informa dc(sprc); I~ed for him, but he wasn't
at the office am întrebat de el, dar nu era la birou; he ~s for a gratuity vrea o pomană,
caută o pomană / o căpătuială; I ~ for nothing better nici nu vreau / nici nu-mi trebuie
ceva mai bun..
askance [as'ksns, -ka:ns] adv. chiorâş, chiondorâş, pieziş, cu bănuială, cu ochi răi;
dispreţuitor; pizmaş; he looked ~ at me mă privea cu bănuială / pieziş / cu ochi răi.
askari ['aeskari. ass'ko:ri] ş. soldat indigen (dintr-o colonie africană).
askant [as'kasnt] adv. v. a s k a n c e .
askaunt [as'kamt] adv. v. a s k a n c e .
asker ['a:skar] s. 1. persoană care întreabă etc. (v. a s k ) . 2. cerşetor.
askew [as'kju:] I. adv. strâmb, oblic, pieziş; chiorâş; to hang a picture ~a agăţa strâmb
un tablou; to look ~ at a nu privi drept în ochi. II. adf strâmb, pieziş, anapoda.
asking ['a:skin] s. cerere etc. (v. a s k ) ; to be had for the ~ la cerere, gratis; se obţin
foarte simplu etc.
asking price [~ tprais] s. (amer. ec.) preţ iniţial.
asklent [a'sklcnt] adv., adj., prep, (scot.) v. a s l a n t .
aslant [a'slumt, amer. a'skent] I. adv. pieziş, oblic; cruciş, strâmb. II. adj. pred. pieziş,
oblic, înclinat, teşit. III. prep. dc-a curmezişul (cu gen.); într-o parte a (cu gen.), pe o
parte a (cu gen.).
asleep [a'slkp] adj. pred., adv. 1. adormit; to be ~ a dormi; to fall ~ a adormi. 2. (fig.)
adormit; indolent. 3. (despre mâini, picioare) amorţit. 4. (fig.) mort, adormit (pe vecie).
aslope [a'sloup] adf, pred., adv. înclinat, povârnit, aplecat într-o parte / într-o rână /
într-un pes; strâmb; în pantă, în povârniş; cruciş, în curmeziş.
a-smoke [a'smouk] adj., pred., adv. fumegând; în fum.
asocial [a'sou/al] adj. 1. ncsociabil. 2. egoist.
a-south [a'sau0] adv. la sud, spre sud.
asp1 [fesp] s. (poetic) v. as pe n .
asp 2
asp2 s. 1. (zool.) aspidă (Vipera aspis). 2. (poetic) viperă, năpârcă.
asparagin [as'pa;rad3m] s. (cliim.) asparagină.
asparagusfas'pasragas] s. (bot.) sparanghel (Asparagus officinalis).
aspartic acid [as'pa:tik 'a?sid] s. (chim.) acid asparagic.
aspect ['a:spekt] s. 1. aspect, latură, faţă; to consider a question in all its ~s a examina
o chestiune din toate punctele de vaiere / pe toate feţele / sub toate aspectele. 2. poziţie,
aşezare; my house has a southern ~ casa mea este expusă spre sud. 3. privire; expresie,
înfăţişare, aer, mină, aspect. 4. (gram.) aspect (al verbului).
aspcctable [îes'pektabl] adj. (rar) 1. vizibil. 2. aspectuos; demn de văzut.
aspected [as'pektid] adj. aşezat / situat / expus spre (est ele).
aspect ratio ['aîspckt 'rei/iou] s. 1. (av.) anvergură relativă. 2. (tel.) format al imaginii.
aspectual [a:s'pektjual, -t/u-] adj. (gram.) aspectiv, aspectual, referitor la aspectul
verbului.
aspen ['asspan] I, s. (bot.) plop-trcmurător, plop-de-munte (Populus tremula). II. adj.
1. de plop; to tremble like an ~ leaf a tremura ca o frunză / ca varga. 2. (fig.) tremurător,
înfiorat, fremătând.
asper1 ['aîspar] s. aspru (monedă turcească).
asper2 s. (fon.) spirit aspru, aspirant.
asperate ['asspareit] vb. tr. a aspri, a înăspri.
asperges [.asspa'd3i:z] s. (bis.) 1. sfeştoc, mătăuz. 2. stropire cu agheasmă.
aspergillum [.sespa'd3ilem], pi. aspcrgilla [ila] sau aspergillums [ilomz] s. v.
a s p e r g e s (1).
aspergillus [.sespa(:)'d3ilas], pl. aspergilli [-lai] s. 1. (bot.) aspergillus. 2. v.
a s p e r g e s (1).
asperity [aes'pcriti] s. 1. asperitate; asprime, străşnicie, severitate, rigurozitate; to speak
with ~ a vorbi înţepător / cu asprime. 2. asprime (a climei); potrivnicie; greutate; the
asperities of a winter campaign greutăţile unci campanii de iarnă. 3. asprime, asperitate,
rugozitate (a corpurilor). 4. pi. hârtoape.
asperse [as'pa:s] vb. tr. 1. a împroşca, a stropi. 2. (fig.) a defăima, a ponegri, a calomnia,
a terfeli.
asperser ]-ar] s. 1. defăimător,calomniator. 2. v. a s p e r g e s (1).
aspersion [as'pa:/pn] s. 1, stropire. 2. defăimare, calomnie, clevetire; to cast ~s on
smb. a ponegri pe cineva, a împroşca cu insulte (pe cineva); a scoate nume rău (cuiva).
aspersive [as'pa:siv] adj. defăimător, calomniator.
aspersoir [ia:s'pea'swa;r] s. v. a s p e r g e s (1).
aspersorium [.aespa'sairiam], pl. aspersoria [iris],si aspersoriums [iriamz] s. (bis.)
agheasmatar.
asphalt ['ssfslf] I. s. asfalt; bitum. II. vb. tr. a acoperi cu asfalt, a asfalta. III. adj. de
asfalt, asfaltat.
asphalt cement [~ si.ment] s. (conslr.) ciment asfaltic.
asphalt concrete [~ .kankri:t] s. (conslr.) beton asfaltic.
asphalt distributor [~ dis'tribjuta'] s. (constr.) maşină de asfaltat.
asphalted felt ['ajsfadtid 'felt] s. pergamin, hârtie de izolaţie.
asphalt grout ['assfselt gra'ut] s. (constr.) mortar asfaltic.
asphaltic [ss'fsltik] adj. asfaltic; asfaltos.
asphaltite ['ssfaltait] s. (geol.) asfaltit.
asphaltos [aes'fadtos] s. (rar) v. a s p h a l t .
asphalt stone ['zesfadt stoun] s. (geol.) rocă asfaltoasă.
asphaltum [as'fadtam] s. v. a s p h a l t (I).
asphalt work ['jesfadt .wa:k) s. asfaltare.
aspherical [ei'sferikal] adj. (fiz.) asferic.
asphodel I'sesfadel] s. 1. (bot.) asfodelă (Asphodelus albuş). 2. (bot.) narcisă galbenă,
zamacadea galbenă, coprină (Narcissus poeticus). 3. (poetic) floare nemuritoare din Elizeu.
asphodelian [assfou'didian, -fa'd-] adj. 1. (bot.) de asfodelă. 2. (fig.) paradisiac, de rai,
elizean.
asphyxia [ass'fiksia] s. (med.) asfixie, înăbuşire, sufocare.
asphyxial [ais'fiksial] adj. de asfixie.
asphyxiant [ass'fiksiant] I. s. asfixiant, substanţă asfixiantă; gaz asfixiant. II. adj.
asfixiant, înăbuşitor, sufocant.
asphyxiate [ass'fiksieit] vb. tr. a asfixia, a sufoca, a înăbuşi.
asphyxiation [a?spfiksi'ci/.-?nJ s. asfixiere.
asphyxy [a:s'fiksi] s.v. a s p h y x i a .
aspic1 ['asspik] s. (poetic) v. a s p 2 .
aspic2 s. aspic, jeleu, piftie.
aspic3 s. (bot.) leyănţică, aspic (Lavandula spica).
aspidistra [.aspidistra] s. (bot.) lăcrămioară-asiatică (Aspidistra lurida).
aspirail [.aîspi'rai] s. 1, (mine) gură de ventilare, gaură de aerisire. 2. (telm.) paletă,
pală, aripioară.
aspirant las'paiarant] I. adj. ambiţios; (to, after, for) care aspiră / năzuieşte / râvneşte
(la). II. s. candidat, aspirant; pretendent; ~ to the throne pretendent la tron.
aspirate I. ['asspsrit] s. (fon.) 1. aspirată, sunet aspirat. 2. spirit aspru. II. ['îesparit]
adj. (fon.) aspirat. III. ['ffispareit] vb. tr. 1. (fon.) a pronunţa aspirat. 2. (tehn.) a scoate
(lichid, aer), a aspira.
aspirated [.asspa'reitid] adj. v. a s p i r a t e (II).
aspirating tube ['«spareitirj 'tju:b] s. (telm.) conductă / tub de aspiraţie.
aspiration [.a;spa'rci/3n] s. 1. aspiraţie; inspiraţie; respiraţie, răsuflare. 2. (to, towards,
after) năzuinţă (spre), dor (de), aspiraţie (la); tendinţă, dorinţă aprinsă; râvnă, ambiţie.
3. (fon.) aspiraţie. 4. (telm.) aspiraţie; scoatere, îndepărtare (« lichidului etc.).
aspirator ['iespareita1"] s. 1. aspirator. 2. ventilator; cxnaustor.
aspiratory [a'spaiaratsri] adj. aspirator.
50
aspire [as'paiar] vb. intr. 1. (to, after, at) a aspira, a năzui (la, spre); he ~d to become
their leader aspira să devină conducătorul lor. 2. (înv., poetic)?*, se înălţa, a se ridica,
a-şi lua zborul.
aspirer [-rar] s. persoană care aspiră; arivist.
aspirin ]'a:sparin] s. aspirină.
aspiring [as'paiarirj] adj. 1. aspirator, de aspiraţie. 2. care aspiră, plin de aspiraţii.
aspiring pump [~ 'pAmpl s. (fiz.) pompă aspiratoare.
aspish ['asspi/] adj. de şarpe.
asporous [a'spa:ras] adj. (bot.) fără spori.
asrrort [a;s'po:t] vb.-tr. (rar) a lua (cu sine), a înstrăina.
a-sprawl [a'spra:l] adj. pred., adv. răşchirat, împrăştiat; lungit; întins.
asquint [a'skwint] adj, pred., adv. oblic, pieziş, cruciş, saşiu, zbanghiu; to look ~ a
privi pieziş; a privi cu coada ochiului.
ass1 [ses] s. 1. măgar, asin; young ~ măgăruş; wild ~ colun, măgar sălbatic; (prov.)
an ~ is an ~, though laden with gold măgarul tot măgar rămâne, chiar dacă e încărcat
cu aur; (fam.) to play the ~ a face pe nebunul; (fig)) what an ~ the fellow must be! (că)
tâmpit mai trebuie să fie!; (fam.) an ~ with two panniers un bărbat cu două femei la
braţ; an ~ between two bundles of hay persoană care nu ştie ce hotărâre să ia; an ~ in
a lion's skin un măgar în piele de leu; Balaam's ~ persoană tăcută / supusă care vorbeşte
sau protestează când nu te aştepţi; (prov.) jest with an ~ and he will flap you in the
face with his tail nu-ţi pune mintea cu prostul; (prov.) never bray at an ~ nu lega prietenie
cu proştii; (fam.) sell your ~ isprăveşte cu prostiile, termină cu neroziile; to be an ~for
ohe's pains a nu fi răsplătit pentru stăruinţa sa« munca sa; a fi prostit, a fi îmbrobodit;
(fig.) to make an ~ of oneself a se prosti, a se face de râs / batjocură. 2. (fig.) prost;
neghiob, nătâng.
ass 2 s. (pop., vulg.) v. a r s e .
assagai ['assagai] s. asagai, suliţă de azvârlit (la triburile africane).
assai [a'sai şi pronunţia italiană] s. (i/al.) (muz.) assai, foarte.
assail [a'scil] vb. Ir. 1. a ataca, a asalta, a lua cu asalt; a năpădi (şi fig.); I was ~ed
with questions m-au copleşit cu întrebările; I was ~ed by doubts eram cuprins de îndoieli.
2. a se arunca plin de avânt în (muncă etc.); a se apuca energic de (o muncă grea).
assailable [-abl] adj. atacabil.
assailant [-ant] s. duşman, inamic, agresor, atacator, atacant, năvălitor, cotropitor.
assailer [-orJ s. v. a s s a i l a n t .
assailment [-mant] s. asalt; (si despre boli etc.) atac.
assassin [a'saesin] s. ucigaş, asasin (tocmit).
assassinate [-eit] vb. tr. 1. a ucide, a omorî, a asasina. 2. a distruge, a strică (reputaţia
etc.)
assassination [a'sassi'nei/an] s. omor, asasinat, ucidere.
assassin bug [a'saesin bAg] s. (entom.) 1. insectă insectivoră (dinfamilia Reduviidae).
2. insectă parazit (care trăieşte pe unele mamifere).
assault [a'sa:lt] I. s. 1. atac, asalt, năvală; (la scrimă) ~ at / of arms asalt; (mil.) to
take / to carry a fortress by ~a lua cu asalt o fortăreaţă. 2. (yur.) atac (cu violenţă fizică);
silnicie. 3. atacuri. 4. (euf.) viol, siluire. II. vb. A. ir. 1. a ataca; a tăbărî / a năvăli asupra
(cuiva, CU ameninţări şi lovituri). 2. a asalta, a ataca, a lua cu asalt. 3. (jur.) a ataca (cu
violenţă fizică). B. intr. a ataca, a asalta, a se năpusti.
assault and battery [a'salt and 'bastari] s. (yur.) (atac şi) vătămare (corporală), molestare
(şi ultraj).
assault bridge [~ 'bridjl s. (mii.) punte de asalt.
assaulter [a'sadtar] s. 1. agresor, atacator, cotropitor, năvălitor. 2. (y'ur.) parte agresoare.
assault gun [a'sa:lt gAn] s. (mil.) tun de asalt.
assault plane [~ plein] s. (av.) avion de asalt.
assay [a'sei] I. s. 1. încercare; test; verificare, analizare; probă (pentru analiză); analiză;
cold ~ încercare la rece; mark of ~ marcă, semnul marcării (pe obiectele de aur, de argint).
2. (înv.) încercare. II. vb. A. tr. 1. (mai ales telm., chim.) a proba, a verifica, a testa;
a determina conţinutul etc. (cu gen.). 2. (înv.) a încerca, a ispiti, a tenta. 3. (fig.) a evalua,
a cântări, a examina. 4. (poetic) a încerca, a se strădui. B. intr. (despre un minereu etc.)
a conţine (o anumită cantitate de) metal preţios.
assay balance [~ .banians] s. (chim.) balanţă analitică.
assayable [a'seiabl] adj. care poate fi încercat / analizat etc. (v. a s s a y ) .
assayer [a'seio'l s. verificator, persoană care face proba; laborant; chimist.
assay flask [a'sei fla:sk] s. (chim.) vas conic.
assay office [~ .ofis] s. laborator de testare a metalelor preţioase.
assay plan [~ plam] s. (telm.) plan de probe.
assay value [~ .vadju:] s. (mine) rezultatul analizei minereului (exprimat în uncii de
metal pur la o tonă de minereu).
assegai ['zesigai] s. v. a s s a g a i.
assemblage [a'semblid3] s. 1. adunare, întrunire, reuniune; reunire. 2. acumulare;
mulţime; grupă; colecţie; (/nat.) ~ of curves familie de curbe. 3. (telm.) montare, montaj,
asamblare, asamblaj; împreunare.
assemble [a'sembl] vb. A. tr. 1. a aduna, a strânge. 2. a convoca, a întruni. 3. (tehn.)
a asambla; a monta; to ~ a watch a asambla, a monta un ceas. B. in/r. a se aduna, a se
întruni, a se strânge.
assembler ]-ar] s. 1. persoană care convoacă, care strânge etc. (v. a s s e m b l e ) .
2. membru al unei adunări. 3. (telm.) montor, montator; mecanic. 4. (infor.) asamblor.
assembling bench [a'scmblirj bent/] s. (tehn.) banc de asamblare.
assembling department [~ diipa:tmant] s. (telm.) hală sau secţie de montaj.
assembling fitter [~ .fits'"] s. v. a s s e m b l e r (3); lăcătuş montor.
assembling machine [~ mo'/kn] s. (telm.) maşină de asamblare.
assembling station [~ .stei/n] s. (ferov.) staţie de triaj.
51 association book

assembly [a'sembli] s. 1. adunare, întrunire; sfat; societate; obşte, comunitate. 2. (amer.) assignee [.assi'iii:, -sai'n-] s. 1. mandatar; împuternicit; reprezentant. 2. (jur.)
Assembly camera reprezentanţilor; adunarea legislativă; camera legislativă (spre deosebire moştenitor de drept; cesionar; ~in bankruptcy curator, sindic în administrarea afacerilor
de senat — în statele din S.U.A.) 3. (temi.) asamblare, montaj; montare; instalare. 4. (te/ui.) şi bunurilor falitului.
ansamblu; grup, agregat. 5. (mi/.) semnal pentru adunare. assigner [o'saiii3r] s. 1. persoană care distribuie, distribuitor etc. (v. a s s i g n). 2. v.
assembly line [~ lain] s. (te/m.) linie de asamblare. assignor.
assemblyman [~ni3n],pl. assemblymen [-men] ş. (amer.) membru (local) al adunării assignment la'sainmsnt] s. 1. numire, desemnare, indicare, fixare, hotărâre (a unui timp,
camerei legislative (dintr-un stat, spre deosebire de membrul senatului sau senatorul a unui loc, a unei persoane); atribuire (de sarcini); alocare (a unei sume). 2. destinare,
statului). menire; numire; he was pleased at his ~ to such an important position era încântat
assembly room [~ ru(:)m] s. 1. sală de concerte; sală de bal; sală de întruniri. 2. (amer. de numirea sa într-un post atât de important. 3. (jur.) transmitere, transferare, cesionare
telm.) hală de montare. (de avere, de drept), cesiune; documentul referitor la acestea; ~ of debts cesiune de
assembly shop [~ /op] s. (te/m.) atelier de montaj. creanţă. 4. temă, lucrare. 5. atribuţie, sarcină, misiune, îndatorire; a newspaper
assent [s'sent] I. vb. A. intr. (to) a fi de acord (să. cu), a consimţi (să), a se învoi (cu. reporter's ~ atribuţie sau atribuţiile unui reporter de ziar. 6. (mv.) întâlnire.
să). B. tr. a ratifica, a sancţiona. II. s. acord, consimţământ, învoire; sancţionare; Royal ~ assignment clause [~ 'kb:z[ s. (jur.) condiţie / stipulaţie de remitere, transfer, cesiune
sancţiune regală (pentru legi parlamentare); with one ~ de comun acord; ca un singur (de avere, de drepturi).
om. assignor [9'sainorJ s. (jur.) persoană care îşi cedează drepturile.
assentation [-a?sen'tei/311] s. (rar) îngânare, aprobare (din linguşire); slugărnicie. assimilable [s'siraitebl] adj. asimilabil.
assentient [s'scn/snt] I. adj. aprobator. II. s. persoană care c de acord cu ceva. assimilate [o'similcit] vb. A-tr. 1. a asimila, a face asemănător, a egala. 2. a compara,
assentor [o'sent9r[ s. 1. (pol.) una dintre cele opt persoane care susţin nominalizarea a asemui. 3. a asimila, a mistui (hrana). 4. a absorbi, a contopi, a-şi însuşi. B. intr. a se
unui candidat pentru alegerile j?arlamentare din Anglia. 2. persoană care îşi exprimă asimila, a se contopi.
acordul, persoană care consimte. assimilation [sisimi'lci/pn] s. 1. asimilare, asemănare, egalare. 2. asimilare, mistuire,
assert [a'saitl vb. A. tr. 1. a afirma; a declara. 2. a pretinde, a susţine, a reclama, digerare. 3. asimilare, absorbire, însuşire.
a revendica (un drept etc.). B. rej7. 1. a se afirma. 2. a avea pretenţii excesive, a fi assimilationist [otsimi'lci/aiiist] ş. (sociol.) adept al asimilării sociale.
prezumţios, a face marc paradă sau caz de sine. assimilative [o'similotiv, -leit-] adj. asimilator, asimilativ, asimilant.
assertative [-otiv] adj. v. a s s e r t i v e . assimilatory [o'similcit3ri,-fot-] adj. v. a s s i m i l a t i v e .
asserted [a'ssitid] adj. pretins; aşa-zis. assist [a'sist] vb. A. tr. a ajuta, a ajutora; a da concurs (cuiva). B. iutr. 1. a asista (în
asserter [a'ssito1"] s. persoană care afirmă / declară. calitate de spectator), a lua parte. 2. a da (o mână de) ajutor.
assertion [9's3:/an[ s. 1. aserţiune, declaraţie, afirmaţie; afirmare; asigurare; assistance [-ans] s. ajutor, asistenţă, sprijin, concurs; to render ~ a da concurs / sprijin /
prezumţiunc; a mere ~ o afirmaţie neîntemeiată; o simplă afirmaţie. 2. revendicare, ajutor.
pretenţie. assistant [-ant] I. s. 1. ajutor; asistent; adjunct. 2. vânzător. 3. participant (la o ceremonie
assertive [a'saitiv] adj. 1. afirmativ; dogmatic; pozitiv. 2. prezumţios; (peste măsură etc.). 4. secund (la box). 5. v. a s s i s t a n t 1 e c t u r e r . II. adj. inferior, subordonat;
de) insistent; agresiv. auxiliar; care ajută; to be ~ to a da ajutor (cuiva).
assertiveness [-nis] s. 1. caracter afirmativ sau dogmatic. 2. prezumţie; agresivitate. assistant chemist [~ 'kemist] s. laborant.
assertor [o'ssita1"] s. v. a s s e r t e r . assistant clerk [~ kla:k] s. impiegat, funcţionar inferior, amploiat.
assertorial [ia3s;)'to:ri3l] adj. (log.) asertoric. assistant driver [~ .draiva'j s. ajutor de şofer.
assertorical [.ssoOytoriksl] adj. v. a s s e r t o r i a l .
assistant fitter [~ ifita1"] s. ajutor de montor.
assertorically [-i] adv. (log.) asertoric.
assistant lecturer [~ -Iekt/3r3r] s. (univ.) asistent.
assertory [o'so:t;>ri] adj. 1. afirmativ: declarativ; asigurător. 2. (log.) v. a s s e r t o r i a l .
assistant manager [~ ima?nid33r] s. ajutor de director; director adjunct.
asserve [a's3:v] vb. tr. (înv.) a ajuta.
assistant master [~ <ma:stor] s. profesor (de şcoală secundara)
asses' bridge ['aesiz'brid3[ s. (geom.fam.) puntea măgarilor, pons asinorum.
assistant professor [~ pi>fcs3r] s. (în Anglia) profesor care nu conduce o secţie întreagă;
assess [a'scs[ vb. tr. 1. a fixa suma (impozitului, amenzii etc.). 2. a taxa; a impune;
(î/i S.U.A.) profesor al cărui rang este între instructor şi associate professor, aprox.
a amenda. 3. a evalua (averea, pentru a fixa impozitul). 4. a aprecia, a judeca.
lector.
assessable [-abl] adj. impozabil, taxabil, supus ccnzului.
assistant secretary [~ rsekratri] s. ajutor de secretar.
assessed taxes [s'sest 'tsksiz] s. pi. impozite directe.
assistantship [o'sisUmti/ip] s. (univ.) aprox. alocaţie de studii.
assessed value [~ 'v#lju:] s. (ec.) valoare nominală.
assisted area [3'sistid 'eorio] s. regiune subvenţionată de stat (din raţiuni economice).
assession [a'se/n] s. (jur.) participare ca asesor în instanţă.
assister [s'sista1"] s. ajutor, asistent.
assessment [a'sesmont] s. 1. impunere, taxare; suma impunerii; to lay an ~ on a pune
impozit pe; ~ on income impozit pe venit. 2. apreciere, evaluare. assistless [s'sistlis] adj. (jmetic, rar) fără ajutor, neajutorat.
assistor [a'sista1-] s. (rar) v. a s s i s t c r .
assessor [a'seso1"] s. 1. asesor; expert (consultant); ajutor; asistent. 2. agent fiscal,
funcţionar fiscal (care fixează impozitele). 3. (jur.) asesor. assize [a'saiz] s. 1. (jur.) şedinţă a tribunalului; instrucţie. 2. (jur.) verdict al juraţilor.
assessorial [.a? so'soiri al] adj. (jur.) ascsorial, de asesor. 3. pi. (jur.) sesiuni periodice, adunări ale curţilor; the ~s begin tomorrow sesiunea
assessorship [a'scso/ip] s. (jur.) calitatea / funcţia de asesor. judecătorească începe mâine; to hold the ~s a ţine sesiune, a se aduna; he was tried at
asset l'Eeset] s. 1. pi. (ec.) activ; datorii active; bunuri patrimoniale; ~s and liabilities the ~s a fost audiat / judecat de curte. 4. (înv.) preţ fix; măsură fixă; ~ of bread taxă
activ şi pasiv. 2. articol de lege; paragraf de lege. 3. pi. (jur.) avere, bunuri succesorale; pentru pâine.
averea creditorului insolvabil, averea firmei falite. 4. avere; inventar. 5. (fig.) calitate; assizement [-mont] s. (ist.) control al / fixare a măsurilor şi greutăţilor.
bun, bun de preţ; comoară; avantaj; good health is a great ~ sănătatea e un bun de preţ ass-like ['asslaikj I. adj. de măgar. II. adv. ca un măgar.
/e mare lucru. associability [o'sou/ia'biliti] s. sociabilitate.
asseverate [o'sevareit] vb. tr. a afirma categoric, a declara solemn, a spune răspicat, associable [a'sou/iabl] adj. 1. asociabil, care se poate asocia; conciliabil. 2. (med.)
a spune sus şi tare, a susţine. simpatic.
asseveration [a-sevs'rei/sn] s. afirmaţie categorică, susţinere (a unei păreri etc.). associate I. [s'sou/ieit] vb. A. tr. 1. a asocia, a lega; a alipi, a uni; a întovărăşi; a contopi,
asshead ['sshed] s. (amer.) prostănac, neghiob, cap pătrat. a fuziona. 2. a combina; a îmbina, a asocia. B. intr. 1. a se contopi, a se uni, a se îmbina,
asshole ['ajshoul] ş. (amer. vulg.) 1. anus. 2. prostănac, neghiob. a se combina, a se asocia, a se lega; a fuziona. 2. to ~ with a avea legături eu. C. rej/.
assibilate [o'sibileit] vb. tr. (lingv.) a pronunţa şuierat; a pronunţa ea o afrieată. to ~ oneself with ase solidariza eu; a fi alături de; a împărtăşi; to ~ oneself with smb.'s
assiduity [rcesi'djuiti] s. 1. asiduitate; vrednicie, hărnicie; atenţie constantă; destoinicie, grief a împărtăşi durerea cuiva; to ~ oneself in a sc asocia la, a intra în (combinaţie,
stăruinţă, sârguinţă. 2. pi. asiduitate, curtenie. întovărăşire etc.). II. [a'sou/iit] adj. 1. unit, lipit, legat, alipit; fuzionat; confederat.
assiduous [o'sidjuos] adj. destoinic, sârguincios, neobosit, stăruitor, asiduu. 2. asociat; îmbinat; combinat; întovărăşit. III. [a'sou/iit] s. 1. tovarăş, coleg, camarad,
assiduousness [-nis] s. sârguinţă, destoinicie, stăruinţă, asiduitate. confrate; asociat, partener, participant, membru cooptat; părtaş, complice, acolit: prieten;
assify ['zesifai[ vb. tr. (fam.) a-şi râde de, a-şi bate joc de. fârtat, ortac. 2. anexă, apendice. 3. adjunct; membru mai mic în grad al unei asociaţii
assign [a'sain] I. vb. tr. 1. (to) a distribui, a repartiza (o temă, un lucru) (cuiva). 2. (to) sau instituţii; Associate of the Royal Academy membru corespondent al Academiei
a aloca (o sumă) (cuiva); a desemna, a fixa, a hotărî, a stabili, a determina (un termen, Regale. 4. aliat, asociat, confederat; membru al unei ligi.
o graniţă, un loc etc.) (cuiva). 3. a lăsa pe seama (cuiva), a atribui (cuiva); the work is associate editor [s'sou/iit >edit9r] s. (amer.) redactor adjunct.
~ed to him lui i se atribuie această operă; no reason has been ~ed for this nu s-a dat associate professor [~ pra'fcso1"] s. (amer.) profesor universitar cu angajare specială
nici o explicaţie (acestui lucru). 4. a explica, a expune; to ~ the real cause of events a temporară.
arăta adevărata cauză a evenimentelor. 5. to ~ to a) a încredinţa (o sarcină etc.) (cuiva); associate societies [~ soisaiatiz] s. pi. societăţi afiliate / unificate.
b) (jur.) a transfera, a ceda (cuiva); he ~ed all his property to his creditors şi-a cedat association [aisousi'ei/an] s. 1. unire, legătură, tovărăşie, întovărăşire, asociere.
toate bunurile creditorilor. II. s. (înv.) 1. agent, reprezentant. 2. repartizare; fixare; stabilire. 2. asociaţie, societate, companie; deed of ~ act de asociere; statutul societăţii; articles
assignable [o'sainabal] adj. 1. (/nat.) ncaleatoriu. 2. atribuibil, care poate fi atribuit. of ~statut /regulament al societăţii. 3. confederaţie; alianţă. 4. alăturare, legătură, asociaţie
3. (jur.) transferabil. (de idei); reminiscenţă, amintire. 5. legătură, prietenie; apropiere, intimitate. 6. unire,
assignation [passi'gnei/an] s. 1. împărţire, distribuire, repartizare, distribuţie. 2. (jur.) contopire, împreunare, punere împreună, alăturare. 7. (biol.) simbioză.
transfer, transferare; cesiune, cedare. 3. alocare: fixare, stabilire. 4. atribuire. 5. randevu, associational [aisousi'ci/pn^l] adj. de asociaţi(un)e; de întovărăşire.
întâlnire. association book [aisousi'cî/pn bukj s. v. a s s o c i a t i o n c o p y .
association copy
association copy [~ <kopi] s. (bibliologie) exemplar adnotat al unei cărţi (care a aparţinut
cândva autorului sau unor persoane de seamă).
association football [~ Tutbol] s. (sport) (şi soccer) fotbal.
association heat [~ hi:t] s. (chim.) căldură de asociaţie.
associationism [aisousi'cijbnizsm] s. (psih.) asociaţionism.
associative [o'sou/ieitiv, -Jiot-j adj. asociativ.
assoil [o'soil] vb. tr. 1. (înv.) a achita. 2. (bis.) a ierta, a slobozi, a dezlega, a absolvi
de păcate. 3. (bis.) a ispăşi.
assonance ['fesonons] s. 1. (mai ales metr.) asonantă. 2. (muz. rar) armonie.
assonanced [-t] adj. (mai ales metr.) v. a s s o n a n t .
assonant ['assgngnt] adj. (mai ales metr.) asonant.
assort [o'soit] vb. A. tr. 1. a alege, a sorta, a grupa; a clasifica; a potrivi. 2. a asorta
(marfă). B. intr. (with) a se potrivi, a se asorta, a se armoniza (cu). ;
assorted [-id] adj. asortat; variat.
assortment [-mont] s. 1. alegere; asortiment; sortiment. 2. sortare. 3. (fig.) potrivire.
assuade [o'sweid] vb. tr. (rar) a sfătui, a povăţui.
assuage [o'sweid3J vb. tr. a linişti, a uşura, a calma, a alina, a îndulci (necazuri, boli);
a atenua; a potoli, a ostoi (foamea, setea); a micşora..
assuagement [-mont] s. 1. liniştire, uşurare, atenuare, alinare, îndulcire, domolire.
2. calmant.
assuasive [o'sweisiv] adj. alinător, calmant.
assume [o'sju:m] vb. tr. 1. a lua asupra sa; a-şi atribui, a-şi însuşi, a-şi asuma; to ~
smb.'s debts a lua datoriile cuiva pe seama sa, a prelua datoriile cuiva; to ~ the
responsability of a-şi lua răspunderea pentru; to ~ the offensive a lua ofensiva;.to ~
the defensive a se menţine în defensivă. 2. a primi, a căpăta, a lua; his illness ~d a very
grave character boala sa se agrava mult. 3. a simula; a se preface (cu adj.); a scorni; a
face pe; to ~ airs a-şi da aere/ifose, a face pe grozavul. 4. a presupune, a admite, a lua
de bun; a crede fără a cerceta; let us ~ that să admitem că; how can you ~ me to be
responsible for it? cum poţi să-ţi închipui că aş fi răspunzător de asta? 5. a-şi aroga,
a-şi însuşi (în înţeles râu).
assumed [o'sjumid] adj. asumat; însuşit; presupus; pretins, fals, fictiv.
assumed function [~ TArjk/n] s. (mat.) funcţie iniţială.
assumed load [~ 'loud] s. (tehn.) sarcină teoretică / nominală.
assumedly [o'sjmmidli] adv. probabil, după toate probabilităţile.
assumed name [o'sju:md 'neimj s. nume fals / de împrumut.
assuming [o'sjmmirj] I. adj. cutezător, îndrăzneţ; încrezut, arogant. II. s. îngâmfare,
aroganţă.
assumpsit [o'SAmpsit] s. (jur.) obligaţie, promisiune solemnă.
assumption [o'sAmpjbn] s. 1. asumare, arogare; uzurpare; ~ of power preluarea puterii;
~ of friendliness prietenie falsă. 2. presupunere. 3. îndrăzneală, cutezanţă; aroganţă.
4. Assumption (rel.) Adormirea Maicii Domnului (15 august).
assumptive [o'sAinptivj adj. 1. presupus, convenit, admis. 2. încrezut, semeţ, îndrăzneţ,
arogant. - astraphobia [.festro'foubio] s. (med.) astrafobie.
assurance [s'/usrans] s. 1. asigurare, chezăşie, garanţie; you have my solemn ~ that
îţi dau asigurarea mea solemnă că. 2. încredere, siguranţă, convingere; till all this advances
into ~ până când toate acestea vor deveni certitudini. 3. încredere în sine; curaj; îndrăzneală,
semeţie, neruşinare, impertinenţă, aroganţă; he had the ~to say that a avut neobrăzarea
să spună că. 4. asigurare; măsură de prevedere; asigurare pe viaţă; to make ~double /
deubly sure a) a lua toate măsurile de prevedere; b) a se asigura de două ori.
assure [o'/uor] vb. A. tr. 1. a asigura, a încredinţa; a convinge; a garanta, a chezăşui;
I ~ you there's no danger te asigur că nu e nici un pericol. 2. a asigura; to ~ one's life
with / in a company a-şi asigura viaţa Ia o societate de asigurare. 3. a linişti, a îmbărbăta;
be ~d liniştiţi-vă, fiţi pe pace. B. rejl. a se convinge, a se asigura.
assured [-d] I. adj. 1. asigurat. 2. sigur, garantat; success is ~ succes garantat.
3. îndrăzneţ, semeţ, arogant; impertinent. II. s. asigurat, persoană asigurată.
assuredly [o'Juaridli] adv. (dc)sigur, eu siguranţă, fără îndoială, negreşit.
assuredness [o'/usdnis] s. 1. siguranţă, certitudine. 2. încredere în sine; îndrăzneală,
cutezanţă; impertinenţă, neobrăzare.
assurer [a'/uara1"] s. agent de asigurare.
assurgency [o'so:d3?nsi] s. tendinţă de urcare.
assurgent [9'so:d3Pnt] adj. urcător, suitor.
ass'y ['aesi] s. prese, de la a s s e m b l y .
Assyrian [o'sirisn] I. adj. asirian. II. s. 1. asirian. 2. (limba) asiriană.
Assyriologist [o.siri'olod3ist] s. asiriolog.
Assyriology [oisiri'obd3i] s. asiriologie, studiul civilizaţiei şi limbii asiriene.
astart [o'sturt] adv. brusc, dintr-o dată.
astatic [o'staitik] adj. (j7z.) astatic; nestabil.
astatic needle [~ 'ni:dl] ş. (electr.) ac astatic.
astatine ['asstotiin] s. (chim.) astatiniu.
astatize ['a^stotaiz] vb.tr. (fiz.) a astazia.
astay [o'steij adv. (mar.) în dreptul straiului.
astei ['asstcl] s. 1. (constr.) consolidarea tavanului unui tunel. 2. (mine) mijloc de reţinere
a apei în subteran.
aster ['Eestor] s. (bot.) steliţa-vânătă, ochiul-boului, rujă-de-toamnă vânătă (Aster sp.).
asteraceous [.aisto'rei/os] adj. (bot.) asteraceu,carduaceu.
astereognosis [o-stioriou'gnousis] s. (med.) astereognozie.
asteriated [a'stisrieitid] adj. stelat, în stea:
asterisk [asterisk] s. 1. (mv.) steluţă. 2. (po/igr.) asterisc, steluţă.
asterisrn ['a?storiz.9rn] s. 1. (astron.) constelaţie 2. (cristalografie) asterisrn. 3. (poligr.)
trei steluţe (***). ■ - - astronomical navigation [.aistra'nomikpl riiaîvi'gei/an] s. (av.) navigaţie astronomică.
52
asterisrnal [rassto'rizrnol, -rism-] s. (astron.) de constelaţie.
astern [as'tam] adv. (mar.) 1. pupa, la pupa, la pupa navei; înapoi; în spate. 2. înapoi,
îndărăt; full speed ~ cu toată viteza îndărăt; to drop / to fall ~ a rămâne în urmă.
asteroid [asteroid] I. s. 1. (astron.) asteroid; planetă mică, planetoid. 2. (zool.)
stea-de-marc (Asteroidea). II. adj. în (formă de) stea, stelat, stelar.
asteroidal ['Eestoroidal] adj. v. a s t e r o i d (II).
asteroidean [la^sto'roidion] adj. s. v. a s t e r o i d .
asthenia [xs'Oimjo, -nio, rar ifesGi'naio] s. (med.) astenie; slăbiciune, lipsă de putere,
vlăguire, sleire.
asthenic [a3s'6enik] adj., s. (med.) astenic.
asthma ['aîsmo, rar 'zesB-, 'zest-] ş. astmă; respiraţie grea; năduf, înecăciune.
asthmatic [ass'mastik, rar EesO'm-, rest'm-] I. adj. astmatic, care suferă de astmă.
II. s. astmatic, persoană cu respiraţie grea. :
- asthmatical [-ol] adj. v. a s t h m a t i c (I).
astigmatic [lasstig'mastik] adj. (med.) astigmatic.
astigmatism [aîs'tigmotizam] s. (med., fiz.) astigmatism.
astir [o'sto:r] adj. pred., adv. 1. în mişcare, în picioare; vioi, sculat, ridicat din pat;
to be early ~ a fi în picioare dis-de-dimineaţă; nobody is as yet ~ nu s-a sculat încă
nimeni. 2. agitat, tulburat, în fierbere; the whole town was ~ with the news tot oraşul
era în fierbere din pricina ştirii / ştirilor.
astonish [os'tonij] vb. tr. 1. a uimi, a mira^ a surprinde; I am ~ed at his not coming
mă surprinde că n-a venit; you need not be ~ed at that asta nu trebuie să te mire; you
~ me mă uimeşti; to ~ the Browns a sfida prejudecăţile sociale. 2. (mv.) to be ~ed a fi
lovit de trăsnet.
astonishing [-irj] adj. uimitor, surprinzător, de mirare; extraordinar; ~ news o veste
extraordinară. -
astonishment f-mant] s. uimire, mirare, surprindere; struck with ~ cuprins de mirare;
mut de uimire.
astound [os'taund] vb. tr. a ului; I stood ~ed am rămas încremenit / uluit.
astounding [-in] adj. uluitor, izbitor, extraordinar.
astoundment [-mont] s. uluire.
astraddle [os'traidl] I. adj. pred., adv. crăcănat, cu picioarele desfăcute; călare (pe scaun
etc.). II. prep. ~ of călare pe (scaun etc.).
astragal ['astragal] s. 1. (ist. mil.) cingătoare, centură; ornament la mânerul săbiei.
2. (arhit.) astragal; ciubuc, mulură. 3. v. a s t r a g a l u s .
astragalus [os'tragobs j , pi. astragali [ilai] s. 1. (anat.) astragal, arşicul gleznei. 2. (bot.)
unghia-găii (Astragalus glycyphyllos).
astrain [o'strein] adj. pred. încordat.
astrakhan [ia3stro'ka;n,'—j s. astrahan; caracul.
astral ['zestral] adj. astral, stelar; înstelat.
astrally [-i] adv. (înv.) după stele; .■"--.
a-strand [o'strasnd] adj. pred;, adv. (rar) pe uscat, eşuat. -
astray [o'strei] adv. rătăcit, care şi-a pierdut drumul; razna; to go ~ a (se) rătăci, a apuca
pe un drum greşit, pe căi greşite; to lead ~ a) a abate (din drum); b) a duce pe calea
pierzaniei.
astrict [s'strikt] vb. tr. (rar) 1. a lega. 2. a limita, a restrânge.
astride [o'straid] I. adj. pred., adv. 1. călare, de-a-(n) călarele. 2. cu picioarele desfăcute,
crăcănat. II. ~ of prep. călare pe.
astringe [os'trind3] vb. tr. a lega strâns; a comprima.
astringency [-snsi] s. astringenţă.
astringent [-ant] (med.) I. adj. astringent, contractant. II. s. astringent.
astrionics [lasstri'oniks] s. pl. (folosit ca sg.) ramură a ştiinţei care se ocupă de aplicarea
electronicii în astronautică.
astrobiology ['2Dstroubai'oIod3i] s. astrobiologie.
astrodome ['a^stroudoum] s. astrodom, cupolă transparentă (a unui aeroport, a unei
aeronave).
astrogate ['a^strogeit] vb. tr. şi intr. (cosm.) a naviga în spaţiul extraterestru.
astrogation baastrs'gei/sn] s. navigaţie extraterestră.
astrogator ['2estrogeitor] s. astronaut, navigator în spaţiul extraterestru.
astrogeodesy [.aîstroudsiO'odisi] s. astrogeodezie, astronomie geodezică.
astrography [ajs'trogrofi] s. astrografie.
astrolabe ['acstrouleib, -trol-] s. (astron.) astrolab.
astrolatry [os'trolotri] s. astrolatrie.
astrologer [3s'trol9d33r] s. astrolog, cititor în stele.
astrologic(al) [ia3stro'bd3ik(ol)] adj. astrologie, de astrologie.
astrologize [os'trobd3aiz] vb. intr. a se ocupa cu astrologia.
astrology [os'trolod3Î] s. astrologie.
astrometeorology [«aestro/mii:tio'robd3i] s. astrometeorologie.
astrometry [ajs'tromitri] s. astrometrie.
astronaut ['a3stro.no:t] s. cosmonaut, astronaut.
astronautic |.a3stro'no:tik] adj. astronautic.
astronautics [■aestrs'noitiks] s. pl. (folosit ca sg.) astronautică.
1
astronomer [osrtronomor] s. astronom.
Astronomer Royal [o'stronomo 'robi] s. astronom regal (titlul directorului Observa­
torului astronomic GreenwicJi).
astronomic(al) [tjestro'nomik(ol)] adj. 1. astronomic. 2. (jig.) astronomic, uriaş.
astronomical day [~'deîjs. zi astronomică.
astronomically [i^stra'nomikali] adv. din punct de vedere astronomic.
53 athletics

astronomical photogrammetry [~ ifouta'grasmitri] s. fotogrammetrie cerească. we were taken ~a disadvantage am fost prinşi în încurcătură / într-o situaţie nefavorabilă;
astronomical position [~ pa'zi/an] s. loc astronomic. ~ ease a) liniştit, în linişte; pe îndelete; b) (mii.) pe loc repaus. 4. (arată lucrarea sau
astronomical telescope [~ 'teliskoup] ş. (astron.) telescop, lunetă astronomică. acţiunea) la; ~ work la lucru, în timpul lucrului; ~ table la masă, în timpul mesei;
astronomical year [~ 'p\] s. an astronomic. ~ breakfast la masa de dimineaţă, la gustarea de dimineaţă; ~ play la joacă; he is ~ play
astronomize [as'tranamaiz] vb. într. (rar) a se ocupa cu astronomia. with other children now se joacă cu alţi copii acum; ~ war în război; la luptă; ~ daggers
astronomy [as'tronami] ş. astronomie. drawn la cuţite. 5. (ara/ă aplicaţia) la, pentru; he is very good ~ mathematics e foarte
astrophotogrammetry [ifestrouifoutou'grEemitri, -tra.f-, -ta'g-] s. astrofotogrammetric. bun la matematică; she is excellent ~ needle work se pricepe de minune la lucrul de
astrophotographic [iEestrouTfoutou'gra;fik, -tra.f-, -ta'g-] adj. astrofotografic. mână; she is rather quick ~ repartees are răspunsuri prompte. 6. (în jocurile de copii)
astrophotography l-ajstroufou'trigrafi, -trafa't-] s, astrofotografic. dc-a; they played ~ hide-and-seek se jucau de-a v-aţi ascunselea; you ought not play
astrophotometry [isestroufou'tamitri, -trafa't-] s. astrofotomctric. ~ fighting n-ar trebui să vă jucaţi dc-a bătaia. 7. (arată scopul, tendinţa) la, către, spre;
astrophysical ['ajstrou'fiziksl] adj. astrollzic. he aims ~ perfection ţinteşte / năzuieşte / aspiră la perfecţiune; what are you ~ now?
astrophysics ['asstrou'fiziks] ş. pl. (folosit ca sg.) astrofizica. a) ce faci acum? ce vrei să faci acum? b) unde vrei să ajungi (cu asta)? ce vrei să spui
astroscope ['astrouskoup.-tras-] s. astroscop. / să insinuezi cu asta)?; what is he (aiming) ~? a) ce urmăreşte? la ce ţinteşte? b) ce
astrosphere ['a;strousfiar, -tras-] s. (biol.) astrosferă, vrea să spună? pe cine vrea să atace? unde vrea să bată?; he is ~ it again iar începe, iar
astucious [as'tjui/as] adj. v. a s t u t e . a început. 8. (arată direcţia) la, spre, către; în; he looks ~ her se uită la ea; he aims ~
Asturian [a?s'tju arian] I. asturian, din Asturia. II. s. 1. locuitor al Asturiei. 2. dialectul the centre of the target ocheşte drept în mijlocul ţintei; he arrived ~ the cinema before
asturian. me a ajuns la cinema înaintea mea; I rushed - him ra-ara repezit la el; he jumped /
astute [as'tjuit] adj. pătrunzător, ager; iscusit; isteţ, perspicace; viclean, şiret. rushed ~ the idea a îmbrăţişat cu entuziasm această idee; I hinted — it several times
astutely [-li] adv. pătrunzător etc. (v. a s t u t e ) . am făcut repetate aluzii la asta; he threw a stone ~ the other child a aruncat cu piatra
astuteness [-nis] s. pătrundere, agerime; iscusinţă, isteţie, isteţime, perspicacitate; în celălalt copil; it is not to be got ~ e de neobţinut / de nerealizat; (have) ~him, Hector!
viclenie. muşcă-1 / şo pc el. Hector! 9. (arată cauza) de, pentru; în urma (cu geu.), ea urmare a
astutious [as'tju:/as] adj. v. a s t u t e . (cu gen.), din cauza (cu gen.); he laughed ~ my despair râdea de deznădejdea mea; it
astylar lei'staila1"] adj. (arhit.) fără coloane. was done ~ his request s-a făcut la cererea lui / pentru că a cerut el; ~ his expense pe
asunder [a'sAndar] I. adv. 1. separat, aparte, despărţit, izolat; disparat, departe unul socoteala lui (si fig,). 10. (arată sursa, provenienţa) de la, din; this is done ~ our hand
de altul; to drive ~ a despărţi, a separa; to rush ~ a se năpusti în direcţii diferite, a o lua e făcut de mâna noastră proprie; he got it ~the fountainhead o are / o deţine de la sursă.
care încotro; to go ~ a se despărţi, a se desface, a se împrăştia; to fall ~ a se sfărâma, 11. (arată preţul, valoarea) cu, pe, la; it sells ~ three shillings each se vinde cu trei
a se face praf. 2. în jumătate, în două (bucăţi / părţi); torn ~ rupt în două. II. adj. diferit, şilingi bucata. 12. (arată modul) în, pe, la; ~ a stretch dintr-o dată, dintr-o întinsoare;
disparat; dispersat; wide ~ in meaning având înţelesuri cu totul deosebite. ~ random la întâmplare. -0* ~all a) (în prop, afirm.) cât de cât, măcar, în general; I think
a-sway [a'swei] adj. pred., adv. legănat, legănându-sc. I have few enemies, if ~ all cred că am puţini duşmani dacă, în general, am vreunul;
a-sweat [a'swet] adj. pred., adv. asudat, năpădit de sudoare, transpirat. b) (în prop, neg.) deloc, defel, câtuşi de puţin; he has no books ~ all nu are deloc cărţi,
a-swim [a'swim] adj. pred., adv. înot(ând). nu arc nici o carte; ~all events a) (în prop, afirm) în orice caz; b) (în prop, neg.) în nici
a-swing [a'swirj] adj. pred., adv. legănăndu-se încoace şi încolo, bal an sandu-se. un caz; ~ any rate a) (înv.) în orice condiţii; b) în orice caz; c) cel puţin; ~ best în cel
a-swoon [a'swu:n] adj. pred., adv. leşinat, pradă unui leşin. mai bun caz; ~ least cel puţin; ~ (the) most eel mult; ~ that a) cu toate acestea; b) pc
asyllabic(al) [i32si'kebik(al)[ adj. (iingv.) asilabic,carc nu formează silabe. deasupra, unde mai pui, başca, şi încă; he lost an arm and the right one ~ that şi-a
asylum [a'sailam] s. azil, ospiciu; refugiu, adăpost; (înv.) lunatic/insane ~azil / casă pierdut un braţ şi unde mai pui ca c braţul drept; ~ one în înţelegere, unanim; ~ once
/ ospiciu de nebuni, casă de sănătate (pentru demenţi). dintr-o dată, o dată, în acelaşi timp.
asymbolia [.zesim'boulja, -lis] s. (med.) asimbolie. at-a-boy ['jetabDi] interj, (amer. si.) bun băiat! bravo! aşa zic şi eu!
asymbolic(al) [.aesim'bolikfal)] adj. (rar) nesimbolic. atabrine ['aHabrim] ş. (farm.) atebrină.
asymmetric(al) ba:si'metrik(al)] adj. ncsimetric, asimetric. atacamite [a't<ekamait] s. (mineral.) atacamit.
asymmetrically [lassi'metrikali] adv. nesimetric, asimetric. ataghan ['astagasn] s. (turc.) iatagan.
asymmetric bars [^si'metrik 'ba:z] s. pi. (gimnastica) paralele inegale. atak ['actak] s. (zool.) focă grocnlandcză (Phoca groenlandica).
asymmetry [aî'simitri] s. asimetrie, lipsă de simetrie. ataraxia [iseta'rasksia] s. (psih.) ataraxic, linişte morală.
asymptomatic [ffiisimpta'manik] adj. (med.) asimptomatic. ataraxy ['a;tara;ksi] s. (psih.) v. a t a r a x i a .
asymptote ['assimptout] s. (mat.) asimptotă. ataman ['astameen] s. (rus) hatman (de cazaci).
asymptotic(al) [i33simp'tatik(al)] adj. (mat.) asimptotic. atavic [a'tasvik] adj. atavic.
asymptotic line [~ 'lain] s. (mat.) linie asimptotică. atavism ['astavizam] s. atavism.
asynchronism [a'sinkranizam] s. asincronism, nesimultancitatc. atavistic ['astavistikj adj. v. a t a v i c .
asynchronous [a'sinkranas] adj. asincron(ic), care nu se suprapune în timp, ataxia [a'taîksia] s.v. a t a x y .
ncsimultan. ataxic [a'tasksik] adj. (med.) ataxic.
r
asynchronous motor [~ 'mouta | s. (tehn.) motor de inducţie. ataxite ['auaksait] s. (mineral.) ataxit.
asyndetic [lassin'dctik] adj. (gram.) asindetic, iară conjuncţie. ataxy [a'taeksi] s. (med.) ataxic.
asyndetically [-aii] adv. (gram.) asindetic, fără conjuncţie. atcha [a't/a:] interj, (h)apciu!
asyndeton [as'sinditan. a's-] s. (gram.) asindet. atchee [a't/i:] interj, v. a t c h a .
asynergia [ta?si'na:d3ia] s.v. a s y n e r g y . ate [ct, eit] past de la e a t1.
asynergy ['32sinad3i] s. (med.) asinergie. atebrin ['astabrin] s. (chim.) atebrină.
asyntactic [.eisin'tasktik] adj. (gram.) asintactic. atelectasis [rsta'lektasis] s. (med.) atelectazie.
at [aat forma tare; st forma slabă] prep. 1. (arată locul) la, în, (pe) lângă; spre, pe; ~ atelier ['setalici, 'setei- şi pronunţia franceză] s. (fr.) atelier; studio.
the door la uşă; ~ the corner la colţ; ~a certain point la un anumit punct, într-un anumit athanasia [.32Ga'nci/ja, -sia, -313] s. atanasic, nemurire, imortalitate.
loc; ~ home acasă; ~ a meeting la o întrunire; ~ the bottom a) la fund; în fund; b) în athanasy [a'Gasnasi] s.v. a t h a n a s i a .
josul paginii; c) la poalele / la piciorul dealului, al muntelui etc.; ~ the window la fereastră, atheism ['eiGiizpm] s. ateism.
lângă fereastră; ~ school la şcoală; ~ the butcher's la măcelărie, la măcelar; (amer.) atheist ['eiGiist] s. ateu.
-my place la mine (acasă); ~ his father's (acasă) la tatăl său; ~ sea pe mare, în larg, atheistic(al) [iciGi'istik(al)] adj. atcu,de ateu.
în largul mării; ~ Windsor la Windsor, în Windsor (folosit pentru oraşe mici; (amer.) atheling ['asGilirj] s. (ist.) 1. athcling, prinţ sau nobil angîo-saxon. 2. prinţ moştenitor.
pentru orice oraş, de ex.: ~New York la New York, în New York); ~the head în frunte; athematic [.sGi'manik] adj. (Iingv.) atematic, care nu are vocală tematică.
-the front pe front; ~ a distance în depărtare; ~ arm's length la lungime de un braţ; athen(a)eum [ix9i'ni(:)am] s. 1. (ist.) ateneu, atheneum. 2. ateneu.
-hand la îndemână; ~his left (hand) la stânga lui; his coat is out ~elbows îi ies coatele Athenian [a'8i:njan, -nian] I. adj. atenian. II. s. atenian.
afară, arc haina ruptă în coate; the thermometer is ~ 3 below termometrul arată 3 grade atherine ['zeGarain] (Hit.) I. adj. care face parte din familia atcrinidelor (Atherinidae).
sub zero. 2. (arată timpul) la; ~ two o'clock la ora / orele două; ~ noon la amiază; ~ night II. s. aterină.
noaptea, în cursul nopţii; ~ dinner la ora mesei; when he was ~ school când era elev; athermanous [a'0a:manas] adj. (fiz.) aterman; atermic.
when she was ~ the university când era studentă; ~ what time? la ce oră?; ~ 37 (years athermasy [a'0a:masi] s. (med.) ateromasic.
of age) la (vârsta de) 37 de ani; ~ midday la amiază; în nămiezi;~ midnight la miezul atheroma [.asGi'rouma], pl. atheromata [-mata] s. (med.) aterom, chist sebaceu.
nopţii; ~first la început; ~ times uneori, câteodată, când şi când, din când în când; ~ last atherome ['zeGiroumJ s.v. a t h e r o m a .
în cele din urmă, la urmă; ~ no time niciodată, nicicând. 3. (arată starea, situaţia) la, athirst [a'Ga:st] adj. pred. 1- însetat, suferind de sete. 2. (fig.) însetat, dornic, nerăbdător,
in, pe; ~ anchor la ancoră, ancorat; ~ liberty în libertate, liber; ~ large a) în general, la avid. lacom.
un ioc, toţi împreună; the people ~ large poporul în general; b) în libertate, liber; ~ bay athlete ['asGliit] s. 1. sportiv. 2. atlet.
a) in frâu, la respect; b) în impas, la strâmtoare, încolţit; ~peace în pace; ~a stand a) pe athlete's foot ['a;91i;ts fut] s. (med.) impetigo (pe laba piciorului).
loc; b) în impas; ~ rest la odihnă, în repaus; ~ his mercy la cheremul / discreţia lui; ~ athletic [asG'Ietik] adj. 1. atletic; sportiv. 2. atletic; muşchiulos.
smb.'s beck and call la cheremul / discreţia cuiva; ~ stake în joc; ~ issue în joc / discuţie, athletically [-ali] adv. atletic.
la mijloc; the very independence of France was ~ issue / stake era în joc însăşi athletics [sG'Ictiks] s. pl. 1. (folosit ca sg.) sport, activitate sportivă. 2. exerciţii fizice
independenţa Franţei; ~ a loss în încurcătură, perplex, neştiind ce să facă sau ce să zică; (în aer liber). 3. atletică uşoară. 4. (amer.) atletism.
athletic field
athletic field [arfî'letik fi:ld] s. stadion, teren sportiv.
athletic sports [~ splits] s. pl. exerciţii fizice (a*e orice fel).
athodyd ['asOadid] s. (fiz-, av.) statoreactor.
athonite ['asGanait] aay. atonit, de la muntele Athos.
at-home [ot'houm] s. ore de primire a musafirilor; primirea musafirilor; zi de primire.
a-thrill [a'Gril] adj. pred., adv. înfiorat, cuprins de fiori.
athwart [9'Qwo:t] I. prep. 1. dc-a curmezişul. 2. (mar.) travers cu; to run ~ a ship's
course a tăia drumul unui vas. 3. peste; to throw a bridge ~ a river a dura un pod peste
un râu. 4. (/ig.) împotriva, în ciuda, dc-a curmezişul (cu gen.); ~his plans de-a curmezişul
planurilor sale. II. adv. 1. (mar.) (de) travers. 2. de-a curmezişul. 3. (fig.) anapoda;
everything went ~ toate mergeau anapoda.
atilt [a'tilt] adj.pred., adv. 1. cu lancea ridicată. 2. (fig.) în apărare, în gardă. 3. aplecat,
într-o parte.
atiptoe [p'tiptou] adj. pred., adv. 1. în vârful picioarelor. 2. cu nerăbdare. 3. tiptil, binişor,
încetişor, pe furiş.
atishoo [s'ti/u:, 'arti/u:] inter/, hapciu.
atlantal [aU'tental] adj. 1. (anat.) din regiunea vertebrei atlas. 2. care se referă la vertebra
atlas.
Atlantic [ot'tentik] adj. atlantic.
Atlantic cedar [~ 'si:d3r] s. (bot.) cedru de Atlas (Cedrns atlantica).
atlas1 ['xtlss] s. 1. pl. atlantes [ot'la;nti:z] (arliit.) ătlant. 2. atlas geografic. 3. hârtie
de desen de 660 x S3S cm. 4. (anat.) atlas (prima vertebră cervicală).
atlas2 s. (text.) atlaz, atlas.
atlas bone ['fetlos boun] s. (anat.) atlas.
atmogenic [.stmou'd3enik] adj. (geol.) atmogen.
atmolysis [aH'malisis, -Îs-] s. (chim.) atmoliză.
atmometer [an'm3mtar] s. (telm.) evaporimetru.
atmometry [aît'momitri] s. (telm.) evaporimetrie.
atmophile ['anmofail] adj. (chim., geol.) atmofil.
atmosphere ['astmssfra'] s. 1. (fiz.) atmosferă. 2. atmosferă, ambianţă, mediu; tense
~ atmosferă încordată.
atmospheric(al) [.cetin3s'ferik(9l)[ adj. atmosferic, de atmosferă, meteorologic.
atmospheric condensation [~ ikonden'sei/onj s. precipitaţii atmosferice.
atmospheric disturbances [~ dis'totonsiz] s. perturbaţii atmosferice.
atmospheric dust [~ 'dAst] s. impurităţi atmosferice.
atmospheric pressure [~ 'preJor] s. presiune atmosferică.
atmospheric rocks [~ 'roks] s. pl. (geol.) roci eoliene.
atmospherics [anmos'feriks] s. pl. 1. (tel.) paraziţi (atmosferici), perturbaţii
atmosferice. 2. (meteor.) atmosferici.
atmospheric still [istmos'ferik 'stil] s. (ind.) cazan de distilare atmosferică.
atmospheric stone [~ 'stoun] s. aerolit, meteorit.
atmospheric water [~ 'w3:tDr] s. apă din atmosferă.
atoli ['stol, s'tol] s. atol, insulă coralieră circulară.
atom ['aîtem] s. l.(fiz., chim.) atom. 2. (fam.) fărâmă; to break /smash to ~s a preface
în pulbere / în ţăndări, a sfărâma în mii de bucăţi; a nimici; not an ~ of evidence nici
cea mai mică dovadă.
atomaniac [aîtou'memiaîk, -to'm-] s. susţinător fanatic / înverşunat al războiului atomic.
atom bomb ['stem 'tom] s. bombă atomică.
atomic [o'tomik] adj. 1. (fiz-, chim.) atomic. 2. atomic, minuscul, infinitezimal.
atomic accelerator [~ 9k'sel9reit3r] s. v. a t o m s m a s h e r.
atomic age [~ 'eidş] s. eră atomică, epocă atomică.
atomical [a'tomikol] adj. v. a t o m i c .
atomic base [o'tomik 'beis] s. (mil.) bază atomică.
atomic bomb [~ 'bom] s. (mil.) bombă atomică.
atomic charge [~ 'tjd:d3] s. (fiz.) sarcină atomică.
atomic cocktail [~ 'kokteil] s. (amer. si.) lichid conţinând o substanţă radioactivă
ingerată de pacient în vederea depistării sau a tratamentului unor forme de cancer.
atomic disintegration [~ .disinte'grei/an] s. (fiz.) dezintegrare atomică.
atomic energy [~ 'enad3i] s. (fiz.) energie atomică / nucleară.
atomic fuel [~ Tjusl] s. (fiz.) combustibil nuclear.
atomic furnace [~ Tamis] s. (fiz.) reactor nuclear.
atomic heat [~'hi:t] s. (/iz J căldură atomică.
atomic hydrogen f~ 'haidrad39n] s. (chim.) hidrogen atomic / activ.
atomicity [isets'misiti] s. 1. (chim.) valenţă. 2. (fiz., chim.) atomicitate.
atomic nucleus [a'tomik 'nju:klios] s. nucleu atomic.
atomic pile [~ 'pail] s. pilă atomică, reactor atomic.
atomic population [~ ipopju'lei/on] s. concentrare de atomi.
atomic power plant [~ 'pauo .pla;nt] s. centrală atomică / nucleară.
atomic power station [~ -stei/an] s. v. a t o m i c p o w e r p l a n t .
atomic reactor [~ ri'a3kt3r] s. reactor atomic.
atomics [s'tomiks] s. 1. (folosit ca sg.) fizică atomică.
atomic warfare [a'tomik 'wo:fs3[ s. război atomic.
atomic waste [~ weist] s. (fiz.) reziduuri atomice.
atomic weapon [~ 'wepan] s. armă atomică.
atomic weight [~ 'weit] s. (chim.) greutate atomică.
atomism ['ajtemizsm] s. atomism, teorie atomistă.
atomistic [aita'mistik] adj. atomist; fărâmiţat; compus dintr-o infinitate de particule.
atomize ['aHomaiz, -towm-] vb. tr. 1. a reduce la atomi, a atomiza; a pulveriza; a fărâmiţa.
2. (mil.) a distruge prin bombardare atomică.
54
atomizer [-or] s. 1. persoană care transformă / care reduce în / la atomi / care pulveri­
zează. 2. (tehn.) pulverizator; injector; atomizor.
atom smasher ['astoin 'smx/o'] s. (fiz.) accelerator de particule.
atom sorter [~ 'so:t3r] s. (fiz.) uzină de separare a izotopilor.
atomy1 ['stsmi] s. 1. atom. 2. (fig.) pitic, ghibirdic.
atomy2 s. prese, de la a n a t o m y . 1. anatomie. 2. (fig.) schelet, piele şi oase.
atonal [s'tounal] adj. (muz.) atonal, fără ton.
atonality [eitou'naditi] s. (muz.) atonalitate.
atone [9'toun] vb. A, intr. 1, a ispăşi. 2. to ~ for a) a ispăşi (o greşeală etc.);
b) a compensa (o pierdere etc.). B. tr. 1. a ispăşi, a răscumpăra. 2. (?«v.) a împăca,
a împăciui, a armoniza.
atonement [-inant] s. ispăşire; compensare; răscumpărare; vicarious ~ ispăşirea vinii
altuia.
atonic [aVtonik] I. adj. 1. (fon.) aton, fără accent. 2. (med.) slab. II. s. 1. (fon.) cuvânt
neaccentuat; silabă atonă. 2. (med. rar) calmant.
atony ['ausni] s. (med.) atonie, slăbiciune (a unui organ).
atop [s'top] I. aav. sus, în vârf, pe vârf. II. prep. deasupra (cu gen.); peste.
at par [ot pu:r] adv. la preţul nominal.
atrabilarious ['astrabi'learias] adj. v. a t r a b i 1 i o u s .
atrabiliar [astre'bilis'] v. a t r a b i l i o u s .
atrabilious [astra'biljas] adj. ipohondru, melancolic; arţăgos, ţâfnos.
a-tramps [.s'tramps] adv. (fam.) brambura, creanga, teleleu.
atrichia [s'trikia] s. (med.) atrichie.
atrioventricular [eitriouven'trikjuta'J adj. (anat.) atrioventricular.
atrip [a'trip] adj. pred., adv. (mar.) derapat, smuls; the anchor is ~ ancora s-a smuls.
atrium ['a:tri3m], pl. atria |'a:tri3] s. flat.) atrium (si anat.).
atrocious [a'trou/os] adj. crunt; crâncen, atroce, cumplit, grozav, groaznic, îngrozitor;
bestial, straşnic, grozav de mare.
atrociousness [-nis] s.v. a t r o c i t y ( l ) .
atrocity [o'trositi] s. 1. grozăvie, cruzime, atrocitate, bestialitate. 2. frică atroce. 3. (fam.)
gafă, boacănă; lipsă de tact.
atropa ['astrops] s. (bot.) mătrăgună (Atropa belladona).
atrophic [a'trofik] adj. atrofie.
atrophied ['attro'fid] adj. 1. (/nea'.) atrofiat. 2. uscat, istovit, sleit.
atrophy '['astrafij I. s. atrofiere; atrofie, pierdere a forţelor, slăbire, sfrijire. II. vb. A. tr.
a atrofia. B. intr. a se atrofia, a se usca, a se slei, a se epuiza.
atropine ['aHrapin] s. (chim.) atropină.
atta ['seta] interj, v. a t - a - b o y .
attaboy [ffitotoi] interj, v. a t - a - b o y .
attach [s'teet/l vb. A. ir. 1. (to) a ataşa, a lega, a fixa, a aplica (la); to ~ a seal to a
document a aplica un sigiliu la un document; to ~ a stamp a lipi un timbru. 2. to ~ to
a) a repartiza la (sau cu dat.); to ~ a teacher to a class a repartiza un profesor la o clasă;
b) a da, a acorda, a atribui (cu nat.),-1 ~ no importance to that circumstances nu acord
nici o importanţă acestui fapt; (y'ur.) to ~ of a aresta pentru /pe motivul că; to be ~ed
to a fi ataşat de; a aparţine (cu dat.); the responsibility ~ed to that position
responsabilitatea legată de această situaţie. B. refl. to ~ oneself to a se ataşa de, a se
lega de. C. intr. to ~ to a se ataşa de, a se lega de.
attachable [-sbl] aay. 1. ataşabil, care poate fi ataşat. 2. aderent; lipicios. 3. ataşat,
devotat, fidel. 4. (jur.) sechestrabil; confiscatei. 5. (jur.) pasibil de a fi arestat.
attache [o'tze/ci si pronunţia franceză; amer. laîts'/ci] s. (fi.) ataşat de ambasadă; ataşat
de legaţie; air ~ ataşat de aviaţie; military ~ ataşat militar.
attache case [a'tae/ikeis] s. servietă diplomat.
attached [o'tajt/t] adj. 1. (to) ataşat (de, sau cu dat.) legat (de), Credincios (cu dat.);
~ to his friends ataşat prietenilor; ataşat de prieteni. 2. delegat; detaşat. 3. (nwt.) asociat;
dinainte dat.
attached ground water [~ 'graund iWo:t9r] s. (geol.) apă freatică „legată".
attached humidity [~ hju'miditi] s. (tehn.) umiditate legată.
attachment [o'tastjrnsnt] s. 1. (to, for) ataşament, afecţiune; iubire, credinţă, devota­
ment (faţă de). 2. fixare, legare. 3. (y'ur.) sechestru; arestare; mandat de arestare; to lay
an ~ on a pune sechestru pe, a face opoziţie la (plată); foreign ~ punere de sechestru pe
averea unui străin (în Anglia). 4. (tehn.) adaos; dispozitiv, accesoriu; remorcă. 5. (tehn.)
fixare; legare; calare. 6. (constr.) echipament interschimbabil.
attachment link [~ lirjk] s. (telm.) organ de fixare.
attachment screw [~ skru:] s. (tehn.) şurub de fixare / de consolidare.
attack [s'task] I. vb. A. tr. 1. a ataca; a invada; a da (boala) în, a Iovi. 2. a distruge,
a nimici; a ataca, a coroda; acid ~s metals acidul atacă metalele. 3. a tăbărî pe; a se aşterne
pe, a se pune pe (lucru). B. intr. a da un atac, a ataca. II. s. 1. (mii.) atac; luptă ofensivă;
invazie; (amer.) all-out ~ atac decisiv (efectuat cu toate forţele); feigned ~ atac simulat;
surprise ~ atac prin surprindere; ~ in front atac frontal; to deliver an ~ a dezlănţui un
atac; to advance to the ~ a porni la atac; to repulse an ~, to beat off an ~ a respinge
un atac; to withstand an ~ a rezista unui atac. 2. criză, acces, atac (de boală); ~ of (the)
gout atac de gută. 3. (fig.) atac; critică necruţătoare. 4. (chim.) coroziune.
attackable [s'tasksbl] aay. 1. atacabil; vulnerabil. 2. discutabil.
attack aviation [o'tîek -civi'cijan] s. (amer. mii.) aviaţie de luptă; aviaţie de asalt.
attacker [o'taîka'î s. atacator, agresor.
attain [o'tein] vb. A. tr. a atinge, a ajunge (la), a parveni la; a dobândi; a câştiga; to ~
one's ends a-şi realiza scopurile; he ~ed the opposite shore ajunse la celălalt ţărm; he has
~ed his thirtieth year a atins vârsta de 30 de ani, arc 30 de ani. B. intr. 1. a-şi realiza
năzuinţele. 2. to ~ to a ajunge la, a atinge; grapes have ~ed to maturity strugurii s-au
copt.
55
attainability [-s'biliti] s. 1. putinţă de reuşită / de izbândă / de atingere (a unui scop
etc.); accesibilitate. 2. (/nat.) accesibilitate.
attainable [-abl] adj. accesibil, la care se poate ajunge, de dobândit, de atins.
attainableness [-ablnis] s.v. a t t a i n a b i l i t y .
attainder [o'teind9r] 1. (jur.) condamnare la moarte sau deportare (cu pierderea
drepturilor civile) pentru înaltă trădare; (is/.) Act / Bill of Attainder condamnare (prin
lege parlamentară) a unei persoane vinovate de înaltă trădare (lege aplicată pentru prima
oară în 1459). 2. (înv.) pată (ruşinoasă), stigmat.
attainment [s'tcinmont] s. 1. atingere, ajungere, dobândire, realizare; to fall in the ~
of smth. a se căzni în zadar să realizeze, să dobândească ceva; above / beyond ~ de
nerealizat, irealizabil, care nu poate fi atins. 2. (mai ales pi.) cunoştinţe; talent; deprindere;
a man of varied ~s un om multilateral / cu multe talente; it is a great ~ to be able to
do such a thing e mare lucru să poţi face aşa ceva.
attaint [a'teint] I. vb. tr. 1. a condamna la moarte; a deporta cu pierderea de drepturi
civile (v. a t t a i n d e r ) . 2. a necinsti, a dezonora, a stigmatiza. 3. (înv.) (despre boli) a
atinge, a molipsi, a infecta. II. s. pată (ruşinoasă), stigmat.
attaintment [-mant] s. (jur.) condamnare, pierdere a drepturilor civile.
attainture [a'teint/3r] s. 1. v. a t t a i n d e r . 2. (înv.) învinovăţire, acuzare.
attar ['aet3f] s. ulei eteric (din flori); ~of roses ulei de trandafiri.
attemper [âtempa1"] vb. tr. 1. a domoli, a tempera; a modera; a linişti, a potoli,
a astâmpăra; a îndulci, a alina. 2. to ~ to a adapta, a acomoda la; a regla după. 3. a amesteca
în proporţii corespunzătoare.
attemperament [a'teniparomont] s. amestec realizat în proporţii corespunzătoare.
attemperate [o'teinpareit] vb. tr. a tempera.
attemperator [a'temporeitsr] s. (te/m.) 1. serpentină compensatoare / de compensare.
2. termostat, termoregulator.
attempt [şteniptj I. vb.tr. 1. a încerca, a proba; a se apuca de; a întreprinde; it is useless
to ~ the impossible nu are nici un rost să încerci imposibilul; you have ~ed a difficult
task tc-ai apucat de o treabă grea. 2. a atenta la; his life was twice ~ed s-a atentat de
doua ori la viaţa sa. 3. (înv.) a ispiti, a tenta. II. s. 1. încercare, tentativă; probă, experienţă;
sforţare; he made an ~ to save her făcu o încercare s-o salveze; they died in the ~ au
murit în timpul acestei încercări. 2. (on, upon) atac, atentat, agresiune, complot (împotriva,
contra). 3. (înv.) ispită, seducţie.
attemptable [-sbl] adj. 1. care se poate încerca. 2. expus atacurilor,
attempter [-3r] s. 1. persoană care încearcă. 2. (înv.) bărbat care atentează la pudoarea
unei femei, seducător.
attend [s'tend] vb. A. tr. 1. a însoţi, a fi alături de, a urma; great misfortunes ~ wars
războaiele sunt însoţite de mari nenorociri; success ~ed his studies studiile sale au fost
pline de succes; may good luck ~ you! (îţi urez) noroc! 2. a îngriji (de), a avea grijă de,
a avea sub îngrijire (un bolnav); the patient was ~ed by Dr X pacientul a fost îngrijit
de doctorul X. 3. a servi (pe cineva cit ceva). 4. a frecventa; a urma, a lua parte la, a asista,
a fi prezent la (cursuri etc.); they ~ed the meeting au luat parte la întrunire; the house
was but poorly ~ed sala (teatrului) era aproape goală; he ~ed surgery s-a prezentat la
vizita medicală. 5. a urma, a însoţi, a sluji; a fi în slujba / suita (cuiva). B. intr. 1. (to)
a fi atent (la, faţă de); a baga de seamă, a asculta (la); you are not ~ing nu eşti atent;
-to my words ascultă la ceea ce spun. 2. to ~ at / on / upon a fi de faţă la, a asista la,
a fi prezent la; to ~ on / upon a servi (la masă); to ~ to a) a da urmare (cu dat.); a lua
în seamă, a ţine seamă de; to ~ to advice a urma un sfat; your order shall be ~ed to
ordinul dvs. va fi îndeplinit; to ~ to a request a lua o cerere în consideraţie, a aproba o
cerere; b) a se ocupa de. a îngriji, a se îngriji de, a avea grijă de; a întreţine; to ~to smb.'s
wants a avea grijă de nevoile cuiva; is anyone ~ing to you? sunteţi servit?; to ~ to the
education of one's children a se îngriji de educaţia copiilor săi; c) (ec.) a face (afaceri);
d) a se ocupa cu, a se deda (unui lucru); ~ to your own business vezi-ţi de treaba dumitale;
to ~to one's duties a-şi îndeplini datoriile / îndatoririle.
attendance [-ans] s. 1. îngrijire; (de)scrvire; servicii; mânuire; medical ~ îngrijire
medicală; to be in ~ on / upon a fi în serviciul (cuiva). 2. prezenţă; your ~ is requested
prezenţa dvs. este solicitată; hours of ~ ore de serviciu; late ~ întârziere (la serviciu);
list of ~ listă de prezenţă; to be in ~ a fi prezent; to dance ~ on smb. a) a alerga după
cineva, a face curte cuiva, a da târcoale cuiva; b) a fi mereu la dispoziţia cuiva; a face
sluj în faţa cuiva; c) a trebui să aştepţi mult, a face anticameră (ca să fii primit de cineva).
3. frecventare, frecvenţă. 4. asistenţă, auditoriu, public, spectatori. 5. suita, însoţitori.
6. (înv.) (to) băgare de scamă, atenţie (faţă de). 7. aşteptare; the people in ~ cei care
aşteaptă.
attendance bill [~ bil] s. (ferov.) foaie de încărcare; scrisoare de trăsură.
attendance book [~ buk] s. condică de prezenţă.
attendance officer [~ ofisa1"] ş. funcţionar care supraveghează frecvenţa elevilor.
attendant [s'tendant] I. adj. 1. care însoţeşte; care urmează; concomitent; ~ circumstances
circumstanţe accesorii. 2. (at) de faţă, prezent (la). 3. în exerciţiul funcţiunii; de serviciu.
II.s. 1. însoţitor; servitor, slugă; asistent, ajutor; îngrijitor; operator. 2. asociat, tovarăş;
partener. 3. vizitator, frecventator; he is a constant ~ on / at asistă regulat la. 4. (ferov.)
însoţitor de vagon,
attender [s'tenda1-] s.v. a t t e n d a n t .
attent [a'tcnt] adj. (to, on, upon) (înv.) atent (la).
attentation [i^ten'teijan] s. (înv.) încercare.
attention [a'tcn/pii] s. 1. atenţie; băgare de seamă; consideraţie; to attract/ to draw
smb.'s ~ a atrage / a capta atenţia cuiva; to call smb.'s ~ (to) a atrage atenţia cuiva (asupra);
the subject deserves ~ subiectul merită atenţie; the matter shall have my best ~ voi
da / voi acorda toată atenţia acestei chestiuni; to distract (sau to draw away) smb.'s ~
from a abate atenţia cuiva de la; I am all ~ sunt numai ochi şi urechi, ascult; not much
- was shown him nu i s-a acordat multă atenţie; give me your complete ~ ascultă-mă
attract
cu toata atenţia; to slip one's ~ a-i scăpa atenţiei; to pay / give ~ to a da atenţie (cu
dat.); ~! (mil.) atenţiune, drepţi!; (mil.) to stand at ~ a sta în poziţie de drepţi. 2. preocupare,
grijă. 3. îngrijire (a bolnavului etc.). 4.pi. atenţii; curte, târcoale, ochi dulci; to pay (one's)
~s to smb. a face curte cuiva. 5. deservire.
attentive b'tentiv] adj. 1. (to) atent (la). 2. (to) grijuliu (cu). 3. (to) atent, politicos,
amabil, îndatoritor, prevenitor (cu, faţă de).
attentively [-li] adv. 1. atent, cu luarc-aminte. 2. grijuliu, cu grijă. 3. politicos, atent,
amabil.
attentiveness [-nis] s. 1. atenţie. 2. atenţie, politeţe, afabilitate.
attenuant [a'tenjuant] (chim.) I. adj. care diluează, diluant. II. s. diluant.
attenuate [a'tenjucitj vb. A. tr. 1. a atenua (şi chim. med.); a slăbi; a uşura. 2. a subţia,
a rări, a rarefia. 3. (fig,) a reduce (ca forţă, ca valoare). B. mtr. a se micşora, a se subţia,
a se rări, a se dilua; a (se) slăbi. II. [a'tcnjuit] adj. 1. atenuat, micşorat. 2. slăbit. 3. rărit,
rarefiat, subţiat. 4. diluat. 5. (fig.) redus.
attenuation [a'tcnju'ci/sn] s. 1. atenuare; micşorare; diminuare, reducere; slăbire (şi
jig.). 2. (tel.) atenuare; amortizare. 3. (chim.) rarefiere, subţiere.
attenuation constant [~ ikonstent] s. (tel.) constantă de atenuare.
attenuation distortion [~ dis.to:/nj s. (tel.) distorsiune de atenuare.
attenuation equivalent [~ bkwiv^bnt] s. (tel.) atenuare proprie / caracteristică.
attenuation standard [~ istamdsd] s. (telm.) mărime a amortizării.
attenuator [9itenju'9it3r] s. (te/m.) atenuator.
attest [s'tcst] I. vb. A. tr. 1. a atesta, a adeveri; a certifica; a autentifica; to ~ a signature
a confirma o semnătură. 2. (înv.) a lua ca martor. B. mtr. (to) 1. a atesta (cu acuz.).
2. a demonstra (cu acuz.) II. s. mărturie, atestare, adeverire.
attestant [-3nt] ş. v. a t t e s t e r .
attestation [TStcs'tci/^n] s. 1. atestare, atestat, mărturie, confirmare. 2. depoziţie (de
martor) sub jurământ. 3. legalizare; autentificare (de document). 4. (mai ales mii.) depunere
a jurământului.
attestative [a'tcstativ] adj. care atestă / dovedeşte / confirmă, adeveritor.
attested [o'tcstid] adj. încercat, pus la încercare, dovedit.
attester [a'testeM s. (jur.) martor.
attestor [a'tcsto1"] s. v. a t t e s t e r .
Attic [*aetik] I. adj. 1. atic, atenian; clasic. 2. (fig.) fin; spiritual; pur, rafinat. II. s.
1. atenian. 2. dialectul din Atica: greaca clasică; limba greacă academică.
attic ['îetik] s. 1. (sau the ~s) mansardă, pod (de casă), ultimul etaj (mansardat). 2. (arhit.)
atic. 3. (fam.) cap. frunte, moacă, mir. scăfârlie, mansardă, scufiţă; to have rats in the
~ a avea / a-i intra gărgăuni în cap, a avea sticleţi în cap; to be queer in one's ~ a i se
deranja mansarda, a fi într-o ureche; a-i sări o doagă; a fi sonat.
attic chamber [~ it/cimba1"] s. cameră de mansardă.
attic floor [~ fb: r ] s. mansardă; pod.
atticism, Atticism fastisizpm] s. aticism, spirit atic; eleganţă, stil ales. puritate, clasicism
(în exprimare).
Atticize ['retisaiz] vb. intr. 1. a se exprima în mod atic /clasic /fin /spiritual. 2. a folosi
dialectul atic. 3. a imita moravurile atice.
Attic salt ['astik so:lt] s. spirit fin; ironic fină.
Attic wit [~ wit] s. v. A t t i c s a l t .
attire [s'taio1"] I.vb. A. tr. (with, in) (mai ales past) a îmbrăca, a găti, a împodobi (cu.
în); simply ~d îmbrăcat simplu. B. refl. a se îmbrăca, a se găti, a se împodobi. II. s.
1. îmbrăcăminte, veşminte, găteli; rochie. 2. coarne de cerb.
attired [-d] adj. 1. îmbrăcat; gătit. 2. (despre cerbi) cu coarne.
attire woman [a'taira'wum^n], pl. attire woman [-'wiminj s. cameristă.
attiring b'taiarirj] s. găteală; dichisire, spilcuire; împodobire, înfrumuseţare.
attitude ['a;titju:d] s. Latitudine; ţinută; purtare, comportare; to take up an ~ a lua/
a adopta o atitudine; ~ of mind mentalitate. 2. poză; to assume / to strike an ~ a lua o
poză (teatrală). 3. (mai ales av.) poziţie; poziţia avionului în aer.
attitudinal i.aeti'tjuidinal] adj. de atitudine; privind atitudinea (cu gen.).
attitudinarian [lajtitjuidi'nesrisn] s. 1. persoană cu atitudine studiată / care pozează.
2. (arte) model (viu).
attitudinarianism [-izpm] s. adoptarea unei atitudini studiate, poză, teatralism.
attitudinize [.aîti'tjuxlinaiz] vb. intr. a afecta, a poza, a lua o poză teatrală.
attitudinizer [-3r] ş. persoană care pozează.
attle ['astl] s. rocă sterilă.
attorn [a'tam] vb. A. tr. (jur.) a ceda, a transfera, a transmite (mai ales datoria unui
vasal). B. intr. 1. a recunoaşte un nou moşier. 2. (jig.) to ~ to a arăta / a purta respectul
cuvenit (cuiva).
attorney [-i] s. 1. (şi ~ in fact sau private ~) reprezentant, avocat, împuternicit (titlu
oficial suprimat în 1873); (acum amer.) ~ and counsellor-at-law avocat şi jurisconsult
(consilier juridic); (amer.) district / circuit ~ procuror de district; letter / warrant of
~ procură; power of ~ împuternicire; by ~ prin mandatar. 2. (şi ~at law, public ~) avocat
apărător; ~ at large avocat cu drept de acces la toate instanţele judecătoreşti.
attorney general [~ ^en^r^l], pl. ~s general şi ~ generals s. (jur.) 1. procuror general.
2. (în S.U.A.) ministru de justiţie; magistrat superior (într-un stat din S.U.A.).
attorney special [~ 'spc/sl] ş. avocat care are acces la o anumită instanţă
judecătorească.
attorneyism [a'tamiizam] s. tertipuri / şiretlicuri / chiţibuşuri de avocat.
attorneyship [3rt3:niJ"ip] s. 1. avocatură. 2. barou.
attornment [a'tammant] s. (jur.) recunoaşterea unui nou moşier.
attract [a'trzekt] I. vb. tr. 1. (fiz. etc.) a atrage. 2. a atrage, a captiva; his attention was
~ed by atenţia îi fu atrasă de. 3. a fermeca, a subjuga, a cuceri; a seduce; a ademeni.
attractable
II. intr. 1. (/iz. etc.) a atrage; a avea putere de atracţie. 2. a fi atractiv, a fi captivant, a atrage,
a captiva, a avea pe vino-ncoace, a avea lipici.
attractable [-M] adj. care poate fi atras (şi fig.).
attractile [-ii] adj. atrăgător, atractiv.
attraction [s'traek/pn] s. 1. (/iz., chim.) atracţie; gravitate; chemical ~ afinitate;
capillary ~ capilaritate; molecular ~ atracţie moleculară; 2. atracţi(un)e, fannec, nuri,
vino-ncoa(ce), lipici; her ~s have lost their magic nurii ei şi-au pierdut farmecul.
3. ademenire.
attractionally [-aii] aaV. prin atracţie; datorită afinităţii.
attractive [s'traktiv] adj. atrăgător, atractiv, ademenitor, nurliu.
attractive force [~ Tors] s. (/iz.) forţă / putere de atracţie.
attractiveness [s'traektivnis] s. 1. atracţie, forţă de atracţie. 2. putere de atracţie; fannec.
attractive power [s'toektiv'paus'I s. v. a t t r a c t i v e f o r c e .
attractor [s'tra;kt9r] s. persoană care atrage.
attributable [o'tribjutsbl] adj. ~ to care se poate atribui (cu dat.), de atribuit (cu dai.);
care se poate pune pe seama (cu gen.).
attribute I. [o'tribjut] vb, tr. a atribui, a pune (ceva) în seama / în sarcina (cu gen.);
a imputa; a acorda. II. [a?tribju:t] s. 1. atribut; însuşire, trăsătură caracteristică; proprietate.
2. (gram.) atribut.
attribution [i£etri'bju:/3n] s. 1. atribuire, acordare. 2. atribuţie, competenţă, autoritate,
drept.
attributive [s'tribjutiv] I. adj. atributiv (si gram. despre adj., s. si alte parti de vorbire
care se întrebuinţează atributiv). II. s. (gram.) atribut.
attrist [o'trist] vb. tr. (rar) a întrista, a mâhni.
attrite [s'trait] adj. 1. (rel.) care se (po)căieştc din teamă. 2. (înv.) v. a 11 r i t c d .
attrited [-id] adj. uzat (prin frecare), ros.
attrition [a'tri/an, aVt-] s. 1. frecare, fricţiune. 2. atriţicre; uzare prin frecare, uzură de
frecare; abra/.iune; ştergere; redare. 3. (rel.) (po)căinţă nesinceră (din teamă). 4. epuizare,
uzură; war of ~ război de uzură / de epuizare (a forţelor umane si materiale).
attrition mill [~ mil] s. moară cu pietre.
attune [o'tju:nl I. vb. tr. 1. (to) a aduce la unison (cu); a acorda (cu); a potrivi, a armoniza
(cu). 2. (muz.) a acorda (un instrument). 3. (to) (fig) a pune de acord (cu). II. s. (rar)
armonie.
attunement [mant] s. (to) (rar) armonizare, punere de acord (cu).
a-tumble [s'Umbl] adj. pred., adv. de-a rostogolul.
a-twain [o'twein] aa'v. (rar) în două.
atweel [ast'wid] adv. (scot.) sigur, desigur, negreşit, cu siguranţă.
atween [o'twi:n] prep., adv. (inv., dial.) v. b e t w e e n .
a-twirl [s'twsd] adj. pred., adv. rotindu-sc, învârtindu-se.
a-twitter [o'twitor] adj. pred., adv. ciripind.
atwixt [s'twikst] prep., adv. (înv.) v. b e t w i x t .
atypic(al) [o'tipik(ol)] aay. netipic.
aubade [ou'ba:d] s. (Jr.) (muz.) aubade.
auberge [ou'bs33,'— şi pronunţia franceză] s. (fr.) han; hotel.
aubergine ['oubotfjkn] s. (fr.) (bot.) (pătlăgea) vânătă (Solatium melongena).
aubergist(e) [-ouba'şist,'— şi pronunţia franceză] s. hangiu; hotelier.
auburn ['3:b3(:)n] adj. 1. castaniu(-deschis); cafeniu-roşcat, acaju. 2. (i;iv.)
galben-deschis, de culoarea inului.
auction ['o:k/3n[ I. s. (şi sale by ~) vânzare publică, licitaţie, mezat; to put up to /
(amer.) at ~ a vinde la licitaţie, a pune la mezat. II. vb. tr. (adesea to ~ off) a vinde la
licitaţie.
auctioneer ['3:k|3'ni3r] I. s. licitator, vânzător la licitaţie. II. vb. tr. (inv.) a vinde la
licitaţie / la mezat.
auction sale ]'o:k[an seil] s. vânzare la licitaţie; v. si a u c t i o n (I).
auctorial [o:'kta:ri3l] adj. de autor; care priveşte autorul; care se referă la autor.
aucupate ['o:kjupcit] vb. tr. (înv.) a dobândi prin vicleşug(uri).
audacious [o:dcij3s] adj. 1. îndrăzneţ, cutezător, temerar. 2. obraznic, impertinent.
audaciousness [-nis] s. v. a u d a c i t y .
audacity [o:'da3siti] s. 1. îndrăzneală, cutezanţă, temeritate. 2. obrăznicie, impertinenţă.
audibility [o:di'biliti] s. audibilitate.
audible ['oidabl, -dibl] adj. (despre sunete) audibil, care se poate auzi, de auzit, per­
ceptibil; distinct, desluşit, lămurit.
audible call [~ 'ko:l] s. (tel.) apel fonic.
audible frequency [~ 'frikwansi] s. (tel.) audiofrecvenţă.
audible signal [~ 'signal] s. semnal acustic.
audibleness ['oidoblnts,-dib-J s. v. a u d i b i l i t y .
audible test ['o:dâbl 'test] s. (tel.) probă de ocupare.
audibly [;D:d3bli, -dib-] aa'v. (cu voce / cu glas) tare; clar, perceptibil, desluşit, lămurit.
audience ]'o:dJ9ns] s. 1. (rar) auz, ascultare; to give ~ (to) a asculta; they found
attentive ~au fost ascultaţi cu atenţie. 2. auditoriu, ascultători, public, asistenţă. 3. (jur.)
ascultare, audiere. 4. (of, with) audienţă (la); to give / to grant ~ a acorda o audienţă.
5. cititori, public cititor. ■ Augustan Age [~ 'eid3] s. 1. (ist.) secolul / epoca lui August. 2. (lit.) epoca augustană
audience chamber [~ 'tjeimba'] s. sală de audienţe.
audience-proof [~pru:f] adj. (amer.) (despre o reprezentaţie) sigur de succes.
audiency ['oidjansi] s. (jur. înv.) dreptul de a fi audiat.
audient ['aidisnt, -djont] adj. care ascultă.
audile ['D:dnil] s. (psih.) tip auditiv.
audio ['o:diou[ I. adj. 1. (despre frecvenţe de sunet) audibil. 2. (TV) care serveşte la
transmiterea sa» receptarea sunetului. 3. (eln.) de audiofrecvenţă, audio(-). II. s. (TV)
1. sonor (al unei emisiuni, al unui film etc.). 2. (circuit) sonor.
56
audiofrequency ['o:diou'fri:kwansi] s. (tel.) audiofrecvenţă.
audiogenic [io:diou'd3enik[ aay. cauzat sau produs de sunet(e).
audiogram ['o:diougram] s. audiogramă.
audiology [o;di'ol3d3i] s. (med.) audiologic. -
audiometer [.o:di'nmitor] s. (electr.) audiometru; fonometru.
audiometry [irxdi'omitri] s. (electr.) audio-metrie.
audiophile f'oidiofail] s. iubitor de audiţii de marc fidelitate (laraaVo,pe discuri, pe
bandă de magnetofon etc.).
audio-visual [io:diou'vi3U3l] adj. audiovizual.
audit ['o:dit[ I. s. 1. (ec.) revizie contabilă, audit. 2. (înv.) auz. 3. bilanţ (şifig.); răfuială.
II. vb. A. tr. 1. (ec.) a revizui, a verifica. 2. (amer.) a audia (un curs, ca oaspete). B. intr.
(ec.) a revizui registrele (contabile), a face o revizie contabilă.
audit day [~ 'dei[ s. zi de plată.
audited accountants ]'n;ditid o'kauntonts] s. pi. (firmă de) contabil autorizat.
auditing ['niditin] s. (ec.) revizie, control, auditare.
audition [o:'di/pn] s. 1. ascultare, audiţie. 2. auz, simţul auzului. 3. (amer.) audiţie,
încercarea vocilor; concurs de cântăreţi.
auditive ['o:ditiv[ adj. auditiv.
audit office ['o:dit 'ofisj s. înalta Curte de Conturi.
auditor ]'D:ditor] s. 1. revizor (contabil), controlor (financiar), cenzor. 2. (mv.) auditor,
ascultător. ' . . " ■ •
Auditor General [~ 'd3en3r3l] s. preşedintele înaltei Curţi de Conturi.
auditorial [o:di'to:ri3l] adj. de revizie, de control.
auditorium [<o:di'to:ri3m] s. 1. sală de concerte sau de spectacole. 2. auditoriu, sală
de conferinţe sau de cursuri. 3. vorbitor, sală de convorbire (la mănăstiri).
auditorship ['3:dtaf ip] s. funcţia de revizor (contabil) / de controlor (financiar).
auditory ['o:dit3riJ I. aay. auditiv. II. s. pi. 1. (rar) auditor, ascultători, public. 2. sală
de conferinţe, cursuri etc.
auditory nerve [~ 'ns;v] s. (anat.) nerv auditiv.
auditress ['oiditris] s. (rar) auditoare.
au fait [ou'fei] aaV. (fr.) în curent, cunoscător; to be ~ at / in a fi la l în curent cu, a fi
familiarizat cu; to put smb. ~ of a pune pe cineva la / în curent cu; a informa pe cineva
asupra (cu gen.), a informa pe cineva despre.
Augean [o:'d3i(:)3n[ adj: 1. (mitol.) augean. 2. (fig.) murdar, care are nevoie de curăţare
sau de reformare.
Augean stables [~ 'steiblz] s. pi. (mitol., fig.) grajdurile lui Augias; instituţii care au
nevoie de reforme radicale.
augelite ['o:d3ilait] s. (mineral.) augelit.
auger ['a:g3r] s. 1. (telul.) sfredcl I burghiu elicoidal; melc; sapă; perforator. 2. (tehn.)
pas al melcului. 3. (mine) sfredcl de sondaj; perforator cu lingură.
auger bit [~ bit] s. 1. sfredel de dulgher. 2. (tehn.) burghiu elicoidal; foreză; sfredel.
3. (tehn.) vârf de burghiu. 4. (mine) sfredel de mină.
auger drill [~ drill s. (mine) sfredel spiral; lingură; burghiu-melc.
:
auger hole [~ houl] s. (mine) gaură de mină; gaură de sondă.
auget [ro:d3et şi pronunţia franceză] s. (mii.) amorsa (pentru iniţierea explozivilor).
aught1 [o:t] I. pron. ceva; for ~(that) I know pe / după câte ştiu. II. aa'v. oarecum,
întrucâtva. III. s. zero, nulă.
aught2 [o:kht] (scot.) vb. Ir. 1. a poseda. 2. a fi dator (ceva cuiva); a fi obligat să.
aughtways [bitwciz] aa'v. undeva.
augite l'o:d3ait] s. (mineral.) augit, piroxen.
augment [o:g'ment] I. vb. A. tr. 1. a augmenta, a mări, a spori, a adăuga la, a amplifica,
a intensifica. 2. (gram.) a adăuga un augment la. B. intr. a se mări, a creşte, a spori, a se
amplifica, a se intensifica. II.'['orgnrant] s. (gram.) augment.
augmentation [oigmen'tei/an, -man-] s. augmentare, mărire, creştere, sporire, spor.
augmentative [3:g'mcntotiv] I. adj. 1. augmentativ. 2. (lingv., despre sufixe) augmen­
tative. II. s. (lingv.) augmentativ.
augmented sixth [o:g'mentid 'siksS] s. (muz.) sextă mărită.
augur |'3:g3r] I. s. augur, prezicător, profet, ghicitor. II. vb. A. tr. a prevedea; a prevesti,
a prezice. B. intr. a prezice, a prevesti; a fi de bun sa» de rău augur; to ~ well a fi de
bun augur, a fi semn bun; I ~ ill of his success prevăd că n-o să-i meargă.
augural [(3:gjurol] adj. prevestitor; de bun sau de rău augur; cobitor, de piază rea.
augurous ['Digsras] aay. (rar) v. a u g u r a l .
augurship ['o:g3/ip] s. funcţia de augur.
augury ['o:gjuri, -jar-] s. 1. prevestire, prezicere, ghicire (bună sau rea), piază (bună
sau rea). 2. semn (bun sau rău), augur(i), auspiciu, auspicii. 3. presimţire, presentiment.
August ['s:g3st] I. s. (luna) august; Gustar, Măsălar. II. vb. tr. to august (poetic) a
facc să se pârguiască / să se coacă.
august [o;'gASt] adj. măreţ, splendid, grandios, august; majestuos, impunător.
Augustan [o:'gAstan, s'g-] I. adj. 1. (ist.) augustan, referitor la Cezar August. 2. (fig.)
dintr-o epocă / dintr-un secol de aur, strălucit, august; din secolul clasic al literaturii şi
artei. II. s. scriitor dintr-un secol augustan.
a literaturii engleze (1702-1714) sau franceze (1643-1715).
Augustine [o:'gAStin] I. s. călugăr augustiu. II. adj. augustin.
augustness [o;'gAstnis] s. înfăţişare augustă, măreţie, splendoare.
auk [n:k] s. (omit.) pinguin nordic sau altă-pasăre din grupul palmipedelor (Fam.
Alcidae). . ^ >
auklet ['o:klit| s. (omit.) pinguin pitic de pe coasta Pacificului de Nord (Aethia cristalelîa
etc.). -■■ :■- - ■ :
aula ['oda],pl.aulae [Mi:] s. aulă. ■■•'■
57
aularian [a'learian] adj. de aulă.
auld [D:ld] adj. (scot.) vechi, bătrân (v. o l d ) .
auld lang syne ['o:\d ken 'sain] s. (scot.) vremuri de demult, vremuri apuse.
aulic ['o:lic] adj. aulic.
aumail [d:'meil] I. vb. tr. a emaila, a smălţui. II. s. email.
aumone [o:'moun] s. (fr.jur.) v. a l m s .
aunt [a:nt, amer. şi a?nt] s. 1. mătuşă; tanti; my ~! maică (mare)! tii!; (glumeţ) virgin
~ mătuşă necăsătorită; (fam.) if my ~ had been a man, she'd have been my uncle dacă
baba ar avea roate ar fi tramvai. 2. (înv.) babă; mahalagioaică. 3. (înv.) codoaşă, proxenetă.
4. (amer. si.) homosexual bătrân.
auntie ['a:nti] s. 1. mătuşica, tuşă, tuşică. 2. Auntie (fam.) „Mătuşica" (poreclă a BBC).
Aunt Sally [~ 'saşii] s. hjoc în care se ţinteşte într-o momâie din lemn. 2. (fig.) persoană
sau instituţie ajunsă ţinta atacurilor sau batjocurii; cal de bătaie.
aunty v. a u n t i e .
aura ['o:ra],pl. aurae ['o:ri:] s. 1. suflare, suflu, adiere, boare, zefir. 2. emanaţie. 3. (med.)
aură.
aural [o:ral] adj. de ureche, auricular.
aural impression [~ im'prejanj s. percepere auditivă.
aurally [ro:ralt] adv. după ureche, după auz.
aural surgeon ['O:TS\ 'sard^n] s.v. a u r i s t.
auramine [o:re'nli:n] s. (chim.) auramină.
aurate ['o:rcit] I. adj. 1. aurit. 2. aurifer. II. s. (chim.) aurat.
aureate ['o:riit, -i^t] adj. de aur, aurit, suflat cu aur; strălucitor.
aurelia [o:'ri:lJ3, -lis] ş. (zool.) un fel de meduză (Aurelia flavidula).
aureola [o;'ri3b] s. 1. nimb, aureolă, strălucire. 2. (astron.) aureolă; corolă.
aureole ['o:rioul] s.l.v. a u r e o 1 a . 2. (mine) zonă de contact.
aureolin [o.'rioulin] s. (chim.) aureolin, cobaltiazotit de potasiu.
aureus ['o:ri3s],pl. aurei ['oxiai] s. (numism.) aureus.
auric l'orrik] adj. care conţine aur, aurifer.
aurie acid [~ 'assid] s. (chim.) acid aurie.
auricle ['o:rikl] s. (anat.) 1. ureche externă, auricula. 2. auricul (al inimii).
auricula [a'rikjula, a:'r-], pl. auriculas [-loz] şi auriculae [a'rikjuli:] s. 1. (bot.)
urechea-ursului (Primula auricula). 3. (anat.) auricul.
auricular [;>:'rikjutor] adj. de ureche, auditiv; auricular; oral, verbal.
auricular assurance [~ s'/usrans] s. asigurare verbală.
auricular tradition [~ tro'di/pn] s. tradiţie orală.
auricular witness [~ 'witnis] s. (jur.) martor auricular.
auriculate [o:'rLkjuliţ, -eit] adj. (bot., zool.) cu ureche; în formă de ureche.
auriculated [o:'rikjulcitid] adj. v. a u r i c u l a t e .
auriferous [oi'riforss] adj. aurifer, conţinând aur.
auriform' ['o:rifo:iu] adj. în formă de ureche.
aurify ['oxifai] vb. tr., i/iţr. a (se) transforma în aur.
Auriga [rx'rsiga] s. (astron.) Vizitiul (constelaţie).
aurine [ro:rin] s. (chim.) aurină.
auripigment(um) [o:ripig'mcnt(3m)] s. (mineral.) auripigment.
auriscope ['oxiskoup] s. (med.) otoscop.
aurist [b:rist] s. otolog, medic specialist în boli de urechi.
aurite ['o:rait] adj. cu urechi lungi.
aurochs ['orroks] s. (zool.) bour, zimbru (Bos primigenuts).
aurora fa\'ro:ra, a'r-],pl. auroras [iraz] sau aurorae [iri:] s. 1. (poetic) auroră, zori.
2. (astron.) auroră. 3. (fg.) zori, răsărit, început.
aurora australis [~ o:s'trcilis] s. aurora australă / sudică.
aurora borealis [~ ibori'eilis, -'aslis] s. aurora boreală / nordică.
auroral [3:'ro:r3l, 3T-] adj. 1. din zori; în zori; matinal, al zorilor, de dimineaţă;
trandafiriu; luminos. 2. provocat de aurora nordică sau sudică.
auroral clouds [~ 'klaudz] ş. pl. nori aurorali.
aurora polaris [o:'rD:ro pou'lsris, -'lssr-] s. auroră polară.
aurum ['axam] s. (chim.) aur.
auscultate ['o(:)skaltcit, -ktU-] vb. tr. (med.) a ausculta.
auscultation [o(:)sk3l'teiJpn, -kAl-] s. (med.) auscultarc, ascultare, examinare (a bolna­
vului).
auscultator [io(:)sk3l'teit3r] s. (med.) stetoscop.
auspice [ro(:)spis] s. 1. semn bun, prevestire bună, auspiciu. 2.pl. ocrotire, patronaj,
protecţie; auspicii; under the ~s of sub ocrotirea / auspiciile / patronajul (cuiva); under
favourable ~s sub auspicii favorabile.
auspicious [D(:)s'pi/ss] adj. 1. de bun augur, favorabil, priincios, prielnic, propice.
2. fericit, prosper.
auspiciousness [inis] s. caracter favorabil, bune auspicii; noroc.
Aussie ['o:zi] s. (Jam.) australian.
Aussieland ['oizifcend] s. (şl.) Australia.
Aussielander [-3r] s. (sl.) australian.
austenite ['o:st3nait] s. (metal.) austenită.
austere [3(:)s'ti3r] adj. 1. (jig.) sever, serios, riguros; grav, întunecat. 2. ascetic, sobru,
cumpătat. 3. (despre stil) sever, auster, simplu. 4. care strepezeşte; astringent, acru, amar.
austereness [3(:)s'ti3nis] s.v. a u s t e r i t y .
austerity [D(:)s'teriti] s. 1. (fig.) severitate, rigurozitate; ascetism, sobrietate,
austeritate. 2. cumpătare; simplitate. 3. caracter astringent, astringenţă.
austral ['oistrsl] adj. sudic, austral.
Australian [os'treiljan] adj., s. australian.
autocatalysis
Australian football io(:)s'trcilJ3n Tutb3;l] s. (sport) fotbal australian (jucat de două
echipe a ÎS jucători, cu o minge ovală).
Australianism [o(:)s'trcilJ3niz3m] s. 1. (lingv.) australianism. 2. trăsătură specifică
Australiei sau australienilor.
Australianize [oOs'treiljanaiz] vb. tr. a australianiza, a da un caracter australian (cu
dat.).
Australian mahogany [os'trciljan ms'hogsni] s. (bot.) eucalipt de Australia (Eucaliptus
marginala).
Australioid [D(:)s'treilioid, -ljoid] adj., s. australoid.
Australoid [o(:)s'treibid] adj.,s. v. A u s t r a l i o i d .
Austrian [':>(:)strian] adj., s. austriac.
Austrian pine [~ 'pain] s. (bot.) pin negru austriac (Pinus nigra var. austriaca).
autacoid ['o:takoid] s. (fiziol.) autacoid; hormon.
autarch ['D:to:k] s. autocrat.
autarchic(al) [D:'ta:kik(al)] adj. autocrat.
autarchy ['o:taki] s. autarhic; autocraţie.
autarkic(al) [D:'to:kik(al)] adj. (ec.) autarhie, independent.
autarky ['o:takij s. (ec.) autarhie, independenţă economică.
autecology [o:ti'kolod3i] s. ramură a ecologici care se ocupă de raportul dintre individ
şi mediul ambiant.
authentic(al) [o:9entik(9l)] adj. autentic, original; demn de crezut, demn de încredere;
veridic, adevărat.
authentically [o:'Gentikali] adv. autentic, veridic.
authenticate [o:'8entikeit] vb. tr. a autentifica, a certifica, a legaliza; a stabili
autenticitatea (cu gen.); a confirma.
authentication [r>:-6enti'kci/3n] s. autentificare, certificare; confirmare.
authenticator [o:'Gcntikcitar] s. autentificator.
authenticity [o:6cn'tisiti, -Bon-] s. autenticitate; veridicitate.
authigenic [.o:0ild3cnikj adj. (geol.) autigen, format o dată eu roca.
author ['o:63r] s. 1. autor; scriitor; compozitor; like ~, like book cum e autorul, aşa
e şi cartea. 2. creator, fondator, întemeietor; făptaş (care a săvârşit un delict sau o crimă);
the ~ of evil cel rău, duhul rău, diavolul.
authoress ['o.'Gsris, -res] ş. scriitoare, autoare.
authorhood ['o:Gahud] s. (rar) v. a u t h o r s h i p .
authorial [o:'6:):rial] adj. de autor.
authoritarian [oiiGori'teorian] I. adj. autoritar, care vrea să (se) impună. II. s. autoritarist,
partizan al autoritarismului / al supunerii necondiţionate faţă de autoritate.
authoritarianism [-izani] s. autoritarism, sistem de guvernare autoritar.
authoritative [o:'6Dritcitiv, s'Goxitaliv] adj. 1. autoritar, imperios, poruncitor,
dictatorial; cu autoritate. 2. de autoritate; autorizat.
authoritativeness [-nis] s. caracter autoritar; autoritate.
authority ^'Gsriti, a'8-] s. 1. autoritate, putere; sferă de competenţă; prestigiu, vază,
greutate, influenţă, însemnătate; the ~ of Parliament puterea parlamentului; to carry
~ a avea greutate / influenţă; a man set in ~ un om împuternicit; to be in ~ a deţine
puterea; full ~ depline puteri; misuse of ~'abuz de putere / autoritate. 2. pl. the authorities
(o)eârmuirca, guvernul, autorităţile; to apply to the authorities a se adresa autorităţilor;
the local authorities autorităţile locale. 3. autoritate, specialist, expert. 4. autoritate, sursă
(carte, document); (jig.) on the best ~ de la cea mai bună / mai sigură sursă: on good
~din surse demne de încredere. 5. afirmaţie întemeiată; veracitate; argument; temei; on
the ~ of the press după afirmaţia ziarelor. 6. (amer.) mărturie; depoziţie.
authorizable ['o:Garaizabl] adj. autorizabil, care poate fi autorizat.
authorization [o:Gprai'zci/pn, -ri'z-] s. autorizare, autorizaţie, învoire, încuviinţare,
sancţionare.
authorize ['o:9araiz] vb. tr. 1. a autoriza, a împuternici. 2. a sancţiona, a încuviinţa,
a permite, a aproba, a admite. 3. a îndreptăţi, a justifica; his conduct was ~d by the
situation purtarea sa a fost justificată de situaţie.
Authorized Version ['cxGaraizd 'va:/an] s. traducere engleză autorizată a Bibliei (1611),
admisă de biserica anglicană.
authorless ['oralis] adj. anonim, fără autor.
authors ['o:Gaz] s. pl. (folosit ca sg.) denumirea unui joc de cărţi.
authorship ['o:G3/ip] s. calitate de autor, paternitate; ocupaţie sau carieră de scriitor;
a book of doubtful ~ o carte de origine / paternitate îndoielnică.
author's sheet ['o:6az /i;t] s. coală de autor. \ .
autism ['o:tiz3m] s. (psih.) autism, gândire afectivă.
auto fo:tOH, -ta] s. (fam.) 1. presc. de la a u t o m a t i c p i s t o 1. 2. (rar) prese, de la
a u t o m o b i 1 e . 3. (fam.) maşină, automobil.
autoalarm ['o:toua'la:m] s. autoalarmă, dispozitiv automat de alarmă.
autobagger [ro:touiba;gar] s. (îehn.) auto-excavator.
autobahn ['autoubci:n],pl. autobahnen [-'bu:nan] s. (germ.) autostradă.
autobiographer [o:toubai'ografar, -tab-, -bi'og-] s. autobiograf.
autobiographic(al) [':>:touibaio'gra:fik(al)] adj. autobiografic.
autobiography [io:toubai'ografi, -tab-, -bi'og-] s. autobiografie.
autoboggan [<D;ta'bDgan] s. (canad.) sanie cu motor şi şenile.
autobus ['o:toubAs] s. automobil-omnibus.
autocade ['o:takcid] s. (amer.) paradă sau procesiune de automobile.
autocar ['o:touko:r] s. (rar) automobil; autovehicul.
auto carrier ['o:tou 'ka;riar] s. remorcă pentru transportat automobile.
autocartograph [t3:tou'ka:togra:f, -ta'k-] s. autocartograf, aparat de restituţie
cartografică.
autocatalysis [o:taka'ta2lisis, -las-] s. (chim.) autocataliză.
autochthon
autochthon [o:'tokuan, -Don, 'o:tok-],pl. autochthons [i9anz[ si autochthones [ini:z]
s. 1. autohton, băştinaş, indigen, aborigen. 2. plantă sau animal aborigen.
autochthonal [^'tokOsnalj adj. v. a u t o c h t h o n o u s .
autochthonous [oi'tokBonss] adj. autohton, băştinaş, indigen.
autochthony [o:'tok6oni] s. caracter autohton.
autoclave ['oitsklciv, -to»k-] s. autoclavă.
autocollimation [<o:touikoli'inei/an] s. (fiz.) autocolimaţie.
autocollimator [io:tou'kolimcitor] s. (fiz.) autocolimator.
autocracy [3:'tokr3si] s. autocraţie, stăpânire absolută, putere absolută.
autocrat ['oitokrait, -tok-J s. 1. autocrat, stăpânitor absolut. 2. despot, tiran.
autocratic [o:te'kra;tik, -tou'k-] adj: 1. autocratic. 2. despotic.
autocratrix [ro:to'kra;triks, -tou'k-] s. autocrată, stăpână absolută.
auto-da-fe ['D:touda:'fei, 'aut-[,pl. autos-da-fe [-touz-] si auto-da-fes [-'feizjs. 1. (ist.)
autodafe (ceremonia citirii si executării sentinţei dată de Inchiziţie); execuţie / ardere
pe rug a unui eretic. 2. (jig.) ardere, aruncare pe foc (a unor scrisori, a unor cărţi etc.).
auto-delivery cart ['oitoudi'livari ka:t] s. camion pentru distribuirea mărfurilor.
autodidact ['o:t3dida:kt, -toud-] s. (rar) autodidact.
autodidactic [rortsdi'dsektik] adj. (rar) autodidactic.
autodyne ['o:t3dain] s. (rad.) autodină.
autoecious [o:'ti:/os] adj. (bot.) autoccic, autoic.
autogamous [o:'tog3m3s] adj. (bot.) autogam, de autofecundare.
autogamy [o:'tog3nii] s. (bot.) autogamie, autofecundare.
autogenesis ['o:to'd3cnisis, -to'd3-] s. (biol.) autogeneză.
autogenous [o:'tod3in3s] adj. autogen.
autogenous welding [~ 'weldin] s. (metal.) sudare autogenă; (auto) sudare oxiaceti-
lcnică.
autogiro ['o:tou'd3aiorou] s. v. a u t o g y r o .
autograft ['o:togru:ft, amer. -gra>] s. (med.) autogrefă, autoplastic, grefă autogenă.
autograph ['o:togru:f. -graf] I. s. 1. autograf, semnătură originală. 2. (manuscris)
original. 3. (top.) autograf. II. vb. Ir. 1. a scrie cu mâna proprie. 2. a semna, a-şi pune
semnătura pe.
autograph hunting [~ 'luntirj] s. vânătoare de autografe.
autographic(al) [o:t3'gra:fik(3l)] adj. autograf, scris de mână proprie.
autography [o:'togrofi] s. v. a u t o g r a p h (I).
autogyro ['o:tou'd3aiorou] s. (av.) auţogir; giroplan; elicopter.
autohypnosis [io:touhip'nousis] s. (med.) autohipnoză; autosugestie.
autoignition [io:touig'niJan] s. (auto) autoaprinderc.
auto-inoculation [iO:toui<nr»kju'lci/3n] s. (med.) autoinoculare.
autointoxication ['ortouinitoksi'kei/an] s. (med.) atitointoxicare, autootrăvire a
organismului. ' • ' autumn crocus ]'o:tom 'kroukss] s. (bot.) brânduşă-de-ţoamnă (Colchicum autumnale).
auto jack ['o:tou 'd3£k] s. (auto) cric (pentru automobile).
autolysis [o:'tobsis, -lis-] s. (chim.) autoliză.
autolyze ['o:t3laiz] (chim.) vb. A. tr. a supune autolizei. B. intr. a fi supus autolizei.
automat ['o:t3ma;t,.--'-] s. automat; bufet sa» restaurant bar automat.
automata [automate] pl. de Ia a u t o m a t o n .
automate ]'o:tomeit] vb. A. tr. a automatiza. B. intr. a se automatiza, a folosi mijloacele
tehnice ale automatizării.
automatic [o:to'ma:tik] I. adj. 1. automatic); (amer.) Browning ~rifle puşcă mitralieră
(tip) Browning. 2. automat(ic), mecanic, maşinal. II. s. aparat automat, mai ales armă
automată; (amer.) pistol.
automatical [-al] adj. v. a u t o m a t i c (I).
automatically [-oii] aaV. automat; mecanic, maşinal.
automatic blocking [o:to'maetik 'bbkin] s. (tehn.) blocare automată.
automatic brake [~ 'breik] s. (tehn.) frână automată.
automatic circuit breaker [~ 'soikit ibreikor] s. (electr.) disjunctor / întrerupător automat.
automatic data processing [~ 'deits .prousesirj] s. (cib.) prelucrare automată a datelor.
automatic drive [~ 'draiv] s. (tehn.) comandă automată.
automatic exchange [~ iks'tjeind3] s. (tel.) centrală (telefonică) automată.
automatic feller [~ 'feb r ] s. ferăstrău (automat) de tăiat arbori.
automatic lathe [~ 'leii)] s. (tehn.) strung automat.
automatic machine [~,mo'/i:n] s. automat (pentru bilete, dulciuri etc.).
automatic pilot [~ 'pailot] s. (av.) pilot automat, autopilot.
automatic pistol [~ 'pistl] s. (pistol) automat.
automatic rifle [~ 'raifl] s. armă automată.
automatic starter [~ 'sta:t3r] s. (electr.) demaror automat.
automatic stoker [~ 'stouko'J s. (tehn.) focar mecanic, focar cu încărcătură mecanică.
automation [o;ta'mei/n] s.l. automatizare. 2. automatică.
automatism [automatizam] s.l. automatism, mişcare involuntară / maşinală / automată,
gest inconştient. 2. (filoz.) automatism.
automatize [o:'tomotaiz| vb. tr. a automatiza.
automatograph [io:t3'ma2tOigra:f, -grzef] s. dispozitiv de înregistrare a mişcărilor
involuntare ale organismului.
automaton [oi'tomoten], pl. automata [irasts] si automatons [itanz] s. automat
(persoana).
automatous [.T'tomstss] adj. automat.
auto mechanic ['o:toumi'ka;nik] s. mecanic auto.
automobile [co:to'moubi:l,'--.-, 'o:t3in3.bi:l] I. s. (mai ales amer.) automobil. II. adj.
1. automobilistic, de automobil. 2. automobil, locomobil.
automobile body [~ 'bodi] s. (auto) caroserie de automobil.
automobile plant [~ 'pla:ntj s. uzină de automobile.
58
automobile railway car [~ 'reilwei 'ka:r[ s. (ferov.) (vagon) automotor.
automobile transportation [~ .tra;nspo:'tei/3n] s. autotransport, transport auto.
automobile wag(g)on [~ 'wa;gon] s. autocamion.
automobilism [o:t3nio'bi:lizam] s. automobilism.
automobilist [o:t3ni3'bi:Iist, io:t3'moubilist] s. automobilist.
automobilization ['o:t3imoubilai'zei/an, -li'z-] s. motorizare.
automotive [lOits'moutiv] adj. 1. care se mişcă automat, automobil. 2. de automobile.
automotive engineer [~ icna^i'nb'J s. inginer auto(mobilist).
automotive industry [~ 'indostri] s. industrie de automobile.
automotive transport [~ rtramspo:t] s. transport auto.
autonomic(al) [io;t3'nomik(3l)] adj. autonom.
autonomist [o:'tonomist] s. autonomist, partizan al autonomiei.
autonomous [o:'tonomos] adj. autonom, care se conduce singur.
autonomy [o:'tonomiJ s. 1. autonomie, autoconducere. 2. drept de autoguvernare. 3. stat
autonom; regiune autonomă.
autonym ['o:t3nim] s. nume real (spre deosebire de pseudonim).
autopepsia [o:to'pcpsio] s. (mea1.) autoliză, autodigestie.
autopilot ['o:t3ipail3t] s. (av., mar.) pilot automat; autopilot.
autoplast ['a:t3plasst] s. (med.) autoplastic, autogrefă, grefă autogenă.
autoplasty ]'o:touipla;sti,-toip-J s. (met/.) autoplastic.
autopsia [o:'topsio] s. v. a u t o p s y .
autopsy ['o:t3psiJ s. 1. (med.) autopsie, necropsie. 2. observaţie personală, constatare
cu ochii proprii.
autorepair shop ['oitouri'peo Jop] s. atelier de reparat automobile.
autorifle ['o:tou.raifl] s. (amer. mii.) puşcă automată.
auto-road ['o:touroud, -tor-] s. autostradă.
autostrata ['o:to».streit3,-t3is-] s. v. a u t o - r o a d .
auto-suggestion I'3;touso'd3e.st/an] s. autosugestie.
autotroph ['3:t3tro(:)f] s. (biol.) microorganism autotrof.
auto-truck ['D;to»trAk,-tst-] s. (amer.) autocamion. ;
autotype ['o:toutaip, -tot-] I. s. autotipie; facsimil de autotipie; imagine cu raster. II. vb.
tr. a multiplica prin autotipie.
autotypy ['o:toutaipi, -to-] s. (poligr.) similigravură; autotipie.
autoxidation [D:itoksi'dci/an] s. (chint.).autooxidarc.
autumn ['oMm] s. 1. toamnă. 2. (fig.) maturitate; amurg, declin. 3. (figl) cules, recoltă;
rod; to come to one's ~ a culege roadele nechibzuinţei sale, a culege ce a semănat.
autumnal [o:'tAinn3l] adj. 1. autumnal, tomnatic, de toamnă. 2. care înfloreşte sau care
se coace toamna, tomnatic.
autumnal equinox [~ 'i:kwinoks] s. echinocţiu de toamnă (23. IX).
auxesis [o:g'zi;sis, o:k'si-] s. (biol.) creştere (mai ales ca urmare a măririi celulei).
auxetic [n:g'zetik, o:k'sc-] (biol.) I. adj. de creştere. II. s. agent de creştere.
auxiliary [o(:)g'ziljori, o(:)k'sil-] I. adj. auxiliar, ajutător, de conlucrare, de cooperare.
II. s. 1. ajutor; aliat. 2. (gram.) (verb) auxiliar. 3. pl. corp auxiliar, trupe auxiliare.
auxiliary airscrew [~'ssskru:] s. (av.) mulinet.
auxiliary blast [~ 'bla:st] s. (ferov.) sufier, suflător.
auxiliary bond [~ 'bond] s. (chim.) legătură cu valenţe secundare.
auxiliary braking valve [~ ibreikir] 'va?lv| s. (tehn.) valvă de gradaţie.
auxiliary compass [~ 'kAinpss] s. (fiz.) busolă comandată.
auxiliary position [~ ps'zi/an] s. punct de ajutor.
auxiliary road [~ 'roud] s. drum lateral; drum vicinal.
auxiliary ship [~ 7ip] s. (mar.) navă de servitute.
auxiliary verb [~ 'V3:b] s. (gram.) verb auxiliar.
auxilytic [o:ksi'litik] aay. (biochimie) care măreşte liza.
auxih ['o:ksin] s. (chim.) auxină.
avail [o'veil] I. vb. A. tr. a sluji, a servi (cuiva); a sprijini; a fi de folos / util (cuiva);
a ajuta (cu ac. sau dat.); his efforts did not ~ him sforţările sale nu i-au ajutat. B. refl.
to ~ oneself a se folosi de, a profita de, a beneficia de; a trage un folos de pe urma (cu
gen.). C. intr. a servi (la ceva), a folosi. II. s. 1. folos, avantaj, câştig, profit; of/ to little
~ de puţin folos; of no ~ nefolositor, de nici un folos; zadarnic. 2. pl. (amer.) produs,
rezultat, venit.
availability [s.veib'biliti] s. 1. utilitate; folos. 2. disponibilitate, găsire, existenţă,
prezenţă. 3. (yur.) valabilitate, vigoare, validitate.
available [o'veilobl] aay. 1. accesibil, care se găseşte (în comerţ), care se poate procura.
2. la dispoziţie, disponibil; la îndemână; by all ~ means prin toate mijloacele existente
/ la îndemână; all ~ funds toate fondurile disponibile; this book is not ~ cartea aceasta
nu se poate procură / nu se găseşte de vânzare (în comerţ). 3. (/ur.) admisibil, permis.
4. util, efectiv, real; valid, valabil; tickets ~ for one day only bilete valabile doar o
singură zi.
availableness [-nis] s. accesibilitate; posibilitate de procurare; disponibilitate.
available surface [o'veilobl 'so:fis[ s. (tehn.) spaţiu liber; suprafaţă disponibilă.
available water [~ 'wo;tor] s. apă utilizabilă (in sol).
aval [pronunţia franceză] s. (fi. jur.) avalare a unei poliţe..
avalanche ['aivolamf, -b:nt/] (fir.) I.s. 1. avalanşă, lavină. 2. (fig.) avalanşă, revărsare,
potop (ae gloanţe, lovituri), şuvoi, noian (de scrisori). II. vb; intr. a aluneca în jos ca o
avalanşă.
avalanche baffle works [~ 'baefl wo:k-] s. paravalanşă.
avant-corps ['ffiva:tj'ko:r, -vo:rj'k, si pronunţia franceza] s. (fr.) (arhit.) avant-corps,
faţadă cu ieşituri (balcon, cornişă etc.) faţadă cu portic; pridvor.
avant-courier [~ 'kurior si pronunţia franceză] s. vestitor (şi fig.).
59 awearied

avant-garde [~ rgo:d] s. avangardă. avionics [.civh'nniks, <&v\:-\ s.pl. (folosit ca sg.) (av.) 1. ramură a ştiinţei care se ocupă
avant-main [~ 'ms:n şi pronunţia franceză] s. partea din faţă a calului. cu aplicarea mijloacelor electrice si electronice în aviaţie. 2. aparatură electronică de
avarice ['sevaris] s. avariţie, zgârcenie, cupiditate; nesaţ; lăcomie. bord.
avaricious basvs'ri/ss] adj. zgârcit, avar, cărpănos; lacom, cupid, nesăţios; ciufut. aviso [s'vaizou, -'vi:z-] s. 1. (ec.) aviz. 2. (mar.) avizo; vas de mesagerii / corespondenţă
avariciousness [ijevs'ri/asnis] s. zgârcenie, lăcomie, cupiditate. etc.
avast [a'vtKst] interj, (mar.) 1. fiţi gata! ţineţi bine! 2. stai! opreşte! avitaminosis [swaitamin'ousis, -ivita-] s. (biol. med.) avitaminoză.
avatar f.33V3'ta:r] (mitol.) s. 1. avatar. întrupare a divinităţii (mai ales a lui Visnu). 2. (fig.) avocation [isvou'kci/sn. -va'k-] s. 1. ocupaţie obişnuită, îndeletnicire, profesiune.
încarnare, întrupare, transformare, metamorfoză. 2. (şi pl.) ocupaţie suplimentară; ocupaţie în ore libere. 3. distracţie, petrecere. 4. chemare,
avaunt [a'v^nt, 3'va:nt] inter/ (înv.) du-te! ieşi! şterge-o! piei din faţa mea! vocaţie.
ave ['a:vi, 'eivi] (leu-.) I. interj, salut (mai ales la despărţire). II. s. 1. rămas bun. 2. (bis.) avocet ['asvousct] s. (omit.) etilic, cioc-întors (Recurvirostra avocetta).
Ave Maria. avoid [a'vnid] vb. tr. 1. a evita, a se eschiva de la, a se da în lături de Ia, a ocoli, a se
Ave (în formule denominative) prese, de la a v e n u e (3). sustrage de la, a se reţine de Ia. 2. (jur.) a aboli, a desfiinţa, a anula.
Ave Maria ['a:vim3'rio, eivi-, -ma'raia] s. v, a v e (II, 2). avoidable [-abl] adj. evitabil, care poate fi ocolit / înlăturat; not ~ inevitabil.
avenge [9'vcnd3] vb. A. tr. a răzbuna (pe cineva, o faptă); a face dreptate (cuiva). B. rejl. avoidance [-^ns] s. 1. evitare, ocolire; in (the) ~ of pentru a evita. 2. desfiinţare,
a se răzbuna. suprimare, anulare. 3. declarare a unei vacanţe / a unui post liber.
avenger [-3r] s. răzbunător. avoirdupois [.asvsda'pDiz,'—i-] s. (fr.) sistem englez de măsurare a mărfurilor, în afară
de metale nobile, pietre preţioase si articole farmaceutice; o livră = 453,59 grame).
avens ]'a?vcnz, -inz] s. (l;ot.) ccrcnţcl, crânceş, cuişoriţă (Gei/m).
2. (fam.) greutate, importanţă, pondere.
aventurine [a'vcntjbrin] s. (mineral.) aventurin.
avoirdupois weight [~ 'weit] s.v. a v o i r - d u p o i s .
avenue ['aevinju:] s. 1. drum / alee spre casă (prin jxirc etc.). 2. alee; drum (plantat
avoset t'asvouset] s. v. a v o c e t .
cu pomi). 3. (amer.) calc, bulevard (plantat cu pomi). 4. (jig.) calc, mod, mijloc; an ~
avouch [a'vaut/] vb. A. tr. 1. a susţine, a afirma; a adeveri, a confirma, a întări.
to fame o calc spre glorie; to explore every ~ a folosi toate posibilităţile / resursele,
2. a sancţiona, a recunoaşte. B. intr. (for) a garanta, a gira.
a utiliza toate mijloacele.
avouchable [-obl] adj. demonstrabil.
aver [3'v3:r] vb. tr, 1. a adeveri, a confirma, a întări; a afirma, a susţine. 2. (jur.) a avow [o'vau] vb. A. tr. a recunoaşte făţiş, a mărturisi. B. rej7. a se mărturisi, a se spovedi.
demonstra. avowable [-abl] adj. de mărturisit, care se poate mărturisi.
average ['aevprid3! I. s. (fig.) 1. medie; medie aritmetică, cifră medie; at / on / upon avowal [-al] s. mărturisire, recunoaştere făţişă.
an ~ în medic, în mijlociu; to strike an ~ a scoate o medic; below the ~ sub medic; avowed [-d] adj. recunoscut făţiş, mărturisit.
above the ~ deasupra mediei. 2. (mar. ec.) avarie; repartizare a avariilor între interesaţi avowedly [-idli] adv. direct, deschis, făţiş, pe faţă.
(proprietarul mărfii si al vasului). II. adj. 1. mediu, mijlociu; ~ output producţie medic; avower [-arJ s. persoană care recunoaşte / mărturiseşte.
~ wages salariu mediu / mijlociu. 2. în termeni de mijloc, una cu alta. 3. obişnuit, de avulsion [o'vAl/^n] s. 1. smulgere, despărţire, avulsiune. 2. (jur.) alipirea unei porţiuni
rând, normal; an ~man un om obişnuit / de rând; an ~height înălţime mijlocie / normală. de teren la o proprietate sau teritoriu străin, datorită inundaţiei sau deplasării albiei
III. vb. A. tr. 1. a face, a costa etc. în medie, a se ridica la, a ajunge la; to ~ eight hours râului.
a day a lucra în medic opt ore pe zi. 2. (ec.) a calcula media, a aprecia, a evalua în medie avuncular [o'vArjkjul3r] adj. de unchi.
(veniturile sau cheltuielile), a stabili (dividendele, veniturile) pe baza unor calcule await [o'weit] vb. A. tr. 1. a aştepta. 2. a se aştepta la, a-i fi hărăzit, a i se rezerva; you
proporţionale. B. in/r. to ~ out (at) a se ridica / cifra în medic (la). don't know what may ~you there nu ştii ce te poate aştepta acolo. B. intr. (înv.) a
7
average adjuster |~ s^Asuv ] ş. (mar. ec.) expert-evaluator, expert pentru Fixarea aştepta, a fi în aşteptare.
daunelor pricinuite de o avarie maritimă. awake [3'wcik]. past awoke [o'wouk] şi awaked [a'wciktj.part. trec. awoke şi awaked.
average age [~ 'cid3] s. vârstă medic. I. vb. A. tr. a trezi; a deştepta (şijig.); to ~smb. to the sense of duty a deştepta în cineva
average deviation [~ idi:vi'ci/2n] s. (statistică) abatere medic. conştiinţa datoriei. B. intr. 1. a se deştepta, a se scula, a se trezi. 2. (jig.) a deveni activ.
averager ['svprid33rj s. v. a v e r a g e a d j u s t e r . 3. to~toa-şi da scama de; to~to one's dangers a-şi da scama de pericol. 11. adj. pred.
average sample ['sv^ridz 'sa.nipl] s. probă medic, eşantion. 1. treaz, deştept; to be ~ a veghea, a fi treaz, a nu dormi; wide / broad ~ treaz de-a binelca.
average statement [~ 'stcitmant] s. (mar. ec.) evaluare a unci avarii. 2. (jig.) prevăzător, vigilent, cu băgare de seamă; wide ~a) în gardă, atent, cu băgare
average weight [~ 'weit] s. greutate medie. de seamă, eu ochii larg deschişi; b) cunoscându-şi (bine) interesele; şmecher; care ştie
averaging ['sv3rid3irj] ş. (mat.) mediere a valorilor. cum să procedeze; to be ~ to a fi vigilent la / cu; a pătrunde, a ghici (gândul cuiva).
averment [o'va.-msnt] s. 1. confirmare. 2. afirmare, afirmaţie (categorică), susţinere. awaken [s'weikan] vb. v. a w a k e (I) (mai ales la fig. vb. tr.) a deştepta, a chema la
3. (jur.) atestare, dovadă, confirmare. viaţa, a trezi (talente, sentimente etc.).
averruncator [ia3V3rAn'keitar] ş. foarfece de grădină (pentru pomi). awakener l-ar] s. persoană care trezeşte / deşteaptă (sifig.).
averse [a'vars] adj. 1, (înv.) (to) opus, potrivnic (cu dat.),* ostil (cu dat.),- he is not ~ awakening [-in] I. s. deşteptare, trezire; rude ~ trezire la realitate; decepţie amară;
to a good dinner nu c împotriva unci mese bune, nu refuză o masă buna. 2. (to) puţin pierdere completă a iluziilor. II. adj. 1. care deşteaptă. 2. de alarmă. 3. îmbolditor.
dispus (să), neînclinat (să). 3. ~ (to) defavorabil, neprielnic (cu dat.). award [a'w.rd] I. vb. tr. 1. a decerna (un titlu, o bursă, un premiu etc.), a acorda (un
averseness [-nisj s. v. a v e r s i o n (1). premiu). 2. a da (o sentinţă), a hotărî (o pedeapsă, o penalitate, o plată), a arbitra,
aversion [3Tv3:/3n] s. 1. (to / for / from) aversiune, scârbă, ură, ostilitate, antipatie a adjudeca. 3. a da, a înmâna. II. ş. 1. decernare, acordare, hotărâre, înmânarc; the ~ of
(faţă de); (glumeţ) one's pet ~ cea mai marc aversiune a cuiva. 2. obiectul aversiunii. a prize decernarea unui premiu. 2. sentinţă arbitrară; decizie / sentinţă judecătorească
(mai ales favorabilă). 3. obiect decernat / acordat; premiu, titlu, bursă, donaţie etc.
avert [s'V3:t] vb. tr. 1. a înlătura; a para (sifig.); to ~a blow a para o lovitură. 2. a abate
(gândul); a îndepărta; to ~ danger a îndepărta / a preveni primejdia. 3. a întoarce (în 4. penalitate. 1
altă parte), a îndepărta; he could not keep his eyes ~ed nu-şi putea lua / dezlipi ochii. aware [s'wea "] adj. pred. conştient, informat, înştiinţat, prevenit, în curent; la curent;
cu luare-aminte. prevăzător; to be ~ of a şti, a cunoaşte, a-şi da (pe deplin) seama de;
avertable [-abl] adj. v. a v e r t i b l e .
he is ~ of danger, he is ~ that there is danger îşi dă scama de primejdie; I became ~
averter [-?r] s. persoană care înlătură etc. (v. a v e r t ) .
of it am prins de veste, am priceput.
avertible [-sbl] adj. de înlăturat, parabil.
awareness [-nis] ş. conştiinţă; cunoştinţă.
Avestan [a'vesten] s. (lingv.) (limba) avestică.
awash [s'wn/] adj. pred., adv. 1.1a nivel cu suprafaţa apei. 2. spălat de valuri. 3. legănat
avian ['eivbnj adj. (omit.) avian, de păsări. de valuri.
aviarist ['civiarist, -vp-] s. crescător de păsări, avicultor. away [s'wci] I. adv. 1. (iiulică depărtarea de la locul dat) departe; ~ from home departe
aviary ['civi?ri, -vja-] s. colivie mare; coteţ de păsări; cuşcă. de casă; far ~ (hăt) departe; he is ~ a) nu c acasă; b) a plecat din localitate; (amer.) ~ off
aviate ['civieit] vb. intr. a zbura cu avionul; a conduce avionul. departe. 2. (arată mişcare, direcţie) încolo, (în) afară; to go ~ a pleca; to run ~ a fugi;
aviation licivi'ci/an, a?v-] s. 1. aviaţie. 2. aviatic. to throw ~ a arunca; ~ with you! ieşi! afară!; ~ with it! scoateţi asta afară! 3. (indică
aviation engine [~ -ciulin] s. (av.) motor de avion. dispariţie, distrugere) to boil ~ a se evapora; to waste / to pine ~ a se ofili; to make ~
aviation regiment [~ ired3ini3nt] s. (av.) flotilă de aviaţie. with a) a distruge; a ucide; a elimina; b) a fugi cu; ~ with those prejudices lepădaţi-vă
aviation spirit [~ ispirit] s. benzină de avion. de prejudecăţile acestea; ~with tears isprăveşte! destul cu lacrimile; to pass ~ a răposa,
aviator [rcivicit3r] s. aviator, pilot, zburător. a muri. 4. (arată acţiune neîntreruptă) he worked ~ a continuat să lucreze, a lucrat
aviatress ['civicitris] s. aviatoare, femeic-pilot. încontinuu. ♦ (amer.) ~ back de mult, în urmă; foarte de mult; far and ~tf) de necomparat,
aviatrix bcivi'eitriks. <a:vi-|, pi. aviatrices [-'citrisi:z. -3'traisi:z| s. aviatoare, cu mult. mult; b) fără îndoială; out and ~ mult, fără comparaţie, cu mult; from ~ de
femeic-pilot. departe; right / straight ~ numaidecât. îndată. II. vb. in/r. (fa/n.) a merge, a pleca; let's
aviculture feivikAlt/y] s. avicultura, creşterea păsărilor. ~ haide, să mergem; I'll ~ to meet him mă grăbesc / mă duc să-I întâmpin.
avid ['a:vid] adj. lacom, hulpav, avid, setos, nesăţios. away-going [~ 'goii]] adj. (rar) muribund; pe ducă; care se ofileşte, care se stinge.
avidity [a'viditi, a;'v-] s. lăcomie, aviditate, nesaţ. away-stretching [~ 'stret/in] adj. (rar) care se întinde până departe.
aviette [.civi'et] s. (av.) avionctă. awe [o:] I. s. teamă respectuoasă, respect temător, teamă, sfială, veneraţie, smerenie;
avifauna helvi'lbms] s. (zoo!.) avifauna, păsări locale, faună ornitologică. to stand in ~ of a avea frică / teamă respectuoasă de; to strike with ~ a inspira frică
avigate feevigeit] vb. intr. (amer. av.) a zbura. sau veneraţie. II. vb. tr. a inspira frică sau veneraţie; a face să se smerească.
avigation [ijevi'gci/sn] s. (amer.) acronavigaţic. awearied [3'wi(o)rid] adj. (jx>etic) obosit, ostenit.
aweary
aweary [o'wiari] adj. (of) obosit, ostenit, istovit, vlăguit (de).
a-weather [3'wettor] aaV. (mar.) în vânt.
awe-awakening ['o; aiweikanirj] adj. care trezeşte veneraţie sa» teamă.
awe-commanding [~ koimumdii)] adj. impunător.
awe-conipelling [~ kaniipelin] aay. v. a w e - c o m m a n d i n g .
a-week [o'wi:k] aaV. săptămânal; pe săptămână.
aweigh [s'wei] adj. (mar., despre ancoră) smuls.
aweless ['o:lis] adj. 1. nercspectuos. 2. fără teamă, neînfricat.
awesome foissm] adj. 1. v. a w f u l (1). 2. v. a w e - s t r u c k .
awe-stricken ['o:strikn] adj. v. a w e - s t r u c k .
awe-struck [o:strAk] adj. pătruns de veneraţie / de teamă respectuoasă; cuprins de frică;
impresionat, uimit, copleşit.
awful aay. ['o:f»l] 1. care stârneşte frică sau veneraţie; înspăimântător, groaznic, grozav,
teribil; an ~ accident o întâmplare groaznică. 2. impunător, măreţ, majestuos; de temut.
3. ['o;fl] (fam.) teribil, straşnic.
awfully adv. 1. ]'o:fuli] grozav, înfiorător, teribil. 2. ['o:fli[ (fam.) grozav, teribil, extrem
de; ~ good of you foarte drăguţ din partea ta; thanks ~ mii de mulţumiri, nu ştiu cum
să-ţi mulţumesc.
awfulness ['o:fnlnis] s. 1. grozăvie, oroare. 2. vcncrabilitate.
awhile [a'hwail] adv. pentru câtva timp, pentru un timp, pentru scurt timp, pentru un
moment; wait ~ aşteaptă puţin.
awkward ['o:kwod] aay. 1. (despre oameni, mişcări etc.) stângaci, neîndemânatic; an
~gait un mers greoi / stângaci. 2. incomod, neîndemânatic, dificil, anevoios, neplăcut,
penibil; an «situation o situaţie incomodă/ delicată / neplăcută. 3. greu, incomod. 4. (fam.)
periculos.
awkwardly [-li] aav. stângaci, cu stângăcie.
awkwardness [-nis] s. stângăcie, neîndemânare; dificultate, greutate, încurcătură.
awkward squad [~ 'skwod] s. 1. (mil.) recruţi neinstruiţi, boboci. 2. (fig.) novici, ageamii,
oameni fără experienţă.
awl [3:1] s. sulă; (glumeţ) to pack up one's ~s a-şi strânge catrafusele.
awless ['o:lis] aay. v. a w e l e s s .
awl-shaped [~ /eipt] aay. în formă de sulă.
awn [o:n] s. (bot.) mustaţă (de spic).
awned [o:nd] aay. (bot.) (despre spice) cu mustaţă.
awning ['o;nirj] j . 1. tendă (de prăvălie, de balcon ele). 2. (mar.) tendă, tendalctă.
awning deck [~ dek] s. (mar.) punte de covertă.
awning spar [~ spa;r ] s. (mar.) tendar.
awning stretcher [~ istretf3r] s. (mar.) tendă.
awoke [a'wouk] past si part. trec. de la a w a k e (I).
awork [3'wo:k] aay. prea1., adv. în activitate / acţiune; la lucru.
awry [a'rai] I. adv. 1. pieziş, oblic, strâmb; chiorâş, cruciş; în lături, pe de lături; to look
~ a privi cu coada ochiului. 2. (fig.) rău, sucit, greşit, de-a-ndoaselea, anapoda, întortocheat;
to take ~ a interpreta greşit; to go / to run / to step / to walk ~ a călca greşit/ cu stângul,
a păcătui; things went ~ treburile au mers anapoda. II. aay. prea\ 1. strâmb. 2. desfigurat,
pocit, schimonosit; ~ with pain desfigurat / schimonosit de durere. 3. inexact.
ax [a?ks] vb. (reg.) v. a s k .
ax(e) [a?ks] I. s., pl. axes ['sekskz] 1. topor; bardă; (fig.) to fit / to put the ~ in / on
the helve a învinge greutăţile; a-şi ajunge scopul; a rezolva o problemă / o chestiune
complicată; (fig.) to hang up one's ~ a se lăsa de treabă; a se lăsa păgubaş, a o pune de
mămăligă; (fig.) to have an ~to grind; to grind one's own ~a) a urmări interese / scopuri
personale; b) a avea pizmă pe cineva; (fig.) to set the ~ to a începe distrugerea / nimicirea
(cu gen.); a începe să-1 sapi pe; (y?g.) to send the ~ after the helve a juca ultima carte;
a stărui într-o chestiune lipsită de orice şansă de câştig. 2. (si headman's ~) secure (a
călăului). 3. the ~caznă, execuţie, tăiere a capului. 4. reducere bruscă a bugetului; reducere
bruscă a creditelor. 5. (si. jazz) instrument muzical (mai ales saxofon). 6. to get the ~
(fam.) a fi dat afară; a fi respins. II. vb. tr. 1. a lucra cu toporul. 2. a reduce (sta/e de
plată); a tăia (bugetul, creditele etc.).
ax(c) handle [~ tha;ndl] s. coadă de topor, toporişte.
ax(e) head [~ hed] s. talpa toporului.
ax(e) helve [~ helv] s. v. a x ( e ) h a n d l e .
axel [ra?ks5l] s. (patinaj) (săritură) axei.
axes ['seksi:z[ 1. pi. de la a x (e). 2. pl.de la a x i s .
ax(e) man ['seksmon], pl. ax(e) men [-men] s. tăietor de lemne.
ax(e) stone [~ stoun] s. (mineral.) varietate de nefrit.
axial l'aîksiol, -sjsl] aay. axial, de axă; în direcţia axei, a osiei.
axial angle [~ 'a?rjgl] s. (mat.) unghi axial.
axial cable [~ 'keibl] s. (av.) tendor axial.
axial ratio [~ -rei/iou] s. (teltn.) raport de axe.
axial road [~ 'roud] s. (/nil.) drum perpendicular frontului.
axial thrust [~.'8rASt] s. (mec.) presiune / sarcină axială.
axial wire [~ 'wain1"] s. (telin.) hoban axial.
60
axil ['aaksilj s. 1. (bot.) axil.
axilla [zek'sib], pl. axilae [-li;] s. 1. (anat.) subţioară. 2. v. a x i l .
axillary [ask'sibri] aay. 1. (anat.) axilar, de la subţioară. 2. (bot.) axilar.
axillary bud [~ 'bAd] s. (bot.) mugure axilar.
axiological [>a?ksb'lod3ik3l] aay. (filoz.) axiologic.
axiology [ia;ksi'ol3d3i] s. (filoz.) axiologie.
axiom ['sksisni, -sjom] s. axiomă, adevăr stabilit.
axiomatic(al) [lasksb'nKEtikfsl), -siou'm-1 aay. axiomatic, sigur, cert, vădit, incontestabil.
axis ['aîksis], pi. axes [-si:z] s. axă, osie; (/nat.) ~ of coordinates axă de coordonate;
(mar.) ~ of flotation axă de plutire; (ferov.) ~ of track axa căii ferate; (av. ~ of null lift
axă de portantă nulă; (telin.) ~ of the frame axă de cadru; (ferov.) ~ of the rail axa şinei.
axle I'eeksl] s. (si ~ tree) (teltn.) osie; ~ of a hinge cep de osie.
axle base [~ beis] s. (auto) ampatament.
axle bearing [~ ibsgrin] s. 1, (ferov.) lagăr de osie. 2. (auto) lagăr al axului.
axle bed [~ bed] s. (teltn.) suport de osie.
axle box [~ boks] s. 1. (teh/i.) bucşă de lagăr. 2. (ferov.) cutie de unsoare.
axle clearance [~ ikliarans] s. (teltn.) joc la osie.
axle collar [~ .kob r ] s. (telin.) umăr de osie.
axled ['a;ksld] aay. axat, cu osie, cu ax; de osie, de ax.
axle dip ['a3ks! dip] s. (auto) unghi de cădere al roţilor.
axle friction [~ ifrik/an] s. (teltn.) frecare a osiei.
axle grease [~gri:s] s. lubrifiant de osie; unsoare pentru roţi.
axle lathe [~ IcicSj s. (teltn.) strung pentru osii.
axle neck [~ nek] s. (maşini) fus de osie.
axle pin [~ pini s. (telin.) cuiul osiei, cui de siguranţă; fus; fuzetă.
axle play [~ piei] s. (telin.) joc la osie.
axle slide [~ slaid] s. (telin.) placă de gardă; furcă de osie.
ăxletree [~tri:] s. osie, arbore.
axman ['feksinan], pl. axmen [,-men] s. 1. tăietor de lemne. 2. (top.) lănţar, măsurător
cu panglica.
axon(e) ['sekson] s. (anat.) axon.
axonometric [isksanoii'metrik] adj. (geom.) axonometric. .
axonometry [iaîkso'nomitri,-sou'n-] s. (/nat.) axonometrie.
axunge [a?k'sAnd3,'—] s. (înv.) untură (mai ales ae gâscă).
ay I. adv. (înv. poetic) 1. [ai] da, sigur. 2. [ei] totdeauna; for (ever and) ~ pentru
totdeauna, pe veci(e). II. [ai] s., interj, (rar) v. a y e (I, II).
ayah ['aia, 'a:J3] s. (anglo-indian) doică.
ayatollah [lab'tob] s. ayatolah.
aye [ai] I. interj, da; (mar.) ~, ~! da, domnule comandant! II. s. vot afirmativ în
parlament; the ~s have it majoritatea este pentru; the ~s and the noes voturile pentru
şi contra. III. adv. (înv., poetic) v. a y (I).
azalea [o'zeiljs, ilia] s. (bot.) azalce (Azalea sp.).
azarole ['aezaroul] s. (bot.) păducel-spaniol (Crataegus azarolus).
azeotrope [a'zbtroup] s. (chim.) (amestec) azeotrop.
azide ['aîzaid] s. (chim.) azidă.
azimuth ['axinwO] (astron.) I. s. azimut; cerc vertical. II. aay. azimutal.
azimuthal [isezi'niAOal] aay. (astron.) azimutal, de azimut.
azimuthal height [~ 'hait] s. (astron.) înălţime azimutală.
azimuth circle ['aizimsO isa:kl] s. (astron.) cerc azimutal.
azimuth finder [~ .fainda1"] s. (av.) indicator de azimut.
azobenzene [,sezo«'benzin, -za'b-] s. (chim.) azobenzen.
azoic [a'zouik] aay. (geol.) azoic.
azonal [aj'zounal] aay. azonal.
azoology [.aezou'obd3i] s. studiul naturii neînsufleţite.
azot(a)emia [.szo'tumb] s. (med.) azotemic.
azotate ['a?zoteit] s. (chim.) azotat.
azote [a'zout, aVz-, 'aî/.out] s. (chim.) azot.
azotic [o'zotik, a;'z-] aay. (chim.) azotic; de azot.
azotic acid [~ 'aisid] s. (chim.) acid azotic.
azotize ['fezataiz] vb. tr. (chim.) a nitrura.
azotobacter [aVzout3>ba;ktor, o'zou-] s. (biol.) azotobacter.
azotometer [iaszou'tomitec, -za't-] s. (chim.) nitrometru.
Aztec ['aeztek] aay., s. 1. aztec. 2. (limba) aztecă.
Aztecan ['ajztekan] aay. aztec.
azure |'a;39r, 'ei33r, -3/'uor] I. aay. azuriu, albastru; ultramarin, senin. II. s. 1. culoare
albastră, azur. 2. azur; cer senin, albastrul cerului.
azure stone [~ stoun] s. (mineral.) lapislazuli, lazulită.
azurine ['«e3urain, -rin] aay. azuriu.
azurite ['a^uarait] s. (mineral.) azurit.
azygous ['ajzigss] aay. (anat.) impar, fără pereche, nepereche.
azynia ['aszims] s. (bis.) azimă, pâine nedospită (la evrei).
 B, b [bi:], pl. bs, b's [-z] s. 1. B, b a doua litera a alfabetului englez; (fam.) B and S
(= brandy and soda) brandy cu sifon; not to know (a) B from a battledore / a bull's
foot / a broomstick a nu avea habar, a nu şti nici o boabă. 2. B. (muz.) (nota) si; B flat
a) (muz.) si bemol; b) (fam.) ploşniţă; B natural si becar; B sharp si diez. 3. atr. al doilea,
(de) categoria a doua, (de) rangul al doilea; grade B apples mere (de) calitatea a Ii-a;
(sport) Division B divizia B; (cin.) B picture film mediocru.
ba [ba:] interj, pâs; to say neither ~nor bum a tăcea chitic / mâlc, a nu scoate o vorbă.
baa [bo:J I. s. behăit. II. vb. intr. a behăi. III. interj, behehe!
baal [bo:lj adv. (austr. si.) nu.
Baal ['bcbl, -x\],pl. Baalim l'beblim] s. 1. (mitol.) Baal. 2. (fig.) idol, zeu fals.
baa Iamb ['ba:Iami] ş. (în limbajul copiilor) mieluşel, mieluţ; mioriţă, mieluşică,
mieluşea.
baas [bo:s] s. (sud-african ist.) stăpâne (apelativ).
baba fbaibs] s. (gastr.) savarină.
babassu [.boiba'su:] s. (bot.) specie de palmier din Brazilia (Orbignya marţiană).
babbie ['bsebi] s. (dial.) v. b a b y .
babbitt1 f'baebît] (tebn.) I. s. babit, aliaj de antifricţiune. II. vb. tr. a stropi cu babit.
babbitt metal [~ 'mctl] s. v. b a b b i t t (I).
Babbitt2 s. (amer. Ut.) burtăverde. tipul omului (de afaceri) suficient (după personajul
din romanul cu acelaşi titlu de Sinclair Lewis).
Babbittism ['baebitiz^m] s. (amer.) filistinism.
Babbittry ['baebitri] s.v. B a b b i 11 i s m.
babble ['fcebl] I. vb. A. intr. 1. (despre copii) a ganguri, a ugui. 2. a bolborosi,
a murmura. 3. a sporovăi, a flecari, a trăncăni. 4. a susura, a murmura. B. tr. 1. a murmura,
aîngăima, a îngâna. 2. a dade gol; to ~ a secret a divulga un secret. C.refl. a se da de
gol, a se trăda. II. s. 1. gângurit. uguit. 2. bolborosit, murmur. 3. sporovăială, flecăreală;
mofturi, vorbe goale; he is full of ~e un flecar, e un palavragiu. 4. murmur, susur. 5. (tel.)
zgomot (pe linie).
babblement ['bseblmant] s. 1. bolborosit, bolboroseală. 2. gângurit, uguit.
babbler ['basbb1"] s. flecar, farfara, limbut, palavragiu.
babbling ['basblirj] s. 1. sporovăială, flecăreală. 2. gângurit.
babbly ['baebli] adj. vorbăreţ, guraliv, flecar.
babe [beib] s. 1. (poetic) v. b a b y : ~of love copil nelegitim; ~s and sucklings novici,
oameni fără experienţă, ageamii, ţânci; ~s in the wood a) naivi, creduli, prostănaci;
b) (înv.) oameni ţintuiţi la stâlpul infamiei; ~ unborn prune nevinovat. 2. (amer. si.) tipa
bine. 3. (amer. si.) puiculiţă, puişor (folosit ca apelativ sau hipocoristic feminin).
babei ['beibal] s. 1. Babel Babel; the Tower of Babel turnul Babel. 2. plan irealizabil,
himeră, castel în Spania. 3. babilon. 4. babilonic; zăpăceala, harababură. încurcătură.
5. gălăgie, larmă, tevatură, tărăboi.
babelism ['beibslizsm] s. 1. gălăgie, larmă. 2. vorbire confuză.
babelize l'bcibolaiz] vb. tr. a zăpăci, a da peste cap.
babesia [ba'bi^b, -zis] s. (biol.) babesie (Babesia sp.).
babesiasis [ibsebi'sabsis. -'zab-] s. (vet.) v. b a b e s i o s i s .
babesiosis [b3ibi(:)zi'ousis] s. (vet.) babesioză.
babified l'bcibifaid] adj. (fam.) copilăresc, naiv.
babilonical [ibaebi'bniksl] adj. (înv.) strălucitor, somptuos, măreţ.
babirusa [ba?bi'ru:sa, ba:-] s. (zool.) babirusa, specie de mistreţ din insulele Moluce
(Babirussa babirussa).
baboo |'ba:bu:] s. (anglo-indian) 1. (apelativ) domnule. 2. funcţionar indian care scrie
în engleză; secretar; Baboo English limbă engleză stricată a funcţionarilor indieni.
baboon [b?'bu:n, baVb-] s. 1. (zool.) babuin, pavian (Papio cynocepbalis). 2. (fig.)
maimuţă, maimuţoi.
baboonery [-ori] s. 1. crescătorie de maimuţe. 2. (fig.) maimuţăreală, maimuţăreli.
baboonish [-i/] adj. 1. de pavian, de maimuţă. 2. (fig.) de maimuţă, de maimuţoi; nătâng,
prost.
babouche [ba:'bu:/] s. papuc oriental.
Babouvism [b9*bu:viz9inj s. (filoz.) babuvism, sistem socialist al lui Babcuf.
baby f'beibi] I. s. 1. copil (mic), copilaş; prunc, sugaci, sugar; bebe, bebeluş; (fig.) a
regular ~ un adevărat copil; the ~ of the family prâslea, mezinul; to play the ~ a face
copilării; (fam.) to smell of the ~ a fi neserios; a face copilării; a fi copilăros; (amer.)
iubită; (amer. si.) war ~a) copil (nelegitim) născut în timpul războiului; b) (jig.) recrut,
răcan, boboc; c) (fig.) fruct al războiului, rezultat al războiului; (fam.) to carry / t o hold
the ~ a) a fi legat de mâini şi de picioare, a nu avea libertate de acţiune; b) a avea o
sarcină neplăcută; (fam.) to give smb. a ~ to hold a lega pe cineva de mâini şi de picioare;
(sl.) to hiss the ~ a da un pahar pe gât; (înv.) to look babies in smb.'s eyes a se uita cu
dragoste în ochii cuiva; to plead the ~ act a se sustrage de la o îndatorire, pretextând
lipsa de experienţă. 2. pui (de animal). 3. (peior.) om copilăros, copil. 4. (te/m.)
contragreutate. II. vb. tr. 1. a trata ca pe un copil. 2. a alinta, a dezrnierda, a mângâia;
a îmbuna.
baby beef [~ bi:f[ s. (amer.) 1. viţel tânăr (între 12 şi 20 de luni). 2. carne de viţel
tânăr.
baby bonus [~ ibounas] ş. (canad.fam.) alocaţie pentru copil.
baby boom [~ bu:m] s. creştere temporară a natalităţii.
baby bottle [~ -botl] s. biberon.
baby buggy [~ -bAgi] s.v. b a b y c a r r i a g e.
baby car [~ ku:] s. microturism, automobil de mic litraj, autoturism pitic.
baby carriage [~ ikasridz] s. cărucior de copil, landou.
baby converter [~ k3niV9:t3r] s. (tebn.) convertizor mic.
baby curl [~ ka:l] s. buclă mică, buclişoară.
baby elephant [~ -clilbnt] s. pui de elefant.
baby face [~ fcis] s. faţă de copil.
baby farm [~ fc:m] s. creşă.
baby farmer [~ ifu:ni3r] s. îngrijitoare de copil, dădacă, guvernantă (la creşă).
baby farming [~ tfo:mig] s. îngrijire a copiilor (străini).
baby grand (piano) [~ gramd (p'jrenou)] s. (muz.) pian de salon, pian cu coadă mică.
babyhood ['bcibihud] s. 1. prima copilărie, pruncie. 2. (fam.) copii mici, plozi.
baby house ['beibi haus] s. casă de păpuşi.
babyish ['bcibii/] adj. copilăresc, copilăros, de copil; pueril, infantil; naiv.
babyishness [-nis] s. copilărie; naivitate.
babyism ['beibiizam] s. 1. pruncie, copilărie. 2. v. b a b y i s h n e s s .
baby-like ['beibilaik] adj. de copil; copilăresc, copilăros.
baby linen ['beibi -linin] s. scutece; rufe / albituri de copii.
Babylon ['bsebibn] s. 1. Babilon. 2. (fig.) babilonic.
Babylonian [-baebi'lounjan, -nbn] I. adj. 1. babilonic. 2. (fig.) uriaş, enorm. 3. (jig.)
încâlcit, încurcat; alandala. II. s. 1. babilonian. 2. (înv.) astrolog. 3. (îuv.) papistaş, catolic.
Babylonian willow [~ 'wilou] s. (bot.) salcie-pletoasă / -plângătoare (Salix babylonica).
Babylonic [ibsbi'bnik] adj. 1. babilonic. 2. (fig.) v. B a b y I o n i a n (I, 3). 3. (fig.)
somptuos, măreţ; exuberant.
Babylonish [ibajbi'lounij] adj. v. B a b y l o n i c .
baby moon ['beibi mu:n] s. (fa/u.) satelit artificial al Pământului.
baby nursery [~ ina:s3ri] s. creşă.
Baby of the House [~ av âa 'haus] s. (glumeţ) cel mai tânăr membru al Camerei
Comunelor (sau al Camerei Lorzilor).
baby pin [~ pin] s. ac de siguranţă.
baby plane [~ plein] s. (av.) avionctă.
baby play [~ piei] s. joc de copii.
babyship ['bcibi/ip] J. v. b a b y h o o d .
baby show ['beibi /ou] s. 1. concurs de copii mici (pentru premii de frumuseţe).
2. expoziţie pentru copii.
baby-sit [~ sit] vb. intr. a supraveghea copilul pe timpul cât părinţii etc. sunt plecaţi
(temporar) în oraş.
baby-sitter ['bcibii sita1"] s. persoană angajată cu ora pentru a supravegbea copilul
pe. timpul cât părinţii etc. lipsesc de acasă.
baby talk [~ to:k] s. limbajul / vorbirea copiilor.
baby-ţears
baby-tears [~ itioz] s. pl. (folosit şi ca sg.) (bot.) specie de plantă urzicătoare (Helxine
soleiroîi).
baby-tend [~ tend] vb. intr. v. b a b y - s i t,
baby things [~ Oirjz] s. pl. mobilier, veselă şi trusou miniatural pentru păpuşi (jucării),
bac [tack] s. bac, pod plutitor.
bacca1 ['bseko] ş. (bot.) baca.
bacca2 s. (pop.) tutun.
baccalaureate [ibaska'biriit, -rtot] s. titlu de licenţiat.
baccara(t) ['ba^kora:, --'-] s. (fr.) bacara, maca.
baccate ['baskcit] adj. (bot.) bacifcr.
bacchanal ['bffikan^l, -nasi] I. adj. dionisiac, bahic, de bacanală, de orgie; desfrânat.
II. s. (om) chefliu, petrecăreţ.
Bacchanalia [ibceko'nciljo, -lis] s. pl. 1. bacanale. 2. (sau bacchanalia) orgie, chef
monstru; dezmăţ, desfrâu.
bacchanalian [ibasks'neiljan] adj. v. b a c c h a n a l (I).
Bacchant L'bzeksnt] I. adj. bahic. II. s. 1. bacantă. 2. bacchant femeie desfrânată,
destrăbălată.
Bacchante [bs'kasnti, ba'ka?nt] s. v. B a c c h a n t (II, 1). ■
bacchantic ['bs'ksentikj adj. v. b a c c h a n a l (I).
bacchic ['bsekik] adj. 1. bahic, de beţie, de chef. 2. beat, cu chef.
bacciferous [bsk'sifsras] adj. (bot.) v. baccate.
baccy ['bseki] ş. prese, de ia t o b a c c o (fa/n.) mahorcă.
bach [ban/] I. s. 1. prese, de la b a c h e l o r 1.2. (N.Z.) căsuţă de vară. II. vb. tr. to
~ it a) (amer. si.) a trăi independent; b) a duce o viaţă de burlac, a burlaci.
bachelor1 ['bast/ato1-, -t/il-] s. 1. (ist.) cavaler. 2. celibatar, holtei, burlac, cavaler.
bachelor2 s. aprox. licenţiat; ~ of arts licenţiat în litere sau alte discipline umaniste;
~ of science licenţiat în ştiinţe.
bachelor chest [~ t/est] s. secreter, birouaş.
bachelor girl [~ gs:l] s. celibatară.
bachelorhood1 ['bast/dlshud, -t/il-] s. celibat; viaţă sau stare de celibatar, de holtei;
burlăcic.
bachelorhood2 s. aprox. licenţă.
bachelor house ['beet/ate ihaus] s. bloc / construcţie / clădire pentru celibatari.
bachelorism ['baetfatorizam, -t/il-] s. v. b a c h e l o r h o o d 1 .
bachelor's buttons ['bzet/stoz 'bAtnz] s. pl. 1. butoni. 2. (bot.) piciorul-cocoşului
(Ranunculus) ♦ to wear ~ a fi burlac, a fi neînsurat.
bachelor's degree [~ diigri:] s. titlu de b a c h e l o r 3 , licenţă.
bachelorship ['ban/ato/ip. -t/il-] v. b a c h e l o r h o o d 1,2 .
bachelor's party [.baetjatoz ipuiti] s. petrecere de burlaci.
bachelor's wife |~ waif] s. (fam.).soţie ideală (în concepţia unui burlac).
baccilar [bo'sitor, 'ba?sitor] adj. v. b a c i 11 a r y.
bacillary [ba'sitori, amer. 'bosMeri] adj. bacilar.
bacillemia [ibassi'lhnjs, -mis] s. (med.) bacilemie, infecţie bacilară a sângelui.
bacillicide [ba'silisaid] adj. (chim.) bactericid.
bacilliform [bs'silirfoirm] adj. (biol.) baciliform, bacterifonn.
bacillophcbia [bsisilou'foubto] s. (med.) bacilofobie, bacteriofobie.
bacillus [ba'sibs], pl. bacilli [-lai] s. bacii.
bacillus carrier |~ 'ka?rior] s. (med.) purtător de bacili.
bacillus coli [~ 'koulai] s. (med.) colibacil.
bacillus tetani [~ 'tetanai] s. (med.) bacilul tctanosului.
back1 [bask] s. cadă mare; copaie, covată; hârdău.
back 2 1. s. 1. spate, spinare, dos; grumaz; cârcă; (pap.) ~ and belly cu totul; (pop.) to
beat smb. ~ and belly abate măr pe cineva; (pop.) to keep smb. ~ and belly a întreţine
pe cineva (dându-i îmbrăcăminte şi mâncare); small of the ~ şale; to have the ~ up a
fi cu dosul în sus,a fi cu capsa pusă; to have a strong ~ a fi foarte rezistent; to break
a horse's ~ a speti un cal: (fam.) to break smb.'s ~ c ) a frânge spatele cuiva; b) (fig.)
a distruge, a ruina pe cineva; (fam.) not to have a shirt to one's ~ a fi sărac lipit
(pământului), a nu avea nici cămaşă pe sine; to get / to put / to set one's ~ up a se zborşi,
a se înfoia; to put one's ~into a lucra cu sârg la, a pune tot sufletul în; (prov.) scratch
my ~and I'll scratch yours o mână spală pe alta; (cu.prepoziţii) to lean one's ~against
a se sprijini de, a se rezema de; with one's ~ against the wall la strâmtoare; încolţit; at
his ~ în spatele lui; to be at smb.'s ~ a fi în spatele cuiva, a sprijini pe cineva; (fig.)
behind the ~ of în spatele / în absenţa (cuiva); on / upon the ~ of a) apăsând, împovărând;
b) în spatele, pe grumazul: (fig. fam.) to be on smb.'s ~ a se ţine scai de cineva, a nu
lăsa în pace pe cineva; to be / to lie on one's ~ a fi bolnav, a sta în pat; (fig.) to be cast
on one's ~ a suferi o înfrângere; (jig.) to carry smb. on one's ~ a avea pe cineva pe
cap; to fall on one's ~ a cădea pc spate; to lay smb. on his ~ a culca pe cineva la pământ;
to turn one's ~on / upon smb. a întoarce cuiva spatele; (fig.) to clap a writ upon smb.'s
~ a intenta un proces cuiva, a da pc cineva în judecată. 2. parte din spate, dos, parte dindărăt;
parte inversă / opusă, revers; parte de jos; ~ of the leg partea dindărăt a gambei; (mar.)
~of a ship chila unui vas; ~ of the tongue dosul limbii; to be at the ~ of a) a fi în spatele
sau în fundul (cu gen.) b) (fig.) a fi cauza ascunsă a unui lucru; at the ~ of the house
în spatele casei; to get to the ~ of smth. a ajunge la miezul unei chestiuni, a înţelege
esenţa unui lucru. 3. fund; fundal; versantul opus (al muntelui, al dealului); ~of the stage
culise. 4. (fig.) fund, străfund; tainiţă, ascunziş; at the ~ of one's mind a) în subconştient;
b) în străfundul sufletului; în sinea sa. 5. spetează, spătar. 6. cotor (de carte). 7. muchie
/ talpă a toporului. 8. creastă (de val, de deal). 9. (mine) tavan al unei lucrări miniere.
10. (sport) fundaş, bec. 11. (jig.) sprijin, spate; (înv.jig:) ~ and edge tot, complet; to be
at one's own ~ a fi la capătul puterilor / resurselor. II. adv. 1. (spaţial) înapoi, îndărăt,
în spate; to move /to step ~ a da înapoi, a merge înapoi; ~ and forth a) înainte şi înapoi,
62
de colo până colo; b) în fel şi chip, în toate felurile; tot timpul; ~ from the road mai Ia
o parte de drum; ~of / from îndărătul (cu gen.); to take ~a) a lua înapoi; b) a retracta,
a dezice, a retrage; (mil.) ~ to your ranks Ia loc (fuga) rnarşî; ~again încă o dată; (fam.)
atthe~o'beyond la marna dracului, la naiba-n praznic, unde şi-a dus mutu iapa, unde
şi-a înţărcat dracul copiii. 2. (temporal) mai înainte, în urmă, mai devreme; înainte vreme,
demult, odinioară; seventy years ~cu şaptezeci de ani în urmă, acum şaptezeci de ani;
for years ~ demult, cu mulţi ani în urmă; ~ in 1940 în (anul) 1940. 3. înapoi, din nou;
to go ~ to one's native place a se întoarce la locul natal. 4. ascuns; to keep ~ the truth
a ascunde adevărul. III. adj. 1. ultim, din urmă, dindărăt, dosnic; îndepărtat; posterior.
2. vechi; retrospectiv. 3. înapoiat, retrograd, necvoluat. IV. vb. A. tr. 1. (şi to ~up) a
da sprijin (cuiva), a sluji ca sprijin (cuiva), a sprijini, a susţine, a întări (moral sau material);
(fig.) a întări; to ~ an anchor a împerechea o ancoră. 2. a încăleca. 3. a servi drept
căptuşeală (cu dat.); a pune căptuşeală la, a căptuşi. 4. (amer.) a duce, a purta în cârcă.
5. (corn.) a andosa, a gira. 6. a paria pe (la curse); (jig.) to ~ the wrong horse a face o
alegere proastă, a se înşela, a face o socoteală greşită. 7. a da înapoi; to ~ water / the
oars a) a vâsli în sens invers (frânând mişcarea de înaintare a bărcii); b) (amer. fam.) a
retracta (ceva); (fig.) a da înapoi, a bate în retragere. B. intr. 1. a se mişca / a merge
înapoi, a da îndărăt; to ~ into the garage (auto) a intra în garaj cu spatele, în marşarier.
2. (mar., despre vânt) a schimba direcţia; to ~ and fiii a) (mar.) a naviga în voltă; a masca
şi a umple; b) (amer. fam.) a umbla în două luntre; a sta pe / la gânduri, a şovăi, a ezita.
3. to ~ down (from) (fig.) a da înapoi, a bate în retragere; a abandona; to ~ off a se da
bătut, a se retrage; a renunţa, a abandona, to ~ on / upon a se mărgini cu, a se învecina
cu; to ~ out (of) a se eschiva (de la), a se sustrage (de Ia); to ~ out (auto) a ieşi (din
garaj) cu spatele, în marşarier; to ~up a car a merge (cu maşina) în marşarier / cu spatele,
a da maşina înapoi.
backache ['baekeik] s. durere / junghi în spate, durere de şale / de rinichi.
back action [~ 'ask/pn] s. (telm.) 1. mers înapoi. 2. acţiune inversă.
back-alley [~ 'arii] I. s. (amer.) stradelă lăturalnică. II. adj. (amer.) 1. dosnic, lăturalnic.
2. sordid. 3. dubios, îndoielnic.
back angle [~ 'asrjgl] s. (geol.) unghi de aşezare.
back areas [~ 'sorbz] s. pl. (mii.) spatele frontului.
back axle [~ 'seksl] s. (telm.) ax / osie din spate; punte din spate.
back balance [~ 'batons] s. (telm.) contragreutate.
backbasket [~ rba:skit] s. coş, coşniţă (mai ales pentru spate).
back bench [~ 'bent/] s. (pol.) rând / banchetă din spate în Camera Comunelor.
backbencher [~ 'bcnt/sr] s. (pol.) membru al Camerei Comunelor care sade în ultimele
bănci, parlamentar neimportant.
backbend ['bsekbend] s. (gimnastică) pod.
backbit [~ bit] past de la b a c k b i t e.
backbite ['baekbsit], past backbit Kbit], part. trec. backbitten [--bitn] vb. tr. şi intr.
a vorbi de rău (în spate), a calomnia, a ponegri, a cleveti, a bârfi, a defăima.
backbiter [~ibaitar] s. calomniator, bârfitor, clevetitor.
backbiting [~ibaitin] s. bârfirc, defăimare, clevetire, calomniere.
backbitten [~ibitn] part. trec. de la b a c k b i t e .
backblocker [~ibbkar] s. (austr.fam.) locuitor din fundul provinciei.
back blocks [~ 'bloks] ş. pl. (austr.fam.) localitate îndepărtată de căile de comunicaţie,
fundătură.
back blow [~ blou] s. (/nil.) recul (al unei arme de foc).
backboard [~bo:d] s. 1. spetează de lemn (la barcă saw căruţă). 2. (înv.) scândură
pentru îndreptat spatele.
backbone [~boun] s. 1. coloană vertebrală, şira spinării; (Jig.) to the ~până în măduva
oaselor, complet, până la capăt; în toate cele; sadea. 2. (jig.) tărie de caracter, hotărâre,
fermitate; he lacks / wants ~îi lipseşte tăria de caracter, n-arc şira spinării. 3. (jig.) coloană
vertebrală; sprijin; temelie; the affair wants more ~ chestiunea trebuie sprijinită mai
serios. 4. cotorul cărţii. 5. (ferov.) magistrală, calc ferată principală. 6. (mar.) nervul tendei.
backboned [-d] adv. cu şira spinării.
backbone road ['bsekboun 'roud] s. arteră magistrală.
back brake ['bask breik] s. 1. (bot.) spinarea-lupului (Athyriumfilix-femina). 2. (mine)
frână a tobei troliului de lăcărit.
backbreaking [~.breikirj] adj. extenuant, istovitor, epuizant, care te deşală.
back-cap [~ ksep] vb. tr. (şl.) a nu da un ban pe, a deprecia.
back-cast [~ ka:st] adj. aruncat înapoi.
back chat [~ t/set] s. v. b a c k t a 1 k.
back cloth [~ kbO] s. 1. (text.) ţesătură de fond. 2. (teatru) decor din fund, fundal.
3. ecran (pentru cinematograf, proiecţie etc.).
back coat [~ kout] s. (constr.) prima tencuirc, primul grund (de tencuială).
back-concession [~ koiiise/on] adj. (canad.) necioplit, needucat; care a crescut departe
de lumea civilizată.
back concessions [-z] s. pl. (canad.) 1. ţară, zonă rurală. 2. fund de ţară, regiune
îndepărtată (de zonele dens populate).
back contact [~ 'kantxkt] s. (electr.) contact de repaus.
back country [~ 'kAntri] s. (mai ales amer.) hinterland.
back-country district [~ .~ 'distrikt] s. (amer.) ţinut îndepărtat.
back coupling [~ -kAplin] s. (electr.) reacţie; cuplaj de reacţie.
backcourt [~ko:tj s. 1- (baschet) zonă de apărare. 2. (tenis) fundul terenului.
backeross [~kros] (biol.) I. vb. tr. a încrucişa un hibrid (din prima generaţie) cu unul
dintre părinţi. II. s. back-cross.
back current [~ 'kArpnt] s. curent invers; curent potrivnic.
back digger [~ 'digor] s. (telm.) excavator cu cupă întoarsă.
back discharge [~ dis't/a;d3] s. (telm.) descărcare inversă.
63 backwater

backdoor [~ 'do:'] l.s. 1. uşă din dos / din spate, intrare dosnică. 2. (vulg.) şezut. II. adj. back part [~ pa:t] ş. parte din spate / posterioară.
tainic, de culise. back pay [~ pci] s. (amer.) datorie, restanţă (de salariu).
backdown [~daun] s. retragere; renunţare. back-pedal [~ ipcdsl] vb. intr. 1. a se feri de adversar printr-o retragere rapidă (la box).
back draught [~ dra:ft] s. (tehn.) 1. mers înapoi, marşarier (al unui motor). 2. tiraj 2. a frâna din pedale (pe bicicletă etc.). 3. (jig.) a da înapoi, a renunţa.
invers. back pressure [~ prcJV] s. (tehn.) contrapresiune; recul; presiune inversă.
backdrop [~dnp] ş. (amer.) 1. cortină din fundalul scenei. 2. (jig.) fundal, cadru. backrest [~rest] s. spătar, rezemătoare.
back drill [~ dril] s. burghiu cu clichet, boraci. back road [~ roud] s. drum lăturalnic.
back-dune [~ dju:n] s. (geol.) arierdună. back room [~ ru(:)m] s. cameră din fund.
backed [baskt] adj. (în cuvinte compuse păstrând sensurile lui b a c k I, 1, 2, 3,5); backroom boys [~ boiz] s. pl. (glumeţ) colectiv de cercetători, ingineri şi tehnicieni
broadly ~ spătos, lat în spate. care lucrează în strict anonimat la realizarea unei invenţii, unui prototip etc.
back elevation ['bask -eli'vei/^nj s. faţadă posterioară, faţadă spre curte. ■ back saw [~ 'ss:] s. (tehn.) ferăstrău cu coadă; joagăr; beschie.
back end [~ 'end] s. 1. ultima parte; at the ~ of the week la sfârşitul săptămânii. 2. (fam.) backscattering [~iskast3rirj] s. (chim.) rctroîmprăştiere.
sfârşit de toamnă. 3. (mar.) cameră de ardere, cutie de foc. backscene [~si:n] s. (teatru) parte din fund a scenei.
back entrance [~ 'entr^ns] s. intrare / uşă din dos; intrare de serviciu. back seat [~ si:t] s. loc în spate / în fund; (auto) scaun din spate; (j?g.) to take a ~ a
back entry [~ 'entri] s. (mine) galerie de aeraj. ocupa un loc modest; a rămâne pe planul al doilea.
backer ['baska1"] s. 1. susţinător, sprijinitor; adept, partizan. 2. parior, persoană care backset [~set] I. vb. tr. (amer.) a ara din nou (toamna). II. s. pas înapoi, dare înapoi;
pune pariuri. 3. (corn.) andosant, girant. ezitare, şovăire.
backer brick [~ 'brik] s. cărămidă de umplutură. back settlement [~ 'setlmontj s, 1. (amer.) aşezare îndepărtată. 2. (fam.) cameră şau
back face ['baak feis] s. faţadă posterioară; perete din dos. casă din fund.
backfall [~fo:l] s. 1. cădere pe spate, răsturnare (în lupta). 2. înclinare, pantă. backsheesh, backshish ['baek/i:/] s. v. b a k s h e e s h .
backfield [~fi:ld] s. (folosit şi ca pl.) (s[x>rt) (jucători din) apărare, fundaşi. back shop ['bask Jbp] s. atelier de reparaţii (într-un depou).
backfill [~fil] I. vb. tr. a astupa (cu pământ etc.). II. s. (constr.) rambleu. backshore [~/o:r] s. (geol.) aricrplajă, plajă uscată.
backfill compactor [—>kom'paskt3r] s. (tehn.) utilaj pentru compactarea ramblcelor. backside [~said,'--] s. 1. parte din spate / din dos; spate. 2. dos, şezut.
back filler [~ ifibr] s. (constr.) excavator cu lingură trasă; maşină de astupat. backsight ['bask'sait] s. 1. (mil.) înălţător (la o armă). 2. (geod.) VuĂ inversă.
r
backfire [~ifaia ] s. 1. (amer.) contra-foc (incendiu pus pentru a preîntâmpina un backsight bed [~ bed] s. (mil.) baza înălţătorului.
incendiu natural care ar putea cuprinde întreaga pădure). 2. (auto.) rateu; retur de flacără. back slang [~ 'slasn] s. jargou în care cuvintele sunt rostite pe dos (de exemplu "gip"
3. (electr.) aprindere inversa. = "pig").
backfisch [~fi/] ş. (germ.) adolescentă, fetişcană, codană. backslide [~'slaid],past. backslid [~ 'slid],part. trec. backslidden [~ slidn] şi backslid,
backflash [~flas/] s. (tehn.) explozie în carburator. vb. intr. 1. a face apostazie, a se lepăda de credinţă. 2. a recădea / a aluneca din nou
back-flow [~ 'flou] 1. s. curgere în sens invers; curent invers. 2. (chim.) reflux. (într-un păcat / viciu etc.).
back-folding [~ .fouldirj] adj. (tehn.) rabatabil. backslider [~'slaider] s. renegat, apostat.
back formation [~ fo:'mci/pn] s. (lingv.) derivare regresivă. back slope [~ sloup] s. (geol.) contrapantă.
back friend [~ frend] s. (înv.) prieten fals. backsloper [~ 'slouper] s. (constr.) şablon pentru formarea taluzului.
backgammon [~ 'gasman, '->--] I. s. (joc de) table. II. vb. tr. a face marţ. back slum [~ sUm] s. (si.) 1. uşă din spate; cameră din fund; cameră dosnică.
back gear [~ gi3r] s. (tehn.) angrenaj intermediar. 2. speluncă.
background (~ graund] s. 1. fund; fond, cadru (în pictură); decor, fundal, planul din back spring [~ sprirj] s. (tehn.) arc de rapel.
fund al scenei (la teatru); spaţiul dindărăt, terenul din fund; to drive / to throw into backstab ['baskstasb] vb. tr. (fig.) a lovi pe cineva pe la spate; a discredita.
the ~, to put in the ~, to relegate to the ~ a împinge pe ultimul plan: to melt into the backstage [~stcid3] I. adv. 1. în culise. 2. în partea din fund a scenei. II. adj. din culise,
~ a sc contopi cu fondul; to recede into the ~ a se retrage pe ultimul plan; (fig.) to keep de culise.
in the ~ a se ţine în umbră. 2. ambianţă, atmosferă. 3. bază, fundament, formaţie, backstairs ['bask'steaz,'--] s. 1. scară din dos / de serviciu. 2. (jig.) (şi ~ criticism)
cunoştinţe; he has a fine ~ are o bază serioasă / o formaţie aleasă / cunoştinţe temeinice. uneltiri, sforării, maşinaţii de culise.
4. premisă, origine; provenienţă. 5. (Ut.,fii.)condiţii (sociale, istorice etc.), mediu. 6. loc backstairs influence [~ 'influans] s. influenţă secretă.
retras / obscur / îndepărtat. 7. pregătire, calificare. 8. (muz.) acompaniament muzical. backstay ['baskstei] s. 1. (mar.) pataraţină (manevră fixă care întăreşte, lateral şi spre
background noise [~ 'noiz] s. (te/e.) zgomot de fond. pupa, arborele gahier şi arboretul). 2. (auto) tirant.
back guy [~ gai] s. (tehn.) cablu de înapoiere, cablu de readucere. backsteam [~sti:m] s. (tehn.) abur de contrapresiune; contraabur.
backhand [~heend] s. 1. dosul palmei. 2. lovitură cu dosul palmei. 3. (la tenis) revers. backstitch [~stit/] ş. (text.) ochi pe dosul tricotului.
4. scriere aplecată spre stânga. back stream [~ stri:m] s. curent invers; curent contrar.
backhanded [~ihasndid] adj. 1. cu dosul palmei (în direcţia loviturii). 2. (despre back street [~ stri:t] s. stradă dosnică.
complimente) cu dublu înţeles, cu două sensuri, cu semnificaţie dublă. 3. nesincer; sarcastic. backstroke [~ strouk] ş. 1. lovitură indirectă; lovitură eu dosul mâinii. 2. (sport) mişcare
4. (despre scris) înclinat spre stânga, răsturnat. 5. stângaci. întoarsă a braţelor (la înot); înot pe spate. 3. (tehn.) mers înapoi; recul; contralovitură.
back haul [~ ho:l] s. (ferov.) încărcătură de înapoiere (Ia trenuri). backsword [~so:d] s. 1. (înv.) sabie cu un tăiş; paloş. 2. baston (pentru exerciţii de
backhead [~hed] s. (anat.) ceafa. scrimă). 3. duelist.
backhouse [~haus]s. 1. casă din fund; clădire dosnică. 2. (amer. fam.) toaletă, closet. back talk [~ to:k] s. (fam.) răspuns obraznic / necuviincios, replică brutală; to give
backing ['baekin] s. 1. sprijin(ire), suport; ajutor; sprijinitor, partizan. 2. (constr.) smb. ~ a răspunde cuiva obraznic.
rambleiere, punere a fundaţiei; zidărie de umplutură. 3. intrare din dos, intrare de serviciu. backtrack [~trask] (amer.) vb. intr. 1. a reveni (într-un loc) pe aceeaşi rută, a se întoarce
4. mişcare opusă celei a acelor de ceasornic. 5. retragere, dare înapoi. 6. căptuşeală; pe acelaşi drum. 2. a se retrage (dintr-un post, dintr-o afacere). 3. a adopta o strategie
întăritură. 7. (av., niar.) rotirea direcţiei vântului în sens invers acelor ceasornicului. opusă, a urma o politică opusă.
8. (muz.) acompaniament. <* (amer.) ~ and filling şovăire, ezitare. back-trail [~ treil] (canad.) I. s. cale / drum de înapoiere; calc întoarsă; to take no ~
backing metal [~ 'nietl] s. (tehn.) metal de dublare. a) a refuza să se întoarcă; b) a nu se da bătut, a nu ceda. II. vb. tr. a urmări (pe cineva),
backing storage [~ 'sto:Arid3] s. (aittom.) memorie suplimentară. a merge pe urmele (cuiva).
backiron ['baskiaian] ş. cuţit dublu de rindea. backup [~iAp] (tehn.) I. s. 1. agregat de rezervă (folosit în cazul când agregatul principal
back issue [~ 'isju:] s. v. b a c k n u m b e r. nu funcţionează). 2. păstrarea în rezervă a unui agregat-duhlură pentru eventuala înlocuire
back land [~ lasnd] s. 1. (mil.) spatele frontului. 2. (geol.) hinterland. a agregatului principal. II. adj. ~ device/ machine agregat-dublură, agregat de rezervă.
back lash backlash [~ lae/J I. s. 1. (tehn.) cursă moartă; mers în gol; joc; luft; ecartament; back vision ['bask ivi3sn] ş. (top.) vizare inversă / indirectă / înapoi.
spaţiu; rost. 2. (av.) lunecare a elicei. 3. (electr.) curent invers de grilă. II. vb. intr. (amer.) back volume [~ voljum] ş. volum apărut mai înainte.
1. a provoca o reacţie negativă. 2. a întoarce o lovitură. back vowel [~ ivau^l] s. (fon.) vocală posterioară; vocală guturală.
back leg [~ leg] ş. 1. picior din spate. 2. (constr.) contrafişă, consolă. backward ['baskwad] I. adv. (mai ales amer.) 1. îndărăt, înapoi, în spate. 2. invers, în
backless ['-lis] adj. fără spetează. direcţie opusă; de-a-ndoaselea. 3. de-a-nd aratele a. 4. pe spate. 5. spre mai rău. II. adj.
backlins ['basklinz] adv. (scoţ.) îndărăt, înapoi. 1. (despre circulaţie) invers. 2. îndreptat înapoi. 3. înapoiat, întârziat, retrograd; leneş;
back list ['bsek list] s. catalog de cărţi apărute mai de mult, dar încă în vânzare. ~ children copii înapoiaţi. 4. întârziat. 5. (rar) trecut. 6. tărăgănător. 7. fără tragere de
backlog [~bg] s. 1. rezervă, rămăşiţă, rest (de mărfuri, materiale etc.). 2. (mai ales inimă. 8. sfios, timid, ruşinos. <■ to be ~ in one's duty a-şi neglija îndatoririle.
amer.) butuc gros în vatră (care întreţine focul). backward flow [~ 'flou] s. (chim.) contracurent.
back lot [~ Iot] s. (cin.) teren aflat în posesia unui studio (pentru filmări de exterior). backwardness ['baskwadnis] s. 1. rămânere în urmă, întârziere. 2. creştere înceată.
r
back matter [~ imaste ] s. (poligr.) aparat critic. 3. lipsă de progres; înapoiere. 4. silă, aversiune. 5. sfială.
backmost fbzekmoust] adj. cel (mai) din urmă / din spate / din fund, ultimul. backwards ['baskwadz] adv. v. b a c k w a r d (I).
back motion ['bask -mou/pn] s. mişcare retrogradă, în sens invers. backwash ['baskwD/] s. 1. apă aruncată de elicea unui vas sau de o vâslă. 2. contracurent
1
back number [~ 'nAmba "] s. 1. număr vechi (de ziar, de revistă etc.). 2. (fam.) (om) (de apă); spălare în contracurent. 3. curent provocat de mişcarea unui corp în apă. 4. (fig.)
retrograd, (om) înapoiat; om de modă veche. 3. (fam.) metodă învechită. senzaţie, fierbere, rumoare, agitaţie.
back nut [~ nAt] s. (tehn.) contrapiuliţă. backwater ['baskiWD:t3r] s. 1. golf de râu; braţ mort; apă îndiguită; răstoacă; apă
backpage [~peid3] s. pagină a doua; contrapagină; pagină cu soţ; verso. stătătoare; (hidr.) remuu. 2. apă aruncată de elice, roţi, vâsle etc.; (mar.) siaj. 3. curent
backwoods
contrariu; flux. 4. (fig.) stagnare; to live in a ~ a duce o viaţă retrasă. 5.v. b a c k w a s h (1).
6. regiune sau zonă înapoiată.
backwoods ['badcwudz] I. s. pl. 1. desiş de pădure. 2. pădure seculară. 3. regiune
înapoiată, nedezvoltată sa» îndepărtată. II. adj. 1. depărtat; situat într-un ţinut împădurit
/ nedefrişat. 2. (fig.) simplu; aspru; grosolan.
backwoodsman [-msnj.pl. backwoodsmen [-man] s. 1. colonist din pădurile seculare
ale Americii. 2. persoană grosolană, bădăran. 3. (in Anglia) pair care nu ia (decât arareori)
parte la lucrările Camerei Lorzilor.
backwort ]'ba;kwo:t] s. (bot.) tătăneasă (Symphytum officinale).
backwound [rbaekwu:nd] vb. tr. (rar) 1. a răni la spate. 2. (fig.) a calomnia, a bârfi.
backy [teki] s. v. b a c e y .
bacon ['beiton, -krjl s. 1. bacon; slănină; ~ and eggs ochiuri cu slănină. 2. răsplată,
câştig, premiu; chilipir. -0" (fam.) to save one's ~ a scăpa teafăr/ nevătămat, a-şi salva
pielea; (si.) to bring home one's / the ~ a) a obţine un succes; a lua potul; b) a câştiga
banii necesari existenţei; c) (fig.) a face reţetă.
bacon beetle [~ 'bhtîj s. (entom.) gărgăriţă-dc-slănină (Dermestes).
baconer ['beikn3r] s. porc (gras).
bacon-faced ]'beik.?n feist] adj. cu faţa rotundă (ca o lună plină).
Baconian [bci'kounibn, to'k-1 (filoz.) I. adj. baconian. al lui (Francis) Bacon. II. s.
1. adept al filozofiei lui Bacon. 2. aaVpt al teoriei potrivit căreia autorul operelor lui
Shakespeare ar fi, de fapt, Bacon.
Baconism f'beik'niz^m] s. (filoz.) filozofia lui (Francis) Bacon.
Baconist ['bcikanist] s.v. B a c o n i a n (II).
bacony ['bcikonij adj. unsuros, slăninos.
bacteria [bask'tiorio] pl. de la b a c t e r i u m.
bacteria bed [~ bed] s. (biol.) biofiltru, filtru biologic, pat bacterian.
bacteremia [ibsekta'riunja, -mia] s. (biol.) bacteriemie.
bacterial culture [bask'tiarial' 'kAltJV] s: cultură de bacterii.
bacterial warfare [~ 'wo:fsor] s. război bacteriologic.
bactericidal [bsekitisri'saidl] adj. bactericid.
bactericide [bzek'tiorisaid] s. bactericid.
bacterioform [bajk'tioriofem] adj. bactcriform.
bacteriological [bask.tiarici'bdsiksl] adj. bacteriologic, bacterian.
bacteriologist [beekitiori'olodsist] s. bactcriolog.
bacteriology [bask.tiari'otadsi] s. bacteriologic.
bacteriolysis [bask.tisri'olisis] s. (med.) bacterioliză.
bacteriophage [bEek'ti3rioufeid3J s. (hiol.) bacteriofag.
bacterioscopy ]ba;kitrariousk3pi] s. bacterioscopie.
bacteriosis [bxk.tisri'ousis] s. (med.) bacterioză.
bacteriostasis [bskitisrionsteisis] s. (biol.) bacteriostază.
bacteriostat [bask'tiorioustait] s. (biol.) (agent) bacteriostatic.
bacteriostatic [bask.tisrion'staetik] adj. (hiol.) bacteriostatic.
bacterium [bask'tiariamj, pl. bacteria [-ria] s, bacterie.
bacterize ['bfekteraiz] vb. tr. (chim., med.) a supune acţiunii bacteriilor.
bacteroid ['bajktaroid] s. (biol.) bactcroid.
baculiform [bs'kjmlifam, 'baskju-] adj. (biol.) baciliform.
baculine ['bgekjulain, -lin] adj. (glumeţ) de joardă, de nuia, de retevei; ~ argument
argument contondent / cu nuiaua.
bad1 [baxi], comp. worse [wa:s], superi, worst [wa:st] I. adj. 1. rău, prost, de calitate
proastă, inferior, fără valoare; ~ food mâncare proastă, insuficientă; to come back / to
turn up again like a ~ penny / halfpenny / shilling (despre obiecte sau animale) a se
întoarce la stăpân împotriva voinţei acestuia; (despre oameni) a-i veni din nou pe cap;
(/ant.) not half ~ nu c rău (deloc); (prov.) nothing so ~ as not to be good for smth. nu
e rău fără bine; ~ is the best nu se întrezăreşte nimic bun. 2. rău, răutăcios, răuvoitor.
3. stricat, alterat; defect; fals; nccorcct; defectuos; ~ apple măr stricat. 4. dăunător,
neprielnic, defavorabil, vătămător, nesănătos, periculos, nociv, care face rău; beer's ~
for you berea nu-ţi face bine. 5. nenorocit, trist. 6 tare, mare, serios, grav, grozav, zdravăn;
he has a ~ cold a răcit zdravăn, c răcit cobză. 7. neplăcut, dezagreabil, supărător; ~ taste
gust neplăcut. 8. corupt, depravat, destrăbălat, vicios, imoral, pervers, păcătos. 9. rău,
bolnav; to feel ~ a se simţi rău. 10. nepotrivit, neadecvat, greşit, inutil; nefavorabil,
defavorabil; a ~ outlook o concepţie greşită, o vedere greşită; it's ~ weather for the
journey nu e o vreme prielnică pentru călătorie. 11. sever, aspru, crunt, cumplit. 12. (despre
o lege etc.) nedrept, strâmb. ♦ as ~ as ~ can be cum nu se poate mai rău; from ~ to
worse din ce în ce mai rău, din rău în mai rău, din lac în puţ; he is too ~ a) merge prea
departe; b) e incorigibil; to be ~ in smb.'s ~ books a nu fi văzut cu ochi buni de cineva;
too ~ foarte rău, păcat. II. s. 1. rău. 2. the ~ cei răi; the good and the ~ cei buni şi cei
răi. 3. stare, condiţie proastă; to go to the ~ a) a se duce de râpă, a se prăpădi; b) a sc
abate de la calea adevărului. -v- to the ~ în pierdere, dator.
badJ past de ia b i d (I).
bad blood ['ba:d bUd] s. (/ant.) ostilitate, animozitate.
bad character [~ 'ka;riktorJ s. (/ant.) v. b a d e g g.
bad debt [~ 'det] s. datorie fără speranţă de a fi plătită.
baddie ['baidi] s. (amer. si.) răufăcător, ticălos (mai ales personaj negativ în filme etc.).
baddish [tadif] adj. nu tocmai bun; răutăcios.
bade [beid, ba:d] past de Ia b i d (I).
bad earth ['ba;d 'o:0] s. (electr.) punere Ia pământ defectuoasă.
bad egg [~ 'eg] s. (fam.) soi rău, om de nimic / lipsit de caracter / josnic; hoţ.
bad fairy [~ 'fssri] s. geniu rău; pl. iele.
bad form [~ 'fo:m] s. lipsă de maniere / de uzanţă.
64
badge [ba:d3] I. s. 1. semn distinctiv, însemn; marcă; cocardă; emblemă; insignă; (mar.
si.) to put up a ~ a fi avansat în grad. 2. simbol, semn. II. vb. tr. 1. a însemna, a marca,
a pune semn pe; all ~ d with Wood mânjit peste tot cu sânge. 2. (în vopsitorie) a vopsi,
a da o faţă (cu dat.).
badge bandit [~ ibamdit] s. (amer. si.) poliţist motorizat.
badger ['baxl33r] I. s. 1. (tool.) bursuc, viezure (Meles meles) (Taxidea taxus din
America de Nord); to draw the ~a) a sili bursucul să iasă din vizuină; b) (fig.) a sili pe
cineva să-şi dea cărţile pe faţă. 2. pensulă, pămătuf sau bidinea din păr de bursuc.
3. v. b a d g e r g a m e. -O- to overdraw one's ~ a depăşi creditul. II. vb. tr. a plictisi,
a necăji, a bate capul (cuiva), a bate la cap; a nu lăsa în pace.
badger baiting [~ 'beitirj] s. vânătoare de bursuci.
badger dog [~ dog] s. cotei, baset.
badger drawing [~ 'drain] s.v. b a d g e r b a i t i n g .
badger fly [~ flail s. muscă artificială (pentru pescuit).
badger game [~ geim] s. (amer. si.) the ~ metodă de şantaj prin care o femeie, asociată
a santajistului, caută să atragă un bărbat pentru ca la momentul oportun să apară
santajistul.
Badger State [~ steit] s. (amer.) (folosit ca supranume) Statul Wisconsin.
bad-hat ['basd 'hzet] s. (amer. si.) v. b a d e g g.
badinage ]'ba:dinii:3,.-'- - si pronunţia franceză] (fr.) I. s. glume, şuguit; tachinărie.
II. vb. intr. a glumi, a şugui.
badlands [tad'lamdzl s. pl. (amer.) regiuni nefertile; (prin extensie) terenuri degradate.
bad lot [~ lot] s. v. b a d e g g.
badly ['bsedli], comp. worse [wa:s],superi, worst [ws:st] adv. 1. rău, prost,defectuos,
imperfect; it has been ~ done a fost făcut prost; to be ~ off a-i merge foarte prost; a fi
la strâmtoare. 2. foarte mult, în mare măsură; I want the book ~ am mare nevoie de
carte; ~ wounded grav rănit.
badminton ['badminton] s. 1. (sport) badminton 2. băutură răcoritoare constând
dintr-un amestec de vin roşu, sifon, zeamă de castravete, zahăr şi aromate.
bad man ['ba;d 'mam] s. 1. bătăuş. 2. om în stare de orice. 3. (canad. sport) hocheist
care joacă dur şi ncrcgulamentar. ■
bad name [~ 'neim] s. nume rău, reputaţie proastă.
badness ['basdnis] s. 1. proastă calitate. 2. stare rea / proastă. 3. caracter dăunător /
vătămător / păgubitor. 4. (rar) răutate.
bad-tempered ['bad 'tempsd] adj. iritabil, irascibil, ţâfnos.
bad time [~ 'taim] s. perioadă dificilă; (grea) încercare; situaţie neplăcută.
baff [bajf] I. vb. mir. a lovi cu crosa pământul (ia jocul de golf). II. s. lovitură în pământ
(la jocul de golf).
baffle ['ba^fl] I. vb. A. tr. 1. a dejuca, a răsturna, a da peste cap (socoteli, planuri);
a zădărnici, a împiedica; a înşela; to ~ pursuit a face urmărirea imposibilă. 2. a deconcerta,
a zăpăci; a face de ruşine / de ocară, a ruşina. 3. a abate (cursul). ♦ to ~ all description
a fi de nedescris; a întrece orice închipuire. B. intr. a se strădui zadarnic. II. s. 1. necaz,'
şicană. 2. (tehn.) şicană; ecran; deflector; tobă de eşapament, amortizor de zgomot.
baffle-board ['~ to:d] s. 1. perete despărţitor. 2. v. b a f f l e c h a m b e r . 3 . (tehn.)
deflector.
baffle chamber [~ itjeimbar] s. (tehn.) cameră de amortizare; cameră cu şicane.
baffle paint [~ pcint] s. vopsire de camuflare, zugrăveală de camuflare.
baffle plate [~ plcit] s. (tehn.) perete despărţitor; şicană; deflector.
baffler ['badly] s. 1. (tehn.) amortizor, tobă de eşapament. 2. persoană care zădărniceşte
(iot plan etc.); şicanator. 3. (tehn.) deflector. 4. regulator de debit. 5. (la instalaţii de
ardere) altar de focar.
baffle wall ['basfi wr>:l] s. v. b a f f l e b o a r d (l).
baffling ['badlinl adj. înşelător etc. (v. b a f f 1 c I); (despre vânt) schimbător,
nefavorabil, neprielnic.
baffy ['basfi] s. crosă (la golf).
bag [ba;g] I. s. 1. sac; săculeţ; traistă; tolbă; raniţă; (fig. fain.) in the bottom of the ~
ca ultimă resursă, ca ultim expedient; (fam.) he is a ~ of bones e numai piele şi oase /
numai oase înşirate; (fam.) a ~ of news o tolbă de noutăţi; (fam.) the whole ~ of tricks
toate trucurile / şiretlicurile; (fig.) to give smb. the ~ to hold a lăsa toată greutatea sau
răspunderea în scama cuiva; a lăsa pe cineva să se descurce singur; (amer. fam.) in the
~în buzunar, treaba e ca şi făcută; (fig.) to let the cat out of the ~a-l lua gura pe dinainte,
a dezvălui un secret; (fig. amer.) to set smb.'s ~ for a cocheta cu, a flirta cu (mai afes
în politică); ~and baggage cu căţel şi cu purcel, cu tot calabalâcul. 2. valiză; geantă;
poşetă. 3. pungă; boccea; to bear / to carry the ~ a dispune de bani, a mânui banii; a fi
stăpân pe situaţie. 4. tolbă (de vânătoare), vânat; to make a ~ a împuşca mult vânat.
5. cartuşieră. 6. balon. 7. capsulă. 8. (geol.) cupolă (de gaze), pungă (gaziferă). 9. pl.
pungi (la ochi). 10.pl. (si pair of ~s) (fam.) pantaloni, nădragi. 11. uger. 12.pl. bogăţie.
13. valiză diplomatică. 14. (amer. si.) prostituată. II. vb. A. tr. 1. a băga / a pune / a vârî
în sac; a îndesa. 2. a vâna, a împuşca (o cantitate de vânat). 3. a face (o colecţie etc.).
4. a doborî (un avion). 5. (fam.) a şterpeli, a sfeterisi, a umfla. B. intr. 1. a se umfla; a sc
pungi; a atârna ca un sac. 2. (mai ales ~ s I! ~ s!) (scol. si.) piua întâi! '
bagasse [bo'gass] s. (fr.) rămăşiţele trestiei de zahăr măcinate.
bagatelle [baîgo'telj s. (fr.) 1. moft, fleac, nimic, bagatelă. 2. un fel de biliard.
bag filter ['ba3g ifilta'] s. (tehn.) filtru sac.
bagful l'baegl'ul] s. sac plin, traistă plină (ca măsură); a ~ of sugar un sac de zahăr.
baggage ['basgid3] s. 1. (amer.) bagaj (mare). 2. (mii.) echipament portabil; tren, convoi;
~ train convoi, tren. 3. (nuii ales peior.) fetişcană, puştancă, poamă-crudă, codană;
impudent ~ obrăznicătură. 4. prostituată, târfă, damă. 5. (si artful ~ , sly ~ , saucy ~)
(glumeţ) şerpoaică, zgâtie, zvârlugă, ştrengărită, diavoliţă, drăcoaică. 6. coate-goale,
pierde-vară. 7. vorbe goale; aiureli. 8. rămăşiţe, deşeuri.
65 balance indicator

baggage animal [~ 'aenimsl] s. animal de povară. bailsman ['beilzni9n],pl. bailsmen [-man] s. garant, chezaş,
baggage car [~ ko:1"] s. (amer.ferov.) furgon, vagon de bagaje. bain-marie [pronunţia franceză] s. (chim.) baie de apă.
baggage check [~ t/ek] s. (amer.) rccipisă pentru bagaje, chitanţă, pentru bagaje. Bairam [bai'ra:m, 'bairo:m] s. Bairam (sărbătoare musulmană).
baggage elevator [~ icliveita1"] ş. ascensor de mărfuri. bairn [bean] ş. (scoţ.) copil.
baggageman ['ba3gid3iii3nl,pl. baggage men [man] s. (amer.) hamal. bait [bcit] I. s. 1. nadă, momeală. 2. (jig.) ispita, ademenire, tentaţie. 3. popas (pentru
baggage rack ['basgid3 rask] s. (mai ales amer.) 1. plasă de bagaje. 2. (auto) portbagaj odihna şi hrana calului). II. vb. A. tr. 1. a pune o nadă / o momeală la, pe (sau cu dat.).
(exterior). 2. (fig.) a momi, a ispiti; a ademeni, a atrage. 3. a da de mâncare (mai ales calului pe
baggage room [~ ru(:)m] s. (amer.) casă / depozit de bagaje. drum). 4. a goni, a hăitui (cu câinii). 5. (fig.) a nu da pace (cuiva), a nu lăsa în pace,
baggage train [~ trein] s. (mil.) eşalon de bagaje. a necăji; a zădărî; a scoate din sărite. B. intr. 1. (mai ales despre cai în timpul unui popas)
baggage wagon [~ twaegan] s. (ferov.) furgon, vagon de bagaje. a mânca. 2. a poposi (în drum). 3. a lua ceva în gură, a îmbuca, a lua o gustare.
bagged [bzegd] adj. 1. băgat într-un sac sau într-o capsulă, însăcuit. 2. atârnând ca un baithouse |~ haus] s. han.
sac. lăbărţat. baiting house ['beitin haus] s. v. b a i t h o u s e .
bagged goods [~ 'gudzj s. pl. marfă în saci. bait station ['bcit istci/pn] s. (canad.) loc în care se pun momeli otrăvite pentru
bagger ['bangs'"] s. 1. (tehn.) godeu, benă, lingură (pentru terasamente). 2. (înv.) cerşetor, distrugerea răpitorilor.
pornanagiu. baize [bciz] ş. aba, dimie, postav; green ~ postav verde.
bagginess ['bsginis] s. 1. umflare; buhăvire, pungire. 2. (fig.) bombasticism. baize table [~ .tcibl] s. (jig.) masa verde.
bagging ['bregirj] s. 1. pânză de sac, arar. 2. ambalare în saci. bajadere ['baia'dia1"] s. v. b a y a d e r e .
baggy l'beegi] adj. 1. (despre îmbrăcăminte) lăbărţat, umflat, atârnând ca un sac; bake [bcik] I. vb. A. tr. 1. a coace (mai ales în cuptor); (scoţ.) new ~ n copt proaspăt.
~ trousers pantaloni largi, pantaloni nccălcaţi, burlane. 2. pungit, puhav, buged; ~cheeks 2. a usca Ia soare; a arde (cărămidă). B. intr. 1. a se coace; a se întări. 2. a se prăji la
faţa matosită; obraji pleoştiţi; ~skins below the eyes pungi la ochi, ochi pungiţi. 3. (fig.) soare; a se bronza. II. s. 1. coacere, copt. 2. pl. aluaturi coapte.
bombastic, umflat. baked Alaska ['beikt a'lasska] s. (gastr.) un fel de mereng cu îngheţată.
bag house ['baeg haus] ş. (tehn.) camcră-filtru cu saci. baked clay [~ 'klci] s. teracotă.
bagman ['bzegman], pl. bagmen [-man] s. 1. boccegiu, negustor ambulant. 2. (fam.) baked ware [~ r wes r ] s. articole de teracotă.
cornis-voiajor. 3. sortator (la poştă). bakehouse f'bcikhaus] s. 1. brutărie. 2. cuptor. 3. rafinărie (de zahăr).
bagnet ['baegnit, -net] s. (pop.) baionetă. bakelite l'beikalait] s. bachelită.
bagnio ['bu:njou, 'ba;njou] s. (ital.) 1. (înv.) baie. 2. închisoare pentru sclavi (în Orient). bake-off ['bciko(:)f] s. concurs de preparate culinare pregătite contra cronometru (mai
3. casă de toleranţă, bordel, tractir. ales de către amatori).
bagpipe ['bsegpaip] s. (muz.) cimpoi. baker ['beika1"] s. brutar, pitar, franzelar.
bagpiper [-V] s. cimpoier, cimpoiaş. bakerite ['bcikarait] s. (chim.) bacherită, borosilicat de calciu.
bag-shaped ['basg/cipt] adj. în formă de sac. baker-legged ['bcika legd] adj. cu picioare strâmbe, în formă de x.
baguette [bae'gct] s. 1. tăiere sau şlefuire rectangulară a pietrelor preţioase. 2. piatră baker's dozen ['beiksz' dAzn] s. treisprezece, duzina dracului.
preţioasă cu formă rectangulară. 3. (arhit.) baghetă. bakery ['beiksri] s. 1. brutărie, franzelărie. 2. (rar) coacere a pâinii, copt.
bag wig ['~ wig] s. perucă (din secolul al XVIII-lea cu pârul prins în spate într-un bakestone ['beikstoun] s. podea, podină, vatră (de cuptor).
săculeţ de mătase). bakeware ['bcikwea1"] s. veselă termorezistenta.
bag-wigged [-d] adj. cu perucă (v. b a g w i g). baking ['bcikirj] I. adj. de copt; (despre soare) arzător, torid. II. s. 1. coacere etc.
bah [ba;] interj, exprimând dispreţ ci aş!, haidade!, pii!, ptiu! (v. b a k c I). 2. cantitate coaptă la un singur copt.
bahadur [b9'ha:d3r, amer. b3'ho;du9r] s. (anglo-indian) 1. (apelativ) domnule. 2. (sl.) baking powder [~ -pauda1"] s. praf de copt.
grangur, bonz, barosan. baking soda [~ .souds] s. (chim.) bicarbonat de sodiu.
Bahamian [bs'hciinbn, -jan] I. adj. din Bahama(s), bahamez / bahamian. II. s. locuitor baking sun [~ 's\n| s. soare dogoritor.
din Bahama(s). bahamez / bahamian. baksheesh ['bask/i:/] s. bacşiş, remiză.
1
bahaudur [balioidus "] s. (anglo-indian) v. b a h a d u r . bakshish ['bsekfi:/] s. v. b a k s h e e s h .
Bahraini [ba:'rcini] I. adj. din Bahrein, bahreinez. II. locuitor din Bahrein, bahreinez; bal [DD:1] s. (mine) mină.
the ~ poporul din Bahrein, bahreinezii. Balaam ['bcilzem, -tem] s. (sl.) material de rezervă pentru a umple coloanele gazetelor,
, l
bahuvrihi [lba:hu; vri:hi[ s. (ling.) 1. adjectiv calificativ compus (de tipul long-headed', umplutură.
'narrow-minded' etc.). 2. substantiv compus (de tipul 'honehead', 'redcoat' etc.). balalaika ['baste'laika] s. balalaică.
baignoire ['beinwa:1", :wor] s. (Jr.) (teatru) lojă de jos, lojă de rangul I; (înv.) benoar. balance ['hastens] I. s. 1. balanţă, cântar, cumpănă; ~ of precision, philosophical /
baikalite ['beikslait] s. (mineral.) baikalit. analytical ~ cântar de precizie; the ~ of advantage lies with him avantajele sunt de
1
bail [beii] I. s. 1. zălog, garanţie, chezăşie, cauţiune; (despre cineva eliberat pe cauţiune) partea lui; (jig.) to be / to hang / to swing / to tremble in the ~ a fi în cumpănă, a atârna
on ~ pe cauţiune; to surrender to one's ~ a se înfăţişa la judecata; to forfeit one's ~ a de un fir de păr, a fi într-o situaţie critică; (fig.) to be off one's ~ a-şi pierde echilibrul
nu se înfăţişa la judecată. 2. chezaş, garant, răspunzător; to admit / to allow / to accept sufletesc; to be weighed in the ~ , and found wanting a nu corespunde aşteptărilor, a
/ to hold ~ , to let to ~ a elibera pe cauţiune; to give ~ a-şi găsi un garant; to go / become înşela speranţele; quick / Roman ~ balanţă romană, balanţă cu arc; to tip / to turn the
~for a chezăşui. a se pune chezaş pentru; a garanta. *0* I'll go ~ that sunt sigur că, garantez ~ a face să încline balanţa, a se dovedi factorul hotărâtor; upon a fair ~ cumpănind bine
că. II. vb. A tr. (şi to ~ out) a lua pe cauţiune; a elibera pe cauţiune. B. intr. to ~ out a lucrurile. 2. echilibru, stabilitate; ajustare; cumpăt; to lose one's ~a) a-şi pierde echilibrul;
ocoli o primejdie; a se feri de necazuri. b) (fig.) a-şi pierde cumpătul; a-şi ieşi din minţi; (po/J— of power raport de forţe; (corn.)
bail2 s. 1. stănog, stănoagă. 2. (la cricket) bara de sus a porţii. ~ of trade balanţă comercială. 3. the Balance (astron.) Balanţa (constelaţie şi semn al
3
bail I. s. ispol, lopăţică, lingură, căuş; găleată. II. vb. A. tr. a scoate cu ispolul (apă zodiacului). 4. greutate, contragreutate, contrapondere. 5. nesiguranţă, ezitare, şovăire,
dintr-o barcă). B. intr. (fam.) to ~out a) a lăcări; a goli cu ispolul; a excava; b) a sări îndoială, risc. 6. comparaţie; considerare, apreciere, cumpănire. 7. (ec.) bilanţ, balanţă;
eu paraşuta; c) (amer. sl.) a se descotorosi de o (fostă) amantă. sold; rest; adverse <- bilanţ deficitar; ~ of payments balanţă de plăţi; ~ in hand rest (după
bail4 s. 1. mâner, toartă, coadă (la găleată, ceainic etc.). 2. (tehn.) ureche; mâner; jug. întocmirea bilanţului); to strike a ~ a face bilanţul (şi fig.). 8. limba/ pendula
bailable [-'abl] adj. 1. care se poate da pe garanţie, care se poate elibera pe garanţie / ceasornicului. II. vb. A. tr. 1. a cântări, a cumpăni, a aprecia. 2. a confrunta, a compara.
pe cauţiune. 2. care permite eliberarea pe garanţie. 3. căruia i se poate permite aducerea 3. (by, with, against) a contrabalansa (cu). 4. a echilibra. 5. a egala (în număr, greu­
unui garant. tate, proporţie etc.); a aranja, a ajusta. 6. (ec.) a socoti, a pune de acord, a balanţa;
bailee [bci'li:,'-'-] s. (jur.) depozitar (al unui lucru care i s-a încredinţat), garant, chezaş. a echilibra; to ~ the budget a echilibra bugetul; to ~one's accounts a-şi face socotelile.
1 3
bailer ['bcila "] s. 1. v. b a i l (I). 2. cel care scoate apă dintr-o barcă. B. inţr. 1. a se menţine / a fi în echilibru. 2. a se balansa, a se legăna. 3. a avea fluctuaţii;
bailey ['beili] s. curte interioară la castelele feudale; the Old Bailey Curtea Criminală a undui. 4. (jig.) a ezita, a şovăi. 5. (com.) a se balanţa. 6. to ~ out a se echilibra; a se
Centrală din Londra. compensa.
bailie ['beili] s. (scoţ. ist.) pârgar, consilier municipal. balance account [~ s.kaunt] s. (com.) rest, sold.
bailiff ['bcilif] s. (în Anglia). 1. aprod, portărel, uşier. 2. epistat, vătaf, vechil, admi­ balance arm [~ o:m] s. v. b a l a n c e b e a ni.
nistrator de moşie; funcţionar administrativ. 3. epistat de comerţ. 4. inspector / supra­ balance beam [~ bi:m] s. 1. braţ de balanţă; balansier, pârghie. 2. (gimnastică) bârnă.
veghetor de ape. 5. (în Evul Mediu) judecător. balance bob [~ bob] s. balansier.
bailing ['beilirj] s. (mine) lăcărit (alpetrolului); pompare a apei (dintr-o mină). balance box [~ boks] s. contragreutate.
bailiwick ['beiliwik] s. 1. împuternicirea, oficiul sau jurisdicţia unui bailiff. 2. (jig.) balance bridge [~ brid3] s. (tehn.) pod basculant.
domeniu, moşie, teren, proprietate. balance crane [~ krein] s. (tehn.) macara cu contragreutate.
bailment ['beilmsnt] s. 1. eliberare pe garanţie / pe cauţiune. 2. depunerea averii în balanced ['bzebnst] adj. 1. cumpănit, echilibrat, cumpătat. 2. armonios, proporţionat,
păstrare (în anumite condiţiuni). 3. gaj, chezăşie, cauţiune. 4. mărfuri depuse în gaj / în simetric.
păstrare / ca garanţie. balance due ['baîlans 'dju:J s. (com.) sold debitor.
bailor ['bcibr] s. deponent, cel care depune marfa sau averea în păstrarea altcuiva. balance gear [~ gia1"] s. (tehn.) compensator, egalizator; transmisie diferenţială,
baliout ['beilaut] I. s. 1. ajutorare; salvare (dintr-o situaţie grea etc.). 2. săritură cu diferenţial.
paraşuta. 3. părăsire a unui avion (etc.) în caz de avarie. II. adj. 1. de ajutorare, de balance indicator [~ 'indikcits1-] s. indicator (la balanţă); indicator de echilibru, de
intervenţie. 2. urgent, de urgenţă; grabnic. compensare.
balance level
balance level [~ ilevl] s. poloboc, nivelă cu bulă de aer, cumpănă de apă.
balance lever [~ ili:vsr] s. (tehn.) pârghie de echilibrare; balansier.
balance master [~ ima:ster] s. echilibrist, acrobat.
balance pan [~ pam] s. platan / taler al balanţei.
balance plough [~ plauj s. (agr.) plug reversibil, plug de coastă.
balancer ['bîebnsa'] s. 1. echilibrist, acrobat. 2. (tehn.) compensor, egalizator.
balance sheet ['balans /in, -n/Ji:t, -ufi:t] s. (corn.) bilanţ, balanţă, situaţie a veniturilor
şi cheltuielilor; ~ account cont de bilanţ; ~ item post de bilanţ.
balance step [~ step] s. (/nil.) balanseu (pas ae exerciţiu).
balance weight f~ weit] s. contragreutate.
balance wheel [~ hwi:l] s. (tehn.) balansier (la ceas); volant (ae motor).
balancing ['baslonsirj] s. 1. cântărire, cumpănire. 2. legănare. 3. echilibru. 4. echilibrare,
compensare. 5. şovăire, îndoială.
balancing action ['baîbnsin 'Eek/an] s. (electr.) efect tampon.
balancing capacity [~ ko'paxiti] s. (tel.) capacitate de compensare.
balancing flap [~ 'firep] s. (av.) eleron.
balancing machine [~ mo'Jim] s. (tehn.) maşină de echilibrare.
balancing point [~ 'point] s. centru de gravitate.
balancing surface [~ 'so:fis] s. (tehn.) suprafaţă de compensare.
balancing tool [~ 'tu:I] s. (tehn.) ştift de ajustare.
balancing transformer [~ trans'femo'] s. (electr.) autotransformator egalizator;
transformator de simetrizare.
balancing wheel [~ 'wi:l[ s. (tehn.) volant.
balancing wire [~ 'wab r ] s. (electr.) conductor de compensaţie.
baland ['beibnd] s. (chim.) concentrat de plumb.
balass ['basbs, 'beibs] I. s. (mineral.) balaş, rubin cu ape roşii deschis. II. adj. roşiatic,
care bate în roşu, spre roşu, cu reflexe roşii.
balata ['baebto] s. balata, gumă extrasă din arborele tropical Manikara bidentata.
balbriggan [bad'brigan] s. (text.) ţesătură din bumbac (pentru lenjerie de corp).
balconet(te) [badka'net] s. balcon aparent.
balconied [telkonid] adj. cu balcon, cu balcoane.
balcony ['bselksni] s. 1. balcon. 2. (teatru) balcon.
bald [to:ld] adj. 1. chel, pleşuv; (as) ~ as a coot / an egg / a billiard ball cu desăvârşire
chel. 2. gol, golaş (lipsit ae vegetaţie, păr, pene. sau blană). 3. neîmpodobit,
neornamentat, neînfrumuseţat. 4. fără valoare; plat; fără distincţie. 5. (despre stil) sec,
fără eleganţă, sărăcăcios, incolor, nenuanţat, monoton, de calitate proastă. 6. (despre
adevăr) curat, gol-goluţ.
baldachin ['boddakin] s. 1. baldachin. 2. (te.it.) brocart.
bald coot ['to:ld 'ku:t] s. (omit.) specie de lişiţă (Fulica atra).
baldcoot ]'bo;ldku;t] s. (fam.) chel, chelbos.
bald cypress ['bo:ld 'saipris] s. (bot.) specie de chiparos din sudul Statelor Unite
(Taxodium distichum).
bald eagle [~ 'i:gl] s. (omit.) specie de vultur din Statele Unite şi Canada, cu penaj
alb pe cap şi coadă (Haliaeetus leucocephalus).
balderdash ['boddada;/] s. prostii, absurdităţi, vorbe de clacă; talmeş-balmeş.
baldhead ['toddhed] s. 1. chel. 2. (omit.) rasă de porumbel domestic.
bald-headed [-id,'—] I. adj. 1. v. b a l d (1). 2. cu o pată albă în frunte, ţintat, pag.
II. adv. to go ~ into / for a se avânta în, a se apuca de (o treabă) cu interes I cu tragere
de inimă.
baldicoot ['bo:ldiku:t] s. v. b a 1 d c o o t.
baldly ['to:ldli] adv. 1. dc-abia; (in mod) sărac, sărăcăcios. 2. deschis, pe faţă, franc,'
fără înconjur; to put it ~ a spune pe faţă, de la obraz, făţiş.
baldness ['bxldnis] s. chelie, pleşuvie etc. (v. b a l d).
baldpate ['bo:ldpeit] s. 1. chel, chelbos. 2. (omit.) specie de raţă sălbatică din America
(Anas americana).
baldric ['boddrik] s. 1. brâu, cingătoare, curca (pentru sabie, com etc.) 2. (mil.) centură,
centiron; bandulieră, diagonală. 3. (aslron.) zodiac.
bald wheel ['bo:ld /iwi:l] s. (tehn.) inima roţii, steaua roţii.
baldy ['bo:ldi] s. (amer. fam.) chel.
bale1 [beii] I. s. 1. balot (de marfă); pachet mare; maldăr, teanc (ae diferite mărfuri);
colet; cotton ~ balot de bumbac (în S. U.A. 500 livre, Egipt 720 livre, Brazilia 250 livre,
India 400 livre).!, pi. marfă. II. vb. tr. a împacheta, a ambala, a aşeza în vrafuri, teancuri
etc.
bale2 s. (înv., poetic) 1. pacoste, nenorocire, năpastă, dezastru; rău, distrugere, calamitate,
influenţă nefastă. 2. durere, suferinţă, supărare, nefericire, mizerie.
bale3 s., vb. v. b a i l3.
Balearic [ibaeli'aerik, bo'liorik) adj. balearic, din insulele Balearc.
baleen [ba'lim, bse'l-] s. fanon, balenă, os de balenă (am care se fac lamele flexibile
ce se întrebuinţează la corsete, umbrele etc.).
balefire [ibeilifabr] s. 1. foc mare în aer liber; foc de semnal; foc de alarmă: semnal
luminos. 2. rug.
baleful ['beilful] adj. (poetic) 1. vătămător, dăunător, distrugător; f unest; ~ books cărţi
primejdioase / otrăvitoare. 2. trist, îndurerat, dureros; ~ eyes ochi întristaţi, posomorâţi.
balefulness [-nis] s. 1. nenorocire, pacoste, năpastă. 2. tristeţe, durere.
bale loader ['beii iloudor] s. (agr.) încărcător de baloţi.
balestra [ba'lestrs] s. (scrimă) săritură spre adversar urmată de fandare.
baline [bo'li:n] s. (text.) ţesătură aspră din cânepă sau iută folosită în tapiţerie; pânză
tare; pânză de sac.
Balinese [iba:li'ni:z] s. 1. locuitor al insulei Bali. 2. idiom vorbit în insula Bali.
baling press ['beilirj preş] s. (maşini) presă de balotare.
66
balisaur ['bailiss:'] s. (zool.) bursuc indian (Arctonyx collaris).
balista [bs'lists], pl. balistae [te'listi:] s. v. b a 11 i s t a.
balize [bs'lkz] s. (mar.) baliză.
balk [to:lk] I. s. 1. grindă, bară. 2. the balks pi. apartament la mansardă. 3. fâşie de
pământ nearată; hat; spinarea arăturii;: (fig.) to make a ~ of good ground a scăpa / a
pierde prilejul (prielnic) / ocazia. 4. scăpare, greşeală grosolană, boacănă, gafă. 5. obsta­
col, oprire, piedică. 6. (mar.) travers. II. vb. A. tr. 1. a îngrămădi. 2. a omite, a lăsa, a scăpa
intenţionat. 3. a scăpa din vedere (aVn întâmplare). 4. a nu justifica (speranţe etc.); he was
~ ed of his desires a fost dezamăgit în speranţele sale. 5. a ocoli, a evita, a nu lua în
seamă, a ignora. 6. a pierde, a scăpa (o ocazie). B. intr. 1. a se sustrage (ae la îndeplinirea
unei obligaţii). 2. a se împotrivi, a se încăpăţâna. 3. (mai ales despre animale) a se proţăpi,
a nu voi să tragă, a se opri în loc. 4. a contrazice, a aduce argumente contrarii. 5. a dezamă­
gi, a descuraja. 6. (călărie) a se deroba. 7. to ~at a ezita în faţa (cu gen.), a fi descumpănit
de.
Balkan ['bolkon] adj. balcanic, din Balcani.
balk iron ['bo:lk'abn] s. (constr.) oţel de grinzi, oţel profilat.
balking ['bo:lkirj| adj. 1. potrivnic, duşmănos, ostil. 2. (despre cai) nărăvaş, sperios.
balkline ['bD:klain] s. 1. (sport) linie de start. 2. (la biliard) linie dreaptă care împarte
masa de joc în secţiuni.
balky ]'bo:lki] adj. (amer.) v. b a l k i n g (2).
ball1 [bo:l] I. s. 1. glob, sferă, bilă, corp sferic (în genere), bulgăre; (tehn.) ~and socket
articulaţie cu bile; ~ of the eye globul ochiului; ~ of fortune destin capricios, roata
norocului; (anat.) ~ of the knee rotulâ; three (golden) ~ s firma sau prăvălia unui cămătar.
2. globul pământesc; sfera cerească; corp ceresc. 3. (sport) minge, balon; joc cu mingea
(v. f o o t ~ , b a s e ~ , b a s k e t ~ etc.); lovitură (la fotbal etc.) good ~ o lovitură bună,
o minge trasă bine; (amer. sl.) to carry the ~ a proceda activ, a fi activ; a lupta; (amer.
sl.) get on the ~ mai repede! mişcă-tc! (amer. fam.) on the ~ isteţ, ager, descurcăreţ;
to have the ~ at one's feet a fi stăpân pe situaţie; a avea şanse de reuşită; the ~ is with
you e rândul tău; to keep the ~ rolling / up a) a întreţine o conversaţie; b) a continua
să facă ceva; to set the ~ rolling a pune treaba pe roate, în mişcare; a deschide conversaţia,
jocul etc.; to catch / to take the ~ before the bound a anticipa, a acţiona rapid; (fig.)
a prinde mingea din zbor. 4. ghem. 5. glonte, (ist.) ghiulea. 6. (vet.) pilulă mare, hap,
doză. 7. (mar.) traversă de punte. 8. chiftea. II. vb. A. tr. 1. a strânge, a face ghem. 2. (amer.)
to ~ up a amesteca, a face talmeş-balmeş. 9. pi. (vulg.) coaie. B. intr. 1. (despre lână
etc.) a se face ghem. 2. a arunca cu (bulgări de) zăpadă.
ball2 s. 1. bal; to open the ~a) a deschide balul, a face, a conduce primul dans; b) (fig.)
a lua iniţiativa, a da drumul (unei acţiuni etc.); masked ~ bal mascat; fancy ~ bal costumat.
2. (amer. sl.) to have a ~ a se distra de minune; a se delecta.
ballad ['bsslod] s. (iii.) baladă; cântec bătrânesc; ~ s of outlawry balade haiduceşti
(mai ales în legătură cu Robin Hood).
ballad burthen [~ iba:<3on] s. (lit.) refren de baladă.
ballade [baVla:d si pronunţia franceză] s. 1. (lit.) baladă (poezie lirică, mai ales
medievală). 2. (muz.) baladă.
ballader ['ba:lcKbr] s. (rar) autor de balade, cântăreţ de balade.
ballade royal [bs'la:d 'robi] s. (lit.) v. b a 11 a d e (1).
balladist ['baebdist] s. autor sau cântăreţ de balade, baladist.
balladize ['bfebdaiz] vb. tr. (rar) a compune (balade).
ballad maker ['basbd iineika'] s. autor de balade.
ballad meter [~ Fini:t3r] s. (lit.) metru de baladă (telrametri iambici în versurile 1 si
3, trimetri iambici în versurile 2 si 4).
ballad monger [~ iiiMng9r] s. 1. (ist.) autor sou vânzător de balade. 2. (ironic) poet
de duzină, poetaş, poetastru.
balladry [tebdri] s. (înv.) poetica baladelor (mai ales populare); balade populare.
ballahou ['basbhu:] s. (mar.) 1. vas cu două catarge din Indiile de Vest. 2. (peior.)
vas prost, vas bun de aruncat.
ball and socket ['bo:l snd 'sokit] s. (tehn.) fus sferic.
ball-and-socket joint [~ d3oint] s. (tehn.) articulaţie sferică, articulaţie cu nucă.
ballast ['basbst] I. s. 1. balast, savura; lest; (mar.) to sail in ~ a naviga în balast. 2. (fig.)
ceea ce dă stabilitate, echilibru moral etc.; mental ~ echilibru; consecvenţă. 3. (feroy)
balast. II. vb. tr. 1. a încărca cu balast sau cu lest; a pune balast pe. 2. (fig.) a da stabilitate
(cu dat.); a (men)ţine în echilibru.
ballast bag [~ basgj s. sac de balast.
ballast bed [~ bed] s. (ferov.) pat de balast.
ballast car [~ ka:r] s. (ferov.) vagon cu descărcare laterală.
ballast concrete [~ ikonkri:t] s. (constr.) beton ciclopean.
ballast engine [~ .end3in] s. (hidr.) dragă.
ballast hammer [~ iha;m3r] s. (tehn.) ciocan de gâtuit.
ballast pig [~ pig] s. (mar.) calup de balast.
ballast pit [~ pit] s. (geol.) carieră de pietriş.
ballast stone [~ stoun] s. (mine) piatră de balastare.
ballast tank [~ taînk] s. (mar.) tanc de imersiune, de balastare.
ball bearing ['bo:l ibeorirj] s. (tehn.) rulment cu bile; lagăr cu bile.
ball boy [~ boi] s. (tenis) băiat de minge.
ball cartridge [~ .ka:trid3] s. (mil.) cartuş de război.
ball check [~ t/ek] s. (tehn.) supapă sferică, supapă cu bilă.
ball clay [~ klcij s. argilă plastică.
ball-cock [~ kok] s. (tehn.) supapă cu flotbr.
ball coupling [~ 'kAplirj] s. (tehn.) articulaţie cu nucă, articulaţie sferică.
ball crusher [~ ikrA/o'] s. (tehn.) moară cu bile.
ball cup [~ kAp] s. (maşini) locaş sferic.
67
bailer ['bo:br] s. participant la un bal.
ballerina [ibsBb'rfcna] s. balerină,
ballet ['baslei, amer. şi ba^'lei] ş. (jr.) balet, teatru, trupă sau corp de balet.
ballet dancer [~ ida:ns3r] s. artist(ă) de balet, balerin(ă), dansator sau dansatoare de
balet.
ballet girl [~ gs;l] s. figurantă.
ballet master [~ iina:st3r] s. maestru de balet.
ballett [bas'lct] s. (muz-) gen de comf?ozifie vocală de la începutid secolului al XVII-lea,
asemănător cu madrigalul.
ball gate ['bs:l geit] s. (metal.) răsuflătoarc circulară.
ball goer [~ -gou3r] s. persoană care frecventează balurile.
ball governor [~ igAV3nsr] s. (telin.) regulator cu bile.
ball hammer [~ ■hsema1] s. (tefm.) piletă, bătător, stamfăr, ciocan de gâtuit.
balling ['bo:lirj] s. (chim.,fiz~) coalescenţă.
balling frame ['bo:lîrji freim] s. (text.) maşină de făcut gheme.
ball iron ['bo:l <abn] s. 1. (mineral.) minereul de fier cu argilă. 2. (met.) fier pudlat /
sudat.
ballisrn ['baeliz^rn] s. (med.) boala lui Parkinson.
ballisrnus [bre'lizmas] s. (med.) v. b a 11 i s m.
ballista [bs'listo], pl. ballistae [ba'listi:] s. (ist. mil.) balistă.
ballistic [ba'listik] adj. (mil.) balistic, de balistică.
ballistic missile [~ 'misail, amer. ~ 'rnispl] s. rachetă balistică.
ballistics [ba'listiks] s. pl. (folosit ca sg.) (mii.) balistică.
ballistite ['baslistait] s. (chim.) balistită.
ball joint ['bo:l djoint] s. v. b a l l c o u p l i n g .
ball journal [~ id33:nal] s. (maşini) fus sferic.
ball lightning [~ ilaitnirj] s. (meteor.) fulger globular.
ball mill [~ mil] s. v. b a l l c r u s h e r .
ballonet [.bEelou'net] s. (av.) balonet.
ballon d'essai [bo:'b:i] de'sei] s. (fr.fig.) balon de încercare / de probă / de sondaj (pentru
a încerca reacţiunile opiniei publice etc.).
balloon [ba'lum] I. s. 1. (av.) balon, aerostat; captive ~ balon captiv; to ascend in a
~ a face o ascensiune cu balonul; ~ on bearings sau observation ~ balon de observaţie;
(f'S-) t r i a ' ~ v - b a l l o n d ' e s s a i ; (fam.) to be all up in a ~ a visa (treaz, cu ochii
deschişi). 2. (chim.) balon de sticlă. II. vb. A. intr. 1. a se ridica cu balonul. 2. a se umfla.
B. tr. 1. a înălţa, a lăsa să seridice,să se suie. 2. (amer. fam.) a face propagandă zgomotoasă
pentru (un candidat în alegeri).
balloon apron [~ icipr^n] s. baraj aerian / de baloane (captive).
balloon ascent [~ aisent] s. (av.) ascensiune cu balonul.
balloon barrage [~ ibzera^] s. v. b a l l o o n a p r o n .
balloon car [~ ka: r ] s. (av.) nacela aerostatului / balonului.
balloon fabric [~ rfebrik] s. 1. ţesătură / pânză a învelişului aerostatului. 2. (text.) ţesătură
tip balon.
balloonee [ba'lumi] s. (amer. si.) gogoşi, mofturi, fleacuri, născociri, aiureli.
balloon flask [ba'lum Tflu:sk] s. balon de sticlă.
balloonic [ba'lumik] adf 1. ca un balon; de balon. 2. (fig.) avântat; fantastic.
balloonist [bs'lumist] s. aeronaut.
balloon observation [ba'lu:n lobza'vci/^n] s. (av.) observaţie cu balonul-pilot.
balloon tire [~ itab r ] s. anvclopă-balon; pneu-balon.
ballot l'btebt] (Jr.) I. s. 1. bilă (de vot); buletin de vot; to cast the ~ a-şi da votul,
a vota. 2. vot (mai ales secret), scrutin; with vote by ~ prin vot secret; at the first ~ la
primul scrutin; second ~ al doilea vot, al doilea scrutin, balotaj; the ~ was taken on the
resolution rezoluţia a fost pusă la vot. 3. totalitatea voturilor exprimate. 4. tragere la
sorţi. II. vb. A. intr. 1. a vota, a fi pentru sau contra (votând); to ~ against a vota împotriva.
2. a trage la sorţi. B. tr. a vota, a alege, a hotărî prin vot.
ballotage ['bcelatidsJ s. balotaj.
ballot box ['basist boks] s. urnă de vot / electorală.
balloting box ['baebtin, boks] s.v. b a l l o t b o x .
ballot paper ['bsebt ipeip9r] s. buletin de vot.
ballow ['baîlou] s. (înv.) ciomag, măciucă, bâtă; baston.
ball pin ['bo;l ipin] s. şurub cu cap sferic.
ballplayer [~ipicbr] s. jucător profesionist (mai ales de baseball).
ball-point (pen) ['bo:l point 'pen] s. stilou cu pastă.
ball-proof [~ pru:f] adf impenetrabil pentru gloanţe, antiglonţ.
ball race [~ reis] s. (maşini) colivie a rulmentului; cale de rulare a bilelor; inel de rulment
cu bile; coroană directoare.
ball reception [~ ri-sep/sn] s. (tel.) retransmisiune / translaţie prin radioreleu.
ball room [~ rum] s. sală de bal / de dans.
ball seat [~ si:t] s. (maşini) scaun sferic.
ball-shaped [~/eipt] adf sferic.
ball socket [~ rsokit] s. (tehn.) cuzinct / locaş sferic.
ball test [~ test] s. (tehn.) probă de duritate Brinell.
ball-up ['toiUpl s. (sl.) buimăceală, zăpăceală, (stare de) confuzie.
balmacaan [tbaslms'ka.n] s. scurtă bărbătească, cu mâneci raglan, din stofă aspră.
ball valve ['bo:l vaslv] s. (tehn.) supapă sferică cu bilă; robinet cu bilă.
bally ['baeli] (sl.) I. adj. afurisit, al dracului, dat naibii, păcătos; stung by a ~ wasp
înţepat de o viespe păcătoasă. II. adv. al naibii, al dracului, grozav (de); too — tired al
naibii de obosit.
Ballyhack ['baelihsek] s. (fam.) go to ~(and buy buttermilk)! du-tc la naiba!
band 2
ballyhoo ['baeli'hu:] s. (amer. sl.) zarvă, tărăboi, tevatură, tapaj; reclamă zgomotoasă;
propagandă senzaţională.
ballyrag ['baslirasg] vb. tr. (sl.) 1. a batjocori, a da în tărbacă, a lua peste picior, a lua
în râs, a face haz pe scama cuiva. 2. a ocări; a cicăli, a bate la cap.
balm [bu:m] I. s. 1. balsam; sedativ. 2. parfum, aromă, balsam. 3. (fig.) balsam,
mângâiere, consolare. 4. (bot.) melisă, roiniţă, mătăcină (Melissa officinalis). II. vb. tr.
1. a mângâia, a răcori, a potoli. 2. a parfuma.
balm gentle [~ ^cntl] s. v. b a l m (1,4).
balm mint [~ mint] s. v. b a 1 m (1,4).
balm poplar [~ 'p:>pbr] s. (bot.) plop american balsamifer (Populus balsamifera).
balmy ['ba:mi] adj. 1. îmbălsămat, aromat(ic), parfumat. 2. (despre atmosferă, aer)
moale, blând; (despre vânt) uşor, gingaş, înmiresmat. 3. balsamic, tămăduitor, alinător,
calmant; dulce, răcoritor. 4. (sl.) prost; he's ~ e sărac cu duhul.
balneary ['bsembri] adj. balnear.
balneological [.baelnia'bdsikal, -niou-] adj. balneologie.
balneologist [iba;lni'obd3ist] s. (medic) balneolog.
balneology ['ba?lniobd3i| s. balneologie.
balneotherapeutics ['bEelnb>8er3'pju:tiks[ ş. pl. (folosit ca sg.) v. b a l n e o t h e r a p y .
balneotherapy [ibasInb'Serapi, -niou-j s. balncoterapic.
balneum ['bselnbm] s. baie de apă sau nisip.
baloney [bs'louni] s. (amer.) 1. (fam.) cârnat afumat (din carne de vacă şi de porc).
2. (sl.) prostii, bazaconii, fleacuri.
balsa ['bo:ls3, 'bailsa] s. (bot.) balsa (Ochroma lagopus).
balsam ['bD(:)ls3m] I. s. 1. balsam (răşină aromată). 2. (bot.) canale, bucuria-casei
(Impatiens balsamina). II. vb. tr. 1. a unge (cu balsam etc.). 2. (fg.) a alina, a mângâia.
balsam fir [~ fs:1"] s. (bot.) brad canadian (Abies balsamea).
balsamic [bol'sasmik, bzel-] adj. v. b a l m y (1,3).
balsam poplar [rbo(:)ls3m, ipopbr] s. (bot.) varietate de plop (Populus tacamahaca).
balsamy ['bo(:)ls3mi] adj. v. b a l m y (1).
Baltic ['bo(:)ltik] I. adj. baltic. II. s. (lingv.) limbile baltice.
balun ['bxbn] s. (tel.) transformator de simetrizare.
baluster ['baîbst3r] s. 1. (arhit.) balustru; stâlp de balustradă; traversă. 2.pl. balustradă.
balustered ['bsebstad] adj. cu balustrade.
balustrade [.basbs'treid] s. balustradă, rampă, parmaclâc (la balcon, pod, scară etc.)
balustraded [-id] adj. cu balustrade.
bam [baem] vb. tr. (sl.) prese, de Ia b a m b o o z 1 c.
Bambara [ba:m'bo:ra:] s. (lingv.) (limba) bambara.
bambino [bu:m'bi:nou, b2em-],pl. bambini [-ni] s. (ital.) copil.
bambocciade [ibcembo't/ia:d] s. pictură de gen reprezentând o scenă rustică de petrecere /
chef (tratată mai ales într-o manieră hazlie).
bamboo [bxm'bu:] s. 1. (bot.) bambus (Bambusa). 2. unitate de lungime în Orient
(3,6 m).
bamboozle [bcem'bmzl] vb. tr. (fam.) 1. a păcăli, a înşela, a amăgi; a mistifica, a escroca.
2. a încurca, a lăsa perplex.
bamboozlement [-mant] s. (fam.) păcăleală, tragere pe sfoară.
barnboozler [ba3rn'bu:zbr] s. (fam.) înşelător, escroc.
barnbosh ['barnrbDfj s. (sl.) minciuni, palavre, gogoşi, păcăleală.
ban1 [basn] I. vb. A. ir. 1. a interzice, a opri; a prohibi; a pune în afara legii; to ~atomic,
hydrogen and all other weapons of mass-annihilation / destruction a interzice armele
atomice, de hidrogen şi orice alte arme de distrugere în masă. 2. a blestema, a afurisi,
a proscrie, a anatemiza. 3. a osândi, a condamna. B. intr. 1. a înjura. 2. a (se) jura. II. s.
1. interzicere, oprelişte, interdicţie; condamnare oficială; under a ~sub interdicţie, prohibit.
2. expulzare, exil, surghiun. 3. anatemă, blestem, excomunicare, afurisenie. 4. condamnare
publică, oprobriu. 5. (înv.) proclamaţie publică.
ban2 [bam] s. (ist.) ban (un fel de guvernator).
Banaghan [.bamansn, -gan] s. (ir/, sl.) un fel de Păcală irlandez; he beats ~ minte de
stinge / de îngheaţă apele.
banal [b3'na:l, bas'n-, 'bcinpl] adf banal, comun, de rând, obişnuit, lipsit de originalitate.
banality [bee'nzeliti, ba'n-J s. banalitate, lucru de rând; Ioc comun.
banana Ibs'nams, amer. ba'nasna] s. 1. (bot.) banan (Musa sapientum). 2. banană.
banana belt [~ belt] s. (canad.fam.) zonă cu climă (relativ) blândă.
banana oii [~ oii] s. 1. (chim.) aeetat de amil. 2. (amer. sl.) gogoşi, baliverne.
banana republic [~ ri'pAblik] s. (peior.) republică bananieră (sub-dezvoltată
economic).
banana skin [~ skin] s. (jam.) motiv de stânjeneală.
banana split [~ split] s. (gastr.) denumirea unui desert din banană tăiată, cu nuci,
îngheţată, frişca şi o cireaşă amară.
banat ['bsenst, bs'nuit] s. (ist.) bănie, demnitatea de ban.
banausic [bs'noisik] adj. 1. banausic, mecanic. 2. utilitar, practic; funcţional.
banc [ba?rjk] s. (jur.) banca judecăţii; curte judecătorească; judecată.
banco fba3nkou] s. (ec.) bancnote, bani de hârtie.
band1 [baend] I. s. 1. legătură; bandă, banderolă; fâşie; şnur; centură, cordon; panglică;
sfoară. 2. legătură morală / spirituală. 3. raport, relaţie; îndatorire, obligaţie; convenţie
(între persoane). 4. pl. (înv.) fiare, cătuşe, lanţuri. 5. (radio) bandă (de frecvenţe). II. vb.
tr. 1. a lega; a încinge. 2. (înv.) a pansa, a bandaja.
band 2 1, s. 1. bandă; clică, şleahtă. 2. ceată; grup. 3. (mil.) companie, trupă de soldaţi.
4. (muz.) orchestră, formaţie muzicală; fanfară; taraf; string ~orchestră de coarde; brass
~ fanfară; full ~ orchestră mare; German ~ muzicanţi ambulanţi; jazz ~ (orchestră de)
jazz; (f'g.) when the ~ begins to play când sc-ngroaşă gluma. 5. cârd, stol; haită.
6. (canad.) cireada; turmă. II. vb. intr. (şi to ~ together) a se uni, a se coaliza, a se înhăita.
Band-Aid
Band-Aid ['brendeid] s. (farm.) plasture (din jxinsament si leucoplast).
bandage ['bsndid3] I. s. 1. bandaj, pansament, faşă. 2. legătură (pentru ochi). II. vb.
tr. a bandaja, a pansa, a lega (la).
bandager [-or] s. persoană care pune bandaje.
bândagist [-ist] s. vânzător de bandaje.
bandana [bam'damo, -feno] s. v. b a n d a n n a.
bandanna [baen'damo] s. batistă, basma (mai ales cu buline albastre sau roşii).
bandbox ['bamaTraks] s. cutie de carton (pentru pălării etc.); to look as if one had
just come out of a ~ a arăta ca scos din cutie.
band brake [~ 'breik] s. (tehn.) frână cu bandă / cu panglică.
band chain [~ t/cin] s. (tehn.) lanţ cu eclipse.
band conveyer [~ kon'veior] s. (tehn.) transportor cu bandă.
bandeau [bam'dou,'--] s. 1. legătură (de cap); cordea, bandă; cordeluţă, bentiţă. 2. sutien
îngust.
banded ['bamdid] adj. 1. legat / prevăzut cu benzi. 2. dungat, vărgat. 3. (înv. si.) flămând.
banded marble [~ 'ma:blj s. (mineral.) travertin.
banderol(e) ['bamdoroul] s. 1. flamură, steguleţ. 2. banderolă. 3. (arte) inscripţie, deviză,
legendă în formăde sul desfăşurat (în gravuri). 4. (arhit.) spiră, volută.
bandersnatcli ['bsendosnastj] s. 1. monstru imaginar. 2. persoană grosolană, mârlan,
mitocan.
bandicoot [tendikiut] s. (zool.) 1. şobolan uriaş de Malabar (Nesocia bandicola).
2. marsupial insectivor (Perameles).
banding ['bffindirj] s. încrustaţie ornamentală în formă de fâşie (pe mobilă).
band iron [ t e n d .aion] s. (tehn.) oţel lat, oţel-balot, platbandă de oţel; oţel de bandaje.
bandit ['bamdit], pl. bandits [-s] sau banditti [bsn'ditiQ] s. bandit, tâlhar, hoţ de drumul
mare, brigand; răufăcător, nelegiuit.
banditry ['bsnditri] s. 1. banditism; acte de banditism. 2. şleahtă de bandiţi.
banditti [bam'diti:] s. bandă, şleahtă de bandiţi, de tâlhari.
banditto [bam'ditou], pl. banditti [baen'diti:] s. (ital.) v. b a n d i t .
bandleader ['bamaMi:d3rl s. şef de orchestră; conducător al unei formaţii de jazz.
bandmaster ['ba;nd.ma:stor] s. capelmaistru, dirijor (de orchestră); şef de fanfară.
bandog ['baindog, amer.'-'-] s. 1. câine de lanţ; câine rău, dulău, zăvod. 2. copoi, câine
poliţist. 3. (fig.) câine, om rău.
bandoleer [ibajndo'lia'. -do'l-J s. (ital. mil.) 1. bandulieră. 2. cartuşieră.
bandolier [iba2ndo'Iior, -do'I-] s. v. b a n d o l e e r .
bandoline ['bamdolim, -doi-] s. fixativ, pomadă.
band saw ['basnd so:] s. ferăstrău-bandă, fcrăstrău-panglică.
bandsman ['bamdzmon],pl. bandsmen [mon] s. orchestram, persoană care cântă într-o
orchestră / fanfară.
band spectrum ['basnd .spektram] s. (fiz.) spectra de bandă.
bandspread ['bamaspred] s. (tel.) extcnsi(un)e de bandă.
bandstand [~sta;nd[ s. estradă / pavilion pentru orchestră.
band wagon [~ iwaîgon] s. (amer. pol. si.) 1. parte / partidă învingătoare. 2. situaţie
importantă; post comod ♦ to climb / to get into the ~ a adera la o mişcare cu şanse de
succes; a se da cu cel mai tare.
bandwidth ['brcnawidG] s. (tel.) lărgime de bandă.
bandy1 ['bamdi] vb. I. tr. 1. a-şi arunca unul altuia, a schimba, a face schimb de (minge,
cuvinte etc.); to ~ words a schimba cuvinte; to ~ civilities with smb. a face schimb de
politeţe. 2. a se răspândi; a trece din gură în gură. 3. a-şi arunca (priviri, cuvinte). II. inlr.
(rar) 1. a se certa, a se sfădi; a rivaliza, a se întrece. 2. a se uni, a se coaliza.
bandy2 s. (sport) 1. (si ~ ball) (fnv.) tenis. 2. hochei pe iarbă. 3. crosă (rfe hochei).
bandy3 s. căruţă indiană (mai ales trasă de tauri).
bandy4 adj. îndoit în afară, convex, curbat, întors; crăcănat.
bandy ball [~ bo:l] s. minge de hochei.
bandy jig [~ d3ig] s. (jx>p.) dans burlesc cu picioarele crăcănate.
bandy-legged [~ lcgd] adj. crăcănat, cu picioarele strâmbe (informă de O).
handyman ['bamdimam],pl. handymen [-men] s. (anglo-indian) vizitiu, birjar.
bane [bcin] I. s. 1. (înv.) otravă ucigătoare, venin; (fig.) the ~ of smb.'s life nenorocirea
/ pacostea vieţii cuiva. 2. (înv.) omor, ucidere; moarte. 3. (fig. poetic) blestem. 4. ruină,
distrugere, rău, nenorocire, urgie, năpastă. 5. boala oilor, gălbează. II. vb. tr. 1. a ucide;
a otrăvi. 2. a face rău (cuiva), a vătăma, a învenina.
baneberry [~bori] s. (bot.) arbalţ (Actaea spicata).
baneful ['bcinful] adj. otrăvitor, veninos; toxic; ucigător, mortal; periculos.
banefulness [-nis] s. caracter otrăvitor; toxicitate.
banewort ['beinwo:t] s. 1. (bot.) mătrăgună, beladonă, circaşa-lupului, iarba-codrului
(Atropa belladona). 2. (fig.) plantă otrăvitoare.
bang1 [bam] I. vb. A. tr. 1. a bate, a căra (cuiva) lovituri; (fam.) to ~smb. into dumbness
a face pe cineva să tacă, bătându-1. 2. a trânti cu zgomot (usa); a Iovi, a izbi. 3. (fam.)
a o lua înainte (cuiva), a întrece, a lăsa în urmă; (sl.) this ~ s everything asta le pune
vârf/ capac la toate. 4. to ~ off a consuma (cartuşele). B. intr. 1. (against, to) a se lovi
(de) a se izbi (de); to ~ against one another a se ciocni (unul de altul), a se lovi, a se
izbi. 2. (despre uşă) a se închide cu zgomot. 3. a răsuna; a pocni; a bubui, a detuna; the gun
~ed puşca a detunat. 4. to ~up a) a se deschide brusc; b) a crăpa, a plesni. II. s. lovitură;
pocnitură, pocnet; împuşcătură, bubuit(ură), detunătură; to shut the door with a ~ a trânti
uşa cu zgomot. III. adv. (fam.) brusc, deodată; dintr-o dată; direct; drept; the ball hit
him ~ in the eye mingea 1-a lovit drept în ochi; (despre arme) to go ~ a detuna, a bubui.
IV. interj, bang! poc! tronc! trosc! pleosc!
bang 2 1. vb. tr. 1. a tunde cu breton. 2. a tunde (coada sau coama calului). II. s. breton.
bang3 s. 1. (bot.) cânepă (tiin care se extrage basis) (Cannabis indica). 2. haşiş.
68
bang-bang ['bsrjbaîrj] s. (mil.) sistem de dirijare a rachetelor prin repetarea aceleiaşi
comenzi.
bangboard ['ba;nbo:d| s. (agr.) tobogan folosit pentru încărcarea porumbului.
banger ['baajgo1"] s. 1. persoană care trânteşte ceva cu zgomot etc. (v. b a n g11). 2. (sl.)
minciună gogonată. 3. (sl.) cârnat de porc. 4. (fam.) pocnitoare.
Bangladeshi [.bairjgte'dcji] s. locuitor din Bangladesh; the ~ poporul din Bangladesh.
bangle ['bcerjgl] I. s. brăţară, verigă. II. vb. intr. (sl.) a cheltui nebuneşte.
bangle-eared [~ iod] adj. cu urechi blegi / clăpăuge.
bang on ['basrj'on] adj. (sl.) fantastic, grozav, excelent; the hat is absolutely ~ pălăria
c nemaipomenită.
Bang's disease ['ba;rjz di,zi:z] s. (vet.) bruccloza ovinelor.
bang-up ['beerjg'Apl adj. (si.) de calitatea întâi, clasa una, pe cinste.
banian ['bamion, -nisn] s. 1. negustor indian. 2. misit. 3. secretar, intendent (în India).
4. cămaşă; flanelă largă; halat. 5 . v . ~ t r e e .
banian days [~ dciz] s. pl. (mar.) Zile de post l fără carne,
banian hospital [~ 'hospitl] s. (anglo-indian) spital veterinar.
banian tree [~ tri:] s. (bot.) smochin indian (Ficus bengalensis).
banish ['bîenifl vb. tr,l. a exila, a trimite în surghiun, a surghiuni, a expulza, a ostraciza,
a mazili. 2. a alunga, a (iz)goni, a proscrie. 3. (fig.) a îndepărta, a alunga (ut; gând, o
bănuială).
banishable [-obl] adj. pasibil de a fi exilat / expulzat.
banishment [-mont] s. exilare, surghiunire, exil, surghiun, expulzare, ostracizare.
banister ['basnisto'] s. 1. v. b a 1 u s t c r. 2. pl. balustradă (la scară).
banjo ['ba;nd30u, -'-,'-'-) s. 1. (muz.) banjo. 2. (tehn.) cutie de viteze; carter; cămaşă
(la motor auto).
banjoist ['baînd30uist] s. (muz.) cântăreţ la banjo.
bank1 [basrjk] I. s. 1. mal, ţărm (mai ales ae ra»). 2. val, terasarnent. 3. banc de nisip.
4. aluviune; troian; nărnet(e); ~ of snow troian de zăpadă; ~ of clouds masă de nori.
5. (tehn.) grup (de baloane, transformatoare etc.) 6. (av.) înclinare (a avionului). 7. (mine)
zăcământ. 8. (ferov.) rambleu de calc ferată. II. vb. A. tr. 1. a face un zăgaz / un dig în
jurul (cu gen.), a îndigui, a zăgăzui. 2. a înconjura cu grămezi; a îngrămădi. 3. a întări
cu metereze. B. intr. 1. (av.) a se înclina, a face viraj. 2. (despre nisip, zăpadă etc.) a se
îngrămădi, a se aduna.
bank 2 1. s. 1. (ec.) bancă, casă de bancă; state ~ bancă de stat; ~ of circulation bancă
de viramente; national ~ bancă naţională; bancă de stat; savings ~ casă de economii;
~ of issue bancă de emisiune; ~ of commerce bancă comercială; ~ of deposits bancă de
depuneri; to pay into the ~ a depune la bancă; (amer. fam ) you can't put it in the ~ e
un lucru de nimic, nu serveşte la nimic. 2. bancă (la jocul de cărţi); to break the ~ a
sparge banca. 3. depozit, magazie. -0- blood ~ centru de colectare a sângelui; depozit de
sânge. II. vb. A. tr. a depune, a păstra la bancă (bani). B, intr. 1. a fi bancher. 2. a avea
acţiuni la bancă. 3. to ~ on / upon a se bizui pe, a conta pe.
bank3 s. (inv.) 1. bancă (ne şezut)- 2. scaun (de judecător). 3. tejghea (de meseriaş).
4. şir / rând de vâsle (la galere).
bankable [-obl] adj. (ec.) 1. care poate fi scontat. 2. acceptat la o bancă.
bank acceptance ['ba:rjk ok'septsns] s. (ec.) accept bancar.
bank account [~ o'kaunt] s. (ec.) cont bancar.
bank agent [~ 'eidymt] s. (ec.) agent de bancă.
bank bill [~ bil] s. 1. (ec.) bancnotă; bilet de bancă, poliţă, cambie, trată. 2. (înv.) bilet
de credit.
bank book [~ bukl s. (ec.) carnet de bancă.
bank chain [~ tfein] s. lanţ de munţi, catena.
bank clearings [~ 'kliorirjz] s. pl. (ec.) cecuri şi poliţe prezentate pentru compensaţii
între bănci.
bank credit [~ 'kredit] s. (corn.) credit bancar.
bank cress [~ kres] s. (bot.) brâncuţă (Sisymbrium officinale).
bank deposit [~ diipozit] s. (ec.) depunere la bancă.
bank director [~ diircktor] s. (ec.) director de bancă.
bank discount [~ disikaunt] s. v. b a n k r a t e.
bank draft l~ drc:ft] s. v. b a n k b i 11.
banker1 ['b2erjkor] s. 1. bancher; director sau guvernator al unei bănci. 2. (la joc de
cărţi) persoană care conduce jocul l care ţine banca; banca.
banker2 s. 1. pescar sau vas de pescari de pe bancurile din Terra-Nova. 2. lucrător la
terasamente. 3. cutie de mortar; văruită. 4. (austr.) râu umflat până la nivelul malurilor.
bankerdom [-dom] s. 1. (fam.) bancherii. 2. interese bancare.
bankeress [-ris] s. (rar) soţie de bancher.
banker's note ['bsrjkoz nouţ] s. (ec.) bancnotă emisă de o bancă particulară.
banket ['basrjkit] s. (/nine) conglomerat aurifer.
bank examination ['ba;nk igizfemi'neijon] s. (ec.) verificarea gestiunii unei bănci.
bank fence [~ fens] s. val, rambleu, ridicătură de pământ.
bank holiday [~ .holodi] s. sărbătoare bancară / legală (fu Anglia şi Irlanda, lunea
Paştelui, Sf. Treime, prima luni din august şi 26 decembrie; în Scoţia, ziua de Anul Nou,
prima luni din mai şi august şi prima zi de Crăciun).
banking1 ['baarjkin] s. 1. activitate bancară (a unui bancher). 2. afaceri bancare; comerţ
de bancă.
banking2 s. 1. stăvilire, îndiguire. 2. pescuit.
banking3 s. (av.) viraj.
banking account [~ o.kăunt] s. v. b a n k a c c o u n t .
banking angle [~ ,ajrjgl] s. (av.) unghi de întoarcere.
banking charges [~ it/a:d/iz] s. pl. (ec.) speze bancare.
banking communication [~ ko.mjumi'keijan] s. (ec.) operaţii / tranzacţii bancare.
banking law [~ b:] s. (ec.) drept bancar.
69
banking syndicate [~ •sindikit] s. (ec.) consorţiu bancar.
banking transaction [~ trajn^ZEek/an] s. (ec.) tranzacţie / operaţiune bancară.
bank locomotive ['basrjk -loukamoutiv] s. (ferov.) locomotivă împingătoarc, împingător.
bank money [~ -nuni] s. (ec.) valută bancară.
bank night [~ nait] s. 1. reprezentaţie cinematografică, eu loterie şi premii. 2. (amer.
fam.) scară când, la un cinematograf, se acordă premii unor spectatori.
bank note [~ nouţ] s. (ec.) bancnotă, bilet de bancă.
bank pier [~ piar] s. (constr.) culce (la baraje, poduri), zid dinspre mal.
bank rate [~ rcit] s. (ec.) scont bancar; taxă de scont (mai ales al unei bănci centrale).
bankroll ['baerjroul] (amer.) I. s. resurse băneşti. II. vb. tr. (si.) a finanţa; a sprijini
băneşte.
bankrupt ['baenkrApt, -rapt] I. s. 1. falit, persoană în stare de faliment; mofluz; debitor
falit; adjudged ~ persoană declarată falit în urma unui proces; (înv.) to play the ~
a) a deveni falit, a da faliment; b) a cheltui banii altuia; c) a nu justifica încrederea cuiva.
2. afacerist care îşi înşală creditorii. 3. om ruinat; om dator vândut, om veşnic dator; ~ in
reputation om cu proastă reputaţie. II. adj. falit; în stare de faliment, insolvent, insolvabil;
ruinat, sărăcit; to go ~ a da faliment. III. vb. tr. a duce la faliment, a ruina, a sărăci.
bankruptcy [-si] s. 1. bancrută, faliment; Court of Bankruptcy curte, tribunal comercial
(unde se declară falimentul si calitatea de falit). 2. (fig.) ruină, decădere, pierdere, sărăcire,
scăpătare.
bankseat ['baerjksht] s. pilon, stâlp (la pod).
banksia ['basrjsia, -sia] s. (bot.) banksia, caprifoi australian (Banksia sp.).
bank slope ['banjk sloup] ş, taluz al malului.
banksman ['banksman], pl. banksmen [-man] $. (mine) manipulant la manivelă.
banks oil ['baerjks oil] s. untură de peşte.
bank stock ['baenk stok] s. (ec.) 1. capital al unci bănci (mai ales al Băncii Angliei:
Bank of England) 2. pi. (amer.) acţiuni sau obligaţii emise de o bancă.
banlieue [pronunţia franceză] s. raza oraşului.
bannat ['baenat, ba'na;t] s.v. b a n a t .
banner ['basna1"] I. s. 1. drapel, steag, bandieră, flamură; stindard, pavilion; to join
the ~ of a sc strânge, a se aduna sub steagul (cu gen.); (jig.) to unfurl one's ~ a-şi anunţa
programul, principiile. 2. (amer.) titlu cu litere mari (în gazetă). 3. (ferov.) bara de avans
a sertarului. II. adj. (amer.) cel mai bun, foarte bun, exemplar; principial.
banner bearer [~ .bears1"] s. stegar, port-drapel.
banner cry [~ krai] s. strigăt de luptă, chemare la luptă.
bannered ['bsnsd] adj. cu stcag(uri); ducând un steag.
bannerer ['basilars'"] s. (înv.) v. b a n n e r b e a r e r .
banneret ['banarit] s. (ist.) cavaler care reunea sub stindardul său mai mulţi luptători.
bannerette [rbana'retl s. (Jr.) stcguleţ.
bannerman ['bsnsmsn], pi. bannermen [-man] s.v. b a n n e r b e a r e r .
bannerol ['basnaroul] s.v. b a n d e r o l (e).
banning ['baanin] s. v. b a n 1 (II, 1,4).
bannock ['baenak] s. (scot.) prăjitură sau turtă din făină de orz sau ovăz.
banns [basnz] s. pi. 1. strigări, publicaţii de căsătorie; to ask / to call / to publish the
- a face publicaţii de căsătorie; to forbid the ~ a face contestaţie împotriva unci căsătorii
proiectate. 2. (înv.) prolog (al unei piese).
banquet ['basrjkwit] I. s. 1. banchet, ospăţ. 2. (amer.) prânz, masă; ~of brine lacrimi
amare. II. vb. A. tr. a da un banchet în cinstea (cuiva). B. a petrece, a face chef, a benchetui;
a da un banchet.
banqueter [-ar] s. 1. participant la un banchet. 2. amator de banchete / ospeţe / mese;
petrecăreţ, chefliu; epicurean, sibarit.
banquet(ing) hali fbaerjkwit(irj) ha:l] s. sală de banchete / ospeţe.
banquette [basket] s. 1. dig, terasament. 2. (mii.) banchetă (la fortificaţii). 3. palisadă,
îngrăditură. 4. trotuar. 5 bancă de şezut (în vechile diligente), banchetă.
bans [basnz] ş. pi. v. b a n n s.
banshee [bsen'/i:,'-'-,'--J s. (irl., scot. tnitol.) zână care prevesteşte moartea prin tânguiri.
banshie s. v. b a n s h e e.
bantam ['bantam] I. s. 1, (omit.) găină sau cocoş de Bantam. 2. (jig.) pitic, om mic
de statură. II. adj. 1. pitic, foarte scund. 2. (fam.) necuviincios, impertinent, obraznic.
bantam car [~ ka: r ] s. jeep.
bantam weight [~ wcit] s. (sport) categoria cocoş (la box).
banter |'ba?ntar] I. vb. A. tr. a necăji, a tachina, a persifla; a ridiculiza; a lua în râs /
zeflemea / în bătaie de joc. B. intr. a-şi bate joc, a face haz. II. s. glumă, tachinarc,
persiflare, luare în derâdere.
banterer [-ar] s. persoană care tachinează, zeflemist.
banteringly ['bxnterinli] adv. zeflcmisitor; în zeflemea.
banting ['basntin] s. tratament dietetic împotriva obezităţii, cură de slăbire.
bantling ['basntlin] s. 1. pici, puşti. 2. creatură, progenitură.
Bantu ['bu:n'tu. 'basn'tu:] I. ş. 1. familia triburilor bantu din centrul şi sudul Africii.
2. membru al triburilor bantu. 3. (lingv.) (familia limbilor) bantu. II. adj. bantu.
banyan ['banian, -njan. -nian, -njasn] s. v. b a n i a n .
baobab ['beiobaeb, -'berab-j s. (bot.) baobab (Adansonia digitala).
baptism ['baeptizam] s. bote/., botezare; ~of blood martiriu; ~ of fire botezul focului;
certificate of ~ certificat de botez.
baptismal [bzep'tizmal] adj. de botez.
baptismal certificate [~ sa'tifikit] s. certificat de botez, extras de botez,
baptismal font [~ 'font] s. (bis.) cristelniţă.
baptismal name [~ neira] s. nume de botez.
baptist ['baptist] s. 1. botezător, cel care botează; John the Baptist loan Botezătorul.
2. (rel.) baptist.
barber's shop
baptist(e)ry |-ri] s. 1. baptisteriu. 2. cristelniţă (la baptişti).
baptize [bap'taiz] vb. tr. 1. a boteza; a creştina. 2. a da un nume (cuiva). 3. (fig.) a
purifica, a iniţia.
baptizement [-mant] i v . b a p t i s m .
bar1 [bu:r] I. s. 1. bară, varga, drug (de metal sau de lemn), bârnă; ~ of gold lingou
de aur; ~ of chocolate baton de şocolată; ~ of soap calup de săpun. 2. bucată. 3. presc,
de la c r o w b a r. 4. bară, zăvor; pi. gratii, zăbrele; behind bolt and ~după gratii (la
închisoare). 5. barieră; piedică, obstacol; restricţie; discriminare; colour ~ discriminare
rasială; to let down the ~ s a înlătura obstacolele, a ridica restricţiile. 6. (sport) bară;
horizontal ~ bară orizontală; parallel ~ s (bare) paralele. 7. (geol.) aluviune (la gura
unui râu); banc de nisip. 8. buclă (la panglica unui ordin). 9. (muz.) bară; double ~ bară
dublă. 10. (muz.) măsură. 11. varga, dunga (de culoare); fâşie, dâră, geană (de lumină).
II. vb. tr. 1. a închide, a zăvorî. 2. a împiedica, a bara, a bloca; all exits are ~red toate
ieşirile sunt închise / blocate. 3. a interzice. 4. (from) a ţine departe / a despărţi (de);
a alunga; a goni (de, de la, de lângă). 5. a exclude, a excepta. 6. (fam.) a fi contra (cu
gen.), a obiecta împotriva (cu gen.). 7. a varga, a dunga. 8. to ~ in a nu lăsa să iasă; to ~
out a nu lăsa să intre. III. prep. (în) afară de. eu excepţia (cu gen.); ~ none fără excepţie.
bar2 s. 1. tejghea. 2. bar, bufet, mic restaurant, birt.
bar3 s. (jur.) 1. bară. banca acuzaţilor; prisoner at the ~ acuzat la bară. 2. curte, tribunal,
judecată. 3. the ~ sau the Bar barou; avocatură; to be called / to go to the Bar a căpăta
dreptul de a profesa avocatura; to be at the Bar a fi avocat. 4. (fig.) judecată; the ~ of
public opinion judecata opiniei publice.
bar4 s. (jiz.) bar (unitate de presiune atmosferică sau acustică).
bar5 s. (amer.) plasă contra ţânţarilor.
barabara [iba:ra'bu:ra] s. tip de bordei subteran (în Alaska sau Siberia).
baraesthesia fbaris'0i:zja, -3ia] s. (med.) barestezie.
bar-and-grill ['bu:randgril] s. (amer.) rotiscric.
barb1 [bo:b] s. 1. (bot.) mustaţă. 2. (iht.) mustăţi (la unii peşti). 3. (înv.) barbă, barbişon.
4. (vet.) afte.5. fulg (de pană). 6. cârlig de undiţă. 7. plastron, jabou. 8. (jig.) înţepătură.
barb2 s. (zool.) 1. cal de Berberia. 2. specie de porumbel din Berberia.
barb3 vb. tr, 1. a acoperi cu armură (pieptul unui cal). 2. a rade, a bărbieri; a fila, a aranja
(barba).
Barbadian [bu:'bcidjan. -ian] I. adj. din Barbados, barbadian. II. s. locuitor din
Barbados, barbadian.
barbaresque l'bu:ba'rcsk] adj., s. berber.
barbarian [ba:'bearian] I. s. 1. barbar. 2. necioplit, necivilizat, primitiv. 3. incult,
necultivat. II. adj. 1. barbar, primitiv, sălbatic. 2. străin.
barbarianism [-izam] s. barbari, lumea barbară.
barbarianize [bo:'bearianaiz] vb. tr. a aduce în stare de barbarie, a barbariza.
barbarie [bui'barik] adj. v. b a r b a r i a n (II).
barbarically [-aii] adj. barbar.
barbarism ['bo:bariz5m] s. 1. barbarie, lipsă de civilizaţie. 2. comportare necivilizată,
mojicie. 3. ignoranţă, incultură. 4. acţiune brutală / barbară. 5. (lingv.) barbarism.
barbarity [bo:'baritiJ s.l.v. b a r b a r i s m (2, 3). 2. barbarie, cruzime, neomenie.
sălbăticie. 3. grosolănie (în stil, gust etc.).
barbarize ['bo:baraiz] vb. I. intr. a deveni barbar. II. tr. 1. a aduce în stare de barbarie.
2. a împestriţa (vorbirea) cu barbarisme.
barbarous ['ba:t»5ras] adj. 1. barbar, sălbatic; necivilizat; necioplit. 2. neomenos, feroce.
crud, necruţător, neiertător. 3. (lingv.) barbar, contrar firii unei limbi. 4. care vorbeşte o
limbă străină; (ist.) nc-roman, ne-grec(esc).
barbarousness [-nis] s. l . v . b a r bar i s m ( l , 2 ) . 2. v. b a r b a r i t y (2).
Barbary l'bu:bari) adj. berber.
barbate l'bu:bpit] adj. 1. (bot.) cu mustăţi. 2. (zool.) bărbos; mustăcios, cu mustăţi.
barbecue ['bu:bikju:] I. s. 1. grătar marc (pe care se frige un animal întreg). 2. animal
fript în întregime. 3. (amer.) petrecere populară în aer liber (în timpul căreia sefriganimale
întregi). 4. suprafaţă pentru uscarea boabelor de cafea. II. vb. tr. 1. a frige (un animal)
în întregime. 2. a găti (carne sau peşte) în sos de oţet bine condimentat.
barbed [ba:bd] adj. cu ţepi, cu ghimpi, ghimpat; (jig.) ~ words cuvinte înţepătoare.
barbed wire [~ 'waiar] s. sârmă ghimpată.
barbel ['baibal] s. (Uit.) 1. mreană (Barbus barbus). 2. mustăţi (la anumite specii de
peşti).
bar bells ['ba:,bclz] s. pi. (sport) haltere.
barber1 ['ba:bar]I"S-1. bărbier, frizer; every ~ knows that toată lumea ştie asta. II. vb.
tr. a bărbieri; a aranja (barba); a tunde, a freza.
barber2 ş. (în Canada). 1. aburii care se formează deasupra apei în zilele geroase.
2. vânt puternic, în rafale, cu ace de gheaţă, provenind din condensarea vaporilor de
apă marină din golful Sf. Laurenţiu, în zilele geroase.
barberbait ['ba:babcit] s. (mii. si.) recrut.
barbering ['bu:barin] s. bărbierit; frezat.
barberize ['ba:baraiz] vb. tr. (amer.) a bărbieri; a freza.
barberry ['ba:bari] s. (bot.) dracilă (Berberis vulgaris ş.a.).
barberry fungus [~ if\ngas] s. (bot.) rugina-grâului (Puccinia graminis).
barberry rust [~ rAst] s.v. b a r b e r r y f u n g u s .
barber's cat |'bo:baz kaet] s. (si.) persoană bolnăvicioasă; sfrijit(ură), ţâr.
barber's chair [~ t/ea1"] s. (pl.) prostituată, târla.
barbershop ['ba:bajbp] s. (amer.) v. b a r b e r 1 s s h o p .
barbershop quartet [~ ikwa:tet] s. (amer.) cvartet de amatori specializat în cântece
sentimentale.
barber's music fba:baz imjmzik] s. (si.) muzică proastă.
barber's shop [~ Jbp] s. frizerie.
barber surgeon
barber surgeon ['ba:bo iSo:d3an] s. (înv.) subchirurg.
barber's vices ['ba:baz ivaisiz] s. pi. cleşte de scos dinţi.
barbette [ba:'bet] s. 1. (/nil.) barbetă. 2. (mar.) parapet blindat (la tunurile de pe vasele
de război).
barbican ['baibikan] s. (ist.) 1. fortificaţie exterioară înaintată. 2. turn de pază.
barbigerous [ba:'bid33ras] adj. bărbos, cu barbă; acoperit cu păr.
barbital ['ba:biit£el] s. (chim., med.) barbital (în S.U.A.).
barbitone ['ba:bkounj s.ţchim., med.) barbital (in Marea Britanie).
barbiturate [bai'bitjureit] s. (farm.) barbituric.
barbituric [ibu:'bi'tjuorik] adj. (farm.) barbituric. - •
barbiturism [bai'bitjjurizam] s. (mea'.) intoxicaţie (cronică) cu barbiturice, barbiturism.
barbless ['bc:blis] adj. fără cârlige, fără ghimpi,
barbotage ['bu:botid3] s. (chim.) barbotare.
barbotine ['baibatain] s. (ind. sticlei si a ceramicii) barbotină.
Barbudan [bu:'bu:dan] I. adj. din Barbuda, barbudan. II. s. locuitor din Barbuda,
barbudan.
barbut ['bu:bat] s. (ist.) coif de oţel, din sec. XV, care acoperea faţa şi avea o tăietură
informă de T în dreptul ochilor şi al nasului.
barb wire ]'ba:b i\vaior] s.v. b a r b e d w i r e .
bar capacity ['ba: te.paisiti] s. (metal.) diametru maxim al unei bare care poate fi
prelucrată la un strung.
barcarol(l)e ['buikorowl--'-] s. (ital.) 1. gondolier. 2. (muz.) barcarolă.
barchan [ba:'ka:n] s. (geol.) barcană.
bar chart ['ba: tfa:t] s. grafic cu coloane.
bar copper [~ tops'] s. (metal.) cupru în bare, bare de cupru.
bard1 [ba:d] s. 1. bard, cântăreţ celtic. 2. (fig.) bard, rapsod, poet; the Bard of Avon
bardul din Avon, Shakespeare.
bard(e)2 (ist.) I. s. armură pentru cal. II. vb. tr. a arma, a înzăoa, a împlătoşa.
bardic ]'ba:dik] adj. 1. de bard, al barzilor. 2. (fig.) poetic, de bard, de rapsod.
bardic poetry [~ 'powitri] s. poezia barzilor.
bardish ['ba:di/] adj. v. bardic.
bardism ['bti:dizom] s. arta barzilor.
Bardolatry [ba:'dotetri] s. idolatrizarea lui Shakespeare.
hardship ]'ba:d/ip] s. calitatea de bard.
bardy ['ba:dij adj. (scot.) îndrăzneţ, cutezător, temerar.
bare [b£3r] I. adj. 1. gol, neacoperit, desert, pustiu; dezbrăcat, despuiat, nud; (electr.)
neizolat; in one's ~ skin în pielea goală; to lay ~ a) a dezveli, a dezgoli; a expune; a-şi
da pe faţă (sentimentele etc.); b) (fig.) a da de gol, a dezvălui, a descoperi, a da la iveală,
a demasca. 2. (of) sărac (în), lipsit (de). 3. desfrunzit, neîmpodobit. 4. sterp, neroditor,
nerodnic. 5. gol, golaş; pleşuv. 6. (sau threadbare) (despre liaine) ros, tocit, jerpelit.
7. sărac, simplu, searbăd, sec. 8. simplu, sincer, curat, adevărat; ~ truth adevărul adevărat,
adevărul gol-goluţ; 9. mic, slab, neînsemnat; a ~majority o majoritate neînsemnată, slabă.
10. numai, simplu; ~ words will not do numai vorbele goale nu sunt de ajuns; at the ~
mention of numai la auzul, (cu gen.) eră de ajuns să pomenească de; to believe smth.
on smb.'s ~ word a crede pe cineva pe cuvânt. II. vb. tr. 1. a dezgoli, a despuia. 2. (fig.)
a da la iveală, a dezvălui. 3. (tehn.) a îndepărta izolaţia de pe, a dezizola.
bareback [~ ba;k] adj., adv. fără şa; to ride ~ a călări fără şa.
barebacked [-t] adj. v. b a r e b a c k .
barebelly fbsoibeli] s. (austr.) oaie cu lână de slabă calitate pe pântece (şi picioare).
barebodied [~ .todid] adj. gol, despuiat, în pielea goală.
barebone [~ boun] s. (rar) persoană foarte slabă, ţâr, schelet.
bareboned [-d] adj. slab, sfrijit, descărnat.
barebosomed [~ .buzomd) adj. 1. cu pieptul gol / descoperit. 2. (fig.) deschis, netăinuit.
bare cable [~ 'keibl] s. (electr.) cablu neizolat, cablu blanc.
bare conductor [~ kon'dAktsr] s. (electr.) conductor neizolat.
bare electrode [~ i'lektroud] s. (metal.) electrod neînvelit.
barefaced [~ feist] adj. 1. cu faţa neacoperită (fără mască etc.). 2. deschis, făţiş, fără
ascunziş(uri). 3. obraznic, neobrăzat, neruşinat; îndrăzneţ; a ~lie o minciună sfruntată.
barefacedly ['beofeisidlij aaV. cu neruşinare / neobrăzare.
barefacedness ['be sfeisidnis] s. neobrăzare, neruşinare.
barefoot [~fut] adv. desculţ, cu picioarele goale, descălţat.
barefooted [~'futid,'-.--, -'--], adj. v. b a r e f o o t .
bare-handed [~ 'hamdid] adj. 1. cu mâinile goale, cu mâna goală. 2. (ftg.) lipsit de
mijloace.
bare-headed [~ 'hedid] adj., adv. cu capul gol, descoperit.
bare-legged [~ 'legd] adj. 1. cu picioarele goale. 2. cu pantaloni scurţi.
barely ['beali] aaV. 1. gol, despuiat. 2. numai; abia, doar; she is ~ fifteen nu are decât
cincisprezece ani. 3. (rar) deschis, direct, fără ocol; fără sfială / rezervă.
barenecked ['tea'nekt] adj. cu gâtul gol, decoltat.
bareness ['beanis] s. 1. goliciune, nuditate. 2. sărăcie, lipsă (şifig.). 3. (inv.) slăbiciune.
bareknuckle ['bss.nAkl] adj. 1. (la bat) fără mănuşi, cu pumnii goi. 2. (fig.) fără
menajamente, dur.
bare pile ['bea' pail] s. reactor (atomic) fără reflector.
bare-ribbed ]'~ ribd] aay. slab, descărnat, căruia i se văd coastele.
baresark ['b&3sa:k] s.v. b e r s e r k (e r).
bare-shouldered ['bss/ouldsd] adj. cu umerii goi.
baresthesia [<b£eris'6i:zJ3,-3ia] s. (med.) v. b a r a e s t h e s i a .
bare-tailed [~ 'teild] adj. (amer. fam. fig.) sărac, sărăcăcios.
barette file [bo'ret fail] s. f/«hn.) pilă dublu-fină.
bare wire ['b£3'wai3r[ s. (electr.) conductor ncizolat / blanc.
70
bare-worn ['bsawoin] adj. ros, uzat, jerpelit.
barfly ['ba:flai[ s. (amer. si.) persoană care colindă barurile.
bargain ['ba:gin] I. s. 1. afacere (comercială), târg, tranzacţie; to make / to strike /
to close / to conclude a ~ a face / a încheia o afacere; a bad / hard / losing ~ o afacere
proastă; to drive a hard ~ a cere mult; a se tocmi, a se târgui; to make the best of a
bad ~ a scăpa cât mai ieftin; a nu-şi pierde capul în nenorocire; that's a ~ bate palma!
bine! s-a făcut!; wet / Dutch ~ târg însoţit de adălmaş; into the ~ pe deasupra, başca;
a ~ is a ~ frate, frate, dar brânza-i pe bani; afacerile sunt afaceri; to be off (with) a ~
a) a anula o tranzacţie, o afacere; b) a se elibera de o obligaţie; to bind a ~ a plăti un
acont; (înv.) to sell smb. a ~ a păcăli, a înşela pe cineva; (inv.) Smithficld ~ a) afacere
necinstită; b) (fig.) căsătorie din interes. 2. cumpărătură avantajoasă, chilipir; a ~ adv.
ieftin, la preţ redus. 3. învoială, târguiala. 4. lucru vândut sau cumpărat; look at my ~
uită-te ce am cumpărat. 5. câştig, profit. II. vb. A. intr. 1. a face o afacere, a se învoi, a
cădea la învoială; a se înţelege. 2. a se tocmi. 3. to ~for a) a se tocmi pentru; (fig.) I didn't
~ for that n-a fost vorba de aşa ceva, la asta nu ra-am aşteptat; we didn't ~ for his
bringing all his relatives and friends nu ne-am aşteptat să vină cu tot neamul şi toţi
prietenii; b) a plănui, a conta pe; he got more than he ~ ed for la asta nu se aştepta;
şi-a găsit naşul; what did you ~ for? ce ai pus la cale? 4. to ~ on a se baza pe, a conta
pe. B. tr. 1. a negocia. 2. a face troc cu, a face schimb în natură cu. 3. to ~ away a vinde
în pierdere, a face o afacere proastă cu; (fig.) a vinde, a trăda.
bargain basement [~ .beismont] s. (corn.) raion de solduri (situat de regulă la subsolul
sau demisolul unui magazin universal).
bargain-basement aay. ieftin, de calitate inferioară.
bargain counter [~ ,kauntor] s. (amer.) raion de solduri.
bargainee [iba:gi'ni:] s. (jur.) cumpărător.
bargainer ['ba:ginor] s. 1. afacerist, om de afaceri; chilipirgiu. 2. v. b a r g a i n o r .
bargain maker ['ba:gin ,meik9r] s. misit, samsar.
bargain master [~ rma:st3r] s. persoană care se pricepe la comerţ.
bargainor l'ba:ginor] s. (jur.) vânzător.
bargain price ['ba:gin prais] s. (corn.) preţ de sold.
bargain sale [~ seil] s. desfacere; sold, vânzare la preţ redus.
barge [ba:d3] I. s. 1. (mar.) barcă (mai ales elegantă), vas de plăcere; şalandă; şlep,
barjă. 2. (amer.) omnibus, autobus (pentru excursii). 3. (arhit.) frontispiciu. II. vb. A. intr.
to ~ in a) a intra fără a bate la uşă; b) a se vârî în conversaţie; (fam.) to ~ into a se lovi
de, a da de, a da peste. B. tr. a duce / a transporta cu barca.
barge derrick ['ba;d3 ,derik] s. macara plutitoare.
bargee ['ba:'d3i,'-'-] s. 1. barcagiu, luntraş. 2. om grosolan, mitocan.
bargeman ['ba:d3m3n,-ma3n],pl. bargemen [mon] s. v. b a r g e e (1).
barge pole ['bu:d3 poul] s. prăjină pentru a împinge barca; not fit to be touched with
a ~ atât de înfiorător, murdar etc. încât nu-ţi vine să-1 atingi / să-1 apuci nici cu cleştele.
barghest ['ba:gest] s. piază rea (cu înfăţişare de câine).
bar graph ['ba: gra:f, ~ graf] s. grafic cu coloane.
barhop ['ba:ihop] vb. intr. (amer.) a colinda / bate barurile.
baric1 ['basrik] adj. (chim.), baric.
baric2 adj. barometric.
baricalcite ['baeri,kaelsit] s. (mineral.) barium-calcit.
baric gradient ['bsrik 'greidiant] s. (meteor.) gradient baric.
barie ['bq:ri] s. (Jiz.) bar.
barilla [bo'rilo] s. (bot.) săricică (Salsola sp.)
baring ['bsorirj, 'ba;-] s. 1. (mine) descoperire a rocii. 2. dezgolire, despuiere. 3. (fig.)
descoperire, dezvăluire, dare la iveală; demascare.
bar iron ['ba:r iaion] s. (metal.) fier în bare.
barite ['bearait, 'bav] s. (mineral.) barită, baritină.
baritone ['ba;ritoun] s. v. b a r y t o n e .
barium ['beoriam] s. (chim.) bariu.
barium carbonate [~ ,ka:banit] s. (chim.) carbonat de bariu.
barium sulphate [~ iSAlfeit] s. (chim.) sulfat de bariu.
barium sulphide [~ .sAlfaid] s. (chim.) sulfura de bariu.
bark1 [ba:k] I. s. 1. scoarţă, coajă (de copac); (amer.) to talk the ~off a tree a-i face
cuiva capul calendar (vorbind prea mult); (amer.).a man with the ~ on (om) necioplit;
to come / to go between the ~ and the tree a se amesteca în treburile altuia (mai ales
în familie), ase amesteca în conflictul dintre soţi. 2. (si Jesuit's ~ / Peruvian / China
~) chinchină. 3. (sl.) piele, toval; to peel / to take the ~ off a jupui pielea. II. vb. tr. 1. a
tăbăci. 2. a scoate coaja sau scoarţa (la copaci), a (des)coji. 3. (fam.) a jupui (pielea).
bark 2 1. vb. tr. 1. (at) a lătra (la), a bate; the dogs are ~ing latră câinii; to ~ up the
wrong tree a-şi îndrepta atacul unde nu trebuie; a se înşela, a greşi adresa. 2. (fig.) (at)
a zbiera, a striga, a urla, a se răsti (la), a vorbi răstit (cuiva). 3. (fam.) a tuşi (răguşit).
4. (sl.) a face reclamă (strigând la intrarea prăvăliilor etc.) (cu dat.). II. s. 1. lătrat, lătrătură,
strigăt; răsteală; (fam.) his ~ is worse than his bite numai gura e de el; 2. ţăcănit, lătrat
(ae mitralieră etc:). 3. (fam.) tuse răguşită, tignafes.
bark3 s. 1. (mar.) bare, corabie cu trei catarge. 2. (poetic) navă / corabie cu pânze.
bark-bared [~ beod] aay. jupuit de scoarţă.
bark beetles [~ ibi:tlz] s. pi. (entom.) gândaci / (cari) de scoarţă (Scolitidae, Ipidae
ş.a.).
bark breaker [~ <breikor] s. (tehn.) moară de coajă.
barked timber ['ba:kt itimba] s. (mine) lemn cojit.
bar keel ['ba: ki:l] s. (mar.) chilă masivă.
barkeep [~ki:p] s. (fam.) v. b a r k e e p e r .
barkeeper [~iki:por] s. (amer.) 1. proprietar de bar. 2. barman.
71
barken fbcr.kan] vb. A. intr. 1. a face coajă. 2. a se întări. 3. (despre sânge) a se închega. barnyard ['ba:nja:d] I. s. bătătura din faţa hambarului sau a şopronului. II. adj. 1. care
B. tr. 1. a tăbăci. 2. a lasă să se închege (sângele).
barker1 l'ba:k3r] s. 1. (înv.) tăbăcar. 2. cojitor. 3. (tehn.) maşină de cojit, cojitoare,
barker2 s. 1. lătrător, cel care latră; strigător, cel care strigă; (prov.) great ~s are no
biters câinele care latră nu muşcă. 2. persoană care face reclamă strigând la uşa unei
prăvălii. 3. (fam.) armă de foc (mai ales revolver), căţea.
barkery ['ba:kari] s. (înv.) tăbăcăric.
bark extract ['ba:k iekstra?kt] s. (tehn.) extract tanant.
bark grafting [~ igra:ftirj] s. (amer.) altoire sub coajă.
barkhans ['bu:ka;ns] s. pl. barcane, dune de nisip semicirculare.
barking1 ['bo:kirj] s. (înv.) tăbăcăric, argăsire, argăseală.
barking2 s. (des)eojire, curăţare de coajă (a copacilor etc.); ~ machine maşină de cojit, de joasă presiune.
cojitoare.
barking 3 1. s. 1. lătrat, lătrătură. 2. (fam.) tuse răguşită, tignafes. II. adj. lătrător, care căderii barometrului).
latră; (prov.) ~ dogs don't bite câinele care latră nu muşcă.
barking crow [~ 'krou] s. (canad. omit.) corb.
barking iron [~ 'aian] s. 1. (şl.) revolver. 2. (tehn.) cuţitoaie de cojit.
barkless ['ba:klis[ adj. fără coajă, fără scoarţa.
bark mill ['ba:k mil] s. moară pentru materiale tanante.
bark pit [~ pit] s. butoi de tăbăcit.
bark tree [~ tri:] s. (bot.) arbore de chinină.
barky ['ba:ki] ady. 1. (boţ.) prevăzut cu scoarţă. 2. care conţine scoarţă de copac; din
scoarţă; acoperit cu scoarţă. 3. care seamănă cu scoarţa de copac.
barley ['ba:li] s. (bot.) ori (Hordeum); French (sau peeled) ~ arpacaş. <* to cry ~
(mai ales scot.) a cere cruţare, îndurare sau pace (la jocuri de copii).
barley bird [~ b3:d] s. (omit.) vârtecap, capîntortură (Jyiix torquilla).
barley bread [~ bred] s. pâine de orz.
barley-bree [~ bri:] s. 1. (scot.) bere tare scoţiană. 2. whisky.
barley broth [~ broO] s. 1. supă de orz. 2. v. b a r l e y b r e e.
barleycorn [~ ko:n] s. 1. grăunte / bob de orz; (fam., poetic) John Barleycorn perso­
nificare a berii şi a altor băuturi din raalţ (mai ales whisky). 2. (înv.) o treime de ţol (1 ţol
= 2,54 cm.).
barleyhood [rbo:lihud] s. (jam.) ameţeală uşoară (pricinuită de băutură).
barley meal ['ba:li mi:l] s. făină de orz.
barley mill [~ mii] ş. moară pentru curăţatul arpacasului.
barley sorting [~ -sDitirj] s. calibrare a orzului.
barley stripe [~ straip] s. (bot.) helmintosporiaza orzului.
barley sugar [~ </ug9r] s. acadea (informă de şuviţe răsucite).
barley-sugar (sl.) I. s. răsucirea braţului (cuiva) pentru a provoca durere. II. vb. tr. a
răsuci (braţul cuiva).
barley water [~ iWo:t3r] s. (med.) zeamă de orz (ca băutura medicinală).
barley wine [~ wain] s. berc.
barling ['ba:lirj] s. prăjină, beldie, strămurare.
barm [ba:m] s. drojdie de bere; ferment.
bar magnet ['ba: an^gnit] ş. magnet bară, bară magnetică.
barmaid [~meid] s. chelneriţă la bar.
barman [~man, -mam],pl. barmen [men] s. barman; bufetier.
Barmecide Feast ['ba:misaid 'fi: st] s. ospăţ amăgitor, binefacere iluzorie (în „O mie
şi una de nopţi").
bar mill ['ba: mii] s. ((metal.) laminor pentru profiluri laminate.
barmy ['ba:mi] adj. 1. spumos, cu spumă, în stare de fermentaţie. 2. (sl.) şi ~ on the (mil.) foc de baraj. 4. (av. mar.) baraj. 5. atac susţinut (în scris sau în vorbire). II. vb.
crumpet scrântit; ţicnit; ţăcănit; to go ~ a se scrânti.
barn1 [ba:nj I. s. 1. hambar, şură, patul; porumbar; (amer.) grajd (pentru cai); şopron (cu gen.).
(pentru căruţă). 2. clădire neaspectuoasa, (ca o) cazarmă. 3. (şi car ~) (amer.) depou
(de tramvaie). II. vb. tr. a pune în hambar.
2
barn ş. (j?z.) bam.
Barnaby thistle ['ba:nabi 'Gisl] s. (bot.) scai-galben (Centaurea solstitialis).
1
barnacle ['bamsklj s. 1. iavaşa. 2.pl. (fam.) ochelari. 3. (fig.) botniţă; cătuşe.
barnacle2 s. 1. (omit.) gâscă cu gât alb (Branta leucopsis). 2. (zool.) scoică-răţuşcă
(Lepas sp.) 3. (fig.) scai, lipitoare.
v
barn door ['ba:n do \ s. uşă de hambar; as big as a ~ marc cât o şură; not to be able
to hit a ~ a fi foarte prost ţintaş.
barn-door fowls [~ faulz] s. pl. păsări de curte, orătănii.
barney ['ba:ni:] s. (fam.) 1. sfadă, ceartă. 2. luptă, încăierare. 3. gafă. 4. (austr.) mulţime barrel ['ba^rsl] I. s. 1. butoi, butoiaş; baril; powder ~ butoi cu pulbere; (amer.) to have
zgomotoasă; gloată. 5. locomotivă mică (de mocan iţă, pentru vagonete etc.).
barn floor [ba:n fb: r ] s. arie.
1
barn framer [~ ifreims "] s. (canad.) dulgher (specializat în construcţia de hambare, a sta (ca) pe un vulcan, a se juca cu focul; (amer.) to tap the ~ a-şi însuşi banii statului.
soproane, grajduri etc.).
barn grass [~ gra:s] s. (bot.) iarbă bărboasă (Echinochloa crus-galli).
barnman [~ manj.pl. barnmen [-mon] s. treierător.
barn mouse [~ maus], pl. barn mice [~ mais] s. (zool.) liliac (Vespertilio murinus). de puşcă). 6. (tehn.) cilindru, tobă, minge. 7. corp (de cal, de bou). 8. (anat.) timpan.
barn owl [~ aul] s.(ornit.) strigă (7>ţo alba).
barnstorm ['bu:nsto:m] vb. intr. 1. a duce o campanie de discursuri într-o zonă rurală.
2. a juca pe scene improvizate (în localităţi în care nu există sală de teatru). 3. (despre
un pilot) a da spectacole cu acrobaţii aeriene (în zonele rurale). 4. (despre o echipei (^e
sportivi profesionişti) a face un turneu demonstrativ (după închiderea sezonului
competiţional).
barn stormer ['ba:n -sto:m9r[ s. 1. actor ambulant. 2. (fig.) actor de mâna a doua.
barn swallow [~ .swolou] s. (ornit.) rândunică de casă (Hirundo rustica).
barrel chair
se află pe bătătura din faţa hambarului sau a şopronului. 2. pastoral, rustic, rural. 3. simplu,
ncartificial, necomplicat.
barnyard grass [~ gra:s] s. (bot.) costrei (Echinochloa crus-galli).
barnyard manure [~ m^njua1-] s. (amer. agr.) gunoi de grajd.
baroco [ba'roukou] s. adj. v. b a r o q u e .
barocyclonometru [ibasroutsaiklou'nomita1"] s. (meteor.) barociclonometru.
barogram l'basraigraem] s. (meteor.) barogramă.
barograph ['bEerogra:f, -rag-, -gra;f] s. barograf.
barometer ['bsmmita1"] s. barometru (şi fig.)
barometer gauge [~ geid3] s. (te/ui.) manometru pentru măsurarea presiunilor mici /
barometer holiday [~ .holadi] s. (mine) zi când nu se lucrează în mină (din pricina
barometric(al) [.basro'metrikf^l), -ra'm-] adj. barometric, de barometru.
barometric chamber [~ 't/eimb3r] s. (fîz.) vid Toricclli / barometric.
barometric height [~ 'hait] s. (fiz.) înălţime barometrică.
barometric pressure [~ 'pre/a1"] s. (fiz.) presiune barometrică.
baron ['ba^ran] s. 1. baron. 2. nobil. 3. (înv.) soţ; ~ and fem(m)e soţ şi soţie. 4. (amer.
fam.) magnat, mare industriaş. ♦ ~ of beef muşchi dublu.
baronage ['bcer3nid3] s. 1. baroni, baronime. 2. baronie, titlu de baron.
baroness ['baeranis] s. baroneasă; soţie de baron.
baronet ['bser^nit, -ct] I. s. baronet (titlu). II. vb. tr. a da titlu de baronet, a face baronet.
baronetage [-id3J s. 1. v. b a r o n c t c y. 2. (col.) baroncţi.
baronetcy [-si] s. baronie, titlul sau rangul de baronet.
baronetize [ibasranitaiz] vb. tr. a conferi (cuiva) titlul de baronet.
baronetship [-/ip] s. v. b a r o n e t c y .
baronial [ba'rounial, -njal] adj. de baron.
baronize [ibaaranaiz] vb. tr. a conferi (cuiva) titlul de baron.
baronship ['bzeran/ip] s. baronie, demnitate de baron.
barony ['baroni] s. 1. posesiunile / domeniile unui baron. 2. baronie, titlu sau rang de
baron.
baroque [bo'rok -'rouk] I. s. (arhit.) baroc. II. adj. 1. (arhit.) baroc. 2. baroc; ciudat;
grotesc, lipsit de gust. 3. (mai ales despre perle) neregulat ca formă.
baroscope ['bsrouskoup] s. (fiz.) baroscop.
barothermogram [ibserou'Oamiagraîm] s. (meteor.) barotermogramă.
barothermograph [.bserou'Osmagraif, -graîf] s. (meteor.) barotermograf.
barouche [bo'ru:/, bas'r-] s. landou, caleaşca cu patru locuri.
barque [ba:k] s. v. b a r k3.
barrack ['bsrak] I. s. 1. baracă. 2. (peior.) clădire / casă vagon. 3.pl. cazarmă; confined
to ~s consemnat în cazarmă. 4. (amer.) stog de fân sau paie. II. vb. A. tr. 1. a repartiza
în barăci sau în cazărmi, a încazarma. 2. (austral, sport) a huidui. B. intr. 1. a trăi în
barăci. 2. (austral, sport) a face galerie.
barrack bed [~ bed] s. (mil.) pat de campanie.
barracker ['breraka1"] s. (austral, sport) suporter zgomotos.
barrack master ['basrsk ima:st3r] s. (mil.) inspector al cazărmilor.
barrack-room language [~ iru(:)m 'Ia3rjgwid3] ş. limbaj cazon, limbaj de cazarmă.
barracks bag ['basrsks basg] s. (mil.) sac pentru efecte personale.
barrack square ['ba^rsk skwss1"] s. (mil.) curtea cazărmii.
barrack yard [~ja:d] s. v. b a r r a c k s q u a r e .
barrage ['ba2ru:3,-'-,amer. 'b£erid3] I.s. 1. baraj. 2.îngrăditură; zăgaz,dig. 3.(şi~fire)
A. ţr. a face un baraj împotriva (cu gen.). B. intr. to ~ upon a face un baraj împotriva
barrage balloon [~ b3tlu:n] s. balon de baraj; balon captiv.
barrage fire [~ ifai3r] s. v. b a r r a g e (I, 3).
barrage jamming [~ d3cemii]] s. (tel.) bruiaj simultan pe mai multe game / de baraj.
barrator ['bserata1"] s. 1. şicanator, certăreţ, bătăuş; intrigant. 2. judecător care poate
Fi mituit. 3. (mar.) căpitanul unui vas care s-a făcut vinovat de baraterie (v. b a r r a t r y 2).
barratorship ['basrsta/ip] s.v. b a r r a t r y .
barratry ['bateri] s. 1. şicană, intrigă. 2. (jur. mar.) baraterie.
barred [ba:d] adj. barat (în diferite sensuri).
barred owl ['ba:d 'aul] s. (ornit.) specie de bufniţă din estul Americii de Nord (Strix
varia).
smb. over the ~ a surprinde pe cineva, a lua pe cineva prin surprindere; (amer. sl.) pork
~ ciolan (banii statului din care se poate înfrupta cineva); to sit on a ~ of gun powder
2. (amer. pol. sl.) bani pentru finanţarea unei campanii oarecare. 3. baril, măsură de
capacitate pentru lichide (în Anglia = 163,651; în S. U.A. = 1191; pentru petrol = 1591);
măsură de greutate de aproximativ 89 kg. 4. (fam.) băutură spirtoasă. 5. ţeava (de tun,
II. vb. A. tr. a turna, a pune în butoi. B. intr. (amer.) a-şi însuşi bani obşteşti.
barrel arbor [~ ia:b3r] s. ax principal (la ceasurile cu arc).
barrel-bellied [~ 'belid] adj. (pop.) pântecos, burtos.
barrel boiler [~ iboibr] s. (tehn.) cazan cilindric, orizontal.
barrel bolt [~ boult] s. zăvor (tubular).
barrel bulk [~ b\lk] s. măsură de volum (cinci picioare cubice = 141,580 I).
barrel easing [~ -keisirj] s. (mil.) husa ţevii.
barrel chair [<- t/ea1"] s. (amer.) scaun la care speteaza şi braţele formează un semicerc.
barrel-chested
barrel-chested |'baeralit/cstid] adj. pieptos, voinic.
barrel cuff ['basral k*f] s. manşetă simplă.
barrel end [~ end] s.v. b a r r e l h e a d .
barrelful [taralf/d] s. (un) butoi (ae vi« etc.)
barrel head ['baîral hcd] s. 1. fund de butoi. 2. capac de butoi.
barrel house [~ hails] s. 1. (amer. sl.) speluncă, bombă. 2. (amer.) stil zgomotos şi necizelat barytone ['basritounj s. (rnnz.) bariton.'
de interpretare a jazului.
barrelled ['bajrald] adj. 1. (turnat) în butoi, în butoaie. 2. (in cuvinte compuse) (mii.)
cu... ţevi; double ~gun puşcă cu două ţevi.
barrel-like ['ba?rol laik] adj. ca un butoi, de forma unui butoi.
r
barrel maker [~ 'incik3 ] s. dogar.
barrel mouthpiece [~ .mauOpks] s. (/nil.) apărătorul ţevii, capacul gurii ţevii.
barrel organ [~ io:gon] s. flaşnetă, caterincă.
barrel polishing [~ 'poli/in] s. (telm.) lustruire în butoi.
barrel road [~ -roud] s. şosea înclinată.
barrel roll [~ roulj s. 1. (av.) tonou. 2. (metal.) tăblie a cilindrului de laminor.
barrel roof [~ ruf] s. (constr.) acoperiş boltit.
barrel-shaped [~ /cipt] adj. de forma unui butoi.
barrel shop [~ /Dp] s. (amer. si.) v. b a r r e l h o u s e .
barrel switch [~ switf] s. (electr.) comutator cilindric.
barren [toran] I. adj. 1. (desprefemei) steril, sterp. 2. (bot.) neroditor, sterp. 3. (despre decăzut; servil, slugarnic. 2. de rând, prost; (despre metale) comun; oxidabil; (despre
pământ) neproductiv, neroditor, arid, nefertil. 4. (fig.) fără conţinut, sărăcăcios; searbăd; monede) fals, calp; of ~ alloy de calitate proastă. 4. (înv.) de rând, umil; nelegitim, din
plictisitor, stupid, prost; nefolositor; ~ of interest lipsit de interes. II. s. (mai ales pi.) fiori.
teren neproductiv; loc viran.
barren-brained [~ breind] adj. prost, neghiob.
barren money |~ 'nuni] s. (corn.) capital mort.
barrenness ['basranis] s. 1. nerodnicie, ariditate, sterilitate. 2.-sărăcie, lipsă. 3. lipsă one's ~ a o şterge, a spăla putina; (amer. sl.) to get to first ~ a face primii paşi, a face
de conţinut.
barren-spirited ['ba:r.?n 'spiritid] adj. sărac cu duhul; prost.
barren-witted [~ 'witid] adj. v. b a r r e n - s p i r i t e d .
barrette [ba:'ret, ba'ret] s. agrafă de păr, ac mare de prins cocul.
barretter |'ba;rotoc] s. (tel.) barctor, tub regulator de curent.
barricade [ibscri'kcid, -ro'k-] I. s. 1. baricadă. 2. barieră, obstacol, piedică; ~ of trees a nu avea dreptate, a se înşela; b) a fi sărit de pe linie. 11. (/ot.) suport (al unei emulsii).
palanca. 3. (canad.) adăpost pentru noapte (săpat în zăpadă si căptuşit cu cetină). 12. (/not.) bază (de logaritmi). 13. (geom.) bază. II. vb. tr. 1. a întemeia, a funda, a pune
4. (canad.) (loc de) popas adăpostit de arbuşti sau copăcei. II. v. tr. 1. a baricada. 2. (fig.) baza (c// gen.), a pune bazele (cn gen.). 2. (fig.) (on, upon) a baza, a întemeia, a stabili
a împiedica, a opri, a zăgăzui.
barricader [iba?ri'kcidor] s. constructor de baricade.
r
barrier ]'ba;ri? ] s. 1. barieră. 2. barieră (la intrarea în oraş) 3. hotar, graniţă. 4. (fig.)
obstacol, piedică; racial ~s discriminare rasială.
barrier beach [~ bi:t/j s. (mar.) Ioc de împotmolire.
barrier gate [~ gcit] s. barieră (a trecerii de nivel).
barrier guard [~ go:d] s. (electr.) grilă protectoare.
barrier island [~ 'ailand] s. barieră insulară.
barrier keeper [~ .ki;psr] s. paznic de barieră; cantonier.
barrier lake [~ leik] s. lac de baraj; lac de acumulare.
barrier ward(en) [~ 'wo:dn] s. v. b a r r i e r g u a r d .
barring1 [ 'bu:rirj] prep. (în) afară de, cu excepţia (cn gen.).
barring2 s. 1. (tehn.) punere în mişcare a maşinii. 2. (mine) întărire a minelor, susţinere;
armătură; lucrări de sprijinire / şprăţuire.
barrister ]'ba:ristor] s. 1. (si -at-law) avocat pledant (in Anglia, numai în instanţele
superioare); revising — jurist care revizuieşte listele electorale. 2. (amer.) avocat.
bar-room ]'ba:rum] s. salon de bar.
barrow1 ['baîrou] s. tumulus; movilă, măgură, gorgan.
barrow2 s. 1. roabă, tărăboanţă; cărucior; vagonet. 2. targa.
barrow3 s. porc castrat, jugănit.
barrow-boy ]~ boi] s. vânzător ambulant de fructe şi zarzavaturi.
barrow-load [~ loud] s. roabă (plină) (încărcătură); a ~of bricks o roabă de cărămizi.
barrow man [~ man] s. 1. (mine) vagonetar. 2. precupeţ; zarzavagiu ambulant.
barrow truck [~ trAk] s. cărucior sau vagonet cu două roţi.
barry ]'ba:ri, rba>] adj. (herald.) (despre blazon) care arc pe orizontală un număr par
de câmpuri egale, a căror culoare alternează.
bar screen |'bu: skri:n] s. (mine) ciur cu bare; grătar din bare.
bar solder [~ isoulda'j s. (telm.) ciocan de lipit.
barspoon ['ba:spu:n] s. linguriţă cu coada lungă (folosită la amestecatul băuturilor).
bar stock ['ba: stok] s. (metal.) bare laminate.
barstool ]'ba:stu:l] s. scaun de bar (mai ales înalt).
bar tack l'bu: ta;k] s. (în croitorie) întăritură din tighele.
bartend ['bu:tend] vb. intr. a servi într-un bar, a fi barman.
bartender ['ba:tendor] s. 1. barman. 2. bărmăniţă; bufcticr(ă). 3. v. b a r k e e p e r 1 .
r
barter ['ba:to ] I. vb. A. intr. a face troc, a face schimb în natură. B. tr. 1. (for) a vinde
(pe); to ~ food for labour a da de mâncare în schimbul muncii. 2. (si to ~ away) a-şi (al aliajului).
vinde (libertatea, situaţia etc.). II. s. 1. barter, schimb în natură, troc. 2. articol(e) dcstinat(e) base-minded ['beis 'maindid] aay. josnic, mârşav, ticălos; necinstit.
trocului.
barter transaction ]'ba:t3 itr&'n'zffikjOT] s. (ec.) compensaţie; tranzacţie de compensare
/ în compensaţie.
Bartlett ]'ba;tlit] s. soi de pară americană, galbenă şi foarte zemoasă:
barton ]'ba:tn] s. 1. curtea păsărilor. 2. moşie arendată.
Bart's ['ba:ts] s. (fam.) spitalul .,St. Bartholomew" din Londra.
bar winding ['ba: 'waindirj] s. (electr.) bobinaj,înfăşurare în bare.
barwise |'ba:waiz] adv. (herald.) orizontal.
72
barwood ['ba:wud] s. (bot.) băcan african (Baphia nitida).
barye ['basri] s. (/iz., mec.) barie, microbar.
barysphera [.basri'sfisro] s. (geol.) barisferă.
baryta [ba'raits] s. (chim.) monoxid de bariu.
barytes [to'raitiz] s. (mineral.) baritină.
basad fbeisaîd] aaV. spre bază.
basal ['beisl] adj. 1. de bază, fundamental, care stă la bază, care constituie baza. 2. (fîziol.)
bazai. .
basal cleavage ]~ rkli:vid3] s. (mine) clivaj principal.
basal metabolism [~ mc'tEebslizam, -bot/1-] s. (med.) metabolism bazai.
basal plane [~ 'plcin] s. (amer. top.) plan nucleal.
basalt ]'ba3so:lt, 'bassalt] s. (mineral.) bazalt.
basaltic [bo'soltik] adj. (mineral.) bazaltic, de bazalt.
basanite ['bassonait, 'ba3Z3-[ s- (geol.) basanită.
bascule ]'ba2.skju:l] s. (telm.) piesă basculantă; basculă.
bascule barrier [~ ibayris1] s. barieră basculantă.
bascule bridge [~ brid3l s. pod basculant.
bascule door [~ do:', ~ do9rJ s. uşă basculantă.
base1 [bcis] adj. 1. josnic, de dispreţuit, infam, odios, demn de dispreţ, nedemn; mârşav;
base 2 1. s. 1. bază, temelie, fundament; fund; punct de sprijin, reazem, picior; military
~ baze militare; naval ~ bază navală; ~ of a triangle bază a unui triunghi; (amer. sl.,
fig.) to be off one's ~ a-i lipsi o doagă, a nu fi în toate minţile; (amer. sl.) to change
începutul într-o chestiune oarecare; (folosit mai ales la negativ). 2. (fig.) bază; temelie;
fond, esenţă, esenţial; principiu de bază; punct de sprijin, de reazem. 3. casă (la diferite
jocuri). 4. (si prisoner's ~) bar (joc de alergare). 5. (sjmrt) loc / punct de pornire, start.
6. picior, poale (de munte). 7. (arhit.) bază, soclu, piedestal. 8. (chim.) bază. 9. (lingv.)
tulpină, rădăcină. 10. (tipogr.) piciorul literei. ♦ (amer. sl.) to be off one's ~a) a fi greşit,
(pe); to ~ oneself on a se baza pe. III. adj. de (la) bază, fundamental, de (Ia) fund; (de)
jos. ■ .
base3 s., aay. (înv.) v. b a s s3.
base adjustment ['bcis o-d3AStmont] s. 1. (top.) compensare a bazei. 2. (fotogrammetrie)
ajustare / reglare a bazei.
baseball [~to:l] s. (sport) 1. baseball; aprox. (un fel de) oină; ~ player jucător de
baseball. 2. minge de baseball; aprox. minge de oină.
baseballer [~ito:Ior] s. jucător de baseball.
baseboard [~bxd] s. (constr.) 1. scândură de podea. 2. şipcă de perete / reazem I bordură.
base-born [~ bo:n] adj. 1. de origine umilă. 2. (fig.) fals, prost, rău.
base broom [~ bru(:)m] s. (bot.) drobiţă (Genista linctoria).
base charge [~ t/a:d3J s. 1. (mii.) încărcătură de aruncare. 2. (electr.) sarcină de bază.
base court ]~ ks:t] s. curte din dos.
based [bcist] adj. (în cuvinte compuse) cu baza...; broad ~cu o bază largă.
base exchange ['beis riks't/eind3] s. (chim.) schimb de cationi.
base frequency [~ ifri:kwsnsi]S. (fiz.) frecvenţă proprie.
base-hearted [~ rho:tid] adj. ticălos, josnic.
base hospital [~ ihospitol] s. (mil.) spital de campanie.
base in(ward) [~ 'in(wa:d)] s. (top.) bază interioară I pozitivă.
base knotgrass f~ 'notgra:s] s. (bot.) iarbă-roşic, troscot (Polygonum persicaria).
base Latin [~ Iastin] s. latina vulgară.
baseless ['bcislis] adj. 1. fără bază / temelie I fundament. 2. nefondat, neîntemeiat.
3. (mil.) fără bază de operaţiuni.
baselessness ]-nis] s. (fig.) nctcnicinicic.
base level ['beis devl] s. (mine) orizont de bază.
base line ['bcis lain] s. 1. (geod., mii., tel.) linie de bază. 2. (sport) linie de tuşă (la
tenis).
base-line direction [~ di'rekjan] s. (mii.) direcţie de bază (artilerie).
base-line service [~ ss:vis] s. (sport) serviciu de la tuşă (tenis.)
basely ['beisli] adv. (în mod) josnic, ruşinos etc. (v. b a s e1).
base map ['beis ma;p] s. (top.) hartă de lucru.
basement ['beismant] s. 1. (arhit.) subasment; temelie, fundaţie, fundament; soclu.
2. subsol; demisol; ~flat apartament Ia demisol. 3. (fig.) temei, fond.
basement rock [~ rok] s. (mineral) rocă din culcuş / de bază.
base metal ['beis rinetl] s. (metal.) 1. metal de bază / obişnuit. 2. component de bază
base-mindedness l-nis] s. josnicie, mârşăvie, ticăloşie, necinste.
baseness ['beisnisj s. 1. josnicie, ticăloşie, infamie. 2. falsitate (a unei monede etc.).
base outside ['beis 'autsaid] s. (top.) bază exterioară / negativă.
base pay [~ pei] s. (ec.) retribuţie de bază.
base price [~ prais] s. (ec.) preţ de bază.
base rocket [~ .rokit] s. (bot.) rechie, rezeda-sălbatică (Reseda lutea).
bases ['beiskz] pl. de la b a s i s.
base salary ['beis 'sadori] s. («c.) salariu de bază.
73
base-spirited [~ 'spiritid] adj. laş, niişclnic. josnic.
base tree [~ tri:] s. (bat.) salcâm galben (Cytistts laburnum).
base wage [~ \veid3] s. (ec.) v. b a s e s a l a r y .
bash [ba?/] (sl.) I. vb. tr. 1. a bate, a lovi cu putere, a pocni; a zdrobi; to ~ one's head un coş de legume.
against a tree a se lovi cu capul de un copac; ~d face faţă turtită (de lovituri); ~d in
hat pălărie turtită (cu pumnul). 2. (mine) a amplasa (un spaţiu exploatai). 3. (înv.)
v. a b a s h. 4. to ~smb. about a da (pe cineva) eu capul de toţi pereţii, a mătura podeaua
(cu cineva). II. ş. (fa/u.) lovitură puternică, -v- to have a ~at smth. a încerca, a face o
încercare, a-şi încerca mâna.
bashaw [ba'/a:] s. (turc.) 1. (poetic) paşă. 2. (fig. fam.) magnat, barosan, grangure.
basher ['basfar[ ş. (sl.) 1. boxer prost. 2. bătăuş. 3. (amer.) asasin, criminal.
bashful ['bae/ful] adj. timid, sfios, ruşinos.
bashfully [-i] adv. timid, sfios, cu timiditate / sfiiciune.
bashfulness [-nis] s, timiditate, sfială, ruşine, modestie.
Bashi-bazouk ['bas/i ba'zuk] s. (turc. mii) başibuzue, căpetenie a unei unităţi militare
turceşti.
bashi-bazoukery [ibas/iba'zmkari] ş. (turc. util. fam.) başibuzuci.
bashing ['bas/in] ş. (fam.) 1. (mil. etc.) to take / get a ~ a captura, a lua o captură.
2. ploaie de lovituri; ciomăgeală.
bashlik ['bse/Iikj s. (rus.) glugă.
basia l'bcisja, -ia] s. pl. (poetic) versuri sau poezii de dragoste.
basic l'beisik] adj. 1. de bază; fundamental; de frunte; de căpetenie; sarcina
fundamentală. 2. (chim.) bazic.
basically [-aii] adv. fundamental, din temelii; în esenţă.
basic converter steel ['beisik kaiirva:ta 'sti:l] s. (metal.) oţel Thomas; oţel din convertizor
bazic.
basic dress ['beisik 'dres] ş. rochie simplă, mai ales neagră (care jxmtefipurtată cu
diferite garnituri sau accesorii).
Basic English [~ 'inglif] ^- (prese, de la British American Scientific International
Commercial) (limbă) engleză bazată pe un vocabular până la 850 de cuvinte.
basic industry [~ 'indastri] s. 1. industrie grea. 2. industrie de bază.
basic ion [ ~ 'aian, ~ 'abn] s. (electr.) cation.
basicity [bci'sisiti] s. (chim.) valenţă; calitate bazică; bazicitate.
basic open-hearth furnace ['beisiki oupn ha:8 Ta:nisj s. (metal.) cuptor Martin bazic.
basic pig [~ 'pig] s. (metal.) fontă pentru convertizor Thomas.
basic process [~ 'prouscs] s. (metal.) proces bazic, procedeu Thomas.
basic research [~ ri'sa:t/] s. cercetare fundamentală; cercetări fundamentale.
basic rock [~ rak] s. (geol.) bazit.
basic slag [~ slasg] s. zgură Thomas (îngrăşământ fosforat); zgură bazică / alcalină.
basic steel [~ sti:l] s. (metal.) oţel bazic / Thomas.
basic wage(s) [~ 'weid3(iz)] s. (ec.) salariu tarifar / de bază.
basic word stock [~ 'wa:d stokj s. (lingv.) fond principal lexical de cuvinte.
basidiocarp [ba'sidiouku:p] ş. (bot.) bazidiocarp.
basidiospore [ba'sidiousp.i:r] s. (bot.) bazidiospor.
basidium [ba'sidiam], pl. basidia [-ia] s. (bot.) bazidic.
basil1 ['baezlj s. (şi common ~ sau sweet ~) (bot.) busuioc (Ocimum basilicum).
2 basso profondc ['buisou prou'fMidou] s. (ital.) (muz.) bas profund.
basil s. mesină (piele).
basil 3 1. s. 1. faţetă / muchie dăltuită. 2. ghin, daltă de tâmplar, de dulgher. II. vb. tr.
1. a şlefui, a tăia cu ghinul. 2. a aseuţi (la tocilă).
basilica [ba'zilika, -'sil-] s. bazilică,
basilical [bs'zilikal, -'sil-] adj. împărătesc.
basilican [ba'zilikan, -sil-] adj.de bazilică.
basilicate [ba'zilikeit, -sil-] adj. v. b a s i l i c a n .
basilisk ['baezilisk, -sil-] s. 1. (mitol.) bazilisc, vasilisc, şarpe, şopârlă, balaur, dragon.
2. (zool.) bazilisc, vasilisc (Basiliscus). 3. (ist.) tun (mare) (în sec. XVI-XVII).
basin ['bcisn] s. 1. lighean; chiuvetă; strachină, vas, castron; blid. 2. bazin, rezervor. 3. de cea mai proastă calitate; de o formă neobişnuită, de dimensiuni neobişnuite,
3. baie, mic golf, golfulcţ. 4. (geogr., geol., anat.) bazin.
basinet ['bassi.net, -sa-] s. 1. (mii., înv.) coif de oţel. 2. (înv.) cărucior / căruţ de copil.
2
basis ['bcisis], pl. bases fbeisi:z] s. 1. bază, temelie, temei (v. basc I, 2); on this ~
pornind de la acesta / de aici / de la această bază; on a good and neighbourly ~ pe bază
de bună vecinătate; on the ~ of equality and mutual advantage pe bază de egalitate
şi avantaje reciproce; to form / lay the ~ of smth. a pune bazele (cu gen.). 2. punct de arvense).
plecare.
bask [ba;sk] vb. A. intr. (in) a se încălzi (la soare, foc); a se desfăta, a se întinde, a
se culca, a se lungi, a se tolăni (la soare, înaintea focului). B. tr. a încălzi, a expune (la
soare etc.).
basket ['ba:skit] I. s. 1. coş, cosniţă, coşarcă, paporniţă; to have / put all one's eggs
in one ~ a miza totul pe o singură carte; (amer. glumeţ) as a ~ of chips grozav de (frumos
etc.), foarte; (înv.) to go to the ~ a nimeri la închisoare; (înv.) to sneeze into a ~ a fi
ghilotinat; the pick of the ~floarca, crema, ceea cec mai bun; to be left in the ~ a) (despre
lucruri) a rămâne nefolosit / neîntrebuinţat; b) (despre persoane) a nu Fi ales sau invitat,
a rămâne pe dinafară; to give the ~ a refuza, a respinge (cererea în căsătorie). 2. coşul
trăsurii. 3. (tsV.) locuri exterioare (la vechile diligente). 4. nacela (a balonului). II. vb. bastard ribs [~ ribz] s. pl. (anat.) coaste false.
tr. 1. (rar) a pune într-un coş. 2. a arunca la coş (hârtie etc.).
basketball [~'b:>:l] s. (sport) 1. baschet. 2. minge de baschet.
basket carriage [~ 'kasrid3] s. căruţă cu Iese.
basket chair [~ t/eor] s. fotoliu de pai / nuiele.
basket dinner [~ -dina1"] s. (amer.) picnic, dejun Ia iarbă verde.
basket fern [~ fa:n] s, (bot.) ferigă (Aspidium ftlix-mas).
basket fish [~ fi/] s. (zool.) specie de stea-de-mare (Gorgonocephalus sp.).
baste 2
basket flower [~ <flauar| s. (bot.) 1. plantă erbacee din America de Nord (Centaurea
americana). 2. plantă erbacee din Peru şi Bolivia (HymenocaWs calathi na).
basketful ]'ba:skitful]s. (indică/u/cantitatea) (un) coş (cu fructe etc.); a ~of vegetables
basket handle ['ba:skit -hamdl] s. mâner de coş.
basket hilt 1~ hilt] s. apărătoare dantelată (la mânerul săbiei).
basket lunch [~ .Unt/] i.v. b a s k e t d i n n e r .
basket maker [~ iineika1"] s. împletitor de coşuri.
basket man [~ man] s. hamal.
basket meeting [~ 'mi:tinj s. (amer.) un fel de picnic (improvizat mai ales în scopuri
religioase).
basket osier 1~ iOU3ar] s. nuia de salcie.
basket picnic [~ -piknik] s. (fain.) picnic (ai cărui participanţi contribuie la masa
comună).
basketry ['ba:skitri] s. 1. obiecte împletite, împletituri (de nuiele). 2. arta de a împleti
nuiele / de a face coşuri.
basket salt ['bu:skit so:lt] s. sare de masă.
basket scrambler [~ iskrasmblarj s. calic, pomanagiu.
basket trap [~ trasp] s. (fam.) v. b a s k e t c a r r i a g e .
basket ware [~ w£ar] s. v. b a s k e t r y . (1).
basket-work [~ wa:k] s. v. b a s k e t r y (1).
basking f'ba:skirj] s. încălzire la soare.
basking shark [~ Ja:k] s. (iht.) specie de rechin (Cetorhinus maximus).
basnet f'bxsnit] s.v. b a s i n e t .
basophil fbcisafil] I. s. 1. (anat.) (celulă) leueocită bazofilă. 2. (biol.) celulă sau"
substanţă bazofilă; ţesut sau organism bazofil. II. adj. (biol.) bazo fii.
Basque [bassk, bo:sk] I. s. 1. basc. 2. (limba) bască. II. adj. basc.
basque [ba?sk, bo:sk] s. 1. bască (de bluză). 2. zidărie refractară (a cuptorului etc.).
bas-relief ['ba?sriili:f, 'bo:r-] s. basorelief.
bass1 [bass] s. (iht.) 1. biban (Percafluviatilis). 2. biban de mare (Labrax lupus).
bass2 s. 1. tei (negru) din America (77lia americana). 2. v. b a s t.
bass3 [bcisl (muz.) I. s. bas; deep ~ bas profund. II. adj. de bas; jos, de jos.
bass clef [~ klcf] s. (muz.) cheia de bas, cheia de fa.
bass drum [~ drAin] s. (muz.) toba marc.
basset1 ['bassit] s. (şi ~ hound) cotei, (câine) baset.
basset2 s. (geol., mine) afioriment. deschidere, ieşire la suprafaţă.
basset3 s. basetă, banco-franco, stos (joc de cărţi).
basset hound [~ haund] s.v. b a s s e t 1 .
bass horn [bcis ha:n] s. (muz.) 1. tubă de bas, bastubă. 2. bashom.
bassinet(te) [ibxsi'nct] s. 1. leagăn împletit (eu un coş ca la trăsura, pentru copii).
2. cărucior / căruţ de copii (împletit).
bassist ['bassist] s. (muz.) bas, basist.
basso ['bassou] ş. (muz.) bas.
basson [ba:s5n] s. v. b a s s o o n.
bassoon [basu:n, J zu:n] s. (muz.) fagot.
basso-rilievo l'bssouri.Ii:vou] s. (ital.) v. b a s - r c 1 i e f.
bass-relief [ibci:ri'li:f, ibass-] s.v. b a s - r e 1 i c f.
bass-viol l'bcis'vaial] s. (muz.) bas de violă / gambă.
bass voice [~ vais] s. voce de bas.
basswood ['basswud] s. v. b a s s2 (1).
bast [basst] s. (bot.) liber / filament; coajă de tei.
bastard ['basstad] I. s. 1. bastard; copil din flori, copil nelegitim. 2. corcitură. 3. (agr.)
hibrid, corcitură. II. adj. 1. bastard, nelegitim. 2. fals, prefăcut, aparent, de suprafaţă.
monstruos; (despre o limbă) stricat.
bastard acacia [~ a'kci/a] s. (bot.) salcâm (Robinia pseudacacia).
bastard acorus [~ 'askaras] s. (bot.) stânjencl, stânjenel galben (Iris pseudacorus).
bastard balm [~ ba:m] s. (bot.) dumbravnic (Melittis sp.).
bastard cress [~ kres] s. (bot.) punguliţă, iarbă-roşic, buruiana-viermelui (Thlaspi
bastard dittany [~ 'ditani] s, (bot.) frăsinel (Dictamnus albuş).
bastardization [ibasstadai'zci/pn] s. (jur.) declarare (a unui copil) ca nelegitim.
bastardize ['basstadaiz] vb. A. tr. 1. (jur.) a declara nelegitim. 2. a lăsa să degenereze
/ să decadă. B. iutr. a degenera
bastardly fbasstadli] adj. (jig.) fals, falsificat.
bastard narcissus ['basstad no:sisas] s. (bot.) zarnacadea (Narcissus pseudo-narcissus).
bastard nightingale [~ 'naitirjgcil] s. (omit.) privighetoarc-marc.
bastard oats [~ outs] s. (bot.) odos, ovăz sălbatic (Avenafatua).
bastard plover [~ 'pUva1"] s. (omit.) nagâţ (Vanellus cristatus).
bastard rhubarb [~ 'ru:ba:b] s. (bot.) steghie (Rumex alpinus).
bastard schooner [~ 'sku:nar] ş. (mur.) goclctă cu gabicri.
bastard senna [~ 'sena] s. (bot.) băşicoasă (Colutea arborescens).
bastard slip [~ slip] s. smicea de rădăcină.
bastard title [~ rtaitl] s. (poligr.) şmuţtitlu.
bastardy ['basstadi] s. naştere nelegitimă; nclcgimitate; condiţia de bastard.
baste1 [bcist] vb. tr. a însăila, a coase cu cusături rare.
baste2 vb. tr. a stropi (carnea) cu untură în timpul prăjitului (ca să nu se ardă).
baste3
baste3 vb. ir. 1. a bate, a lovi, a ciomăgi. 2. a arde cu cuvântul; a critica; a asalta cu
întrebări sa» observaţii critice.
baster [-sr] s. (pop.) bătăuş.
bastide [bas'sti:d] s. 1. (ist.) bastidă. 2. casă mică de ţară (din sudul Franţei).
bastil(I)e [bses'tid si pronunţia franceză] I. s. închisoare, fortăreaţă; (ist.) the Bastil(l)e
Bastilia. II. vb. tr. a întemniţa, a închide.
bastinade [ibselsti'neid] s., vb. v. b a s t i n a d o .
bastinado [tbsesti'neidou, -'na:-] (span-) I. pl. bastinadoes [-z] s. 1. bastonadă;
ciomăgeală. 2. baston, vargă. II. vb. tr. a bate la tălpi.
basting ['beistin] s. 1. (pop.) bătaie, ciomăgeală. 2. stropire a cărnii cu untură. 3. însăilare.
bastion ['bastion, '-tjon, amer. si 'basstfanj s. (fr.) (mii.) bastion, fortăreaţă.
bast mat ['ba:.st mast] s. rogojină din coajă de tei.
bastonade [ibassto'neid, -sts'n-J s.,vb.v. b a s t i n a d o..
bast tree ['baist tri:] s. (bot), tei (7'ilia sp.).
bat1 [bst] s. 1. (zool.) liliac (ord. Chiroptera);(fam.) to have ~S in one's/ the belfry
a avea sticleţi la cap, a-i lipsi o doagă; (as) blind as a ~ orb cu desăvârşire; like a ~ out
of hali foarte repede, mâncând pământul. 2. (sl.) femeie de stradă, prostituată, târfă.
bat2 I. s. 1. bâtă, ciomag; bătător (la cricket, baseball); paletă (de ping-pong); (rar)
rachetă (pentru tenis); 2. meliţă (pentru in); 3. (sport) prese, de la b a t s m a n. 4. lovitură.
5. (fam.) pas, ritm, viteză; at a good rare ~foarte repede; to go full ~ a merge în plină
viteză. *v- off one's own ~ fără ajutor din afară, independent; din proprie iniţiativă; (amer.)
right off the ~ dintr-o dată; imediat, îndată, fără amânare, fără tărăgăneală; (amer. sl.)
to come to ~ a da de greu; (amer. sl.) to be at ~ a juca rolul principal; a fi la conducere
/ cârmă; to carry (out) one's ~ a învinge, a-şi impune punctul de vedere: (amer.) to go
the ~ with smb. a se întrece (c« cineva), a concura; (fam.) to sling t h e ~ a vorbi într-o
limbă străină; to go to ~ for smb. a se expune pentru cineva, a-şi risca pielea pentru
cineva. II. vb. A. tr. a lovi cu bastonul. B. intr. a lovi mingea cu bastonul (la cina).
bat3 vb. tr. (amer.) to ~ one's eyes a clipi (din ochi).
bat4 s. (amer., canad. sl) chef, petrecere, zaiafet; to go on a ~ a se duce la un chef.
batata [baVta:te] s. pl. (hot.) batata, cartof dulce (Batatas edulis).
Batavian [bo'teivion, -vjon] adj. s. olandez.
bat-blind ['baetblaind) adj. orb cu desăvârşire.
batch [bast/] s. 1. cuptor, cantitate de pâine coaptă simultan; rând, serie; (fig.) of the
same ~dc acelaşi fel, dintr-un aluat, din acelaşi aluat. 2. pachet, grămadă, teanc. 3. (constr.)
beton frământat. 4. (ec.) partidă; lot; scrie; set. 5. (metal.) şarjă; grupă; încărcare; dozare;
amestec.
batch cake [~ keik] s. pâinişoară (rotundă).
batcher ['basjy] s. (telm.) 1. buncăr. 2. dozator.
batching ['bart/irj] s. 1. (te;ct.) topire (a inului sau iutei). 2. (constr.) dozare; formare
de partide / loturi; lotisare.
batch wage ['bast/ weid3) s. (ec.) salariu în acord.
bate1 [beit] vb. A. tr. (prese, de la a b a t e). 1. a reduce, a micşora, a scădea, a modera.
2. a toci; to ~ one's curiosity a-şi astâmpăra curiozitatea; to ~ one's hope a înceta să
mai spere; with ~d breath ţinându-şi răsuflarea, cu răsuflarea tăiată. B. intr. a se micşora,
a slăbi; his energy has not ~d energia lui n-a slăbit.
bate2 vb. intr. (despre vultur, uliu etc.) a bate din aripi, a fâlfâi-, a agita aripile.
bate3 s. lichid corosiv, zeamă corosivă (la tăbăcind pieilor).
bate4 s. (sl.) furie, mânie, turbare; to get in a ~ a se înfuria, a-i veni dracii, a-1 apuca
năbădăile.
bat-eyed ['bat 'aid] adj. 1. chior, miop. 2. distrat. 3. prostuţ, nătăfleţ.
bat fish [~ fi/] s. 1. (iht.) specie exotică de peşte turtit (Ogccocephalus vespertilio).
2. (iht.) specie de peşte din Oceanul Pacific (Aetobatis californicus).
batfowl [~faul] vb. intr. a prinde păsări în timpul nopţii (orbindu-le cu lumina).
batfowler [~fautor] s. 1. persoană care prinde păsări în timpul nopţii (v. b a t f o w l ) .
2. (înv. sl.) pungaş, coţear.
Bath s. staţiune balneară (cu izvoare termale) în vestul Angliei; (fam.) go to ~! vezi-ţi
de drum! du-te de te plimbă! plimbă ursu'!
bath [ba:0] I. pl. baths [ba:<5z] s. 1. baie, îmbăiere, scăldătoare (fn cada); (si shower
~) duş; cold ~ baie rece; hot ~ baie fierbinte; tepid ~ baie călduţă; warm ~ baie caldă;
Turkish ~ baie de aburi, baie turcească; to take / to have a ~a) a face baie, a se îmbăia;
a face (un) duş; b) (sl.) a bea cam mult (dintr-o dată); to give a child a ~ a face baie
unui copil. 2. (si~ tub) baie, cadă, vană, scaldă, scăldătoare. 3. v. b a t h r o o m. 4. (si pi.)
baie, băi, baie publică; (ist.) băi romane; swimming ~s bazin de înot, piscină. 5. (sipl.)
Staţiune balneară, băi; to go to the ~s a se duce la băi. 6. (telm., chim.) baie; hypo ~ baie
de hiposulfit. II. vb. A. intr. a face baie, a se spăla, a se îmbăia. B. tr. a îmbăia, a spăla
(mai ales un copil).
bath attendant [~ 'o'tondent] s. băiaş; băieşiţă (la baia publică).
Bath chair [~ 't/ea1"] s. fotoliu cu rotile pentru bolnavi.
bathe [beitî] I. vb. A. intr. 1. a scălda, a face baie (în mare, lac etc.). 2. a înota. 3. a se
cufunda, a se afunda. 4. a face băi (într-o localitate). B. tr. 1. a scălda, a spăla; (fig.)
to ~ one's hands in blood a-şi scălda mâinile în sânge. 2. a scălda, a uda; the lake ~d
the foot of the mountain lacul uda / scălda poalele muntelui. 3. a înmuia (cu ajutorul
unui lichid). 4. (fig.) a înconjura, a învălui; a scălda (in lumină). II, s. baie, scaldă, înot;
to have / to go in for a ~ a sc scălda; a înota; to go for a ~ a se duce la scăldat, la ştrand
(pe malul unui râu sau lac).
bather [-or] s. 1. persoană care face baie (în lac, mare, râu etc.) 2.pl. (austr.) costum
de baie.
bathetic [bo'uetik] s. (ret.) batos.
bath gown [ba:0 'gaun] s. v. b a t h i n g g o w n .
bath heater [~ ihi:tsr] s. încălzitor de baie.
74
bath house [~ haus] s. 1. baie (publică). 2. corp de cabine, vestiare (la un bazin).
bathing ['bcidin] s. baie; îmbăiere, scăldare.
bathing accommodation [~ Oikomodei/an] s. instalaţie de baie.
bathing box [~ .boks] s. vestiar, cabină pentru dezbrăcat (la baie).
bathing cabin [~ .ka;bin] s. v. b a t h i n g b o x .
bathing cap [~ ka:p] s. caschetă de baie.
bathing closet [ ~ ikbzit] J.V. b a t h i n g b o x . ■
bathing costume [~ kostju:m] s. costum de baie. -
bathing drawers [~ dro:z, ~ drosz] s. pi. chiloţi de baie.
bathing dress [~ dres] s. v. b a t h i n g c o s t u m e .
bathing establishment [~ is'tasbli/mont] s. baie, stabiliment de băi.
bathing gown [~ gaun] s. halat de baie.
bathing hut [~ lut] s. cabină (la plajă);
bathing man [~ mon],pl. bathing men [~ 'men] s. (înv.) băiaş.
bathing place [~ plcis] s. loc de scăldat, scăldătoare; plajă.
bathing resort [~ ri'zxt] s. staţiune balneară pe litoral, staţiune maritimă.
bathing season [~ .si:zn] s. sezon de băi, sezon balnear; timpul scăldatului.
bathing shoes [~ fu:z] s. papuci de plajă (de baie).
bathing suit [~ sju:t] s, v. b a t h i n g c o s t u m e .
bathing tent [~ tent] s. cort de plajă.
bathing wrap [~ raep] s. halat de baie l plajă.
bath lubrication ['ba:6 .lu:bri'kei/sn] s. (telm.) ungere cu inele.
bath mat [~ inaat] s. preş de baie.
batholite ['bscGoulait] s. (mineral.) batolit.
batholith ['bseOonliO] s. v. b a t h o 1 i t e.
bathometer [bo'8o:mitar] s. (mar.) batometru.
Bathonian [ba'Gounian, -jon] I. adj. din oraşul Bath. II. s. locuitor din oraşul Bath.
bathorse ]'ba;tho:s] s. cal de samar.
bathos ['beiOos] s. 1. adânc, prăpastie, abis, hău, genune; the ~ of stupidity culmea
prostiei. 2. (ret.) batos (trecere bruscă de la un stil elevat la banal sau la grotesc). 3. comic
ieftin. 4. degradare, înjosire.
bathrobe ['ba:0roub] s. (mai ales amer.) 1. halat (de baie). 2. (sport) halat de boxer.
bathroom [~ ru(:)m] s. (cameră de) baie.
bath solution [~ so'ljujan] s. (chim.,fiz.) electrolit.
bath stove [~ stouv] s. sobă de baie, încălzitor de baie.
bathtowel [~itaual] s. prosop (mare) de baie.
bath-tub [~ tAb] s. cadă.
bath wrap [~ rap] s. halat (de baie).
bathyal ['ba:8iol] adj. (oceanografie) batial.
bathymeter [bo'0imitor] s. v. b a t h o m e t e r . '
bathymetric [.baîOi'metrik] adj. (mar.) batimetric.
bathymetric contour [~ 'kontuo'] s. (cartografie) curbă batimetrică, izobată.
bathymetry [baVBimitri] s. (mar.) batimetric.
bathyscaph [taSiskaef] s. (mar.) batiscaf.
bathyscaphe ['baîOiskeif] s. v. b a t h y s c a p h .
bathysphere ['ba;Gisfi3r] s. (oceanografie) batisferă.
bathythermograph [.ba:6i'9a;mogra:f, -graf] s. (telm.) batitermograf.
batik [ba'tik, 'ba^tik] s. (text.) l.un anumit procedeu de impritnare a ţesăturilor. 2. batic,
ţesătură imprimată (după acest procedeu).
bating ['beitirj] prep. înv. cu excepţia (cu gen.) în afară de, exceptând.
batiste [bae'ti:st, bo't-] s. (text.) batist.
batman ['batman],pl. batmen [-mon] s. (mil.) ordonanţă.
batoid [tetoid] s. (iht.) batoid.
baton ['bastan, -ton, -to:rj, amer. si ba:ton si pronunţia franceză). I. s. 1. baston, toiag.
2. baghetă (pentru dirijat). 3. (sport) ştafetă; to pass the ~ a preda ştafeta, a transmite
ştafeta. 4. baston de poliţist. 5. baston de mareşal. II. vb. tr. a bate cu bastonul, a lovi
eu bastonul.
batrachia [bs'treikjs] s. pl. (zool.) batracieni.
batrachians [bo'treikjonz, -kionz] s. pl. v. b a t r a c h i a .
bats [bans] adj. (sl.) aiurit, într-o ureche, zăbăuc.
batsman ['bastsnran], pl. batsmen [-mon] s. jucător la bătaie (la cricket, baseball etc.).
batswing ['bartswirj] s. (telm.) arzător de gaz cu fantă lungă.
battalion [to'tadjon] s. 1. (mil.) batalion; (amer. si) divizion de artilerie. 2. pl. armată,
forţe, oşti.
battels ['bfetlz] s. pl. (la universitatea din.Oxford) nota cu costul întreţinerii unui student
(mai ales privind cheltuielile de masă).
batteler ['ba:tbr] s. 1. (înv.) student sărac care nu ia mesele regulat la colegiu, ci plăteşte
numai ceea ce comandă sporadic (la universitatea din Oxford). 2. student care ia mesele
la colegiu (ia universitatea din Oxford).
batten1 ]'ba:tn] I. s. scândură; şindrilă, draniţă; leat, şipcă. II. vb. tr. a înţepeni, a fixa
cu şipci transversale; a astupa (cu sipci).
batten2 vb. A. intr. 1. a se îngraşă, a se îndopa: (despre plante) a creşte peste măsură.
2. (fig.) a huzuri, a trăi pe picior mare (mai ales pe socoteala altuia). 3. (despre pământ)
a deveni roditor / mănos. B. tr. a îngraşă, a îndopa.
batten door [~ do:r] s. uşă din şipci.
batten fence [~ fens] s. gard din şipci.
batten wall [~ wo:l] s. îngrăditură de scânduri.
batter1 ['bata'] I. vb. A. tr. 1. (si to ~ about) a bate tare, a zvânta în bătaie. 2. (si to
~ down) a doborî; a demola. 3. (si to ~ in) a zdrobi, a sfărâma. 4. a bătători. 5. a bate,
a lamina (metale); a ciocăni (vase, argintărie); a bate, a frământa (lutul, aluatul). 6. a bate
 75
(unt, frişca etc.). 7. (mil.) a face breşe în; a distruge, a dărâma (cu focul artileriei).
8. a supune unei critici aspre / severe; a nimici, a zdrobi. 9. (poligr.) a îndesa (literele).
B. intr. a bate, a ciocăni (puternic); to ~ at a door a izbi puternic în uşă. II. s. 1. pastă,
aluat (nefermentat). 2. argilă frământată; clisă; noroi clisos; lut. 3. (mii.) foc puternic de
artilerie. 4. (poligr.) şrift uzat sau stricat.
batter2 I. s. (arhit.) ieşitură, treaptă, prag, umăr; înclinare. II. vb. intr. a se depărta,
a se înclina.
batter3 s. v. b a t s m a n.
battered [-d] adj. 1. bătut, bătătorit; sfărâmat, zdrobit. 2. (despre mobilier) uzat.
3, (despre aluat) frământat. 4. (despre pălărie etc.) mototolit; boţit. 5. (despre vase)
ciocănit.
battering charge ['bsetarin t/a:d3] s. (mii.) încărcătură plină (artilerie).
battering ram [~ reem] s. (mii. ist.) berbece.
battering train [~ trein] s. (mii., ist.) tren de asediu.
batter level ['beets 'levl] s. 1. (top.) nivel de pantă. 2. (constr., mar.) înclinometru.
battery ['băutori] s. 1. (mii.) baterie, divizion (de artilerie uşoara); (mar.) bateria unui
vas de război; to turn a man's ~ against himself a combate pe cineva cu propriile lui
argumente, a bate pe cineva cu propriile lui amic; to mask one's batteries a-şi ascunde
intenţiile duşmănoase. 2. (electr.) baterie; element galvanic; acumulator. 3. (jur.) (act
de) violenţă. 4. (tefui.) baterie, set. 5. ansamblu de compartimente. -0- cooking ~ văsăric,
vase de bucătărie.
battery acid [~ 'ssid] s. 1. (electr.) acid sulfuric de acumulatoare. 2. (mii. si.) cafea.
battery box [~ boks] s. 1. (teAt.) piuă. 2. (auto) cutie de acumulator.
battery cell [~ scl] s. (electr.) element de acumulator / baterie.
battery charger [~ tfu:d33r] s. (electr.) grup de încărcare pentru acumulatoare electrice.
battery drain [~ drein] s. (electr.) consum; absorbţie (de curent).
battery locomotive [~ 'louksmoutiv] s. (ferov.) locomotivă electrică cu acumulatoare.
battery plate [~ .pleit] s. (auto) placă de acumulator.
battery solution [~ s3'lu:/an] s. (electr.) electrolit.
batting1 ['bcetirj] s. vatelină; vată.
batting2 s. bătaie; bătătorire.
battle t'bastl] I. s. 1. bătălie, luptă, bătaie, încăierare, conflict; (fig.) luptă, întrecere;
to do ~ a se lupta; (fam.) that's half the ~ cu-asta lupta c pe jumătate câştigată; to come
unscathed out of the ~ a scăpa teafăr, a ieşi cu bine; drawn ~ luptă fără rezultat; to fight
a ~ a) (mil.) a se lupta, a da o bătălie; b) (fig.) a intra în luptă; a duce o luptă; to fight
a losing ~ a duce o luptă sortită eşecului; to fight one's ~s over again a retrăi trecutul;
to fight smb.'s ~s for him a se bate, a se lupta pentru un altul; general's ~ luptă al cărei
rezultat e hotărât de o conducere pricepută; pitched ~ luptă crâncenă; soldier's ~ luptă
al cărei rezultat c hotărât de curajul soldaţilor; to win the ~ a câştiga bătălia. 2. (mil.
înv.) batalion. II. vb. A. intr. a (se) lupta; to ~ for a (se) lupta pentru; to ~ against with
a (se) lupta cu (în) contra / împotriva. B. tr. 1. a aşeza în ordine de bătaie. 2. (rar) a (se)
lupta cu, împotriva.
battle airplane [~ icaplein] s.v. b a t t l e p l a n e .
battle array [~ ^rei] s. (mii.) ordine de bătaie.
battle-axe [~ a;ks] s. (ist.) 1. secure, baltag, bardă. 2. halebardă. 3. nevastă autoritară;
zgripţuroaică.
battle call [~ ko:l] s. chemare la luptă; strigăt de luptă.
battlecraft [~kru:ft] s. măiestrie războinică, artă militară, arta de a se lupta.
battle cruiser [~ ikru:z3r] s. (mar.) crucişător de linie.
battle cry [~ krai] s. 1. strigăt de luptă. 2. (fig.) lozincă.
battled ['bsetld] adj. (mii.) aşezat în ordine de bătaie.
battledore ['bastldo:] s. 1. mai de bătut rufe. 2. rachetă, paletă (de volan); (înv.) ~ and
shuttlecock volan (joc). 3. (mar.) cui de binta.
battledress [~dres] s. (mii.) uniformă / ţinută de campanie.
battle fatigue [~ fa'ti:g] s. (mil. psih.) nevroză provocată de război.
battlefield [~fi:ld] s. (mil.) câmp de luptă / bătaie; teatru de operaţiuni.
battle flag [~ flsg] s. (mil.) steag de război.
battle fleet [~ fli:t] s. (mar.) flotă militară.
battle front [~ frAnt] s. (mil.) prima linie (a frontului).
battle-grey [~ grei] adj. kaki.
battleground [~graund] s. 1. v. b a 111 e f i e 1 d. 2. (jig.) obiect de ceartă / discuţie,
i mărul discordiei.
. battlement ['bcetlmsnt] s. (mai ales pi.) 1. creastă de zid; parapet; creneluri. 2. (fig.)
vârf de munte crestat.
battle order ['bcetl io:dar] s. (/nil.) 1. ordine de bătaie. 2. ordin / comandă de asalt.
| 3. ţinută de campanie.
battle piece [~ pi:s] s. (arte) tablou reprezentând o bătălie.
battle plane [~ plein] s. (av.) avion de luptă.
battler ['bstla1"] s. (rar) 1. bătăuş. 2. luptător, războinic.
battleroyal ['baetl'roiaî] s. 1. luptă decisivă; încăierare generală. 2. luptă de cocoşi.
battle-seasoned [~ isi:znd] adj. 1. călit în război, în luptă. 2. priceput / versat în ale
\ războiului.
battleship [-/ip] s. (mar.) vas de linie / război, navă grea de luptă.
battlesome ['bsetlssm] adj. arţăgos, certăreţ; belicos.
battle song ['bzetl son] s. cântec de luptă.
battle-tried [~ traid] adj. (mii.) călit / încercat în lupte; ciuruit de gloanţe.
battle wagon [~ .wasgsn] s. (amer. mar. fam.) vas de linie / război.
1 battner ['ba;tn3r] s. (si.) bou.
j battological [iba?t9'bd3ikpl] adj. (lit.) care repetă în mod exagerat aceleaşi cuvinte,
■ batologic.
baywood
battologize [b3'totod3aiz] vb. A. ţr. a repeta în mod exagerat (un cuvânt, o frază etc.).
B. intr. a bate apa în piuă; a repeta acelaşi cuvânt sau aceleaşi propoziţii, fraze, expresii.
battology [bs'tobdsi] s. (lit.) repetare exagerată a aceloraşi cuvinte, batologic.
battue [bse'tu:, -'tju:''-- şi pronunţia franceza] s. (fr.) 1. goană (la vânătoare). 2. perche­
ziţie amănunţită. 3. măcel, masacru (împotriva mulţimii fără apărare).
batture iba'tjua1", -jo3r şi pronunţia franceză] s. (fr.) banc de nisip.
battuta [bs'tjuits] s. (ital.) (muz.) tact, măsură.
batty f'baeti] adj. 1. (zool.) ca liliacul, de liliac. 2. si. (şi~in the bean) ţăcănit, smucit,
sonat.
batweed ['bastwhd] s. (bot.) brustur(e) (Arctium Iapa).
batwing ['banwirj] adj. care seamănă cu aripa de liliac, ca o aripă de liliac.
bat-winged [-id] adj. cu aripi de liliac.
bauble ['bo:bl] I. s. 1. jucărie; bibelou, breloc; fool's ~ sceptrul bufonului / măscăriciului.
2. (fig.) mărunţiş, fleac, nimic. 3. (înv.) naiv, prost. II. adj. neînsemnat, de nimic.
baublery ['bo:bbri] s. copilărie, joc, glumă (de copil).
baubling ['boiblirj] adj, fără valoare / importanţă, neînsemnat, de nimic.
bauch [ba:h, ba:f] adj. (scot.) slab, prăpădit; bolnăvicios.
baud [b^:d] s. (electr.) baud.
baudekin ['bo:dikin] s. (teAt.) brocart.
baudrons ['boidrsnz] s. pl. (folosit ca sg.) (scot.) pisică.
baulk [bo:(l)k] s. şi vb. v. b a l k.
bausond l'b.rssnd] adj. (dial.) 1. (despre animale) cu pete albe. 2. (despre cai, vite)
breaz, ţintat, cu stea în frunte. 3. pintenog..
bauxite ['bo:ksait] ş. (mineral.) bauxită.
bavardage [ib;>:vu:da:3 şi pronunţia franceză] s. (fr.) (rar) pălăvrăgeală, trăncăneală,
flecăreală.
baw [bo:] s. (scot.) minge.
bawbee [bcr.'bi:,'-'-] s. 1. (scot. glumeţ, fam.) bănuţ, gologan. 2. v. h a l f p e n n y .
3. (fam.) fleac, lucru fără importanţă.
baw cock ['b^knk] s. (fam.) băiat de zahăr.
bawd [bxd] s. 1. mijlocitoare, codoaşă; (înv.) codoş. 2. patroana unei case de toleranţă.
bawdry ['bxdri] s. 1. mijlocire,codoşlâc. 2. obscenitate, pornografie; porcării, măscări.
bawdy ['bo:di] I. adj. obscen, porcos, deocheat. II. s. v. b a w d r y (2).
bawdy house ['bD:di haus] ş. casă de toleranţă / rău famată, bordel.
bawl [b:>:l] I. vb. A. intr. 1. (at) a ţipa. a zbiera, a striga (Ia); to ~ and squall a ţipa
în gura marc, ca din gură de şarpe, a vocifera, a urla. 2. to ~ out a zbiera, a urla. B. tr.
I. a-şi striga (marfa). 2. to ~ out a) a certa pe un ton ameninţător; a striga, a urla la;
b) a profera; to ~ out abuse a înjura. II. s. ţipăt, strigăt, urlet, zbieret.
bawtie ['bo:ti] s. (scot.) 1. dulău, zăvod. 2. (înv.) iepure.
bay1 [bei] s. 1. golf; baie. 2. (amer.) porţiune de preerie între păduri. 3. the Bay (canad.)
golful Hudson (cu regiunea adiacentă). 4. (canad.) Compania golfului Hudson.
bay2 s. 1. (constr.) travee; deschidere; arcadă. 2. (constr.) nişă; firidă; luminator.
3. (ferov.) staţie terminus pe o linie secundară. 4. (mar.) vas spital. 5. hală (de uzină).
6. (av.) porţiune a interiorului unui avion demarcată structural; compartiment.
bay3 I. s. 1. lătrat (prelungit). 2. ananghie, strâmtoare; to be at ~ a fi încolţit, a fi la
ananghie; to bring to ~ a înghesui, a încolţi; to hold / to keep smb. at ~ a ţine pe cineva
în şah; to stand at ~ a ţine piept, a se apăra cu îndârjire. II. vb. A. tr. 1. a lătra la. 2. a urmări
cu lătratul, a vâna. 3. a încolţi. B. intr. a lătra.
bay4 I. adj. murg. II. s. cal murg.
bay5 s. 1. (bot.) dafin, laur (Laurus nobilis); ~ leaves foi de dafin. 2.pl. lauri, cunună
de lauri.
bayadeer [ibai3rdi3r] s. v. b a y a d e r e .
bayadere [ibais'dia1] s. (anglo-indian) baiaderă.
Bayard ['bebd] s. om de curaj şi onoare (glumeţ) to ride ~ of ten toes a merge pe jos
apostolcşte.
bayberry ['beibari] ş. boabă de dafin.
bay leaves [~ Ii:vz] s. pl. 1. foi de dafin. 2. lauri, cunună de lauri.
Bay man ['bei masn] s. (canad.) angajat al Companiei golfului Hudson.
bayman ['bcimsnj s. persoană care locuieşte pe malul unui golf.
bayonet ['beianit] I. s. (mil.) baionetă; to charge with the ~ a da asalt la baionetă; at
the point of the ~ în vârful baionetei, la baionetă; to fix the ~ a monta baioneta la armă.
II. vb. A. tr. 1. a lovi sau a străpunge cu baioneta. 2. a sili prin forţa baionetelor. B. intr.
a folosi baioneta.
bayonet fencing [~ ifcnsin] s. duel cu baioneta.
bayonet lamp-holder [~ ilamiphould3r] s. (electr.) dulie-baionetă, soclu-baionetă.
bayou ['bu:iu:[ s, braţ de râu sau parte a unui lac sau a unei mări transformată în baltă
(în sudul S.U.A.).
bay porpoise ['bei 'poipas] s. (Uit.) porc-de-mare (Phocoena phocoena).
bay rum [~ rAm] s. esenţă de laur.
bay salt [~ so:lt] s. sare de mare sau de lac, sedimentată prin evaporare; sare de bucătărie.
Bay State [~ steit] s. (amer.) (folosit ca supranume) Statul Massachusetts.
Bay Stater [~ -3rj s. (amer. glumeţ) locuitor din statul Massachusetts.
bay stone [~ stoun] s. piatră de temelie.
Bay Street [~ stri:t] s. (canad.) 1. stradă din oraşul Toronto pe care se află bursa şi
numeroase instituţii bancare. 2. (fig-) marea finanţa canadiană.
bay tree [~ Cri:] s. 1- (bot.) dafin, laur (Laurus nobilis). 2. (bot.) specie de laur din
California (Umbellularia calif amica).
bay window [~ twindou] s.v. b o w w i n d o w (1).
baywood [~wud] s. lemn de mahon (Swietenia macrophylla ş.a.).
baza (a) r
baza(a)r [b9'za:r] s. 1. bazar oriental. 2. magazin mare, universal; Christmas ~bazar
de Crăciun. 3. bazar de binefacere.
bazooka [ba:'zu:ko] s. 1. (amer. mii.) bazuca {aruncător cu reacţie. AT). 2. (tel.)
transformator simetric-asimetric.
bazookaman [~ni3n],pl. bazookamen [-man] s. (mii.) rachetist.
B battery ['bi: 'băutori] s. (tel.) baterie anodică.
BB gun ['bi:bi: g*n] s. (amer. fam.) puşcă cu aer comprimat.
be [bi:],pasr was pentru sg. [WDZ forma tare; wsz forma slaba], were pi. [wa: forma
tare; wo forma slabă]; part. trec. been [biinforwa tare; binforma slabă] vb. A. aux.
1. (serveşte la formarea diferitelor timpuri ale conjugării perifrastice sau progresive) a
fi; I am reading citesc (în momentul de faţă); I have been learning for two hours învăţ
de două ore; he had been listening to her ascultase la cele ce-i spunea ca; we shall ~
studying vom studia. 2. (serveşte la formarea diferitelor timpuri ale diatezei pasive) a
fi (se traduce prin reflexiv) the house had been built by them casa fusese construită
de ei; the house is being built casa se construieşte, casa este în curs de construire.
3. (serveşte la formarea diferitelor timpuri ale diatezei pasive, în construcţii specifice,
de exemplu nominativ cu infinitiv; traducerile variază, dar de cele mai multe ori sunt
redate cu ajutorul dativului); he was told to go there i s-a spus să se ducă acolo; I am
forbidden to drink wine mi-e interzis să beau vin; we were appealed to s-a făcut apel
la noi; the doctor has been sent for s-a trimis după doctor; he was laughed at by
everybody toţi râdeau de el; he was been offered a reward i s-a oferit o răsplată. 4. (poate
fi folosit la formarea perfectului compus al câtorva verbe, în locul formelor lui to have)
I am come am venit, iată-mă, sunt aici; I am finished am terminat; I am returned m-am
întors; our friend is departed prietenul nostru a plecat / a murit. B. modal to ~ to a fi
să, a urma să, a trebui să; he is to die trebuie să.moară; if she were to go dacă ar fi să
plece; it is to be had se găseşte; we are not to judge nu trebuie să judecăm; he is to
come later urmează să vină mai târziu: it is to be hoped that să sperăm că; it is to be
seen este de văzut, urmează a se vedea; it is to be presumed este de presupus. C. intr
1. (ca verb de legătură) a fi; a se afla, a se găsi (într-o stare oarecare) a se simţi; ~ it
so sau SO ~ it sau let it ~ so aşa să fie; if that ~ so dacă este aşa, dacă aşa stau lucrurile;
that is not it nu c aşa, nu c bine, da de unde; ~ that as it may. oricum ar fi, oricum ar
sta lucrurile; (as well) as can ~ cât mai bine (cu putinţă); all is well toate (sunt) bune;
he was convinced of it and so am I el era convins, şi cu nu mai puţin; is that you? tu
eşti (acolo)? tu erai? tu (ai făcut asta etc.)?; it is I (fam. me) sunt eu; it is they sunt ci;
how is it that cum sc face că; as it were cum ar veni, cum s-ar spune, ca să zicem aşa;
here you are poftim (când oferim ceva cuiva); here we are am ajuns, am sosit: (fam.)
is it not? nu-i aşa? he is right, isn't he? are dreptate, nu-i aşa? he isn't right, is he?
I say he isn't nu are dreptate, nu-i aşa? cu spun că n-arc; Is this your book? Yes, it is
Este aceasta cartea ta? — Da, c cartea mea; how are you? ce mai faci? cum o duci?
cum te simţi? how is it with you? ce mai faci? he is better now se simte mai bine acum;
I am very cold mi-e grozav de frig; sunt grozav de răcit; it is they that have seen him
ei (sunt aceia care) l-au văzut; to be an hour in going to a-i trebui o oră ca să ajungă
la; let me ~ lasă-mă în pace; she is a teacher e profesoară; he is a student e student.
2. a fi, a exista, a fiinţa; to ~ or not to ~ a fi sau a nu fi; Troy is no more Troia nu mai
este; there is este, se află, se găseşte, există; there are sunt, se află, se găsesc, există;
there is too much noise e prea mult zgomot; there are men who există oameni care.
3. (despre ani etc.) a fi, a se împlini; it is twenty years since he died sunt douăzeci de
ani de când a murit; it was five years yesterday since ieri au fost / s-au împlinit cinci
ani de când. 4. a fi, a face, a costa; this wine is five shillings a bottle vinul ăsta costă
cinci şilingi sticla; how much are these gloves? cât fac / cât costă mănuşile acestea?
5. to ~ about to go a se pregăti, a fi gata de plecare; to ~ at a avea de gând. a intenţiona;
a coace, a cloci; what would you ~ at? ce-oi Fi punând la cale? ce gânduri ai?; to ~
away a) a fi absent, a fi plecat, dus (din localitate); b) v. t o ~ o f f; to ~ for a) a fi
pentru, a fi de partea (cu gen.); b) a înlocui, a fi în locul (cu gen.),- c) a incumba (cuiva),
a rămâne; d) a fi în drimi spre; it is for you to decide urmează să hotărăşti tu; to ~ off
a pleca, a porni; the train is off trenul a plecat; to ~ on a) (despre un spectacol) a se
juca, a se reprezenta; b) (despre lumină etc.) a fi aprins, a fi deschis; (jam.) to ~on about
a îinpuia (cuiva) capul cu; (fam.) to ~ on at a bate (pe cineva) Ia cap, a pisa, a toca (pe
cineva) la cap; (fam.) to ~ on to a) a fi în contact cu: a lua legătura cu; b) a da de, a găsi
(un răufăcător etc.). to ~ out a) a nu fi acasă, a fi plecat (în oraş); b) (despre lumină
etc.) a fi stins, a fi închis; to ~ going (urinat de infinitiv exprimă viitorul sau intenţia) a
fi gata să, a fi gata de a; the clock is going to strike ceasul e pe punctul să bată; there
is no going out today nu e (chip) de ieşit astăzi; (fam.) I've been there toate astea sunt
cunoscute, nu e nimic nou în asta; (fam. iron.) you've been (and gone) and done it (ce
să-ţi spun) grozavă ispravă ai făcut! ai rupt inima târgului!
beach [bi:t/j I. ş. coastă, ţărm de mare, litoral; plajă; banc de nisip; prund, malul mării
cuprins între zona de flux şi reflux al apei; (mar.) to hit the ~a) a eşua; b) a ajunge la
ţărm: a debarca; to be on the ~a) (jig.) a fi Ia strâmtoare, Ia ananghie, la aman; b) (mar.)
a fi în rezervă, c) (si.) to be on the ~ a nu avea de lucru, a fi şomer. II. vb. A. intr. a se
înnămoli; a sc împotmoli, a eşua. B. tr. a trage la mal.
beach buggy ['bi:t/ -bAgi] s. (amer.) automobil cu cauciucuri mari (cu care se circulă
în zonele nisipoase).
beach comber [~ ikoumo1"] s. 1. (mai ales amer.) val al oceanului care mătură ţărmul.
2. locuitor de pe coasta Oceanului Pacific, care trăieşte din pescuitul perlelor şi din ceea
ce aruncă apa pe ţărm.
beached [bi:t/t] adj. aruncat pe ţărm; eşuat.
beach flea [bi:t/ fii:] s. (zool.) specie de mic crustaceu (Orchestia agilis).
beachhead ['bi:t/hcd] s. 1. (mil.) cap de pod (în cadru! unei debarcări pe coastă).
2. progres sau cucerire într-un anumit domeniu de activitate.
Beach-la-mar [~ b 'ma:r] s. dialect englez vorbit în Polinezia.
76
beachman [~mon], pi. beachmen [-man] s. tălmaci; agent comercial (pe coastele
Africii).
beach rest [~ rest] s. fotoliu de plajă.
beachward(s) ['bi:tJ\vod(z)] adv. spre / către ţărm / coastă,
beach wear [~ w£or] s. ţinută de plajă,
beachy ['bi:t/i] adj. cu bancuri (de nisip).
beacon f'bi:kon] I.s. 1. (şi ~fire sau ~ light) semnal, foc de semnal, semnal luminos.
2. turn. 3. (mar.) far, felinar; baliză. 4. (jig.) avertisment, semn. 5. (fig.) călăuză, far
călăuzitor. II. vb. A. tr. 1. a lumina cu un semnal luminos, a aprinde. 2. a îndruma, a sluji
drept călăuză (cuiva), a călăuzi. 3. (Jig.) a indica drumul (cuiva); a lumina calea (cuiva).
B. intr. a străluci ca un far.
beaconage ['bi:k;?nid3] s. 1. taxă pentru întreţinerea farurilor. 2. (electr.) balizaj.
beacon buoy ['bi:ksn boi] s. (mar.) geamandură de balizare, cu semn.
beacon fire [~ !faisr] ş. v. b c a c o n (1,1).
beaconing [rbi:k3nirj] s. (geod., top.) semnalizare.
beacon light ['bi:kan lait] s.v. b e a c o n (1,1).
beacon radio marker [~ .reidiou rma:kor] (av.) radiobaliză de poziţie.
bead [bird] I. s. 1. mărgea, mărgică; bob, boabă; perlă, mărgăritar; pl. (şi pair of ~s)
şirag de mătănii; to say over / to tell one's ~s a-şi spune rugăciunile; to pray without
one's ~s a da greş, a-şi face greşit socotelile. 2. strop, picătură, broboană. 3. băşică (de
aer); spumă; pl. mărgele (la vin). 4. (mii.) cătarc; to draw a ~ on a ochi, a lua la ţintă,
la cătare. 5. (iehn.) bord(ură); margine îndoită; guler, umăr; renură; talon (la anvelopă).
II. vb. A. tr. 1. a înşira, a aşeza în şirag; the houses are ~ed along the river casele stau
înşirate (ca mărgelele) dc-a lungul râului. 2. a împodobi cu mărgele; a coase mărgele la.
B. (intr.) 1. a face mărgele / broboane, a se îmbrobona, a se înroura. 2. (mv.) a citi rugăciuni,
a spune rugăciuni, molitve.
beaded j'bkdid] adj. 1. (despre mărgele) înşirat. 2. (jig.) înşirat ca mărgelele. 3. în
formă de mărgea etc. 4. ornamentat cu mărgele.
beadeye ['bi:dai] s. (Uit.) specie de peşte dinfluviulMississippi şi Marile Lacuri (Noturus
flavus). .
bead frame ['bi:d freim] s. abac, socotitor.
beadhouse [~haus] s. (înv.) azil de săraci.
beading ['bi:din] s. 1. ornament din mărgele (pe un suport textil etc.). 2. margine rotunjită
(a unei căni etc.). 3. garnitură cu găurele prin care se poate trage o panglică. 4. (arhit.)
perle.
beadle ['bi:dl] s. 1. pedel, aprod (la universităţi). 2. (înv.) curier (la o judecătorie).
3. paracliser.
beadledom [-dom] s. 1. formalism absurd / exagerat; pedanterie. 2. birocraţie,
birocratism.
beadlehood [-hudj s, postul de pedel / de aprod.
bead-like ['bixllaik] adj. v. b c a d y (1).
bead roll ['bird iroul] s. 1. catalog, listă; scrie. 2. pomelnic. 3. mătănii.
beadsman ['biidznwn], pl. beadsmen [-man] s. 1. cerşetor de meserie, pomanagiu.
2. (mv.) mijlocitor; persoană plătită să se roage pentru bmeiacătorul ei.
beadwork ['bi:dwo:k] s. 1. ornamentaţie din mărgele; lucru ornat cu mărgele.
2. (în croitorie, broderie etc.) ornamentaţie prin care se trage o panglică.
beady l'bi:di] adj. 1. de mărgea, ca mărgeaua; mic, rotund. 2. împodobit cu mărgele;
înrourat; brobonat. 3. (despre ochi) mic şi strălucitor.
beagle ['bi:gl] ş. 1. copoi, câine de vânătoare; a pack of ~s haită de câini de vânătoare.
2- (fîg-) detectiv, agent secret, copoi.
beagling ['bi:glirj] s. vânătoare cu copoi, vânătoare cu câini.
beak [bi:k] I. s. 1. cioc, plisc. 2. (fdrn.) nas, bec; nas coroiat. 3. vârf, moţ. 4. (mar.)
cioc, nas (la corăbiile vechi). 5. (arhit.) partea în relief a cornişei pentru scurgerea apei.
6. (fam.) profesor, belfer; director (de şcoală). 7. (fam.) judecător. II. vb. tr. a Iovi / ajunge
/apucacu ciocul. •
beaked ['bi:kt] adj. 1. cu cioc. 2. cu vârf, cu moţ. 3. (despre stânci, piscuri) în formă
de cioc.
beaker ['bi:kor] s. 1. cupă, pocal (de metal), năstrapă. 2. pahar de laborator, mensură.
beak head ['bi:k hed] s. v. b e a k (1,4).
beak hunter [~ 'runtg1"] ş. (şl.) găinar, hoţ de păsări.
beakless ['bi:klis[ adj. fără cioc.
beam [bi:m] I. ş. 1. grindă, traversă, bară; fermă; the ~ in your eye bârna din ochiul
tău. 2. sul (la războiul de ţesut). 3. (înv.) varga. 4. (şi walking/ working ~) (telin.) balanţă,
braţ de balanţă; to kick / to strike the ~ a) (despre balanţă) a se ridica până sus; b) (dig.)
a suferi o înfrângere; c) (fig.) a nu avea (nici o) greutate, a nu avea însemnătate, a nu
atârna în balanţă; a-şi pierde importanţa; (jig.) to tip / turn the ~ a răsturna cumpăna,
a avea o importanţă hotărâtoare. 5. (mar.) traversă; grinzile transversale care susţin puntea;
traversa ancorei; on the port ~ travers în babord; abaft the ~ înapoia traversului. 6. (agr.)
grindei (de plug). 7. trunchiul coarnelor de cerb. 8. rază; fascicul de raze, mănunchi de
raze (de lumină sau de căldură). 9. (fîg.) iradiere, aureolă, nimb. 10. (mar.) lăţime (maximă)
a unei nave. -0- (amer. si.) to be on the ~ a) (despre persoane) a fi pe drumul cel bun;
b) (despre mecanisme) a funcţiona normal; to be off the ~ a) (despre persoane) a fi pe
o pistă greşită; b) (despre mecanisme) a funcţiona prost. II. vb. A. tr. a radia, a dirija
raze spre. B. intr. 1. a radia, a străluci. 2. (fig.) a radia, a zâmbi.
beam aerial [~ 'eoriol] s. (radio) antenă (cu) fascicul: antenă direcţională.
beam centre [~ 'scntor] s. (te/m.) axul balansorului.
beam compass [~ 'kAmpas] s. (tehn.) şublcr.
beamed |bi:md] adj. 1. prevăzut cu grinzi. 2. (mai ales despre cerbi) cu coarne.
beam engine ['bi:m iend3in] ş. (tehn.) maşină de echilibrat.
beamer ['bi:mor] s. (text.) muncitor la urzit.
77
beamful ['bi:mful] adj. luminos, strălucitor.
beaminess ['biiminisj s. iradiere, strălucire.
beaming ['bi:min] adj. 1. luminos, strălucitor. 2. radios, vesel.
beamish ['bi:ini/[ adj. 1. strălucitor. 2. (amer., adeseoripeior.) exultant, vcscl; optimist.
beamless |'bi:mlis] adj. 1. fără raze. 2. (jig.) searbăd, fără viaţă.
beam riding ['bi:m .raidirj] s. (costtt.) teleghidare (prin fascicul de raze).
beamy ['bi:mi] adj. 1. radiant, care emite raze. 2. (mar., despre nave) lat. 3. (despre
un cerb) eu coame mari / bogate.
bean [bi:nj s. 1. (bot.) fasole (Phaseolus vulgaris); kidney ~ fasole albă; French ~
fasole verde; (rar) blue ~s gloanţe; (prov.) every ~ has its black nu există oameni fără
cusur; to find the ~in the cake a avea noroc (mai ales la loterie), a da lovitura. 2. (bot.)
bob (Vicia faba); horse ~ bob sălbatec. 3. (fa/u.) cap, dovleac, bostan. 4. monedă (de
obicei de aur); not to have a ~ a nu avea para chioară, a fi lefter. 5. pl. (mineral.) cărbune
mărunt. ♦ full of ~s a) (despre cai) aprig; b) energic, plin de viaţă; to give smb. ~s
c) a bate, a chclfăni pe cineva; b) a bate pe cineva (într-o întrecere); c) a porunci, a lăsa
ordin cuiva; (amer.) a hill of ~s prostii, fleacuri, spanac; (fa/u.) it gave me ~s mi-a dat
bătaie de cap; m-a băgat în boală, în draci; (sl.) old ~ băiatule, omule, amice, prietene,
măi; to spill the ~s a) a trăda, a dezvălui secretul, a (se) da de gol. b) a răsturna planul,
a strica socotelile / ploile; a face o gafă, a o face de oaie; c) a se pune într-o situaţie
proastă; (amer. sl.) to know one's ~s a-şi cunoaşte meseria, a fi priceput.
bean belly [~ .beli] s. (fam.) fasolar, poreclă dată locuitorilor din Leicestershire,
bean catcher [- ika?t/ar] s. (si.) cârlionţ.
beanery [rbi:nari] s. (amer. fam.) bufet, bodegă (ieftină).
bean feast ['bi:n first] s. 1. (fam.) petrecere zgomotoasă, chiolhan; we had a rare old
~a fost un chiolhan pe cinste, am iacut-o Iată. 2. petrecere dată în fiecare an de patroni
pentru muncitori.
bean flour [~ f]auar] s. faină de fasole.
bean gun [~ gAn] s. (mil. sl.) bucătărie de campanie.
beanie ['bi:ni] s. cipilică, boneţică (viu colorată).
bean meal ['bi:n mi:l] s. v. b e a n f 1 o u r.
beano ['bi:nou] s. 1. (sl.) v. b c a n f c a s t (1). 2. (amer.) aprox. loto.
bean oil ['bi:n oil] s. ulei de soia.
bean ore [~ o:r, ~ oar] s. (mineral.) bohncrz.
bean pod [~ pod] s. păstaie de fasole sau bob.
beans and bullets ['bknzand 'bulits] s. pl. (mii. sl.) alimente şi muniţii.
beanshooter ['bi:ni/u:tar] s ■ puşcoci (cu boabe de fasole etc.).
bean stalk ['bi:n sto:k] s. tulpină sau vrej de fasole sau bob.
bean tressel [~ itrcslj s. (bot.) cimbru (Saiureja).
bean weevil [~.wi:vil] s. (entom.) gărgăriţa fasolei (Acanthoscelides obtectus).
bear1 [bear] I. s. 1. (şi brown ~) (zool.) urs (Ursus arctos); polar ~ urs alb, urs polar
(Ursus maritimus); grizzly ~ urs grizzly (Ursus Iiorribilis); black ~ urs negru (Euractos
americanus); (fam. rar) are you there with your ~s? iar? şi aici te ocupi cu aşa ceva?;
(prov.) catch the ~ before you sell his skin nu vinde pielea ursului din pădure, nu zice
hop până nu sari; (as) cross / sulky / surly as a ~ (with a sore head) supărat foc, negru
ca noaptea, morocănos la cuhne; had it been a ~ it would have bitten you te-ai înşelat,
dracul nu e chiar atât de negru cum se spune; to play the ~ a se purta ea un urs; to take
a ~ by the tooth a intra singur în gura lupului; a-şi băga capul sănătos sub evanghelic.
2. speculant, jucător la bursă (a la baisse). 3. (fig.) urs, om posac / morocănos; necioplit.
4. (astron.) the Great Bear sau the Greater Bear Ursa Marc, Carul Marc; the Little
Bear sau the Lesser Bear Ursa Mică, Carul Mic. 5. (metal.) urs, capră, tapă. 6. cârpă,
otreapă (pentru şters sau spălat jmdelele). II. vb. tr. a căuta să micşoreze preţul, cursul
(acţiunilor la bursă). III. adj. (ec.) în scădere; a ~ market curs în scădere.
bear2 [bea1"], post bore [bs/, by],part. trec. borne [bo.n] sau born vb. A.tr. 1. a duce,
a purta, a ţine; a transporta, a căra; to~a burden a purta o povară (şi fig.). 2. part. trec.
borne sau born la pasiv a da naştere; a naşte, a aduce, a produce; to ~ children a face
copii; she has borne seven children a făcut / născut şapte copii; seven children were
born to him by his wife nevasta i-a născut şapte copii; children are born every day
sc nasc copii în fiecare zi; Shakespeare was born in 1564 Shakespeare s-a născut în
1564; to ~fruit a da / a aduce roade, rod, a rodi. 3. a ţine, a suporta, a susţine (o greutate).
4. a purta, a avea, a fi înzestrat cu, a fi înarmat cu; to ~ arms a) a purta arme; a sluji în
armată, în oaste; b) a avea. a purta blazon; to ~company a) a întovărăşi, a însoţi; b) a ţine
companie (cuiva); a ţine de urât (cuiva); to ~comparison a suferi comparaţie; to ~ hand
;i lua parte, a colabora; a ajuta, a da o mână de ajutor; to ~one's age well a se ţine bine
pentru vârsta pe care o arc; to ~resemblance a avea asemănare; to ~ testimony / witness
a 11 martor, a aduce mărturie; to ~ a sword a purta spadă; to ~ a title a purta un titlu;
to ~ a good reputation a avea / a se bucura de o bună reputaţie; to ~ a signature a purta
o semnătură. 5. a simţi, a purta (un sentiment); to ~ malice / a grudge a purta ura, pică.
6. a suporta, a tolera, a îndura, a îngădui, a răbda; a suferi; I can't ~him nu-1 pot suferi /
înghiţi; to ~ hard a suporta cu greu, a pune la inimă. 7. a împinge, a mâna; the boat
was borne back by the wind vasul a fost împins înapoi de vânt. 8. a răspândi, a colporta;
to ~ rumours a răspândi / a colporta zvonuri. 9. a exercita (puterea, funcţia, dreptul).
10. a suporta; a-şi asuma; to ~ the costs a suporta cheltuielile / spezele. 11. a îngădui,
a se preta la; your words ~ only one interpretation nu se poate atribui cuvintelor dv.
decât o singură interpretare. 12. pasiv to be borne a) a fi purtat / dus / mânat; b) a fi
suportat / tolerat / răbdat; c) (by) a [\ purtat în pântece; a i\ născut / adus pe lume (de
către); d) to be born a sc naşte. 13. to ~along a trage, atârî; to ~ away a) a trage, a duce;
b) a câştiga (victoria); a lua, a dobândi (premiul); to ~ down a) a înfrânge, a zdrobi, a
doborî, a veni de hac (cuiva); a trece peste, a întrece; b) (mar.) a cădea peste; to ~ forth
a da, a aduce; to ~ in mind a ţine minte, a avea în vedere; to ~ off a) a da Ia o parte,
a abate; b) a lua, a dobândi (premiul); to ~ out a confirma, a corobora; a justifica; to~up
bearishness
a susţine, a sprijini. B. refl. a se ţine. a se purta; a se comporta; to ~ oneself with dignity
a sc purta în mod demn, a avea o ţinută demnă. C. intr. 1. a suporta, a rezista; will the
ice ~ today? oare va ţine gheaţa azi? 2. (rar) a fi răbdător, a răbda. 3. a naşte; a rodi,
a da roade; a produce. 4. a exercita presiune sau influenţă; to bring pressure to ~ a exercita
presiune. 5. to ~ against a sc sprijini de; to ~ away a sc îndepărta; (mar.) a ieşi în larg;
to ~ back a da înapoi; to ~ down a-şi intensifica eforturile; a se strădui din răsputeri;
to ~ down upon a se repezi / a sc năpusti asupra (cu gen.), spre; to ~ on a) a se rezema
pe, a se rezema de; a presa asupra; b) a avea legătură eu, a avea contingenţă cu; c) a se
referi la; to ~ onward a merge, a da înainte; to ~out a) a sc apăra, a se împotrivi, a rezista;
b) (despre un zid) a ieşi în afară, a face burtă; to ~ toward(s) a fi îndreptat spre; to ~
up a-şi păstra curajul, a ţine piept, a rezista; to ~ upon a) v. to ~ on; b) a fi îndreptat
asupra (cu gen.); to ~ with a fi îngăduitor / indulgent eu; a suporta, a răbda.
bearable ['bearabl] adj. suportabil, tolerabil, (de) îngăduit, de răbdat, de suferit.
bearableness [-nis] s. tolerabilitate.
bear baiting ['bea 'beitin] s. (înv.) 1. vânătoare de urşi cu câini şi gonaci. 2. lupta între
ursul încolţit şi câini.
bearberry ['beabari] s. (bot.) cruşân american, lcmn-câincsc (Rhamnus purshiana).
bear-cat l'bea-kajtjş. 1. (amer. sl.) as, jucător de forţă, maestru. 2. (zool.) micul panda
(Ailurusfulgens). 3. (zool.) specie de zibetă care trăieşte pe arbori (Arctictis binturong).
4. (amer. fam.) persoană dură, necruţătoare.
beard [biad] I. s, 1. barbă, cioc, ţăcălic, barbişon; to have / wear a ~ a purta barbă;
to grow a ~ a-şi lăsa barbă; to shave one's ~ a-şi rade barba; to laugh in one's ~ a râde
pe sub mustaţă; to speak in one's ~ a mormăi, a-şi şopti în barba; (înv.) to be / to run
in smb.'s ~ a sc opune cuiva pe faţă şi în mod hotărât; a jigni pe cineva; to laugh at
smb.'s ~ a) a-i râde cuiva în faţă, în nas; b) a căuta să înşele pe cineva. 2. barbă (de
capră). 3. vârful croşetei. 4. ţeapă. 5. (tehn.) cârlig. II. vb. tr. 1. a trage de barbă.
2. a înfrunta, a sfida; to ~ a lion in his den a înfrunta cu curaj un om primejdios sau
fioros; (jig.) a intra în vizuina leului. 3. a pune cioc / barbă (falsă) (cuiva).
bearded ['bbdid] adj. 1. cu barbă, bărbos. 2. viril, bărbătos. 3. (despre animale sau
plante) cu barbă.
beard grass ['biad igro:s] s. (bot.) bărboasă (Artdro/xjgon sp.).
beardless ['biadlis] adj. 1. fără barbă. 2. spân, imberb. 3. (fig.) imberb, june, adolescent.
bear dog ['bea .dog] s, câine folosit la vânătoarea de urşi.
bearer ['bearer1"] s. 1. purtător; cel care poartă / menţine / susţine. 2. (tehn.) aducător,
suport. 3. pom fructifer; this tree is a good ~accst pom da multe fructe. 4. (ec.) purtător;
cheque payable to ~ccc (plătibil) la purtător.
bearer cable [~ ikeibl] s. (tehn.) cablu portant.
bearer frame [~ freim] s. (tehn.) cadru de reazem al motorului.
bear fennel ['bea -fen^l] s. (bot.) bric, brioală (Meum athamanticum).
bear garden [~ iga:dn] s. 1. cuşca urşilor. 2. (Jig.) adunare foarte zgomotoasă, loc unde
oamenii se poartă prea liber şi zgomotos; aprox. Ţara lui Cremene.
bear hound [~ haund] s. v. b e a r d o g .
bearing ['bearirj] I.s. 1. purtare, ducere; cărare. 2. aducere pe lume, producere, scoatere
la lumină. 3. rod(irc); produs. 4. purtare, comportare, ţinută; aer, înfăţişare. 5. răbdare,
suportare, tolerare; beyond / past all ~a) intolerabil, de nesuportat; b) dincolo de orice
limită. 6. relaţie, raport, legătură; implicaţie; coordonate; aspect; scop; semnificaţie, sens;
însemnătate, importanţă; to consider a question in all its ~s a privi / a cerceta o chestiune
sub toate aspectele / din toate punctele de vedere; this has no ~ on the question aceasta
nu arc nici o legătură eu chestiunea / cu problema; the precise ~ of the word sensul
exact al cuvântului. 7. direcţie, orientare; to find out / to take one's ~ a se orienta, a stabili
locul unde sc află; to lose one's ~s a) a-şi pierde direcţia; b) (fig.) a sc pierde, a-şi pierde
cumpătul. 8. (fig.) sondaj. 9. pl. deviză (pe un blazon). 10. («v. mar.) relevmcnt; to take
the ~ of the light-house a lua relcvmcntul farului; compass ~ refevment la compas.
11. (tehn.) lagăr; cuzinet; palier; pivot; reazem; sprijin; sprijinitoare; punct de sprijin;
roller ~rulment cu role. 12. (astron., top., geod.) direcţie; azimut; orientare; relevmcnt.
13. (tel.) radiogoniometric, radiolocaţie; relevmcnt. II. adj. purtător (de), susţinător (de);
producător (de).
bearing area [~ 'earia] s. (tehn.) suprafaţă de sprijin / reazem, suprafaţă portantă.
bearing ball [~ ba:l] s. (tehn.) bilă de rulment.
bearing bar [~ ba:r] s, (astron.) azimut.
bearing beam [~ bi:m] s. (constr.) grindă de reazem: longrină.
bearing box [~ boksj s. (tehn.) lagăr, palier, cuzinet; cutie de ungere.
bearing capacity [~ ka'pxsiti] s. (tehn.) capacitate portantă / de susţinere; capacitate
de încărcare, tonaj.
bearing carrier [~ 'ka^ria1"] J, 1. v. b e a r i n g b e a m. 2. (jig) punct de reazem /
sprijin.
bearing circle [~ .sa:kl] s. (astron.) cerc azimutal.
bearing liner [~ 'Iainar] s. (tehn.) cuzinet de lagăr.
bearing metal [~ 'metl] s. (metal.) babit. aliaj pentru lagăre.
bearing power [~ 'pauar] s. (tehn.) capacitate portantă, portantă.
bearing pressure [~ 'prcjV] s. (tehn.) contrapresiunc, presiune de reazem.
bearing reaction [~ ri'aîk/sn] s. v. b e a r i n g p r e s s u r e .
bearing rib [~ rib] s. (tehn.) flanşă. bridă.
bearing sleeve [~ sli:v] s. (maşini) cuzinet al lagărului.
bearing surface [~ 'sa:fis[ s. (tehn.) suprafaţă de rulare; suprafaţă de sprijin / portantă.
bearing transmitter [~ tra5nz'mitar] s. (tel.) radiofar; radiobaliză.
bearing wall [~ wo:I] s. (constr.) zid portant, perete de rezistenţă.
bearish ['beari/] adj. 1. (ca) de urs; greoi, stângaci. 2. (jig.) grosolan, bădăran. 3. de
scădere a valorilor (la bursă).
bearishness [-nis] s. grosolănie, bădărănie.
bearish operation
bearish operation ['beori/ opa'rei/sn] s. v. b e a r i s h speculation.
bearish speculation [~ .spekju:'lei/an] s. speculaţie a scăderii valorilor (la bursa).
bearish tendency [~ 'tendsnsi] s. tendinţă de scădere a valorilor (l« bursă).
bearish tone [~ toun] s. v. b e a r i s h t e n d e n c y .
bear leader ['bea .li:dnr] s. 1. ursar. 2. (Jam. glume;) preceptor, mentor (care
supraveghează pe un tânăr bogat în timpul călătoriei), dădacă.
bearlike ['bsolaikj adj. (ca) de urs (sifig.).
bear moss ['bea mos] s.». b e a r ' s b e d .
bear pit [~ pit] s. groapă de urşi.
bear's bed ['bstiz bed] s. (bot.) muşchi-de-pământ (Polytrichia»).
bear's breech [~ 'bri:tf] s. (bot.) 1. talpa-ursului (Acanthus longifolius).
2. crucea-pământului (Heracleum sphondylium).
bear's cub [~ c\b] s. ursuleţ, pui de urs.
bear's ear [~ ior] s. (bot.) urechea-ursului (Primula auricula).
bear's foot [~ fut] s. (bot.) cutcurig (Helleborus odorus).
bear's garlic [~ iguilik] s. (bot.) leurdă, ai-de-pădure (Allium ursinum).
bear's grease [~ gri:s] s. pomadă (de păr).
bearskin ['beoskin] s. 1. piele de urs. 2. căciulă/ caschetă / capelă din blană de urs
(purtată de soldaţii englezi). 3. material gros de lână pentru paltoane.
bear's wort ['bsaz wo:t] s. (bot.) 1. v. b e a r ' s b r e e c h (1). 2. chimenul-porcului
(Peucedanum rochelianum).
bearward ['beawoid] s. v. b e a r l e a d e r .
beast [bi:st] s. 1. animal; fiară; dobitoc; vită; ~ of burden animal de povară / de muncă;
~ of chase vânat; ~ of pray animal de pradă; ~s of the forest animalele pădurii; (fam.)
a~of a fellow un dobitoc; a~of a day o zi cu vreme afurisită; to make a ~ of himself
a se purta porceşte, măgăreşte, ca un ticălos etc.; wild ~ fiară sălbatică. 2. (fig.) bestie;
fiară. 3. (fig.) vită, dobitoc. 4. the Beast (rel.) Antihrist.
beast epic [~ icpik] s. (lit.) epos animalier; bestiar.
beastiary ]'bi:stiori] s.v. b e s t i a r y .
beastle ['bi:stl] (mai ales scot.) anirnăluţ.
beastings ['bi:stirjz] s. pi. v. b c e s t i n g s.
beast-like ['bkstlaik] adj. (ca) de animal.
beastliness ['bi:stlinis] s. 1. animalitate; bestialitate, brutalitate. 2. porcărie, murdărie.
beastling |'bi:stlirj] s. animal mic.
beastly ['bkstli] I. adj. 1. animalic, bestial; de animal; cu animale. 2. (fig.) bestial, brutal.
3. (fam.) groaznic, înfiorător, îngrozitor; (despre vreme) păcătos, afurisit; (sl.) it's a ~
shame e o mare ruşine, ce ruşine! II. adv. 1. animalic, bestial etc. (v. I, 2). 2. (fam.)
groaznic, teribil, al naibii; it is ~ cold e frig al naibii / al dracului.
beastly fable [~ ifeibl] s. (rar) fabulă (cu animale).
beast market ]'bi:st ,mcr:kit] s. târg de vite.
beast royal [~ 'roial] s. 1. regele animalelor, leul. 2. Beast Royal (aslron.) Leul
(constelaţie şi semn al zodiacului).
beat [birt], past beat [bi:t], part. trec. beat saw beaten ['bi;tn] I. vb. A. tr. 1. a bate,
a lovi (repetat); (fa/n.) to ~ black and blue a zvânta în bătaie; to ~ to death a omorî în
bătaie; (fam.) they have ~en him to (a) jelly l-au bătut măr, l-au făcut chiseliţă; (fig.)
to ~ the air / wind a se strădui zadarnic; a bate apa să iasă unt; a (se) lupta în zadar, a
se lupta cu morile de vânt. 2. (muz.) to ~ the time a bate măsura. 3. (despre ceas) a bate,
a marea; to ~ seconds a marca secundele. 4. a bate; a suna (semnalul); to ~ the alarm
a suna alarma. 5. a bate; a fărâmiţa, a sfărâma; a pisa; a scutura (covoare); a meliţa, a
frământa; a făuri (metale); to ~ the scythe a bate coasa. 6. (despre valuri) a bate în, a
se izbi de, a lovi, a spăla; the waves ~ the shore valurile se izbeau de ţărm; (poetic) ~
with storms bătut de vânturi. 7. a bate, a bătători; to ~ a path a face o cărare; (fig.) to
~ the streets a bate străzile. 8. (sport, fig.) a bate, a învinge, a înfrânge, a birui; a întrece;
the team was ~en at soccer echipa a fost învinsă la fotbal; (/ani.) he ~s them all at
swimming îi bate pe toţi la înot; (fam.) you're ~ing me by a long way mă întreci cu
mult, mă laşi cu mult în urmă. 9. (fig.) a bate, a depăşi, a întrece, a fi prea greu pentru;
(amer. fam.) can you ~ i t / that ei, poftim! închipuieşte-ţi! asta-i bună!; (fam.) that~s
me asta mă depăşeşte; nu pricep; (fam.) it ~s everything I ever heard asta întrece tot
ce am auzit vreodată, n-ani auzit / n-am pomenit aşa ceva, n-am mai auzit una ca asta;
asta-i prea de tot; (fam.) it ~s all sau it ~s the band a) asta-i culmea, e prea de tot; b) nu
e de crezare, asta să i-o spui lui mutu. 10. (fig. sl.) a umfla (ceva), a amăgi, a trage pe
sfoară (pe cineva); a dejuca; a se sustrage de la, a se eschiva de la (legi etc.), a încălca.
11. a cutreiera; a hăitui. -0- (amer.) ~ it! tunde-o! întinde-o! şterge-o!; to ~ one's brains
with sau to ~ one's head with / about a-şi bate capul cu, a-şi frământa creierii cu; to
~ a retreat a bate în retragere; (fam.) dead ~ frânt de (oboseală); (amer. sl.) to ~one's
way a călători pe blat. ♦ (amer. sl.) to ~ smb.'s time a-i „sufla" cuiva iubita. 12. to ~
about a) a amesteca; b) a mâna încoace şi încolo; to ~ about in one's mind a întoarce
pe o parte şi pe alta, a întoarce pe toate feţele, a judeca sub toate aspectele; to ~ back a
respinge, a face faţă (cu dat.); to ~ down a) a reduce, a micşora (preţul); a face să lase
din (preţ); b) a înfrânge (opoziţia); to ~ from a alunga din, a izgoni din; to ~ into a bate
în, a băga, a vâri (bătând); to ~ smth. into smb.'s head a băga ceva în capul cuiva,
bătându-1; to ~ off a respinge, a face să se retragă; to ~ out a) a dezbate; a scoate;
b) a bătători (o cărare); c) a lămuri, a tălmăci, a explica; to ~ out the meaning a lămuri
înţelesul; to ~ up a) a bate (ouăle); b) (/nil.) a recruta; c) (mil.) a lua cu asalt; d) a bate
(rău); a se purta ca o fiară cu; (sl.) he ~s it up a lot tot într-un chef o ţine. B. intr. 1. a bate,
a ciocăni; to ~ at the door a bate / a ciocăni la uşă. 2. (despre inima, puls) a bate, a pulsa,
a ticăi. 3. (despre ceas) a bate, a ţăcăni. 4. (despre vânt, valuri) a bate, a se zbuciuma,
a urla; (despre valuri) a se sparge. 5. (despre lobe) a suna, a bate. 6. (mar.) a merge în
volte / în zigzag. 7. to ~ about o) (mar.) v. I, B, 6; b) (fig.) a căuta, a da târcoale (cu
dat.); to ~ about / (amer.) around the bush a o lua pe departe / pe ocolite / pe după
78
piersic; a bate câmpii; tell me what you want without ~ing about the bush spune-mi
deschis / direct / pe şleau / fără ocol ce doreşti; (fig:) to ~ down a şovăi, a ezita, a nu fi
hotărât; (mar.) to ~out v. I, B, 6; to ~out to sea a lua largul; (mil.) to ~to arms a chema
la arme; (mar.) to ~ to windward v. I, B, 6; to ~ up a) a se ridica; a ieşi la suprafaţă;
b) (fig-) a s c înzdrăveni. II. s. 1. lovitură. 2. bătaie (a tobei, a inimii, a ceasului etc.).
3. (muz.) măsură; batere a măsurii. 4. ritm; the measured ~ of the waves ritmul măsurat
/ monoton / sacadat al valurilor. 5. (fiz.) pulsaţie, bătăi. 6. rond; patrulare; to be on the
~ a patrula; to be off one's ~ / to be out of one's ~ a fi în afara competenţei sau a
domeniului său (de activitate). 7. goană, hăituiala. 8. (amer. sl.) ştire senzaţională, bombă
(în ziar): articol senzaţional. 9. (amer.) beatnic. 10. (sport) întindere / putere a loviturii.
beataxe ['bhtasks] s. (agr.) rariţă, muşuruitor, cormană pentru muşuroit.
beat-beat ['bi:tbi:t] s. sistem de urmărire a rachetelor (cu ajutorul radarului Doppler).
beat board [~ bo:d] s. (sport) trambulină (rigidă).
beat buzzer [~ .bAZOr] s. (tel.) generator de bătăi.
beat cob work [~ kob 'wo:k] s. (constr.) zidărie în cofraje; perete de lut.
beaten ['bi:tn] I. vb. part. trec. de la b e a t. II. adj. 1. bătut, lovit, învins. 2. bătătorit,
uzat. 3. obosit, chinuit, istovit; (fam.) dead ~frânt de oboseală, mort de oboseală. 4. umblat,
încercat, trecut prin multe. 5. (mil.) învins.
beaten cob [~ 'kob] s. cărămidă uscată.
beater ['bi:tsr] s. 1. persoană care bate etc. (v. c a t i ) . 2. bătător, meliţă (pentru in);
mai. 3. (mine) bătător, ciocan. 4. pisălog. 5. (agr.) îmblăciu; uniformizator. 6. gonaci,
hăitaş, bătăiaş. 7. (izul. hârtiei) destrămător; holendru.
beater drum [~ drAin] s. (agr.) tobă de batoză de păioase.
beater engine [~ iend3in] s. (/nas.) holendru.
beater knife [~ naif] s. (tetf.) meliţă, bătător.
beater man [~ maen] s. (ind. hârtiei) muncitor de la holendru.
beater opener |~ ,oupanor] s. (tehn.) maşină de încercat la întindere; lup Crighton.
beat frequency ]'bi:t ifrikwcmsi] s. 1. (fiz.) frecvenţă a bătăilor. 2. (tel.) frecvenţă de
heterodinare / de interferenţă.
beatific(al) [ibia'tifik^l)] adj. 1. fericit, cuprins de beatitudine / de extaz. 2. dătător
de fericire desăvârşită.
beatificate [.bio'tifikctt] vb. tr. v. b e a t i f y.
beatification [biia^tifi'kei/sn] s. beatificare.
beatify [bi'aetifai] vb. tr. 1. a face fericit, a ferici. 2. (rel.) a beatifica, a aşeza în rândul
preafericiţilor; a canoniza, a sfinţi.
beating ['bi:tin] s. 1. bătaie, lovire; to get / have a good / sound / thorough ~ a primi
o bătaie zdravănă, a căpăta o mamă de bătaie; ~of the heart bătaia inimii. 2. înfrângere.
3. bătaie a aripilor, fâlfâit. 4. (tehn.) măcinare.
beating engine[~ 'enrijin] s. (tehn.) holendru.
beating machine [~ ms'fv.n] s. (agr.) batoză de păioase.
beatitude [bi(:)'astitju:d] s. fericire supremă / desăvârşită, beatitudine.
beatless ]'bi:tlis] adj. (rar) (despre inimă) fără puls.
beat music ['bi:t iinju:zik] s. muzică beat.
beatnik ['bktnikj s. tânăr non-conformist şi boem; beatnic.
beat note ['bi:t noutj s. (tel.) ton de interferenţă.
beat receiver [~ riisi:var] s. (tel.) receptor superheterodină ultradină.
beat reception [~ ri'sepjan] s. (tel.) recepţie cu superheterodină.
bcat-up [~ 'Ap] adj. (fam.) hodorogit, hârbuit, uzat; ruinat, în ruină.
beau [bou],pl. beaux [-z] s. (Jr.) cavaler, curtezan, amorez, crai, fante, berbant.
Beaufort('s) scale ['boufst(s) skcil] s. (met.) scară Beaufort.
beau-ideal ['bouai'disl] s. ideal; frumosul ideal; frumuseţe, mândreţe.
beaumontage [bou'montid3] s. (chim.) chit.
beau-pot ['bou pnt] s. vas de flori.
beaut [bju;t] s. (sl.) that's a ~ of a boy! ăsta zic şi eu băiat! (si ironic).
beauteous ['bju:tias, -tjas] adj. (poetic) frumos, mândru, minunat, nurliu, răpitor.
beauteousness ]-nis] s. frumuseţe (fizică).
beautician [bju:'ti/n] s. (mai ales amer.) cosmetician care lucrează la un institut de
înfrumuseţare.
beauticraft ['bju:tikra:ft[ s. cosmetică.
beautied ['bju:tid] aay. înfrumuseţat; făcut frumos.
beautification [,bju:tifi'kei/an] s. înfrumuseţare.
beautifier ['bju;tifaiar] s. persoană care înfrumuseţează.
beautiful ['bjurtaful] I. adj. 1. frumos; mândru; minunat; admirabil, splendid, răpitor.
2. (amer. pop.) straşnic, grozav. II. s. the ~ frumosul.
beatifully ['bju:tofuli, -tif-[ adv. 1. frumos, minunat, admirabil, splendid. 2. excelent;
straşnic, grozav.
beautifulness ['bju:tofu'nis, -tif-] s. frumuseţe.
beautify |'bju:tifai] vb. tr. a înfrumuseţa, a face mai frumos; a împodobi, a aranja, a -
decora.
bcautiless ['bju:tilis| adj. (rar) lipsit de frumuseţe; urât.
beauty ['bju:ti] s. 1. frumuseţe; mândreţe; a thing of ~ un lucru frumos; the ~ of it
all is that frumuseţea este că; ~ is but skin-deep frumuseţea e trecătoare; it is quite a
~ e o splendoare / o minunăţie. 2. făptură frumoasă (mai ales femeie); ~ and the beast
o soţie frumoasă şi un soţ urât; sleeping ~frumoasa(din pădurea) adormită; my ~ frumoasa
mea, mândra mea; (peior) you area ~ eşti grozav, nimic de zis. 3. farmec, graţie, nuri.
beauty aid [~ eid] s. (produs) cosmetic.
beauty-beaming [~ rbi:mirj] adj. strălucind de frumuseţe, frumos de pică.
beauty contest [~ ikontest] s. concurs de frumuseţe.
beauty crest [~ krest] s. (rar) culme a frumuseţii.
79
beauty-of-the-night [~ svâs'nait] ş. (bot.) barba-împăratul ui (Mirabilis jalapa).
beauty parlour [~ ipu:l9r] s. 1. (mai ales amer.) coafor, salon de coafură. 2. salon de
cosmetică.
beauty salon [~ -sfelorj] s.v. b e a u t y p a r l o u r .
beauty shop [~ i/op] s. v. b e a u t y p a r l o u r .
beauty sleep [~ sli:p] s. 1. somnul dinaintea miezului nopţii, somnul dintâi (cel mai
odihnitor). 2. somn de după-masa.
beauty spot [~ spot] s. 1. aluniţă. 2. (rar) obiect sau loc deosebit de frumos.
beauty wash [~ wa/] s. (produs) cosmetic fluid.
beaux [bouz] pl. de la b e a u .
beaux-arts [bou'za:r] s. pl. (fr.) bele-arte, arte frumoase.
beauxite [rbo:ks9it, 'bouzait] s. v. b a u x i t e .
beaver1 ['bi:v3r] s. 1. (zool.) biber, castor (Castor fiber); (si.) polar ~ o m eu barba
căruntă. 2. blană de castor. 3. pălărie de castor. 4. (teAt.) v. b e a v c r - c l o t h .
beaver2 s. 1. (ist.) vizieră (de coij). 2. (ist.) coif (care acoperă si faţa); with his ~down
cu viziera lăsată; with his ~ on cu coiful pe cap. 3. barbă; (om) bărbos, om cu barbă.
beaver-cloth ['bi:v3kb8] s. (text.) stofă groasă şi păroasă.
beavered ['bi:vad] adj. (rar.) 1. cu vizieră. 2. eu pălărie de castor.
beaverette [bi:v3'ret] s. 1. imitaţie de (blană de) castor. 2. (mii. fam.) car blindat uşor.
car de luptă uşor; tanchetă.
beaver hat ['bi:v3 haît] s.v. b e a v e r 1 (3).
beaverkin ['bi:v3kin] s. pălărioară din blană de castor.
beaver rat ['bi:v3 rst] s. (zool.) şoarece de apă australian (Hydromys chrysogaster).
beaver root [~ ru:t] s. (bot.) nufăr galben (Nuphar luteum).
beaverteen [-bi:v3'ti:n, 'bi:v3ti:n] s. 1. (stofă) imitaţie de blană de castor. 2. molton.
beaver tongue [~ tArj] s. (bot.) caloinfir (Tanacetum balsamita).
beaver-tree [ ~ tri:] s. (bot.) magnolie de Virginia (Magnolia virginiana).
beavery ['birvsri] s. muşuroi de castor.
beblubbered [bi'bUbad, ba'b-] adj. (rar) (despre ochi) plâns, umflat de plâns.
bebop ['biib-op] s. (muz.) bebop (stil de Jazz).
bec [bek] s. (jr. înv.) cioc, plisc.
becall [bi'ko;l, bs'k-] vb. tr. a chema, a provoca.
becalm [bi'ka:m, ba'k-] vb. tr. 1, a linişti, a potoli, a alina, a calma (marea etc.) 2. (amer.)
a opri (un vapor, o flota) din cauza lipsei de vânt; a adăposti (împotriva vântului).
becalmed [-d] adj. (mar., despre corăbii, vase) oprit, adăpostit; (despre vânt) domolit,
potolit, liniştit.
became [bi'keim, ba'k-] past de la b e c o m e.
becap [bi'ka;p, bo'k-] vb. tr. a acoperi cu o şapcă / scufie etc.
becassine [ibaka'sinj s. (omit.) becaţină, berbecuţ (Gallinago gallinago).
because [bi'koz, bs'koz] conj. pentru că, fiindcă, deoarece, din pricină că, întrucât, cum,
dat fiind că, din moment ce; să, pentru a; ~of din cauza (cu gen.), din pricina (eu gen.);
datorită (cu dat.); (înv.) ~ to ea să, pentru a.
bechamel (sauce) ['be/amel (<SD:S). amer. bei/aMiiel ('so:s] s. sos bcşamel.
bechance [bi't/a:ns, b?'t/-] vb. tr. şi intr. a (i) se întâmpla.
becharm [bi't/a:m] vb. tr. a fermeca, a încânta; a captiva.
beche-de-mer [tbe/da'msT] s. 1. (zool.) trepang, castravete-de-mare comestibil
(Holothuria edulis). 2.v. B c a c h - l a - m a r .
beche-le-mar [.bei/ls'mcKr] s. v. B c a c h - l a - m a r .
beck1 [bek] I. s. semn cu ochiul; semn eu capul; semn cu mâna; gest semnificativ,
salut; chemare; to be at smb.'s ~ and call a fi la cheremul cuiva, a sta la ordinele / la
dispoziţia cuiva. II. vb. A. tr. a chema făcând (un) semn cu mâna, cu ochiul sau cu capul.
B. intr. a da din cap; a face (un) semn cu mâna, cu ochiul sau cu capul; (înv.) a se închina,
a face o plecăciune (în semn de respect sau de recunoştinţă).
beck2 s. (în nordul Angliei) pârâu sau pârâiaş de munte.
beck3 s. cadă, cuvă.
beckerite ['bekorait] s. (mineral.) becherit.
becket ['bakit] s. 1. (mar.) zbir, ţapană, ochi. 2. (sl.) buzunar (de la pantaloni).
beck iron ['bek taisn] s. nicovală (mică).
beckon ['bck^n] vb. tr. 1. a face semn (cuiva); a chema printr-un semn. 2. to ~ away
a face semn să plece; a hand which ~ed me away o mână care mi-a făcut semn să plec;
to ~ back a face semn să se întoarcă.
becloud [bi'klaud, ba'k-] vb. tr. 1. a întuneca, a înnora. 2. (fig.) a întuneca, a înceţoşa
(judeca/a).
become [bi'kAm.ba'k-],past became [bi'keim, tra'k-],part. trec. become [bi'kAm, bo'k-]
vb. A. intr. 1. a deveni, a se face, a ajunge; to ~ an actor a deveni, a se face, a ajunge
actor. 2. (of) a se întâmpla (cu), a se petrece (cu), a deveni; what has ~ of him? ce se
petrece (cu), a deveni; what has ~ of him? ce c cu el? ce s-a întâmplat cu el? 3. (rar)
a rezulta. B. tr. 1. a i se potrivi (cuiva), a-i sta bine (cuiva), a-i veni bine (cuiva), a-i
prinde (bine), a-i merge (cuiva); this dress ~s you well rochia aceasta îţi sade bine / îţi
vine bine. 2. a se cădea (cuiva), a se cuveni; it ill ~s a man to nu se cade, nu sade bine
unui om să.
becoming [-in] I. adj. 1. (despre jwdoabe, haine) care se potriveşte, care vine bine,
care avantajează; a ~dresso rochie drăguţă/care vine bine /de efect. 2. potrivit, cuvenit,
care se cade, se cuvine; as is ~după cum se cuvine; to treat smb. with ~ respect a arăta
cuiva respectul cuvenit. II. s. 1. (fdoz.) devenire, curgere, curs, prefacere. 2. ceea ce sade
bine, ceea ce este potrivit, lucrul potrivit. 3. (înv.) găteală, podoabă,
becomingly [-irjli] adv. potrivit, nimerit, cum trebuie, cum se cuvine.
becomingness [-irjnis] s. 1. bună-cuviinţă, decenţă. 2. înfăţişare atrăgătoare:
prezentabil itate.
becripple [bi'kripl] vb. tr. a schilodi, a ologi.
bedlamp
bed [bed] I. s. 1. pat. aşternut; culcuş; ~ of straw culcuş de paie; saltea de paie; (fig.)
~ of roses viaţă uşoară, plăcută, fără griji; (j/g.) ~ of thorns situaţie grea, strâmtorare;
to get into ~ a se urca în pat, a se culca; to get out of ~ a) a se scula din pat; b) a lua
din pat; to go to ~a) a se culca, a se duce la culcare; b) (amer. sl.) a merge la tipar, a
fi tipărit; to make the ~ a face patul; to put to ~ a culca; to take to (one's) ~ a cădea
la pat, a se îmbolnăvi; to keep to one's ~ a fi bolnav în pat, a zăcea; to leave one's ~ a
se scula din pat, a sc face sănătos, a se înzdrăveni; to die in one's ~ a muri de moarte
bună; (vulg.) to go to ~ in one's boots a fi beat mort; to lie / to sleep in / on the ~ one
has made a culege ce a semănat; the Procrustean ~ patul lui Procust; ~ and board
casă şi masă; separation from ~ and board (jur.) separaţie de corp; to put to ~ with
a shovel a îngropa, a înmormânta; to be brought to ~ of a boy a naşte un băiat; (prov.)
as you make your ~so you must lie (up)on it cum îţi vei aşterne, aşa vei dormi. 2. răzor,
strat, rând. 3. fund, albie (de rău etc.) 4. (poetic) mormânt, groapă. 5. (geol.) strat; poziţie
de zăcământ. 6. (ferov.) strat de balast; pânză, rambleu. 7. (constr.) fundaţie, bază, temelie.
8. (tehn.) batiu, cadru. 9. (metal.) hală de turnare; vatră de furnal, vatra creuzetului.
10. (tehn.) banc. II. vb. A. tr. 1. a culca (în pat); a aşeza în pat. 2. a sădi, a planta. 3. (şi to ~
out) a (ră)sădi (din ghiveci, în aer liber). 4. (şi to ~ down / up a pregăti culcuşul (pentru
animale). 5. (mil.) to ~ in a amplasa, a fixa în poziţie (un tun etc.). B. intr. 1. a se culca,
a se duce la culcare. 2. a mâna / a poposi peste noapte.
bedabble [bi'da^bl, b?'d-] vb. tr. a stropi, a uda, a împroşca, a păta, a muia.
bedad [bi'daxl. ba'd-] interj, (ir/.) pe legea mea! zău!
bedaggle [bi'deegl, ba'd-] vb. tr. v. b e d a b b l e .
bedark(en) [bi'du:k(cn), bs'd-] vb. tr. (rar) a întuneca, a mohorî (şi fig.).
bedash [bi'das/, ba'd-] vb. tr. a stropi.
bedaub [bi'dxb, bo'd-] vb. tr. 1. a mânji, a mâzgăli, a păta, a murdări. 2. a găti cu
zorzoane ieftine, a înzorzona, a împopoţona.
bedazzle [bi'dpe/.I, to'd-] vb. tr. (despre lumină) a orbi, a-ţi lua ochii.
bedazzlement [-montj s. (rar, fig.) orbire.
bed bug ['bed bAg[ s. (entom.) ploşniţă, păduche-de-lcmn, stelniţă (Cimex lectularius).
bedchamber [~ pt/eimba1"] s. (înv.) dormitor; gentleman of the King's Bedchamber
cămăraş, cămărăşcl, camerier al regelui; postelnic.
bed charge [~ t/o:d3[ s. (metal.) încărcătură oarbă; încărcătură de umplutură.
bed-chesterfield l~-t/cstofi:ld] s. (canad.) canapea extensibilă.
bed clothes [~ klouoz, înv. -klouz] s. /;/. lenjerie / rufarie de pat.
bed cover [~ - kAvar] s. cuvertură / învclitoare de pat.
bedded ['bedid] adj. prevăzut cu un pat, un strat etc. (v. b e d I); double ~cu două
paturi.
bedded volcano ['bedid vol'kcinou] s. (geol.) stratovulcan.
bedder [pbcd9r] s. 1. stup orizontal. 2. piatră de moară fixă. 3. răsad. 4. (univ. sl.)
dormitor. 5. îngrijitoare, femeie de serviciu (la Universitatea din Cambridge).
bed die ['bed dai] s. (tehn.) matriţă.
bedding ['bedirj] s. 1. aşternut (de pat); 2. aşternut pentru vite. 3. bază, fundament.
4. (geol.) stratificaţie, stratificare; strat; zăcământ.
bede [bi:d] s. (mine) picon, târnăcop de miner.
bedeafen [bi'defn, ba'd-] vb. tr. a asurzi,
bedeck [bi'dek, bo'd-] v. tr. a împodobi, a găti, a înfrumuseţa, a aranja.
bedel [be'dcl, bs'd-, amer. 'bi:dl] s.v. b e a d l e 1 .
bedevil [bi'devl, ba'd-] vb. tr. 1- a chinui, a tortura. 2. a influenţa în mod diabolic;
a zăpăci, a încânta, a fermeca, a scoate din minţi, a subjuga. 3. a înşela, a-şi bate joc de.
4. a înrăi, a face al dracului.
bedevilment [-ment] s. 1. chinuire, torturare. 2. fermecare, subjugare. 3. înrăire,
îndrăcire.
bedew [bi'dju:, bs'd-] vb. tr. a (în)roura, a acoperi şau a muia cu rouă; a stropi, a umezi;
cheeks ~ed with tears obraji scăldaţi în lacrimi.
bed fagot ['bed ifaîgat] s. (sl.) 1. nevastă, muiere. 2. târfă, prostituată.
bedfast [~fa:st] adj. ţintuit la pat.
bedfellow [~ifelou] s. 1. (înv.) bărbat, soţ; femeie, soţie. 2. tovarăş de pat, persoană cu
care împărţi patul; a strange ~ un tovarăş ciudat.
bed-foot [~ fut] s. piciorul patului. '
Bedfordshire ['bedfbd/i3r] s. (glumeţ, în expr.) to be off to ~ a fi dus la culcare; to go
to ~ a se duce la culcare.
bed frame ['bed freim] s. lemnăria sau fierăria patului.
bed gown [~ gaun] s. cămaşă de noapte; neglijeu.
bed ground [~ graund] s. (amer.) loc de dormit pentru vite.
bed hangings [~ -hasnirjz] s. pl. perdele de polog.
bed head [~ hedj s. căpătâiul patului.
bedight [bi'dait, bs'd-] vb. tr. (înv. poetic) a acoperi, a înveli, a învălui, a înveşmânta
[mai ales la part. tree, b e d i g h t ( e d ) ] .
bedim [bi'dini, b^'d-j vb. tr. a întuneca, a înceţoşa, a înnora; eyes ~med with tears
ochi înlăcrimaţi, ochi scăldaţi în lacrimi.
bedizen [bi'daizn, ba'd-, -diz-] vb. A. tr. a găti / a împodobi cu zorzoane. B. intr. a se
împopoţona.
bed jacket ['bed pd^sekit] s. jachetă de noapte, lizeuză.
bedlam ['bedlam] I. s. 1. casă de nebuni, ospiciu, balamuc. 2. (jig.) casă de nebuni.
♦ Toms o'Bedlam falşi cerşetori, pretinşi fugiţi de Ia spitalul St. Mary of Bethlehem
(casa de nebuni din Londra). II. adj. nebun, zănatic, lunatic; de nebun.
Bedlam beggars [~ 'bcgszj s. pl. v. b c d 1 a m I.
bedlamism ['bedhmizs'm] s. nebunie.
bedlamite ['bedbmait] s. adj. nebun, smintit, zănatic.
bedlamp ['bedtempj s. veioză.
bedless
bedless ['bedlis] adj. fără pat, fără culcuş.
bedlight ['bedlaitj s. v. b e d 1 a m p.
bed linen ['bed ■linin] s. rufărie de pat.
bedmaker [~ iineiksl s. 1. fabricant de paturi. 2. persoană care face patul; cameristă.
bedmate ['bedmeit] s. 1. persoană cu care dormi în acelaşi pat (într-un spital, Ia hotel,
într-un cămin etc.). 1. soţ sau soţie.
Bedouin ['beduin],pl. Bedouin sau Bedouins [-■/.] s. 1. beduin. 2. (fig.) nomad, ţigan.
bedpan ['bedpam] s. 1. vas pentru încălzit patul. 2. ploscă (într-un spital).
bedpan commando [■— ko'ma;ndou] s. (amer. mii. si.) sanitar.
bedplate ['bedpleit] s. 1. (lehn.) placă de fundaţie / de bază; postament (la o maşină).
2. (chim.) platină (de holcndru).
bedpost ['~ poust] s. stâlp de pat; picior de pat; between you and me and the ~ numai
între noi, între patru ochi, să nu ştie nimeni.
bedrabble [bi'drsbl] vb. tr. a împroşea (cu apă, cu noroi etc.); a mânji.
bedraggle [bi'dragl, bn'd-] vb. tr. a uda (o haină etc.), a mânji, a târî prin noroi, a întina.
bedrench [bi'drentj", bo'd-] vb. tr. a uda; a înmuia; a umezi.
bedrid(den) ['bedirid(n)] adj. 1. ţintuit la pat (de boala sau infirmitate). 2. (fig.) slab,
debil, neputincios; bedrid argument argument slab / care nu stă în picioare.
bedrock |~ 'rok,'--] s. 1. (geol.) rocă de bază; rocă-mamă; rocă impermeabilă. 2. (fig.)
principii de bază; to come / to get down to ~ a pătrunde în miezul unui lucru / al unei
chestiuni.
bed-rock price [~ ~ 'prais] s. ultimul preţ (cei mai scăzut).
bedroom ]~rum] I. s. dormitor, cameră de culcare; iatac; single ~ dormitor eu un (singur)
pat. II. adj. 1. de alcov; a ~ comedy o comedie de alcov. 2. care este locuit de navetişti.
bedroomed [-d] adj. a four ~ house casă cu patru camere de culcare.
bed settee [~ se'ti:] s. canapea-pat.
bed sheet [~ /i:t] s. cearşaf (de pat).
bedside [~said] s. margine a patului, căpătâi; to keep books at one's ~ a păstra cărţi
la căpătâi; to sit / to watch at a sick man's ~ a îngriji de un bolnav, a veghea la căpătâiul
bolnavului; to have a good ~ manner a şti cum să te porţi cu un bolnav.
bed silt [~ silt] s. aluviuni / depuneri de fund.
bed-sitter [~ isitsr] s. v. b e d - s i t t i n g - r o o m
bed-sitting-room [~ 'sitirj rum] s. cameră combinată; (prin extensie) garsonieră.
bedsore [~ so:', -soor] s. (med.) escară.
bed spread [~ spred] s. cuvertură de pat.
bedstead [~sted, -stid] s. 1. pat. 2. lemnăria sau fierăria patului.
bedstone [~stoun] s. 1. (constr.) piatră cuzinct. 2. (metal.) vatră de furnal.
bedstraw [~stro:] s. 1. (iuv.) mindir de paie. 2. (bot.) drăgaică, sânziene albe (Galium
tnollugo şi Galium schulltesii); yellow ~ drăgaică, sânziene galbene (Galium verum).
bed table [~ teibl] s. noptieră, măsuţă de noapte.
bed throw [~ Grou] s. (canad.) cuvertură / învelitoare de pat.
bedtick [~tik] s. 1. sac pentru saltea. 2. faţă de pernă.
bedtime [~taim] s. timpul de culcare, ora culcării.
bedtime story [~ 'sto:ri] s. poveste de adormit copiii.
bedub [bi'dAb, bo'd-] vb. tr. a numi, a desemna.
bedumb [bi'dAin, bs'd-] vb. tr. (rar) a face să amuţească.
bedust [bi'dASt, ba'd-] vb. tr. (rar) a prafui, a lăsa să se prăfuiască.
bedwarf [bi'dwo:f, bs'd-] vb. tr. a lăsa să se pipernicească.
bed-wetting ['bediwetirj] s. (med.) enurezis.
bedwind ['bedwaind] s. (bot.) cupa-vacii (Calystegia sepium).
bedwoman [~ iwumon], pl. bedwomen [~ iwimin] s. fată în casă.
bedye [bi'dai, ba'd-] vb. tr. (rar) a vopsi, a colora.
bee [bi:] s. 1. (entom.) albină (Apis); drone ~ trântor; working ~ albină lucrătoare;
queen ~ matcă, regină; swarm of ~s roi de albine; as busy as a ~ harnic ca o albină;
(fig. fam.) to have a ~ in one's bonnet a avea o idee fixă, a avea o păsărică, a fi nebun
după ceva; to have one's head full of ~s, to have ~s in the head / brains a visa cu
ochii deschişi; a-şi construi castele în Spania; (despre sunete) like a ~ in a bottle ca o
albină într-o sticlă, monoton, bâzâit; (amer. si.) to put the ~ on a cere (insistent) bani
cu împrumut. 2. (fig.) om harnic, albină. 3. (amer.) grup de oameni întruniţi pentru a
lucra în comun şi a se întrajutora; de asemenea, pentru a petrece sau a participa la
întreceri sportive; clacă; şezătoare.
bee ant [~ amt] s. (entom.) viespe-fumică (Mutilla europaea).
be-east [~ i:st, bo'i:-] a«V. (sco(.) la est.
Beeb [bi:b] s. the ~ (/ani.) B.B.C.
bee-balm [bi: ba:m] s. (bot.) melisă de grădină (Melissa officinalis).
bee bee ['bi:bi:[ s. (anglo-indian) cucoană, doamnă.
bee bread ['bi: bred] s. (apicultură) păstură.
beech [bi:tf] (bot.) I. s. fag (Fagus sylvalica). II. adj. v. b e e c h e n.
beechen ['bi:t/an] adj.de fag, din fag.
beech fern ]'bi:t/ fam] s. (bot.) fereguţă (Polypodium vulgare).
beech grove [~ grouv] s. dumbravă de fagi.
beechmast [~ma:st] s. (bot.) jir.
beechnut [~nAt] s.v. b e e c h m a s t .
beech owl [~ aul] s. (omit.) huhurez (Syrnium aluco).
beechwood [~\vud] s. făget, pădure de fag(i).
beechy fbiit/i] adj. (rar) v. b c c c h e n.
bee culture ['bi: JcAlţfa'] s. apicultură, albinărit.
bee eater [~ ii:tor] s. (omit.) albinărel, prigoare (Merops apiaster).
beef [bi:f] I. s„ pl. beeves [bi:vz] sau (amer.) beefs [bi:fs] 1. (uiv.) boii, vacă. 2. came
de vită / de vacă; salted / corned ~ carne de vacă conservată; horse ~ carne de cal; boiled
80
~ rasol (de vacă); roasted ~ friptură de vacă. 3. (fam.) carne, grăsime, osânză (la om).
4. (fam.) forţă, putere muşchiulară; soliditate. 5. (amer. si.) critică de dragul criticii;
cicăleală. II. vb. intr. 1. (amer. si.) a fi cusurgiu / cârcotaş, a găsi cusur la toate, a fi
veşnic nemulţumit. 2. (amer. fam.) to ~ up a se întări, a se fortifica; a-şi întări rândurile;
the squad was ~ed up by volunteers detaşamentul şi-a întărit rândurile cit voluntari.
beefburger ['bi:fibo:g9r] s. 1. (amer. gastr.) tocătură (aVn carne de vită). 2. chiftea.
3. sandviş din chiflă sau corn cu tocătură.
beef cattle [~ .ksetl] s. vite de tăiat.
beefeater [~ii:tar] s. 1. consumator / amator de came (mai ales de vită); (prin extensie)
carnivor. 2. soldat / călăraş din garda regală. 3. halebardier, păzitor al turnului Londrei.
beef-headed [~ ihedid] aay. (sl.) bătut în cap, tâmpit.
beeflness ['bi:finisj s. 1. corpolenţă, trupeşie. 2. forţă / putere musculară.
beefsteak ['bi:f 'steik,'--] s. biftec, muşchi în sânge.
beef tea [~ 'ti:] s. extras de carne, bulion (de carne); supă de carne concentrată.
beef-witted [~ 'witid] adj. bătut în cap, prost, nătâng; a ~ man cap de bou, cap de
lemn.
beefy ['bi:fi] adj. 1. cărnos, gras, cu aspect bovin. 2. muşchiulos, vânjos. 3. sanguin.
bee garden ['bi: .gu:dn] s. prisacă, stupină, stupărie.
bee herd [~ ho:d] s. v. b e e k e e p e r .
beehive [~haiv] s. stup, ştiubei.
Beehive State ['bi:haiv <steit] s. (amer.) (folosit ca supranume) Statul Utah.
' bee house ['bi: haus] s. stup, ştiubei.
beek [bi:k] vb. A. tr. (înv.) a încălzi. B. intr. a se încălzi.
bee keeper ['bi: iki:por] s. apicultor, prisăcar, stupar.
bee keeping [~ ,ki:pin] s. apicultură, stupărit, albinărit.
bec line [~ 'lain,'--] s. linie dreaptă; in a ~ în linie dreaptă; pe drumul cel mai scurt;
to make a ~ for a o lua drept spre, a se îndrepta direct către.
Beelzebub [bi'elzibAb] s. Belzebut.
bee master ['bi: .ma:stor] s. apicultor, prisăcar, stupar.
been [bi(:)n] part. trec. de la b c.
bee nettle [bi: inetl] s. (bot.) tapoşnic, zabră (Galeopsis sp.).
beep [bi:p] I. s. 1. sunet scurt şi subţire, emis ca semnal (de către un aparat, o instalaţie
etc.). 2. claxonat.II. vb. A. intr. 1. a emite un sunet scurt şi subţire, a claxona. B. tr. a
face să sune (claxonul etc.).
beeper [-sr] s. 1. (eln.) emiţător de scurte semnale sonore, la intervale regulate.
2. (la avioanele fără pilot) instalaţie care emite semnale de control radio. 3. (sl.) persoană
care dirijează zborul unui avion fără pilot.
beer [bisr[ s. 1. bere; bottled ~ berc la sticlă; broken / stale ~ bere răsuflată; stout /
lager / German / stock / store ~ bere în depozit / de martie; ~ and skittles distracţie,
amuzament; (fam.) let's have some ~ (hai) să bem o bere, (hai) să te fac o bere; (înv.)
he is in ~ i s-a suit berea la cap; small ~ a) bere slabă; b) (fig.) fleac, moft, bagatelă;
c) (fig.) persoană neînsemnată; he thinks no small ~ of himself saw he thinks himself
no small ~ se crede grozav / coborât cu hârzobul din cer; chronicles of small ~ nimicuri,
prostii, fleacuri. 2. pl. pahare sau halbe de bere.
beer ageing [~ 'eid3irj] s. maturaţia berii.
beer barrel [~ 'barrel] s. butoi de bere.
beer brewing [~ 'bruQirj] s. brasaj, fabricare a berii.
beer bummer [~ <bAni3r] s. (amer.) vagabond.
beer engine [~ >end3in] s. aparat-pompă de bere.
beer garden [~ tga:d:in] s. berărie cu grădină (de vară).
beerhouse [~haus] s. berărie, cârciumă, bodegă, braserie.
beeriness ['bisrinis] s. ameţeală, stare de beţie (provocată de bere).
beer money ['bis miAni] s. 1. bani de băutură / de o bere. 2. bacşiş.
beer mug [~ niAg] s. cană / ulcior de bere.
beer parlo(u)r [~ ipu:b'] s. (canad.) berărie.
beer pump [~ pAmp] Î.V. b e e r e n g i n e .
beer shop [~ lop) s.v. b e e r h o u s e .
beery ['bisri] adj. 1. de bere; ca berea; cu bere; (fam.) I know a ~nook cunosc un loc
unde se poate bea o bere bună. 2. ameţit de bere; duhnind / mirosind a bere.
beer yeast ['bio ji:st[ s. drojdie de bere.
bee's nest ['bi:z nest] s. (bot.) morcov (Daucus carata).
beest [bi:st] s.v. b e e s t i n g s .
beestings [rbi:stirjz] s. pl. coraslă.
bee swarm ]'bi:swo:m] s. roi de albine.
beeswax ['bi:zw£eks] I. s. ceară de albine. II. vb. tr. a da cu ceară, a cerui.
beeswing ]'bi:zwin] s. 1. pojghiţă subţire pe vinul vechi. 2. (rar) vin porto vechi.
beet [bi:t] s. (bot.) sfeclă (Beta vulgaris); sugar sau white ~ sfeclă de zahăr.
beetle1 ['bi.tl] I. s. 1. (entom.) gândac, goangă, colcopter; Colorado ~ gândac-
de-Colorado (Leptinotarsa decemlineata); (fam.) black ~v. c o c k r o a c h ; (as) blind
as a ~ orb ca noaptea / cum e cârtiţa. 2. (îi blind / brown / tree ~) cărăbuş (Melolontlia
vulgaris). II. vb. A. intr. 1. (si to ~off / away) a se grăbi, a se zori. 2. a pleca, a se depărta.
B. tr. (si to ~ off / away) a grăbi, a zori.
beetle 2 1. s. (tehn.) mai, berbece, ciocan de lemn, bătător (ae bătut pământul); baros;
three-man ~ bătător mânuit de trei oameni; (fig.) between the ~ and the block între
ciocan şi nicovală. II. vb. tr. 1. a bătători cu maiul (pământul). 2-a sfărâma, a fărâma,
a fărâmiţa (piatră).
beetle3 I. vb. intr. a atârna ameninţător, a ieşi în afară, a fi proeminent. II. adj.
proeminent; ameninţător; încruntat.
beetle-browed [~ -braud] adj. 1. cu sprâncene mari ! stufoase / dese. 2. (fig.) cu
sprâncenele încruntate, încruntat.
81
beetle crusher [~ ikrA/31"] s. (glumeţ) 1. gheată marc; scrabă, scroambă; cizmă marc.
2. picior marc. 3. persoană cu picioare mari. 4. (mit. sl.) pifan.
beetle head [~ hed] s. 1. berbece (de băţuţ pari). 2. (jig.) cap de lemn, cap pătrat.
beetler ['bi:tbr] s. mai de bătut rufe.
beet lifter ['bi:t .lifta1"] s. (agr.) maşină de scos / recoltat sfeclă.
beetling ['bi:tlirj] adj. ieşit în afară, proeminent; ameninţător.
beet puller [~ pmV] ş. (agr.) v. b c c t l i f t e r .
beetroot ['bi:tru:t] s. (bot.) sfeclă (Beta vulgaris).
beetroot harvester [~ ihu:vistar] s. (agr.) maşină de recoltat sfeclă.
beetroot sugar [~ i/ugar] s. zahăr de sfeclă.
beeves [bi:vz] pi. de la b c e f.
bee wine [*bi: iwain] s. (rar) nectarul florilor.
beezer ['bi:z3r] s. (sl.) nas cât un dovleac / o pătlăgea.
befall [bi'fo:I, bs'f-], past befell [bi'fel, ba'f-Kpart. trec. befallen [bi'ib:ln, ba'f-] vb. tr.
a se întâmpla (cuiva); a avea parte de; a strange fate befell him 1-a lovit o soartă ciudată,
a avut parte de o soartă ciudată.
befallen [bi'fo:ten, ba'f-] part. trec. de la b e f a l l .
befell [bi'fel, bs'f-] pas; de la b e f a 11.
befetter [bi'feta1", ba'f-] vb. tr. (rar) a pune în cătuşe, a încătuşa (şi jig.).
befit |bi:fit, bs'f-] vb. tr. a se potrivi, a se cădea, a se cuveni; a şedea bine (cuiva), a
prinde bine; it ill ~s you nu-ţi şade bine să; that name does not ~ him numele acesta
nu i se potriveşte.
befitting [-in] adj. potrivit, cuvenit, adecvat, care sade bine.
beflag [bi'flasgj vb. tr. a decora / a pavoaza cu steaguri.
befleck [bi'flek, ba'f-] vb. tr. a pune pete pe, picăţele pe, a împestriţa, a puncta.
beflower [bi'flaus1", bs'f-] vb. tr. (rar) a împodobi cu flori.
befog [bi'fog, ba'f-J vb. tr. 1. a ascunde în ceaţă, a înceţoşa. 2. (jig.) a întuneca; a încurca,
a induce în eroare.
befool [bi'fud, ba'f-] vb. tr. a prosti; a înşela, a-şi bate joc de, a trage pe sfoară.
before [bi'fo:r, ba'f-, -'fes1"] t.prep. 1. (spaţial) înaintea (cu gen.) dinaintea (cu gen.),
în faţa (cu gen.); he was sitting ~ me şedea în faţa mea; ~ smb.'s eyes sub ochii cuiva,
în faţa cuiva; (mar., fig.) to be ~ the mast a fi marinar (obişnuit). 2. (spaţial) în iaţa (cu
gen.), înaintea (cu gen.), în prezenţa (cu gen.); he declared ~ the judge a declarat în
faţa judecătorului; to appear ~ the Court a compărea înaintea tribunalului; (jig.) to be
much ~ the world a se bucura de renume, a fi cunoscut. 3. (spaţial, fig.) din faţa (cit
gen.), dinaintea (cu gen.), carc stă / care se află înaintea (cu gen.), în faţa (cu gen.);
the question ~us problema din faţa noastră, problema înaintea căreia ne găsim. 4. (temporal)
înainte de, dinaintea (cu gen.). înaintea (cu gen.); Chaucer lived ~ Shakespeare Chaucer
a trăit înaintea lui Shakespeare; the day ~ yesterday alaltăieri; ~ all înainte de toate,
înainte de orice, în primul rând; ~ long curând, în scurtă vreme, nu peste mult (timp);
~now până acum; mai înainte. 5. (temporal) înaintea (cu gen.), în faţa (cu gen.); life is
~ you viaţa e înaintea ta. 6. (fig.) mai mult decât, mai presus decât, înaintea (cu gen.);
to be ~ the others in class a fi înaintea celorlalţi elevi, a fi primul elev al clasei; I Iove
him ~ myself îl iubesc mai mult decât mă iubesc pe mine, mi-e drag ca lumina ochilor.
II. adv. 1. înainte, în faţă; I go ~ eu merg înainte; from ~din faţă; the illustration shows
the heart from ~ ilustraţia arată inima din faţă. 2. (temporal) mai înainte, altădată,
odinioară, deja; I have heard that ~ am auzit (mai înainte); am mai auzit eu asta; I have
never seen the like of it ~ de când sunt n-am văzut aşa ceva / una ca asta; long ~ cu
mult înainte; why didn't you say so ~? de ce n-ai spus asta mai înainte? / mai devreme?;
I knew it ~ o ştiam, ştiam asta. III. con/. 1. înainte ea/să/de a; he arrived ~ I expected
him a venit / a sosit mai devreme decât îl aşteptam. 2. până ce, până când; it was not
long ~ he knew n-a trecut mult până când a aflat. 3. mai curând, mai degrabă decât să,
decât să; he would die ~ he would lie ar prefera să moară decât să mintă.
before-cited [~ isaitid] adj. v. b e f o r e - m e n t i o n e d .
beforehand [~ ha?nd] adv. 1. înainte, dinainte, anticipat, cu anticipaţie; to be ~ with
a preveni, a anticipa, a preîntâmpina. 2. (adesea ca adj.) pripit; you are rather ~ in your
conclusions tragi concluzii cam pripite, anticipezi oarecum asupra concluziilor.
before-mentioned [bi'foMiicn/and] adj. amintit mai înainte, mai sus-menţionat.
befoul [bi'faul, bs'f-] vb. tr. a mânji, a spurca, a murdări, a întina.
befoulment [-niant] s. mânjire, spurcare, murdărire, întinare.
befriend [bi'frend, ba'f-] vb. tr. a ocroti, a protegui. a proteja, a ajuta, a favoriza; a fi
prielnic (cuiva), a se arăta prieten cu / faţă de; to ~ one another a se ajuta unul pe altul;
fortune ~ed ine norocul m-a ajutat / mi-a fost prielnic.
befuddle [bi'fAdl, ba'f-] vb. tr. a afuma, a chcrchcli.
befuddlement [bi'fAdhnant] s. ameţeală (de băutură), chcrchelcală.
befume [bi'fju:m, ba'f-] vb. tr. 1. a învălui în fum sau abur. 2. (fig.) a îmbăta, a ameţi.
beg [beg] vb. A. tr. 1. a ruga, a se ruga de; a solicita, a ruga stăruitor, a implora, a cere;
to ~ leave acere voie; I ~ your pardon a) iertaţi-mă, vărog; vă cer iertare, scuzaţi-mă,
pardon; b) pardon; cum aţi spus? ce doriţi?; c) să am iertare! da de unde! nici vorbă /
pomeneală!; I ~ged him to write l-am rugat să scrie; to ~ a favour of smb. a cere cuiva
o favoare; I ~ you will have the goodness to fiţi atât de bun şi; may I ~ to know your
name? vreţi să-mi spuneţi numele dvs.? I ~ to differ îmi permit să nu fiu de acord; (ec.)
we ~ to acknowledge (the) receipt of confirmăm primirea; we ~ (iniţial ~ leave) to inform
you that (ne permitem să) vă informăm că; I~to tell you vreau să-ţi spun; trebuie să-ţi
spun, sunt nevoit să-ţi spun; 2. a cerşi, a se milogi pentru. ♦ to ~ the question*/) acere
să fie crezut pe cuvânt, pe veresie; b) (jil. log.) a face o petiţie de principiu; a presupune
ceea ce este în chestiune; c) a socoti rezolvată o chestiune litigioasă. B. intr. 1. a cerşi,
a cerc de pomană; to go (a) ~ ging a) a umbla cu cerşitul, a cerşi; b) (fig.) (despre un
post) a 11 mereu liber / vacant, a nu avea căutare, a nu găsi amatori. 2. a ruga, a cere,
a-şi lua permisiunea, a-şi îngădui, a-şi permite; I ~ of you vă rog; may I ~ of you to
beguile
do it? pot să te rog pe dumneata să faci aceasta?; ~! fa frumos! (unui câine). 3. to ~ off
a se scuza, a se recuza; a se eschiva.
begad [bi'gasd, ba'g-j inter/, (pop.) pe legea mea! zău!
begall [bi'gttl, bs'g-] vb. tr. (rar) a chinui, a tortura; a amărî.
began [bi'gasn, ba'g-] past de la b e g i n.
begar [bi'ga:r] s. v. b e g a r e c .
begaree [.biga:'ri:] s. (anglo-indian) 1. clacă, angara. 2. clăcaş, robotaş.
begem [bi^em] vb. tr. a acoperi cu nestemate.
beget [bi'get, D3'g-],past begot [bi'got, b3'g-],part. trec. begotten [bi'gotn, ba'g-] vb.
tr. 1. a naşte, a da naştere (Ia), a procrea. 2. (jig.) a da naştere (la), a pricinui, a cauza,
a da loc (la).
begetter [-9r] s. 1. părinte, tată; creator. 2. (fig.) iniţiator, inspirator, vinovat.
beggar ['begs1"] I. s. 1. cerşetor, milog, calic, pomanagiu; I know him as well as the
~ knows his dish / bag îl cunosc foarte bine, îl cunosc ca pe propria mea mănuşă, îl
cunosc cum îmi cunosc buzunarul; a ~on horseback parvenit; (prov.)-rs must /should
be no choosers săracii nu au de ales. 2. (fam.) individ, tip, cetăţean; insolent ~ (om)
neobrăzat, (om) insolent; poor ~! bietul om, bietul de el; (despre copii, animale) little
~s micuţii. ♦ (/ig.)~ of principles sofist. II. vb. A. tr. 1. a duce la sapă de lemn, a sărăci,
a calici. 2. (fig.) a depăşi, a întrece, a lăsa în urmă; it ~s all description întrece orice
descriere, mi-e cu neputinţă să ţi-1 descriu. B. rej7. a sărăci, a ajunge la sapă de lemn.
beggar boy |~ boi] s. băiat-cerşetor.
beggardom ['begadsm] s. 1. cerşetorie. 2. (fa/n.) cerşetori, cerşetorime.
beggarhood ['bcgshudj s. (rar) v. b e g g a r d o m .
beggarliness ['begalinis] s. 1. sărăcie lucie. 2. cerşetorie.
beggarly ['begalij I. adj. sărac, sărăcăcios, sărăntoc, jalnic; ~ hovel colibă sărăcăcioasă.
II. adv. 1. ca un cerşetor. 2. rugător, stăruitor.
beggar-my-neighbour ['begarai'ncit»', -raai'n-] s. „du-te la vecinica" (un fel de joc
de cărţi de copii).
beggar's basket ['begaz .ba:skit] s. (bot.) mierea-ursului, cuscrişor (Pulmonaria
officinalis).
beggar scholar ['bega 'Skotor] s. (odinioară) student-cerşetor.
beggar's needle ['begaz >ni:dll s. (bot.) acul-doamnei (Scandix pecten veneris).
beggar weed ['begâ wi:d] s. (bot.) 1. troscot comun (Polygonum aviculare). 2. tortei
(discuta epithymum).
beggar woman [~ iwuman] s. cerşetoare.
beggary ['begari] s. 1. cerşit, milogeală. 2. mizerie, sărăcie lucie. 3. cerşetori, calici,
calicimc. 4. (fg.) sărăcie, lipsă; to reduce to ~ a aduce la sapă de lemn.
begging ['begin] I. s. cerşit, cerşetorie, milogeală; to go (a-) ~a) (despre persoane)
a umbla cu cerşitul; b) (despre un post) a fi vacant din lipsă de amatori, a nu avea căutare,
a nu fi solicitat. II. adj. de cerşetor, ccrşctoresc.
beggingly [~li] adv. 1. cerşind, milogindu-se cu cerşitul. 2. ca un cerşetor.
begin ['bi'gin, ba'g-],past began [bi'gam, bo'g-],part. trec. begun [bi'gAn, ba'g-] vb.
A. tr. a începe (să), a se aşterne pe, a purcede la, a inaugura, a se apuca de, a porni (la,
să), a prinde să; a debuta în; she began weeping începu să plângă; to ~the game a începe
jocul; to ~ a journey a începe o călătorie; to ~ the world a intra în lume, a-şi face intrarea
în lume. B. intr. a începe, a porni; to ~ with grammar a începe cu gramatica; to ~ at
the beginning a începe cu începutul; to ~ with să spunem de la (bun) început / de la
înccput(ul) începutului / din capul locului; în primul rând, mai întâi; (prov.) well begun
is half done lucrul bine început c pe jumătate făcut.
beginner [-ar] s. începător, novice, debutant, ageamiu.
beginning [-in] s. 1. început, purces; pornire, debut; in / (rar) at the ~ la început; at
the ~ of la începutul (cu gen.); from the ~ de la început; from ~ to end de la început
până la sfârşit; to give ~ to a începe; (prov.) every ~ is difficult sau the ~ is always
hard începutul e greu; e greu până începi. 2. punct de plecare. 3. origine, izvor, sorginte,
obârşie; cauză; pl. elemente de bază; principii (fundamentale).
beginningless [-lis] adj. (rar) fără (de) început.
begird [bi'ga:d, ba'g-],past si part. trec. begirt [bi'ga:t, ba'g-] vb. tr. (with) a încinge,
a încercui, a înconjura, a împresura (cu).
begirt [bi'ga:t, ba'g-] I. vb. tr. v. b e g i r d . II. past şi part. trec. de la b e g i r d .
beglerbeg ['begbbcg, 'bcitobei] s. (turc., ist.) beglerbeg, bcglerbei.
begloved [bi'gUvd, ba'g-] adj. înmănuşat. cu mănuşi.
begoggled [ bi'gogld] adj. prevăzut cu ochelari de protecţie; purtând ochelari de protecţie.
begone Ibi'gon, ba'g-] I. inter/, pleacă! du-tc! auiră! şterge-o! ieşi! ~ with you! afară
cu tine! II. part. trec. they were ordered to ~ Ii s-a ordonat să plece.
begonia [bi'gounia. ba'g-, -nja] s. (bot.) begonie (Begonia semperflorens).
begorra [bo'goro] interj, (irl.fam.) Dumnezeule Doamne!
begot [bi'grtt, ba'g-] past de la b e g e t .
begotten [bi'gDtn] part. trec. de la b e g e t .
begrace [bi'grcis] vb. tr. a se adresa (cuiva) cu titlul de ..înălţimea Voastră"; a „domni"
(pe cineva).
begrime [bi'graim, ba'g-] vb. tr. a mânji, a murdări, a acoperi, a umple; ~d with dust
acoperit de praf, plin de praf.
begroan [bi'groun, ba'g-] vb. tr. a jeli gemând, a se tângui după / din pricina.
begrudge |bi'grAd3, ba'g-] vb. tr. 1. a invidia, a pizmui, a avea pică pe. 2. a-i părea
rău de.
beguile [bi'gail, ba'g-] vb. tr. 1. a înşela, a ademeni, a duce, a încânta, a surprinde
buna-credinţă a (cuiva); I ~d him into coming back cu şosele cu moinele l-am făcut să
se întoarcă. 2. a face să; heoft~ed her of her tears adesea a făcut-o să plângă. 3. a face
să treacă (timpul); to ~ the time a mai omorî vremea, a se distra, a-i mai trece de urât.
♦ ~ed with outward honesty sub masca virtuţii.
beguilement 82

beguilement [-mont] s. 1. înşelare, înşelăciune, amăgire, ademenire, încântare, ferme­
care. 2. distracţie, petrecere (a timpului).
beguiler [or] s. înşelător, amăgitor.
beguine [bi'gi:n] s. (muz.) 1. dans sud-american (un fel de bolero). 2. dans modern de
salon, gen rumba.
begum ]'bi:gom] s. (anglo-indian) prinţesă; soţie de nobil, aristocrată.
begun [bi'gAn, bo'g-] part. trec. de la b e g i n.
behalf [bi'hrf, bo'h-] s. 1. folos, câştig, interes, favoare; scop; in ~ of pentru, în folosul
(c« gen.); in my ~ în interesul meu; 2. nume; on ~ of my friends în numele prietenilor
mei; on my ~ în numele meu; pe seama mea; din partea mea.
behave [bi'heiv, bo'h-] vb. A. refl. a se purta, a se comporta; ~ yourselves children!
copii, purtaţi-vă frumosî-fiţi cuminţi! B. intr. 1. (despre maşini) a funcţiona cu precizie. a lega de chei cu parâma (un vas). 2. (alpinism) a asigura. 3. (mar.) (folosit la imperativ)
2. (towards, to) a se purta, a se comporta, a avea o purtare / o conduită (faţă de).
behaved [-d] adj. (în cuvinte compuse) cu o comportare...; ill ~ prost crescut.
behaviorism [-isrizsm] s. (psih.) behaviorism, psihologia comportamentului.
behaviorist [-iorist] I. s. behaviorist, adept al psihologiei comportamentului. II. adj.
care ţine de behaviorism, de psihologia comportamentului.
behavioristic [-ioristik] adj. v. b e h a v i o r i s t II.
behaviour [-jo , bo'h-] s. 1. purtare, comportare, conduită, maniere. 2. bună-cuviinţă, 1. râgâială, eructaţie. 2. erupţie (a unui vulcan). 3. (mil.) descărcare (a unei arme).
r
beknight [bi'nait, bo'n-] vb. tr. 1. a face cavaler. 2. a da (cuiva) titlul de cavaler, de
„Sir".
belabor [bi'leibor] vb.tr. (amer.) v. b e l a b o u r .
belabour [bi'leibor, bo'l-] vb. tr. 1. a bate măr, a zvânta, a stâlci în bătăi. 2. (fig.) a bate
la cap.
belaid [bi'leid, bo'l-] past si part. trec. de la b e 1 a y 1,1.
belate [bi'leit, bo'l-] vb. tr. a întârzia, a face să întârzie.
belated [-id] adj. 1. întârziat, tardiv. 2. pe care 1-a apucat noaptea (pe drum).
belaud [bi'b:d, bo'l-] vb. tr. 1. a lăuda, a proslăvi, a glorifica. 2. a preamări (mai ales
în derâdere), a aduce (cuiva) osanale.
belay [bi'lei, bo'l-],past şi part. trec. belayed si belaid [-d] I. vb. tr. 1. (mar.) a amara,
a opri, a înceta (o activitate etc.). II. inter/, (si.) destul! ajunge!
belaying pin [bi'leiin pin] s. (mar.) cavilă.
belaying rack [~ rak] s. (mar.) cavilierâ.
bel canto ['bel 'ka;ntou] s. (itai. muz.) (stil) bel canto.
belch [belt/] I. vb. A. intr. 1. a râgâi, a avea cruciaţii; a vărsa. 2. (si to ~ out) a erupe.
B. tr. (si to ~ out / forth). 1. a da afară, a zvârli; a erupe. 2. a profera (înjuraturi). II. s.

bună purtare; to be on one's best ~ a se purta cât mai frumos; to put smb. on his good 4. coloană (de fum). 5. (si.) bere proastă.
~ a face pe cineva răspunzător de purtarea lui; a-1 pune la punct. 3. aer, ţinută, mers, belcher [belt/or] s. fular colorat (parţial); mai ales cu picăţele albe pe fond albastru.
umblet; (fnv.) mimică. 4. (telm.) comportament (de lucru), regim. beldarn(e) ['beldorn] s. 1. băbuţă; (înv.) bunică, străbunică. 2. babă-hârcă, rnuma-pădurii,
behead [bi'hed, bo'h-] vb. tr. a decapita, a tăia capul (cuiva). cimnăfaie, vrăjitoare, furie.
beheader [-or] s. gâde. călău. beleaguer [bi'li:gor, bo'l-] vb. tr. 1. a asedia, a împresura, a bloca. 2. (fig.) a înconjura,
beheading [-irj] s. decapitare, tăiere a capului. a împrejmui.
beheld [bi'held, bo'h-] past si part. lrec.de la b e h o 1 d. beleaguerer [-ror] s. asediator.
behem [bi'hem, bo'h-] vb. tr. a tivi. beleaguerment [-mont] s. asediu, împresurare.
behemoth [bi'hi:moO, 'bi:himou8]s. 1. (bibi.) hipopotam; monstru. 2. (fig.) animal mare belemnite ['belomnait] s. (geol.) belemnit.
şi puternic, matahală, dihanie. bel esprit ['bel es'pri: si pronunţia franceză)\, pi. beaux esprits ['bouz es'pri: si prommţia
behest [bi'hest, bo'h-] s. 1. (poetic) poruncă; by his ~ din porunca lui. 2. (fnv.) făgăduinţă, franceză] s. (fr.) om cult, instruit.
promisiune. belfry ['belfri] s. 1. clopotniţă; turn, foişor. 2. (mii. ist.) turn mobil de asediu. ♦ he
behind [bi'haind, bo'h-] I. prep. 1. (spaţial) îndărătul (cu gen.), înapoia (cu gen.), în has bats in his ~ (sl.) are sticleţi (în cap), îi lipseşte o doagă.
dosul (cu gen.), în spatele (cu gen.), din urma (cn gen.),- ~ the house în spatele casei; Belgian [ 'beld3on] adj., s. belgian.
(fig.) ~ the scenes în culise; (fig.) there is more ~ it se mai ascunde ceva aici, mai este Belgie ['beld3ik] adj. belgie, belgian.
ceva la mijloc, măi e şi altceva; we had left the town far ~ us lăsasem oraşul cu mult Belgravia [bel'greivio] s. lumea aristocratică (care locuieşte în cartierul select cu acelaşi
în urma noastră; shut the door ~ you închide uşa după tine; (fig.) ~ one's back în spatele nume din Londra).
cuiva, fără ştirea cuiva. 2. (temporal) în urma (cu gen.), după; you are ~ your time ai Belgravian [bel'greivion] I. adj. aristocratic, select. II. s. locuitor al cartierului select
întârziat, vii prea târziu; the train was ~ time trenul întârziase. 3. (fig.) în urma (cu gen.), Belgravia din Londra.
după, înapoia (cu gen.); she left three children ~ her a lăsat trei copii în urma ci; ~ the Belial ['bkljol] s. diavol; duh rău; a man of~ nemernic, ticălos.
times înapoiat, în urmă, anacronic, învechit; I have left my algebra far ~ me ani uitat belie [bi'lai, bo'l-] vb. tr. 1. a calomnia, a defăima, a vorbi de rău. 2. a falsifica,
toată algebra pe care am învăţat-o; he is ~ other boys of his class a rămas în urma elevilor a contraface. 3. a dezminţi, a dezice, a contrazice; his looks ~ his words privirea îi
din clasa lui. II. adv. în urmă, în spate, îndărăt; far ~cu mult în urmă; from ~din spate; contrazice vorbele, arată că minte. 4. a înşela (speranţele).
din urmă; to stay / remain ~ a rămâne în urmă; (fig.) to fall / lag ~ a rămâne în urmă / belief [bi'lkf, bo'l-] s. 1 (in) credinţă (în); to have no ~ in a nu crede în; past all ~ de
de căruţă; to be ~ (with) a) a fi în urmă / întârziere (în), a rămâne în urmă (cu) (şi fig.); necrezut; easy / light / ready of ~ lesne crezător, credul; hard / slow of ~ incredul.
b) a întârzia (cu); c) (despre ceas) a rămâne în urmă. III. s. (fam.) spate, dos; to kick 2. crezare, încredere; worthy of ~ demn de crezare; it staggers ~ e greu de crezut.
smb.'s ~ a-i da (cuiva) un picior în fund. 3. convingere; părere; it is my ~ that convingerea mea este că, sunt de părere că, cred
că; to the best of my ~ după câte ştiu; my firm ~ is that am ferma convingere că,
behindhand [~ haaid] adj. pred., adv. înapoiat, (rămas) în urmă, întârziat; to be ~ with convingerea mea nestrămutată este că; I share your ~împărtăşesc părerea dumitale, sunt
one's rent a fi în urmă cu plata chiriei; he is wise ~ pricepe greu, e tare / greu de cap; de părerea dumitale.
are mintea românului de pe urmă.
beliefless [-lis] adj. (rar) necredincios, fără credinţă.
behind-thought f~ Bo;t] s. gând ascuns. belier [bi'laio', bo'l-] s. calomniator.
behold [bi'hould, bo'h-] 1. past şi part. trec. beheld [bi'held, bo'h-] vb. Ir. a vedea, a zări, believable [bi'Ii;vobl, bo'l-] adj. credibil, de crezut, care se poate crede, demn / vrednic
a observa, a privi, a contempla. II. biter/, iată! ia te uită! ia priveşte! când colo, ce să de crezare.
vezi! ~me! iată-mă! believe [bi'lkv, bo'l-] vb. A. intr. 1. a crede; to ~ in smth. a crede în ceva; I ~ in him
beholden [-on] adj. îndatorat, recunoscător; to be ~ to smb. for smth. a fi îndatorat cred în el, ani încredere în el; (amer. fam.) you'd better ~it poţi fi încredinţat, te asigur.
/ recunoscător cuiva pentru ceva. 2. a crede, a socoti, a fi de părere; I ~ so aşa cred, cred că da, te cred; I ~ in early rising
beholder [-or] s. spectator, privitor, participant, observator, martor. sunt de părere că e bine să te scoli devreme; I ~ not nu cred, n-aş zice; mă îndoiesc.
beholding [-in] adj. 1. dependent, care priveşte. 2. (?nv.) atrăgător, chipeş; fermecător, B. tr. a crede, a crede în; a da crezare (cu dat.); I ~ you te cred, cred (în) ceea ce spui;
răpitor. I don't ~ a word of it nu cred nimic din toate acestea, nu cred un cuvânt, o iotă; I ~
behoney [bi'tiAni, bo'h-] vb. tr. (rar) 1. a îndulci cu miere. 2. (fig.) a linguşi cu cuvinte him to be an honest man cred că este un om cinstit, îl socotesc un om cinstit; to make
mieroase. smb. ~ that a face pe cineva să creadă că; he is not to be ~d nu trebuie să te încrezi în
behoof [bi'hu:f, bo'h-] s. folos, câştig, profit, utilitate, avantaj, interes; in ~ on / for el, nu trebuie să crezi în ceea ce spune, nu te poţi bizui pe el.
his ~ în folosul / interesul lui. believer [-or] s. 1. credul, persoană care crede (uşor) / lesne încrezătoare. 2. credincios;
behoove [bi'hu;v, bo'h-] vb. tr. impers. a se cădea, a se cuveni, a fi de datoria (cuiva); true ~ drept-credincios.
it ~s you to go e de datoria ta să te duci. believing [-in] I. adj. 1. (lesne) crezător, credul. 2. credincios. II. s. crezare, credinţă;
beidellite ['baidolait] s. (mineral.) beidellit. seeing is ~ a vedea înseamnă a crede.
beige [beÎ3] (fr.) I. adj. bej. II. s. 1. stofă din lână naturală nevopsită şi nealbită. belike [bi'laik, bo'l-] adv. (inv.) poate, se prea poate, s-ar putea, probabil, mai ştii?
2. (culoarea) bej. Belisha beacon [bi'li:/o, ibuksn] s. semiuilizator cu lumină galbenă intermitentă marcând
be-in ['bi:'in] s. adunare de hippy (într-un parc etc.). o trecere pentru pietoni.
being ['bi:irj] I. s. 1. existenţă, viaţă, fiinţă; lume; natură; fire; in ~ în viaţă, în fiinţă; belite ]'bi:lait] s. (chim.) belit, silicat dicalcic.
to bring / call into ~ a însufleţi, a chema la viaţă; to come into ~ a se naşte, a veni în belittle [bi'litl, bo'l-] vb.tr. a micşora, a diminua, a face să pară mic; a umili; a deprecia.
existenţă, a fi creat, a fi adus la viaţă. 2. fiinţă, creatură, om; human ~s fiinţe omeneşti; belive [bi'laiv] adv. (scot.) curând.
lume, oameni. 3. făptură, fiinţă, corp, trup, constituţie; to the very roots of one's ~ până beli1 [bel] I. s. 1. clopot, clopoţel; sonerie; talangă; pi. zurgălăi; to answer the ~, to
în măduva oaselor. 11. part. prez. (astfel) fiind; ~ that întrucât, deoarece. III. adj. existent, attend to the ~ a deschide (uşa), a se duce să deschidă; (despre ton) as clear as a ~
în fiinţă, prezent, actual; for the time ~ pentru moment, deocamdată. curat, cristalin; as sound as a ~a) întreg, fără crăpături; b) sănătos, nevătămat, teafăr;
beiram [bai'raim,'--] s. (turc.) bairam. to bear the ~s a fi în frunte, cel dintâi; (fig.) a fi în fruntea parăzii / bucatelor, a ocupa
bejan(t) ['bi:d30n(t)] s. (fam.) boboc (mai ales la universităţile Aberdeen si primul loc; to carry away the ~ a câştiga un premiu; to bear the cap and ~s a face pe
St. Andrews). bufonul, a juca rolul de bufon; (si.) to ring the ~s a avea succes; a căpăta un rezultat
bejel ]'bed3ol] s. (med.) maladie infecţioasâ tropicală. foarte bun; (glumeţ) by / with ~, book and candle definitiv (şi irevocabil); după toate
bejewel [bi'd3u:ol] vb. tr. a împodobi cu pietre preţioase. regulile; (fam.) to crack the ~ a face o gafă; a-1 lua gura pe dinainte; to hang all one's
83 bemol

~s on one horse a lăsa întreaga moştenire unui singur fiu; (fa/n.) to hang the ~ about belly band [~ bsnd] s. 1. chingă; brâu. 2. (mar.) centură de siguranţă. 3. (med.) centură
the cat's neck a înfrunta o primejdie, a-şi lua tot riscul asupră-şi; a se grozăvi, a face abdominală.
pe grozavul; (fam.) to lose the ~ a fi înfrânt (într-o întrecere); (fam.) to ring one's own belly brace [~ breis] s. coarbă, burghiu de coarbă.
~ a-şi face reclamă singur. 2. (bot.) caliciu. 3. (mar.) jumătate de oră; to strike the ~s bellybutton ['bcli.bAtn] s. (fam.) buric.
a suna jumătatea de oră. 4. (geol.) dom. 5. (tehn.) conul furnalului. 6. (tehn.) pâlnie. II. vb. belly flop [~ flap] s. (sl.) 1. (sport.) „burtă" (la săritura în apă) 2. (mii.) aruncare pe
tr. 1. a înzestra cu clopote. 2. a atârna un clopot, a lega talanga (la gatul unei vaci etc.); burtă; to do a~a) a lua o.,burtă"; b) ase arunca pe burtă, a se trânti cu burta la pământ.
(fam.) to ~ the cat a-şi lua răspunderea într-o chestiune riscantă. bellyful ['bcliful] s. 1. (om cu) burtă plină. 2. cantitate suficientă (mai ales de alimente);
beli2 I. s. boncănit, boncăluit, muget / răget al cerbilor etc. II. vb. intr. (despre cerbi saturaţie; rny ~! sunt sătul! rni-ajunge! to get a ~ of smth. a se sătura de ceva; a-i ajunge
etc.) a boncăni, a boncălui. ceva până peste cap.
belladonna [ibeto'dona] s. (bot.) beladonă, mătrăgună (Atropa belladonna). belly god ['beli god] s. (sl.) mâncău, mâncăcios, găman, flămânzilă.
bell beam ['bel bi:m] s. (tehn.) balansier. bellying ['beliinj s. îngroşare, umflare.
bell-bottom ['bel-bntam] I. adj. (despre pantaloni) evazat. II. s. /;/. pantaloni evazaţi. belly-land ['beli 'Iasnd] vb. intr. a ateriza (forţat) pe coca (fuzelaj) iară folosirea trenului
bellboy ['belbsi] s. (mai ales amer.) băiat de serviciu (la hotel), groom. de aterizare.
bell buoy [~ boi] s. (mar.) geamandură cu sirenă, cu clopot. belly-landing [-irj] s. (av.) aterizare forţată / pe burtă.
bell button [~ .bMfaJn] s. buton de sonerie. belly laugh [~ lo:fj s. (fam.) râs zdravăn / cu hohote.
bell captain [~ iksptin] s. (amer.) şeful personalului de serviciu într-un hotel. belly-pinched ['bclitpint/t] adj. flămând, cu burta goală.
bell clapper [~ ikhep3r] s. limbă de clopot. belly-wash [~ iwaf] s. (amer. sl.) generic pentru băuturile pregătite în comerţ: ceai,
bell crank [~ krienk] s. (tehn.) pârghie cotită; pârghie cu articulaţie, cu genunchi. cafea, whisky, citronadă etc.
belle [bel] s. (fr.) frumoasă, mândră; the ~ of the ball regina balului. belong [bi'brj, bs'l-] vb. intr. 1. to ~ to a aparţine (cu dat.), a fi al (cu gen.), a fi
belled [beld] adj. 1. prevăzut sau împodobit cu clopote; cu clopoţel, purtând clopoţei, proprietatea (cu gen.); this book does not ~to me cartea aceasta nu-mi aparţine, nu e
zurgălăi. 2. lărgit, evazat; în formă de pâlnie. 3. (despre flori) în forma unui clopot. a mea; (pop.) who ~ s to this dog? al cui e câinele ăsta? (amer. fam.) to ~ with a se
belles lettres ['bel'lctr, -'let3r] s. pi. (jr.) beletristică. referi la, a avea legătură eu; brandy ~s with cheese rachiul merge cu brânză. 2. (amer.
belletrist [bi'letrist] s. literat, beletrist. fam.) a fi din, a trăi / a locui în; I ~ here a) sunt de aici, ţin de locurile acestea; b) aici
belletristic bbele'tristik] adj. beletristic. c locul meu. 3. a se găsi, a fi, a se afla, a-şi avea locul; the book ~s on that shelf locul
bell flower ['bel ifiau3r] s. (bot.) campanula, clopoţel, ciucure (Campanula sp.). cărţii e pe raftul acela.
2. zarnacadea (Narcissus psettdonarcissus). belongings [-irjz] s. pl. 1. lucruri, efecte (personale); avere, bunuri, bagaje, catrafuse;
bell glass [~ gki:s] s. semi-glob, clopot de sticlă. I have all my ~ about me port cu mine întreaga mea avere. 2. rude. 3. dependinţe,
bellhoist ['belhoist] ş. (tehn.) troliu de încărcare. acareturi, anexe. 4. (înv.) însuşiri (ale spiritului), dar, înzestrare (sufletească). 5. accesorii.
bell-hop ['bel hop] s. (amer.) v. b e l l b o y . belonite ['bebnait] s. (mineral.) belonit.
bell-horse day [~ ho:s 'dei] s. întâi Mai. beloved I. (atr.) [bi'lAd, bs'l-] adj. iubit, drag. II. [bi'Kvd, tra'l-, -vid] s. iubit(ă), drăguţ(ă),
bellicose ['belikous, amer. şi —'-] adj. războinic, belicos, agresiv, bătăios. mândru(liţă); mândră.
bellicosity [ibeli'kositi] ş. pornire războinică / belicoasă. below [bi'lou, bs'l-] I. adv. 1. jos, mai jos, după; as it will be said ~ după cum se va
bellied ['bclid] adj. 1. (în cuvinte compuse) cu burta, cu pântecele; big ~ pântecos. arăta / menţiona mai jos. 2. (amer.) (despre temperatura) sub punctul de îngheţ. 3. (teatru)
2. pântecos. trupeş, corpolent; (jig.) îngâmfat. în partea din faţă a scenei. II. prep. 1. sub; dedesubtul (eu gen.), în josul (cu gen,);~ zero
sub zero. 2. (despre calitate, situaţie etc.) inferior; to be ~smb. in intelligence a fi inferior
belligerence [bi'lid39r3ns, ba'l-] s. beligerantă, stare de război; ducerea sau purtarea
cuiva ca inteligenţă; ~ the average sub medie; it is ~ him nu-i demn de el, nu este de
războiului.
demnitatea lui; (ec.) ~ par sub paritate; I feel ~ par mă simt prost.
belligerency [bi'lidjaransi] s.v. b e l l i g e r e n c e .
below-stairs [~ steaz] adv. v. d o w n s t a i r s .
belligerent [bi'garant, bc'l-, ba'l-, ^ r a n t ] I. s. beligerant. II. adj. beligerant, care
belt [belt] I. s. 1. centură, curca, cordon, cingătoare, brâu, centiron; (tehn.)
poartă război.
transmission ~s curele de transmisie; (mil.) ~ of fire cerc de foc; to hit / strike / tackle
bell insulator ['bel .insju leite1"] s. (electr.) izolator-clopot.
below the ~a) (bo*) a lovi sub centură; a lovi ncrcgulainentar; b) (fig.) a lovi mişeleşte
bell key [~ ki:] s. (tel.) cheie de apel.
/ pe la spate; to tighten one's ~ a(-şi) strânge cureaua (si fig.); (sport) to hold the ~ a
bellman ['belni3n,-ma;n],pl. bellmen [-man] s. 1. (ist.) pristav, crainic. 2. (înv.) păzitor, fi campion (la box); (amer. vulg.) to lay / put under one's ~ a mânca zdravăn, a se ghiftui.
portar de noapte. 3. (mine) gurar, muncitor de la gura puţului.
2. (fig.) centură; zonă, regiune; shelter ~ perdea de protecţie; zonă de păduri;
beli metal ['bel .mctl] ş. bronz (de clopot).
standard-time ~ fus orar. 3. (şi driving ~) (tehn.) curea de transmisie; conveyor ~bandă
bell mouth [~mauG] s. (tehn.) mufă, manşon, pâlnie; cvazarc, difuzor, capăt lărgit (al rulantă / transportoare. 4. (mii.) cartuşieră, bandă de cartuşe. 5. (geogr.) strâmtoare îngustă.
unei ţevi). 6. (arhit.) brâu. II. vb. ir. 1. a încinge cu cureaua etc. (v. ~ 1,1). 2. a bate cu cureaua.
bellow ['belou] I. vb. intr. 1. a mugi, a rage, a boncălui. 2. (fa/n.) a zbiera, a vocifera; ♦ (amer. sl.) to ~ the grape a trage la măsea.
to ~ like a bull of Bashan a zbiera ca un apucat / ca scos din minţi. II. ş, 1. muget;
Beltane ['beltein] s. sărbătoarea focurilor (la 1 mai, în Irlanda).
răget, boncăluit. 2. zbieret, strigăt puternic.
belt conveyer ['belt kon'veiy] s. (tehn.) transportor cu bandă.
bellows ['belouz,-taz]s.pl. 1. (şi pair of ~) foaie; organ ~foalelc orgii. 2. (şl.) bojoci, belt drive [~ draiv] s. (tehn.) transmisie / acţionare prin curea.
plămâni. 3. suflantă. 4. (tehn.) burduf de etanşare. belt-driven [~ -drivn] adj. (tehn.) cu bandă (transportoare), acţionat cu bandă.
bell pit ['bel pit] s. (mine) suitoare rotundă ncsusţinută. belted fbcltid] adj. 1. încins (cu cordon etc.); atârnat de cordon/ cingătoare etc.
bell pull [~ pul] s. cordon de sonerie. (v. b e 111,1). 2. v. b e 11 - d r i v e n.
bell punch [~ pAnt/J s. 1. perforator de bilete cu timbru sonor. 2. (te/m.) poanson de belt elevator ['belt 'eliveite1"] s. (tehn.) elevator cu bandă.
centrare. belt feed [~ fi:d] s. (tehn.) alimentare cu transportor cu bandă.
bell push [~ pu/] s. buton de sonerie / de apel. belt feeder [~ ifi:dar] s. (tehn.) alimentator cu bandă.
bell ringer [~ irirpr] s. 1. clopotar. 2. (muz.) timpanist care bate clopotele într-o orchestră. belt fork [~ fo;k] (tehn.) furcă pentru mutarea curelei de transmisie.
3. (amer. sl.) negustor ambulant. 4. (amer. si.) politician local. 5. (amer.ferov. şl.) fochist. belt idler ['belt raidls1"] s. (tehn.) roată întinzătoare.
6. (amer. sl.) informaţie care face „să-i cadă fisa" cuiva. belting ['bcltirj] s. (tehn.) 1. curea fără sfârşit / de transmisie. 2. transmisie prin curea.
bell roof [~ ru:f] s. (arhit.) acoperiş în cupolă. *> (fa/n.) to give a child a good ~ a croi un copil cu cureaua.
bell root [~ ru;t] s. (bot.) iarbă-mare, iarbă-mare frumoasă (/nula helenium). belt line ['belt lain] s. 1. (amer.) linie de centură. 2. v. b e l t - l i n e r a i l w a y .
bell rope [~ roup] s. 1. frânghia clopotului. 2. cordon de sonerie. belt-line railway [— 'reilwei] s. (ferov.) cale ferată de centură.
bell sands [~ ssndz] s. pi. nisipuri sunătoare. belt pulley [~ rpuli] s. (tehn.) roată de curea.
bell-shaped [~ /eipt] adj. în formă de clopot. belt roller [~ -route1"] s. 1. (tehn.) roată de curea. 2. (mine) rolă de susţinere a covorului
r
bell swagger [~ iswa?g3 j s. (sl.) fanfaron. unei benzi.
bell tent [~ tent] s. cort în formă de clopot (pentru 12 oameni). belt saw [~ so:] s. (tehn.) fcrăstrău-panglică.
r
bell tower [~ itauo ] s. clopotniţă. belt scanner [~ -sksna'] s. (tel.) analizor / explorator cu bandă.
1
bell wether [~ r weda "] s. 1. berbec cu talangă. 2. (ftg.) călăuză de nădejde. 3. (sl. peior.) belt tension [~ 'ten/sn] s. (tehn.) întindere a curelei.
şef. 4. (sl.) zurbagiu. beluga [bo'liKgo] s. (iht.) 1. delfin alb (Delphinapterus leucas). 2. morun (alb) (Acipenser
belly ['beli] I. s. 1. burtă, pântece, stomac; pot ~ om burtos, burduhănos; (pop.) my ~ transmontanus).
aches mă doare burta; (pop.) his eyes are bigger than his ~ c mai mult pofticios decât belvedere ['belvidia1",'--'-, --'-] s. (hal., arhit.) 1. belvedere, foişor. 2. pavilion, chioşc.
raâncăcios; (prov.) a hungry ~ has no ears vorbele nu ţin de foame; to be given to the 3. (amer.) (sort de) trabuc, ţigară de foi.
~ a fi robul stomacului; (amer. vulg.) to live close to one's ~ a duce o viaţă de mizerie, bemaul [bi'mo:l. bs'm-] vb. tr. a bate zdravăn, a burduşi în bătaie, a bate măr.
a trage mâţa de coadă. 2. (geol.) îngroşare sau umflare a straturilor. 3. (mar.) burtă a bemean [bi'mim] vb. tr. a umili, a înjosi, a degrada.
unei vele; fund al unui vas. 4. (muz.) faţă a unei viori. 5. apetit, poftă de mâncare; lăcomie. bemire [bi'maia1-, ba'm-] vb. tr. a murdări, a mânji (şijig.)
II. vb. A. tr. a umfla. B. iutr. 1. (şi to ~ out) a se umfla, a ieşi în afară. 2. a sta întins bemoan [bi'moun, ba'm-] vb. A. tr. a deplânge, a boci, a jeli. B. intr. a se văita, a se
(pe burtă). văicări, a se jelui.
belly-ache [~ eik] I. s. (fam.) durere de burtă / de stomac. II. iatr. 1. a se văicări, a se bemock [bi'mok, ba'm-] vb. tr. (rar) a-şi bate joc de, a batjocori, a-şi râde de.
văita; a geme, a scânci (de durere). 2. (jig.) a se văicări, a se văita, a se plânge. bemol [be'mol] s. (muz.) bemol; double ~ dublu bemol.
bemuddle
bemuddle [bi'mAdl] vb. tr. a pune în încurcătură, a zăpăci, a tulbura.
bemuse [bi'mju:z, bo'm-] vb. tr. a uimi, a năuci; a buimăci; a ameţi (mai ales cu băuturi
alcoolice).
bemused [bi'mju:zd] adj. 1. zăpăcit, derutat. 2. cufundat în gânduri, preocupat.
ben [ben] (scol.) I. s. 1. cea de-a doua cameră a unei locuinţe modeste cu două încăperi;
but and ~ prima şi cea de-a doua cameră. 2. vârf de munte. II, prep. în, în interiorul (cu
gen.), înăuntrul (cu gen.). III. adv. înăuntru; come ~! intră! XV. adj. interior. "0- to be
far ~ with smb. a fi în relaţii intime cu cineva.
bench [bent/J I. s. 1. bancă (pentru şezut); banchetă, laviţă; to play to empty ~es (teatru)
a juca în faţa unei săli goale. 2. loc în parlament. 3. (si the judge's ~) scaun judecătoresc;
the Bench (jur.) magistratura; Tribunalul, Curtea; to sit on the~a) a judeca (un proces);
to be raised to the ~ a fi numit judecător sau episcop; b) (sport) a sta pe tuşă; 4. (telm.)
masă de lucru (de tâmplărie etc.); testing ~ banc de probă. 5. (geol.) terasă. 6. (arhit.)
antablament, cornişă. 7. zid, val. 8. expoziţie. II. vb. tr. 1. a expune (câini, la o expoziţie).
2. (sport) a scoate din joc; a trimite pe banca rezervelor.
bench axe [~ arks] s. topor de dulgherie.
benchboard [~bo:d] s. (electr.) pupitru de comandă, tablou de comandă.
bench chisel [~ <fzl] s. daltă de lăcătuşerie, daltă de mână.
bench clamp [~ kUemp] s. clemă cu şurub.
bencher ['bent/o'] s. 1. membru vechi al curţii / al tribunalului, magistrat vechi. 2. (înv.)
judecător. 3. membru al Camerei Comunelor. 4. vâslaş. 5. cel care bate cârciumile.
6. lucrător la bancul de montaj.
bench gravel ['bent/ igraîvsl] "s. (mineral.) zăcământ de terasă.
bench hammer [~ i h£emor] s. ciocan de lăcătuşerie.
bench land [~ la?nd] s. banc (de nisip).
bench lathe [~ lciâ] s. (telm.) strung de banc.
bench mark f~ ma:k] s. (telm.) cotă de nivel.
bench placer [~ i plcisor] s. v. b e n c h g r a v e l .
bench plane [~ plein] s. rindea masă.
bench saw [~ so:] s. ferăstrău mecanic.
bench shears [~ /iaz] s. pi. foarfece cu braţ.
bench show [~ /ou] s. (amer.) expoziţie de câini sau pisici.
bench vice [~ vais] s. (tehn.) menghină de banc.
bench warmer [~ .wa:mor] s. (sl.) 1. şomer fără adăpost. 2. (amer. sport) jucător de
rezervă.
bench warrant [~ , woront] s. mandat de arestare (emis de tribunal).
bench winner [~ ,winor] s. câine care â câştigat un premiu la o expoziţie canină.
bend [bend] I. past si part. tree, bent [bent] vb. A. tr. 1. a îndoi, a încovoia, a înclina;
a (a)plcca, a strâmba, a întinde (un arc); ~ your back apleaca-te; to ~ one's knee a-şi
îndoi genunchii; a îngenunchea, a-şi pleca genunchii (şifig.); (Jig.) a se ruga; to ~one's
head a pleca capul, a se supune, a se resemna. 2. (to, on, upon) a-şi încorda, a-şi concentra
(gândurile, atenţia etc.) (spre, asupra); I am not bent that way nu am astfel de înclinaţii;
he is bent on mischief e pus pe rele. 3. (fig.) a supune, a subjuga. 4. («rar.) a lega, a fixa;
to ~ a rope a matisi; to ~a sail a înverga o velă; to ~jibs a pregăti focurile; to ~a cable
a împreuna un lanţ la ancoră. 5. to ~ to a-şi îndrepta, a-şi dirija (privirile, paşii etc.) spre;
to ~ one's steps to a-şi îndrepta paşii spre. -0- to ~one's brows a-şi încrunta sprâncenele.
B. intr. 1. a se îndoi, a se încovoia, a se înclina, a se (a)pleca, a se strâmba; trees ~before
the wind pomii se îndoaie de vânt, vântul îndoaie copacii. 2. (jig.) a se supune, a se pleca;
a ceda. II. s. 1. îndoire, încovoiere; to give a ~ a îndoi. 2. cotitură (ae drum, de râu);
curbura căii; mcandru; to take a ~ (auto) a face un viraj; 3. (mar.) nod; double ~ nod
de scotă dublu; single ~ nod de scotă. 4. (tehn.) cot, ramificaţie, derivaţie. 5. pl. (amer.
pop.) aeroembolism. 6. (geol.) şarnieră. -0- (amer.) above one's ~ dincolo de puterea cuiva.
bender [-or] s. 1. persoană care îndoaie (ceva). 2. persoană care se supune. 3. (sl.)
monedă de şase peni. 4. (amer. sl.) chef, chiolhan; to be on a ~ a fi beat / pilit. 5. (amer.
sl.) beţiv(an). 6. (amer.) picior. 7. (tehn.) presă de îndoit.
bending [-in] s. 1. îndoire, aplecare etc. v. b c n d (I). 2. (fig.) înclinare, aplecare.
bending angle [~ isngl] s. unghi de îndoire.
bending deflection [~ diiflekfan] s. (mec.) săgeată de încovoiere.
bending die [~ dai] s. (tehn.) poanson, stanţă de îndoit; şablon de curbat.
bending machine [~ ma.Jî:n] s. (tehn.) valţ, maşină de îndoit.
bending moment [~ moumont] s. (tehn.) moment de încovoiere.
bending spring [~ sprirj] s. (tehn.) resort de încovoiere.
bending strength [~ strenO] s. (tehn.) rezistenţă de încovoiere, rezistenţă la îndoire.
bending table [~ .teibl] s. (telm.) masă de îndoit armături.
bending test [~ test] s. (telm.) încercare la încovoiere.
Bcndix ['bendiks] s. (amer. fam.) 1. (înv.) maşină (electrică) de spălat rufe. 2. maşină
de instruire (în învăţământul programai).
Bendix starter [~ ,sta:toc] s. (auto) demaror Bendix.
bend leather ['bend .le5or] s. piele pentru talpă.
bendy ['bendi] adj. (fam.) flexibil.
beneath [bi'ni;6, bo'n-] prep. 1. dedesubtul (cu gen.), mai jos de, sub; ~ our (very)
eyes chiar sub ochii noştri; ~ criticism sub orice critică; to be ~ notice a nu merita atenţie;
a nu fi demn decât de dispreţ. 2. inferior; to marry ~ one a lua în căsătorie o persoană
de rang inferior. II. adv. (într-un) loc mai jos; imediat dedesubt.
benedick l'benidik] s. holtei (înrăit care se însoară în cele din urmă).
Benedictine s. 1. [ibeni'diktain, amer si -tin] benedictin (călugăr din ordinul Bene-
dictiniior). 2. [ibeni'diktkn] (lichior) benedictină.
benediction [ibeni'dik/on] s. 1. binecuvântare, blagoslovenic, blagoslovire, benedicţiune.
2. fericire; împrejurare fericită.
84
benedictory f.beni'diktori] adj. binecuvântător, care binecuvântează.
benefaction [ibenifask/an, i~'~[ s. binefacere, milostenie, danie.
benefactor [ibcnifaîkto1', —'--], 1. binefăcător. 2. donator.
benefactress ['benifa?ktris,. -'—] s. 1. binefăcătoare. 2. donatoare.
benefic [bi'nefik] I. adj. binefăcător; prielnic, propice. II. s. (astrologie) planetă prielnică
(Jupiter sa» Venus).
benefication [ibenifi'kei/an] s. (mine) înnobilare.
benefice ['benifis] s. venit bisericesc, prebendă.
beneficence [bi'nefisns, bo'n-] s. 1. bunătate, milă, mărinimie, caritate. 2. operă de
binefacere, danie, dar, milostenie, faptă bună.
beneficent ['bi'nefisnt, bo'n-] adj. 1. binefăcător, făcător de bine, darnic, mărinimos.
2. salutar. 3. priitor, prielnic, avantajos, folositor.
beneficent owner [~ ounor] s. (jur.) uzufructuar, persoană care se bucură de uzufruct.
beneficial [ibcni'fijal] ad. (to) folositor, avantajos; propice, prielnic (pentru sau cu dat.).
beneficial post [~ 'poust] s. post (plătit).
Beneficiary [.beni'fi/iori, -$'p-\ s. 1. (ist.) feudator (persoană care ţine o feudă de la
im suzeran). 2. beneficiar, persoană miluită / ajutată (mai ales ae biserică), miluit;
beneficient (persoană în folosul căreia se dă o reprezentaţie). 3. (amer.) bursier. 4. func­
ţionar superior; persoană simandicoasă. 5. (ec.) beneficiar.
beneficiate [bcni'fi/ieit] vb. ir. (metal) (despre minereu) a trata / a prelucra în vederea
topirii.
benefit ['benifit] I. s. 1. binefacere, facere de bine, faptă bună, milostenie. 2. beneficiu,
folos, câştig, profit; favoare; avantaj; ajutor; to derive / reap ~from smth. a trage foloase
de pe urma unui lucru; for the ~ of în folosul, pentru; to be denied the ~s a i se tăia
ajutoarele, subvenţia, subsidiul, avantajele, foloasele; for your special ~ de dragul tău;
(înadins) pentru tine, pentru uzul tău propriu, ca să te foloseşti numai tu, în folosul tău;
social national insurance ~s ajutoare plătite prin asigurările sociale (ajutoare băneşti
sau pensii); disablement ~ ajutor sau pensie pentru incapacitate (totală sau parţială)
de muncă; maternity ~ ajutor de naştere; medical ~ ajutor medical; sickness ~ ajutor
de boală; survivors' ~ ajutoare date familiei (după decesul cuiva). 3. beneficiu, drept
social, privilegiu, excepţie de la legile obişnuite; ~ of clergy dreptul / privilegiul clerului
de a fi judecat de instanţe / curţi speciale. 4. (teatru) beneficiu. 5. ajutor mutual / reciproc.
II. vb. A. tr. a face bine (cuiva), a milui, a arăta milostenie (cuiva); a aduce foloase I
beneficii / profituri (cuiva). B. intr. (from / by) a trage foloase / profit, a se bucura de
avantaje, a beneficia (de pe urma, cu gen.).
benefit club [~ kUb] s. v. b e n e f i t s o c i e t y .
benefit night [~ nait] s. (teatru) reprezentaţie dată în beneficiul unui actor; spectacol
de binefacere.
benefit performance [~ po'fo:m(o)ns] s. spectacol de binefacere.
benefit society [~ so'saioti] s. 1. (si mutual ~) societate de ajutor mutual / reciproc.
2. societate de binefacere.
benettled [bi'netld, bo'n-] adj. năpădit de urzici.
benevolence [bi'nevatans, bo'n-, -vul-] s. 1. bunăvoinţă, bunătate, mărinimie,
generozitate; dragoste de oameni,caritate, filantropie, milostivire. 2. dărnicie, binefacere.
3. (ist.) bir, dare, plocon (în Anglia).
benevolent [bi'ncvalont, bo'n-, -vul-] adj. 1. bun, uman, milostiv, milostivenie, milos,
mărinimos, generos, caritabil. 2. binevoitor, prielnic, favorabil; ospitalier.
benevolent institution [~ .insti'tju:/.™] s. instituţie de binefacere.
Bengal [berj'god] adj. din Bengal, bengalez.
Bengalee [ben'godi] I. s. 1. bengalez. 2. limba bengaleză. II. adj. din Bengal, bengalez.
Bengali s. si adj. v. B e n g a l e e .
bcngaline ['berjgolim, i—'-] s. poplin indian.
Bengal light ['bcrjgod'lait, 'beng-] s. foc bengal.
Bengal red [ben'god red] s. roşu bengal.
Bengal rose [~ rouz] s. v. B e n g a 1 r e d .
Bengal tiger [~ itaigor] s. tigru bengalez.
benight [bi'nait, bo'n-] vb. tr. a întuneca (şi fig.).
benighted [-id] adj. 1. prins noaptea pe drum. 2. (fîg.) întunecat; ignorant; cufundat
în întuneric; a ~ soul un suflet întunecat (de ignoranţă sau superstiţii); his ~
understanding întunecimea spiritului său, înţelegerea sa opacă / obscură.
benign [bi'nain, bo'n-] adj. 1. blând, blajin, milostiv. 2. (despre climă) dulce, blând,
favorabil, salutar; (despre cer) senin. 3. (despre sol) fecund, fertil, roditor. 4. (med.) (despre
anumite boli I tumori) benign.
benignant [bi'nignont, bo'n-] aay. 1. v. b e n i g n. (1). 2. binefăcător, binevoitor, milostiv,
blând. 3. nevătămător. 4. drăgăstos.
benignity [bi'nigniti, bo'n-] s. 1. blândeţe, îngăduinţă, bunătate. 2. bunăvoinţă, com­
plezenţă.
Beninese [.beni'ni:z] I. adj. din Benin, beninez. II. s. locuitor din Benin, beninez; the ~
poporul beninez, beninezii.
benison ['benizn, -isn] s. (înv.) blagoslovenie, binecuvântare.
Benjamin ['bend3.imin] s. (the ~) prâslea, mezinul, răsfăţatul familiei, benjaminul
familiei.
benjamin ['bend3.7min] s. v. b e n z o i n.
benjy ['bend3i] s. (sl.) pălărie de paie cu calota joasă şi boruri largi, pălărie „canotier".
benmost ['benmoust, -most] adj. (scot., irl.) cel mai adânc; cel mai ascuns, cel mai
tainic.
bennies*['beniz[ s. pi. (amer. univ. sl.) benzedrină.
bent1 [bent] I. s. 1. (rar) încovoietură, curbură, cot, cotitură; înclinare, povârniş, pantă,
meandru. 2. (fig.) (for) înclinaţie (pentru), aplecare (pentru), aplicaţie (pentru), vocaţie
(pentru), aptitudine (pentru); pornire, tendinţă, apucătură; nărav, deprindere; to have a
85
~ towards a avea înclinaţii pentru; to follow one's ~ a) a-.şi urma aptitudinile; b) a face
după capul său / cum i se năzare; to take a wrong ~ a lua deprinderi rele, a apuca pe
un drum rău; natural ~ înclinaţie firească, naturală, înnăscută; to the top of one's ~după
plac, după pofta inimii, cât vrea, la limită. 3. tensiune, forţă, energic. II. adj. îndoit, curbat.
bent2 s. 1. (şi~grass) (bot.) iarba-câmpului, iarba-vântului, păiuş (Agrostis); iarbă.
2. câmpie; (mai ales scoţ., glumeţ) to flee / to go / to take to the ~ a fugi din oraş şi a
se ascunde într-un colţ de ţară (pentru a scăpa de creditori etc.). 3. (dial.) teren necultivat
(folosit ca păşune sau pentru vânătoare).
bent3 past şi part. trec. de la b e n d .
bent axle [~ 'feksl] s. (tehn.) arbore / ax cotit.
bent base [~ 'beis] ş. (geod., top.) bază frântă.
bent grass [~ Tgra;s] s. v. b e n t2 (1).
Benthamism ['benSamizem] s. bentamism, utilitarism, doctrina / ideile lui Bcntham.
Benthamite ['benGamait] s. militarist, adept al teoriei / ideilor lui Bcntham.
benthos ['benCbs] s. (biol.) bentos.
bent lever ['bent 'li:var] s. (tehn.) pârghie cotită.
bentonite ['bentanait] s. (mineral.) bentonit.
bent rod ['bent 'rad] s. (tehn.) bară de curbură mare.
bent tool [~ 'tu:I] s. (tehn.) cuţit cotit / curbat.
bent wood [~ 'wud] s. mobilă curbată.
benumb [bi'nAm, ba'n-] vb. tr. 1. a amorţi, a înţepeni. 2. a amorţi, a toci (simţurile).
benumbed [-d] adj. 1. înţepenit, rebegit, amorţit de frig. 2. (jig.) amorţit, inert, apatic,
insensibil.
benzalacetone [.bcnzasl'assitoun] ş. (chim.) benzalacetonă, benzilidenacetonă.
benzaldehyde [ben'zxldihaid] s. (chim.) benzaldchidă.
benzedrine ['benzi'drim] s. (farm.) benzedrina.
benzene ['benzi:n, -'-] s. (chim.) benzen.
benzidine ['benzidi(:)n] s. (chim.) benzidină.
benzine ['benzi:n, -'-] I. s. neofalină; benzină. II. vb. tr. a curăţa cu ncofalină sau benzină.
benzine board [~ bo:d] s. (amer. mii. si.) comisia de atestare.
benzoic [ben'zouik,'--] adj. (chim.) benzoic.
benzoic acid [~ 'assid] s. (chim.) acid benzoic.
benzoin ['benzouin, amer. şi -'--] s. benzoc (răşină naturală mirositoare).
benzol(e) [-benzal, amer. şi -zoul] s. (chim.) benzen.
benzophenone [ibenzoufi'noun] s. (chim.) benzofenonă.
benzyl ['bcnzi(:)l] s. (chim.) benzii.
bepaint [bia'peint] vb. tr. a da cu culoare pe deasupra.
beprose [bi'prouz] vb. tr. a transpune în proză; a reda în proză.
bequeath [bi'kwi:0, ba'k-] vb. tr. 1. a testa, a lăsa prin testament; a lăsa moştenire,
a lega. 2. a lăsa posterităţii.
bequest [bi'kwcst, ba'k-j s. 1. testament. 2. moştenire; legat, lucru lăsat prin testament.
berate [bi'reit, ba'r-] vb. tr. (mai ales amer.) a ocărî, a dojeni, a mustra, a lua la refec
/ rost.
Berber ['ba:bar] I. s. berber. II. adj. (de) berber.
berberis ['ba:baris] s. v. b a r b e r r y .
berberry ['ba:bari] s. v. b a r b e r r y .
berceuse [pronunţia franceză] s. (muz.) cântec de leagăn.
bere [bis] s. (bot.) orz (Hordeum).
bereave [bi'ri:v, ba'r-], past şi part. trec. bereaved [-d] sau bereft [bi'reft, ba'r-] vb.
tr. to~of alipsi de, a deposeda de, a priva de, a jefui de, arapi; an accident bereft the
father of his child tatăl îşi pierdu copilul în urma unui accident.
bereavement [-mant] s. pierdere grea / ireparabilă; privaţiune, lipsă, răpire; in their
~ în durerea lor.
bereft [bi'reft, ba'r-] post şi part. trec. de la b e r e a v e .
beret ['beret, ba'rit] s. beretă, basc.
berg [ba:g] s. prese, de la i c e b e r g , masă de gheaţă, gheţar.
Bergama ['ba:ga'ma;] s. covor de Bergam (Asia Mică).
bergamot ['ba:g3imot] s. (boţ.) 1. varietate de portocal (Citrus hergamia). 2. (pară)
pergamută (Pirus saliva).
Bergmann tube ['ba:gman itju:b] s. (electr.) tub Bergmann, tub I.P.
bergy bit ['ba;gi bit] s. (amer.) aisberg de dimensiuni reduse.
berhyme vb. tr. v. b e r i m e.
beribboned [bi'riband] adj. împodobit cu panglici.
beriberi ['beri'beri] s. beri-beri.
berime [bi'raim] vb. tr. a cânta / proslăvi în versuri, a pune în versuri, a face stihuri
pentru.
berkelium ['ba:kliam] s. (chim.) bcrkeliu.
berley ['baili] s. (austr. si.) prostii, mofturi.
Berlin [ba:'lin,'-'-,'—] I.adi. berlincz. II. s. 1. berlină, cupeu cu patru locuri. 2. (auto)
limuzină, berlină.
Berlin blue ['ba:lin blu:] s. (chim.) albastru de Berlin.
berline l'ba;lin] ş. v. B e r l i n (II).
Berliner [b3:'lin3r] s. 1. bcrlinez, locuitor al Berlinului. 2. (gastr.) gogoaşă (umplută
cu dulceaţă şi îngheţată de vanilie).
Berlin gloves ['ba:lin 'gUvz] s. pi. mănuşi tricotate (de lână).
berlinite ['ba:linait] s. (mineral.) bcrlinit.
Berlin red ['ba:lin red] s. (chim.) roşu de Berlin.
Berlin shop [~ /Dp] s. magazin cu articole de lână.
Berlin work [~ wa:k] s. broderie de lână.
besides
berm [ba:m] s. 1. (drum) bermă. 2. (mine) banchetă, bermă. 3. porţiune plană a plajei
(formată din materiale, aduse de valuri).
Bermud(i)an [ba(:)'mju;d(i)3n] I. adj. din Bermude, bermudez. II. s. locuitor din
Bermude, bermudez.
bernacle ['ba:nakl] s. v. b a r n a c 1 c 1, 2.
Bernese [bar'niz,'-'-,'—] adj. din Berna, bernez.
bernicle goose ['ba;nikl gu;s] s.v. b a r n a c l e 2 (1).
berried ['berid] adj. cu boabe.
berry ['beri] I. s. 1. (bot.) boabă, bob, grăunte de fruct; bacă; pi. boboase. 2. icre.
3. (amer. si.) dolar. II. vb. in/r 1. a purta sau a produce boabe. 2. a strânge boabe.
berry-bearing [~ 'bearirj] adj. cu boabe.
berseem [ba:'si:m] s. (bot.) varietate de trifoi din Egipt şi Siria, cultivată şi în S.U.A.
(Trifolium alexandri num).
berserk(er) ['ba;sa:k(ar] I. s. 1. erou năzdrăvan din folclorul scandinav, făt-frumos;
(hi.) războinic / luptător scandinav. 2. fanatic. 3. (jig.) om furios; to run / to go ~ a-şi
ieşi din minţi, a fi cuprins de furii / nebunie / amoc. II. adj. furios, violent, turbat. III. adv.
cu violenţa; dezlănţuit.
berth1 [ba:9] I. s. 1. (mar.) dană, chei, amară; cală de construcţie / lansare; post / loc
de ancorare sau acostare, aneoraj; spaţiu suficient pentru voltă; on the ~ la dană; building
~ cală; loading ~ loc de încărcare; to give a wide / clear ~ to sau to keep a wide ~ of
a) a se ţine departe dc; b) (fig. fam.) a ocoli cu grijă. 2. (mar.) cabină, pat. 3. (mar.) careul
ofiţerilor; teugă; postul echipajului. 4. (ferov.) loc de dormit; cuşeta; pat. 5. loc (în dili­
gentă). 6. (jig.) loc, post, slujbă, serviciu; a good ~ un post bun; was he out of a ~?
n-avea serviciu? II. vb. tr. 1. (mar.) a ancora; a găsi un loc de ancorare pentru; a trage
la dana de acostare. 2. (mar.) a repartiza într-o cabină. 3. a da un post, o funcţie (cuiva),
a numi.
berth2 vb. tr. (constr., mar.) a acoperi sau a căptuşi cu scânduri.
Bertha ['oa:Ga] s. 1. Berta (nume feminin); (si. mil.) Big ~„Dickc Bertha" (mortier
german de mare calibru — 421 mm — utilizat în primul război mondial). 2. bertha bertă,
guler dc damă (de obicei de dantelă).
berthage ['ba:9id3] s. (mar.) taxă dc dană / amarare.
berthage tax [~ teeks] s. (mar.) v. b e r t h a g e .
berth charge ['b3:8 t/u:d3] s. (mar.) v. b e r t h a g e .
berth deck [~ dck] s. (mar.) încăpere din prova marinarilor.
berther |'ba:6ar] ş. (amer. ferov.) şef de manevră, şef dc mişcare.
berthing ['b3:6irj] s. (mar.) loc de ancorare; legare la chei.
berthing place [~ plcis] s. (mar.) v. b e r t h i n g .
beruffled [bi'rAfld, ba'r-] adj. (rar) cri manşete.
beryl ['berii] s. (mineral.) berii (varietate de smarald).
beryl green [~ p gri:n] s. verde de smarald.
berryllia [bc'rilja] s. (chim.) v. b e r y l l i u m o x i d e .
beryllium [bc'riljam, -Hsni] s. (chim.) beriliu.
berryllium oxide [~ oksaid] s. (chim.) oxid dc beriliu.
beryllonite ['bcrilanait] s. (mineral.) berilonită.
berzeliite [ba:'zi:li<ait] s. (mineral.) berzelit.
bescribble [bi'skribl] vb. tr. a mâzgăli (de la un cap la altul), a acoperi cu mâzgăleli.
beseech [bi'si:t/, ba's-], past şi part. trec. besought [bi'sa:t, ba's-] vb. A. tr. acere cu
insistenţă, a ruga cu stăruinţă; a implora. B. intr. a (se) ruga, a cere stăruitor; he besought
that he might be allowed to attend ruga stăruitor să i se dea voie să asiste.
beseeching [-irj] adj. rugător, stăruitor, fierbinte.
beseem [bi'si:m, ba's-] vb. A. intr. 1. a părea. 2. (to) a se cădea, a se cuveni, a şedea,
a sta bine (să); a fi potrivit (să); it ill ~s you to complain nu-ţi_stă bine să te plângi.
B. tr. a şedea bine (cuiva), a prinde bine (pe cineva).
beset [bi'set, ba's-], past şi part. trec. beset vb. tr. 1. a pune, a aranja, a potrivi.
2. a înconjura, a împresura, a asedia; a asalta, a bloca, a ocupa. 3. (fig.) a asalta, a copleşi,
a bombarda; to ~ with questions a asalta / a copleşi cu întrebări; ~ with cares copleşit
de griji. 4. a bloca, a bara (drumul); the undertaking is ~ with danger este o întreprindere
plină dc primejdii; the ship was ~ vasul era prins de gheţuri. 5. (arhit.) a ornamenta.
besetting [-in] adj. chinuitor; permanent; caracteristic; principal, de seamă, de căpetenie.
beshade [bi'/eid, ba'/-] vb. ţr. a umbri, a adumbri.
beshrew [bi'/ru:, ba'/-] vb. tr. 1. a strica, a deteriora. 2. a blestema, a afurisi; ~ me, if
să fiu al naibii dacă; - my heart! zău! să fiu al naibii! pe onoarea mea!
beside [bi'said, ba's-] prep. 1. lângă, la; aproape de, în preajma (cu gen.), în apropiere
de, nu departe de, la doi paşi de; ~ the river lângă râu, lângă apă; walk ~ me mergi
lângă mine; he passed ~the house a trecut prin dreptul casei. 2. pe o parte a (cu gen.),
într-o parte a (cu gen.). 3. pe lângă, în comparaţie cu, pus alături de; he is a dwarf ~
Shakespeare este un pigmeu în comparaţie cu Shakespeare. 4. în afară, la o parte de;
dincolo de; she was ~ herself with grief îşi ieşise din minţi de durere; he was ~ himself
with joy nu-şi încăpea în piele de bucurie, nu mai putea dc bucurie; this repartee is ~
the mark răspunsul îşi greşeşte ţinta, răspunsul este deplasat / nepotrivit / nelalocul lui;
your remark is ~ the point remarca dumitale e nelalocul ei / nu e la subiect. 5. mai
presus de, în afară de, dincolo de; his honesty is ~ the question cinstea lui este mai
presus de orice îndoială. 6. v. b e s i d c s (1,1).
besides [-z] l.prep. l.pc lângă, în afară dc, în plus faţade; we were ten people ~ me
eram zece în afară de mine; ~ that pe lângă asta, pe lângă aceasta. 2. (precedat de all),
inclusiv, şi; all ~me were frightened toţi erau speriaţi, inclusiv eu. 3. (precedat de only
şi în propoziţii negative) cu excepţia (cu gen.), în afară de; no one declared for him ~
me nimeni n-a declarat în favoarea lui cu excepţia mea. 4. v. b e s i d e (1,2). II. adv.
1. de altminteri, dc altfel; în plus, unde mai pui că, şi apoi, şi pe urmă, mai mult decât
atât; după toate; ~ he was very busy unde mai pui că era foarte ocupat. 2. v. b c s i d e (II).
besiege
besiege [bi'si:d3, bo's-] vb. tr. 1. (mil.) a împresura, a asedia, a înconjura cu armată.
2. (fig.) a asalta, a năpădi, a copleşi (cu întrebări etc.)
besiegement [-want] s. (rar) asediu, împresurare.
besieger [-or] s. asediator.
besilver [bi'silvor, bo's-] vb. tr. a arginta.
besiabler [bi'sl£ebor, bo's-] vb.tr. v. b e s l a v e r .
beslaver [bi'sleivor, bo's] vb. tr. 1. a murdări, a îmbăia, a uda, a umezi. 2. (fig.) a linguşi,
a măguli, a linge.
besmear [bi'smior,bo's-, smjo:r] vb. tr. a mânji, a murdări (cu unsoare), a unge, a păta,
a soi; a împroşca cu noroi, a întina (şi fig.).
besmearer ]-ror] s. mânjitor.
besmirch [bi'srno:t/, bo's-] vb. tr; 1. a păta; a înnegri, a murdări, a întina, a mânji. 2. (fig.)
a necinsti, a dezonora, a pângări, a spurca, a întina, a împroşca cu noroi; a calomnia,
a bârfi.
besmooth [bi'smu:8, bo's-] vb. tr. a netezi, a face neted.
besoil [bi'soil, bs's-] vb. tr. a murdări, a păta (şi fig.).
besom ['bi:z3iu, 'bez-] I. s. 1. târn, mătură (de nuiele). 2. (bot.) mătură (Sorghum
vulgare). 3. (scol. sl. sau dial.) otreapă, lepădătură, târâtură, căzătură. II. vb. tr. (si to ~
away / out) a mătura, a îndepărta, a da la o parte, a alunga, a înlătura.
besong [bi'sorj, bo's-] vb. tr. (rar) a cânta, a cânta / proslăvi în versuri.
besoot [bi'su:t, bs's-] vb. tr. a murdări cu funingine.
besot [bi'sot, bo's-] vb. tr. 1. a prosti, a tâmpi, a abrutiza. 2. a ameţi, a uimi. 3. a lua
minţile, a suci capul (cuiva); a înnebuni.
besotment [-mont] s. beţie.
besotted [-id] adj. 1. nătâng, prost. 2. beţiv; beat.
besottedness [-idnis] s. prostie, stare de tâmpenie.
besought [bi'so:t, bo's-] past si part. trec. de la b e s e e c h .
bespangle [bi'spasrjgl, bo's-] vb. tr. a împodobi cu fluturaşi / zorzoane; (flg.) a (în)smălţa,
a smălţui; the ~d sky cerul înstelat.
bespatter [bi'spaUor, bo's-] vb. tr. 1. a stropi / a împroşca cu noroi sau cu apă murdară.
2. (fig.) a ponegri, a defăima; a împroşca cu noroi, a întina.
bespatterer [-ror] s. (fig.) defăimător, calomniator.
bespeak [bi'spi:k, bo's-], past bespoke [bi'spouk, bos-], part. trec. bespoken
[bi'spoukon, bo's-] sau bespoke vb. A. tr. 1. a angaja, a comanda, a-şi reţine (dinainte);
to ~ a place a-şi reţine un loc. 2. a reţine, a captiva, a subjuga, a atrage, a ţintui; to ~
smb.'s attention a reţine atenţia cuiva. 3. a trăda (ca) a fi o dovadă, o mărturie că, a arăta
(că), a vădi; his speech bespoke him an orator discursul vădea că e un orator, se vedea
din discurs că e (un) orator. 4. (poetic) a se adresa, a vorbi (cuiva). B. intr. (înv.) a vorbi,
a se exprima.
bespeak night [~ nait] s. (teatru, si.) reprezentaţie în beneficiu.
bespectacled [bi'spektokld] aay. cu ochelari, care poartă ochelari.
bespew [bi'spju:, bo's-] vb. tr. a scuipa (pe).
besplash [bi'spke/, bo's-J vb. tr. a stropi, a împroşca.
bespoke [bi'spouk, bo's-] past si part. trec. de la b e s p e a k.
bespoke bootmaker [~ 'butimcikor[ s. cizmar care lucrează de comandă.
bespoke boots [~ bu:ts] s. ghete de comandă.
bespoke department [~ di'pa:tmont] s. secţie de comenzi.
bespoken [bi'spoukon, bo's-] part. trec. de la b e s p e a k.
bespot [bi'spot, bo's-] vb. tr. a păta, a murdări (sifig.).
bespread [bi'spred, bo's-] past si part. trec. bespread vb. tr. a presăra, a răspândi,
a prefira; a acoperi cu, a garnisi.
besprent [bi'sprent, bo's-] adj. (poetic) (with) prefirat, stropit, smălţat, smălţuit, presărat
(cu).
besprinkle [bi'sprirjkl, bo's-] vb. tr. (with) a stropi (prin pulverizare), a împroşca, a prefira,
a smălţa, a împestriţa (cu).
Bessemer converter ['besimo kon'vo:tor] s. (metal.) convertizor Bessemer.
Bessemer iron [~ raion] s. (metal.) oţel Bessemer.
Bessemer plant |~ 'plaint] s. (metal.) instalaţie Bessemer.
Bessemer process [~ 'prouses] s. (metal.) procedeu Bessemer.
best [best] I. adj. (superi, de la good) 1. cel mai bun; neîntrecut, fără pereche; excelent,
foarte bun, minunat, straşnic; to be ~ at a fi neîntrecut la; (fam.) to make one's ~ bow
a face o plecăciune adâncă; to put one's ~ foot / leg foremost a) a merge repede; a iuţi
pasul; b) a face tot ce-i stă în putinţă; ~liar mincinos fără pereche; what's the ~news?
ce veşti bune (mai) ai? ce mai veste-poveste?; ~ quality (de) cea mai bună, (de) cea mai
fină calitate, (de) calitate superioară. 2. (cel) mai prietenos, mai bun sau mai înţelegător;
which of your brothers is ~ to you? care din fraţii tăi se poartă mai frumos cu tine?
3. (cel) mai mare; the ~part of the week cea mai marc parte a săptămânii. II. s. maximum,
cel mai înalt grad etc.; Sunday ~ a) haine de sărbătoare; b) (glume;) hainele, costumul
cel mai bun, rochia cea mai bună; at (the) ~ în cazul cel mai bun; bad is the ~ nu ne
aşteaptă nimic bun; to be at one's ~ a fi la înălţime; a fi în formă; to do / to try one's
(level) ~ a face tot ce-i stă în putinţă, a depune maximum de efort; to have / to get the
~ of it a ieşi învingător; to give smb. ~ a recunoaşte superioritatea cuiva, a se da bătut;
to have the ~ of the bargain a avea partea leului; a trage cel mai mare profit; to make
the ~of a) a trage cât mai mult folos / profit de pe urma (cu gen.), a profita la maximum
de; b) a se obişnui, a se împăca eu, ase adapta la; to make the ~ of it sau to make the
~ of a bad bargain / business / job a suporta greutăţile sau nenorocirea bârbăteşte, a nu
se descuraja, a face faţă (cu curaj); a nu-şi pierde firea / cumpătul; to make the ~ of
one's way a se grăbi, a merge cât poate de repede; to the ~ of one's ability cât poţi de
bine, cât te pricepi mai bine; punând în joc toate mijloacele / resursele; to the ~ of my
belief după câte ştiu;'după cât cred, după câte chibzuiesc eu, după cât mă taie capul;
86
to the ~ of my knowledge după cât(e) ştiu; to the ~ of my remembrance / recollection
după cât(e) îmi amintesc, după câte îmi aduc aminte; do your ~, or your worst fă ce
vrei, n-ai decât să faci ce vrei. III. aav. l.cel mai bine; cel mai mult; to like ~ a-i plăcea
cel mai mult; (fam.) you had ~ do so cel mai bun lucru este să faci aşa / să procedezi
astfel. 2. cel mai, cea mai; the ~ hated man omul cel mai urât. IV. vb. tr. 1. a întrece,
a o lua înaintea (cu gen.). 2. a învinge, a birui. 3. (/am.) a trage pe sfoară, a înşela.
best-beloved [~ bi'Uvd] adj. mult iubit; my ~ dragul meu drag.
best-best [~ best] adj. cel mai bun.
best-conditioned [~ ksn'di/and] adj. în cea mai bună stare.
bestead1 [bi'stcd, bo's-], past besteaded [-id[ part. trec. bestead sau bested [bi'sted]
vb. tr. 1. a ajuta, a fi de ajutor (cuiva). 2. a aduce folos, a fi folositor, a profita (cuiva).
bestead2 adj. (înv.) înconjurat, împresurat, năpădit; ~ by enemies înconjurat de duşmani;
~with dangers plin de primejdii; ill—într-o situaţie grea; well—într-o situaţie bună.
bested1 [bi'sted] adj. v. b e s t e a d 2 .
bested2 part. trec. ae la b e s t e a d 1 .
bester ]'bestor] s. (sl.) profitor, speculant; pungaş.
best fellow ['best Telou] s. (/at».) iubit, drăguţ, prieten (al unei fete).
best girl [~ 'go;l] s. (fam.) 1. drăguţă, iubită; ibovnică. 2. logodnică; mireasă.
bestial ['bestjol, -tiol] adj. 1. de animal, de fiară; animalic; bestial; brutal. 2. senzual;
stricat, desfrânat, depravat. 3. iraţional, dobitocesc, prostesc. 4. inuman, neomenesc
*0> ~ ignorance neştiinţă totală, ignoranţă crasă.
bestialism ['bestish^sm] s. lipsă de judecată / minte.
bestiality [.besti'asliti] s. 1. bestialitate; brutalitate. 2. senzualitate; animalitate; depravare,
desfrânare.
bestialize ['bestiolaiz] vb. A. tr. a bestializa, a dezumaniza, a abrutiza. B. refl. a se
bestializa, a se dezumaniza, a se abrutiza.
bestiarian [.besti'sorion] s. prieten / protector al animalelor; adversar al vivisecţiei.
bestiary ['bestiori, -tjo-] s. culegere de povestiri cu animale (iu i'vul Mediu), bestiar.
bestill [bi'stil] vb. tr. a linişti, a calina, a potoli.
bestir [bi'sto:r, bo's-] vb. A. tr. 1. a aţâţa, a provoca. 2. a înviora. B. refl. a se mişca
vioi / sprinten / cu vioiciune.
best looker ['best 'lukor] s. (amer. fam.) persoană chipeşă; bărbat frumos, mândreţe
de bărbat.
best maid [~ 'meidj s. domnişoară de onoare, (pop.) druşcă.
best man [~ 'mam] s. cavaler de.onoare (la nuntă).
bestmost ['bestmoust] adj. (amer.) cel mai bun.
best-natured ['best 'ncit/od] adj. cel mai blajin, cel mai blând.
bestness ['bestnis] s. (corn.) cea mai bună calitate, calitate superioară.
bestow [bi'stou, bo's-J vb. tr. 1. (on, upon) a da, a acorda, a conferi (cuiva); honours
are ~ed upon him i se acordă onoruri. 2. a folosi, a utiliza; a împărţi, a aplica, a repartiza,
a distribui; a chivernisi; a economisi; time well ~ed timp folosit cum trebuie / bine
chivernisit. 3. a da, a acorda, a închina, a dedica, a consacra; to ~ attention on a problem
a (acor)da atenţie unei probleme; our state ~s concern / care (up)on the children statul
nostru (se) îngrijeşte de copii; I ~ efforts on this mă străduiesc în acest scop / în această
privinţă; (fam.) you'll ~ quite a benefit upon me o să-ţi faci o adevărată pomană cu
mine. 4. a depozita, a stoca; a pune bine deoparte. 5. (înv.) a caza, a (în)cartirui; a repartiza
într-o locuinţă; a găzdui, a da găzduire, adăpost (cuiva).
bestowable [~obl] adj.caxc poate fi acordat etc. (v. b e s t o w).
bestowal [-ol] s. v. b e s t o w m e n t .
bestower [~or] s. dătător; persoană care conferă ele. (v. b e s t o w).
bestowment [-mont] s. 1. conferire, acordare, dăruire; recompensare. 2. dar, răsplată.
bestraddle [bi'stradl] v. b e s t r i d e.
bestrew [bi'stru:, bo's-], past bestrewed [bi'stru:d], part. trec. bestrewed [bi'stru:d]
sau bestrewn [bi'strum, bo's-] sau bestrown [bi'sţroun, bo's-] vb. tr. 1. (with) a presăra
(cu). 2. a împrăştia, a acoperi, a răspândi deasupra (cu gen.).
bestrewn [bi'strum, bo's-] part. trec. de la b e s t r e w.
bestridden [bi'stridn, bo's-] part. trec. de la b e s t r i d e.
bestride [bi'straid, bo's-],past bestrode [bi'stroud, bo's-],part. trec. bestridden [bi'stridn,
bo's-] vb. tr. 1. a sta sau a se aşeza călare pe; a încăleca (pe). 2. (fig.) a încăleca, a pune
piciorul pe, a ţine sub călcâi. 3. a traversa, a trece (peste).
bestripe [bi'straip, bo's-] vb. tr. a varga, a dunga.
bestrode [bi'stroud, bo's-] past de la b e s t r i d e.
bestroke [bi'strouk, bo's-] vb. tr. a mângâia, a dezmierda.
bestrown [bi'sţroun, bo's-] (înv.) part. trec. ae la b e s t r e w .
best-seller ['best 'selor] s. 1. best-seller, succes de librărie, carte care se vinde repede
/ care are căutare. 2. autor popular / al unei cărţi de mare succes. 3. (corn.) articol / produs
foarte căutat (pe piaţă).
best-selling [~ 'selirj] adj. 1. care are succes (ae librărie). 2. care se vinde (/«arte repede).
best-tempered [~ 'tempodi adj. cel mai blând, cel mai liniştit.
bestud [bi'stAd] vb. tr. a presăra.
besure [bi'/uor] adv. (rar) sigur, desigur.
bcsweeten [bi'swi:tn, bo's-] vb. tr. (rar) a îndulci.
bet [bet] I.s. 1. rămăşag, pariu, prinsoare; to make a ~on a face rămăşag pe; an even
~ pariu cu şanse egale; (amer.) one's best ~ carte câştigătoare, cauză câştigată (sigur);
to stand / take a ~ a face (un) pariu. 2. miză. II. past si part. tree, bet sau betted ['betid]
vb. A. intr. (on) a pune rămăşag / pariu, a paria, a face prinsoare, a se prinde (pe); (amer.
sl.) you ~! te cred! (de)sigur! fără discuţie! fără doar şi poate! cum de nu! ba bine că
nu! B. tr. a paria, a pune rămăşag pe (ceva); a face un pariu / (un) rămăşag cu (cineva);
to ~ ten to one a paria cu zece contra unu; what will you ~? pe cât faci rămăşag? I ~
you a shilling fac pariu cu tine pe un şiling; (/a/».) I'll ~ (a) cookie sau I'll ~ my boots
87 bewildered

/ hat / shirt / life (amer.) I'll ~ my bottom / last dollar fac rămăşag (pe ce vrei), pun betterer [-ar] s. persoană care îndreaptă / îmbunătăţeşte / repară / corectează; reformator.
capul jos, fii sigur; fără doar şi poate, indiscutabil. better half ['beta 'hu:f] s. (glumeţ) 1. nevastă, soţie, jumătate. 2. (mai rar) bărbat, soţ.
beta ['bi:ta] s. beta (literă greceasca). better hand [~ ha?nd] s. avantaj, superioritate.
beta beam |~ 'bi:m] ş. (fiz.) fascicul de particule beta. bettering ['betarirj] s. îmbunătăţire, ameliorare.
beta electron [~ i'iektrpn] s. (fiz.) bcta-electron, electron beta. bettering house [~ haus] s. (înv.) casă de corecţie.
beta function [~ 'î\x]kfen\ ş. (mat.) funcţie beta. betterish ['betari/] adj. ceva mai bun, întrucâtva mai bun.
betake [bi'teik, ba't-], past betook [bi'tuk, ba't-], part, tree, betaken [bi'teiksn, ba't-] betterment fbetamant] s. 1. îmbunătăţire, ameliorare, stare mai bună. 2. progres,
(înv.) vb. A. tr. 1. a încredinţa, a da în grijă; a recomanda, a trimite. 2. a lua, a prelua, dezvoltare, creştere; sporire. 3. corectare, îndreptare.
a lua asupra sa. a-şi asuma. B. mtr. to ~ to a se duce / a se îndrepta / a purcede la / spre / bettermost ['betamoust] adj. cel mai bun.
către. C. rejl. 1. a se încredinţa (cu dat.), a recurge; to ~ oneself to one's heels a o lua betterness ['betanis] s. 1. superioritate. 2. îmbunătăţire.
la sănătoasa, a-si lua călcâiele la spinare. 2. to ~ oneself to a se adresa (cuiva), a apela better sort ['beta so:t] s. (fam.) oameni de seamă.
la. betting ['betin] s. 1. rămăşag, prinsoare, pariu. 2. pariu, cotă (la cursele de cai).
betaken [-sn] part. trec. de la b e t a k e . betting book [~ buk] s. registru de pariuri (la curse).
beta partide ['bi:ta pa:tikl] s. (fiz.) particulă (de raze) beta. betting man [~ nuen] s. v. b e t t e r 1 .
beta rays [~ rciz] s. pi. (fiz.) raze beta. betting office [~ lofis] s. birou / agenţie de pariuri.
beta test [~ test] s. (amer. psih.) test de inteligenţă la recruţii analfabeţi (în primul betting shop [~ /ap] s. agenţie de pariuri.
război mondial). bettor ['beta1"] s. v. b e t t e r 1 .
betatron ['bi:tatran] s. (fiz.) betatron. betty ['beţi] s. 1. (sl.) bărbat care îşi bagă nasul unde nu-i fierbe oala. 2. şperaclu.
betaught [bi'to:t, ba't-] (înv.) past şi part. trec. de la b c t e a c h. betutor [bi'tju:tar, ba't-] vb. tr. a învăţa, a medita.
beteach [bi'ti:t/, ba't-],past şi part. trec. betaught [bi'ta:t, ba't-] vb. tr. (mv.) a încredinţa between [bi'twim, ba't-] I. prep. între, printre; la mijlocul (cu gen.),* în spaţiul dintre;
(cuiva). ~ them între ei; ~ the lights în amurg; (fam.) ~ the sheets / bedclothes în pat, culcat;
betel [*bi:t5l] s. (bot.) betel (Piper betle). (amer.) ~ two days noaptea; (amer.) ~ grass and hay de vârsta adolescenţei; ~ the devil
r
betel pepper [~ 'pepa' ] s. v. b e t e 1. and the deep sea la mare strâmtoare, la aman, la ananghie; (mar.) ~ wind and water
bethel ['beBal] s. 1. (bis.) casă de rugăciune (a sectanţilor); capelă. 2. (amer. mar.) la linia de plutire; ~ Scylla and Charybdis între ciocan şi nicovală, între Scila şi Caribda;
capelă pentru rnatcloţi (pe vas sau pe uscat). 3. sanctuar. ~ times / whiles din timp în timp, când şi când; ~ ourselves (fam.) ~ you and me (and
bethink [bi'Oiijk, ba'9-], past şi part. trec. bethought [bi'8o:t, ba'6-] vb. A. intr. (of) a the post / bedpost / gatepost / larnpost) între noi vorbind / fie vorba (să nu ne audă
se gândi, a reflecta (la). B. rejl. to ~ oneself of a se gândi la; a-şi aminti de; to ~ oneself nimeni); să rămână între noi / secret; ~ this and then printre picături, în clipe de odihnă;
of smth. better a se gândi la ceva mai bun, a-şi lua seama; to ~ oneself to a se gândi they divided the money ~ them şi-au împărţit banii între ei; the two did not eat a
să. mouthful ~ them cei doi nu mâncau împreună; (prov.) there is many a slip ~ morsel
bethought [bi'0D:t, ba'6-] past şi part. trec. de la b e t h i n k . and lip sau ~the cup and the lip a morsel may slip nu zice hop până n-ai sărit. II. adv.
bethump [bi'GAinp, ba'6-] vb. tr. a bate, a lovi. la mijloc; între unul şi altul; la distanţă marc unul de altul; cars were rare and far ~
betid [bi'tid, ba'tid] past, şi part. trec. de la b e t i d e . maşinile erau rare şi veneau la distanţă mare una de alta; in ~a) la mijloc, între unul şi
betide [bi'taid, ba't-], past şi part. trec. betid [bi:'tid] vb. A. tr. a i se întâmpla (cuiva), altul; b) între timp; până una alta.
a avea parte de; woe ~ you, if he hears about it vai de tine dacă află / aude. B. intr. a
between-brain [~ ibrein] s. (med.) dienccfal.
se întâmpla, a surveni; whatever ~ orice s-ar întâmpla.
between-decks [~ dcks] (şifam. 'tween-decks) (mar.) I. adv. între punţi. II. s. (mar.)
betimes [bi'taimz, ba't-] adv. 1. la timp, din vreme. 2. în curând, în scurtă vreme, grabnic. întrepunţi.
3. (amer.) câteodată, uneori, când şi când; ocazional, întâmplător.
between girl [~ ga:l] s. servitoare care îi ajută bucătarului şi jupânesei.
betitle [bi'taitl, ba't-] vb. tr. a conferi un titlu (cuiva).
between maid [~ meid] S.V. b e t w e e n g i r l .
betoken [bi'touk^n, ba't-] vb. tr. 1. a arăta, a vrea să zică. a însemna, a denota, a marea,
betweenness [bi'twimnis] s. (mat.) relaţie de tip „între".
a simboliza. 2. a anunţa, a prevesti, a proroci.
between servant [bi'twi:n -sa:v3nt] i,v. b e t w e e n g i r l .
beton [bei'tairj şi pronunţia franceză] s. (fr.) beton.
betweentirnes [-tairnz] adv. (amer.) la intervale (de timp), în răstimpuri, din când în
betongue [bi'tArj, ba't-] vb. tr. (înv.) a vorbi de rău, a bârfi.
când.
betony ['betani] s. (bot.) vindecea, creţişor, iarba-tăieturii (Betonieri officinalis).
betweenwhiles [bi'twim hwailz] adv. la intervale de timp; în răstimpuri.
betook [bi'tuk, ba't-] past de la b e t a k e .
betwixt [bi'twikst, ba't-] I. prep. între; printre; six is ~ one and ten and between five
betray [bi'trei, ba't-] vb. A. tr. 1. a trăda; his voice ~ed him vocea 1-a trădat; to ~ the
and seven şase e (cam) între unu şi zece şi anume între cinci şi şapte; ~ whiles din când
interests a trăda interesele. 2. a preda, a denunţa, a da de gol, a da în vileag, a dezvălui,
în când, din vreme în vreme. II. adv. la / în mijloc; ~ and between a) la jumătatea
a da pe faţă. 3. (fig.) a-şi înşela (soţul sau soţia). B. intr. 1. a fi înşelător, a înşela; a crea
drumului; b) aşa şi aşa; c) nici în car, nici în căruţă, nici în teleguţă.
iluzii. 2. a înşela (în căsnicie), a fi infidel.
betrayal [bi'treial, ba't-, -'trcil] ş. trădare; denunţ; divulgare; vicleşug, perfidie, bevel ['beval] I. s. 1. (tehn.) echer mobil / reglabil. 2. (tehn.) faţetă, Ieşitură, şanfren;
înşelătorie. unghi ascuţit. 3. (mine) havaj, făgaş, sâmbure, scobitură. II. adj. oblic, înclinat; în unghi
oblic. III. vb. A. in/r. 1. a sta oblic / pieziş, a se înclina. 2. a se îndoi. B. tr. (şi to ~
betrayer [bi'treia, ba't-] s. trădător, denunţător, delator.
away) a tăia oblic; a teşi; a cosi.
betrayment [bi'treimant, ba't-] s. (mv.) v. b e t r a y a l .
betroth [bi'troutt, ba't-, -ou6] vb. tr. a logodi. bevel angle [~ ifengl] s. (tehn.) raportor.
betrothal [-al] s. 1. logodnă, celebrare' a logodnei. 2. promisiune, angajament de bevel edge [~ ed3] s. (mas.) margine teşită.
căsătorie. bevel gear [~ giar] s. (maş.) angrenaj conic; roată dinţată.
betrothed [-d] I. adj. logodit. II. s. logodnic(ă). bevelled edge ['bcv^ld 'cd3] s. muchie teşită; Ieşitură.
better1 ['betar] s. persoană care face pariu / prinsoare; jucător (la curse etc.). bevel pinion [beval ipinjan] s. (tehn.) pinion conic, roată dinţată conică.
better21, adj. (comp. de la good). 1. mai bun; superior; mai grozav etc. (v. g o o d1)/ bevel scale [~ skcil] s. (tehn.) riglă gradată, riglă cu scară.
preferabil; to be ~ than one's word a face mai mult decât a promis / a făgăduit; no ~ bevel way [~ wei] adv. oblic, pieziş.
than a fool un adevărat prost, un nătărău în toată regula. 2. mai mare; the ~ part bever1 ['bi:var] s. (dial.) 1. gustare. 2. tremurici.
1
majoritatea, cea mai mare parte. II. adv. (comp. de la w e 11 ). 1. mai bine; mai abitir; bever2 ['bevar] vb. intr. (dial.) a tremura; a dârdâi.
you had ~ go mai bine ai pleca (de aici), ai face mai bine să pleci; I know ~ ştiu eu mai beverage ['bevarid3] s. băutură; intoxicating ~s băuturi alcoolice puternice / ameţitoare.
bine; pe mine nu mă duci / nu mă prosteşti; all the ~ sau so much the ~ cu atât mai beverage tax [~ -tasks] s. impozit asupra băuturilor.
bine; the more the ~ cu cât (c) mai mult, cu atât (e) mai bine; cu cât (sunt) mai mulţi, bevue [bi'vju:] s. gafă; greşeală grosolană.
cu atât (e) mai bine; ~ and ~ din ce în ce mai bine; I feel ~ mă simt mai bine; (fam.) bevy ['bevi] s. 1. stol (mai ales de prepeliţe şi ciocârlii). 2. adunare, întrunire, societate
never ~ cum nu se poate mai bine, nici că se poate mai bine; you'd be all the ~ for nu (mai ales de fete tinere).
ţi-ar strica să, ai face bine să; (amer., fam.) you'd ~believe it (poţi să) fii sigur, crede-mă, bewail [bi'weil, ba'w-] vb. A. tr. a jeli, a deplânge, a plânge după. B. intr. a plânge,
pe cuvânt; twice as long and ~ de două ori mai lung şi mai bine; to think ~ of a-şi schimba a (se) jeli, a se tângui, a se lamenta.
părerea despre; a se răzgândi cu privire la. 2. (folosit adjectival) mai bine, mai sănătos; bewailing [bi'wciiin] ş. jelire, tânguire.
to be ~ a(-i) fi mai bine, a se simţi mai bine. 3. ~ off (folosit adjectival) mai bogat, mai bewailment [bi'weilmant] s. v. b e w a i l i n g .
înstărit; he is ~off s-a căpătuit, s-a pricopsit, s-a înavuţit. III. s. 1. avantaj, superioritate, beware [bi'wea1", ba'w-] vb. A. intr. a se feri, a se păzi, a fi precaut; (mv.) a fi atent;
supremaţie; bine; for ~ for worse orice s-ar întâmpla; la bine şi la rău; for the ~ în bine; ~ of dogs feriţi-vă de câini; ~ lest you provoke him fereşte-te sa nu-1 întărâţi / provoci;
to get the ~ of a) a învinge, a birui, a întrece, a o lua înaintea (cuiva); b) a învinge (o ~ of pickpockets feriţi-vă de hoţii de buzunare; ~ of trespassing trecerea oprită. B. tr. 1. a
boală), a se vindeca de; he lets his passion get the ~ of him se lasă învins de patimă; se îngriji de, a avea grijă de. 2. a se păzi de, a se feri de.
to have the ~ of smb. a) a învinge pe cineva; b) a avea superioritate faţă de cineva, a fi bewash [bi'wa/, ba'w-] vb. tr. (înv.) a uda, a stropi cu apă.
superior (cuiva). 2. (mai ales pi.) superior; cineva mai bun; their ~s would hardly be bewhiskered [bi'bwiskad, ba'-] adj. (rar) cu favoriţi.
found ar fi greu să găseşti alţii mai buni; I took him for his ~ l-am luat drept superiorul bewigged [bi'wigd, ba'w-] adj. (înv.) cu perucă.
lui. IV. vb. A. tr. 1. a îmbunătăţi, a ameliora. 2. a înmulţi, a spori. 3. a întrece, a depăşi; bewilder [bi'wildar, ba'w-] vb. tr. 1. a tulbura, a induce în eroare, a rătăci; a duce la
it -*ed expectation a întrecut aşteptările. 4. a corecta, a îndrepta. B. rejl. şi intr. a se îndrepta, confuzie. 2. a zăpăci, a încurca, a nedumeri.
a se face mai bun, a deveni mai bun; a progresa, a se dezvolta. bewildered [-d] adj. încurcat, stânjenit.
bewilderment
bewilderment [-mont] s. tulburare, încurcătură, zăpăceală, nedumerire; stânjenire,
consternare.
bewitch [bi'witf, bo'w-] vb. tr. a vrăji, a fermeca: a încânta, a fascina, a răpi.
bewitcher [-or] s. (rar) vrăjitor.
bewitchment [-mont] s. 1. vrăjitorie. 2. farmec, vrajă; fermecare, încântare, răpire,
fascinare.
bewray [bi'rei, bo'r-] vb. tr. 1. (înv.) a destăinui, a da pe faţă; a demasca, a divulga,
a dezvălui, a face cunoscut. 2. a trăda fără voie (un secret).
bewrayment [-mont] s. (înv.) demascare, divulgare, dezvăluire, trădare.
bey [bei] s. (turc, ist.) bei.
beylerbey ['beibbei] s. (turc, ist.) beglerbeg, bcglerbei, beilerbci.
beylic ['beilik] s. (turc, ist.) rangul sau demnitatea de bei; beilâc (jurisdicţia unui bei).
beyond [bi'jond, bi'ond] l.prep. 1. (spaţial) dincolo de; pe partea cealaltă a (cu gen.);
~ the river peste râu, dincolo de râu. 2. (temporal) după, peste; ~ the appointed hour
după ora fixată. 3. (fig.) mai presus de; ~ belief de necrezut; ~ compare fără seamăn;
~ expression care nu se poate exprima în cuvinte; inefabil; ~ measure peste măsură;
~ one's depth care depăşeşte înţelegerea cuiva; ~ recovery de nevindecat, incurabil;
(despre apă) to go ~ one's depth a-i trece de cap; (fig.) it is ~my depth (asta) depăşeşte
puterea mea de înţelegere; it is ~ me sau (scot.) it is ~ my ken (aceasta) mă depăşeşte;
~ oneself v. b e s i d e o n e s e l f (v. b e s i d e I, 4); ~ retreat fără posibilitate de
retragere. II. aaV. dincolo, de partea cealaltă; he has crossed ~ a trecut dincolo / pe malul
celălalt. III. s. (filoz.) transcendent; the Beyond lumea cealaltă, viaţa de apoi; (fam.) the
back of ~ capătul lumii / pământului.
bezant ['bezant] s. 1. monedă bizantină de aur Mu argint. 2. (arhiu) ornament în forma
de disc; bumb de piatră sculptată; disc smălţuit.
bezel ['bozl] s. 1. tăiş. 2. tăiş oblic al unei pietre preţioase. 3. montură, scaun (aipietrei
inelului).
B-flat [bi:'flaet] s. 1. (muz.) si bemol; ~major si bemol major; ~minor si bemol minor.
2. (sl.) ploşniţă, stelniţă, păduche-de-lemn.
B-girl ['bi:go:l[ s. (amer. sl.) fată angajată in barurile americane pentru a întreţine
pe consumatorii singuri, animatoare.
bhang [bserj] s. haşiş.
Bhutani [bu:'ta:ni] I. adj. din Bhutan, bhutancz. II. s. locuitor din Bhutan, bhutanez;
the ~ poporul bhutancz, bhutanezii.
biangular [bai'asngjulo1"] adj. cu două unghiuri, biunghiular.
biannual [bai'amjusl,'-'--] adj. bianual.
biannulate [bai'asnjuleit] adj. (zool.) cu două inele (de culoare ele), bianular.
bias ['baios] s. 1. înclinare, aplecare, tendinţă, direcţie; on the ~ oblic, în diagonală.
2. predilecţie, preferinţă, înclinaţie, simpatie, slăbiciune. 3. (filoz.) predispoziţie,
prejudecată; idei preconcepute; preferinţe; manii, tabieturi. 4. părtinire, parţialitate, favoare,
influenţă indirectă; ~ in favour of / towards părtinire în favoarea (cu gen.). II. vb. tr.
1. a înclina, a apleca. 2. a influenţa, a aduce prejudicii (cu aat.), a afecta; to be ~ (s)ed
against smb. a fi pornit contra cuiva. III. aaV. oblic; în diagonală, diagonal.
bias distorsion [~ disito:fan] s. (tel.) distorsiune asimetrică / unilaterală.
biased ['baiost] adj. (amer.) v. b i a s s e d .
bias rectifier ['baios irektifaior| s. (electr.) detector pe grilă.
biassed ['baiost] adj. 1. cu prejudecăţi. 2. părtinitor.
biassed relay [~ 'ri:'lei[ s. (electr.) releu polarizat.
biaswise [-waiz] adv. oblic, pieziş, dc-a curmezişul.
biathlon [bai'asGhn] s. (sport) biatlon.
biauricular [,baio:'rikjuIor] adj. (med.) biauricular.
biauriculate [,baio:'rikjuleit] adj. (biol.) biauriculat, prevăzut cu două auricule.
biaxial [bai'aîksiol,'-'--] adj. (lehn.) biaxial.
bib1 [bibi s- bărbiţă, bavetă, baveţică; partea de SUS a unui şorţ. <■ (fam. glumeţ) best
~ and tucker cea mai bună rochie.
bib 2 vb. A. tr. a sorbi; a suge (băutură). B. intr. a bea vârtos, a suge, a trage la măsea.
bibables ['baiboblz] s. pl. (fam., înv.) băuturi (alcoolice).
bibation [bi'beijan, bai-] s. beţiveală, şpriţuială.
bibb [bib] s. (tehn.) zăvor; dop; robinet.
bibber ['bibor] s. beţiv, beţivan, sugativă, butoi fără fund.
bibble-babble ['bibl'baebl] s. (fam.) bălmăjeală, flecăreală, vorbărie goală, palavre,
„spanac".
bib cock ['bib kok[ s. (tehn.) robinet de golire / de control.
bibelot ['biblou, amer. bi:'blou] s. (fr.) bibelou.
biberon ['biboron] s. (fr.) biberon.
Bible ['baibl] s. 1. the ~ Biblia; Sfânta Scriptură. 2. (fig.) carte de căpătâi, biblie.
Bible oath [~ ouO] s. jurământ pe Biblie.
Bible paper [~ ipeipor] s. hârtie foarte subţire / de Biblie.
biblical ['biblikal] adj. 1. biblic, de sau din Biblie. 2. recunoscut; adevărat.
biblicalities [.bibli'ka;litiz] s. pl. probleme biblice.
Biblicist f'biblisist] s. cunoscător al Bibliei.
biblioclast ['bibliokla;st, -blio-] s. biblioclast, distrugător de cărţi.
bibliofilm ['bibliofilm] s. bibliofilm, microfilm.
bibliogony [ibibli'ogoni] s. arta producerii şi publicării cărţilor.
bibliographer [>bibli'ogrofor] s. bibliograf.
bibliographic(al) [ibibliou'gra:fik(3)l, -lio'g-] adj. bibliografic.
bibliographize [ibibli'ogrofaiz] vb. tr.a alcătui bibliografia (cu gen.).
bibliography [.bibli'ogrofi] s. bibliografie.
biblioklept ['bibliou.klept] s. hoţ de cărţi (maniac).
bibliolatry [ibibli'olotri] s. bibliolatrie; bibliomanie.
88
bibliologica! [ibiblio'lod3ifa>l, -lio'1-1 adj. bibliologic.
bibliologist [ibibli'oled3ist] s. bibliolog.
bibliology [ibibli'akxrji] s. bibliologic.
, bibliomane ['biblioumein, -blio-] s. v. b i b 1 i o m a n i a c.
bibliomania [.bibliou'meinjo, -lio'm, -nio] s. bibliomanie.
bibliomaniac [.bibliou'meinieek, -lio'm-, -njask] s. biblioman.
bibliomanianism [.bibliou'meinjonizsm, -lio'm, -nio-] s. v. b i b l i o m a n i a .
bibliomany [ibibli'omoni] s. v. b i b l i o m a n i a .
bibliopegy [,bibli'opod3i] s. arta legătoriei.
bibliophage ['bibloufeid3] s. cititor pasionat; „şoarece de bibliotecă".
bibliophile ['biblioufail, -liof-] s. bibliofil.
bibliophilic [ibibliou'filik, -lio'f-] adj. de bibliofil.
bibliophily [ibibli'ofili] s. bibliofilie.
bibliophobe ['biblioufoub] s. bibliofob, duşman al cărţilor.
bibliopole ['biblioupoulj s. persoană care face comerţ cu cărţi rare, vânzător de cărţi
rare.
bibliopolism [.bibli'opolizam] s. comerţ cu cărţi rare.
bibliothec E'bibliouuek] s. (rar) bibliotecar.
bibliotheca ['biblio'fli'.ko] s. 1. (rar) bibliotecă. 2. listă de cărţi, catalog.
bibliotiks [ibibli'otiks] s. pl. (folosit si ca sg.) grafologie (mai ales pentru a stabili
paternitatea unui manuscris).
bibulate ['bibjuleit] vb. tr. a bea.
bibulosity [ibibju'lositi] s. capacitate de a bea mult.
bibulous l'bibjulos] adj. 1. absorbant. 2. (glumeţ) beţiv. .
bicameral [bai'ksemaral, 'bai'k-] adj. (pol.) bicameral, cu două camere (legislative).
bicapitate [bai'kaspitit, 'bai'k-] adj. bicefal.
bicapsular [bai'ka2psjulor, 'bai'k-] adj. (bot.) bicapsular.
bicarbonate [bai'ka:bonit, 'bai'k-, -bnit, -cit] adj. (chim.) bicarbonat.
bicaudal ['bai'ko:dl] adj. (zool.) cu două cozi.
bice [bais] s. 1. smalţ, glazură. 2. (arte) culoare albastru-deschis; green ~verde-deschis
bătând spre azuriu.
bicellular [bai'seljulor, 'bai's-] adj. (biol.) bicclular.
bicentenary [,baisen'ti:nori, 'baisen't-, -'ten-, bai'sentin-] I. adj. bicentenar, de două sute
de ani. II. s. bicentenar, aniversare sau comemorare de două sute de ani.
bicentennial [.baisen'tenjol, 'baisen't-] I. adj. bicentenar, de două sute de ani; care se
repetă la câte două sute de ani. II. v. b i c e n t e n a r y II.
bicentric [bai'sentrik] adj. bicentric, cu două centre.
bicephalic [rbaise'fslik, 'baise'f-] adj. v. b i c e p h a l o u s .
bicephalous [bai'sefolos] adj. bicefal.
biceps ['baiseps] s. (anat.) biceps.
bichloride [bai'kloiraid, -rid] s. (chim.) 1. biclorură, diclorură. 2. (si ~ of mercury)
calomel.
bichord ]'baiko;d] (muz.) I. adj. (prevăzut) cu două coarde. II. s. (instrument) bicord.
bichromate ['bai'kroumit, -meit] s. (chim.) bicromat.
bicipital [bai'sipitl] adj. 1. cu două capete. 2. (anal.) de biceps, al bicepsului.
bicker ['bikor] I. vb. intr. 1. a se certa; a se ciorovăi; a se lua la hartă; a se dondăni;
a discuta; a se contrazice. 2. a se bate, a se lupta. 3. (despre apă) a murmura, a susura,
a bolborosi; (despre ploaie) a lovi, a răpăi; (despre flăcări) a pâlpâi. 4. a zăngăni, a zornăi;
a urui; a trosni. II. s. 1. ceartă, discuţie. 2. bătaie. 3. murmur, susur; răpăit; pâlpâit.
4. zăngănit; uruit, trosnet.
bickerer [-or] s. certăreţ, gâlcevilor.
bickering [-in] s. sfadă; ceartă, discuţie, ciondăneală e;c. (v. b i c k e r).
bicoloured ['baiik/vlsd] adj. bicolor.
bicolorous [bai'kAloros] adj. v. b i c o l o u r e d .
biconcave [bai'konkeiv, -'konk-, baikon'keiv] adj. (opt.) biconcav.
bicone ['baikoun] s. (geom.) bicon.
biconical [bai'konik.il] adj. (geom.) biconic.
biconvex [bai'konveks, ibaikon'veks] adj. (opt.) biconvex.
biconvex lens [~ lenz] s. (opt.) lentilă biconvexă.
bicorn ['baiko:n] adj. bicorn.
bicuspid [bai'kAspid, bi'k-J (amil.) I. adj. bicuspid; buscat. II. s. măsea din faţă, premolar.
bicycle ['baisikl] I. s. bicicletă. II. vb. intr. a merge cu bicicleta.
bicycle chain f~ t/ein] s. lanţ de bicicletă.
bicycle frame ]~ freim] s. cadru de bicicletă.
bicycler ]'baisiklor] s. (amer.) v. b i c y c 1 i s t.
bicyclic [bai'saiklik] adj. 1. biciclic, care prezintă două cicluri sau cercuri. 2. (bot.)
biciclic, dispus în două verticilc / cercuri. 3. [mai ales -'sik-J de bicicletă; ca o bicicletă.
bicycling ['baisiklirj] s. ciclism.
bicyclism ['baisiklizam] s. v. b i c y c 1 i n g.
bicyclist ['baisiklist] s. biciclist, ciclist.
bid [bid] I. past bade [beid,baid] sau bid,part. tree, bidden ]'bidn[ sau bid (mai.ales
sensul 10) vb. A. tr. 1. (înv.) a cere. 2. a ruga, a implora, a se ruga de. 3. a da, a oferi,
a propune. 4. a invita, a chema, a pofti. 5. a spune, a pronunţa. 6. a ura, a dori, a face
urări pentru; to ~ welcome a ura bun sosit; to ~ farewell a-şi lua rămas bun; to ~ joy
a ura fericire. 7. a porunci, a ordona; ~ the driver make haste spune vizitiului să se
grăbească; do as you are ~den fă cum ţi se spune. 8. a proclama; to ~ the banns a face
publicaţiile de căsătorie. 9. (fnv.) a răbda, a pătimi. 10. to ~ over a supralicita; to ~ up
a ridica (preţul) prin supralicitaţic. 11. (la jocul de cărţi) alicită. B. intr. 1. (for) a face
o ofertă (pentru). 2. a licita, a participa la o licitaţie; (fig.) to ~fair a promite, a făgădui;
89
the negotiations ~ fair to be successful tratativele promit să fie încununate de succes.
II. s. 1. ofertă, licitaţie; preţ (mai ales la mezat). 2. (amer.) invitaţie. 3. tentativă, încercare.
bidarka [bai'da;ka[ s. barcă din piele de focă (folosită de eschimoşii din Alaska).
biddable [-abl] adj. supus, ascultător, docil.
biddance [-ans] s. 1. invitaţie. 2. ordin, porunca.
bidden [-n] part. trec. de la b i d.
bidder [-ar] s. 1. persoană care roagă, porunceşte sau invită. 2. persoană care licitează
/ care oferă la licitaţie / care oferă un preţ; highest ~ licitator care oferă preţul cel mai
mare. 3. (amer.) cerşetor, milog.
bidding [-in] s. 1. ofertă de preţ. 2. ordin, poruncă; at the ~ of la cererea, Ia ordinul,
la comanda (cuiva). 3. licitaţie (la jocurile de cărţi).
biddy1 ['bidi] s. (dial.) găină; orătanie.
biddy2 s. (amer.) cusurgiu, (mai ales) cusurgioaică (bătrână).
bide [baid], past bode [boud], bided ['baidid] şi bade ibaxl],part. tree, bided ['baidid]
vb. A. intr. 1. a sta în aşteptare, a aştepta, a rămâne să aştepte. 2. a dăinui, a rămâne,
a sta. 3. a sălăşlui, a locui. asta. B.tr. 1. a aştepta; a fi în aşteptarea (cu gen.); to ~ one's
time a aştepta momentul potrivit. 2. a înfrunta, a da piept cu, a rezista la; a îndura, a răbda,
a suferi. 3. a tolera, a suporta; a se deprinde cu.
bidental [bai'dentl] adj. bidcntal.
bidentate [bai'denteit] adj. (biol.) cu doi dinţi, care arc doi dinţi.
bidet ['bi:dei, bi'det, bi'dei] s. 1, căluşel, căluţ. 2. gloabă, mârţoagă. 3. bideu.
bidimensional [ibaidi'men/anal] adj. bidimensional.
biding ['baidinj s. 1. aşteptare; oprire, haltă. 2. (înv.) sălaş, locuinţă.
biennial [bai'cnjal, -nial] I. adj. bienal, ce ţine doi ani; din doi în doi ani, la câte doi
ani. II. s. 1. (bot.) plantă bienală. 2. (expoziţie) bienală.
bield [bi:ld] s. (scot.) adăpost, refugiu.
biennnium [bai'eniam], pl. si biennia [-nia] s. perioadă / interval de doi ani.
bienvenue [pronunţia franceză] s. (fr.) bun venit.
bier ['biar] s. 1. catafalc, năsălic. 2. (jig.) mormânt; moarte.
biestings ['bi:stirjz] s. v. b e c s t i n g s.
bifarious [bai'fsarias] adj. (bot.) biseriat.
bif(f) [bif] (amer. si.) I. s. lovitură tare / grea / zdravănă. II. vb. tr. a-i arde (cuiva)
una, a-i da (cuiva) una straşnică; a pocni.
bifacial [bai'fei/al, 'bai'f-] adj. bifacial.
biffîn ['bifin] s. 1. specie de măr din Norfolkshirc, bun pentru copt. 2. (gastr.) măr
copt în cuptor.
bifid ['baifid] adj. bifid, împărţit în două (până la mijlocul lungimii sau lăţimii).
bifilar [baiifaila1", 'bai'f-] adj. bifilar, cu două fire.
biflex l'baiflcks] adj. cu două îndoituri, care este îndoit în două locuri.
biflorate [bai'ffo:rit] adj. biflorat.
bifocal ['bai'foukpl] adj. (opt.) cu două focare.
bifold ['baifould] adj. dublu, îndoit; de două feluri, compus din două părţi, diptic.
bifoliate [bai'fouliit] adj. (bot.) cu două frunze.
biforked ['baifo:kt] adj. v. b i f u r c a t e (I).
bifurcate I. ['baifa:keit, bai'fa:kit] adj. bifurcat. II. ['baifa:kcit.amer.şibai'fa:kcit] vb.
mtr. a se bifurca, a se despărţi în două.
bifurcation [ibaifa:'kei/3nj ş. 1. bifurcare. 2. împărţire în două. 3. răscruce, încrucişare
(de drumuri).
big1 [big] I. adj. 1. mare; gros; înalt; larg; masiv; puternic; cu multă forţă; a ~ man
un om solid; cogeamite bărbat; a ~ boy un băiat mare; (fam.) too ~for one's boots încrezut,
umflat în pene. care nu-şi mai încape în piele. 2. adult, vârstnic, major. 3. (şi ~ with child)
însărcinată, borţoasă; ~ with young cu pui. 4. ~ with încărcat de, bogat în, plin cu/de;
~ with news încărcat / plin cu noutăţi / de veşti; an age ~ with events secol plin de
evenimente. 5. important, însemnat; to look ~ a avea o înfăţişare gravă, a fi cu morgă,
fălos; a-şi da aere. 6. lăudăros, îngâmfat, mândru. 7. măreţ, mândru, falnic. 8. extins,
întins. ♦ (fam.) his ~ brother fratele său cel mai mare. II. adv. to talk ~ a se lăuda, a se
făli.
big2 vb. tr. (dial.) a construi.
bigamist ['bigamist] s. bigam.
bigamy ['bigami] s. bigamie.
bigaroon [ibiga'rum] s. (bot.) cireaşă pietroasă.
Big Bear ['big 'bear] s. (astr.) Ursa Marc.
big-bearded [~ 'biadid] adj. cu barbă mare.
big-bellied [~ 'belid] adj. 1. pântecos, burtos. 2. (fam.) însărcinată, cu burta mare.
Big Ben [~ 'ben] s. orologiul clădirii parlamentului englez, Marele Bcn.
Big Bertha [~ 'ba:8a] s. 1. (mil.) „Dicke Bertha", mortier de 420 mm folosit de germani
în primul război mondial. 2. (fam.) femeie grasă, grăsană.
Big Board [~ 'bo:d] s. (amer. fam.) Bursa din New York.
bîg-bodied [~ 'bodid] adj. trupeş, corpolent.
big-boned [~ 'bound] adj, cu oase mari, ciolănos.
big boot [~ 'bu:t] s. (mil. sl.) general.
big bug [~ 'bAg] s. (sl.) persoană importantă; ştab, potentat, bonz, mahăr, grangur,
barosan.
big business [~ 'biznis] s. marele capital.
big casino [~ ka'simou] s. (la jocul de cărţi) zece de caro.
big cheese [~ 't/i:z] s. (amer. sl.) grangur, boss, ştab.
big deal [~ 'di:l] s. 1. (fam. ironic) mare scofală. 2. lucru important.
Big Dipper [~ 'dipar] s. v. B i g B e a r .
big dog [~ dog] s. (amer.) v. b i g bu g.
big drink [~ .clriijk] s. (amer. fam.) 1. fluviul Mississippi. 2. Oceanul Atlantic sau Pacific.
bilestone
big-eyed [~ 'aid] adj. cu ochii mari.
bigener ['baid3inar] s. (biol.) hibrid bigencric.
bigeneric [ibaid3i'ncrik] adj. (biol.) 1. bigencric; care provine din două genuri.
2. hermafrodit.
Big Five ['big Taiv] s. (ist.) cele cinci mari puteri (în timpul primului război mondial:
Franţa, Italia, Japonia, Marea Britanic si S.V.A.)
bigg [big] s. (bot.) orz (cu patru rânduri de grăunţe în spic) (Hordeum vulgare).
big game [~ 'geim] s. 1. vânat marc. 2. peşte mare. 3. (fam.) obiectiv important. 4. (fam.)
profit sau câştig substanţial.
bigger ['bigar] comp. de la b i g.
biggest ['bigist] superi, de la b i g .
biggie ['bigi] s. (amer. sl.) barosan, grangur, boss.
biggin ['bigin] s. 1. scufie de copil; scufie de noapte. 2. acoperământ de cap (purtat
de magistraţi în tribunalele britanice). 3. ibric de cafea (cu strecurătoare).
biggish ['bigif] adj. mărişor, măricel, destul de mare.
big gun ['big 'gAn] ş. 1. (mil.) tun greu / de calibru mare; pl. artilerie grea. 2. (fîg.)
(amer.) v. b i g b u g .
biggy ['bigi] s. v. b i g g i e .
big-handed [~ 'hasndid] adj. cu mâini mari.
bighead [~'hed] s. 1. (amer. fam.) importanţă, gravitate, ifose. 2. (vet.) boală a ovinelor,
localizată la cap (produsă de bacilul anaerob Clostridium novyi).
big-headed [~ 'hedid] adj. cu capul marc.
big horn [~ 'ho:n] s. (zoo!.) berbec de munte (Oviş montana).
big house [~ 'haus] s. (amer. sl.) zdup (închisoare).
bight [bait] s. 1. (geogr.) golf, adâncitură (a unei coaste). 2. cot(itură) (de râu). 3. (mar.)
dublin (al unei parâme).
big John ['big' d3on] s. (amer. mii. sl.) recrut.
big knives [~ 'naivzj s. pl. „cuţitele mari" (poreclă dată de indieni americanilor).
big laurel [~ 'forai] s. (bot.) specie de magnolie (Magnolia grandiflora).
big mouth [~ mauG[ s. 1. (sl. peior.) gură-spartă. 2. (ilrt.) diferite specii de peşte cu
gura mare.
Big Muddy [~ 'nudi] s. (amer.) (folosit ca supranume) fluviul Mississippi.
big-name [~ 'ncimj I. s. (fam.) 1. ştab, grangur mare. 2. celebritate. II. adj. (fam.) cu
reputaţie, vestit, de renume.
bigness ['bignis] s. 1. mărime; grosime; lărgime. 2. (jig.) măreţie, pompă; mândrie.
big noise ['big 'noiz] s. 1. zgomot mare / infernal. 2. (fig.) (fam.) eveniment important.
3. (fig.) (fam.) laudă de sine. 4. (amer. fig.) v. b i g b u g .
bigot ['bigot] s. 1. bigot; fanatic. 2. ipocrit, prefăcut.
bigoted [-id] adj. 1. bigot, preacuceraic, ipocrit. 3. intolerant (în politică, morală etc.),
fanatic; îngust, mărginit (în vederi).
bigotry [-ri] s. bigotism; fanatism; intoleranţă.
Big Pond ['big 'pond] s. (glumeţ) Oceanul Atlantic.
big repair [~ ri'pear] s. reparaţie capitală.
big shot [~ '/at] s. (amer. sl.) v. b i g b u g .
big sister [~ 'sistar] s. 1. sora mai mare. 2. (amer.) membră a unei societăţi de binefacere
care se ocupă de ajutorarea unei tinere fete (orfane, delincvente etc.). 3. (scol.) elevă
dîntr-o clasă mai marc (care ajută la învăţătură o elevă din prima clasă).
big smoke [~ smouk] ş. 1. (austr.fam.) oraş mare. 2. the Big Smoke (folosit ca
supranume) (oraşul) Londra.
big-sounding [~ 'saundirj] adj. (despre nume etc.) răsunător.
big talk [~ to:k] s. (sl.) exagerare; vorbe goale, pălăvrăgeală, fanfaronadă.
big time [~ 'taim] s. (amer. sl.) epocă de aur / de glorie.
big-time [~ rtaim] adj. (amer. sl.) de mâna întâi, de prim ordin.
big top [~ 'top] s. (fa/u.) 1. cupola circului. 2. circ.
big-tree [~ tri:] s. (amer. bot.) secvoia (Sequoia sp., Wellingtonîa sp.).
big wheel |~ wi:l] s. (amer.) v. b i g b u g .
bigwig [~wig] s. (fam.) persoană însemnată/simandicoasă/cu vază, înalt funcţionar,
dregător, înălţime, mărime, grangur, ştab.
bihourly [bai'auali] adj. care are loc la interval de două ore.
bijou ['bi:3ii, amer. si bi:'3u:],p/. bijoux [-z] s. (jr.) 1. bagatelă. 2. giuvaer; bijuterie.
bike ['baik] I. s. 1. (fam.) prese, de la b i c y c 1 e. 2. furnicar, muşuroi, cuib de insecte;
stup. 3. mulţime de oameni, furnicar. 4. motocicletă. 5. (amer. fam.) poliţist motorizat.
II. vb. intr. 1. a pedala; a merge cu bicicleta. 2. a se aduna ca albinele la stup.
bikini [bi'kimi, bikini] s. costum de baie de damă foarte sumar.
bilabial [bai'leibial, 'bai'I-, -bjal] adj. (fon.) bilabial.
bilabiate [bai'leibiit, 'bai'I-] adj. (bot.) bilabiat.
bilander ['bilandar, -'bai-] s. (mar.) mic vas comercial cu două catarge (folosit pe cămile
şi pe coasta olandeză).
bilateral [bai'k-eteral, 'bai'I-] adj. bilateral; cu două laturi; care ia două direcţii opuse,
bilberry ['bilrwri] s. (bot.) afin (Vaccinium myrtillus); red ~ merişor (Vaccinium vitis
idaea).
bilbo ['bilbou] s. l.pl. bilbos [-z] (înv. sau poetic) paloş. 2. pl. bilboes [-z]pl. lanţuri,
fiare (la picioare).
bile [bail] s. 1. (anat.) fiere, bilă. 2. (fig.) iritabilitatc, bilă.
bile acid [~ 'assid] s. (chim., med.) acid coleic.
bile calculus [~ 'kselkjulas] s. (med.) calcul biliar.
bile cyst [~ 'şist] s. (anat.) vezică biliară.
bile duet [~ dAkt] s. (anat.) canalul ilerei.
bilestone ['bailstounj s. (med.) calcul biliar, piatră la vezica biliară.
bilge
bilge [*bild3] I. s. 1. (mar.) santină, fund de cală; cală, buncăr. 2. (şi ~ water) apă din
santină. 3. burta butoiului. 4. (telm.) săgeată de încovoiere. 5. (fam.) fleacuri, braşoave,
vorbe de clacă, prostii. II. vb. A. tr. 1. a desfunda, a scoate fundul (unui butoi). 2. (mar.)
a depozita în santină. 3. (amer. univ. si.) a trânti la examen; a elimina (un student). B. intr.
1. (mar.) a lua apă în santină. 2. (amer. uiiiv. si.) a cădea la examen.
bilge block [~ bbk] s. (constr. navale) tacadă de gurnă.
bilge keel [~ ki:I] s. (mar.) chilă de ruliu.
bilge keelson [~ .kelsn, ~iki:l-] s. (mar.) stringhcr de gurnă; carlingă laterală.
bilge main [~ mein] s. (mar.) tubulatură principală de santină.
bilge pieces [~ ipi:siz] s. pi. (mar.) chile laterale.
bilge pump [~ pAmp] s. (mar.) pompă de santină.
bilge water [~ .wo:tor] s. 1. (mar.) apa de santină. 2. (amer. si.) prostii, fleacuri, aiureli.
biliary ['biljari, -\iov-] adj. 1. (anat.) biliar. 2. v. b i 1 i o u s.
bilingual [bai'lirjgwsl, 'bai'l-J (lîngv.) I. adj. bilingv. II. s. persoană bilingvă.
bilingual dictionary [~ 'dik/snri] s. dicţionar bilingv.
bilingualism [bai'lingwdiz.-jm] s. (lingv.) bilingvism.
bilingual series [bai'Iirjgwsl 'siori:z| s. pi. texte paralele; juxte.
bilinguist [bai'lirjgwist] s. v. b i l i n g u a l (II).
bilious I'biljos I adj. 1. (anat.) biliar. 2. suferind de tulburări la bilă sau ficat. 3. (fig.) accidentat, neregulat.
irascibil; (despre temperament) coleric, supărăcios.
biliteral [bai'litpral] I. adj. compus din două litere, II. s. silabă compusă din două litere.
bilk [bilk] I. vb. tr. 1. a nu plăti (o datorie etc.). 2. a trage pe sfoară, a înşela. 3. a frustra; billy ţ'bili] ş. 1. baston de cauciuc, vână de bou. 2. tovarăş, prieten, amic. 3. frate.
a deziluziona, a dezamăgi (prin netndeplinirea unui angajament). II. ş. v. b i 1 k e r.
bilker ['bilkor] s. 1. escroc, şarlatan, înşelător; pungaş, potlogar, coţcar. 2. (fam.) vorbe
goale, nimicuri.
bill1 [bil] I. s. 1. cioc, plisc. 2. (mar.) gheară, vârf de ancoră. 3. cap, promontoriu îngust.
4. cozoroc. II. vb. tr. a se ciocni; a se ciocăni; (despre porumbei şi turturele) a se săruta;
to ~and coo a se giugiuli, a se alinta, a se dezmierda.
bill 2 1. s. 1. proiect de lege; lege; document (scris); memorandum; to pass a ~ a vota
un proiect de lege; the ~ was read proiectul de lege a fost prezentat spre a fi dezbătut;
the ~ was passed / carried proiectul de lege a fost votat; the ~ will cross the lobbies
proiectul de lege va trece din Camera Comunelor în Camera Lorzilor; to reject / to kill
/ to throw out a ~ a respinge un proiect de lege. 2. (jur.) reclamaţie, plângere, jalbă;
cerere, petiţie; act; proces; afacere; ~ of indictment act de acuzare; ~ of complaint
plângere, reclamaţie; ~of privilege cererea unui pair de a fi judecat de un complex format
din pairi; to find a true ~ a trimite înaintea judecăţii, a deferi justiţiei; to ignore the ~
a casa afacerea. 3. listă; inventar; bon; certificat; declaraţie etc.; (ec.) ~ of adventure
contract care prevede transportul mărfurilor pe răspunderea proprietarului (fără
asigurarea lor); (înv.) within the ~s of mortality în Londra; în districtul Londrei; ~ of
credit scrisoare de credit, acreditiv; ~ of entry declaraţie vamală; ~ of fare listă de
mâncare, menu; ~of freight scrisoare de trăsură, conosament; (mar.) ~ of health patentă
de sănătate; certificat sanitar; ~ of lading a) (mar.) conosament; b) (amer. ferov.) foaie
de expediţie; ~ of parcels factură; ~ of delivery bon de livrare; factură; ~ of sale a) ipotecă;
b) act de vânzare-cumpărare. 4. socoteală, cont; ~ of costs contul sau onorarul avocatului;
to foot the ~ a suporta cheltuielile; a plăti / a achita nota de plată; (si.) butcher's ~ lista
celor ucişi pe câmpul de luptă. 5. (şi ~ of exchange) poliţă, cambie, trată. 6. afiş, anunţ,
aviz, înştiinţare; reclamă; (despre un actor) to top the ~ a fi cap de afiş. 7. (amer.)
bancnotă; a five-dollar ~ hârtie de cinci dolari; to break a ~ a schimba o bancnotă. -0- (ist.
Angliei) Bill of Rights Declaraţia Drepturilor Omului (1689); (amer.) to fill the ~ a
satisface nevoile, necesităţile; a îndeplini (toate) formalităţile; a face tot ce trebuie; (fig.)
(fam.) it tops the ~ asta-i culmea. II. vb. tr. 1. a înregistra, a trece pe (o) listă. 2. a înştiinţa,bilunar, bimensual. II. adv. o dată la două luni. III. s. publicaţie care apare o dată la
a anunţa (printr-un afiş); he was ~ed to appear as Othello s-a anunţat că va apărea în
Othello. 3. a lipi afişe pe.
3
bill s. 1. (ist.) halebardă. 2. târnăcop. 3. ciocan. 4. foarfece de grădină; cosor. 5. topor,
toporişte, satâr.
billabong ['bitoton] s. (austr.) 1. braţ mort (de rău). 2. baltă (formată prin retragerea pentru culesul hameiului. 4. (tehn.) buncăr; rezervor. 5. depozit, fagure (compartiment
apelor de inundaţie).
billboard [~bo:d] s. (amer.) afişicr, avizier, panou.
bill book [~ .buk] s. (ec.) registru de poliţe.
1
bill broker [~ rbrouks "] s. (ec.) agent de schimb (neoficial), misit (de schimb).
bill-discounter [~ di.Sikauntor] s. (ec.) scontator.
1
billet ['bilit] (fr.) I. s. 1. bilet, notă, scrisoare scurtă. 2. (mii.) (ordin de) (în)cartiruire.
3. (mil.) cantonament. 4. funcţie, post; sinecură. II. vb. A. tr. 1. a înrola, a înscrie.
2. (to ~on) (m/7.) a încartirui, a caza (la). B. intr. (to ~ with) a sta, a locui (la).
2
billet s. 1. lemn scurt tăiat; scurtătură; retevei. 2. (metal.) biletă, blumă, lingou, bloc.
billet doux ['bilei 'du:, -li'd-] s. (fr.) scrisoare sau bilet de dragoste, bileţel amoros /
parfumat.
billetee [.bili'ti:] s. (mil.) (ofiţer etc.) încartiruit.
billfold ['bilfould] s. (amer.) portofel.
billhead [~hed] s. imprimat pentru factură.
billhook [~huk] s. foarfece de grădină; cosor.
billiard ['biljad] s. (atr.) de biliard.
billiard-ball [~ bo:l] s. bilă de'biliard.
billiard cue [~ kju:| s. tac de biliard.
billiardist ['biljodist] s. jucător de biliard.
r earnest money a întări târgul cu arvună. 9. a da, a încredinţa; to ~ a boy apprentice to
billiard marker [biljsdi ma:k3 | s. persoană care notează punctele la biliard.
billiard room [~ rum] s. sala de biliard.
billiards [biljodz] s. pi. (folosit ca sg.) (jocul de) biliard; to play ~ a juca biliard; to have a determina; as marriage ~s aşa cum obligă legile căsătoriei; (v. şi b o u n d ). 11. to ~
a game of ~ a face o partidă de biliard.
billiard table ['biljsdi tcibl] s. masă de biliard.
90
billing1 ['bilirj] s. giugiuleală, giugiulit, mângâieri, dezmierdări.
billing2 s. to get top ~ (despre actor etc.) a fi (pus) cap de afiş.
Billingsgate ['bilirjzgit, -geit] s. 1. mare piaţă de peşte la Londra. 2. billingsgate
înjurătură, mahalagism; limbaj vulgar; to talk ~ a) a vorbi ca o precupeaţă; b) a se înjura
ca precupeţele în piaţă.
billion ['biljon] s. 1. bilion. 2. (amer.) miliard.
billionaire ['biljo'neo1"] s. (amer.) miliardar.
Bill Jim ['bil^im] s. (glumeţ) soldat australian.
billman [rbilni9n,-mEen],pl. billmen ['-man] s. (ist.) halebardier.
billon ['bilon] ş. aur sau argint de calitate inferioară.
billot f'bilot] s. 1. aliaj de aur sau de argint (pentru fabricarea monedelor). 2. fâşie,
petic, bucată.
billow ['bilou] I. s. 1. talaz, brizant, val mare; hulă. 2. (poetic) mare. 3. (fig.) avalanşă.
II. vb. intr. (despre valuri) a se agita, a se umfla, a se ridica, a se nelinişti.
billow-beaten [~ -bi:tn] adj. bătut de valuri.
billow-bred [~ ibred] adj. crescut pe marc.
billowiness ['bilouinis] s. aspect de valuri.
billowy ['biloui] adj. 1. (despre mare) agitat, înfuriat, cu talazuri. 2. (despre un teren)
bill poster ['bil. pousto1"] s. persoană care lipeşte afişe.
bill sticker [~ istikar] s. v. b i l l p o s t e r.
4. (austr.) cazan (de câmp), gamelă, ceainic.
billy blind [~ blaind] s. (joctil) de-a baba-oarba.
billyboy [~boi] ş. (mar. fam.) şalandă; şalupă sau şlep de cabotaj.
billy-can [~ ikEen] s.v. b i l l y (4).
billycock ['bilikok] s. pălărie rotundă cu calota joasă şi boruri înguste.
billy goat [~ gout] s. 1. ţap. 2. ţap mic, ied.
billy-(h)o ['biliou] adv. (fam.) like ~ grozav, straşnic; din răsputeri.
bilobate [bai'loubeit] adj. (bot.) bilobat.
bilsted ['bilsted] s. (amer.) răşină aromata (produsă) de Liquidambar orientalis.
biltong ['biltorj] s. un fel de pastrama tăiată felii (în Africa de Sud).
Bim [bim] s. (glumeţ) locuitor al insulei Barbados.
bimaculate [bai'mskjulit] adj. (zool.) cu două pete.
bimanous ['bimonos, bai'meinos] adj. (zool.) biman, cu două mâini.
bimanual [bai'mEenjud] adj. care se executa cu ambele mâini, bimanual.
bimbashi ['bim<ba:/i] s.'(turc) 1. (mii.) birnbaşa. 2. (mil. ist.) ofiţer britanic în armata
egipteană.
bimbo ['bimbou] s. (sl.) 1. un fel de punci. 2. (amer.) nulitate; om de nimic. 3. (peior.)
pipiţă, fufă, piţipoancă, gagică.
bimensal [bai'mensl] adj. bilunar.
bimester [bai'mestor] s. bimestru, durată de două luni.
bimestrial [bai'mestriol] adj. 1. bimestrial. 2. bilunar.
bimetallic [ibaimi'tamk] adj. bimetalic.
bimetallism [bai'metalizsm, 'bai'm-] s. bimetalism.
bimetallist [bai'metaîist] s. partizan al bimetalismului.
bimethyl [bai'me9il, -'mi:0ail] s;(chim.) etan.
bimodule ['baiiinodju:!] s. (mat.) bimodul.
bimolecular [ibaimou'lekjulor, -mo'l-] adj. bimolecular.
bi-monthly ['bai'niAnGli] I. adj. 1, care apare o dată la două luni, bimestrial. 2. (rar)
douăluni.
bimotor ['baiirnouto1"] s. (avion) bimotor.
bimotored [bai'moutad] adj. (av.) cu două motoare, bimotor.
bin [bin] I. s. 1. dulap; dulăpior, ladă; cutie. 2. pubelă, ladă de gunoi. 3. sac sau coş
pe o navă pentru cereale în vrac). II. vb. tr. a pune în dulap.
binal ['bain.^1] adj. 1. dublu. 2. (fonetică, despre silabe) cu două vârfuri.
binary ['bainori] adj. binar, dublu, compus din două unităţi, din două elemente; (cib.)
binar, diadic.
binary cell [~ 'sel] s. (cib.) element binar de memorie.
binary code [~ 'koud] s. (cib.) cod binar.
binary digit [~ 'didjit] s. (cib.) număr binar; bit.
binary punched card [~ ipAnt/t 'ka:d] ş. (cib., autom.) cartelă cu perforare binară.
binate ['baineit] adj. (bot.) binat, dispus câte doi; pereche.
binaural [bai'no:rol, bi-] adj. 1. cu ambele urechi; pentru ambele urechi. 2. care are
două urechi.
bind1 [baind] I. past şi part. trec. bound [baund] vb. A. tr. 1. a lega; a uni, a pune la
un loc; a întări; a înfăşa; to ~ fast a lega strâns, bine; (prov.) fast ~ fast find paza bună
trece primejdia rea; to ~ hand and foot a lega de mâini şi de picioare; to ~ the loose
sand a căra apă cu ciurul. 2. a lega (cărţi); to ~ in cloth a lega în pânză; to ~ in calf/
leather a lega în piele. 3. a prinde, a captura, a lua prizonier; a închide; a înlănţui. 4. (tehn.,
arliit.) a întări, a sprijini, a consolida, a fortifica; a propti; a căptuşi. 5. (muz-) a lega,
a uni printr-un legato. 6. (med.) a lega, a bandaja (o rană). 7. a face, a strânge, a lega
(un nod). 8. a încheia (un targ, o înţelegere), a întări (un târg etc.); to ~ a bargain with
a tailor a da un băiat ucenic la un croitor. 10. (mai ales pasiv) a obliga, a sili, a constrânge,
3
down a sili, a constrânge; they bound me down in secrecy in-au silit să păstrez taina;
to ~ in a lega; a închide; a împiedica; to ~ out a da la învăţătură / la ucenicie; to ~ over
91
a obliga; ~ him over to appear la-1 să se înfăţişeze (la judecată); to ~ over to keep the
peace a obliga la respectarea ordinci publice; to ~ up a) a lega, a pune la un loc; this
problem is bound up with many others rezolvarea acestei probleme depinde de multe
altele; b) a încătuşa; c) a astupa, a închide. B. rej7.1. a se lega, a se uni; to ~ oneself in
marriage a se lega prin căsătorie, a se căsători. 2. a se lega, a se obliga. C. intr. a se
uni; a fi unit. II. s. 1. legătură; fâşie; panglică. 2. (muz.) legătură. 3. argilă întărită.
2
bind s. (av. si.) 1. (mare) pisălog. 2. lucru plicticos la culme.
r
binder [-a ] ş. 1. legator (de cărţi etc.). 2. bandă, legătură, şnur. 3. liant (clei, ciment
etc.) 4. lcgătoarc, maşină de legat (snopi etc.). 5. (constr.) liant, mortar. 6. (av. şl.) (mare) biographic(al) [ibaiou'grîefik(3l), biou'g-] adj. biografic.
pisălog. 7. (austr.fam.) masă bună; bucate din belşug.
bindery [-ari] s. legătorie (de cărţi).
binding [-in] I. s. 1. legătură, legare. 2. bandaj. 3. copertă. 4. tiv. 5. (sport) întărire.
II. adj. 1. liant, care leagă. 2. obligator, care angajează, cu caracter de obligativitate; in (mai ales la preşedinţia S.U.A.).
a ~ form într-o forma obligatorie.
binding agent ['baindirj 'eid3Pnt] s. (chim.) substanţă liantă, substanţă de legătură, liant.
binding band [~ beend] s. (tehn.) bandaj, centura.
binding bolt [~ boult] s. (tehn.) şurub de îmbinare.
binding material [~ ma'tbrial] s. (tehn.) material de legătură, material liant / aglomerant. reactor).
binding post [~ poust] s. (electr.) bornă de conexiune; bornă polară (la acumulatoare).
binding power [~ pau3r] ş. (constr.) capacitate de legare / liantă / de priză.
binding screw [~ skru:] s. (tehn.) şurub de strângere; bornă de cablu.
bindle ['bindl] s. (amer. si.) pacheţel (mai ales cu stupefiante).
bindle stiff [~ stif] ş. (amer. si.) haimana, vagabond, hoinar (cu bocceluţa pe spinare).
bindweed ['baindwi:d] s. (bot.) volbură, rochiţa-rândunciei (Convolvulus sp.).
bine [bain] s. (bot.) 1. mlădiţă, lăstar. 2. lujer de plantă târâtoare (mai ales de hamei).
bing [birj] s. stivă, grămadă.
binge [bind3] s. (fam.) chef, beţie, chiolhan.
bingey ['bind3i] s, (austr. si.) burtă, pântece.
bingo1 ['bingou] s. 1. (si.) alcool, rachiu. 2. (canad. si.) vin ieftin, poşircă.
bingo~ I. s. (amer.) joc de noroc asemănător cu loto. II. interj, asta e! corect! am / ai
(etc.) nimerit-o!
binnacle fbinskl] ş. (mar.) habitaclu, suport al busolei.
binocle ['binokl, 'bain-, -nski] s. (jr.) 1. binoclu; lornictă. 2. ramificaţie (de rau); canal biometrics [ibaiou'mctriks] s. pl. (folosit ca sg.) 1. biostatistică. 2. biometrie.
de derivaţie.
binocular [bai'nokjubr, bi'n-] I. adj. binocular. II. s. pi. binoclu.
binocular glass [~ glo:s] s. v. b i n o c u l a r (II).
binocular vision [~ 'vijpnj s. (fiziol.) vedere binoculară.
binomial [bai'noumial] s. (mat.) binom.
binomial expression [~ iks'pre/ati] s. (mat.) binom.
binomial series [~ 'siori:z] s. (mat.) serie binomială.
binomial theorem [~ 'Siaram] s. (mat.) teorema binomului lui Newton.
binominal f'bai'nomind] adj. binominal.
binominal system [~ tsistim] s. (zoo!., bot.) sistem binominal, sistem de clasificare
după gen şi specie.
binormal ['bai'nDim^I] s. (mat.) binornială.
binoxid [bai'noksid] s. (chim.) bioxid.
binoxide [bai'nosaid] s.v. b i n o x i d .
bint [bint] $. (si.) fată; femeiuşcă, femeie; damă.
binturong [bin'turorj] s. (zool.) specie asiatică de zibetă care trăieşte pe arbori (Arctictis biosocial ['baiou'soujsl] adj. biosociologic.
binturong).
binuclear [bai'nju:kli3r] adj. cu doi nuelei, binuclear.
binucleate [bai'nju:klieit] adj. v. b i n u c l e a r .
bioassay [.baiouo'sei, -'ssei] s. (biol.) bioassay, testarea acţiunii biologice a unei
substanţe.
bioastronautics ['baioutasstra'noitiks] s. pi. (folosit ca sg.) bioastronautica.
biobibliographic(al) ['baioubiblb'grafikfol), -lis'g-] adj. biobibliografie.
biobibliography ['baiouibibli'ografi] s. biobibliografie.
biocatalyst ['baiou'kEetalist] s^(biol., chim.) biocatalizator.
biocentric ['baiou'scntrik] adj. ancorat în viaţă; pe care îl interesează viaţa, care are
ca principală preocupare viaţa.
biochemic(al) [ibaiou'kemikfal)] adj. biochimic.
biochemist [tbaiou'keniist] s. biochimist.
biochemistry l'baiou'kemistri] s. biochimie.
biochemy l'baiouikcmi] s.v, b i o c h e m i s t r y .
bioclimatic ['baiouklai'ms'tik] adj. bioclimatic.
bioclimatician ['baiouklaima'ti/^n] s. bioclimatolog.
bioclimatological ['baiouklaimote'lrK^iksI] adj. bioclimatologic.
bioclimatologist ['baiouklaims'toladîist] s. bioclimatolog.
bioclimatology ['baiouklaim3'totod3i] s. bioclimatologic
biod ['babd] ş. magnetism animal.
biodegradable [ibaioudi'greidobpl] adj. biodcgradabil.
biodegradation [.baioudcgra'dci/^n] s. biodegradarc.
biodynamic(al) [ibaioudai'na;mik(3l)] adj. biodinamic.
biodynamics ['baioudai'memiks] s. pi. (folosit ca sg.) biodinamică.
bioecology [ibaioui'kobd3i] s. bioecologic.
bioelectric(al) ['baioui'lektrik(s>l)] adj. bioelectric.
bioelectricity fbaioui'lcktrisiti] s. bioclcctricitatc.
bioenergetics libaiou.en9r'd3etics] s. pl. (folosit ca sg.) biocncrgctică.
bioengineer [ibaiouiend3i'nbr] s. bioingincr.
bioengineering [ibaiouiend3i'ni3rirj] s. bioinginerie; inginerie genetică.
biprism
biofilter rbaiou'fiît3r] s. biofiltru, filtru biologic.
biogen ['baioud3en[ s. (biol.) biogen.
biogenesis [Tbaiou'd3enisis] s. biogeneză.
biogenetic(al) fbaiod3i'nctik(3l)] adj. biogenetic.
biogeochemistry ['baioupd3iou'kemistri] s. biogeochimie.
biogeography [.baioudsibgrafi] s. biogcografie.
biographee [bai.Dgra'fi:] s. persoană căreia i se scrie biografia.
biographer [bai^grofar, bi'o-j s. biograf.
biographist [bai'ografist, bi'o-] s.v. b i o g r a p h e r .
biographize [bai'ografoiz] vb. ir. a scrie biografia (cu gen.).
biography [bai'ografi, bi'o-] s. biografie; (amer.) campaign ~ biografia unui candidat
biologian [ibab'loud3ipn, baiou'l-] s. v. b i o l o g i s t .
biologic(al) [ibab'bd3ik(3l), baiou'l-] adj. biologic.
biologicals [ibab'bd3ik3lz] s. (chim.) preparate biologice.
biological shield bbaiou'l:xl3ik3l /i:ld] s. (fiz.) zid de protecţie (biologică) (în jurul unui
biological warfare [~ 'vo:fs3 r ] s. război bacteriologic.
biologism [bai'Dbd3izpm] s. biologism.
biologist [bai'ol3d3Îst] s. biolog.
biologize [bai'otadgaiz] vb. tr. a biologiza.
biology [bai'obd3i] s. biologie.
biolysis [bai'olisis] s. (biol.) bioliză.
biolytic [ibab'litik] adj. biolitic.
biomagnetic [ibaioumasg'nctik] adj. biomagnetic.
biomagnetism fbaioutmasgnitiz^m] s. biomagnetism.
biomass ['baioumees] ş. (ecologie) biomasă.
biomathematics ['baiouimnsQa'maetiks] s. (//rat.) biologie matematică.
biome ['baioum] s. (ecologie) biom.
biomechanics [ibaioumi'kasniks] s. pl. (folosit ca sg.) biomecanica.
biomedicine ['baiou'medisin] s. biomedicină.
biometry [bai'omitri] s. biometrie.
bionics [bai'oniks] s. pl. (folosit ca sg.) bionică.
bionomic(al) [ibaiou'nomik(3l)] adj. ecologic.
bionomics [ibaiou'nomiks] s. pl. (folosit ca sg.) ecologie.
bionomist [bai'^namist] s. ecolog.
bionomy [bai'onanii] s. 1. fiziologic. 2. ecologie.
biopic ['baioupik] s. film biografic.
biophysics f'baiou'fiziks] s. pl. (folosit ca sg.) biofizică.
biophysiology ['baiouifizi'obd3i] s. biofiziologic.
bioplasm fbaiouploezsm] s. bioplasmă.
biopsy fbabpsi] s. biopsie.
biordinal [bai'oidinsl] s. (//iar.) ecuaţie de gradul al doilea.
biorhythm l'baiou'rifipm] s. (fiziol.) bioritm.
biosatellite ['baiou'saîtelait] s. biosatelit.
biosociology ['baiouiSousi'ol9d3i] s. biosociologic.
biosphere fbaiousfia1"] s. biosferă.
biostatical [ibaiou'stastiksl] adj. biostatic.
biostatics [ibaiou'ststiks] s. pl. (folosit ca sg.) biostatică.
biosynthesis [>baiou'sin8isis],pl. biosyntheses [-i:z] s. (chim.) biosinteză.
biotic [bai'otik] adj. (biol.) biotic.
biotic(al) [bai'otikfd)] adj. biotic.
biotics [bai'otiks] s. (biol.) biotică.
biotomy [bai'otomi] s. (med.) biotomic, vivisecţie.
biotin ['babtin] s. (biol., chim.) biotină, vitamina H.
biotite ['babtait] s. (mineral.) biotit.
biotype ['baiou-taip] s. (biol.) biotip.
biotypology ['baioutai'pDbd3i] s. biotipologie.
biparous l'bipsr^s] adj. (zool.) bipar.
bipack ['baipaek] s. (cin.) bipac.
biparietal fbaipa'raiitl] adj. (anat.) biparietal.
bipartisan [bai'pcKtizan] adj. bipartizan (bazat pe guvernarea cu două partide).
bipartisan policy [~ 'pslisi] s. politică bipartizană.
bipartisanship [bai'po:tizpn/ip] s. (pol.) sistem bipartizan (de guvernare).
bipartite [bai'pa:tait, 'bai-] adj. 1. bipartit, cu două părţi. 2. bilateral, bipartit.
bipartition [ibaip^u:ti/3n] s. (biol.) bipartiţie.
biparty fbai-pa:ti] adj. (pol.) bipartit.
biped E'baipcd] I. adj. biped, cu două picioare, de biped. II. s. (animal) biped.
bipedal ['bipidl, 'baipcdl] adj. v. b i p e d (I).
bipetalous [bai'pctabs] adj. dipetal, cu două petale.
biphase ['baifeiz] adj. (electr.) difazat, difazic.
biplane ['baiplcin] s. (av.) biplan, avion cu două aripi suprapuse.
biplug ['baipUg] s. (electr.) fişă bipolară.
bipod ['baiprtd] s. (mil. etc.) suport / rastcl cu două picioare.
bipolar [bai'poub1", 'bai-] adj. (electr.) bipolar.
biprism [bai'prizam] s. (opt.) biprismă.
biquadratic 92

biquadratic [ibaikwo'drsetik, 'baikwo'd-] (mat.) I. adj. bipatrat. II. s. 1. bipatrat, puterea birth control [~ kanrtroul] ş. măsuri anticoncepţionale.
a patra. 2. ecuaţie bipatrată. birthday [~dei| s. zi de naştere, aniversare; ~ cake tort pentru aniversarea naşterii;
birch [trait/] I. s. 1. (bot.) mesteacăn (Betula verrucosa); white ~ mesteacăn alb (Betuia ~ party serbarea zilei de naştere; ♦ ~suit (glumeţ) piele (goală).
alba). 2. mănunchi de nuiele. 3. nuia; varga. 4. (canad.) canoe din scoarţă de mesteacăn. birthing [-in] s.v. b e r t h i n g .
II. vb. tr. a bate cu nuiaua. birth land [~ la?nd] s. patrie.
birchen ['b3:t/en[ adj. de mesteacăn, (făcut) din mesteacăn. birthless [-lis] adj. de obârşie umilă.
birchtree ['bo:t/tri:] s. v. b i r c h (1,1). birth mark [~ ma:k] s. aluniţă sau alt semn din naştere.
bird [bo:d] s. 1.1. (omit.) pasăre; ~ of calm pescăruş (Ixirus); (amer.) ~ of freedom birth place [~ pleis] ş. locul naşterii, locul natal, patrie.
vultur alb (Falco leucocephalus); ~ of paradise pasărea-paradisului (Paradisea apoda); birth rate [~ reit] ş. natalitate.
(fig.) ~ of ill omen cobe; ~ of wonder pasărea-mi nu ne; Arabian ~,~ of wonder pasărea birthright [~rait] s. 1. dreptul primului născut, dreptul de primogenitură. 2. drept câştigat
fenix; ~ of passage pasăre călătoare; ~ of prey pasăre de pradă; pasăre răpitoare; ~ of prin naştere.
Juno păun; ~ of Minerva bufniţă; ~ of Jove vultur; (prov.) a ~ in the hand is worth birthwort [~wo:t] s. (bot.) mărul-lupului (genul Aristolochia).
two in the bush nu da vrabia din mână pe cioara din par; a ~ in the bush ceva ireal; bis [bis] adv. 1. bis; încă o dată. 2. idem; ditto.
a ~ in the hand ceva real; (prov.) ~s of a feather flock together cine se aseamănă se biscuit ['biskitj s. 1. pesmet, posmag, posmet; biscuit; ship's ~galet, pesmet marinăresc.
adună, a tunat şi i-a adunat; to kill two ~s with one stone a doborî două păsări dintr-o 2. (amer.) plăcintă plăcintuţă, prăjitură cu aluat. 3. porţelan nesmălţuit; oală arsă dar
lovitură; like a ~ bucuros; prompt, fără şovăire; uşor, fără greutate; a little ~ told me ncsmălţuită. 4. (a/r.) cafeniu-deschis.
(so) mi-a spus o păsărică, mi-a spus degetul cel mic; to make a ~of a nimeri (în); (prov.) biscuit baking [~ -beikin] s. v. b i s c u i t f i r i n g .
it is the early ~that catches the worm cine se scoală de dimineaţă departe ajunge; to hit biscuit bagging [~ iba?gin] s. (text.) pânză de saci de ambalaj.
the ~ in the eye a lovi drept la ţintă. 2. (fam.) ins, individ, tip, ora. 3. a gay / queer ~ biscuit firing [~ fak>rin] s. (ceramică) ardere în biscuit.
glumeţ, original, hâtru. 4. (amer. pop.) pilot, aviator, -v* to do smth. like a ~ a face ceva bisect [bai'sekt] vb. tr. a tăia / a împărţi în două, a face o secţiune în.
cu plăcere; (teatru) to get the (big) ~ a fi fluierat; to give smb. the ~<z) (fig.) a-i face bisecting compass [-irj 'kAmpas] ş. (te/m.) compas reductor.
cuiva vânt, a-1 trimite la plimbare; b) (teatru etc.) a huidui / a fluiera pe cineva. II. vb. bisection [bai'sek/pn] s. împărţire în două, secţiune, răspântie, bifurcare.
inîr. 1. a prinde sau a împuşca păsări. 2. a observa păsările (în habitatul lor natural). bisector [bai'sckto1"] s. (mat.) (linie) bisectoarc.
bird batting |~ ibajtinj s. vânătoare nocturnă de păsări, cu torţe şi plase. bisectrix [bai'sektriks], pi. bisectrices [-trisi:z] s. v. b i s e c t o r .
birdbrain ['bo:dbrein] s. (fam.) cap sec, găgăuţă. biserrate [bai'sereit] adj. (bot.) biserat, dublu serat.
bird cage ['bo:d keid3] s. colivie, cuşcă. bisexual [bai'scksjud, -k/u-] adj. bisexual, hermafrodit, androgin.
bird call [~ ko:I] s. 1. ţipăt / chemare de pasăre. 2. ţivlitoarc; fluier (pentru ademenit bishop ['bi/spl ş. 1. episcop; the ~ has played the cook, the ~ has set his foot in it
păsări). (glumeţ) s-a ars mâncarea, a dat laptele în foc. 2. (la jocul de şah) nebun. 3. băutură
bird catcher \~ ikajt/or] s. prinzător de păsări, păsărar. preparată din vin îndulcit cu zahăr, mirodenii şi zeamă de fructe.
bird cherry [~ rt/eri] s. (bot.) mălin (negru), mălin sălbatic (Primus padus). bishop bird [~ bo:d] s. (omit.) pasăre africană (familia Ploceidae).
bird chirp [~ t/s:p] s. ciripit de păsări. bishopdom ['bi/apdam] s. episcopat; episcopi.
bird dog [~ dog] ş. prepelicar. bishophood f'bi/aphud] s. demnitate sau funcţie de episcop.
bird-dog ['borddog] vb. (amer. si.) A. tr. a urmări cu atenţie, a nu scăpa din ochi; a cerceta bishopric ['bi/aprik] s. 1. episcopat. 2. episcopie, eparhie.
cu atenţie. B. intr. a se uita atent. bishop('s) weed l'bi/ops wi:d] s. (boţ.) piciorul-caprei (Aegopodium podagraria).,
bird dung ['bard dArj] s. găinaţ, excremente de pasăre, gunoi de Ia păsări; guano. bisilicate [bai'silikcit] s. (chim.) silicat dublu.
birder ['bn:dar] s. 1. avicultor, crescător de păsări. 2. (rar) prinzător de păsări, păsărar. bismarine ['bismo'rim] adj. situat între două mari.
3. (dial.) pisică sălbatică. bismuth ['bizmaO] s. (chim.) bismut.
bird eye ['bo:d ai] s. v. b i r d 's e y e. bismuth blende [~ blend] s. (mineral.) silicat de bismut.
bird-eyed [~ 'aid] adj. cu privirea ageră, cu ochi de vultur. bismuthite ['bizmsGait] s. (mineral.) bismutit.
r
bird fancier [~ Tfa;nsio ] s. 1. amator / iubitor de păsări. 2. negustor de păsări, păsărar, bismuth white ['bizmoQ hwait] s. (chim.) alb de bismut.
specialist în creşterea păsărilor; avicultor. bison ['baisn, amer. şi 'baizn] s. (zool.) 1. bizon (Bos americanus). 2. bour (Sos bison).
bird fancying [~ feensiirj] s. avicultura, creşterea păsărilor. bisque1 [bisk] s.v. b i s c u i t (3).
bird fauna [~ 'fa:no] s. avifauna. bisque2 s. supă concentrată (de carne, de peşte, mai ales de raci).
bird food [~ fu:d] s. hrană pentru păsări. bissextile [bi'sekstail] I. adj. bisect, bisextil; the ~ day 29 februarie. II. s. an bisect /
bird grass [~ gru:s] s. (bot.) şovar de munte (Poa trivialis). bisextil.
bird house [~ haus] s. colivie mare, volieră; coteţ de păsări. bister ['bisto1"] ş. v. b i s t r e.
birdie ['bo:di] s. 1. (diminutiv de la bird) păsărică, păsărea. 2. (la golf) punct marcat. bistort ['bistort] s. (bot.) specie americană de troscot (Polygonum bistorta).
3. (fam.) volant (la badminton). bistoury ['bisturi, -tor-] s. (med.) bisturiu.
birding net ['bordirj net] s. plasă de prins păsări. bistre ['bistsr] s. (arte) 1. bistru, vopsea cafenie. 2. culoarea bistru / cafenie.
birdless i'b?:dlis] adj. fără păsări; unde nu vin păsările. bisulphate [bai'sAlfeit, 'bai's-, -fit] s. (chim.) bisulfat.
bird-like [rbD:dlaik] adj. (ca) de pasăre. bisulphite [bai'sAlfait, 'bai's-] s. (chim.) bisulfit, sulfit acid.
bird lime [~ lime] I. s. clei (pentru prins pasări). II. vb. tr. a prinde păsări cu clei. bisyllabic ['baisi'lzebik] adj. bisilabic, de două silabe.
birdling ['bo:dlirj] s. păsărică, păsărea. bit1 [bit] s. 1. bucată; fărâmă, frântură; părticică, cantitate mica; a ~puţin, ceva; ~by
birdman ['bsidman], pi. birdmen [-mon] ş. 1. v. b i r d c a t c h e r. 2. v. b i r d ~ puţin câte puţin; wait a ~ aşteaptă puţin; he is a ~ of a coward este cam laş / cam
f a n c i e r. 3. (amer. fam.) pilot, aviator. fricos; every ~ a) întocmai; b) complet, în întregime; not a ~ câtuşi de puţin; to give
bird nest [~ nest] s. v. b i r d 's n e s t (I). smb. a ~of one's mind a-i spune cuiva verde, în faţă, ce gândeşti; (jig.) a bitter ~pilulă
bird nesting [~ nestirj] ş. v. b i r d 's n e s t i n g . . , amară; (fam.) a ~ ago mai adineaori, acum câteva clipe; (scoţ.) at the ~ într-o clipită;
bird pox [~ poks] s. (vet.) variolă aviară. a ~ older ceva mai în vârstă; to tear to ~s a rupe în bucăţi; a tiny ~ o bucăţică mică;
bird seed [~ si:d] s. seminţe pentru canari; mei. (sl.) ~ of blood cal pursânge; (fam.) a ~ of a boy un prichindel, un năpârstoc; (fam.)
bird's eye ['baidzai] ş. (bot.) 1. ruscuţă tomnatică (Adonis autumnalis). 2. şopârliţă we had a ~ of smth. to eat am luat cu noi câte ceva de-ale gurii; ~ of thread capăt de
(Veronica chamaedris). aţă; (înv.) at ~s and starts în răstimpuri, când şi când; neregulat; (fam.) a ~ of all right
bird's-eye view [— Vju:] s. 1. perspectivă descendentă; vedere aeriană; panoramă. a) tocmai ceea ce trebuie; omul potrivit; b) foarte gustos, să-ţi lingi degetele, nu alta;
2- (fig-) privire / vedere de ansamblu, privire generală; perspectivă generală. (fig.) a ~ of blue sky o rază de speranţă; a ~ of cavalry cal de călărie; (teatru fam.) a ~
bird's mouth [~ mauG] s. (constr.) îmbinare în furculiţă, în coadă de rândunică. of fat replici suculente / de succes (ale unui rol); (pop.) a ~ of fluff / muslin / stuff fată,
bird's nest [~ nest] I. s. 1. cuib de pasăre. 2. cuib de rândunică (delicatesă chinezească). femeie tânără; (fam.) a ~ off (one's head) sărit, ţicnit, scrântit; (fam.) a ~ on cu chef,
II. vb. mtr. a umbla după cuiburi de păsări. băut; (fam.) the deuce /devil a ~nici un pic, pe naiba; (fam.) a little ~ of a place un
bird's nesting [~ iiiestin] s. vânătoare de cuiburi de păsări. locşor; he is a ~ long in the tooth nu mai este copil (de mult); to do one's ~ a-şi face
bird-witted ['baidi witid] adj. fluşturatic, uşuratic. datoria; a-şi aduce contribuţia. 2. monedă mică; (amer.) short ~ v, d i m e (1).
birl [ba:l] I. vb. A. tr. (în lemnărit) a roti; a face să basculeze. B. intr. 1. a se învârti bit 2 1. s. 1. zăbală; to draw ~a) a opri calul, a trage hăţurile; b) (fig.) a încetini mersul;
rapid, a se răsuci. 2. (fam.) a cheltui fără socoteală, a arunca cu banii în stânga şi în dreapta. -- to take the ~ between / in one's teeth a) a muşca zăbala, a lua frâul în dinţi; b) (fig.)
3. (fam.) a juca jocuri de noroc. II. s. (fam.) încercare, tentativă; give it a ~ fă-i o probă. a-şi da drumul; at full ~ liber, nestânjenit. 2. tăiş; ascuţiş; vârf de sfredel. 3. floarea cheii.
birling [bailirjl s. (amer.) echilibristică pe butucii care se rostogolesc pe apă (joc practicat II. vb. tr. 1. a pune zăbala (unui cal); (jig.) a înfrâna.
de muncitorii forestieri). bit3 past şi part. trec. de la b i t e 1 (I).
Biro ['bairou, rbi:rou] s. stilou cu pastă. bit4 s. (cib.) bit.
birr [ba:r] I. s. 1. forţă, energie, vigoare. 2. emfază. 3. zbârnâit; huruit. II. vb. mtr. a bitartrate [bai'ta:treit, 'bai't-, -trit] s. (chim.) bitartrat.
zbârnâi; a hurui. bitbrace i'bitbreis] s. (telin.) coarbă, burghiu cu coarbă.
birth [ba:G] s. 1. naştere, născare, facere; an artist by ~artist din naştere / din vocaţie; bitch1 [bit/] I. s. 1. căţea. 2. femelă (de lup sau vulpe). 3. (peior.) femeie ticăloasă /
two at a ~ gemeni; to give ~ to a da naştere la, a naşte; (fig.) second ~ renaştere; still stricată, căţea, târla; you, son of a ~ ticăloşiile, pui / fecior de lele. 4. (amer. sl.) plângere.
~naştere a unui copil mort. 2. început, sursă, sorginte; origină; descendenţă; speţă, familie. 5. (amer. sl.) lucru dificil sau neplăcut; pacoste, belea. II. vb. A. tr. (sl.) to ~ up a strica;
birth certificate [~ sa'tifikit] s. certificat / act de naştere. a da de râpă (o acţiune bună). B. intr. (şl.) a se văicări.
93 black bindweed

bitch2 s. (canad.) opaiţ. v

bitusol [--] s. (mineral.) asfalt de Trinidad.
bitch fox [~ foks] s. (zool.) vulpe. biuret ['baijurct] s. biuretă.
bitch wolf [~ wulf] s. (zool.) lupoaică. bivalence [bai'vcibns, amer. şi 'bivabns] s. (chim.) bivalentă, divalenţă.
bitchy ['bit/i] adj. arţăgos, nesuferit, răutăcios. bivalent ['bai'veibnt, amer. şi 'bivalent] adj. (chim.) bivalent, divalent.
bite [bait] I.past bit [bit],part. trec. bit sau bitten ['bitnj vb. A. tr. 1. a muşca; a apuca; bivalve ['baiv&lv] I. adj. eu două valve, bivalv. II. s. (zool.) scoică cu două valve,
a prinde cu dinţii; to ~ one's tongue a-şi muşca limba; a ascunde o taină; a-şi ţine gura; scoică bivalvă.
to ~the dust / ground / sand a muşca ţărâna; a fi pe pragul morţii; (înv.) to ~the thumb bivascular [bai'vsskjubr] adj. bivascular.
at a da cu tifla (cuiva),- to ~ one's nails a-şi roade unghiile; (fam.) the biter bit păcăliciul bivaulted [bai'vo:Itid, 'bai-] adj. (arhit.) cu două bolţi.
păcălit; după faptă si răsplată; cine sapă groapa altuia, cade singur într-însa. 2. (despre bivinyl [bai'vainilj s. (chim.) butadicnă, divinii.
sabie) a tăia. 3. (despre, acid) a arde, a mânca, a coroda. 4. a ustura, a ciupi, a pişcă. bivocal l'bai'vouksl] s. (fon.) diftong.
5. a defăima, a calomnia, a bârfi, a cleveti împotriva (cuiva). 6. (mai ales pasiv) (fam.) bivouac(k) ['bivusek, -vwa;k] I. s. bivuac. II. vb. mtr. (/nil.) a bivuaca; a-şi petrece
a trage pe sfoară, a înşela, a păcăli; I was bitten m-au tras pe sfoară, m-au ars; to ~ asunder noaptea în bivuac, în plin câmp.
a rupe în două (muşcând); to ~ away a roade, a uza; a strica, a surpa; to ~ in a reţine, biv(v)y l'bivi] s. (prese, de la b i v u a c). 1. bivuac. 2. cort.
a ţine în sine, a ascunde (gânduri etc.); to ~ in two v, t o ~ t h r o u g h; to ~ off a roade; biweekly, bi-weekly ['bai'wi:kli, bai'w-] I. adv. 1. o dată la două săptămâni. 2. (rar)
to ~ off one's nose a-şi tăia craca de sub picioare; a-şi da singur în cap; to ~ off more de două ori pe săptămână. II. s. 1. publicaţie bilunară, care apare o dată la două săptămâni.
than one can chew a fi lacom, a râvni la mai mult decât ai nevoie; to ~ through a despica. 2. (rar) publicaţie care apare de două ori pe săptămână, bihebdomadar. III. care apare
B. mtr. 1. a muşca; a avea obiceiul să muşte; (fig.) thoughts ~ gândurile nu-mi dau pace; etc. o data la două săptămâni sau de două ori pe săptămână.
(prav.) barking dogs never ~ câinele care latră nu muşcă; if you cannot ~ never show biyearly [bai'jo:li] I. adv. 1. o dată la doi ani. 2. de două ori pe an, semestrial, bianual.
your teeth dacă nu eşti în stare să muşti nu-ţi arăta dinţii, nu te lăuda cu lucruri pe care II. adj. care se întâmplă etc. o dată la doi ani sau de două ori pe an.
nu eşti în stare să le faci. 2. (at) a da să apuce, a se întinde (după), a se prinde (de); (telm.) biz [biz] s. (pop.) v. b u s i n e s s .
a prinde, a ţine; a adera (la); the wheels will not ~roţile alunecă / derapează; the brake bizantine [bi'zEentain, baiz-, 'bizantaini-] adj., s.v. by z a n t i n e .
will not ~frâna nu prinde. 3. (despre acizi) a avea efect coroziv, a arde. 4. (jig.) to ~ at bizarre [bi'zu:r şi pronunţia franceză] adj. ciudat, straniu, neobişnuit, bizar;
a muşca, a împunge, a înţepa; a râde de. II. ş. 1. muşcătură, muşcarc; urmă de muşcă­ extravagant; excentric.
tură. 2. (chim.) coroziune, roadere, ardere. 3. păcăleală, înşelare, farsă. 4. (telm.) argăsirc, bizarrerie [biiza:r3'ri:] s. ciudăţenie, bizarerie, extravaganţă; excentricitate.
tăbăcire, eauterizare. 5. (te/m.) apucare. 6. hrană, mâncare, îmbucătură; without ~or bizone ['baizoun] s. (pol. ist.) zona (comună) anglo-americană de ocupaţie din Republica
sup nemâncat şi nebăut, flămând şi însetat. ♦ (amer. si.) to put the ~ on smb. a tapa Federală a Germaniei.
pe cineva de bani. Bizonia [bai'zounja] s. (jam.) v, b i z o n e .
bi-telephone receiver ['bai«tclifoun ri'si:vor] s. telefon biaural, telefon cu cască. blab [blEeb] I. s, flecar, palavragiu, vorbăreţ, guraliv, gură-spartă. II. vb. A. mtr. 1. a
biteless ['baitlis] adj. care nu muşcă. vorbi fără rost / aiurea, a pălăvrăgi, a flecari, a spune verzi şi uscate / vrute şi nevrute.
biter ['baits'"] s. 1. câine, cal etc. care muşcă. 2. escroc, pungaş, măsluitor de cărţi. 2. a destăinui secrete. B. tr. a dezvălui (un secret), a scăpa vorbe despre, a nu-şi ţine
bit faker ['bit. feikar] s. (si.) falsificator de monede. gura despre.
biting ['baitin] adj. muşcător, ascuţit, înţepător; (jig.) caustic, sarcastic. blabber [-3r] s. 1. palavragiu, persoană care spune vrute şi nevrute, vorbă-lungă; bârfitor.
bitt [bit] (mar.) I. s. baba, bintă. II. vb. ţr. a lua volta la baba. 2. gură-spartă, persoană indiscretă,
bitt boit [~ boult] s. (mar.) bulon de baba. blabbing [-in] adj. flecar, indiscret.
bitten ['bitn] pari. trec. de la b i t e . 1. muşcat; (prov.) once ~ twice shy cine s-a fript black [blask] I. adj. (folosit şi adverbial) negru, de culoare neagră; oacheş; brun; to make
cu supă suflă şi în iaurt. 2. (fa/n.) to be ~ with smth. a fi contaminat de ceva; contaminat, ~ a înnegri, a vopsi / a colora în negru; they beat him ~ and blue l-au bătut măr, l-au
atins. 3. (fam.) îndrăgostit; to be ~ with smb. a fi îndrăgostit lulea de cineva. învineţit, l-au stâlcit în bătaie; ~and tan (dog) terrier; (ist.) Black and Tans trupe engleze
bitter1 ['bite1"] I.adj. l.amar (la gust); ~ as gali amar ca fierea. 2. (jig.) amar; ~ tears care au înăbuşit revoltele din Irlanda după primul război mondial; (as) ~ as (a) coal
lacrimi amare; ~satire satira biciuitoarc. 3. aspru; chinuitor,dureros, crud; sever; ~cold sau (as) ~ as a crow / ebony negru ca tăciunele / ca smoala; (as) ~ as hell / night / pitch
frig aspru. 4. înverşunat; ~ enemy duşman înverşunat; to be ~ against smth. a fi pornit, / my hat întuneric beznă; ~ in the face roşu sau vânăt la faţă (din cauza enervării sau
înverşunat împotriva unui lucru.-v* to the ~ end până la capăt, până la sfârşitul sfârşitului, a efortului); things look ~ lucrurile stau prost, e cam albastru; lucrurile nu prevestesc
până în pânzele albe. II. adv. amar(nic), aspru, cu cruzime. III. s. 1. amar, amărăciune. nimic bun; he looked ~a) privea mânios, arunca flăcări din ochi; b) era negru ca noaptea;
2. (pahar de) bere amară, (mai ales pl.) biter, aperitiv amar. IV. vb. tr. a amărî, a face I looked ~ at him m-am uitat urât Ia el; (prov.) the devil is not so ~ as he is painted
amar. dracul nu c chiar aşa de negru cum se spune; (prov.) the pot calls the kettle ~ sau the
bitter2 s. (mar.) volta Ia baba. kettle calls the saucepan ~ râde dracul de porumbe negre şi pe sine nu se vede; râde
bitter almond [~ 'uimind] s. migdală amară. ciob de oală spartă. 2. negru, întunecat, închis. 3. (folosit şi adverbial) (fig.) negru,
r
bitter beer [~ bia ] s. berc amară, bitter. întunecat, posomorât, mohorât; deznădăjduit. 4. (jig.) supărat (foc); ~and blue învineţit,
bitter earth [~'a;9] s. (chim.) niagnczic, oxid de magneziu. plin de vânătăi. II. s. 1. negru, negreală, negreaţă, culoare neagră; to swear ~is white
bitter end [~ 'end] s. (mar.) capăt de bintă. a spune minciuni gogonate, sfruntate; ajura strâmb, jură şi fură; Berlin ~ lac negru pentru
bitter-ender [~ 'ends "] s. om intransigent / dârz / implacabil / care nu admite compro­ metale; ~ and white a) desen în cerneală / tuş / peniţă; b) (amer. fam.) îngheţată de vanilie
1

misuri.
bitter herb [- 'hs:b] s. (bot.) fierea-pământului (Centaurium sp. şi Chelone glabra şi negru; to put down in ~and white a scrie negru pe alb. 2. negru, om de culoare neagră.
din America).
bitterish ['biteri/] adj. amărui, cam amar.
bitterling ['bitelin] s. (Uit.) boarea, blehniţă, oeheană-săracă, preoteasă (Rhodeus a văcsui; to ~ boots a văcsui ghetele sau cizmele. 2. (jîg.) a ponegri. 3. to ~ out a) a cenzura
amariis).
bitterly fbitoli] adv. amar, cu amărăciune, usturător, crunt (v. b i t t e r 1 1 ) .
1
bittern ['bite(:)n] s. (omit.) buhai-dc-baltă (Botaurus stellaris).
2
bittern s. saramură, soluţie naturală de săruri.
bitterness ['bitsnis] s. amărăciune, amar.
bitters fbitaz] s. pl. 1. tinctură; doctorie amară. 2. biter, aperitiv amar; to have a ~ a
lua un aperitiv. ♦ to get one's ~ (amer. ironic) a o încasa pe merit.
bitter salt ['bits' so:It] s. 1. (mineral.) epsomit. 2. sare amară, sulfat de magneziu.
bittersgall ['bitozgo:!] s. (bot.) măr pădureţ (Pirns mains silvestris).
bitter spar fbita spa:r] s. (mineral.) dolomită.
bitter-sweet ['bito'swi:t] adj. dulee-amărui.
bitter-tongued [~ 'tArjd] adj. (jig.) muşcător, satiric, caustic.
bitterwort [~W3:t] s. (bot.) genţiană, gninţură galbenă (Gentiana lulea).
bitting l'bitin] s. dinte (al unei chei).
bittock l'bitsk] s. (dial.) cantitate foarte mică, leacă, lecuţă.
bitt pin ['bit pin] s. v. b i t t b o l t .
bitumen ['bitjumin, -mzen, -man, bi'tju:m-] s. 1. bitum, asfalt. 2. (austr.) şosea asfaltată.
bitumen road [~ 'roud] s. stradă asfaltată.
bituminiferous ['bitjumi'niforas] adj. bituminos.
bituminization [bkjumini'zci/pn] s. asfaltare.
bituminize [bi'tjmminaiz] vb. tr. a asfalta; ~d road stradă asfaltată.
bituminous [bi'tjumiinss] adj. bituminos.
bituminous concrete [~ 'konkriit] s. beton asfaltic.
bituminous peat [~ 'pi:t] s. turbă grasă.
bituminous varnish [~ 'vami/j s. lac de asfalt.
cu sos de şocolată; ~-and-white artist artist (desenator / grafician) care lucrează în alb
3. pată neagră. 4. rochie sau haină neagră; (rochie sau haină de) doliu. 5. proastă dispoziţie.
♦ (fam.) to put up a ~ a face o gafă. III. vb. A. tr. 1. a vopsi în sau cu negru; a înnegri;
cu cerneală neagră; b) a interzice, a opri, a nu lăsa; c) a masca; a umbri; a camufla;
d) (amer.) a ascunde, a tăinui. B. intr. to ~ out a) (med.) a avea o absenţă; b) a i se aşterne
un văl negru înaintea ochilor.
black alder [~ o(:)Idar] s. (bot.) arin-negru, anin-negru (Alnus glutinosa).
black amber [~ -aembsr] s. (mineral.) chihlimbar negru.
blackamoor l'blEekamua1", -mo3r] s. (si.) negru, negresă; arap, tăciune.
black antimony ['blsek 'rentimani] s. (mineral.) antimonit.
black art [~ c:t] s. magie neagră.
black ash [~ a?/] s. sodă brută.
blackball [~b.i:l] I. s. 1. bilă neagră; vot contra. 2. vopsea neagră. II. vb. tr. a vota
contra (cuiva) cu bilă neagră; a respinge; a îndepărta, a exclude.
blackband [~baend] s. 1. (mineral.) sferosiderit. 2. (/nine) bandă de carbonat de fier
în straturi de cărbuni.
blackband ore [~ 'o:r] s. (mineral.) sideroză.
black bat ['blsek bau] s. (geol.) şist bituminos.
black bear [~ bearJ s. (zool.) urs negru nord-american.
black-bearded [~ 'btedid] adj. cu barbă neagră.
black beetle [~ 'bi:tl[ ş. (entom.) gândac negru (de casă) (Periplaneta orientalis).
Black Belt [~ 'belt] s. (amer.) 1. nume generic pentru regiune sau cartier cu o populaţie
majoritară de negri. 2. nume generic pentru marile suprafeţe agricole cu pământ negrit
din Alabama şi Mississippi.
black bent [~ bentl s. (bot.) coada-vulpii (Alopecurus agrestis).
blackberry [~b^ri, -ibcrij s. (bot.) 1. mur (Rubusfruticosus). 2. coacăz negru (Ribes
nigrum).
black bindweed [~ 'baindwi:d] s. (bot.) fluierătoare, viţă-neagră, (Tatmis communis).
blackbird
blackbird [~bs:d] s. (omit.) mierlă (Turdus merula).
black blende [~ blend] s. (mineral.) pehblendă.
black-blooded [~ .bUdid] adj. melancolic.
blackboard [~bo:d, -bood] s. tablă (neagră), tabla clasei.
black-boding |~ iboudirj] adj. prevestitor de rău.
black body [~ .bodi] s. (fiz.) corp negru; ~ radiation radiaţie a corpului negru.
black bonnet [~ .bonitj s. (omit.) presură-de-trcstie (Emberiza schoenichts).
black book [~ buk] s. 1. registru de amenzi. 2. listă neagră (şijig-); to be in smb.'s
~s a fi pe lista neagră a cuiva, a fi prost văzut de cineva. 3. carte de magie / vrăji.
black bottom [~ 'botom] s. dans american provenind din folclorul negru.
black box [~ boks] s. (av.) cutie neagră.
black boy [~ boi] s. (austral.) servitor băştinaş (negru).
black-browed [~ 'braud] adj. 1. cu sprâncene negre; brunet, oacheş. 2. (fig.) întunecat, capul negru. 3. v. b l a c k c a p (3).
ameninţător.
black-brown [~ .braun] adj. (de culoarea) cafeniu / maro-închis.
black buck [~ DAk] ş. (zool.) antilopă (Antilope cervicapra).
black cane [~.kein] s. (bot.) specie de bambus (Bambusa nigra).
black cap [~ kasp] ş. 1. tocă (neagră) (purtată de judecători în timpul pronunţării unei
sentinţe de moarte). 2. (bot.) mur est-american (Rubus occidentals). 3. (bat.) papură (Typha blackhull millet [— 'milit] s. (bot.) specie de mei (Paniciim miliaceum).
latifolia). 4. (amer. omit.) piţigoi-cu-cap-negru (Parus atricapillus). 5. (omit.) silvie-
cu-capul-negru (Sylvia aîricapilla). -
black-capped [~ 'kzept] adj. 1. (zool.) cu capul negru. 2. cu tocă (neagră).
black cat [~ kast] s. (zool.) jder-pescăresc (din Canada) (Martes pennanii).
r
black chalk [~ tjb:k] s. grafit.
black characters [~ 'kzeriktoz] s. pi. v. b 1 a c k l e t t e r s .
black cherry [~ 't/eri] s. (bor.) cireş sălbatic, cireaşă sălbatică (păsărească) (Primus
avium).
black-clad [~ klaxl] adj. îmbrăcat în negru.
black coal [~ ikoul] s. cărbune de piatră.
black coat ['bla;k kout] s. (peior.) preot, sutană neagră.
black coat class [~'kla:s] s. (fam.) funcţionărime.
black-coated ['blsek 'koutid] adj. eu haină neagră, îmbrăcat în haine negre.
black cock [~ kok] s. (omit.) (găinuşa) coco.ş-de-mesteacăn (Lyrurus tetrix).
Black Code [~ koud] s. (amer. ist.) cod de legi privitor la negri (mai ales înainte de
abolirea sclaviei).
black coffee [~ ikofi] s. cafea neagră.
black copper [~ 'kopor] s. (mineral.) tenorit.
black couch [~kaut/] s. v. b 1 a c k b e n t .
Black Country [~ ikAntri] s. bazinul carbonifer din Staffordshire şi Warwickshire.
black currant [~ 'kAront] s. (bot.) coaeăz.-negru (Ribes nigrum).
black cypress [~ 'saipresj s. (bot.) varietate de chiparos american (Taxodium distichum). blacklegism [~legizpm] s. 1. (rar) şarlatanie, escrocherie. 2. manevre în vederea spargerii
black damp [~ dauiip] s. (mine) aer viciat, bioxid de carbon.
■ Black Death [~ 'deG] s. (ist.) ciumă ce a bântuit în Europa între anii 1348-1349.
black diamond [~ 'daionwnd] s. 1. diamant negru. 2. (fam.) cărbune de piatră, huilă. -sec. XV).
black disease [~ di.zi:z] s. (vet.) hepatită necrotică infecţioasă a oilor.
black dog [~ dog] s. 1. (fam.) mahmureală (după chef). 2. (fam.) mâhnire, melancolie,
deprimare. , blacklist [—list 11. s. listă neagră. II. vb. tr. a trece pe lista neagră (mai ales persoanele
black draught [~ 'dra:ft] s. laxativ, purgativ (din foaie de senamichie).
black drop [~ drop] s. (med.) picături de opiu.
black earth [~ 'o:9] s. (agr.) cernoziom.
blacken f'blaîkan] vb. tr. 1. a înnegri; a murdari; a întuneca, a înnora. 2. (fig.) a ponegri,
a defăima, a calomnia. 3. to ~ out a şterge un text, înnegrindu-1, a face ilizibil.
1
blackening [-irjj s. v. b l a c k i n g .
blackening2 adj. negricios.
blacketeer ['bleeki'tioj ş. (amer. ec. si.) negustor la negru; speculant de bursă neagră.
black eye ['blask 'ai] 1. s. ochi învineţit, vânătaie în jurul ochiului. 2. (fam.) (semn de)
ruşine, dezonoare.
black-eyed ['blask aid] adj. cu ochii negri.
black-eyed Susan [~'su(:)z.-?n] s. 1. eroină a cântecelor populare engleze. 2. (amer.
bot.) nume generic pentru unele specii de. flori cu miezul negrii (ex. Rudbeckia hirta,
Thunbergia alata, Hibiscus trionum ş.a.).
black face [~ feis[ s. 1. (amer. teatru fam.) actor negru; to appear in ~ a interpreta
rolul unui negru (mai ales comic). 2. teatru (de comedie) cu actori negri. 3. (poligr.)
caractere aldine; caractere gotice.
black-faced [~ feist] adj. brunet, oacheş.
black fellow [~'felou].ş. negru (mai ales din Australia).
r
blackfire [~faio ] s. (boţ.) focul sălbatic al tutunului (boală bacteria/ta provocată de
Pseudomonas angulata).
blackfîsh [~fi/] s. 1. (mil. şl.) submarin. 2. cetaceu (dm genul Globicephalus). 3. diferite
specii de peşte de culoare neagră (Tautoga onitis; Centropristes striatus).
black flag [~ flseg] s. 1. (înv.) pavilionul negru al piraţilor. 2. steag cu două pătrate
negre şi două galbene, care are valoarea literei 'L' în Codul Internaţional al Semnalelor. ticăloşie, infamie.
Black Flags [~ fla?gz] s. /;/. (înv.) piraţi, corsari (mai ales cei din Marea Chinei).
Black Foot [~fut] s. indian (nord-anierican) din tribul Picioarelor Negre.
1
Black Friar [~ Traio "] s. (călugăr) dominican.
black frost [~ 'frost] s. ger uscat; vreme geroasă, fără brumă şi zăpadă.
black furnace [~ To:nis] s. (telin.) cuptor neîncălzit.
black game [~ geim] s. vânat negru (urşi, mistreţi etc.).
black garnet [~ 'ga:nit] s. (mineral.) andradit.
black gown [~ gaun] s. robă (de magistrat etc.).
94
'black grass [~ gra:sj s. (bot.) coada-vulpii (Alopecurus agrestis).
black grouse [~ graus] s. (omit.) (găinuşă) cocoş-de-mesteacăn (Lyrurus tetrix).
blackguard ['blasgaid] I. s. escroc, şantajist,ticălos, mizerabil. II. adj. ticălos, murdar,
infam. III. vb. tr. a înjura, a vorbi urât (cuiva).
blackguardism [-izpm] ş. 1. mârşăvie, ticăloşie; purtare ticăloasă, mârşavă. 2. limbaj
vulgar / urât; vorbe urâte; înjurături.
blackguardly [-li] adj. v. b l a c k g u a r d (II).
black-haired ['blask head] adj. cu părul negru.
Black Hand [~ 'hrend] s. 1. (ist.) grup de anarhişti spanioli. 2. bandă de spărgători de
origine italiană (în S.U.A.).
black-handled [~ 'ha3ndld] adj. cu mâner negru.
black head [~ hed] s. 1. coş (pe piele). 2. (orniî.) denumire a mai multor păsări cu
black-hearted [~ ho:tidj adj. rău,-răutăcios, hain, negru la suflet.
black henbane [~ 'henbein] s. (bor.) măselariţă (Hyoscyamus niger).
black hole [~ houl] s. 1. (mii.) arest sever; (ist.) Blackhole of Calcutta închisoare de
trist renume în fortul Williams, Calcutta (şi fig.). 2. (astron.) gaură neagră.
blackhull [~1IA1] s. (bot.) ghircă, (grâu) arnăut (Triticum durum).
blacking [blaskirj] s. 1. vacs. 2. (poligr.) praf de cărbune sau grafit cu care se prepară
suprafaţa internă a formelor; înnegrire a negativului.
blacking-out [~ 'aut] s.l.v. b 1 a c k - o u t. 2. tăiere / suprimare a unei părţi dintr-un
text (la cenzura, prin înnegrire cu cerneală neagră).
black-iron ore ['blzekaion 'oor] s. (mineral.) psilonielan.
blackish ['blaski/] adj. negricios.
black jack ['blask rd3£ek| I. s. 1. (amer. si.) bâtă, ciomag. 2. (mineral.) varietate de
blendă de culoare închisă. 3. pavilion negru (al piraţilor). 4. (amer. bot.) stejar negru
(Quercus marilandica). 5. (amer.) colorant (pentru prăjituri şi băuturi); (zahăr) caramel.
6. (amer.) „vingt-et-un" (joc de cărţi). 7. un fel de ulcior; cofă (iniţial din piele). II. vb.
tr. (amer. si.) 1. a ciomăgi, a bate cu bâta. 2. a constrânge, a sili, a forţa (mâna).
black japan [~ d3o'pa3n] s. lac (negru) de Japonia.
black kite [~ kait] s. (omit.) milan negru (brun), gaie (Milvus milvus şi M. migrans).
black knot [~ not] ş. nod strâns / greu de desfăcut.
blacklead1 [~'led] vb. tr. 1. a înnegri cu grafit. 2. a însemna cu creionul.
black lead2 s. 1. grafit. 2. (şi ~ pencil) creion (negru).
black-lead pencil [— 'pensl] s. v. b 1 a c k l e a d 2 (2).
blackleg [~leg] I. s. 1. şarlatan, escroc, trişor. 2. neparticipant la o grevă. 3. spărgător
de grevă. 4. (vet.) (şi ~s) febră aftoasă. 5. (vet.) cărbune emfizematos. II. vb. tr. to ~ it
a) a nu participa Ia o grevă; b) a fi spărgător de grevă.
blackleggery Hlegori] s.v. b l a c k 1-e-g i s m.
unei greve.
black-letter book [~ ilcto rbuk] s. incunabul (carte tipărită la începutul imprimeriei
black letters [~ 'lctoz] s. pi. caractere gotice vechi.
black light [~ lait] s. 1. (opt.) lumină ultravioletă. 2. lumină infraroşie.
care nu prezintă încredere din punct de vedere politic).
blacklisting [-in] s. trecere pe lista neagră.
black locust ['blask' loukost] s. (bot.) salcâm (Robinia pseudacacia). '
blackly ['blaîkli] adv. 1. întunecat, morocănos. 2. cu intenţii rele. 3. cu furie, furios.
black magic ['blaek 'maedjik] ş. magie neagră, vrăjitorie.
blackmail [~meil] I. s. şantaj, stoarcere de bani. II. vb. tr. a şantaja; a stoarce de bani.
blackmailer [-or] ş. şantajist.
blackmail policy ['blcekmcil' polisi] ş. politică de şantaj.
Black Maria ['btekmo'raio] s. 1. (sl.) duba neagră (pentru transportul deţinuţilor).
2. (/nil.) grenadă de calibru mare.
black market [~ 'ma:kit] s. bursa neagră.
black marketeer [~ imu:ke'tior] s. speculant la bursa neagră.
black medic [~ 'mi:dik, 'med-] s. (bot.) trifoi-mărunt (Medicago lupulina).
black mica [~ 'maiko] s. (mineral.) mică neagră, biotit.
black mint [~ mint] s. (bot.) izma-bună, mentă-neagră (Mentha piperita).
Black Monday [~ 'mAndi] s. 1. zi cu ghinion. 2. (scol.) prima zi de şcoală (după
sărbători sau vacanţă).
Black Monk [~ 'nuijk] s. (călugăr) benedictin.
black mulberry [~ 'niAlb^ri] s. (bot.) agud negru, dud negru (Morns nigra).
black mummer [~ -numo'] s. (pop.) persoană care nu s-a bărbierit.
black mustard [~ 'niAstod] s. (bot.) muştar-negru (Brassica nigra).
black neb [~ neb] s. 1. (omit. fam.) cioară (nume generic). 2. (scoţ. ist.) simpatizant
al Revoluţiei franceze.
blackness ['bla?knis[ s. 1. negreală, întunecime, întuneric, obscuritate. 2. (fig.) mârşăvie,
black nightshade ['bla3k 'nait-/eid]s. (bot.) zârnă (Solatium nigrum).
black nob [~ nob] s. (sl.) neparticipant Ia o grevă; spărgător de grevă.
black oil [~ oil] s. mazut, păcură, reziduu.
black-out [~ aut] I. s. 1. (teatru) stingere a luminilor (în sala de spectacol şi pe scenă).
2. (mii.) camuflaj; alarmă. 3. pană de curent, întrerupere a curentului (în urma stricăciunilor
etc.). 4. (fa/n.) pierdere a memoriei, amnezie. 5. (7".V.) suprimare a fascicolului, mascare.
6. înăbuşire; asuprire, oprimare; intellectual ~ asuprire a intelectualităţii; news ~suprimare
a ştirilor; interzicerea difuzării ştirilor (în presă). 7. (mii. sl.) cafea. II. vb. intr. 1. (teatru)
95 blank bill

a stinge lumina în sală, a întuneca sala. 2. a camufla. 3. (radio) a bruia. 4. v. to b l a c k e n blade [bleid] 1.5.1. foaie, fir, frunză, lamă, lamelă. 2. lamă, tăiş; ~of the tongue partea
o u t. 5. (7Y) a întrerupe fascicolul, a masca. 6. (fam.) a nu-şi (mai) putea aduce aminte anterioară a limbii; shoulder ~ omoplat. 3. pală, paletă; lopăţică. 4. pană, ic. 5. (mar.)
de ceva. 7. (fam.) a leşina, a-şi pierde cunoştinţa. III. adj. secret, ascuns, tainic. pană (a cârmei), safran. 6. pânză de ferăstrău. 7. (ferov.) braţ de semafor. 8. (fam.) băiat;
black-peopled [~ 'pi:pld] adj. populat de negri. flăcău; cetăţean, individ; a jolly (old) ~ un mucalit, un hâtru bun de glume; a cunning
black pepper [~ 'peps'"] s. piper negru (Piper nigrum). ~ un marc şmecher; a daring ~ un apucat. 9. (austr.) foarfece pentru tunsul oilor. II. vb.
black pine [~ pain] s. (bot.) pin negru (Pinus nigra). iiitr. (şi to ~ out) a scoate frunze, a înfrunzi; a înverzi; a înmuguri.
black pit [~ 'pit] s. (bot.) boală a lămâiului (cauzată de bacteria Xanthomouas syringae). blade bearing [~ 'bearirj] s. (tehn.) reazem prismatic.
1 bladed ['blcidid] adj. (bot.) cu frunze, cu foi, foliat.
black poplar [~ 'popia "] s. (bot.) plop negru (Populus nigra).
black powder [~ rpaudar] s. (mine) pulbere neagră (de mină). blade bone ['blcidi boun] s. (anat.) omoplat.
black psalm [~ sa:m] s. (si.) ţipete de copii; zarvă; to sing the ~ a ţipa, a striga. blade machine [~ ma'/i:n] s. greder, maşină de profilat (şosele).
black pudding [~ -pudin] s. caltaboş (cu sânge). blade wheel [~ wi:l] s. (tehn.) roată cu palete.
black-purple ['blaek'paipl] s. purpuriu-închis, atropurpuriu. blae [blei, bli:] adj. (scoţ.) 1. livid; cenuşiu, pământiu. 2. mohorât, sumbru. 3. (despre
black quarter [** 'kwo:tar] s.v. b 1 a c k 1 e g (4,5). vreme) întunecat, iară soare.
black rat [~ 'ran] s. (zool.) .şobolan (Rattus rattus). blaeberry ['bleibari] s. (scoţ. boţ.) v. b i l b e r r y .
black ring [~ 'rirjj s. (bot.) boală a plantelor erbacee (cauzată de ciuperca Balansia blaesitas ['bli:sita3s] s. bâlbâire, bâlbâit.
strangulatis). blague [bla:g] s. (jr.) minciuni, gogoşi, vorbe goale, fanfaronadă.
Black Rod [~ 'rod] s. (în Anglia) maestru de ceremonii al Camerei Lorzilor. blah [blc:] I. s. (amer.) exagerare, braşoave; flecăreală, trăncăneală, vorbărie, palavre.
black rot [~ 'rot] s. (bot.) boala a fructelor sau legumelor (cauzată de ciuperca II. adj. (amer. si.) insipid, plicticos, anost.
Guignardia bidwellii, de bacteria Xanthomonas campestris etc.). blain [blein] (med.) I. s. buboi; furuncul; abces; pungă de puroi; flictenă. II. vb. intr.
Black Russian [~ 'rA/3n] ş. cocteil (preparat din lichior de cafea, vodcă şi cuburi de a se acoperi cu furunculi; a face abcese / pungi de puroi.
gheaţă). blamable l'bleimabl] adj. condamnabil, de condamnat.
black salsify [~ 'seelsifi] s. (bot.) salsifi (Scorzonera hisţxinica). blamableness [-nis] s. caracter condamnabil.
black sand [~ sjend] ş. (mineral.) şlic, nisip metalifer, nisip în grămadă. blame [bleim] I. vb. tr. (for) a mustra, a certa, a blama (pentru); a învinovăţi, a socoti
blackseed [~si:d] s. (bot.) trifoi-mărunt (Medicago lupulina). vinovat, a acuza (de); a aduce reproşuri (pentru); we don't ~ you nu te învinovăţim pe
black sheep [~/i:p]s. 1. (fig.) oaie neagră. 2. şnapan. 3. v. b l a c k n o b . tine; you have not yourself to ~ for it nu trebuie să-ţi faci reproşuri pentru asta; (amer.
Blackshirts [~/a:ts] s. (de obicei pi.) (pol.) Cămăşile Negre (nume generic pentru fasciştii pop.) don't ~ it on me! nu mă face pemine răspunzător de asta!; he is to ~ for it el este
italieni). vinovat pentru aceasta; (pop.) ~ it! la naiba! drăcia dracului! II. s. 1. dojana, mustrare,
blam, reproş. 2. scăpare, greşeală, păcat. 3. dezaprobare, imputare; răspundere, vină; to lay
blacksmith ['bheksmiS] s. Fierar, potcovar.
/ to put the ~ (up)on smb. sau to lay the ~ at smb.'s door a arunca vina asupra cuiva;
blacksmith anvil [~ 'asnvil] s. nicovală de forjerie.
to bear the ~ a lua vina asupra-şi; to shift the - on smb. a arunca vina pe altcineva.
blacksmith chisel [~ 't/izl] daltă de fierărie.
blacksmith's daughter [~ s 'do:tar] s. (si.) cheie, şperaclu. blameable [-abl] adj. v. b l a m a b l e .
blamed [-d] adj. (pop.) blestemat, al naibii; I'll be ~ să fiu al naibii.
blacksmith shop [~ /op] s. (atelier de) fierărie, forjerie.
blameful [-ful] adj. 1. condamnabil, de condamnat, blamabil. 2. (rar) gata (veşnic)
blacksnake [~tsncik] 1.1. (zool.) specie de şarpe negru (Coluber constrictor). 2. (amer.)
să critice; mustrător, dojenitor.
biciuşca lungă de piele. II. vb. tr. (amer.) a biciui.
blamefulness [-fulnis] s.v. b l a m a b l e n e s s .
black spleenwort [~ 'spli:nwa:t] s. (bot.) părul-Maicii-Domnului (Asplenium
blameless [-lis] adj. 1. iară vină, nevinovat. 2. fără prihană, neprihănit. 3. ireproşabil.
adiantum) (specie de ferigă).
blamelessness [-nis] ş. 1. nevinovăţie; neprihănire. 2. caracter ireproşabil.
black spot [~ 'spot] s. loc (pe o şosea etc.) unde se produc multe accidente.
blamer [-ar] s. critic, persoană care mustră / care dojeneşte.
black spy [~ spai] s. (si.) diavolul, Aghiuţă.
blameworthiness ['bleim.wa:<5inis] ş. v. b l a m a b l e n e s s .
black squirrel [~ 'skwirpl] s. (zool.) specie de veveriţă (Neosciurus carolinensis).
blameworthy ['blcim-wa:tfi] adj. vrednic de dojana / de mustrare, condamnabil.
black stick [~ stik] s. (amer. si.) clarinet.
blanc [blasnk şi pronunţia franceză] s.X.v. b l a n k . 2. porţelan ncsmălţuit.
black stone [~ stoun] s. turbă de munte. blanc fixe [pronunţia franceză] s. (fr.) (chim.) alb permanent / de barită; blanc-fix;
black strap [- stra^p] s. 1. (fam.) vin de Porto. 2. (amer. si.) rom ieftin amestecat cu sulfat de bariu.
melasă. 3. (tehn.) ulei negru de rafinare.
blanch [bla:nt/] vb. A. tr. l.aaloi.aînălbi; a vărui,aspoi,2. a lipsi de lumină (p/ante
black sugar [~ >/ug9r] s. (scot.) miambal, zeamă de lemn dulce. etc.). 3. a cositori, a spoi (metale). 4. a dezghioca, a coji; to ~ almonds a curăţa migdale.
black swan [~ swan] s. (omit.) lebădă neagra (Chenopsis atrata). 5. to ~over a scuza, a căuta să justifice, a scoate basma curată. B. intr. a îngălbeni, a păli,
blacktail [~tcil] ş. 1. (iht.) ghigorţ, ghiborţ (Acerina cernita). 2. (zool.) specie de cerb a se face alb ca varul (de frică etc.).
american cu urechi lungi (Odocoileus macrotis). blancher [-ar] s. 1. înălbitor; albitor. 2. decolorant.
black tea [~ ti:] s. ceai negru. blancmange [bla'mo(:)n3, -'ma:n3 şi pronunţia franceză] s. (fr.) blamanjele (gelatină
blackthorn [~6o:n] s. (bot.) porumbar (Primus spinosa). de smântână şi lapte de migdale).
black tie [~ 'tai] s. 1. papion negru (purtat cu smoching). 2. smoching. 3. toaletă de bianco ['blasrjkou] (mii.) I. colorant alb pentru ţinută şi echipament. II. vb. tr. a vopsi
seară. în alb (ţinuta şi echipamentul).
black-tie adj. (despre ţinută, despre ocazii etc.) de seară; festiv: ~ dinner dineu. bland [blasnd] adj. 1. curtenitor, politicos, amabil, afabil, prietenos; (despre climă)
black tiger [~ 'taiga1"] s. (zool.) puma (Felis concolor). blând. 2. (despre medicamente) slab, liniştitor, calmant. 3. (amer.) insipid, plicticos, anost.
blacktongue [~ 'tArj] s. (vet.) 1. pelagră (la câini). 2. lcptospiroză (la câini). 4. (amer.) indiferent, impasibil.
black top [~ top] s. (drum.) îmbrăcăminte rutiera neagră. blandiloquence [bta'dibkwans] s. linguşiri, vorbe dulci.
black truffle [~ itrAfl] s. (bot.) trufă (Tuber melanos{X)rum). blandish ['btendi/] vb. tr. 1. a dezmierda, a alinta. 2. a linguşi, a măguli.
black velvet [~ 'velvit] s. cocteil (din bere negră şi şampanie). blandisher [-ar] s. linguşitor.
black vomit [~ -vomit] ş. (med.) 1. febră galbenă. 2. sputa unui bolnav de febră galbenă. blandishment [-mant] ş. 1. dezmierdare. 2. linguşire.
black vulture [~ 'VAUJV] ş. (omit.) 1. specie de vultur pleşuv american (Coragyps blandly fbhendli] «dv. politicos; cu blândeţe, cu tandreţe.
atratus). 2. diferite specii de vultur din Europa, Asia si nordul Africii (mai ales Aegypius blandness ţ'blamdnis] ş. curtenic; prietenie.
monachus). blank [blasnk] I. adj. 1. nccompletat, nescris, gol, curat, cu spaţii libere / goale; viran,
blackwall [~wo:l] s. (mar.) nod simplu. neîncârcat, deşert; (jig.) to give smb. ~ cheque a da cuiva (o) poliţă în alb, pecete în
black widow [~ 'widou] s. (entom.) specie de păianjen veninos din S.U.A. alb, libertate de acţiune, a-i da frâu liber. 2. lipsit de conţinut, gol, sec; his memory is
(Latrodectus mactans). ~ on the subject nu-şi aminteşte nimic despre aceasta; ~ look privire goală / inexpresivă.
black witch [~ wit/] s. (entom.) specie de fluture nocturn (Erebus odora). 3. îngândurat, preocupat; stingherit, jenat; to look ~ a fi îngândurat, preocupat. 4. deplin,
black work [~ wa:k] s. fierărie, meseria fierarului. 2. salahorie. complet, total, absolut; ~ silence tăcere desăvârşită; ~ idiot mare idiot; ~ despair
blackwort [~wa:t] s. (bot.) 1. tătăncasă (Symphytum officinale). 2. afin (Vaccinium deznădejde totală; ~ stupidity prostie crasă; (eufemistic) that's his ~ dog again! iar a
myrtillus). venit afurisitul ăla de câine al lui! II. ş. 1. loc liber, spaţiu gol. 2. liniuţă (în locul cuvântului
blacky ['bleeki] I. adj. negru, negricios. II. s. (fam.) 1. negru. 2. om îmbrăcat în negru; omis). 3. (amer.) formular, blanchctă. 4. bilet de loterie necâştigător; to draw (a) ~a) a
preot. 3. animal sau pasăre de culoare neagră; cioară. trage / a scoate un bilet necâştigător (la loterie); b) (Jig.) a suferi un eşec, a da greş. 5. ţintă
bladder ['blânda1-] s. 1. (med., zool.) băşică (mai ales a udului), vezică; veziculă; football (şiftg.); ţel, scop. 6. spărtură, gol. 7. gol, goliciune (sufletească); tabula rasa; my mind
- camera mingii de fotbal. 2. (jig.) fluicră-vânt; palavragiu; încrezut; (pop.) ~ of lard is a complete ~nu-mi amintesc absolut nimic. 8. (tehn.) semifabricat; piesă brută; ţaglă;
tâmpit, nătâng. bloc, lingou. 9. (şi/v.) gol de pădure. 10. (text.) (despre tricot etc.) brut, nefinisat. III. vb.
bladdered [-d] adj. încrezut, înfumurat. tr. (amer.) 1. a pustii, a face praf; a zdrobi, a repurta o victorie zdrobitoare asupra (cuiva);
bladder herb ['blseda iha:b] s. (bot.) păpălău (Physalis alkekengi). a usca de bani (la cărţi). 2. (spori) a obliga pe adversar la un scor alb (la baseball) ♦
bladder-senna [~ isena] s. (bot.) băşicoasă (Colutea arborescens). ~him! să-1 ia naiba! ~ed! la naiba!
bladder snout [~ snaut] s.v. b 1 a d d e r w o r t. blank acceptance [~ ak'septans] ş. v. b l a n k b i l l .
bladderwort [~wa:t] s. (bot.) otrăţcl-de-apă, otrăţclul-bălţilor (Utricularia vulgaris). blank ammunition [~ laMuju'ni/an] s. (mil.) cartuşe de manevră, gloanţe oarbe.
bladdery ['blidari] adj. 1. cu băşici; băşicat. 2. (jig.) gol, deşert, sforăitor, găunos. blank bill [~ bil] s. (ec.) cambie / poliţă în alb.
blank book
blank book [~ buk] s. (amer.) carnet de notiţe, bloc notes.
blank cartridge [~ 'kd:trid3] s. (mil.) cartuş de manevră / de exerciţiu, glonte orb.
blank cheque [~ t/ek] s. (ec.) cec tn alb. <> (fig.) to give smb. a ~ a-i da cuiva mână
liberă.
blank cover [~ .kAVo'l s. plic nescris.
blank credit [~ 'kredit] s. (ec.) credit dat pe o poliţă în alb / neacoperit.
blank day [~ dei] s. 1. zi liberă. 2. zi cu ghinion.
blank door [~ do:] s. uşă condamnată / mascată; uşă falsă / oarbă.
blank endorsement [~ in'do:sm3nt] s. (ec.) andosamcnt în alb / blanc.
blanket ['blainkit] I. s. 1. cuvertură, pătură (mai ales de lână); (fig.) on the wrong
side of the ~ a) nelegitim, din flori; b) în sens opus, cu înţeles contrar; (fig.) to put a
wet ~ on sa» to throw a wet ~ over a potoli avântul / elanul (cuiva); a wet ~ persoană
care potoleşte sau taie avântul cuiva; to toss in a ~ a arunca în sus cu pătura de mai
multe ori (uneori în chip de supliciu); (fam.) to get between the ~s a se culca; sheets
and ~s aşternut; (fam.) the blue ~ cerul (liber); (rar) to spit on one's own ~ a-şi tăia
singur craca de sub picioare. 2. valtrap, cioltar, pătură pentru cal. 3. (geol.) aluviune,
depunere, sediment; strat de suprafaţă; -O" (amer. si.) California ~s ziare cu care se învelesc
şomerii noaptea în grădinile publice. II. vb. tr. 1. a acoperi cu o pătură. 2. a (a)zvârli în
sus (cu pătura). 3. a cuprinde, a include. 4. a înăbuşi (zgomotul, focul etc.). 5. (av.) a
acoperi cu un covor de bombe. 6. (amer. fig.) a lăsa în umbră, a eclipsa. 7. a muşamaliza.
8. (radio) a acoperi (un post). 9. (electr.) a blinda. 10. (mii.) a localiza o breşă; III. adj.
general, complet, atotcuprinzător.
blanket chest [~ t/est] s. (amer.) scrin sau ladă pentru aşternut sau lenjerie.
blanket drill [~ dril] s. (mil. si.) to do ~ a sta în cazarmă şi a trage la aghioase.
blanket Indian [~ 'indian] s. (amer.) indian nord-american credincios vechilor datini
si obiceiuri.
blanketing ['bterjkitirj] s. 1. stofă aspră de lână pentru cuverturi. 2. cuverturi / pături
de lână. 3. (radio) interferenţă, suprapunere (cu un semnal emis de o staţie mai puternică).
blanket insurance policy fblacgkit in'/uOTOns 'polisi] s. (ec.) poliţă de asigurare care
acoperă toate riscurile.
blanket mortgage [~ ,mo:gid3[ s. (ec.) ipotecă totală.
blanket price [~ prais] s. (ec.) preţ unic / fix / standardizat.
blanket sheet [~ /i:t] s. pagină de ziar de mari dimensiuni.
blanket vein [~ vein] s. (geol.) filon plat.
blankety blank ['blamkoti 'bferjk] adj. (fam.) al naibii, blestemat, afurisit.
blank fields ['bkerjk fi:ldz] s. pi. (filatelie) câmpuri goale.
blank fire [~ ifais] s. (mil.) tragere cu gloanţe oarbe.
blank flange [~ rflzen^] s. (tehn.) flanşă oarbă, disc orb.
blanking voltage ['btenkirj .voultidj] s. (fiz.) tensiune de blocare.
blankish ['btenki/] adj. albicios, alburiu.
blank leaf ['bterjk ili:f] s. pagină goală / albă.
blank line [~ .lain] s. (poligr.) rând de albitură.
blankly ['blainkli] adv. 1. fără participare, cu indiferenţă, absent. 2. neputincios, pierdut.
3. direct, făţiş, hotărât, cu hotărâre. 4. cu totul, extrem de, de-a dreptul.
blankness ['bkcnknis] s. 1. (rar) albeaţă. 2. goliciune, lipsă de miez. 3. stinghereală,
jenă.
blank page ['bferjk 'peid3] s.v. b l a n k l e a f .
blank practice [~ rprasktis] s.v. b l a n k f i r e .
blank side [~ -said] s. punct slab / nevralgic.
blank space [~ 'speis] s. pată albă (pe harta).
blank verse [~ 'vs:s] s. (metr.) vers alb (mai ales pentametru iambic nerimat).
blank wall [~ wo:l] s. perete plin / orb.
blank window [~ 'windou] s. fereastră oarbă. .
blanquette [pronunţia franceză] s. (fr.) (gastr.) ciulama de vitei sau berbec (cu sos
alb).
blare [bls:>r] I. vb. A. tr. (si to ~ forth / out) a trâmbiţa cu putere; a anunţa zgomotos.
B. iiUr. to ~away (despre radio) a urla, a fi pus Ia maximum. II. s. 1. trâmbiţat. 2. zbieret,
urlete; zgomot; scandal.
blarmed [blu:md] inter/, (pop.) la naiba! mii de draci!
blarney ['blo:ni] I. s. 1. linguşire, măgulire; cuvinte, vorbe mieroase; to have kissed
the ~ stone a fi linguşitor / mieros. 2. vorbe de clacă, prostii; (sl.) to tip the ~ a spune
gogoşi / braşoave. II. vb. A. intr. 1. a se linguşi. 2. a minţi, a cârpi minciuni, a turna
gogoşi. B. tr. a duce (pe cineva) cu linguşiri / cu vorbe mieroase / cu şosele şi momele.
blarneyer ['bla:nior] s. linguşitor.
blart out ]'bla:t 'aut] vb. tr. (amer.) a-i scăpa (t«t secret etc.).
blase ['bla:zei, amer. si -'- si pronunţia franceză] adj. (fr.) blazat.
blash '[blae/] (scot.) I. vb. A. intr. a picura, a curge, a pleoscăi. B. tr. a uda, a stropi.
II. s. 1. picurare, picurat; pleoscăit. 2. (fig.) spălătură, lături; â ~ of tea ceai slab.
blaspheme [btes'fi:m, bla:s-] vb. A. tr. a huli, a blasfema, a cârti împotriva (cu gen.).
B. intr. a huli, a cârti.
blasphemer [bfes'fi:m3r] s. hulitor, blasfemator.
blasphemous ['btesfimos, 'blci:s-, -fam-] adj. hulitor, blasfemator, cârtitor.
blasphemy ['btesfimi, 'blci:s-, fam-] s. blasfem, hulă, cârtire.
blast [blo:st, amer. blast] I. s. 1. rafală (de vânt); suflu (al «nei explozii); curent puternic
de aer; (poetic) winter's chilly ~suflarea îngheţată a iernii. 2. (tehn.) curent de aer forţat;
aer insuflat, vântul furnalului, insuflare de aer în cuptor; hot ~ curent de aer fierbinte;
cold ~ curent de aer rece; to be in / at full ~ a fi în plină activitate; to be out of ~ a nu
lucra, a sta pe loc. 3. explozie, detunătură, detonaţie; (mine) puşcare. 4. (muz.) sunet
puternic produs de un instrument de suflat; at the first ~ of the trumpet la primul sunet
al trompetei. 5. vătămare, distrugere, stricăciune, pagubă, catastrofă (provocată de vânt,
96
uragan). 6. influenţă dăunătoare / nefastă. 7. fum, pufăit, pâcâit (din lulea, ţigară etc.).
8. (bot.) mălură, tăciune Tilletia trilici. 9. îmbolnăvire bruscă (a oamenilor, animalelor
sau plantelor). 10. (poligr.) aer comprimat. *0- (sl.) give me a ~dă-mi un telefon; to put
/ lay the ~ on smb. a) a critica pe cineva vehement; a lua pe cineva la trei păzeşte; b) a izbi
pe cineva cu pumnul. II. vb. A. intr. 1. a sufla, a pufăi, a pâcâi, a trage (din lulea etc.).
2. a se strica, a se ofili (din cauza vântului). 3. a) (sl.) to ~ off a o şterge, a spăla putina,
a se face nevăzut, a se evapora, b) (despre rachete) a se desprinde de sol; c) (despre
astronaut!) a călători într-o rachetă. B. tr. 1. a strica, a distruge, a ruina, a vătăma (vegetaţia
etc.). 2. a distruge, a sfărâma, a strica, a destrăma, a compromite (mai ales planuri,
speranţe); his character is ~ed reputaţia lui e compromisă. 3. a dinamita, a face să
explodeze, a arunca în aer; (mine) a exploda. ♦ (pop.) ~ him! să-1 ia dracu! naiba să-1
ia!
blast apparatus [~ ■ajps'rcitss) s. 1. (tehn.) suflantă, ventilator. 2. (poligr.) aparat cu
aer comprimat.
blast box [~ boks] s. (tehn.) cutie de vânt; cameră de aer.
blast cleaning [~ 'kli:nin] s. (tehn.) curăţire prin sablaj.
blast draft [~ dra:ft[ s. (tehn.) tiraj forţat.
blasted ['bla;stid] adj. 1. v. d a m n e d. 2. distrus, nimicit; aruncat în aer.
blasted brimstone [~ 'brimstsnj s. (fam.) stricat, dezmăţat.
blastema [bte'stems],pl. si blastemata [-to] s. (biol.) blastema.
blast engine ['bla;st' end3in] s. v. b l a s t a p p a r a t u s (l).
blaster ]'bla:stor] s. 1. (mine) explozor. 2. v. b 1 a s e r a g e n t .
blaster agent [~ 'eidpnt] s. exploziv, substanţă explozivă.
blaster oil [~ oil] s. nitroglicerină.
blast fan ['bla:st fa:n] s. (tehn.) ventilator de refulare.
blast furnace [~ ifi>:nis] s. (metal.) furnal, cuptor înalt; (mine) cuptor de cuvă.
blastie ['blsesti, 'bici;-] s. (scot.) pitic.
blast indicator ['bla;st .indikeits'J s. (tehn.) vacuummetru de tiraj, aparat de măsurat
tirajul.
blasting ['bla:stirj] I. adj. 1. nimicitor, distrugător. 2. exploziv, explozibil.
II. s. 1. nimicire, deteriorare; pieirc, distrugere. 2. (mine) minare, puşcare, explodare,
aruncare în aer. 3. (tehn.) aer insuflat, vântul furnalului, insuflare de aer în cuptor.
blasting cartridge [~ ika:trid3J s. 1. (mil.) cartuş exploziv. 2. (mine) cartuş de exploziv.
blasting chamber [~ ■tjeimtrarl s. (mine) cameră de minare.
blasting fuse [~ fju:z] s. (mine) capsă, amorsa; fitil de aprindere, fitil detonant.
blasting gelatine [~ id3ela'ti:n] s. amestec exploziv, gelatină detonantă / explozivă.
blasting oil [~ oil] s. (mine) nitroglicerină.
blasting powder [~ .paudsr] s. (mil.) pulbere explozivă, detonant.
blast lamp ['bla:st laemp] s. lampă de lipit / de sudat; suflător, arzător.
blastmetcr [~.mi:ter] s. v. b 1 a s t i n d i c a t o r .
blastocyst ['bfestowsist] s. (biol.) blastocist, blastulă.
blastoderm(a) ['btestoudomie, -ted-] s. (biol.) blastoderm.
blastodermal [rbfestou'damipl] adj. v. b l a s t o d e r m i c .
blastodermatic [.blcestouda'masţik] adj. v. b l a s t o d e r m i c .
lastodermic [.btestou'donnik] adj. (biol.) blastodermic.
blastodisk ['bfestoudisk] s. (biol.) blastodisc.
blastogenesis [iblsstotrtbjenisis] s. (biol.) blastogeneză.
blastogeny [,bla?s'tod3eni] s. v. b l a s t o g e n e s i s .
blastoma [bte'stoumo],pl. si blastomata [-ts] s. (mea1.) blastom.
blastornere ['bla:st3mi5r] s. (biol.) blastomer.
blastomycosis [ibfestoumai'kousis] s. (med.) blastomicoză.
blastopore ['btestoupo:1'] s. (biol.) blastopor.
blastosphere ['btestousfior] s. (biol.) blastosferă, blastulă.
blast pipe ['bla;st paip] s. (tehn.) ţeava de insuflare a aerului; conductă de aer; conductă
a suflantei.
blast pressure [~ iprejoc] s. 1. (tehn.) suflu de explozie. 2. (av.) presiune a vântului.
blast reducer [~ ri'dju:sor] s. (tehn.) amortizor de flacără.
blast tank [~ tajrjk] s. v. b 1 a s t b o x.
blast tube [~ tju:b] s. (av.) ţeava de refulare (a rachetei).
blastulă ['bla:stjub],pl. blastulae [-li:] s. (biol.) blastulă.
blast wave ['blu:st weiv] s. undă explozivă / expansivă, suflu.
blat [bfet] (amer. sl.) I. vb. intr. a behăi. II. s. 1. behăit. 2. trăncăneală, flecăreală;
vorbe goale, vorbe de clacă.,
blatancy ['bleitansi] s. 1. zgomot, ţipete, strigăte; gălăgie; caracter ţipător etc. 2. (fig.)
ostentaţie, atitudine zgomotoasă; aroganţă.
blatant ['blcitsnt] adj. 1. zgomotos, ţipător, strigător, gălăgios. 2. care behăie, mugeşte
sau rage. 3. (fig.) strigător (la cer), flagrant, evident; ~ lie minciună sfruntată. 4. (fig.)
ostentativ, arogant, care se bate cu pumnii în piept.
blater ['bleits'] s. (pop.) viţel; (sl.) to cry beef on a ~ a face multă zarvă pentru un
lucru de nimic.
blateration [>bleito'rei/pn] s. zarvă, scandal, tevatură. "
blather ['bla;<53r] vb., s. v. b l e t h e r .
blatherskite ['btedsskait] s. (amer.fam.) 1. palavragiu, flecar, vorbă-lungă. 2. prostii,
vrute şi nevrutc, verzi şi uscate.
blatta ['bfeto] s. (inv.) 1. purpură. 2. mătase de culoare purpurie.
blatter ['bfetar] I. vb. intr. (dial.) 1. (despre ploaie) a răpăi. 2. a flecari, a trăncăni,
a sporovăi; a îndruga verzi şi uscate, a spune vrute şi nevrutc. II. s. (scof.) 1. răpăit (de
ploaie). 2. flecăreală, trăncăneală, sporovăială; vorbe goale, vorbe de clacă; verzi şi uscate;
vrute şi nevrute.
blatterer ['btetara'] s. flecar, palavragiu, limbut.
97
blatto fblastou] s.v. c o c k r o a c h .
blaugas f'blaugass] s. gaz de pirogenare; gaz de iluminat; aragaz.
blaze1 [blciz] I. s. 1. vâlvătaie, pălălaie, flacără, foc; in a ~ în flăcări, cuprins de flăcări.
2. lumină sau culoare vie. 3. izbucnire (o focului, a pasiunii etc.). 4. strălucire, splendoare,
glorie; ~of publicity faimă, glorie. 5.pi. (si.) iad, gheenă, focul gheenei; go to ~s! du-te
dracului, du-te naibii!; (fam.) as ~s grozav, teribil (de), straşnic; (fam.) like ~s din răsputeri,
năvalnic; grozav; de mama focului; what the ~s? ce dracu? ce naiba? II. vb. A. intr.
1. a arde cu flacără vie. 2. a străluci, a scăpară, a sclipi, a luci; 3. ~ away! dă-i! ardc-1!;
to ~ away at a) (mil.) atrage foc continuu împotriva (cu gen.); b) (fam.) a o ţine întruna,
a cicăli; to ~ away at one's work a munci cu râvnă / cu tragere de inimă; to ~ up a
izbucni, a fierbe de mânie. B. tr. 1. a arde, a pune pe foc. 2. (şi to ~ forth / abroad) a
da în vileag / pe faţa, a destăinui, a difuza; a bate toba despre, a trâmbiţa.
blaze 2 1. s. 1. ţintă / pată albă (pe fruntea animalelor); stea (la cai). 2. crestătură, semn,
marcaj (pe copaci). II. vb. tr. 1. a cresta, a însemna (copaci). 2. a însemna / a marca
(drumul) prin crestături pe copaci; to ~ the trail / path / way a) a-şi face drum prin
pădure, făcând crestături pe copaci; b) (fig.) a-şi face / a-şi croi drum; a merge pe căi
neumblate, a fi deschizător de drumuri.
blazer1 ['bleizsr] s. 1. tricou / bluză de sport cu dungi multicolore (de flanelă). 2. zi
cu mult soare / foarte luminoasă. 3.pl. (pop.) ochelari. 4. (amer.) vas de gătit pe spirticră
sau pe grătar (folosii în excursii, camping etc.).
blazer2 s. 1. pristav, crainic. 2. colportor; gură-spartă.
blazing ['bleizin] adj. 1. aprins, în flăcări, înflăcărat. 2. limpede, evident, clar; ~ He
minciună sfruntată; ~mistake greşeală; boacănă. 3. (cinegetică) ~scent urmă proaspătă.
4. (pop.) al dracului, îndrăcit; (sport) ~ finish finiş impresionant.
blazon ['bleizn] I. s. 1. heraldică. 2. blazon, stemă, armorii. 3. (jig.) zugrăvire, înfăţişare;
publicitate, reclamă; proslăvire. II. vb. tr. 1. a împodobi / a înfrumuseţa cu însemne
heraldice. 2. a descrie, a zugrăvi, a înfăţişa; a face reclamă (cu dat.), a trâmbiţa; a proslăvi.
3. to ~ abroad a răspândi, a bate toba despre.
blazoner [-ar] s. 1. herald; descifrator de blazoane. 2. (jig.) laudator, panegirist.
blazonize [-aiz] vb. tr. a sărbători, a preamări.
blazonment [-mant] s.v. b l a z o n r y (2).
blazonry [-ri] s.l.v. b 1 a z o n (1,2). 2. heraldică. 3. reclamă, publicitate. 4. fast.
blazy ['bleizi] adj. (rar) luminos, scânteietor.
bleach [bli:t/] I. vb. A. tr. 1. a albi, a înălbi; a vărui. 2. a curăţa, a spăla, a purifica; a
decolora; a oxigena. B. intr. a se albi, a păli, a se face palid. II. s. 1. albire, decolorarc,
spălare. 2. albeaţă. 3. (chim.) clorură de var; lichid decolorant.
bleacher ['bli:t/3r] s. 1. persoană care albeşte; (teA7.) albilor. 2. vas pentru albit, rezervor
pentru decolorare. 3. (mai ales pl.) (amer. sport) peluză; tribună neacoperită. 4. (telm.)
holendru de înălbire.
bleacherite [-ait] s. (amer. sport) spectator care ocupă un loc ieftin, neacoperit (în
tribună).
bleachery ['bli:t/ari] s. (text.) albitorie; spălătorie chimică.
bleach field ['bli:t/ fi:ld] s. v. b 1 e a c h c r y.
bleaching ['bli:t/in] s. albire, înălbire.
bleaching clay [~ klei] s. v. b l e a c h i n g e a r t h .
bleaching earth [~ 3:0] s. pământ decolorant.
bleaching powder [~ ipauuV] s. (chim.) clorură de var. hipoclorit de calciu.
bleak1 [bliik'J adj. 1. palid, ofilit; decolorat. 2. (despre locuri, case etc.) pustiu, bătut
de vânturi. 3. (despre climă, vânt) rece, tăios, aspru. 4. pustiu, gol, fără vegetaţie, sterp.
5. sumbru, deprimant. 6. (despre expresia feţei) mohorât, trist, posomorât. 7. palid, fără
culoare.
bleak2 s. (iht.) albişoară, obleţ, sorean (Alburnus lucidus).
bleakisli [-i/] adj. cam palid etc. (v. b 1 e a k1).
bleakness [-nis] s. pustietate etc. (v. b 1 c a k1).
bleaky [-i] adj. pustiu, deşert, gol, sălbatic, fără vegetaţie, sterp.
blear [blÎ9r] I. adj. (despre privire) întunecat; împăienjenit. II. vb. tr. a întuneca,
a înceţoşa, a împăienjeni (privirea); a aburi (sticla); to ~ smb.'s eyes a arunca praf în
ochii cuiva.
blearedness ['blisdnis] s. 1. ochi urduroşi, urdoare la ochi. 2. (fig.) miopie; mărginire;
înceţoşare (a minţii).
blear-eyed ['blisraid] adj. 1. cu ochii urduroşi; cu ochii împăienjeniţi. 2. (fig.) miop;
neprevăzător, mărginit, lipsit de pătrundere sau orizont(uri); tont; greoi.
blear-witted [~ iwitid] adj. v. b l e a r - e y e d (2).
bleary1 ['bliari] adj. v. b l e a r - e y e d (1).
bleary2 s. supă de făină.
bleat [bli:t] I. vb. mtr. 1. (şi to ~out) a behăi; a mugi, a rage. 2. a imita un animal.
3. a flecari, a pălăvrăgi. II. s. 1. behăit; muget. 2. imitaţie a animalelor. 3. flecăreală,
pălăvrăgeală.
bleater [bli:t3rJ s. 1. palavragiu, flecar; cusurgiu, cârcotaş. 2. (omit.) specie de becaţină
(Capella gallinago).
bleb [blcb] s. 1. băşică, băşicuţă de aer (în sticlă sau apă). 2. (med.) pustulă, bubuliţă,
băşicuţă pe piele.
blebby ['blebi] adj. plin de băşici, băşicat.
bled [bled] past şi part. trec. de la b l e e d .
bleed [blixl], past şi part. trec. bled [bled] vb. A. intr. 1. a sângera, a-i curge sânge,
afiînsângerat, a fi rănit; to ~ at the nose a-i curge sânge din nas; he was ~ing all over
era (tot) numai sânge, numai răni; (fig.) my heart ~s îmi sângerează inima; mi se frânge
/ mi se rupe inima. 2. a pierde sânge, a-şi vărsa sângele; a fi rănit de moarte, a muri; he
bled for his country şi-a vărsat sângele pentru patrie; to ~ white a) a i se scurge tot
sângele, a fi stors de vlagă; b) a fi jecmănit, stors, sleit de bani. 3. (bot.) a da răşină,
bletherskate
a avea scurgere de răşină. 4. (faur.) a pierde bani; a fi jecmănit / stors de bani / prădat.
B. tr. 1. a însângera, a răni; a lua sânge (cu dat.), a sângera (o vită). 2. a mânji, a umple
de sânge. 3. a da drumul la, a lăsa sa curgă (apa etc.); a goli (un butoi). 4. a stoarce,
a slei (de bani, de vlagă, de avere); to ~ white a stoarce toate bogăţiile sau toată vlaga
din.
bleeder ['bli:d3r] s. 1. medic sau veterinar care lasă sânge. 2. (med.) hemofil. 3. (fa/n.)
parazit, profitor, storcător. 4. (telm.) supapă de siguranţa (pe conductă); robinet de golire;
ventil de purjarc. 5. (mine) percolare, picurare.
bleed hearts ['bli:d -ha:ts] s. (bot.) arşinic, cruciuliţe, focul-drăguţei, specie înrudită
cu floarea-cucului (Lychnis chalcedonica).
bleeding ['bli:din] I. s. 1. sângerare, hemoragie. 2. luare de sânge. 3. (telm.) golire,
evacuare, scurgere, purjarc; picurare. II. adj. 1. sângerând, care sângerează, care pierde
sânge. 2. (fig.) rănit, îndurerat.
bleeding heart [~ ha:t] s. (bot.) 1. micşunele (ruginite), micsandră galbenă
(Cheiranthus cheiri). 2. cerceii-doamnei, cereică, lacrimile-lui-Iisus-Hristos (Dicentra
spectabilis).
blemish ['blcmi/] I. vb.tr. 1. a strica, a dăuna. 2. (fig.) a păta, a dezonora, a defăima,
a discredita. II. s. 1. neajuns, îjpsă, cusur,,defect, meteahnă. 2. (jig.) pată (ruşinoasă),
stigmat. ■
blemishless [-lis] adj. ireproşabil, iară cusur, imaculat.
1
blench [blent/] vb. A. iu/r. a da înapoi, a se eschiva, a bate în retragere, a se retrage,
a şovăi. B. tr. a înşela, a amăgi. ■
blench2 vb. A. mtr. a slăbi, a păli; a se decolora. B. tr. a înălbi, a albi, a curăţa; a decolora.
1
blencher ['blent/a "] s. persoană care bate în retragere; şovăitor.
blend [blend], past şi part. trec. blended [blendid] şi blent [blent] I. vb. A. tr. 1. a
amesteca, a combina, a uni, a pune la un loc; a asocia. 2. a asorta; a amesteca, a combina
(băuturi, cafea, lapte, tutunuri). 3. a lucra (blănuri). 4. (arte) a combina, a amesteca (tente
sau culori). 5. (jig.) a îmbina, a amalgama. B. inir. 1. a se uni, a se combina, a se asocia,
a se amesteca, 2. a fuziona, a se uni. 3. (despre culori etc.) a se potrivi, a se armoniza,
a merge una cu alta. 4. (fig.) a se îmbina, a se amalgama, a face un tot. 5. (biol.) a prezenta
caractere combinate. 6. (ar/e) (despre culori) a se estompa, a trece una în alta. II. s.
1. combinaţie, amestec, melanj, îmbinare. 2. armonie, potrivire. 3. băutură amestecată
(cocteil etc.). 4. (bio/.) hibrid cu caractere combinate. 5. (arte) trecere, estompare. 6. (chim.)
blend. 7. (teALt.) amestec de fibre, ■ .' ■:
blendcorn [rblcndko:n] s. amestec de găunţe (pentru îngrăşatul vitelor).
blende [blend] s. (mineral.) blendă, sulfura de plumb.
blender ['blends'"] s. 1. persoană care amestecă etc. (v. b l e n d I,A). 2. (telm.) agitator,
amestecător, melanjor, malaxor, mixer; macara-maşină de amestecat. 3» (arte) penel,
pensulă.
blendous ['blendss] adj. care conţine blendă.
Blenheim ['blenim, -nam] s.(zool.) specie de câine spaniei.
Blenheim orange [~ 'orind3] s. (boţ.) specie de măr auriu.
Blenheim spaniel [~ -spzenjsl] s.v. B l e n h e i m .
blennorrhagia [iblen3'rcid3i3] s. (med.) blenoragie.
blennorrhagic [iblena'reidjik] adj. (med.) blenoragie.
blennorrh(o)ea [.blens'rirs] s. (med.) blenoree; uretrită cronică.
blennorrh(o)eal [~1] adj. (med.) blenorcic.
blent [blent] past şi part. trec. de la b l e n d (I).
blepharitis [-blefa'raitis] s. (med.) blefarită.
bless [blcs], past şi part. trec. blessed [blest] sau (rar) blest [blest] vb. A. tr. 1. a
binecuvânta, a blagoslovi; a sfinţi, a sanctifica, a da binecuvântarea (cuiva); ~rne, ~rny
soul /heart /eyes cerule! sfinţi din ceruri!; (God) ~ you! Domnul să te aibă în paza sa!
rămâi sănătos, cu bine! (ironic) not at all, ~you! da de unde, drăguţule!; (ironic) ~ that
boy! what is he doing there? ce naiba face băiatul ăla acolo?; (sl.) well, I'm ~ed aşa
ceva nici n-am pomenit! 2. a se ruga pentru fericirea (cuiva). 3. a face cruce (cuiva).
4. a apăra, a păzi, a proteja, a protegui. 5. a lăuda, a slăvi, a glorifica, a ridica în slăvi /
în slava cerului. 6. a ferici, a face fericit; a înveseli. 7. a fi recunoscător (cu dat.), a mulţumi
(cu dat.); a binecuvânta; to ~ one's stars a-şi binecuvânta soarta, a fi recunoscător cerului.
8. (peior.) a blestema, a înjura, a afurisi. 9. to ~ with a binecuvânta cu, a înzestra cu.
♦ ~ the mark a) să-mi fie îngăduit / permis să spun; b) ferit-a sfântul. B. refl. 1. (înv.)
a se cruci, a-şi face cruce. 2. a se minuna, a fi uimit. ♦ I haven't a penny to ~ myself
with n-am (nici) o para chioară / nici un sfanţ.
bles(s)bok ['blesbsk] s. (zoo!.) specie de antilopă din Africa australă (Damaliscus /
Gazella albifrons).
blessed ['blcsid, rar blest] adj. 1. binecuvântat, fericit, norocos; (glumeţ) ~ event
eveniment fericit (naşterea unui copil, căsătorie etc.); of ~ memory de slăvită memorie;
(fam.) the whole ~ day ziulica întreagă. 2. (peior.) blestemat; not a ~ day of rain nici
măcar o zi cu ploaie; (fam.) I'm ~ if I know zău dacă ştiu, să mă ia naiba dacă ştiu!
3. ceresc, sfânt; the ~ Virgin (Mary) Sfânta Fecioară (Maria).
blessed herb [~ hsib] s. (bot.) eerenţel, crânceş, cuişoriţă (Geum urbanum).
blessedness ['blesidnis] s. 1. fericire; noroc; (glumeţ) single ~ burlăcie. 2. sfinţenie.
blesser ['bless1"] s. persoană care binecuvântează.
blessing l'blesirj] s. 1. binecuvântare, blagoslovire. 2. binecuvântare, binefacere; fericire,
noroc, bunăstare; what a ~that we were there! ce noroc că am fost acolo!; a ~ in disguise
o nenorocire / un rău care până la urmă se dovedeşte a fi o binefacere; tot răul spre bine.
3. rugăciune (înainte sau după masă). 4. har. 5. (euf.) ocară; înjurătură. 6. aprobare.
blest Jblest] I. past şi part. trec. de la b l e s s . II. adj. (poetic) v. b l e s s e d (1).
blether l'blecî3r] I. vb. intr. a flecari, a pălăvrăgi, a vorbi aiurea, a toca/ a spune verzi
şi uscate. II. s. pălăvrăgeală, flecăreală; prostii, aiureli.
bletherskate ['bletfsskeit] s.v. b l a t h e r s k i t e .
bletting
bletting ['bletin] s. coacere a fructelor (afupa depozitare).
blew [blu:[ past de la b l o w 2 (I) si b i o w3 (I).
blewits ]'blu:its] s. (bot.) un soi de ciupercă comestibilă (Agaricus persoiiatus).
blight [Wait] I. s. 1. (bot.) mălură, tăciune, mană, rugină; degerare. 2. (bot.) parazit
(alplantelor). 3. (entom.) insectă dăunătoare pentru plante; filoxeră (Phyloxera vastatrix).
4. atmosferă înăbuşitoare, aer încărcat; ceaţă, pâclă. 5. pacoste, năpastă; ceea ce strică
planurile etc. 6. sfârşit, picire. 7. inimă rea, supărare, întristare; deznădejde; dezamăgire.
II. vb. tr. 1. a vătăma, a căşuna (cu aat.) a împiedica creşterea (plantelor). 2. (si fig.) a
ruina, a nimici, a sfărâma, a distruge (speranţe etc.); ~cd arca suprafaţă demolată; a strica
(cheful ele). III. arty, (bot.) mâncat sau atins de mălură etc. (v. ~ 1.1).
blighter [-ar] s. 1. cineva sau ceva vătămător / dăunător. 2. (glumeţ, fam.) tip plictisitor,
pacoste.
blighter insect [~ 'insekt] s. (entom.) insectă dăunătoare.
blighty [blaiti] (mii. sljl.s.l. Anglia (în sens de patrie); back to ~înapoi(at) în patrie;
to get one's ~ sau to have the ~ touch a fi rănit grav şi trimis în Anglia. 2. pl. soldaţi
repatriaţi. II. aaV. în ţară, în patrie, în Anglia.
blighty one [~ VĂII] s. (mii. si.) rănire gravă implicând repatrierea (in timpul primului
război mondial).
blighty wound [~ wund] s. v. b l i g h t y o n e .
blimey ['blaimi] interj, (si.) la naiba! / dracul! mare minune! ei drăcie!
blimp [blimp] s. (fam.) 1. (av.) balon (captiv) de observaţie. 2. om gras şi greoi, butoi.
3. ultraconservator, tipul naţionalistului înfocat, bătăios si strâmt la cap; Moş Teacă.
4. (amer. film) blindaj insonor(izat) al aparatului de filmat.
blimpery [-ori] s. v. b 1 i m p i s h n e s s.
blimpish ]-i/[ aay. ultraconservator.
blimpishness [-i/nis] s. ultraconservatorism.
blind [blaind] I. adj. 1. orb, fără vedere, care şi-a pierdut lumina ochilor; ~ of oneeye
chior, orb de un ochi; as ~ as a bat / beetle / mole / an owl orb de tot, orb ca noaptea;
a man ~ from his birth (om) orb din naştere; to grow ~ a orbi, a-şi pierde vederea /
lumina ochilor; (fam.) when the devil is ~ niciodată, la pastele cailor; (fig.) to be ~ to
a fi orb Ia, a nu fi în stare să vadă sau să aprecieze; (fig.) to turn the ~ eye a închide
ochii, a se face că nu vede. 2. nedesluşit, neclar, neciteţ; care de abia se vede; ~ hand
scris neciteţ / nedescifrabil; ~ path cărare care abia se vede. 3. întunecat (la minte); fără
judecată sau fără discernământ; nechibzuit; fără scop; la întâmplare; fals; ~ bargain târg
încheiat cu ochii închişi, cumpărătură făcută cu ochii închişi; ~ excuse scuză şubredă;
~ pretence pretext fals. 4. (mine, despre puţuri, straturi) orb. 5. (conslr.) orb. 6. (sl.)
beat, cherchelit, pilit, afumat; ~ to the world beat mort / criţă / turtă. 7. mat, nelustruit,
nepolisat. II. vb. A. tr. 1. a orbi; a lua vederea / vederile (cu dat.) (şifig.)2.(fig.) apune
în umbră, a eclipsa. 3. (mii.) a blinda. 4. (/iz.) a orbi. 5. (fot.) a diafragma. B. refl. a închide
ochii. C. intr. (rar) a orbi, a-şi pierde vederea. III. s. 1. (mai ales pl.) (si roller ~) stor;
(si Venetian ~s) jaluzele; oblon. 2.pi. ochelari de cal. 3. (opt., fot.) diafragmă. 4. (mine)
orb; galerie în fund de sac. 5. (telul.) blinda, flanşă oarbă. 6. pretext, scuză de ochii lumii;
praf în ochi, minciună. 7. the ~ orbii; (prov.) among the ~ the one-eyed man is king
între orbi chiorul e împărat. S. (sl.) scrisoare fără numele adresantului sau cu numele
adresantului scris neciteţ. IV. aav. 1. orb(eşte), la nimereală, la întâmplare; prosteşte;
to go it ~a) a merge orbeşte; b) (fig. la jocul de cărţi) a juca fără să te uiţi la cărţi, a juca
(pe) blind. 2. eu totul, de tot, cu desăvârşire; (sl.) ~ drunk v. ~ (1,6).
blindage ['blaindid3[ s. (mil.) blinda (la fortificaţii).
blind alley ['blaind'adi] I. s. 1. fundătură, fundac. 2. (fig.) impas, punct mort. 3. slujbă
fără viitor. II. adj. 1. fără perspectivă. 2. fără ieşire, fără scăpare.
blind-alley employment [~ im'pbimsnt] s. slujbă fără perspective.
blind-alley occupation [~ lokju'pcijpn] s. v. b l i n d a l l e y e m p l o y m e n t .
blind angle ['blaind 'ajţjgl] s. unghi mort.
blind arch [~ 'a:t/[ s. 1. (arhit.) arc decorativ. 2. (constr.) boltă falsă.
blind area [~ 'saria] s. spaţiu mort.
blind baggage [~ 'ba?gid3] s. (amer. ferov. sl.) 1. (si ~ car) vagon de bagaje sau de
poştă, fără uşi de comunicaţie. 2. călător orb.
blind balustrade [~ ibaabs'treid] s. (constr.) balustradă cu perete plin.
blind candle [~ 'kaindl] s. lumânare neaprinsă.
blind coal [~ 'koul] s. antracit.
blind copy [~ 'kopi] s. exemplar ilizibil, copie (de maşină) ştearsă.
blind corner [~ 'ko:n9c] s. (auto) turnantă fără vizibilitate.
blind creek [~ 'kri:k] s. pârâiaş trecător; albie uscată.
blind date [~ 'deit] s. 1. (amer. fam.) întâlnire cu o persoană necunoscută; to go on a
~ a merge la „vedere". 2. persoană necunoscută (l« o întâlnire).
blind ditch [~ 'dit/[ s. şanţ umplut cu pietre.
blind door [~ 'do:] s. uşă zidită.
blinded ['blaindid] adj. 1. (sifig.) orbit. 2. (mil.) blindat. 3. cu oblonul tras; cu storurile
/ jaluzelele lăsate.
blinders ['blaindaz] s. pl. ochelari de cal.
blind flange ['blaind' flasndj] s. (constr.) flanşă oarbă / închisă, blinda, bridă de închidere,
disc orb.
blind flight [~ 'flait] s. (av.) v. b 1 i n d f 1 y i n g.
blind flying [~ iflaiirj] s. (av.) zbor orb / fără vizibilitate, zbor radioghidat / instrumental.
blindfold ['blaindfould] I. aay. cu ochii legaţi, legat la ochi; orb. II. adv. cu ochii legaţi,
legat la ochi; orbeşte; pe nevăzute; pe bâjbâite. III. vb. tr. 1. a lega la ochi. 2. (fig.) a
lega la ochi, a orbi.
blindfold chess [— t/es] s. partidă oarbă (ae sah).
blind gut [~ gAt] s. (anat.) cec, cecum.
Blind Harry ['blaind tari] s. orbul Harry (poet scoţian din sec. XV).
98
blind headache [~ 'hedeik] s. migrenă, durere de cap. •
blinding ['blaindin] I. adj. orbitor. II. s. orbire.
blind landing ['blaind ilaendirj] s. (av.) aterizare fără vizibilitate, aterizare oarbă /
instrumentală.
blind lantern [~ Jxnton] s. felinar I lanternă cu care poţi vedea fără să fii văzut.
blind letter [~ <]ctor] s. scrisoare fără numele adresantului sau cu numele adresantului
scris neciteţ.
blindly ['blaindli] aaV. 1. orbeşte, ca orbii, ca orbeţii. 2. orbeşte, fără chibzuială, prosteşte,
nechibzuit.
blindman ['blaindrnon] s. 1. (înv. rar) persoană cu ochii legaţi. 2. v. b l i n d r e a d e r .
blindman's buff ['blainrtrnasnz'bAf] s. de-a baba oarba, de-a mija, de-a mijoarca.
blindman's holiday [~ 'holadi] s. (glumeţ) amurg, înserare, crepuscul.
blindness ['blainrfnis] s. 1. orbire, luarea vederii. 2. (fig.) miopie; orbire; lipsă de
discernământ; minte îngustă.
blind pig ['blaind ipig] s. v. b 1 i n d t i g e r (1).
blind pit [~ pit] s. (mine) puţ orb.
blind radio [~ 'rcidiou] s. (amer. sl.) emisiune radiofonică (mai ales ae proastă calitate).
blind reader [~ rri:d9r] s. funcţionar de la poştă (de obicei de la serviciul de cartare)
care se ocupă de scrisorile fără adresă sau cu adresa scrisă neciteţ.
blind roaster [~ 'roust9r[ s. (tehn.) cuptor cu rnuflă.
blind shell [~ /el] s. (mii.) proiectil neexplodat.
blind side [~ said| s. punct slab / nevralgic, coardă sensibilă.
blind spot [~ spot] s. 1. (av.) punct mort. 2. (fig.) v. b l i n d s i d e. 3. (radio) zonă
de tăcere / moartă / de umbră.
blind staircase [~ 'stsokeis] s. scară secretă / mascată.
blind stor(e)y [~ 'sto:ri[ s. (arhit.) nivel fără geamuri (mai ales triforium la catedralele
gotice).
blind tiger [~ 'taiga1"] s. (amer. sl. înv.) 1. debit sau bar unde se vând ilicit băuturi
spirtoase. 2. whisky de calitate inferioară.
blind Torn [~,toni] s. 1. de-a baba oarba, de-a mijoarca, de-a mija. 2. (amer. sl.) arbitru
de baseball.
blind wall [~ wo:l] s. 1. (constr.) perete I zid orb. 2. (arhit.) faţadă oarbă.
blind window [~ 'windou] s. (arhit.) fereastră oarbă.
blind worm [~ wo:m] s. (zool.) şarpe de casă (Anguisfragilis).
blink [blirjk] I. vb. A. intr. 1. a clipi (din ochi), a miji. 2. (fig.) (at) a se uita chiorâş /
chiondorâş (la); a închide ochii (la), a încuviinţa tacit. 3. a licări, a (s)clipi. 4. (despre
lapte, bere) a se acri. B. tr. 1. a privi / a se uita la (ceva) cu ochii pe jumătate închişi.
2. (y7g.) a nu vrea să vadă, a închide ochii la; to ~ a question a ocoli o întrebare, a răspunde
evaziv la o întrebare. 3. (rar) a lega ochii (cuiva). II. s. 1. clipire, clipit. 2. privire fugară
/ grăbită / furişă. 3. clipă, clipită; in a ~ într-o clip(it)ă. 4. licărire, licărit; reflex al gheţii.
♦ (amer. sl.) on the ~a) prost întreţinut, în stare proastă; stricat; defect; b) bolnav; fără
vlagă; c) mort; d) beat.
blinkard ['blirjkod] s. 1. miop (şi fig.) 2. tont, neghiob, nătâng.
blinker ['blinko'l s. 1. (amer. sl.) semnalizator luminos. 2. pl. (fam.) ochelari de cal;
ochelari; (fig.) to be / to run in ~s a avea ochelari de cal, a avea vederi mărginite. 3.pl.
(sl.) ochi. 4. femeie prea cochetă.
blinker lamp [~ 'laemp] s. (ferov., tel.) lampă de semnalizare.
blinker light [~ ,lait[ s. (mii., mar., tel.) semnal luminos clipitor / intermitent..
blinking ['blirjkirj] adj. v. b 1 o o d y (1,3).
blinky ['blirjkij aay. (dial.) (despre lapte) înăcrit.
blip [blip] s. 1. (tel.) vârf de ecou; impuls scurt; pip. 2. punct luminos pe un ecran
radar. 3. (amer. sl.) (monedă de) cinci cenţi.
blirt [bla;t] I. s. hohot (de plâns); tânguire, bocet. II. vb. intr. a izbucni în hohote de
plâns.
bliss [blis] s. fericire, beatitudine, bucurie, exaltare.
blissful j'blisful] aay. 1. fericit, care produce fericire. 2. binecuvântat, sfânt,
blagoslovit.
blissfulness ['blisfulnis] s. fericire, beatitudine.
blister ['blistor] I. s. 1. (med.) pustulă, băşică. 2. (med.) vezicator; emplastru. 3. (tehn.)
suflură (in metal), bulă de aer. 4. (poligr.) bulă de aer (în hârtie). 5. (av.fam.) turelă de
mitralieră. II. vb. A. tr. 1. a aplica un vezicator pe (sau cu dat.). 2. a băşica, a produce
băşici pe; a arde, a ustura. 3. (sl.) a pisa, a plictisi, a boscorodi, a bate la cap. B. intr. a
se băşica.
blister beetle [~ 'bi:tl[ s. v. b 1 i s t e r f 1 y.
blister copper [~ ikopo1"] s. (metal.) cupru brut, aramă brută.
blistered ['Misted] adj. băşicat, plin de băşici.
blister fly f'blista flai] s. (entom.) cantaridă, gândac-de-turbă/ frasin (Una vesicatoria).
blister gas [~ gas] s. (mil-, chim.) gaz vezicant.
blistering ['blistsrin] s. (tehn.) formare de băşici / bule / goluri.
blister pack ['bliste psek] s. tip de ambalaj constând dintr-un carton şi o folie
transparentă de plastic mulată pe obiectul ambalat.
blister plant [~ pla:nt] s. (bot.) boglari (Ranunculus sceleratus).
blister plaster [~ ipki:ster] s. (mea'.) vezicator; emplastru.
blister steel [~ ,sti:l] s. (metal.) oţel cementat.
blistery ['blisteri] adj. 1. plin de băşici, băşicat. 2. brobonat, cu broboane.
blithe [blaitf] adj. 1. (inv.) bun, amabil, prietenos. 2. vesel, vioi, voios, plin de viaţă;
jucăuş, hazliu.
blitheful ['blaidful] aay. v. b l i t h e (2).
blithen ['blaidan, -Gsn] vb. tr. (rar) a înveseli.
blitheness ['blaidnis] s. voioşie; vioiciune.
99 bloodiness

blither ['blida1"] vb. s.v. b l e t h e r . blockout [~aut] s. (constr.) nişă, firidă, scobitură.
blithering [-irj] adj. (Jam.) ~ idiot idiot notoriu, mare idiot, idiot fără pereche. block of shares [~ av'/eaz] s. pachet de acţiuni.
blithesome ['blauJsam] adj. v. b l i t h e (1). block pavement [~ -peivmant] s. (constr.) pavaj de calupuri.
blithesomeness [-nis] s. v. b 1 i t h e n e s s. block printing [~ iprintin] s. 1. xilografie. 2. (poligr.) tipărire cu verzale.
blitz [blits] (germ.) I. s. 1. (şi blitzkrieg) război fulger. 2. bombardament aerian masiv; block pulley [~ -puii] s. 1. (tehn.) palan, sistem de scripeţi. 2. (mine) moletă la rampa
the Blitz atacurile aeriene asupra Londrei în 1940-41.3. (mii. sl.) alergătură; du-te-vino, superioară a puţului.
pripeală (înainte de inspecţie). 4. atac prin surprindere (nu neapărat aerian). 5. (pol.) block rubble [~ 'rAbl] s. (constr.) piatră de talie.
acţiune sau campanie rapidă şi eficace. 6. (mii. si.) conferinţă importantă. II. vb. A. tr. block shears [~ /iaz] s. pi. foarfece cu braţ, foarfece pentru blocuri de oţel.
1. a bombarda, a distruge; ~ed city oraş bombardat. 2. (mii. si.) (despre ostaş) to be ~ed block signal [~ -signal] s. (ferov.) 1. semnal de blocare / bloc; semnal de pericol / alarmă.
a fi scos la raport. B. intr. 1. (şcol. sl.) a lipsi de la oră; a nu se prezenta la un examen. 2. baston pilot, baston de bloc.
2. (mii. sl.) a-şi curăţa ţinuta şi echipamentul în marc grabă (înainte de inspecţie). block signalling [~ tsignplirj] s. (ferov.) sistem bloc.
blizzard f'blizod] s. 1. vifor; viforniţă; viscol, furtună de zăpadă. 2. (fig.) grindină, ploaie block slip [~ slip] s. cupon (dintr-un carnet de cecuri).
de gloanţe. 3. (fig.) lovitură nimicitoare; răspuns tăios. 4. (mar.) felinar de furtună. block stamp [~ sta?mp] ş. (tehn.) ciocan canelat, ciocan de stampat.
blizzard head [~ -hed] s. (amer. sl.) 1. nume generic pentru vedetă blondă (de) la block station [~ istei/pn] s. (ferov.) canton (de cale ferată).
Hollywood. 2. (T.V.) vedetă blondă la televiziune. block system [~ .sistim] s.v. b l o c k s i g n a l l i n g .
bloat [blout] I. vb. A. tr. 1. (şi to ~ up) a umila, a umple (cu aer). 2. a afuma (peşte, block type [~ taip] s. (poligr.) bloc, verzală.
mai ales heringi). B. intr. 1. (şi to ~ out) a se umfla, a se umple; a se inflama. 2. (jig.)
block vote [~ vout] s. (pol.) (numai în Anglia) vot reprezentativ (vot supus la congrese
a se umfla în pene. II. s. 1. (sl.) tip încrezut / ..umflat". 2. (sl.) sugativă, suge-butc. 3. (amer.
delegaţilor reprezentând numărul determinat al membrilor organizaţiei respective).
vet.) balonare, umflare (a rumenului), metcorism (la cai etc.).
blocky ['bbki] adj. 1. masiv; greoi. 2. (fot.) cu umbre şi lumini, cu contraste.
bloated [-id] adj. 1. umflat, puhav, buhăit, gras. 2. (jig.) (şi~ with pride) plin de sine,
bloke [blouk] s. (sl.) 1. flăcău, băiat; tip; om; individ. 2. (mar. sl.) comandant.
umflat în pene; pompos; ~ aristocrat aristocrat înfumurat. 3. (despre peşte, mai ales
blond [bbnd] I. adj. 1. blond, bălai, bălan; cu părul blond. 2. (despre lemnul de mobilă)
heringi) afumat. 4. (amer. sl.) beat.
bloated armaments [~ 'amiamants] s. pi. (mii.) înarmare excesivă. de culoare deschisă. II. s. 1. bărbat blond. 2. dantelă de mătase (la origine, neînălbită).
bloatedness ['bloutidnis] s. 1. aspect buhăit / umflat. 2. (fig.) înfumurare. blonde [bbnd] I. adj. blondă, bălaie, bălană. II. s. femeie blondă, blondină.
bloater ['blout3r] s. peşte afumat (mai ales scrumbie, hering). blonde and sweet [~a:n 'swi:t] s. (amer. mar. sl.) cafea cu zahăr şi frişca.
blob [bbb] I. s. 1. pic(ătură), strop; bobită; băşică; pată de cerneală sau culoare, ncuscată, blood [bUd] I. ş. 1. sânge; flow / loss of ~ pierdere de sânge, hemoragie; poverty /
2. plescăiala, plescăitură. 3. (sl.) zero (la crichet). 4. (rar) buză de jos lăsată; (sl.) on the poorness of ~ lipsă de sânge, anemie; out of ~ fără vlaga; to spit ~ a) a scuipa sânge;
~prin viu grai, oral. 5. (amer. şcol. sl.) greşeală. II. vb. in/r. 1. (despre stilou) a picura, b) (fam.) a vedea roşu înaintea ochilor; to bite till ~ comes a muşca (până) la sânge;
a curge. 2. (amer. şcol. sl.) a face o greşeală. to let ~ a sângera; a pune lipitori; the ~ rushes into his head i se suie / urcă sângele la
blobber-lipped ['bbbalipt] adj. buzat, cu buze groase. cap; ~ and thunder a) amestec de porto şi coniac; b) (interj.) la dracu! mii de draci!
blobby fbbbi] adj. 1. sferic, rotund; în formă de picătura. 2. plin de băşici. 3. (despre ~ and thunder literature literatură senzaţională; (lit.) ~and thunder tragedies tragedii
un caiet etc.) plin de pete de cerneală (neuscate). ale sângelui (cele ale lui Thomas Kyd, sec. XVI); (fig.) cold ~ sânge rece; in cold ~ cu
bloc [bbk] s. (pol.) bloc politic, grupare politică. sânge rece; to fire / to heat / to stir / to warm the ~ a aprinde, a stârni, a înfuria; ~!
block [bbk] I. s. 1. buştean, butuc; as deaf as a ~ surd toaca / lemn. 2. (fig.) om prost sau 's~! sau ~ and thunder/wounds! mii de draci! mii de pipe! mii de bombe!; (prov.)
/ mărginit, cap sec. 3. bloc mare de piatră. 4. (constr.) bloc masiv de beton. 5. (în S.U.A. you can't get ~ out of a stone de unde nuc, nici Dumnezeu nu cere; his ~ curdled with
şi Canada) corp de case; cvartal; first ~ right prima stradă Ia dreapta; ~ of flats bloc horror, his ~ ran cold îi îngheţă sângele în vine de groază; (mar. sl.) Nelson's ~ rom;
cu apartamente. 6. grup / masă de obiecte (de acelaşi fel). 7. bloc, grămadă; in (the) ~ bad ~duşmănie, dihonie. 2. (fig.) sânge, neam, viţă, stirpe, obârşie; prince of the ~prinţ
în bloc. 8. (mine) bloc / pilier / stâlp de siguranţă. 9. butuc; eşafod; the ~ execuţie pe de sânge, os domnesc; blue / high ~ sânge albastru / aristocratic; full ~ a) pursânge, de
butuc. 10. (poligr.) clişeu; suport pentru clişee. 11. calapod, calotă (pentru pălării). rasă; b) cal de rasă; half ~ corcitură; jumătate pursânge; it runs in his ~ e în sângele
12. (te/m.) roată / şaibă de transmisie. 13. barieră; obstacol; ~ in the traffic blocarea / lui, îl are în sânge; a distemper that runs in the ~ un viciu ereditar; (prov.) ~ is thicker
oprirea circulaţiei. 14. (ferov.) blocare, sector de bloc; canton (de linie). 15. (pol.) bloc, than water sângele apă nu se face. 3. (fig.) sânge, viaţă. 4. (jig.) vărsare de sânge, omor,
grupare. 16. pavea. 17. (mar.) scripete, macara, tacadă, tacoz; swivel ~ macara cu cheie. ucidere, asasinat; he's out for ~ este în stare de orice / să ucidă. 5. (fig.) sânge;
18. parcelă (mare) de teren pentru colonizare şi exploatare. 19. (canad.) una din cele trei temperament; pasiune; it makes my ~ boil îmi fierbe sângele în vine, simt că plesnesc
clădiri care constituie sediul Parlamentului canadian. ♦ on the ~la mezat. II. vb. tr. 1. (şi (de furie); his ~ is up c iritat. 6. (fig.) suc, vlagă, sevă. II. vb. ţr. 1. a sângera, a lăsa
to ~ up) a opri, a împiedica, a pune piedici / obstacole (cu dat.), a pune bariere în calea sânge (cuiva); a lăsa să curgă sângele (cuiva). 2. a însângera, a umple de sânge; a murdări,
(cu gen.), a bloca; to ~ the acces a bloca accesul. 2. (chim.) a neutraliza, a anihila. 3. (med.) a păta cu sânge. 3. a obişnui (câinele) cu sânge.
a anestezia. 4. (ferov.) a conduce (trenurile) după sistemul blocării. 5. (sport) a stopa blood bank [~ basrjk] s. loc de păstrare a sângelui conservat pentru transfuzii.
(la fotbal etc.); a bloca (la bat); a bloca, a închide (la alte jocuri). 6. to ~ in / out a blood baptism [~ ibseptizam] s. (rel.) botezul sângelui.
schiţa; a face ciorna (cu dat.). 7. (poligr.) a fixa pe un suport de lemn. blood bath [~ bu:8] s. (fig.) baie de sânge.
blockade [bb'keid] I. s. 1. blocadă; to raise the ~ a ridica blocada; to break a ~ a blood-bespotted [~ bi'spotid] adj. pătat de sânge, mânjit de sânge.
sparge o blocadă (prin forţă); to run a ~ a sparge o blocada (prin viclenie); economic blood bond [~ bsnd] s. legătură de sânge.
~ blocadă economică. 2. trupe care efectuează blocada. 3. baricadă. 4. (amer.) oprirea blood-bought [~ by.t] adj. cumpărat eu sânge.
circulaţiei; stop. II. vb. tr. a bloca; a interzice intrarea sau ieşirea (cu gen.); a împiedica. blood brother [~ >brAt)or] s. 1. frate de sânge, frate bun. 2. (jig.) prieten nedespărţit /
blockage ['bbkid3] ş. blocare. la cataramă. 3. frate de cruce.
block-and-fall(s) ['bbkondfD:l(z)] s. (mar.) sistem de scripeţi, palan. blood brotherhood [~ .brAdahud] s. frăţie de sânge.
block anvil [~ -snvil] s. nicovală.
blood circulation [~ isaikju'lei/pn] s. circulaţia sângelui, circulaţie sangvină.
block bearing [~ bearirj] ş. (te/m.) lagăr (radial); lagăr monobloc.
blood clot [~ iklot] s. (med.) cheag de sânge.
block brake [~ breik] s. (tehn.) frână cu saboţi.
blood-coloured [~ rkAlcxl] adj. sângeriu, de culoarea sângelui.
blockbuster [~ .bAstar] s. (mii. fam.) 1. bombă de aviaţie de calibru marc. 2. carte sau
blood count [~ kaunt] s. numărătoarea globulelor.
film care se bucură de mare succes.
blood curdler [~ ika:dbr] s. (jam.) roman senzaţional / captivant.
block calendar [~ ikaslind3r] s. calendar cu foi (zilnice).
block chain [~ t/ein] s. (tehn.) lanţ articulat. blood-curdling [~ rkaidlirj] adj. înfiorător, grozav, care-ţi îngheaţă sângele în vine.
block coefficient [~ .koui'fi/pnt] s. (tehn.) factor / coeficient de umplere. blood disk [~ idisk] s. plachetă sangvină.
blocker ['bbka*"] s. 1. (sport) jucător din blocaj. 2. dispozitiv de blocare; obturator. blood donor [~ .dounar] s. donator de sânge.
block flooring ['bbk ifb:rirj] s. pardoseală de elemente prefabricate; pardoseală de blood drinker [~.drirjk3r] s. (fig.) om setos de sânge.
calupuri de lemn. blood-drinking [~ tdrinkirj] adj. (fig.) setos de sânge.
block gauge [~ geid3] ş. (tehn.) cală plan-paralelă; plăcuţă Johanson. blooded ['bUdid] adj, 1. (în cuvinte compuse) cu sânge. 2. (despre cai) pursânge. 3. de
block hanger [~ -fueipr] s. (tehn.) sabot de frână. viţă, de neam. 4. (/nil.) care a suferit pierderi / slăbit din cauza pierderilor de sânge.
blockhead i'bbkhcd] s. 1. cap sec, om prost, nătâng, cap de lemn, dobitoc. 2.calapod 5. însângerat, plin de sânge.
(pentru pălării). blood feud ['blAd.fju:d] s. ură / duşmănie ancestrală.
block hole ['bbk houl] s. (mine) gaură de rupere. blood freezer [~ 'fri:z9r] s.v. b l o o d - c u r d l e r .
block holer [~ ihoub1"] s. (mine) muncitor la instalaţia de sfărâmare. blood giver [~ igiva1"] s. donator de sânge.
blockhouse [~haus] s. 1. (mil.) cazemată, fort. 2. (constr.) construcţie din bârne, şarpantă, blood group [~ gru:p] s grupă sangvină.
baracă. 3. cabană. 4. (ferov.) post de bloc. blood grouping [~ -grmpirj] s. (med.) determinare a grupei sanguine.
blocking ['bbkirj] s. blocare etc. (v. b l o c k II). blood guilty [~ rgilti] adj. vinovat de omor sau de moartea cuiva.
1
blocking layer [~ 'leb "] s. (tehn.) strat de baraj, strat de blocare. blood heat [~ hi:t] s. temperatură normală a corpului.
blockish ['bbki/] adj. (rar) prostănac, nerod. blood horse [~ hsis] s. cal pursânge.
r
block letter ['bbk ilct3 ] s. (i?oligr.) majusculă de tipar; ~s verzale. bloodhound [~haund] I. s. 1. copoi. 2. (jig.) copoi, detectiv. 3. (amer. sl.) reporter,
block-like [~ laik] adj. 1. în formă de bloc. 2. (fig.) prost ca noaptea. jurnalist, gazetar. II. vb. tr. a urmări cu neînduplecare, a hărtui nemilos.
r
blockmaker [~mcik9 ] s. (poligr.) zincograf. bloodily ['blAdilij adv. sângeros; prin vărsare de sânge.
block of ice [~ sv'ais] s. (hidr.) gheţar, banchiză. bloodiness ['bUdinis] s. sete de sânge.
bloodless
bloodless fbUdlis] adj. 1. fără sânge, lipsit de sânge. 2. epuizat, sleit de puteri; anemiat,
palid. 3. fără viaţă, ofilit, apatic; împietrit, nesimţitor, rece. 4. fără vărsare de sânge.
bloodlessness [-nis] s. lipsă de sânge, anemie.
Bloodless Revolution ['bkdlis irevs'lui/sn] s. the ~(ist. Angliei) Revoluţia nesângeroasă,
Glorioasa revoluţie (168S-I689).
blood letter ['bUd ilet9r] s. persoană care practică sângerarea cu lanţeta.
blood letting [~ 'letirj] s. (med.) flebotomie, sângerare (cu laiiţeta); aplicare a lipitorilor,
luare de sânge.
blood-like [~ laik] adj. ca sângele, ca de sânge.
blood mark [~ ma:k] s. urmă de sânge.
blood money [~ .nuni] s. 1. preţul sângelui (vărsat). 2. (av. sl.) indemnizaţie acordata
unui pilot pentru doborârea unui avion inamic.
blood name [~ neim] s. nume de familie.
blood orange [~ 'arinrfj] s. (bol.) portocală roşie.
blood plaque [~ pla:k] s. (med.) lamelă sangvină.
blood poisoning [~ ipoizanirj] s. (med.) infectare a sângelui, septicemie.
blood pressure [~ <pre/sr] s. tensiune arterială.
blood pudding |~ ■pudirj] s. v. b 1 a c k p u d d i n g . — blot1 [bbt] I. s. 1. pată; pată de cerneală; purcoi. 2. pată, stigmat, prihană, cusur, lipsă;
blood raw [~ ro:] adj. (despre carne) neprăjit îndeajuns; în sânge.
blood red count [~ red 'kaunt] s. numărătoare a globulelor roşii; numărătoare a
hematiilor, hemogramă.
blood relation [~ ri'lei/an] s. rudă de sânge.
blood relationship [~ ri'leijanjip] s. rudenie de sânge.
blood root [~ ru:t] s. (bol.) sclipeţi (Potentilla tormentilla).
blood sausage [~ iSosid3] s. (gaslr.) caltaboş /. caltaboş cu sânge.
blood serum [~ isiaram] s. (flziol.) ser sangvin.
bloodshed(ding) [~ijed(irj)] s. vărsare de sânge, măcel.
bloodshot [~/ot] adj. (despre ochi) injectat, congestionat, însângerat.
blood stain [~ stein] s. pată de sânge.
bloodstained [~steind] adj. 1. pătat / mânjit de sânge. 2. (fig.) pătat / mânjit de sânge,
vinovat de vărsare de sânge / de omor, ucigaş.
blood stock [~ stok] s. (si.) cal pursânge.
bloodstone [~stoun] s. (mineral.) heliotrop (varietate de calcedonie), blutstein, hematit.
blood stream [~ stri;m] s. (fiziol.) curent sanguin, circulaţia sângelui.
blood stroke [~ strouk] s. apoplexie, dambla.
blood sucker [~ is\k3r] s. 1. (zool.) lipitoare (Hirudo officinalis). 2. (fig.) lipitoare,
parazit, sicofant; exploatator.
blood test [~ test] s. analiza sângelui, hemogramă.
blood-thirsty [~ .Oo:sti] adj. setos de sânge; sângeros.
blood total white count [~ itoutl' wait kaunt] s. numărătoare a globulelor albe / a
leucocitelor, leucogramă.
blood transfusion [~ trasns'fju^an] s. (med.) transfuzie de sânge.
blood type [~ taip] s.v. b l o o d g r o u p .
blood vessel [~ ivesl] s. (anat.) vas sangvin.
blood wood [~ wud] s. (bot.) băcan.
bloodworm [~wo:m] s. (zool.) vierme-rosu-de-ploaie (Chironomus).
blood wort [~ wa:t] s. (bot.) 1. dragavei (Rumex sanguineus). 2. boz (Sambucus ebulus).
bloody ['bUdi] I. adj. 1. însângerat, sângeros; cu sânge; (amer.) to wave the ~ shirt
a asmuţi, a incita, a aţâţa (la luptă); a aţâţa pasiunile. 2. setos de sânge, sângeros. 3. (vulg.)
blestemat, al dracului, al naibii; there wasn't a ~ soul there nu era nici dracu. II. adv.
1. sângeros, cu sânge. 2. (vulg.) al dracului, al naibii; it's ~ good e al naibii de bun. III. vb.
ir. a însângera, a umple de sânge.
bloody bones [~ bounz] s. gogoriţă, sperietoare (de copii).
bloody finger [~ -fii)gor] s. (bor.) degeţcl-roşu (Digitalis purpurea).
bloody flux [~ fUks] s. (înv.) dizenterie.
. bloody-man's finger [~ monz 'fingor] s. (bot.) rodul-pământului (Arum maculatum).
bloody-minded [~ .maindid] adj. setos / însetat de sânge, barbar, crud, sângeros.
bloody-red [~ red] adj. înroşit de sânge, roşu ca sângele, sângeriu.
bloody twig [~ twig] s. (bot.) sânger, lemn-pucios (Carnus sanguinea).
blooey ]'blu:i] adv. (amer. si.) everything went ~ toate au mers anapoda / aiurea;
the dynamite went ~ dinamita a explodat.
bloom1 [blu:m] I. s. 1. floare, înflorire; flori, inflorescenţă; in (full) ~în (plină) floare,
înflorit. 2. culoare, bujori, roşeaţă în obraji; the ~ of her cheeks cu obrajii (ei) ca doi
bujori. 3. (fig.) înflorire, prosperitate; vigoare; the ~of youth floarea tinereţii. 4. puf (pe
fructe), brumă (a fructului). 5. pată mată sau opacă. II. vb. A. inrr. 1. a înflori, a fi în
floare. 2. (fig.) a înflori, a fi înfloritor, a prospera. 3. a avea roşeaţă în obraji. 4. to ~ out
a face floare, a înflori. B. rr. a face să înflorească.
bloom2 s. (metal.) blum (secţiune, de la 300 x 300 la 150 X 750 mm).
bloomer ['blu:ni3r] s. 1. (sl.J greşeală, boacănă. 2. (amer. si.) un safe (aproape) gol.
3. plantă înflorită / în floare. 4. (amer. si.) eşec, fiasco. 5. (amer.) tânăr care se dezvoltă
pe măsura capacităţilor sale.
bloomer boy [~ boi] s. (amer. mii. si.) soldat din trupele aeropurtate / de desant.
bloomers ['blu:moz] s. pi. 1. costum sportiv femeiesc cu şorţ larg. 2. (amer. mar. si.)
prelată de tun.
bloomery ['bluimari] s. (tehn.) cuptor catalan / de reducere directă.
blooming1 l'blu:mirj] adj. 1. în floare, înflorit. 2. (fig.) înfloritor. 3. (sl.) fără pereche;
a ~ fool (un om) prost ca noaptea; a ~ idiot un tâmpit şi jumătate.
blooming2 s. 1. (tehn.) laminor bluming. 2. (electr.) supraluminozitate a imaginii.
blooming mill [~ mil] s. (metal.) laminor de profiluri grele, bluming.
bloom rolling ['blu:m iroulirj] s. (metal.) prclaminare.
100
bloom slab [~ sla:b] s. (metal.) platină, lingou plat.
bloomy ['blu:mi] adj. 1. (poetic) în floare; înflorit. 2. (fig.) înfloritor.
blooper ['bluips'J s. 1. (amer. si.) gafă (comisă in public)r2. (radio) aparat de recepţie
care bruiază radioreceptoare din apropiere.
blossom ['bbsorn] I. s. 1. floare, flori (mai ales de pomi fructiferi). 2. floare; înflorire;
in (full) ~ în (plină) floare. II. vb. A. tr. (rar) a produce ca rod. B. intr. 1. a înflori,
a îmboboci; a da flori / boboci; to ~ out / forth a îmboboci, a da boboci; (fig.) to ~ out
into a se dezvolta în, a se transforma în; seventeen-year-old Pamela has ~ed out into
a beautiful woman la şaptesprezece ani (ai săi) Pamela a devenit o femeie frumoasă.
2. (despre paraşute) a se deschide.
blossom-coloured [~ 'kAlod] adj. de culoarea florii de piersic.
blossomed [-d] adj. înflorit; (fig.) înfloritor.
blossom-faced [~ feist] adj. cu faţa roşie şi buhăită / puhavă.
blossom-headed [~ ,hcdid] adj. (despre papagali) cu capul roşu.
blossomless [-lis] adj. fără flori.
blossom-nosed [~ inouzd] adj. cu nasul roşu.
blossomy [-i] adj. (rar) cu multe flori, plin de flori.
a foul ~ pată ruşinoasă; a ~ in / on the escutcheon o pată pe reputaţie / blazon; to hit
a ~ a descoperi o pată / un cusur. II. vb. tr. 1. a murdări, a mânji; a păta. 2. (fig.) a necinsti,
a murdări, a păta. 3. (mai ales to ~ out) a şterge, a tăia. 4. (fig.) (mai ales to ~ out) a
şterge, a spăla, a uita; a ascunde; a cloud has ~ted out the moon un nor a ascuns luna.
5. a grundui, a colora.
blot2 s. 1. (la jocul de table) piesă descoperită. 2. (înv.) punct slab.
blotch [bbt/] I. s. 1. pustulă, bub(ul)iţă, bubă; to be all over ~es a fi plin de bube.
2. pată. 3. (sl.) v. b l o t t i n g p a p e r. II. vb. tr. a acoperi cu pustule / bube.
blotched [-t] adj. v. b 1 o t c h y.
blotchy [-i] adj. 1. plin cu bube. 2. pătat, plin de pete.
blotter ['bbtar] s. 1. (rar) scriitoraş, scrib. 2. registru (de încasări, arestări etc.).
3. (hârtie) sugativă, sugătoare; hand ~ tampon sugativă.
blotterature ['bbtoritfar) s. (col.) mâzgălitură, mâzgălituri, maculatură ieftină, literatură
bună de aruncat la coş.
blottesque [bb'tesk] adj. 1. (despre tablouri) pictat în tuşe groase de ulei. 2. descris
/ zugrăvit în culori ţipătoare sa« grosolane. 3. plin de pete.
blotting book ['bbtirj buk] 1. s. top de hârtie sugativă. 2. v.. b 1 o 11 e r (3).
blotting pad [~ pred] s. sugativă de birou; mapă de birou cu sugativă.
blotting paper [~ ipeipor] s. (hârtie) sugătoare, sugativă.
blotto ['bbtou] adj. (amer. sl.) afumat, făcut, cherchelit; ameţit de băutură.
blotty ['bbtij adj. plin de pete (de cerneală), plin de mâzgălituri.
blouse [blauz, mai rar blu:z, amer. si blaus] s. 1. bluză (de lucru). 2. bluză (ferneiască).
3. (amer. mii.) tunică, veston.
Moused [-d] adj. îmbrăcat cu o bluză; purtând tunică.
Mousing [-in] s, material de bluză / tunică (v. b 1 o u s e).
blow1 [blou] s. 1. lovitură; pocnitură, plesnitură; izbitură; pumn; ghiont; at a / one ~,
at a single ~ dintr-o lovitură, dintr-o dată; to aim a ~ at a da să lovească în; a lovi; to be
at ~s a se bate, a-şi căra lovituri, pumni unul altuia; to come / to fall / to go to (bandy)
~s a ajunge la bătaie, a se încaieră; to strike / to deal / to make a ~ at a lovi, a pocni,
a izbi; (fig.) to strike a ~ for a ajuta; (fig.) to strike a ~ against a contracara, a se opune;
it is but a word and a ~ with him n-apucă să spună bine că şi face ce spune; to ward
off a ~a para o lovitură; a dry ~a) lovitură cu ciomagul; b) (fig.) sarcasm, vorbă sarcastică;
sledge-hammer ~ lovitură de ciocan, lovitură nimicitoare. 2. (fig.) lovitură (a sorţii),
năpastă, nenorocire.
blow2 [blou),past blew [blu:],part. trec. blown [blaun] I. vb. A. tntr. 1. a sufla, a bate,
a adia; the wind ~s from the north vântul bate dinspre nord; it is ~ing hard e furtună,
bate un vânt puternic; (mar.) it is going to ~ hard se va strica vremea, va fi furtună;
it ~s e vânt, bate vântul; (fig.) according as the wind ~s după cum bate vântul. 2. a gâfâi, '
a sufla greu, a răsufla din greu, a respira din greu. 3. a suna; a răsuna; the horn was
~ing (ră)suna cornul; to ~ with a horn a suna dintr-un corn. 4. (mai ales to ~ up) a exploda,
a sări în aer; a erupe. 5. (fam.) a se lăuda, a croi Ia minciuni. 6. (despre muşte) a depune
ouă. 7. to ~ in a) a se ivi brusc, a apărea pe neaşteptate /din senin, a da buzna, a năvăli;
b) (despre o potecă etc.) a se astupa / acoperi cu zăpadă; (despre vânt) to ~ over a înceta
să bată; a trece; to ~hot and cold a vorbi când într-un fel, când într-altul; a fi schimbător
(ca vântul), a-şi schimba mereu părerile. 8. (amer. sl.) a o şterge, a-şi lua tălpăşiţa,
9. (despre balene) a emite o trombă de apă. ♦ ~ high, ~ low orice s-ar întâmpla.
B. tr. 1. a sufla în; a aţâţa; to ~ the coals / fire a sufla în foc; he was ~ing his fingers /
nails îşi sufla în pumni. 2. a sufla în, a cânta la, a face să răsune; to ~ the horn a sufla
în corn; (fig.) to ~one's own trumpet a-şi face singur reclamă. 3. (cu sens intr.) a sufla,
a bate (compară cu I, A, 1); it is ~ing great guns e o furtună puternică. 4. a face, a da
drumul la; to ~ bubbles a face băşici de săpun. 5. (mai ales to ~ up) a arunca în aer;
(amer. sl.) to ~ one's cap / cork / lump / noggin / roof/stack / top / topper a) a înnebuni;
b) a-şi zbura creierii; c) a-şi ieşi din ţâţâni; a-1 apuca pandaliile; d) a nu-i mai tăcea gura;
e) a interpreta o bucată muzicală cu brio. 6. (despre muşte) a depune ouă în. 7. (sl.) a cheltui,
a risipi, a arunca pe fereastră, a toca (bani). 8. (sl.) a blestema; I'll be ~ed if I know al
naibii să fiu dacă ştiu; ~ it! a) mii de draci! la dracu!; b) (amer.) tacă-ţi fleanca / (ţine-ţi)
gura! 9. to ~ about (sau abroad) a răspândi, a colporta (zvonuri); to ~ in a) a aţâţa (focul);
a aprinde (cuptorul); b) (despre vânt) a îndoi, a turti; to ~ off a) a desfunda / a purja
prin suflare; b) a scoate, a da jos (prin suflare); c) (amer. sl.) a toca (bani); to ~ off steam
a) a da drumul la abur; b) (fig.) a se descărca, a-şi da drumul, a se răcori; c) (fig.) a-şi
descărca prisosul de energie; to ~ out a stinge (o lumânare etc.): to ~ out one's brains
a-şi zbura creierii; to ~ up a) a sufla în, a aţâţa; b) a arunca în aer, a face să explodeze;
101 bluejacket

c) (fot. fam,) a mări; d) (fam.) a înjura, a ocărî, a face albie de porci; (amer. sl.) let's ~ a vorbi urât. 6. (pol.) conservator. ♦ he drinks till all is ~ bea până când cade sub masă'
one up hai s-aprindem / să fumăm o ţigară. ♦ (sl.) to ~ the gaff a trăda un secret; a-1 lua / se face turtă; to look ~ a avea o înfăţişare de om abătut, a arăta plouat; (fam.) things
gura pe dinainte; (sl.) to ~ a fuse / gasket a-i sări ţandăra; (amer. sl.) to ~ for canines look ~ perspectivele sunt sumbre, e cam albastru; (fam.) at the ~ moon la
a urla din trompetă. II. s. 1. suflare, suflu, boare, amere; to get a ~ a respira aer curat. sfântu-aşteaptă, la pastele cailor; once in a ~ moon o dată la o mie de ani; to beat black
2. (mar.) furtună. 3. (tehn.) aer insuflat vântul furnalului. 4. (metal.) cantitate de metal and ~ a stâlci în bătaie. II. s. 1. albastru, culoarea albastră. 2. vopsea / culoare albastră;
prelucrată dintr-o dată (prin procesul Bessemer). 5. (auto) explozie de pncu. 6. laudă, albăstreală; sineală. Oxford ~ albastru-închis; Cambridge ~ albastru-dcschis; Paris ~
lăudăroşenie. 7. depunere de ouă (de către muşte). albastru de Paris: Berlin ~ albastru de Berlin. 3. (fig.) albastrul cerului, seninul cerului,
blow3 [blou] I. past blew [blu:], part. trec. blown [bloun] vb. i»tr. a înflori, a da în azur; (fig.) out of the ~ din (bun) senin. 4. (fig.) mare. 5. (pol.) conservator. 6. (/ani.) v.
floare. II. s. floare, înflorire. b l u e s t o c k i n g . 7. pl. ipohondrie, melancolie, spleen; to have the ~s a-1 apuca / a-1
blow back [~ bjek] s. (mil.) recul al armei. cuprinde melancolia / ipohondria. 8. pl. (muz.) blues. 9. (austr. sl.) ceartă, scandal.
blowball [~bo:l] s. (bot.) 1. păpădie (Taraxacum officinale); 2. puf de păpădie (când 10. (austr. sl.) gafă. 11. (austr. sl.) persoană cu părul roşu. -0- the Blue and the Gray
este încă pe plantă, formând un balon). armata din nord si cea din sud în timpul războiului civil din S.U.A. 1861-1865; Dark
blowed [bloud] part. trec. (pop.) de la b l o w 2 (I). Blues studenţi de la Oxford; Light / Cambridge Blues studenţi de la Cambridge (ia
blower ['blotrar] s. 1. suflător, persoană care suflă: trâmbiţaş, trompetist, gornist. 2. (mai competiţiile sportive); gentlemen / boys in ~<z) poliţişti; b) marinari; c) annate federale
ales amer. sl.) lăudăros, fanfaron. 3. (tehn.) suflantă, ventilator, exhaustor. 4. (mine) americane. HI. vb. A. tr. 1. a albaştri, a colora / a vopsi în albastru; a da cu sineală (rufele).
degajare a gazului (in mină). 5. crăpătură prin care emană un gaz. 6. (sl.) telefon. 7. (mar. 2. (metal.) a bruna (oţelul); (sl.) to ~ one's money a-şi toca / papa banii (mai ales pe
sl.) balenă. 8. (amer. sl.) batistă. chefuri). B. refl. a se albaştri.
blowfly ['blouflai] s. (entom.) muscă de carne (Sarcophaga). blue alert ['blu: o'lo:t] s. 1. (mil.) alertă albastră (semnal de alarmă care anunţă
blowgun ['blougAn] s. sarbacană; puşcoci. posibilitatea unui atac). 2. alarmă care anunţă apropierea unui uragan.
r
blow-hard [ blouha:d] s. (fam.) fanfaron. blue annealing [~ o'ni:lirj] s. (metal.) încălzire sa» recoacere la albastru.
blowhole ]'~ houl] s. 1. (metal.) suflură, incluziune de gaze; bulă de gaz. 2. nară (a blue baby [~ ibeibi] s. (med.) fetus cianozat.
balenei). 3. ventilator (într-un tunel). 4. (mine) gaură de mină; gaură de vânt. 5. (mnz.) blue bear [~ rbeor] s. (zool.) urs polar (Ursus maritimus).
gaură de suflat, gura / orificiul unui instrument. Bluebeard [~ biod] s. 1. Barbă Albastră (eroul unei povesti). 2. bărbat care a avut multe
blowing1 ['bloi/in] I. adj. care suflă etc. v. b 1 o w2. II. s. 1. suflare etc. v. b 1 o w2; soţii.
(fain.) in a ~of a match într-o clipă, cât ai clipi. 2. (tehn.) aer insuflat, vântul furnalului. bluebell [~ bel] s. (bot.) 1. clopoţei (Campanula rotundifolia). 2. zambilă sălbatică
3. scurgere, pierdere (de gaz, abur etc.). 4. (metal.) suflură, incluziune, retasură. (Scilla nutans).
2 3 3
blowing I. adj. înfloritor v. b 1 o w . II. s. înflorire v. b 1 o w . blue belt [~ belt] s. (judo) centură albastră.
blowing engine [~ 'ena^in] s. (tehn.) suflantă. ventilator, blue berry [~ bsri] s. (bot.) afină, coacăză neagră (Vaccinium myrtillus).
blowing machine [~ mo'/kn] s. v. b l o w i n g e n g i n e , blue bird [~ bo:d] s. (amer.) 1. (omit.) specie de sturz (Gattg Sialia). 2. (si Bluebird)
blowing out [~ 'aut] s. (metal.) oprire (a furnalului); stingere. fată între 8-10 ani, membră a asociaţiei Camp Fire Girls.
blowing sands [~ saîndz] s. pl. nisipuri mişcătoare, blue blanket [~ 'bherjkit] s. (sl.) cer; to be under the ~ a dormi sub cerul liber.
blowing up [~ Ap] s. 1. explozie. 2. (sl.) morală, lecţie, mustrare, blue blazes [~ 'bleiziz] s. pl. (pop.) 1. iad, infern. 2. băuturi spirtoase.
blowing well [~ wcl] s. fântână arteziană. blue blind [~\blaind] adj. care nu poate distinge culoarea albastră.
blowlamp ['bloulsmp] s. lampă de sudat / lipit. blue blood [~ ,bkd] s. 1. sânge albastru, origine aristocratică; aristocrat. 2. (med.) sânge
1 2 3
blown [bloun] pari. trec. de la b 1 o w > (I). vânos.
2
blown adj. gâfâind, cu sufletul la gură; sleit, frânt, blue-blooded [~ 'bUdid] adj. cu sânge albastru; aristocratic.
blown metal [~ ,metl] s. (metal.) metal preafinat. bluebonnet [~ibonit] s. 1. bonetă albastră de lână purtată de scoţieni. 2. (fig. înv.)
blown-up ['bloun'Ap] adj. 1. (fot.) mărit. 2. aruncat în aer (de o explozie). 3. (despre scoţian, luptător scoţian. 3. (ornit.) piţigoi albastru (Parus caeruleus). 4. (bot.) vineţea,
minge, balon etc.) umflat. 4. exagerat. albăstrea (Centaurea cyanus).
blow-off ['blou 'of] s. 1. ieşire, evacuare (a apei, aburului etc.). 2. (amer. sl.) fanfaron, blue book [~ buk] s. 1. Carte Albastră (raport oficial al unei comisii parlamentare
lăudăros. 3. (amer. sl.) lovitură de teatru, bombă, ceva senzaţional. sau al consiliului secret în Anglia). 2. (amer.) listă a persoanelor care ocupă funcţii de
blow-out [~ 'aut] s. 1. explozie; erupţie. 2. (electr.) stingerea scânteilor. 3. rupere, stat în S.U.A. 3. (amer. auto) ghid auto. 4. (amer. univ.) examen.
prăbuşire (a unui pod etc.). 4. (fam.) chef monstru, petrecere (zgomotoasă), chiolhan. bluebottle [—ibatl] s. 1. (bot.) albăstrea, albăstriţă, vineţele (Centaurea cyanus).
5, (amer.) izbucnire de ură; ceartă, sfadă. 6. (amer.) tulburări, dezordini. 7. (anta) explozie 2. (entom.) muscă albastră (mare) de carne (Musca vomitoria). 3. (fam.) poliţist.
de cauciuc. 8. (canad.) perioadă de muncă intensă. blue boy [~ boi] s. 1. orfan. 2. (pop.) buboi.
blowpipe [~ paip] s. 1. (metal.) ţeavă pentru sudat, tub de lipit; sufiai de tăiat cu flacără blue brick [~ brik] s. clincher, cărămidă arsă.
autogenă. 2. (tehn.) ţeavă de suflat sticlă. 3. (fam.) avion cu reacţie. 4. (med.) sondă. blue brittleness f~ 'britlnis] s. (metal.) fragilitate la albastru.
5. sarbacană; puşcoci, blue bull [~ bul] s. (zool.) antilopă indiană (Boselaphus tragocamelus).
blowpot ['bloupot] s. (canad. sl.) primus, blue buttons [~ ,bAtnz] s. pl.v. b l u e b o n n e t (4).
blowse [blauz] s. v. b 1 o u s c. blue chip [~ 't/ip] s. (ec.) acţiune (de bursă) reprezentând o investiţie sigură.
blowtorch ['bloutxtfl s.v. b 1 o w 1 a m p. blue coat [~ kout] s. 1. (rar) valet. 2. (rar) soldat / marinar / poliţist (îmbrăcat în
blow-up ['blou, Ap] s. 1. explozie. 2. (sl.) morală, dojana, lecţie, predică. 3. (amer.) albastru). 3. (amer. ist.) soldat din armata federală (în Războiul de Secesiune (1861-1865).
crah, faliment. 4. mărire (a unei fotografii etc.); fotografic mărită, 4. orfan de la „Christ's Hospital" din Londra sau de la alte orfelinate (după uniforma
blow wash [~ wo/] s. (av. sl.) jet de gaze supraîncălzite emis de un avion cu reacţie, albastră pe care o poartă).
blowy ['bloui] adj. (pop.) vântos, cu vânt. blue-collar worker [~ kala' 'wo:kor] s. (amer.) muncitor (manual / industrial) (mai
blowzed [blauzd] adj. v. b l o w z y (1). ales necalificat).
blowzy ['blauzij adj. 1. gras şi rumen, roşu la faţă, roşu în obraji. 2. (despre femei) blue devils [~ 'deviz] s. pi. (fam.) 1. ipohondrie, stare de deprimare. 2. (med.) delirium
despletit, nepieptănat, neglijent, şleampăt. tremens.
bj.t. ['bijel'ti:] s. (amer. sl.) to order a ~ a comanda un sandviş cu slănină, salată şi blue disease [~ di'zi:z] s. (med.) cianoză.
roşii (= bacon, lettuce, tomato), blue-eyed [~ aid] adj. 1. cu ochi albaştri. 2. (amer. fam.) inocent, naiv; idealist. 3. (amer.
blub [blAb] vb. intr. (sl.) prese, de la b l u b b e r 2 (II). si.) beat.
blubber1 [-or] s. 1. untură de animale de mare (balenă, focă). 2. (zool.) moluscă (marină). blue fear [~ fior] s. (sl.) panică, spaimă, groază, nebunie.
blubber2 I. s. plâns(et), hohote de plâns. II. vb. intr. a plânge cu hohote, a hohoti de blue flag [~ flaeg] s. (bot.) iris, stânjenel (Iris prismatica; Iris versicolor).
plâns; (peior.) a se smiorcăi, a se sclifosi. Blue Force [~ 'fo:s] s. the ~ (fam.) poliţia.
blubber3 adj. (despre buze) gros, ieşit în afară, răsfrânt (în afară). blue-funk [~ fArjk] i.v. b l u e f e a r .
blubber face [~ feis] s. faţă plânsă. blue-funk school [~ ~ sku:l] s. (glumeţ) specialişti militari care consideră că o flotă
blubber head [~ hed] s. (pop.) tâmpit, nerod, tont. puternică este de ajuns pentru apărarea Angliei.
blubber-lipped [~ liptj adj. cu buze groase, ieşite în afară. blue gas [~ greş] s. (chim.) blaugaz; gaz de pirogenare / apă.
bluchers ['blu:'t/oz] s. pl. (un fel de) botine bărbăteşti cu şireturi, Blue Grass (State) [~ igra:s('stcit)] s. (amer.) (folosit ca supranume) Statul Kentucky.
bludge [bUd3] (austr. sl.) I. vb. intr. a fugi de răspundere sau de o .sarcină grea. II. s. blue gum [~ gAin] s. (bot.) eucalipt australian (Eucalyptus globulus).
1. treabă uşoară. 2. perioadă de trândăveală. blue hawk [~ ho:k] s. (ornit.) şoim (călător) (Falco peregrinus).
bludgeon ['blAd3*n] I. s. măciucă, ciomag; matracă. II. 1. vb. tr. a lovi cu măciuca / blue heeler [~ hi:lor] s. (austr.) câine ciobănesc.
ciomagul. 2. (austr.) a şantaja. Blue Hen (State) [~ hcn('steit)] s. (amer. rar) (folosit ca supranume) Statul Delaware.
bludgeoner [-o] s. 1. ciomăgar. 2. spărgător / răufăcător care recurge la forţă. 3. (austr.) blueing ['blu:in] s. 1. înălbăstrire, albăstrire. 2. (amer.) sineală, albăstreală. 3. (text.)
şantajist. , azurare. 4. (tehn.) brunaj, acoperire prin oxidare.
r
bludger ['bUd3P ] s. (austr. sl.) parazit, trântor; haimana, hoinar, blueism ['blu:iZ3m[ s. (fam.) v. b 1 u i s m.
blue [blu:] I. adj. 1. albastru, azuriu, de azur; albăstrui; siniliu; dark / navy ~ bluejack ]'blu:d3fek] s. (bot.) stejar pitic din sudul Statelor Unite (Quercus cinerea;
albastru-închis. 2. albastru; vânăt; pământiu, palid; he turned ~ in the face se făcu vânăt Quercus brevifolia).
/pământiu la faţă. 3. învineţit, cu vânătăi. 4. (fig.) speriat, intimidat; abătut, amărât, poso­ bluejacket ['blu:>d3askit] s. (fam.) marinar, matelot (făcândparte din cadrele marinei
morât, mohorât. 5. (fig.) scârbos, scabros, indecent; to make / to turn the air ~ a înjura, S.U.A.)
bluejeans 102

bluejeans E'blu:id3i:ns] s. pl. bluejeans, blugi. blunge [blAnd3] vb. tr. a amesteca sa» a frământa cu apă (argila).
blue key ]'blu:ki:] s. (poligr.) copie albastră. blunger ['blAnd33r] s. 1. (tehn.) malaxor. 2. persoană care prepară un amestec / care
blue knight ['blumaitj s. cavaler al ordinului Jartierei. malaxează.
blue laws |~ b:z] s. pl. legi puritane, legi ale puritanilor. blunt [blXnt] I. adj. 1. bont, neascuţit, teşit; obtuz. 2. (fig.) tâmp, obtuz, prost, greu
Blue Law (State) [~ ib:'steit] s. (amer.) (folosit ca supranume) Statul Connecticut. de cap, încet la judecată. 3. (fig.) din topor, necioplit; aspru, grosolan; nesimţitor. 4. (fig.)
blue leg [~ leg] s. (fam.) v. b l u e s t o c k i n g . drept, direct, tăios; sincer, deschis. II. vb. A. tr. a toci, a slăbi, a înmuia, a îndulci. B. intr.
blue light [~ 'lait] s. 1. (mar.) foe bengal de semnalizare. 2. (fot.) lumină albastră. a se toci. III. s. 1. ac scurt şi gros. 2. (sl. înv.) bani, parale, monede.
blue line [~ .lain] s. (sport) linie de serviciu (la tews). blunt angle [~ 'a;rjgl] s. unghi obtuz.
Blue Mantle [~ .masntl] s. (herald.) mantia stemei britanice. blunt file [~ fail] s. pilă cu vârf teşit.
blue metal [~ metl] s. (mineral.) mată de cupru, argilă vânătă tare grezoasă. blunting ['bUntin] s. tocire.
Blue Monday [~ inundi] s. 1. (bis.) lunea dinaintea postului marc. 2. (fam.) zi liberă bluntish ['bUntiJ] adj. cam bont etc. v. b l u n t (I).
de luni în care nu se munceşte (de obicei făcăndu-se punte). bluntness ['bUntnis] s. 1. lipsă de ascuţime. 2. (fig.) caracter obtuz, prostie, îngustime.
blue movie [~ 'mu:vi] s. (fam.) film pornografic. 3. (fig.) asprime, grosolănie. 4. (fig.) caracter drept sau tăios; francheţe, sinceritate.
blueness ]'blu:nis] s. 1. albăstrime, albăstreală. 2. lipsă de tact, necuviinţă. blur [bkt:r] I. s. 1. pată; purcoi. 2. pată care se întinde. 3. trăsături sau contururi neclare.
blue nose l'blu: 'nouz] s. 1. locuitor din Noua-Scoţie. 2. oaie de Noua-Scoţie. 4. (fig) pată (ruşinoasă), stigmat. II. vb. tr. 1. a păta, a murdări, a umple de pete. 2. a
blue-nose certificate [~ so:'tifikit] s. (mil. sl.) dovadă că un militar a servit la nord estompa, a face neclar; a umbri, a adumbri; a pune în umbră; a înceţoşa, a întuneca
de cercul polar. (conştiinţa). 3. (fig.) a păta, a murdări (reputaţia). 4. to ~ out a şterge.
blue-nosed ['blu: 'nouzd] adj. (fam.) 1. cu nasul vânăt. 2. (despre vânt) rece, îngheţat, blurb [bb:b] I. (sl.) s. anunţ redacţional de reclamă; prezentare-reclamă (mai ales făcută
tăios. pe supracoperta sau clapeta supracoperlei unei cărţi). II. vb. tr. a face reclamă (wnei
blue-pencil [~ 'pensii vb. tr. a reduce / a prescurta / a tăia (în scris) un manuscris cu cărţi).
creionul albastru; a corecta (pentru tipografie). blurring ['blo:rirj] s. 1. (T.V.) imagine ştearsă / nedefinită / neclară. 2. estompare.
Blue Peter [~ rpi:tor] s. (mar.) pavilion / semnal de plecare (albastru cu alb la mijloc, blurry ţ'blo:ri] adj. 1. plin de pete. 2. estompat, indistinct, nedesluşit, neclar.
litera „P" din cod), Petre albastru. blurt [blo:t] vb. A. tr. (mai ales to ~out) a trânti, a-i ieşi din gură, a-i scăpa. B. intr.
blue pigeon [~ 'pid3inj s. (mflr. sl.) sondă de mână. a bleojdi buzele (dispreţuitor).
blue point [~ point] s. pisică siameză cu pete gri-albăstrui. blush [MA/] I. vb. A. intr. (at, for) a roşi, a se înroşi, a se îmbujora (de, din cauza);
bluepoint s. varietate de stridie. to ~ all over sau to ~ to the roots of one's hair a se înroşi până în vârful urechilor; he
r
blue powder ['blu: .paudo ] s. (metal.) pulbere / praf de zinc. did not ~ to nu s-a sfiit, nu s-a ruşinat să; to ~ as red as fire a se înroşi ca sfecla, a se
blueprint [~ print] I. s. 1. (fot.) copie heliografică / albastră; fotocopie (prin cianotipie), face roşu ca focul, (glumeţ) to ~ like a black / blue dog a se distinge prin neobrăzare.
ozalid. 2. schiţă, proiect, plan de detaliu I execuţie. II. vb. tr. 1. a face o fotocopie după, B. tr. (rar) a înroşi, a roşi. II. s. 1. roşcată, îmbujorare (ae ruşine etc.); to put smb. to
a face o copie heliografică după. 2. a întocmi un plan (detaliat) (cu gen.). the ~ a face pe cineva să roşească; to spare smb.'s ~es a menaja modestia sau pudoarea
blue ribbon [~ 'riban] s. 1. panglică albastră. 2. cavaler al ordinului Jartierei. 3. (fig.) cuiva. 2. privire, vedere; at (the) first ~ la prima vedere.
prima clasă, calitate superioară. 4. (fam.) bucătar foarte priceput. 5. (mar.) cordonul albastru blush-coloured [~ ikAlod] aay. roşietic, roz, trandafiriu.
(premiu de viteză-record acordat transatlanticelor care fac cursa Atnerica-Europa si
blushful ['blA/ful] adj. 1. ruşinos; timid, sfios. 2. roşu, rumen, cu bujori în obraji.
invers).
blushing ['bU/irj] I. adj. v. b I u s h f u 1. II. s. roşeaţă (în obraji), înroşire.
blue ruin [~ .num] s. (sl.) 1. gin. 2. (fig.) poşircă.
bluster ['blASto'J I. vb. A. intr. 1. (despre furtună) a urla, a mugi. 2. a zbiera, a ţipa,
blue-sky [~ 'skai] adj. 1. (amer.) excesiv, exorbitant, exagerat, inadmisibil. 2. (ec.)
a vorbi tare, a face zgomot. 3. a se lăuda, a se făli. B. tr. a teroriza. II. s. 1. urletul I
(despre ţtoliţe de asigurare, hârtii de valoare etc.) de valoare incertă, nesigur. 3. nepractic.
mugetul furtunii. 2. larmă, zarvă, scandal, zgomot mare. 3. fanfaronadă, lăudăroşenie.
blue-sky law [— Io:] s. (jur.) lege reglementând emiterea şi vânzarea acţiunilor şi a
4. ameninţări deşarte, simple ameninţări. -0* to be full of ~ a se grozăvi; a se purta ostentativ.
hârtiilor de valoare.
blusteration ['bUsts'rei/pn] s. (amer. fam.) fanfaronadă.
blue spar [~ .spa:r] s. (mineral.) azurit.
blusterer ['blAstorar] s. 1. fanfaron, lăudăros. 2. terorist; zurbagiu; cată-ceartă, pricinaş.
blue stocking [~ rstokirj] I. s. „bas bleu", femeie „savantă" / pedantă. II. aay. (fam.)
blustering ['blAstorirj] adj. 1. lăudăros, fanfaron. 2. furtunos, năvalnic, impetuos; aprig,
pedant, savant, preţios.
violent.
bluestone [~stoun] s. piatră vânătă, sulfat de cupru.
blusterous ['bUstoros] adj. (rar) v. h 1 u s t e r i n g.
blue streak [~ istri:k[ s. fulger albăstrui. ♦ (amer. fam.) to run like a ~ a alerga ca
blustery ['bUstori] adj. v. b l u s t e r i n g .
fulgerul; (amer. fam.) to talk a ~ a vorbi ca din carte.
bo' [bou] interj, hâş! he can't say ~ to a goose a) e foarte fricos, e fricos ca un iepure,
blue study [~ 'stAdi] s. meditaţie melancolică.
bluet ['bluit] s. (bot.) albăstrea, albăstriţă (Centaurea cyanus). îi e frică şi de umbra lui; b) nu e în stare să omoare nici o muscă, nu-ţi spune nici dă-te
blue-tongue ['blu:tAn] s.faustr. si.) argat. mai încolo.
bluetongue s. (vet.) febră catarală a oilor. bo2 s. (amer. sl.) amic, bătrân etc. (folosit numai la vocativ) say, ~, can you break
blue vitriol ['blu: 'vitriol] s. 1. (chim.) sulfat de cupru, piatră vânătă. 2. (mineral.) this bill ascultă, amice, poţi să-mi schimbi hârtia asta?
chalcantit. boa [rbow9, bo:] s. 1. (zoot.) şarpe boa (Boa constrictor). 2. boa, eşarfă de blană sau
blue water I~ 'wo:tor] s. mare deschisă. de pene purtată de femei în jurul gâtului.
blue-water school [— sku:l[ s. (glumei) v. b l u e - f u n k s c h o o l . Boanerges [rbouo'no:d3i:z] s. orator fanatic / zelos, cu voce de stentor.
blueweed [~wi:d] s. (bot.) iarba-şarpelui (Echium vulgare). . boar [bo:r, boorJ I. s. (zool.) 1. vier, porc nejugănit. 2. (si wild ~) (porc) mistreţ (Sus
bluey [blu:i] I. adj. albăstrui. II. s. (sl.) plumb. scrofa). II. aay. (amer. zool.) mascul.
bluff1 [blAf] I. adj. v. b 1 u f f y. II. s. mai abrupt şi mai înalt; râpă; faleză. board1 [bo:d, bood] I. s. 1. scândură (peste 20 cm lăţime si sub 5 cm grosime); bed
bluff21. s. cacialma, bluf, mistificare; înşelăciune, înşelătorie; to call smb.'s ~a) a nu of ~s pat de scânduri. 2. masă (mai ales cea pe care se ia masa); (la joc) to sweep the
se lisa intimidat / speriat; b) a prinde pe cineva în propria-i cacialma. II. vb. tr. (fig.) a ~ a lua toate poturile; (înv.) to begin the ~ a sta în capul mesei; a groaning ~ o masă
juca tare pentru a intimida (pe cineva); a amăgi; a arunca (cuiva) praf în ochi. îmbelşugată, plină de toate bunătăţile; above ~ a) sincer, deschis; b) în văzul tuturor,
bluffcliff[~klifjs. faleză. sincer, făţiş, deschis, cu cărţile pe faţă. 3. alimentaţie, hrană, mâncare, întreţinere, masă;
bluffer ['bUfo'] s. 1. cacialmist. 2. lăudăros, fanfaron. 3. (înv.) hangiu. ~ and lodging masă şi casă; pensiune. 4. raft, poliţă. 5. (mine) galerie de abataj. 6. pl.
bluffy ['bUfi] adj. 1. tăios, drept, abrupt, stâncos. 2. (fig.) drept, deschis; cam grosolan, (teatru) scenă; to be on the ~s a fi actor. 7. carton, mucava. 8. carton, copertă. 9. (mar.)
neceremonios, care nu ştie multe. bord, bordul vasului, bordee; on ~a) pe vas, pe bord; b) (amer.) în vagon; ~! la abordaj!;
bluing ['blu:irji s. v. b 1 u e i n g. the hands on ~ echipajul, oamenii de pe bord; to come / to go on ~ a se îmbarca; to go
bluish ]'blu:i/] adj. albăstrui, albăstriu, siniliu, bătând în albastru, cu reflexe albastre. by the ~ a) a cădea; b) (fig.) a fi aruncat peste bord; to sweep the ~a) (mar.) a lua toate
bluishness [-nis] s. albăstrime, albastru. punţile; b) a ocupa tot, a pune mâna pe tot. 10. (mar.) aliură; to make ~s a naviga în
bluism ['blmizam] s. pedanterie (a femeilor savante). zigzag. 11. (coustr.) pardoseală, cofraj. 12. (av.) bord. (canad. sport) mantinelă. II. vb.
r
blunder ['blAndo ] I. s. greşeală grosolană, gafă, boacănă; boroboaţă. II. vb. A. intr. A. tr. 1. a acoperi sa» a căptuşi cu scânduri. 2. a ţine în pensiune. 3. (amer.) a întreţine
1. a face o boacănă, a face o gafă. 2. a bâjbâi, a orbecăi, a dibui, a merge pe bâjbâite / (cai) contra plată. 4. a urca în sa» pe vapor, a aborda, a urca la bord; (amer. şi) a urca
pe dibuite; a se poticni. 3. to ~ against / into a se poticni de; to ~ upon a da de / peste, în tren sa» în tramvai. B. intr. 1. (in, at, with) a lua masa, a fi în pensiune (la). 2. (mar.)
a întâlni întâmplător. B. tr. 1. a strica, a face prost; a încurca, a zăpăci. 2. (mai ales to a naviga în zigzag.
~out) a trânti, a-i scăpa din gură, a spune (o prostie). 3. a căuta dibuind; to ~one's way board2 s. conducere, departament, minister; colegiu, comisie, comitet.
a merge dibuind. 4. to ~away a scăpa, a pierde (un prilej, o ocazie). boardable [-obl] aay. abordabil, accesibil.
blunderbuss [~bAs] s. 1. (ist.) un fel de puşcă cu ţeava scurtă si răsfrântă ca o pâlnie, board commander ['bo:d ko,ma:ndo'J s. (mar.) pilot comandant de bord.
espingolă. 2. om stângaci / greoi / nătâng. board door [~ do:r, ~ door] s. uşă de scânduri.
blunderer ţ'blAndoror] s. 1. persoană care face gafe sau greşeli boacăne. 2. cârpaci, boarded floor ['bo:did' flo:r, ~ floor] s. pardoseală de scânduri.
ageamiu, om nepriceput. 3. prostovan, găgăuţă. boarder ['bo:dor, boodor] s. 1. persoană care stă în pensiune; pensionar. 2. elev intern.
blunderhead ['bUndohed] s. v. b l u n d e r e r (3). board fence ['bo:d fens] s. (amer.) uluci, gard de scânduri.
blundering ['bUndarirj] adj. 1. nedibaci, nepriceput; greoi, care face greşeli / gafe / board foot [~ fut] s. (amer.) măsură standard pentru materiile lemnoase (l 112 picior
boacăne. 2. greşit, eronat. cubic = 2,36 dm3).
103
boarding [rb:>:dirj,'bD3din] s. 1. podire,pardosire,căptuşirccu scânduri. 2. întreţinere,
masă, mâncare, pensiune. 3. panouri de lemn. 4. îmbarcare, urcare (în tren, în avion ele.)
boarding house |~ haus] s. pensiune.
boarding school [~ sku:l] s. pension, şcoală cu internat; young ladies' ~ pension de
domnişoare.
boarding-school miss [~ ~ mis] s. (fam.) fetişcana, codană.
boarding ship [~ /ip] s. (mar.) vas de control (al ambarcaţiunilor statelor neutre).
boarding stable [~ -steibl] s. (amer.) grajd luat cu chirie; staţie de trăsuri.
board man ['bo:d man] s. (amer. ec.) agent / curtier la bursa (al unei firme).
board meeting [- imiitirj] ş. adunare a conducerii.
Board of Admiralty [~ av 'aedmardlti] s. Amiralitatea.
Board of Agriculture [~ av 'aegrikAltJa] ş. Ministerul Agriculturii.
Board of Arbitration and Conciliation [~ av o:bi'trci/n an kanisiliei/n] s. Arbitraj.
Board of Assesment [~ av a'sesrasnt] s. (amer.) Camera de Finanţe.
Board of Brokers [~ av broukaz] s. sindicatul agenţilor oficiali de bursă.
Board of Commissioners [~ av ka'mi/anaz] s. comisie; comitet.
board of control [~ av kan'troul] s. (canad.) aprox, consiliu municipal.
Board of Customs [~ av kAstamz] s. administraţia vămilor.
Board of Directors [~ av di'rektaz] s. Direcţie; comitet de conducere.
Board of Education [~ av cdju'kei/n] ş. 1. Ministerul învăţământului. 2. Consiliul
superior al învăţământului. 3. secţie de învăţământ.
Board of Examiners [~ av ig'zasminaz] s. comisie de examen: comisie examinatoare.
Board of Governors [~ av 'gAvanaz] s. conducere (a unei şcoli).
Board of Green Cloth [~ av .grirn rkb(:)6] s. (fam.) biliard.
Board of Health [~ av 'hel9] s. Ministerul Sănătăţii.
Board of Inland Revenue [~ av .inland 'revinju:] s. Camera de Finanţe.
Board of Managers [~ av 'masnid3az] s. v. B o a r d o f D i r e c t o r s .
Board of Trustees [~ av trAs'ti:z] s. consiliu de administraţie.
Board of Visitors [~ av 'vizitaz] s. senat universitar (în S.U.A.).
Board of Works [~ av 'wa:ks] s. Ministerul Lucrărilor Publice.
board partition [~ po:'ti/3n] s. perete de scânduri.
board pump [~ pAmp] s. (mar.) pompă de bord.
board room [~ ru(:)m] s. sală de consiliu.
board school [~ sku:l] ş. şcoală primară / elementară publică (comwuilă sau municipală).
board wages [~ '\vcid3iz] s. 1. bani de masă; bani pentru plata locuinţei şi a mesei.
2. leala în care intră casa şi masa.
board walk [~ ws:k] s. (amer.) pavaj de scânduri, terasament de lemn; promenadă de
scânduri (pe plaja, de-a lungul malului).
boarish ['bo:ri/, 'boari/] adj. 1. de porc, porcesc. 2. (fig.) porcesc, animalic; crud, bestial.
boar spear [rba:spia] s. suliţă de înjunghiat mistreţii.
boast1 [boust] I. s. 1- fală, fudulie, laudă de sine; fanfaronadă; to make (a) ~ of a se
lăuda cu, a se făli cu; he made it his ~ to se fălea că, se lăuda că; it is all an empty ~
totul nu este decât fanfaronadă; (prav.) great ~, small roast vorbă multă, sărăcia omului.
2. mândrie, fală; he was the ~ of his age a fost mândria /fala epocii sale. II. vb. A. in/r.
(about,of) a se iali, a se lăuda, a se fuduli (cu), a se mândri (cu); he ~s about it se făleşte,
se fuduleşte cu asta; there is not much to ~ of nu c mare ispravă / scofală, nu c lucru
marc. B. tr. 1. a lăuda, a ridica în slăvi. 2. a se făli cu, a se mândri cu, a avea; we can
rightly ~ our sea side ne putem pe drept cuvânt mândri cu litoralul nostru.
boast2 vb. tr. a ciopli (piatră).
boaster1 l-ar] s. lăudăros, fanfaron.
boaster2 s. daltă (a pietrarului, a sculptorului).
boastful [-ful] adj. lăudăros, fanfaron.
boat [bout] I. s. 1. ambarcaţi(un)c; barcă; luntre; şalupă; vas, navă, corabie; barcaz,
şalandă; submarin; vehicul în formă de barcă; flat-bottomed ~ barcă cu fund plat; long
~pinasă, barcă lungă; jolly ~ bărcuţă; sailing ~corabie / vas cu pânze, velicr; (jig.) to be
in the same ~ a fi în aceeaşi situaţie, a împărtăşi aceeaşi soartă; (jig.) to sail in the same
*• a urmări acelaşi scop; a fi de conivenţă cu cineva, a lucra mână în mână; to sail one's
own ~ a acţiona pe cont propriu / de unul singur; (fam.) they all row in the same ~ sunt
o apă şi un pământ; (mar. si.) to catch the ~ a prinde autobuzul, a veni la timp; (mar.
si) to miss the ~ a pierde autobuzul / trenul, a întârzia; (şl.) to get the ~ a fi condamnat
la munca silnică sau deportare pe termen lung; (fig.) to have an oar in another's ~ a
se băga / a se amesteca în treburile altuia; (mar.) get the ~ ready barOa să fie gata. 2. vas
(sosieră etc.) în formă de luntre. II. vb. A. tr. 1. a îmbarca. 2. a transporta cu o barcă.
♦ (mar.) to ~ (the) oars a intra ramele. B. intr. 1. (şi to ~ it) a călători cu barca; a face
canotaj; a vâsli, a lopăta, a rama; we went ~ing on the river ne-am plimbat cu barca pe
râu. 2. (şl.) to ~ with smb. a Fi de conivenţă cu cineva, a fi complice cu cineva, a fi înţeles
cu cineva.
boatable [-abl] adj. 1. navigabil (pentru bărci şi vase mici). 2. (rar) care poate fi
transportat eu barca.
boatage [-id3] s. 1. călătorie sau transport cu barca. 2. preţul călătoriei sau transportului
cu barca.
boat bridge ['bout brid3] s. ponton, pod pe vase, pod pe pontoane.
boat davit [~ 'da?vit[ s. (mar.) gruie de ambarcaţie.
boatel [bou'tcl] s. hotel pentru canotori.
boater |'boutar] s. 1. vâslaş; barcagiu. 2. canotieră.
boat fender ['bout Tenda1"] s. (mar.) tranchet.
boat fly [~ flai] s. v. b o a t m a n (2).
boatful ['boutfulj ş. 1. pasagerii şi echipajul unui vas. 2. încărcătura unei bărci.
boat hook ['bout huk] s. (mar.) cange.
boat house [~ haus] s. garaj pentru bărci, hangar pentru bărci, casa bărcilor.
boating ['boutirj] s. 1. canotaj. 2. plimbare cu barca.
boat insect ['bout 'insckt] s. v. b o a t m a n (2).
boat keeper [~ iki:par] s. 1. (mar.) paznicul bărcii, marinarul de gardă. 2. cel care
închiriază bărci.
boatman [~man], pl. boatmen [-man] s. 1. barcagiu. 2. (entom.) ploşniţă de apă
(Notonecta sp.).
boat race [~ reis] s. concurs de canotaj; regata.
boat rope [~ roup] s. (mar.) braţ fals (la scară).
boat's crew [~s kru:] s. (mar.) echipaj al unei ambarcaţiuni.
boat setter —[ -setor] ş. cârmaci (care imprimă ritmul canotorilor).
boat song [~ sorj] s. (muz) barcarolă.
boat's painter [~s peintar] s. (mar.) barbetă.
boatswain ['bousn, 'boutswein] s. (mar.) nostrom, boţman, şef de echipaj.
boatswain's mate [~ z'meit] s. (mar.) ajutor al şefului de echipaj.
boat swing ['bout, swirj] s. leagăn, dulap.
boat-tailed [~ 'teild] adj. dc forma unei luntre; aerodinamic, fuzelat.
boat train [~ 'trein] s. tren al cărui mers concordă cu orarul vaselor care navighează
(regulat) între Franţa şi Anglia.
boat wright [~ rait] s. constructor dc bărci.
bob1 [bob] I. s. 1. (tehn.) greutate a pendulului / balansierului; plumb de sondă; cursor,
greutate culisantă (la cântare, balanţe). 2. coadă dc zmeu. 3. plută (la undiţă); râmă,
vierme, momeală (în cârlig). 4. v. b o b s 1 e i g h. 5. (mar.) sondă. 6. ciorchine (de
fructe); mănunchi (de fructe, fiori etc.). 7. moţ, smoc (de păr); perucă scurtă; păr tăiat
scurt (la femei); coadă tunsă (la câini sau la cai). 8. (muz.) refren; to bear a ~a) a cânta
un refren cu corul; b) (fam.) a participa, a da o mână dc ajutor. 9. farsă, poznă, festă;
to give smb. the ~ a trage pe cineva pe sfoară; a prosti pe cineva. 10. (mine) lovitură
uşoară. II. vb. A. tr. 1. a băga, a vârî; to ~ one's head into the room a-şi băga / vârî
capul în cameră pentru o clipă. 2. (fam.) a pune, a aşeza (cu un gest brusc); she ~bed it
on the table îl puse brusc pe masă. 3. (fam.) a face; to ~ a curtesey, to ~ to smb. a face
o mică reverenţă (cuiva). 4. a tăia scurt (părul, coada). B. intr. 1. a se legăna, a pluti (pe
apă). 2. (şi to ~ up and down) a sălta, a dansa (pe apă); (jig.) to ~ up like a cork a se
înviora, a-şi reveni. 3. to ~ for apples a apuca cu gura merele care plutesc pe suprafaţa
apei dintr-un hârdău (joc de copii). 4. to ~ up a apărea / a se ivi brusc / pe neaşteptate.
bob2,/?/, bob s. (fam.) 1. şiling. 2. flăcău, băiat, cetăţean.
Bobadill ['babadil] s. lăudăros / fanfaron fricos (după numele personajului din comedia
„Every Man in his Humaour" de B. Jonson).
bobbed [babd] adj. (despre păr) tuns / tăiat scurt / băieţeşte.
bobber1 ['bnbar] s. 1. pescuitor cu undiţa. 2. plută (la pescuit). 3. (sl.) flăcău, prieten,
4. zeflemist; glumeţ, hâtru, bun dc glume. 5. escroc.
bobber2 s. (sport) bober.
bobbery ['bobari] s. (pop.) zgomot, scandal, tevatură, gălăgie, zarvă; to kick up a ~
a face scandal, a face gălăgie.
bobbery pack [~ pa?k] s. haită de câini de diferite rase (pentru vânătoarea de şacali).
bobbin ['bobin] s. 1. bobină; mosor. 2. (text.) coclct; fus; cops. 3. (electr.) bobină, păpuşă
Ia pilc electrice. 4. (tehn.) tambur de troliu.
bobbinet [.bobi'nct] s. bobinet, tul (mai ales de bumbac).
bobbin lace ['bobin leis] ş. dantelă cu ciocănele.
bobbin winder [~ iwaindar] s. (text.) maşină de bobinat.
bobbish ['bobi/] adj. (sl.) 1. (şi pretty ~) vesel, voios, bine dispus. 2. sănătos, înfloritor.
bobble ['bobi] vb. intr. (fam.) a ţopăi, a sări încoace şi încolo.
bobby ['bobi] s. (fam.) poliţai, poliţist; jandarm; (scol. şl.) bobbies and thieves dc-a
hoţii şi vardiştii.
bobby calf [~ ka:f] s. (austr.) viţel de lapte (sacrificat).
bobby pin [~ pin] s. 1. agrafă de păr. 2. (tehn.) splint.
bobby-socker [~ isoka1"] 5. v. b o b b y s o x e r.
bobby-socks [~ isoks] s. pl. (amer. fam.) şosete purtate de adolescente.
bobby soxer [~ isoksa1"] s. (amer. fam.) fetişcană, codană.
bobcat ['bobkaît] s. (zool.) linx (Lynx lynx).
bobolink ['babolirjk, -bal-] s. 1. (omit.) bobolinc (Dolichonyx oryzivorus). 2. (amer.
fam.) guraliv, flecar, limbut.
bobsled ['bobsled] s. v. b o b s l e i g h .
bobsledder ['bab-slcdar] ş. (şport) bober.
bobsledding ['bob.sledirj] s. (sport) 1. bob (ramură sportivă). 2. cursă cu bobul.
bobsleigh [slei] s. 1. (sport) bob. 2. sanie (pentru transportul buştenilor).
bobstay [~stei] s. (mar.) subarba bompresului / coloanei.
bobtail [-teii] I. s. 1. ciuinp, coadă tăiată. 2. coadă scurtă. 3. cal sau câine cu coada
tăiată. 4. ţfam.) golan, vagabond. II. adj. v. b o b t a i 1 e d.
bobtailed [-d] adj. berc, cu coada tăiată.
bobwhite ['bob'liwait] s. (omit.) specie de prepeliţă din America de Nord (Colinus
virginianus).
boche [bo/] (peior.) I. s. neamţ; Fritz; teuton. II. adj. nemţesc; teuton.
bocage [bou'ku:3] s. (arte) motiv decorativ cu pomi, ramuri şi frunze.
bock beer ['bok bia1"] s. berc de martie, varietate de bere germană.
bocking ['bokirj] s. (stofă de) lână aspră.
bod [bod] s. (fam.) ins, individ, tip.
bode1 [boud] I. vb. tr. 1. a prevesti, a proroci, a prezice, a prevedea, a indica prin semne,
a fi prevestitorul (cu gen.). 2. a presimţi. II. s. (înv.) prevestire.
bode2 past de la b i d e .
bodeful [-ful] adj. prevestitor dc rău, cobitor.
bodega
bodega [bou'diigo, to'd-] s. 1. bodegă; beci cu vinuri sau whisky. 2. (amer. rar) băcănie
în care se vinde şi vin sau whisky la sticlă.
bodement ['boudmant) s. augur, prevestire, piază, semn prevestitor, profeţie.
bodge [bod3] vb. tr. (re.e.) a cârpi, a cârpaci.
bodger [tod3ar] s. I. (reg.) cârpaci. II. adj. (austr. si.) de proastă calitate.
bodhi tree ['boudii tri:[ s. (bot.) smochin sfânt (Ficus religiosa).
bodice ['bodisj s. corsaj, pieptar; sutien.
bodied ['todid] adj. (în cuvinte compuse) cu corpul; big-~ corpolent, trupeş; full-~wine
vin tare.
bodikin ['bodikin] inter;', (vulg.) la dracu! la naiba!
bodiless ['todilis] adj. fără trup, fără formă materială.
bodilize ['bodilaiz] vb. tr. a întrupa, a întruchipa.
bodily ['bodili] I. adj. trupesc, corporal, fizic. II. adv. 1. personal, în persoană; he came
~ a venit personal. 2. în întregime, complet; trup şi suflet; to set about (sau upon) a
thing ~ a se apuca de ceva, neprecupeţind nimic.
boding ['boudirj] I. adj. de rău augur, de piază rea. II. s. prevestire.
bodkin ['bodkin] s. 1. sulă. 2. (mar.) pumnal. 3. ac de păr. O- to sit ~ a şedea înghesuit
între două persoane; to walk ~ a se plimba cu două persoane la braţ.
bodle l'bodl] s. 1. monedă scoţiană în valoare de 116 peni. 2. (jig.) lăscaic, para chioară.
Bodleian [bod'li(;)an, 'bodlian] adj. bodleian (referitor la biblioteca întemeiată de Sir
Thomas Bodley la universitatea din Oxford în 1602).
body ['todi] I. s. 1. corp; trup; to keep ~ and soul together a-şi duce zilele, a trăi,
a rezista; devoted ~ and soul devotat trup şi suflet; ill in ~ and mind bolnav trupeşte
şi sufleteşte.,2. cineva, persoană, om, ins, individ, cetăţean; any human ~oricine; ~for
~ unul după altul; (fam.) what is a ~ to do? ce e de făcut? a curious old ~ un bătrân
curios; (fig.) a lean ~ un schelet; not a single ~ nimeni, nici un suflet; a wise ~ un om
deştept; a poor ~un (om) sărac, nevoiaş. 3. (si dead ~) cadavru; leş, hoit, stârv. 4. statură;
fizic, înfăţişare fizică. 5. corp, parte principală (a ceva); naos, navă (de biserică); tulpină
(de pom); ţeava (ae puşcă); (telm.) batiu, cadrul maşinii; ~ of a book partea principală
a unei cărţi (fărăprefaţă, însemnări etc.); ~of the order textul ordinului. 6. (av.) fuzelaj;
(auto) caroserie. 7. grup de oameni, corp; ~of electors corpul electoral. 8. (mii.) unitate;
~ of cavalry detaşament de cavalerie. 9. organ; corporaţie, organizaţie; elected ~ organ
ales; local government ~ organ administrativ local; leading bodies organe de conducere;
autonomous bodies organe autonome; diplomatic ~ corp diplomatic; legislative ~ corp
legislativ; learned ~ societate savantă; in a ~ împreună, in corpore. 10. mulţime, masă;
majoritate; a great ~of facts o mulţime de fapte. 11. consistenţă, densitate relativă (a uimi
lichid); capacitate de acoperire (a vopselii). 12. alambic; retortă. 13. sistem, totalitate;
the whole ~ of mankind toată omenirea; ~ of divinity sistem teologic / dogmatic; ~ of
laws codice, cod. 14. (si heavenly ~) (astron.) corp ceresc, astru. 15. (petrochimie) blaza.
16. (ceramica) pastă. II. vb. tr. (şi to ~ forth) a întruchipa; a da formă (cu dat.).
body bag [~ ba?g] s. sac de dormit.
body blow [~ blou] s. (sport) lovitură la corp (box).
body-building [~ .bildin] s. (sport) culturism.
body check [~ t/ek] s. (sport) bodicec, blocaj corp la corp.
body cloth [~ kb(:)8] s. pătură (pentru cai).
body clothes [~ kloudz] s. pl. lenjerie / rufărie de corp.
body coachman [~ tout/man] s. vizitiu (al unui prinţ).
body coat [~ kout] s. haină care vine ca turnată.
body colour [~ ikAla'] s. culoare de aplicaţie, culoare acoperitoare / opacă.
body guard [~ ga:d] s. escortă, gardă personală.
body hole [~ houl] s. groapă, canal.
body lifter [~ ,lifcor] s. v. b o d y s n a t c h e r .
body linen [~ ilinin] s. rufărie / lenjerie de corp (mai ales albituri de bumbac).
body plan [~ pla;n] s. secţiune transversală.
body politic |~ 'politik] s. stat.
body post [~ ipoust] s. (mar.) etambou.
body shop [~ /op] s. (auto) atelier de confecţionat sau de reparat caroserii.
body slam [~ stem] s. (sport) aruncare a adversarului cu spatele pe saltea (la lupte).
body snatcher [~ isnast/a'] s. 1. hoţ de cadavre (pentru disecţie). 2. (amer.) ţintaş /
trăgător de elită. 3. (amer.) antreprenor care îi ademeneşte pe lucrători. 4. (amer.) reporter
care descrie activitatea persoanelor cu vază. 5. (amer. mii. fam.) brancardier. 6. (amer.
fam.) antreprenor de pompe funebre.
bodysuit ]'bodisju:t] s. rochie scurtă şi mulată.
bodywise ['todiwaiz] adj. trupesc, corporal.
bodywork ['todiwa:k] s. caroserie, corpul trăsurii / automobilului.
Boeotian [bi'ou/ian, -/an] I. adj. 1. din Bcoţiâ. 2. (jig.) incult, neinstruit, necultivat,
needucat, prost. II. s. 1. locuitor din Beoţia. 2. om incult, prost, tâmpit.
Boer [buoc, 'bouar, bo:'] I. s. bur (colonist olandez din Africa de Sud). II. adj. de bur,
aparţinând burilor; ~ war Războiul Burilor.
boff [tof] s. 1. (amer. si.) râs cu hohote. 2. (teatru) replică plină de umor, care stârneşte
râsul. 3. (teatru) succes de casă.
boffin ['bofin] s. (fam.) savant care lucrează la un proiect, invenţie sau armă secretă
din însărcinarea guvernului.
bog1 [tog] I. s. mlaştină, mocirlă, băltoacă. II. vb. A. intr. a intra în băltoacă. B. tr.
1. a înnămoli, a înfunda într-o mocirlă. 2. (fam., şi fig.) to get ~ged down a se împotmoli;
(sl.) to ~ up a încurca, a zăpăci.
bog2 s. gogoriţă, sperietoare.
bogberry ['togtori] s. (bot.) răchiţică (Vaccinium oxycoccus)..
bog bilberry [~ ibilbari] s. (bot.) afin (Vaccinium uliginosum).
bog earth [~ o:0j s. teren mlăştinos.
104
bogey ['bougi] s. v. b o g i e .
boggle ['togi] vb. A. intr. 1. (at, about) a se speria (de); a ezita, a şovăi (faţă de, în
faţa). 2. a face o treabă de cârpaci, a lucra de mântuială. 3. a fi făţarnic I ipocrit. B. tr.
1. a speria. 2. (amer.) a pune în încurcătură sau într-o situaţie dificilă.
boggier ['toglo'] s. 1. om şovăitor; (om) fricos, laş. 2. (fig.) cârpaci,
boggy ['togi] aay. mlăştinos, mocirlos, cu băltoace.
boghead ['toghed] s. (mineral.) bituminit, boghead.
bog-hopper [~ .hopa'] s. (amer. glumeţ) irlandez; persoană de origine irlandeză.
boghouse [~haus] s. (pop.) latrină.
bogie ['bougi] s. 1. trăsurică / teleagă cu două osii. 2. (ferov.) boghiu, cărucior.
3.v. b o g y (1,2,3).
bog land ['tog la:nd] s. 1. ţinut mlăştinos, teren mlăştinos. 2. (fam.) Irlanda.
bog lander [~ (lands'] s. 1. locuitor al mlaştinilor. 2. (fam.) irlandez.
bog Latin [~ ilastin] s. (fam.) latinească de baltă / stricată.
bogle ['bougi] s. 1. fantomă, arătare, nălucă, spectru. 2. sperietoare, gogoriţă, momâie.
boglet ['toglet, -it] s. (rar) mlaştină mică, mocirlă.
bog moss ['tog mas] s. (bot.) coada-mâţei-de-baltă (Sphagnum).
bog oak [~ ouk] s. (geol.) lemn fosilizat (gasit în mlaştini).
bog orange [~ orina3] s- (foni.) cartof.
bog ore [~ o;] s. (mineral.) limonit.
bog peat [~ pi:t] s. (mine) turbă de baltă.
bog reed [~ ri:d] s. (boi.) trestie, stuf, papură.
bog trotter [~ itrotar] s. 1. locuitor al mlaştinilor. 2. (glumeţ) irlandez.
bogue [boug] s. estuar, gură de râu.
bogus ['bougas] I. adj. fictiv, născocit, inventat, închipuit, imaginar, fals. II. s. 1. (amer.)
băutură din rom şi sirop. 2. (filatelie) mărci fanteziste.
bogus affair [~ o'feo'l s. escrocherie.
bogwort ['togwa:t] s. v. b o g b e r r y.
bogy ['bougi] s. 1. diavolul, necuratul. 2. fantomă, nălucă, stafie, arătare. 3. sperietoare,
gogoriţă, momâie. 4. v. b o g i e (1,2). 5. (fam.) poliţist. 6. (amer. av.fatn.) avion inamic
(mai ales japonez).
bogyman ['bougiman] s. „omul negru" (în limbajul şi jocurile copiilor).
bohea [bou'hi:] s. sort de ceai negru.
Bohemia [bou'hkmja, -mia] s. boemă, viaţă de boem sau lume a boemilor.
Bohemian [bo»'hi:mjan] I. s. 1. locuitor din Boemia. 2. ţigan. 3. boem (artist, literat).
4. (ist.) husit. II. adj. 1. de boem. 2. ţigănesc.
bohor ['bouhoo', -ho:r] s. (zool.) antilopă vest-africană (Cervicapra bohor).
bohunk [rboUih,\r]k] s. (amer. sl.'peior.) muncitor necalificat, salahor (mai ales din
sud-eslul Europei: de la „Bohemian" şi „Hungarian").
boiar [toja: r , rar 'toia r ] s. v. b o y a r.
boii1 [toii] I. vb. A. intr. 1. a fierbe, a clocoti, a da în clocot; the kettle is ~ing fierbe
ceainicul. 2. (fig.) a fierbe, a clocoti, a se supăra, a face spume la gură; to make smb.'s
blood ~ a face pe cineva să turbeze / să-şi iasă din minţi (de furie); my blood ~ed within
me fierbea sângele în mine; to ~ with rage a spumega de furie. 3. to ~ away a scădea
din fierbere; to ~ down to a se reduce la; to ~ over a) a da în foc, a se revărsa (aVn cauza
fierberii); b) (fig.) a deborda, a fierbe, a nu mai putea, a-şi ieşi din piele; to ~ down with
rage a fierbe, a face spume la gură de mânie I furie; to ~fast a fierbe în clocote; to ~
up a) a fierbe, a clocoti; b) (fam.) a mocni, a fi pe punctul de a izbucni. ^ to keep the
pot ~ing a) a-şi câştiga pâinea / existenţa; a ţine casa; b) a întreţine buna dispoziţie /
antrenul (la o petrecere etc.). B. tr. 1. a fierbe; a pune la fiert; a lăsa să fiarbă. 2. to ~
away / down a) a lăsa să scadă (la foc); b) (fig.) a condensa, a prescurta (o poveste etc.).
3. (text.) to ~ off a) a trata cu o soluţie fierbinte; b) a degoma. II. s. fierbere; punct de
fierbere; to bring to the ~ a duce la punctul de fierbere; to keep on / at the ~ a (men)ţine
la punctul de fierbere.
boil2 s. (mea'.) furuncul, abces.
boiled [-d] aaj. 1. fiert, clocotit. 2. (sl.) beat.
boiled dinner [~ 'dinar[ s. mâncare din came si diverse zarzavaturi fierte.
boiled linseed oil [~ >linsi:d 'oil] s. ulei de in fiert.
boiled shirt [~ /a:t] s. (amer.) 1. cămaşă scrobită (mai ales cu plastron, pentru frac).
2. (fain.) (om) spilcuit, dandi. 3. (fam.) tip scorţos.
boiler ['boite'] s. 1. cazan (cu abur); (mar.) căldare; boiler; (amer.) to burst one's ~
a ajunge prost, a ajunge rău; a o scrânti, a da greş; (amer.) to burst smb.'s ~a) a strica
socotelile cuiva; b) a juca un renghi cuiva. 2. (amer. sl.) locomotivă. 3.pl. verdeţuri bune
de fiert. 4. (amer. sl.) pipă.
boiler capacity [~ ko'pssiti] s. (telm.) capacitate a cazanului.
boiler face [~ fcis] s. peretele cazanului.
boiler factory [~ 'fa;ktari] s. (amer. fam.) întrunire zgomotoasă; vacarm, larmă.
boiler fluid [~ 'fluQid] s. (telm.) dezincrustant.
boiler house [~ 'haus] s. (telm.) staţie de cazane, sala cazanclor.
boiler-maker [~ imeika'] s. 1. cazangiu. 2. (amer. sl.) bărbat cu succes la femei. 3. (amer.
sl.) pahar cu bere şi puţin whisky; (prin extensie) orice băutură alcoolică tare; ~'s delight
whisky foarte tare de calitate inferioară.
boiler plate [~ pleit] s. tolă / tablă de cazan.
boiler room [~ ru;m] s. (telm.) secţia (de) cazane; sala cazanelor.
boilersmitli [~smiG] s. cazangiu.
boilery ['toilari] s. fabrică (de săpun etc.).
boiling ['toilin] I. s. fierbere, clocot(ire). -0- (sl.) the whole ~ toată şleahta / banda,
toţi. II. adj. 1. (despre apă) ~ hot opărit; care fierbe, care clocoteşte; înspumat. 2. (fig.)
tumultuos; agitat, pasionat, înflăcărat. ♦ to be in ~ water a fi la aman l ananghie.
boiling heat [~ hi:t] s. temperatură de fierbere.
105
boiling house [~ haus] s. sărărie.
boiling point [~ point] s. punct de fierbere.
boil-off ['boib(:)fl s. 1. (cosm. si.) pierdere de carburant sau de vapori (în timpul
numărătorii inverse). 2. (text.) degomare.
boilover ['boiliouvg1"] s. 1. (austr. si.) eveniment / întâmplare cu sfârşit neprevăzut. 2. dare
în fierbere / clocot / undă.
boily ['boili] adj. coşuros, furunculos, plin de coşuri / furuncule.
boisterous ['boisteros] adj. 1. violent, furtunos, zgomotos; vehement, excesiv. 2. foarte
vesel.
boîsterousness [-nis] s. violenţă, furie; impetuozitate.
boko ['boukou] s. (si.) nas.
boia ['bouta] s. boia (laţ de vânătoare cu bile metalice folosit de indienii din Mexic si montează peruci, se execută broderii etc.).
America de Sud).
bold [bould] adj. 1. curajos, îndrăzneţ, cutezător, viteaz, neînfricat, brav, temerar; I make
~ to say îndrăznesc să spun; put a ~ front on the matter apucă-te cu curaj de chestiunea
asta. 2. obraznic, neruşinat, neobrăzat; (as) ~ as brass neruşinat / neobrăzat la culme;
to make ~ with a-şi permite (cam) mult faţă de/cu. 3. încrezător în sine, sigur de sine. superioară.
4. (despre scris) citeţ, clar, reliefat, apăsat; proeminent; to stand out in ~ relief a ieşi
puternic în relief. 5. abrupt, stâncos. 6. (fig.) puternic, îndrăzneţ; mare; larg; ~ views vederi
largi, concepţii îndrăzneţe; ~ imagination imaginaţie bogată.
bold face [~ feis] s. 1. obraznic, neruşinat. 2. (poligr.) (si ~ type) caractere grase / pământ.
aldine.
bold-faced [~ feist] adj. 1. obraznic, neruşinat, neobrăzat, impertinent. 2. (despre scris)
gros. 3. (poligr.) cu caractere grase / aldine / bold.
bold-hearted [~ -hu:tid] adj. inimos, cutezător, îndrăzneţ.
bold letter [~ ileta1"] s. (poligr.) aldină, grasă.
boldly ['bouldli] adv, 1. cu curaj, curajos, cu îndrăzneală. 2. cu obrăznicie, cu neruşinare, materiale radioactive). II. vb. A. tr. 1. (av.) a bombarda, a lansa bombe (de)asupra (cu
obraznic.
boldness fbouldnis] s. 1. curaj, îndrăzneală, cutezanţă. 2. obrăznicie, neruşinare, bombardare, a lăsa pe drumuri prin bombardare. B. iutr. (av.) to ~up a încărca bombele.
neobrăzare. 3. proeminenţă, reliefare; caracter ţipător. 4. caracter abrupt (al ţărmului).
bold-spirited ['bould 'spiritid] adf tare de înger, curajos, cutezător, îndrăzneţ.
bole1 [boul] s. (boţ.) trunchi; tulpină; buturugă.
bole2 s. (mineral.) bol (humă colorată).
bole3 s. (mai ales scoţ.) 1. dulap în perete / zid-2. deschizătură în zid (pentru uşă sau
fereastră).
bolero s. 1. [bo'leorou, ba'l-, -'lis-] (muz.) bolero (dans spaniol). 2. ['bobrou] bolerou
(vestă scurtă, cu sau fără mâneci).
boletus [bou'li:Os] s. (bot.) ciupercă, burete (genul Boletus).
bolide ['boulaid, -lid] s. bolid, meteor.
bolivar fboliva] s. unitatea monetară din Venezuela.
Bolivian [bolivian, ba'l-] adj., s. bolivian.
boliviano [bo.li:'vju:nou] s. unitatea monetară din Bolivia.
boli [boul, bol] s. (bot.) capsulă cu seminţe (huieosebi la in sau bumbac).
bollard ['bobd] s. (mar.) bolard, baba (de chei / amarare), bintă.
bollix ['boliks] vb. tr. (şi to ~ up) (amer. fam.) a cârpaci, a strica; a încurca, a da (un
plan etc.) peste cap.
m
bolo l'boulou] s. 1. bolo, cuţit lung cu lamă curbă al filipinezilor. 2. (amer. mii. si.)
prost trăgător / ochitor / ţintaş.
bologna [ba'lounjo] s. salam de Bologna.
holograph ['boubigru:f] s. (fiz.) bolograf.
bolometer [bou'bmitor] s. (fiz.) bolometru.
boloney [bo'Iouni] ş. (amer.) 1. salam de Bologna. 2. (si.) vax, apă de ploaie, prostii,
[leacuri. 3. (si.) boxer prost / slab. 4. (si.) cauciuc de automobil sau camion. 5. (electr.)
cablu electric izolat.
bolsa ['boulsa:] s. 1. schimb. 2. bursă.
Bolshevik ['bol/svik, -/iv-] I. s. bolşevic. II. adj. (de) bolşevic.
Bolshevism ['bol/avizm, -Jlv-] s..bolşevism.
Bolshevist ['bol/svist, -jiv-] I. adj. (de) bolşevic. II. s. bolşevic.
Bolshevization [.bol/a vai'zei/pn] s. bolşcvizare.
bolshevize ['bol/avaiz] vb. ţr. a bolşeviza.
bolster ['boulstor] I, s. 1. pernă (mare, lungă); căpătâi. 2. căptuşeală. 3. grindă. 4. (tehn.)
crapodina / bucşa fusului; cuzinet; suport; guler; apărătoare de frecare. 5. (med.) compresă.
II. vb. tr. 1. a sprijini; a pune un căpătâi sub. 2. (şi to ~ up) (fig.) a susţine, a sprijini bombardamentelor.
(o persoană, o chestiune). 3. a îndemna; a da ghes (cu dat.); a instiga, a aţâţa. 4. a arunca
cu perne în. 5. (sl. amer.) to ~ up a umple cu nimicuri, cu banalităţi (mai ales un articol
de ziar).
bolster case [~ keis] s. faţă de pernă.
bolsterer ['boulstaro1"] s. susţinător, sprijinitor.
bolstering ['bo ul ster in.] s. 1. căptuşire cu perne. 2. sprijinire, susţinere, sprijin.
bolster plate ['boulsta iplcit] s. (tehn.) placă de reazem / presiune.
boit1 [boult] I. ş. 1. săgeată; (jig.) to have shot one's ~ a-şi epuiza resursele / argumentele II. s. (şi ~ shelter) adăpost contra bombardamentelor, adăpost antiaerian; cazemată.
etc.; a spune principalul; a spune ce a avut de spus. 2. fulger; trăsnet; (fîg.) a ~ from the
blue un fulger din (bun) senin, o lovitură de trăsnet / neaşteptată. 3. (tehn.) zăvor, trăgător;
piron, cui, pivot; bulon, bolţ, şurub, nit; dorn; limbă (de lacăt). 4. (fam.) fugă; to make interesantă (mai ales femeie) care atrage imediat atenţia asupra sa; bărbat bine; femeie
/do a ~for a fugi după, a o lua la goană după, a se năpusti după. 5. (amer. pol.) dezertare bine.
{dintr-un partid, de la un principiu etc.). 6. înghiţire pe nerăsuflate (a mâncării). 7. legătură bombshelter [~fcltar] s. adăpost contra bombelor / antiaerian.
{de vreascuri). 8. bucată, cupon (de stofă). 9. (mil.) percutor. 10. (mar.) sul de pânză de
vele. II. vb. A. iu/r. 1. a o lua la fugă / la sănătoasa / la goană; a se duce glonţ, a zbura 3. anarhist.
(ca o săgeată); a goni; a fugi mâncând pământul. 2. (despre cai) a sări într-o parte. 3. (amer. bombus ['bombas] s. (med.) 1. vâjâit în urechi. 2. chiorăială (în intestine).
pol.) a pleca din partidul său; a nu sprijini / a nu susţine pe candidatul partidului său.
Bon
B. tr. 1. a zăvori; a fixa cu un bulon ele. (v. — 1,3). 2. a înfuleca, a înghiţi pe nerăsuflate /
fără să mestece. III. adv. glonţ; săgeată; ~ upright drept ca o săgeată; ţeapăn.
boit 2 1. s. sită, grătar. II. vb. tr. (şi to ~ out) a cerne; a cerceta, a examina, a investiga;
to ~ to the bran a cerceta cu atenţie / amănunţit.
bolt boat ['boult bout] s. barcă (ce poate fi folosită pe o mare agitată).
bolter1 ['boulte1"] s. 1. (amer. pol.) dizident. 2. cal nărăvaş. 3. (austr.) persoană care
se sustrage de la judecată.
bolter2 s. sită, grătar.
bolting1 ['boultirj] s. 1. fixare cu buloanc; închidere cu buloane. 2. zăvorâre.
bolting2 ş. cernere, cemut.
bolting cloth ['boultin kb6] s. suport textil rezistent din mătase sau nailon (pe care se
bolting mill [~ mil] s. (tehn.) ciur, grătar, maşină de chimire.
boltless ['boultlis] adf (poetic) neînsoţit de trăsnet.
bolt nut ['boult -nAt] s. (tehn.) piuliţă.
Bolton counts ['boulten kaunts] ş. pi. bumbăcel foarte fin, aţa de bumbac de calitate
bolt rope ['boult roup] s. (mar.) grandee.
boltsprit [~sprit] j . v . b o w s p r i t .
bolus fboubs] s. 1. bol, pilulă mare (pentru animale). 2. bilă. 3. bulgăre (rotund) de
borna fboumo] s. comisariat de poliţie (în Africa Centrală).
bomb [bom, amer. mai rar şi bArn] I. ş. 1. bombă; mină; grenadă; mic vas de război;
atom ~ bomba atomică; delayed-action ~ bombă cu explozie întârziată; hydrogen ~
bombă cu hidrogen; flying / winged ~ bombă rachetă; pellet ~ bombă cu bile. 2. (fig.)
bombă. 3. (amer. fam.) eşec, fiasco. 4. (amer. sl.) automobil. 5. container de plumb (pentru
gen.). 2. (av.) to ~ up a încărca cu bombe. 3. (av.) to ~ out a priva de locuinţă prin
bombard I. [bom'bo:d, bam-] vb. tr. 1. (rni/.f av.) a bombarda. 2. (fig.) a bombarda,
a asalta (cu întrebări etc.). II. ['bombu:d] s. (ist. mii.) bombardă, balimcz (ţun de mare
calibru).
bombardier [rbomba'dbr, -bo:d-] s. 1. (av.) bombardier, avion de bombardament.
2. (mil.) caporal de artilerie. 3. (canad.) autosanie cu şenile.
bombardment [bom'baximsnt, bam-] s. 1. (mil.) bombardament, bombardare;
preliminary ~ pregătire de artilerie. 2. (fiz.) bombardament; ~ by ions bombardament
ionic; ~ particle particulă de bombardament, particulă-proiectil / incidenţă.
bombardon [bom'bu:dn, amer. şi 'bornbadan] s. (muz.) bombardon (instrument de
fanfară); bastuba.
bombasic [bom'baesik] adf (rar) gălbui.
bombasine [rbomba'zim,'—] ş. (te*t.) un fel de finet.
bombast ['bombasst] s. bombasticism, stil umflat / preţios.
bombastic(al) [-ik(al)] adf bombastic, umflat, preţios.
bombastically [-iksli] adv. (în mod) bombastic, cu preţiozitate.
bombastry ['bombastri] s. (rar) v. b o m b a s t .
bomb bay ['bom bei] s. (av., mil.) compartiment de bombe.
Bombay duck ['bombei dAk] s. 1. (zool.) specie de peşte din Oceanul Indian (Harpodon
nehereus). 2. (gastr.) delicatese preparate dintr-un peşte mic, uscat, originar din Oceanul
Indian.
bombazeen [.bomba'zim, DAIII-] s. v. b o m b a s i n e .
bomb carpet ['bom .ka:pit] s. (av.) covor de bombe.
bomb disposal squad [~ disipouzl 'skword] s. (/nil.) echipă de neutralizare a bombelor
necxplodate.
bomb dropper [~ 'dropa] s. (av.) lansator de bombe, ochitor, bombardier.
bomb dropping [~ idropirj] s. (av.) lansarea bombelor (din avion).
bomb-dropping gun [~ ~ 'gAn] s. (mil.) aruncător Brandt.
bombe [bo:b] s. (gastr.) un fel de îngheţată în formă de trunchi de con sau piramidă.
bomber ['bomar] s. 1. (mil.) aruncător de bombe sau grenade. 2. (av.) bombardier, avion
de bombardament.
bomb fuse ['bom fju:z] s. (mil.) focos de bombă.
bomb-happy [~iha2pi] adf (mii, sl.) care suferă de neurastenie din pricina
bombing fbomirj] s. bombardare; bombardament; aruncare de grenade.
bombing machine [~ mafi:n] ş. (av.) avion de bombardament, bombardier.
bombing plane [~ -plein] s. v. b o m b i n g m a c h i n e .
bomb load ['bom loud] s. încărcătură de bombe (la bord).
bombola ['bombala] s. (chim.) retortă pentru sublimarea camforului.
bombous ['bombas, 'bAm-] adj. bombat, convex.
bomb-proof ['bom pru:l] (mil.) I. adj. care rezistă la bombe, rezistent la bombardament.
bombrelease slip ['bomriilirs 'slip] s. (av.) lansator de bombe.
bombshell ['bom/al] s. 1. bombă, proiectil, explozibil, grenadă. 2. (amer. sl.) persoană
bomb thrower [~ i8rou3r] s. (mii.) 1. aruncător de bombe. 2. aruncător de grenade.
Bon [bon] s. sărbătoarea lanternelor (în Japonia).
bona fide
bona fide ['bouno Taidi] (lat.) adj. adv. de bună-credinţă; ~ offer ofertă serioasă;
^purchaser cumpărător serios.
bona fides [~ Taidiz] (lat.) s. bună-credinţă.
bonanza [bou'nasnza] s. (amer.) 1. (mine) zăcământ bogat (»*ai ales aurifer). 2. (Jam.)
succes (neaşteptat), reuşită (neaşteptată); (fig.) to strike a ~ a da de o mină de aur.
bonanza farm |~ fa:m] s. (amer.) gospodărie înfloritoare.
bonasus [bo'neisas] s. (zool.) 1. bivol sălbatic american (Bison bison). 2. bizon (Bison
bonasus).
bon-bon ['bonbon, 'bombon şi pronunţia franceză] s. (fr.) bomboană.
bonce [bons] s. 1. bilă (mare). 2. joc cu bile.
bond1 [bond] I. s. 1. legătură; economic ~ between town and country legătură
economică dintre oraş şi sat. 2-pl. lanţuri, cătuşe; Fiare; (fig.) întemniţare; sclavie, robie;
in ~s a) la închisoare; b) în robie, înrobit. 3. (te/m.) cuplare, îmbinare, legătură, asamblare;
conexiune. 4. (chim.) legătură; valenţă; liant, aglomerant. 5. forţă de reţinere. 6. obligaţie;
convenţie; (mai ales pi.) datorie; (ec.) obligaţiune, bonuri, titluri de rentă. 7. gaj, garanţie
(pentru mărfurile nevănmite). 8. (scot.) ipotecă; -0- to stand ~for smb. a-si lua răspunderea
pentru cineva, a se pune chezaş. 9. (constr.) asiză. II. vb. ţr. 1. a întări, a fixa (cărămizi
etc.). 2. a emite (bonuri).?», a lăsa (marfă) la vamă până la plata taxelor. 4. (scot.) a ipoteca.
bond2 (ist.) I. s. iobag. II. adj. de iobag.
bondage ['bondid3] s. 1. vasalitate, iobăgie; robie, sclavie. 2. (Jig.) dependenţă, atâmare.
bondager f-3r] s. (scoţ.) argat; clăcaş.
bonded ['bondid, amer. şi -ed] adj. asigurat cu bonuri; depozitat la vamă.
bonded warehouse [~ 'weahaus] s. antrepozit.
bonder1 fbondo1"] s. v. b o n d s t o n e.
bonder2 s. ţăran norvegian.
bondholder ['bondihouIdsr] s. (com.) deţinător de obligaţii sau bonuri sau titluri de
rentă.
bonding capacity ['bondin ko-passiti] s. (chim.) putere liantă / de legare.
bonding (ware) house [~ ('weo)haus] ş. antrepozit.
bonding power [~ rpauor] s. (constr.) capacitate de priză; putere liantă.
bondland ['bondla^nd] s. (ist.) pământ arendat în schimbul clăcii.
bondless ['bondlis] adj. (fig.) neîncătuşat, liber.
bondmaid ['bondmeid] (ist.) (femeie) iobagă; roabă, sclavă.
bondman [~mon],pl. bondmen [~mon] s. (ist.) 1. iobag; şerb; clăcaş. 2. rob, sclav.
bond paper [~ ipeipo1"] s. 1. hârtie de valoare / de bancă; efecte, titluri, valori. 2. hârtie
velină.
bondservant [~iSo:vpnt] s. 1. v. b o n d m a n. 2. garant.
bondservice [-isorvis] s. serbie, iobăgie; robie, sclavie.
bondslave [~sleiv] s. sclav, rob
bondsman [~zmon] s.l.v. b o n d m a n . 2. garant.
bond stone [~ stoun] s. (constr.) piatră / cărămidă (transversală) de legătură; bloc de
aneoraj.
bondwoman [-iwumsn], pl. bondwomen [~<wimin] s.v. b o n d m a i d ,
bone1 [boun] I. ş. 1. os, ciolan; drenched to the ~ ud până la oase / piele, ud leoarcă;
the ~of contention mărul discordiei; to cast (in) a ~ between a vârî un fitil între, a semăna
discordie între; to cut to the ~ a reduce la minimum (preţuri etc); to feel in one's ~s
a avea o presimţire, a fi aproape sigur; to makeno ~s about / o f a) a nu se jena să /de,
a nu se teme să / de; b) a nu obiecta împotriva (cu gen.); to make old ~s a ajunge la
adânci bătrâneţe; to have a ~ to pick with smb. a) a avea o socoteală cu cineva; a avea
ceva de împărţit cu cineva; b) (si.) a fura, a şterpeli, a sfeterisi; on one's ~s la aman,
la strâmtoare, pe drojdie. 2. pl. schelet, osatură. 3. (jig.) leneş, trântor. 4. pl. rămăşiţe
pământeşti. 5. (pl.) articole făcute din os, ca: arşice, zaruri, castaniete etc. 6. fus de os.
7. busc, balenă (de corset). 8. (amer. si.) dolar. II. vb. A. tr. 1. a scoate oasele din.
2. a presăra cu făină de oase. 3. (amer. scol. si.) to ~ a subject a toci, a învăţa pe dinafară.
B. intr. to ~ at, to ~ upon (amer. scol. si.) a toci, a învăţa pe dinafară.
bone2 vb. tr. a măsura din ochi.
bone ash [~ xj] s. (chim.) cenuşă de oase.
bone binder [~ 'baindor] s. gelatină de oase.
bone black [~ bhek] s. cărbune de oase / animal.
bone-breaker [~ -breikor] s. (amer. si.) 1. medic. 2. luptător. 3. muncă sau sarcină foarte
grea.
bone china [~ it/aino] s. porţelan foarte fin.
bone coal [~ koul] s. cărbune şistos / de oase.
bone-crusher [~ .krA/or] ş. 1. (amer. sL) v. b o n e - b r e a k e r (2). 2. (fam.) puşcă
de vânătoare cu recul puternic.
boned [bound] adj. 1. cu oase, osos; (în cuvinte compuse) cu oasele; small-~cu oase
mici. 2. curăţat de oase. 3. (agr.) fertilizat (cu făină de oase). 4. (despre un corset) cu
balene.
bone-dry ['boun'drai] adj. 1. complet uscat. 2. (amer. despre legi) care interzice vânzarea
băuturilor spirtoase. 3. (fam.) uscat de sete, mort de sete.
bonedust [~dAst] ş. praf / făină de oase.
bone factory [~ .faskt^ri] s. (amer. si.) 1. spital. 2. cimitir.
bone forceps [~ iforseps] s. (med.) forceps /cleşte de oase.
bone glass [~ .gla:s] s. sticlă opalescentă.
bone glue |~ glu:] s. clei de oase.
bone grubber [~ .grAbor] s. (pop.) 1. strângător / culegător de oase. 2. hoţ'de cadavre.
bone-handled [~ ihaendld] adj. cu mâner de os.
bonehead [~hed] s. (amer. fam.) cap de lemn, prost, tâmpit.
bone-idle [~ iaidl] adv. v. b o n e -' 1 a z y.
bone-Iazy [~ Jcizi] adj. (fam.) puturos, grozav de leneş.
106
bonelet ['bounlit] s. oscior.
bone meal ['boun mi:l] s.v. b o n e d u s t .
bone oil [~ oil] s. ulei animal / de oase.
bone picker [~ .piksr] s. v. b o n e g r u b b e r (1).
bone porcelain [~ ipo:slin] s. v. b o n e c h i n a .
bone powder [~ ■paudoH s.v. b o n e d u s t .
boner ['bouno1"] s. (amer. si.) gafă; boroboaţă; to pull a ~ a o face de oaie.
boneset ['boun set] s. (bot.) tătăneasă (Symphytum officinale).
bone setter [~ tseto1"] s. 1. meşter „drege-oa.se"; (glumeţ) chirurg ortoped. 2. (fam. înv.)
birjă, trăsură de.piaţă.
bone shaker [~ </eik3r[ s. 1. bicicletă de tip vechi având roţi cu bandaje de fier, fără
anvelope. 2. trăsură hodorogită, droagă. 3. maşină veche, rablă.
bone tissue [~ 'tisju:, -Jju:] s. (anat.) ţesut osos.
bone yard, boneyard [~ jo:d] s. 1. (amer. si.) cimitir. 2. pietre de rezervă (la jocul
de domino). 3, cimitir de maşini (sau de alte lucruri scoase din folosinţă).
bonfire ['bon>faior] s. 1. foc (î« aer liber), rug; foc pe munte; to make a ~ of a pune
pe foc, a arde. 2. (amer. si.) chiştoc de ţigară rămas de la altcineva.
bonhomie ['bonomi şi pronunţia franceză] s. (fr.) bonomie.
boniface ['bonifeis] ş. (si.) hangiu, cârciumar (după numele personajului din comedia
„The Beaux' Staratgem" de Farquhar).
bonification [ibDnifi'kei/sn] s. (ec.) plată a dividendelor.
boniness ['bounines, -nis] s. conformaţie osoasă.
bonism ['bonizpm] s. (filoz.) concepţie filozofică potrivit căreia lumea este bună, dar
ar putea fi şi mai bună.
bon mot [ibo:n 'mou şi pronunţia franceză] s. (fr.) vorbă de duh / spirit.
bonne [bo:n, bAn] s. (fr.) bonă.
bonne amie [pronunţia franceză] s. (fr.) 1. prietenă bună. 2. iubită.
bonne bouche ['bon 'buf] s. (fr.) bucăţică delicioasă, trufanda, delicatesă.
bonnet ['bonit, amer. şi -et] s. 1. bonetă, beretă, scufie; căiţă; căciulită; bonetă scoţiană;
to vale / vail the ~ a scoate respectuos pălăria. 2. (tehn.) capotă (de automobil); înveliş
de protecţie; capac, grilă, glasă, grătar, sită. 3. (mar.) bonetă (velă). 4. (fam.) părtaş,
complice, tăinuitor. II. vb. tr. 1. a trage (cuiva) pălăria pe ochi, peste urechi. 2. a stinge
(focul).
bonnet man [~ msen] s. muntean scoţian (din Highlands), Highlander.
bonnet piece [~ ipi:s] s. (ist.) veche monedă scoţiană de aur.
bonnet rouge [pronunţia franceză] s. 1. boneta frigiană a republicanilor francezi de
la 1793; 2. (fig.) republican; anarhist; radical.
bonny ['boni] adj. (scot.) 1. (mai ales despre o fată) frumos, arătos, mândru. 2. (fam.)
sănătos, plin de sănătate / viaţă. 3. bun. 4. (rar) vesel, voios.
bonny clabber [~ tklasbor] s. (amer. irl.) lapte închegat / covăsit; lapte acru.
bon ton ['born 'to:n] s. (fr.) bonton.
bonus ['bounos] I. s. 1. premiu; tantiemă, gratificaţie / primă; Christmas ~gratificaţie
de Crăciun; cost-of-living ~ indemnizaţie acordată în cazul scumpirii costului vieţii; ~ to
policy-holders beneficiu suplimentar acordat asiguraţilor; ~ for special risk spor de
periclitate. 2. (euf.) mită, şperţ, sfănţuială. II. vb. tr. a acorda prime, gratificaţii etc.
bon vivant [ibo:n,ivi:'va:n şi pronunţia franceză] s. (fr.) om de petreceri.
bony ['bouni] adj. 1. OSOS, făcut din oase. 2. ciolănos, cu oase mari şi proeminente;
this fish is very ~ peştele ăsta e numai oase. 3. tare, inflexibil.
bonza ['bonza] s. (austr. si.) v. b o n z c r.
bonzary ['bonzori] s. mănăstire budistă.
bonze [bonz] s. bonz.
bonzer ['bonzo1"] adj. (austr. si.) de mâna / clasa întâi.
bonzery [bonz^ri] s. v. b o n z a r y.
boo [bu:] I. interj. 1. muu! 2. (exprimă protest) nu! II. vb. A. intr. a protesta. B. tr.
1. a huidui. 2. to ~out a alunga (un câine etc.)
boob [bu:b] I. s. 1. v. b o o b y (1). 2. (si.) gafa. II. vb. intr. (sl.) a face o gafa.
boobery ['buibori] s, (amer. sl.) 1. prostii, nerozii, gogomănii, tâmpenii. 2. adunătură
de gogomani / imbecili.
booby ['bu:bi] s. 1. prost, tont, neghiob, nătărău, tâmpit. 2. ultimul (la un concurs).
3. (omit.) pasărea-smintită (Sula bassana).
boobyish [-i/] adj. prost, tont, nătâng.
boobyism [-izpm] s. prostie, tâmpenie.
booby prize [~ ipraiz] s. premiu acordat ultimului concurent; premiu de consolare.
booby trap [~ itrsep] s. 1. (amer. mii. fam.) exploziv ascuns într-un obiect cu aspect
inofensiv (ceas, stilou etc.). 2. glumă proastă.
boodle1 ['bu:dl] s. 1. lume, mulţime; the whole (kit and) ~ of them toată şleahta.
2. grămadă; teanc, maldăr. 3. (amer. sl.) raită, şperţ (mai ales în politică).
boodle2 s. (sl.) prost, tont, nătărău.
boodler [-o] s. (sl.) şperţar, persoană care ia mită.
boogie-woogie, boogy-woogy ['bu:gi -wu:gi] s. boogie-woogie, stil în jazz; dans,
booh interj., vb. v. b o o .
boohoo [bu:'hu:] I. vb. intr. a plânge în hohote. II. s. hohot de plâns.
booing ['bu:irj] s. huiduială.
book [buk] I.s. 1. carte, volum, cărţulie, broşură; ~in boards volum cartonat; bound
~ volum legat; second-hand ~ a) carte veche (de anticariat); b) (fig.) carte de mâna a
doua; stitched ~ volum broşat; ~ of reference ghid, carte de consultare; ~ with prints
volum ilustrat; by (the) ~ca la carte, cum scrie la carte, după tipic; dealer in second-hand
~s anticar; to be at one's ~s a studia, a învăţa; to cut open a ~ a tăia o carte / foile unei
cărţi; to dip into / glance over / skim through a ~ a frunzări / a răsfoi o carte; to forswear
one's ~ a renunţa la studii, a nu mai învăţa; to knowlike a ~ a şti precis; to know off ~
107
a şti pe de rost / pe dinafară; (si.) to know one's ~s a se pricepe; to mind one's ~s a studia
cu atenţie / sârguitor; to pore over one's ~s, to stick to one's ~s, (amer. fam.) to hit
the ~s a studia cu atenţie; a sta cu nasul în cărţi; a buchisi, a toci; to read a ~ through
a citi o carte (din scoarţă în scoarţă); to speak like a ~ a vorbi ca din carte; the ~ fell anglicane).
flat on the market cartea nu aavut nici un succes de librărie; to take a leaf out of smb.'s
~ a imita pe cineva; to be in smb.'s good ~s a fi bine văzut de cineva; to be in smb.'s venituri şi cheltuieli.
bad / black ~s a fi prost văzut de cineva, a fi pe lista neagră a cuiva. 2. the Book Biblia.
3. carte (ca diviziune a unei lucrări literare); cânt, canto. 4. text, libret (de operă). 5. caiet; book plate [~ pleit] s. etichetă cu numele posesorului cărţii, ex libris.
bloc, carnet. 6. (ec.) registru; to call / bring to ~ a cerc socoteală, a trage la răspundere;
to keep the ~s a ţine contabilitatea; does that suit your ~? vă convine? vă aranjează?
intră în planurile dv.? 7. listă, tabel; to be on the ~s a fi (trecut) pe lista. 8. primele şase
poturi ale uncia din părţi (la wliist). 9. (înv.) document, uric, hrisov. 10. to throw the ~
at (sl.) a) a pedepsi cu asprime; b) a condamna cu sancţiune maximă. II. vb. A. tr. 1. a trece book-reading [~ iri:dirj] adj. ~ public publicul cititior.
într-o carte sau într-un registru; a înregistra. 2. a comanda; we are heavily ~ed avem
multe comenzi de onorat. 3. a lua sau a elibera bilete pentru / la; all (the) seats are ~ed
(up) toate locurile sunt vândute. 4. a invita, a pofti, a angaja (un actor, un orator); I shall
~you for Friday evening te poftesc / aştept vineri scara; I'm ~ed (up) for this evening
deseară sunt prins / reţinut (în altă parte), mi-am aranjat alt program pentru deseară. 5. pas.
(fam.) a o păţi, a se prinde. 6. to ~ in a ponta (un salariat) la venire. 7. to ~ off / out
a ponta (un salariat) la plecare. B. intr. 1. to ~ in a semna (în condică) la venire, a ponta
la sosire. 2. to ~ off / out a semna (în condică) la plecare, a ponta la plecare.
bookable f-ablj adj. care poate fi reţinut sau rezervat.
book agent ['buk leidjsnt] s. (amer.) agent de cărţi, persoană care procură (la domiciliu)
cărţile cerute.
bookateria ['buka'ti(3)ria] s. librărie cu autoservire.
bookbinder ['bukibainda1"] s. legator de cărţi.
bookbindery [~ibaindari] s. (mai ales amer.) legătorie.
bookbinding [~ibaindirj] s. 1, legatul cărţilor. 2. legătorie de cărţi (ca meserie).
bookbinding press [~ 'preş] s. (poligr.) presă de legătorie.
book canvasser ['buk ika3nvss3r] s. v. b o o k a g e n t .
bookcase [~kcis] s. dulap pentru cărţi; bibliotecă; etajeră (cu cărţi).
book club [~ ikUb] s. cerc de lectură.
book concern [~ ■kan'sam] s. (amer.) (casă de) editură.
book cover [~ ikAva1"] s. copertă de carte.
book credit [~ -kredit] s. (ec.) credit în cont.
r
book creditor [~ ikredita ] s. (ec.) creditor în cont.
book debt [~ idet] s. (ec.) datorie în cont.
book debtor [~ idctar] s. (ec.) debitor în cont.
booked [bukt] adj. (despre,locuri) ocupat, angajat, reţinut, vândut.
booked up ['bukt 'Ap] adj. 1. (despre un hotel etc.) fără camere libere / disponibile;
care nu mai poate primi clienţi. 2. foarte ocupat, fără (pic de) timp liber / disponibil.
book ends ['buk endz] s. pi. suporturi laterale de carte, suporturi-presă.
booker ['bukar] s. 1. controlor (de omnibus). 2. contabil.
book fancier ['bub fsnsia1"] s. bibliofil.
r lower the swinging ~! încrucişaţi tangonul! 2. (tehn.) braţul macaralei; contrafişă. 3. (av.)
book folder [~ ioukb ] s. supracopertă.
book hawker [~ tho:ksr] s. vânzător ambulant de cărţi.
book holder [~ .houldar] s. 1. (teatru, înv.) sufler. 2. v. b o o k s u p p o r t .
book house [~ haus] s. editură (de cărţi).
book hunter [~ .hAntar] s, bibliofil.
bookie ['buki] s. (Jam.) bookmaker.
booking ['bukirj] s. 1. înregistrare, trecere în catastif. 2. rezervare / reţinere de bilete 3. a produce vâlvă / senzaţie; a face vogă. 4. (despre preţuri) a creşte vertiginos.
frje spectacol, avion, tren etc.).
booking clerk [~ ikkrk] ş. casier (la o cosă de bilete).
booking office [~ lOfis] s. 1. casă de bilete (la căile ferate, la teatru etc.). 2. (amer. crize /depresiuni. r
ferov.) magazie / depozit de bagaje; parcel ~ (birou de) mesagerie.
booking order [~ o:d3r] s. (ec.) foaie / bon de comandă.
bookish ['buki/] adj. de carte; din cărţi, livresc, savant, pedant.
bookishness [-nis] s. caracter livresc; pedanterie.
book jacket ['buk ^aekit] s. supracopertă.
bookkeeper [~iki:par] s. contabil.
bookkeeping [~<ki:pin] s. contabilitate; double-entry ~contabilitate cu partidă dublă.
book knowledge [~ piiDlid3] s. v. b o o k l e a r n i n g .
book learning [~ .lamirj] s. ştiinţă din cărţi, teorie, buchie; cunoştinţe livreşti; (scol.)
good at ~ tare Ia teorie, tocilar.
bookless f'buklis] adj. 1. incult, neînvăţat, nccultivat. 2. fără cărţi, lipsit de cărţi.
booklet ['buklit] s. broşură, cărticică.
book lore ['buktb:] s. v. b o o k l e a r n i n g .
book lover [~ .Uva1"] s. prieten / îndrăgostit al cărţii; cititor pasionat.
r (mai ales din piele sau răchită). 2. panglică de pălărie de cerectaş (făcută din bucăţi de
bookmaker [~imeik3 ] s. 1. compilator. 2. bookmaker, agent de pariuri.
book making [~ imeikin] s. 1. industria cărţii. 2. profesiunea de bookmaker.
bookman [~man],/?/. bookmen [-man] s. 1. învăţat, cărturar. 2. (fam.) vânzător de de pomană; a pierde vremea.
cărţi.
bookmark(er) [~nia:k(ar)[ •*■ semn (de carte),
book mate [~ imeit] s. camarad de şcoală / studii,
book-mindedness [~ >maindidnis] s. gustul cititului.
bookmobile [~moubi:l] s. bibliotecă volantă (montată pe un autovehicul), caravană
cu cărţi.
bookmonger [~-mA.ng3r] s. anticar.
book muslin [~ iiiuzlin] s. (text.) organdi (folosit în legatarii).
book name [~ neim] s. termen savant / livresc.
boost
book notice [~ -noutis] s. scurtă prezentare a unei cărţi noi.
book of account [~ sv 3'kaunt] ş. (ec.) registru de conturi.
book of Common Prayer [~ av ikoman 'prsa1"] s. carte de rugăciuni (a bisericii
book of receipts and expenditures [~ av ri'shts and iks'pendit/az] ş. (ec.) registru de
book padding [~ -pasdin] s. maculatură (literară).
book post [~ poust] s. serviciul poştal al imprimatelor (cu excepţia ziarelor).
book prop 1~ iprop] j . v. b o o k s u p p o r t .
book rack [~ raek] s. v. b o o k s h e l f .
book-read [~ red] adj. citit.
book rest [~ rest] s.v. b o o k s u p p o r t .
book review [~ ri-vju:] s. recenzie a unei cărţi; ~s recenzii, critică (titlu de rubrică
permanentă într-o revistă).
book reviewer [~ rivju:ar] s. recenzent (de carte).
book room [~ ru(:)m] s. sală de lectură (într-o librărie).
book scorpion [~ -ska:pjan] s. (zool.) scorpion de cărţi (Chelifer cancroides).
bookseller [~iselar] s. librar, vânzător de cărţi; second-hand ~ anticar.
bookselling [~isclirj] s. vânzare de cărţi.
bookshelf [~jelf] s. raft / poliţă / etajeră pentru cărţi.
bookshop [~Jbp] s. librărie.
book shoulder [~ i/ouldar] s. v. b o o k s u p p o r t .
book slide [~ islaid] s. dulap de cărţi cu uşa glisantă.
bookstall [~sto:l] s. 1. stand de cărţi. 2. chioşc de ziare.
bookstand [~sta3nd] ş. 1. v. b o o k s h e 1 f. 2. v. b o o k s t a l l .
bookstore [~stD:r] s. (amer.) librărie.
book support [~ sa-po:t] s. suport de carte.
book-taught [~ to:t] adj. citit, învăţat.
book trade [~ treid] s. 1. industria cărţii. 2. comerţ cu cărţi. 3. (fam.) librari, vânzători
de cărţi.
book type [~ taip] s. literă de text.
bookwork [~wa:k] s. 1. producţie / imprimare de cărţi. 2. (scol.) (întrebări de examen
referitoare la) informaţii cuprinse în manuale sau cursuri.
bookworm [~wa:m] s. 1- (eutom.) molie de cărţi. 2. (fig.) şoarece de bibliotecă, molie
a cărţilor.
bookwright [~rait] s. (rar, peior.) scriitoraş, scrib.
booky ['buki] (fam.) I. adj", v. b o o k i s h. II. s. buchet.
Boolean ['bu:lian, -jan] adj. (mat., log.) boolean, care aparţine teoriei matematicianului
englez George Boole (18J5-1864).
Boomer State ['bumia steit] s, (amer.) (folosit ca supranume) Statul Oklahoma.
boom1 [bu:m] s. 1. (mar.) verfafor, estacadă, lanţ de închidere a unui port, tangon;
longeron. 4. (constr.) brâu (de arc).
boom 2 1, s. 1. bubuit, detunătură. 2. înviorare, activitate bruscă / neaşteptată, dezvoltare,
avânt (mai ales în comerţ şi industrie); perioadă de succes (al unui produs, unei cărţi
etc.) 3. reclamă zgomotoasă, vâlvă, senzaţie. 4. realizare tehnică experimentală căreia i
se prevede un mare viitor. II. vb. A. intr. 1. a bâzâi, a zumzăi. 2. a (h)urui; a bubui.
B. tr. (şi to ~ up) a face reclamă pentru / în jurul (cu gen.), a trâmbiţa.
boom-and-bust [~ and 'bASt] s. (amer. fam.) perioadă de avânt economie urmând unei
boomer ['bu:ma ] s. 1. (austr. zool.) cangur gigant mascul (Macropus rufus). 2. (zool.)
castor canadian (Castor canadiensis). 3. (amer. ec.fam.) speculant de bursă care mizează
pe creşterea acţiunilor. 4. (amer. sl.) lucrător sezonier / itinerant.
boomerang ['bu:marsnj s. bumerang.
boom excavator ['bu:m 'ekskavcita1"] s. (tehn.) excavator cu braţ.
boomlet ['bu:mlit] s. (ec.) conjunctură favorabilă.
boom passenger [bu:m 'pa?sind3ar] s. (sl.) puşcăriaş (pe bordul unui vas).
boomster ['bu:mstar] s. v. b o o m e r (3).
boon1 [bu:n] s. 1. dar; favoare. 2. avantaj. 3. (înv.) rugăminte.
boon2 adj. 1. mărinimos, generos, larg la suflet. 2. (înv. poetic) (despre climă) blând,
plăcut.
boon3 s. 1. (text.) puzderie. 2. (bot.) inimă, miez, măduvă (a lemnului).
boon companion [~ kam'psnjan] s. prieten de chef(uri).
boon-doggle [~ idogl] (amer.) I. s. 1. obiect de larg consum, simplu, lucrat manual
piele împletite, de diferite culori). 3. (fam.) muncă zadarnică / inutilă. II. vb. intr. a munci
boondoggling [-idoglin] s. v. b o o n - d o g g l e (3).
boong [bu:n] ş. (austr.) 1. băştinaş, indigen. 2. persoană de culoare.
boor [buar] s. 1. ţăran. 2. (ffg.) ţărănoi, mocofan, bădăran, mitocan. 3. bur.
boorish ['buari/] adj. 1. ţărănesc. 2. (jig.) nccioplit, ncedueat, grosolan.
boorishness [-nis] s. bădărănie, mojicie.
boose [bu:z] s., vb. intr. v. b o o z e.
boost [bu:st] I. vb. A. tr. 1. a ridica, a urca; a aburca, a ajuta (cuiva) să se ridice. 2. (fig.)
a sprijini / a susţine cu căldură / înflăcărare. 3. (fig.) a mări, a ridica (preţuri, salarii).
4. (electr.) a mări tensiunea, voltajul (cu gen.). 5. (tehn.) a mări presiunea (motorului);
booster
a mări explozia (cn gen.). B. in/r. 1. a fi foe şi pară. 2. (despre preturi) a creşte repede.
II. s. 1. sprijin, ajutor. 2. ridicare, mărire, sporire (« salariilor, preturilor ele.) 3. (electr.)
tensiune suplimentară. 4. (fam.) reclamă, propagandă.
booster ['bu:stor] s. 1. ajutor, sprijin(itor). 2. speculant. 3. agent de publicitate. 4. (electr.)
supravoltor, supravoltor-devoltor. 5. (mine) activant (flotaţie); dispozitiv auxiliar. 6. (auto)
servomotor, servomecanism, motor auxiliar. 7. (telm.) booster.
booster brake [~ 'breik] s. (telm.) servofrână.
booster rocket [~ -rokit] s. (av.) rachetă acceleratoare, rachetă auxiliară de decolare.
boosting charge ['bmstirj itjd:d3l s. (electr.) sarcină (electrică) parţială.
boot1 [bu:t] I. s. 1. gheată, bocanc, botină; high / riding ~ cizmă (de călărie), ciubotă;
~ and saddle semnal de trompetă la cavalerie pentru urcarea în şa; the ~ is on the other
side / leg a) s-au schimbat lucrurile, e alta situaţia (acum); b) altul poartă răspunderea;
to die in one's ~s, to die with one's ~s on a) a muri subit, a nu muri de moarte bună;
b) a muri la datorie / post; (fam.) to get (the order of) the ~ a fi dat afară, a primi
paşaportul; (fam.) to move / start one's ~s a se urni din Ioc, a (o) porni la drum; to have
one's heart in one's ~s a muri de frică, a i se face inima cât un purice; ~s and all (auslr.)
din toată inima, cu tot avântul. 2. pl. (sport) ghete de fotbal. 3. (ist.) obezi (instrumente
de tortură). 4. burduf (ae trăsura). 5. (auto) portbagaj. II. vb. A. tr. 1. a lovi cu cizma.
2. (fam.) a da afară, a concedia. 3. to ~ out / round a izgoni, a da afară. B. intr. a-şi
încălţa ghetele, a-şi pune ghetele.
boot21. s. (i/iv.) folos, câştig, profit; to ~ca adaos, în plus, pe deasupra; to no ~ zadarnic,
degeaba, inutil. II. vb. intr. (fnv.) a ajuta, a fi de ajutor (cuiva); what ~s it? la ce bun?
la ce foloseşte? ce rost / sens are? III. vb. intr. a folosi; it ~s not n-are rost, n-are nici o
noimă, e zadarnic / inutil.
boot3 s. (amer. mii. fam.) boboc, răcan, recrut.
bootblack [~btek] s. (amer.) văcsuitor, lustragiu de ghete.
boot camp [~ .kamip] s. (mii.) tabără de instrucţie pentru recruţi.
bootee ['bu;ti:,'-'-, -'-] s. 1. botină, ghetuţă (ae damă). 2. botoşel împletit (ae copil).
Bootes [bou'outi:z] s. (aslron.) Boarul (constelaţie si semn al zodiacului).
booth [bu:<5] s. 1. baracă, tarabă, chioşc, prăvălioară, magherniţă, dugheană. 2. cabină
telefonică. 3. (radio, TV, cin.) cabină cu izolaţie fonică / acustică, cabină insonorizată.
4. cabină de studiu individual (în laboratorul fonetic 1 de limbă).
boothed [bu:<3d, -8t] adj. cu barăci etc. (v. b o o t h).
bootikin ['bu:tikin[ s. cizmuliţă.
bootjack ['bu:td3aîk] s. 1. trăgătoare de cizme. 2. (telm.) supapă de articulaţie; cârlig
pentru instrumentat. -0- (amer. fam.) (as) clear / plain as a ~ simplu ca bună ziua.
bootlace [~leis] s. şiret (de ghete).
bootlast [~ki:st] s. calapod.
bootleg [~leg] I. s. 1. carâmb de cizmă. 2. (telm.) înveliş de protecţie; cot. 3. (mine)
gaură neexploatată. 4. (amer. mii. si.) cafea proastă. 5. (amer. fam.) băuturi spirtoase de
contrabandă. II. vb. A. intr. (amer. fam.) a face comerţ cu băuturi spirtoase de contrabandă
sau de fabricaţie proprie. B. tr. (amer. fam.) a vinde la negru (băuturi spirtoase).
bootlegger [~,leg?r] s. (amer. fam.) 1. contrabandist de alcool. 2. (sl. rar) vânzător de
automobile vechi.
bootless1 ['bmtlis] adj. zadarnic, inutil, fără rost; ~ effort efort zadarnic.
bootless2 adj. fără ghete sau cizme; desculţ, cu picioarele goale.
bootlessly [-li] adv. zadarnic, fără rost.
bootlessness [-nis] s. zădărnicie, inutilitate..
bootlick ['bu:tlik] (sl.) I. vb. A. tr. a linguşi (pe cineva), (fig.) a linge (cuiva) tălpile.
B. intr. a fi un linguşitor ordinar / lingău. II. s. linguşitor ordinar, lingău.
bootlicker [~llikar] s.v. b o o t l i c k (II).
bootmaker [~imeikarJ s. cizmar, ciubotar.
boots [bu;ts] s. 1. băiat de serviciu pe etaj (la un hotel). 2. (fam.) flăcău, tip, individ
(numai în compuşi) lazy ~ leneş; he was running like old ~ alerga ca un smintit. 3. (mil.
sl.) ofiţerul cel mai tânăr (al regimentului etc.). 4. (sl.) membrul cel mai tânăr (al unui
club etc.).
boot top ['bu:t top] s. carâmbul cizmei.
boot tree [~ tri:] s. calapod.
booty l'bu:ti] s. pradă, captură; to play ~a) a pierde dinadins (pentru a atrage jucătorul),
b) a-şi ajuta partenerul sau complicele să câştige.
booze [bu:z] I. s. (fam.) 1. rachiu, băutură. 2. chef, beţie, petrecere. 3. cârciumioară,
bombă. II. vb. intr. a face o beţie, a chefui, a bea, a petrece, a o face lată / de pomină.
booze fighter [~ ifait3r] s. (sl.) v. b o o z e r (1).
boozer ]'bu:z3r] s. 1. (fam.) sugativă, suge-bute. 2. (sl.) cârciumioară, bombă.
boozeroo [.buizs'ru:] s. (N.Z. sl.) 1. chef, beţie. 2. „bombă", tavernă.
boozy ]'bu:zi] adj. (fam.) beat, pilit, cherchelit, afumat.
bop1 [bop] s. (muz.) bop, stil de jazz.
bop2 (sl.) I. vb. tr. a lovi, a da în (cw pumnul, cu o bâtă etc.). II. s. lovitură.
bo-peep [bou'pi:p] s. 1. dc-a v-aţi ascunselea, de-a mijoarca. 2. (fig.) atitudine neserioasă
sau înşelătoare, uite popa, nu e popă; (si fig.) to play ~ a se juca de-a v-aţi ascunselea.
bopper ['bops'] s. (muz.) 1. interpret de jazz care cântă în stilul bop. 2. admirator al
stilului bop (de jazz).
bora1 ['bouro] s. bora (vânt uscat si rece care bate pe coastele de nord-est ale Mării
Adriatice).
bora2 s. (anglo-indian) negustor sau vânzător mahomedan.
boracic acid [to'nesik 'sesid] s. (chim.) acid boric.
borage ]'borid3, 'bAr-3 s. (bot.) limba-mielului (Borago officinale).
borak ['bo(:)ra;k] s. (austr.) zeflemea, derâdere; remarcă sarcastică; to poke ~ a t a
lua în râs / zeflemea, a face haz de.
borax1 ]'bo:rasks] pl. si boraces ['bo:roisi:z] s. (chim.) borax.
108
borax2 s. (amer. sl.) marfă ieftină I de duzină (mai ales piese de mobilier).
borax soap [~ soup] s. săpun borax.
borborygmus [ito(:)to'rigm3s],pl. borborygmi [-mai] s. (med.) borborigm, borborism.
Bordeaux [to:'dou si pronunţia franceză] s. bordo (vin ros»).
Bordeaux mixture [~ .mikst/3r] s. (Iwrt.) zeamă bordeleză.
bordeaux red [~ redj s. roşu-închis, bordo.
bordel ['bo:dl] s. (înv.) 1. bordel, casă de toleranţă. 2. prostituţie.
border ['bo:d3r] I. s. 1. hotar, graniţă; lizieră, margine; ţărm; limită; the Border hotarul
dintre Anglia şi Scoţia. 2. tiv(itură), margine, bordură, chenar. 3.pl. (teatru) sufite, culise
laterale (atârnate). 4. (telm.) platbandă. II. vb. A. ir. 1. a hotărnici, a mărgini. 2. a tivi.
B. intr. 1. (fig.) a se asemăna (la caracter etc.). 2. to ~ on / upon a se mărgini cu. a se
hotărnici cu, a se învecina cu; a fi vecin cu; ~ing upon insanity vecin cu nebunia.
borderer [-or] s. vecin, mărginaş, locuitor de la graniţă.
bordering [-irj] s. 1. mărginire, învecinare etc. (v., b o r d e r II). 2. (telm.) bordurare;
răsfrângere.
borderland [tadstendl s. 1. regiune / zonă de graniţă I de frontieră. 2. (fig.) vecinătate,
regiune intermediară sau apropiată.
borderline [~lain] s. 1. (linie de) graniţă, frontieră, hotar; linie de demarcaţie. 2. (mat.
fiz.) linie limitrofă, limită.
Border pricker [~ iprikar] s. (ist.) v. B o r d e r r i d e r .
Border rider [~ .raid3r] s. (ist.) tâlhar sau haiduc la graniţa dintre Anglia şi Scoţia.
border set [~ set] s. (mat.) frontieră.
Border States [~ steits] s. pl. (ist.) 1. (amer.) statele Delaware, Maryland, Kentucky,
Missouri etc., care nu au ieşit din Uniune, rămânâiul de partea guvernului federal în
Războiul de Secesiune. 2. nume generic pentru Finlanda, Polonia, Estonia, Letonia si
Lituania.
border station [~ .steijan] s. (feroy.) staţie de frontieră.
border stone [~ stoun] s. (constr.) bordură.
bore1 [to: r , toorJ I. vb. A. tr. 1. (telm.) a sfredeli, a găuri, a (per)fora, a aleza. 2. (fig.)
a-şi face / a-şi croi (drum) cu greu. 3. (fig.) a plictisi; he ~s me to death mă plictiseşte
de moarte. B. intr. 1. a se sfredeli. 2. to ~ to a răzbate (până) la. II. s. 1. gaură făcută cu
sfredelul, sfredelitură. 2. (mii. telm.) calibrul ţevii. 3. (telm.) alezaj. 4. (mine) gaură de
sondă. 5. treabă / muncă / ocupaţie plicticoasă; what a ~! ce plictiseală! 6. om plicticos;
as big a ~ as the Thames tunnel un om din cale afară de plicticos.
bore2 s. flux subit şi violent al mării (ia gurile înguste de râu).
bore3 past de la b e a r 2 .
boreal ['borisl] adj. boreal, septentrional, nordic, de miazănoapte.
boreal aurora [~ o:'ro:ra] s. aurora boreală.
Boreas ['to.riass,amer. -rios] s. (poetic) Boreas, vânt deniiazănoapte, crivăţ.
bored [to:d, bood-] adj. plictisit.
bore diameter ['bD:dai'a;mitor] s. (telm.) calibru, diametru interior; alezaj.
boredom ['to:dom, 'boad] s. plictiseală; urât. J
bore dust ['bo: ,dAst] s. (telm.) făină de sfredel.
bore hole [~ houl] s. (mine) sondă, gaură de sondă / mină; foraj, sondaj.
borer ['to:rer[ s. 1. (telm.) sfredel, burghiu; tapă, carotieră; aparat de găurit, foreză.
2. (mine) muncitor perforator; sondor. 3. (entom.) numele unor larve care găuresc lemnul;
viermele I cariul-corăbiilor (Teredo navalis).
bore worm ['to:iWo:m] s. (entom.) viermele / cariul-corăbiilor (Teredo navalis).
boric ['b:>:rik] adj. (chim.) boric.
boric acid [~ ixsid] s. (chim.) acid boric.
boring ['boirirj, 'terarirj] I. adj. 1. sfredelitor; pentru / de sfredelit sau găurit. 2. plicticos.
II. s. 1. sfredelire, sfredelit, găurire. 2. (nune) sondă; deschizătură. 3. (geol.) galerie.
boring machine [~ nw'fhn] s. (telm.) perforator; alezor; sondeză.
boring mill [~ mil] s. (telm.) maşină de găurit / alezat / frezat.
boring rig [~ rig] s. (mine) instalaţie de foraj; turla sondezei.
boring rod [~ rod] s. (mine) bora de sondare; prăjină de foraj / sapă.
borings ['torinz, 'toarirjz] s. pl. 1. (telm.) făină de sfredel; şpan. 2. (mine) praf de la
perforare / foraj. 3. (mine) sondaje, perforări.
boring spindle ]'bo;rin 'spindl] s. (tehn.) arbore port-burghiu.
born [bo:n] I. part. trec. de lab c ar adj. (folosit numai la diateza pasivă) născut;
~in 1925 născut în 1925; ~ of sickly mother născut dintr-o mamă bolnăvicioasă; to be
~ a se naşte; a lua naştere; new~nou-născut; still— născut mort; in all one's ~ days toată
viaţa (lui), dc-a lungul întregii sale vieţi. II. adj. înnăscut, din naştere; a poet ~ un poet
înnăscut.
borne fbo:n] part. trec. ae la b e a r 2 purtat; născut (la diateza activă); she has never
~ children nu a avut niciodată copii.
borne [bo:r'nei] adj. (fr.) mărginit, limitat; îngust (la minte).
boron ]'bo:ron, -ron] s. (chim.) bor.
borough 1'bAra] s. 1. oraş mic, orăşel, târg; country ~ comună cu peste 50 (XX) de
locuitori; municipal ~ a) municipiu, oraş cu administraţie locală autonomă; b) (amer.)
v. ~ (2); Parliamentary ~ oraş reprezentat în parlamentul englez (am 1832); close / pocket
~ oras sau district în care alegerile se găsesc de fapt sub controlul unei singure persoane;
the four royal ~s in Scotland: Edinburgh, Stirling, Linlithgow, Lanark; the Borough:
Southwark (cartier londonez, pe malul drept al Tamisei); (ist. înv.) rotten ~targ cu un
număr mic de alegători, dar care îşi păstrase dreptul de ă alege doi deputaţi în Camera
Comunelor. 2. (şi municipal ~) (amer.) unul din cele cinci districte ale New York-ului.
3. (amer.) târg; comună, sat (în unele state).
borough English [~ 'irjgli/] s. (jur.) transmiterea averii imobile fiului sau fratelui cel
mic.
109
borrow [*borou] vb. tr. 1. (of, from) a împrumuta (de la); a lua cu împrumut (de la).
2- (fig.) a împrumuta, a lua, a-şi însuşi.
borrowed days ['boroud dciz] s. pi. 1. primele 11 zile ale lunii mai (în Cheshire).
2. ultimele trei zile din martie (în Scoţia).
borrower ['borouo1"] s. cel care ia cu împrumut; constant ~ persoană care tapează mereu
pe alţii de bani.
borrowing Pborouin] s. (luare cu) împrumut.
borsch [bo:t.f] s. (rus) borş, ciorbă.
Borstal Institution ['bo:stl linsti'tju/an] s. casă de corecţie pentru delincvenţii minori.
Borstal system [~ 'sistim] S. sistem de pedepsire a infractorilor minori pe o perioadă,
in funcţie de comportarea lor.
borzoi ['bo:zoi] s. (rus) ogar.
bos [bos] I. s. 1. insucces, nereuşită, eşec. 2. soluţie greşită, răspuns greşit. II. vb. intr.
I. a nu izbuti, a da greş. 2. a greşi, a nu nimeri.
boscage [!toskid3] s. (poetic) boschet, crâng, tufăriş.
bosh1 [bo/] I. s. (fam.) prostii, vax, fleacuri, tâmpenii, absurdităţi. II. vb. tr. (scol. si.)
a necăji, a cicăli, a tachina. III. (interj.) prostii! fleacuri! aiureli!
bosh2 s. (înv.) schiţă, ciornă.
bosh3 s. (teh/i.) 1. baie pentru răcirea instrumentelor. 2. etalaj (al furnalului).
bosk [bosk] ş. v. b o s c a g e .
boskage ['boskid3] s.v. b q s c a g e.
bosker ['bosky] adj. (austr. si.) excelent, minunat, foarte bun.
bosket ['boskit] s. boschet; crâng, dumbravă.
bosky ['boski] adj. crângos; împădurit.
bos'n ['bousn] s.v. b o a t s w a i n .
bosom ['buzam, amer. şi 'bu:-] I. s. 1. piept; sân. 2. (fig.) sân; inimă, adânc, adâncime,
străfund; in the ~ of one's family în sânul familiei (sale); ~ of the sea străfundul mării.
3. (fig.) inima, suflet. 4. (amer.) piepţi falşi de cămaşă. II. vb, tr. 1. a tăinui, a păstra în
taină, a ascunde; (fig.) a house ~ed in trees o casă ascunsă (vederii) de pomi. 2. (înv.)
a ascunde în sân.
bosom friend [~ frend] s. prieten apropiat / bun / intim,
bosom pocket [~ 'pokit] s. buzunar de la piept.
bosomy ['buzami] adj. (despre femei) pieptoasă, cu sâni mari.
bosquet ['boskit] s. v. b o s k e t.
boss1 [bos] I. s. 1. stăpân, patron, jupan. 2. (amer.) conducătorul unei organizaţii locale
burgheze. 3. şef de echipâT4rYmine) (prim-)maistru miner. 5. (constr.) contramaistru.
II. vb. A. tr. a fi patronul (cu gen.), a conduce; to ~ the show a sta în frunte, a conduce.
B. intr. a conduce; a face pe stăpânul. III. adj. 1. principal, conducător, de bază. 2. (sl.)
minunat, grozav.
boss21, ş. 1. cucui; umflătură; gheb, cocoaşă. 2. (telin.) colţar, bridă; îngroşarc, bosaj,
ieşitură; gheară de fixare. 3. (telin.) opritor, reazem. 4. (mine) stoc de minereu. 5. (arlut.)
ornament în relief. 6. butucul roţii; bucşa roţii. II. vb. A. tr. 1. a lucra în relief. 2. a strunji
(butucul roţii). B. intr. (scol. sl.) a da greş, a da chix, a o scrânti.
boss3 adj. (scot.) gol (pe dinăuntru), fără conţinut; sec,
boss-eyed ['bosaid] adj. (sl.) 1. saşiu. 2. vătămat la un ochi.
bossiness ['-inis] s. comportare autoritară; maniere autoritare; aere de şef.
bossism [-iz3m] s. (amer.) 1. puterea / domnia patronilor. 2. (pal.) politică de grup /
clică.
bossy1 [-i] adj. 1. ieşit în afară, reliefat. 2. cu ieşituri, eu cucuie, cu cocoaşe. 3. autoritar;
autocrat; despotic; patronal.
bossy2 ş. (amer.) (apelativ şi euf) vacă; viţel.
boston ['boston] s. 1. boston (joc de cărţi). 2. vals Boston (vals lent).
bot [bot] ş. v. b o 11.
botanical [bo'tamikal, ba't-] adj. botanic.
botanical garden [~ 'ga:dn] s. grădină botanică.
botanical geography [~ d3i'ogrofi] s. geografie botanică.
botanist ['botanist] s. botanist.
botanize ['botenaiz] vb. tr. şi intr. a botaniza.
botany ['botani] ş. 1. botanică. 2. Botany prese, de la B o t a n y B a y .
Botany Bay [~ bei] s. (sl.) surghiun, exil; condamnare, ocnă, servind ca loc de exil
(după golfid cu acelaşi nume din Noua Galie de Sud, Australia); to go to ~ a fi deportat.
botch [bot/] I. s. 1. petec. 2. (jig.) lucru de cârpeală. II. vb. A. tr. 1. a cârpi, a petici
prost, a cârpaci. 2. (jig.) a cârpaci, a strica, a lucra ca un cârpaci la. 3. (jam.) to ~ up a
strica, a încurca (un aranjament, o situaţie etc.). B. intr. a lucra ca un cârpaci.
botcher [-or] ş. cârpaci, executant prost.
botchily [-iii] adv. ca un cârpaci, de mântuială.
bot fly ['bot fiai] s. (entom.) tăun (Tabanus bovinus).
both [bou8] I.pron. amândoi, ambii; ~of us (noi) amândoi; ~ of them (ei) amândoi,
ambii; ~are wrong amândoi se înşală; tell them ~ that spune-lc amândurora / la amândoi
că. II. adj. amândoi, ambii; look at it ~ ways priveşte chestiunea pe amândouă feţele /
din ambele puncte de vedere. III. con/. ~ ... and... atât... cât şi...; şi... şi...; ~ morning
and evening şi dimineaţa şi seara; he speaks ~ English and French vorbeşte atât engleza
cât şi franceza.
bother ['bo<5or] I. s. 1. bătaie de cap, grija, griji; necaz(uri). supărare. 2. plictiseală.
II. vb. A. tr. a supăra, a necăji, a cicăli, a bate la cap; don't ~ me! lasă-mă în pace!;
I can't be ~ed with it now nu-mi pot bate capul cu asta acum. -0* (fam.) oh, ~ it! la naiba,
iadracu! drăcia dracului! B. intr. (about) a-şi face griji, a se necăji, a se nelinişti (din
cauza).
botheration [ibotfa'rei/sn] I. ş. (fam.) v. b o t h e r (I). II. (interj.) ce necaz rni-e! ce
păcat!; la naiba.
bottom carnage
bothersome ['bodasam] adj. plicticos, supărător; turbulent.
bo-tree ['bourtri:] s. 1. (bot.) smochin sacru (ficus religiosa). 2. Bo-Tree arborele sacru
al indienilor budişti, aflat la Buddh Gaya, în India, sub care se spune că Buda a avut
revelaţia divină.
bott [bot] s. (entom.) larva tăunului (v. b o t fi y).
bottine [ba'tim] s. 1. cizmuliţă, botină (de damă). 2. (med.) proteză metalică pentru
picior.
bottle1 ['botl] I. s. 1. sticlă, şip, clondir; carafa; flacon; hot water ~ termofor, buiotă;
to be fond of the ~ (amer. fam.) to hit the ~ a-i plăcea să bea, a-i fi dragă băutura; over
a ~ la un pahar (de vin); to crack a ~ of wine (with smb.) a) a destupa o sticlă de vin;
b) a bea o sticlă de vin (cu cineva). 2. biberon; to bring up with the ~ a creşte (copii)
cu biberonul. 3. (jig.) vin. 4. (telin.) ramă de formare. II. vb. tr. 1. (şi to ~ off) a turna
(vin etc.) în sticle. 2. to ~ up a) (jig.) a-şi stăpâni, a-şi reţine (mânia etc.); b) a încurca,
a stânjeni (circulaţia).
bottle2 (mv.) I. s. snop; mănunchi de fân; to look for a needle in a ~ of hay a căuta
acul în carul cu fân. II. vb. tr. a lega în snopi.
bottle bomb [~ bom] s. (mil.) sticlă incendiară.
bottle brush [~ brA/] s. (bot.) 1. coada-calului (Equisetum arvense). 2. coada-mânzului
(Hippuris vulgaris).
bottle charger [~ -tfa:d33r] s. aparat de umplut sticlele.
bottle coaster [~ tkousta1"] ş. suport pentru sticle.
bottled ['botld] adj. 1. de sticlă, la sticlă. 2. (fig.) reţinut.
bottle-fed child ['botlfed 't/aild] ş. copil crescut cu biberonul.
bottle filler [~ rfnV] s.v. b o t t l e c h a r g e r .
bottle friend [~ frend] s. prieten de băutură / chef / pahar.
bottle gas [~ gaes] s. gaz lichefiat, aragaz.
bottle glass [~ glu:s] s. sticlă groasă verde-închis, din care se fac buteliile / sticlele.
bottle gourd [~ guad] s. (bot.) tidvă (Lagetiaria vulgaris).
bottle grass [~ gro:s] s. (bot.) mohor (Setaria viridis).
bottle-green [~ gri:n] adj. verde-închis, de culoarea sticlelor.
bottle head [~ hed] s. (jam.) cap de lemn, tâmpit.
bottle-headed ţ~ .hedid] adj. (fam.) bătut în cap, prost.
bottle holder [~ ihoukto1"] s. 1. manager al boxerului (în timpul luptei), secundant. 2. (Jig.
fam.) ajutor, sprijinitor, susţinător; inspirator, sfătuitor; complice.
bottle house [~ haus] s. fabrică de sticle.
bottle man [~ man] s. băutor serios.
bottleneck [~nek] s. 1. gât de sticlă. 2. trecere îngustă, porţiune de drum îngustat. 3. (fig.)
loc îngust, piedică, stavilă. 4. timp mort în fluxul tehnologic; gol (temporar) de producţie.
bottle nose [~ nouz] s. (fam.) 1. nas umflat; nas mare. 2. nas roşu.
bottle-o(h) ['botl'ou] s. (austr. sl.) cumpărător ambulant de sticle goale.
bottle opener [~ toupna1"] s. cheie de destupat sticle, decapsulator.
bottle party [~ ipa:ti] s. petrecere intimă la care fiecare invitat aduce ceva de băut.
bottle screw [~ skru:] s. tirbuşon.
bottle stopper [~ -stopa1"] s. 1. picolo; spălător de sticle; (glumeţ) comisionar; (peior.)
head cook and ~ fată în casă la toate. 2. aparat de spălat sticlele.
bottling Pbotlirj] s. îmbutclicrc.
bottom ['botam] I. s. 1. fund; bază; parte de jos; poale; capăt; ~ of the table capătul
mesei (cel mai îndepărtat de vorbitor); ~ of a hill poalele unui deal; ~ of a glass picior
de pahar; from top to~de sus până jos; togo to the ~ a se scufunda, a se duce la fund;
to touch ~ a) a atinge fundul, a da de fund; b) (fig.) a atinge miezul acţiunii; c) (mai
ales despre preţuri) a atinge nivelul cel mai scăzut; d) a bea cupa (amărăciunilor) până-n
fund; the ~ of the sea fundul mării; (fam.) I wish him to the ~ of the sea lua-1-ar naiba,
ardc-1-ar focul să-1 ardă; his name stands at the ~ of the list numele lui e la sfârşitul
listei; (fam.) ~s up! (bea) până-n fund! (fig.) to have no ~ a fi fără fund, a fi inepuizabil;
(fig.) there's no ~to it nu arc sfârşit, e fără fund. 2- (fig.) bază, fond; miez. adânc, străfund;
at the ~of one's heart în adâncul sufletului; from the ~ of the heart din adâncul inimii,
din toată inima; to get down to /at the ~ of a ajunge la fondul (cu gen.), la miezul (cu
gen.), la esenţa (cu gen.); good at the ~ bun în fond. 3. sol; rocă subjacentă / din culcuş.
4. (constr.) bază, temelie, fundament. 5. (vulg.) şezut. 6. (jig.) cauză, pricină, motiv; to be
at the ~ of a fi cauza (cu gen.), motivul (cu gen.), a sta la baza / la spatele (cu gen.).
7. fund (alscaunului). 8. vatră, podea, fund, podină. 9. (mar.) carenă, fund; vas; pavilion;
foul ~ fund rău ancorat; double ~ dublu fund; flat ~ fund plat; ship ~ up vas cu chila
în sus; no ~! fără fund! the goods were brought in foreign ~s mărfurile au fost aduse
pe vase străine; in neutral ~s sub pavilion neutru. 10. (telin.) bucşă de etanşeitate, inel
de fund. 11. (amer.) vale, depresiune, râpă. 12. sedimente, drojdie, reziduu. 13. rezistenţă,
soliditate. 14. (atr.) de jos, inferior; jos; din fund; dindărăt; din spate, anterior, de bază,
fundamental, principal; ~price ultimul preţ, preţul cel mai scăzut; ~rung treaptă inferioară,
cea mai de jos; one's ~dollar ultimul (său) dolar. <* to knock the ~out of an argument
a respinge un argument; a lua (cuiva) terenul de sub picioare, a lua apa de la moară;
to stand on one's own ~ a sta pe picioare proprii, a fi independent. II. vb. A. tr. 1. (on,
upon) a clădi, a construi, a întemeia (pe) (şi fig.). 2. a pune fund la. 3. a atinge fundul
(cu gen.); a măsura fundul (cu gen.). 4. a goli până la fund. 5. a afla cauza (cu gen.),
motivul (cu gen.); a-şi da seama pe deplin de, a înţelege. B. intr. (rar, fig.) to ~ upon a
se întemeia pe, a se baza pe.
bottom anvil [~ -amvil] s. (telin.) nicovală de căldărar / pentru funduri.
bottom board [~ bo:d] s, 1. (metal.) placă de modele, platou pentru forme. 2. (mar.)
panou de barcă. 3. (constr.) podea, pardoseală.
bottom box [~ boks] s. (metal.) cutie de formare inferioară.
bottom captain [~ -kasptin] s. (mine) supraveghetor.
bottom carriage [~ ikîerid^] s. (telin.) şasiu.
bottom casting 110

bottom casting |~ ika:stirj] s. (telm.) turnare prin sifonare. 4. to ~ smb. into doing smth. a sili pe cineva prin intimidare sau mistificare să facă
bottom-center [~ .sentoc] s. (telm.) pistonul motorului. ceva; to ~ smth. out of smb. a obţine ceva de la cineva prin intimidare sau înşelăciune.
bottom channel [~ 't/ainal] s. canal colector. II. s. 1. lovitură bruscă şi surdă. 2. salt, săritură; with a ~ dintr-un salt. 3. elasticitate.
bottom chisel [~ itfizl] s. (telm.) contradaltă, grifă, cuţitoi. 4. (fig.) fanfaronadă, laudă. 5. (amer. si.) eliminare,dare afară, concediere. III. adv. brusc,
bottom cover [~ ik\var] s. capac inferior. pe neaşteptate, dintr-o dată; lovindu-se, ricoşând; ~ went the door uşa se deschise cu
bottom door [~ do:'] s. 1. (mar.) gură / deschizătură în puntea navei. 2. (mine) uşa zgomot; to come ~ into a room a intra valvârtej, a da buzna, a intra ca o furtună. IV. interj.
de la fund a unui siloz. poc! trosc!
bottomed ['botamd] adj. flat— boat luntre, barcă cu fund lat; straw-~ chair scaun de bouncer [-3r] s. 1. fanfaron, lăudăros, mincinos. 2. fanfaronadă; exagerare; minciună
paie; leather-~ cu fundul de piele. gogonată / sfruntată. 3. munte de om, namilă, matahală, zdrahon. 4. ceva de mari proporţii,
bottom fermentation ['botsm ifemen'teijsn] s. (telm.) fermentaţie inferioară. hardughie etc. 5. (com.) cec fără acoperire. 6. (amer. si.) persoană angajată să dea afară
bottom flap [~ flsp] s. (telm.) fund de golire / care se deschide. clienţii bătăuşi sau scandalagii în barurile de noapte.
bottom glade [~ gleid] s. v. b o 11 o m l a n d . bouncing [-in.] I. adj. sănătos, plin de sănătate, voinic, robust, viguros, zdravăn. II. s.
bottom ice [~ ais] s. gheaţă de (la) fund. 1. salturi (ale automobilului); hurducături. 2. (av.) salturi ale avionului la aterizare.
bottom land [~ lamd) s. luncă (inundabilă); vale. bouncing Bess [~ bes] s.v. b o u n c i n g B e t . -
bottom landing [~ .tendin] s. (mine) rampa unui puţ. bouncing Bet [~ bet] s. (bot.) floarea-călugărului, odogac, săpunariţă (Saponaria
bottomless ['botemlis] adj. 1. fără fund, insondabil; de nemăsurat, nesfârşit. 2. (despre officinalis).
scaune) fără fund. 3. (fig.) fără margini, fără hotar (în sens negativ). bound1 [baund] I. s. 1. (mai ales pl.) hotar, graniţă, limită; limitare, delimitare; to put
bottom level ['botsm >levl] s. 1. (metal.) pod, bază, vatră. 2. (mine) orizont inferior / / to set ~s to a (de)limita, a îngrădi; to drink within ~s a bea cu măsură; to keep within
de fund. ~s a nu exagera, a ţine măsura, a cunoaşte măsura; curiosity beyond all ~s curiozitate
bottomman ['totsmnwn], pi. bottommen [-mon] s. (mine) gurar, muncitor la gura care întrece orice măsură; that is beyond all ~s asta întrece orice măsură / limită; this
puţului. passes the ~s asta e culmea / prea de tot; it is within the ~s of possibility e cu putinţă,
bottom millstone ['botam 'milstoun] j . v . b o t t o m l e v e l . ţine de domeniul posibilului; within ~s moderat, cu moderaţie, cu cumpătare; out of all
bottom moraine [~ mo'rcin] s. (geol.) morenă de fund. ~s dincolo de orice limită/ măsură; my fury knew no ~s mă cuprinse o mânie cumplită,
bottommost ['botsmmoust] adj. cel mai de jos, cel mai din fund; ultimul. nu-mi mai puteam stăpâni mânia. 2. piatră de hotar. 3. teren îngrădit. II. vb. A. tr.
bottom pillar ['botam ipita'J s. 1. (mine) pilier de siguranţă al puţului. 2. (constr.) stâlp 1. a limita, a restrânge, a reduce, a delimita. 2. a hotărnici, a servi ca hotar pentru, a marca
de bază. hotarul. B. intr. to ~ on / upon a se mărgini cu, a se hotărnici cu.
bottom pit [~ pit] s. străfund, prăpastie, abis. bound 2 1. vb. intr. 1. a sări, a sălta, a ţopăi, a sări într-o parte. 2. a fugi, a alerga repede.
bottom pitching [~ ipit/irj] s. strat de pietriş, de prundiş. II. s. 1. săritură, salt; a forward ~ un salt înainte; to advance by leaps and ~s a înainta
bottom plate [~ pleit] s. 1. (constr.) placă de bază / fundaţie. 2. (metal.) placă de turnare în salturi; at a / one ~ dintr-o săritură, dintr-un salt; to take smth. at the ~ a folosi prilejul
/ fund. favorabil; to take before the ~ a preveni, a preîntâmpina. 2. (poetic) bătaie puternică a
bottom ring [~ rirj] s. 1. (mine) sabot tăietor. 2. (telm.)inel de etanşare / plafon / punte. inimii.
bottomry ['botemri] s. («rar.) împrumut pe garanţia corpului sau încărcăturii unui vas. bound 3 1, past si part. tree, de la b i n d1 (I). II. adj. 1. legat; (fig.) ~ up with strâns
bottoms ['botomz] s. pl. rămăşiţe, resturi, drojdii legat de, ataşat de. 2. obligat, legat, ţinut, constrâns, nevoit; ~ to military service obligat
bottom sediment ['botain 'sedimont] s. sedimcnt(are), produs decantat. să satisfacă serviciul militar; he is ~ to succeed trebuie să reuşească, nu se poate să nu
bottomsets [~sets] s. pl. depuneri de fund (într-o deltă). izbutească; I will be ~ pe cuvântul meu, crede-mă. 3. legat (în piele etc.). 4. (amer.) hotărât,
bottom wall [~ wo:l] s. (mine) culcuş. gata, pregătit. 5. constipat.
r
bottom water [~ .wo:to ] s. apă de adâncime; apă din culcuş / talpă. bound4 aay. (mar.) (for, to) cu destinaţia; the ship is ~ for Liverpool vasul are destinaţia
bottom yeast [~ ji:st] s. drojdie de bere de fermentaţie inferioară / de fund. Liverpool; homeward ~ cu destinaţia portului de origine; (despre încărcătură) de
botulin ['bo:tjulin] s. (med.) toxină botulinică. întoarcere; outward ~ gata de a ieşi în larg; whither are you ~? unde mergeţi? unde
botulism ['botjulizsmj s. (med.) botulism, intoxicare cauzată de consumarea unor vă duceţi? where are you ~ for? încotro? unde te duci?
mâncăruri alterate. boundable [-obli adj. (rar) care poate fi (de)limitat.
boudoir [rbu:dwa:r, -wo:r si pronunţia franceză] s. (fr.) budoar. boundary ]-pri] s. frontieră, graniţă, hotar, limită.
boudoiresque ['bu;dwa:'resk] adj. (fr.) de budoar. boundary custom [~ ikAStom] s. punct vamal de frontieră.
boudoirize ['bu:dwa:raiz] vb. intr. (fr. rar) a sta în budoar. boundary dispute [~ .dispju:t] s. conflict de frontieră.
bouffe [bu:f] s. operă bufă. boundary layer [~ rleia1"] s. (/iz.) strat limită.
bough [bau] I. s. ram(ură), cracă, creangă; (fig.) to saw off the ~ on which one is boundary lights [~ laits] s. 1. (av.) luminile de la frontieră. 2. (auto) lumini / lămpi
sitting a-şi tăia craca de sub picioare. II. vb. tr. (poetic) a umbri cu ramuri. de poziţie.
bough bed [~ bed] s. (canad.) pat / aşternut de cetină. boundary line [~ lain] s. 1. linie de frontieră. 2, (top.) linie de demarcaţie / delimitare.
bough-flecked [~ ,flektj adj. (poetic) umbrit de ramuri. boundary mark [~ ma:k] s. v. b o u n d a r y s t o n e .
bough pot [~ pot] s. 1. ghiveci; vas pentru flori. 2. buchet (de flori). boundary path [~ pu:6] s. (agr.) răzor; hat.
bought [bo:t] past si part. trec. de la b u y (I). boundary stone [~ stoun] s. 1. piatră de hotar. 2. bornă.
bought book [~ buk] s. (corn.) registru de facturi. bound electricity ['baund ilek'trisiti] s. (electr.) electricitate latentă.
boughten ['bo:t3n[ adj. (amer.) cumpărat. bounden ['baundpn] (înv.) part. tree, de la b i n d; it is my ~ duty (to) este de datoria
boughy l'baui] adj. rămuros, stufos, cu crengi. mea (să).
bougie ['bu:3i:, amer. şi.-'-] s. (fr.) 1. lumânare de ceară. 2. (med.) bujie, cateter, sondă. bounder [,baund3r] s. (fam.) 1. om prost crescut, bădăran. 2. ticălos, nemernic, mizerabil.
3. (farm.) supozitor. 3. birjă, haraba.
bouillon [pronunfia franceză] s. (fr.) bulion. bounderism [-izsm] s. (sl.) ticăloşie.
bouk [bu:k[ s. (scot., dial.) 1. corp, trunchi. 2. (înv.) burtă, pântece, abdomen. 3. mărime; boundless ['baundlisj adj. nemărginit, nelimitat, fără margini, neţărmurit.
volum; cantitate. boundlessness [-nis] s. infinitate, imensitate, nemărginire.
boulder ['boulda'J s. 1. galet, piatră rotundă (rotunjită de apă). 2. (geol.) bloc, bolovan, bound settler ['baund- setlor] s. geodez, inginer cadastral.
lespede de stâncă; erratic ~ bloc eratic. bound shot [~ jot] s. (/nil.) glonte ricoşat.
boulder clay ['boulds klei] s. (geol.) argilă cu blocuri / eratică. bound water [~ 'wo(:)t3r] s. (agr.) apă legată.
boulder period [~ pioriod] s. (geol.) era glaciară. bounteous ['bauntiss, -tjos] adj. 1. darnic, mărinimos, generos, cu mâna largă.
boulder stone [~ stoun] s. v. b o u l d e r (1). 2. îndestulat, bogat, îmbelşugat.
boulder wall [~ wo:l] s. (geol.) morenă. bounteousness [-nis] s. 1. bunătate, generozitate, largheţă, dărnicie, mărinimie.
boule1 [bu:l] s. bară obţinută prin sinteza unor pulberi minerale (în procesul de fabricare 2. abundenţă, îmbclşugare.
a unor pietre preţioase sintetice). bountiful ['bauntiful] adj. v. b o u n t e o u s .
boule2 s. mobilă cu încrustaţii. bountifulness [-nis] s. v. b o u n t y (1).
r
boulevard ]'bu:lva; , -liv-, si pronunţia franceză] s. bulevard. bounty ['baunti] s. 1. mărinimie, dărnicie, generozitate, largheţe. 2. cadou mărinimos;
boulevard stop [~ 'stop] s. (amer.) intersecţie dirijată. (corn.) gratificaţic, primă. 3. premiu guvernamental, pentru încurajarea industriei,
boulevardfer ['bu;lva:dio şi pronunţia franceză] s. bulevardier; filfizon, ţafandache. comerţului, agriculturii etc., îndemnizaţie, primă (de încurajare). 4. bani destinaţi recru­
boulevardize ['bu:lva:daiz] vb. in/r. (rar) a bate străzile. tării.
boulimia [bu:'linu3, -p] s. (med.) bulimic, hiperorexie. bouquet ['bufOkai, bu'kei, amer. şi bou'kci] s. 1. buchet, mănunchi de flori. 2. buchet,
boulon ['bu:tan] s. (muz.) harfă a negrilor. aromă (a vinului etc.).
bounce [bauns] I. vb. A. intr. 1. (mai ales despre o minge) a sări, a ricoşa; to ~ into bouquet bottle [~ 'botl] s. sticluţă de parfum.
the room a intra valvârtej / ca un vârtej / ca o furtună, a năvăli, a da buzna în odaie / bouquctin ['bu:kitin si pronunţia franceză] s. (zool.) ţap de regiuni alpine (Capra ibex).
cameră. 2. (at) a ciocăni, a bate (puternic) (la). 3. (fig.) a exagera; a se fuduli, a se împăuna, bourbon ['buaban, -bon si pronunţia franceză] s. (amer. pol.) 1. democrat, intransigent
a se umfla în pene, a face pe grozavul. 4. (fam.) to ~ back a-şi reveni, a se reface (după cu idei învechite, reacţionar. 2. ['ba:b3nj (si ~ whisky) un/el de whisky din porumb sau
un eşec etc.). B. tr. 1. a face să sară; to ~ a ball a bate / a face să sară o minge. 2. (amer. grâu.
si.) a da afară, a expedia, a face vânt (cuiva). 3. (si.) a înşela, a păcăli, a trage pe sfoară. bourbon whisky ['ba:bon ihwiski] s. v. b o u r b o n (2).
111
bourdon ['buadn, traadn] s. (fr.) (muz.) 1. tonul bas (la orgă sou cimpoi). 2. (înv.) refren.
bourdoun ş. v. b o u r d o n ,
bourg [busg] s. burg; castel medieval; oraş-eetatc; oraş vechi.
bourgeois1 ['busjwa; şi pronunţia franceză] (fr.) I. s. 1. burghez; petty ~ mic burghez.
2. (ist.) orăşean; târgoveţ. II. adj. burghez, de burghez.
bourgeois2 [bai'dyMs] s. (poligr.) borghis (literă corp 9).
bourgeoisie [ibu33wa:'zi;,-3W9- şi pronunţia franceză] s. (fr.) burghezie.
bourgeois-landlord ['buo3Wu: 'laendb:d] adj. burghezo-moşicresc.
bourn1 [buan, boan, bo:n] s. pârâiaş, izvoras.
bourn2 s. 1. (înv.) hotar, graniţă. 2. ţel, ţintă, scop. 3. (poetic) tărâm, sferă, domeniu.
bourne s.v. b o u r n2.
bourn(e)Iess [-lis] adj. fără hotar, neţărmurit.
bournous [bos'nuis, -'nu:z] s. burnuz.
bourock ['bu:rak] s. grămadă de pietre.
bourran ['buran] s. (rus) viscol.
bourree ['burei] s. (muz.) bourrec.
bourse [buas] s. (jr.) bursă (mai ales pariziană).
bouse [bu:z, bauz] vb. V. b o o z c (IX).
boustrophedon [.buistra'fidsn] s. bustrofedon.
bousy ['bu:zi, bauzi] adj. (fa/u.) cherchelit, făcut, afumat.
bout1 [băut] ş. rând, dată; ceva efectuat într-un singur interval de timp / într-o singură
şedinţă; tur (la dans); this ~ de data aceasta, de rândul acesta; when it comes to my ~
când îmi vine mic rândul. 2. încleştare, prindere, apucare; încăierare; ~ with the gloves
box; to have a ~ at smth. a încerca ceva. 3. acces (de boală, de tuse). 4. chef, petrecere.
bout2 s., vb. v, b o 112.
'bout prep. şi adv. prese, de la a b o u t.
boutique [bu:'ti:k[ s. (fr.) magazin mic cu articole la modă, butic.
boutonniere [ibuta'nje1"] s. (fr.) floare de butonieră.
bovey coal fbouvi'koul] s. (mine) lignit din regiunea Bovey (Anglia).
bovid ['bouvid] s., adj. v. b o v i n e (1).
bovine ['bouvain] adj. 1. bovin; de bou; din speţa boului; de vite cornute. 2. (fig.) greoi,
stângaci; greu de cap, tare de cap.
bovine leather [~ 'letfa1"] s. piele de bovine.
bow1 [baujl.vb. A. tr. a îndoi, a (a)pleca, a încovoia. ♦ to ~ one's thanks a-şi exprima
mulţumirile printr-o înclinare a capului. B. rejl. to ~ oneself out of the room a ieşi din
cameră ploconindu-sc. C. bur. 1. a se îndoi, a se apleca, a se încovoia. 2. (jig.) (to) a se
înclina, a se închina, a se apleca, a face o plecăciune (în faţa) (cu dat.). 3. (fig.) a se supune,
a se pleca, a-şi pleca fruntea/grumazul, a face temenele. 4. to ~downa.se pleca adânc;
to be ~ed down upon one's knees a cădea în genunchi; to ~ up to smb. a se apropia
de cineva făcând plecăciuni; 4. (fam., fig.) to ~out a ieşi de pe scenă, a se retrage. II. s.
plecăciune, închinăciune, închinare, aplecare; to make one's ~a saluta, a face o plecăciune;
a se îndepărta, a ieşi (din scenă etc.).
bow2 [bou] I. s. 1. arc (armă); to bend / draw a ~ a încorda / a întinde un arc; to draw
the ~, to shoot with a ~ a trage cu arcul; to draw a ~ at a venture a) a trage cu arcul
la întâmplare; b) (fig.) a spune ceva şau a face ceva într-o doară; (fig.) to have many
strings to one's ~ a avea multe coarde la arc; a dispune de multe resurse; (jig.) to draw
a / the long ~ a exagera, a turna gogoşi, a spune minciuni gogonate; (rar) to draw the
~ up to the ear a pune în joc toată energia, toate puterile, toate resursele. 2. (constr.)
arc. 3. (muz.) arcuş. 4. (şi rain ~) curcubeu. 5. (mat.) arc, curbă. 6. nod, rozetă, fundă.
7. (electr.) troliu, receptor electric. II. vb. in/r. a (con)duce arcuşul.
bow3 [bau] s. (mar.) prova, proră; to be down by the ~ a cădea în bot; with double
- pupa la fel cu prova; on the port ~ la babord înainte; ~! intră prova!
bow anchor ['bau <a?nkor] ş. (mar.) ancora (de) prova.
Bow bells ['bou- belz] s.pl. clopotele bisericii „St. Mary le Bow" din Londra; within
the sound of - în City-ul londonez.
bowchaser ['bau.t/eisa1"] s. (mar. ist.) tun de la prova.
bow cornpass(es) ['bou. kArnp3s(iz)] s. (tehn.) compas (cu) balustru.
bowdlerization [ibaudlarai'zei/^n] s. expurgare (a unei cărţi).
bowdlerize [ibaudbraiz] vb. tr. a tăia, a îndepărta anumite pasaje din (carte), a expurga.
bow drill ['bou dril] s. (tehn.) vrilă cu coardă.
bowel ['baual, -ii, -el] s. (mai ales pi.) maţ. intestin (folosit la sg. numai în medicină);
(med.) to have the ~s open a avea scaun; to evacuate the ~s a curaţi stomacul. 2. pl.
măruntaie. 3.pl. (fig.) măruntaiele pământului. 4.pl. (fig.) inimă, milă, compasiune; to have
no ~s a nu avea inimă.
bowel complaint [~ kaniiplcint] s. (med.) boală intestinală.
bowel movement [~ .muivmsnt] s. 1. dcfccaţic. 2. fecale, excremente.
bower1 ['baua1"] s. 1. chioşc, pavilion, umbrar, boltă de verdeaţă. 2. (poetic) sălaş, locaş,
locuinţă. 3. (înv.) alcov, budoar.
bower2 s. (mar.) ancora (de) prova; beat ~ ancora de la tribord; small ~ ancora de la
babord.
bower3 s. valet de atu (în unele jocuri de cărţi).
bower4 ['bou3r] s. (muz.) mânuitor al arcuşului.
bower anchor [~ isnka1"] s.v. b o w e r2.
bower maid [~ meid] s. (poetic) fată în casă.
bowery1 ['bauori] adj. sădit cu pomi şau arbuşti; umbros.
bowery2 s. (amer.) fermă.
bow file ['bou fail] s. (tehn.) pilă de cizclator.
bow head [~ hed] s. (tool.) balenă grocnlandeză (Balaena mysticetus).
bowing ['bouirj] s. (muz.) mânuire a arcuşului; manieră de interpretare (la instrumentele
cu arcuş).
box 4
bowie knife ['boui' naif] s. (amer.) cuţit lung de vânătoare.
Bowie State [~ isteit] ş. (amer. folosit ca supranume) Statul Arkansas.
bow instrument ['bou 'instrumontj s. (muz.) instrument la care se cântă cu arcuşul.
instrument cu coarde.
bowk [bauk] s. (mine) găleată (pentru ridicarea cărbunelui).
bow knot ['bou not] s. nod, fundă, rozetă.
bowl1 [bouljs. 1. cupă, pocal; (/îg.) the ~ petrecere, chef: the flowing ~ băuturi spirtoase;
(fig.) the golden ~ is broken s-au spulberat toate iluziile. 2. ceaşcă. 3. vază (pentru flori).
4. strachină, blid, găvan; lighean, bazin. 5. scobitură, adâncitură (a lingurii, talgerului,
balanţei etc.). 6. (amer.) amfiteatru. 7. (amer.) stadion (mai ales în nume proprii).
bowl2 I.5. l.glob, sferă, bilă, minge (de lemn). 2. (tehn.) rolă, bilă, rulment. 3.pl. joc
cu bile de lemn uşor descentrate; (amer.) (joc de) popice; (prav.) those who play ~s must
expect to meet with rubbers dacă ai intrat în horă trebuie să joci. II. vb. A. tr. 1. a arunca.
a rostogoli (o bilă). 2. to ~out a scoate din joc sau din formaţie; to ~ over a) a da jos.
a scoate din luptă; b) a înnebuni, a face să înnebunească. B. intr. 1. a juca (în) bile. 2. a se
rostogoli. 3. a servi mingea (la crichet); a ţinti mingea (la baseball). 4. to ~along a merge
sau a mâna repede, a goni; to ~ off a părăsi partida, a ieşi din joc; cars were ~ing along
the road maşinile goneau pe şosea.
bowlder ['boulda1"] s. v. b o u l d e r .
bow-legged ['boulcgd, -.legid] adj. cu picioare strâmbe / arcuite (în formă de O).
bowler1 ['boţite1"] s. pălărie tare, melon; (mil. si.) battle ~ cască de oţel.
bowler2 s. jucător care serveşte mingea (la crichet); jucător care ţinteşte mingea
(la baseball).
bowler hat [~ hst] s. 1. melon. 2. viaţa civilă; (mii. fam.) to give the ~ to smb. a trece
pe cineva în viaţa civilă.
bowline ['boulin] s. (mar.) bulină; nod de scaun simplu; running ~nod de undiţă; ~ on
the bight nod de scaun dublu.
bowling ['boulin] s. l.joc cu bile (de lemn, uşor descentrate). 2. (amer.) joc de popice;
bowling; ten-pin ~ variantă modernă a jocului de popice.
bowling alley [~ <x\[] s. 1. v. b o w l i n g . 2. (amer.) popicărie.
bowling green [~ grim] s. gazon pentru jocul cu bile.
bowman1 ['bouman], pl. bowmen [-man] s. arcaş, trăgător cu arcul.
bowman2 ['bauni3n],pl. bowmen [-man] s. (mar.) om în prova.
Bowman's capsule ['boumanz ikaspsjul] s. (anat.) capsula Bowman.
bow member ['bou .mcmbar] s. (constr.) cofraj pentru ace / bolţi.
bow pen [~ pen] s. condei de desenat.
bow pot [~ pot] 5.v. b o u g h p o t .
bow saw [~ so:] ş. (tehn.) ferăstrău cu coardă / ramă.
bowse [bauz] vb. intr. (mar.) a vira cu palanul.
bowser [bauz3r] s. (auto) pompă de benzină.
bowshot ['bou/ot] s. 1. descărcare a arcului. 2. distanţa până unde zboară o săgeată,
bătaie a arcului.
bowsprit ['bousprit. amer. şi 'bausprit] s. 1. (mar.) bompres. 2. (si.) nas, bec, cioc.
Bow Street ['bou rstri:t] s. stradă la Londra în care este situat sediul comisariatului
de jx)!ifie; ~ officer / runner poliţist.
bow string [~ strin] I. s. 1. coardă de arc. 2, (muz.) coardă de arcuş. 3. funie (sau şnur)
folosită pentru strangulare (mai ales în Imperiul otoman). II. vb. tr. a strangula cu o funie
sau eu un şnur.
bow-string girder [— 'g3:dar] s. (constr.) fermă / grindă în arc; grindă cu talpă
superioară curbă.
bow tie ['bou tai] s. (cravată) papion.
bow window [~ 'windou] s. 1. (arhit.) bovindou, fereastră boltită. 2. (si.) burtă marc,
pântecos.
bow wow ['bau 'wau] I. interj, ham! ham! II. s. lătrat; (fam.) gone to the ~s ruinat,
distrus, ajuns la sapă de lemn; (lingv.) the ~theory teorie onomatopeică a originii limbii.
III. vb. intr. a lătra, a hămăi.
bowyer L'boiyV] s. 1. persoană care face sau vinde arcuri. 2. arcaş. 3. (sl.) mincinos,
fanfaron.
box1 [boks] I. s. 1. cutie, cutiuţă; casetă, lacră, lăcriţă; Iadă, cufăr; tabacheră etc. letter
~ cutie de scrisori; (sl.)~of dominoes pian; (amer. sl.) eternity ~ coşciug; ~ of matches
cutie de chibrituri. 2. capră (de vizitiu). 3. (teatru) lojă; omnibus ~ lojă foarte încăpătoare.
4. boxă (pentru cai într-un grajd etc.); banca (la Tribunal). 5. căsuţă, gheretă; hunting
/ shooting ~ cabană / pavilion de vânătoare; sentry ~ gheretă a sentinelei. 6. vagonet
de cărbuni (într-o mină). 7. (tehn.) bucşă, buceca, cuzinct; doză; carcasă, ramă de turnătorie.
♦ in the wrong ~ a) într-o situaţie jenantă; b) pe o calc greşită; to find oneself in the
wrong ~ (fam.) a fi greşit (locul), a se înşela (în calcule); to be in a (tight) ~ a fi într-o
situaţie grea / dificilă, a fi la aman / la ananghie / la strâmtoare; to be in the same ~
with a se afla în aceeaşi situaţie cu; to be in one's thinking ~ a se gândi serios; (amer.
sl.) to go home in a ~ a muri într-un accident. II. vb. tr. 1. a închide într-o cutie sau
ladă, a împacheta. 2. a da în judecată. 3. (bot.) a face incizii (pomilor). 4. to ~ off a despărţi
printr-o îngrăditură; to ~ up a) a îndesa, a vârî / a băga strâns; a astupa; b) a strica (o treaba,
prin acţiuni stângace); a introduce dezordine în. ♦ to ~ the compass a) (mar.) a spune
roza vânturilor; b) (jig.) a face un cerc complet, a isprăvi acolo unde ai început.
box2 I. s. 1. lovitură; ~on the ears palmă. 2. (sport) box. II. vb. A. tr. 1. a bate cu
pumnul; a căra (Ia) pumni (cuiva); I ~ed his ear l-am pălmuit, i-am tras o palmă, i-am
dat o palmă, 2. a boxa cu. B. intr. (sport) a boxa; do you ~? faci box? boxezi?
box3 s. (bot.) cimişir, merişor turcesc, buxus (Buxus sempervireus).
box4 (austr.) I. s. amestecare (a turmelor de oi). II. vb. intr. (şi to ~ up) a se amesteca
(despre turme de oi).
Box and Cox
Box and Cox [~ and 'koks] s. (glumeţ despre) două persoane care nu sunt niciodată
acasă in acelaşi timp (după titlul comediei bufe cu acelaşi nume de J. M. Morton, 1847).
box-and-dice ['boksandais] s. jocul de zaruri; (Jam.) the whole ~ toate vechiturile /
zdrenţele.
box barrow [~ .barou] s. 1. (tehn.) roabă cu pereţi înalţi. 2. (auto) autodubă, autofurgon.
3. (ferov.) vagon de marfă acoperit.
box bottoms [~ 'botamz] s. pl. (mine) praf de cărbuni.
box calf [~ 'ka:f] s. box de viţel, box calf, box.
boxcar [~ ka:r] s. (amer.) vagon de marfă (acoperit); (amer. si.) to grab an armful
of ~s a sări din mers într-un vagon (de marfă) pentru a nu plăti biletul.
box casting f~ ikatstirj] s. (metal.) turnare în cutii de formare.
box coat [~ kout] s. manta de ploaie.
box cramp [~ kramp] s. (tehn.) cuplaj cu manşon.
boxen ['boksn] adj. din, de cimişir.
box end ['boks end] s. (tehn.) cap de bielă cu capac.
boxer1 ['boksa'J s. boxer.
boxer2 s. (austr.) melon, pălărie tare.
boxer3 s. (câine) boxer.
boxer4 s. participant la aşa-nutnita răscoală a Boxerilor in China (1900-1901).
box freight car ['boks <freit'ku:r] s, (amer. ferov.) v. b o x c a r .
boxful ['boksful] s. o cutie / o ladă plină.
boxhaul ['boksihod] vb. intr. (mar.) a face volta.
boxholder ['boks.houlda'] s. 1. persoană care a închiriat o lojă (la teatru). 2. titularul
unei căsuţe poştale.
. boxing ['boksirj] s. 1. (sport) box. 2. împachetare. 3. jgheab, uluc.
boxing bout [~ băut] s. v. b o x i n g m a t c h .
Boxing Day [~ dei] s. ziua darurilor (26 decembrie când, după obiceiul englezesc,
servitorii, factorii poştali, comisionarii etc. primesc cadouri).
boxing gloves [~ gUvz] s. pl. (sport) mănuşi de box.
boxing match [~ mast/] s. (sport) meci de box.
boxing material [~ ma'tiarial] s. (ferov.) pat de balast, patul căii ferate, balast de calc
ferată.
Boxing Night [~ nait] s. seara zilei de 26 decembrie; v. B o x i n g D a y .
box keeper [~ iki:par] s. (teatru) deschizător de loje, plasator (la loje).
box letter [~ ileto'] s. scrisoare pentru căsuţa poştală.
box lobby [~ .labi] s. (teatru) foaier.
box lock [~ bk] s. încuietoare în formă de cutie, cutie-încuietoare.
box man [~ man] s. hamal.
box number [~ .nAmbar] s. numărul căsuţei poştale (la ziar).
box office [~ 'ofis] s. (teatru) 1. casă de bilete. 2. încasări, reţetă, box-office.
3. reprezentaţie de succes.
box plane [~ plein] s. (tehn.) fălţuitor, rindea de nut.
box pleat [~ pli:t] s. cută dublă.
box respirator [~ irespareitar] s. (mii.) mască de gaze.
box room [~ ru(:)m] s. (cameră) debara, boxă.
box seat [~ si:t] s. 1. (loc pe) capră (in trăsură). 2. (teatru) loc în lojă.
box spanner [~ ,spa;nar] s. v. b o x w r e n c h.
box switch [~ swit/] s. 1. (ferov.) controlorul macazului. 2. (electr.) comutator.
box-typc [~ taip] adj. în formă de cutie.
box-up [~ Ap] s. harababură, neorânduială, talmeş-balmeş.
boxwood [~ wud] s. (bot.) cimişir, merişor turcesc (Bitxus sempervirens); lemn de
cimişir.
box wrench [~ rent/] s. (tehn.) cheie tubulară.
boxy ['boksi] adj. în formă de cutie.
boy [boi] I. s. 1. băiat; tânăr, fecior; fiu; şcolar; (fam.) be a good ~! sa» come, there's
a good ~! fii (băiat) cuminte; my ~ băiete, prietene, amice; old ~a) (apelativ) prietene,
amice, flăcăule, băiete, bătrâne; b) dracul, Michiduţă, Aghiuţă; from a ~ din copilărie,
de când era copil; he is a mere ~ e doar un copil; to be past a ~ a nu mai fi copil; (sl.)
that's the ~ for me! ăsta-mi place! ~s will be ~s copiii tot copii, aşa sunt băieţii, aşa
sunt copiii; (fig.) whipping ~ ţap ispăşitor; (si.) yellow ~ monedă de aur, guinee; ~ in
buttons liftier (la hotel); (amer.) lizzie ~ bărbat muieratic; (teatru) principal ~ actriţă
care interpretează principalul rol masculin dintr-o pantomimă; (amer. univ. sl.) rah-rah
~s chiulangii. 2. (pronominal) indică sexul masculin. 3. băiat de serviciu (indigen in
Orient). 4. (mar.) mus. 5. (sl.) the ~ şampanie. 6. (amer. fam.) (oh) ~! Dumnezeule
(Doamne)! măiculiţă (mamă)! II. vb. A. tr. 1. a juca (un rol) (ut vremea când băieţii
jucau rolurile feminine). 2. a trata ca pe un copil. B. intr. a se purta ca un băiat, ca un
copil.
boyar [bo'ju:r, 'boior] s. boier, moşier.
boy-blind [~ blaind] adj. (înv.) necopt, fără experienţă.
boychild [—t/aild] s. (rar) băiat, băieţaş.
boycott ['boikot, -kot] I. vb. tr. a boicota. II. s. boicot, boicotare.
boycotter ]-ar] s. persoană care boicotează.
boycotting [-in] s. boicotare.
boy dancer ['bai. da:nsar] s. dansator tânăr.
boyfriend ['boifrend] s. (fam.) prieten, iubit, curtezan.
boy girl [~ ga:l] s. (fam.) băieţoi, fată cu apucături băieţeşti.
boyhood ['boihud] s. 1. copilărie, adolescenţă. 2. băieţi; totalitatea băieţilor, tineri.
boyish ['boii/] adj. 1. băieţesc, de băiat; copilăresc. 2. (fig.) copilăros, naiv, prostesc.
boyishness ]-nis] s. 1. purtare, înfăţişare sau fire de copil. 2. (jig.) copilărie, naivitate,
prostie.
112
boyism ['boiizsm] s. (rar) v. b o y i s h n e s s .
boykin ['boikin] s. (rar) băieţaş, flăcăiaş.
boyla ['toils] s. (austr:) vraci.
boy love ['boi IAV] s. dragoste de copil; dragoste de licean; prima iubire.
boy scout [~ 'skaut] s. cercetaş.
boyship ['boi/ip] s. (uiv.) v. b o y h o o d .
boy's love ['toiz Uv] s. (bot.) lemnul-Domnului (Artemisia abrotanum).
boy's play [~ pici] s. joc copilăresc, joc de copii (şi fig.); to leave off ~ a nu mai fi
copil, a trece de vârsta copilăriei.
boy tutor ['boi 'tju:tar] s. elev carc-şi meditează colegii.
bozo ['bouzou] s. (amer. sl.) individ, ins, tip.
bozzy ['bozi] adj. (pop.) beat criţă.
B picture ['bi: ipikt/ar] s. (sl.) film mediocru.
bra [bra:] s. (fam.) v. b r a s s i e r e.
Brabanter [bra'ba;ntar] s. (ist.) lăncicr, pedestraş.
brabble ['brabl] I. vb. intr. a se certa, a se ciondăni, a se sfădi (mai ales pentru nimicuri).
II. s. ceartă, sfadă.
brace [breis] I. s. 1. legătură, bandaj; proteză; scoabă, susţinător; proptea, sprijin.
2. (mar.) ancoraj. 3. pereche (mai ales ae păsări vânate); (fig.) they are a ~ sunt
nedespărţiţi. 4. curea (pentru câini). 5. (poligr., muz.) acoladă. 6. pl. bretele. 7. (tehn.)
coarbă, curbină, sucală; ~and bit burghiu ţigănesc. 8. (mar.) braţ. 9. clamă, clemă. II. vb.
A. tr. 1. a lega, a fixa, a întări, a strânge, a sprijini, a susţine, a rezema; a cuprinde. 2. (fig.)
a întări (corpul, nervii); to ~ one's energies a) a-şi îndoi eforturile; b) a se stăpâni;
c) a prinde curaj. 3. (mar.) a braţa. 4. (amer. sl.) a tapa de bani. 5. to ~ up a da puteri
noi, a fortifica, a tonifica. B. intr. to ~ (up) for smth. a) a-şi aduna (toate) puterile pentru;
b) a apela la tot curajul pentru, a-şi lua inima în dinţi pentru.
brace game l'breis geim] s. (sl.) joc măsluit.
brace jack [~ d3a?k] s. (teatru) proptea triunghiulară de lemn (pentru sprijinirea
decorurilor).
bracelet ['brcislit] s. 1. brăţară. 2. pl. (fam.) cătuşe.
bracer ['breisa'] s. 1. legătură, întăritură, scoabă. 2. mânecar. 3. (fam.) plimbare în
aer rece. 4. (înv.) medicament întăritor, tonic. 5. (amer. sl.) întăritor (mai ales o duşcă
de alcool), şnaps.
bracero [brcn'searou] s. (span.) muncitor agricol sezonier mexican.
brach [braţ/] s. (mv.) brac, (căţea).
brachial ['breikial, -kjal] adj. brahial.
brachialgia [ibraeki'sktys, -d3Ja] s. (med.) brahialgie.
brachiocephalic ['brakiasi'fadik, 'brakia'sefolik] adj. (anat.) brahiocefalic.
brachiopoda [ibraki'opada] s. pl. (zool.) brahiopodc.
brachyccphalic [ibrskisc'faslik, -si'f-, -kike'f-] aay. (zool.) brahicefal.
brachylogy [bra'kilod3i] s. (lingv.) brahilogie.
bracing ['breisirj] I. adj. (despre aer) întăritor, înviorător, întremător. II. s. (constr.)
1. lucrări de sprijinire / de şprăţuire / de armare; înţepenire, întărire, fixare, rostuire.
2. astereală, grătar de şipci.
bracing wire [~ waiar] s. 1. (av.) hobană. 2. (tel.) cablu de contravântuire (a pilonului),
ancoră de pilon.
brack1 [brak] s. 1. (te.vt.) defect; (tehn.) crăpătură. 2. (fig.) cusur, defect.
brack2 (rar) I. s. sortare (a mărfurilor). II. vb. tr. a sorta.
bracken ['braksn] s. (bot.) ferigă (Pteridium aquilinum).
bracken clock [~ klok] s. (entom.) gândacul-grâului (Phyllopertha horticola).
bracket ['braekit, amer. si -et] I. s. 1. (si square ~) paranteză (dreaptă). 2. (arltit., constr.)
consolă, suport; brachet; guseu; armătură de lampă de perete. 3. (mil.) furculiţă (la reglajul
tragerilor de artilerie). 4. grupă; clasă; categorie; income / wage ~ clasă / categorie de
salarizare; age ~ grupă de vârstă. II. vb. tr. 1. a pune în paranteze. 2. (fig.) a pune pe
acelaşi picior, a băga în aceeaşi oală, a trata la fel; don't ~ us with them nu ne trata la
fel ca pe ei. 3. (mii.) a regla tirul asupra (cu gen.), încadrând (obiectivul) în furculiţă.
bracket crane [~ krein] s. (tehn.) macara consolă.
bracket seat [~ si:t] s. strapontină.
brackish ['braki/] adj. 1. (despre apă) sălciu, (cam) sărat. 2. greţos.
bract [brakt] s. (bot.) bractee.
bracteate ['braktiit, -eit[ adj. (bot.) bracteat.
bracteolate ['braktialit, -leit] adj. (bot.) cu bracteole. •
bracteole ['braktioul] s. (bot.) bracteolă.
brad [brad) s. 1. cui fără floare; caia. 2. pl. (sl.) bani.
brad awl [~ o:l] s. sulă.
bradbury ['bradb^ri] s. (fam. înv.) bancnotă de o liră sa» de 10 şilingi.
Bradshaw ['brad/o:] s. ghid al căilor ferate britanice (a cărui publicare a fost iniţiată
deG.BradshawînlS39).
bradsot ['bradsot] s. (vet.) bradsot, enterotoxiemia oilor.
bradycardia [,bradi'ko:dia] s. (med.) bradicardie.
bradykinesia [ibrsediki'niizja, -kai-1 s. (med.) bradikinezie.
brac [breij s. (in nordul Angliei) mal abrupt / râpos; povârniş, pantă; deal.
brag [brag] I. vb. intr. a se lăuda, a se făli, a se grozăvi. II. s. 1. fanfaronadă,
lăudăroşenie. 2. fanfaron, lăudăros. III. adj. 1. (fnv.) curajos, viteaz, brav. 2. (înv.) lăudăros,
fanfaron, palavragiu. 3. (amer.) de prima clasă, straşnic, grozav, teribil.
braggadocio [ibraga'dout/iou, -t/jou] s. 1. lăudăros, fanfaron. 2. lăudăroşenie,
fanfaronadă.
braggart ['bragat, -ga:t] s. lăudăros, fanfaron, palavragiu.
bragger [braga1] s. lăudăros, fanfaron; farfara, palavragiu.
braggery ['bragaril s. lăudăroşenie, fanfaronadă.
113
Brahman ['brumian] s. brahman.
Brahmanee ['bWKnWini:] s. brahmană.
Brahmanic(al) [ibra:'maenik(3l)] adj. brahman.
Brahmanism ['bramianizpm] s. brahmanism.
brahma(pootra) [ibrcmiaOpuitra)] s. brahmaputra (rasă de găini).
Brahmin ['bru:min] s. 1. v. B r a h m a n. 2. persoană cultivată. 3. (ironic) pretins
intelectual. 4. (amer.) intelectual aparţinând unei vechi familii americane din Boston sau
New York.
Brahminee ['braimiaii:] s. v. B r a h m a n e c.
Brahminic(al) [<bra:'niimk(3l)] adj. v. B r a h m a n i c (a 1).
Brahmist ['bra:mist] s. închinător al lui Brahma.
braid [breid] I. vb. tr. 1. (şi to ~ up) a împleti. 2. a tivi cu extrafor; a împodobi cu
galoane. 3. a împleti (părul); a lega cu o panglică; to ~ St. Catherine's tresses a împleti
cosiţa albă; a rămâne ncmăritată. 4. (telm.) a înfăşură, a bobina. II. s. 1. şiret, şnur; panglică
extrafor; galon. 2. cosiţă.
braided channel ['breidid 't/senl] s. (geol.) braţ anastomozat.
brail [breil] s. 1. (mar.) cargafung, cargabas (manevră pentru strângerea velelor latine
şi a focurilor). 2. (mar.) strângător; lanţ / parâmă de şal. 3. piedică pentru şoimi.
Braille, braille [breil] ş. scrierea Braille (pentru orbi).
Braillist ['breilist] s. cunoscător al scrierii Braille (pentru orbi).
brain [brein] I. s. 1. (anat.) creier; (şi pl.) (jig.) creier, minte, judecată; pl. (fam.)
aptitudini mintale; disease of the ~ boală de creier, afecţiune a creierului; to have a tumour
on the ~ a avea o tumoare pe creier; dish of ~s creier (fel de mâncare); (fam.) to have
one's ~ on ice a-şi păstra cumpătul / sângele rece, a nu-şi pierde capul; to have (got)
smth. on the ~ a nu-i ieşi ceva din cap, a fi obsedat de ceva (de o idee etc.), a se gândi
mereu la ceva; Ia un lucru; (prov.) an idle ~ is the devil's workshop lenea este mama
tuturor viciilor; to make smb.'s ~ reel a ului / a zăpăci / a înnebuni pe cineva; you haven't
got a ~ in your head! n-ai pic de minte! că multă minte-ţi mai trebuie! to pick / to suck
smb.'s ~s a-şi însuşi ideile altuia; to beat / to cudgel / to puzzle / to rack / to ransack
one's ~(s) a-şi frământa creierii / mintea, a-şi bate capul; to crack one's ~(s) a se scrânti,
a se ţicni, a se sminti; it is above my ~s mă depăşeşte, nu pricep, nu înţeleg; to soak
into one's ~ a deveni cu desăvârşire limpede; (fam.) to use one's ~s a se gândi, a judeca,
a-şi pune mintea la contribuţie; to turn smb.'s a ameţi, a zăpăci pe cineva; a suci capul
cuiva; to suck / to pick smb.'s ~s a) a-i scoate cuiva gărgăunii din cap; b) a plagia pe
cineva; to blow out one's ~s a-şi zbura creierii; man of ~s om cu cap. 2. (şi pl.) minte
ascuţită, inteligenţă. 3. (fam.) persoană foarte inteligentă, capacitate. 4. (pl.) (şl.) şef, cap,
conducător. II. vb. ir. a sparge capul (cuiva).
brain box [~ bsks] s. v. b r a i n p a n .
brain cavity [~ 'kasviti] s. (anat.) cavitate cerebrală.
brain convolution [~ tk^nva'lui/n] s. (anat.) circunivoluţie cerebrală.
brain cortex [~ 'ko:tcks] s. (anat.) scoarţă cerebrală.
brain crack [~ krask] s. (fam.) sminteală, ciudăţenie, bizarerie.
brain drain [~ drein] s, (fig.) export de creier / inteligenţă.
brain fag [~ fa?g] s. epuizare nervoasă; surmenaj mintal.
brain fever [~ Ti:v3r] s. (med.) 1. febră cerebrală; encefalită. 2. boală cu complicaţii
la creier.
brain-hampered [~ 'hamipod] adj. prost, tâmpit.
brain lesion [~ 'li^n] s. (med.) leziune cerebrală, la creier.
brainless ['brcinlis] adj. slab de minte; zăpăcit, nechibzuit, pripit, descreierat, fără minte,
smintit.
brain-lighted ['brein ilaitid] adj. (rar) spiritual, plin de duh.
brain pan [~ pa?n] s. (anat.) cutie craniană, craniu.
brain picker [~ ipik3r] s. (amer. fam.) persoană care exploatează ideile altuia în propriul
său interes.
brainpower [~ -pauo1"] s. 1. capacitate intelectuală, înzestrare mentală; putere de
concentrare. 2. totalitatea celor dotaţi intelectual.
brain-sick [~ sik] adj. alienat mintal; smintit, nebun, ţicnit.
brain storm [~ sto:m] I. s. 1. acces de nebunie; zguduire sufletească, şoc. 2. (amer.
fam.) inspiraţie bruscă; idee grozavă / formidabilă (care soluţionează o problemă). II. vb.
ir. a soluţiona (o problemă) în chip fericit.
brainstorming ['brein<str>:mii]] s. brainstorming, discuţie în grup pentru stimularea
dirijată a creativităţii individuale.
brain-stricken [~ istrikan] adj. (rar) v. b r a i n s i c k .
brain-touched [~ tAt/t] adj. (fam.) atins la creier, bătut în cap.
brains trust ['breinz itrASt] s. 1. (amer.) trustul inteligenţei (mai ales grupul de experţi
de pe lângă guvernul S.U.A.) 2. redactorii emisiunii radiofonice britanice „Listeners'
Letterbox" (Posta ascultătorilor).
brain trust [brein trASt] s. v. b r a i n s t r u s t (1).
brain truster [~ itrAStar] s. (amer.) consilier (mai ales neoficial).
brain tunic [~ 'tjumik] s. (anat.) membrană cerebrală.
brain twister [~ itwista1-] s. (amer.) problemă încurcată, şaradă,
brainwash ['breinwof:)/] vb. tr. (psih.) a depersonaliza (prin procedee de spălare a
creierului).
brainwashing [-in] s. (psih.) spălare a creierului (pentru depersonalizare).
brain wave, brainwave [brein weiv] s. 1. (ftziol.) curent cerebral. 2. (fam.) idee fericită,
gând strălucit. 3. pl. electroencefalogramă,
brain work [~ ws:k] s. muncă intelectuală, activitate cerebrală.
brain worker [~ -w3:kor] s. (muncitor) intelectual,
brainy fbrcini] adj. (mai ales amer.) cu cap, deştept, priceput, inteligent, mehenghi.
branch light
braird [bread] (scot.) I. s. primele fire (de iarbă ale unei culturi). II. vb. intr. a răsări;
a încolţi, a da (în) colţ.
braise [breiz] I. vb. tr. a fierbe înăbuşit (carne). II. ş. came fiartă înăbuşit.
braize [breiz] s. praf de cărbune.
brake1 [breik] I. s. frână; dispozitiv de frânare; piedică de roată; to put on the ~ a
frâna, a pune frâna. II. vb. tr. 1. a frâna. 2. (jig.) a frâna, a stăvili, a încetini, a înfrâna.
brake21. s. 1. (text.) meliţă. 2. (telm.) malaxor. 3. (agr.) boroană, grapă (marc). 4. (mine)
elevator cu scripeţi. II. vb. tr. 1. (text.) a meliţa. 2. a frământa (aluatul). 3. (agr.) a grapa,
a boroni, a bolovani (pământul), a sfărâma (bulgări). 4. (mine) a ridica cu elevatorul de
mină.
brake3 s. (bot.) ferigă de câmp (Pteridium aquilinum).
brake4 s. desiş, tufişuri, tufăriş.
brake action [~ 'ask/^n] s. frânare.
brakeage [rbreikid3] s. 1. frânare. 2. sistem de frânare, ansamblu de frâne.
brake air [breik E3r] s. (telm.) aer (de) frânare.
brakeband [~bsnd] s. (telm.) bandă / panglică de frână.
brake beam [~ bi:m] s. (ferov.) axă triunghiulară.
brake block [~ bbk] s. (telm.) sabot de frână.
brake crank [~ kraerjk] s. (ferov.) manivelă de frână.
brake drum [~ drAin] s. (tehn.) tobă / tambur / cilindru de frână.
brake head [~ hed] s.v. b r a k e b l o c k .
brake lever [~ 'li:v3r] s. (auto) pârghie de frână, levierul frânei.
brake load [~ loud] s. (tehn.) sarcină de frânare.
brake lock [~ bk] s.v. b r a k e b a n d .
brakeman [~ni3n],p/. brakemen [-manjş. 1. (maiales amcr.) frânar. 2. (mine) mecanic
al maşinii de ridicat.
brake pipe [~ paip] s. (ferov.) conducta generală a frânei.
brake rod [~ rod] s. 1. (auto) tijă de tracţiune a frânei. 2. (ferov.) bară de sabot.
brakeshoe [~ u:] s. (tehn.) sabot de cale / frână.
brakesman ['breiksman], pl. brakesmen [imanjs. v. b r a k e m a n
brakestafT['brciksta:f] s. frână.
brake strap [breik stra?p] s. (tehn.) panglică / bandă de frână.
brake test [~ test] ş. (tehn.) încercare prin frânare.
brake tester [~ -test3r] s. (telm.) frânometru.
brake van [~ va;n] s. (ferov.) vagon de frânat, vagon de frână.
brakewheel [~wi:l] ş. (tehn.) roată de frână.
braking ['breikirj] s. (tehn.) frânare.
braking action [~ -a?k/pn] s.v. b r a k i n g.
braking coefficient [~ .koui'fijant] s. (tehn.) coeficient de frânare.
braking couple [~ -kApl] s. (tehn.) cuplu de frânare.
braking table [~ iteibl] s. (tehn.) tabelă de frânare.
braking torque [~ to:k] s. (tehn.) cuplu de frânare.
braky ['breiki] adj. plin de tufişuri sau ferigi.
bramble ['brcembl] s. (bot.) mur, rug (Rubusfruticosus).
brambleberry ['breemblbari] s. (bot.) mură.
brambling ['braemblirj] s. (omit.) cinghiţă alpină, pasărea-omătului (Fringilla
montifringilla).
brambly ['braembli] adj. plin de mure.
bran [bram] s. tărâţe; much ~ and little meal mai mare daraua decât ocaua; to bolt
to the ~ a cerceta cu dc-amănuntul, a supune unui examen amănunţit, a ceme.
branch [bra:ntf, amer. brasn!/] I. s. 1. creangă, cracă, ramură; with spreading ~es cu
ramurile întinse. 2. (fig.) ramură, branşă, domeniu, sferă de activitate, de cunoştinţe; (mii.)
armă, felul armei (infanterie etc.). 3. (pol.) organizaţie de bază. 4. filială, sucursală. 5. (fig.)
linie, neam. 6. braţ (de rău); pârâu; ~ of the sea braţ de mare. 7. ramură (a unui lanţ
muntos). 8. ramificaţie (a drumului). 9. (tehn.) teu; derivaţie; ramificaţie. II. vb. A. intr.
1. (şi to ~ forth / out) a se ramifica, a se bifurca; a se lărgi, a se întinde, a se extinde; a
se depărta. 2. to ~ off (despre un vehicul) a intra pe un drum lateral / secundar. B. tr. a
împărţi, a diviza.
branch bank [~ bsenk] s. (ec.) sucursală a unei bănci.
branch box [~ bnks] ş. (electr.) cutie de derivaţie / branşament.
branch circuit [~ isa:kit] s. (electr.) circuit derivat / de ramificare.
branch current [~ 'kAr^nt] s. (electr.) curent derivat.
branch curve [~ k3:v] s. (tehn.) curbă de derivaţie.
branched [bra:nt/t, amer. brasnt/t] adj. 1. ramificat; bifurcat (şi fig.). 2. (în cuvinte
compuse) cu ramuri; double-~ cu două ramuri, cu două braţe; (many-) ~ candlestick
candclabru cu (mai multe) braţe.
branch establishment ['bra:ntj isitaîbli/msnt] s. întreprindere anexă, filială.
branchia ['brrerjkio] s. pl. (zool., Uit.) branhii.
branchiae ['bramkii:] s.pl.v. b r a n c h i a.
branchial ['brzerjkial] adj. (zool., Uit.) branhial, referitor la branhii.
branchiate ['brasrjkieit, -kiit] adj. (zool., Uit.) branhiat, cu branhii.
branching (off) ['bra:nt/in(:)f), amer. brant/in (of)] s. (tehn.) bifurcare, bifurcaţie,
ramificare, ramificaţie; derivaţie, racord, branşament.
branchiocardiac ['brserjkiou'kuidiaîk] adj. (anat.) branhiocardiac.
branchiogasteropoda l'brairjkiouigEesta'ropads] s. pl. (zool.) branchiogasteropode.
branchless ['bra:nt/lis, amer. 'braent/-] adj. 1. fără crengi. 2. (despre drumuri, canale
etc.) fără ramificaţii.
branchlet ['bro:nt/lit[ s. rămurică, rămurca.
branch light ['brum// lait] s. candclabru.
branch line 114

branch line [~ lain] s. 1. (ferov.) cale ferată secundară; ramificaţie; linie deviată. brassil ['brasil] s. (mineral.) pirită.
2. (electr.) circuit derivat. brassily ['braesili] adv. fără (nici o) ruşine, cu neobrăzare.
branch office [~ 'ofis] j . sucursală, filială. brassiness ]'bra:sinis] s. 1. sunet metalic al unui instrument sau al unei orchestre.
branch pipe [~ paip] s. (telin.) racord, branşament, ramificaţie, crac; piesă de ramificaţie, 2. aspect de tinichea al unui obiect pretins preţios.
teu. brass-inlaid ]'bro:s'in'leid] adj. încrustat cu alamă.
branch railway [~ 'reilwei] s.v. b r a n c h l i n e . brass money [~ inuni] s. bani de alamă.
branch society [~ so'saioti] s. v. b r a n c h o f f i c e . brass plate [~ pleitj s. placă cu numele locatarului; firmă de medic, comerciant etc.
branch switch [~ swit/] s. (electr.) comutator de şuntare. brass plater [~ .plete'] s. (peior.) parazit al clasei muncitoare.
branch timber [~ 'timbs1"] s. lemn subţire. brass rags [~ ragz] s. pi. 1. cârpe de frecat obiecte din alamă. 2. (mar.) otreapă, cârpă
branch track [~ trak] s. (ferov.) linie de manevră; linie deviată. de şters pe jos; to part ~ with smb. a o rupe cu cineva.
branchy ['bramt/i, amer. 'brant/i] adj. rămuros; ramificat. brass tacks [~ tasks] s. pi. (sl.,fig.) lucrul principal; let's get down to ~ să trecem la
brand [brand] I. s. 1. tăciune aprins; (poetic, rar) torţă, faclă; (fig.) he is a regular fondul chestiunii.
fire ~ e un târâie-brâu sadea; (fig.) a ~ from the fire persoană scăpată de la moarte sigură brass tap [~ tasp] s. robinet de alamă.
sau de un pericol sigur. 2. fier înroşit. 3. stigmat, semn (făcut cu fierul roşu), danga, brassware [~WE3r] s. vase / veselă de alamă, alămuri.
cauterizare; (fig.) fier roşu, semn. 4. marcă de fabrică. 5. fel, calitate, sort; a new ~ of brass winds [~ iwindz] s. pl. (muz.) instrumente de suflat din alamă, alămuri.
matches o nouă marcă, un nou sort de chibrituri; of the best ~ de cea mai bună calitate. brass wire [~ 'waior] s. sârmă de alamă.
6. (bot.) tăciune, mălură; arici (pe butuci de vie), carie. 1. (poetic, rar) fulger, trăsnet; brassworks [~w3:ks] s. pl. (metal.) uzină de prelucrare a minereului de cupru; uzină
lama unei săbii; sabie. II. vb. tr. 1. a însemna / a arde cu fierul roşu; (fig.) it is ~ed on de elaborare a cuprului.
my memory mi s-a întipărit în memorie. 2. (fig.) a înfiera, a stigmatiza, a pune la stâlpul brassy ['bra:si, amer. 'brasi] I. adj. 1. de alamă; de bronz. 2. (despre sunet) metalic.
infamiei; his crime was ~ed by everybody toată lumea i-a înfierat crima. 3. neruşinat, neobrăzat. 4. zgomotos. II. s. 1. (sport) baston de golf cu vârf de alamă.
brandenbourg ['brandanteg] s. brandenburg. 2. lovitură dată cu un astfel de baston.
brander ['braiuto'] I. s. 1. grătar. 2. ciocan de marcare. II. vb. tr. a prăji pe grătar, brat [brat] s. 1. (peior.) puşti, pici, ţâcă, mormoloc; progenitură. 2. (mine) strat subţire
a prepara la grătar. de cărbune amestecat cu pirită.
branding iron l'brandin. aim] s. fier de marcat / de ars. brattice ['bratis] s. (mine) dig de aeraj.
brandish ['braaidif] vb. tr. a învârti, a flutura, a agita, a roti (mai ales săbii). brattish l'brati/] adj. (peior.) copilăresc, de puşti, de mormoloc.
brandling ['brandlirj] s. 1. râmă (ae ploaie). 2. (iht.) somon tânăr. brattle ['bratl] (m«i ales scot.) I. s. huruit, tropot, tropăit. II. vb. intr. a hunii, a tropoti,
brand-new ['brand 'nju:[ adj. nou-nouţ, (scos) din cutie. a tropăi.
brandy ['brandi] I. s. rachiu; coniac brandy. II. vb. tr. 1. a conserva (fructe)m coniac. bravado [bro'vu:dou],pl. bravado(e)s ]-z] s. bravadă, fanfaronadă, lăudăroşenie, bravură
2. a stropi (un tort etc.) cu coniac. ostentativă.
brandy-and-soda [~ and' soudcs] s. coniac cu sifon. brave [breiv] I. adj. 1. brav, curajos, viteaz, neînfricat; (as) ~ as a lion viteaz ca un
brandy ball [~ bo:l] s. bomboană cu lichior. leu. 2. minunat, excelent, splendid; a ~show un spectacol minunat, măreţ. 3. sărbătoresc,
brandy blossom [~ btassm] s. (fam.) 1. coş pe nas. 2. nas roşu de beţiv / băutură. strălucit, gătit (de sărbătoare). II. vb. A. tr. 1. a brava, a înfrunta, a nesocoti (o primejdie).
brandy bottle [~ tbDtlJ s. sticlă de coniac / rachiu. 2. a sfida; a provoca; 3. to ~ it out a se purta provocator. B. intr. (mv.) a se lăuda, a se
brandy face [~ feis] s. (fam.) beţiv, beţivan. împăuna, a face pe grozavul.
brandy-faced [~ .feist] adj. (fam.) cu faţa roşie de băutură. bravely [-li] aaV. vitejeşte, bărbăteşte, cu curaj.
brandy mint [~ mint] s. (bot.) izmă, mentă pipărată (Mentha piperita). braver [sT\ s. (înv.) lăudăros, fanfaron.
brandy-nosed [~ nouzd] adj. (fam.) cu nasul roşu de băutură. bravery ['-ari] s. 1. curaj, vitejie, bărbăţie, bravură. 2. strălucire, splendoare, lux. 3. (mv.)
brandy pawnee [~ 'p3:'ni:] s. (anglo-indian) rachiu sa» coniac cu apă. lăudăroşenie, fanfaronadă; bravadă.
brandy smash [~ sma;/] s. rachiu amestecat cu apă, zahăr, mentă şi servit cu bucăţi bravissimo [bra:'visimou] inter/, bravissimo!
de gheaţă. bravo1 ]'bra;vou, -'-, amer. şi 'brcivou],pl. bravo(e)s [-z] s. (ital.) ucigaş plătit.
brandy snap [~ snsp] s. pişcot cu ghimbir. bravo2 interj, bravo!
brandy sour [~ sauor] s. (amer.) rachiu amestecat cu apă, zeamă de lămâie şi un lichior bravura [bre'vuore, -'vjuara] s. (ital. muz.) bravură.
amar. braw [bro:, bro:] adj. (scot.) frumos, minunat, ales.
branglesome ['brarjglsam] adj. certăreţ, gâlcevitor. brawl [brs:l] I. s. 1. ceartă, scandal; încăierare; ceartă pe stradă. 2. murmur, susur (ae
branial ['breinkd, -jal] aay. (rar) cerebral. - . • pârâu, de izvor). II. vb. intr. 1. a se certa, a se sfădi. 2. (despre izvoare) a murmura,
brankursine ['brar]k'3:sain] s. (boi.) talpa-ursului (Acanthus sp.). a susura; the stream ~s over the stones pârâul curge susurând peste bolovani.
bran-new ['bramdnju:] aay. v. b r a n d n e w . brawler ['bralor[ s. scandalagiu, certăreţ, târâie-brâu.
brannigan ['branigsn] s. 1. chef; chiolhan; petrecere zgomotoasă. 2. tărăboi, tămbălău. brawling ['bralirj] I. adj. 1. gâlcevitor; gălăgios. 2. (despre izvor) murmurând, şopotitor.
branny ['brani] adj. (despre pâine) cu tărâţe. II. s. ceartă, sfadă,
brant [brant] s.v. b r e n t g o o s e . brawn [bran] s. 1. muşchi, musculatură, forţă musculară. 2. came de porc sărată. 3. piele
1
brash [bra/] I. s. grămadă, morman de sfărâmături. II. adj. (mai ales amer.). 1. fragil, bătătorită şi aspră.
sfărâmicios. 2. (fa/n.) obraznic, neobrăzat, impertinent, insidios. 3. (fam.) necugetat, brawniness ]'bro:ninis] s. v. b r a w n (1).
nechibzuit. 4. grăbit; impetuos. brawny ['bro:ni[ adj. musculos, vânjos, bine legat.
2
brash s. 1. arsuri pe gât, jărăgai. 2. greaţă, senzaţie de vomă, arsuri. 3. (mai ales scot.) braxy ['braksi] (scot.) I. s. 1. carne de oaie bolnavă de dalac. 2. (vet.) v. b r a d s o t.
ploaie cu băşici, ploaie torenţială. II. adj. (despre carne) provenind de la o oaie bolnavă de dalac.
Brasilian [bre'ziljsn, -ion] adj., s. brazilian. bray1 [brei] vb. tr. a măcina, a pisa, a bate.
bra-slip ['bra:-slip] s. furou-sutien. bray2 I. s. 1. zbieret (de măgar). 2. sunet neplăcut; bubuit, hârşâit. II. vb. A. intr.
brass [bra:s, amer. bras] s. 1. alamă; (înv.) bronz; red ~ tombac; the age of ~ vârsta 1. (despre măgari) a zbiera. 2. a scoate un sunet neplăcut. B. tr. a scoate (nn zbieret); a
de bronz. 2. (muz.) alămuri, instrumente de suflat din alamă; suflători în alamă. 3. (fam.) rosti zbierând (un cuvânt etc.).
ofiţeri inferiori; militarişti; the top ~ ştabii, ofiţerii de stat-major; militariştii. 4. placă brayer1 ]'breior] s. pisălog.
comemorativă. 5. (tehii.) bucşă. 6. (mar. înv.) tun de bronz. 7. (fam.) bani sunători. 8. (fam.) braver2 s. (poiigr.) rolă ungătoare.
neruşinare, obrăznicie; to have the ~ to a avea neobrăzarea să; (/ani.) as bold as ~ braze1 [breiz] vb. tr. 1. a lipi cu un aliaj dur; a suda cu un aliaj de alamă. 2. (fig.) a
neruşinat, neobrăzat. -> to come / to get down to ~ tacks / nails a discuta lucruri adevărate, întări, a înăspri, a căli.
a vorbi serios; (mar. sl.) to part ~rags with smb. a rupe prietenia cu cineva. braze2 vb. tr. a bronza.
brassage ['bra:sid3[ s. (ist.) impozit pentru dreptul de a bate monedă (proprie). brazed joint ['breizd d3^int] s. (tehn.) îmbinare lipită.
brassard [bra'stKd, amer.'—] s. brasardă. brazen fbreizn] I. adj. 1. de alamă san bronz. 2. neruşinat, obraznic, cinic; to tell a
brassband ]'bra:s'ba;nd] s. (muz.) fanfară. ~ lie a spune o minciună sfruntată. II. vb. A. intr. a fi neruşinat, neobrăzat. B. tr. (si to
brass battery ]'~ tetori] s. alămuri, vase de alamă. ~ out) a susţine; a afirma fără pic de ruşine, fără sfială.
brass beetle [~ ibi:tl] s. (entom.) ileana (Cetonia aurata). brazen age [~ eid3] s. veacul de bronz, epoca de bronz.
brass-buttoned [~ .bAtnd] adj. cu nasturi de alamă. brazen-browed f~ braud] adj. v. b r a z e n - f a c e d .
brass colour [~ ikAlsr] s- culoare de bronz. brazen face [~ feis] s. neobrăzat, neruşinat, obrăznicătură.
brassed-off |'bra:st. of] adj. (av. sl.) plictisit; sătul până-n gât. brazen-faced [~ fcist] aay. obraznic, impertinent, fără ruşine, neobrăzat.
brasserie {pronunţia franceză] s. braserie. brazen front [~ frAiit] s. v. b r a z e n f a c e .
brass face ['bru:s feis] s. (mv.) neobrăzat, neruşinat. brazetmess ['breiznnis] s. neruşinare, neobrăzare.
brass farthing [~ 'fu:Sin] s. (fig.) lucru fără valoare, fleac, nimic; I don't care a ~ brazier1 ]'breizior, -3ior] s. mangal, vas pentru jăratic.
nu-mi pasă câtuşi de puţin, puţin îmi pasă, nu mă interesează deloc. brazier2 s. alămar.
brass hat |~ 'hast] s. (mil. sl.) 1. grad superior, ofiţer de stat-major, ştab. 2. (colectiv) brazii1 [brs'zil, bri'z-] s. (mineral.) pirită.
militariştii. brazii2 s. 1. lemn folosit în vopsitorie (din copaci din genul Cae'salpinia). 2. vopsea
brassie |'bra:si] s.v. b r a s s y (II). roşie (extrasă din acest lemn).
brassiere ['brasisa', -sj£3r, amer., --'-, bra'zia, bro'zio] s. (fr.) brasicră; sutien. Brazilian [brs'ziljsn, bri'z-] aay., s. brazilian.
115
Brazil nut [bra'zif nAt, bri'z-, -'-] s. (bot.) nucă americană (fruct de Bertholletia excelsa).
Brazil tea [~ ti:] ş. ceai de Paraguay (din Caesalptnia sappan).
Brazil water [~ .wo:t9r] s. (amer. fam.) cafea.
Brazil wood [~ wud] s. (bot.) lemn roşu, lemn de mambuco (Caesalptnia sp.).
brazing ['breizin] s. sudură cu aliaj rezistent; lipitură.
brazzil [bra'zil, bri'z-] s. v. b r a z i l .
brea ['orei] s. (mine) kir, scursori de ţiţei cu pământ.
breach [bri:t/] I. s. 1. spărtură, deschizătură; breşă; (mil.) to stand in the ~ a suporta
atacul principal; (fig.) a primi lovitura hotărâtoare a potrivnicului. 2. (mar.) val care izbeşte
un vas; clean ~ val care izbeşte un vas şi-i rupe catargele; clear ~ val care izbeşte un
vas şi nu produce nici un fel de stricăciuni; (fig. înv.) ~ of the day revărsatul zorilor,
zori. 3. rupere, întrerupere (a legăturilor); without a ~ of continuity neîntrerupt, fără
întrerupere. 4. încălcare (a legii, a obligaţiilor etc.); ~of discipline încălcare a disciplinei,
indisciplină; ~ of faith trădare; abuz de încredere; ~of the peace tulburare a ordinii publice;
atentat la ordinea publică; ~ of professional secrecy violare a secretului profesional; ~
of the law încălcare / călcare / violare a legii; ~ of trust abuz de încredere; ~ of good
manners încălcare a etichetei / a bunelor maniere, impoliteţe; ~ of justice nedreptate;
~ of promise încălcare a unei făgăduieli (mai ales de a se casatori). 5. interval. II. vb.
tr. (inii.) a face. a deschide o breşă în. a rupe (frontul).
bread [bred] I. s. 1. pâine; a loaf of ~ o pâine; ~and butter a) pâine cu unt; b) (jig.)
o bucată de pâine, mijloace de existenţă; a slice of ~and butter o felie de pâine cu unt;
to make one's ~ a câştiga o bucată de pâine, a-şi câştiga existenţa; to have one's ~
buttered on both sides a) a avea foarte mult noroc; b) a-şi îngădui un lux inutil; c) a folosi
orice ocazie pentru satisfacerea propriilor interese; to break ~ with smb. a împărţi
pâinea (pe din două) cu cineva; (prov.) all ~ is not baked in one oven sunt oameni şi
oameni, nu toţi oamenii sunt la fel; (fa/u.) as I live by ~! pe cuvânt de onoare, pe legea
mea; brown ~a) pâine din faină necernută (în Anglia); b) pâine neagră, din făină de
grâu sau secară amestecată cu făină de porumb adesea îndulcită (în S.U.A.); consecrated
~ prescură; household ~ pâine de casă; leavened ~ pâine dospită; ritual ~ colac;
unleavened ~ azimă; (înv.) to eat / to take ~ and salt a jura solemn; to eat smb.'s ~
and salt a fi oaspetele cuiva; daily ~ pâinea cea de toate zilele, pâinea zilnică; to have
one's ~buttered for life a-şi avea existenţa asigurată, a o duce bine; to know on which
side one's ~ is buttered a-şi cunoaşte (bine) interesele, a nu ceda nimic de la el; a şti
din ce parte bate vântul; to quarrel with one's ~ and butter a renunţa la preocuparea
/ slujba etc. de pe urma căreia îţi câştigi existenţa; (jig.) to take the ~ out of smb.'s
mouth a lua pâinea de la gura cuiva. 2. (jig.) hrană, mâncare, alimente, dc-ale gurii;
merinde; ~and cheese mâncare sărăcăcioasă sau proaspătă. II. vb. tr. 1. a hrăni. 2. a găti
cu pesmet, a face .,pane".
bread-and-butter [bredn'bAt3r] adj. 1. de copil, copilăresc, tineresc; de lapte; cu caş
Ia gură. 2. (fa/u.) prozaic, de fiecare zi. 3. (jig.) meschin.
bread-and-butter letter [~ 'letar] s. scrisoare de mulţumire pentru găzduire.
bread-and-butter miss [~ mis] s. 1. fetiţă de vârsta şcolară. 2. domnişoară mofturoasă
/ cu nazuri.
bread-and-buttery ['brcdn'DAtsri] adj. 1. copilăresc. 2. mofturos, năzuros, fandosit.
bread basket [bred .bo:skit] s. 1. coş de pâine. 2. (sl.) burtă, stomac; he filled his ~
a mâncat pe săturate. 3. (jig.) grânar, regiune bogată în grânc.
bread board [~ ibo:d] s. 1. fund de tăiat pâine. 2. planşetă (pe care se frământă aluatul).
3. (electr.) placă pe care sunt montate, pentru experimentare, circuite electrice sau
electronice.
bread card [~ikc:d] s. (înv.) cartelă de pâine.
bread coupon [~ -ku:p5] s. (înv.) tichet / cupon de pâine.
breadcrumb [~krAm] I.s. 1. miez (de pâine). 2. pi. firimituri (de pame).3. pi. (gastr.)
pesmet; salmon with ~ somon „pane". II. vb. tr. a gratina; a face „pane" (peşte etc.).
bread cutter [~ ikAt9r] s. maşină de tăiat pâine.
bread fruit [~ fru:t] s. fructul arborelui de pâine.
breadfruit tree [— 'tri: ] s. (bot.) arborclc-de-pâine (Artocarpus incisa sau Gardenia
edu! is).
bread grain [~ grein] s. (agr.) cereale de panificaţie.
bread knife [~ naif] s. cuţit de (tăiat) pâine.
bread line [~ 'lain] s. (amer.) rând, coadă de şomeri sau de săraci pentru primirea
ajutorului filantropic.
bread maker [~ pmeiks1"] s. brutar.
bread manufacture [~ imaenju'fîekt/3r] s. panificaţie.
bread room [~ru:m] ş. (sl.) v. b r e a d b a s k e t (2).
bread sauce [~ so:s] s. sos din miez de pâine, lapte, ceapă si mirodenii, servit la friptură
de pasăre.
bread slicer [~'slais3r] s. v. b r e a d c u t t e r .
breadstuff's [~stAfs] s.pl. 1. făină, făinuri. 2. produse de panificaţie.
breadth [bredO, brctS] s. 1. lăţime; lărgime; to a hair's ~a) foarte exact, matematic,
la milimetru, la tanc; b) ca prin urechile acului. 2. ţfig.) lărgime (mai ales de orizont);
mărinimie. 3. grosolănie; vorbe iară perdea.
breadthen [-an] vb. tr. (rar) a lărgi, a lăţi.
breadthways [-weiz] adv. în lat, în lăţime.
breadthwise [-waiz] adv. v. b r e a d t h w a y s .
bread tree ['bred tri:] s. v. b r e a d f r u i t tree.
bread trencher [~ itrcntjV] s. fund de tăiat pâine.
1
bread winner [~ .wina "] s. susţinător al familiei; cap de familie.
bread winning [~ .winin] s. pâine, câştigarea existenţei.
break1 |breik] I. past broke (brouk], part. tree, broken ['broukan] (rar) broke vb.
A. tr. 1. a rupe, a sparge, a strica, a frânge, a fractura, a sfărâma, a zdrobi; a întrerupe;
break1
to ~one's arm a-şi rupe braţul, a-şi fractura braţul; to ~one's back a) a-şi frânge spinarea:
a se deşela; b) a se distruge, a-şi frânge gâtul; to ~ the back of a) a distruge, a nimici,
a frânge gâtul (cuiva); b) (fig.) a lăsa în urma sa (răul, suferinţele, greutăţile); to ~one's
shins a se lovi la fluierul piciorului; to ~ words with smb. a schimba câteva vorbe cu
cineva; to ~ smb.'s head a sparge capul cuiva; to ~ Priscian's head a face greşeli
gramaticale; he broke his heart over her misfortune i s-a frânt inima auzind de
nenorocirea ci; to ~ smb.'s heart a frânge inima cuiva; to die of a broken heart a muri
de inima rea / de supărare sau de deznădejde; to ~ hold a se smulge, a scăpa; to ~ the
ice a sparge gheaţa (si fig.); to ~smth. (in)to pieces a rupe sau a sfărâma în bucăţi; to ~
a knot a desface un nod, a dezlega un nod; (jig.) to ~ a lance with a se măsura cu, a se
lua la întrecere cu; to ~one's neck a-şi frânge gâtul; (mil.) to ~step a) a lăsa să meargă
(în pas) de voie: b) a pierde pasul; to - company a se despărţi; to ~ (the) silence a rupe
tăcerea; the silence was broken by a cry tăcerea fu sfâşiată de un ţipăt; to ~ smb.'s
sleep a tulbura somnul cuiva; a strica somnul cuiva; to ~ the skin a zgâria pielea; a răni;
it ~s no squares nu strică, nu face nici un rău; to ~ (new / fresh) ground a) a desţeleni
sau a ara pământul; b) a începe o construcţie, a pune temelia; c) (fig.) a croi un drum
nou / un făgaş nou; a face primii paşi; d) a face un pas înapoi (la boAj; to ~ a way a-şi
croi un drum. 2. a rcnunţa'la, a întrerupe; to ~ a custom a se lepăda de un obicei, a o
rupe cu un obicei; to ~ one's journey a-şi întrerupe călătoria, a se opri din drum; (mar.)
a face escală. 3. a începe (o pâine, o sticlă); to ~ a flask with smb. a bea cu cineva.
4. (jig.) a slăbi, a micşora; a înfrânge; to ~ (the force of) a blow a amortiza / a para o
lovitură; to ~ a strike a sparge o grevă; to ~ a child's will a înfrânge voinţa sau
încăpăţânarea unui copil; to ~ (down) smb.'s resistance a (în)frânge rezistenţa cuiva.
5. a îmblânzi; a domestici; a învăţa (un cal); to ~ a horse to harness a deprinde un cal
cu hamul. 6. (jig.) a sili, a constrânge, a supune; to ~ smb. to a face sau a sili pe cineva
să. 7. (jig.) a încălca, a nu se ţine de, a nu(-şi) îndeplini; to ~an appointment a nu veni
la o întâlnire; to ~ a law a încălca o lege; to ~ a bargain a strica un târg; to ~ bounds
a se întrece cu firea; a depăşi măsura, a întrece limitele, a întrece orice limită; to ~ faith
with smb. a nu se ţine de cuvânt faţă de cineva, a nu-şi ţine făgăduiala făcută cuiva;
to ~ a promise a călca o promisiune; to ~ one's word a-şi călca cuvântul (dat), a nu se
ţine de cuvânt. 8. (fîg.) adistruge, a strica, a ruina; it broke his health i-a ruinat sănătatea.
9. (com.) a ruina, a face să dea faliment. 10. (mil.) a destitui (ofiţeri). 11. a croi, a tăia
(un drum). 12. a deschide, a sparge (o bubă). 13. a comunica, a spune, a zice. a exprima;
to ~ a matter to smb. a prezenta o chestiune cuiva; a-i propune ceva cuiva; to ~ one's
mind to a se destăinui (cuiva), a-şi spune părerea, a spune ce are pe suflet, a-şi deschide
sufletul / inima; to ~ (a piece of) news to smb. a-i împărtăşi cuiva o veste / o ştire.
14. a chinui, a tortura, a supune la chinuri; to ~smb. (up)on the wheel a trage pe cineva
pe roată; (jig.) to ~ butterflies on the wheel a strivi puricii cu barosul. 15. a schimba
(bani). 16. (electr.) a întrerupe, a deconecta, a decupla. 17. (sport) a bate (un record).
18. (text) a meliţa. 19. to ~ asunder a rupe / a frânge / a desface în două, a despărţi; to ~
away a smulge, a rupe; to ~ down a) a dărâma, a doborî, a da jos; b) a sfărâma, a covârşi,
a distruge, a nimici (şifig.); c) a sici, a stoarce; d) a desface în bucăţi, a împărţi, a diviza;
(chim.) a descompune, a dezmembra; e) a clasifica;/) a analiza; to ~ in a) a deschide
cu putere (o uşă etc.); b) a îmblânzi, a domestici, a dresa, a învăţa (un cal); to ~ into
a) a sparge, a comite o spargere în; his house was broken into i-au spart casa:
b) a transforma în, a preschimba în; to ~ barbarians into men a-i civiliza pe barbari;
to ~of a elibera, a scăpa de; to - s m b . of a habit a dezbăra pe cineva de un obicei; to ~
off a) a frânge; b) a întrerupe brusc; a se lepăda de; (mil.) to ~ off action / combat /
the fight a ieşi din luptă; a înceta operaţiunile; c) a rupe. a desface (un angajament etc.);
to ~open a forţa, a deschide, a sparge (o uşă); to ~ out a) a rupe, a frânge; b) a smulge;
to ~ up; a) a deschide (un butoi etc.); b) a ridica (o şedinţă etc.); c) (sl.) a termina cu;
d) a închide (şcolile înainte de vacanţă); a întrerupe (o petrecere); e) (mil.) a lăsa la vatră;
f) (fam.) a tulbura, a nelinişti; g) (med.) a vindeca, a învinge (o boală). ♦ (sl.) to ~ chins
a tapa pe cineva, a împrumuta bani; to ~ bank a sparge banca (la jocuri de noroc, la
cazinou); (amer. fam.) to ~even a evita pagubele, pierderile; (sport) to ~ the tape asosi
primul, a câştiga cursa; (pol.) to ~ the logjam a reglementa o problemă litigioasă; t o ~
prison a evada; (mil. sl.) to ~ship a părăsi vasul fără învoire. B. intr. 1. a se rupe, a se
sparge, a se sfărâma, a se strica, a se frânge, a se zdrobi, a se desface; a se întrerupe.
2. (jig.) a se strica, a se întrerupe, a lua sfârşit. 3. a apărea, a se ivi. 4. (despre vreme)
a se schimba; a se strica; a se îmbunătăţi; (despre ger) a se lăsa; a se lumina; a se însenina;
day is ~ing se crapă de ziuă; the clouds are ~ing norii se împrăştie. 5. (despre un scandal)
a izbucni. 6. (despre voce) a se schimba; his voice is beginning to ~ începe să i se schimbe
vocea; his voice broke with emotion vocea îi fu sugrumată de emoţie. 7. (com.) a da
faliment. 8. (jig.) a îmbătrâni; a slăbi, a se micşora, a scădea. 9. (mar.) adeferla. 10. to~
away a) (from) a se desface, a se smulge (din); b) (despre ceaţă) a se risipi; (despre
nori) a se destrăma, a se risipi; c) a se desface din încleştare (la box); d) (sport) a porni
înaintea semnalului; to ~ down a) a se ruina, a se dărâma; b) (despre sănătate) a se şubrezi,
a slăbi, a fi în declin; c) a cădea, a se prăbuşi; a suferi o înfrângere / un eşec; to ~ forth
a) a izbucni; to ~ forth into tears a izbucni în lacrimi: b) a exclama, a izbucni, a sări
în sus; to ~ from a se desface din / de; a fugi, a evada din; to ~ from work a întrerupe
lucrul, a lua o pauză; to ~ in a) a năvăli, a se năpusti, a da buzna, a da năvală; b) a căpăta
acces, a fi primit; c) to ~ in upon a tulbura, a deranja, a fi un intrus în / la; to break
into a) a izbucni; to ~ into (a) laugh a izbucni în râs, a se porni pe râs, a se pune pe
râs; to ~ into sobs a izbucni în plâns / în suspine; to ~ into tears a izbucni în lacrimi:
b) a sparge, a intra cu forţa; to ~ into a house a forţa o casă, a se introduce într-o casă
prin efracţie; to ~ loose ase (c)Iibera.ase smulge; to ~ off a se rupe; to ~ off from ase
desface de: a rupe legaturile cu; to ~out a) (despre epidemii, incendii, războaie etc.)
a izbucni, a se dezlănţui; b) (despre urticarie etc.) a erupe; c) a izbucni, a exclama; to ~
out into laughter a izbucni în râs; to ~ through a) a răzbate (prin); b) a învinge
dificultăţile; a face faţa; to ~ up a) (despre gheaţă etc.) a se sparge; b) a se despărţi;
break2 116

(despre o şedinţă) a lua sfârşit; c) (despre vreme etc.) a se răzbuna, a se însenina; d) (despre breakneck [~nck] adj. periculos, primejdios; at ~pace/speed cu o viteză ameţitoare.
drumuri) a se strica, a deveni impracticabil; e) (despre şcoală) a se închide, a-şi închide break-out [~ aut] s. (mil.) spărtură, străpungere, breşă, ieşire din încercuire.
porţile; to ~ with a o rupe cu, a rupe relaţiile / legăturile cu. ♦ (amer. si.) to ~a hamstring break-proof [~ pruf] s. adj. incasabil; care nu poate fi spart.
a face tot posibilul, a se face luntre şi punte, a se da peste cap. II. s. 1. ruptură, rupere, break roll [~ roul] s. v. b r e a k e r r o l l . '
fractură, deschizătură, deschidere, crăpătură, despicătură, breşă. 2. întrerupere, pauză, breaksman ['brciksman], pi. breaksmen [-man] s. (ferov.) frânar.
repaus, recreaţie (la şcoli etc.); with an hour's ~ for lunch cu o pauză de o oră pentru breakstone [~stoun] s. pietriş, prundiş.
masă. 3. schimbare, întrerupere; ~ in the voice schimbare a vocii; ~ in the weather breakthrough [~'9ru:[ s. 1. spărtură, breşă (si util.) 2. descoperire ştiinţifică sau realizare
schimbare a vremii, a timpului; ~ of slope schimbare de pantă; ~ in a journey oprire; tehnică căreia i se prevede un viitor strălucit; realizare epocală care deschide perspective
to write to smth. after a ~ of two years a scrie cuiva după o tăcere de doi ani. 4. zori, noi în ştiinţă şi tehnică.
revărsatul zorilor; by the ~ of day în zori, la revărsatul zorilor. S. (amer. pol.) disidenţă. break-up [~ 'Ap] s. 1. prăbuşire; ruină, decădere; ~price preţ de lichidare. 2. închiderea
6. (amer.) greşeală; gafă, boacănă; to make a bad ~ a) a face o greşeală, a face un pas şcolilor (pentru vacanţă). 3. schimbare a vremii (in sprefrumos); ~of the frost înmuiere
greşit; b) a deveni falit, a da faliment. 7. (amer.) crah, prăbuşire; scădere bruscă a preţurilor. a gerului; ~ of the ice începutul dezgheţului (v. si b r e a k i n g up).
8. (geol.) falie, dislocare; mal abrupt. 9. (reg.) o marc cantitate din ceva, puzderie, droaie, breakwater [~iWo:tar] s. dig în care se sparg valurile, sparge-val; (mar.) spărgător de
berechet. 10. (amer.) întorsătură (a lucrurilor), şansă, posibilitate, prilej; an even ~şanse valuri, etravă.
egale. 11. (tel.) limită. 12. (amer. fam:) spargere, efracţie. 13. (amer. si.) veste senzaţio­ breakwind [~wind] s. (austr. agr.) perdea de protecţie.
nală. 14. (sport) brek, despărţire după încleştare (la box). 15. (poligr.) alineat. breaky leg ['breiki leg] s. (/atu.) băutură tare.
break2 s. trăsură deschisă cu două bănci aşezate în lung. bream1 [bri:m] s. (iht.) plătică (Abramis brama).
breakable [-obl] I. adj. care se sparge uşor, fragil, casabil, casant. II. s. pi. obiecte bream2 vb. tr. (mar.) a curăţa carena (unui vas).
fragile sau casabile (veselă etc.). breast [brest] I. s. 1. piept (la om şi animale); ~of a shirt piept al unei cămăşi; to press
breakage [-krj] s. 1. rupere, spargere, sfărâmare, avarie. 2. compensaţie sau reducere; smb. to one's ~ a strânge pe cineva la piept; to put up good ~ a-şi etala decoraţiile;
rabat pentru mărfurile avariate. 3. (mine) abataj; sfărâmare (a rocii). 4. (text.) rupere a ~ -to- ~ struggle (box) luptă corp la corp. 2. (mai ales pi.) sâni; to give the ~ to a baby
firului. 5. (mar.) spaţiu nefolosit. a alăpta un copil, a da sân unui copil; an infant at the ~ un sugaci, un copil de ţâţă.
break-away ['breik s'wei] adj. ~ group grup disident; ~ dress rochie care se desprinde 3. (fig. poetic) suflet, conştiinţă, inimă; to make a clean ~ of a recunoaşte sincer /deschis.
prin simpla tragere a unui şnur; ~ knife cuţit a cărui lamă alunecă în interiorul mânerului 4. cormana plugului. 5. (constr.) partea zidului între pervazul ferestrei şi podea; parapetul
prin apăsarea unui buton. ferestrei. 6. (mine) front de abataj. 7. pieptar; platoşă. II. vb. tr. a da piept cu; a lupta
breakbone ['breikboun] s. (amer. med.) friguri palustre. contra, (cu gen.), a înfrunta.
breakdown ['breikdaun,'-'-] s. 1. epuizare totală a forţelor, sleire completă, colaps; breast band [~ basnd] s. 1. presen, curea sau chingă de sub pieptul calului. 2. (mar.)
nervous ~ epuizare nervoasă. 2. prăbuşire, ruinare. 3. (auto) pană. 4. (telul., auto) stricare chingă de sondaj.
/ defectare a unui mecanism sa» a unei maşini; pană de motor, avarie; to have a ~ a breastbone ['brestboun] s. (anat.) stern, osul pieptului.
rămâne în pană. 5. (electr.) pană de curent. 6. dans (zgomotos) în care se schimbă mereu breast-deep [~-di:p] adj. (care ajunge, care vine) până la piept.
perechile. 7. împărţire, divizare, repartizare, dezmembrare; împărţire pe categorii; breast-fed [~ .fed] adj. (despre copii) de ţâţă; la supt; ~ child sugar.
clasificare. 8. (chim.) analiză. 9. schemă de organizare. 10. (mii.) breşă, spărtură. breast-feed [~ fi;d] vb. tr. a alăpta, a da să sugă; a da ţâţa.
break-down gang [~ 'ga;rj] s. echipă de depanare. breast-feeding [~ .fiidirj] s. alăptat, supt.
break-down lorry [~ 'lori] s. (auto) depaneuză, camion de depanare. breast glass [~ ,gla:s] s. (med.) pompă de lapte.
1 r
breaker ['breika ] s. 1. spărgător (de piatră); persoană care sparge, strică etc.; (fig.) breast harness [~ ,ha:nis] s. ham cu pieptar.
~ of idols iconoclast, dărâmător de idoli. 2. contravenient, infractor. 3. (mine) muncitor breast-high [~ 'hai] adj. (înalt) până la piept.
la abataj. 4. (mar.) brizant, talaz, val deferlat; (fig.) ~s ahead! pericol în faţă! feriţi! păzea! breast hook [~ huk] s. (mar.) guseul orizontal al etravei; ghirlandă.
5. (telm.) concasor. 6. (tot.) meliţă; 7. (electr.) întrerupător, deconector. 8. (Iiidr.) spargheţ, breast machine [~ rna'/i:n] s. (min.) maşină de havat cu bară.
pinten, epin; pilă de pod. 9. (telm.) brecăr. breast milk [~ milk] s. lapte de mamă.
breaker2 s. butoiaş (de apă). breast nipple [~ .nipl] s. sfârc, mamelon.
breaker card [~ ka:d] s. (text.) cardă-brizeză, cardă de degroşarc. breast pin [~ pin] s. broşa.
breaker point [~ paint] s. punct de rupere. breastplate [~pleit] s. 1. platoşă, cuirasă-frontală. 2. presen, chinga de sub pieptul calului.
breaker roll [~ roul] s. (telm.) moară, tambur de concasare. 3. semn pe piept. 4. (fam.) şemizetă. 5. (fam.) cravată lată. 6. (telm.) tăblie pieptar; blindaj
breakeven ['brcikiirvn] I. vb. intr. (ec.) (despre o firmă, societate etc.) a avea un bilanţ frontal. 7. (telm.) lamă a buldozerului.
echilibrat (fără profituri şi fără deficit). II. s. bilanţ echilibrat. breastplate microphone [— 'maikrsfoun] s. (tel.) microfon plastron.
breakfast ['brekfast] I. s. 1. gustare de dimineaţă, micul dejun. 2. ceasul / timpul micului breast pocket [~ ,pokit] s. buzunar de la piept.
dejun. II. vb. A. tr. a da / a oferi o gustare de dimineaţă (cuiva). B. intr. a mânca de breast pump [~ pp^mp] s. v. b r e a s t g l a s s .
dimineaţă. breast roll [~ roul] s. (telm.) valţ pieptar / frontal, valţ de piept.
breakfastless [-lis] adj. care nu a luat gustarea de dimineaţă, pe nemâncate. breast stroke [~ strouk] s. (sport) bras (la fnot).
break hemp ['breik hemp] s. (fam.) funia spânzurătorii. breast wall [~ wo:l] s. v. b r e a s t w o r k (1).
breaking ['breikirj] s. 1. spargere, sfărâmare, rupere. 2. (amer.) desţelenire. 3. spargere breast wheel [~ wi;l] s. (hidr.) roată de apă cu admisie mijlocie.
a valurilor. 4. (electr.) deconectare. 5. (mine) abataj. 6. (text.) meliţare. 7. (hidr.) rupere breastwork [~ws:k] s. 1. (/nil.) parapet (improvizat). 2. (constr.) balustradă, parapet,
a zăgazului. 8. emulsionare. 9. (lingv.) diftongare. 10. învăţare (a cailor). <0- ~ of September mână curentă. 3. («iar.) fronton de dunetă.
începutul lui septembrie; ~of new ground a) defrişare; b) (operă de) pionierat; ~of the breath [bre6] s. 1. răsuflare, respiraţie; (fig.) viaţă; to be out of ~ a gâfâi; to catch
voice schimbare a vocii. one's ~ a-şi recăpăta respiraţia; to hold one's ~ a-şi ţine răsuflarea; to draw ~fl) a răsufla,
breaking arrangement [~ s'reina^mant] s. (electr.) separator. a respira; b) a trăi, a exista; to draw the first ~ a veni pe lume, a se naşte; give me time
breaking away [~ s'wei] s. desprindere, rupere. to draw ~ lasă-mă să răsuflu; to draw a deep ~ a respira adânc; to gasp for ~ a gâfâi;
breaking capacity [~ ka'pa;siti] s. (electr.) putere de rupere. to hold one's ~ a-şi ţine răsuflarea; to keep one's- to cool one's porridge a tăcea, a nu-şi
breaking down [~ daun] s. 1. prăbuşire (si fig.); (chim.) descompunere (a unei da cu părerea, a nu interveni, a nu se băga în vorbă; to lose one's ~ a-şi pierde I a i se
substanţe). 2. ruinare (a sănătăţii). 3. pană (de automobil etc.). tăia răsuflarea; to yield (up) one's ~ / to draw one's last ~ a-şi da duhul, a-şi da sufletul;
breaking force [~ fo:s] s. (telm.) forţă de frângere. to be short of ~ a respira greu, a fi astmatic; all in a ~/all in the same ~(toţi) într-un
breaking-in [~ in] s. 1. spargere (a unei usi), efracţie. 2. dresaj; manej. 3. (radio) suflet, odată, pe nerăsuflate; (fig.) below / under one's ~ în şoaptă, pe şoptite, încet, în
întrerupere în timpul emisiunii. 4. ~ upon a conversation întrerupere a unei conversaţii. barbă; to take ~ a răsufla, a respira, a se odihni; with bated ~ cu răsuflarea întretăiată;
breaking load [~ loud] s. (telm.) sarcină de rupere. to stop smb.'s ~ a) a gâtui.a strangula pe cineva; b) (fig.) a închide gura cuiva; he has
breaking off [~ o(:)fj s. 1. rupere; suspendare (a tratativelor); întrerupere; părăsire a foul ~ îi miroase urât gura; his last / dying ~ ultima lui suflare; (fig.) to take smb.'s
(a lucrului). 2. pauză, oprire (într-un discurs). ~ away a lua răsuflarea cuiva, a lăsa paf pe cineva; (fig.) to waste one's ~ a vorbi în
breaking out [~ aut] s. 1. erupţie (de coşuri); izbucnire, dezlănţuire. 2. evadare (a unui vânt / de-a surda. 2. adiere, boare, suflu. 3. (atr. fon.) surd.
deţinut). breathable ['brcOsbl] adj. respirabil, care se poate respira.
breaking piece [~ pi;s] s. (telm.) cuplaj de siguranţă. breathalyser ['bre9olaizor] s. (fiolă) alcoolscop.
breaking point [~ paint] s. (telm.) punct de rupere; limită critică (ae rezistenţă). breath consonant ['breO 'konssnont] s. (fon.) consoană aspirată.
breaking strain [~ streini s- (telm.) rezistenţă la rupere / fiambaj. breathe [bri:<5] vb. A. intr. 1. a răsufla, a respira; to ~ again / freely a respira uşurat
breaking strength [~ strenfi, -rjkO] s. (telin.) rezistenţă la rupere (la tracţiune). / liber; to ~ heavily a) a respira zgomotos; b) a respira greu. 2. (fig.) a trăi, a exista, a-şi
breaking test [~ .test] s. (telm.) încercare la rupere / fiambaj. duce zilele; a better fellow does not ~ nu se află / n-am pomenit om mai bun ca el.
breaking-up [~ ',\p] s. 1. rupere, spargere, dărâmare (a unei clădiri); descompunere 3. a mirosi (frumos, plăcut). 4. (despre vânt) a adia. 5. a şopti, a vorbi în surdină. 6. to ~
(a unei substanţe); dezmembrare; fragmentare; împărţire; repartizare (a lucrului). upon a păta rcnumele, a strica reputaţia (cuiva). B. tr. 1. a sufla; to ~ in the air a inspira
2. întrerupere. 3. desţelenire (a unui teren), defrişare. 4. debaclu. ♦ ~ of the weather aerul, a trage în piept aerul; to ~ one's last a-şi da ultima suflare, a muri; to ~ a sign
înseninare (a vremii). 5. împrăştiere (a unei adunări); (fam.) destrămare (a unei familii); a scoate, a lăsa să-i scape un oftat. 2. a sufla, a şopti; not to ~ a word / syllable a nu
intrare în vacanţă (ia şcoala). sufla un cuvânt. 3. (muz.) a sufla în, a cânta din^ 4. to ~ into a insufla; to ~ courage into
break jamb ['breik d3&m] s. (arhit.) prag superior. smb. a insufla curaj cuiva; to ~ (a) new life into a insufla o viaţă nouă în; to ~ new life
breakman [~man],pl. breakmen [-man] s. v. b r e a k s m a n . into a conversation a însufleţi o conversaţie. -0* to ~ a vein a lăsa sânge.
117
breathed [bri:<3d] adj. gâfâind.
breather ]'bri:<33r] s. 1. suflare, creatură, făptură, fiinţă. 2. inspirator. 3. aparat de respirat.
4. (telm.) regulator de aer. 5. (fam.) exerciţiu de respiraţie. 6. (/am.) clipă de răgaz. 7. (fam.)
plimbare în aer liber.
breathing ['bri:din] s. 1. respirare, respiraţie, răsuflare. 2. adiere, suflu, boare. 3. (fon.)
semn de respiraţie. 4. (fig.) năzuinţă ascunsă / tainică.
breathing apparatus [~ .apa'reitas] s. aparat cu oxigen; (av.) ~ for liigh-altitude flying
aparat cu oxigen pentru zbor la mare altitudine.
breathing hole [~ -houl] s. v. b r e a t h i n g p l a c e (2).
breathing mark [~ ma:k[ s. (muz.) pauză de respiraţie.
breathing mask [~ ma:sk] s. mască de gaze.
breathing place [~ pleis] s. 1. (metr.) cezură. 2. (entom.) stigmat, deschizătură de
respirat.
breathing sickness [~ 'siknis] s. (fnv. med.) astmă.
breathing space [~ speis] s. (clipă) de răgaz; (moment de) răsuflare; pauză, întrerupere;
(timp pentru) pauză de respiraţie.
breathing spell [~ -spel] s. (amer.) v. b r e a t h i n g s p a c e .
breathing time [~ tain)] s. (amer.) v. b r e a t h i n g s p a c e .
breathing while [~ wail] s. v. b r e a t h i n g s p a c e .
breathless f'breOlis] adj. 1. (rar) fără răsuflare, care nu respiră; ~ attention atenţie
încordată. 2. cu sufletul la gură; gâfâind. 3. fără vânt, liniştit, calm, senin.
breathlessness [-nis] s. lipsă de respiraţie; respiraţie greoaie; gâfâială.
breath place ['brc8 pleis] s. loc de odihnă.
breath-taking [- .teikin] adj. (fig.) care îţi taie respiraţia.
breath time [~ taim] s. v. b r e a t h i n g s p a c e .
breccia ['bre/jio] s. (geol.) brccic.
brecciated ['bret/ieitid] adj. (geol.) dc / din brccie.
bred [bred] I. past si part. tree, de la b r e e d . II. adj. crescut, educat; ~ in the bone
înnăscut, în sânge.
breech [bri;t/] I. s. 1. (si ~ end) (mil.) obturator. 2. (mil.) culată. 3. pl. ['brit/iz] pantaloni
bufanţi, care se strânitcază la genunchi; (fam.) pantaloni, nădragi; (fig., despre femei)
to wear the ~es a) a purta pantaloni, a se purta ca un bărbat; b) a-şi ţine soţul sub papuc.
4. şezut. II. vb. tr. 1. (mil.) a fixa obturatorul la. 2. (înv.) a pune pantalonii (cuiva).
breech block [~ bbk] s. 1. (mii.) obturator; închizător. 2. (telm.) piesă dc închidere.
breech cloth [~ .kb(:)9] s. şorţ purtat în jurul şalelor de băştinaşii din regiunile calde.
breech clout [~ .klaut] s. (amer.) v. b r e e c h c l o t h .
breeched ['bri:t/t[ adj. 1. (si în cuvinte compuse) cu pantaloni; a new-~ boy băieţaş
care îmbracă pantaloni pentru prima oară. 2. (sl.) bogat.
breeches bearers ['brit/iz 'bearaz] s. pl. (pereche de) bretele.
breeches buoy [~ .boi] s. (mar.) gearnandură-sernafor.
breeches part [~ pa:t] s. (teatru) rol bărbătesc interpretat dc o actriţă, rol în travesti.
breeches pocket [~ 'pokit] s. buzunar dc la pantaloni.
breechless ['bri:t/lis] adj. (mai ales peior. despre scoţieni) fără pantaloni; gol, dezbrăcat.
breech loader ['bri:t/ .loudar] s. (mil.) armă (dc foc) care se încarcă pe dinapoi / pe
la culasă.
breech loading [~ iloudirj] I. s. (mil.) încărcare pe la culasă. II, adj. ~ rifle armă care
se încarcă pe la culasă.
breech lock [~ bk] s. (/nil.) lacătul închizătorului.
breech ring [~ rirj] s. (mil.) culasă.
breech sight [~ sait] s. (mii.) înălţător.
breed [bri:d] I. vb. past si part. trec. bred [bred] A. tr. 1. a creşte; a cultiva; a nutri,
a hrăni; to ~ cattle a creşte vite. 2. a creşte, a educa; a man bred at a university un ora
cu studii universitare / academice. 3. (fig.) a da naştere la, a naşte, a genera, a cauza, a
produce; to ~ ill blood between a semăna discordie / vrajbă / zâzanie între. B. intr.
1. a creşte, a se dezvolta. 2. a fi rodnic, a procrea. 3. a se înmulţi, a se prăsi; to ~ true
a naşte progenituri de rasă. 4. to ~ in (and in) a) (despre animale) a creşte fără încrucişare;
b) a se căsători între rude (timp de generaţii); to ~ out (and out) a nu se căsători între
rude (mai mnite generaţii la rând). II. s. 1. soi, rasă. 2. neam, teapă.
breed concrete [~ 'kankri:t] s. (constr.) beton cu zgură.
breeder ['bri:dar[ s. 1. crescător; cattle ~ crescător dc vite. 2. animal de prăsilă. 3. (agr.)
ameliorator.
breeder pile [~ .pail] s. 1. (/iz.) reactor. 2. (auto) regenerator.
breeder reactor [~ ri'jekta] s.v. b r e e d e r p i l e .
breeding ['bri:din[ s. 1. gestaţie. 2. creştere (a animalelor); cattle ~ creştere a vitelor;
cross ~ încrucişare de rase; the ~ of the teeth dentiţie. 3. maniere; educaţie; creştere;
good ~ bune maniere; bună creştere. 4. (agr.) ameliorare (a raselor, soiurilor etc.).
breeding cage [~ kcid3J s. cuşcă dc creştere (a păsărilor).
breeding mare [~ mear] s. iapă de prăsilă.
breeding pen [~ pen] s. ocol pentru creşterea animalelor de rasă.
breeding season [~ .si:zan] s. perioadă de reproducere, rut, timpul rutului.
breedy ['bri:di] adj. puios, fecund, prolific.
breeze1 [bri:z] s. (mine) cărbune mărunt, praf dc cărbune, zgură (de cărbune).
breeze2 s. (entom.) tăun (Tabanus sp.).
breeze31. s. 1. adiere, vânt lin, boare; (mar.) vânt, briză; fanning ~ briză slabă; (mar.)
stiff ~ briză bună; (amer. fig.) to fan the ~s a face o treabă zadarnică, a căra apă la puţ.
2. (fam.) zgomot, scandal, ceartă; all in a ~ iritat la culme, cu o falcă în cer şi alta în
pământ; to kick up a ~ / to raise a ~ a face scandal. 3. noutate; zvon; şoaptă. II. vb.
intr. 1. a adia, a sufla lin. 2. (amer. fig.) a năvăli, a da năvală, a da buzna. 3. (despre
vânt) to ~ up a se înteţi, a se întări.
breeze fly [~ flai] s.v. b r e e z e 2 .
brick burner
breezy ['bri:zi[ adj. 1. cu vânt; vântos, rece, răcoros, proaspăt. 2. a) (despre persoane)
vioi, vesel, deschis, jovial, degajat; plin de vervă; ~ welcome primire cordială (si
călduroasă); b) coleric.
brei [brei, «mer. brai] s. (biol, med.) suspensie dc ţesut anatomic.
brekker ['brckar] s. (univ. sl.) micul dejun.
Bren (gun) ['bren gAn] s. (mil.) mitralieră.
brent-goose ['brent 'gu:s] s. (omit.) gâscă gulerată (Branta bernicla).
brethren ['bredrin, amer. si -ren] (înv.) s. pl.de la b r o t h e r fraţi, confraţi.
Breton ['breton si pronunţia franceză] I. adj. breton. II. 1. breton. 2. graiul breton.
Bretwalda [bret'w:>:lda| s. (ist.) conducător al tuturor Britonilor (titi» dat odinioară
regilor anglo-saxoni).
brerzel ['brctsal] s. covrig.
breve [bri:v] s. 1. (poligr.) semnul scurtimii (deasupra vocalelor scurte). 2. (ist.)
scrisoare papală.
brevet ['brevit] I. s. 1. hrisov, uric. 2. patentă, brevet, decret de numire. 3. (av.) brevet
de pilot. II. vb. tr. (mil.) a avansa pe baza unui brevet.
breviary ['bri:vbri, 'brev-] s. 1. prescurtare, breviar; expunere prescurtată, conspect,
compendiu. 2. (bis.) breviar.
brevier [bra'viar, bri'v-] s. (poligr.) petit.
brevi mânu ['bri:vai 'mcinju:] adv. (lat.) 1. pe dată, fără zăbavă. 2. cu propria mână,
singur, fără intermediar.
brevity ['brcviti] s. scurtime (a vielii etc.); concizie (a vorbirii ele).
brew [bru:] I. vb. A. tr. 1. a fierbe, a fabrica, a prepara (bere). 2. a amesteca, a pregăti,
a prepara (puns); a pregăti, a face (ceai); a falsifica (vin). 3. (fig.) a urzi, a pune la cale,
a cloci; to ~ mischief a pune la calc un rău. B. intr. 1. a fierbe7 a fabrica bere. 2. (fig.)
a fi în aer, a se pregăti, a se apropia; (despre un complot) a se pune la cale, a se urzi;
a storm is ~ing se apropie o furtună; there is smth. ~ing se pregăteşte / cloceşte / urzeşte
ceva; ♦ to ~ in a bottle and bake in a bag a fi zgârcit, a se calici; (prov.) as you have
~ed, so you must drink cum îţi vei aşterne, aşa vei dormi; cine seamănă vânt, culege
furtună. II. s. infuzie (de ceai san alte plante).
brewage [bru;id3] s. 1.fierbere,fabricare (a berii); pregătire (a ceaiului etc.). 2. fiertură
(de plante). 3. infuzie.
brewer [bru:ar] s. berar, fabricant de bere.
brewer's barley ['bru(:)az ibo:li] s. (bo;.) orz de bere (Hordeum dislichon).
brewer's yeast [~ ji:st] s. drojdie de bere.
brewery ['bru(:)ari] s. fabrică de bere.
brew house ['bru; .haus] s. v. b r e w e r y .
brewing ['bru(:)in] s. 1. fierbere a berii, fabricare a berii. 2. cantitate de berc care se
fierbe o dată. 3. amestec. 4. (mar.) nori de furtună (care se adună).
Brewster Sessions ['bru:sta 'se/nz] s. (jur.) sesiune judiciară / autoritate care eliberează
brevete pentru spirtoase (in Anglia).
briar1,2 s. v. b r i e r 1 , 2 .
bribability [.braiba'biliti] s. coruptibilitate.
bribable ['braibabl] adj. care poate fi mituit, coruptibil.
bribble-brabble ['briblibrsbl] adj. (înv.) certăreţ, gâlcevilor.
bribe [braib] I. s. 1. mituire, dare dc mită, corupere. 2. mită. şperţ; (prov.) ~s get in
without knocking darurile găsesc întotdeauna uşile deschise. II. vb. A. tr. 1. a mitui, a
da mită (cuiva); a corupe, a cumpăra, a sfănţui. 2. to ~ smb. into / to a îndupleca pe
cineva (să facă ceva) prin mituire; to ~ smb. from a abate pe cineva de la (ceva) I a
face pe cineva să renunţe la (ceva) prin mituire; he could not be ~d from the path of
virtue nu l-au putut abate prin mită de la calea virtuţii. B. intr. a da mită, a oferi mită.
bribe devouring [~ di'vauarin] adj. (rar) v. b r i b a b l e .
briber ['braibar[ s. 1. mituitor, corupător, şperţar, sfănţuitor. 2. (înv.) vagabond.
bribery ['braibari] s. 1. mituire, dare de mită, corupere; open to ~ coruptibil; not open
to ~ incoruptibil. 2. luare de mită, sfănţuială.
bribetaker ['braib.teikar] s. persoană care ia mită.
bribetaking fbraib.teikirj] s. luare de mită.
bric-â-brac ['brikabraek] s. (fr.) 1. antichităţi, vechituri; rarităţi. 2. mărunţişuri, bibelouri.
brick [brik] I.s. 1. cărămidă; clincher; chirpici; (fam.) ţiglă, olan; unburnt/ air /dried
~ cărămidă ncarsă; to bake / to burn ~ a arde cărămidă; (fig.) to drop a ~ a face o gafă
/ o boroboaţă; (fig. si.) to have a ~ in one's hat a fi beat / afumat; (Jam.) like a hundred
/ thousand / cartload of ~s cu putere; cu toată puterea; (fig.) like a cat on hot ~s (ca)
pe jeratic; (bibi.) to make ~s without straw a întreprinde, a face ceva fără a avea materialul
necesar; a căra apă la puţ, a bate apa în piuă; (amer. sl.) to hit the ~s a) a merge pe jos
(prin oraş); b) a face grevă şi a manifesta pe străzi; c) a umbla noaptea pe străzi din
lipsă dc adăpost. 2. bucată; placă; tabletă; brichetă; box of ~s cuburi (pentru copii). 3. (fam.)
băiat bun, băiat de zahăr; he's a dear little ~ e un băiat minunat, e un băiat de zahăr;
don't you call me an old ~? n-am făcut bine? nu eşti mulţumit de mine? II. adj. de
cărămidă, din cărămidă; de forma unei cărămizi. III. vb. tr. 1. (si to ~ up / in) a zidi cu
cărămidă, a acoperi cu cărămidă. 2. to ~in / out a închide printr-un zid, a zidi; to ~ over
a clădi deasupra (cu gen.), a clădi peste; to ~ up a zidi, a închide cu zid.
brick-and-mortarism [~ and 'motorizam] s. (fam. peior.) mania dc a construi (a
londonezilor).
brick arch [~ a:tf] s. (telm.) arc / boltă de cărămidă.
brick axe [~ sks] s. ciocan de zidar.
brickbat [~ba;t] I. s. cloţ, deşeu dc cărămidă; to shy ~s at smb. a) a arunca cu bucăţi
de cărămidă în cineva; b) (fig.) a arunca cuiva săgeţi; c) a ataca pe cineva (înpresă etc.);
(fam.) (as) blind as a ~ orb ca o cârtiţă. II. vb. tr. a arunca cu cărămizi în.
brick-built [~ bilt] adj. (construit) din cărămidă.
brick burner [~ .barns'] s. cărămidar.
brick colour
brick colour [~ ikAlar] s. culoare cărămizie.
brick-coloured [~ ikAfod] adj. cărămiziu, de culoare cărămizie.
brick dust [~ dAst,'--] s. făină de cărămidă.
brick factory [~ tfaskt.7ri] s. fabrică de cărămizi. .
brickfield [~fi:Id] s. cărămidărie.
brick fielder [~ .fi:ld3r] s. (si.) vânt fierbinte de nord (în Australia de Sud).
brick fuel [~ fjual] s. brichete (de cărbuni).
brick furnace [~ 'famis] s. v. b r i c k k i l n .
bricking-in i'brikirj 'in] s. (constr.) înzidire.
brick kiln ['brik kiln, -kil] s. cuptor de ars cărămidă.
bricklayer [~ileiar] s. 1. zidar. 2. (ist.) the Bricklayer (porecla lui Ben Jonson).
bricklaying [—«Iciirjl s. aşezare a cărămizilor, zidire.
brickley ['brikli] adj. (amer.) fragil, sfărâmicios.
brick machine ['brik ma'/im] s. presă de cărămizi.
brickmaker [~iineikor] s. cărămidar.
brick mason [~ .meisn] s. v. b r i c k l a y e r (1).
brick masonry [~ -meisnri] s. (constr.) zidărie de cărămidă.
brick pavement [~ ipeivmant] s. (constr.) pavaj de clincher / cărămidă.
brick-red [~ red] adj. v. b r i c k - c o l o u r e d .
brick setter [~ iseta] s. v. b r i c k l a y e r (1).
brick setting [~ isetirj] s. (constr.) l.v. b r i c k m a s o n r y . 2. eaptuşire, înzidire.
brick wall [~WD:1] s. perete sau zid de cărămidă; (jig.) to run one's head against a
~ a încerca marea cu degetul; (fam.) he can see through a ~ poate face orice, toate îi
sunt cu putinţă.
brickwork [~wa:k] s. l . v . b r i c k masonry.2.eaptuşire,înzidire.3.pi.cărămidărie,
fabrică de cărămizi.
bricky ['briki] I. adj. 1. plin de cărămizi. 2. de cărămidă, din cărămidă. 3. cărămiziu.
II. s. (fam.) cărămidar, zidar.
brickyard ['brikja:d] s. cărămidărie.
bridal ['braidl] I. adj. de mireasă; de nuntă. II. s. petrecere de nunta; nuntă.
bridal attire [~ 3rtai3r] s. v. b r i d a l d r e s s .
bridal bed [~ bed] s. pat de nuntă.
bridal dress [~ dres] s. rochie de mireasă.
bridal march [~ mu:t/| s. marş nupţial.
bridal tour [~ tuor] s. voiaj / călătorie de nuntă.
bridal wreath [~ ri:0] s. (coroniţă de) lămâiţă.
bride [braid] s. 1. mireasă; to give away the ~ a conduce mireasa (până) la altar; the ~
and the bridegroom mirele şi mireasa; tinerii însurăţei. 2. (poetic) mireasă, logodnică;
soţie; the ~ of the sea Veneţia.
bride bed ['braid bed] s. (poetic) pat de nuntă.
bridecake [~keik] s. tort de nuntă.
bridegroom [~gru(;)m] s. 1. mire. 2. tânăr căsătorit.
bridegroom's man [—z mam] s.v. b r i d e s m a n .
bridemaid ['braidmeid] s.v. b r i d e s m a i d .
bridesmaid [~zmcid] s. domnişoară de onoare.
bridesman [~zman],pl. bridesmen [-man] s. primul cavaler de onoare.
bridewell [~wal, -wel] s. casă de corecţie; închisoare (după numele închisorii lo/uloneze
„Si. Bride's Well").
bridewort [~wa:t] s. (bot.) creţuşcă (Spiraea ulmaria).
bridge1 [brid3l I. s. 1. pod; punte; ponton; Bridge of Sighs Puntea Suspinelor (la
Veneţia); ~ of boats, pontoon ~ ponton, pod de pontoane; raft ~ pod de plute; (ftg.)
gold /silver ~calea unei retrageri onorabile. 2. (mar.) punte, covertă. 3. (anat.) rădăcina
nasului. 4. (muz.) scăunel (la vioară). 5. (tehn.) pragul focarului. 6. (electr.) punte; sunt;
in ~ în paralel. II. vb. A. tr. 1. (şi to ~ across / over) a arunca / a construi un pod sau o
punte peste; (fg.) a umple; a înfrânge, a birui, ă învinge; this difficulty can be ~d over
această dificultate poate fi înfrântă; to ~ a gap a concilia puncte de vedere opuse, a aplana
divergenţele. 2. (sl.) a înşela (prin abuz de încredere). B. intr. a se bolti; a face podul
(la lupte, gimnastică).
bridge2 s. bridge.
bridge arm [~ a:m] s. (tehn.) ramură a punţii, braţ al punţii (de măsurare).
bridge boat [~ bout] s. ponton.
bridge box [~ boks] s. (electr.) cutie cu punte electrică.
bridge building |~ ibildirjj s. (constr.) pontarc, construire / montare a unui pod.
bridge fiend [~ fi:nd] s. jucător de bridge pasionat.
bridge head [~ hed] s. (mil., fig.) cap de pod.
bridgeless ['brid3lis] adj. (despre un curs de apă, prăpastie etc.) iară pod.
bridgeman ['brid3mon],p/. bridgemen [-man] ş. paznic de pod.
bridge party [~ rpa:ti] s. seară de bridge.
bridge pier [~ pior] s. (constr.) picior de pod; pilă; palee.
bridge player [~ pleiar] s. jucător de bridge, bridgist.
bridge's place ['brid3iz pleis] ş. (constr.) amplasament de pod.
bridge stockade ['brid3 sto.keid] s. estacadă.
Bridget ]'brid3it] s. (amer. fam.) servitoare.
bridging board I'brid3in bp:d] s. 1. scară mobilă. 2. (constr.) punte de scânduri.
bridging joist [~ d3oist] s. (constr.) chingă, stinghie, traversă.
bridle ['braidl] I. s. 1. frâu, căpăstru; to give a horse the ~ a da frâu calului, a da drumul
calului. 2. (te/m.) flanşă, bridă; cadru de sertar. 3. (jig.) frâu; to put a ~ on one's tongue
a-şi pune frâu gurii; to give the ~to a da frâu liber (cuiva). 4. (mar.) cablu de amaraj;
iabă-de-gâscă. II. vb. A. tr. 1. a pune frâu (cuiva). 2. (fig.) (şi to ~ in) a ţine în frâu,
118
a înfrâna. 3. a ţine sus; to ~ the head a umbla cu nasul pe sus, a umbla ţanţoş. B. intr.
to ~ up a) a-şi ţine nasul sus; b) a se mânia, a se face foc şi pară, a-i veni dracii.
bridle hand [~ hsend] s. mâna stângă a călăreţului (cea care ţine frâul); (fig.) he has
got the ~ of him îl are la mâna.
bridle leather [~ 'Ietîar] s. piele tăbăcită în vârtej.
bridle money [~ imAni] s. bacşiş (dat unui rândaş).
bridle path [~ pa:0] s. drum (mai ales de munte) pentru călăreţi.
bridle rein [~ rein] s. frâu.
bridle-wise [~ waiz] adj. (amer.) (despre cai) care ascultă de frâu.
bridoon [bri'durn] s. frâu iară zăbală.
brief [bri:f] I. adj. scurt, concis; to be ~ ca să fiu scurt, ca să nu lungim vorba. -0- in
~ pe scurt, în câteva cuvinte. II. s. 1. rezumat, compendiu, scurta expunere. 2. (jur.) dosarul
unui proces. 3. (jur.) scurtă expunere a cazului sau a dovezilor apărării; to hold a ~ for
smb. a apăra pe cineva. 4.' (jur.) proces; procese, clienţi, clientelă; to have plenty of ~
a avea clientelă mare / procese multe; to take a ~ a lua un proces; to throw down one's
~ a renunţa să mai conducă un proces. 5. scrisoare papală. 6. (amer. mii.) misiune de
luptă. 7. pl. chiloţi scurţi de damă. II. vb, tr. 1. a rezuma, a face un scurt rezumat al / o
scurtă expunere asupra (cu gen.); (jur.) a depune concluziile asupra (cu gen.). 2. a încredinţa
(u/iui avocat) conducerea unui proces. 3. (amer. mii.) a instrui (aviatorii îtuuntea zborului
etc.), a da o misiune de luptă. 4. a da (cuiva) instrucţiuni, a face (cuiva) un instructaj.
brief bag [~ basg] s. 1. mapă de avocat. 2. servietă, taşcă, geantă.
brief case [~ keis] s. v. b r i e f b a g .
briefing ['brirfin] s. 1. (jur.) încredinţarea conducerii procesului unui avocat. 2. v. b r i e f
(II, 3). 3. scurtă informare.
briefless ['bri:flis| adj. (despre avocaţi) fără procese / clientelă.
briefly ['bri:fli] adv. 1. (în mod) concis, rezumativ. 2. pe scurt, în câteva cuvinte; fără
multă vorbă.
briefness ['bri:fnis] s. scurtime, conciziune.
brief snatcher ['bri:f rsna3tfar] s. (sl.) hoţ de buzunare, pungaş de buzunare.
brier1 ['braior] s. 1. (bot.) iarbă-neagră mediteraneană, erica (Erica arborea). 2. pipă
făcută din lemn de iarbă-neagră.
brier2 s. (bot.) 1. măceş, trandafir sălbatic, rug (f?osa canina); Austrian ~ trandafir
galben (Rosa lutea); sweet ~ (Rosa rubiginosa). 2. tufă de mărăcini.
briery ['braiari] adj. plin de mărăcini; ţepos, spinos.
brig1 [brig] s. 1. (mar.) bric, vas cu două catarge. 2. (amer. mar.) arest / închisoare la
bord. 3. (scoţ.) punte, pod.
brig2 s. (mii. sl.) 1. general-maior, general de brigadă. 2. colonel brigadier, colonel
comandant al unei brigăzi.
brigade [bri'geid] I. s. 1. (mil.) brigadă. 2. brigadă, detaşament; fire ~ brigadă de
pompieri; (fam.) black-coat ~ funcţionari, funcţionărime. II. vb. tr. a reuni într-o brigadă,
a vărsa (o baterie) la brigadă; to be ~d with smb. a fi în aceeaşi brigadă cu cineva.
brigade major [~ 'meid33r] s. (mii.) aghiotant de brigadă.
brigadier [rbriga'diar] (mii.) s. 1. (mv.) colonel brigadier (ojîţer de Stat Major la comanda
unei brigăzi)- 2. (mil.) general de brigadă; comandant de brigadă (corespunzător gradului
de general-maior din armata română). 3. (ist.) subofiţer în armata napoleoniană. 4. caporal
din cavalerie sau artilerie (în armata franceză).
brigadier general f~ ^enarpl] s. (mii.) 1. (înv.) general de brigadă; comandant de
brigadă. 2. (amer.) general de brigadă; adjunct al comandantului de divizie.
brigadiership bbriga'dia/ip] s. (mil.) grad sau funcţie de general de brigadă.
brigand ['brigond] I. s. tâlhar, brigand, hoţ de drumul mare. II. vb. tr. (rar) to be ~ed
a fi atacat de tâlhari.
brigandage [-id3] s. tâlhărie / hoţie de drumul mare, brigandaj.
brigandine [-i:n, -dain] s. (înv.) za, cămaşă de zale.
brigandish fi/] adj. tâlhăresc, de brigand.
brigandism [-izsm] s. v. b r i g a n d a g e .
brigantine ['brigantain, -ti:n] s. (mar.) brigantin(ă).
bright [brait] I. adj. 1. luminos; senin; strălucitor, scânteietor, sclipitor; ~ colours culori
strălucitoare; (as) ~as burnished silver, (as) ~ as a button, (as) ~ as a new pin strălucitor
de-ţi ia ochii; (amer. pop.) ~in the eye beat, afumat, cu chef. 2. (despre sunete) clar,
sonor, cristalin. 3. (despre lichide) clar, limpede, transparent. 4. poleit, lustruit. 5. (fig.)
strălucit, minunat, glorios; a ~period o perioadă strălucită, o perioadă glorioasă. 6. (jîg.)
inteligent, ager, deştept (nevoie mare), sclipitor, scânteietor; spiritual, plin de duh. 7. (fig.)
grozav, straşnic, minunat; (fam.peior.) she's a ~article! ce mai poamă! ce mai bucăţică!
8. (jig.) vesel, optimist, atrăgător, plăcut; the ~ side of things partea plăcută a lucrurilor;
to look on the ~side a privi lucrurile optimist, a privi jumătatea plină a paharului. II. adv.
strălucitor; the sun shone ~ soarele strălucea puternic; (fam.) ~ and early devreme.
brighten [-n] vb. A. tr. (si to ~ up) 1. a face să strălucească; a lumina (si fig.); a aţâţa
(focul). 2. (fig.) a înviora. 3. a glorifica, a slăvi, a preamări. 4. (tehn.) a polei, a lustrui,
a da lustru; a curaţi. B. intr. (adesea to ~ up) 1. a se lumina, a se însenina; a deveni
(stră)lucitor. 2. (fig.) a se înviora; a se însenina; a prinde iar curaj. 3. (mil.) to ~ up a
redeschide focul, a reîncepe focul.
bright-eyed ['brait aid] adj. 1. cu ochi luminoşi; cu ochi vioi. 2. (fig.) ager, vioi.
bright-haired [~ head] adj. (cu părul) blond, bălai.
brightish ['braitij] ady. destul de luminos etc. (v. b r i g h t I).
bright-minded ['brait-maindid] adj. spiritual, plin de spirit / de duh.
brightness ['braitnis] s. 1. strălucire, luciu; foc. 2. (fig.) deşteptăciune, agerime,
pătrundere, perspicacitate; vioiciune.
brights ['braits] s. pl. (sl.) ustensile metalice de bucătărie.
Bright's disease [~s di'zi:z] s. (med.) boala Iui Bright, nefrită cronică.
brill Ibril] s. (iht.) calcan (Scophthalmus rhombus).
119
brilliance ['briljsns] s. strălucire, splendoare, pompă.
brilliancy [-i] s. v. b r i l l i a n c e .
brilliant ['briljant] I. adj. 1. strălucitor, scânteietor. 2. (fig.) strălucit, eminent, splendid,
ilustru; genial. II. s. 1. briliant. 2. (poligr.) diamant (caractere mici de 4 puncte).
brilliant green [~ gri:n] s. (chim.) vcrdc-strălucitor; pigment verde-intens.
brilliantine bbriljan'tim,'--'-,'—] s. briantină.
brilliantness ['briljantnis] s.v. b r i l l i a n c e .
brilliantwise ['briljontwaiz] adv. ca un briliant.
brim [brim] I. s. 1. margine (mai ales de pahar, ceaşcă etc.); full to the ~ plin până
SUS. 2. bor (al pălăriei). II. vb. A. tr. a umple până SUS (un pahar etc.). B. intr. 1. a fi
plin până sus, a deborda. 2. to ~ over a se revărsa, a da peste margini, a deborda; he ~s
over with health debordează de sănătate, e plin de sănătate.
brime [braim] vb. intr. (despre mare) a deveni fosforescentă; a avea sclipiri
fosforescente.
brimful ['brimful,'--] adj. 1. (despre un pahar etc.) plin până sus, până în vârf, cu
vârf. 2. (poetic, despre ochi) plin de lacrimi.
brimless ['brimlis] adj. (despre pălărie) fără bor(uri).
brimmed [brimd] adj. 1. (/frai ales în cuvinte compuse, despre pălărie) cu bor(uri).
2. v. b r i m f u l .
brimmer ['bruna1"] ş. pahar plin.
brimming ['brimirj] adj. v. b r i m f u l .
brimstone fbrimstan] s. pucioasă, sulf.
brimstony [-i] adj, de pucioasă, de sulf; sulfuros.
brindled ['brindld] adj. dungat, vărgat, în dungi, bălţat.
brine [brain] I. s. 1. apă de mare; apă sărată. 2. saramură; soluţie de sare. 3. (poetic)
marc, ocean. 4. (fig.) lacrimi. II. vb. tr. a săra.
brine bath [~ ba:0] s. baie de apă sărată.
brine-gauge [~ gcidj] s. (tehn.) saturometru, salinometru.
Brinell hardness [bri'nel iha;dnis] s. (/iz.) duritate Brinell.
Brinell machine [~ raa/i:n] s. (te/m.) durirnetru Brinell.
Brinell point [~ .paint] s. (fîz.) unitate Brinell.
brine pit [brain pit] s. salină.
bring [brirj],past şi part. tree, brought [bra:t] vb. tr. 1. a aduce, a căra, a lua cu sine,
a duce cu sine, a duce, a mâna, a împinge; a conduce; that ~s us nearer the mark aceasta
ne aduce mai aproape de chestiune / de miezul chestiunii; this wind generally ~s rain
vântul acesta aduce de obicei ploaie; what ~s you here? ce (vânt) te aduce aici? ce vânt
te-a abătut încoace? you ~ grist to his mill îi dai apa la moară; he tried to ~ me to his
way of thinking a încercat să mă aducă la punctul lui de vedere; ~ me to the station
(con)du-mă la gară. 2. a produce, a naşte. 3. (fig.) a aduce (cu sine), a pricinui, a cauza,
a produce, a determina, a atrage (după sine); the medicine has not brought me any
relief medicamentul nu mi-a adus nici o uşurare; it brought them their death lc-a adus
/ pricinuit / cauzat moartea. 4. (jur.) a depune (o plângere); a deschide, a intenta (un
proces); I shall ~ an action against him îl voi da în judecată. 5. to ~ about a) a săvârşi,
a îndeplini, a înfăptui, a realiza; b) a pricinui, a cauza, a aduce (cu sine); a produce,
a prilejui, a ocaziona; to ~ again a readuce, a aduce din nou; to ~ along a aduce cu sine;
to ~ around v. t o ~ r o u n d ; to ~away a lua cu sine, a duce cu sine; to ~ back a) a aduce
înapoi, a înapoia; b) (fig.) a readuce în memorie, a reaminti; to ~ down a) a aduce jos,
a (s)coborî; b) a reduce, a micşora (preţuri); c) a doborî (un avion); d) a împuşca
(o pasăre); e) (fig.) a descuraja, a demoraliza; f) (fig.) a cerc, a atrage (o judecată,
o pedeapsă); (mil.) to ~ down fire a deschide focul; to ~ down the house a stârni aplauze
furtunoase (la teatru, la o întrunire); to ~ forth a) a naşte, a făta; b) (fig.) a da naştere
la, a cauza, a pricinui; to ~ forward a) a aduce în faţă; a scoate la iveală; a pune în lumină;
b) a favoriza, a părtini; a recomanda; c) a prezenta, a înfăţişa (o propunere, un motiv);
d) (rar) a publica (lucrări literare); e) (ec.) a reporta, a trece (un cont); to ~ home a) a duce
acasă; a conduce acasă; b) (fig.) a lămuri, a explica, a face limpede, a limpezi; to ~ i n
a) aduce înăuntru, a introduce; b) a aduce (tai venit); c) a prezenta (o propunere, un proiect
de lege); d) a importa; (jur.) to ~ smb. in guilty a declara vinovat pe cineva; to ~ into
question a pune la îndoială; to ~ into a aduce în; a face să; to ~ into accordance a pune
de acord, a pune în armonie / în concordanţă; to ~ into account a pune la socoteală.
a calcula, a socoti; (ec.) to ~ into the books a înregistra, a trece în registre; to ~ into
danger a pune în pericol, a primejdui; to ~into disrepute a discredita, a compromite,
a scoate nume rău (cuiva); to ~ the heart into one's mouth a da glas simţirii; to ~ into
notice a face cunoscut; a preveni, a aminti; to ~ into step a sincroniza, a face să se
conformeze; to be brought into the world a fi adus pe lume, a se naşte; to ~ off a) a scoate,
a face să dispară; b) a abate, a îndepărta; c) a îndupleca; d) a scăpa, a salva; e) a îndeplini,
a executa; a-i reuşi; to ~ on a) a aduce (încoace); b) a pricinui, a atrage după sine;
c) a începe (o luptă); to ~ on the tapis a aduce pe tapet, a pune în discuţie; to - out
a) a scoate afară; b) a exprima, a rosti; c) a dezvălui, a aduce la lumină; d) (teatru) a pune
în scenă, a monta; e) a sublinia;/) a scoate în lume; g) (mil.) a trimite în spatele frontului;
to ~ over a) a câştiga de partea sa, a convinge; b) (ec.) a reporta (un cont); to ~ round
a) a readuce în simţire; a pune pe picioare; b) a câştiga de partea sa, a convinge; to ~
through a) a face să treacă prin; b) a face sănătos, a scăpa (pe un bolnav); a ajuta să
treacă cu bine prin greutăţi; c) a pregăti la un examen; to ~ to a) a aduce la; a duce la;
another hour's ride brought him to the village după încă o oră de mers călare, ajunse
în sat; b) a face să, a determina să; a hotărî să; a convinge să; I could not ~ him to
acknowledge his fault nu l-am putut face să-şi recunoască vina; c) a readuce în simţiri,
a face să-şi revină; he was brought to himself a fost readus în simţiri; d) (jig.) a aduce
la, în; to ~ to beggary / poverty a aduce la sapă de lemn; to ~ smb. to death a băga pe
cineva în mormânt; to ~ to an issue a hotărî, a aduce o rezolvare (cu dat.), a rezolva,
a soluţiona; to~to book a trage la răspundere; to~to light a lămuri, a aduce la lumină;
Britishism
to ~ to nothing a nimici, a distruge, a spulbera; to ~ to obedience a aduce la ascultare;
to ~ to a pretty pass a face să ajungă într-un hal iară de hal; to ~ to bear influence
upon a folosi influenţa asupra (cu gen.); to ~ to pass a săvârşi, a realiza, a înfăptui; to ~
to terms a face să cadă la învoială; to ~ to the test a supune la probă, a examina, a cerceta.
a verifica; to ~ to trial a da în judecată; (mor.); the ship is brought to vasului i s-a tăiat
vântul; to ~ together a) a aduce/a strânge laolaltă; b) (fig.) a împăca, a reconcilia: t o ~
under a) a supune; b) a repartiza, a trece (într-o categorie); to ~ up a) a aduce sus: a ridica,
a aburca; b) (fig.) a creşte, a educa; he was brought up with much care a fost crescut
cu multă grijă; c) a menţiona, a aminti; it was brought up in conversation a venit vorba
despre aceasta în cursul discuţiei; d) a atrage (după sine), a aduce; one word ~s up another
vorba vorbă aduce; e) (corn.) a transporta (un cont); f) (jur.) a da în judecată; g) (fam.)
a vărsa, a da afară, a scuipa; to ~ up blood a scuipa sânge; (mil.) to ~ up the rear a încheia
plutonul.
bringdown ['brirjdaun] s. (amer. si.) muzică trista / deprimantă (de jazz).
bringer ['brings1"] s. aducător.
bringer-up [~ Vp] s. educator.
brinish ['braini/] adj. cam sărat.
brink [brirjkj s. 1. margine (de prăpastie); (fig.) in the ~ of the grave eu un picior în
groapă; la un pas de moarte; (jx)etic) on the ~ of eternity la poarta veşniciei; on the ~
of ruin Ia un pas de ruină /de faliment; în pragul falimentului; on the ~ of being sold
pe punctul de a fi vândut, gata-gata să se vândă. 2. ţărm, mal (mai ales abrupt, stâncos).
brinkmanship [~man/ip] s. (şi ~ policy) politica din pragul războiului / de pe marginea
prăpastiei.
brinkmonger [~.niArjg3r] vb. intr. a sprijini politica din pragul războiului.
briny ['braini] I. adj. sărat. II. s. (fam.) mare, ocean; ♦ to do the ~ a plânge.
briny deep [~ »di:p] s. v. b r i n y f l o o d .
briny flood [~ fUdj ş. (poetic) the ~ marea.
brio ['bri(:)ou] s. (muz.) brio, vioiciune.
brioche ['bri(:)ou/. a/, amer. şi -'- şi pronunţia franceză] s. (jr.) brioşă.
briquette [bri'ket] I. s. brichetă (de cărbune). II. vb. tr. a bricheta.
briquetting press [bri'kctirj preş] s. (tehn.) presă de brichetat.
brise-bise ['bri:z'bi:z] s. brizbiz.
brisk [brisk] I. adj. 1. activ, vioi. iute, agil, sprinten: energic. 2. (despre aer) proaspăt;
(despre aer, vânt) rece, răcoros. 3. (despre foc) viu. 4. (despre timp) plăcut, amuzant.
5. (despre băuturi) spumos. II. vb. A. tr. (şi to ~ up) a anima, a însufleţi, a insufla viaţă
(cuiva); a aţâţa (focul); a-şi iuţi (pasul). B. intr. 1. (şi to ~ up) a se înviora. 2. a se pune
la punct, a se spilcui. 3. to ~ about a se mişca repede.
brisken [-n] vb. tr., vb. intr. v. b r i s k (II, A, B 1).
brisket ['briskit, amer. şi -ket] s. piept (de pasăre etc.).
brisket beater [~ <bi:ta] s. (si.) papistas, catolic.
brisk-going ['brisk igouirj] adj. care merge repede.
briskness ['brisknis] s. 1. vioiciune; sprinteneala, agilitate, energie. 2. prospeţime.
3. scânteiere.
brisk-spirited ['brisk'spiritid] adj. ager la minte. vioi.
brisky ['briski] adj. (/am.) 1. (despre persoane) uşor ameţit de băutură; cu vervă.
2. (despre un mie! etc.) nebunatic, zglobiu.
bristle ['brisl] I. s. 1. păr (de porc etc.), ţepi. ghimpi, ace; (fig.) to set up one's ~s a
se zbârli, a se zborşi, a se supăra foc. 2. (pi. fig.) temperament irascibil. II. vb. A. tr. a
zbârli. B. intr. 1. (şi to ~ up) a se zbârli. 2. (fig.) a se zbârli, a se zborşi, a se burzului,
a se înverşuna, a se supăra foc, a-şi ieşi din fire. 3. to ~ with a abunda în, a fi plin de;
to ~ with difficulties a fi plin de dificultăţi.
bristle fern [~ fa:n] s. (bot.) straşnic, acul-pământului, feriguţă, ruginită (Asplenium
trichomanes).
bristle grass [~ gro:s] s. (bot.) mohor (Setaria sp.).
bristle-like [~ laik] adj. cu ghimpi, cu ace, ţepos.
bristliness l'brislinis] s. 1. ţepi, ghimpi. 2. zbârlirc (şi fig.).
bristly l'brisli] adj. zbârlit, aspru; ţepos.
Bristol board ['bristl ba:d] s. carton de Bristol.
Britannia [bri'tasnja, amer. şi -nia] s. (poetic) Marea Britanic (de asemenea ca
personificare a Marii Britanii sub forma unei femei - pe monede etc.).
Britannia metal [~iinetl] s. metal britanic (aliaj de plumb, aramă şi antimoniu, uneori
zinc).
Britannian [bri'tsenjon] adj. (rar) v. B r i t i s h .
Britannic [bri'tasnik] adj. britanic (numai în limbajul diplomatic, ca titlu al regelui
sau reginei); His / Her ~ Majesty Maiestatea Sa Britanică; (titulatură) The Embassy
of Her ~ Majesty Ambasada Maiestăţii Sale Britanice, Ambasada Marii Britanii.
britannicize [bri'tamisaiz] vb. tr. a angliciza.
britholite ['briGalait] s. (mineral.) britolit.
Briticism ['britisiz^m] s. anglicism (idiom folosit în Ajiglia, dar nu şi în S.U.A.).
British ['briti/J I. adj. britanic, englez, englezesc. II. s. the ~ englezii, britanicii.
British bottoms [~ -batamz] s. pi. (mar.) pavilion britanic.
British Canadian ['briti/ ka'neidjan, -ian] I. s. canadian de origine britanică, canadian
anglofon. II. adj. 1. aparţinând canadienilor de origine britanică sau canadienilor anglofoni.
2. caracteristic canadienilor de origine britanică sau canadienilor anglofoni.
British English [~ angli/] I. s. engleza vorbită în Marca Britanic. II. adj. aparţinând
englezei vorbite în Marea Britanic.
Britisher [Tbriti/ar] s. (amer, fam.) britanic, englez.
British gum [~ gAin] s. (chim.) dextrină.
Britishism ['briti/izam] s.v. B r i t i c i s m .
British thermal unit
British thermal unit ['briti/. da-.rast ju:nit] s. unitate britanică de măsură pentru căldură
(= 0,252 calorii).
British warm [~ wo:m] s. (mil.) manta militară (scurtă).
British wine [~ wain] s. vin britanic (preparat în Marea Britanie din alcool de struguri
importat).
Briton ['brton] s. 1. (ist.) briton, brit. 2. (mai ales poetic) britanic, englez; North ~
scoţian.
brittle ['britl] adj. 1. fragil, sfărâmicios. 2. delicat; dificil, arţăgos; (prav.) glasses and
lasses are ~ ware paharele şi femeile sunt lucruri delicate.
brittleness [-nis] s. fragilitate.
brittlish [-if] adj. destul de fragil, cam sfărâmicios.
britzka ['britsko] s. (rus) brişcă.
broach1 [broutf] I.s. 1. frigare. 2. (telm.) brosă, alezor; burghiu, sfredel; sculă de broşat,
sulă. 3. (arhit.) turlă. 4. deschizătură. II. vb. tr. 1. a desfunda, a pune canea la (un butoi).
2. a mări, a lărgi (o gaură). 3. a publica, a anunţa, a da publicităţii, a pune pe tapet, a supune
discuţiei (o chestiune); to ~ a subject a pune un subiect în discuţie, a aborda un subiect.
4. a ciopli (piatră); (telm.) a broşa, a aleza.
broach2 (mar.) vb. A. tr. to ~ a ship to a lansa o navă pe vânt / curent. B. intr. (îi to
~ to) (despre nave) a cădea între valuri; a cădea travers pe vânt / curent.
broacher [-or] s. autor, creator, iniţiator.
broaching [-in] s. (telm.) broşare.
broad [brad] I. adj. 1. larg, lat; (jig.) it is as long as it is ~ e tot una, tot un drac.
2. larg, întins, cuprinzător, vast. 3. (fig.) larg, cuprinzător, liberal; îngăduitor, tolerant;
înţelegător. 4. mare, limpede; senin, pronunţat; in ~ daylight ziua-n amiaza mare; ~ hint
aluzie vădită / transparentă. 5. general, în linii mari; in a ~er sense într-un sens mai larg.
6. aspru, grosolan, necioplit. 7. (fon., despre sunete) deschis. II. adv. 1. (în mod) larg.
2. liber, deschis, făţiş. 3. pe deplin, în întregime; ~awake treaz de-a binelea. 4. cu accent
pronunţat. III.s. 1. v. b r e a d t h 1 . 2. (amer. si.) fată, femeie; prostituată.
Broad-acres [~ .eiksz] s. pi. (fam.) the (land of the) ~ Yorkshire.
broad arrow [~ 'a?rou[ s. semn oficial informă de săgeată aplicat pe anumite obiecte
(pe pietre de hotar, pe hainele puşcăriaşilor).
broad axe [~ a:ks] s. bardă.
broad-backed [~ baskt] adj. spătos, lat în spete.
broad bean [~ bi:n] s. (bot.) bob (Vicia faba).
broad-bladed [~ ibleidid] adj. cu tăiş lat.
broad-blown [~ bloun] adj. în plină înflorire (şi fig.). .
broad-bosomed [~ 'buzomd] adj. cu pieptul mare.
broad-bottomed [~ 'bntamd] adj. 1. cu fundul mare. 2. (fig.) construit sau aşezat pe
o bază largă.
broad-brim [~ 'brim] s. 1. pălărie cu boruri mari. 2. (fam.) quaker.
broad-browed [~ braud] adj. cu fruntea lată.
broadcast ['bradkaist] I. vb. A. tr. 1. past si part. tree, broadcast ['bradka:st] sau
mai rar broadcasted ['bro;dka:stid] a transmite (prin radio), a radiodifuza. 2. a răspândi,
a împrăştia, a difuza. 3. a arunca (seminţe etc.). 4. a televiza, a transmite prin televiziune.
B. intr. past broadcasted, part. trec. broadcast, amer. broadcasted 1. a transmite prin
radio, a emite; a vorbi sau a cânta la radio etc. 2. a susţine un program televizat; a apărea
într-un program televizat. II. adj. 1. semănat; împrăştiat, risipit, răspândit, difuzat.
2. radiodifuzat, transmis prin radio. 3. televizat. III. s. 1. emisiune de radio. 2. cuvântare,
mesaj etc. radiodifuzat. 3. program de radio. 4. televizare.
broadcaster [-3r] s. (amer.) 1. (radio) crainic; comentator. 2. (radio) transmiţător,
emiţător. 3. post / staţie de radio. 4. (agr.) semănătoare (mai ales de iarba si trifoi).
5. (amer.) (T.V.) crainic. 6. (amer.) post sau societate de televiziune.
broadcast fertilization ['bradka:st rf3:tilai'zci/3n] s. (agr.) aplicare a îngrăşământului
prin împrăştiere.
broadcasting [-in] s. 1. emisiune radiofonică. 2. transmisie (prin radio), radiodifuzare.
3. emisiune de televiziune. 4. televizare.
broadcasting compensator [~ 'k3mpenseitor] s. (radio) compensator de radio.
broadcasting engineering [~ ,end3i'ni:>rin] s. radiotehnică.
broadcasting station [~ istcijsn] s. radiostaţie, staţie de radio(difuziunc).
broadcasting transmitting station [~ tramz'mitirj stei/an] s. staţie de radioemisiune.
broadcast sower ['bro:dka:st 'souor[ s. (agr.) semănătoare prin împrăştiere.
broadcast telegraphy [~ ti'legrefi] s. (tel.) difuzor telegrafic.
broadcast transmitter [~ -trEens'mit3r] s. (tel.) emiţător radio, radioemiţător.
broad-chested ['brad. t/estid] adj. cu pieptul lat.
Broad Church [~ itfait/] s. (bis.) curent liberal în biserica anglicană.
Broad Churchman [~ itjaitjmsn] s. (bis.) adept al curentului liberal din biserica
anglicană.
broadcloth [~kta(:)0] s. (tot:) 1. postav negru subţire (dublu lat); ţesătură scămoşată
de bumbac; ţesătură de bumbac albită din fire fine unice scmipoplin. 2. (amer. tot.)
(ţesătură) poplin.
broad clover [~ 'klouvs1"] s. (bot.) trifoi roşu (Trifolium pratense).
broad-cut [~ kAt] s. sort de tutun tăiat gros.
broaden ['bradnl vb. A. tr. a lărgi, a lăţi, a extinde. ♦ (muz) to ~ the time a executa
mai larg o măsură; to ~ smb.'s outlook a lărgi orizontul cuiva; (despre un actor,
instrumentist) to ~ one's style a-şi îmbogăţi interpretarea cu noi mijloace de expresie.
B. intr. a se lărgi, a se lăţi, a se extinde; his face ~ed (out) into a grin faţa i se destinse
într-un zâmbet larg, zâmbi cu gura până la urechi.
broad-eyed ['brad aid] adj. 1. cu ochii mari. 2. cu o vedere pătrunzătoare (şifig.).
broad-faced [~ feist] adj. 1. cu faţa mare. 2. (înv., fig.) deschis, sincer.
broad faking [~ ifcikin] s. (sl.) joc necinstit (la cărţi).
120
broad-fronted [~ .frAntid] adj. cu fruntea lată; cu capul mare.
broad-gauge [~ geid3] adj. 1. (ferov.) de sau cu ecartament larg; «railway cale ferată
cu ecartament larg. 2. (fig.) cu orizont larg, cuprinzător.
broad-headed [~ 'hedidj adj. brahicefal.
broad-headedness [~ ihedidnis] s. brahiccfalic.
broadish ['bradi/J adj. 1. cam larg; destul de larg, destul de lat. 2. cam aspru, cam
nestăpânit.
broad jump ['brad 'd3Ainp] s. (amer. sport) salt în lungime.
broad jumper [~ 'd3Amp3r] s. (amer. s/x>rt) săritor în lungime.
Broadlander [~lfendsr| s. locuitor din „East-Anglia".
broad-leafed [~ li:ft] any. cu frunza lată.
broad-leaved ['brad li;vd] adj. v. b r o a d - l e a f e d .
broad-leaved forest [~ 'forist] s. pădure de foioase.
broad-leaved trees [~ tri:z] s. pl. foioase.
broadly ['bro:dli[ adv. (în mod) larg etc. (v. b r o a d I),- ~ speaking în general vorbind;
în linii generale, în linii mari.
broad-minded ['brad'maindid] adj. eu orizonturi largi, eu vederi largi, eu mintea
deschisă; (fam.) descuiat.
broad-mindedness [-nis] s. 1. orizont larg; vederi largi; spirit de toleranţă. 2. (peior.)
conştiinţă prea elastică.
broad-mouthed ['brad mauod] adj. 1. cu gura marc. 2. (înv., fig.) de ruşine, neruşinat.
broadness ['bradnis] s. 1. vulgaritate, grosolănie; asprime, neruşinare. 2. v. b r e a d t h ,
-v- the ~ of smb.'s speech accent pronunţat în vorbire.
broad Scotch ['brad 'skot/] s. accent scoţian pronunţat.
broadsheet [~/i:t] s. foaie mare de hârtie cu text tipărit pe o singură parte; foaie volantă,
pamflet; afiş, plaeardă, pancartă.
broad-shouldered [~ '/ouldod] adj. lat în umeri.
broadside [~said] s. 1. (mar.) bordee, bord, flanc, travers (al unei nave). 2. (mar.)
tunurile unui bord; salvă de bord; to fire a ~ a trage o salvă de bord (ae la babord sau
tribord); to exchange ~s a schimba focuri. 3. (fig.) potop de ocări sau înjurături.
4.v. b r o a d s h e e t .
broadside fire [~ ifaior] s. (mar.) (salvă de) foc de la babord saw tribord.
broadside sea [~ si:] s. («rar.) mare de travers; valuri de travers.
broad-sighted ['brad'saitid] adj. (fig.) cu vederi largi.
broad stone [~ stoun] s. piatră lată, dală de piatră.
broadsword [~so:d] s. spadă, paloş, sabie lată.
broadtail [—teilj s. 1. oaie cu coadă lată. 2. coadă grasă de oaie.
broadway [~wei[ s. stradă principală; drum mare, şosea.
broadways [~weiz] adv. în lat, în lăţime, în sensul lăţimii, pe lăţime.
broad weaver [~ iwi:v3<] s. ţesător de mătase.
broad-winged [~ wirjd] adj. cu aripile mari; cu aripile larg întinse.
broadwise [~waiz] aav. v. b r o a d w a y s .
broad worm [~ wa:m] s. (zoo/.) panglică, tenie.
broady ['bradi] s. (sl.) stofă, postav.
Brobdingnagian [ibrsbdirj'naîgian] I. adj. gigantic, uriaş. II. s. uriaş, gigant.
brocade [bro'keid, bra'k-] s. (tot.) brocart.
brocaded [-id| adj. (text.) de brocart.
brocatelle [ibroka'tel] s. (tot.) imitaţie de brocart.
broccoli ['brokoli, amer. -koli] s. (it., bot.) conopidă italiană (Brassica oleracea hotrytis).
broch [brohl s. (ist.) turn (de apărare) rotund al Picţilor.
broche ['brou.fi] I. adj. (text.) broşat. II. s. brocart.
brochure [bn)'jyu;)r, -'/joor] s. broşură.
brock [brok] s. (zool.) viezure (Mustela meles); stinking ~dihor puturos, dihor (Mustela
putorius). ■
brockage ]'brokid3] s. monedă defectuoasă.
brocket ['broket, -itj s. (zool.) cerb de doi ani.
brocoli ['broksli, -koli] s. v. b r o c c o l i .
brog [brag] s. coarbă, burghiu cu coarbă.
brogan fbrougan, bro'gaîn] s. (amer.) v. b r o g u e 1 .
brogue1 [broug] s. pantof (grosolan); bocanc; gheată; fishing ~s cizme de pescuit.
brogue2 s. accent provincial (mai ales irlandez).
brogueneer [ibrougo'nior] s. irlandez.
broider ['broida1"] vb. tr. (înv.) v. e m b r o i d e r . ' .
broidery ['broidori] s. (înv.) v. e m b r o i d e r y .
broil1 [broil] s. zarvă, scandal, gălăgie; încăierare, sfadă, ceartă.
broil2 I. vb. A. tr. a frige la grătar, a prăji, a coace (la foc). B. intr. 1. a se prăji, a se
frige, a se coace. 2. (fig.) a se prăji la soare. 3. (fig.) a arde, a se consuma; to ~ with
impatience a arde de nerăbdare. II. s. 1. fierbinţeală,-arşiţă; jar, jeratic. 2. carne friptă
la grătar, friptură, grătar.
broiler1 ]-3r] s. scandalagiu, târâie-brâu.
broiler2 s. 1. grătar. 2. pui bun de fript la grătar. 3. (fam.) zi foarte călduroasă, caniculă,
arşiţă. 4. (amer. ferov.) vagon (restaurant) cu grătar.
broke [brouk] I.past de la b r e a k x (I); (înv.)part. trec. de la break1 (I). II. adj.
1. (inv.) arat, desţelenit. 2. (mai ales în expresii ca stony /dead ~) ruinat, falit; (sl.) he's
~ e lefter, n-are o lăscaic.
broken ['broukan] l.part. trec. de la b r e a k 1 (I). II. adj. 1. spart, sfărâmat, fărâmiţat.
2. (fig.) (desprefăgăduieli etc.) călcat (în picioare), neîmplinit, nerespectat. 3. (fig.) distrus,
frânt. 4. (fig., despre limbă) stricat. 5. (fig., despre voce) spart; întrerupt.
broken-backed [~ baskt] adj. cu spatele frânt / încovoiat.
broken-bellied [~ belid] adj. (med. pop.) bolnav de hernie, vătămat, surpat, boşorog.
121
broken-bodied |~ 'bodid] adj. v. b r o k e n - b e l l i e d .
broken bread [~ bred] ş. firimituri, resturi de îa masă.
broken-down [~ 'daun, '—] adj. 1. (despre sănătate) ruinat, distrus; (despre forte)
epuizat. 2. răvăşit, pustiit, la pământ. 3. stricat, frânt, avariat.
broken-footed [~ Tutid] adj. şchiop.
broken-fortuned [~ fo:t/jnd] adj. ruinat.
broken ground [~ 'graund] s. 1. pământ arat. 2. teren accidentat.
broken-hearted [~ 'hci:tid] adj. cu inima zdrobită / frântă, distrus (de durere).
broken-heartedness [~ 'ho:tidnis] s. deznădejde, disperare.
broken horse [~ 'ho:s] s. cal încercat (la ham sau călărie).
broken-kneed [~ 'ni:d] adj. 1. cu genunchii zdrobiţi. 2. şchiop.
brokenly ['broukanli] adv. cu întreruperi, întrerupt; convulsiv.
broken meat ['broukan pmi:t] s. resturi de mâncare.
brokenness ['broukannis] s. 1. caracter accidentat (al terenului)- 2. zdrobire (a intimi).
broken money ['brouton 'nuni] s. bani mărunţi, mărunţiş.
broken number [~ 'nAinbor] ş. (mat.) fracţie.
broken-spirited [~ 'spiritid] adj. distrus (sufleteşte); deznădăjduit; abătut.
broken spirits [~ 'spirits] s. pi. deznădejde, întristare adâncă.
broken stone [~ 'stoun] s. piatră spartă.
broken tea [~ 'ti:] s. ceai slab.
broken water [~ 'wo:t3r] s. valuri mici ale mării, berbeci; mare agitată.
broken weather [~ 'wc<3or] s. vreme nestabilă / schimbătoare.
broken wind [~ 'wind] s. tignafes (la cai).
broken-winded [-id] adj. bolnav de tignafes (despre cal).
broken-winged [~ wind] adj. cu aripa sau cu aripile frânte.
broker |'brouk9r] s. 1. tclal, negustor de vechituri. 2. mijlocitor, intermediar, comisionar;
broker, agent (de bursă); samsar, misit; curtier. 3. (jur.) executor, portărel. 4. om de afaceri.
5. (amer. fam.) traficant de stupefiante.
brokerage [-id3] s. 1. samsarlâc, provizion, misitic. 2. (fin.) curtaj; brokeraj.
broker's row [-z rou] s. hală de vechituri.
broking ['broukirj] s. v. b r o k e r a g e .
brolly l'broli] s. (si.) 1. (corupt din u m b r e l l a ) umbrelă. 2. (av.) paraşută.
brolly hop [~ hop] s. (av. si.) săritură cu paraşuta.
bromacetone [broum'zesitoun] s. (chim.) bromacetonă.
bromamine [broum'aîmain, broma'main] s. (chim.) bromamină.
bromates ['broumcits, -mits] s. pi. (chim.) bromaţi.
brome grass ['broum gra:s, mai rar bru:rn gra:s] s. (bot.) obsigă (Bromus).
brornic acid ['brournik 'a?sid] s. (chim.) acid broinic.
bromide ['broumaid, amer. şi -mid] s. 1. (chim.) bromură. 2. (amer. fam.) persoană
banală, obişnuită, plicticoasă. 3. (amer. fam.) (fig.) banalitate; expresie stereotipă; loc
comun.
bromidic [brou'midik] adj. (amer. fam.) plictisitor, care te face apatic, care te face să
dormi; a ~ speech discurs plictisitor, discurs care te adoarme, discurs soporific.
bromine ['broumim] s. (chim.) brom.
bromine number [~ -nAiiiba1"] s. (chim.) indice de brom.
bromine water [~ -wo:tor] s. (chim.) apă de brom.
bromite ['boumait] s. (chim.) bromit.
bromometry [brou'momitri] s. (chim.) bromometric.
bronc [brorjk] s. (sl.) v. b r o n c o .
bronchi ['brorjkai] s. pi. (anat.) bronhii.
bronchia ['brorjkis, -kj-] s. pi. (anat.) v. b r o n c h i .
bronchial ['brorjkiol, -kjol] adj. (anat.) bronhial; the ~ tubes bronhiile.
bronchial ways [~ weiz] s. pl. (anat.) căile respiratorii.
bronchitis [brorj'kaitis, bron'k-] s. (med.) bronşită.
broncho ['broqkou] s.v. b r o n c o .
bronchocele ['brorjkousi:l, ibrorjko'si:li] s. (med.) guşă.
bronchopneumonia ['brorjkounju'mounjo] s. (med.) bronhopneumonie.
bronchoscope fbrorjkoskoup] s. (med.) bronhoscop.
bronchoscopy [bron'koskspi] s. (med.) bronhoscopic.
bronehotomy [brorj'kntami] s. (med.) bronhotomie.
bronco f'brorjkou] s. 1. (amer.) cal sălbatic sau pe jumătate sălbatic. 2. (canad. sl.)
englez (mai ales imigrant, de condiţie socială inferioară).
broneo ['brouniou] s. (amer.) cal sălbatic.
broneo buster [~ <bAstar] s. (amer.) cow-boy care domesticeşte caii sălbatici.
brontosaurus [ibronto'soTss] s. (zool.) brontozaur.
Bronx cheer ['brorjks t/i3r] s. (amer. sl.) huiduială, exclamaţie de dezaprobare;
fluierătură.
bronze [bronz] I. s. 1. bronz. 2. obiecte din bronz, articole din bronz; imitation ~ imitaţie
de bronz. 3. praf pentru bronzat. II. adj. din bronz, de bronz. III. vb. A. tr. a bronza, a
sufla cu bronz. B. intr. a se bronza, a se prăji, a se pârli (la soare); ~d skin piele bronzată
/înnegrită de soare.
Bronze Age [~ cid3] s. (arheol.) epoca de bronz,
bronze colour [~ ikAbr] s. vopsea de bronz.
bronzed [bronzd] adj. bronzat, ars de soare.
bronze powder ['bronz> paudor] s. pudră de bronz,
bronzite ['bronzait] s. (mineral.) bronzit, piroxen rombic.
brooch [brout/ amer. şi bru:t/] s. broşa, agrafa, pafta,
brooch pin [~ pin] s. ac de broşa.
brood [bru:d] I. s. 1. pui clociţi; (peior.) neam, familie, soi; copii, ţânei, puradei;
progenitură. 2. liotă, droaie; grămadă. II. vb. A. tr. 1. a cloci, a scoate (pui). 2. a hrăni.
brown-faced
3. (jig.) a nutri. B. intr. 1. a cloci. 2. (ftg.) (on, over) a medita (melancolic) (la. asupra).
3. to ~ on / over a) a se gândi la, a pune la cale, a urzi; he was ~ing over schemes of
vengeance se gândea la planuri de răzbunare b) a plana; night ~ed over the plain noaptea
se aşternu peste câmpie; there is a storm ~ing over us ne ameninţă furtuna. 4. (poetic)
a se apropia; there was something ~ing se pregătea ceva, plutea ceva în aer.
brooder [-3r] s. 1. persoană veşnic adâncită în gânduri (mai ales negre). 2. (mai ales
amer.) bruder (aparat jyentru creşterea puilor ieşiţi din clocitoare); incubator, clocitoare.
3. găină clocitoare, cloşcă.
broodhen ['bru:dhen| s. cloşcă.
brood mare [~ nieor] s. iapa de prăsilă.
broody ['bru:di] s. 1. (şi ~ hen) cloşcă. 2. (jig.) om cufundat în gânduri; om dus pe
gânduri; visător; om veşnic neatent / distrat / preocupat.
brook1 [bruk] vb. tr. (în propoziţii negative) a suferi, a răbda, a admite; the matter
~s no delay chestiunea nu suferă nici o amânare; I will ~ no insolence nu tolerez
impertinenţa.
brook2 s. pârâu, gârlă.
brooklet [-lit] s. pârâiaş, râuleţ.
brooklime ['bruklaim] s. (bot.) bobornic (Veronica beccabunga).
brook trout [~ traut] s. (Uit.) păstrăv european (indigen) (Salmo trutta fario).
broom [bru(:)m] I. s. 1. (bot.) grozamă, mătură, drob (specii din genurile Cytisus şi
Genista). 2. mătură; (prov.) new ~s sweep clean sita nouă cerne bine. II. vb. tr. a mătura.
broom corn [~ ko:n] s. (bot.) mătură (Sorghum vulgare).
broomie ['bru(:)mi] s. (austr.) măturător (în şura unde se tund oile).
broom rape [~ reip] s. (bot.) verigei (Orobanche).
broomstick [~stik] s. coadă de mătură; (faur.) to marry over the ~sau to jump (over)
the ~ a se lua fără cununie; a trăi în concubinaj.
brosprese. de la b r o t h e r s (înformule denominative).
broth [bro(:)0] s. fiertură, ciorbă, supă, bulion; black ~ supă neagră (a spartanilor);
Scotch ~ ciorbă de cap de berbec cu orz şi legume; ♦ (irl.fam.) a ~ of a boy un băiat
de zahăr, o bomboană de băiat.
brothel ['broGl] s. bordel, casă de toleranţă, lupanar.
brother ['brAt)or] s. 1. (pl. brothers) frate; full ~frate bun. frate de sânge; the brothers
Brown, the Brown brothers fraţii Brown; (com.) Jones Brothers, Jones Bros firma
fraţii Jones. 2.pl. brethren ['bretJrin] (Jig.) frate, tovarăş; camarad, confrate, coleg. 3. pl.
brethren (bis.) frate.
brother chip [~ t/ip] s. (fam.) tovarăş, camarad, coleg.
brother-german [~ ^omian] s. frate bun, frate de sânge.
brotherhood ['brAtJohud] s. 1- frăţie, fraternitate; chinovie. 2. breaslă, tagmă, oameni
de aceeaşi profesiune. 3. (amer.) sindicat (mai ales al feroviarilor). -0" literary ~ cenaclu
literar.
brother-in-arms ['brAdarin'a:mz] s. camarad / frate / tovarăş de arme.
brother-in-law ['brA<3rinIo:],pl. brothers-in-law ['brAdozinlo:] s. cumnat.
Brother Jonathan ['brActo V^onaOan] s. iancheu (poreclă a nord-americanilor).
brotherless ['brActelis] adj. fără fraţi.
brotherlike ['brAtJolaik] adj., adv. v. b r o t h e r l y .
brotherliness ['brAdalinis] s. frăţie, purtare (ca) de frate.
brotherly 1'brAtJoli] I. adj. frăţesc, fratern, de frate. II. adv. frăţeşte.
brother uterine ['brA<3or 'ju:tarain] s. frate după mamă, frate uterin.
brotherwort ['brAttewoit] s. (bot.) cimbru, cimbrişor (Thymus sp.).
brougham ['bru(:)3in. amer. şi 'brouam] s. 1. caretă, trăsură închisă, cu două locuri,
trasa de un singur cal. 2. (au/o) automobil vechi cu caroserie tip cupeu.
brought [bro:t] past şi part. trec. de la b r i n g .
brow [brâu] s.l. sprânceană; to knit /pucker one's/ the ~sa-şi încrunta sprâncenele,
a se încrunta. 2. (pae/ic) frunte. 3. expresie a feţei, mină; to clear up one's ~ a se lumina
la faţă; to smooth / unbend the ~ a-şi descreţi fruntea; to put up one's ~ a se posomori
la chip. 4. ieşitură (de stâncă etc.); pantă abruptă; margine (deprăpastie). 5. (mar.) schelă.
6. (mine) galerie transversală.
brow ague [~ .eigju:] ş. migrenă, durere de cap.
browbeat [~bi:t], past browbeat, pari. trec. browbeaten [~bi:tn] vb. tr. a speria, a băga
groaza / spaima în, a băga în spericţi (prin priviri sau cuvinte); a teroriza; a se adresa
cu aroganţă (cuiva); to ~ smb. into doing smth. a teroriza / a brusca pe cineva ca să
facă ceva.
brow-bound [~ baund] adj. (poetic) încununat (cu lauri etc.).
brown [braun] I. adj. 1. brun, brunet, oacheş, cafeniu, murg; Iight-~ hair păr
castaniu-desehis. 2. pârlit, bronzat, ars de soare; bătut de vânt. 3. (text.) nealbit, crud,
aspru. ♦ (sl.) to do ~ a trage pe sfoară, a înşela; (amer. sl.) to do up ~ a) a duce la bun
sfârşit, a face temeinic; b) a trage o sfântă de bătaie; c) a trage pe sfoară; to do a goose
~ a rumeni o gâscă. II. s. 1. culoare cafenie; culoare închisă. 2. obiect sau animal de
culoare brună (de ex. murg). 3. (sl.) monedă de aramă (mai ales în valoare de I12 penny).
4. (ci/j.) to fire into the ~(of them) a trage în grămadă (fără a cruţa puii). III. vb. A. tr.
1. a colora (în) brun / (în) cafeniu. 2. (metal.) a smălţa, a glazura; a bruna (armele). 3. (sl.)
I'm ~ed off (with it) sunt sătul până în gât, mi s-a acrit, mi-e lehamite. 4. to ~ a troop
of men a trage în grămadă. B. intr. a se înnegri, a se colora în brun / în cafeniu; a se
bronza, a se pârli.
brown bear [~ ibeor[ s. (zool.) urs brun (Ursus arctos).
brown belt [~ belt] s, (sport) centură maro (acordată unui jucător de judo).
Brown Bess [~ besj s. (ist. mii.) puşcă cu cremene (sec. XVIII).
brown bread [~ bred] s. pâine neagră.
brown coal [~ koul] s. lignit; cărbune brun.
brown-faced [~ feist] adj. cu faţa oacheşă.
brown-haired
brown-haired [~ head] adj. cu păr castaniu.
brown hay [~ hei] s. (agr.) fân brun.
brown hematite [~ 'hematait] s. (mineral.) limonit, hematit brun.
brownie1 ['brauni] s. un anumit tip de aparat fotografic.
brownie2 s. spiriduş (al casei).
brownie3 s. membră minora a organizaţiei „Girl Guides" (= cercetase).
brownie4 s. 1. (austr.) aprox. cozonac cu stafide. 2. (amer.) aprox. (felie de) tort de
ciocolată cu nuci.
browning ['braunirj] s. 1. (metal.) smălţare, glazurare; brunare. 2. bronzare (a pielii).
3. rumenire (a cărnii). 4. pralinare (a migdalelor).
Browning s. (revolver) browning.
Brown, Jones and Robinson I'braun, rd30unz on 'robinsn] s. englezi(i) simpli / de rând
/obişnuiţi.
brownness ['braunnis] s. culoare brună / închisă.
brownoff ['braun'ofj vb. tr. 1. (fam.) a descuraja; to be ~ed off a fi descurajat, a nu fi
în apele sale. 2. (mii. si.) a mustra (un inferior).
brownout [~'aut] s. 1. (amer.) reducerea iluminatului străzilor şi vitrinelor (pentru
economisirea energiei electrice). 2. (austr.) eclipsă parţială.
brown paper [~ rpeip3r] s. hârtie de împachetat (gri).
brownshirts [~'Jb:ts] s. pi. (pol.) Cămăşile Brune (nume generic pentru nazişti).
brownstone [~stoun] s. (amer.) gresie / piatră de construcţie; (fam.) votul / sufragiul
claselor avute.
brown study [~ 'stAdi] s. melancolie, visare, reverie; to be (lost) in a ~ a sta dus pe
gânduri.
brown sugar [~ '/ugar] s. zahăr nerafînat.
brown ware [~ Vs3 r ] s. vase de lut.
brownwort |~'wo:t] s. (bot.) buberie. iarbă-neagră (Scrophularia nodosa).
browse [brauz] I. vb. A. tr. 1. a mânca, a roade (frunze etc.). 2. a paşte. B. intr. 1. (on)
a paşte, a mânca (din). 2. (şi to ~ among) a răsfoi (cărţi); a scotoci (prin biblioteci).
IH.s. 1. lăstare, vlăstare, mlădiţe. 2. curăţire a mlădiţelor.
browsing [~irj] s. (infor.) parcurgere (a unui text, fişier).
bruck [brAk] s. (canad.) autobuz mixt pentru pasageri şi mărfuri / bagaje.
Bruin ['bru(:)in] s. 1. (pop.) MOŞ Martin. 2. (lit.) ursul din epopeea animalieră medievală
„Roman de Renart".
bruise [bru:z] I. s. vânătaic; contuziune, umflătură. ♦ (amer. si.) to go on a ~ a se
îmbăta, a se afuma. II. vb. A. intr. 1. a boxa. 2. to ~ along a călări în goana marc. B. tr.
I. a strivi; a măcina. 2. a stâlci; a face vânătăi (cuiva); ~d fruit fruct bătut / atins (de
grindină). \ Brythonic [bri'Oonik] I. adj. breton. II. s. 1. breton. 2. (limba) bretonă.
bruiser [-sr] s. l.\atlet-profesionist, boxer. 2. (opt.) aparat pentru şlefuitul lentilelor.
bruit [bru:t] (înv.) I. s. zvonuri, vorbe. II. vb. tr. (şi to ~ about /abroad) a răspândi,
a împrăştia (zvonuri); it is ~ed about / abroad that se zvoneşte că.
brum1 [brAra] vb. intr. a bombăni.
Brum2 J. (fam.) (oraşul) Birmingham.
brumal ['brmmslj adj. de iarnă, iernatic.
brumby f'brAmbi] s. (austr. fam.) cal care nu a fost pus la ham; cal sălbatic.
brume [bru:m] s. ceaţă, negură, pâclă, fum; abur(i).
brummagem E'brAm^om] I. s. articol / obiect ieftin, prost sau fals; monedă falsă.
II. adj. 1. ieftin, prost, fals. 2. fabricat la Birmingham.
brummish ['brAini/] adj. (fam.) fals, de calitate dubioasă.
brumous [rbru:ni3s] adj. iernatic, de iarnă; posomorât, ceţos, neguros.
brunch [brAiit/] s. (fam.) masă luată între „breakfast" (micul dejun) şi „lunch" (masa
de prânz).
brunet(te) [brm'net] s. brunetă, fată sau femeie oacheşă.
Brunswick line ['brAnzwik lain] s. (ist. Angliei) dinastia de Hanovra (1714-1901).
brunt [brAnt]ş. l.to'i, foc (al luptei); (mii.) atac principal; to bear the ~(of the attack)
a suporta atacul sau presiunea (inamicului); a duce greul luptei. 2. (fig.) partea cea mai
însemnată; I had to bear the ~ of his displeasure asupra mea şi-a vărsat tot focul; to bear
the ~ of the expense a suporta grosul cheltuielilor; to bear the ~ of the work a-i reveni
partea cea mai grea a lucrului / muncii.
brush1 [brA/I I. s. 1. perie. 2. pensulă, penel; (jig.) penel, arta / maniera pictorului;
(fig. fam.) pictor. 3. coadă (stufoasă) (mai ales la vulpe); (si.) to save one's ~ a scăpa
teafăr, cu pielea întreagă. 4. periere, periat, dat cu peria; give it another ~ mai lustruicşte-1,
mai lucrează la el, mai ciocăneşte-I ♦ (fa/».) to make a ~ a o ştergea spăla putina, a da
bir cu fugiţii. II. vb. A. tr. 1. a peria, a curăţa, a şterge cu peria. 2. a peria (părul). 3. a atinge
uşor. 4. to ~ aside a da la o parte, a înlătura (un gând, o obiecţie, o dificultate); to ~
away a mătura (dând la o jxirte); to ~ down a) a peria, a curăţa cu peria; b) (fam.) a certa,
a mustra; to ~off (sl.) a respinge (pe cineva); to ~ out a) a mătura (o cameră); b) a suprima,
a şterge (un detaliu, cu pensula); to ~ up a) a curaţi, a aduce în ordine, a pune în ordine,
în rânduială; b) (fig.) a reîmprospăta cunoştinţele de; I must ~ up my French trebuie
să-mi reîmprospătez cunoştinţele de franceză. B. intr. 1. a peria. 2. (fig.) a fugi (mâncând
pământul), a goni. 3. to ~ against a atinge uşor; to ~ by a trece ca o săgeată pe lângă;
to ~ off a o zbughi, a fugi ca din puşcă; to ~ up a) a se curăţa; b) a se pune la punct,
a se găti.
brush2 I. s. tufiş; tularie, desiş, hăţiş. II. vb. tr. 1. a sădi cu tufişuri. 2. a curăţa (un
teren) de tufăriş (şi to ~ out).
brush3 s. 1. ciocnire, încăierare; at a / the first ~ de la primul contact, de la prima
întâlnire. 2. (med.) criză, atac.
brush4 s. (austr. sl.) fată; femeie tânără.
brush-fire war [~ faio'wo:r] s. război local.
brush grass [~ grc:s] s. (bot.) bărboasă, sadină (Aiulropogon sp.).
122
brushing machine ['brAjirj mo'/im] s. (tehn.) maşină de periat / scămoşat.
brushless ['brAjlis] adj. berc, fără coadă.
brush maker ['brA/ -meikor] ş. perier.
brush-off [~ of] s. (amer. fam.) 1. curte respinsă, refuzată. 2. refuz abrupt, net.
brush-up [~ 'Ap] s. 1. periat; to have a ~ a i se peria rapid haina şi pălăria. 2. (fig.) to
give one's English a ~ a-şi mai reîmprospăta cunoştinţele de engleză.
brush wolf [brAj wulf] s. (canad. zool.) coiot (Caniş latrans).
brushwood [~wud] s. 1. tufarie, desiş, hăţiş. 2. uscături, vreascuri.
brushwork [~wo:k[ s. 1. lucru cu pensula. 2. (stil de) mânuire a pensulei, tuşă.
brushy ['brAjil adj. 1. ca peria, ca o perie, asemănător cu peria. 2. (despre sprâncene
etc.) stufos, des.
brusque [bru(;)sk, brAsk şi pronunţia franceză] I. adj. aspru, brusc, răstit. II. vb. tr.
a brusca, a se purta aspru cu.
brusqueness [-nis] s. bruscheţe; brutalitate.
Brussels disease ['brAslz diizi:z] s. (vet.) tuse contagioasă a calului.
Brussels sprouts [~ sprauts] s. /;/. (bot.) varză de Bruxelles (Brassica oleracea
gemmifera).
brut [brju:t] adj. (despre vin) sec.
brutal ['bru:tl] adj. 1. brutal, aspru; crud. 2. (fam.) scârbos, dezgustător. 3. sălbatic,
violent; arbitrar.
brutalisrn [-izprn] s. v. b r u t a l i t y .
brutality [bru:'tselîti] s. brutalitate, asprime, cruzime.
brutalization [bru:talaizci/pn] s. 1. abrutizare, îndobitocire. 2. brutalizare.
brutalize ['brurtelaiz] vb. A. tr. 1. a abrutiza, a îndobitoci. 2. a brutaliza, a se purta
brutal cu. B. intr. 1. a se abrutiza, a se îndobitoci. 2. a trăi ca vitele.
brutally ['brurteli] adv. brutal, cu cruzime; sălbatic.
brutalness ['brutelnis] s. (rar) v. b r u t a l i t y .
brute [bru:t] I. adj. 1. brutal; de brută, animalic. 2. crud, nemilos. 3. inconştient, fără
raţiune. II. ş. 1. animal, dobitoc. 2. (fig.) dobitoc; bestie, fiară, brută. 3. the "(folosit ca
pl-) (fig-) instincte animalice sau de fiară; -0* it is a ~ of a job este o muncă ingrată; what
a ~ of a day! cc vreme oribilă!
brutify |'bru:tifai] vb. tr. a abrutiza; a îndobitoci.
brutish [rbru:ti/] adj. 1. brutal, aspru, sălbatic; de brută, de fiară. 2. animalic. 3. grosolan,
necioplit; redus, mărginit, prost; ncraţional; arbitrar.
brutishness [-nis] ş. 1. brutalitate. 2. bestialitate. 3. abrutizare.
bryology [brai'otodji] s. (bot.) briologie.
bryozoa [ibraio'zouo] s.pl. (zool.) briozoare.
B station f-bbstei/pn] s. (mar.) staţie radio de bord.
bubble ['DAbl] I. s. 1. băşică; bulă (de aer, mai ales în lichid carefierbe);balon. 2. balon
de săpun; (fig.) himeră; the ~ Reputation acel lucru van numit Renume; to prick the
~of smb.'s expectations a spulbera speranţele cuiva. II. vb. A. intr. 1. (şi to ~ out /up)
a face băşici / bule, a se băşica; (despre gaze într-un lichid) a barbota. 2. (şi to ~ over
/ up) a fierbe, a clocoti, a deborda (si fig.); he ~d over with fun era plin de haz, era un
izvor nesecat de glume. B. tr. 1. a amesteca, a agita. 2. (rar) a înşela, a minţi.
bubble-and-squeak [~ and 'skwi:k] s. 1. friptură (rece) cu varză sau legume. 2. (fig.)
găunoşenie, lipsă de fond; deşertăciune, vanitate; lăudăroşenie.
bubble car [~ ko:1"] s. (fam.) automobil mic cu acoperiş transparent în formă de cupolă
şi uşă frontală.
bubble company [~ -kAmpsni] s. societate fantoma / fictivă.
bubble glass [~ gla:s] s. (tehn.) nivcl(ă) / bulă cu aer.
bubble gum [~ gAinj s. (amer.) gumă de mestecat.
bubbler [rbAblor] s. (chim.) vas spălător, barbotor.
bubble scheme |~ ski:m] s. afacere veroasă; proiect dubios.
bubble-top car [~ top'ka:[ş. v. b u b b l e c a r .
bubbling ['bAblirj] s. (chim.) barbotare.
bubbly ['bAbli] I. adj. 1. (despre vin) spumos. 2. (despre sticlă) cu goluri. II. s. (fam.)
(vin) spumos; şampanie.
bubbly jock [~ d3ok] s. (fam.) curcan.
bubo [tbju:bou] s. (med.) buboi.
bubonic [bju(:)'bonik] adj. (med.) bubonic.
bubonocele [bju:'bonosi:l] s. (med.) hernie inghinală.
bubs [bAbz] s. pi. (vulg.) bust, sân, piept.
buccal ['bAkol] adj. (anat.) bucal.
buccaneer [.bAko'nior] I.ş. corsar, pirat, aventurier. II. vb. intr. a fi corsar /pirat, ase
ocupa cu pirateria.
Bucentaur [bju:'sentor] s. (mito!.) bucentaur.
bucephalus [bjmscfolos] s. (fam.) cal de călărie.
buck1 [bAk] I. s. 1. (zool.) mascul, bărbătuş; ţap; berbec; căprior; iepuroi; as hearty
/ merry as a ~ vesel ca un juncan. 2. lovitură cu copita, copită (a calului). 3. (înv.) fante,
om spilcuit. 4. (amer. peior.) indian din America de Sud; ~nigger negru. 5. (şl.) negustor
de mărunţişuri. 6. (amer.sl.) dolar; ♦ to pass the ~a fugi de răspundere, trecând-o asupra
altcuiva. II. vb. A. intr. 1. (zool.) a se împerechea. 2. a se ridica în două picioare. 3. a lovi
cu copitele. 4. (amer.) to ~ against a se opune, a rezista; a opune rezistenţă, a se ridica
împotriva (cu gen.); to ~ up a) a se înviora, a (re)devcni energie; b) a prinde curaj; c) a se
grăbi. ♦ much ~ed vesel, încântat, mulţumit. B. tr. to ~ off a da jos, a arunca, a azvârli
jos (din şa); to ~ up a încuraja (pe cineva să continue); a stimula, a insufla / da curaj;
take, drink that, it'll ~ you up! ţine, bea asta, o să-ţi dea curaj!
buck2 I. s. 1. (amer.) capră (de tăiat lemne). 2. (mai ales amer.) cal de gimnastică.
II. vb. tr. 1. a tăia cu ferăstrăul. 2. a sfărâma (minereu).
123
buck3 I. s. leşie. II. vb. tr. a spăla cu leşie. III. adj. (despre ploaie) pătrunzător, care
te udă până la piele.
buckaroo bb/\ko'ru:] s. (amer.) cow-boy.
buck basket ['bAk <ba:skit] s. coş de rufe murdare.
bucket['bAkit,amer.şi-ket]I.s. 1.găleată,vadră; ciutură; cadă; hârdău.ciubăr; saca,
găleată de pompier; (mar.) ghiordcl; like ~s in a well bălăbănindu-se într-o parte şi alta
(ca găleţile în pul); (si.) to give the ~ a da afară, a concedia, a licenţia; (sl.) to kick the
~ a da ortul popii; (jig.) a passive ~ un om ascultător, răbdător; (jig.) that is a mere
drop in the ~ e o picătură / un strop (de apă) în mare. 2. căuş, cerpac; (te/m.) grefier,
cupa excavatorului, colivie, vas de extracţie; piston de pompă. II. vb. A. tr. 1. a scoate
(cu găleata etc.) 2. (sl.) a înşela, a păcăli. 3. (sl.) a goni (calul). B. intr. 1. (sl.) a galopa.
2. (sport) a vâsli prost.
bucket chain [~ t/cin] s. (tehn.) lanţ cu cupe.
bucket dredger [~ 'dred33rj s. (tehn.) săpător / dragă cu cupe (pentru şanţuri).
bucketful ['bAkitful] s. (o) găleată (de apă etc.); (fam.) it's raining in ~s toarnă (eu
găleata).
bucketing ['bAkitirj] s. 1. scoatere sau vărsare a apei cu găleata. 2. (sl.) mişcare, călărit
sau vâslit repede.
bucket shop ['bAkit /op] s. (jam.) agenţie de bursă unde au loc jocuri de speculă, pariuri
ilegale etc.
bucket well [~ wel] s. fântână cu găleată, cu ciutură.
bucket wheel [~ wi:l] s. roată cu cupe; roată hidraulică.
buck eye1 ['bAk ai] ş. (bot.) castan porcesc (american) (Aesculus sp.).
buckeye2 s. (amer.) locuitor al statului Ohio.
buckeye painting [~ 'peintin] s. (amer. fam.) pictură lipsită de valoare.
Buckeye State [~ steit] s. (amer.) (folosit ca supranume) Statul Ohio.
buck horn ['bAk ho:n] ş. corn de cerb (ca material).
bucking ['bAkirj] s. 1. înmuiere sau spălare în leşie (a rufelor). 2. sfărâmare / fărâmiţare
a unui minereu.
buckish ['bAki/3 adj. spilcuit, fandosit, sclivisit. de fante.
buckle ['bAkl] I. s. 1. cataramă. 2. (tehn.) colier, jug; scoabă; acuplare. 3. încovoiere,
curbură; (amer. fam.) to make — and tongue meet a reuşi sa o ducă de azi pe mâine.
II. vb. A. tr. 1. (şi to ~ on / up / together) a încătărama, a prinde / a fixa cu o cataramă.
2. a îndoi, a încovoia, a curba. B. iutr. 1. (şi to ~ up) (mai ales despre metale) a se îndoi,
a se încovoia, a se bomba, a se deforma. 2. (jig.) a se supune, a se pleca, a se mlădia.
3. to ~ (down) to a se apuca energic / cu hotărâre de; he ~d down to hard work s-a
apucat eu nădejde de (o) muncă (grea); to ~ to (fam.) a-şi uni forţele, a face front comun.
4. (fam.) a se căsători.
buckler ['bAkla1"] I. s. 1. scut, pavăză (deforma rotundă). 2. (mar.) puţul ancorei. 3. oblon
rotund. 4. (jig.) scut. apărător, acoperire. II. vb. tr. 1. a apăra, a feri. a protegui. 2. a umbri,
a acoperi,
buckler fern [~ fa:n] ş. (bot.) crcasta-cocoşului (Aspidium).
Buckley's chance ['bAkliz 't/u:ns] s. (austr.) şansă foarte mică / slabă.
buck-passing ['bAk <pa:sirj] s, (fam.) fugă de răspundere şi trecerea acesteia asupra
altcuiva,
buckpot l'bAkpot] s. oală de lut.
buckra ['bAkrs] s.. adj. (în vorbirea negrilor) alb.
buckram l'bAknmr] I. s. 1. vatir; muşama; pânză groasă cauciucată. pânză scrobită.
2. (jig.) formalitate; înţepeneală; stângăcie. II. adj. (despre stil etc.) ţeapăn, rigid, greoi,
stângaci.
bucksaw ['bAksn:] s. ferăstrău cu arc.
buckshee ['bAk/i:] adj. (mii. sl.) gratuit, (de) gratis, de pomană.
buckshot ['bAk/ot] s. alice mari.
buckskin [-skin] s. 1. piele de cerb sau de căprioară. 2. pl. pantaloni de piele de cerb
sau căprioară.
buckthorn [~6o:n] s. (bot.) paţachină. verigar, cruşân (Rhamnus frangula).
bucktooth [-tir.G]. pl. buckteeth J~'ti:6] s. 1. dinte care iese în afară. 2. colţ de cerb.
buckwheat [~Mvi:t] ş. (bot.) hrişcă (Fagopyrum sagittatum).
bucolic ['bju'kolik] I. adj. 1. bucolic. 2. (poetic) bucolic, pastoral, idilic. 3. rustic, sătesc.
II. s. 1. bucolică. 2. (glumeţ) locuitor de la ţară.
bud [bAd] I. s. 1. mugur(c), boboc; in ~ în mugur(c), înmugurit; (jig.) to nip in the ~
a înăbuşi / a distruge în germen / faşă; (amer. sl.) ~ of promise a) fată care de-abia a
început să iasă în lume; b) debutantă plină de făgăduinţe. 2. (sl.) fetişcană. 3. (alintător)
pui, puişor, bobocel. 4. v. b u d d y . 5. (amer. fam.) frate. II. vb. A. intr. 1. (şi to ~ out
lup) a înmuguri, a îmboboci. 2. (zool.) a se înmulţi prin înmugurire. 3. (fig.) a se dezvolta.
B. tr. a altoi.
Buddhic ['budik] adj. v. B u d d h i s t i c .
Buddhism ['budiz^m] ş. (rel.) budism.
Buddhist ['budist] I. s. budist. II. adj. budist.
Buddhistic [bu'distik] adj. (rel.) budist.
budding ['bAdirj] I. s. (bot.) înmugurire. II. adj. (despre plante, arbori, flori) care
înmugureşte. ♦ ~ artist artist în devenire; ~ beauty o viitoare frumuseţe,
budding knife [~ naif] s. briceag de altoit,
buddle ['bAdal, 'budpl] vb. tr. a spăla (minereul).
buddy ['bAdi] ş. 1. (amer.fam.) prieten, amic, tovarăş; flăcău; boboc. 2. (mil. sl.) tovarăş
de cort; camarad,
buddy-buddy ['bAdi 'bAdi] adj. (amer. sl.) foarte prietenos, intim,
bud eye ['bAd ai] s. (bot.) mugure vegetativ.
budge1 fbAd3J vb. A. intr. (mai ales în pro\x)ziţii negative) a se mişca, a se clinti, a
se urni; I'll not ~an inch a) n-o să mă clintesc; b) (f\g.) n-o să cedez o iotă; if you dare ~
bugle man
dacă faci o mişcare, la cea mai mică mişcare. B. tr. (mai ales în propoziţii negative) a
urni, a mişca.
budge2 s. blană de mici.
budgeree bbAdsa'ri:] adj. (austr. pop.) excelent, grozav, fain.
budgerigar |'bAd3ri:iga:r] s. (omit.) papagal pitic (Melopsittacus undulatus).
budget l'bAd3it. amer. şi -et] I. s. 1. (înv.) pungă; sac; tolbă (şi conţinutul lor). 2. (fig.)
rezervă, depozit; a ~ of news o grămadă/o mulţime de noutăţi. 3. buget, plan financiar;
to introduce / open the ~ a prezenţa bugetul, a prezenta un raport / o dare de seamă
asupra bugetului; to pass the ~ a vota bugetul; ~ statement for the year raport / dare
de scamă asupra bugetului pentru anul; household ~ buget al unei familii. II. vb, A. intr.
to ~ for a prevedea în buget, a trece în buget; to ~ for a certain expenditure a prevedea
anumite cheltuieli în buget. B. tr. 1. a aloca, a repartiza (din buget); 2. a socoti, a calcula,
a planifica (cheltuielile). III. adj. care nu necesită mari cheltuieli.
budgetary ['bAd33tari] adj. bugetar.
budget shop ['bAd3it /Dp] s. (amer.) magazin cu preţuri modeste.
budless ['bAdles] adj. fără muguri.
bud opening ['bAd loupnirj] s. (bot.) dezmugurire.
buff [bAf] I. s. 1. piele de bivol; piele groasa de bou. 2. (jig.) piele de om; in (the) ~
în pielea goală, în costumul lui Adam; to strip to the ~ a sc despuia, a se dezbrăca la
pielc. 3. culoarea pielii de căprioară; galben-dcschis. 4. (amer. fam.) v. b u g (1). II. adj.
1. din piele groasă. 2. de culoarea pielii de căprioară; galben-deschis. 3. (mil.) the Buffs
regimentul East Kent al armatei britanice. III. vb. tr. 1. a lustrui cu piele sau cu discuri
cu abrazivi. 2. a amortiza (lovituri etc.) ♦ (sl.) to ~ it a se dezbrăca.
buffalo ['bAJblou] î.s. l.(zool.) bivol; bour (Bosprimigenius).2.(zool.) bizon american
(Bison americanus). 3. (amer. pop.) negru. II. vb. tr. (amer. fam.) a teroriza, a intimida.
Buffalo Plains State [~ pleinz 'steit] s. (amer.) (folosit ca supranume) Statul Colorado.
buff brick ['bAf brik] s. cărămidă smălţuită.
buffer ['bAib1"] s. 1. (tehn.) tampon, amortizor. 2. (pol.) v. b u f f e r s t at e . 3. amortizor
de zgomot. 4. (mi/.) amortizor de recul. 5. (auto) bară de protecţie. 6. (cib.) memorie
intermediară. 7. (chim.) soluţic-tampon. -0- (sl.) old~a) băiat vesel; b) prieten; c) prost,
nătărău.
buffering [-in] s. v. b u f f e r s t r i k i n g .
buffer memory ['DAfa -memari] s. (infor.) memorie intermediară / tampon.
buffer state [~ steit] s. (pol.) stat tampon.
buffer striking [~ «straikinj s. (ferov.) tamponarc.
buffer tank [~ tcerjk] s. (tehn.) vas / rezervor tampon.
buffet1 ['bAfit, amer. şi -et] I. s. 1. lovitură; ghiont; pumn. 2. (jig.) lovitură. II. vb.
A. tr. 1. a lovi; a înghionti. 2. a lupta împotriva, (cu gen.) /CU. 3. a zgâlţâi. B. intr. l.to
~ with a lupta cu; to ~ to a-şi croi drum spre (lovind cu coatele în dreapta si în stânga).
2. a boxa.
buffet2 s. ['bAfit, amer. bo'fci, bjm'fei] 1. bufet; servantă: 2. bufet, bar; cold ~ bufet
rece, răcituri, preparate reci.
buffet car ['bAfit ko: r , amer. bs'fci ka:, bju'fcika:] ş. (ferov.) vagon cu bufet.
buffeting ['bAfitirj] s. (av.) oscilaţie / trepidaţie a fuzelajului.
buffet luncheon [~ 'Unt/^n] s. gustare (uşoară).
buff leather ['bAf .IctJs1"] s. piele de bizon.
buffo ['bufou], pl. buffi ['bufi] s. actor comic de estradă.
buffoon [bA'fu:n. ba'f-] I. s. bufon, măscărici, caraghios, nebun. II. adj. de bufon. III. vb.
tr. to ~ it a face pe bufonul.
buffoonery [-sri] s. bufonerie, caraghioslâc.
buffoonish |-i|] adj. de bufon, de măscărici.
buffy ['bAfi] adj. (sl.) cherchelit, ameţit, afumat, aghesmuit.
bug [bAg| I. s. 1. (şi bed ~) ploşniţă (Cimex lectularius). 2. (mai ales amer.) insectă,
gândac. 3- (amer. sl.) defect tehnic. 4. (amer. sl.) microb, bacterie. 5. (amer. sl.) nebunie.
idee nebunească / fixă. 6. (amer. sl.) nebun; to go ~s a înnebuni, a se scrânti. a o lua
razna; (amer. sl.) to put a ~ in smb.'s ear a şopti cuiva ceva la ureche, a-i băga ceva
în cap; a vârî un fitil. 7. (amer. sl.) microfon secret; to plant a ~ a instala un microfon
pentru ascultarea în secret a convorbirilor. 8. (amer. sl.) pasionat, nebun (după), fanatic
(în cuvintele compuse: movie ~, camera ~ etc.). 9. (amer. sl.) dificultate, neajuns; I see
a ~in the deal după mine afacerea are un neajuns. 10. (infor.) virus. ♦ big ~ ştab, grangur,
marc mahăr. II. vb. tr. a pune microfoane pentru a intercepta convorbiri.
bugaboo [~3bu:J s. 1. sperietoare, gogoriţă. 2. (fig.) spaimă, coşmar, motiv de îngrijorare;
that new type of weapon was the enemy's ~ noul tip de armă (de luptă) era spaima
inamicului. 3. (amer. sl.) panică. 4. (amer. fam.) cuvinte urâte, limbaj violent şi trivial.
bugbear [~beor] s. v. b u g a b o o (1,2).
bugger1 l'bAga1"] s. 1. (jur.) pederast, sodomit. 2. ticălos.
bugger2 s.v. b u g h u n t e r .
buggery [-i] s. (jur.) pederastie, sodomie.
buggy1 ['bAgi] s. 1. trăsură cu un cal; (în colonii) cabrioletă. 2. (wme) vagonct-pfatforrnă,
buggy2 adj. plin de ploşniţe, invadat / năpădit de ploşniţe.
buggy3 adj. (amer. sl.) ţicnit, lovit eu leuca, într-o parte.
bughouse ['bAghaus] (amer. sl.) I. s. casă de nebuni. II. adj. anormal, nebun, sărit,
ţicnit; to go ~ a înnebuni, a se sminti.
bug hunter [~ thAnt9r] s. (fam., glumeţ) entomolog.
bugle1 ['bju:gl] I. s. 1. corn de vânătoare; (nul.) goarnă; buglă. 2. (sl.) nas, bec; to blow
the ~ a sufla nasul. II. vb. intr. a suna din corn sau goarnă.
bugle2 s. mărgea (lungă, neagră).
bugle3 $. (bot.) vincriţă (Ajuga reptans).
bugle call [~ ko:l] s. (semnal / sunet de) goarnă.
bugle man [~ man] s.v. b u g l e r .
bugler 124

bugler ['bju:glor] s. (/nil.) gornist. bulging ['bAktyrj] I. adj. 1. umflat; puhav, buhăit; bulbucat; holbat, globulos,
bugle rod ]'bju:gl rad] s. cârjă de episcop. protuberant; ~ eyes ochi bulbucaţi. 2. ieşit în afară, proiectat în afară. II. s. 1. proiectare
buglet ['bjiuglit] s. goarnă mică, claxon (de bicicletă). în afară, bombare. 2. buhăire.
bugloss [rbju:gbs] s. (bot.) limba-boului, viperină (Ecliiitm vulgare). bulging die [~ dai] s. (tel///.) matriţă de umflat.
bug-planting ['bAg .plamtin] s. instalare a unui microfon pentru ascultarea în secret bulgy ['bAkty] adj. v. b u 1 g i n g .
a convorbirilor: bulimia [bjm'limis] s. (med.) bulimic; (fig.) lăcomie, aviditate, cupiditate.
bug test [~ .test] s. (amer. si.) test de inteligenţă; test psihologic. bulimy ]'bju;limi] s. v. b u l i m i a .
buhl [bu:l] s. mobilă în stilul „Boule" (cu incrustaţii din bronz etc.). bulk [bAlk] I. s. 1. volum, mărire, circumferinţă; grosime. 2. masă, mulţime, majoritate;
build [bild] I. vb. past si part. trec. built [bilt] A. Ir'. 1- a construi, a clădi, a zidi, a ridica, the ~ grosul. 3. corp, structură. 4. (inv.) pântece; piept; trup, corp; cadavru. 5. (mar.)
a înălţa; (fig.) to ~ castles in the air a clădi castele în Spania. 2. (fig.) a crea, a făuri, încărcătură (a vasului); to break ~ a începe descărcarea; laden in ~ încărcat în vrac.
a clădi. 3. (si.) a face, a confecţiona (haine, arme); ♦ I'm built that way aşa sunt (făcut) ♦ to sell in ~ a vinde cu ridicata, cu toptanul. II. vb. A. intr. 1. (mai ales t o ~ 1 a r g c)
eu; I'm not built that way nu corespunde principiilor mele, nu pot să fac aşa ceva, eu a avea volum sau importanţă; a părea mare sau important. 2. (si to ~ up) a se umfla,
nu sunt aşa, nu sunt un astfel de om. 4. to ~ in / into a zidi, a închide cu un zid; to ~ up a creşte în volum. B. tr. 1. a îngrămădi, a îndesa; a turna la grămadă. 2. a stabili greutatea
a) a construi, ăridica,a înălţa; b) (fig.) a întări, a întrema; c) a zidi cu cărămidă (o fereastră, (unei încărcături).
o usă); d) a zidi de jur-împrejur; e) a monta (o maşină)./) a acumula, a aduna / a strânge bulk cargo [~ 'ka:gou[ s. încărcătură în vrac.
laolaltă. B. intr. 1. a clădi, a construi; (fig.) to ~ on sand a clădi pe nisip / în aer. 2. a fi bulk factor [~ ifsektor] s. (chim.) factor de compresibilitatc.
arhitect. 3. to ~ upon a se baza pe, a se bizui pe. II. s. 1. forată; construcţie, stil. 2. statură, bulk freight [~freit] s. v. bulk c a r g o .
conformaţie a corpului. 3. (sl.) croială (a hainei), fason, stil, formă, proporţie. bulkhead [~hed] s. 1. (mar.) bulmea, cloason, perete etanş / despărţitor. 2. (constr.)
builder ['bilda'J s. 1. constructor, ziditor. 2. (fig.) creator, făuritor, constructor, ziditor. boiandrug, perete etanş, batardou. 3. acoperiş (al unei anexe la clădire). 4. anexă,
3. arhitect. 4. antreprenor. 5. zidar. dependinţă; grajd.
builder-upper [~ r .Apnr] s. (amer.) agent de publicitate, persoană expertă în arta bulk oil [~ ail] s. (mine) ulei vărsat.
reclamei. ' bulk production [~ praidAkJan] s. producţie în seric, producţie în masă.
building ['bildirj] s. 1. clădire, construire, zidire (si fig.); house in course of ~ casă bulky ['bAlki] adj. mare, voluminos; cuprinzător; corpolent, voinic, trupeş.
în construcţie. 2. clădire, construcţie; edificiu. 3. pi. dependinţe, acareturi; anexe. bull1 [bul] I. s. 1. taur, buhai, bivol (de asemenea masculul balenei si al altor animale
4. construcţii. 5. confecţionare (în industria cauciucului). mari); (fig.) a ~in a china-shop persoană greoaie şi stângace, urs, elefant; (fig.) to take
the ~ by the horns a apuca taurul de coarne; like ~ at a gate cu o falcă în cer şi alta în
building and loan association [~ on 'loun o.sousiai/snj s. v. b u i 1 d i n g s o c i e t y .
pământ, supărat foc; (amer. sl.) percentage ~ poliţist care ia mită; (amer. sl.) to shoot
building area [~ 'sario] s. v. b u i l d i n g g r o u n d .
/ to throw the bull a trăncăni, a flecari; a vorbi în dodii. 2. speculant la bursă (a la hausse);
building brick [~ brik] s. cărămidă de construcţii.
to go a ~ a specula creşterea valorilor la bursă; the market is all ~s valoarea acţiunilor
building contractor [~ kontraikto'] s. (constr.) antreprenor.
este în creştere. 3. the Bull (aslron.) Taurul (constelaţie şi semn al zodiacului.) 4. muscă
building engineer [~ iena3i'ni3r] s. inginer constructor; şef de şantier, diriginte de lucrări. (centrul ţintei); he made ten ~s a nimerit de zece ori în centrul ţintei, a făcut zece „muşte".
building frame [~ freim] s. scheletul unei clădiri. -v- John Bull englezul, englezii. II. vb. A. tr. a ridica (cursul acţiunilor la bursă). B. intr.
building ground [~ graund] s. 1. teren pentru / de construcţie. 2. şantier de construcţie.
1. a specula ridicarea valorilor la bursă. 2. (despre valori) a se ridica. 3. (fig.) a căpăta
building impost [~ rimpoust] s. (arhil.) impostă.
importanţă sau influenţă. 4. (amer. fam.) a tăia piroane. III. adj. 1. mascul; ~ fly tăun
building-in [~ 'ini s. (constr.) încastrare, înzidire, astupare, umplere, închidere.
etc. 2. mare, mătăhălos. 3. (despre cursul pieţei) în creştere.
building journal [~ id33:m?l] s. (constr.) carnet de şantier.
bull2 s. bulă (papală).
building land [~ tend] s. v. b u i l d i n g g r o u n d (l).
bull3 s. 1. absurditate, prostie, neghiobie; gafă; (fig.) Irish ~absurditate în exprimare.
building lease [~ li:s] s. arendare a unui teren pentru construcţii.
2. (înv.) glumă.
building material [~ maitisrial] s. material de construcţie. bulla ['bub, 'bA-],pl. bullae [-li] s. 1. (med.) bulă. 2. (zool.) protuberantă osoasă. 3. (ist.)
building office [~ ofis] s. birou de construcţii. bulă; papal ~ bulă papală.
building slip [~ slip] s. (mar.) cală de construcţie. bull baiting ['bul 'beitirj] s. (ist) asmuţire a taurilor (cu câini).
building society [~ so.saiati] s. societate de credite pentru construcţii, societate bull calf [~ ka;f[ s. tăurean, tăuraş, malac.
imobiliară. bulldog [~dog] I. s. 1. buldog. 2. (fig.) om încăpăţânat sau tenace. 3. (univ.) însoţitor
building statics [~ isustiks] s. pl. (folosit ca sg.) statica construcţiilor. al unui p r o c t o r . 4. (înv.) tun; (fam.) revolver, pistol. 5. (fam.) pipă. 6. (amer. sl.) prima
building stone [~ stoun] s. piatră de construcţie. ediţie de dimineaţă a unui ziar. II. adj. încăpăţânat, dârz, tenace. III. vb. tr. (amer.) 1. a
building timber [~ itimbor] s. lemn de construcţie. doborî (un taur apucându-l de coame şi răsucindu-i gâtul). 2. v. b u l l d o z e .
building-up food [~ Ap'fu:d] s. (med.) alimente analeptice / energetice. bulldog ant ['buldog sent] s. furnică mare australiană cu muşcătura dureroasă (Mvrmecia
building yard [~ ja;d] s. 1. (mar.) şantier naval. 2. v. b u i l d i n g g r o u n d (2). sp.).
build-up ['bildiAp] s. 1. progres; dezvoltare; creştere; acumulare; the rate of ~of the bulldoze ['buldouz] vb. ir. 1. a sfărâma în bucăţi mici, a fărâmiţa (minereu, rocă).
space programme ritmul de dezvoltare a programului spaţial; the rate of ~ in space 2. a curăţa şi nivela cu ajutorul unui buldozer. 3. (fam.) a şantaja, a speria, a băga în sperieţi;
expenditures ritmul de creştere a cheltuielilor necesare programului spaţial. 2. (/nil.) a intimida, a ameninţa cu siluirea, a forţa, a sili, a constrânge.
acumulare de trupe şi mijloace militare în vederea unei operaţii. 3. (amer. fam.) publicitate bulldozer [-sr] s. 1. (constr.) buldozer. 2. (fam.) tiran, bestie, brută.
zgomotoasă. bulldozerman ['bulidouzomonLpl. bulldozermen [-man] s. buldozerist.
built [bilt] past si part. trec. de la b u i l d . bullet ['bulit, amer. şi -ct] s. 1. glonţ, plumb; ghiulea; to put a ~ into smb. a băga un
built-in [~ 'in] adj. (despre dulapuri etc.) zidit în perete; (despre grădini etc.) înconjurat glonte în cineva, a împuşca pe cineva; random / stray ~ glonte rătăcit; every ~ has his
de clădiri; (despre bârne etc.) zidit, încastrat. billet ce ţi-e scris, în frunte ţi-c pus. 2. plumb de plasă, de năvod sau de undiţă. 3. (mii.
built-up area [~ 'Ap 'soris] s. (zonă de) aglomeraţie urbană. sl.) pl. mazăre.
built-up frog ['bilt Ap 'frogl s. (ferov.) inimă din şine. bullet head [~ hed] s. 1. om cu capul rotund. 2. (amer.) om încăpăţânat / îndărătnic.
bulb [bAlb] I. s. 1. (bot., a/iat.) bulb; ~ of the eye globul ocular. 2. rezervor, cuvetă bulletin ['bulitin, -bt-[ I. s. buletin; scurtă dare de seamă; adeverinţă. II. vb. tr. a aduce
(de termometru). 3. lampă electrică, bec (electric); tub electronic. 4. balon, balonaş, glob. la cunoştinţa publică, a vesti (printr-un buletin).
5. băşică. 6. umflătură. II. vb. intr. 1. (si to ~ out) a se umila; a se bulbuca. 2. (despre bulletin flash [~ fia;/] s. (amer.) scurt comunicat (transmis prin radio) în legătură cu
căpăţâna de varză) to ~ up a se rotunji. mersul alegerilor.
bulbaceous [bAl'beiJosl adj. 1. bulbos. 2. umflat, bulbucat; holbat. bullet-proof ['bulit pru:f] adj. rezistent la gloanţe; blindat; antiglonţ.
bulb angle ['bAlb >a;rjgl] s. 1. (metal.) oţel în bramc. 2. (mar.) cornier în bulb. bull-faced ['bul l'eistj adj. cu faţa lată.
bulbar ['bAlba'] adj. (anat.) bulbar. bull fiddle [~ fidl] s. (amer. sl.) violoncel.
bulb iron ['bAlb .aion] s. (metal.) oţel în platine. bullfight(ing) [~fait(irj)] s. luptă cu taurii, luptă de tauri.
bulb onion [~ lAiijan] s. (bot.) ceapă (Allium cepa). bullfighter [~fait3r] s. toreador. .
bulbous ['bAlbss] adj. v. b u l b a c e o u s . bullfinch [~fint/] s. 1. (omit.) botgros (Pyrrhula pyrrhula). 2. gard viu des cu şanţ.
Bulgarian [bAl'gesrisn, amer. si bul'g-] I. s. 1. bulgar. 2. (limba) bulgară. II. adj. bulgar, bull fly [~ flai] s. (entom.) 1. tăun (Tabanus bovinus). 2. streche (Hypoderma bovîs).
bulgăresc. bull frog [~ fog] s. (zool.) broască-bou (Rana catesbeiana).
Bulgarie [bAl'gaîrik] adj. v. B u l g a r i a n (II). bullhead [~hed] s. 1. (iht.) chefal (Mugii auratus). 2. (iht.) zglăvoacă (Coitus gobio).
bulge [bAld3] I. s. 1. umflătură, convexitate; cocoaşă; protuberantă. 2. (n/ar.) santină, 3. (fam.) cap de bou, cap sec, tâmpit, neghiob.
fundul calei. 3. (mar.) dispozitiv de apărare împotriva minelor. 4. (geol.) cupolă. 5. (mai bullheaded rail [-id rcil] s. (ferov.) şină cu două coroane.
ales the ~) (amer. sl.) precumpănirc, superioritate, avantaj, supremaţie; to have / get bullhorn ['bulho:n] s. corn de taur; (fig.) to show the ~ a opune rezistenţă; a-şi arăta
the ~on a avea un avantaj faţă de, a o lua înaintea (cuiva). 6. (fam.) umflare apreturilor; colţii.
creştere, hosă (ia bursă); the post-war ~in student population creşterea considerabilă bullion ['buljsn, -lian] s. 1. lingou de aur sa» argint. 2. dantelă sau ciucure din fir de
a populaţiei şcolare în anii postbelici. II. vb. A. i//tr. (si to ~out) 1. a se proiecta în afară, aur.
a ieşi în relief; a se bomba. 2. a se deforma, a se buhai. 3. (amer. fam.) to ~in a da buzna bullion dealer [~ 'di:b r ] s. (si.) zaraf.
(înăuntru); to ~ off a o zbughi, a pleca glonţ; to ~ for a se repezi la (//sa etc.). B. tr. a bullionist ['buljanist, -lian-] s. partizan al circulaţiei monedelor metalice.
ticsi, a umple (un sac, o pungă); a umfla (obrajii cu aer). Bullion State ['buljan steit] s. (amer.) (folosit ca supranume) Statul Montana.
125 bunk3

bullish ['bull/] adj. 1. ca un taur; ca un bivol. 2. încăpăţânat, îndărătnic. 3. (cow.) (despre bumper [bAinps1"] I. s. 1. pahar plin (până sus / ochi); ~ after ~ pahar după pahar.
preţuri) în creştere. 4. (amer.) optimist. 2. (teatru sl.) sală plină; the house is a ~ sala este plină până la refuz. 3. (amer. ferov.)
bull moose ['bul mu:s] s. (amer.) jxirtizan fervent al lui Theodore Roosevelt (în campania tampon; amortizor. 4. (au/o) bară de protecţie, bamper. 5. (a/r.) foarte mare, extraordinar.
prezidenţială dinaintea primului război mondial: 1912). 6. (atr.) gogonat. 7. (austr. sl.) chiştoc, muc dc ţigară. II. vb. A. tr. 1. a umple ochi.
bull nun [~ nAn] s. (canad. si.) călugăr. 2. a ciocni cu paharul plin. B. intr. a bea pahare pline.
bullock ['bubk] s. bou, taur jugănit. bumper bag [~ bteg] s. (tehn.) amortizor pneumatic.
r
bullocker ['bufok3 ] s. (austr.) conducător de atelaj cu boi. bumper crop [~ kn>p] s. recoltă excepţională / record.
r
bullock puncher ['butok -pAnt/3 ] ş. (austr.) v. b u l l o c k e r . bumper harvest [~'ho:vist] s. v. b u m p e r c r o p .
bullocky ['butaki] (austr.) I. s. 1. v. b u 11 o c k c r. 2. limbaj „birjăresc". II. adj. referitor bumpiness ['bAinpinis] s. caracter accidentat (al terenului).
la îngrijirea vitelor sau conducerea atelajelor cu boi. bumping ['bAmpin] adj. mare, puternic.
bull point ['bul -point] s. (fam.) avantaj; (semn de) superioritate. bumpkin1 ['bAmpkin] s. bădăran, ţopârlan, necioplit.
r
bull puncher [~ -pAnt/3 ] s. (amer.) cow-boy. bumpkin2 s. (mar.) ghiu.
bull ring [~ -rin] s. arenă de corida, arenă pentru luptele cu taurii. bumpkinish ['bAmpkinij] adj. dc bădăran, mojicesc.
bull's eye [~z ai] s. 1. fereastră ovală, lucarnă ovală sau rotundă. 2. lupă. 3. felinar eu bumpologise [bAni'pol3d3aiz] vb. iutr. (amer. fam.) a se ocupa cu frenologia.
sticlă măritoare. 4. (mar.) cap de berbec. 5. (mar.) hublou fix. 6. (mii.) centrul ţintei, lovitură bumpology [bAm'pol3d3i] s. (amer. fam.) frcnologie.
reuşită; to hit / to make / to score the ~ a nimeri ţinta (şi fig.). 7. ceas de buzunar de bumptious ['bAmp/ss] adj. îngâmfat, încrezut, plin de sine, fudul, trufaş.
modă veche. 8.pl. gloanţe, drajeuri. 9. (constr.) ochi de bou. 10. (au/o) ochi de pisică. bumptiousness [-nis] s. (fam.) îngâmfare, fudulie.
bull's wool ['bulz wul] s. (austr. si.) prostii, fleacuri; flecăreală, trăncăneală. bumpy ['bAmpij adj. (despre drum) accidentat, plin de hârtoape.
bulltrout ['bultraut] s. (Uit.) păstrăv european (Salmo trutta). bumpy flight [~ flait] s. (av.fam.) zbor cu pierderi dc altitudine / cu goluri dc aer.
bull-voiced [~ vsist] adj. cu (o) voce de taur. bumsquabbled ['bAmskwobld] adj. (amer. fam.) zăpăcit, năucit.
bullweed [~wi:d] s. (bot.) vineţea, floarea-grâului, albăstriţă (Centaurea cyanus). bun1 [bAn] s. (un fel de) chiflă cu stafide; (fam.) to take the ~ a câştiga / a ocupa primul
bullwhack [~/tWEek] vb. tr. (amer.) a biciui, a bate. loc, a lua lozul; (fam.) it takes the ~asta le bate pe toate, le întrece pe toate; e de necrezut.
bullwacker [~waîk3r] s. (amer.) bivolar, păzitor al unei cete de bivoli din Vestul ♦ (amer. sl.) to have a ~ on a) a fi beat; b) a fi narcotizat.
//(depărtat. bun2 s. 1. urechilă, iepuraş. 2. veveriţă (îu basme).
bullwacker's language ['bulwaeksz 'Ia3rjgwid3] s. (amer.) limbaj grosolan. bun3 s. (şi ~ hat) melon, pălărie tare; to do one's ~ a-şi ieşi din fire.
bull work ['bul ws:k] s. (amer.) salahorie. Buna ['bums] s. (chim.) cauciuc sintetic Buna.
1
bully ['buli] I. s. 1. (înv.) iubit, ibovnic. 2. târâie-brâu, (om) gâlcevitor. 3. huligan, bunce [bAns] s. (sl.) bani, câştig.
bătăuş. 4. lăudăros, fanfaron; (fig.) tiran. 5. codoş; peşte. 6. (mine) perforator. 7. came bunch [bAn//] I. s. 1. mănunchi, legătură, legăturică; ~ of keys legătură / mănunchi
conservată. II. vb. tr. a se agăţa de. a nu lăsa în pace; a teroriza, a intimida (mai ales la de chei; ~of grapes ciorchine de struguri; (sl.) ~of fives mână, pumn, cinci; ~of flowers
scoală pe elevii mai slabi); a brusca, a brutaliza. buchet dc flori. 2. (fam.) grup, ceată, şleahtă; he is the best of the ~ este cel mai bun
bully21. adj. (amer. fam.) de prima clasă, de prima calitate, straşnic; ~ boy bun băiat, dintre ei. 3. (amer.) cireada. II. vb. A. tr. (şi to ~ together) 1. a înmănunchea, a lega,
straşnic băiat. II. interj, (fam.) bravo! ~ for you! bravo (ţie)! a strânge. 2. a pune la grămadă, a îngrămădi. B. iutr. 1. (şi to ~ out) a ieşi în afară, a se
bully (beef) [~ (bi:f)l s. conserve de carne de vacă. proiecta în afară; (despre o clădire) a se clătina. 2. a se înmănunchea, a se strânge; a se
bully boy [~ boi] s. (amer. si.) tip grozav, as. îngrămădi.
r
bully gamester [~ 'geimst3 ] s. (fig.fam.) pungaş. bunch planting [~ ■plumthj] s. (agr.) semănat în cuiburi.
bullying ['buliirj] adj. 1. neruşinat; sfruntat. 2. lăudăros, fanfaron. bunchy ['bAn//i] adj. 1. ieşit / proiectat în afară; umflat, bulbucat. 2. cocoşat. 3. care
bullyism ['buliizpm] s. lăudăroşenie, fanfaronadă. creşte în mănunchiuri / ciorchine. 4. (mine) (despre straturi) aşezate neregulat.
bullyrag ['bulirsg] vb. tr. v. b a l l y r a g . bunco ['bAijkou] (amer.) l.s.v. c o n f i d e n c e g a m e .II. vb. tr. 1. a trişa, a înşela
bulrush ['bulrA/l s. (bot.) pipirig, ţipirig, rogoz (Scirpus spj; trestie, papură; (jig. îuv.) (la cărţi). 2. a jecmăni, a fura (prin înşelăciune).
to seek a knot in a ~ a căuta nod în papură.
buncombe ['bAnkom] ş. (amer.) v. b u n k u m .
bulrushy f-i] adj. cu (mult) pipirig.
buncomite ['bAijkamait] s. amer. palavragiu, vorbă-lungă.
bulsh [bul/] s. (mil. si.) 1. prostii, gogoşi. 2. (fig.) sforăială. 3. (fig.) paradă.
buncosteerer ['bArjkou.sti3r3r] s. (amer. sl.) escroc, şarlatan, pungaş.
bulwark ['bulw3(:)k, -wo:k] I. s. 1. zid, val; bastion, fortăreaţă. 2. zăgaz, zid, dig.
bund [bAnd] I. s. 1. chei (în Japonia şi China). 2. dig, zăgaz (în India). 3. (fam.) alianţă,
3. (mar.) parapet, sparge-val. 4. (fig.) bastion, apărător. II. vb. tr. 1. a întări cu un zid,
ligă. II. vb. tr. a îndigui, a zăgăzui, a apăra cu un dig.
bastion etc. (v. 1,1,3). 2. (jig.) a sluji drept bastion pentru.
bunder [-ar] s. (anglo-indian) 1. debarcader, chei. 2. port.
bulwark main rail [~ mcin rcil] s. (mar.) copastic.
bundle ['bAndl] I. s. 1. legătură, legăturică, maldăr; snop, sarcină; ~ of nerves ghem
bulwark stay [~ stei] s. (mar.) montantul parapetului.
dc nervi. 2. pachet. 3. (amer.) sul, val (de hârtie). 4. (text.) 20 hanks dc fir de in (1 hank
bum [bAm] I. s. 1. (vulg.) şezut, dos. 2. trântor, leneş, pierde-vară; (amer.) vagabond,
- 768 m). 5. to drop one's ~ (austr. sl.) a) a intra în panică, a se pierde cu firea; b) a-şi
hoinar, haimana; beţivan. 3. (prese, de la b u m b a i l i f f ) aprod. II. adj. (sl.) 1. necinstit;
pierde orice nădejde. II. vb. A. tr. 1. (şi to ~ up) a lega mănunchi, a înmănunchea; a face
condamnabil, de condamnat, blamabil. 2. prost, inferior. III. vb. iutr. 1. a umbla de colo
sul; a împacheta. 2. (fa/u.) to ~ away /off/ out a expedia; a da paşaportul (cuiva); I ~d
până colo. a umbla Iară rost, a trândăvi, a tăia frunză la câini; a trăi pe socoteala altuia.
him off l-am expediat, i-am făcut vânt, am scăpat de el. B. iutr. mai ales to ~ in / off/
2. (amer. sl.) a bea în neştire.
out (fam.) a o lua din loc, a o şterge, a spăla putina, a se căra; ~ off / away! şterge-o!
bum bailiff [~ 'beilif] s. (peior.) aprod.
întindc-o!
bumbarge [~ba:d3] s. v. b u m b o a t .
bumble ['bAtlibl] vb. intr. (înv.) a bâzâi, a zumzăi. bundley [-i] adj. greoi, mătăhălos.
bumble bee [~ bi:] s. (entom.) bondar, bărzăun(c) (Bombus terrestris). bundook ['bAnduk] s. (anglo-indian) puşcă.
bumbledom ['bumbldam] s. (fa/u.) birocratism, ifose de mic funcţionar (după numele bun duster ['bAn idAst3r] s. (amer. sl.) tânăr cu apucături efeminate, tânăr amator de
personajului Bumble din „Oliver Twist" de Dickens). reuniuni mondene.
bumble foot ['bAmbl fut] s. picior strâmb. bung [bAij] 1.5,1. cep (de butoi), vrană. 2. cârciumar, birtaş. 3. (sl.) minciună; tragere
bumble-footed [~ Tutid] adj. cu picioare strâmbe. pe sfoară, înşelătorie. II. vb. A. tr. 1. (şi to ~ up / down) a astupa; a pune cepul Ia; ~ed-up
bumble puppy [~ -pApi] s. (fam.) joc prost, joc de ageamiu (la cărti, la tenis); joe dc nose nas înfundat. 2. (şi to ~ up) a învineţi (un ochi în cursul unei bătăi); a scoate din
whist jucat nereglementar. circulaţie. 3. (şl.) a arunca, a azvârli (pietre etc.). B. in/r. (sl.) to ~ off a o şterge, a o lua
bumbler ['bAmbhr] s. v. b u m b l e b e e . la fugă. III. adj. (austr. sl.) 1. mort, răposat. 2. falit; to go ~ a) a da ortul popii, a-şi da
bumbo ['bAinbou] s. punş rece. duhul; b) a da faliment.
bumboat 1'bAmbout] s. barcă pentru aducerea de provizii pe un vas. bungalow ['bArjgslou] s. parter sau casă cu verandă (gen vilă), bungalou.
bumf [bAmfl s. (sl.) 1. hârtie igienică; (jig.) maculatură. 2. pl. hârţoage, documente. bungee jumping ['bAiid3i .djAmpin] (sport extrem) săritură cu coarda elastică de la
bum freezer ['bAm ifri:z3r] s. (şl.) haină scurtă. marc înălţime, bungee jumping.
bummer ['bAni3r] s. 1. (pop.) haimana, hoinar. 2. (amer.sl.) reporter dc mâna a doua; bungfunger ['bAn.ifAggs'"] vb. tr. (amer.) a uimi, a ului.
om politic neimportant. bung hole [~ .noul] s. vrană.
bump1 [bAinpj I. s. 1. ciocnire, izbitură, lovitură. 2. umflătură, bubă, cucui. 3. protu­ bungle ['bAijgl] I. vb. A. tr. (şi to ~ up / out) a strica, a cârpaci; a face de mântuială.
berantă, ieşitură, creastă (înfrenologie); (fam.) înzestrare, dăruire, talente; the ~ of locality B. intr. a lucra prost, a lucra ca un cârpaci; a lucra de mântuială. II. s. 1. muncă sau
un simţ dezvoltat al orientării. 4. (av.) gol dc aer. S.pl. (av.) tulburări atmosferice. 6. (auto) treabă de cârpaci; muncă de mântuială. 2. greşeală; boacănă; încurcătură.
ŞOC; hop. II. vb. A. tr. 1. (against, on) a Iovi, a izbi (de). 2. a lovi pupa (luntrei din faţă, bungler [-3r] s. lucrător prost, cârpaci.
la canotaj) cu prova. 3. (amer. mil. si.) a împuşca. 4. (amer. sl.) to ~ off a îndepărta cu bunglesome [-sam] adj. neîndemânatic, stângaci, nepriceput.
forţa; a omorî, a răpune. 5. to ~ up (fam.) a mări, a face să crească, a umfla (preţuri bungling [-in] I. adj. prost (făcut), făcut dc mântuială. II, s. cârpăceală.
etc.). B. intr. to ~ against a se ciocni dc, a se izbi de; (fam.) to ~ into smb. a întâlni pe bunion [bAnijan] s. (anat.) mont.
cineva din întâmplare, a se întâlni nas în nas cu cineva. III. adv. brusc, deodată, pe bunk1 [bAijk] I. s. 1. pat dc cazarmă; prici. 2. cabină de dormit, cuşetă. II. vb. intr.
neaşteptate, fără veste; to come ~on the floor a cădea, a se lungi pe duşumea. IV. interj. (amer.) 1. a sta culcat pe pat. 2. a se culca. 3. a împărţi patul (cu cineva). <- (mit. sl.) to
: tronc! zdup! poc! buf! do ~ fatigue a sta în cazarmă şi a trage la aghioase.
bump2 I. s. strigătul bâtlanului dc stuf. II. vb. intr. (despre bâtlanul de stuf) a striga, bunk2 (sl.) I. s. fugă; to do a ~ v. b u n k l (II) <*. II. vb. intr. a o şterge, a o tuli.
I a ţipa. bunk3 s. (amer. sl.) v. b u n k u m .
bunker 126

bunker ['bArjkal I. s. 1. (mar.) buneher de cărbuni; ash ~ cenusar. 2. (sport) obstacol burglar ]'ba:glar] s. spărgător, hoţ.
(mai «ies de nisip) pe terenul de golf. 3. (mil.) cazemată, fort. II. vb. A. ir. 1. a încărca burglarious [ba:'glsarias] aay. de spargere.
cărbune sau combustibil pe. 2. (golf) a trimite (mingea) în gaură. 3. (fig.) a aduce încurcături burglarize |'ba:glaraiz] vb. tr. a sparge, a comite o spargere la / în.
(cuiva), a băga în bucluc. B. inir. 1. a se încărca cu cărbune sau combustibil. 2. (despre burglary ]'ba:glari] s. spargere, furt cu spargere, furt prin efracţie.
mingea de golf) a nimeri în gaură. burgle ['ba:gl] vb. tr. (scot-fam.) 1- v. b u r g l a r i z e . 2. a jefui, a jecmăni, a prăda.
bunkery [-i] adj. sărăcăcios, mizerabil. burgomaster ['ba:gou'Uia:star, -goiin-] s. 1. primar (în oraşele olandeze, flamande şi
bunk house ['bAijk haus] s. (amer.) baracă cu priciuri pentru muncitori forestieri, germane):!, (omit.) goeland (Lărus sp.).
cărbunari etc. burgoo [ba:'gu:,'--]s; (mar. sl.) păsat din făină de ovăz.
bunko ['bAnkou] s., vb. v. b u n c o . burgundy ['ba:gandi] s. vin roşu de Burgundia.
bunkum f'bAnkam] s. fraze sforăitoare, vorbe, vorbărie (goală), flecăreală, pălăvrăgeală; burial ['berial] s. înmormântare, îngropăciune.
discurs demagogie; all that talk is ~ toată discuţia asta e vorbărie goală; to talk ~ a bate burial feast [~ fi;st] s. praznic (la înmormântare).
apa în piuă, a îndruga verzi şi uscate. burial ground [~ graund] s. cimitir, ţintirim.
bunky ['bArjki] s. (amer. fam.) tovarăş de cameră sau pat; prieten, amic. burial mound [~ maund] s. tumulus.
bunnia ţ'bAnja] s. (anglo-indian) neguţător, prăvăliaş. burial place [~ plei.s] s. loc de veci.
bunnick ['bAnik] vb. ir. (pop.) a snopi în bătaie, a omorî în bătaie. burial service [~ .sa:vis] s. (bis.) liturghia morţilor (în biserica anglicană).
2
bunny ['bAni] s. v. b u n . burial stone [~ stoun] s. piatră funerară.
1
bunt [bAnt] s. 1. (mar.) burta / umflătura pânzei; bază a vergii. 2. partea umflată a burial yard ]~ja;d] s. v. b u r i a l g r o u n d .
unui năvod. burin ['bjuarin] s. (poligr.) ştihd / ac de gravat.
2
bunt 1. vb. tr. a lovi, a izbi (cu capul, cu coarnele); a înghionti; a da un ghiont (cuiva); burke [ba:k] vb. tr. (mv.) 1. a sugruma, a gâtui (fără urme, cu scopul de a vinde cadavrul
a împunge. II. s. lovitură (cu capul), împunsătură (cu coarnele); ghiont. pentru disecţie). 2. a muşamaliza (o chestiune). 3. a opri, a întrerupe (dezbateri etc.).
3
bunt s. (bot.) mălură (Tilletia triîici). burl [ba:l] (/«At.) I. s. nod (în firul stofei). II. vb.tr. a curăţa de noduri.
bunting1 ['bAntirj] s. 1. stofă pentru steaguri, etamină. 2. (fam.) steaguri. 3. (mar.) burta burlap ['badfep] s. pânză de saci I pentru ambalaj.
pânzei; astar; pavilioane. burlesque [bo:'lesk] I. s. 1. parodic; satiră; caricatură. 2. (muz.) burlcscă. 3. (amer.)
bunting2 s. (omit.) presură (Emberiza sp.) cirl ~ presură-bărboasă (Emberiza cirlus); farsă. 4. (amer.) teatru de varietăţi; spectacol de varietăţi. II. vb. tr. a parodia. III. adj.
black-headed / reed ~ presură-dc-grădină (Emberiza hortulana); yellow ~ presură-aurie burlesc, comic, grotesc, caraghios.
/ -galbenă (Emberiza citrinella). burley ['ba:li[ s. v. b e r 1 e y .
bunt lines ['bAnt lainz, amer. şi 'bAnt linz] s. pl. (mar.) cargafungi; sacheţi. burleycue ['ba:likju:] s. (amer.) v. b u r l e s q u e (I).
bunton ţ'bAntn] s. (mine) inoază (în puţ). burly ['ba:lij adj. 1. solid, mare, gros; mătăhălos, voinic, zdravăn. 2. tare, zgomotos.
buoy [boi, amer. şi 'bu:i] I. s. (mar.) geamandură; baliză; to make fast to a ~ a lega Burmese [ba:'mi:z,'-'-] s. 1. (limba) birmană. 2. birman. ,
la geamandură. II. vb. A. tr. (mai ales to ~ up) 1. (mar.) a baliza, a lega la geamandură. burn1 [ba:n[ s. (scof.) pârâu, izvor,
2. (mar.) a menţine la suprafaţa apei. 3. (mar. rar) a ridica Ia suprafaţă. 4. (mar.) a baliza,
burn2 I. past si part. trec. burnt. ]'ba:nt] vb. A. tr. 1. a arde, a prăji; (fig.) she has
a marca cu geamanduri. 5. (fig.) a susţine, a întreţine (speranţe etc.); a îmbărbăta, a înviora,
money to ~ are atâţia bani că nu mai ştie ce să facă cu ei; to ~ the candle at both ends
a da curaj (cuiva); he was ~ed up by the news ştirea 1-a înviorat / 1-a remontat. B. intr.
a-şi irosi forţele; to ~ daylight a) a folosi lumină artificială în timpul zilei; b) a-şi strica
(mar.) a se menţine la suprafaţa apei, a se menţine în stare de plutire.
sau obosi vederea; c) a căra apă la puţ, a bate apa în piuă; to ~ the midnight oil a lucra
buoyage ['baiidş] s.(mar.) balizaj, balizare.
până noaptea târziu / până la ore mici; to ~ one's boats a-şi tăia toate căile de retragere;
buoyancy ['baiansi] s. 1. (mar.) flotabilitate, stare de plutire; volum de carenă; cmersiune.
(fig.) to ~ one's fingers a-şi frige degetele, a se arde, a se prăji; to ~ the water a prinde
2. (fig.) optimism, vioiciune, energic sufletească; elasticitate; he lacks ~ îi lipseşte
somon cu ostia, la lumina faclelor; to ~ the earth / wind / (amer. breeze); to ~ up the
vioiciunea, c un la-mă mamă. 3. tendinţă de urcare (ia bursă). 4. (fiz.) forţă ascensională
road a) a goni cu automobilul; b) a fugi mâncând pământul; his money ~s a hole in his
/ portantă.
pocket banii lui nu fac mulţi purici, e tot cu mâna în buzunar; (sl.) ~ him! să-1 ia naiba!
buoyant ['baiont] adj. 1. (mar.) plutitor, flotabil. 2. (fig.) optimist, plin de viaţă, vioi,
(să) dea ciuma în el!; to ~ the Thames a găsi iarba de leac, a face un lucru de necrezut;
elastic. 3. (despre valori la bursă) în urcare.
to ~ alive, to ~ to death a arde de viu; (sl.) to ~ the ken a trăi într-un han fără a plăti
buoy float ['boi flout amer. si 'bu:i flout] s. (mar.) plutitor de geamandură.
chiria; (sl.) to ~ the planks a sta jos multă vreme. 2. (med.) a arde, a cauteriza. 3. a arde
buoy rope [~ roup] s. (mar.) gripie.
(mâncarea), a afuma. 4. (fig.) a arde, a mistui, a consuma. 5. (jig.) a aprinde. 6. (sl.) a păcăli,
buplever [bju'plcvar] s. (bat.) urechea-icpurelui (Rupleurum sp.).
bur [ba:r] I. s. 1. (bot.) ghimpe, ţep, ac, spin (al unei plante). 2. (boi.) scai, scaiete a trage pe sfoară. 7. to ~ away a arde; a risipi (prin raze etc.); the sun ~s away the mist
(Cirsium lanceolatum); to stick like a ~ a se ţine scai; a se prinde ca un scai. 3. (bot.) soarele împrăştie negura; to ~ down a arde, a distruge prin foc până în temelii; to ~ off
brustur(e) (Arctium lappa). 4. (fig.) om cicălitor, neagă, scai, belea, pacoste. II. vb. tr. a arde, a îndepărta prin ardere; to ~out a) a arde, a face să ardă (până la capăt) b) a lăsa
a scoate ghimpii etc. fără adăpost (prin incendiu); to ~ to ashes a preface în scrum; to ~ to death v. t o ~ a 1 i v e;
buran [bu:'ru:n] s. (ras) viscol. to ~ up a) a aprinde; b) a arde complet, a face să ardă complet. B. intr. 1. a arde; a se
burberry ['b3:b3ri[ s. palton impermeabil; stofă impermeabilă (după numele firmei). bronza, a se prăji. 2. a arde, a dogori; a lumina; to ~ bright a arde cu flacără vie, alumina
burbot [rba:bat] s. (i/K.) mihalţ (hota Iota). puternic. 3.(fig.) a. arde (de nerăbdare, de dorinţă), ase mistui, a se consuma; to ~ with
burden1 |'to:dn] I. s. 1. povară, greutate, sarcină, încărcătură (şlfig.); răspundere; to be fever a arde, a avea temperatură. 4. to ~ away a arde complet / în întregime; to ~ down
a ~ to smb. a fi o povară pentru cineva; to throw off a ~ a se scutura de o povară. 2. (fig.) a arde de tot, a se preface în cenuşă; (fig.) to ~ into a se întipări în, a lăsa urme adânci
apăsare; durere. 3. (mar.) tonaj. 4. cheltuieli. 5. (min.) rocă sterilă / nefolositoare. ■*■ (yur.) în; the spectacle of social injustice ~t into Burns' soul spectacolul nedreptăţii sociale
~ of proof onus probandi, sarcina / obligaţia de a dovedi. II. vb. tr. 1. a încărca. 2. (fig.) 1-a impresionat adânc pe Bums / i7a lăsat urme de neşters; to ~ out a) a arde complet;
a împovăra, a îngreuna, a împila, a asupri. b) a se strica, a se defecta (prin ardere); to ~ up a arde puternic. II. s. 1. arsură. 2. stigmat,
burden2 s. 1. (muz.) refren. 2. temă. subiect; idee principală, esenţă, fond; laitmotiv; semn cu fierul roşu; danga. 3. (amer.) luminiş creat în urma unui incendiu. 4. arderea
to keep up the ~ of the discourse a-i da înainte, a continua să vorbească în acelaşi fel. vegetaţiei pe o bucată de pământ destinată prelucrării.
burdener [-ar] s. asupritor. împilator. burnable ]-abl] I. adj. inflamabil. II. s. pl. materii inflamabile.
burdensome [-som] adj. împovărător, apăsător; oneros; greu, chinuitor. burner [-ar] s. 1. persoană care arde ceva. 2. bec, duză. 3. (tehn.) injector, arzător.
burdock ['ba:dak] s. (bot.) 1. brustur (Arctium lappa). 2. scai, scaiete, pălămidă (Cirsium burnet ['ba:nit, amer. si -net] s. (bot.) sorbestrea (Sanguisorba officinalis).
lanceolatum). 3. holeră, scaietele-popii (Xanthium spinosum). burning ['bo;nirj] I. s. 1. ardere, mistuire, consumare. 2. (tehn.) ardere, prăjire, calcinare;
bureau [bjua'rou, 'bjuarou],pl. bureaux [-z] şi bureaus [-/.] s. 1. birou, masă de lucru. călirc. 3. (min.) lărgirea găurilor de puşcare (prin explozii). II. adj. arzător, fierbinte;
2. (amer.) şifonier. 3. birou; oficiu; agenţie, departament; secţie; direcţie; comitet; political ~ matter / question chestiune arzătoare; (cinegetică şi fig.) ~ scent urmă proaspătă;
~ birou politic; organisational ~ birou organizatoric. ~ shame ruşine cumplită; (fig.) to stand upon ~ coals a sta ca pe jar / ghimpi.
bureaucracy [bjus'rakrasi, -'rouk-| s. 1. birocraţie, birocraţi. 2. birocraţie, birocratism. burning glass [~ gla:s] s. (opt.) lentilă de convergenţă.
bureaucrat ['bjuaroukrast, -rak] s. birocrat. burning oii [~ aii] s. 1. păcură; petrol lampant. 2. ulei de ars.
bureaucratic [ibjuarou'kratik, -ra'k-] adj. birocratic. burnish ]'ba:ni|] I. vb. A. tr. a curaţi, a polei, a sclivisi, a şlefui, a lustrui; a bruna
burele ['bjuaralei] s. (filatelie) burelaj. (otelul). B. intr. a (stră)luci. II. s. strălucire, lustru.
burette [bjus'ret] s. (chim.) biuretă. burnisher |-a r ] s. 1. lustruitor, şlefuitor. 2. polizor, oţel lustruit; unealtă de polizat.
burg [ba:g] s. 1. (amer. fain.) oraş. 2. (ist.) burg. oraş-cetatc. oraş medieval. burnous [ba:'nu:s] s. burnuz.
burgee ]'ba:d3i:] s. (mar.) ghidon, flamură, fanion. burnouse [bo:'nu:z] s. v. b u r n o u s .
burgeon ['ba:d39n[ (poetic) I. s. mugur(c), boboc; (v)lăstar. mlădiţă. II. vb. A. intr. a burnt [ba:nt] I. past şi part. trec. de la b u r n 2 (I). II. adj. ars; calcinat; a ~ child
înmuguri, a îmboboci (şi fig.). B. tr. (mai ales to ~ out / forth) a da (muguri). dreads the fire cine s-a fript cu ciorbă suflă şi-n iaurt.
burger ['ba:gar] s. (amer.) 1. (un fel de) cârnat de porc (prese, de la h a m b u r g e r ) . burnt coal [~ koul] s. cocs natural.
2. (sandviş din) chiflă cu cârnat de porc. burnt gas [~ gass] s. (tehn.) gaz de ardere.
burgess ]'ba:d3is, -d3es] s. 1. cetăţean al unui oraş municipal. 2. (ist.) membru al burnt offering [~ 'oferirj] s. (bibi.) holocaust.
parlamentului, reprezentând un b o r o u g h sau o universitate. burnt steel [~ sti:l] s. (metal.) oţel ars; oţel supraîncălzit.
burgh ['bAra] s. (şi sufix) oraş scoţian (corespunde englezescului b o r o u g h ) . burp [ba:p] s. sughiţ; râgâială.
r
burgher fbo:go ] s. cetăţean, „btirger" (în Germania şi Olanda). burn gun [~ gAn] s. (amer. mii. sl.) „căţea" (puşcă) mitralieră.
127 business tour

burr1 [bs:T] I. s. 1. zgomot, (h)uruit (de maşină etc.). 2. (fon.) pronunţare vclară a lui bush2 I. s. 1. (telm.) bucşă, bucea, cămăşuială. 2. (mil.) bucşă de amorsare. II. vb. tr.
r (î/i nordul Angliei). II. vb. intr. (fon.) a pronunţa un r velar. a pune, a vârî (o bucşă).
burr2 s., vb. v. b u r . bush basil [~ 'b^ezil] s. (bot.) busuioc (Ocimum minimum).
burr3 s. 1. (telm.) bavură, grat. 2. daltă triunghiulară. 3. piatră de moară. 4. piatra de bush buck [~ bAk] s, (tool.) specie de antilopă (Tragelaphus sylvaticus).
ascuţit, tocilă. 5. calcar. bush dog [~ dog] s. (zool.) 1. poto (Perodicticus po/to). 2. specie de câine sud-american
burr4 s. (astron.) halo (lunar). (îcticyon venaticus). f
burro ['tra:rou],p/. burros [Tba:rouz] s. (span.) măgar, asin. bushed ['bu/tj adj. 1. acoperit cu tufăriş / lăstăriş. 2. (/am.) obosit, „dărâmat". 3. (canad.)
burrock [*b3:rok] s. iezătură; mic stăvilar pe râu. împădurit. 4. (canad.) zăpăcit, ţicnit. 5. pierdut în brusă. 6. (despre păr) stufos.
burrow ['bArou] I. s. 1. vizuină, gaură, ascunziş, adăpost. 2. (min.) rocă sterilă. II. vb. bushel1 l'bu/1] s. „buşel", aprox. baniţă (unitate de măsură pentru grâne = 36,35 l;
intr. 1. a-şi săpa o vizuină; a se ascunde în vizuină. 2. (adesea to ~ into) a scormoni comjxiră cu o baniţă = 20 ocale; o oca = 1.520 l în Muntenia şi 1.28S l în Moldova);
(prin arhive, cărţi etc.). (bibi.) to hide one's light under a ~ a pune lumina sub obroc; a-şi îngropa talanţii (în
bursa ['baisa], pl. şi bursae [-si:] s. 1. (anat., biol.) bursă, bursiculă. 2. (înv.) cămin pământ); to measure other's corn by one's own ~ a judeca pe alţii după sine.
studenţesc (în Evul Mediu). bushel2 vb. tr. (amer.) a repara; a transforma (haine bărbăteşti).
bursar E'b3:s3r] s. 1. (univ.) contabil; casier; trezorier; econom (la universităţi). 2. bursier busher l'bu/ar] s. (amer. sl.) jucător incompetent (de baseball); jucător dintr-o echipă
(la o universitate scoţiană). 3. (înv.) student al unei universităţi (în Evul Mediu). de categoria a doua (de baseball).
bursary [-i] ş. 1, bursă, stipendiu. 2. (mai ales univ.) casierie. 3. (scoţ.) expoziţie. bush faller ['bu/ rfo:br] s. (austr.) tăietor de copaci în brusă.
burse [bxs] s. 1. (com. înv.) bursă. 2. pungă, portofel. 3. v. b u r s a r y (1). bush falling [~ <h:\ix]] s. (austr.) tăiere de copaci în brusă.
burst [ba:st] I. vb. past şi part. trec. burst [bs:st] A. mtr. 1. a plesni, a crăpa; a face bush grass [~ gra:s] s. (bot.) trestie-de-câmpuri (Calamagrostis epigeios).
explozie, a exploda; (fig.) I am simply ~ing to tell you ard de nerăbdare să-ţi povestesc. bushie l'bu/i] s. (austr.) locuitor din brusă.
2. to ~ asunder a crăpa (în două); to ~ away a pleca în grabă; to ~ forth a) a ţâşni; bushing ['bu/in] ş. 1. (electr.) bucşă izolantă. 2. (te/m.) reducţie.
b) (despre răni) a se deschide; c) to ~ forth from a se desprinde (brusc) de; to ~ forth bushing clamp [~ kla^mp] s. (electr.) bornă cu bucşe.
into song a începe (brusc) să cânte; to ~ from a) a se desprinde de; b) a ţâşni din; c) (despre bushing guide [~ gaid] s. (telm.) bucşă de ghidare.
ocnaşi) a evada din; to ~ in upon smb. a da buzna peste cineva; to ~ into a pătrunde bushing metal [~ >metl] s. (metal.) babit, aliaj de antifricţiune pentru lagăre.
în, a intra în; (despre pomi) to ~ into blossom a înflori: to ~ into flame a fi cuprins de bush-jacket ['bu/ .d3îekit] ş. v. bush s h i r t .
flăcări, a izbucni în flăcări; to ~ into laughter a izbucni în (hohote de) râs; to ~ into bush lawyer ['bu/ >b:J9r] s. (austr.) 1. (bot.) mur neozeelandez (Rubus australis).
the room a năvăli / a da buzna în camera; to ~ into tears a izbucni în lacrimi; to ~ into 2. (fam.) jurist amator; profan cu pretinse cunoştinţe de drept.
view a se ivi brusc / pe neaşteptate; to ~ on a se năpusti asupra; to ~ on the ear a sc bush league [~ li:g] s. (sport, sl.) divizie sau categorie inferioară.
auzi deodată; a izbi auzul; to ~ open a se deschide (brusc); to ~ out a izbucni; a war bush-league adj. (amer.) mediocru; de slabă calitate.
had ~ out izbucnise un război; to ~ out crying a izbucni în lacrimi, în plâns; (fa/n.) to Bushman ['bu/mon],pl. Bushmen [-mon] s. boşiman.
~ up (adesea scris bust) a suferi o înfrângere sau un accident; to ~ upon (smb.) a-i da bushman s. locuitor al tufişurilor (în Australia).
(cuiva) prin cap; a înţelege deodată; to ~ with envy a crăpa de invidie, a nu mai putea bush parole ['bu/ pa.roul] s. (sl.) evadat (dintr-o închisoare).
de invidie: (despre pomi etc.) to ~ with plenty a se rupe de prea mult rod. B. tr. 1. a bush plane ['bu/ plein] s. (canad.) avion (uşor) utilitar folosit în zone izolate din nordul
arunca în aer, a face să explodeze, a distruge, a nimici; rivers ~ their banks râurile îşi Canadei.
dărâmă malurile. 2. (poetic) a întrerupe, a opri brusc. 3. to ~ open a forţa (o uşă etc.). bushranger ['bu/ ircind33r] s. 1. (austr.) ocnaş evadat care se ascunde în tufişuri şi
♦ to ~one's sides (with laughter) a nu mai putea de râs, a râde cu hohote. II. s. 1. explozie trăieşte din prădăciuni. 2. locuitor al unei zone de tufăriş / lăstăriş sau al unei zone
(si fig.); ~ of applause explozie / cascadă de aplauze; ~ of laughter hohote de râs. împădurite.
bush shirt [~ /a:t] ş. sahariană, cămaşă colonială.
2. izbucnire; avânt, pornire. 3. iţire, ivire, apariţie bruscă. 4. (adesea scris bust) (fam.)
bush sickness [~ isiknis] ş. (austr. agr.) carenţă în cobalt a solului.
chef, petrecere; he is on the bu(r)st chefuieste, petrece. 5. rafală (de armă automată).
bush telegraph [~ iteligru:f] s. (glumeţ) răspândire rapidă a veştilor, zvonurilor etc.,
burster [-ar] s. 1. persoană care aruncă ceva în aer (prin explozie). 2. exploziv;
radio-şanţ / trotuar.
încărcătură explozivă. 3. (şl.) spărgător. 4. (si.) cădere, prăbuşire (însoţită de zgomot).
bushwhacker Hhwasko1"] s. 1. (amer.) locuitor al desişurilor de pădure, (ftg.) ţăran.
5. (si.) ceva care stârneşte admiraţia prin dimensiuni, forţă etc.; we went in for a regular
2. (ist.) partizan (în răzl)oiul civil din S.U.A. ÎS61-Î865). 3. cuţit pentru curăţitul tufişurilor.
~ ne-am distrat grozav; I got myself up a regular ~ ni-am îmbrăcat la marc fix. 6. (sl.)
grabă, zor. 7. (ec. sl.) crah, faliment. 8. (sl.) pâinişoară de doi penny. 9. (amer.) furtună, bushwhacking [~.hw£ekirj] s. (amer.) drumuri prin păduri şi tufişuri.
vijelie. bushwood [~wud] s. tufăriş, tufişuri.
bushy l'bu/i] I. adj. 1. plin de / acoperit cu tufişuri. 2. (despre sprâncene, barbă, coadă
bursting ['bastirj] I. s. explozie, plcsnirc, crăparc. II. adj. de explozie, exploziv. etc) stufos. II. s. v. b u s h i e .
bursting charge E~ t/u:d3] s. exploziv, încărcătură explozivă.
business1 ['biznis] s. 1. afacere; ocupaţie; treabă; chestiune; the ~of the day /meeting
bursting shell [~ /el] ş. (mil.) obuz brizant. ordinea de zi; on ~ cu treburile, plecat după treburi; (amer. fam.) monkey ~ comportare
burst-up ['b3:st'Apj s. (fam.) 1. adunare zgomotoasă; tămbălău. 2. (ec.) crah, faliment. prostească; prostii; giumbuşlucuri, pozne; to mean ~ a vorbi serios; a avea intenţii serioase;
3. explozie. 4. material exploziv. a se apuca de ceva cu toată seriozitatea sau cu hotărâre; mind your own ~! nu e treaba
burstwort [~wo:t] s. (bot.) feciorică (Herniaria glabra). dumitale! vezi-ţi de treaba dumitale!; to send smb. about his ~a alunga pe cineva, a trimite
burt [b3:t]s. v. b r i l l . pe cineva la plimbare; what is your ~ here? ce cauţi aici? he asked (for) my ~ m-a
burthen fbatfsn] s. poetic pentru b u r d e n 2 (I). întrebat ce vreau / ce doresc; let us come to ~sa venim la subiect; to have one's hands
burton ['b3:tn] s. (mar.) pălăncel. full of ~ a avea (foarte) multe de făcut / multă treabă de făcut, a nu-şi vedea capul de
Burton (av. sl.) to be gone for a ~ a cădea la datorie, a muri în timpul unei acţiuni / treabă; that is not the ~ nu despre asta e vorba; my ~ is with you am treabă cu dumneata;
ieşiri. (prov.) everybody's ~ is nobody's ~ copilul cu prea multe moaşe rămâne / moare eu
Burundian [bu'rundjan, -ian] I. adj. din Burundi, burundez. II. s. locuitor din Burundi, buricul nctăiat. 2. profesie, ocupaţie. 3. activitate comercială, afaceri; dever, clientelă;
burundez. the big ~ marele capital; out of ~ falit; man of ~ om de afaceri; agent; om de încredere;
burweed [b3:wi:d] s. (bot.) turiţă, lipici, asprişoară (Galium aporine). ~is ~afacerile sunt afaceri, frate-frate, dar brânza-i pe bani. 4. firmă, întreprindere (comer­
bury ['beri] vb. A- tr. 1. a îngropa, a înmormânta; (ftg.) to ~ the hatchet a face / a cială); to set up in ~ / to go into ~ a începe să facă comerţ, a se lansa în afaceri. 5. târg:
încheia pace; to ~ alive a îngropa de viu; to live to ~ smb. a trai mai mult decât cineva. afacere; chilipir. 6. obligaţie, datorie, îndatorire; drept; to make it one's ~ to a socoti
2. a îngropa, a ascunde; to ~ one's face in one's hands a-şi îngropa / a-şi ascunde faţa de datoria lui să; a se însărcina să; you had no ~ to do it nu aveai dreptul s-o faci, nu
în mâini; to ~ one's hands in one's pockets a-şi băga mâinile în buzunar(c). B. rejl. aveai nici un drept / temei să faci asta. 7. afacere, poveste, istorie, chestiune; I am sick
(ftg.) a se îngropa, a se retrage; to ~ oneself in books a se îngropa în cărţi. of the whole ~ mă plictiseşte toată povestea asta. 8. (teatru) acţiune, mimică, gesturi,
bus, 'bus [DAS] prese, de la o m n i b u s şi a u t o b u s . I. s. 1. omnibus; autobuz; (jig.) gestică (nu dialog). <? (sl.) to do one's ~ for smb. a) a distruge pe cineva; b) a bate măr
to miss the ~ a pierde autobuzul, a pierde trenul; a rata ocazia; a suferi o înfrângere. pe cineva.
2. (W.) avion de pasageri. 3. (fam.) automobil, maşină. 4. (infor.) magistrală. II. vb. tr. business2 fbizinis] s. caracter aferat; preocupare.
to ~ it a merge cu autobuzul. business card ['biznis ku:d] ş. carte de vizită (care specifică funcţia, adresa şi numărul
bus bar [~ ba:[ s. (electr.) bară colectoare. de telefon de la serviciu).
bus boy [~ boi] s. (amer.) picolo. business end [~ end] s. partea practică / cea mai importantă a unei chestiuni.
busby ['bAzbi] s. căciulă de husar, de artilerist sau de genist (în armata britanică). business hours [~ tauaz) s. pl. orc de primire; ore când magazinele sunt deschise.
1
bush [buf] I. s. 1. tufă. tufiş; ~ of hair păr des; to beat about the ~ v. b e a t (I, B). business interests [~ 'intrists] s. pl. interese de afaceri.
2. mari suprafeţe de pământ nccuHivat, acoperite de tufişuri (în Australia); to take to business-like [~ laikj adj. de afaceri; comercial, negustoresc; practic; metodic; precis,
the ~ a deveni pribeag, hoinar. 3. coadă stufoasă de vulpe. 4. (înv.) ramură, mai ales de exact.
iedera (servind ca firmă la tavernele din vechea Anglie); firmă de tavernă; tavernă; good businessman [~man], pl. businessmen [~] s. 1. om de afaceri, comerciant. 2. afacerist,
wine needs no ~ vinul bun nu arc nevoie de reclamă. 5. to go ~ a) a pleca în brusă / la businessman: big businessmen mari capitalişti.
ţară; a pleca din oraş; b) a-şi lua câmpii, a o lua razna. 6. (canad.) aprox. taiga. 7. (canad.) business manager [~ im«nid39r] s. director comercial.
parcelă de teren nedefrişat folosită ca sursă de lemne de foc şi ca loc de păşunat. II. vb. business night [~ nait] s. (pari.) scară sau noapte de şedinţe (a parlamentului).
A. tr. 1. a sădi cu tufişuri. 2. (agr.) a boroni. B. intr. 1. a creşte des. 2. (austr.) a campa business relations [~ ri'lci/anz] s. pl. relaţii de afaceri.
în brusă. III. adj. (austr.) grosolan, rudimentar, nerafinat. business tour [~ tua r ] s. călătorie de afaceri.
busk1
busk1 [bAsk] s. 1. os de balenă, balenă (de corset). 2. (pop-) corset.
busk2 vb. intr. (în nordul Angliei). 1. a se pregăti. 2. a se îmbrăca. 3. a se grăbi, a se
zori.
busk3 vb. intr. (si to ~ about) (mar.) a (în)crucişa.
busker ['bAsk3r] s. 1. scamator. 2. cântăreţ ambulant / de stradă.
buskin ['bAskin] s. 1. coturn. 2. (fig.) tragedie; to put on the ~s a scrie în stil de tragedie.
bus line ['bAs lain] s. 1. linie de autobuz, traseu. 2. societate de transport care exploatează
autobuze.
busman ['bAsmnn], pl. busmen [~] s. 1. şofer-de autobuz. 2. taxator (in autobuz).
busman's holiday [~z 'holodi] s. vacanţă petrecută în ambianţa familiară a muncii de
zi cu zi (ca şoferul de autobuz care îşi petrece vacanţa călătorind cu autobuzul în calitate
de pasager): to take a ~a-şi petrece vacanţa în ambianţa familiară a muncii de zi cu zi.
buss [bAs] (<nv.) I. s. sărut. II. vb. tr. a săruta.
bus station ['DAS .stei/an] s. autogara.
bust1 [bASt] s. 1. bust. 2. piept / bust de femeie.
bust2 (si.) I. vb. A. intr. 1. a exploda, a sări în aer (v. b u r s t 1,1). 2. a da faliment
(v. b u r s t u p). 3. a chefui, a petrece. 4. a se sinucide. B. tr. 1. a distruge, a nimici, a-i
face felul (cuiva), a omorî. 2. (amer. inii. si.) a retrograda. 3. a îmblânzi (un cal sălbatic).
II. s. 1. crah, faliment. 2. chef, petrecere, vâjâială; to go on the ~ a se duce în vâjâială.
bustard ['bAstsd] s. (omit.) dropie (Otis tarda).
bustee ['bASti:] s. (anglo-imlian) 1. sat. 2. cartier.
buster ['bAster] s. (amer. si.) 1. ceva neobişnuit / extraordinar. 2. minciună gogonată.
3. om foarte voinic, munte de om. 4. zurbagiu, târâie-brâu, scandalagiu. 5. chef, petrecere.
6. (austr.) vânt puternic, uragan. 7. (amer.) individ, tip; hello ~! noroc, şefule! 8. (austr.
fam.) to come a ~ a suferi o înfrângere; a se prăbuşi; a da chix, a eşua.
bustle1 ['bAsl] I. vb. A. tr. a grăbi, a iuţi, a zori, a îndemna. B. intr. 1. (si to ~ about
/ alone) a se mişca de colo până colo, a se agita, a hu-.şi găsi astâmpăr; a se afla în treabă.
2. a se grăbi. 3. to ~ through a crowd a-şi face loc prin mulţime. II. s. agitaţie, freamăt,
mişcare, zarvă. III. inter/', mai repede! mişcă!
bustle2 s. turnură (la rochie).
bustler [-sr] s. persoană aferată/ preocupată / care nu-şi găseşte astâmpăr; persoană
sâcâitoare.
bustling [-ir]] I. adj. agitat, în freamăt; zgomotos; aferat. II. s. agitaţie, zarvă.
bus transfer ['bAs 'transfo:1'] s. bilet de / cu corespondenţă (de autobuz).
bust-up ['bAst Ap] s. (fam.) scandal, ceartă violentă.
busy1 [ibizi] I. adj. 1. (at, in, with) ocupat, prins (cu); harnic, activ; (as) ~ as a bee
harnic ca o albină. 2. (despre telefon) ocupat; the line is ~ firul e ocupat. 3. înviorat,
activat. 4. agitat, aferat. 5. supărător, sâcâitor, insistent. 6. aglomerat; a ~street o stradă
mult frecventată. 7. greu, încărcat; a ~ day o zi grea (de muncă); -0- (fam.) get ~! dă-i
zor / bătaie! II. vb. A. tr. a da de lucru (cuiva); I have busied him forthe whole day
i-am dat de lucru pentru toată ziua; to ~one's brains a-şi sparge capul, a-şi stoarce creierii.
B. refl. to ~ oneself with / in / about a fi ocupat cu, a se ocupa cu.
busy2 s. (sl.) detectiv, copoi.
busybody [~,bodi] s. 1. persoană aferată. 2. om băgăreţ, băgăcios, persoană
supărătoare / sâcâitoare / insistentă.
busy idleness [~ 'aidlnis] s. trândăvie activă; energie cheltuită pe fleacuri.
busyness ['bizinis, amer. si -nes] s. v. b u s i n e s s 2 .
busy sack ['bizi sa;k] s. (pop.) sac de călătorie.
busy signal [~ 'signal] s. (tel.) semnalul „ocupat", semnal de linie ocupată.
but1 [bAt forma tare; bat forma slabă] I. conj. 1. dar, însă; totuşi, cu toate acestea; ci;
fire is useful ~ it is dangerous focul este folositor dar periculos; ~ for all that dar cu
toate acestea; not (only)... ~ (also) nu (numai)... dar şi; ~ then pe de altă parte, însă (nici),
dar (nici). 2. dacă nu; decât; ca să nu; (ca prep.) cu excepţia, în afară de; what could
he do ~ obey ce-i rămânea (alta) decât să asculte? he would have fallen ~ that I caught
him ar fi căzut dacă nu l-aş fi prins (eu); ~ for him you would have missed the train
dacă n-ar fi fost el, ai fi pierdut trenul; I would go to him ~ that I fear his father m-aş
duce la el dacă nu mi-ar fi frică de tatăl lui; I cannot ~ nu pot să nu, nu pot decât să;
I cannot ~ agree with you nu pot să nu fiu de acord cu tine; I never smoke ~ after
dinner nu fumez decât după masă; none ~ members are admitted nu sunt admişi decât
membrii; no one saw him ~ my father nu 1-a văzut decât tatăl meu, nu 1-a văzut nimeni
în afară de tatăl meu; she is not so old ~ she may learn nu este atât de bătrână ca să nu
poată învăţa; it cannot be ~ they will do you justice nu se poate / este imposibil să nu-ţi
facă dreptate; he would do nothing ~ what he was obliged to nu făcea decât ceea ce
era obligat să facă; I seldom see him ~ at the theatre îl văd rar, doar la teatru îl mai
întâlnesc; who should it be ~ my neighbour? cine crezi că era dacă nu vecinul meu?
who could have done it ~ he / (fain.) him? cine altul ar fi putut face una ca asta?; is there
any one in the house ~ she / (fain.) her? mai este cineva în casă (în) afară de ea? 3. (si ca
prep.) numai nu; all ~; tot(ul), toţi etc.; în afară de; pe punctul; gata; mai-mai; it is all
~ ready e ca şi gata, e aproape gata; all ~ me toţi până la mine, toţi în afară de mine;
it is three o'clock all ~ two minutes e (ora) trei fără două minute; the work is complete
all ~ the title cu excepţia titlului, lucrarea este completă / gata; it is anybody's business
~ his e treaba oricui, numai a lui nu; anything ~ orice / tot ce vrei, numai... nu; he is
anything ~ a coward e tot ce vrei, numai fricos nu; the last ~ one penultimul; he lives
next door ~ one locuieşte două case mai departe; he had no sooner left ~ he returned
de-abia a plecat şi s-a şi întors. 4. că; he had not a doubt ~ this was the man nu se
îndoia câtuşi de puţin că acesta e omul (cu pricina); no question ~ he will do it este
neîndoios / sigur că va face asta; not ~ that he is as diligent as ever he was nu că n-ar
fi silitor ca întotdeauna. II. aaV. particulă numai, doar; she is ~ 9 years old are numai
9 ani, n-are decât 9 ani; ~ (a) little doar puţin, doar un pic; had I ~ known it! (ah) de-aş
fi ştiut numai!; from A to B is ~ twenty miles de la A (până) la B sunt numai douăzeci
128
de mile; ~ now chiar acum, adineaori, acum câteva clipe, III. prep. (delimitările între
but ca prep. şi conj. sunt discutabile) în afara (cu gen.), în afară de, pe lângă, cu excepţia
(cu gen.) (v. ~1,2,3). IV.pron. rel. care să nu; there is not one ~knows them nu există
(nici) unul care să nu-1 cunoască; there are few men ~ would risk all for such a prize
puţini (oameni) nu ar risca totul de dragul unui astfel de premiu.
but2 [bAt] s., vb. tr. ~me no ~s (ştii), fără nici un „dar", te rog!
but3 [bAt] s. (scot.) prima cameră sau camera de lucru dintr-o casă cu două camere.
butadiene [ibuitsdai'kn] s. (chim.) butadienă.
i butane ['bju:tein] s. (cljim.) butan.
butch [but/] s. tunsoare scurtă.
butcher ['but/a1'] I. s. 1. măcelar, casap. 2. călău, gâde. 3. (fig.) măcelar, om sângeros,
călău. 4. (si train ~) (amer.) vânzător de dulciuri (în trenuri). 5. momeală artificială (pentru
prinsul somonului). II. vb. tr. 1. a tăia, a (în)junghia (animale). 2. a ucide, a omori,
a măcelări, a căsăpi, a sfârteca. 3. (fig.) a inutila, a denatura.
butcher bird [~ told] s. (omit.) sfrâncioc, lupul-vrăbiilor (Lanius sp.).
butcher crow [~ krou] s. (omit.) corb australian (Barita destructor).
butcherly ['but/sli] adj. sângeros, crud, cumplit.
butcher's bill ['but/oz bil] s. 1. notă de plată la măcelar. 2. lista celor morţi în război.
3. cheltuielile unui război.
butcher shop ['but/o. /op] s. (sl.) spital.
butcher's meat [~z mi:t] s. carne (în afară de cea de găină şi vânat).
butcher's prickwood [~z iprikwud] s. (bot.) cruşân (Rliamnus frangula).
butcher's work [~z wa;k] s. (fig.) măcel, masacru.
butcher wagon [~ .waegan] s. (si.) ambulanţă.
butchery ['but/ori] s. 1. abator, zalhana. 2. măcel, vărsare de sânge.
butchery business [~ .bizhisj s. comerţ cu came.
butler ['bAtla'] s. 1. majordom; chelar. 2. (?nv.) paharnic.
butt1 [bAt] s. poloboc (cu o capacitate de 490,961).
butt2 s. 1. (mit.) ţintă. 2. pl. (mii.) poligon de tragere. 3. (fig.) ţintă, ţel, scop. 4. (fig.)
cal de bătaie.
butt3 s. 1. capăt gros (a ceva); picior de stâlp; (si ~ of the rifle) pat de puşcă. 2. capăt
/ muc de ţigară, chiştoc. 3. (ind. pielii) crupon. 4. fund, şezut.
butt4 I. vb. A. tr. 1. a lovi cu capul, a împunge. 2. a împunge (cu coarnele). B. intr.
1. (si to ~ out) a ieşi în afară, a se proiecta în afară. 2. (at, against) a împunge (cu ace).
3. to ~against / into a se lovi de, a se izbi de; to ~in a se amesteca / a se vârî/ a se
băga în. II. s. 1. lovitură (c» capul, cu coarnele), împunsătură. 2. (tehn.) încheietură,
îmbinare, joantă. 3. balama (la uşă).
butt5 s. (iht.) calcan (Scophthalamus maeoeticus şi S. rhombus).
butt beer [~ bior] s. (pop.) bere (tare) porter.
butt end [~ end] s. 1. v. b u 1 1 3 1 , 2 . (fig.) capăt, fine, final; parte principală, miez,
esenţă.
butter ['bAtsr] I. s. 1. unt; he looks as if ~ would not melt in his mouth face pe prostul;
nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i miroase. 2. (fig.) linguşire, tămâiere. 3. (fig. sl.)
slăbiciune, neputinţă. 4. (chim. înv.) clorură anhidrică. II. vb. A. tr. 1. a unge cu unt; he
knows on which side his bread is ~cd nu renunţă cu una eu două la ceea ce i se cuvine
sau e al lui, nu-1 duci cu una cu două, îşi cunoaşte el interesele; (prov.) fine / kind / soft
words ~ no parsnips vorbele frumoase nu fac varza grasă. 2. (adesea to ~ up) a linguşi,
a tămâia.
butter-and-egg man [~ snd'egmsn] s. (amer. fam.) 1. mecena în sport. 2. client gras,
client care cheltuieşte mult în localurile de noapte.
butterball ['bAtsbod] s. 1. specie de raţă mică aVn America de Nord (Glaucionetta
albeola). 2. (fam.) grăsan(ă).
butter bean [~ bi:n] s. (bot.) fasole neagră (Plmseolus lunatus).
butter boat [~ bout] s. 1. untieră. 2. (fig. fam.) linguşire exagerată.
butter box [~ boks] s. 1. vas în care se ţine untul. 2. (Div. peior.) olandez.
butter bur(r) [~ te:r] s. (bot.) brusture, captalan (Petasites vulgaris).
butter churn [~ t/o:n] s. putinei de unt.
butter color [~ ikAlar] s. (amer.) culoare aurie.
buttercup [~kAp] s. (bot.) piciorul-cocoşului, floare-broştească (Ranunculus acer ş.a.).
butter dairy [~ idsari] s. untărie. .
butter dish [~ di/] s. untieră.
butter-fingered [~ .firjgad] adj. 1. cu degetele moi. 2. neîndemânatic, stângaci.
butter fingers [~ ifirjgaz] s. pl. (fain.) neîndemânatic, persoană căreia îi scapă toate
din mână.
butter flip [~ flip] s. (omit.) culic-cu-spadă, culic-cu-cioc-întors (Recurvirostra avosetta
avosetta).
butterine ['bAtori(:)n] s. (amer.) margarina.
butterfly [~flai] j . 1. (entom.) fluture. 2. (sport) fluture (stil de îiutt). 3. (fig.) fante,
om spilcuit; persoană superficială.
butterfly bolt [~ boultj s. (tehn.) şurub cu cap fluture.
butterfly nut [~ iiAt] s. (tehn.) piuliţă-fluture, piuliţă rotundă cu aripi; mulinet.
butterfly screw [~ skru:] s. (tehn.) şurub cu piuliţă-fluture.
butterfly throttle [~ tOrotl] s. (tehn.) clapetă de acceleraţie; vană-fiuture.
butterfly valve [~ vslv] s. (tehn.) drosel, fluturaş; ventil fluture.
butter leaves ['bAt3r ili:vz] s. pl. (bot.) 1. lobodă-de-grădină (Atriplex hortense). 2. ştevie,
steghie (Rumex alpinus).
buttermilk [~milk[ s. 1. zer; janţ. 2. lapte bătut.
Buttermilk State [~ steit] s. (amer.) (folosit ca supranume) Statul Pennsylvania.
129 by-plot

butter nut [~ nM] s. l.ţbot.) specie de nuc de America, nuc cenuşiu (Juglans tinerea). buzz bomb ['bAZ bom] s. (fam.) bombă zburătoare de tipul Vt folosită de Wehrmacht
2.pi. (în sudul S.U.A.) salopetă cafenie. 3. (ist. S.U.A.) soldat sau partizan din Războiul (1944).
Civil (1861-1865). buzzer ['bAZ3r] s. 1. gânganie bâzâitoarc, bărzăune. 2. sirenă; claxon. 3. (electr.) summer;
butter pat [~ past] s. medalion / rondelă de unt. buzzer; sonerie; întrerupător automat. 4. (mil. sl.) agent de legătură; transrnisionist.
butter scotch [~ skotf,'--'-] s. un fel de bomboane (din uni si zahăr); ~ colour culoarea buzzer call [~ ko:l] s. (tel.) apel fonic.
zahărului ars, cafeniu-deschis. buzz group ['bAZ gru:p] s. (canad.fam.) cerc de discuţii.
butterwort [~ws(:)t] s. (bot.) foaie-grasă (Pinguicula sp.). buzz saw [~ so:] s. (amer.) ferăstrău circular; to monkey with a ~ a se juca cu focul.
buttery ['bAtsri] X.adj. 1. de unt, din unt; untos. 2. (fig.) măgulitor, linguşitor. II. s. buzzwig [~ wig) s. 1. (fig.) persoană importantă, ştab, mare mahăr. 2. perucă bogată.
bufet, cantină, cămară (la universităţi, pentru provizii si băuturi). by [bai] l.prep. 1. (chiar) lângă, alături de, foarte aproape de; la; în preajma (cu gen.);
buttery hatch [~ 'hart/] s. ferestruică (prin care se serveşte mâncarea de la bucătărie). ~ the door lângă uşă; he was sitting ~ me şedea lângă mine; ~ his side lângă ci, alături
butting ['bMinJ s. 1. hotar, limită, graniţă (sifig.). 2. (metal.) îmbinare cap la cap. de ci. 2. pe lângă; prin, pe la; pe, în; we passed ~ the school am trecut pe lângă şcoală;
butting plough [~ plau] s. (agr.) rariţă, plug de muşuroit. he came ~ Oxford a venit prin Oxford; ~ the footpath pe cărare, pe potecă; ~ sea pe
buttinski, buttinsky [bA'tirjski] s. (amer. si.) persoană băgăcioasă. mare, cu vaporul; ~ land pe uscat. 3. cu, pe; we had to go ~ train a trebuit să mergem
butt joining [ W id3oinin] s. 1. (conslr.) îmbinare cap la cap. 2. (tehn.) înnădite cap cu trenul; ~ air cu avionul; ~ bus cu autobuzul; ~ the steamer cu vaporul; ~ airmail cu
la cap. poşta aeriană. 4. (cu un pron. refl., intraductibil); she lives ~ herself trăieşte singură.
butt joint ['bAt d3oint] s. (tehn.) legătură / asamblare / îmbinare cap la cap; joantă. 5. în timpul; they travelled ~ night au călătorit noaptea. 6. la; -sunlight la lumina soarelui;
buttock line ['bAtok lain] s. (mar.) secţiune longitudinală. ~ the light of the lamp la lumina lămpii. 7. cu; to be paid ~ the hour a fi plătit cu ora;
buttocks ['bAtaks] s. pl. şezut, buci, fese. ~ the dozen cu duzina; to sell ~ the pound a vinde cu livra; ~ so much more cu atât
button ['bAtn] I. s. 1. nasture, bumb; a boy in ~s paj; servitor în livrea; to sew on a mai mult; he is my senior ~ two years este mai marc cu doi ani decât mine. 8. (temporal)
~ a coase un nasture; undo this ~! desfă / descheie nasturele ăsta! 2. buton; to press the pe la, în jurul; spre, către; I came back ~ five m-ani întors pe la cinci; ~ the end of the
~ a apăsa pe buton. 3. măciulie, vârf. 4. (bot.) boboc de floare. 5. (bot.) ciupercă tânără week spre sfârşitul săptămânii; ~ this time între timp. 9. (temporal) până; it will be ready
/ nedezvoltată. 6. cocardă publicitară purtată la butonieră. ♦ not to care a (brass) ~ a-i ~the time you come back va fi gata până când te întorci; I need it ~Monday am nevoie
fi perfect indiferent, a nu-1 interesa câtuşi de puţin; it is not worth a ~ nu face nici cât de el / îmi trebuie până luni (cel mai târziu). 10. cu, de; câte; pe; day ~ day zi de zi;
o ceapă degerată; (vulg.) damn / dash my ~! la naiba! la dracu!; (fam.) he is one ~ short step ~ step pas cu pas; little ~ little puţin câte puţin; one ~ one unul câte unul; ~ twos
sau (amer. fam.) he has a few ~« missing îi lipseşte o doagă, nu e în toate minţile, e and threes câte doi şi (câte) trei; ~ turns pe rând; cu schimbul. 11. după; potrivit (cu
sărit (de pe linie); (amer. fam.) he has all his ~ şi e perfect sănătos la cap. II. vb. tr. 1. a flat.); what time is it ~ your watch? ce oră este după ceasul dumitale?; ~ the sun după
coase nasturi la. 2. a încheia cu nasturi. 3. (mil. si.) ~ed up totul e gata / în ordine; (fam.) soare; ~ the doctor's advice după sfatul doctorului. 12. de (către); a play ~ Shakespeare
to ~ up one's mouth a-şi pune lacăt la gură; (fam.) to ~ up one's purse a lega baicrile o piesă de Shakespeare; it was written ~ him a fost scrisă de el; struck ~ lightning
pungii, a se zgârci. lovit de trăsnet, trăsnit; forbidden ~ law oprit de lege. 13. după, din; prin; I know him
button-down [~ 'daun] adj. (despre cămăşi, bluze etc.) deschis la gât, cu gulerul răsfrânt. ~ sight îl ştiu din vedere; ~ hearsay din auzite; ~ birth prin naştere; to quote ~ memory
buttoned-up ['bAtnd'Ap] adj. (fam.) secretos. a cita din memorie; ~chance din întâmplare; to speak ~an interpreter a vorbi printr-un
buttonhold [-hould] vb. tr. v. b u t o n h o l e (11,2). tălmaci / interpret; he plays ~ ear cântă după ureche; ~ nature din fire; it is your friend
buttonhole [~houl] I. s. 1. butonieră. 2. floare la butonieră. 0 . vb. tr. 1. a coase butoniere ~ his voice după voce este prietenul tău. 14. pe; (inv.) ~ Jove Jupiter! pe legea mea!
la. 2. a ţine de nasture; a obliga pe cineva să te asculte; (fam.) a agăţa pe cineva. zău!; " my honour! pe cinstea mea! pe onoarea mea! ♦ ~ no means în nici un caz, cu
buttonhook [~huk] s. croşetă, cârlig (ae încheiat nasturi). nici un chip; ~ the way apropo, printre altele; ia stai; ~ means of cu ajutorul (cu gen.);
prin (mijlocirea); ~ reason of din cauza (cu gen.), datorită (cu aat.),' ~ dint / virtue of
button-on [~ 'on] adj. (despre gulere etc.) care se închide / încheie / prinde cu nasturi.
în virtutea (cu gen.); ~way of a) prin, via; b) datorită (cu aflt.), în urma (cu gen.), din
buttons ['bAtnz] s. (sl.) băiat de serviciu (într-un hotel).
cauza (cu gen.); în virtutea (cu gen.); c) ca, în chip de. II. adv. 1. aproape, alături, în
button switch ['bAtn swit/] s. întrerupător cu buton.
preajmă, în apropiere; close / near / hard ~ foarte aproape, (chiar) alături; there was
button-up [~ 'Ap] adj. (despre cămăşi, bluze etc.) închis cu nasturi până la gât.
no other person ~ nu mai era nimeni în preajmă. 2. alături, de o parte, la o parte; to lay
buttress ['bAtris, -ras] I. s. 1. (constr.) contrafort; proptea; culee; pilă; palee. 2. (fig.)
~ a pune de o parte. 3. pe alături; (despre vreme) to pass ~ a trece, a se scurge. •*■ ~ and
sprijin, reazem, susţinător. II. vb. Ir. a sprijini, a propti, a sluji drept reazem (cu dat.);
~a) curând (după aceea); b) treptat, încetul cu încetul; ~and large în general (vorbind);
to ~ up by arguments a susţine / a sprijini cu argumente.
~ the by(e) apropo, fiindcă veni vorba.
buttress dam [~ dasin] s. (hidr.) baraj cu pile-contraforturi.
butt strap ['bAt strap] s. (constr.) eclisă de îmbinare. by-blow [~ blou] s. 1. caz neprevăzut, întâmplare neprevăzută, accident. 2. copil
butt welding [~ ,weldirj] s. (metal.) sudare cap Ia cap. nelegitim / din flori, bastard.
butty [TjAti] s. 1. (dial.) tovarăş. 2. (mine) inspector de mine. by-book [~ buk] s. carnet de notiţe.
butyl ['bju:til[ s. (chim.) butii. by-ehop [~ t/op] s. (inv.) copil din flori, bastard.
butylamine [bju'tibmin] s. (chim.) butilamină. by-corner [~ 'ko:n3r] s. ascunziş, ascunzătoare.
butylene ['bjmtilin] s. (chim.) butilenă, butenă. by-dweller [~ ,dweb r ] s. vecin.
butyric [bju'tiric] adj. (chim.) butiric. bye [bai] s. (sport) to draw / to have the ~ a fi scutit de joc.
butyric acid [~ 'sesid] s. (chim.) acid butiric. bye-bye1 [~ bai] s. (fam.) nani.
butyrin ['bju:tarin] s. (chim.) butirină.
r
bye-bye2 [~ 'bai] inter/ (fam.) pa, la revedere (v. g o o d b y e ) .
butyrometer [Fbju:ti'romito ] s. (chim.) butirometru. by-elections [~ i'lekjpnz] s. pl. alegeri suplimentare / parţiale.
buxom ['bAksamj adj. (mai ales despre femei) drăguţ, atrăgător, simpatic; sănătos, Byelorussian [ibielo'rA/pn] I. adj. bielorus. II. s. 1. bielorus. 2. limba bielorusă.
durduliu; rumen; vioi, vesel, plin de viaţă. by-end ['bai end] s. intenţie ascunsă, gând tăinuit; interes special.
buy [bai] I.past şi part. trec. bought [bo:t] vb. A. tr. 1. (of, from, at) a cumpăra, a face bygone ]~gon] I. adj. trecut, apus; in ~days în vremurile de demult, pe vremuri. II. s.
rost de, a-şi procura (de la); (fam.) to ~ on tick a cumpăra pe credit; to ~for cash a cumpăra pl. lucruri din trecut (mai ales jigniri, neînţelegeri); let ~s be ~s să uităm ce a fost, cele
cu bani peşin / gheaţă; to ~ a pig in a poke a cumpăra ceva cu ochii închişi (fără a vedea rele să se spele.
marfa); (fam.) to ~ a white horse a arunca banii pe fereastră, a cheltui fără rost, a fi by-hour ['bai aus r ] s. oră liberă.
risipitor. 2. (fig.) a cumpăra, a corupe, a mitui, a câştiga (pe cineva) prin bani. 3. to ~ by-interest [~ 'intrist] s. interese speciale; interese particulare.
back a răscumpăra; to ~ in a) a cumpăra (toata cantitatea), a acapara; b) a cumpăra într-O by-key [~ ki:] s. cheie falsă, şperaclu.
cantitate mai mare, a face provizii de; c) a răscumpăra (la o licitaţie); (fig.) to ~ off by-lane [~ lein] s. 1. uliţă lăturalnică. 2. (fig.) ascunziş, ascunzătoare.
a cumpăra, a mitui; to ~ out a cumpăra (tot); she could ~ him out and out era mult mai by-law [~ b:] s. hotărâre a autorităţii locale sau a unei organizaţii.
bogată decât el; (fig.) to ~ over a cumpăra, a mitui; to ~ up a cumpăra (tot). 4. (amer. by-line [~ lain] s. (amer.) semnătură la sfârşitul unui articol de ziar.
jam.) a accepta, a-şi însuşi (punctul de vedere al cuiva). ♦ (mil. sl.) to ~ a packet a fi by-liner [~ lains'] s. (amer.) semnatar al unui articol de ziar, ziarist, comentator,
rănit. B. intr. a face cumpărături. II. s. (fam.) cumpărătură. editorialist.
1
buyer ['baia "] s. 1. cumpărător; (com.) ~s over cererea e mai mare decât oferta; (corn.) by-matter [~ .marts'] s. lucru secundar, chestiune secundară.
-s market piaţă de conjunctură favorabilă cumpărătorului (cu abundenţă de mărfuri la by-name [~ ncim] s. poreclă.
preţuri scăzute). 2. (corn.) achizitor. by-office [~ ofis] s. filială.
buying capacity ['baiirj ko'pasiti] s. putere de cumpărare. by-paper [~ ,peipor] s. bucăţică de hârtie.
1
buzz [bAz] I. vb. A. intr. 1. a bâzâi, a zumzăi; a hunii; (despre urechi) a ţiui. 2. si to by-pass [~ pci:s] I. s. 1. ocol, înconjur; derivaţie; drum de tranzit. 2. (tehn.) egalizator
~ about /over (fig.) a zbura în jur. 3. (fam.) a bârfi în şoaptă. 4. (sl.) to ~ off/away a de presiune; ~ roll(er) rolă de ocolire, de by-pass. 3. (electr.) sunt. 4. (med.) bypass,
o şterge / întinde repede. B. tr. 1. a arunca cu putere (pietre). 2. (sl.) a telefona (cuiva). circulaţie alternativă (printr-o intervenţie chirurgicală). II. vb. tr. 1. a ocoli, a înconjura.
II. s. 1. bâzâit, zumzet; huruit; zgomot de voci; conversaţie generală. 2. (sl.) apel telefonic; 2. a tivi, a împrejmui, a încinge. 3. (fig.) a ocoli, a evita; a nu lua / a nu băga în scamă.
to give smb. a ~ a-i da cuiva un telefon. 3. (mai ales amer.) ferăstrău circular. 4. (mil.) a ocoli punctele de rezistenţă ale (inamicului).
♦ everything went with a ~ totul a mers strună / ca pe roate. by-passer [~ .pa:sor] s. trecător.
buzz2 vb. tr. 1. a scurge / a bea până la ultima picătură (o sticla, un pahar). 2. (despre bypath [~pa:9] s. cărare / potecă izolată sau laterală; drum lateral.
un avion) a zbura razant (c» solul sau pe lângă un alt avion). by-pit [~ pit] s. (mine) puţ secundar / auxiliar.
buzzard ['bAZsd] s. (omit.) şorecar, şopârlar, uliul şopârlclor (Buleo buteo). byplay [~plei] s. (teatru) scenă mută; episod.
Buzzard State [~ steit] s. (amer.) (folosit ca supranume) Statul Georgia. by-plot [~ plot] s. intrigă secundară (într-o piesă).
by-point
by-point [~ point] s. punct secundar, chestiune secundară.
by-product [~ iprodskt] s. produs derivat / secundar.
byre ['baia'] s. (în nordul Angliei) staul, ocol.
by-road ['bai roud] s. v. b y - w a y .
Byronian [bai'ronisn, -J9n] I. adj. byronian. II. s. imitator al lui Byron.
Byronic [bai'ronik, .baia'r-] adj. v. B y r o n i a n (I).
by-room ['bai ru(:)m] s. cameră particulară.
by-sack [~ sa;k] s. desagă.
byssolite ['bisolait] s. (mineral.) byssolit.
by-spel(l) ['bai spel] s. (fnv.) 1. proverb. 2. copil din flori, bastard.
by-speech [~ spi:t/] s. (înv.) cuvântare ocazională.
bystander [-istamds'] s. spectator, martor.
bystreet [~stri:t] s. stradă laterală, uliţă dosnică, fundătură.
by-stroke [~ strouk] s. 1. lovitură întâmplătoare. 2. critică indirectă, aluzie.
byte (character) ['bait (.kairiktor)] s. (infor.) octet.
130
Bytown ['baitaun] s. (canad. ist.) (oraşul) Ottawa.
by-walk [~ wD:k] s. 1. alee laterală; alee dosnică. 2. (fig.) cale ascunsă; tertip.
by-way [~ wei] s. 1. drum de importanţă secundară / (mai) puţin umblat; drum direct;
(fig.) ~s of learning potecile mai puţin bătătorite ale ştiinţei. 2. (fig.) ascunziş, tainiţă;
cale ascunsă; tertip.
by-wit [~ wit] s. viclenie, şiretenie.
byword [~wo:d] s. 1. zicătoare, zicală, proverb. 2. obiect de batjocură; subiect de
discuţie; he lias become a ~ for iniquity a ajuns de pomină pentru ticăloşiile sale.
3. poreclă.
by-work [~ wg:k) s. 1. activitate secundară, ocupaţii secundare. 2. muncă cu ziua /
sezonieră.
Byzantine [bi'zasntain, bai'z-, 'bizantain] adj., s. bizantin.
Byzantinesque [bitzasnti'ncsk, ibizanti'ncsk] adj. (despre stil) bizantin.
Byzantinism [bi'zaîntinizsm, 'bizsntinizam] s. stil bizantin.
 C,c [si:],pl. cs,c's [si:z] I. ş. l . C . c . a treia literă a alfabetului englez. 2. (muz.) do.
II. adj. 1. (mil.) inapt pentru serviciul militar. 2. de categoria a treia, de mâna a treia,
prost; rău.
Caaba ['ka:ba, 'ka:9ba:] s. (arab) Kaaba, Caaba (clădire sacrii din Mecca).
caam [ka:m, kaem] s. (teAt.) pieptene de pasaj (al urzelii).
caama ['kcimia] s. (zool.) 1. mică vulpe sud-africană (Vulpes caama). 2. antilopă
sud-africană (Alcelaphus caama).
cab1 [kseb] (prese, de la c a b r io le t). 1.5.1. cabrioletă; trăsură de piaţă, birjă. 2. taxi,
taximetru. 3. birjar. 4. (pop.) bordei, tractir. II. vb. inîr. (fam., si to ~ it). 1. a merge cu
birja; a închiria o trăsură. 2. a lua un taxi.
cab2 s. (prese, de la c a b i n 1,3) 1. marchiza locomotivei, ghereta mecanicului. 2. cabina
şoferului (la camion).
cab3 s. (si. scol.) fiţuică; juxtă.
cabaan [ka'bom] s. (arab) bumuz alb.
cabal [kg'bael, ka;'b-] I. s. 1. cabală, intrigă; manevră politică; clică politică. 2. (işt.)
the Cabal cabala (poreclă data guvernului nepopular format pe timpul Iui Carol II -
1669). II. vb. intr. (şi to ~ together) a complota, a urzi intrigi, a unelti.
cabala [ka'baib. ka?'b-] s. v. c a b b a 1 a.
cabalist l'kasbalist] s. 1. cunoscător al cabalei. 2. (jig.) mistic.
cabalistic bkaeba'listik] adj. v. c a b b a 1 i s t i c.
cabalize ['kaîbolaiz] vb. intr. (rar) a se exprima cabalistic.
caballero [.kEebs'KjJcrou, -'liarou] ş. (span.) cavaler spaniol.
caballine ['kaebalain, -lin] adv. cavalin, ecvestru.
caballistic(al) [ikasba'listik^l)] adj. (rar,fam.) v. c a b a l l i n e .
cabane [ks'basn. -'bu:n] s. (av.) ferură-suport, antenă de avion.
cabane bracing [~ ibrcisirj] s. (av.) tendor. întinzător, coardă de pian.
cabaret ['kaebsrei, 'kaebaretj ş. (jr.) 1. cabaret, bar, dancing. 2. servantă.
cabas [ka'ba:s] s. (amer.) coş de voiaj.
cabbage1 ['ksebid3] I. s. 1. (bot.) varză (de iarnă) (Brassica oleracea capitala).
2. căpăţână de varza. 3. (amer. si.) bani de hârtie, bancnote (şi - leaves). II. vb. intr.
(despre varză) a face căpăţână.
cabbage2 I. ş. resturi din stofa clientului, rămase la croitor. II. vb. A. intr. 1. (despre
croitori) a-şi însuşi bucăţi din stofa clientului. 2. (fam.) a şterpeli, a fura. B. tr. 1. a fura,
a şterpeli. 2. (metal.) a comprima (deseurile, resturile) pentru retopire.
cabbage3 (şl. scol.) I. s. juxtă. II. vb. intr. a se folosi de juxta.
cabbage butterfly [~ -bAtaflai] s. (entom.) albiliţă, fluture de varză alb (Pieris rapae).
cabbage-head [~ hed] s. 1. căpăţână de varză. 2. (fig. fam.) cap sec, tont, nătâng.
cabbage lettuce [~ iletis] s. (bot.) lăptuci (Lactuca capitata).
cabbage moth [~ mo9] ş. (entom.) bohoci (Mamestra brassicae).
cabbage oil [~ oii] s. ulei de rapiţă.
cabbage plant [~ plcr.nt] s. (şl.) 1. umbrelă. 2. ţigară de calitate proastă, cui de coşciug.
cabbager ['kaebid33r] ş. (sl.) croitor.
cabbage-rose ['kEebid3rouz] ş. (bot.) trandafir de dulceaţă (Rosa centifolia).
cabbage stalk [~ sD:k] s. cotor de varză.
Cabbagetown ['ksebid3 tăun] s. (canad.) 1. cartier sărăcăcios din partea central-estică
a oraşului Toronto. 2. cabbagetown cartier sărăcăcios; mahala.
cabbage tree [~ tri;] ş. (bot.) nume generic pentru mai multe varietăţi de palmier
(Oreodoxa oleracea, Livistona australis etc.).
cabbala [k3'ba:to, kas'b-] s. (ist.) cabală.
cabbalistic [tkaebs'Iistik] adj. cabalistic, tainic, secret, mistic.
cabber E'kzeb3r] s. (fam.) cal de birjă.
cabbie ['kaebi] s. v. c a b b y.
cabble ['kaebl] vb. tr. a sfărâma în bucăţi (fontă etc.).
cab boy ['kaeb bsi] s. (si. univ.) servitor.
cabby ['keebi] ş. (fam.) l. birjar. 2. şofer de taxi.
cab driver ['kaeb .draiva1"] s. 1. birjar. 2. şofer de taxi.
caber ['keiba1"] s. (scoţ.) grindă, bârnă.
Cabernet [ikaiba'nei] s. 1. (struguri) Cabernet. 2. (vin) Cabernet.
cab fare ['kaeb fe3r] s. costul unei călătorii cu birja sau taxiul, tarif la birjă sau taxi.
cab hire [~ -hai9r] s. v. c a b f a r e .
cab horse [~ ho:s] s. 1. cal de birjă. 2. cal de tracţiune / de povară.
cabin ['kzebin] I. ş. 1. colibă, bordei; baracă; magherniţă. 2. cabană. 3. cabină; gheretă.
4. (mar.) cabină, salon; (amer.) cabina căpitanului saw amiralului. 5. (av.) carlingă închisă.
6. (ferov.) cabină. II. vb. tr. (mai ales la part. trec.) a înghesui (într-o cameră neîncăpă­
toare).
cabin boy [~ boi] ş. (mar.) băiat de serviciu.
cabin class [~ kla:s] s. (mar.) clasa a Ii-a.
cabin compass [~ tkAinpas] s. (mar.) compas răsturnat.
cabined ['kaebind] adj. înghesuit, ticsit.
cabinet ['kaebinit] I. s. 1. cabinet, birou. 2. muzeu. 3. cabinet (ministerial); guvern,
consiliu de miniştri; inner ~ cabinet de miniştri în formaţie restrânsă (în Anglia). 4- co­
modă, scrin, casetă, cutie. 5. cutie (a aparatului de radio). II. adj. 1. de cabinet (ministe­
rial), al cabinetului. 2. secret, tainic.
cabinet council [~ -kaunsal] s. consiliu de miniştri, şedinţă de cabinet.
cabinet crisis [~ -kraisis] s. criză de guvern.
cabinet maker [~ imeiksr] s. 1. tâmplar de mobilă fină / de artă, ebenist. 2. (glumeţ)
prim-ministru.
cabinet minister [~ .ministar] s. ministru plin, membru al consiliului de miniştri al
guvernului.
cabinet photograph [~ 'foutagrarf] s. (fot.) fotografie (format de) cabinet.
cabinet piano [- rpjfenou] pianină.
cabinet size [~ saiz] s. (foto.) format (de) cabinet.
cabinet varnish [~ iva:ni/] s. lac de mobilă.
cabinet wine ['kaebinit wain] s. vin de calitate superioară (din Germania).
cabinet work [~ wo:k] s. 1. tâmplărie de mobilă fină / de artă. 2. meşteşugul de ebenist.
cabin girl ['kaebin ga:l] ş. (amer.) cameristă.
cabin plane ['kaebin plein] s. (av.) avion cu carlingă închisă.
cabin substation [~ sAb'stci/n] s. (electr.) punct / staţie de transformare.
cable ['keibl] I. s. 1. cablu, pălimar, funie groasă. 2. (mar.) cablu, parâmă, odgon, lanţ;
to bend a ~ a lega un cablu la ancoră; to pay out more ~ a fila lanţ; how does the ~
grow? încotro se.întinde lanţul? to slip the ~ a filarisi lanţul; (şl.) to cut/ to slip one's
~ a da ortul popii, a o mierli. 3. (şi~ ('s) length) (mar.) cablu, ancablură (= IS5 m; amer.
= 2/9 w). 4. cablogramă; telegramă; ştire (transmisă prin cablu). II. vb. A. tr. 1. a întări
/ a fixa cu un cablu, cu o funic etc. 2. a telegrafia, a transmite prin telegraf; a expedia
(cuiva) o cablogramă. B. intr. a telegrafia (prin cablu); a trimite o telegramă.
cable bearer [~ rbcors1"] ş. (electr.) port-cablu, suport de cablu; consolă pentru cabluri.
cable boring [~ rboirin] ş. (constr.) forare cu cablu (cuforeză percutantă). ,
cable box [~ bsks] s. mufă de cablu.
cable brake [~ breik] ş. (tehn.) frână cu cablu.
cable break [~ breik] s. (electr.) rupere a cablului.
cable car [~ ka:r] s. (cabină de) funicular.
cable chain [~ t/ein] ş. (mar.) lanţ (de ancoră).
cable chute [~/u:t] s. (electr.) puţ de cablu.
cable dredger [~ >dred33r] s. (tehn.) excavator cu cablu; draghină.
cable drilling [*- idrilin] s. (mine) foraj cu cablu; foraj percutant cu cablu de oţel.
cable drive [~draiv] s. (tehn.) transmisie prin cablu.
cable-eye f'kciblai] s. (electr.) papuc de cablu.
cablegram ['keiblgraem] ş. cablogramă; telegramă (transmisă prin cablu).
cable grip ['keibl grip] s. (constr.) ciorap de cablu.
cable guide [~ gaid] s. (tehn.) cablu de ghidaj.
cable hoist [~ naist] s. (constr.) troliu.
cablelaid ['keiblleid] adj. (despre funiilodgoane) alcătuit din trei şuviţe.
cable length [~ len8] ş. v. c a b 1 e (1,3).
cable lug [~ Ug] s. (electr.) papuc de cablu.
cable manhole
cable manhole [~ iniffinhoul] s. (electr.) cameră pentru cablu, cămin de tragere.
cable pulley [~ ipuli] s. (ului.) roată de transmisie pentru frânghie.
cabler [rkeibl3r] s. (text.) maşină de cablat.
cable railroad ['keibl .reilroud] s. funicular, teleferic.
cable reel [~ ri:l] s. (electr.) tambur de cablu.
cable rig ['keibl rig] s. instalaţie de foraj cu cablu.
cable ring [~ rin] s. inel de suport (al cablului).
cable ropeway [~ .roupwei] s. (telm.) teleferic.
cablese ['keibs'lkz, -'li:s] s. stil / limbaj telegrafic / laconic (constă în omiterea cuvintelor
ajutătoare si e folosit de corespondenţii de presă şi radio).
cable-shackle ['keibL/aekl] s. clemă pentru cablu.
cable ship [~ lip] s. (mar.) cablier.
cable shoe [~ Iu:] s. v. c a b l e 1 u g.
cable sleeve [~ sli:v] s. (telm.) manşon / cutie de cablu.
cable's length [~z IerjO] s. v. c a b 1 e (I,3).
cable system [~ isistim] s. 1. (mine) foraj cu cablu. 2. (electr.) reţea de cabluri.
cablet ['keiblit] s. (mar.) garlin (parâmă din 3-4 lanţane).
cable tier ['keibl itaior] s. (mar.) magazie de parâme.
cableway ['keiblwei] s. 1. cale suspendată, funicular, teleferic. 2. (constr.) macara
funicular(ă). 3. (electr.) canal / galerie pentru cabluri.
cable wheel ['keibl wi:l] s. (telm.) 1. roată de transmisie pentru frânghie. 2. (mine) moletă.
cablework ['keiblwsrk] s. 1. macara cu cablu, troliu cu cablu. 2. (electr.) întinderea I
aşezarea cablului. 3. pl. fabrică de frânghii.
cable yarn ['keibl ja:n] s. 1. (mar.) viţă, sfilată. 2-. (te-vf.)fircablat.
cabling ['kciblirj] s. 1. (mar.) aşezarea sau întinderea cablului, a parâmei. 2. împletire,
răsucire (a parâmelor etc.) 3. (arhit.) semiciubuc rond.
cablish ['kcibli/] s. (înv.) vreascuri; căzătură, doborâtură.
cabman i'kaebmsn], pl. cabmen [-man, -men] s. 1. birjar, vizitiu. 2. şofer de taxi.
caboodle [ka'bu:dl] s. (sl.) the whole ~a) toată societatea; toată şleahta / droaia / gaşca;
b) tot calabalâcul.
caboose [ka'bu:s] s. 1. (mar.) cambuză; bucătărie. 2. (amer.) vagon de serviciu (la
trenurile de marfă); cabina frânarului. 3. (amer.) cuptor în aer liber. 4. (amer.) casă,
locuinţă.
caboose car [~ ku:r] s. (amer.) vagon de serviciu (la trenurile de marfă) vagon cu
frână.
cabotage ]'kaebota:3,-tid3] s. (mar.) cabotaj, navigare de-a lungul coastelor.
cabotinage ['kaebstina^J s. cabotinism, cabotinaj.
cabrage ['kaebra:3] s. (av.) cabrare, cabraj.
cab rank ['ka:b raerjk] s. 1. staţie de trăsuri / birje. 2. staţie de taxi(uri).
cabre ['keibr[ vb. intr. (av.) a cabra, a face cabraj.
cabriole ['kaîbrioul] s. (înv.) v. c a b r i o 1 e t.
cabriolet ['kasbriouilei] s. cabrioletă.
cabstand ţ'kaîbstaind] s. staţie de trăsuri sau taxiuri.
caburn ['kaebom] s. (mar.) viţă, sfilată.
ca'canny ['ko:'ka:ni, 'ka:-] prese, de la c a 11 c a n n y. I. adj., adv. încet(işor), domol,
lent, fără grabă, liniştit, comod. II. vb. i;j(r. a organiza o grevă perlată / scoţiană.
ca'canny strike [~straik] s. grevă perlată / scoţiană.
cacao [ks'kaiou, -'keiou] s. 1. (bot.) arborele de cacao (Tlieobroma cacao). 2. cacao.
cacao butter [ko'ka:ou ,bAt3r] s. (farm.) unt de cacao:
cachalot ['kas/afot] s. (mol.) caşalot (Catadon sau Physeter).
cache [ka?/] (fr.) I. s. 1. provizii ascunse de către o expediţie ştiinţifică (pentru alte
expediţii sau pentru întoarcere). 2. depozit secret de arme. 3, ascunzătoare, vizuină.
4. provizii / rezerve făcute de animale pentru iarnă (miere etc.). II. vb. tr. a ascunde,
a îngropa (provizii etc.). - caduceus [ko'djmsias, -.Tiss] s. v. c a d u c e.
cachectic(al) [ko'kektik(ol),kae-jadj.(med.)caşectic,istovit,epuizat,slăbitlaextrcm.
cachemire [kas/mis, 'kfe/.mis] s. v. c a s h m e r e.
cachet ['kas/ei si pronunţia franceză] s. (fr.) 1. pecete / dovadă de autenticitate / de
originalitate; semn distinctiv, caracteristică; caşet. 2. (med. farm.) caşet(ă), bulin.-
cachexia [ks'kcksis] s. (med.) v. c a c h e x y.
cachexy ['kaîkeksi] s. (med.) caşexie, stare de epuizare a organismului.
cachinnate ['kaskineit] vb. intr. a rîde zgomotos şi fără măsură; a se hlizi:
cacique [kae'si:k, ko's-] s. 1. căpetenie de trib indian. 2. (amer. pol. sl.) şef.
cack [ksk] s. botoşel. . Caesar ['si:zar] s. cezar, împărat, crai, rege; autocrat; to appeal to ~a) a face apel la
cackle ['kackl] I. s. 1. cotcodăcit; gâgâit. 2. chicotire, chicotit. 3. pălăvrăgeală; (sl.) cut
the ~! gura! (lăsaţi) vorba! II. vb. intr. 1. a cotcodăci, a gâgâi. 2. (at) a chicoti (pe socoteala;
cu gen.), a râde pe înfundate (de). 3. a flecari, a sporovăi, a trăncăni.
cackle chuckler [~ .t/Akla1"] s. (sl. teatru) sufler.
cackle merchant [~ inratjsnt] s. (teatru, sl.) autor dramatic.
cackler ['kaeklar] s. 1. găină care cotcodăceşte. 2. (Jig.) flecar, gură-spartă, moară
neferecată. 3. (sl.) clovn.
cackling ['kaeklin] s. v. c a c k 1 e (I).
cacod(a)emon [ikaekou'di:mon] s. duh rău, spirit malefic; diavol.
cacodylate ['kskoudailit] s. (chim.) cacodilat.
cacodylic acid ['kaeka'dilik .aesid] s. (chim.) acid cacodilic.
cacography [kae'kografi, ka-] s. 1. cacografie, ortografiere greşită. 2. scris urât (de mînă).
cacophonous [kaVkofonos, ko-J adj. cacofonic.
cacophony [kas'kofsni, ks'k-] s. cacofonie.
cactaceous [kaek'tei/as] adj. (bot.) cactaceu; de cactus.
cactus f'kîektas],pl. cactuses [-iz] sau cacti ['kasktai] s. (bot.) cactus (Opuntia cactus).
cacuminal [ks'kju:minl, ka-] adj. (fon.) cacuminal.
132
cad [kaid] s. 1. (fam.) bădăran, mojic. 2. ticălos, nemernic, mizerabil. 3. v. c a d d y1.
4. (înv.) conducător de diligentă, de poştalion, de omnibus. 5. pasager luat din drum.
cadastral [ka'dsestrel] adj. cadastral, de cadastru.
cadastral register [~ ired3istor] s. (top.) carte funciară / funduară.
cadastral survey [~ .sa:vi] s. (top.) ridicare cadastrală.
cadastre [ks'da:stor] s. cadastru.
cadaver [k9'deiv3r, ko'das-] s. (med.) cadavru.
cadaverine [ka'dasvariOn] I. adj. v. c a d a v e r o u s. II. s. (chim.) cadaverină.
cadaverous [ks'daîvores] adj. 1. cadaveric, de cadavru. 2. cadaveric, palid ca un mort.
caddie ['kaedi] s. v. c a d d y1.
caddie cart ['kaedi ka:tj s. (sport) cărucior pe două roţi, pentru mingi şi crose de golf.
caddis1 ['kaedis] s. (text.) 1. serj. 2. şiret de lână. 3. (înv.) vată; scamă; deşeuri de lână
tunsă.
caddis2 s. (entom.) larvă de friganidă.
caddis-fly [~ flai] s. (entom.) friganidă (Phryganea striata).
caddish ['kaedi/] adj. grosolan, necioplit, din topor, mojic, mitocănesc; vulgar.
caddishness ['kasdi/nisj s. grosolănie; vulgaritate.
caddy1 ['kaedi] s. 1. comisionar, remizier. 2. băiat, flăcăiaş. 3. băiat care aduce / strânge
mingile la golf sau tenis.
caddy2 s. cutie pentru ceai.
cade1 [keid] s. (boi.) ienupăr (Juniperus oxycedrus).
cade21. vb. tr. a domestici. II. adj. domesticit. III. s. copil răzgâiat, puiul mamei, odorul
mamei.
cădeau [pronunţia franceză] s. (fr.) cadou, dar.
cadence ['keidpns] s. 1. (muz.) cadenţă; ritm; tact; modulaţie. 2. (mii.) cadenţă; mers
în cadenţă.
cadence tapper [~ ita;p3r] s. (tel.) generator de impulsuri de timp.
cadency ['keidanşi] s. 1. v. c a d e n c e. 2. descendenţii mezinului.
cadent ['keidant] adj. 1. cadenţat. 2. (înv.) căzător.
cadenza [ko'donzs] s. (muz.) cadenţă.
cade oil ['keid oil] s. (chim.) ulei de ienupăr.
cadet [ko'det] s. 1. fiul (cel) mai mic; mezin; prâslea; fratele (cel) mai mic. 2. cadet,
elev de şcoală militară sau navală. 3. (amer. sl.) codoş; proxenet.
cadette [ka'detj s. (austr.) funcţionară (de stat).
cadey ['keidi] s. v. c a d y.
cadge [ka;d3] (fam.) I. vb. A. tr. 1. a cerşi, a cere. 2. (amer.) a profita / abuza de
generozitatea (cuiva). B. intr. a umbla cu cerşitul / pomana / milogeala; a se milogi; a
trăi din pomeni. II. s. 1. comerţ ambulant. 2. cerşit; to be on the ~ a umbla cu cerşitul
/ pomana. 3. coş sau desagă de cerşetor.
cadger ['kaxl30r] s. 1. negustor ambulant (mai ales de manufactură; vinde adesea la
sate şi cumpără produsele ţăranilor). 2. cerşetor, calic, milog.
cadgy ['kaed3i] adj. (scot.) 1. vesel, voios. 2. desfrânat. 3. (despre animale) în călduri.
cam' ['ka:di, 'keidi] (arab) s. cadiu, judecător musulman.
• cadie ['keidi] s. v. c a d y.
cadism ['kaxiizam] s. (fam.) purtare necuviincioasă, bădărănie, mitocănie, mojicie.
cadle cup ['ko:dl kAp] s. vas înalt de băut, cu două toarte şi, adesea, cu capac.
cadmia ['kaidmio] s. 1. (mineral.) calamită, hemimorfit, galmei. 2. (ind. chim.) cadmie,
crustă solidificată de zinc.
cadmium ['kaedmiam, -mjom] s. (chim.) cadmiu.
cadmium cell [~ sel] s. (electr.) pilă cu electrod de cadmiu; element etalon / normal.
cadre [cka:dr, 'ku:dor] s. 1. cadru; plan. 2. (mil.) cadrele active ale unei unităţi. 3. activist,
cadru; trained ~s cadre calificate.
caduce [ko'dju:si] s. (mitol.) caduceu.
caducity [ka'djmsiti] s. 1. caducitate, caracter efemer / caduc / trecător. 2. şubrezenie,
stare de ruină. 3. bătrâneţe, senilitate. 4. (jur.) prescripţie extinctivă; caducitate.
caducous [ko'dju:k3s] adj. (zool. bot.) caduc, căzător (şi fig.).
cady ['keidi] s. (fam.) pălărie (bărbătească sau de copil).
c(a)ecal fskkal] adj. (atuit.) cecal.
caecum ['sirkaml, pl. caeca [rsi:ks] s. (anat.) cec, cecum.
c(a)enogenesis [.si:nou'd3enisis] s. (biol.) cenogeneză.
caeoma [si:'ouma] s. (bot.) ceomă.
o instanţă superioară, la o autoritate, la un superior; b) (pol.) a face apel la alegători în
timpul unor alegeri generale; (bibl.) to render to ~ the things that are ~*s a-i da Cezarului
ceea ce este al Cezarului.
Caesarian [si'zeorion] adf/'-cezarian, de cezar; autocrat(ic).
Caesarian operation [~ opa.rei/pn] s. (med.) (operaţie) cezariană.
caesium ['si:zjom, -zism] s. (chim.) cesiu.
caesium antimony photocell [~ aen'timoni Toutousel] s. (tel.) celulă fotoelectrică cu
cesiu şi stibiu.
caesura [sk'zjuore, -'zjosra] s. (metr.) cezură.
cafe ['kaîfei, 'ka:fi] s. (Jr.) 1. restaurant (mai ales în străinătate). 2. cafea.
cafe curtain ['kasfei iksitn] s. (fam.) brizbiz.
cafeteria [ikasfi'tiaria, -fo't-] s. (amer.) 1. bufet expres, restaurant sau bufet cu autoservire.
2. bufet automat.
caffeine ['kaefiim, -fim] s. cafeina, cofeină. •! .
Caffer ['krnP] s. (amer.) v. C a f f r e.
Caffre s. cafru.
caftan ['kaîfton, kaef taen] s. 1. caftan. 2. halat oriental lung.
133
caftaned [~d] adj. îmbrăcat într-un caftan.
cage [keid3] I. s. 1. colivie, cuşcă; 2. celulă; închisoare, temniţă. 3. (mil.) lagăr de
prizonieri. 4. (mine) colivie, vas de extracţie. 5. (cabină de) lift, cuşca ascensorului.
6.(tefm.) rama / cadrul cuzinetului. 7. (sport.) poartă (la hochei); cos (la baschet).
8. (metal.) cajă. II. vb. tr. 1. (şi to ~ up) a închide, a băga (într-o colivie, închisoare).
2. (tehn.) a bloca. 3. (sport, fam.) a marca, a înscrie (un gol, un punct). 4. to ~ in a închide;
a claustra.
cage aerial [~ icarbl] s. (rad.) antenă cilindrică / colivie.
cage antenna [~ asn-tena] J. v. c a g e a e r i a l .
cage bird [~ ba:dj s. pasăre de colivie.
cage coil [~ koil] s. (electr.) bobină scurtcircuitată / în colivie.
cage construction [~ kan.stTAkten] s. (constr.) construcţie cu schelet.
cage lift [~ lift] s. (min.) ascensor cu colivie.
cageling ['keid3lin] s . v . c a g e b i r d .
cage mill ['kcid3 mil] s. (ind. chim.) dezintegrator.
cage screen [~ skri:n] s. 1. (constr.) grătar-coş. 2. (text.) tambur perforat.
cagey ['keid3i] adj. 1. (fam.) evaziv; don't be so ~răspunde direct, nu ocoli răspunsul,
nu te ascunde după deget, nu vorbi în doi peri. 2. (fam.) şiret, viclean.
cagoule [ka'gu:l] s. cagulă.
cagmag ['ksegmasg] I. s. 1. gâscă bătrână, cu carnea tare. 2. carne proastă; carne tare,
iască. 3. cârcotaş; cârciogar; cată, bârfitoare. II. adj. anost, searbăd; greţos.
cagy ['keid3i] adj. v . c a g c y .
cahier [ko;'jei, ka-] ş. (jr.) 1. (înv.) caiet. 2. memoriu.
cahill ['ka:hil, 'kei-] s. (pescuit) muscă artificială.
cahoot [ka'hu:t] s. (amer. si.) tovărăşie, societate, companie; to go --s a împărţi pe din
două (veniturile şi cheltuielile).
caic [ka:'i:k, kai'ik] s. v. c a i q u e.
caiman [kei'masn, ka-, 'keiman] s. v. c a y m a n.
Cain [kein] s. (amer. fam.) iad; dracul (numai în expresii); what in ~? la dracu', ce
e?; to raise ~ a face gălăgie / scandal / zarvă / tapaj.
Cainozoic [ikainou'zaik, ikeinou-] adj. (geol.) Cainozoic.
caique [kai'i:k, ka:'i:k] ş. (mar.) caic, barcă turcească.
cairn [kean] s. 1. movilă tumulară celtică, tumul celtic; to add a stone to smb.'s ~ a
proslăvi pe cineva după moarte. 2. movilă de pietre (ca semn de hotar, de orientare etc.).
cairned fkeand] adj. cu movile tumulare (celtice).
cairngorm ['kean'gomi,'--] s. (mineral.) topaz fumuriu.
caisson [ka'su:n, 'keispn] s. 1. (tehn.) casetă. 2. (mil.) cheson. 3. (hidr.) cheson; căsoaie;
poartă de doc uscat. 4. (constr.) cheson, clopot.
caisson disease [ka'su:n diizirz, 'keisan ~] s. (med.) acrocnibolic, embolie gazoasă.
caisson pile [~ pail] s. (constr.) pilot-cheson.
caisson sinking [~ isinkirj] s. (mine) săpare a puţurilor prin cheson.
caissoon [ka'su:n, 'keisan] î . v . c a i s s o n .
caitiff fkeitif] adj. s. (înv. poetic) fricos; mişel, laş; ticălos, netrebnic.
cajole [ka'd30ul] vb. tr. 1. a amăgi (prin linguşiri), a ademeni cu vorbe dulci, a duce
cu vorba / zăhărelul. 2. to ~ into a convinge să, a face să, a aduce la (prin linguşiri, cu
vorbe dulci); to ~ smth. out of a obţine / a smulge ceva prin linguşiri / prin vorbe dulci.
cajolement [-msnt] s. linguşire; măgulire; ademenire prin vorbe dulci.
cajoler [-ar] ş. linguşitor.
cajolery [-ari] ş. v. c a j o 1 e m e n t.
cake [keik] I. s. 1. prăjitură; turtă; chec, cozonac cu stafide, migdale etc.; pesmete
(prăjitură); tort; ~s and ale plăcerile / desfătările vieţii; mâncare şi băutură, petrecere,
chef; they go/ sell like hot ~s se vând ca pâinea caldă; to have one's ~s baked a sta
bine, a-i merge din plin, a fi cu dare de mână; ~and pudding huzur, viaţă îndestulată;
(amer.) hurry up the ~s! repede, grăbeşte-te!; my ~ is dough am dat greş, am feştelit-o,
am scrântit-o, nu mi-a mers; nu mi-a ieşit pasienţa; (amer.) to take the — a lua lozul /
potul, a-1 apuca pe Dumnezeu de picior; a câştiga; a lua caimacul; a ocupa primul loc;
a fi sau a ieşi primul; that takes the ~ asta-i culmea, aceasta le întrece / le bate pe toate;
(fam.) land of ~s Scoţia; you cannot eat your ~ and have it too şi eu varza unsă şi cu
slănina în pod (nu se poate). 2. turtă; bucată; calup (de săpun); tabletă; brichetă; placă.
(fam.) you are a ~ of a fellow prost mai eşti; (fam.) she is a ~ of a girl e o gâsculiţă.
3. (amer.) a piece of ~ fleac, bagatelă. II. vb. A. tr. a da forma de prăjitură sau turtă (cu
dat.). B. intr. 1. a se coace. 2. a se întări; a prinde coajă; a se închega.
cake bread [~ bred] s. pâinişoară cu lapte; franzeluţă.
caked coal [~ koul] ş. (/nine) cărbune cocsificat.
cake mixer [~ -miksr[ s. (ind.) frământător.
cake of nitre [~ av naif] s. (chim.) bisulfat de sodiu.
cake room [~ ru(:)m] s. bufet (la teatru).
cake walk [~ wa:k] s. 1. (înv.) „cake walk", dansul negrilor (în mai multe variante;
perechea care se distinge primeşte ca premiu o prăjitură). 2. (sl.) petrecere, serbare.
caking ['keikirj] s. (ind., tehn.) 1. aglutinare, sinterizare. 2. tasarc.
caking coal [~ koul] s. (mine, ind.) cărbune aglutinant.
cal [kael] s. (mineral.) wolfrarnit.
calabar [ik?eb'ba:r, 'kzebb-] s. blană de veveriţă cenuşie.
calabash ['kaphas/] ş. 1. (bot.) tigvă (Lagenaria vulgaris). 2. vas sau pipă făcută din
tigvă; narghilea.
calaber ['k«labr[ s. v. c a 1 a b a r.
calaboose ['ka;bbu:s] s. (amer. sl.) gros, pârnaie, închisoare.
calamary ['ksebmarij s. (zoo/.) calmar, sepie (Lo/igo).
calamin(e) ['kasbmain] s. (mineral.) calamină, galmei, carbonat de zinc nativ.
caldron
calamitous [ka'Iaemitas] adj. 1. dezastruos, fatal, aducător de nenorocire, funest,
catastrofal. 2. nenorocit, mizerabil; groaznic.
calamity [kas'lamiiti] s. calamitate, năpastă, nenorocire; mizerie, dezastru; (prov.) ~
is man's true touchstone nenorocirea e adevărata piatră de încercare a omului.
calamity howler [~ ihaubr] s. cobe, piază-rea; persoană pesimistă.
calamity Jane [~ d3ein] s. (amer.) v. c a l a m i t y h o w l e r .
calamity prophet [~ .profit] ş. (amer.) v. c a l a m i t y h o w l e r .
calamus [ l l a m a s ] s. 1. (bot.) (şi sweet ~) obligeana, trcstie-mirositoare (Acorus
calamus). 2. (ist.) pană de trestie. 3. (omit.) cotor de pană. 4. (bot.) calamus.
calandria [ka'lfendria] s. (ind.) fierbător tubular.
calapash ['kselipse/] s. v. c a 1 i p a s h.
calash [ka'lasf] s. 1. caleaşca. 2. coş de caleaşca. 3. (înv.) glugă.
calathiform ['ka3b6ifa:m, ka'laiti-] adj. concav.
calaverite [ikasb'verait] s. (mineral.) calavcrit.
calcaneum [ksfkeinbrnLp/. calcanea [-nb] s. (anat.) calcaneu,
calcaneus [kffil'keinbs], pl. calcanei [-niai] s. v. calcaneum.
calcar1 ['kcelka:],p/. calcaria [ksel'kEeria] s. (bot., zool.) pinten.
calcar2 s. (ind.) cuptor de calcinare. '
calcarate ['kselkareit] adj. (zool.) pintenat, pintenog.
calcareous [ksl'kearias] adj. (chim., mineral., geol.) calcaros.
calcareous marl [~ ma:l] s. (mineral.) marnă calcaroasă.
calcariferous [kaslka'riforas] adj. 1. (geol.) calcaros. 2. (zool.) pintenat, cu pinten(i).
calcedony [kasl'sedani] s. (mineral.) calcedonie.
calceolaria [ikselsb'learia, -sja'l-] s. (bot.) calceolaria (Calceolaria).
calceolate ['kaelsialcit adj. (bot.) calceiform, în formă de papuc.
calcic ['kaslsik] adj. (chim.) de calciu.
calciferol [kEel'siforal, -roul] s. calciferol, vitamina D.
calciferous [kaîl'siforas] adj. (mineral.) calcaros, de var.
calcification [.ka^lsifi'kei/an] s. 1. (chim., mineral., geol.) calcificare; pietrificare.
2. (anat., med.) calcifiere, calcificare.
calcifuge ['kcelsifju:d3] s. (bot.) plantă caleifugă.
calcify ['kaelsifai] vb. A. tr. (mineral., chim., geol.) a calcifica. B. intr. 1. (mineral.,
chim., geol.) a se calcifica, a se întări, a se împietri. 2. (anat., med.) a se calcifi(c)a;
ase osifica.
calcimeter [kaăl'simiit'] s. calcimetru.
calcimine fkaslsimain] s. (chim.) vopsea calcaroasă (servitul la vopsitul plafoanelor
şi la facerea stucaturilor); soluţie de var (pentru văruit).
calculable ['kaelsinabl] adj. (tehn., chim.) calcinabil.
calcinate ['kaslsineit] vb. v. c a 1 c i n e.
calcination [ikslsi'nei/^n] s. 1. (tehn., chim.) calcinare, ardere; prăjire; căhre; oxidare;
prefacere în var. 2. (fig.) curăţire, purificare.
calcinator [ikaslsi'neita1"] s. (tehn., chim.) calcinator.
calcine ['kaslsain] vb. A. tr. 1. (tehn., chim.) a calcina, a arde, a prăji; a căli; a oxida;
a preface în var; a arde complet. 2. (fig.) a curăţa, a purifica. B. intr. (tehn., chim.) a se
calcina; a fi supus la calcinare, a se preface în var.
calcined ore ['kzelsaind o:r, ~oar] s. (metal.) minereu prăjit.
calciner ['kcelsaina1", -'--] s. 1. (chim.) agent de calcinare. 2. persoană care execută operaţia
de calcinare. 3. (tehn.) calcinator, cuptor / cameră de calcinare.
calcining ['kselsainirj] ş. (metal.) 1. calcinare. 2. incandescenţă.
calcite fkaslsait] s. (mineral.) calcit.
calcium ['kaslsiam] s. (chim.) calciu.
calcium acetate [~ 'aesitit] s. (chim.) acetat de calciu.
calcium bicarbonate [~ bai'ka:banit] s. (chim.) bicarbonat de calciu.
calcium brine [~ brain] s. (chim.) soluţie de clorură de calciu.
calcium carbonate [~ 'ka:bancit] s. (chim.) carbonat de calciu.
calcium chloride [~ 'kb:raid] s. (chim.) clorură de calciu.
calcium hydrate [~ 'haidrit] s. (chim.) hidroxid / hidrat de calciu; var stins.
calcium light [~ lait] s. (fiz.) lumină Drummond.
calcium lime [~ laim] s. var nestins, oxid de calciu.
calcium phosphate [~ fasfeit] s. (chim.) fosfat de calciu.
calcsinter ['kaslkisinta1"] s. (mineral.) travertin.
calcspar ['ka;lkspa:r] s. (mineral.) spat de Islanda.
calculable ['kaelkjubbl] adj. calculabil, care se poate calcula.
calculate ['ka^lkjuleit] vb. A. tr. 1. a calcula, a socoti. 2. (jig.) a calcula, a chibzui,
a combina, a potrivi. 3. (fig) a cumpăni, a judeca. 4. (amer.) a presupune; a-şi închipui,
a-şi imagina; a se aştepta la. 5. a destina, a meni; a ghici (norocul). B. intr. 1. a calcula,
a socoti. 2. to ~ (up)on a conta pe, a se bizui pe, a se încrede în; a spera că.
calculated ['kaelkjuleitid] adj. 1. calculat, socotit. 2. calculat, intenţionat. 3. ~to menit
să, destinat să; ~ for menit / destinat pentru; bun / potrivit pentru.
calculating ['kalkjulcitin] adj. 1. de calculat, pentru calculat. 2. prudent, grijuliu, precaut,
calculat, chibzuit; cu socoteală.
calculating machine [~ mai/i:n] s. maşină de calculat; aritmometru.
calculation ['keelkjulei/an] s. 1. calculare; calcul, socoteală. 2. calculare, judecare,
chibzuirc, cumpănire; evaluare, apreciere; presupunere.
calculator ['kaslkjuleitar] s. 1. calculator. 2. maşină de calculat; aritmometru; contor.
calculus ['kaîlkjubs], pl. calculuses [-iz] sau calculi ['kaîlkjuîai] s. 1. (med.) calcul,
concreţiune, piatră. 2. (mat.) calcul.
caldariurn [ka^'dearbm] s. (ist.) cameră de baie caldă (la romani).
caldera [kaîl'dera] s.fspan. geol.) caldeiră, căldare.
caldron ['ka(:)ldrpn] s. v. c a u 1 d r o n.
caleche
caleche [ks'lei/] s. (fr.) v. c a 1 a s h.
Caledonia [.kaili'dounio] s. (poetic) Scoţia.
Caledonian [ikadi'dounion] (poetic) I. s. scoţian. II. adj. scoţian; (geol. geogr.)
Caledonian, caledonic.
calefacient [.kajli'feifsnt] s. (farm.) revulsiv.
calefaction [rkadi'fcekjan] s. (tehn.) 1. calefacţie. 2. încălzire, incandescenţă.
calendar ['kadinds', -tan-] I. s. 1. calendar; almanah. 2. calendar bisericesc. 3. opis.
4. listă, tabel; indicator, registru; evidenţă; catalog. 5. (jur.) calendar de termene; rol;
agendă. 6. (amer.) ordine de zi. 7. ccas(omic) cu calendar. II. vb. tr. 1. a trece / a înscrie
într-un calendar / într-o agendă. 2. a inventaria; a face o listă / un index.
calendarial [kadin'deoriol, -da;rist] adj. de calendar; calendaristic.
calender1 ['kadinda1-, -tan-] (tehn.) I. s. calandru; tăvălug; mângălău; maşină de satinat
(hârtie), satinator. II. vb. tr. a presa, a călca, a netezi; a apreta; a calandra; a satina.
calender2 s. derviş, cerşetor.
calendered paper ['kadindsd rpcipa1"] hârtie satinată / lustruită.
calendering ['kadindsrin] s. (text.) calandrarc.
calender roll ['kadindo roul] s. v. c a 1 e n d e r1 (I).
calender stack [~ staik] s. (ind.) (calandru) satinator.
calends ['kadindz, -lendz, -tandz] s. pl. (ist.) calende, prima zi a lunii (la romani);
(glumeţ) on/ at the Greek ~ la calendele greceşti, la pastele cailor, la slantu-aşteaptă.
,calenture ['kadontjU3r, -tfu3r] s. 1. (med.) febră tropicală (însoţită de delir). 2. (fig.)
Mjuri, febră.
xalf1 [ku:f], pl. calves [ku:vz] s. 1. viţel; (despre vacă) in/ with ~ gestantă; (bibi. fig.)
to kill the fatted ~ a (înjjunghia / a tăia viţelul cel gras; a întâmpina pe cineva cu bucurie;
(mitol.) golden ~ viţelul de aur. 2. pui (de elefant, balenă etc.). 3. piele de viţel; bound
in ~ legat în piele de viţel. 4. (fig.) viţel(uş), nătărău, prostovan, gogoman. 5. sloi de
gheaţă.
calP.pl. calves s. (anat.) gambă (de la îndoilnra genunchiului în jos), muşchi geamăn.
calf dozer [~ -douzar] s. (tehn.) buldozer mic.
calf knee |~ ni:] s. (pop.) picior cu genunchiul lipit, genu valgum.
calf leather [~ .leSor] s. piele de viţel.
calf-like [~ laik] adj. 1. (ca) de viţel. 2. (fig.) prostesc, nătâng.
calf love [~ Uv] S. dragoste de licean / de copil / de adolescent.
calf paper [~ ipeipa1"] s. (poligr.) hârtie care imită pielea.
calf's foot ]'ka:vz lut, 'kuifsfut] s. piftie din picioare de viţel.
calfskin ]'ka:fskin] s. piele de viţel.
calfs teeth ['ka:f ti:8] s. pl. (anat.) dinţi de lapte.
calf time ]'ka:f taim] s. (fam.) adolescenţă, tinereţe.
calf wheel [~ hwi:l] s. (mine) tobă de manevră.
Caliban ]'kadiba:n, -ton] s. (fig.) monstru, dihanie, namilă.
caliber ]'kadibr] s. (amer.) v. c a 1 i b r e.
calibrate ['kadibreit] vb. tr. 1. (tehn.) a calibra; a etalona, a grada; a verifica, a ajusta,
a regla. 2. (mil.) a calibra.
calibrating ['kadibreitirj] s. calibrare; etalonare; (hidr.) tarare.
calibration [ikadi'brei/an] s. 1. (tehn.) calibrare; etalonare; gradare; verificare, ajustare,
reglare. 2. (mil.) calibrare.
calibration battery [~ ibaetari] s. (electr.) pilă etalon.
calibration frequency [~ ,fri(:)kw3nsi] s. (electr.) frecvenţă etalon.
calibrator ['kadibreito1') s. (tehn.) (aparat) etalon.
calibre ]'ka;lltar] s. 1. calibru, diametru. 2. (fig.) calibru, proporţii, valoare, talie.
caliche [ka'lit/i] s. (ind. chim.) caliche.
calico ['kadikou], pi. calicos sa» calicoes [-z] s. (tot.) stambă neimprimată; (amer.)
stambă imprimată.
calicoed ['kadikoud] aay. îmbrăcat în stambă.
calico printer ['kadikou .prints'] s. (text.) textilist care lucrează la imprimarea
pânzeturilor.
calico printing [~ 'printirj] s. (tot.) imprimare a pânzeturilor / a stambei.
Californian [ikadi'fomtan] I. din California, californian. II. s. locuitor din California,
califomian.
californium [iksli'fbmjsm] s. substanţă gelatinoasă verzuie de sub carapacea
superioară a broaştelor ţestoase (se utilizează la supă).
calipee ['kadipi:, -kadi'pi:] s. (chim.) californium
calipash [ikadipajs] s. substanţă gelatinoasă lipită de carapacea inferioară a broaştei
ţestoase (utilizată la supă).
caliper log ['kadipo tag] s. (geol., mine) cavernogramă.
calipers ['kadipsz] s. pl. v. c a 11 i p e r s.
caliph ['kaelif, 'keil-, 'ka:l-] s. calif.
caliphate ['kadifeit, -fit] s. califat.
calisthenics [.kaelis'Seniks] s. pl. v. c a 11 i s t h e n i c s.
calk1 [ko:k] I. s. 1. cui de potcoavă, caia. 2. (amer.) ţintă, crampon. 3. (amer. si.) somn,
aţipeală, aromeală, moţăiala. II. vb. tr. 1. (mar.) a călăfătui, a astupa cu câlţi. 2. (tehn.)
a ştemui. 3. a bate în caiclc; a potcovi cu hacuri; a bate ţinte la. 4. (sl. mar.) a face să
tacă; a-i astupa gura (cuiva).
calk 2 s. var nestins.
calk3 vb. tr. a calchia (un desen).
calked joint ]'ko:kt d3oint] s. (metal.) cusătură ştcinuită.
calker ]'ko:k3r] s. 1. (mar.) călăfătuitor. 2. (tehn.) ciocan de stampat, ştampator,
ştemuitor.
calkin ['kadkin, 'ko:kiu] s. cui de potcoavă, caia.
calking ['kselkirj, 'ko:kin] s. 1. (mar.) călăfătuire. 2. (tehn.) ştemuirc.
134
calking chisel ]~ it/izslj s. (tehn.) daltă de ştemuirc.
calk weld [ika:k weld] s. (tehn.) sudură de etanşare.
call [ko:l] I.-vb. A. tr. 1. a chema, a striga; a aduna, a strânge, a convoca; to ~ a strike
a declara grevă, a intra / a se pune în grevă; to ~ a meeting a convoca o întrunire; to ~
smb.'s attention to a atrage atenţia cuiva asupra (cu gen.). 2. a chema, a numi; (pasiv)
a se numi, a fi numit; what do you ~ that in English? cum i se spune pe englezeşte?
he is ~ed Peter se numeşte / îl cheamă Petre; to be ~ed after a purta numele (cuiva),
a fi numit după; to ~ names a ocărî, a sudui, a înjura. 3. a trezi, a deştepta; ~ me at 7
trezeşte-mă la 7. 4. a considera, a socoti, a numi; I ~ this a bad joke asta se cheamă
glumă proastă. 5. to ~ forward a chema / invita să se apropie. 6. (la jocul de cărţi) a
cere (o carte). 7. (la jocul de cărţi) a cere (unui jucător) să arate cărţile. 8. to ~ aside
a chema deoparte; to ~ away a) a chema, a spune (cuiva) să iasă / să plece; b) a abate,
a distrage (atenţia); to ~ back a) chema înapoi, a rechema; b) a lua înapoi; a revoca;
a retracta, a retrage (cuvântul); c) a rechema (in memorie, la viaţă); to ~ down a) a chema
jos, a striga să vină jos; b) a atrage; a implora; c) (amer.) a dojeni, a mustra; a") a ocărî,
a insulta, a injuria; e) a reduce, a micşora (preţuri); f) a contesta, a disputa; to be left
till ~ ed for post-rcstant; this article is much ~ ed for această măsură este cât se poate
de binevenită / de indicată; to ~ forth a) a provoca, a da naştere la, a determina, a stârni;
b) a pune în mişcare; to ~ from a chema de la, a striga să vină de Ia sau din; to ~ in
a) a chema înăuntru; b) a cere înapoi (o datorie); c) a retrage de pe piaţă, a scoate din
circulaţie (bani); d) a invita, a chema, a pofti; e) (mil.) a chema sub drapel; to ~ in question
a pune la îndoială; to ~ into existence a chema la viaţă, a crea; a realiza, a înfăptui; to ~
into play a pune în joc / în mişcare; to ~ off a) a rechema, a chema înapoi; b) a anula,
a rezilia; a opri, a întrerupe; c) a distrage (atenţia); to ~ out a) a striga (nume, numere);
b) a chema afară (dintr-o cameră); c) a provoca la duel; d) a chema la grevă; e) (mii.)
a chema sub drapel; to ~ out of abeyance a) a repune în funcţie; b) a chema la viaţă;
to ~ over a) a citi (o lista); a face apelul (cu gen.); b) a chema (dincoace, pe malul acesta);
to ~ to a chema la; to ~ to account a) a trage la răspundere; b) a cerc explicaţii (cuiva);
(mil.) to ~ to attention a comanda drepţi; to ~ to mind/ memory/ remembrance a evoca,
a rechema în memorie, a(-şi) aminti de; to ~ to order a) a chema la ordine; b) (amer.)
a deschide (o şedinţă); to ~ together a convoca (parlamentul); to ~ up a) a chema sus;
b) (/nil.) a chema sub drapel; c) a chema (la telefon); d) a evoca, a trezi, a deştepta;
e) a supune discuţiei (un proiect de lege).
B. intr. 1. a striga. 2. a striga, a ţipa; a croncăni, a cârâi. 3. a vizita pe cineva, a face
o vizită scurtă. 4. (sl.) a cerşi pe la uşile oamenilor. 5. to ~ about a veni pentru, din cauza;
what have you ~ed about? pentru ce aţi venit?; to ~ after a striga după; to ~ again
a veni iar / din nou, a-şi repeta vizita; to ~ at a trece pe la, a se opri la; (mar.) a face
escală Ia; to ~ for a) a întreba de, a veni după; b) a dori, a cere; c) a aduce; a") a necesita,
a cerc, a reclama, to ~ in a) a intra (înăuntru); b) a veni; to ~ on a) a trece pe la, a face
o scurtă vizită (cuiva); a intra la; b) a face apel la, a apela la; a recurge la; c) a chema,
a invita, a pofti; d) a invita să ia cuvântul, a da cuvântul (cuiva); e) a solicita; (pas.) to be
~ed (up)on to a fi chemat / însărcinat / solicitat să; f) a telefona, a chema la telefon;
to ~ out a striga; he ~ed out with pain striga de durere; to ~ upon v. t o ~ o n.
II. s. 1. chemare, strigăt, apel. 2. telefon; convorbire telefonică; semnal / apel telefonic;
trunk ~ / (amer.) long distance ~ convorbire telefonică interurbană; transfer charge
~ convorbire cu taxă inversă. 3. apel nominal, strigare a catalogului. 4. invitaţie; propunere
(pentru catedră, funcţie ele). 5. cerere, vânzare, căutare, solicitare. 6. somaţie, somare
(pentru plată). 7. nevoie, necesitate; cauză, motiv; you have no ~ to blush nu ai nici
un motiv să roşeşti. 8. (fig.) chemare; glas; the ~ of Nature chemarea naturii. 9. vizită;
oprire; (mar.) escală"; to pay a ~ a face o vizită scurtă. 10. urlet, ţipăt, croncănit etc.
11. ţivlitoare. -O- at ~ la dispoziţie, la ordin, gata; on ~ la chemare; Ia dorinţă; within ~
în apropiere, destul de aproape ca să poată auzi când a strigat; stay within ~ mite duce
prea departe (ca sa te pot striga).
calla (lily) ['kacta(-lili)] s. (bot.) cală (Zantedeschia aelhiopica).
callable [Traitobal] adj. 1. care poate fi chemat / convocat. 2. (com.) care poate fi achitat
înainte de termen. 3. plătibil la cerere.
call-back pay ['kodbask .pei] s. aprox. plată pentru ore suplimentare.
call bell ['ko:l bel] s. 1. sonerie; sonerie de apel. 2. deşteptător.
call-board [~ to:d, ~tood] s. avizier.
call box [~ toks] s. 1. cabină telefonică. 2. (amer.) post telefonic / cabină telefonică
pentru a chema poliţia, pompierii etc.
call boy [~ toi] s. 1. băiat de serviciu, „steward"; servitor; „groom" (pe un vapor, la
un hotel etc.). 2. (teatru) băiat care anunţă pe actor când să intre pe scenă. 3. (mar.) mus.
call canny [~ 'kami] vb. intr. (scot.) a mâna încet; a merge încet l domol / liniştit / fără
grabă.
call distributor [~ dis.tribjuto'] s. (tel.) distribuitor de apeluri / de trafic.
call draft ['ko:l draft] s. (amer.) v. call-up (1).
caller1 ['ko:tar] s. musafir, vizitator, oaspete.
caller2 (tel.) persoană care face un apel telefonic.
callet ['kaditj (aVai.) I. s. 1. prostituată, târfă. 2. femeie arţăgoasă, scorpie. II. vb. intr.
a bombăni; a fi arţăgos.
call finder ['ko;l 'faindor] s. (tel.) căutător de apeluri.
callidity [ko'liditi, kav] s. (rar) viclenie, şiretenie.
call girl ['ko:l ga:l] s. prostituată care poate fi solicitată telefonic.
call house [~ haus] s. (amer.) casă de prostituţie, casă de randevu.
calligraph [ks'ligrof, ka;'l-] I. s. scriere caligrafică. II. vb. intr. a scrie caligrafic.
calligrapher ]-3r] s. caligraf.
calligraphic [rkadi'gradîk] adj. caligrafic.
callîgraphically [-oii] aaV. caligrafic.. '
calligraphist [ks'ligrefist, kaî'l-] s. v. c a 11 i g r a p h e r. <
135
calligraphy [ka'Iigrafi, kas'l-] s. caligrafic, scris, scriere.
call-in ['kod'in] s. (cib.) apel.
calling ['ko:lirj] s. 1. chemare, vocaţie. 2. profesiune, meserie, îndeletnicire, ocupaţie;
he follows the ~of a tailor se ocupă de croitorie. 3. strigăt; apel; convocare, invitaţie.
calling card [~ ka:d] s. (amer.) carte de vizită.
calling day [~ dei] s. zi de primire, zi de vizite.
calling plug [~ pUg] s. (tel.) buton / fisă de apel.
calling signal [~ .signal] s. (tel.) 1. semnal de apel. 2. indicativ de apel.
Calliope [ka'labpi, ka;'!-] s. 1. Caliope, muza elocinţei şi a poeziei eroice. 2. calliope
(amer.) flaşnetă.
calliper ['kslipa1"] s. v. c a 11 i p e r s.
callipers ['k«lip9z]s.p/. (tehn.,fiz.) l.şubler; inside ~şublcr pentru diametru interior.
2. compas forestier.
callisthenics [tkam's'GeniksJ s. pi. (folosit ca sg.) gimnastică ritmică / suedeză; pregătire
fizică, antrenament; free ~ mişcări libere; exerciţii libere.
call key ['korl ki:] s. (tel.) buton de apel.
call letters ['ko:l iletsz] s. indicativ al unei staţii de radio sau de televiziune.
call loan [~ loun] s. (corn.) împrumut cu condiţie.
call-me-to-you [~ mi ta'ju:] s. (bot.) catifeluţă, pansea (Viola tricolor).
call number [~ inAmba1-] s. 1. (tel.) număr de apel / de telefon. 2. (biblioteconomie)
cotă.
call-off [-'ofl ş. 1. rechemare. 2. reziliere; anulare. _
callosity [ks'bsiti, ko'l-] s. 1. calozitate, îngroşarc a pielii, bătătură (mai ales în palmă).
2. (fig-) v. c a l l o u s n e s s .
callous ['ksebs] I. adj. 1. calos, îngroşat, întărit; plin de bătături. 2. (fig.) rece, fără
inimă, aspru, crud, nemilos; împietrit; II. s. (geol.) strat de suprafaţă.
callousness 1-nis] s. asprime, duritate, lipsă de simţire, învârtoşare (a inimii); cruzime.
callow ['ka?Iou] I. adj. 1. fără pene, gol(aş). 2. (fig.) tânăr, fără experienţă, crud,
nepriceput. 3. (despre ţărm etc.) jos, uşor inflamabil, mlăştinos. II. s. 1. loc şes, depresiune,
luncă sau suprafaţă (uşor) inundabilă. 2. (mine) strat de suprafaţă.
call sign [*ko:I sain] s. (ţel.) număr / indiciu de apel.
caii slip ['kcd slip] s. (biblioteconomie) buletin de cerere.
call-up ['kohp] s. 1. (mil.) ordin de chemare. 2. (mil.) contingent. 3. (fam.) întâlnire
/ randevu (cu o femeie de moravuri uşoare).
callus l'kEebs] s. 1. (med.) bătătură (dar nu la picior); calus. 2. (bot.) nod.
call word [*ko:l wa:d] s. (cib.) cuvânt / parolă de apel.
calin [ka:rn] I. adj. 1. calm, fără vânt. 2. (fig.) calm, liniştit, potolit, paşnic. 3. (fam.)
rece, nesimţitor, cu sânge rece; placid. II. s. 1. calm, linişte, acalmie; repaus; (si. mar.)
dead ~ nici o suflare, nici o adiere de vânt, marc moartă. 2. (fig.) calm, linişte, pace.
tihnă. III. vb. A. tr. (şi to ~ down) a calma, a linişti, a potoli, a alina, a domoli (şi fig.)
B. intr. (şi to ~down) a se calma, a se linişti, a se potoli, a se ogoi, a se ostoi, a se domoli
(sifig-) ■
calmative ['kaslmstiv, 'ko:m-] I. adj. calmant, liniştitor, alinător. II. s. calmant.
calm belt ['ka;m belt] s. (geogr.) zonă de calm (ecuatorial).
calming ['ka:min] I. adj. liniştitor, calmant. II. s. calmare, liniştire, potolire.
calm-minded ['ka:ni>maindid] s. calm, indiferent, cu sânge rece, stăpân pe sine, stăpânit.
calmness ['ka:mnis] s. calm, linişte; ~ of mind linişte sufletească.
calmy [rka:mi] adj. (jx)etic) liniştit, potolit.
calomel ['kaîtemcl, -bum-] s. (chim.) calomel, protoclorură de mercur.
calodorant [ikal'oudarant] s., adj. (tehn.) odorizant.
calorescence [rkaîb'resns] s. (fiz.) caloresccnţă.
caloric [ks'brik, 'kasbrikj I. s. căldură (şifig.). II. adj. caloric, de căldură.
caloricity l'kceb'risiti] s. (fiziol.) putere calorifică.
calorie ['kzelari] s. 1. calorie; great ~ calorie mare, kilocalorie. 2. gram/small -
gramcaloric.
calorie unit [~ rjumit] ş. v. e a 1 o r i e.
calorific [ikasb'rifik] adj. calorific; calorie; termic.
calorification [kaibrifi'kei/an, iksbr-] s. degajare de căldură (mai ales animala).
calorific capacity [ikasb'rifik kapzesiti] s. putere calorifică.
calorific effect [~ i.fektj s. efect termic.
calorific radiation [~ ireidi'ei/n] s. căldură radiantă.
calorifics [ikseb'rifiks] s. pl. (folosit ca sg.) (fiz.) termotehnică.
calorific value [ikaels'rifik ivaîlju:] s. echivalent tcmiic.
calorifier [ko'brifai1"] s. (constr.) calorifer.
calorimeter [ikaîb'rimita1"] s. (fiz.) calorimetru.
calorimetric(al) [ik£ebri'mctrik(9l, kal,-] adj. calorimetric.
calorize [.ksbraiz] vb. tr. (metal.) a alita, a aluminiza.
calorstat f'kabslat] s. (auto) termostat.
calory ['ksebri] s. v. c a 1 o r i e.
calotte [kă'lot] s. 1. calotă, comanac. 2. (arhit.) calotă, cupolă mică, boltă (sferică).
1
3. (tehn.) calota.
caltrop ['kseltrap] s. 1. (ist. mil.) ghiulele mici de fier ţintuite, bucăţi de fier cu vârfuri
ascuţite (aruncate în calea cavaleriei inamice pentru a răni picioarele cailor). 2. (mai
ales pl.) (bot.) ghimpe (Centaurea calcitrapa); colţul-babci (Tribulus terrestris).
calumet ['kaeljuinet] s. pipă, (mai ales) pipa păcii (simbolul păcii, al împăcării la indienii
din America de Nord); to smoke the ~ together a sc împăca, a face pace, a cădea la
! înţelegere.
calumniate [ka'Umnicit, -njcit] vb. A. tr. a calomnia, a defăima, a ponegri, a scoate
camion
calumniation [kOtUmni'ei/^n] s. calomniere, hulire, ponegrire, defăimare, clevetire.
bârfire.
calumniator [kaUmni'eit3r] s. calomniator, defăimător, detractor, clevetitor.
calumniatory [ka'lAmnieiteriJ adj. 1. calomniator, defăimător, clevetitor, bârfitor. 2. fals.
calumnious [ka'Umnbs] adj. v. c a 1 u m n i a t o r y.
calumniousness [-nis] s. caracter defăimător / calomniator; calomnie.
calumny ['kaebmni] s. calomnie, hulire, defăimare; clevetire; bârfeală.
Calvary fkaslvari] s. 1. (bib/.) Golgota. 2. calvary patimi, pătimiri, răstignire; (fig.)
calvar, chin, tortură, pătimire.
calve [ku:v] vb. A. intr. 1. (despre vaci, balene, femele de elefant etc.) a făta. 2. (despre
aisberguri) a sc desface dintr-un gheţar. B. tr. a făta.
calves [ku;vz] pl. de la c a 1 f1,2.
calving ['k«:vin] ş. 1. (zool.) fătat. 2. (mar.) rupere a unui gheţar.
Calvinism ['kgelvinizpni] s. Calvinism.
calvish ['ku:vi/] adj. 1. de viţel. 2. (jig.) prostănac, netot, neghiob. 3. (jig.) necopt, crud,
ageamiu.
calx1 [kaelks], pl. şi calces I'ka3lsi:z] s. cenuşa (a unei substanţe minerale).
calx2s. (anat.) calx, călcâi.
calyces ['kcilisi:z, 'kasli-] pl. de la c a 1 y x.
calyptra [ks'Iiptra] s. (bot.) caliptră. coif, scufie.
calyptrate Ika'liptreitj'adf (bot.) caliplral.
calyx ['keiliks, 'ka;I-],pl. calyxes ['keiliksirz. 'kasl-] sau calyces [-si:z] s. 1. (bot.) caliciu,
potir. 2. (mine) scule de instrumentat / instrumentaţie.
cam [kasm] I. s. 1. (tehn.) cui, deget, bolţ; camă, falcă; excentric. 2. pană de căpăstru.
3. (mine) masă de alegere a minereului. II. vb. tr. (tehn.) a ridica, a îndepărta (cu cama).
cam-actuated [~ ^ktjueitid] adj. acţionat cu came.
camber ['kzenuY] I. s. 1. arcuire, convexitate, îndoire, încovoiere, curbură: bombament;
bombare; ~of arch săgeata arcului. 2. (constr.) grindă curbată. 3. (av.) curbură (a aripii).
II. vb. ţr. a bomba, a curba, a îndoi, a încovoia.
camber slip [~ slip] s. (constr.) cintru.
cambist ['kamibist] s. agent de bursă, agent de schimb, zaraf.-
cambium ['kaembjam, -iam] s. (bot.) cambiu.
cam brake l'kann breik] s. (tehn.) frână cu camă.
cambrel ['kasmbrsl] s. cinghel (cârlig de măcelărie).
Cambria ['krembria] s. (poetic) Wales, Ţara Galilor.
Cambrian l'kasmbrbn] I. adj. 1. (poetic) vclş, din Ţara Galilor. 2. (geol.) cambrian.
II. s. locuitor din Ţara Galilor.
cambric ['kciinbrik] s. chembrică, batist, pânză de in foarte subţire.
cam case ['kaem kcis] s. (tehn.) carcasă a camerelor.
came1 [kcim] past de la c o m c.
came2 s. chenar de plumb (la vitralii).
camei ['kremal] s. 1. (zool.) cămilă (Camelus); Arabian ~ dromader (Camelus
dromedarius); Bactrian ~ cămilă cu două cocoaşe (Camelus bactrianus); (prov.) it's
the last straw that broke the ~'s back ultima picătură face să se verse paharul. 2. (mar.)
macara, gruie; cămilă; ponton de ridicare.
camel bird [~ baidj s. (omit.) struţ african (Strutluo camelus).
cameleer [.kasmi'lbr, -ma'l-] s. cămilar, conducător de cămile.
cameleon [k9'mi:Ibn] s. (poetic) v. c h a m e l e o n .
camel hair ['kEeni-plneal s. (text.) păr de cămilă.
camelionize [ks'miilbnaiz] vb. intr. (rar) a-şi schimba culoarea (asemenea
cameleonului).
camellia [ka'irmlia, -'mei-] s. (bot.) camelie (Camellia).
camelopard ['ka;mibpo:d, k?'mcb-] s. (înv.) girafa.
camelry l'kaîmalri] s. (mii.) trupe călări pe cămile.
camel's hair ['kamislz ihea1"] s. păr de cămilă.
camel's wool ['kasmalz wu:l] s. păr de cămilă.
cameo ['kasmiou] s. camec, medalion.
cameo printing [~ iprintin] s. (poligr.) imprimare în relief.
camera ['kaemsra] s. 1. aparat fotografic. 2. (arhit.) boltă, încăpere boltită. 3. (jur.)
cabinet prezidenţial, cameră de chibzuinţă / deliberare / chibzuială; in ~ în cabinetul
preşedintelui (nu hi şedinţă publică); în secret, cu uşile închise. 4. (TV) cameră de luat
vederi.
camera coveragef ['kamia^rs ikA.vrid3] s. (7V) unghi de câmp (al camerei de luat
vederi).
camera dolly [~ idoli] s. (TV) cărucior al camerei de televiziune.
camera eye [~ ai] s. (amer. si.) memorie vizuală foarte bună, memorie fotografică.
cameral ['kîem^ral] adj. (jur., ec.) cameral.
cameralism ['kamioralizam] s. (ec., ist.) cameralism (doctrină economică din sec. XVII
şi XVIII care rajwrîeazâ bunăstarea unei naţiuni la puterea ei monetară şi la acumularea
de metale preţioase).
camera lucida ['kasmsro .lmsida] s. (fiz.) cameră clară.
cameraman [~ masn] ,pl. cameramen [-men] s. 1. fotograf. 2. operator (cinematografic),
cameraman.
camera obscura [~ ob/.kjuara] s. (joto) cameră obscură.
camera tube ['kann^rs tju:b] s. (TV) tub catodic.
Cameroonian [tkasma'rumjan, -bn] I. adj. camerunez. II. s. locuitor din Camerun,
camerunez.
cam follower ['kasni -folous1"] s. (tehn.) tachet.
cam gear ['kaem 'gb r J s. (tehn.) mecanism cu came.
camion l'kamijan] s. (fr.) camion.
camisole
camisole ['taemisoul] s. camizol, cămăşuţă cu broderii.
camlet ['kgemlit] s. camlot (stofă din păr de cămilă).
camomile ['kzemamail, -monm-] s. muşeţel, românită (Matricaria chamomilla).
camouflage ['ka;muflu:3, -msf-] I. s. 1. (mil.) camuflare, mascare. 2. (fig.) camuflaj,
mască, paravan. II. vb. A. tr. a camufla, a masca, a ascunde (şi fig.). B. intr. a se camufla-,
a se masca, a se ascunde (şi fig.).
camp1 [kasmp] I. s. 1, lagăr; tabără; campament; bivuac; (mii.) ~of instruction tabără
de instrucţie; summer ~ tabără de vară; to break/ to strike ~ a ridica tabăra; (mil.) to
break out of ~ a pleca dintr-un lagăr, a părăsi un bivuac. 2. (fig.) lagăr, tabără; the ~of
peace lagărul păcii. 3. (agr.) câmp. 4. (amer.) casă, vilă (în [jădure). -0- to take into ~
a omorî, a ucide. 5. (austr.) loc de adunare / de odihnă pentru vite. II. vb. intr. 1. a ridica
/ a organiza / a face o tabără; a face un campament; (mii.) a campa, a tăbărî. 2. a se lupta.
3. a trăi în aer liber; a trăi într-o tabără. 4. to ~ out a) v. ~ (II, 3); b) a dormi peste noapte
într-un cort sau în aer liber, a locui (temporar/ câtva timp) în corturi; c) (despre nomazi)
a merge cu cortul; d) (despre turişti) a cutreiera natura.
camp 2 (amer.) I. s. 1. afectare, exagerare; artificialitate; high -exagerare intenţionată;
low ~ exagerare neintenţionată. 2. persoană care afişează un stil afectat. II. vb. A. intr.
1. (si.) a se autoparodia; a afişa un stil afectat (c» autoironie). 2. a fi înzorzonat sau
împopoţonat; a se îmbrăca extravagant. 3. a face pe grozavul, a se da mare; a-şi etala
cunoştinţele. B. tr. to ~ (up) a interpreta cu afectare; the new actor ~ed up the third
act actorul cel nou a interpretat actul trei într-o manieră afectată. III. adj. 1. afectat, cu
ifose. 2. homosexual.
campaign [kaîm'pein] I. s. campanie (şi fig.); operaţiuni militare, expediţie războinică;
durata acţiunilor militare / operaţiunilor; expediţie, explorare; acţiune de amploare; press
«campanie de presă; (amer. ist., peior.) squaw ~s campanii împotriva femeilor; (expediţii
de pedepsire împotriva populaţiei indiene). II. vb. intr. 1. a participa la o campanie, a servi
/ a lupta într-o campanie (militară). 2. a organiza / a face / a dezlănţui o campanie.
campaign biography [~ ba'iografi] s. (amer.) biografia unui candidat (mai ales la postul
de preşedinte, publicată în scopuri electorale).
campaigner [k9m'pein3r] s. 1. participant la o campanie; combatant; luptător; old ~
a) veteran; b) (fig.) cătană bătrână; om umblat, om care a trecut prin multe. 2. (pol.)
susţinător (al unui candidat), agent electoral, manager (în alegeri). 3. organizatorul /
inspiratorul unei campanii (de presă).
Campanian [kaem'peinion] I. adj. din Campania. II. s. locuitor din Campania.
campanile [ikasmpo'nidi], pl. campaniles ]-z] sau campânili [-lai] s. campanilă,
clopotniţă, turnul clopotniţei (separat de corpul bisericii).
campanology [ikannpo'nDbd3i] s. 1. studiul clopotelor. 2. arta, tehnica sau ştiinţa
fabricării clopotelor.
campanula [kam'paaijub] s. (bot.) clopoţel (Campanula).
camp bed ['kamip bed] s. pat portativ / pliant; pat de campanie.
camp chair [~ tfe3r] s. scaun pliant.
camperaft ['ka;mpkra:ft] s. deprindere / pricepere de a instala o tabără şi a trăi în aer
liber.
Campeachy wood [kaîm'pi:t/i wu:d] s. lemn de băcan (Haematoxylon camţwchîanum).
camper ['ka;mp3r] s. 1. turist care practică campingul. 2. participant la o tabără de vară.
3. copil dintr-o grădiniţă de zi. 4. atelier mobil (pe un şasiu de camion); aprox. rulotă.
campestral [bem'pestrai] adj. campestru.
camp fever ['ka:mp ifi:v3c] s. boală de tabără, (mai ales) tifos.
camp fire [~ fab r ] s. foc de tabără.
campfire girl ['kasmpfais gs:l] s. (amer.) membră a organizaţiei „Campfire Girls"
(pentru fete între 7 şi 18 ani).
camp follower [~ ifolou3r] sl. 1. (mii.) vivandier(ă), persoană care însoţeşte trupele,
fără a fi militar; pl. personal auxiliar. 2. (pol.) satelit (politic), partizan.
campground ['kaempgraund] s. 1. teren pe care se amplasează o tabără. 2. loc unde
se desfăşoară o adunare religioasă în aer liber (pe durata câtorva zile).
camphane ['kaemfein] s. (chim.) camfan.
camphor ['ksemfsr] s. (chim.) camfor.
camphorated ['kxmfsreitid] adj. (chim.) camforat.
camphor ball ['kasmfa ba:!] s. bilă / pastilă de camfor sau de naftalină.
camphoric [kaîm'forik] adj. (chim.) de camfor, camforic.
camphoric acid [~ -sesid] s. (chim.) acid camforic.
campimeter [kîem'pimitar] s. (mea1.) campirnetru.
camping ['kaempirj] s. 1. drumeţie; excursie. 2. camping, campare, aşezare de tabere
/ de corturi în natură, campament, turism.
campion1 ['kxmpisn] s- (t«v.) « . c h a m p i o n .
campion2 s. (bot.) 1. opăţel (Lychnis hemoxalis). 2. guşa- porumbului (Silene inflata).
cam plate ['ksem pleit] s. disc cu came.
camp meeting ['ksemp .mi:tin] s. adunare religioasă în aer liber sau în corturi (care
durează mai multe zile).
campment l'kaempmant] s. v. e n c a m p m e n t.
camporee [ikajmpa'ri:] s. adunare / tabără a cercetaşilor (din organizaţia „Boy Scouts"
a unui district sau a unei regiuni).
campseat ['kaempskt] s. v. c a m p s t o o 1.
camp site [~ sait] s. 1. loc de tabără. 2. (mine) loc de depozitare.
camp stool [~ stu:l] s. scaun pliant.
campus [tempos] s. (mai ales amer.) cetate universitară, universitate, centru universitar,
domeniul unei universităţi sau şcoli, ceea ce este cuprins între zidurile şcolii (cu toate
clădirile, grădinile, terenurile de sport, fie că universitatea e aşezată în oraş sau în afara
oraşelor).
campward(s) ['ka:mpw3:dz] arfv. spre tabără.
136
cam shaft ['kami /a:ft] s. (tehn.) arbore cu came I de distribuţie.
cam sleeve [~ sli:v] s. (tehn.) cuplaj cu dinţi, cuplă cu măsele.
cam spindle [~ .spindl] s. (tehn.) arbore cu came / de distribuţie.
camwood ['ksemwurd] s. lemn de Baphia nitida.
can1 [kasn;/orme slabe ksn, kn, krjj, past could [kud, kad] vb. modal defectiv 1. a putea,
a fi în stare, a fi capabil, a avea putinţa / posibilitatea; I will do all I ~ voi face tot cc -
pot, tot posibilul; I cannot but nu pot să nu, nu pot decât să; 2. a şti (să), a se pricepe
(să); a cunoaşte; ~you speak English? vorbeşti englezeşte? ~ you swim? ştii să înoţi?
3. a fi posibil, a fi cu putinţă; it ~H he true! nu se poate (să fie adevărat), nu-i adevărat;
~ it be true? e posibil? c cu putinţă? serios? zău? se poate una ca asta? she -^t have
done it! nu se poate ca tocmai ea s-o fi făcut! 4. a putea, a avea dreptul / voie; you ~
go poţi pleca, eşti liber. 5. a putea, a-i fi permis / îngăduit; ~ I offer you another glass
of wine? vă mai pot oferi un pahar (de vin)?
can 2 1. s. 1. bidon. 2. cutie de tablă, tinichea; cutie de conserve. 3. (amer.) închisoare,
temniţă. 4. găleată. 5. cană (de metal). 6. (amer. sl.) toaletă; (cameră de) baie. 7. (amer. ■
sl.) şezut, fund. 8. (fot.) in the ~developat; expus. 9.pl. (amer. fam.) cască (pentruascultat
muzică etc.). II. vb. A. tr. 1. a conserva, a pune în cutii de conserve. 2. (amer. sl.) SL da
paşaportul (cuiva), a concedia. 3. (amer. sl.) a arunca în închisoare. 4. (amer. sl.) a opri,
a pune capăt la (sau cu dat.). B. intr. (amer. sl.) a se opri.
Canaan ['keinion] s. (bibl.) Canaan, pământul / ţara făgăduinţei.
Canada balsam, ['kzenodo bD;ls3m] s. (chim.) balsam de Canada.
Canada jay ['kamoda d3ei] s. (omit.) specie de gaiţă cenuşie din partea de. nord a
Americii (Perisoreus canadensis).
Canada turpentine [~ 'taipantain] s. v. C a n a d a b a l s a m .
Canadian [ks'neidjon, -dionj I. adj. canadian, din Canada. II. 1. s. canadian. 2. engleza
canadiană.
Canadian English []ka'neidjan 'irjgli/J s. v. Canadian (II. 2.).
Canadian French [~ frent/] s. franceza canadiană.
Canadianism [ks'neidjsnizam] s. canadianism.
Canadianization [ks'neidjanai'zei/an] s. adaptare la specificul canadian, (proces de)
canadianizare.
Canadianize [ka'neidjonaizj vb. A. tr. a adapta la specificul canadian. B. intr. a se
adapta la specificul canadian.
canaigre [ko'naigri:] s. (ind.) canaigra.
canaille [ko'neil, ka'nai] s. (fr.) (peior.) prostime, plebe, gloată, pleavă.
canal [ka'nzel] s. 1. canal (/acut de om); (amer. fam.) the big/ broad ~ Ooceanul Atlantic.
2. (anat.) canal; duet; conduct.
canal boat [~ bout] s. 1. (mar.) pinasă. 2. pl. (sl.) picioare murdare care miros urât.
canal branch [~ bra:nt/] s. canal lateral.
canal by-pass [~ bai pa:s] s. deviaţie, canal de ocolire.
canalization f.kzenolai'zei/an, -li'z-J s. sistem de canale.
canalize ['kaenslaiz] vb. tr. a lega prin canale.
canaller [ko'na;br] s. (mar.) vas pentru transportul mărfurilor (folosit pe canale).
canal lock [ks'nsl bk] s. ecluză.
canal pond [~ prind] s. (hidr.) bief de canal.
canal pool [~ pu:l] s. v. c a n a 1 p o n d.
canal ray [~ rei] s. (/iz.) rază anodică / pozitivă.
canal wallah [~ iwalo] s. (anglo-indian) vas care navighează pe canalul de Suez.
can anode [ka;n sinoud] s. (tel.) anod cilindric.
canape ['kasnspiO), -pei] s. 1. (gastr.) canapea (felie de pâine folosită ca suport pentru
anumite preparate, culinare). 2. canapea (specifică Franţei în sec. al XVHI-lea).
3. (la bridge) licitaţie „canape" (de la culorile mici la cele mari).
canard [kse'na:d, 'ka;na;d] s. 1. (Jr.) ştire falsă, mincinoasă, zvon, poveste; pl. braşoave,
gogoşi. 2. (gastr.) raţă.
canary [ko'nsorij I. s. l.fornit.) canar (Serinus canarius). 2. (culoare) galben-dcschis.
3. vin alb dulce (din Insulele Canare). 4. (amer. sl.) informator, ciripitor. 5. (amer. sl.)
cântăreaţă, guristă. 6. dans vioi din secolele XVI-XVI1, în măsura de trei timpi. II. adj.
galben-deschis.
canary bird [~ bn:d] s. v. c a n a r y (I).
canasta [ko'najst-] s. canasta (joc de cărţi).
canaster [ks'nsestoH s. 1. coş de pus foile de tutun. 2. specie de tutun.
can buoy ['kasn boi] s. (mar.) geamandură cilindrică cu vârful plat.
cancan ['kamkaen, 'ka:nka:n] s. (fr.) cancan (dans).
cancel ['krcnsal] I. vb. A. tr. 1. a şterge, a tăia, a bifa. 2. a anula, a contramanda,
a suprima, a revoca, a tăia; a rezilia (un act); to ~ a leave a anula, a revoca un concediu.
3. a se achita de. 4. a neutraliza, a paraliza; a contrabalansa. 5. a amâna sine die. 6. (si to ~
out) (mat.) a reduce. 7. (înv.) a îngrădi, a îfflprejmui cu un gard. B. intr. (mat.) a se reduce.
(mil.) ~/ la loc comanda! II. s. 1. (poligr.) refacerea / scoaterea unei pagini. 2. (poligr.)
retipărire, foaie retipărită. 3. (mai ales sl.) compostor.
canccllate ['kasnsaleit] adj. 1. (anat.) spongios; poros. 2. reticular.
cancellated [-eitid] adj. reticular, în formă de reţea sau grătar.
cancellation [ckamse'lei/sn, -so'lei-, -si'l-J s. 1. anulare; suspendare; suprimare,
desfiinţare, revocare, contramandare, amânare sine die. 2. ştergere, tăiere (ae pe o listă
etc.), bifare. 3. (tel.) ştergere, anulare (a «nei imprimări); anulare a unei chemări /
convorbiri.
cancer |'ka;nsor] s. 1. (med.) cancer, rac. 2. (fig.) molimă, urgie, năpastă, nenorocire.
3. the Cancer (astroh.) Racul (constelaţie şi semn al zodiacului); tropic of Cancer tropicul
Racului.
cancerate ['kamssreit] vb. intr. (mea'.) a se canceriza, a deveni canceros.
cancer(iz)ation [.ka3ns9r(aiz)'eij3n] s. (med.) cancerizare.
137
cancerous ['ksenssrss] adj. (med.) canceros.
canch [kaent/] s. (mine) sfărâmarea rocii prin explozii.
ranch hole [~ houl] ş. (mine) gaură de mină orizontală.
cancroid ['keenkroid] I. adj. (zool. med.) cancroid, canceros. II. s. (med.) l. tumoră
canceroasă. 2. cancroid (cancer al pielii şi mucoaselor).
când ['kaend] s. (mineral.) florspat, fluorit.
candelabrum [ikasndi'la:br9m, -da'l-, -'leib-],pl. candelabra [ kaend i'laebra] s. cande-
labru; policandru; sfeşnic (cu multe braţe).
candent fkaendant] adj. incandescent.
candescence [kaen'desns] s. incandescenţă la alb.
candescent [kasn'desnt] adj. incandescent până la alb; luminos, strălucitor.
candid ['kssndid] adj. 1. sincer, neprefacut; neprihănit, deschis. 2. nepărtinitor, imparţial.
3. de un alb strălucitor.
candidacy ['kaendidasi] s. candidatură.
candidate ['kaendidit, -deit] s. candidat.
candidateship [-/ip] s. v. c a n d i d a t u r c.
candidature ['kaend idat/ar, -dat/-, -it/u3r] s. candidatură.
candid camera ['kaendidikaemara] s. (foto) aparat de fotografiat (în) miniatură (pentru
fotografii clandestine).
candid friend ['kaendid frend] s. (peior.) persoană care (sub pretextul prieteniei) spune
lucruri neplăcute, prieten care face pe inocentul, cutră, mâţă blândă.
candidness ['kaendidnis] s. sinceritate, lipsă de prefăcătorie.
candied ['keendid] adj. 1. zaharisit, fiert în zahăr. 2. cristalizat, glasat. 3. (fig.) (despre
vorbe etc.) mieros, dulce ca mierea, seducător.
candied fruits [~ 'fru:ts] ş. pi. fructe zaharisite.
candied sugar [~ '/ugar] s. zahăr candel, zahăr (de) gheaţă.
candle ['kaendl] I. s. 1. lumânare; to hold a ~ to the devil a) a abate pe cineva de la
calea cea dreaptă; b) a intra în cârdăşie cu dracul, a te face părtaş cu dracul, a fi părtaş
la o ticăloşie / crimă; to hold a ~ to smb. a ajuta pe cineva; a cânta în strună cuiva, a ţine
isonul cuiva; (rar) to hold a ~to the sun a căra apă la puţ, a face un lucru inutil; (înv.)
to let/ to sell by inch of ~ a vinde ultimele mărfuri; lighted ~ serată; he cannot hold/
show a ~ to smb., he is not fit to hold a ~ to smb. nu e vrednic nici să-i desfacă şireturile
de la ghete / să-i sărute tălpile cuiva. 2. (fiz.) lumânare (internaţională), wat (unitate de
intensitate luminoasă). 3. bec cu gaz. II. vb. tr. a căuta / verifica / a controla (ouă) la
lumină/la bec.
candle bomb [~ tom] s. (av.) bombă luminoasă.
candle end [~ end] s. 1. muc / capăt de lumânare. 2. pl. nimicuri, fleacuri, ciurucuri.
candle holder [~ ihoulda1"] s. ajutor; inferior; persoană în subordine.
candle light [~lait] s. 1. lumină de lumânare; lumină artificială. 2. amurg, înserare.
candlemaker [~ imeika1"] s. lumânărar.
Candlemas ['kaendlmas, -mass] s. (rel.) întâmpinarea Domnului.
Candlemas bell [~ bel] s. (bot.) clopoţei (Galanthus nivelis).
candle mould ['kaendl mould] s. formă / tipar pentru fabricarea lumânărilor.
candlepin [~ pin] s. 1. un fel de popic. 2. pl. aprox. (joc de) popice.
candle power [~ .pausr] 1. (electr.) wat, lumânare, unitate de intensitate luminoasă.
2. (fam.) lumină, lumânare; a burner of 25 ~ un bec de 25 de waţi / lumini.
candlestick ['kaendlstik] s. sfeşnic.
candle wick ['kaendl wik] s. 1. muc, fitil. 2. (amer.) cuvertură brodată.
candlewood ['kaendl wud] s. 1. lemn de plantă răşinoasă folosit pentru torţe. 2. diferite
specii de răşinoase al căror lemn este folosit pentru torţe.
can dock ['keen dok] s. (bot.) nufăr galben (Nupher luteum).
candour ['kaendar] s. 1. sinceritate, francheţe. 2. nepărtinire, imparţialitate.
can drier ['keen -draisr] s. tobă / tambur de uscare, tambur uscător.
candy ['kaendi] I. s. 1. zahăr candel / (de) gheaţă. 2. (mai ales amer.) bomboană, drops;
(pl.) bomboane, dulciuri; (amer.) he'd take a ~from a baby e un om rău / lacom / nemilos
/ fără inimă. II. vb. A. tr. a fierbe în zahăr; a zaharisi, a glasa. B. intr. 1. a se zaharisi.
2. a (se) cristaliza, a forma cristale.
candy floss ['kfendi fbs] ş. 1. vată de zahăr. 2. (fig.) himeră; visuri irealizabile.
candy maker [~ inieika1"] s. (amer.) cofetar.
candy store [~ sta;1"] s. (amer.) magazin în care se vând dulciuri, ţigări, reviste etc.
candy striper [~ .straipa1"] s. (amer. si.) tânără care ajută voluntar infirmierele dintr-un
spital.
candytuft [~tAft] s. (boţ.) limba-mării (îberis umbellata).
cane [kein] I. s. 1. (bot.) trestie de mare; stuf (Calamus). 2. baston, băţ; ~of wax baston
de ceară roşie. 3. (şi sugar ~) (bot.) trestie de zahăr (Saccharum ojficinarum). 4. (bot.)
rug (de zmeură, de mur). 5. (ind. sticlei) tub de sticlă. II. vb. tr. 1. a bate (cw băţul).
2. a împleti din stuf sau trestie (mobilă).
canebrake ['keinbreik] s. stufăriş / stufar(a)ie; desiş de trestie.
cane brimstone [~ 'brimstan] s. (chim.) sulf în bastoane.
cane chair [~ 't/ea1"] s. scaun sau fotoliu împletit (din trestie).
canephora [ka'nefsraLp/. caneporae [-ri;] s. 1. (în Grecia antică) caneforă. 2. (arhit.)
caneforă.
caner ['keina1"] s. persoană care execută împletituri din stuf sau trestie.
canescent [ka'nespnt] adj. (bot.) cu puf alburiu sau argintiu.
cane sugar ['kein -/uga1"] s. zahăr de trestie.
cane trash [~ itrae/J ş. (ind.) bagasă, trestie din care s-a extras zalxărul.
canework f'keinwaik] s. împletitură de trestie.
canful ['kaenful] s. conţinutul unui bidon / al unei cutii de tinichea etc.; a ~ of paint
un bidon de vopsea.
can house ['kaen haus] s. (amer. si.) bordel.
canonical homomorphism
canicular [ka'nikjub1", kae'n-] adj. canicular, de caniculă, de arşiţă.
canicular days [~ deiz] s. pl. zile de caniculă, zile caniculare, zilele lui Cuptor.
canine I. ['keinain, 'kaen-] adj. canin, câinesc, de câine. II. ['kaenain, 'kci-] s. dinte canin,
colţ.
canine hunger ['keinain <ht\rjg9r] s. foame de lup.
canine madness [~ -masdnis] s. (med.) hidrofobie, turbare.
canine tooth [~ tu;9] s. v. c a n i n e (II).
caning fkcinirj] s. 1. împletire, executare de împletituri (din trestie etc.). 2. împletitură
(din trestie etc.). 3. bătaie (cu băţul).
canister [rkaenistor] s. 1. cutie de tablă (pentru ceai, cafea etc.). 2. cutie pentru masca
de gaze. 3. v. ~ s h o t.
canister shot [~ Jot] s. (mil.) mitralie.
cank [kaerjk] s. (geol., constr.) rocă bazaltică dură.
canker ['kaenka1"] I. s. 1. (med.) rană, plagă, gangrena; (mai ales) stomatită
gangrenoasă, ulcer, ulceraţie, şancru; ulcer al mucoasei nazale (grefat pe un catar nazal).
2. (bot.) tăciune, mălură. II. vb. tr. 1. a roade, a mânca, a distruge. 2. a molipsi, a infecta;
a corupe.
cankerous [-as] adj. 1. ulcerat, şancroid, 2. dăunător, vătămător, nefast. 3. molipsitor.
4. (fig.) chinuitor.
canker worm ['kaenka wa:m] s. 1. (zool.) omidă (Geometra brumată). 2. vierme. 3. (fig.)
vierme, necaz.
cank stone ['kaerjk stoun] s. v. c a n k.
cannabic ['kaenabik] adj. de haşiş, cu haşiş.
cannabis fkaensbis] s. haşiş.
canned ['kaend] adj. 1. (despre produse) conservat (în cutii de tablă, de tinichea). 2. (si.)
şablon, după tipie. ♦ (şl.) ~ up afumat, beat, pilit.
canned beer [~ bir] s. bere la cutie.
canned coil [~ koil] s. (electr.) bobină scurtcircuitată / în colivie.
canned editorial [~ icdi'torial] s. articol de fond pregătit dinainte.
canned food [~ fu:d] s. conserve, alimente conservate.
canned goods [~ gudz] s. pl. v. c a n n e d (1).
canned music [~ imju:zik] s. (amer. si) muzică înregistrată pe discuri sau benzi.
cannel coal ['kaenpl koul] s. cărbune „cannel", cărbune bituminos.
canner ['kaen3r] s. 1. persoană care ambalează preparate culuxare în cutii de conserve.
2. animal a cărui carne e bună doar pentru conserve.
cannery ['kaenari] s. fabrică de conserve.
cannibal ['kaenibsl] s. canibal, antropofag.
cannibalism ['kaenibslizam] s. canibalism, antropofagie.
cannibalize ['ksenibalaiz] vb. a refolosi piese bune de la o maşină uzată.
cannikin ['kamikin] s. 1. cutie de tablă. 2. cănită (de lemn).
canning ['kaenirj] s. (ind.) îmbidonare.
canning factory [~ ifaektari] s. fabrică de conserve.
cannon1 ['kaensn] s. 1. (pl. cannons sau ~) tun. 2. (m/7.) artilerie. 3. (anat.) v. c a n n o n
b o n e. 4. (te/m.) bucşă, cuzinet, manşon (gros). 5. zăbală (prese, de la c a n n o n bit).
cannon2 I. s. carambol(aj). II. vb. A. tr. a carambola. B. intr. 1. a face un carambol.
2. a sări (într-o parte) datorită ciocnirii. 3. (into, against, with) a se ciocni (de).
cannonade [ikaena'neid] (mil.) I. s. canonadă, foc de artilerie. II. vb. A. tr. a trage cu
tunul împotriva (cu gen.), a bombarda (cu artileria). B. intr. a trage CU tunul.
cannon ball ['kasnan bo:l] s. (mil. înv.) ghiulea, obuz, proiectil.
cannon barrel [~ -bsersl] s. (mii.) ţeava de tun.
cannon bit [~ bit] s. zăbală.
cannon bone [~ boun] s. 1. (zool.) metacarp (la copitate). 2. (anat.) tibia, fluierul
piciorului.
cannoneer [ikaena'nio1-] s. (mil.) tunar, artilcrist.
cannon fodder ['kcenan Tods] s. (fig.) carne de tun.
cannon pinion [~ 'pinian] s. (tehn.) roată rninutară (în orologie).
cannonry ['kaenanri] s. (rar, mii.) 1. canonadă. 2. artilerie.
cannon shot ['kaensn JbtJ s. (mil.) 1. detunătură / bubuit de tun; lovitură de tun. 2. ghiulea,
proiectil. 3. bătaie, rază (de acţiune) (a artileriei).
cannot ['kaenot, -nat] v. c a n1; I ~ nu pot; I ~ away with this nu pot suporta aşa ceva,
nu pot îndura una ca asta.
cannula ['kaenjula], pl. şi cannulae [-li:] s. (med.) canulă; sondă.
cannular ['kanjub1"] adj. canular, tubular.
canny [kaeni] adj. (scot.) 1. abil, şiret; mehenghi; îndemânatic; precaut, prudent,
prevăzător. 2. liniştit, comod, plăcut. ♦ ca* ~prese, de la c a l l c a n n y a) mergi
încet, mână încet; b) lucrează încet; c) to ca'~ a organiza o grevă perlată.
canoe [ka'nu:] I. ş. canoe; to paddle one's own ~ a nu depinde de nimeni, a acţiona
independent, a face cum îl taie capul, a-şi conduce singur treburile. II. vb. intr, a vâsli,
a naviga într-o canoe sau într-o pirogă.
canoeing [k3rnu(:)in] s. canotaj, vâslit, plutire cu piroga.
canon1 ['kaenan] s. 1. regulă, canon, criteriu. 2. (bis.) canon, hotărâre / orânduire
sobornicească; lista cărţilor/ textelor biblice socotite autentice. 3. (Ut.) canon (lucrările
unui autor socotite ca autentice); the Shakespeare ~ canonul Shakespearean, operele
(atribuite cu certitudine) lui Shakespeare. 4. (rel.) lista numelor sfinţilor recunoscuţi de
biserică (la catolici). 5. (muz.) canon. 6. (jxAigr.) canon, corp 56:
canon2 s. (bis.) canonic, preot.
canon ['kaenjan] s. v. c a n y o n.
canonical [ka'nonikal] I. adj. canonic. II. s. pl. (bis.) veşminte, odăjdii.
canonical homomorphism [~ 'houmon'mo:fiz3m] s. omomorfism canonic / natural.
canonization
canonization [.kaononai'zci/sn, -ni'z-] s. (bis.) canonizare, sanctificare, trecere în rândul
sfinţilor.
canonize ['kaenanaiz] vb. tr. (bis.) a canoniza; a sanctifica; a trece în rândul sfinţilor.
canon law ['ksensn b:] s. (jur.) drept canonic.
canonry ['kamcnri] s. (bis.) funcţie de canonic.
canoodle [ko'nurdl] (sl.) vb. A. tr. a lua cu binişorol, a duce cu zăhărelul. B. intr. a se
mângâia, a se dezmierda.
can-opener ['ka3niOuppn3r] s. 1. deschizător de conserve. 2. (amer. sl.) sculă folosită
la spargerea unui seif.
canopy ['kfenapi] I. s. 1. baldachin; polog; acoperiş, acoperământ; umbrar; şopron,
coviltir; (poetic) ~ of heaven bolta cerului; under the ~ pe pământ; what under the ~
does he want? ce (naiba) vrea în definitiv? 2. (av.) ccntroplan de avion. 3. (au/o) apărător
de cabină. 4. (şilvj coronament. 5. (mar.) tendă. II. vb. tr. a acoperi cu un baldachin etc.
(v.~I).
canorous ['kaanaras] adj. melodios, sonor; răsunător.
Canossa [ka'noss] s. to go to ~ a se duce la Canossa.
can rinser ['kaen .rinsr] s. (ind.) maşină pentru spălarea bidoanelor.
canroy ['kanroij s. (text.) valţ curăţitor, valţ alergător.
canst [kaenst, kanst] v . c a n n o t ,
cant1 [kaînt] I. s. 1. înclinare, înclinaţie. 2. margine tăiată pieziş. 3. (amer.) grindă.
4. împunsătură, lovitură. 5. (constr.) supraelevaţie.II. vb. A./r. 1. a tăia pieziş; aecarisa
(lemnul), a tcşr;-a4kşona. 2. a înclina. 3. a răsturna. 4. a împinge, a face vânt (cu dat.).
B. intr. a se răsturna, a se întoarce pe o parte.
cant 2 1. s. 1. milogeală, sclifoseală, ton plângător, voce plângăreaţă (a unui cerşetor);
vorbire cântată / prefăcută. 2. jargon; limbaj secret / ascuns; argou specific. 3. făţărnicie,
ipocrizie, prefăcătorie. 4. ipocrit, făţarnic, taler eu două feţe. II. vb. intr. 1. a se milogi,
a vorbi tânguindu-se, a se miorlăi, a plânge. 2. a vorbi în jargon. 3. a vorbi sau a se purta
ipocrit / făţarnic. 4. (amer. sl.) a bârfi; a înjura, a cleveti.
can't [ko:nt] v . c a n n o t .
Cantab, ['kamtseb] prese, de la C a n t a b r i g i a n.
Cantabrigian [ik£ent3'brid3ic?n, -djjsnj. I. adj. din Cambridge, de la sau legat de
universitatea Cambridge. II. s. student sau absolvent al universităţii din Cambridge.
cantaliver ['kîenta.liv1"] s. v. c a n t i l e v e r (I).
cantaloup ['ksntelu:p] s. (bot.) cantalup.
cantankerous [kon'tEerjk^ras, kasn't-] adj. gâlcevitor, arţăgos, supărăcios, nervos,
cârcotaş.
cântar [kaen'ta:'] s. (text.) unitate de greutate pentru bumbacul brut (44,4 kg.)
cantata [kasn'tcKto, ksn-] s. (muz.) cantată.
cant chisel ['kaent t/izl] ş. (tehn.) daltă de dulgher.
cant dog [~ dog] s. (tehn.), ţapină cu gheară.
canted column ['kamtid 'kobm] s. (arhit.) coloană cu faţete.
canteen [ka?n'ti:n] s. 1. (mil.) bufet, cantină (într-o cazarmă); bucătărie de campanie;
dry ~ bufet fără băuturi alcoolice. 2. cantină, bufet. 3. (mil.) gamela. 4. sufertaş. 5. bidon,
ploscă; canistră; burduf. 6. cutie sau sertar pentru tacâmuri.
canter1 ['kasntsr] s. 1. persoană care vorbeşte în jargon. 2. ipocrit, făţarnic, prefăcut.
canter 2 1. s. 1. galop mic şi canter. 2. (jig.) preliminary ~plan; introducere, preludiu;
to win in a ~ a câştiga uşor o victorie. II. vb. intr. a merge în galop mic.
canterbury ['kzentabsri, -beri] s. 1. etajeră (pentru note, ziare etc.). 2. tava de masă
(cu despărţituri pentru farfurii, tacâmuri etc.).
Canterbury bell [~ bel] s. (bot.) clopoţel, clopoţei (Campanula medium).
cantharid ['ksenOorid] s. (entom.) cantaridă.
cantharidin [kan'Gaeridin] s. (chim.) cantaridină.
cantharis ['kamQorisj s. v. c a n t h a r i d.
cant hook ['kaent huk] s. cange, pentru prinderea şi fixarea buştenilor (pe apă), ţapină.
canthus I'ksenBss]. pi. canthi [-Oai] ş. (anat.) unghi palpebral, unghiul pleoapelor.
canticle ['kasntikl] s. 1. imn, cântare bisericească. 2. Canticles pl. (rel.) Cântarea
Cântărilor.
cantilena [ikaenti'limaj s. (muz.) cantilenă.
cantilever ['ka3ntili:vor, amer. si -<lcv9r] I. s. (constr.) grinda în consolă, contrafişă;
consolă. II, adj. 1. (av.) cantilever. 2. (constr.) (în) consolă.
cantilever bridge [~ brid3J s. (constr.) pod în consolă.
cantilever crane [~ krein] s. (tehn.) macara-consolă.
cantilevered [rkasntili:vod, amer. şi -ilcvad] adj. (constr.) în consolă; cu console.
cantilever roof ['ksentiliiva ru:f] s. (constr.) acoperiş în consolă.
cantilever spring [~ -sprin] s. (tehn.) arc cantilever.
cantilever truss [~ trAs] s. (constr.) fermă cu consolă.
cantilever wing [~ win] ş. (av.) aripă cantilever.
cantina [ka3n'ti:no] s. (amer.) cârciumă.
cantine [kam'tim] s. (înv.) v. c a n t e e n.
canting1 ['kasntirj] adj. 1. ipocrit, prefăcut, făţarnic. 2. ticălos, netrebnic. 3. fanfaron.
4. aluziv, indirect.
canting2 s. jargonul folosit de cerşetori, hoţi şi vagabonzi.
canting3 s.(tehn.) 1. răsturnare, întoarcere. 2. înclinare. 3. debitare pe prisme.
canting crew [~ kru:] s. 1. liotă, adunătură de netrebnici. 2. şatră de ţigani.
cantle ['ka?ntl] s. 1. bucată; felie. 2. partea din faţă de la şea.
canto ['keentou] s. 1. (lit.) cânt (dintr-un poem, epopee etc.). 2. (muz.) soprano. 3. (înv.)
cântec; baladă.
canton I. ['kaînton, -'--] s. canton (diviziune administrativă). II. [kan'tum, kasn-] vb. tr.
(mii.) a cantona, a încartirui, a caza.
cantonal ['kamtonal, keen'tonal] ad/, cantonai, de canton.
138
Cantonese [ikaîntarni;z] I. adj. din Canton. II. s. locuitor al Cantonului.
cantonize fkasntenaiz.] vb. tr. a împărţi în cantoane; to ~ out a despărţi, a separa. -
cantonment [ksn'tummant, kasn't-] s. (mii.) 1. cantonare, încartiruire. 2. (/nil.) bivuac,
tabără. 3. cantonament.
cantor ['ksento:r, amer. şi -tar] s. cantor, dascăl, cântăreţ bisericesc.
cantred ['ksentad] s. unitate administrativă, district cu o sută de sate (în Ţara Galilor).
cantref ['kaentrif] s, v . c a n t r c d .
cantrip ['kaentrip] s. (scoţ.) 1. vrăji, vrăjitorie, farmece. 2. glumă; festă; mistificare.
Cantuarian [ikamtju'esrion] adj. din Canterbury, referitor la Canterbury.
canty ['keenti] s. (scoţ.) vesel.
Canuck [ko'iuk] s. (si.) 1. (în Canada) canadian de obârşie franceză. 2. (amer.) canadian.
3. cal canadian.
canula fkaenjub], pl. şi canulae [-li:] j . v . c a n n u l a .
canvas ['kasnvos] s. 1. canava, canevas, canafas, pânză tare, pânză groasă; dril; ţesătură
(pentru brodat); prelată, pânză de cort; (mar.) pânză de vele. 2. (fam. mar.) velatură,
pânze; to carry a press of ~satt to have plenty of ~ a naviga cu multă velatură; to clap
on ~ a mări velatură; to lie under ~ a rămâne iară vele. 3..(arte) pânză, tablou. 4. (fig.)
ţesătură; canava; plan, proiect, schiţă. <* under ~ a) (mii.) în corturi; b) (mar.) cu vele.
canvasback ['keenvasbaek] s. (omit.) specie de raţă sălbatică din America de Nord
(Aythya valisineria).
canvas climber [~ iklaima1"] s. (înv.) marinar.
canvas cloth [~ kbO] s. prelată, pânză de cort.
canvass ['kaenvas] I. vb. A. tr. 1. a examina, a cerceta. 2. a dezbate, a discuta. 3. a se
adresa (cuiva), a aborda, a întreprinde un demers pe lângă. 4. a colinda, a cutreiera (un
oraş etc. pentru propagandă etc.); he ~ed the town for subscriptions cutreiera oraşul
în căutare de abonaţi. B. intr. 1. a face propagandă electorală, a strânge voturi (în preajma
alegerilor). 2. a căuta comenzi; a face rost de comenzi. 3. a duce muncă de lămurire.
II. s. 1. discutare, examinare; dezbatere. 2. propagandă electorală; muncă de lămurire.
3. (amer.) scrutin.
canvassed [-t] adj. (poetic) navigând cu toate pânzele.
canvasser [-r] s. 1. persoană care cutreieră un oraş pentru a face abonamente eţc.
2. (amer.) librar ambulant. 3.p7. echipă volantă, grup care duce muncă de lămurire, face
propagandă electorală etc.
canvassing [-in] s. 1. muncă de lămurire. 2. propagandă electorală. 3. anchetă, culegere
de date statistice.
cany f'kcini] adj. 1. de trestie; ca trestia. 2. plin de trestii.
canyon ['ksenisn] s. (span.) canion, defileu îngust, strungă adâncă (cu pereţi verticali);
prăpastie; vale; Grand Canyon Marele Canion (în vestul S.U.A.).
canzonet [iksenzo'net, -zou'n-] s. canţonetă.
caoutchene ['kau't/i;n] ş. (plast.) caucen.
caoutchouc |'kaut/u(:)k] s. cauciuc; hardened ~ebonit.
cap [ksep] I. s. 1. şapcă; beretă; chipiu; bonet(ă), beretă; scufie; tocă; tichie; calotă;
~and bells tichia prostului, scula de bufon; cu scufie şi zurgălăi; ~ and gown tocă şi
robă (îmbrăcămintea studenţilor şi profesorilor, mai ales la ocazii solemne); military
~ capelă; beretă; to take off one's ~ a-şi scoate şapca, a saluta; to throw up one's ~ a
nu mai putea de bucurie, a jubila; if the ~ fits, wear it dacă te simţi cu musca pe căciulă,
taci şi înghite; to fling/ to throw one's ~ over the mill/ windmill a-şi da drumul, a nu
ţine seama de nimic, a depăşi orice limită; (scoţ.) to kiss ~s with smb. a bea din acelaşi
pahar cu cineva; to put on one's considering/ thinking ~ a judeca ceva cu seriozitate;
a medita la ceva; a-şi lua o înfăţişare gânditoare; to put on the black ~ a da un verdict
de condamnare (în Anglia); (fam.) to set one's ~ at/ (amer.) for smb. a umbla să se mărite
cu cineva, a vâna un mire; to touch one's ~ to smb. a saluta pe cineva; ~ in hand
a) cu şapca în mână; b) (jig.) căciulindu-se, cu căciula în mână; slugarnic, supus, umil;
(fig.) to pull ~s a se certa, a se sfădi; (pop.) to perk up one's ~ a se găti, a se pune la
punct, a se aranja; to fling one's ~ in the ring a provoca la luptă / la întrecere. 2. (bot.)
pălărie de ciupercă. 3. înveliş; acoperiş; capac. 4. (tehn.) calotă, căpăcel, bonetă; cap;
canulă, capsulă, vârf. 5. (tehn.) piston. 6. (electr.) soclu. 7. (mar.) butuc, şapcă. 8. format
de hârtie (14 x 17 ţoii). 9. (jig.) şef, căpetenie; floare; culme. 10. (fig.) om sau oameni
cu tocă (universitară); oameni cu cască (jucătorii de rugbi american) etc. 11. (poligr.)
(literă) majusculă, verzală. II. vb. ţr. 1. a pune (cuiva) şapca etc. pe cap (v. ~1,1). 2. (scoţ.
univ.) a conferi (cuiva) un titlu academic. 3. a acoperi; a înveli; a astupa. 4. (fig.) a încununa,
a încorona. 5. a pune o capsulă etc. la (v. I, 4). 6. a depăşi, a întrece; to ~ the climax
a întrece toate limitele, a fi din cale-afară (în comportare, exprimare); a. se întrece cu
gluma; a se depăşi / a se întrece pe sine; to ~ it all a pune capac la toate; a întrece măsura;
to ~ a quotation a răspunde Ia un citat printr-un citat (şi) mai potrivit; to ~ verses a
recita versuri care rimează cu un vers dat sau încep cu ultima literă sau silabă a acestuia
(joc). 7. a fi o culme (cu gen.), a încununa; to ~ the misery, a storm began ca o culme
a nenorocirii, se dezlănţui o furtună. •
capability [ikeipo'biliti] s. 1. capacitate; aptitudine; pricepere; iscusinţă. 2.p/. posibilităţi
(nedezvoltate, latente), însuşiri neîncercate, potenţialităţi. 3. (tehn.) productivitate; potenţial.
capable ['keipsbl] adj. 1. capabil; vrednic; talentat, dăruit, înzestrat; îndemânatic,
priceput, abil; competent. 2. (jur.) capabil, care arc dreptul sau capacitatea legală. 3. ~of
capabil de, în stare de, susceptibil de; ~ of improvement capabil de perfecţionare; ~ of
explanation explicabil, care poate fi explicat; ~ of anything capabil de orice.
capableness [-nis] s. capacitate, capabilitate; dăruire, înzestrare; îndemânare,
pricepere, abilitate; competenţă.
capably.[-1] adv. cu pricepere, cu îndemânare etc. (v. c a p a b l e ) .
capacious [ka'pei/as] adj. 1. mare, vast, spaţios, voluminos, încăpător. 2. ţfig.) larg,
cuprinzător; ~ mind minte cuprinzătoare.
139
capaciousness [-nis] s. lărgime, volum, capacitate; cuprindere; caracter cuprinzător /
încăpător.
capacitance [ka'psesitans] ş. (electr.) reaetanţă capacitivă, capacitanţă, capacitate
electrostatică.
capacitance current [~ 'kArpnt] s. curent capacitiv / de deplasare.
capacitance meter [~ 'mi:tsr] s. eapacimctru.
capacitate [ka'pssiteit] vb. tr. to ~ for a face apt / capabil pentru, a califica pentru.
capacitive [ka'piesitiv] adj. (electr.) capacitiv.
capacitive feedback [~ Tiidbsek] s. (tel.) reacţie capacitivă.
capacitor [ka'pssito1"] s. (electr.) condensator.
capacitor motor [~ 'moutş1"] s. (electr.) motor condensator.
capacity [ko'pa?siti] s. 1. capacitate, volum; (despre o sală) packed to ~ plin până la
refuz, înţesat de lume; (teatru) to play to ~ a juca cu casa închisă, a face săli pline. 2. (jig.)
capacitate; vrednicie; destoinicie; aptitudini, înzestrare; pi. facultăţi, însuşiri; a mind of
great ~ o minte profundă / cuprinzătoare; ~ for happiness posibilitate, capacitate de a
fi fericit. 3. (fig.) competenţă; it is out of my ~ nu c de competenţa mea, c în afara
competenţei mele, mă depăşeşte. 4. (telm.) capacitate; putere; productivitate, debit,
randament; încărcare, sarcină; carrying ~ capacitate de transport. 5. calitate; in the ~
of an engineer în calitate de inginer. 6. (jur.) capacitate, competenţă legală. 7. (electr.)
capacitate.
capacity bridge [~ brid-ţ] s. (electr.) punte pentru măsurarea capacităţii.
capacity coupling [~ ikAplin] s. (electr.) cuplaj capacitiv.
capacity current [~ .kArantj s. (electr.) curent capacitiv.
capacity factor [~ ifaîkta1"] s. (electr.) factor de utilizare.
capacity house [~ haus] s. sală (de teatru) plină până la refuz / arhiplină.
capacity loss [~ bs] s. (electr.) pierdere de capacitate.
capacity production [~ praid-vk/n] s. productivitate normală, randament normal.
capacity rating [~ ircitirj] s. (te/m.) calculare a puterii.
capacity reactance [~ ri'asktans] s. (electr.) reaetanţă capacitivă, capacitanţă.
capacity susceptance [~ ss'scptsns] s. (electr.) susceptanţa capacitivă.
cap-a-pie [rkaspa'pi:] adv. din cap până în picioare, din creştet până în tălpi, de sus
până jos; armed ~ înarmat până în dinţi.
caparison [ka'pserisn] I. s. 1. pătură / învclitoare / cergă pentru cai. 2. găteală, podoabe.
II vb. tr. 1. a acoperi cu o cergă (pentru cai). 2. a împodobi, a găti.
cap bar ['kaep ba:1"] s. (telm.) braţ / suport înclinat.
cap chisel [~ .t/izl] s. daltă în cruce / crucişă.
cape1 [keip] s. 1. manta cu glugă; pelerină, capă. 2. glugă, capişon. •
cape2 s. (geogr.) cap, promontoriu.
Cape Coloured [.keip 'kAbd] s. (în Africa de Sud) metis.
Cape doctor ['keip .doktar] s. denumire dată unui vânt puternic care bate în Africa canonici; de lojă masonică.
de Sud din direcţia sud-est, considerat a avea o influenţă binefăcătoare asupra sănătăţii.
Cape Dutch l~ 'dAt/| s. (limba) afrikaans.
caper1 ['keipa1"] s. (bot.) 1. caper (Capjxiris spînosa). 2. pi. capere (fructele şi mugurii
înfloriţi ai caperului).
caper21. s. 1. salt, săritură, tumbă; danţ; zburdălnicie. 2. ştrengăric, giumbuşluc, poznă;
to cut a ~ (şau ~s) v. ~ II. vb. intr. 1. a sari, a face tumbe / sărituri / giumbuşlucuri; a
se da (de-a) tumba; a dănţui, a juca, a zburda. 2. a face prostii / ştrengării / pozne / nebunii.
caper3 ş. (mar.) corsar, armator sau căpitan de vas corsar.
capercailye [.kspo'keilji] s. (omit.) cocoş sălbatic / de munte (Tetrao urogallus).
capercailzie [.ksep^'kcilji, -Izi] s. v. c a p c r c a i 1 y c.
caper cutting ['keips 'kAtirj] s. sărituri, tumbe, giumbuşlucuri.
capeskin ['keipskin] s. piele a anumitor capre, folosită pentru confecţionarea mătutşilor. cap lamp [~ -lasmp] s. (mine) lampă de miner montată în cască.
Capetowner ['keip'tauna1"] s. locuitor din Capetown.
capette [kci'pet] s.v. c a p o n e 11 e.
cap founts ['kasp Taunts] s. pl. (poligr.) (casete cu) verzale / majuscule.
capful ['ka?pful] s. (indicând cantitatea) (of) o şapcă plină, o căciulă plină (de, cu).
♦ ~ of wind adiere, boare; pală de vânt.
cap gun ['ka?p gAn] s. v. c a p p i s t o l .
cap head ['kzep hed] s. (telm.) cap de ţeavă.
capias ['keipiaes, -pjass, amer. şi 'kse-] s. (lat.) (şi writ of ~) (jur.) mandat de arestare;
ordin executoriu.
capillarimeter [ika:pibri'mi:t9rj s. (fiz.) capilarimetru.
capillarity [ikfepi'lasriti] s. (fiz.) capilaritate.
capillary [ka'pibri. amer. 'ka?-] I. adj. capilar. II. s. 1. (anat.) (vas) capilar. 2. (fiz..
telm.) (tub) capilar.
capillary attraction [~ o'trsk/n] s. 1. (chim., petr.) atracţie capilară. 2. (jc.) efect capilar.
capillary bore [~ bo:r] s. (telm.) diametrul interior al capilarului.
capillary channel [~ 't/aenal] s. (mine) canal capilar.
capillary flask [~ fla:sk] s. (chim.) balon cu capilar.
capital1 l'kaspitl] I. adj. 1. principal, de căpetenie, fundamental.esenţial, vital, necesar;
capital. 2. excelent, minunat, splendid; ~speech discurs minunat, magistral; (fam.) that's
-straşnic! minunat!; we had (some) ~ fun ne-am distrat de minune. 3. (jur.) capital;
criminal, penal. II. s. 1. capitală (oraş). 2. majusculă, literă marc; to speak in ~s a vorbi de umplutură. 2. (constr.) înveliş, umplutură. 3. (mine) strat protector; decapare.
apăsat (accentuând anumite cuvinte).
capital2 s. 1. (ec.) capital; acting/ circulating/ rolling/ working ~ capital circulant /
de exploatare; dead ~ capital mort; floating ~ capital circulant; monopoly ~ capital
monopolist; share ~ capitalul unci societăţi pe acţiuni, fond social; the fight between
labour and ~ lupta dintre muncă si capital. 2. (jig.) venit, sursă (de profit); to make ~
(out) of a scoate profit din, a realiza venituri de pe urma (cu gen.).
capital3 s. (arhit.) capitel.
capriciousness
capital appropriation [~ s-proupri'ei/snl s. destinaţie a creditelor.
capital bonus ['kaîpitl .bounds] s. (ec.) dividend.
capital crime [~ 'kraim] s. (jur.) crimă capitală.
capital goods [~ 'gudz] s. pl. mijloace de producţie.
capitalism ['kspitslizpm, ka'pit-, ks'pit-] s. capitalism; monopoly ~ capitalism
monopolist.
capitalist ['kaspitalist, ks'pit-, kse'pit-] I. s. capitalist. II. adj. capitalist.
capitalist class [~kla:s] s. clasa capitaliştilor / capitalistă, burghezia.
capitalistic [.kaspita'listik] adj. capitalist, de capitalist.
capitalization ['kaspitalai'zci/^n, kasipi-] s. 1. (ec.) capitalizare; transformare în capital.
2. fructificare, valorificare; rentabilizare.
capitalize1 ['kaipitalaiz, ka;'pi-] vb. A. tr. 1. a capitaliza, a transforma în capital. 2. a valo­
rifica, a fructifica; a rentabiliza. B. intr. to ~ upon a scoate venituri din; a-şi face un
capital din, a se chivernisi din.
capitalize2 vb. tr. a tipări sau a scrie cu majuscule.
capital letter ['krepitl'lcts1"] s. majusculă, literă mare.
capitally ['kspiteli] adv. 1. minunat, excelent, splendid. 2. extraordinar; extrem. ♦ to
punish ~ a pedepsi cu moartea, a da pedeapsa capitală.
capital offence ['keepitl a'fcns] s. v. c a p i t a 1 c r i m e .
capital outlay [~ 'autlei] s. (ec.) investiţii capitale.
capital punishment [~ 'pAni/msntJ s. (jur.) pedeapsă capitală, pedeapsa cu moartea.
capital repair [~ ri'peor] s. (telm.) reparaţie capitală; reparaţii capitale.
capital sentence [~ 'sentens] s. (jur.) sentinţă capitală; condamnare la moarte.
capital ship [~ /ip] s. (mar.) navă de linie, navă de luptă.
capital stock [~ stok] s. (corn.) capital fix.
capital treason [~ 'tri:zn] s. (jur.) înaltă trădare.
capitate ['ka?pitcit] adj. 1. având forma de cap. 2. (bot.) capitat.
capitated [-id] adj. v. c a p i t a t c.
capitation [.kaepi'tei/pn] s. 1. calcul / calculare pe cap de om. 2. v. c a p i t a t i o n t a x .
capitation grant [~ gro:nt] s. capitaţie; alocaţie pe cap de om, alocaţie individuală.
capitation tax [~ ta?ks] s. impozit pe cap de om. dajdic de cap, capitaţie.
capitative ['kaepitativ] adj. (socotit) pe cap de om.
Capitol ['kaspitl] s. 1. (ist.) Capitoliu. 2. capitoliu(l),clădirea/ palatul Congresului S.U.A.
(la Washington). 3. capitoliu, reşedinţa organelor de conducere şi a adunărilor legislative
(în capitala diferitelor state ale S.U.A.).
Capitol Hill ['kaspitl hil] s. colina Capitoliului. 2. (fîg.) Congresul S.U.A.
capitulant [ka'pitjubnt] s. (mii.) capitulant.
capitular [k^'pitjub""] I. s. 1. membru al unui capitul, al unei adunări canonice.
2. membru al unei loji masonice. II. adj. capitular, ce ţine de o adunare de călugări sau
capitulary [-i] s. 1. (ist.) capitular(ă) (culegere de ordonanţe regale aranjate pe capitole).
2. capitular, membru al unei adunări canonice sau al unei loji masonice.
capitulate [ks'pitjulcit] vb. intr. a capitula, a se preda.
capitulation [koipitju'lci/sn] s. 1. capitulare, predare, capitulaţic (acţiunea de a se preda;
actul sau tratativele de capitulare). 2. pl. Capitulations (ist.) Capitulaţiile (convenţii cu
puterea otomană, prin care supuşii unor puteri creştine se bucurau de anumite privilegii
în statele musulmane).
capitulator [k^'pitjuleits1"] s. capitulant, capitulard, persoană care capitulează.
capitulum [ks'pitjubm], /;/. capitula [ks'pitjub] s. (bot.) capitul.
cap key ['kasp ki:j s. (telm.) cheie tubulară.
capless ['kasplis] adj. (despre ventil etc.) fără capac.
capmaker ['kaspimcika1"] $. şepcar.
cap'n ['kaspn] s. (pop.) v. c a p t a i n.
cap nut [kaep nAt] s. (telm.) piuliţă înfundată / oarbă / olandeză.
capon ['kcipsn] s. 1. clapon. 2. (jig. înv.) fricos. ♦ Norfolk ~ scrumbie afumată.
caponette ['kcipo'net] s. (vet.) clapon (obţinut prin administrare de liormoni sintetici).
caponier(e) [-krepa'nbrj s. (mii.) caponieră (tranşee acoperită într-o fortăreaţă).
caponize J'kcipsnaiz] vb. tr. a castra, a claponi.,
capon judge |'keip?n d3Ad3] s. (si.) judecător corupt.
capote [ka'pout] s. 1. manta cu glugă. 2. manta soldăţească. 3. capot. 4. coş de trăsură.
poclit; capotă. 5. (au/o) capotă.
cap paper |'kffip'pcip3rj s. hârtie de ambalaj.
cap peak |'ka?p pi:k] ş, cozoroc.
capped [kfeptj adj. l.cu şapcă etc. (v.c a p i , 1-7). 2. (jig. în cuvinte compuse) acoperit
cu: snow ~ acoperit cu zăpadă. 3. (telm.) izolat.
capper j'krepy] s. 1. (sl.) ofertant plătit (la o licitaţie). 2. (telm.) vană pentru cap de
erupţie.
cappice ['kxpis] s. (mine) grinda cadrului.
cap piece ['ka^p pi:s] s. capac.
capping ['krepirj] s. 1. (constr.) coronament (superior) din schelet de grinzi; traversă
capping plate [~ plcit] s. (constr.) grindă de centură, cozoroabă, coardă.
cap pistol ['kîEp-pistl] s. pistol cu capse.
capple ['ksepl] s. (telm.) dispozitiv de apucat, dispozitiv de prindere.
caprice [k3'pri:s] s. 1. capriciu; toană, naz(uri), moft(uri). 2. (muz.) capriciu.
capricious [ks'pri/as] adj. 1. capricios, năzuros, mofturos, cu toane. 2. nestatornic,
schimbător.
capriciousness [-nis] s. capricii, nazuri: caracter capricios.
Capricorn
Capricorn ['keeprikoin] s. (astron.) Capricornul, Ţapul (constelaţie si semn al zodiacu­
lui); (geogr.) the tropic of ~ tropicul Capricornului.
capriform ['kacprifcrn] adj. (zool.) capriform.
caprine ['ka;prain] adj. (zool.) căpresc, de capră.
capriole ['ksprioul) I. s. săritură pe loc (a calului), săltătură (azvârlind cu copitele).
II. vb. in/r. (despre cai) a sări pe loc, a sălta, a zvârli din copite.
Capri pants ['ka:pri: pamts] s. pl. pantaloni pescăreşti.
caproaldehyde ['kEeprou'addihaid] s. (chim.) aldehidă caprinică.
cap rock ['ka^p rok] s. (geol.) strat superior.
caproic acid [ks'prouik 'îesid] s. (chim.) acid caproic.
caprolactam [ikaiprou'tektam] s. (plast.) caprolactamă.
capron ['keipren] s. (plast.) capron.
caprylic acid [ko'prilik ssidj s. (chim.) acid caprilic.
caps [keeps] s. pl. (poligr.) (caractere) verzale, capitale, majuscule.
cap screw ['ka?p skru:] s. (telui.) piuliţă-capac, piuliţă înfundată.
cap sheaf [~ fi:f] s. 1. snopul din vârful clăii. 2. (fig.) culme, vârf.
cap shore [~ Io:] s. (mar.) epontilă, stâlp, ponţii.
capsick ['ksepsik] adj. (si.) afumat, beat.
capsicum ['kaspsikom] s. (bot.) ardei (gras) (Capsicum annuum).
capsize [ksep'saiz] vb. A. tr. a răsturna (o hârca, o trăsură etc.). B. intr. a se răsturna.
capstan ]'ka3pston] s. (mar.) cabestan; man ~! la cabestan!
capstan bar [~ ba:r] s. (mar.) manetă de cabestan.
capstan engine [~ ientl3in] s. (mar.) troliu, vinci, cabestan.
capstan head [~ hed] s. 1. (mar.) păpuşă de cabestan. 2. (tehn.) cap cilindric / găurit
/ revolver în cruce / cu găuri radiale.
capstan lathe [~ lei8] s. (tehn.) strung revolver.
capstan wheel [~ hwi:l] s. (mar.) timonă, roată de cârmă.
capstan winch [~ wintf] s. v. c a p s t a n.
cap stay ['keep stei] s. (mar.) strai cu cap /de butuc.
capstone ['kaepstoun] s. 1. (arhit.) cheia bolţii. 2.pl. (hidr.) înveliş de coronament.
capsular ['ksepsjulo'] adj. capsular.
capsulated ['ksepsjuleitid] adj. (biol., bot. ele.) cu capsule sau capsulă; capsular.
capsule ['kspsju:l] I. s. 1. (biol., bot. etc.) capsulă. 2. (tehn.) capsulă; creuzet, oală
refractară. 3. rezumat; formă condensată a unui articol etc. II. adj. sumar, concis, condensat.
III. vb. ir. a rezuma, a condensa.
capsule novei [~ .novl] s. roman prescurtat, roman sub formă de „digest".
captain ['kajptin] I. s. 1. (mil.) căpitan; (amer. si) comandant de companie, escadron
sau baterie; ~ of the day ofiţer de serviciu; 2. (mar.) comandor (in marina militară),
comandant al unui vas de război; căpitan de vas comercial; ~ of the Fleet şeful statului
major al marinei; ~ of a merchant navy căpitan de cursă lungă; ~ of the watch şef de
cart, (mur.) ~of top şef de gabie. 3. căpitan / comandant de oaste / de oşti. 4. comandant;
şef, căpetenie; (sl.) Captain Armstrong jocheu necinstit; (sl.) Captain Crank şef de
bandă; (sl.) Captain Grand fanfaron; (sl.) Captain Queernabs coate-goale; (sl.) Captain
Queez zeflemist; ~ of industry magnat industrial, cavaler de industrie, capitalist. 5. căpitan
de pompieri. 6. (mine) administrator al unei mine; prim-miner. 7. şeful clasei, chestor.
8. (sport) căpitan (ai echipei). 9. (sl.) bani. 10. (amer.) ospătar şef; şef de salon. II. vb.
A. tr. a conduce. B. intr. a fi şef de clasă.
Captain Cook(er) ['kaiptin 'kuk(or)l s. (zool.) porc sălbatic din Noua Zeelandă
(provenitul, probabil, din porcii domestici aduşi în 1770 de căpitanul James Cook).
• captaincy ['kasptinsi, 'kaîptonsi] s. căpitănie; grad de căpitan.
captaincy general [~ 'd3en3rpl] s. (mil.) comandă supremă.
captainess ['ksptinis] s. (rar) (femeie) căpitan.
captain general ['kajptin ^ensrol] s. guvernator (al unei colonii).
captainless ['kaeptinlis] adj. fără căpitan; fără conducător.
captain's bridge ['ka2ptinz,brid3[ s. (mar.) pasarelă de comandă.
captainship ['ka;ptmjîp] s. 1. v. c a p t a i n c y. 2. arta de a conduce.
captation [kEep'tei/n] s. 1. linguşire. 2. (mine, hidr.) captare (a apelor subterane).
captax ['ksptffiksj s. (plast.) mercaptobenztiazol.
caption ['kajp/on] s. 1. legendă (la o fotografie, caricatură etc.). 2. (jur.) arest; arestare.
3. titlu (de articol, de capitol). 4. (cin.) subtitlu, titlu (text.).
captious ['kajp/as] adj. 1. insidios; viclean; ademenitor. 2. care are mania de a critica,
cârcotaş; şicanator; pedant; pisălog. 3. dificil, pretenţios, greu de mulţumit; gâlcevitor;
cârcotaş.
captivate ['kasptiveit] vb. tr. 1. a captiva, a absorbi, a fermeca, a cuceri, a subjuga,
a răpi, a încânta. 2. (fa.) a capta.
captivating [-irj] adj. captivant, palpitant, fermecător, cuceritor, atrăgător, care te
subjugă.
captive ['ksptiv] I. s. prins, captiv, prizonier; rob. II. adj. captiv, prins, luat prizonier,
luat în captivitate; to hold ~ a ţine în captivitate; to take/ to lead ~ a lua în captivitate;
taken ~ by love prins în mrejele dragostei.
captive balloon [~ bo'lu:n] s. balon captiv.
captive float [~ 'flout] s. (hidr.) flotor captiv.
captivity [kasptiviti] s. 1. captivitate, prizonierat; robie; to bring into ~a robi, a subjuga.
2. (fig.) robie; mreje; cătuşe.
captor ['ka?pt3r, -to:r] s. 1. persoană care ia în captivitate. 2. (mar.) vas care a capturat
o pradă; corsar.
capturable ['kaeptjorobl] adj. capturabil; de capturat.
capture ['ka;pt/or] I. s. 1. captură; capturare; prindere. 2. pradă, trofeu. II. vb. tr. 1. a
captura; a lua în captivitate, a prinde, a face prizonier. 2. (fig.) a câştiga, a cuceri. 3. (fa.)
a capta, a prinde.
140
capture area [~.eoriol] s. (tel., TV) plan de absorpţie.
captured material ['kajpt/od ms'tioriol] s. material capturat, pradă, trofeu; captură.
capture efficiency ['kaspţ|ar efi/onsi] s. (fa.) randament / eficacitate de captură.
Capuchin ['ksepjujin, -t/in] s. 1. (călugăr) capucin. 2. capuchin manta cu glugă. 3. (zool.)
(maimuţă) capucin (Cebus capucintts).
capucine ['ka:pjusin] s. 1. (bot.) condurul-doamnei, sultănică (Tropaeolum majus).
2. (culoare) portocaliu-închis.
cap vault ['ka;p vo:lt] s. (constr.) bolţişoară.
car1 [ka;rJ s. 1. (si motor ~) (auto)turism, automobil, maşină. 2. vagon (de tramvai,
de tren); vagonet; boghiu; (amer.) to go by ~s sau to take the ~s a călători cu trenul.
3. cotigă, teleagă; căruţă. 4. (av.) nacelă (de aerostat). 5. (amer.) cabină de ascensor.
6. (poetic) car de triumf; caretă.
car2 adj. (scot.) 1. stâng. 2. stângaci.
carabine ['kasrobin] s. v. c a r b i n e. - ; "
carabineer [ikasrsbi'nio'] s. (mil.) carabinier.
caracal ['kajreka:!] s. (zool.) caracal, linx de deşert, râs de deşert (Lynx caracal).
carack ['kffirak] s. v. c a r r a c k.
caracol(e) ['kaerakoul) s. (fr.) 1. caracolare, răsucire pe loc (a cablului). 2. (mil. ist.)
schimbare a direcţiei unui atac de cavalerie pentru a induce în eroare pe inamic. 3. scară
în spirală.
caracol(l)er [-or] s. (rar) călăreţ.
car aerial ]'ka;r <eoriol] s. antenă de automobil.
caraf(f)e [ko:ra:f, -'rarf] s. garafă.
caramel ['karamel] s. 1. caramelă. 2. caramel; zahăr ars.
caramelize ['kferomslaiz] vb. tr. a carameliza, a preface în caramel.
car antenna ['ka:r amtenoj s. antenă de automobil.
carapace ['kasropeis] s. (zool.) carapace, ţest.
carat ['kaerot] s. 1. carat. 2. (înv.fig.) valoare.
caravan [.kaero'vaai,'—'-, '—] s. 1. caravană. 2. căruţă, camion; căruţă cu coviltir.
3. convoi. 4. casă mobilă (pe roate), camion acoperit, rulotă, vagon sau remorcă (in care
locuiesc şi călătoresc muncitori, actori în turneu, turişti etc.).
caravan camp [~ kannp] s. teren pentru parcarea remorcilor auto, camping.
caravanner [ika3ro'vainr] s. locuitor al unei case mobile.
caravanserai [-kajrs'vamsorai] s. 1. caravanserai. 2. hotel mare.
caravel ['karovol] s. v. carvel.
caraway ['kasroweij s. (bot.) chimen (Carum carvi).
caraway seed [- si:d] s. v. c a r a w a y.
carfaamic acid [ka:'ba;mik 'sesid] s. (chim.) acid carbamic.
carbamide [ka:'beemaid, 'ka:bomaid] s. (chim.) urce.
car barn ['ka: ba:n] s. 1. (amer.) depou de tramvaie. 2. (av.) hangar. 3. (amer.) garaj
de autobuze.
carbazide ['ka:bozaid, -zid] s. (chim.) carbazidă.
carbide ['kaibaid, amer. si -bid] s. (chim.) carbid, carbură de calciu.
carbide insert [~ in'so;t] s. (mine) inserţie de metal dur.
carbine ['ku:bain[ s. (mil.) 1. carabină. 2. (înv.) v. c a r a b i n e e r. 3. (text.) carabinieră.
4. (în orologerie) carabină.
carbineer [iku:bi'nior] s. v. c a r a b i n e e r.
carbinole ['ka:binoul, -noi] s. (chim.) carbinol, metanol.
carbochain polymer ['ka:boutJein 'polimr| s. (chim., text.) polimer carbocatenar.
car body ['kcobodi] s. (tehn.) 1. cutia vagonului. 2. caroserie, suprastructura unui
autovehicul.
carbohydrate ['ka:bou'haidreit, -rit] s. (chim.) hidrocarbonat, compus sau aliment ternar.
carboids ['ku:boidzJ s. pl. (chim.) carboide.
carbolate ['ka:boleit] s. (chim.) fenolat.
carbolated ['ka:boleitid] adj. (chim.) tratat eu acid fenic.
carbolic [ka:'bolik, ko'b-] (chim.) I. adj. carbolic, fenic. II. s. (fam.) v. c a r b o l i c
acid.
carbolic acid [~ .aisid] s. (chim.) acid fenic / carbolic, carbol.
carbolineurn [ka:b3'liniom] s. (chim.) carbolineuni.
carbolite ['ka:bslait] s. (plast.) carbolit.
carbolize ['ka:bolaiz] vb. tr. a trata sau a steriliza cu acid carbolic.
carbon ['ka:bon, -bon] s. 1. (chim.) carbon; graphitic ~ grafit. 2. (electr.) cărbune,
electrod, perie. 3. cărbune (chimic) pur. 4. diamant negru. 5. funingine aderentă.
6.v. c a r b o n p a p e r .
carbonaceous [.ka:bo'nei/os, -bo'n] adj. (chim., bot.) carbonic, care conţine carbon.
carbonado1 [,ka:bou'neidou] s. (mineral.) carbonado.
carbonado2 I. s. (gastr.) (friptură la) grătar; (bucată de) peşte la grătar. II. vb. tr. a
pregăti la grătar.
carbonari [.ka:bou'na:ri] s. pl. de la c a r b o n a r o.
carbonaro [ika:bou'na:rou],pl. carbonari [-ri] fital., ist.) carbonaro, cărbunar, cărvunar.
carbonation [ka:bS'nci/n] s. (constr.) carbonatare.
carbonate I. ['ka:banit] s. (chim.) carbonat; lead ~ carbonat de plumb. II. vb. tr.
['ka:toneit] a carbonata.
carbonated ['ko:bsneitid] adj. (despre băuturi) (carbo)gazos.
carbon bar ['ka:bpn bo:r] s. vergea de cărbuni.
carbon black [~ btek] s. negru de fum.
carbon block [~ bbk] s. (electr.) perie de cărbune.
carbon bridge [~ brid3] s. 1. (chim.) punte de cărbune; 2. (auto) ancrasare a bujiei.
carbon copy [~ ikopi] s. 1. copie cu indigo. 2. (fig.) copie fidelă.
carbon deposit [~ di.pozit] s. (tehn., auto) depunere de cărbune.
141
carbon dioxide [~ daioksaid] ş. (chim.) bioxid de carbon, acid / gaz carbonic.
carbon dioxide snow [~ ~ snou] ş. (chim.) zăpadă carbonică.
carbon electrode [- i'lektroud] s. (electr.) electrod de cărbune.
carbon free [~ fri:] adj. fără carbon.
carbon holder [~ <houldr] s. (electr.) portperie, suport de cărbune.
carbonic [ka:'bonik] adj. (chim.) carbonic.
carbonic acid ['ka:'bonik 'zesid] s. (chim.) acid carbonic.
carbonic acid gas [~ gass] s. (chim.) bioxid de carbon, gaz carbonic, acid carbonic.
carbonic ether ['ka:'bonik 'i:8or] s. (chim.) carbonat de etil.
carbonic oxide [~'oksaid] s. (chim.) oxid de carbon.
carboniferous ['kaibo'niferss] (geol.) I. adj. carbonifer. II. s. carbonifer, epoca
carboniferă.
carboniferous limestone [~ 'laimstoun] s. (geol.) calcar din carbonifer.
carbonify [ka:'bonifai] vb. tr. (chim.) a carboniza.
carbon ink ['ka:b5n ink] s. (poligr.) cerneală de carbon.
carbonite |'ka:bonait] s. 1. (mine) cocs natural. 2. (chim.) carbonit (exploziv).
carbonization [rka:tonai'zei/n] s. (chim.) 1. carbonizare; carbonificare, prefacere în
cărbune. 2. cementare; carburare (a metalului).
carbonization plant [~ plaint] s. (md.) cocserie.
carbonize ['kccbanaiz] vb. tr. 1. a carboniza; a carburiza; a carbonifica, a preface în
cărbune; a cocsifica; a arde. 2. a cementa, a carbura (metale).
carbonizer [-or] s. (tehn.) carburizator.
carbon knock ['ka:bon nok] ş. (mine, tehn.) detonaţie.
carbon monoxide [~ mo'noksaid] s. (chim.) oxid de carbon.
carbon oil [~ oii] s. (chim.) benzen.
carbon paper [~ ipeipa1"] s. (hârtie) carbon, indigo.
carbon pile [~ pail] s. (electr.) element, pilă.
carbon protector [~ pro'tektr] ş. (electr.) parafulgerde cărbune.
carbon steel [~ sti:l] s. (metal.) oţel carbon.
carbonyl [rka:b3nil] s. (chim.) carbonil.
carbonyl chloride [~ 'kb:raid] s. (chim.) fosgen.
carborundum [ika:bo'rAndom] s. (tehn.) carborund, carbură de siliciu.
carbonyl ['ka:boinil] s. (chim.) grupare carbonil, carbonil de metal.
carboxyl [ka:'boksiI] s. (chim.) carboxil.
carboy ['ko:boi] s. recipient, container; balon, damigeana, sticlă (pentru apă etc.),
car building ['ka:.bildinj s. (tehn.) construcţie de vagoane.
carbuncle ['ku:bArjkI] s. 1. (med.) carbuncul; buboi; bubă; (vet.) dalac, cărbune, antrax.
2. (mineral.) carbuncul, rubin roşu-închis.
carburant ['ka:bjuront] s. carburant.
carburate ['kabjureit] vb. tr. a carbura.
carburation [ika:bju'rci/3n] s. carburare.
carburet [ika:bju'ret] vb. tr. a carbura.
carburetter ['koibjusreta1"] s. 1. carburator. 2. (metal.) material de carburare (a şarjei).
carburettor s. v. c a r b u r e 11 e r.
carbylamine [.ka:biIo'mi:n] s. (chim.) izonitril, carbilamină.
carcajou ['ko:kod3u:] s. (zool.) 1. polifag american (Gulo luscus). 2. cuguar (Felis
concolor).
carcase fkoikas] j . v . c a r c a s s .
carcass s. 1. leş, hoit, stârv, cadavru. 2. (fa/n.) corp, trup; to save one's ~ a-şi scăpa
pielea. 3. (tehn.) carcasă; caroserie; corp. 4. (constr.) armătură, schelet, construcţie.
5. dărâmături, ruine. 6. (mil. ist.) bombă sau grenadă incendiară.
carcinogen [ka:'sinod3on] s. (med.) carcinogen, substanţă carcinogenă; agent
cancerigen.
carcinoma [ika:si'noumo],pl. carcinomata [-to] sau carcinomas [-z] s. (med.) carcinom,
cancer.
carcinomatosis [rktKsinoumo'tousis] s. (med.) carcino(mato)ză.
car coat ['ko;kout] s. jachetă călduroasă (pentru plimbări cu automobilul).
car coupler [lea: 'kAplor] s. (ferov.) 1. manevrant, manipulant de vagoane, cuplător.
2. cuplă de vagoane.
car cover [~ <kAVr] s. husă de automobil.
card1 [ka:d]s. 1. carte (de joc); pl. cărţi; joc de cărţi; (jig.) a cooling ~duş rece; court/
honour ~s cărţi mari; game at/ of ~s joc de cărţi; house/castle of ~s castel din cărţi de
joc; low/small ~carte mică I proastă; odd ~cartc desperecheată; (ftg.) the only ~ singura
soluţie / ieşire; a sure ~ o carte sigură (şi fig.); (si.) to cast/ to count one's ~s a-şi face
socotelile; a-şi număra sorţii de izbândă; to cut ~s a tăia cărţile; to deal ~s a da / împărţi
cărţile; (înv. fig.) to face/ to brag it out with a ~ of ten a se făli, a se lăuda; to fling/
to throw up/ down one's ~s a) a pune jos cărţile, a etala cărţile, a depune cărţile; b) (fig.)
a se da bătut, a se declara învins; to have a ~ up one's sleeve a avea un atu de rezervă
(?ifig.);a avea o armă secretă; to hold a trump ~ a avea un atu (şi fig.); (si.) it is the
-s ăsta-i principalul; (fam.) it is on the ~s tot ce se poate, probabil, se prea poate; he
knows how to play his ~s ştie să joace, nu se-ncurcă la joc; ştie ce are de făcut; to lay/
to place/ to put one's ~s on the table a(-si) da cărţile pe faţă (şi fig.); to play/ to do
tricks with ~s a face scamatorii cu cărţile de joc; to shuffle/ to make the ~s a amesteca
cărţile; a face cartea / cărţile; (înv. fig.) to speak by the — a vorbi cu precizie; a vorbi
ca din carte; to tell fortunes upon/ by the ~s a da / a ghici în cărţi. 2. cartă, fişă, cartonaş,
bilet (de carton); carte de vizită (format); calling/ visiting ~ carte de vizită; invitation
-invitaţie; post ~carte poştală. 3. (şi ration ~) cartelă; bread ~cartelă de pâine. 4-camet;
Party ~carnet de (membru de) partid; ~of terms agendă, (bloc) notes. 5. (amer.) anunţ,
notă (în ziar). 6. roza-vânturi lor. 7. (fam.) om, individ, ins; a cool ~ un om cu sânge rece;
an odd/a queer ~ un om ciudat / sucit. 8. (cib.) cartelă (perforată); diagramă; fişă.
care
card2 (teAt.) I. s. cardă, bandă cu ace; darac. II. vb. tr. a carda, a dărăci.
cardamon ['ka:domon] s. nucşoară (fruct de Elettaria şi Atnomum).
cardan ['ka:don] s. (tehn.) cardan, cruce cardanică, ax cardanic.
cardanic suspension [ka:'da;nik sos'penJ>n] s. (tehn.) suspensie cardanică.
cardan joint ['ka:don d3oint] ş. (tehn.) cruce cardanică, articulaţie cardanică, cardan.
card bin ['ka:d bin] s. (cibj căsuţă / casetă receptoare de cartele.
cardboard [~ bo:d, -bood] s. carton, mucava.
card breaker [~ ibreiko1"] s. (text.) drusetă.
card can [~ kasn] s. (teAt.) cană de cardă.
card catalogue [~ ikastolog] s. cartotecă; fişier.
card clothing [~ iklouoin] s. (text.) garnitură de cardă.
car deck ['ko: dek] s. acoperişul vagonului.
carder [rka:dor] s. (teAt.) 1. lucrător la carde; dărăcitor. 2. cardă, maşină de dărăcit.
card field ['ka:d fi:ld] s. (cib.) zonă / câmp de cartelă (perforată).
card file [~ .fail] s. fişier; cartotecă.
card fillet [~ Til it] s. v. c a r d c l o t h i n g .
card holder [~ <houldor] s. v. c a r d m a n .
card hopper [~ hops'"] s. (cib.) colector, receptor de cartele.
cardiac ['ka:digek, -djaek] I. adj. (anat.) de cord, cardiac. II. s. 1. (med.) cordial. 2. (fig.)
mângâiere, alinare. 3. (fam.) cardiac, persoană care suferă de inimă.
cardiacal [ka:'daiokl] adj. v . c a r d i a c (I).
cardiac output ['ku:disk 'autput] s. (med.) debit cardiac.
cardialgia [ktKrdisl^ia] s. (med.) cardialgie.
car differential ['ko: idifo'ren/al] s. (auto) diferenţial.
cardigan ['ka:digon] s. 1. cardigan, vestă sau haină tricotată de lână cu sau fără mâneci.
2. Cardigan rasă de câini. 3. (teAt.) fang.
cardinal ['ko:dinal] I. adj. 1. principal, fundamental, de bază, cardinal. 2. (bis.) de
cardinal, al cardinalului. 3. cardinal, roşu-aprins, stacojiu. II. s. 1. (bis.) cardinal. 2. (bot.)
lobelia (Lobelia). 3. (omit.) (pasărea) cardinal (Cardinalis virginianus). 4. (si.) vin roşu.
cardinalate ['ka:dinoleit] s. 1. rangul sau demnitatea de cardinal, cardinalat. 2. colegiul
cardinalilor.
cardinal bird ['kardinpl bo:d] s. v. c a r d i n a 1 (II, 3).
cardinal numbers [~ 'nAmboz] s. pl. (mat.) numerale cardinale.
cardinal point [~ 'point] s. 1. punct cardinal reper. 2. (fig.) punct cardinal / esenţial.
cardinalship l'ka:din3l/ip] s. v. c a r d i n a l a t e (1).
cardinal virtues ['kcr.dinal 'vo:tju:z] s. pl. virtuţi cardinale / fundamentale.
cardinal winds [~ 'windz] s. pl. vânturi cardinale.
card index ['ka:d 'indeks] s. fişier, cartotecă.
carding1 ['ko:din] s. (teAt.) cardare, dărăcirc, pieptănare, scărmănare.
carding2 fkardin] s. (fin.) operaţiuni efectuate cu cârduri.
carding engine [~ iend3in] s. (text.) cardă.
carding frame [~ freim] s. (teAt.) cardă.
carding room [~ ru:m] s. (teAt.) secţie de cardare.
cardiogram ['ka:diougra5m[ s. (med.) (electro)cardiogramă.
cardiograph ['ka:diougra3f] ş. (med.) cardiograf.
cardioid ['ku:dioid] s. (mat.) cardioidă.
cardiology [iko:di'olod3i] s. (med.) cardiologie.
cardiomegaly [iko:diou'meg3li] s. (med.) cardiornegalie, rnegacardie.
cardiovascular [tka:diou'vzeskjulor] adj. cardiovascular.
carditis [ka:'daitis] s. (med.) cardită.
cardrnagic [rka:d.maxl3ik] s. scamatorii / trucuri cu cărţi de joc.
card man [~ mon] s. (amer. si.) sindicalist; membru (legitimat) al unei organizaţii.
card player [~ <pleior] s. jucător de cărţi.
card punch [~ pAnt/] s. (cib.) perforator de cartele.
card room [~ ru:m] s. (text.) secţie de cardare.
cardroom [pka:dru:m] s. (amer.) salon cu mese pentru jocul de cărţi.
card shaft [~/a:ft] s. (tehn.) arbore cardanic, arbore articulat.
cardsharp(er) ['ka:d </a:p(or)] s. trişor (la cărţi).
cardsharping ['ko:di/o:pirj] s. trişarc (la cărţi).
car dumper ['ka: .dAinp3r] s. (ferov.) răsturnător de vagoane.
card, voting ['koidivotirj] s. vot(are) prin delegaţi / mandat.
care [keor] I. s. 1. grijă; îngrijire; oblăduire; ~for mother and child grija pentru mamă
şi copil; free medical ~ îngrijire medicală gratuită; in ~ of în grija, pe seama (cuiva);
Mr. Smith c/o (se citeşte care of) Mr. Jones Domnului Smith prin bunăvoinţa domnului
Jones, la domnul Jones (pe plicuri); to place under the ~ of a da în grija cuiva, în îngrijirea
(cuiva); to leave to the ~ of a lăsa în grija (cuiva); under the ~ of a physician sub îngrijirea
unui medic. 2. grijă, bătaie de cap; nelinişte, necaz; to drown ~ a-şi îneca necazul în
vin / băutură; ~ killed the cat a) copilul cu multe moaşe rămâne / moare cu buricul netăiat;
b) grijile îl prăpădesc pe om. 3. grijă, atenţie, băgare de seamă; to take ~ of a avea grijă
de, a fi atent cu / la, a se îngriji de, a se feri de, a fi cu băgare de seamă la; have a ~!
sau take ~! fii atent! bagă de seamă! ai grijă!; (handle) with ~! atenţie! fragil! (inscripţie
pe colete). II. vb. intr. 1. (for, of, about) a se îngriji, a avea grijă (de); the children are
~ d for in our country copiii sunt (foarte bine) îngrijiţi în ţara noastră. 2. (for) a se interesa
(de), a arăta interes (faţă de, pentru), a-i plăcea; (to) a vrea, a dori, a avea chef (să); to
~ for music a-1 interesa muzica; a-i plăcea muzica; not to ~ for meat a nu-i plăcea carnea,
a nu fi mare amator de carne; I don't ~ to go nu vreau, n-am chef să mă duc. 3. to ~
for smb. a ţine la cineva, a iubi pe cineva; he ~s a lot for her ţine mult la ea. 4. a-i păsa;
I don't ~ mi-e tot una, mi-e perfect egal; (fam.) I don't ~ if I do sunt gata s-o fac, nu
refuz, n-am nimic împotrivă; I don't ~ a brass farthing/ a straw/ a damn/ a button/
careen
a fig/ a feather nu-mi pasă câtuşi de puţin; nu-mi pasă nici atâtica; nu dau o ceapă degerată;
(fam.) for all I ~ în ceea ce mă priveşte, cu unul.
careen [ko'ri:n] (mar.) I. vb. A. tr. a canarisi, a abate / a înclina în carenă, B. intr. a
se canarisi. a se apleca într-o parte. II. s. canarisire, înclinare; on the ~ înclinat, aplecat.
careenage [-id3l s. (mar.) 1. canarisire, înclinare. 2. carenaj.
careening tackle [ks'rimirj itaekl] s. (mar.) palane de abatere.
career [ka'ri?r] I. s. 1. carieră, profesiune; mijloc de trai; activitate; to carve out a ~
for oneself a-şi face o carieră. 2. progres; înaintare, avansare; succese. 3. viaţă, cursul
vieţii. 4. (amer.) profesiune de diplomat. 5. mişcare rapidă; avânt, galop; in full ~ cu
toată viteza. II. vb. intr. a se mişca repede, a goni, a zbura, a mânca pământul. III. adj.
profesionist, de profesie, de carieră.
careerism [ko'riarizpm] s. arivism, carierism.
careerist [ko'riorist] s. arivist, carierist.
career man [ko'rio mam] s. diplomat de carieră / de profesie.
carefree ['keafri:] adj. 1. fără/ lipsit de griji. 2. fericit, cu inima uşoară, vesel. 3. nepăsă­
tor, insensibil. 4. iresponsabil, nechibzuit; imprudent.
careful ['ksaful] adj. 1. atent, grijuliu; îngrijit; migălos, exact, minuţios, făcut cu grijă;
a ~ examination of the question o examinare atentă a chestiunii. 2. atent, cu băgare de
seamă, prudent. 3. neliniştit, îngrijorat. 4. (înv.) trist, abătut; împovărat de necazuri.
carefully ['keofuli] adv. 1. cu grijă, atent, plin de grijă; migălos, cu migală. 2. precaut,
cu precauţie sau prudenţă, prudent.
carefulness ['keofulnis] s. 1. grijă, atenţie; 2. migală, minuţie, exactitate, acurateţa.
3. prevedere, prudenţă, chibzuinţă. 4. previziune; clarviziune.
care-laden ['keo'leidn] adj. îngrijorat, necăjit, împovărat de necazuri.
careless ]'keolis] adj. 1. fără griji, lipsit de griji; nepăsător, care nu se sinchiseşte; ~ of
consequences fără să-i pese de urmări. 2. uşuratic, fiuşturatic, indolent. 3. neatent;
neglijent.
carelessness [-nis] s. 1. lipsă de griji; nepăsare. 2. neatenţie; neglijenţă; superficialitate.
caress [ka'res] I. vb. tr. a mângâia, a dezmierda, a alinta; a răsfăţa. II. s. mângâiere,
dezmierdare, alintare.
caressing [-irj] aay. mângâietor, ca o mângâiere.
caressive [ks'resiv] adj. mângâietor, dezmierdător; de mângâiere, de dezmierdare.
. caret ['kferit, 'keo-] s. (poligr.) semnul \ folosit Ia corectură: „lipseşte".
caretaker ['keaitcik3r] I. s. persoană care arc grijă de cineva; îngrijitor, paznic, gardian,
păzitor; responsabil. II. adj. ad interim,,interimar.
caretaker cabinet [~ 'kaîbinitj v. c a r e t a k e r g o v e r n m e n t .
caretaker government [-'gAVsnmont] s. cabinet interimar.
care-troubled ['kEMrAbld] adj. plin de griji.
care-worn [~ wo:n] adj. ros / copleşit de griji, necăjit.
carex ['kssraks], pl. carices ['kfîorisi:zJ s. (bot.) rogoz (Carex sp.).
car examination ['ka:r igzemi.neifn] s. revizia vagoanelor.
car fare ['ka: fsor] s. (amer.) costul biletului de tramvai.
carfax ]'ka:farks] s. răscruce, răspântie, încrucişare a patru drumuri sau străzi.
car feeder ['ka: ifi:d3r] s. (mine) încărcător / alimentator de vagoane / vagonete.
car fleet [~ fli:t| s. parc auto / de automobile.
car frame [~ freim] s. (telm.) şasiul vagonului.
cargo ]'ka:gou], pl. cargoes [-/.] s. (mar.) încărcătură, carie.
cargo boat [~ bout] s. (mar.) (şi ~ ship) cargobot, vapor de marfă, vas comercial.
cargo cluster [~ iklASto'] s. (mr.) reflector folosit la încărcarea sau descărcarea unui
vas (în timpul nopţii).
cargo hatch (way) [~ ha3t/ (wci)] s. (mar.) gură de magazie, bocaport.
cargo ship [~ /ipl s . v . c a r g o b o a t .
carhop ['ka:hop]s. dnc\ncr(\\ă), membru al personalului care deserveşte un „drive-in".
Carib ]'ka?rib] s. carib, indian din triburile care locuiau în sudul Indiilor Vestice şi
pe coasta de nord a America de Sud.
Caribbean I. [-kaîri'bkon, -'bian] adj. din regiunea mării Caraibilor. II. s. (indian) carib.
cariboo ['kceribu:] s. (zool.) caribu (Rangifer tarandus).
caribou ['kaîribu:] s. v. c a r i b o o.
caricaturable ['kaeriks'tjurabl] adj. care poate fi caricaturizat.
caricature ['ka3rik3'tjuor, -tjoar] I. s. caricatură. II. vb. tr. a caricaturiza, a carica, a
face o caricatură (a cuiva).
caricaturist [ikaerika'tjuorist, -'tJDSr-] s. caricaturist.
carices ['ksorisi:z] pl. de la car cx.
caries ]'k£3rii:z] s. (med.) carie.
carillon [ko'rilj^n] s. (fr.) 1. sunetul emis de mai multe clopote acordate diferit. 2. dangăt
de clopote; tragerea tuturor clopotelor.
carina [ka;'ri:no] s. 1. (mar.) chilă. 2. (bot.) carenă, luntrită.
carinate ['kasrineit] adj. (bot., zool.) carenat.
carinate fold [Teerinit fould] s. (geol.) cută izoclinală / în acoladă.
car inspector ['ka;r ins.pckf] s. (ferov.) revizor de vagoane.
Carinthian [ka'rinOion] I. adj. din / de Carintia. II. s. locuitor din Carintia.
carioca [ikaîri'ouka] s. carioca (dans).
cariosity [ikseri'ositi] s. (med.) cariozitatc, carie a caselor.
carious ['kesriosj adj. (med.) cariat.
cariousness [-nis] s. v. c a r i o s i t y.
car jack ['ka: d3a:k] s. (auto) cric de automobil.
cark [ka:k] (înv.) I. s. grijă: necaz, supărare; povară. II. vb. A. tr. a îngrijora, a nelinişti.
B. intr. a se zbuciuma, a fi neliniştit,
car key ['ka:ki] s. (auto) cheie de contact.
carking ['ku:kir]J adj. (înv., despre griji) copleşitor, împovărător, apăsător, care te roade.
142
carl(e) [ka:l] s. (scot.) 1. ţăran. 2. (fig.peior.) ţopârlan, bădăran, mitocan. 3. (bot.) cânepă
(Cannabis saliva).
carl(e) hemp [~ hemp] i . v . c a r l (e) (3).
carler ['ka:lar[ s. (si.) funcţionăraş, scrib.
carlift ]'ka:Iift] s. (auto) elevator auto (pentru lucrări de întreţinere).
carline1 ]'ka:lin] s. 1. (scot.) femeie. 2. (scot.) babă; cotoroanţă. -
carline2 s. (mar.) carlingă. J
carload ['ka:Joud] s. (amer.) vagon (ca măsură), încărcătură dintr-un vagon.
Carlovingian [ika:b'vind3ion] adj. carolingian.
Carmagnole [ika:mam'joul] s. cannaniola (cântec şi dans revoluţionar francez în 1793).
carman ['kumian], pl. carmen [-man] s. 1. (amer.) manipulant, vatman. 2. căruţaş.
3. (amer. ferov.) lucrător la căile ferate, îngrijitor I reparator de vagoane.
Carmelite ['ka:milait. -mol-] s. (bis.) (călugăr) carmelit.
carminative ]'ka:minotiv] adj., s. (med.) carminativ; antispastic.
carmine ['ku:main] I. s. camiin. II. adj. cannin, roşu aprins.
carminite ['kaniranait] s. (mineral.) carminif.
car mover ['ka: .mu:v3r] s. (amer. ferov.) locomotivă de manevră.
carnage ['ka:nid3j s. măcel, carnaj, masacru.
carnal ['ka:r»l] adj. 1. carnal, trupesc, corporal. 2. lumesc, senzual; sexual. 3. material,
pământesc.
carnalite ['kamolait] s. (mineral.) carnalii.
carnality [ka:'naeliti] s. senzualitate; voluptate, plăcere a simţurilor; patimi / pofte
trupeşti; lubricitate.
carnal knowledge ['ka:nal 'nolid3[ s. experienţă sexuală, cunoaştere carnală/trupească,
relaţii / raporturi sexuale.
carnallite ['kamslait] s. (mineral.) carnalit.
carnassial [ku:'naisi9l] s. (anat.) carnasier.
carnation [ka:'nci/.in] l.s.l. carnaţie, coloraţia pielii (omului), ten. 2. (arte) carnaţie
(culoare a pielii). 3. (bot.) garoafă (mai ales rosie) (Dlanthus caryophyllus). II. adj. roşu,
rumen.
carnation colour [~ ikAlor] s. (culoare) roşu-aprins, stacojiu, rumen.
Carnation State [~ steit] s. (amer.) (folosit ca supranume) Statul Indiana.
carnelian [ka'nkljsn, ka:'n-] s. (mineral.) carncol.
carneous ]'ka:nios, -njos] adj. 1. cărnos. 2. (inv.) de culoarea cărnii; asemănător cărnii.
carney ]'ka:ni] s. (fam.) vorbe mieroase, linguşiri.
carnify ]'ka:nifai] vb. A. intr. (med., despre ţesuturi) a se preface în carne, a se camifica.
B. tr. a preface în carne, a carnifica.
carnival ]'ka:nivol] s. 1. (bis.) carnaval. 2. (fig.) petrecere, carnaval. 3. bâlci, parc de
distracţii (care se mută dintr-un loc într-altul).
carnivalesque [.kumiva'lesk] adj. de carnaval.
carnivore ]'ka:nivo:r] s. (zool.) (animal) carnivor.
carnivorous [ka:'nivpr3s] aay. 1. (zool.) carnivor. 2. (med.) coroziv, caustic.
carnotite ]'ka:notait] s. (mineral.) caraotit.
carob ]'ka:rab] s. (bot.) 1. roşcov (Ceralonia siliqua). 2. roşcovă.
carol ['ka?n?l] I. s. 1. cântec vesel. 2. imn, odă, laudă; ditiramb. 3.colind(ă),4. ciripitul
păsărilor. II. vb. A. tr. a cânta, a proslăvi (prin cânt). B. intr. 1. a cânta, a colinda.
2. a ciripi.
Caroline [kaîrolain, mai rar -lin] aay. (ist.) 1. carolingian. 2. referitor la epoca lui Carol
1 sau II din Anglia (sec. XVII).
Carolinian [.kasro'linion] adj. 1. v. C a r o 1 i n e (2). 2. din statul Carolina (S.U.A.).
cardl(l)ing ['kaîrslirj] s. 1. cântări, cântare, cântece; colind. 2. ciripit.
carol singer ['kasral rsirpr] s. 1. colindător, urător. 2. bard laudativ, cântăreţ («l gloriei
etc.).
carom ['ksrem] (amer.) I. s. 1. (la biliard) lovitură prin carambol (aj.). 2. (fig.) ciocnire,
carambol. II. vb. a face carambol (aj).
caromel ]'ka;reiiicl] s. v. c a r a m e 1.
carotene ]'ka;roti:n] s. (chim.) caroten; carotină.
carotid [ka'rotid] s. (anat.) (artera) carotidă.
carotin ['kamtinj s. v. c a r o t e n e.
carousal [ks'rauzal] s. 1. petrecere, chef, beţie, chiolhan. 2. (amer.) căluşei, carusel.
carouse [ko'rauz] I. s. v. c a r o u s a l (1). II. vb. intr. a chefui, a petrece, a bea, a (se)
cinsti; to ~ to smb. a bea în sănătatea cuiva.
carousel ['kasrazsl, ika^ru'scl] s. căluşei, carusel.
carouser [kaTauza'] s. chefliu.
carp1 [ku:p] s. (ihl.) crap (Cyprinus carpio).
carp2 vb. intr. 1. (at) a se agăţa, a se lega (de), a critica. 2. a găsi pricină, a cicăli; a-1
apuca harţagul.
carpal [-al] adj. (anat.) carpian, al încheieturii mâinii.
car park ['ka: pu:k] s. parcare, parcaj, parking.
Carpathian [kcK'pciSisn, -oion] adj. din (munţii) Carpaţi, carpatic.
carp breeding ['ka:p ,bri:dirj] s. (iht.) ciprinicultură, creşterea crapilor.
carpel ['ka:pcl] s. (bol.) carpelă (frunză modificată).
carpenter ]'ku:pint3r, -ppn-] I. s. 1. dulgher, tâmplar, tcslar; lemnar, bărdaş. 2. (teatru)
maşinist. 3. (mar.) marangoz. II. vb. A. intr. a face lucrări de dulgherie, a lucra lemnăria
unei clădiri. B. tr. a ciopli (lemnul).
carpenter ant [~ .amt] s. (entom.) furnică-de-lemn (Camponalus).
carpenter bee [~bi:j s. (entom.) bondar-dc-lcmn (Xylocopavirginica).
carpenter chief [~t/i:f] s. (mar.) maestrul lemnar al bordului.
carpentering ]'ku:pinterirj] s. dulgherit, dulgherie.
143 carry1

carpenter moth [~ mow] s. (entom.) sfredeluş, sfredelitorul-roşu-al-sălciilor (Cossus carriage jack [~ d3Eek] s. (tehn.) vinci de vagon.
ligniperda/ cossus). carriage kilometer [~'kito<mi:t3r] s. (ferov.) osie-kilometru de vagon.
carpenter's bench [~z bent/] s. masă de tâmplărie. carriage pass [~ po:s] s. (constr.) trecere carosabilă.
carpenter's level [~z ilevl] s. poloboc, cumpănă de apă, nivelă cu bulă de aer. carriage revision [~ri'vi3Pn] s. (ferov.) revizia vagoanelor.
carpenter's scraper [~z iskreipo1"] s. zgârieci. carriage road [~ roud] s. şosea.
carpenter's shop [~z /op] s. (mar.) rnarangozie, rnarangozcrie. carriage saddle [- saedl] s. (tehn.) cărucior suport.
1
carpenter's square [~z skwep "] s. echer de dulghcrie. carriage way [- wei] s. parte carosabilă; şosea.
carpentry ['kc^pintri, -pan-] s. dulgherie, teslărie; tâmplărie; lemnărie; (mar.) carriage wheel [~ Awi:l] s. roată de vagon.
rnarangozie. carrick bend [~ bend] s. (mar.) nod de împreunare.
r
carpentry timber [~ .timb3 ] s. lemn de lucru. carrier ['kaîrior] s. 1. persoană care transportă ceva; hamal; cărăuş; căruţaş; barcagiu,
r
carper ['ka:pa ] s. 1. gâlcevilor; critic. 2. (înv.) palavragiu, flecar. luntraş; comisionar; John/ Tom Long the ~ persoană care întârzie cu predarea (unui
carpet ['ka;pit] I. s. 1. covor, scoarţă; on the ~ a) (despre o problemă) în discuţie, pe lucru). 2. (şi aircraft ~) (mar.) portavion, (vas) purtător de avioane. 3. porumbel mesager
tapet, la ordinea zilei, care se dezbate; b) judecat, criticat, pe banca acuzaţilor; to call / călător. 4. (med.) purtător de microbi / de bacili; agent transmiţător. 5. (amer.) poştaş,
smb. on the ~ a lua pe cineva la zor / la rost / la trei păzeşte / la refec, a mustra pe cineva; factor poştal. 6. (tehn.) susţinător, crampon; consolă, suport; colier, jug; aparat de susţinere
(amer. si.) to step off the ~ a se căsători; a se însura; a se mărita; to walk the ~ a primi sau de transport; sanie; transportor. 7. (av.) avion de transport. 8. portbagaj (la motocicletă).
o mustrare, a fi certat, a fi muştruluit. 2. (fig.) covor, linţoliu, aşternut. 3. (constr.) 9. (atr.) portant. 10. (radio) undă purtătoare. 11. (chim.) solvent (pentru lacuri).
îmbrăcăminte (a drumului); strat de protecţie; strat superficial. 4. (mii.) sistem de mijloace carrier bag [~ basg] s. sac de hârtie de mare capacitate (pentru transportul cimentului
electronice aeropurtate, lansate pentru a neutraliza un radar. II. vb. tr. 1. a aşterne / a etc.).
acoperi cu covoare. 2. (fig.) a acoperi, a aşterne; the valley is ~ed with verdure valea carrier-borne aircraft ['kasria bo:n 'eo-kra:ft] s. (av.) avioane acţionând de pe un
e acoperită cu un covor verde. 3. a lua la rost / la refec; a muştrului; a cere socoteală (cu portavion.
dat.). carrier-borne attack [~ s'tzek] s. (av.) atac aerian dezlănţuit de pe un portavion.
carpet bag [~ baeg] I. s. sac de voiaj; boccea. II. adj. aventurier. carrier-borne squadron [~ 'skwodr^n] s. (av.) escadrilă cu baza pe un portavion.
carpet-bag era [~ basg 'iară] s. (amer. ist.) perioada de colaborare între nordişti cu carrier current ['kseria 'kAwnt] s. (electr.) curent purtător.
negrii din Sud (după Războiul de Secesiune din 1861-1865). carrier frequency [~ -frkkwansi] ş. (tel.) frecvenţă purtătoare.
1
carpet bagger [~ -basgo "] s. 1. călător cu traista în băţ / cu boccea. 2. aventurier, carrier line [~ lain] s. (tel.) linie de radiodistribuţie.
vântură-lume. 3. (ist. peior.) bancher, om de afaceri hrăpăreţ care colindă vestul american carrier nation [~ >nei/n] s. (pol.) stat cu o marină comercială foarte dezvoltată / care
pentru a da lovituri mănoase (în epoca goanei după aur, a cuceririi vestului etc.); cetăţean face transporturi pentru alte ţari.
din nordul S.U.A. care după terminarea războiului civil s-a stabilit în Sud pentru a stoarce carrier pigeon [~ <pid3in] s. porumbel mesager / călător.
profituri cu ajutorul guvernărilor, adesea corupte, sau pentru a juca roluri politice în carrier pin [~ pin] s. (tehn.) gât, fus pe porţiunea din mijloc a unui arbore.
acelaşi scop. 4. politician sau bancher aventurier; trepăduş / aventurier politic; profitor. carrier plane [~ plein] s. (av.) avion portavion / care poartă un alt avion.
5. (în Anglia) candidat la deputăţie sau deputat (care nu trăieşte în districtul pe care-l carrier plate [~ pleit] s. (tehn.) fianşă de antrenare; platou antrenor.
reprezintă sau care s-a mutat acolo din considerente politice). carrier role [~ roul] s. (ind.) valţ de conducere.
carpet-bagger government [~ 'gAvsnmant] s. 1. (amer.) guvern de aventurieri politici. carrier wave [~weiv] s. (tel.) undă purtătoare.
2. (amer. ist.) guvern în statele de Sud ale S.U.A., format cu participarea nordiştilor (după carriole [~'ka?rioul, -ol] s. 1. sanie canadiană. 2. (înv.) cariolă, trăsură cu un cal.
Războiul de Secesiune din 1861-1865). carrion ['ka^rion] I. s. 1. hoit, leş, stârv; mortăciune; mortăciuni. 2. (sl.) corp, trup.
carpet-bag policy [~bteg 'polisi] s. 1. v. c a r p e t - b a g e r a. 2. (amer.) politică 3.. carne ce nu poate fi folosită. 4. (fig.) gunoi, murdărie. II. adj. 1. putred (şifig.): scârbos,
dusă în scopuri egoiste / de îmbogăţire personală. respingător. 2. care mănâncă stârvuri. 3. de stârv; ca un stârv.
carpet bombing ['ku:pit bombirj] s. (mii.) bombardament intens (în care zonele ţintă carrion crow [~ krou] s. (omit.) cioară neagră (Corvus corone).
sînt distruse succesiv), covor de bombe. carron oil ['kasrsn oil] s. (farm.) liniment din apă de. var şi ulei de in, folosit pentru
carpet knight [~ nait] ş. 1. soldat mobilizat pe loc. 2. (peior.) erou de salon, ambuscat, calmarea arsurilor.
învârtit. 3. (ist.) cavaler uns nu pe câmpul de luptă, ci în palat. carrot ['kcerot] s. 1. (bot.) morcov (Daucus carota) 2. pi. (fam.) păr roşcat; (om)
carpet loom [~ lu:m] s. (text.) război de ţesut covoare. roşcovan.
carpet rod [~rod] s. vergea pentru fixat covoarele sau preşurile de pe scări. carrot-and-stick policy [~on 'stik'polisi] s. politică de momeli şi ameninţări.
carpet slipper [~ islipo1"] s. papuc (mai ales bărbătesc); pâslar. carrot-top fkasrottop] s. (fam.) roşcovan, persoană cu părul roşu.
carpet sweeper [~ iswi:p3r] s. (amer.) aspirator de praf. carroty ['kanroti] adj. roşu; roşcat; roşcovan; cu părul roşcat.
carping [ka:pirj] adj. arţăgos; şicanator, cârcotaş, care caută nod în papură; care se carrousel ['kasrozol, -kasru'sel] s. 1. căluşei, carusel. 2. baracă de bâlci. 3. (ist.) luptă
agaţă de cineva, care pune beţe-n roate. între patru cavaleri. 4. (tel.) comutator-adaptor de tensiune. 5. (tehn.) transportor circular.
car polish [ka: 'poli/] s. (auto) produs pentru lustruit caroseria. carry1 l'ka;ri] vb. A. tr. 1. a purta, a duce, a căra, a transporta; a înmagazina, a duce
carpology [ko:'pol3d3i] s. (bot.) earpologie. în hambar. 2. a suporta, a duce (o povară, greul). 3. a sprijini, a susţine, a ţine. 4. a aduce
car pool [~ pu:l] s. 1. parc de automobile (al unei instituţii). 2. mică asociaţie (un venit, procente). 5. a preda, a înmâna, a duce, a transmite (o scrisoare etc.). 6. a duce,
automobilistică. a împinge; to ~ to excess a duce / a împinge la extrem. 7. a lua cu asalt (o fortăreaţă
carport [~ po:t] s. (amer.) garaj improvizat. etc.). 8. a convinge; a cuceri, a fermeca, a atrage de partea sa; he carried his audience
carpus ['ka:pas], pi. carpi [ka:pai, -pi] (anat.) carp, încheietura mâinii. (with him) şi-a cucerit / vrăjit ascultătorii. 9. a(-şi) impune, a reuşi să(-şi) impună; he
carrack ['kasrok] s. (ist. mar.) carac, vas comercial înarmat spaniol sau portughez. had carried his point îşi impusese punctul de vedere. 10. a face să fie adoptat; a adopta,
carrag(h)een ['k£eragi:n] s. (bot.) muşchi irlandez (Chondrus crispus). a vota; the bill was carried proiectul de lege a fost adoptat / votat. 11. a ţine minte,
car repair shed ['ka:ri'pe3 /ed] s. (amer. ferov.) depou de vagoane; atelier de zonă. a reţine (şi în operaţiile aritmetice). 12. a atrage după sine, a implica; a ajunge la; to ~
car reviser ['ka; riivaiza1"] s. (ferov.) revizor de vagoane. the conclusion that a ajunge la concluzia că; to ~ conviction a convinge. 13. a obţine,
car revision ['ka: ri'vi3Pn] s. (ferov.) revizie a vagoanelor. a căpăta. 14. a prelungi. 15. (amer.) a vinde, a face comerţ cu; a ţine, a avea; the
carriage ['k£erid3] s. 1. trăsură; trăsură de lux, caretă, caleaşca, echipaj; ~ and pair greengrocer carries also fruit zarzavagiul vinde şi fructe. 16. a avea, a conţine, a cuprinde;
trăsură cu doi cai; open ~ trăsură deschisă, caleaşca; close ~ cupeu, berlină. 2. (ferov.) the book carries many fables cartea conţine multe fabule. 17. a publica; newspapers
vagon de pasageri. 3. vagonet. 4. (telm.) car (al maşinii de scris); sanie (de strung); suport. ~ weather reports ziarele publică buletine meteorologice. 18. (mat.) a reporta. 19. to ~
5. şasiu; ramă. 6. afet (de tun); dric (de căruţă). 7. transport; cărăuşie; ~ paid transport about a) a duce cu sine; b) a duce de colo până colo, a conduce (pe cineva) prin toate
contra plată, transportul plătit; ~ free franco costul transportului sau al expedierii, cheltuieli părţile; c) (înv.) a pune în mişcare; d) a împrăştia; to ~ along a) a lua / a duce / a trage
de transport. 8. executare, aducere la îndeplinire; adoptare (a unei propuneri), votare (a cu sine; b) a duce mai departe, a continua să ducă; to ~ away a) a lua / a duce / a trage
unui proiect de lege). 9. conducere (a unei afaceri etc.) 10. ţinută, înfăţişare, aer; alură; cu sau după sine; b) (fig.) a ademeni, a momi; c) (mar.) a rupe, a sfărâma, a mătura de
mers. 11. (înv.) purtare, comportare. pe bord; d) to ~ away from a înstrăina, a răni, a smulge de la; to ~ back a) a duce îndărăt,
carriageable [-abl] adf 1. practicabil, carosabil. 2. transportabil. a duce înapoi; a înapoia; b) a-i aminti (cuiva) trecutul; c) a reporta; to ~ before a purta
carriage axle ['ka;rid3 -asksl] s. (ferov.) osie de vagon. înaintea; to ~ all/ everything before one a) a fi stăpân pe toate; b) a reuşi în toate; c) a nu-i
carriage body [~ .bodi] s. caroserie, carcasă, coş; (ferov.) cutie (la vagon). păsa de nimic; to ~ down a (a)duce jos, a transporta jos; to ~ forth a) a duce afară, a scoate
carriage builder [~ ibildo1"] ş. (auto) carosier, constructor de caroserii. afară; b) a arăta, a învedera; c) a expune, a prezenta (o părere etc.); to ~forward a) a conti­
carriage clock [~ kbk] s. (auto) ceas de bord / de maşină. nua; a duce mai departe; a da curs (unei chestiuni etc.); b) v. to ~ o v e r ; (b); to - in
carriage company [~ ikAmpsni] s. societate aleasă. a aduce; to ~ off a) a duce cu sine; a îndepărta, a înstrăina, a răpi, a smulge; b) (fig.)
carriage deck [~ dek] s. acoperişul vagonului. a duce / a băga în mormânt; c) a câştiga (un premiu/ o victorie/ un avantaj); d) a rezista,
a nu se trăda, a ieşi, a scăpa cu bine; though frightened he carried it off very well cu
carriage dog [~ dog] s. (câine) dalmatin / dalmaţian / dalmat.
toate că era speriat, nici n-a clipit măcar; to ~on a) a continua, a duce mai departe; a urmări;
carriage examiner [~ igrzeemino'] s. (ferov.) revizor de vagoane.
b) a săvârşi; a întreprinde; a conduce (o afacere); to ~ on hostile acts a întreprinde acţiuni
carriage forward [~ 'fo:wod] adv. plata coletului la primitor / contra ramburs.
ostile; a urzi ceva rău; to ~ out a) a duce la bun sfârşit, a duce (până) la capăt; b) a înfăptui,
carriage frame [~ freim] s. şasiul vagonului.
a îndeplini, a realiza, a executa, a aplica; c) a scoate (mortul); a îngropa, a înmormânta;
carriage free [~ fri:] I. s. transport gratuit. II. «dv. franco, plătit, francat,
(sl.) ~ me out and bury me decently ei, nu mai spune! fugi de-aici că nu se poate! ei,
carriage freight [~ frcit] s. plată pentru transport, tarif feroviar,
taci, soro! to ~over a) a trece / a duce / a transporta dincolo /pe cealaltă parte;/») (corn.)
carriage gauge [~ gcid3] s. (ferov.) gabarit de încărcare.
carry2
a reporta, a trece reportul; to ~ through a) a duce (până) la capăt; b) a ajuta, a susţine,
a sprijini; to ~ the day a câştiga victoria, a ieşi biruitor, învingător; to ~ into effect a
aduce la îndeplinire, a îndeplini, a executa, a trece în fapt, a aplica; (mat.) to ~ one a
ţine unu în minte (în operaţiile aritmetice); (fig.) to ~ too far a împinge (lucrurile) prea
departe; to ~too many guns for one doi pepeni într-o mână nu se pot ţine; cine aleargă
după doi iepuri nu prinde nici unul; to ~ the war into the enemy's country a strămuta
teatrul de operaţiuni pe teritoriul inamicului; to ~ weight a) a căra o greutate suplimentară;
b) (fig.) a avea greutate, influenţă, ascendent, prestigiu. B. refl. a se ţine, a se comporta;
to ~ oneself with dignity a se ţine demn, a avea o purtare sau o ţinută demnă. C. intr.
1. (despre armele de foc) a bate. 2. to ~ on with somebody a) a umbla cu cineva, b) a trăi
/ a fi cu cineva; a se ţine cu cineva; a fi cu cineva.
carry2 s. 1. transport(are). 2. (mii.) bătaie, tir, tragere (a unui tun); traiectorie (a unui
proiectil). 3. (mii.) poziţie cu arma la umăr. 4. (amer.) transbordare.
carryall [~io:l] s. 1. sac de mână tip sport; sac de sport, plasă. 2. (amer.) trăsură închisă
cu un cal, cupeu. 3. sanie (canadiană). 4. autodubă, automobil cu bănci laterale. 5. camion
pentru materiale de construcţie, camionetă, furgonetă.
carry forward [~ 'fo:wod) I. s. (ec.) report. II. vb.l. (ec.) a reporta. 2. (telm.) a antrena.
carrying ['kasriirj] I. adj. 1. de transport; portant. 2. (telm.) purtător, moştenitor;
transportor. II. s. transport; ducere, cărare. :
carrying area [~ isorio] s. (av.) suprafaţă portantă.
carrying axle [~ 'aîksl] s. 1. (ferov.) osie purtătoare. 2. (telm.) ax purtător.
carrying bolt [~ boult] s. (telm.) şurub de fixare.
carrying capacity [~ ko'passiti] s. 1. (tehn.) capacitate portantă, portantă. 2. (ecologie)
nivel de saturaţie (numărul maxim de organisme suportate de un anumit mediu).
carrying case [~ keis] s. (telm.) cutie / casetă de transport.
carrying-off [~ o:f] s. îndepărtare, deviere, abatere; evacuare; deversare.
carrying plane [~ plein] s. v. c a r r y i n g a r e a .
carrying power [~ ,pauor] s . v . c a r r y i n g c a p a c i t y .
carrying scraper [~ 'skreipor] s. (constr.) screper pe roţi.
carryings-on [~z'on] s.pl. (fam.) purtare frivolă / uşuratică, berbantlâcuri; ştrengării.
carrying trade [~ treid] s. transport de mărfuri pe apă.
carry-on ['kgeri'on] s. (fam.) fiţă, figură, comportare nepotrivită.
carry-over ['kferi 'ouvo'] s. 1. rămăşiţe, vestigii ale trecutului. 2. (contabilitate) report,,
car shed ['ku: jed] s. (amer.) depou de tramvaie.
carshops ['ka:/ops] s. pi. (amer.) ateliere de căi ferate.
carsick ['ka:sik] adj. care suferă de rău de automobil.
carsickness [-nis] s. rău de automobil.
car spring ['ka: sprin] s. (ferov.) arc de suspensie la vagoane.
car station [~istei/pn] s. (auto) staţie (de întreţinere) auto.
cart [ka:t] I. s. căruţă, car; telegă,cotigă; haraba; camion (cu cai); trăsură; Whitechapel
~ trăsură uşoară cu doi cai; (fig.) to put the ~ before the horse a pune căruţa înaintea
boilor, a începe greşit / de-a-ndoaselea / anapoda; a face ceva de-a-ndoaselea; (fig.) in
the ~ la strâmtoare, la ananghie, la aman. II. vb. A. intr. a merge cu căruţa etc. (v. 1,1).
B. tr. 1. a duce / a transporta cu căruţa ele. (v. 1,1). 2. (fam.) a învinge uşor (la jocuri);
(si.) to ~ smb. home a zvânta pe cineva în bătaie.
cartable [-obl] aay. (înv.) transportabil.
cartage [-id3l s. 1. transport, cărăuşie, cărat (cu tracţiune animală). 2. costul unui
transport (cu tracţiune animală). 3. (hidr.) şariaj.
carte blanche ['ka:t 'blam/.-bbmlsipronuntia/ranceza] s. (fr.) 1. blanchet, formular
necompletat. 2. ()7g.) puteri depline; libertate deplină (de acţiune); semnătură în alb;
îngăduinţa de a invita în numele cuiva (la mese, recepţii etc.).
carte de visite [~ do vi:'zi:t] s. (fr.) carte de vizită.
cartel ['ka:tcl[ s. 1. cartel (forma cea mai simplă de monopol). 2. (pol.) cartel (electoral).
3. (/nil.) acord / convenţie privind schimbul de prizonieri etc. 4. (înv.) cartel, provocare
la duel printr-o scrisoare.
cartelize ]'ka;Wlaiz] (ec.) vb. A. tr. a organiza într-un cartel. B. in/r. a se constitui într-un
cartel, a forma un cartel.
carter ['ku:tor] s. cărăuş, căruţaş, transportor.
Cartesian [ka:'ti:zion, -3ion| (filoz.) I. adj. cartezian, al lui Descartes. II. s. cartezian,
adept al filozofiei lui Descartes.
Cartesian product [ka:'ti:zjon 'prod\kt] s. (mat.) produs cartezian, mulţime produs.
cartful ]'ka:tful] s. (indicând cantitatea) ~ (of) car plin (de); a ~ of potatoes o căruţă
/ un car cu / de cartofi.
Carthaginian [ika:Go'd3inion] (ist.) I. s. cartaginez. II. adj. cartaginez; punic.
carthamus ['ka:0omos] s. (bot.) şofrănel, şofrănaş (Carthamus tinclorius).
cart horse ['ka:t ho:s] s. cal de ham / de căruţă / de tracţiune; to work like a ~ a munci
ca un rob, a trage ca un cal de saca.
cart house [~ haus] s. şopron pentru căruţe.
Carthusian ['ka:6ju:zion[ s. (călugăr) şartrez, cartuzian.
cartilage ['ka:tilid3, -toi-] s. (anat.) cartilaj; zgârci.
cartilaginous [ikari'laxrjîninss] adj. cartilaginos.
cartilaginous fish [~ fi/] s. (folosit ca pi.) (iht.) peşti ganoizi.
car tipper ['kaMipo'] s. (mine) basculator de vagonete.
cart jack ['ka:t d3a;k] s. 1. (auto) cric de automobil. 2. (ferov.) vinci de vagon.
cart jade [~ d3eid] s. mârţoagă.
cart load [~ loud) s. v. c a r t f u 1; a ~ of foarte mulţi, foarte multe.
cart man [~mon], pl. cart men [~men] s. căruţaş, cărăuş.
cartogram ['ka:togram] s. cartogramă.
cartographer [ka:'togrofor] s. cartograf.
cartographic [ika:tou'graîfik] adj. cartografic.
144
cartographic drawing [~ idroiin] s. desen cartografic.
cartography [ka:'tDgrofi] s. cartografie, întocmirea hărţilor.
cartomancy. ['kaitOHinsnsi, -tom-] s. cartomanţie, ghicit / dat în cărţi.
cartometry [ka:'tomitri] s. cartometrie.
carton ['ka:tan] s. 1. carton, mucava. 2. cutie de carton. 3. cartuş de ţigări. 4. (mii.)
centrul unei ţinte; lovitură în centru. 5. (constr.) carton asfaltat.
cartoon [ka:'tu:n] I. s. 1. caricatură, şarjă, desen comic, desen satiric (mai ales politic).
2. (cin.) desen animat; colour ~ desen animat în culori. 3. (arte) carton (desenul primitiv
iniţial făcut pe carton, în mărimea dorită, pentru frescă, mozaic, ţesătură etc.); schiţă
pentru un tablou. II. A. intr. a face caricaturi. B. tr. a face caricatura (cuiva), a caricaturiza,
a satiriza.
cartoon-and-Iive-action picture [ka:'tu;n on laiv 'aik/n' piktjo] s. (cin.) film care
combină personaje vii cu desene animate.
cartoon feature [~fi:t/or] s. (film de) desen animat de lung metraj.
cartoonist [ka:'tunist] s. 1. caricaturist, desenator de imagini comice, satirice. 2. (cin.)
creator de desene animate. 3. autor de comicsuri.
cartoon short [ka:'tu:n 'jb:t[ s. (cin.) desen animat de scurt metraj:
cartouche [ka'tu:/] s. 1. (arhil., arte) cartuş(ă), cadru ornamentat (cu picturi sau
sculpturi, unde se pune uneori şi inscripţia). 2. (mii.) cartuş; cartuşieră.
cartopper ['ka: rtopor] s. barcă mică (ce poate fi transportată pe un autoturism).
cartridge ['ka:trid3] s. 1. cartuş;încărcătură; blank ~cartuş orb; drill/ dummy/ exercise
~ cartuş de exerciţiu. 2. (foto) rolfilm, cartuş. 3. (auto) cartuş de demarare, demaror. 4. (tel.)
dozăde.pick-up.
cartridge belt [~ belt] s. 1. cartuşieră, patron-taş(că). 2. cingătoare de cartuşe.
cartridge box [~ boks] s. 1. cartuşieră, tolbă. 2. ladă sau cutie cu cartuşe.
cartridge brass ['ka:trid3 bra:s] s. (chim.) alamă galbenă (70% cupru şi 30% zinc).
cartridge case [~ keis] s. (mil.) tub de cartuş, dulie.
cartridge chamber [~ it/eimbo'] s. (mii.) camera cartuşului.
cartridge clip [~ klip] s. încărcătură de cartuşe.
cartridge disc [~ disk] s. (tehn.) disc de alimentare.
cartridge drum [~ drAm] s. v. c a r t r i d g e d i s c .
cartridge extractor [~ iks'traktor] s. (mii.) dispozitiv / gheară de extras tuburi, gheară
extractoare.
cartridge fountain pen [~ Tauntin'pen] s. stilou cu cartuş.
cartridge fuse [~ fju:z] s. (electr.) siguranţă fuzibilă.
cartridge paper [~ <peipor] s. hârtie groasă (pentru tuburi de cartuş sau pentru desen).
cartridge pouch [~ pautf, ~pu:t/] s. (mii.) cartuşieră.
cartridge powered tool [~ 'pauoditu:l] s. (constr.) pistol pentru fixarea butoanelor prin
explozie.
cartridge starter [~ ,sta:tor] s. (auto) demaror cu cartuş.
cartridge tray [~ trei] s. v. c a r t r i d g e d i s c .
cart road ['ka:t roud] s. drum de care / de căruţă.
car trunk ['ka:trAijk] s. (auto) portbagaj.
cart track ['ka:t trak] s. v. c a r t r o a d.
cartulary ['ka:tju:lori] s. registru, arhivă, opis.
cart wheel [~ hwi:l] s. 1. roată de căruţă, roata carului. 2. (fig.) învârtire, dare peste
cap, roată; roata (la acrobaţii); to turn/ to throw ~ s a face roata. 3. (av.) viraj, rotire.
4. (sl.) monedă mare; piesă de argint de un dolar.
cartwright ['ka:t-rait| s. rotar, (meşter) caretaş.
cartwright's work [~s wo:k] s. rotărie.
caruncle ['kasrarjkl, ko'rAnkl] s. 1. (anat.) excrescenţă, crescătură, bolfă, umflătură, cucui,
guşă; aluniţă (la oameni); excrescenţă, cucui, guşă, creastă etc. (la animale). 2. (bot.)
umflătură, crescătură (excrescenţă pe tulpina unui copac sau a unei plante). '
carunculatc [ko'rAnkjulcit] adj. (med) cu carunculă; de carunculă.
car unloader ['ka:r An<loudor] s. (constr.) descărcător de vagoane.
carvacrol ['ka:vokrol[ s. (chim., farm.) carvacrol.
carve [ka:v] vb. tr. 1. a tăia, a ciopli, a cresta, a face crestături în, a grava, a săpa (în
lemn, piatră, os etc.). 2. a tranşa, a tăia (carnea, la masă). 3. (si to ~ up) a împărţi, a tăia
(porţii, o pasăre). -O- to ~ one's way a-şi croi drumul în viaţă, a răzbate. 4. to ~ out
a împărţi, a sfârteca, a dezmembra, a lua, a răpi; a cuceri prin sabie; to ~ out a career
for oneself a-şi face o carieră; to ~ up a împărţi (o moştenire, un teritoriu).
carvel ['ka:vol] s. (mar.) 1. (ist.) caravelă (vas spaniol din sec. XV-XV1I). 2. filă de
bordaj latin sau diagonal.
carvel-built [~bilt] adj. (mar.) franc-bord.
carvel planking [~'plaerjkinj s. (mar.) bordaj latin.
carven [rka:von] (poetic) part. trec. de lac a r v e.
carver ['ka:vor] s. 1. gravor; cioplitor. 2. cuţit pentru tăierea/ tranşarea cărnii (la masă);
a pair of ~s cuţit şi furculiţă pentru tăierea / tranşarea cărnii.
carving ['ka:vin[ s. 1. sculptare f sculptură în lemn, piatră etc.; crcstare în lemn; săpare
în piatră sau marmură, cioplitul direct al pietrii, marmurii, săpătura gravorului. 2. tăierea
/ tranşarea cărnii sau a unei păsări (la masă). 3. (mine) havaj. 4. (tehn.) scobire, scobitură.
carving chisel [~ .t/izl] s. dalta sculptorului.
carving knife [~ naif] s. v. c a r v c r (2).
car wash ['ka:r wo/] s. (auto) 1. spălat (al maşinilor). 2. staţie de spălare.
car washer ['ka: i\vo/or] s. (auto) instalaţie / staţie de spălat (maşini).
caryatid [,kaeri'anid],pl. caryatids [-z] sau caryatides [-di:z[ s. (arhit.) cariatidă.
caryophyllaceous ['kaîriofi'lei/os] adj. (bot.) cariofilat.
caryophyllic acid [ikzeriou'filik rfesid] s. (chim.) cugenol, alilguaiacol.
caryopsis [.kajri'opsis], pl. caryopsides [-sidi:z] s. (bot.) cariopsă.
casai ['keisal] s. sătuc, cătun (în Italia).
145 cassette

cascade [kses'keid] I. s. 1. cădere de apă, cascadă (mică). 2. (electr.) cascadă, etaj (la bani; to be hard up for ~ a o duce prost cu banii, a fi strâmtorat; to run/to put oneself
cuplarea maşinilor electrice). 3. aranjament în falduri suprapuse sau în zigzag (al unui out of ~ a cheltui toţi banii a(-şi) epuiza toate resursele; to convert/ to turn into ~ a
material textil uşor). II. vb. intr. (rar) a cădea ca o cascadă. preface în bani. 2. (com.) bani peşin, bani gheaţă; numerar; plată în numerar; ~ down
cascade connection [~ fo'nek/an] s. (electr.) legare / montare / montaj / cuplaj în cu bani gata, cu bani lichizi; cu bani peşin; ~ on delivery (prescurtat c o d . ) plata la
cascadă. livrare; ramburs; hard/ ready ~ bani peşin, bani gheaţă; to make up the ~ a face casa;
cascade converter [~ k3niva:t3r] s. (electr.) convertizor în cascadă. for ~ contra numerar; to pay (in) ~ a plăti în numerar; ~ over excedent; (sl.) equal to
cascade cooler [~ iku:tar] s. (tehn.) răcitor cu trepte. ~clasa întâi, straşnic, grozav. II. vb. A. tr. a încasa; a sconta; to ~a bill a încasa o poliţă.
cascade decay [~ di'kei] s. (fiz.) dezintegrare în cascadă. B. intr. (şi to ~ up) a plăti sau a încasa în numerar; (ec.) ~ and carry „plăteşte în numerar
cascade fall [~ fo:l] s. v. c a s c a d e (1,1). şi transportă ulterior cu mijloace proprii" (condiţii de vânzare în cadrul legii de neutralitate
cascade oiling [~ .nilin] s. (tehn.) ungere cu inele. a S.U.A.); -$■ (sl.) to ~ in a profita de / de pe urina (cu gen.)r a-i reuşi, a-i merge bine
casco ['kasskouj s. (mar.) corpul navei, scheletul navei, cocă. în; to ~ in on an idea a profita, a trage foloase de pe urma unei idei.
cascode amplifier [kaes'koud 'amipliifabf] s. (tel.) amplificator cascod. cash2 s. (pi. la fel) denumirea monedei de aramă chineze şi indiene.
cascode convection [- kan'vek/sn] s. (tel.) montaj cascodă. cash account [~ s'kaunt, '•--] s. (corn.) cont de casă.
case1 [kcis] s. 1. caz; întâmplare; accident, incident; eventualitate; împrejurare, situaţie; cash and carry arrangement [~3n'kaeri a'reindşmant] s. (corn.) cumpărare cu plata
~ of conscience caz de conştiinţă; (pop.) a pretty ~ of pickles! frumoasă treabă! a ~ in în bani şi ridicarea ulterioară a mărfii.
point un exemplu potrivit / la îndemână; un caz (întru totul) asemănător; as the ~ stands cash advance [~ sd'va:ns] s. (corn.) avans (în numerar).
după cum se prezintă cazul, aşa cum stau lucrurile; as is generally the ~cum se întâmplă cash assets [~ isesets] s. (ec.) capital lichid / în numerar.
în genere, cum e de obicei cazul; in ~în cazul (când), dacă, admiţând că, în eventualitatea; cash balance [~ ibasbns] s. (corn.) cont de trezorerie; cont (în numerar) la bancă.
in ~ of need la nevoie; in any ~ în orice caz; in that ~ în acest caz; (înv.) in good ~ cash book [~ buk[ s. (com.) registru de casă.
bine, sănătos; in the first ~ mat întâi, în primul rând; in the ~ of în cazul, în privinţa, cash box [~ toks] s. casă de bani; casetă pentru bani.
cât priveşte; (înv.) in ~ to/ for gata să, gata de; in your ~în locul dumitale; it is not the cash crop ['ka;/ krop] s. 1. recoltă uşor vandabilă. 2. recoltă pentru vânzare / piaţă.
~ nu e cazul; it's a ~ of who will win se pune întrebarea cine va câştiga; to put the ~ cashew [kaV/u:] s. (bot.) anacard, arbore tropical din America de Sud (Anacardium
that să presupunem că, să admitem că; that alters the ~ asta schimbă lucrurile / situaţia; occidentale).
that settles the ~ asta rezolvă problema, atunci problema e rezolvată. 2. (med.) caz, bolnav,
cash flow [~ flou] s. (ec.) 1. fluxul numerarului (zilnic sau săptămânal). 2. dare de
pacient; (mil.) rănit. 3. (j«r.) proces; caz, speţă; afacere; precedent; fapte, dovezi, probe;
seamă asupra încasărilor şi plăţilor în numerar pe o anumită perioadă.
pi. practică judecătorească; to state one's ~ a-şi expune cazul, cauza, argumentele; the ~
cashier1 [ka;'Ji3r] s. casier.
for the defendant apărarea, pledoaria, pentru acuzat; to make out one's ~ a-şi dovedi
cashier2 [k3'/br, kas'/-] vb. tr. 1. a da afară, a demite, a concedia, a da lichidarea (cuiva).
nevinovăţia. 4. (gram.) caz. 5. (sl.) tip, figură, persoană, caz; hard ~ netrebnic, secătură,
puşlama. 2. (inii.) a debloca; a şterge din controalele armatei; a degrada. 3. a desfiinţa; a da la o
parte; a respinge (argumente).
case2 I. s. 1. ladă, cufăr; cutie; toc; teacă; trusă; ghiozdan; casă de bani; besactea. cashierment [ks'/ismant] s. 1. concediere, dare afară; 2. deblocare, ştergere din
2. scoarţă, copertă, capacele sau cutia ceasornicului; cigarette ~ tabacheră. 3. (tehn.) înveliş controalele armatei.
de protecţie; carcasă; manta. 4. (poligr.) caşte, casă; lower ~ despărţitură cu litere mici,
cash joint ['ka;/ djoint] s. (constr.) rost netezit cu mortar.
cifre şi semne de punctuaţie; upper ~ despărţitură cu litere mari. 5. (si show ~) vitrină.
cash keeper [~ .ki:p3r] s. casier.
6. tocul uşii sau al ferestrei. 7. (mil. ist.) (si ~ shot) mitralii. II. vb. Ir. 1. a pune într-o
cashless ['kje/lisj adj. fără bani (la el), fără numerar; lefter.
ladă. 2. a pune în ramă, într-un cadru, a înrăma. 3. a căptuşi; a acoperi; ~d in armour
cashmere [k£/'mÎ3 r ,'-'-,'--] s. (text.) caşmir.
îmbrăcat în zale, înzăuat. 4. (amer. sl.) a cerceta, a cotrobăi; a inspecta; a vedea, a viziona;
the gangster ~d the bank gangsterii au scotocit banca; the critic ~d a new play criticul cashmere silk [~ silk] s. (t«t.) palanchin.
a analizat o piesă nouă. 5. (legătorie) a coperta. 6. (amer. sl.) a măslui. cash money ['kas/ iiiiAni] s. (com.) numerar, bani gheaţă, bani peşin.
cash office [~ ofis] s. (corn.) casă, casierie.
case bay f~ bei] s. (te/m.) distanţa dintre două reazeme vecine.
cashoo [ks'/u:] s.v. c a s h e w .
case board [~ bo:d] s. scândură subţire.
cash payment ['kae/ ipcimant] s. plată în numerar.
casebound ['keisbaund] adj. (legătorie) cartonat; cu coperte tari.
cash pipe [~ paip] s. (mine) burlan de tubaj.
cased [kcist] adj. (tehn.) tubat.
cash price [~ prais] s. preţ de vânzare contra numerar.
cased-butt coupling [~ b\t .kAplirj] s. (tehn.) cuplaj cu manşon.
cash purchase [~ .p3:tfos] s. cumpărare cu bani peşin.
cased glass ['keist'gla:s] s. v. c a s e g l a s s .
cash register [~ 'red3ist3r] s. (corn.) maşină înregistratoare de casă.
case-dough ['keisdou] s. (amer. sl.) sumuliţă, sumuşoară.
casing ['keisirj] s. 1. (tehn.) astcreală; bordaj; căptuşeală; înveliş; învelitoarc; anvelopă;
case emergency [keis iim3'd33nsi] s. (med) caz urgent.
casc glass ['keis gla:s] s. sticlă alcătuită din straturi de culori diferite, în scop decorativ. capitonare; cofraj, armătură, blindaj; carcasă. 2. (tehn.) lagăr; manta; carter; toc, cutie;
case-harden [~ iha;dn] vb. tr. 1. (tehn.) a căli, a cimenta (otelul). 2. (fig.) a împietri, cămaşă; teacă. 3. (tehn.) încasetarc, capsulare; ramă, cadru; montură. 4. (mine) (coloană
a face nesimţitor. de) burlane / de tubaj, manşoane de protecţie; tubare, tubaj. 5. (ind. alimentara) membrană,
case-hardened [-d] adj. 1. călit; cimentat. 2. (fig.) împietrit, nesimţitor; înăsprit. înveliş; maţ (natural sau din plastic, pentru cârnaţi etc.).
case-hardening [-in] s. (tehn.) cimentare, călire superficială. casing block [~ bbk] s. (mine) macara pentru burlane.
case history ['keis ihisBri] s. (med.) istoric / evoluţie a bolii, anamneză. casing cutter [~ rk*t9r] s. (tehn.) cuţit de tăiat tuburi.
casein ['keisiin] s. (chim.) cazeină. casing dog [~ dog] s. (mine) rac (opritor de burlane).
casein paint [~ peint] s. (chim.) culori de cazeină. casing extraction [~ iks'traek/sn] s. (tehn.) detubare.
case knife ['kcis naif] s. cuţit (cu teacă). casing flange [~ fl^na^] s. (mine) flanşa capului de coloană.
case law [~ to:] s. (yur.) precedent juridic; jurisprudenţă. casing head ['keisirjhed] s. (mine) cap de erupţie / de tubing.
case lock [~ bk] s. încuietoare în formă de cutie, cutie încuietoare. casing-head gas ['keisirj ga;s] s. (/nine) gaz de sondă.
case maker [~ -meik3r] s. (poligr.) maşină de confecţionat scoarţe. casing hook [~huk] s. (mine) cârlig pentru manevrarea coloanei.
casemate ['keismeit] s. (/nil.) cazemată; subterană boltită. casing joint [~d3Dint] s. (constr.) rost netezit cu mortar.
casement ['keismsnt, înv. 'keizm-1 •*■ 1- toc de fereastră cu canaturi. 2. (poetic) fereastră, casing knife [~ naif] s. cuţit folosit la fixarea tapetului.
geam. casing-off [~3(:)f] s. (mine) tubare.
casement stay [~ stei] s. cârlig de vânt. casing panel [~ .paenal] s. (constr.) panou de cofraj.
casement window [~ 'windou] s. (constr.) fereastră batantă; oberliht. casing paper [~ Fpeipar] s. hârtie de împachetat / de ambalaj.
case note [~ nouţ] s. (amer. sl.) bancnotă de un dolar. casing pipe [~ paip[ s. (mine) manşon sau ţeavă de protecţie.
case of emergency ['keis av i'ni3:d33nsi] s. caz de forţă majoră. casing pulling [~ .pulirj] s. (mine) extragere a burlanelor.
caseous ['keisbs] adj. brânzos; ca brânza. casing spider [~ »spaidar] s. (mine) broască cu pene.
case rack ['kcis rzek] s. (poligr.) regal cu case de literă. casino [ks'simou, -'zi:-] s. cazinou.
case record [~ 'reko:d] s. (med.) istoric al bolii, anamneză. cask [ka:sk, amer. ka5sk] s. butoi, butoiaş, poloboc, baril.
casern(e) [ks'zsm] s. (rar) cazarmă (lângă fortificaţiile unui oraş). cask buoy [~ boi] s. (mar.) geamandură (Informă de) butoi.
case shift ['keis jift] s. (tel.) inversiune. casket ]'ka:skit, amer. 'kasskct si -kit] s. 1. casetă, besactea, lăcriţă. 2. (amer.) sicriu,
case shot [~ /ot, 'keizot] s. (mil., ist.) mitralii. coşciug, raclă.
case system [~ 'sistim] s. metodă de a-i instrui pe studenţii în drept prin analizarea casket-suit [~sju:t] s. (amer.) haine de înmormântare, veşmintele mortului.
si discutarea unor procese si sentinţe special alese. casque [kssk] s. (ist., poetic) coif, cască; chivără.
case weed [~ wi:d] s. (bot.) traista-ciobanului, tăşculiţă (Capsella bursa-pastoris). casqued [ka?skt] adj. (ist., poetic) cu coif, cu cască.
casc work [~ wa:k] s. (amer.) anchetă socială. cassation [kaVsci/an, ka's-] s. (jur.) casare, casaţie; Court of Cassation Curte de Casaţie
r
case worker [~ >w3:k3 ] s. 1. infirmieră, soră de ocrotire. 2. asistentă socială, activist (mai ales cu referire la instanţa juridică din alte ţări decât S.U.A. si Anglia).
social (care face anchete cu privire la mediul social). .cassave [k9'su:v3] s. 1. (bot.) manioc (Manihot utilissinui). 2. (farm.) tapioca.
case worm [~ ws:m[ s. (entom.) crisalidă, nimfă, momâie. casserole ['kassaroul] s. f/r.) 1. tigaie (cu toartă), cratiţă (de argilă arsă si smălţuită).
1
cash IkxJ] I. s. 1. (fam.) bani, gologani, parale; to be in ~ a fi în bani / în fonduri; 2. (un fel de) musaca sau ghiveci (cu carne, legume, cartofi sau orez, învelite în aluat).
down with the ~! jos banii! scoate banii! to be short/ out of ~ a nu fi în bani, a nu avea cassette [ks'set] s. casetă.
cassia
cassia ['kassig, amer. si -/is] s. (bot.) 1. casia (Cassia sp.). 2. scorţişor (Cinimmoum
cassia).
Cassiope(i)a [ika?sio'pi:3] s. (mitol., astron.) Casiopeia.
cassiopeium [.kxsio'piyom] s. (chim.) casiopeiu, luteţiu.
cassiterite [kre'stterait] s. (mineral.) casiterit.
cassock ['ksessk] s. 1. sutană, rasă. 2. (fig.) faţă bisericească. 3. (înv.) manta soldăţească.
cassolette [.kffisou'let,'—J s. 1. cădelniţă. 2. (gastr.) casoletă, vas mic din ceramică,
argint, hârtie etc., în care se prepară şi se serveşte câte o porţie de mâncare; formă din
aluat, din orez sau din pireu (care se umple apoi cu o tocătură ele).
cassowary ['kasowsari, -war-] s. (omit.) caz.uar (Casuarius); New Holland ~ emu
(Dromaeus).
cast [ku:st, amer. kasst] X.past şi part. trec. cast vb. A. ir. 1. a arunca, a azvârli; (mar.)
to ~ anchor a arunca ancora; to ~ ashore a arunca pe ţărm; to ~ the blame on a arunca
vina asupra (cuiva); a da vina pe; (mar.) to ~ the lead a arunca sonda; to ~ light upon
a arunca lumină asupra (cu gen.); a lumina (si fig.); to ~ a net a arunca năvodul, plasa;
to ~ lots a trage la sorţi, a da cu zarul; to ~ a shade upon a umbri, a adumbri; to ~ a
vote a-şi da votul, a vota. 2. a pierde (dinţii,frunzele),a-şi schimba (coarnele), a-şi lepăda,
a-şi schimba (pielea), a se scutura de (frunze, fiori); (zool.) to ~ the coat a năpârli.
3. (despre animale) a lepăda, a făta mai devreme. 4. (si to ~ up) a număra, a socoti.
5. (teatru) a distribui (roluri sau actorii în roluri), a pune (actori) în distribuţie. 6. a brăcui,
a alege (cai etc.); a repartiza. 7. (jur.) a obliga să plătească despăgubiri; pasiv a pierde
un proces; a fi condamnat la daune. 8. (poligr.) a turna (zaţ etc.). 9. (metal.) a turna (fonta,
oţelul); a turna în forme; a topi. 10. to ~ about a arunca în toate părţile; to ~ aside a
arunca de o parte; a arunca la o parte; to ~ away a) a arunca de o parte, a azvârli, a da
în lături, a da la o parte; a respinge, a înlătura; b) (mar.) a arunca pe ţărm; pasiv a naufragia;
c) (fig.) a ruina, a nenoroci; to — back a arunca înapoi; a întoarce pe acelaşi drum; to ~
down a) a arunca (în) jos; a dărâma, a ruina, a distruge, a prăbuşi; b) a lăsa în jos (ochii);
c
) (fig-) a descuraja; pasiv a fi abătut, a fi necăjit, a fi supărat; to —forth a arunca afară;
a izgoni; a risipi, a răspândi; a emite, a împroşca; a vărsa; to ~ in a arunca înăuntru; to ~
in one's lot with a-şi lega soarta de; to - (smth.) in smb.'s teeth a i-o spune cuiva de
la obraz, a-i arunca cuiva în faţă un reproş; to ~ loose a elibera, a dezlega, a lăsa în voie;
to ~ off a) a arunca Ia o parte, a îndepărta; a se lepăda de, a renunţa la, a se lăsa păgubaş
de; b) a(-şi) scoate, a dezbrăca, a lăsa (liaina etc.); c) (fig.) a azvârli, a sfărâma, a rupe
(cătuşele), a scutura (jugul); d) a izgoni, a alunga; e) a isprăvi, a termina (munca);/) (mar.)
a mola (o parâmă); to ~ off a boat a pleca în larg cu o şalupă; to ~ out a) a arunca
(afară), a concedia; a,face socoteala (cuiva); b) a voma, a vărsa, a da afară, a vomita;
c) (mii.) a alege, a brăcui (cai); (mat.) to ~ out nines a verifica prin diviziune cu 9. to ~
up a) a arunca (în) sus (obiecte, privirile); b) a exala, a răspândi (un miros); c) a aduna;
a calcula, a face (o socoteală), a număra, a socoti; d) a vărsa, a voma, a da afară, a vomita.
B. intr. 1. (despre lemn) a se strâmba, a se încovoia, a se suci. 2. a aduna, a socoti, a face
socoteala. 3. to ~ about a) (mar.) a vira, a face volta, a întoarce; b) (for) (fig.) a se uita
(de jur împrejur), a privi, a trage ochiade (după); a căuta; a considera; â se gândi, a-şi face
planul în minte; I was ~ing about in my mind how I should speak to him mă gândeam
(în fel şi chip) cum să-i vorbesc; to ~ back a se întoarce; to ~ beyond the moon a) a clădi
castele în Spania; b) a vinde pielea ursului din pădure; to ~ off a) (mar.) a molarisi, a lăsa
liberă o manevră; b) (fam.) a lăsa locul altor dansatori; c) (poligr.) a calcula spaţiul grafic
necesar pentru tipărirea unui text. II. s. 1. aruncare (a năvodului etc.); azvârlire (a zarurilor
etc.); the last ~ ultima şansă, ultimul zar. 2. distanţa străbătută de obiectul aruncat. 3. risc;
to put on/ to stake to set a ~ a miza, a pune totul pe o carte, a risca. 4. (poligr.) formă
de tipar, matriţă. 5. mulaj de gips; amprentă. 6. calcul, socoteală. 7. (teatru) distribuţie,
actorii care joacă, echipa (de actori). 8. nuanţă, colorit. 9. model, mostră. 10. constituţie,
conformaţie, formaţie, plămadă, urzeală, structură (mintală, a caracterului); tip; a mind
of a philosophic ~ o minte cu înclinaţii filozofice, un cap de filozof. 11. stil, manieră,
formă. 12. fel, soi, gen, teapă; men of his ~ oamenii de felul său, de soiul său. 13. aer,
privire, expresie (afeţei), înfăţişare. 14. (fig.) ajutor, sprijin. 15. întorsătură; abatere a ~ in
the eye privire saşie; to have a strong ~ a privi saşiu, a fi zbanghiu / saşiu. 16. lovitură
(violentă), izbitură. 17. topire, călire. 18. rigiditate, lipsă de mlădiere, inflexibilitate, tărie.
19. poznă, farsă, renghi.
castability [-a'biliti] s. (metal.) fluiditate.
castable [-obl] adj. (metal.) apt pentru turnare.
Castanet [ka;sto'net] s. castanietă.
castaneous [kss'teiniss] adj. castaniu.
castanets [ikassts'nets,'—'-] s. pi. castaniete.
cast asphalt adj. ['ka:st 'assfasjt] s. asfalt turnat.
castaway ['kaisto.wei, amer. rka:s-] I. s. 1. naufragiat. 2. (fig.) paria, condamnat,
ostracizat; oropsit al soartci. II. adj. ostracizat, ca un paria; obijduit, repudiat.
cast concrete ['ka:st 'konkri:t] s. beton curgător / fluid.
cast curve [~ k3:v] s. (constr.) curbă cumulativă.
caste [ka:st, amer. kaxt] s. 1. castă; clasă privilegiată; to lose ~ a-şi pierde locul în
societate. 2. (mv.) neam, specie, soi.
caste feeling [~ .fi:lirj] s. spirit de castă.
castellan ['kEestslsnj s. castelan; proprietar sau administrator al unui castel.
castellated ['kasteleitid, -til-] s. 1. (construit) în formă de castel sau cetăţuie.2. (despre
un loc) cu multe castele. 3. crenelat, (prevăzut) cu turnuleţe şi creneluri. 4. (telin.) crenelat;
moletat.
caster ['ka:st3r, amer. 'kaes-] I. s. 1. aruncător. 2. (tehn.) turnător. 3. calculator.
4. presărătoare (pentru sare etc.), solniţă. 5. rotiţă, rotilă (la mobilă). 6. (mii.) cal scos
la reformă. 7. (teatru) distribuitor de roluri; asistent de regie care face distribuţia. 8. (auto)
unghi de fugă al roţilor. II. vb. intr. a se roti, a se învârti, a se suci (pe rotile).
cast house ]'ka:st haus] s. (metal.) hală de turnare; turnătorie; pat de turnare.
146
castigate ['kîestigeit] vb. tr. 1. a pedepsi; a bate. 2. a înjura; a critica aspru. 3. a corecta,
a îmbunătăţi; a revizui (o lucrare literară). A. (înv.) a curaţi.
castigation [.kfesti'gei/sn] s. 1. pedepsire; bătaie. 2. reproş, reproşuri; critică aspră.
3. corectare, amendare; revizuire (stilistică, a unei lucrări literare). 4. (?«v.) curăţire.
câştigător [rkasstigeitor] s. 1. persoană care pedepseşte. 2. stilizator.
castigatory ['kaestigeitori j I. adj. care pedepseşte, de pedepsire / puniţiune, punitiv;
disciplinar. II. s. mijloc de pedepsire, pedeapsă.
casting ['ka:stirj, amer. 'ka;st-] s. 1. aruncare, azvârlire. 2. (tehn.) turnare; piesă turnată.
3. obiect turnat. 4. strâmbare, încovoiere, scorojire (a lemnului). 5. îndepărtare a pământului
săpat; îndepărtare sau eliminare a resturilor de orice fel; curăţenie. 6. năpârlire. 7. (poligr.)
mulare. 8. (film, teatru) distribuire, stabilirea distribuţiei.
casting alloy [~, lastoi] s. (tehn.) aliaj de turnătorie.
casting bed [~ bed] s. (metal.) hală de turnare.
casting bottle [~ .botl] s. pulverizator.
casting box [~ boks] s. 1. (metal.) cutie pentru forme, şasiu de turnătorie. 2. pahar pentru
zaruri.
casting brush [~ br,\f] s. (metal.) perie de curăţat fonta.
casting cone [~ koun] s. (metal.) miez de turnare.
casting form [~ fo:m] s. (metal.) lingotieră, tipar.
casting gate [~ geit] s. (metal.) pâlnie de turnare.
casting house [~ haus] î . v . c a s t h o u s e .
casting ladle [~ ileidl] s. (metal.) oală de turnare.
casting machine [~ msi/hn] s. (metal) maşină de turnat.
casting mo(u)Id [~ mould] s. (metal.) formă de turnătorie, tipar.
casting net [~ net] s. plasă,.năvod.
casting paste [~ peist] s. (ind.) masă de turnare.
casting voice [~ vois] s. v, c a s t i n g v o t c.
casting vote [~ 'vout,'—] s. vot decisiv (al preşedintelui, când numărul voturilor este
egal etc.).
cast iron ['ka:st'aion,'-'--] I. s. fontă (turnată), tuci, spijă; annealed/ malleable ~ fontă
forjabilă, fontă maleabilă; chilled/ case/ hardened ~ fontă dură. II. adj. 1. de fontă, de
tuci. 2. (fig.) tare, neşovăitor; de fier; incontestabil, de netăgăduit;—discipline disciplină
de fier. 3. stabil, fix, imuabil.
castle ['ka:sl, amer. 'kassl] I. s. 1. castel; palat; ~s in the air/ in the sky/ in Spain castele
în Spania, castele de nisip. 2. fortăreaţă; cetăţuie; adăpost. 3. (şah) turn, tură. II. vb. intr.
(şah) a face rocadă, a roca. III. adj. (tehn.) crenelat.
castle builder [~ rbildo1"] s. (fig.) visător, persoană care face într-una proiecte
(nerealizabile).
castle building [~ .bildin] s. (fig.) himere, proiecte nerealizabile.
castled ]'ka:sld, amer. 'kajsld] aay. cu (un) castel.
castle hunter [~ ihAnt9rJ s..(sl.) turist care vizitează îndeosebi castelele.
castle keeper [~ iki:par] s. intendent de castel.
cast line ['ka:st lain] s. (constr.) curbă cumulativă.
cast-off [~'o(:)f,'--, amer. 'kaest-] I. s. obiect aruncat (la o parte); zdreanţă, vechitură;
deşeu, rebut. II. adj. aruncat; dat la gunoi, rebutat.
castor1 [tasta, amer. 'ksst-] s. 1. (rar zool.) castor, biber (Castor canadensis). 2. (farm.)
castoreurn.
castor2 I. s. 1. v. c a s t e r (I, 3, 4, 5). 2. solniţă 3. (si la pl.) olivieră, serviciu de
salată, serviciu de oţet şi untdelemn. II. vb. intr. v . c a s t e r (II).
castor beaver [~ibi:var] s. (text.) bobric (ţesături gen loden).
castor oii ['ka:ster'oil] s. ulei / unt de ricin, riţină.
castor-oil plant [~ plcunt] s. (bot.) (arbore de) ricin, căpuşă (Ricinus communis).
castor sugar [rka;sto </ugor] s. zahăr tos (granulat fin).
castrate I. [kses'treit,'--] vb. tr. 1. a castra, a scopi, a jugăni. 2. a mutila, a epura,
a emascula, a expurja, a scoate anumite pasaje din (o carte etc.). II. ['kzestrit] s. (înv.)
castrat; eunuc; famen, scopit.
castration [kas'trei/sn] s. 1. castrare, scopire, jugănire. 2. scoaterea anumitor pasaje
(dinlr-o carte etc.), mutilare, expurgare, emasculare (a «nei cărţi).
cast seam ['ka:st si:m] s. (metal.) bavură de turnare. .-
cast shadow [~'faxiou] s. (constr.) umbră purtată.
cast slab [~sla:b] s. (metal.) bramă.
cast steel [~sti;l] s. (metal.) oţel turnat, oţel dur.
cast yard [~ja:d] s. (metal.) hală de turnare, turnătorie.
casual ['kajj/al, 'kaszju-j I. adj. 1. întâmplător, accidental; ocazional, neregulat, nesigur;
~ acquaintance cunoştinţă întâmplătoare; — labourer/ worker muncitor sezonier;
muncitor care nu are de lucru în mod permanent / care nu găseşte de lucru decât întâm­
plător; - poor săraci care primesc ajutoare sporadice; — conversation conversaţie despre
lucruri indiferente / despre nimicuri. 2. degajat, lejer, uşor; lipsit de solemnitate; neoficial.
3. nepăsător, indiferent, degajat, calm, care ia lucrurile uşor. 4. (despre haine) uşor; (de)
sport; de mică ţinută. II. 5.1. haină sport / de mică ţinută, haină uşoară / lejeră. 2. pălărie
sport. 3. pantof sport / „trotteur". 4. persoană care primeşte un ajutor ocazional (ae la o
instituţie guvernamentală sau de la o biserică).
casual house ['ka^ual haus] s. casă unde se împarte gratuit hrană (uneori şi
îmbrăcăminte) pentru săraci.
casualism ['ka;j/ualizsm, 'ka:zju-] s. (filoz.) cazualism.
casualty ['kaîj/uslti, 'kasju-] s. 1. accident; nenorocire; dezastru, sinistru; năpastă; avarie;
pagubă. 2. pl. (mil.) pierderi; răniţi, morţi, dispăruţi; to sustain casualties a suferi pierderi,
a suferi pagube. 3. (mil.) maşină distrusă; the tank became a — tancul a fost scos din
uz / din luptă.
casualty-clearing station Hklisrin'stei/sn] s. punct de evacuare a răniţilor.
147 catch lever

casualty insurance [~ in'Juarans] ş. asigurare pentru caz de accident; asigurare mixtă. cat-and-dog ['ksetanddogî adj. 1. în ceartă / duşmănie, ca câinele cu pisica. 2. dubios,
casualty list [~ list] s. (mil.) lista pierderilor, lista morţilor, răniţilor şi dispăruţilor. nesigur, speculativ.
casualty ward [~ ws:d] s. salon (suplimentar/ temporar) într-un spital; (secţia de) cat-and-mouse [~andmaus] adj. 1. ca pisica cu şoarecele. 2. de expectativă.
urgenţă. catapetasma [ikaîtapi'tassms] s. catapeteazmă.
casuist ['kszjuist, 'ka33-] s. cazuist. cataphoresis [tkastafa'riisis] s. (electr.) cataforeză; clectroforeză.
casuistic(al) [.k£ezju'istik(pl). 'kEe^u-] adj. cazuist(ic). cataphoretic [iksetafs'retik] adj. (electr.) cataforetic.
casuistics [iksezju'istiks, kdsyu-] s. v. c a s U i s t r y. cataplasm ['kstaplaszsm] s. cataplasmă, oblojeală.
casuistry ['kaszjuistri, 'karjju-] s. 1. cazuistică. 2. joc de cuvinte; sofisticărie. cataplexy ['kastapleksi] s. (med.) cataplexie.
casus belli [.keisas'belai, 'ka:sus'beli;] ş. (lat.) casus belli, motiv de război. catapult ['kastapAlt] I. s. 1. (ist., mii., av.) catapult(ă). 2. praştie. II. vb. A. tr.
caswash ['ka;swof] interj, (amer.) trosc! pleosc! 1. a bombarda cu pietroaie şi săgeţi (cu ajutorul catapultei). 2. a arunca cu praştia în.
1
cat [kast] I. s. 1. (zool.) pisică, mâţă, pisieuţă (Feîis domestica); motan, cotoi (mai 3. a catapulta. B. intr. a trage cu praştia.
ales he/ Tom ~); barber's ~ flecar, om vorbăreţ, moara stricată, (fam.) meliţă; (amer. catapult launching ['k&tapAlt ib:nt/irj] s. (av.) catapultare, lansare cu catapulta.
si.) fat ~ persoană care subvenţionează o măsură cu caracter politic; it rains ~s and dogs catapult take-off [~ 'teiko(:)f] s. (av.) decolare prin catapultare.
plouă cu găleata; to fight like Kilkenny ~s a se bate ca chiorii, a se lupta pe viaţă şi pe cataract ['kanaraîkt] s. 1. cădere de apă, cascadă, cataractă. 2. ploaie torenţială, ploaie
moarte; (fam. glumeţ) the ~ did it zău, nu cu (am făcut asta); a ~ has nine lives pisica cu băşici. 3. (med.) cataractă, albeaţă (la ochi). 4. (te/m.) cataractă, frână hidraulică cu
are nouă vieţi; (amer. rar) a - in the meal (tub) taină, secret; (amer. fam.) dog my ~s! ulei.
pe legea mea! la naiba! să fiu al naibii! to lead a ~ and dog life a trăi ca câinele cu cataract cylinder [~ rsilind9r] s. (tehn.) cilindru de frână.
pisica, a nu se împăca deloc (unul cu altul); enough to make a ~ laugh să râzi să te catarrh [ka'ta:7, ka3't-] s. (med.) catar, guturai, răceală.
prăpădeşti, să mori de râs; (amer.) like a ~ in a strange garret ca peştele pe uscat, catarrhal [ks'taxal, kse't-] adj. (med.) cataral.
stingherfit), jenat; he is like a ~on hot bricks a) nu e în apele lui, nu-i sunt boii acasă; catastrophe [ka'tasstrafi] ş. 1. catastrofă; nenorocire; prăpăd. 2. (lit., teatru)
b) stă ca pe jăratic, ca pe ace, ca pe ghimpi; to look like the ~ who swallowed the canary deznodământ. 3. (geol.) cataclism, catastrofa naturală, cutremur (de pământ).
a avea o înfăţişare vinovată, a se simţi cu musca pe căciulă; no(t) room to swing a ~ catastrophic [rkseta'strofik] adj. catastrofal, dezastruos, teribil.
n-ai unde să te mişti, e foarte puţin Ioc; to grin like a Cheshire ~ a rânji cu gura până catathermal [.kzeta'uannpl] adj. (/iz.)catatemial.
la urechi; a se hlizi, a (tot) râde sau zâmbi ca prostul; to let the ~ out of the bag a da catatonia [ikseta'tounb] s. (med.) catatonic
lucrurile pe faţă / în vileag, a divulga un secret; to see which way the cat jumps, to wait cat back ['kast baek] s. (mar.) coadă de capon.
for the ~ to jump a vedea încotro bate vântul; (fam.) that ~ won't jump (chestia asta) cat beer ['kaeti bior] s. (amer. mii. si.) lapte.
nu ţine, asta nu se înghite / nu prinde / nu merge; to turn the~in the pan a fi transfug; cat bird [~ba:d] s. (amer. omit.) sturz (Dumetella carolinensis).
a da bir cu fugiţii; (prov. înv.) the scalded ~ fears cold water cine s-a fript cu supă, cat block [~ bbk] s. (mar.) macara de capon.
suflă şi-n iaurt; (prov.) when the ~ is away the mice will play când pisica nu-i acasă, cat burglar [~ -b3.gbr] s. hoţ acrobat.
şoarecii joacă pe masă. 2. pl. (zool.) feline. 3. (şi ~o' nine-tails) (mar.) „pisica cu nouă catcall [~ko:l] (teatru) I. s. fluierat. II. vb. tr. şi intr. a fluiera.
cozi" (gârbaci cu nouă şfichiuri). 4. (fig.) femeie rea, pisică / mâţa blândă (care zgârie catch [ksetf] l.past. şi part. trec. caught [kn:t] vb. A. tr. 1. a prinde, a apuca; a pune
rău); cată, femeie gâlcevitoare; otravă, matracucă, paceaură. 5. (mar.) gheară (de ancoră). mâna pe; to ~ hold of a se apuca de, a se prinde de; a prinde, a înhăţa, a captura; ~ me
6. tripied dublu. 7. (amer.) jazbandist; pasionat al jazului, v. şi h e p - c a t. II. vb. A. tr. (doingthat)! cu să fac una ca asta? niciodată! altul, nu eu! mai bine mor decât să fac
1. a bate, a biciui (cu pisica cu nouă cozi). 2. (fam.) a da afară, a vărsa, a vomita, a voma; una ca asta! să fiu al dracului / naibii dacă o fac! to ~ one's foot a se poticni, a se împiedica;
a borî. 3. (mar) a ridica / cafona you will ~ the devil/ dickens! am să-ţi arăt eu ţie! o să vezi (tu) pe dracul! ai s-o iei pe
B. intr. 1. (fam.) a vărsa, a vomita, a voma, a borî. 2. (mar.) a ridica / capona ancora. coajă! to ~sightof a zări, a vedea, a observa. 2. (fig.) a prinde (ocazia, înţelesul, melodia
2
cat s. preşc. de la c a t e r p i l l a r t r a c t o r (amer. fam.) tractor pe şenile. etc.), a surprinde, a înţelege; a nimeri; a găsi, a da de, peste; to ~smb's meaning a prinde,
catabolism [k^'taîbslizpm] s. (biol.) catabolism. a înţelege ideea cuiva, a înţelege ce vrea să spună cineva; to ~ smb.'s eye a-şi încrucişa
catacaustic [.kaUa'koistik] s. (mat.,fiz.) catacaustică. privirea (cu a altuia), a ţintui privirea cuiva, a atrage atenţia cuiva; to ~ the speaker's
catachresis [.kasts'kriisis] s. (ret.) catacreză. eye a i se da cuvântul (mai ales în Camera Comunelor); to ~ a likeness a găsi / a surprinde
cataclasis ['ksta'klaesis] s. (geol.) cataclază. 0 asemănare. 3. a prinde, a lua, a se molipsi de; to ~ (a) cold a răci; to ~ (the) measles
cataclastic ['kaeta'klasstikl] adj. (geol.) cataclastic. a se molipsi de pojar, a face pojar. 4. a prinde, a apuca, a (mai) găsi, a ajunge (Ia timp);
cataclinal ['ka^ta'klainsl] adj. (geol.) cataelinal. to ~the train a prinde trenul; to ~smb. red-handed in the act a prinde pe cineva asupra
cataclysm ['ksetaklizsm] s. 1. potop, revărsare mare de ape. 2. (geol.) cataclism; faptului / în flagrant delict; to be caught in the rain a fi (sur)prins de ploaie. 5. a prinde,
cutremur. 3. revoluţie cu caracter politic sau social. a ajunge (din urmă). 6. a prinde, a agăţa; a se prinde de, a se agăţa de; to ~ one's finger
cataclysmic [.kasta'klizmik] adj. de cataclism; catastrofal. in the door a-şi prinde degetul în uşă; the boat was caught in the reeds barca s-a prins
catacomb ['kaetokoum, -ku:m] s. catacombă, galerii subterane cu morminte; (ist.) the / s-a poticnit în păpuriş. 7. a reţine, a prinde la strâmtoare, a opri. 8. a lovi, a da; a nimeri;
Catacombs catacombele romane. 1 caught him in the eye i-aiii dat un pumn / una în ochi; (fam.) you'll ~ it ai să vezi tu,
catadioptre [-ka;t3di'opt3r] s. (auto) catadioptru, ochi de pisică. ai s-o-ncasezi, ai s-o iei pe coajă. 9. a întrerupe; to—one's/ the breath a i se opri răsuflarea.
catafalque ['keetsfslk] s. 1. catafalc, năsălie. 2. dric, car funebru. 10. a lua (foc); to ~fire a se aprinde. 11. to ~away a lua, a duce, a căra; to ~out a prinde
Catalan ['kausbn, -Isen] I. adj. catalan, din Catalonia. II. s. 1. catalan, locuitor din (cu rnâţa-n sac), a descoperi; to ~ up a) a ridica; a aburca; b) a prinde (o vorbă etc.) (şi
Catalonia. 2. (limba) catalană. fig.); c) (fig.) a se alătura (cuiva), a intra în, a participa la etc.; d) a ajunge (din urmă);.
catalase ['kaHaleis] s. (chim.) catalază. e) a întrerupe (un vorbitor etc.);f) (amer.) a pregăti (caii), a înhăma; g) a apuca (în grabă),
catalectic [iksta'lektik] adj. (prozodie) catalectic. a înşfacă. B. intr. 1. a prinde; a se fixa; a se înşuruba etc. 2. a se răspândi; a fi molipsitor,
catalepsy ['kaHslepsi] s. 1. (med.) catalcpsic, leşin trecător. 2. (filoz.) (putere de) 3. a se aprinde. 4, a prinde pojghiţă / coajă. 5. to ~at a) a se prinde / apuca de; b) a se
înţelegere, comprehensiune. bucura de; (amer. si.) to ~ off a adormi; to ~ on a) a se apuca de, a se prinde de;
cataleptic [tkaîts'leptik] adf (med.) cataleptic. b) a înţelege; c) (fam.) a avea succes, a prinde cheag; a ajunge în vogă, a fi la modă; to ~
catalog s., vb. v. c a t a 1 o g u e. over a îngheţa, a se acoperi eu gheaţă; to ~ up on a se pune la curent eu (noutăţi, modă
catalography [ikasta'lografi] s. catalografie. etc.); to ~up with a ajunge, a prinde din urmă. II. s. 1. prindere, apucare. 2. pradă, captură.
catalogue ['ksetsbg] I. s. 1. catalog; listă alfabetică; listă de preţuri; card ~ fişier, catalog 3. profit, învârteală, câştig, afacere (bună); it's not much (of a) ~nu e cine ştie ce afacere;
după sistemulfişelor.2. (în şcolile si universităţile americane) registru (de obicei alfabetic),nu e marc brânză. 4. viclenie, tertip, şmecherie; pândă; cursă. 5. (tehn.) dispozitiv de
listă; programă analitică, plan de învăţământ. II. vb. tr. a cataloga; a introduce într-un închidere sau angrenare; clichet, zăvor, închizător, clanţă; cârlig; taehet; şubler, vană;
catalog. cremonă, espanioletă. 6. (tehn.) frână; opritor. 7. oprire (a respiraţiei etc.). 8. (muz.) refren.
cataloguer ['kastaibgs1"] s. catalogator, persoană care cataloghează sau alcătuieşte un 9. (pradă la) pescuit, (cantitatea de) peşte prins. 10. amintire vagă, neprecisă.
catalog / o listă sistematică / un registru alfabetic / un fişier. catch-as-catch-can [ikset/azikast/'kam] s. (sport) eatch-can, checi-can „apuca de unde
catalogue raisonne [kata'log rezo'nei] s. (fr.) catalog sistematic (cu scurte explicaţii). poţi" (un stil de lupte libere; stilul luptelor Lancashire); lupte libere.
cataloguist l'kaetobgist] s. v. c a t a 1 o g u e r. catch-can [~ ikeen] s. v. c a t c h - a s - c a t c h - c a n .
Catalonian [ikans'lounjan, -nisn] adj., s. v. C a t a 1 a n. catch crops [~ krops] ş. pl. (agr.) culturi intercalate.
catalpa [ka'taslpa] s. (boţ.) catalpă (Catalpa sp.). catcher ['ksetJV] si 1. persoană care prinde, apucă etc. 2. agent de poliţie. 3. (tehn.)
catalysis [ka'taslisis, -tos*] s. (chim.) cataliză; efect catalitic / de contact. excavator cu gheare, elevator cu gheare. 4. plasă, năvod etc. 5. pl. (omit.) păsări de pradă.
catalyst ['kaitslist] s. (chim.) catalizator. 6. (electr., tel.) cavitate rezonantă, rezonator de ieşire.
catalyst fines [~fainz] s. pl. (chim.) praf de catalizator. catch fly [least/flai]s. (bot.) 1. lipicioasă, guşa-porumbelului (Silene armeria). 2. opăţel,
catalyze ['kan^laiz] vb. tr. (chim.) a cataliza. lipici, teiţă-roşă (Lychnis viscaria).
catalyzer ['kaHalaiza1"] s. v. c a t a 1 y s t. catch frame [~ freim] s. grătar, grilă, zăbrele, grilaj.
catamaran [ikaetama'ran] s. 1. catamaran (plută cu pânze sau din două bărci unite). catch handle [- 'ha3ndl] s. (tehn.) manivelă de antrenare.
2. (av.) catamaran (tip de hidroavion). 3. (jam.) scorpie, cată, femeie afurisită / cicălitoare. catching ['kastjinj adf 1. molipsitor, infecţios, care se ia. 2. atrăgător, ademenitor,
catamenia [kaşta'mimis] s. (fiziol.) menstruaţie, (pop.) reguli, soroc, period. ispititor, care te prinde; antrenant. 3. (despre vreme) variabil, schimbător. 4. care opreşte,
catamount ['kfetsmaunt] s. (zool.) 1. panteră (Felis pardus), 2. râs, linx (Feîis lynx). împiedică, întrerupe, se angrenează, apucă, prinde etc. (v. c a t c h I).
3. cuguar (Felis concolor). catch lever ['kast/ rli:v9r] s. (tehn.) clichet, declic, dispozitiv de siguranţă.
catch member
catch member [~ 'membs'] s. (tehn.) prinzător, piesă de prindere.
catchment ['kaet/msnt] s. 1. (hidr.) drenare, dragare a râurilor. 2. captare, colectare a
apelor. 3. bazin de captare / recepţie.
catchment area [~ .sorio] s. 1. bazin (de rău), bazin tributar. 2. bazin de captare.
3. (mine) capcană petroliferă.
catchment basin [~ .beisn] s. bazin de acumulare a apei / de recepţie a precipitaţiilor;
colector de apă.
catch penny ['kzstl .peni] I. s. 1. ciurucuri, bagatele, marfă ieftină / de duzină. 2. (f«
special despre publicaţii) maculatură; fiţuică; cărticică de duzină. II. adj. ieftin, de duzină,
de doi bani, de la foc; (şiJig.) mărunt, neînsemnat.
catch phrase [~ freiz] s. slogan, lozincă; vorbe spectaculoase, cârlige.
catch pit [~ pit] s. 1. (Iiidr.) puţ de scurgere; bazin de cartare / de limpezire, decantor.
2. (chim.) cuvă de limpezire. 3. (mine) batal.
catchpole [~ poul] s. (ist.) zapciu, aprod de târg; preceptor; epistat, subcomisar, agent
(al şerifului, al prefectului), agent poliţienesc; vătăman; vătăşel, vornicel.
catchpoll s. v. c a t c h p o 1 e.
catch ring [~ rirj] s. (lelm.) inel de antrenare.
catch thread [~ Ored] s. (text.) furculiţă. .
catch tray [~ trei] s. (mine) taler de colectare.
catchup s. v. k e t c h u p .
catch weed [~ wi:d] s. (bot.) turiţă (Galium apariue).
catchword [~ wa:d] s. 1. cuvânt de ordine; parolă; lozincă, slogan. 2. (teatru) replică.
3. (poligr.) colontitlu (la dicţionare şi enciclopedii). 4. articol, titlu de dicţionar. 5. cuvânt
rimat, rimă.
catch wrench [~ rent/] s. (tehn.) furcă de prăjini; furcă de prindere.
catchy ['kasţ/i] adj. 1. atrăgător, care te prinde, captivant; plăcut, simpatic. 2. (despre
o melodie) care se reţine uşor, care te obsedează. 3. şiret, abil. 4. complicat, întortocheat.
5. (despre vânt) care te ia pe sus, năprasnic, puternic. 6. spasmodic.
cat davit ['kwt.da;vit, -ideiv-] s. (mar.) gruie de capon.
cat distemper [~ dis'temps'] s. (vet.) panleucopenie.
cate [keit] s. (moi ales pl.) (fnv.) bunătăţi; frufanda(le), delicatese.
catechism ['kaitikizomj s. 1. catehism; învăţătură; carte de învăţături religioase (sub
formă de întrebări şi răspunsuri). 2. serie sau listă de întrebări şi răspunsuri.
catechize ['kaaikaiz] vb. tr. 1. a expune sub formă de întrebări şi răspunsuri; a preda
(cuiva) catehismul, învăţătura religioasă (prin întrebări şi răspunsuri). 2. a interoga,
a întreba, a examina. 3. a face morală (cuiva), a povăţui, a moraliza, a admonesta.
catechol ['kstetfoul, -koul] s. (chim.) pirocatechină.
catecholamine [kasti'kolamin] s. (chim., biol., med.) catecolamină.
catechu ['kretit/u] s. 1. (chim., bot.) catechu (argăseală). 2. specie lemnoasă exotică
(Acacia catechu).
catechumen [jesti'kju:raen, -min] s. 1. (bis.) catehumen. 2. novice, începător.
categorical [.ka?ti'gorikpl, -te'g-] I. adj. 1. hotărâtor, decisiv. 2. categoric, hotărât,
necondiţionat. II. s. (filoz.) propoziţie categorică.
categoricalness [-nis] s. caracter categoric.
categorize ['kaîtigoraiz, -gour-] vb. tr. a categorisi, a repartiza pe categorii.
category ['kanigari, amer. şi -.gouri] s. categorie; clasă.
categoryman [~ msen], pi. category men [~men] s. (mil.) bărbat apt pentru serviciul
de etape sau garnizoană.
catelectrode [.kawi'lektroud] s. (electr.) catod.
catena [ko'tirns, -tei-], pl. catenae [ko'tirni, -tei-] s. 1. (fig.) lanţ, şir, serie, scrii legate
între ele. 2. (geol.) straturi de pământuri înrudite, catene.
catenarian [.kani'nsorion] adj. (mat.) de lanţ, de şir, de serie. .,
catenary [ks'timari] I. s. 1. (mat.) catena, lănţişor. 2. (chim.) catena, lanţ. 3. (electr.)
fir de cale. 4. (tehn.) lanţ, lănţişor; cablu de suport. II. adj. în lanţ.
catenary suspension [~ sos'pen/an] s. (ferov.) suspensie în lanţ / catenară (a cailor
ferate electrice); conductă de cale.
catenate ['kaHineit] vb. tr. a lega, a uni, a înseria.
catenation [.kasti'nei/an] s. înlănţuire, înseriere.
cater1 ['keit3r[ vb. A. tr. a procura, a furniza (hrană); a servi; a deservi. B. intr. to ~
for a) a se îngriji de, a susţine, a întreţine; b) (fig.) a se îngriji de nevoile (cuiva), a oferi
hrană spirituală, distracţii etc. (cuiva); to ~ for the public a se îngriji de nevoile publicului;
to ~ to a fastidious appetite a satisface un gust capricios.
cater2 s. patru (ochiuri) (la cărţi, zaruri).
cater-cornered ['keita.komad, 'kav[ I. adj. diagonal. II. aaV. în diagonală.
cater cousin ['keita ,kAzn[ s. prieten apropiat / bun / intim.
cater cousinship [~ /ip] s. prietenie strânsă.
caterer ['keitoror] s. 1. persoană care aprovizionează; furnizor. 2. (mil.) ofiţer de
administraţie. 3. (fig.) director de teatru.
catering ['keitorin] I. adj. de (de)servire (a populaţiei). II. s. (de)servire (a
populaţiei).
catering industry [~ 'indostri] s. întreprinderile de (de)servirc a populaţiei.
caterpillar ['kaMapiter] I. s. 1. (entom.) omidă. 2. (tehn.) şenilă; lanţ-omidă. 3. (înv.
fig.) lipitoare; exploatator, cămătar. II. adj. pe şenile, caterpilar.
caterpillar ordnance [~ b:dnans] s. (/nil.) artilerie motorizată (pe şenile).
Caterpillar tractor [~ .tra;ktar] s. tractor pe şenile, (tractor) caterpilar.
caterpillar transmission [~ traMiz'mi/an] s. (auto) transmisie laterală.
caterpillar vehicle [~ .vi:ikl] s. (auto) autoşenileţă.
caterwaul ['k<etawo:lj I. vb. intr. 1. a miorlăi, a mieuna. 2. a fi în călduri (şi fig.); a umbla
după femei, a i se aprinde călcâiele după femei. II. s. miorlăiala, miorlăit.
148
caterwauling [-in] s. 1. v. c a t e r w a u 1 (II). 2. (fig.) muzică drăcească; tămbălău,
tărăboi, larmă.
cat fever ['kaet .fi:vac] s. (mar. med.) catar (pulmonar), febră.
catfight [~ fait] s. luptă / dispută aprigă.
cat fiu [~ fiu:] s. (vet.) influenţa pisicii.
cat-foot [~ fut] vb. intr. a merge tiptil.
cat gold [~ gould] s. (mineral.) mică galbenă.
catgut ['kîetgAt, -gat] s. 1. strună, coardă. 2. (fam.) scripcă, vioară, lăută; instrumente
cu coarde, coardele. 3. (med.) catgut.
catgut scraper [~ .skreipar] s. (fam.) lăutar prost.
cat hair ['kaet hsa r ] s. (text.) păr de pisică.
. catharsis [ko'6a:rsis, ka:'8-] s. 1. (med.) purgare, purgaţie, curăţire. 2. (lit.filoz.) catarsis,
purificare, descărcare, eliberare.
cathartic [ka'Qa:tik, kaV9-] adj., s. (med.) purgativ.
Cathay [ka;'0ei ,ka'9-] s. (înv. poetic) China, Chitai.
cathead ['kasthed] s. 1. (mar.) gruie de capon; gruie de ancora, vinci, tambur, argat.
2. (te/m.) mandrină cu şuruburi de strângere. 3. (mine) mosor fix / automat.
cathect [ka'Gekt, ka:-] vb. tr. a stârni pofte în, a excita.
cathedral [ka'Ondrsl] I. s. catedrală. II. adj. 1. de catedrală. 2. oficial; solemn; autoritar.
cathedraHc [ikasBi'drslik] adj. de catedrală.
cathepsin [kaVGepsinl s. (biol., chim.) catepsină.
Catherine wheel ['kffiSsrin hwi;l] s. 1. roată de foc (artificii). 2. (arhit.) roză, rozetă,
fereastră, rotundă. 3. (acrobaţii) roata, tumbă de-a roata, rotire.
catheter ['ka:Gitar] s. (chir.) cateter, sondă.
catheterize ['kasuiteraiz] vb. tr. (med.) a cateteriza.
cathetometer [.kajOi'tamita1'] s. (tehn.) catetometru.
cathetus [ka'9i:tas] s. (geom.) catetă.
cathode ['kîeOoud] s. (electr.) catod.
cathode(-ray) tube [~(-rei)tju:b] s. (tel.) tub catodic / cu raze catodice.
cathodic [ko'BDdik] adj. (electr.) catodic.
cathodic beam [~bi;m] s. (electr.) fascicul catodic.
catholic ['kacOalik, 'ku:03lik] I. adj. 1. (mai ales Roman Catholic) catolic. 2. (bis.)
apostolic; catolic; papistaş.,3. universal; larg; atotcuprinzător. II. s. catolic; papistaş.
Catholicism [ko'Etolisizam] s. catolicism.
catholicity [.ka:9ou'lisiti, -Gal-] s. 1. catolicism. 2. (fig.) rigurozitate. 3. (fig.)
universalitate.
catholicize [ko'Golisaiz] vb. tr. (rel.) a catoliciza.
catholicon [ka'Galikan, -lak-[ s. panaceu.
catholyte ['kasGalait] s. (chim.) catolit.
cathouse ['kaîthaus] s. (amer. si.) bordel.
cat ice ['keetais] s. gheaţă subţire, pojghiţă de gheaţă.
cat-in-clover ['kact in'klouvar] s. (bot.) ghizdei (Lotus corniculatus).
cation ['kfetaian] s. (chim.) cation.
catipnite ['kaîtaianait] s. (chim.) cationit.
catkin ['ka:tkin] s. (bot.) mâţişor, anient.
cat lap [~ tep] s. (pop.) 1. ceai foarte slab. 2. poşircă, apă chioară.
cat-like [~ laik] adj. pisicesc, (ca) de pisică; motănesc; felin.
catline [~ lain] s. (mine) cablu de intervenţie.
catling ['kjetlin] s. 1. (rar) pisicuţă, pisoiaş, pisoi. 2. (med.) catgut subţire. 3. (med.)
scalpel, cuţit de chirurg, bisturiu. 4. (muz.) coardă, strună.
catmint ]'ka:tmint] s. (bot.) cătuşnică, iarba-mâţei, minta-mâţei (Nepeta cataria).
cat music ['ka;timju:zik] s. (amer.) muzică de jazz.
cat nap [~ na;p] s . v . c a t s l e e p .
catnip [~ nip] s. (amer.) v. c a t m i n t. '
cat-o-mountain [~o'mauntin] s. v. c a t a m o u n t.
Catonian [ko'tounian] I. adj. 1. privitor la Cato. 2. (fig.) sever, neînduplecat; incoruptibil;
virtuos. II. s. adept al lui Cato.
cat-o'-nine-taus ['kaîto'nainteilz, .kaet-] s. pisica cu nouă cozi, gârbaci cu nouă şfichiuri.
catoptric(al) (ka'taptrik(3l)] adj. (fiz.) catoptric.
catoptrics [ka'taptriks] s. pl. (folosit ca sg.) (fiz.) catoptrică, studiul reflecţiei luminii.
cat party ['kaH .pu:ti] s. (amer.) reuniune de femei.
cats and dogs [~s on 'dagzjs. 1. (amer. si.) valori necotate oficial la bursă. 2. mulţime,
grămezi.
cat's claw ['kajts kb:] s. (bot.) specie de arbust cu ghimpi din America Centrală
(Pthecolobium unguis-cati).
cat's cradle [~s .kreidl] s. 1. (bot.) pătlagină-îngustă (Plantago lanceolata). 2. foarfecă
(joc de copii în care se fac diferite figuri prin împletirea unei sfori).
cat's-ear [~ siar] s. (bot.) 1. buruiană-porcească (Hypochoeris rădicata). 2. v. c a t's
foot(2).
cat's foot [~s fut] s. (bot.) 1. silnic (Glechoma sp.) 2. siminoc, parpian (Gimplialium
dioicum).
cat silver [~ >silvor] s. (mineral.) mică.
catskin [~ skin) s. 1. blană de pisică. 2. (si.) pălărioară de mătase.
cat skinner [~ .skinar] s. (amer. sl.) tractorist.
cat sleep [~ sli:p] s. aromeală, moţăiala, piroteală, aţipeală, somn iepuresc.
cat's meat [~ s mi:t] s. carne de cal (cumpărată pentru pisici).
cat's milk [~ s milk] s. (bot.) laptele-cucului (Euphorbia sp.).
cat's paw [~s pa:]s. l.(mar.)gurădeştiucă. 2-pl. (mar.) mare cu berbeci. 3. păcălit,
persoană înşelată / dusă cu şosele şi momele. 4. (fig.) unealtă; instrument; ţo make a ~
of smb. a face din cineva unealta sa; a scoate castanele din foc cu mâna altcuiva.
149
cat's tail [~s teii] s. 1. coadă de pisică. 2. guler de blană. 3. nor filamentos. 4. (bor.)
papură (Typha latifolia). 5. (boţ.) coada-calului (Equisetum sp.).
catsup ['kaetssp] s. v. k e t c h u p.
cat's water [Tests iWo:t3r] s. (st.) rachiu de ienupăr.
cat's whisker [~ s -hwisks1"] s. 1. (radio) arc de contact pentru detector. 2. pi. (fig.)
autoritate supremă, şef, omul cel mai competent.
cattail [~ teii] s. (bot.) papură (Typha latifolia).
1
catter ['kaets "] ş. (amer. si.) vagabond care călătoreşte clandestin pe tampoanele
vagoanelor de tren, călător clandestin / fără bilet.
catting ['kauirj] s. rău de mare.
cattish [Tcastij] adj. 1. pisicesc, motănesc, cotoiesc; de pisoiaş, de pisicuţă; felin. 2. (Jig.) causal ['ko:z3l] adj. cauzal.
ca un motan; ipocrit, ascuns, mocnit; şiret; rău, răutăcios.
cattle ['kaetîj s. (colectiv) 1. vite; vite cornute / mari, bovine; breeding ~ animale de
prăsilă; Durham ~ vite cu coarne scurte; horned/ black ~ vite cornute; polled ~ vite
fără coarne; small ~c) vite mărunte; b) (pop.) gângănii, gâze; insecte. 2. (st.) cai. 3. (peior. cauzativ.
despre oameni) vite, dobitoace; (şl.) queer ~ societate ciudată; sad ~ femei de strada /
uşoare, dame, prostituate. 4. (înv.) gânganie; gâză; insectă; (fam.) jumping ~ purice.
cattle box [~ bsks] s. (ferov.) vagon de vite, bou-vagon.
cattle breeder [~ <bri:d3r] s. crescător de vite.
cattle breeding [~ -bri:dirj] s. creşterea vitelor.
cattle cake [~ keik] s. (agr.) turtă furajeră.
cattle camp [~ kasmp] ş. (austr.) v. c a m p (1,5).
cattle dealer [~ -di:tor] s. negustor de vite.
cattle disease [~ <di'zi:z] s. epizootie.
cattle dog [~ dog] s. (austr.) câine dresat pentru paza vitelor.
1
cattle duffer [~ rdAfa "] s. (austr.) hoţ de vite.
r
cattle fair [~ ifea J s. v. c a t t l e m a r k e t .
r
cattle feeder [~ tfi:da ] ş. maşină pentru distribuirea automată a nutreţului.
cattle food [** fu:d] s. nutreţ pentru vite.
cattle grid [~ igrid] s. dispozitiv care opreşte ieşirea vitelor din izlaz în drum.
cattle guard [~ ga:d] s. (amer.) dispozitiv care opreşte vitele să treacă linia ferată.
cattle house [~ haus] s. grajd pentru vite.
cattle hurdle [~ iha:dl] s. v. c a 111 e b o x .
cattleist ['kastlist] s: pictor animalier.
cattle leader ['kaetl rli:d3r] s. belciug (la nările animalului).
cattle lease [~ li:s] ş. arendă de vite.
cattleless ['kaetUis] adj. fără vite.
r
cattle lifter [Teaetl. Iift3 ] s. hoţ de vite.
cattle lifting [~ -liftirj] s. furt de vite.
cattleman [~ maen], pl. cattlemen [~men] s. 1. păzitor de vite, îngrijitor de vite; văcar; 2.(jiz.) v. c a u s t i c c u r v e .
porcar. 2. (amer.) negustor de vite; crescător de vite.
cattle market [~ .ma:kit] s. târg / obor de vite.
cattle pad [~ psed] s. (austr.) potecă bătătorită de vite.
cattle pen [~ pen] s. ţarc, obor, ocol, îngrăditură pentru vite.
cattle plague [~ pleig] s. (veţ.) pestă bovină.
cattle ranch [~ rasnt/] s. (amer.) fermă de animale / pentru creşterea vitelor, crescătorie
de vite.
cattle rustler [~ .rA.sbr] s. (amer.) v. c a 111 e l i f t e r .
cattle shed [~ /ed] s. coşar, grajd.
cattle show [~ /ou] s. expoziţie de vite.
cattle specialist [~ 'spcjblist] s. bonitor.
cattle truck [~ trAk] s. (ferov.) vagon (platformă) pentru transportul vitelor.
cattle wire [~ -wais1"] s. sârmă ghimpată.
cat train [Tcaet trein] ş. (amer. şi în Canada) şir de sănii trase de un tractor pe şenile. coroziv.
catty1 ['kseti] adj. v. c a 11 i s h.
catty2 s. măsură de greutate în ţările Extremului Orient (625 g).
cat typhoid ['kaet rtaifoid] s. (vet.) panleucopenie.
cat walk [~ wD;k] s. 1. (mar.) scară (îngusta); pasarelă îngustă, culoar, trecere. 2. (constr.) înţelepciunii. 2. prevenire, avertisment. 3. (jur.) cauţiune. 4. (si.) fenomen; minune; arătare;
pasarelă, podeţ. 3. (auto) mers foarte încet.
Caucasian [ksi'keizian, -ei3ism] I. ş. caucazian. II. adj. caucazian, din Caucaz.
caucus [ko:kas] s. 1. (amer. pol. si.) conciliabule / urzeli secrete (ale conducătorilor
politici pentru discutarea prealabilă a problemelor politice şi organizatorice, a
candidaturilor şi sforăriilor în alegeri); sforărie, urzeală, aranjamente, manevre politice
sau electorale. 2. (în Anglia, peior.) politică de măsluire a voturilor / de presiuni asupra pericol.
alegătorilor; joc de culise, sforării electorale etc. 3. (austr.) conciliabul, consfătuire /
întrunire a unui grup parlamentar.
caudal ['ko:dl] adj. caudal, codai, de (la) coadă.
caudal appendage [~ s'pendidj] ş. (anat.) apendice caudal.
caudate ['ko:deit] adj. cu coadă.
caudle ['ko:dl] I. s. şodo, băutură fierbinte pentru bolnavi (un amestec de vin, ouă,
pâine şi zahăr). II. vb. tr. 1. a amesteca. 2. a pregăti un şodo (cuiva).
caudle cup ['ko:dl kAp] ş. vas înalt de băut, cu două toarte şi, adesea, cu capac.
caught [k:r.t] past şi part. trec. de la c a t c h (I).
cauk [ka:k] s. (mineral.) calcar.
caul [ko;lj s. 1. bonetă, scufiţă (de copil). 2. (anat.) căiţă; cămaşă; born with a ~ a) 1. deschis, sincer, franc. 2. mândru, falnic, trufaş, arogant; fălos. 3. vesel, nepăsător;
născut cu căiţă pe cap; />) (jig.) norocos (în viaţă), născut cu stea în frunte / cu noroc. uşuratic, degajat; frivol, neserios. 4. Cavalier (işt.) regalist.
3. (anat.) epiploon, pieliţă care acoperă maţele, ţiplă;
cauldron ['ko(:)ldr3n] s. 1. cazan; oală, căldare. 2. (geol.) căldare.
caulescent [ko:Tesnt] adj. (bot.) caulescent, cu tulpină aeriană.
caulicle [Teorlikl] s. (bot.) caulicul.
Cavalier State
cauliflower ['koliflau9r] ş. (bot.) conopidă (Brassica oleracea var. botrytis).
cauliflower ear [- ia1"] s. (sport) urechea unui boxer zdrenţuită sau deformată (în urma
loviturilor primite).
cauline [Teo:lain] adj. (bot.) caulinal, tulpinal.
caulis ['ko:lis],p/. caules [-li:z] ş. (bot.) tulpină.
caulk [ko:k] vb. tr. 1. (mar.) a călăfătui (un vas). 2. (te/m.) a mata, a ştemui. 3. a astupa,
a umple, (crăpăturile de la ferestre). 4- v. c a 1 k1 (1,1).
caulker [Tco:kar] s. 1. călăfătuitor. 2. (si.) duşcă. 3. (si.) ceva tare / grozav / enorm;
matahală, cogeamite (omul etc.); una de oaie, una boacănă, minciună gogonată.
caulk seam ['ko:k si:m] s. (mar.) harmuz.
causality [koi'zasliti] ş. cauzalitate.
causation [kx'zei/sn] s. 1. cauzare, pricinuire. 2. cauzalitate.
causative ['ko:zativ] adj. 1. cauzal; ~ of aducător de, cauzând (cu ac). 2. (gram.)
cause [ko:z] I. s. 1. cauză, pricină, motiv, temei. 2. cauză, interes; the ~of peace cauza
păcii; lost ~a) cauză pierdută; b) (ist.) sistemul sclavagist (apărat de sudişti în timpul
Războiului de Secesiune din Statele Unite, 1861-1865); to support the ~ of the workers
a sprijini cauza clasei muncitoare; to make common ~ with a face cauză comună cu,
a fi (trup şi suflet) cu. 3. (jur., rar) cauză, caz, proces; speţă; to plead a ~ a pleda (la)
un proces; to gain one's ~ a-şi câştiga procesul, cauza, dreptatea. II. vb. tr. a cauza,
a pricinui; a determina, a face; I ~d him to come l-am iaeut să vină; to ~ smb. to be
informed a încunoştinţa pe cineva, a-i da de ştire cuiva; to ~ smth. to be done a face
ceva; a determina (să se facă) un lucru; a interveni pentru ca un lucru să fie făcut.
cause [ko(:)z] conj. (înv.) v. b e c a u s c.
causeless ['ko:zlis] adj. nemotivat, iară cauză, fără motiv; neîntemeiat, nefondat,
nejustificat.
causelessness [-nis] s. nctemeinicie, lipsă de motivare.
cause list ['ko:z list] s. (jur.) listă de procese, rol, opis.
causer [Teo:z9r] ş. autor, cauză, pricina; făptuitor; făptaş; vinovat.
causeuse [pronunţia franceză] s. (Jr.) canapcluţă cu două locuri.
cause variable ['ko:z vasriabl] s. (/nat.) argumentul dependenţei cauzale.
causeway ['ko:zwei] I. s. 1. şosea; drum pietruit; caldarâm. 2. dig, zăgaz; drum pe dig;
dig provizoriu de trecere printr-un Ioc mocirlos. II. vb. tr. 1. a pava, a pietrui. 2. a indigui,
a bara.
causey ['ko:zei] s., vb. v. c a u s e w a y .
caustic [Tco:stik] I. adj. 1. (chim.) caustic. 2. (fig.) caustic, muşcător, veninos, înveninat,
înţepător, usturător; ~ tongue limbă ascuţită, limbă veninoasă. II. s. (chim.) 1. sodă
caustică; caustic, coroziv; mordant, bait, decapant; lunar ~ v. c a u s t i c s i l v e r .
caustic creeper ['ko:stik ikri:p3r] ş. (bot.) cuforbie australiană (Euphorbia drummondii).
caustic curve [~ ka;v] s. (fiz.) curba caustică.
causticity [kD:s'tisiti] ş. 1. causticitate. 2. (fig.) causticitate, sarcasm, ironie muşcătoare,
, vorbire usturătoare.
caustic lime ['ko:stik Iaim] s. var nestins.
caustic liquor [~ iliks1"] s. (chim.) (soluţie de) sodă caustică, soluţie alcalină puternică.
caustic silver [~ rsilva1"] s. (chim.) nitrat / azotat de argint, piatra iadului.
caustic soda [~ isouda] s. (chim.) sodă caustică, hidrat / hidroxid de sodiu / natriu.
caustify ['kcvstifai] vb. tr. (chim.) a face caustic, a causticiza.
cauterant ['koitarsnt] I. s. (med.) agent cauterizant. II. adj. cauterizant, de cauterizare.
cauterization [ikoitcrai'zei/an, -riz-] s. cauterizare, ardere.
cauterize [rko;t3raiz] vb. ţr. a cauteriza, a arde.
cautery fkoitari] s. (med.) 1. cauterizare, ardere. 2. fier roşu; (med.) cauter. 3. caustic,
cauting iron ['kD;tirj .aisn] s. (med.) cauter; fier roşu.
caution ['ko-.Jsn] I. s. 1. băgare de scamă, atenţie; precauţiune; ~! fereşte-tc! atenţie!
păzea! (prov.) ~ is the parent of safety paza bună trece primejdia rea; prudenţa e mama
ceva şau cineva neobişnuit, extraordinar. II. vb. tr. (against) a preveni, a avertiza
(împotriva).
cautionary ['kx/pnari] adj. de prevenire, de avertizare, prevenitor, de avertisment.
cautionary signals [~ isignalz] s. semnale de avertisment.
caution board ['ko:/£>n bo:d] s. (auto) panou indicator / de avertizare; indicator de
cautionless ['ko:.fanlis] adj. 1. neprevăzător, lipsit de precauţie / de prevedere; imprudent.
2. fără cauţiune.
caution money ['ko:/3n iiiiAni] s. garanţie, cauţiune, chezăşie; depozit; depunere (mai
ales a studenţilor de la Oxford şi Cambridge în vederea unor datorii posibile).
cautious ['ko:/9s] adj. precaut, prudent, circumspect, atent; prevăzător, grijuliu.
cautiously [-li] adv. prudent, cu grijă, prevăzător.
cautiousness [-nis] s. prevedere, precauţie.
cavalcade [ikasvpl'kcid] s. 1. cavalcadă, ceată, alai de călăreţi. 2. cavalcadă, galop.
cavalier [rkarvsTier] I. s. 1. călăreţ; cavalerist. 2. (înv.) cavaler, călăraş. 3. Cavalier
(ist.) regalist (pe timpul lui Carol 1). 4. (amer.) locuitor al statului Virginia. II. adj.
cavalierly [■kjevsTiali] adv. neserios, frivol; degajat, uşor, uşuratic, nepăsător.
cavalier poet [ikaeva'lia-pouit] s. poet curtean / aristocrat / de curte, autor de poezie
cavalerească, mondenă, elegantă (în Anglia, în sec. XVII).
Cavalier State [~ steit] s. (amer.) (folosit ca supranume) Statul Virginia.
cavalry
cavalry ['ksevslri] s. (mil.) cavalerie, călăreţi, călăraşi.
cavalryman [~ man, -mam], pl. cavalrymen [~men, man] s. (mil.) cavalerist, călăraş.
cavalry soldier [~ ,sould33r] s. v. c a v a l r y ni a n.
cavate ['keiveit] aay. 1. excavat, scobit. 2. care formează o cavitate; ca o peşteră.
cavatina [ikaîva'tiins] s. (muz.) cavatină.
cave1 [keiv] I. s. 1. peşteră; vizuină; văgăună; grotă. 2. cavitate; depresiune. 3. (tehn.)
cenuşar; laborator fierbinte. 4. (pol.) fracţiune, dizidentă, grupare de opoziţie sau care
s-a rupt de partid. 5. (geol.) carst, gol subteran, peşteră. 6. (/iz.) celulă. 7. (constr.) pivniţă.
II. vb. A. tr. 1. a scobi, a excava. 2. a aşeza, a pune într-o peşteră. 3. to ~ in a dărâma,
a face să se prăbuşească, a surpa. B. intr. 1. a se afunda, a se prăbuşi. 2. (pol.) a se separa,
a face O fracţiune, a face disidenţă. 3. (despre pământ) a se surpa. 4. to ~ in a) (despre
pământ) a se surpa; a se afunda; b) a se prăbuşi (şi fig.); c) (fig. fam.) a ceda, a bate în
retragere. ■'
cave2 ['keivi] inter/', (sl. scol.) atenţie! păzea! şase!
cave art ['keiv u:t] s. artă rupestră.
caveat ['keivicet] s. 1. protest, contestaţie, obiecţie; 2. (jur.) opoziţie; contestaţie,
notificare de opoziţie, facerea unei contestaţii; to put in/ to enter in a ~ a face opoziţie
I contestaţie, a înainta o cerere de suspendare a unei hotărâri judecătoreşti.
caveator ['keivieite1"] s. (jur.) autor al unei contestaţii.
cave bear ['keiv besr] s. (paleont.) ursul cavernelor.
caved-in-arch f'keivd'in a:t/[ s. (constr.) arc în contracurbă.
cave-dweller ]'keividwebr] s. troglodit, om al cavernelor; locuitor al unei peşteri.
cave hunting ['keiv ■hAntin] s. speologie.
cave-in [~ 'in] s. (amer. fig.) prăbuşire, faliment.
caveman ['keivmaen],pl. cavemen [-men] s.v. c a v e d w e l l e r .
cavendish ['kEevandi/] s: un fel de tutun aromat.
caver1 ['keivar] s. (scot.) briză uşoară.
caver2 s. speolog.
cavern ['kzevg(:)n] s. 1. peşteră, grotă, cavernă, gol carstic; vizuină. 2. (med.) cavernă.
cavernous [-as] adj. 1. cavernos, cu multe peşteri. 2. (mea'.) cavernos. 3. (în formă)
de peşteră. 4. (despre ochi, gură, obraji etc.) afundat, lăsat, adâncit, găunos, scofâlcit.
5. (despre sunet, voce) cavernos.
cavetto [ko'vetou] s. (arhit.) cavetă, duşină.
caviar(e) ['kasviair, ■--'-] s. icre; (de obicei) icre negre, caviar (ca aliment); ~ to the
general mâncare aleasă pentru gusturi proaste (cf. „a strica orzul pe gâşte").
cavii ['kasvil] I. s. şicană; chichiţă, cârciog, nod în papură. II. vb. intr. a şicana, a face
şicane, a căuta nod în papură, a găsi neajunsuri.
caviller ]-3r] s. şicanator, cârciogar, chiţibuşar; buclucaş.
caving (in) ['keivirj ('in)] s. 1. surpare, prăbuşire, dărâmare. 2. (hidr.) erodare a malului.
caving width ['keivirj widG] s. (mine) pas de surpare.
cavitation [rjkaîvi'teijan, -vo't-] s. 1. (fiz.) cavitaţie. 2. (metal.) formare a suflurilor.
cavitron ['kxvitron] s. (fiz.) cavitron.
cavity [fceviti] s. 1. cavitate; (anat.) abdominal ~ cavitate abdominală. 2. (geol.)
crăpătură în rocă.
cavity magnetron [~'ma;gnitron] s. (fiz.) magnetron.
cavity wall ]'ka:viti wo:l] s. (constr.) zid dublu.
cavort [ko'voit] vb. intr. (amer.) a sări, a ţopăi, a sălta, a zburda.
caw [ko:[ I; s. croncănit. II. vb. intr. a croncăni, a cârâi.
cawk [ko:k] s. (mineral.) calcar.
Caxtonian [ikaek'stounbn] adj. referitor la tipograful si cărturarul William Caxton
(m. 1491).
cay [kei] s. 1. recif de corali / coralier. 2. banc de nisip. 3. insuliţă de lângă coastă.
cayenne [kci'en,'--] s. 1. (bot.) ardei (iute), ciuşcă, pipăruş roşu (Capsicum frutescens
longum). 2. paprică, boia de ardei.
cayenne pepper [~ ipepar] s. v. c a y e n n e.
cayman ['keimon] s. (zool.) caiman, crocodil / aligator american (Caiman).
cayuse [kai'ju;s, 'kaiu:s] s. specie de ponei indian (din vestul Statelor Unite).
cease [si:s] I. vb. A. tr. a înceta, a opri; a curma; a face să înceteze, a pune capăt (cu
dat.); to "talking a înceta să vorbească; a curma vorba; to ~ payment a) a înceta plăţile;
b) a da faliment; (mil.) to ~fire a înceta focul. B. intr. a înceta, a se opri; (poetic) to ~
from slumber a se trezi, a se deştepta. II. s. încetare; oprire; curmare; without ~ fără
încetare, necontenit, necurmat.
cease-fire [~ <fabr] s. (mil.) încetarea focului, armistiţiu.
ceaseless ['si:slis] adj. neîncetat, continuu, neîntrerupt, necurmat.
ceaselessly [-li] adv. neîncetat, continuu.
ceaselessness 1-nis] s. continuitate, persistenţă, caracter neîntrerupt.
ceasing ['si:sirj] s. sistare, încetare, oprire.
cecils ['seslz] s. pi. crochete; pârjoale.
cecity ]'si:siti] s. (mai ales fig.) cecitate, orbire.
cedar ]'si:dor] s. (bot.) cedru (denumire pentru mai multe răşiiwase din genurile Cedrus,
Pinus, Cluimaecyparis ş.a.).
cedam ['si:dan] adj. de cedru, din cedru.
cede [si:d] vb. A. tr. a ceda, a preda (un teritoriu etc.). B. intr. a ceda (într-o discuţie).
cedilla [si'dib] s. sedilă (semn ortografic).
cee [si:] s. denumirea literei c.
ceil [si:I] vb. A. tr. (constr.) a acoperi, a înveli; a tencui (tavanul). B. intr. (av.) a atinge
plafonul.
ceiling [-irj] s. 1. tavan, plafon;.(amer.) to hit the ~ a se înfuria, a face spume la gură.
2. (fig.) plafon; maximum, nivel maxim (alpreţurilor etc.). 3. (constr.) acoperire, astereală;
150
scândură pentru astereală. 4. (av.) plafon de zbor. 5. (meteor.) plafonul norilor. 6. (mar.)
paiol, căptuşeală interioară.
ceiling block [~ blok] s. (electr.) priză de plafon.
ceilinged ]'si:lirjd] aay. (arhit.) cu tavan.
ceiling fitting ]'si:lirj'fitirj] s. (constr.) plafonieră.
ceilometer [si:'bmit9r] s. (fiz.) aparat pentru măsurarea înălţimii plafonului de nori.
celadon ['setedonj s. 1. verde-palid / gălbui; 2. porţelan translucid chinezesc, cu tentă
verzuie.
celandine ['sebndain] s. (bot.) rostopască (Chelidonium maius).
celeb [si'leb] s. (sl.) celebritate (prese, de la celebrity).
celebrant ['selibrant] s. persoană care slujeşte / oficiază, oficiant; slujitor al altarului
(«e obicei preot care slujeşte liturghia). -
celebrate ['selibreit] vb. A. tr. 1. a sărbători, a celebra; a comemora. 2. a lăuda,
a (pro)slăvi. 3. (bis.) a sluji, a oficia. B. intr A. a petrece. .2, â face o slujbă religioasă.
celebrated [-id] adj. celebru, ilustru, renumit, faimos; slăvit.
celebrater [-»'] s. v. c e 1 e b r a t o r.
celebration [iseli'brei/sn] s. 1. sărbătorire, celebrare; ceremonie, festivitate. 2. slăvire,
preamărire. 3. (bis.) slujbă, oficiere. 4. sărbătoare, veselie, petrecere, chef.
celebrator ['sclibreita1"] s. 1. persoană care ia parte la o sărbătorire; conviv; oaspete.
2. panegirist.
celebrity [si'lebriti, sa'l-] s. 1. celebritate, faimă, renume; slavă; glorie. 2. celebritate,
om celebru.
celeriac [se'leriaik] s. varietate de ţelină (rădăcina comestibilă).
celerity [si'leriti, ss'l-] s. iuţeală, viteză, repeziciune.
celery ['sebri] s. (bot.) ţelină, ţeler (Apium graveolens, tulpinile comestibile).
celesta [si'lesta] s. (muz.) celestă.
celeste [si'lest, ss'l] s. azur, albastrul cerului.
celestial [si'lest'ial, sa'l-] I. aay. 1. ceresc, celest, (ca) din ceruri. 2. (fig.) minunat,
dumnezeiesc, îngeresc, (ca) din cer(uri), splendid. 3. (fig.) virtuos; caritabil, milos(tiv).
II. s. 1. locuitor al cerului; (prov.) talk of ~s and the angels appear vorbeşti de lup şi
lupul la uşă. 2. Celestial (fam.) chinez.
celestial body [~ ibodi] s. (astron.) astru, corp ceresc.
Celestial Empire [~ 'empab r ] s. (ist.) Imperiul ceresc, China.
celestial latitude [~ rlaetitju:d] s. (astron.) latitudine astronomică.
celestial longitude [~ rbnd3itju:d] s. (astron.) longitudine astronomică.
celestial map [~ ma;p] s. hartă astronomică.
celestial mechanics [~ mi'ka;niks] s. (astron.) mecanică cerească.
celestial pole [~ poul] s. (astron.) pol ceresc.
celestine ['selistain] s. (mineral.) sulfat de stronţiu, celestină.
Celestine ['selistain, si'lestain, -tin] s. călugăr celestin.
celestite ['selistait] s. (mineral.) v . c e l e s t i n e .
celiac [rsi:ljask] aay. (anat.) celiac.
celiac disease ['sidjak di'zkz] s. (med.) steatoree, boala intestinală a copiilor cauzata
de o avitaminoză.
celibacy ['selibasi] s. celibat, bu'rlăcie.
celibatarian [iselibo'tsorbn] I. aay. necăsătorit, holtei, celibatar. II. s. holtei, celibatar,
burlac, becher.
celibate ['selibit, -bot] I. aay. necăsătorit, holtei, burlac convins, becher. II. s. celibat,
burlăcie.
celite ['sklait] s. (ind.) celit.
cell [sel] s. 1. celulă (de închisoare); condemned ~celulă a condamnaţilor la moarte.
2. (în diverse accepţiuni) celulă; ~ of the bee celulă'de fagure. 3. (pol.) celulă. 4. chilie.
5. schit. 6. (poetic) mormânt. 7. (poetic) bordei, casă, sălaş. 8. (electr.) element. 9. (av.)
celulă. 10. (tehn.) compartiment, deschizătură, cameră.
cell animal [~ .aînimsl] s. (zool.) animal monocelular.
cellar [rsebr] I. s. 1. pivniţă, beci; (odinioară) cămară. 2. pivniţă (de vinuri), cramă;
to keep a good ~ a fi bine aprovizionat cu vinuri. 3. (mine) beciul sondei. II. vb. tr. (si
to ~ in) a ţine / a păstra în pivniţă, a pune la beci.
cellarage [rsebrid3] s. 1. pivniţe. 2. păstrare, depozitare în. pivniţe. 3. plată pentru
păstrarea în pivniţe (magazinaj).
cellarer ['setară] s. chelar (la mănăstiri).
cellaret [iseb'ret] s. dulăpior / dulăpaş cu vinuri.
cellaring ['sebrirjj s. v. c e 11 a r a g e (1,3).
cellar kitchen ['sete rkit/in] s. bucătărie (de) la subsol.
cellarman ['sebmon, -mai],pl. cellarmen ]-mon, -men] s. chelar, pivnicer.
cellar way [~wei] s. gang subteran.
cellastic tyre ['selffistik tob r ] s. (auto) pneu blindat (contra gloanţelor).
cell connector ['sel ko'nekto1"] s. (electr.) şnurul bateriei.
cell constant [~ ikonstant] s. (tehn.) constanta celulei.
cell-damned [~ da?md] aay. (înv.) osândit la detenţie în celulă.
celled [seld] adj. 1. cu celule. 2. închis / întemniţat într-o celulă.
celliform ]'selifo:m] aay. celular, în formă de celulă.
cellist ['t/elist] s. (muz.) violoncelist.
cello ['t/elou] s. (prese, de la v i o 1 o n c e 11 o) (muz.) violoncel.
cellobiose [.selou'baious] s. (chim.) celobioză.
cellophane ['sebfein] s. celofan; ţiplă (fam. fig.) wrapped in ~a) de zahăr, de sticlă,
de vată; inaccesibil; b) căruia nu-i ajungi nici cu prăjina la nas, înfumurat.
cellophane window [~ iwindou] s. fereastră (ae ţiplă) la plicuri.
cell sap ['sel s«ep] s. (bot.) suc celular.
cellula ['seljubj, pl. cellulae [-li:] s. (fiziol.) celulă (mică).
151
cellular ['scljub1"] adj. 1. (bot., zool., anat.) celular, din celule, de celule. 2. (plast.)
celular, poros, spongios. 3. (tel.) celular.
cellular pyrite [~ pai-rait] s. (mineral.) marcasită.
cellular tissue [~ 'tisju:] s. (anat.) ţesut celular.
cellulate ['seljuleit] adj, cu celule, din celule.
cellule ['selju:l] s. (biol., av.) celulă.
celluliferous [iselju'lifsras] adj. în celule.
cellulitis [.selju'Iaitis] s. (med.) celulita.
celluloid ['seljubid] s. celuloid, ţiplă.
cellulose ['seljulous] s. celuloză.
cellulosic [selju'lousik] s. material plastic din acetat de celuloză, celofan etc.
Celsius ['sclsjas, -iss] adj. Celsius.
Celt [kelt, selt] s. celt.
celt [selt] s. (arheol.) unealtă de piatră saw metal (ascuţită sub diferite forme).
Celtic ['keltik, 'seltik] I. adj. celt(ic), al cclţilor. II. s. (limba) celtă.
Celticism ['keltisizsm, 'sel-] s. 1. obicei celtic. 2. expresie idiomatică de origine celtică.
Celtism ['keltizam, 'sel-] s. v. C e 11 i c i s m.
Celtist ['keltist, 'sel-] s. cunoscător al limbii şi literaturii cclte; specialist în cultura celtică.
celtium ['sel/iam, 'seltism] s. (chim.) hafniu, celţiu.
celtuce f'seltas] s. (bot.) hibrid din ţelină şi salată verde.
cembalo ['sembalou] s. (muz.) 1- (ist.) orice instrument de percuţie cu coarde, aprox.
ţambal. 2. clavicord; pian.
cemensite [smiensait] s. (constr.) cimenzită.
cement [si'ment] I. s. 1. ciment; mastic. 2. liant; substanţă care leagă / cimentează.
3. (fig.) ciment. 4. adeziv, clei. II. vb. A. tr. 1. a cimenta (si fig.). 2. a chitui. B. intr. 1. a
se cimenta (şifig.). 2. a face priză, a,lega.
cement-asbestos [~asz-bestosJ^(chim.) azbociment.
cementation [<si:men'teitenfs. 1. cimentare; (metal.) temporare, călire. 2. chituire.
cement bin [si'menL^f s. (ind.) siloz de ciment.
cement concreteJ~^knnkri:t] s. beton de ciment.
cement coping (~ -koupirj] s. (constr.) sapă de ciment.
cement dump [si'ment dAmp] s. (mine, geol.) lingură de cimentare.
cemented objective [si'mentid sb'd3ektiv] s. (tehn.) obiectiv cu lentile lipite.
cementing [si'mentinj I. s. cimentare. II. adj. de cimentare, pentru cimentare.
cementing plug [~ plAg] s. (forajpetrolier) dop de cimentare.
cementing shoe [~ fu:] s. (mine, geol.) sabot de cimentare.
cementite [si'mentait] s. (mineral.) cementită.
cement level [si'ment ilevl] s. (constr.) oglindă de ciment.
cement mill [~ mil] s. fabrică de ciment.
cement steel [~ sti:l] ş. (metal.) oţclcementat.
cement wash [~ wofj s. (constr.) scliviseală.
cemetery ['semitri] s. cimitir, ţintirim.
cenobite ['si:noubait] s. (călugăr) cenobit.
cenogenesis [isi:n3'd3enisis] s. (biol.) v. c o e n o g e n e s i s ,
cenotaph ['sen3tu:f, -nou-, -ta?f] s. cenotaf (monument funerar în amintirea unei
persoane al cărei corp se află în altă parte); (la Londra) the Cenotaph monumentul
celor căzuţi în primul război mondial.
cense [sens] vb. tr. şi intr. (bis.) a tămâia, a cădelniţa.
censer ['sensa1"] s. 1. cădelniţă. 2. căţuie, afumătoarc.
censer pot [~ pot] ş. v. c e n s e r.
censor ['sensa1"] I. s. 1. (şi ist.) cenzor. 2. critic. 3. (la Oxford) inspector, supraveghetor
al studenţilor care nu ţin de un anumit colegiu. II. vb. tr. a cenzura, a supune cenzurii;
a verifica, a controla, a supraveghea.
censorial [scn'sDirial] adf de cenzor; de cenzură.
censorious [sen'soxias] adj. 1. sever, aspru. 2. înclinat să critice. 3. mustrător, dojenitor;
critic; ~ remarks observaţii / remarci critice.
censoriousness [-nis] ş. asprime, severitate, caracter sever / aspru etc. (v.
censorious).
censorship ['senss/ip] s. 1. cenzură. 2. îndeplinirea funcţiei de cenzor.
censurability [isen/ara'biliti] s. vulnerabilitate; caracter criticabil / blamabil /
condamnabil; lucru de criticat.
censurable ['sen/prabl] adf criticabil, blamabil, condamnabil; care poate sau trebuie
să fie cenzurat.
censurableness [-nis] s. v. c e n s u r a b i 1 i t y.
censure [rsen/3r] I. s. criticare, condamnare, blam; vote of ~ vot de neîncredere; vot
de blam; menţiune de cenzură. II. vb. tr. a critica, a condamna, a acuza, a blama, a ţine
de rău.
censurer [-9r] s. critic; cenzor (şi fig.).
census l'sensos] s. 1. recensământ. 2. (ist.) cens.
census paper [~ -peip3r] ş. formular de recensământ.
cent [sent] s. 1. (o) suta (numai în expresia p e r c e n t); ten per ~ zece la sută, zece
procente; ~ per ~ a) sută la sută; b) (fam.) cămătar, zgripţuroi. 2. (amer.) cent (a suta
parte dintr-un dolar); I would not give a ~ for it n-aş da nici o para chioară / nici un
ban pentru asta / pe ea; nu face nici cât o ceapă degerată.
centage ['sentid3] s. (corn.) procente.
cental ['sentl] s. chintal englezesc (măsură de greutate pentru substanţele pulverulente,
egală cu 100 livre avoir-dupois sau 45,36 kg).
centaur ['sento/] s. 1. (mitol.) centaur. 2. the Centaur (astron.) Centaurul
(constelaţie).
centaurize ['sentDrai3J vb. intr. (rar) a se purta brutal.
centre parting
centaury l'sentori] s. (bot.) dioc (Centaurea sp.).
centenarian [isenti'nrarian] I. adj. centenar, (în vârstă) de o sută de ani. II. s. centenar,
om în vârstă de (peste) o sută de ani.
centenary [sen'timsri] I. adj. de o sută de ani, centenar. II. s. 1. o sută de ani, secol,
veac. 2. centenar, aniversare a o sută de ani.
centennial [sen'teni^l] I. adj. 1. de o sută de ani; secular. 2. care se petrece / întâmplă
o dată la o sută de ani. II. s. aniversare a o sută de ani, centenar.
Centennial State [~steit] s. (amer.) (folosit ca supranume) Statul Colorado.
centennium [sen'tenian] s. (rar) o sută de ani, secol.
center ['serjta1"] s. (amer.) v . c e n t r c .
centering [-in] s. 1. (te/m.) centrare. 2. (constr.) cintră, cofraj.
centesimal [sen'tcsimsl] adj. centezimal.
centesimal balance [~ .bsetons] s. balanţă centezimală.
centigrade ['sentigreid] adj. centigrad, împărţit în o sută de grade.
centigrade thermometer [~ O^'momity] ş. termometru Celsius / centigrad.
centigram(me) ['sentigram] s. centigram.
centile ['sentail] ş. (mat.) centilo.
centiliter [rsentiili:t9r] s. (amer.) v. c e n t i l i t r e ,
centilitre E'senti,li:t3r] s. centilitru.
centillion [scn'tiljan, -Han] s. centilion.
centime [rsa:nti:m -şi pronunţia franceză] s. (fr.) centimă (a suta parte dintr-un franc).
centimeter s. (amer.) v . c e n t i m e t r e .
centimetre [,scntiimi:t3r] s. centimetru.
centimetre wave [~ weiv] s. (tel.) undă centimetrică.
centipede l'sentipi:d] s. (zool.) mic miriapod, cârcâiac (Scolopendra sp.).
centipoise ['sentipsiz] s. (tehn.) centipoise.
centner ['sentnar] s. jumătate de chintal (50 kg; în Anglia, 100 livre sau 45,36 kg);
metric/ double ~ chintal (100 kg sau 220,46 livre).
centra ['sentra] pi. de la c e n t r u m.
centrad ['sentrasd] adf (anat., zool.) spre centru, către centru.
central ['sentrsl] I. adf central, de centru, de mijloc; principal, fundamental; ~idea
idee principală / centrală / fundamentală. II. s. (amer.) 1. centrală telefonică. 2. centralistă,
operatoare (de la o centrală telefonică).
central bit [~ bit] s. (mine) daltă de sfredel.
central computer [~ ksm'pjmta1"] s. (cib.) calculator central.
central heating [~ <hi:tirj] s. încălzire centrală; calorifer.
central-heating radiator [~ reidi'eital s. radiator de calorifer.
Centralia [sen'trcilja, -lia] s. (austr., geogr.) regiunea centrală a Australiei.
Centralian [-n] (austr.) I. s. locuitor din regiunea centrală a Australiei. II. adf referitor
la regiunea centrală a Australiei.
centralism ['sentrali3Pm] s. centralism; democratic ~ centralism democratic.
centralite ['scntrolait] s. (mineral.) centralită.
centralization [isentrolai'zei/^n] s. centralizare; concentrare.
centralize ['sentr^laiz] vb. tr. a centraliza, a concentra.
centralizer [-3r] s. 1. centralizator. 2. (tehn.) centrar, ghidaje de centrare.
central office ['sentral 'ofis] s. (tel. cib.) 1. instalaţie de comandă / de distribuţie.
2. centrală telefonică.
central post [~ poust] s. (constr.) pop.
central station [~ istei/sn] s. (ferov.) gară principală.
central strip [~ strip] s. (constr.) berna / platformă centrală (la drumuri).
central sulcus ['sentrsl 'sAlkas] s. (anat.) scizura Rolando.
Central Treaty Organization ['sentrsl 'trirti o:ganaiizei/pn] s. (ist.) Cento (organizaţie
cu caracter economic şi militar înfiinţată în 1959, din care au făcut parte Marea Britanie,
Iranul, Pakistanul şi Turcia, şi la care S.U.A. a avut statutul de membru afiliat).
centre ['senta1"] I. s. 1. centru; punct central; miez, inimă; ~ boss of a wheel butucul
roţii; ~of attraction centrul atenţiei, punctul de atracţie; ~of buoyancy a) (mar.) centru
de flotabilitate; b) (av.) centrul portantei unui aerostat; (mii.) ~of impact direcţia loviturii
principale. 2. oraş,centru; industrial ~centru industrial / muncitoresc. 3. (tehn.) şablon,
echer, colţar, vinclu. II. vb. A. tr. 1. a aşeza, a pune în centru, în mijloc; a centra;
a concentra (şi fig.); to ~ one's hope on/ in smb. a-şi pune (toate) speranţele în cineva;
the interest ~s in interesul rezidă în; interesul se concentrează asupra (cu gen.);
the discussion ~ d round one point discuţia se învârtea în jurul unui singur punct.
2. (tehn.) a centra; a potrivi, a marca cu punctatorul. B. intr. a fi / a se afla în centru / în
mijloc; a se concentra.
centre bit [~ bit[ s. burghiu de centrare.
Centre Block ['senta bbk] s. (canad.) the ~ ~ clădirea centrală a Parlamentului
canadian, în care se află Camera Comunelor şi Senatul.
centre board [~ bo;d] s. (mar.) derivor.
centre boiler [~ 'boib r j s. 1. căldare cu ţevi de apă. 2. căldare centrală.
centre branch [~ bra:nt/] s. (electr.) priză mediană.
centre chuck [~ t/Ak] s. (tehn.) flanşă de antrenare.
centre drill [~ dril] s. (tehn.) burghiu (plat eu vârf) de centrare.
centre feed [~ fi:d] s. (tel.) alimentare mediană; atac median.
centre-fold [Vsentafould] s. poză care ocupă ambele pagini de mijloc (ale unei reviste).
centreing ['sentorin] s. v. c e n t e r i n g.
centre lathe f'senta lei<3] s. (tehn.) strung normal.
centre office [~r .sfis] s. 1. centrală telefonică. 2. birou principal.
centre parting [~ 'pa:tin] s. 1. cărare la mijloc. 2. pieptănătură eu cărare la mijloc.
centrepiece
centrepiece [~pi:sj s. 1. ornament din argint / cristal etc. (aşezat în mijlocul unei mese);
ornament de pus în mijlocul mesei. 2. partea cea mai atractivă sau importantă (a unui
program etc.).
centre seconds hand [~ .sekondzhamd] s. secundar central (la ceas).
centre section [~ tsek/pn] s. (av.) plan central:
centre tap [~ tcep] s. (electr.) priză mediană.
centric(al) ['sentrik(al)] adj. central, de mijloc, centric.
centricity [sen'trisiti] s. centricitate.
centrifugal [sen'trifjugal, 'sentrifjmgal, 'sentri'fjmgsl] I. adj. centrifug. II. s. v.
centrifugal machine.
centrifugal action [~ lîekfh] s. centrifugare.
centrifugal force [-sentrifjugal To:s] s. (fiz.) forţă centrifugă.
centrifugalize [.sentri'fjugolaizj vb. tr. (fiz., telm.) a centrifuga.
centrifugal machine [~ ma'Jim] s. (maşină) centrifugă.
centrifugal mill [~ mii] s. (telin.) dezintegrator.
centrifugal pump [~ pAmp] s. (telm.) pompă centrifugă.
centrifugal washer [~ ,wo/ar] s. (ind.) scruber centrifug(al).
centrifugal wringer [~irirjgar]s.v. c e n t r i f u g a l m a c h i n e .
centrifuge ['sentrifju:d3l I. s. (maşină) centrifugă. II. vb. Ir. a centrifuga.
centring of arch ['sentrirj ov 'a:t/] s. (constr.) cintru.
centripetal [sen'tripitl, 'sentri'pi:tl] adj. centripet.
centrist ['sentrist] adj. (pol.) de centru, moderat.
centroid ['sentraid] s. (mec, geom.) centroidă.
centrosome ['sentrosoum] s. (biol.) centrozom.
centrosphere ['sentrousfiar] s. 1. (geol.) centrosferă, barisferă. 2. (biol.) centrosferă,
centrozom, cytoccntrum.
centrum ['sentram],pl. centrums ]-z] sau centra ]-ra]s. 1. centru. 2. (anat.) (inel de)
vertebră.
centum ['kentem, -turn] adj. (lingv.) centum.
\ centuple ['sentjupl] I. adj. însutit, centuplu. II. vb. tr. a însuti, a mări de o sută d#ori;
a înmulţi cu o sută.
centuplicate [sen'tjurplikeit] I. vb. tr. v. c e n t u p 1 e (II). II. adj. [-kit] v.
c e n t u p l e (I). III. [-kit] s. o sută de exemplare; in ~ în o sută de exemplare.
centuplication [isentjuipli'keij^n] s. însutire; înmulţire cu o sută.
centuried ['sent/urid] aay. 1. secular, de secole. 2. foarte vechi.
centuries-old ['sent/uriz ould] adj. secular, de veacuri.
centurion [sen'tjuorian, -tjuar-] s. (ist.) centurion.
century ['sent/uri, -tjur-, -t/ar-] s. 1. veac, secol; o sută de ani. 2. (ist.) centurie. 3. (of)
o sută (de); (amer. fam.) o sută de dolari; a ~ of essays (antologie / culegere / volum
cuprinzând) o sută de eseuri. 4. (amer. sport) cursă de 100 yarzi, 100 de metri san 100
deniile.
century note [~ nouţ] s. (amer. si.) hârtie de 100 de dolari, centă.
century-old [—ould] adj. v. c c n t u r i e s - o l d .
century plant [~ pla:nt] s. (bot.) agavă (Agave americana).
ceorl ['tjeo:l] s. (ist.) ţăran liber (anglo-saxon).
cephalad ['sefated] aaV. către cap, (în)spre cap.
cephalic [se'fadik, si'f-] aay. (anat.) cefalic, de cap, al capului. '
cephalitis [-sefa'laitis] s. (med.) encefalită, inflamaţic a encefalului / a creierului.
cephalopoda [.sefa'bpada] s. pl. (zool.) cefalopode.
'cept [sept] prep. (pop.) prese, de / « e x c e p t .
ceramic [si'nemik, se'r-, sa'r-] adj. de olărie; de ceramică, ceramic.
ceramics [-s] s. pl. (folosit ca sg.) ceramică; olărie, olărit.
ceramist ['serpmist] s. ceramist; olar, specialist în ceramică, artist care lucrează ceramică.
cerârgyrite [si'ra:d3irait, -d3a-] s. (mineral.) cerargirit, argint cornos.
cerasine ['seresin] s. (mineral.) cerazin, fosgenit.
cerastes [si'rasti;z, se'r-] s. (zool.) viperă cornută (Cerastes cornutus).
cerate ['siarit, -reit] s. alifie / unsoare / unguent din ceară, untdelemn şi migdale.
ceratin(e) ['seretin] s. ceratină.
ceration [si'rei/pnj s. cerare.
ceraunograph [sa'ra:nagra:f| s. (telm.) ceraunograf, aparat pentru înregistrarea
fulgerelor.
cercaria [sa:'kearia], pl. cercariae ]-rii:] s. (parazitologie) cercar.
cercle ['sa:kl] s. (?«v.) cerc.
cere ]siar] I. s. 1. (omit.) caş (la ciocurile păsărilor); caş la gură. 2. ceară. II. vb. tr.
a cerui, a da cu ceară.
cereai ['siarial, 'sja:r-] I. s. 1. (de obicei la pi.) cereale, grâne. 2. mâncare pregătită
din cereale; fulgi de ovăz / de porumb etc. 3.pl. fulgi, erupe; melcişori. II. adj. de grâne,
de cereale.
cereai bugs [~ bAgz] s. pi. (entom.) ploşniţele cerealelor.
cereal drier [~ draiar] s. (agr.) uscător de cereale.
cerealia [,si:ri'eilja, -Iia] s. pl. (lat. agr.) cereale.
cereal crops ['siarial kraps] s. pl. (agr.) graminee, cerealiere; cultură de cereale.
cerebellar [,sera'belar] adj. (anat.) de cerebel, al cerebelului.
cerebellospinal [.seri'bclou'spainsl] aay. (anat.) cerebrospinal.
cerebelium [iseri'belam] s. (lat., anat.) cerebel, creierul mic.
cerebralization [.seribralai'zei/an] s. (fon.) pronunţare alveolară a unei consoane.
cerebral palsy ['seribral 'palzi] s. (med.) ataraxie, leziune a centrilor motori.
cerebration [iseri'breijpn] s. activitate cerebrală, activitatea creierului.
cerebric l'serabrik] aay. cerebral.
cerebric acid [~ i<Esidj s. (chim.) acid cerebronic.
152
cerebrin ['serabrin] s. (chim.) cerebron, frenozină.
cerebritis [.seri'braitis] s. (med.) encefalită.
cerebronic acid [rseri'bronik ,a3sid] s. (chim., biol.) acid cerebronic.
cerebrosides ['serobrousaidz] s; pl. (chim.) cerebrozide. :
cerebrospinal [iseribrou'spainal] adj. (anal.) cerebrospinal.
cerebrotonic ['serabrou'tonik, -bra't-] adj. (fiziol., psih.) de factură intelectuală, cu
înclinaţii intelectuale; meditativ; introvertit.
cerebrum ['seribram] s. (lai. anat.) creier, creierul mare.
cerecloth ['siakla:0] s. 1. muşama; pânză ceruită. 2. (»iv.) giulgiu. 3. (f«v.)
(em)plasture.
cerement ['siamant] s. 1. pânză ceruită. 2. pl. (poetic) giulgiu, linţoliu. 3. (rar) cernit,
ceruială.
ceremonial [iseri'mounial] I. aoy. 1. ceremonial, de ceremonie, ritual. 2. ceremonios,
formal. II. s. ceremonial; ceremonie; ritual.
ceremonialist [-ist] s. 1. ritualist. 2. formalist, om care ţine la etichetă / la formalităţi
/ la ceremonie.
ceremonious [iseri'mounias] adj. 1. ceremonial; sărbătoresc, festiv. 2. ceremonios,
protocolar, formalist, simandicos; care ţine prea mult la etichetă; fandosit, sclivisit.
3. pretenţios, năzuros, mofturos.
ceremoniousness [-nis] s. ceremonie; etichetă; protocol.
ceremony ['serimani, amer; si -imouni] s. 1. ceremonie; rânduială, rit, datină; slujbă,
oficiere, ritual; etichetă, pompă, gală, paradă; formă, protocol; Master of Ceremonies
a) maestru de ceremonii; b) persoană care animează o petrecere, conduce dansul etc.;
c) (amer.) comper, prezentator (persoană care prezintă pe actori la festivaluri său la
spectacolele de revistă); to stand upon ~ a se formaliza, a fi ceremonios, a se ţine de
etichetă; without ~ a) fără nazuri, fără (multă) vorbă, ce mai tura-vura; b) fără ceremonii
/ pretenţii / fasoane, simplu; without further ~ fără multă vorbă; no ~! riu vă deranjaţi]
2. pl. (înv.) semne rele, prevestiri.
cereous ['siarias] aay. ca ceara; de ceară.
ceresine (wax) ['serasin (wa?ks)] s. (chim.) cerezină.
ceria ['siria] s. (chim.) sesevioxid de ceriu. ■
ceriferous [si'riferas] adj. care produce sau secretă ceară, cerifer.
cerise [sa'ri:z, si'r-] I. adj. cireşiu, rozalb. II. s. culoare cireşie / rozalbă.
cerite ['siarait] s. (mineral.) cerit.
cerium ['siiriam] s. (chim.) ceriu.
cerolite ['siarolait] s. (mineral.) cerolit.
ceroplastics ['siarou'plasstiks] s. pl. (folosit ca sg.) ceroplastică (modelaj artistic din
ceară).
cerotin ['si:rati:n] s. (chim.) alcool cerilic, hexacosanol.
cermet ]'sa:met] s. (metal.) aliaj dur din metal sinterizat si o substanţă ceramică.
cert [sa:t] I. s. (sl.) lucru sigur, pont sigur. II. (amer. pop.) adj. v. c e r t a i n (I). II. adv.
v. c e r t a i n 1 y.
certain ['saltan, -tin] I. aay. 1. anumit, anume, un(ul), oarecare; a ~ person a) o anumită
persoană; b) necuratul; a ~ Jones un oarecare Jones, un anume Jones; ~ people unii
(oameni); he felt a ~ joy simţea / încerca o oarecare bucurie; in a ~ degree/ to a ~extent
într-o anumită măsură; under ~conditions în anumite condiţii. 2. precis, definit, hotărât;
he had no ~ abode nu avea locuinţă precisă sa» stabilă. 3. sigur, categoric, cert,
indiscutabil, precis; vădit, evident; it is a ~ fact e un fapt sigur; to my ~ knowledge
după cum ştiu, în mod precis; cum te văd şi cum mă vezi; he is ~ to come va veni cu
siguranţă, negreşit; 4. încredinţat, convins, sigur; to feel ~ a fi sigur / convins; to make
~ a se convinge, a se asigura; a fi sigur. 5. (mal.) fixat, definit, determinat. II. s. 1. (rar)
un anume, un oarecare. 2. (înv.) siguranţă, certitudine. 3. (folosit curent) not to know
for ~ a nu şti sigur.
certainly [-li] adv. 1. (de)sigur, negreşit, neapărat; cu siguranţă, cu certitudine; categoric;
indiscutabil, fără discuţie, fără doar şi poate. 2. fireşte, de bună seamă; cu plăcere; he is
~ better today azi se simte, fără doar şi poate, mai bine; May I visit him? Yes, ~ pot
să-1 vizitez? Fireşte; Will you please bring me a glass of water? Certainly. Sunteţi
amabil să-mi aduceţi un pahar cu apă? Cu (cea mai mare) plăcere.
certainty [-ti] s. 1. siguranţă, certitudine; fapt sigur / indiscutabil; (log.) principle of
~ principiul identităţii; I know for a ~ ştiu sigur / precis; with ~ cu siguranţă; to a dead
~ cât se poate de sigur, cum nu se poate mai sigur, fără doar şi poate, cum mă vezi şi
cum te văd; moral ~ un fapt aproape sigur; (prov.) never quit ~ for hope nu da vrabia
din mână pe cioara din par. 2. (mat.) determinare, fixare, definire.
certificate I. [soQ'tifikitJ s. 1. certificat; adeverinţă; dovadă (scrisă); atestare; ~of birth
certificat de naştere; extras (matricol); ~of death certificat de deces; ~of poverty certificat
de paupertate; ~ of health certificat de sănătate, certificat medical; (ec.) ~ of quality/
warrantee certificat de calitate. 2. (amer.) certificat de absolvire (a scolii secundare).
II. [sa(:)'tifikeit] vb. tr. a certifica; a adeveri; a elibera un certificat (cuiva) sau o adeverinţă
(cuiva); a atesta, a autentifica; (amer.) a garanta valabilitatea (tutui cec, certificând acest
lucru pe fa/a lui).
certificated [sa(:)'tifikeitid] aay. atestat, certificat; diplomat.
certificated teacher [~ 'ti:tfar] s. institutor, profesor diplomat sa» atestat.
certificate measurement [sa'tifikit ,me3armant] s. (ec.) situaţie de plată.
certification [iSa(;)tifi'kei/pn, sad-] s. certificare, adeverire, atestare.
certificator [isa(:)tifi'keitar] s. v. c e r t i f i e r.
certified ]'sa:tifaid] adj. 1. certificat, atestat. 2. garantat. 3. (med.) declarat iresponsabil
/ nebun. 4. (med.) încredinţat unui ospiciu.
certified mail [rsa;tifaid 'meii] s. (amer.) (trimitere) recomandată / cu aviz de primire.
certified teacher ['sa;tifaid iti:t/ar] s. învăţător, institutor.
certifier ['sa:tifaiar] s. garant, persoană care certifică / adevereşte.
153 chair

certify [rsa:tifai] vb. A. tr. 1. a certifica, a atesta, a adeveri; this is to ~ that se adevereşte se sperie de cursă. 2. şişcă; paie tăiate mărunt. 3. resturi, rămăşiţe. 4. tărâţe. 5. (text.)
prin prezenta că. 2. to ~ of a) a înştiinţa/ a informa despre; b) a asigura de. B. iutr. (to, puzderie (partea lemnoasă a cânepei, care cade la meliţat). 6. (jig.) pleavă; lepădătura;
for) a confirma, a întări, a garanta, a chezăşui (că); I can ~ to his good conduct pot lucru de nimic; (fa/n.) none of your ~! isprăveşte cu prostiile! 7. (tel.) panglică reflectoare
garanta că are o purtare bună. metalizată (pentru perturbarea sistemelor de radiolocaţie). II. vb. tr. 1. a tăia mărunt.
certitude ['sa:titju:d] s. siguranţă, certitudine. 2. (fam.) a-şi râde de, a lua peste picior, a zefiemisi, a tachina, a necăji.
cert money ['so:t >mAni] s. (înv.) impozit anual plătit de arendaş proprietarului. chaff-cutter [~ikAt3r] s. (agr.) tocătoare de paie / staţionară, şişcarniţă.
cerulean [si'rmlian, sio'r-] I. adj. (poetic) azuriu, albastru ca cerul. II. s. azur, albastrul chaffer [pt/a3f3r[ I. vb. A. tr. 1. a târgui, a tocmi. 2. to ~ down/away a vinde. B.iutr.
cerului. a se târgui, a se tocmi. II. s. 1. tocmeală, târguiala. 2. (înv.) negoţ, comerţ.
cerulean demons [~ -dimianz] s. pl. (fam.) ipohondrie; urât, plictis. chafferer [-sr] s. negustor, comerciant.
ceruleous [si'ruiliss, sio'r-, -ljss] adj. v. c e r u 1 e a n. chaffinch ['t/asfin/f] s. (omit.) cinteză, cintez(oi) (Fringilla coelebs).
cerumen [si'rmmen] s. cerumen, ceară, cleiul din urechi. chaffing ['t/asfinj s. uzare / uzură prin frecare; (text,) frecare a firelor.
ceruse ['siaruis, si'ru:s] s. (chim.) 1. ceruză, ştiubeci. 2. cosmetic de ceruză, alifie de chaffy ['t/a:fi[ adj. 1. acoperit cu pleavă, plin de pleavă. 2. (fig.) (bun) de nimic, prost.
ştiubeci, alb de ceruză; dresuri albe. chafing dish ['t/eifirj di/[ s. 1. v. c h a f f e r (2). 2. tigaie electrică; termos electric;
cerus(s)ite ['sisrasait] s. (mineral.) ceruzit. lampă de spirt.
cervantite [so'vzentait] s. (mineral.) cervantit. chafing gear [~ gis1"] s. (mar.) protector pentru troţă (ca să nu se roadă).
cervelat ['saivilast, -saivi'Ia:] s. (muz.) un fel de fagot. chagrin ['/asgrin, /a'grim] I. s. necaz, amărăciune, mâhnire, supărare; ciudă. II. vb. tr.
cervical ['saiviksl, S9:'vaik-] adj. (anat.) cervical, al cefei. (mai ales la pasiv) a mâhni, a amărî, a necăji, a supăra; a înciuda; to feel ~ed (at, by)
cervicose ['sa:vikous] adj. cu ceafa puternică, cu grumazul tare, tare de cerbice. a fi mâhnit, a fi amărât (de, din cauza; cu gen.).
cervine ['s3:vain] adj. de cerb. chagrined [-d[ adj. supărat, mâhnit, amărât.
cervisia [soO'visia] s. (fam.) bere. chain [t/ein] I. s. 1. lanţ; lănţişor; (te/m.) ~and buckets elevator cu cupe; noria; (tehn.)
cervix ['s3:viks],pl. cervices ['ss:visi:z] s. (anat.) 1. ceaia, gât, grumaz, cerbice. 2. col ~ and flight lanţ şi rachetă. 2. (mai ales la pl.) lanţuri; fiare; cătuşe; robie; sclavie; in~
(uterin), gâtul mitrei. s în lanţuri; to put smb. in ~ s a pune pe cineva în lanţuri. 3. (jig.) lanţ, înlănţuire, şir;
cervix uteri [~ rju:t3rai] ş. (anat.) col uterin, gâtul mitrei. a link in the ~ of proofs o verigă în lanţul de dovezi; (mil.) ~ of command scară ierarhică.
ceryl alcohol ['siral 'îelkahDl] s. (chim.) alcool ccrilic. 4. (şi Gunter's ~) lanţ, ruletă (măsură de lungime = 66 picioare - circa 20 m). 5. (şi
cesium ['siiziam] v . c a e s i u m. door ~) lanţ de siguranţă. 6. (text.) urzeală, natră. 7. vipuşcă. 8. (geogr.) lanţ de munţi,
cess [ses] s. 1. (ir/J impozit (local); bad ~ to you! a) sa ai parte numai de angarale! şir de munţi, catena. 9. (chim.) lanţ. 10. pl. (mar.) portsart; lanţuri de sondă. II. vb. tr.
să plăteşti până ţi-or ieşi ochii!; b) lua-te-ar naiba! vedea-te-aş pe năsălie! 2. (scoţ.) impozit 1. a lega cu un lanţ, a fixa cu un lanţ, a înlănţui. 2. a pune în lanţ; a ţine în lanţ; a pune
agrar, impozit funciar. în lanţuri / în fiare; to ~ (up) a dog a pune în lanţ un câine. 3. (jig.) a încătuşa. 4. (fig.)
cessation [se'sei/pn] s. încetare; întrerupere; curmare; oprire; ~ of arms/ hostilities a ţintui, afixa;~ed to the desk ţintuit la masa de scris. 5. a măsura, a face lucrări cadastrale
încetarea ostilităţilor, încetarea operaţiunilor militare, armistiţiu; (geol.) ~ of deposition pe (un teren).
discontinuitate stratigrafică; without ~ fără întrerupere, necontenit. chain argument [~ 'uigjunisnt] s. (log.) sorit.
cessation reaction [~ ri.ask/an] ş. (chim.) reacţie de rupere a lanţului. chain armour [~ 'a:ni3r,'-.--] ş. za, zale.
cesser ['sesa1-] ş. încetare, oprire. chain belt [~ belt] s. (tehn.) curca din fâşii de piele, curca articulată.
cession ['scjpn] s. cedare, cesiune, cesionare; ~ of goods cesiune a bunurilor; ~ of rights chain block [~ bbk] s. (tehn.) palan cu lanţ.
cedare a drepturilor. chain bowl [~ boul] s. (tehn.) scripetc cu lanţ.
cessionary [-3ri] s. 1. cesionar. 2. (înv.) falit. chain box [~ bsks] s. (auto) carter / cutie de lanţ.
cesspit ['sespit] s. puţ de decantare; hazna, cloacă; groapă de gunoi. chain bridge [~ brid3] s. (constr.) pod cu lanţuri, pod suspendat.
1
cesspit emptier [~ 'emptis "] s. (auto) autovidanjor. chain broadcasting [~ 'bn:dku:stirj] s. (radio) transmitere simultană a aceluiaşi program
cesspit truck ['sespit trAk] s. (auto) autovidanjor. de către mai multe staţii / de mai multe radiorelee; retransmisie.
cesspool ['sespu:l] s. 1. v. c e s s p i t. 2. canal de scurgere, hazna; (mine) ~ of a pit chain cable [~ ikeibl] s. (mar.) lanţ de ancoră.
jomp al puţului. chain chlorination [~ ikbri'nei/n] s. (chim.) clorinare Ia catena.
cestoid l'scstoid] ş. (zool.) tenie, panglică, cordea (Taenia solium). chain conveyer [~ k;m'veior] s. (tehn.) transportor cu lanţ.
Cestrian ['sestrisn] I. adj. din sau de Chester sau Cheshire. II. s. locuitor din Chester chain cutter ['t/ein .kAtar] s. (mine) maşină de havat cu lanţ.
sau Cheshire. chain drive [~ draiv] s. (tehn.) transmisie prin lanţ; acţionare cu lanţ; angrenaj cu lanţ.
cetacea [si'tei/ia, -sis] s. pl. (zool.) cetaceu. chained [t/eind] adj. 1. cu lanţ(uri); catenar. 2. (despre fulger) în formă de zigzag.
cetacean [-n] (zool.) I. adj. de cetaceu, de balenă. II. s. cetaceu. chain gang ['t/ein gaerj] s. (amer.) grup de ocnaşi legaţi împreună.
cetaceous [si'tei/ias, -sias] adj. (zool.) ca balena, de balenă. chain grab [~ grasb] s. (mar.) barbotină.
cetane ['si:tein] ş. (chim.) cetan. chaining arrow ['t/cinirj isrou] s. (top.) fişa (pentru măsurători cu panglica).
cetane value [~ ivselju:] $. (chim.) cifră ectanică. chaining pin [~ pin] s. (top.) v. c h a i n i n g a r r o w ,
cetine ['si:tin] s. alb de balenă; spermanţet. chain insulator [~ 'insjulcits'] s. (electr.) izolator-lanţ / catenar; lanţ de izolatoare.
cetol ['si:tol] s. (chim.) alcool cetilic / paluritic. chain isomerism [~ 'aisomsrizamj s. (chim.) izomerie de catena.
cetology [si'totad3i] s. studierea balenelor (ramură a zoologiei). chain jade [~ d3eid] s. (auto) vinci cu lanţ.
cetyl acetic acid ['si:til a.si:tik 'a?sid] s. (chim.) acid stearic. chainlet ['t/einlit] s. lănţişor.
cevitamic acid [iskvi'tasmik 'aesid] s. (chim.) acid ascorbic, vitamina C. chain link ['t/cin lirjk] s. verigă / eclisă de lanţ.
Ceylonese [sib'ni:z, -ni:s] I. adj. din Sri Lanka (Ceylon), mai ales singalcz. II. s. chain locker [~ -bkor] s. (mar.) puţul lanţului; ~ pipe nară de puţ.
1. locuitor din Sri Lanka (Ceylon), mai ales singalcz. 2. (limba) singaleză. chainman ['t/cinman, -ma3n],pl. chainmen [-man, -men] s. (top.) lănţar, măsurător
chackle ['tjaekl] vb. iu/r. (dial.) a sporovăi. cu panglica.
chacma ['t/aîkms] ş. (zool.) varietate de pavian african (Cynocephalus porcarius). chain measure ['t/ein .mc33r] s. (top.) măsurare a distanţei cu ajutorul lanţului.
chaco ['t/seko] s. un fel de pământ comestibil (îu Brazilia). chain pipe |~ paip] s. (mar.) nară, tubul lanţului de ancoră, nară pentru cablu.
chad1 [t/asd] s. pietriş. chain pitch [~ pit/] s. (forajpetrolier) pasul lanţului.
chad2 s. (cib.) bucăţele rotunde de hârtie care cad de la perforator. chain reaction [~ riiask/an] s. 1. (/iz.) reacţie în lanţ. 2. (jig.) înlănţuire de evenimente.
chadburn ['t/aedban] s. (mar.) telegraf de maşini. chain reactor [~ rii2ektar] s. (/iz.) reactor în lanţ.
Chadian ['t/Eedian, -djan] I. adj. din Ciad, ciadian. II. s. ciadian, locuitor din Ciad. chain rule [~ ru:l] s. (mat.) regulă conjunctă, regulă de trei compuse.
chadless ['t/axllis] adj. (tel.) semiperforat. chain saw [~ so:] s. ferăstrău cu lanţ tăietor.
chafe [t/eif] I. vb. A. tr. 1. a freca, a fricţiona; a încălzi (prinfrecare). 2. (fig.) a supăra, chain sling [~ slirj] s. (mar.) sapan de lanţ; atârnătoare de vergă.
a irita, a mânia. 3. (si.) a zvânta în bătaie, a trage o mamă de bătaie (cuiva). B. intr. 1. a chain slip [~ slip] s. (mar.) papagal pentru lanţ de ancoră.
se uza prin frecare, a se freca, a se roade. 2. (on, upon, against) (despre valuri) a se chainsman ['t/einzm3n],p/. chainsmen [-man] s. (mar.) sondor.
sparge (de). 3. (despre mare) a fi înfuriată / agitată. 4. a fi furios, a se mânia, a-şi ieşi chain smoke ['t/ein smouk] vb. intr. a fuma ţigară de la ţigară / după ţigară, a aprinde
din sărite / pepeni / ţâţâni; a fi nervos, a fi iritat; to ~ against smb. a se înfuria pe cineva. o ţigară de la alta.
5. (înv.) a se încălzi. II. s. 1. rosătură, rana. 2. (fig.) iritare, supărare, mânie; in'a ~ fierbând chain smoker [~ ismouka1"] s. fumător înrăit, fumător care aprinde ţigară de la ţigară.
de mânie, supărat (foc); to be in high ~ about a fi supărat foc din pricina (cu gen.). chain splice [~ splais] s. (mur.) matiseală pe lanţ.
3. (tehn.) uzură prifi frecare. chain stitch [~ stit/] s. tighel, cusătură cu găurele.
chafer ['t/ehV] s. 1. (entom.) cărăbuş (Melolontha melolontha). 2. mangal (vas in care chain stores [~ sto:z] ş.pl. magazin cu sucursale; reţea de magazine aparţinând aceleiaşi
se pune jăratic). varietăţi.
chafery ['t/cifari] s. (metal.) cuptor de pudlaj, cuptor catalan. chain tread [~ tred] s. (tehn.) rulare pe şenile.
chafeweed ['tjeifwiid] s. (bot.) 1. siminoc (Gnaphalium). 2. firicică (Filago chain wale [~ wcil] s. (mar.) port-sart.
germanica). chain wheel [~ hwi:l] s. roată de lanţ.
chaff [t/a:f, amer. tjref] I. s. 1. pleavă, zoană, ciuruială; a grain of wheat in a bushel chair [t/ear] I. s. 1. scaun (cu spetează), jilţ, fotoliu, (înv.) tron; arm/ easy/ elbow ~
of ~ un bob de grâu într-o baniţă de neghină; mulţi chemaţi, puţini aleşi; (prov.) an old v . a r m c h a i r ; folding ~ scaun pliant; rocking ~ (fotoliu cu) leagăn, balansoar; to
bird is not caught with ~ pasărea bătrână n-o ademeneşti cu zoană; vulpea bătrână nu take a ~ a lua loc, a se aşeza; (prov.) one man makes a ~ and another man sits in it
chair-bed
unul munceşte şi altul culege roadele. 2. (fig.) loc / fotoliu de preşedinte, fotoliu
prezidenţial; (amer.) preşedinte (al unei adunări); to adress the ~ a se adresa preşedintelui;
~! ~! la ordine! to be/ to sit in the ~ a prezida, a fi preşedinte, a ocupa fotoliul prezidenţial;
to leave the ~ a părăsi fotoliul prezidenţial, a ridica şedinţa; to put in the ~ a alege ca
preşedinte; to take the ~ a lua loc ca preşedinte, a deschide şedinţa (ca preşedinte).
3. catedră universitară, post de profesor universitar. 4. (amer.) scaun electric; to go to
the ~ a fi executat pe scaunul electric / prin electrocutare. 5. (amer.) locul unui martor
la proces. 6. (înv.) lectică, sedan; leagăn cu cai. 7. (ferov.) cuzinet, placă de reazem; sabot
de şină. II. vb. tr. 1. a înscăuna; a instala (într-o funcţie). 2. a purta pe sus, în triumf (cu
scaunul). 3. a prezida (o şedinţă etc.).
ehair-bed [~ bed] s. fotoliu pat.
chair car [~ ka: r ] s. (amer. ferov.) vagon-salon (cu fotolii).
chair days [~ deiz] s. (i//v.) bătrâneţe..
chair lift [~ lift] s. schi lift.
chairman ['tfeamonj.pl. chairmen [-man, -men] s. 1. preşedinte; Chairman of the
Council of Ministers preşedinte al Consiliului de Miniştri. 2. (înv.) purtătorul unei lectici.
chairmanship [-Up] s. preşedinţie, calitatea de preşedinte, îndeplinirea funcţiei de
preşedinte; preşedinte.
chairperson ['t/eo ipo:s:m] s. persoană care prezidează.
chair warmer [~ 'wo:rnor] s. (amer. si.) leneş, om comod, târâie-brâu; birocrat.
chairwoman [~ .wumon], pl. chairwomen ['t/esiwimin] s. (rar) preşedintă.
chaise [JeizJ s. (Jr.) 1. diligentă. 2. caretă, caleaşca, faeton; trăsurică (trasa de ponei).
chalcanthite [kad'kasnBait] s. (mineral.) calcantit.
chalcedony [kad'sedoni, 'kadsidoni] s. (mineral.) calcedonie, cuarţ criptocristalin.
chalcocite ['kadkssait] s. (mineral.) calcazin.
chalcography [kad'kogrofi] s. calcografie, săpătură în metale.
chalcopyrite [ikadkou'pairait, -'pirait] s. (mineral.) calcopirită.
chalcosite ['kadkosait] s. (mineral.) calcozină.
Chaldaic [kad'deiik] I. adj. caldeean. II. s. (limba) caldeeană.
Chaldean [kad'di(:)on] I. adj. caldeean; din vechiul Babilon. II. s. 1. caldeean. 2. (î«v.)
astrolog, cititor în stele, solomonar, ghicitor; prevestitor. 3. (limba) caldeeană.
Chaldee [kad'di:,'-'-] I. adj. v. C h a l d e a n (I). II. s. 1. v. C h a 1 d e a n (II, 1). 2. v.
C h a 1 d e a n (II, 3).
chaldron ['t/o:ldr.-7n] s. măsură de capacitate (mai ales pentru cărbuni: 1,66 m3 = circa
750 kg).
chalet ['/asiei si pronunţia franceză] s. 1. casă ţărănească în munţii Elveţiei (cu etajele
superioare din bănui si acoperişul ascuţit), cabană sau stână în regiunea Alpilor; şalet.
2. cabană, adăpost (în munţi); vilă în stil elveţian. 3. vespasiană, closet public.
chalice ['tfadis] s. 1. (poetic) cupă, potir, pocal. 2. (bis.) potir. 3. (boi.) caliciţi, potir.
chalifate ['keilifaet] s. v. c a 1 i p h a t e.
chalk [tjb:k] I. s. 1. cretă; as like as ~ and cheese neavând nimic comun, departe ca
griva de iepure; to give ~ for cheese a da tărâţe în loc de făină; ~s away/ by a long ~/
by long ~s cu mult; not by a long ~ în nici un caz, nici pe departe; not to know ~ from
cheese a nu deosebi binele de rău, a crede că tot ce zboară se mănâncă; to walk the ~
a) a merge pe linia de cretă, a ţine drumul drept (pentru a dovedi că nu e beat); b) a se
purta fără greş, a se purta ireproşabil; (sl.) to walk/ to stump one's ~s a o şterge, a spăla
putina, a da bir cu fugiţii; not to make ~ of one and cheese of the other a se purta la
fel şi cu unul şi cu altul, a fi imparţial / nepărtinitor, a nu fi părtinitor, a nu face discriminări.
2. credit, datorie, veresie, cretă; (sl.) his ~ is up nu mai are credit. 3. răboj, socoteală,
numărătoare (la jocuri), cotă (ia curse). 4. (sl.) zgârietură, cicatrice. 5. (the) Chalk (geol.)
cretacic, cretaceu. 6. (sl. spor/) outs(a)ider. II. vb. tr. 1. a scrie cu cretă; a desena cu cretă.
2. a înălbi, a albi, a vărui. 3. a însemna cu creta. 4. to ~ out a schiţa, a-şi însemna, a nota,
a face o notă de; a înscrie (o datorie). 5. to ~ up (fam.) a) a realiza, a dobândi, a marca
(un succes, o victorie etc.); b) a trece la socoteală / pe răboj. III. adj. 1. făcut / scris /
desenat cu creta. 2. (sl. sport) necunoscut, neobişnuit, de outs(a)ider.
chalk head [~ hed] s. (fam.) bun socotitor, cap de matematician.
chalking ['t/o:kin[ s. (agr.) cretare, amendarea pământului cu var, amendament calcaros.
chalk stone ['tjb:k stoun] s. 1. piatră de var. 2. (med.) noduri de gută, depozit de uraţi.
3. (înv.) bucată de cretă.
chalk talk [~ to:k] s. conferinţă însoţită de desene făcute pe tablă.
chalky ['t/o:ki] adj. 1. de cretă; de var; calcaros. 2. (med.) podagros; de gută; cu depozit
de uraţi. 3. (fot.) care nu redă detaliile (datorită unui contrast excesiv).
challenge ['tfadina3, amer. si -end3] I. s. 1. provocare (la întrecere!duellla luptă dreaptă
etc.), cartel. 2. (/nil.) somare, somaţie, cererea parolei (din partea santinelei etc.).
3. solicitare, cerinţă, cerere; problemă; dificultate. 4. (mar.) semnal de recunoaştere.
5. (amer.) contestaţie electorală (împotriva dreptului de vot al unei persoane socotite
nedemne). 6. (jur.) recuzare (a unui martor/ jurat etc.); opoziţie, contestaţie; reclamaţie;
pretenţie; invocare a unei excepţii; peremptory ~ recuzare fără arătarea motivului (ui
procesele penale). 7. desfidere; cutezanţă, îndrăzneală. 8. chemare, apel. 9. piedică,
impediment, obstacol. II. vb. tr. 1. a provoca; a cere socoteală (cuiva); a chema; a lansa
o chemare (cuiva); a apela la; to ~ to socialist emulation a chema la întrecere socialistă.
2. (mii., despre santinelă ele.) a soma; a cere parola. 3. a solicita, a pune în dificultate,
a se impune (atenţiei etc.). 4. (jur.) a contesta, a recuza, a reclama, a invoca (o excepţie).
5. (amer.) a contesta dreptul la vot (al unei persoane nedemne de a vota). 6. a desfide,
a sfida. 7. a pune Ia îndoială, a se îndoi de; a nega, a tăgădui, a contesta; to ~ the accuracy
of a statement a se îndoi de corectitudinea unei afinităţii. 8. a pretinde, a cere (atenţie,
respect etc.).
challengeable [-obl] adj. care poate'fi provocat etc. (v. c h a 11 e n g e II); contestabil.
challenge-cup [rt/adina'3kAp] s. (sport) cupă disputată (la concurs), cupă pusă în joc,
trofeu, criteriu.
154
challenger ['t/adinap''] s. 1. persoană care trimite sau face o provocare; persoană care
propune o întrecere / o competiţie / o luptă. 2. contestator, oponent, potrivnic, reclamant,
împricinat care recuză. 3. pretendent. 4. (sport) challenger, şalanjer (persoană care
provoacă la luptă pe campion sau aspiră la titlul de campion); concurent, rival. 5. persoană
care cere socoteală (cuiva). 6. (tel.) interogator; emiţător-pilot de impulsuri.
challenging [Vslhurjin] adj. 1. interesant; stimulator; incitam. 2. provocator; aţâţător.
3. care te solicită; care te pune la încercare.
chalmersite ['t/admozait] s. (mineral.) cubanit.
chalybeate [ko'libiit, kaVl-] I. adj. (despre izvoare) feruginos, conţinând oxid de fier.
II. s. apă feruginoasă.
chalybite ['kadibait] s. (geol.) siderit.
chain [kaun] s. 1. (înv.) han (numai în: the Great Cham of Tartary marele han tătar).
2. (fig.) dictator; the Great Cham of Literature poreclă dată scriitorului si criticului
englez Samuel Johnson (1709-1784).
chamacleon [ko'midion] s. v. c h a m e 1 e.o n.
chamaelion s. v. c h a m e 1 e o n.
chamber ['tfeimbor] I. s. 1. cameră, odaie, încăpere, (mai ales) dormitor. 2. salon, cameră
de primire, cabinet, sală mare (in care primeşte un înalt demnitar), sală de recepţie. 3. pl.
garsonieră; camere mobilate sau apartament mobilat (pentru chiriaşi celibatari). 4. pl.
birouri; un şir de încăperi sau apartamente amenajate pentru birouri; camerele / cabinetele
/ birourile dintr-o instituţie (unae îiuilţiifuncţionari lucrează si primesc pe solicitanţi);
cabinet de judecător, cabinetul judecătorului (la tribunal etc.); cameră de chibzuinţă /
de consiliu / de deliberare; birou de avocat, birourile avocaţilor (la barou etc.). 5. palat;
cameră, camere; una din cele două camere ale parlamentului; Chamber of Commerce
camera de comerţ; Chamber of Labour Camera de Muncă; Lower Chamber Camera
inferioară / de jos, Camera Comunelor; (ist.) Star Chamber Camera înstelată. 6. (tehn.)
cameră. 7. (mil.) cameră (a încărcătorului); magazie. 8. (mine) vână. 9. v. c h a m b e r
p o t. II. vb. tr. 1. a închide, a pune, a aşeza într-o cameră; a amenaja (o cameră); a înzestra
/ a prevedea cu O cameră. 2. a sfredeli; a găuri. 3. (mine) a lărgi (fundul unei soiule).
chamber acid ['t/eimbor rjesid] s. (chim.) acid sulfuric de cameră (preparat prin
procedeul camerelor cu plumb).
chamber concert ['tfeimbo .konsot] s. (muz.) concert de muzică de cameră.
chamber counsel [~ ikaunscl] s. (jur.) jurisconsult, consilier juridic, avocat consultant.
chamberer [rt/eimboror] s. (înv.) 1. camerier. 2. (bărbat) afemeiat / muieratic. 3. came­
ristă.
chamber fellow ['t/eimbo ifelou] s. coleg de cameră.
chamber gases [~ ,ga;si:z] s. (tehn.) gazele de la camerele de plumb.
chamber hangings [~ rhasninz] s. pl. tapete.
chamberlain ['t/eimbalin] s. 1. şambelan; postelnic; cămăraş (la curţile regale sau
princiare). 2. camerier. 3. casier, trezorier (al unei bresle etc.). 4. şeful oamenilor de
serviciu, fecior-şef; majordom.
chamberlet ['tjeimbolit] s. cămăruţă, odăiţă, chiţimie, chichineaţă.
chamber lock ['t/eimbobk| s. (hidr.) ecluză cu sas.
chambermaid [~ meid] s. femeie de serviciu, cameristă (la hotel; amer. si intr-o casa
particulara),- fată în casă, servantă, slujnică.
chamber master [~ >ma:stor| s. cizmar care lucrează acasă pentru magazine.
chamber mate [~ meit] s. tovarăş I coleg de cameră.
chamber music [~ imju:zik] s. (muz.) muzică de cameră.
chamber pot [~ pot] s. oală de noapte, ţucal, cumar.
chamber practice [~ rpraktis] s. (jur.) consultaţii / consultaţie la domiciliu.
chamber process [~ iprousis] s. (ind.) procedeul / metoda camerelor de plumb.
chamber woman [~ iwunran] s. v. c h a m b e r m a i d .
chamblet ['tjaeţnblit] s. (tot.) alpaca, lustrin.
chameleon [ko'midion] s. 1. (zool.) cameleon (Chamaeleo vulgaris). 2. (fig.) cameleon,
om nestatornic (in păreri/ atitudini).
chameleonic [koimidi'onik] adj. cameleonic (si fig.)
chameleonize [ko'mkljonaiz, -lion-] vb. intr. (rar) a lua diferite culori.
chameleon-like [ko'mi:ljonilaik] adj. v. c h a m e l e o n i c .
chamfer [t/asnuV] I. s. 1. jgheab, uluc, renură; scobitură, tăietură; (arhit.) canelură,
glaf, ciubuc; (tehn.) hollow ~ holcher. 2". (tehn.) muchie teşită; faţetă, fasetă, şanfren.
II. vb. /r. 1. (tehn.) a scobi, a găuri, a face şanţuri / caneluri în; ariflui;a şanfrena; a canela,
a untui, a moleta. 2. (arhit.) a împodobi cu caneluri sau cu ciubuce. 3. a teşi, a tăia pieziş.
4. (hidr.) a taluza, a teşi.
chamfering ['t/amiforirj] s. (tehn.) teşitură, teşire; şanfren; taluz; faţetă.
chamois s. 1. ['Jasmwo,:, -wo:] (zool.) capră neagră / sălbatică (Rupicapra rupicapra).
2. ['/asini, /iemwa] piele de căprioară, piele şamoa.
chamois leather [~ <leoor] s. v. c h a m o i s (2).
chamomel ['kasmomel] s. v. c a m o m i 1 e.
chamositc(ore) ['Jasmazaitfp:)] s. (mineral.) şamosit.
chamot(te) [/o'raot] s. (ind.) şamotă.
champ1 [t/a;mp] I. vb. A. tr. a mesteca, a clefăi, a molfăi (cu zgomot); a muşca, a roade
(zăbala etc.) a scrâşni din (dinţi). B. intr. 1. a mesteca. 2. to ~ upon the bit a muşca
zăbala. 3. to ~ up a mânca, a clămpăni. II. s. mestecare.
champ2 s. (fam.) campion etc. (prese, de la champion).
champagne [Ja;in'pein, '-'-, '--] s. (vin de) şampanie; vin şampanizat; sparkling ~
şampanie spumoasă.
champaign ['tfjempein] s. şes(uri), câmp deschis, (ţinut de) câmpie.
champan ['t/aîmpon] s. (mar.) şampan.
155
champerty ['t/asmp3(:)ti] s. (jur.) învoială, tranzacţie, înţelegere (ilegala) cu una din
părţile litigants, potrivit căreia ofertantul suportă cheltuielile de judecată si în caz de
câştig primeşte o parte din suma disputată; vânzare a unui proces.
champignon [/sm'pinian şi pronunţia franceză] s. (bot.) ciupercă comestibilă, (mai
ales) ciuperca-de-gunoi (Agaeicus campestris).
champion ['t/aempbn] I. s. 1. luptător; atlet; as; susţinător, apărător (al unei cauze,
idei etc.); partizan; ~s of peace luptători pentru pace, partizani / apărători ai păcii. 2. (sport)
campion, învingător, câştigător al unei probe sa» al unor competiţii, câştigător al unui
concurs. II. vb. intr. a apăra; a (se) lupta pentru; to ~ a cause a lupta pentru o cauză.
III. adj. (fam.) clasa întâi, de prima mână, de frunte; întâia.
champion lode [~ loud] s. (mine) filon principal.
championship ['t/asmpjsn/ip] s. 1. (sport) campionat; titlu de campion; world ~
campionat mondial. 2. apărare, sprijinire, susţinere.
championship meet [~ mi:t] s. întâlnire / competiţie din cadrul unui campionat.
champleve ['/smpbvei şi pronunţia franceză] s. (jr.) (arte) săpare în relief; scoatere
în relief.
chance [t/o:ns, amer. t/sens] I. s. 1. întâmplare, caz, accident; by ~ din întâmplare,
întâmplător; cumva; on the ~ that în cazul când, în.caz că, bazat pe posibilitatea că;
mere ~ simplă întâmplare; on the ~ la întâmplare / noroc, pe ghicite; (prov.) an evil ~
seldom comes alone o nenorocire nu vine niciodată singură. 2. soartă, noroc, şansă, hazard;
risc; games of ~jocuri de noroc. 3. reuşită, noroc. 4. putinţă, posibilitate; şansă; prilej,
ocazie; probabilitate; (mat.) theory of ~s teoria probabilităţii; give me a/another ~!
a) iartă-mă de data asta! n-am să mai fac (a doua oară)! b) dă-mi prilejul să-ţi dovedesc
contrariul!; long ~risc; şansa îndoielnică; (fam.) a fat~a) posibilităţi mari, şanse mari;
b) (peior.) nici o şansă, nici un fel de perspective; to have an eye to the main ~ a urmări
scopuri / interese personale (mai ales mercantile); to stand a good ~ a avea şanse mari
/ frumoase, a avea perspective bune; to take a/one's ~a-şi încerca norocul, a risca; a profita
de prilej / de ocazie; to try one's ~ a-şi încerca norocul; there is not the remotest ~ of
your finding him n-ai nici cea mai mica şansă de a-1 găsi. II. adj'. întâmplător, ocazional.
III. vb. A. intr. 1. a se întâmpla, a se nimeri, a se afla din întâmplare; I ~d to be at home
s-a întâmplat să fiu acasă; din întâmplare eram acasă; should you ~ to meet him dacă-1
întâlneşti cumva întâmplător; dacă ţi se întâmplă să-1 întâlneşti; as it may ~ după cura
s-o întâmpla; (si.) ~ to the ducks întâmplă-se ce s-o întâmpla, fie ce-o fi; (înv.) how ~
you went not? cura se face că nu te-ai dus? cum de nu tc-ai dus? 2. to ~ upon a da peste
/ de, a întâlni din întâmplare. B. tr. (to ~ it) a risca, a-şi încerca norocul; let's ~ it să riscăm,
să încercăm.
chance acquaintance [~ s'kweintens] s. cunoştinţă întâmplătoare.
chance cause [~ ko:z] s. (mat.) cauză aleatorie,
chance child [~ tt/aild] s. copil din flori, bastard.
chance corner [- ikArna1"] s. (fam.) musafir / vizitator neaşteptat.
chance customer [~ -kAstsms1"] s. client ocazional.
chanced [~ 't/o:nst] adj. (rar) întâmplător.
chanceful ['t/a:nsful] adj. 1. bogat în întâmplări / în evenimente. 2. (rar) lăsat în voia
soartei.
chance game ['t/a:ns geira] s. joc de noroc.
chance hand [~ hcend] s. mâna norocoasă; cărţi bune.
chancel ['t/a:ns3l, amer. 't/aen-] s. (bis.) altar; (fig.) sanctuar.
chanceless ['t/d:nslisj adj. fără şanse / speranţe; deznădăjduit, desperat; inutil.
chanceless [tja:nslis] adj. fără şanse / speranţe; deznădăjduit, desperat; inutil.
chancellery ['t/a:ns3bri, -sila-, amer. -'tfaen-] s. 1. funcţie sau titlu de cancelar.
2. cancelariat, cancelarie, biroul unui cancelar.
chancellor [rt/a:ns3br, -sib r , amer. 't/a?n-[ s. 1. cancelar (ministru, căpetenie, înalt
dregător); Chancellor of the Exchequer ministru de Finanţe (în Anglia); Lord (High)
Chancellor lord-cancelar, judecător suprem (în Anglia; prezidează în Camera Lorzilor
şi în Chancery). 2. (ist.) cancelar, prim-ministru (în imperiile german şi austro-ungar).
3. prim secretar de ambasadă. 4. rector (la unele universităţi din Anglia). 5. (scot., jur.)
primul jurat.
chancellorship [-/ip] s. funcţie sau demnitate de cancelar etc. (v. c h a n c e l l o r ) .
chancellory [t/amsabri] s. v. c h a n c e 11 e r y.
chancelry !'t/a:ns3lri] s.v. c h a n c e l l e r y .
chancel table ['t/amssl rteibl] s. (bis.) altar jertfelnic.
chance medley ['tja:ns .medii] s. 1. (jur.) omor fără premeditare; omucidere accidentală;
omor involuntar. 2. întâmplare (nefericită / nefastă), accident. 3. încăierare, bătaie.
chance move [~ mu:v] s. (mat.) mutare aleatorie.
chancery ['t/a:nsari, amer. 't/asn-j ş. 1. Chancery (jur.) curtea de justiţie a
Lordului-Cancelar (secţie a înaltei Curţi de Justiţie în Anglia); in chancery a) (jur.) în
cercetarea Lordului-Cancelar; b) la strâmtoare (de exemplu, despre situaţia boxerului al
cărui cap e prins de braţul adversarului şi lovit fără cruţare); c) (într-o situaţie) fără
ieşire. 2. (amer., jur.) curte de echitaţie. 3. arhivă.
chancre ['/asrjks1"] s. (şi indurated ~) (med.) şancru tare.
chancroid [""JEenkroid] ş. (med.) şancru moale.
chancroidal [/asn'kroidsl] adj. (med.) şancroidal.
chancy ['t/a:nsi, amer. 't/asn-] adj. 1. riscat, hazardat, la noroc. 2. schimbător, nesigur,
variabil. 3. (scot.) norocos, izbutit, reuşit.
chandelier [i/aendi'lbr, -ds'l-] s. candelabru, sfeşnic mare cu braţe; lustru; policandru.
chandelle [faîn'del, /a:n-] s. (av.) şandelă.
chandler ['t/a:ndbr, amer. 't/aen-] s. 1. fabricant de lumânări; lumânărar, făclier;
negustor de lumânări. 2. negustor (de mărunţişuri); ship's ~ (mar.) a) negustor care
aprovizionează vasele; b) aprovizionarea vaselor.
chandlery [-i] s. 1. luniânărărie, depozit de lumânări. 2. marfa măruntă.
chant
change [t/eind3] I. s. 1. schimbare, transformare, prefacere, modificare, alterare; a ~
for the better schimbare în bine; ~ of air a) schimbare de aer; b) (tehn.) schimb de aer;
(med.) ~ of life climacteriu; vârstă critică; menopauză; ~s of life vicisitudinile vieţii; ~
of front (mil.) schimbare de front (şi fig.). 2. variaţie, primenire; for a ~ pentru variaţie;
de data asta. 3. schimb, primcneli (de rufe etc.). 4. rest; mărunţiş, bani mărunţi; bani
potriviţi; small ~a) mărunţiş, bani mărunţi; b) (ftg.) ceva mic, ceva neînsemnat, fleac,
flecuşteţ, bagatelă, ciuruc. 5. (corn.) schimb (de bani, valuta etc.). 6. Change (în loc de
Exchange) bursa din Londra. 7. transbordare; corespondenţă (pe calea ferată, la tramvai);
no ~ for Oxford tren direct spre Oxford / fără transbordare. 8. lună nouă. 9. dangăt de
clopote (într-o ordine stabilită); melodie cântată de clopote. -0* (fam.) to get no ~ out
of smb. a nu scoate nimic de Ia cineva, a nu-i smulge (un secret/ o părere) nici cu cleştele;
to ring the ~s a întoarce pe toate feţele, a întoarce pe o parte şi pe alta; a epuiza toate
posibilităţile; (fam.) to put the ~on smb. a trage pe cineva pe sfoară, a înşela pe cineva;
(fam.) to take the ~ out of smb. a se răzbuna pe cineva. II. vb. A. tr. 1. a schimba, a
modifica; a altera; a preface, a transforma; a converti; a comuta; a înlocui; (mil.) ~ arms!
schimbaţi anna! (pe celălalt umăr); to ~ colour a-şi schimba culoarea, a se schimba la
faţă; a face feţe-feţe; to ~ countenance a se schimba la faţă; a-şi pierde cumpătul; to ~
one's note/ tune a schimba, a lua alt ton, a schimba tonul; to ~one's mind a se răzgândi,
a-şi schimba hotărârea; to ~ hands a) a schimba mâinile; b) a trece din mână în mână;
c) a .trece în mâna altuia, în mâinile altuia; (Jig.) to ~ the horses in the midstream a
face schimbări mari într-un moment critic sau periculos; (fig.) to ~ one's skin/ spots
a-şi schimba părul; to ~ one's tune a întoarce foaia, a schimba macazul; to ~ step a
schimba pasul. 2. (jiu.) a schimba (bani, valută etc.) 3. a schimba (trenul etc.). B. intr.
1. a se schimba; a se modifica; a se transforma; times had M! timpurile se schimbaseră.
2. a se schimba, a se primeni, a-şi schimba hainele sau rufele. 3. a face o transbordare,
a schimba trenul etc. 4. a se acri; a se strica; a se brânzi; a şe covăsi, a se corăsli. 5. to ~
down (auto) a reduce viteza, a schimba într-o viteză inferioară; to ~ over a) (auto)
a schimba viteza; b) (tel.) a trece pe recepţie; to ~ over from... to a trece de la (o metodă
etc.) la; to ~ over/round (sport) a schimba locurile / terenul; to ~ up a schimba într-o
viteză superioară.
changeability [.t/cind33 'biliti] s. caracter schimbător, variabilitate, mutabilitate;
nestatornicie.
changeable ['t/eind39bl] adj. schimbător, schimbacios, variabil, nestatornic, inconstant,
inconsecvent; (m«t.) variabil.
changeableness [-nis] s. v. c h a n g e a b i l i t y .
change broker ['t/eind3 ibrouka1"] s. v. e x c h a n g e b r o k e r .
changeful ['t/eind3ful] adj. (poetic) 1. plin de schimbări. 2. v. c h a n g e a b l e .
changefulness [-nis] s. schimbare; caracter schimbător.
change gear ['t/eind3 .gb r ] s. 1. (auto) cutie de viteze. 2. (text.) roată de schimb.
changeless ['tjeind3lis] adj. neschimbat, neschimbător; fix; statornic; permanent,
neclintit.
changelessness [-nis] s. imutabilitate, statornicie, constanţă, neschimbare, caracter
neschimbător.
changeling ['t/eind3lirj] ş. (în basme) copil lăsat de elfi în schimbul celui răpit de ei.
changement ['tfeind3ni3nt] s. (rar) schimbare.
change-over ['t/eind3'ouv3r] s. 1. (to) trecere (spre / la); the ~ to capitalism (perioada
de) trecere la capitalism. 2. reconstrucţie, transformare. 3. (tehn.) comutare, schimbare;
mutare. 4. (auto) schimbător de viteză.
changer ['t/eind33r] s. 1. schimbător, modificator. 2. (înv.) cămătar, zaraf, agent de
schimb.
change speed gear ['t/eind3 spi:d .gb r ] s. (auto) schimbător de viteze.
change wheel [~hwi:l] ş. roată de schimb.
changing [rt/eind3irj] I. adj. 1. schimbător. 2. care-şi schimbă culoarea. 3. (jig.) nehotărât.
II. ş. schimbare.
changing room ['t/eind3inru(:)m] ş. 1. (sport) vestiar. 2. cabină de probă (într-un
magazin de confecţii).
channel ft/Een^I] I. s. 1. canal (natural); albie, făgaş, matcă; firul apei, apă navigabilă,
talvegul râului; strâmtoare; şenal; the (English) Channel Canalul Mânecii. 2. canal de
scurgere. 3. (tehn.) canal, jgheab; scobitură, tăietură; ancoşă; uluc, renură, crestătură, nut,
falţ, şanţ; lambă şi uluc; fier U. 4. (mar.) pasă; port-sart; şanţ pentru zbir. 5. (fig.) cale,
drum, făgaş, mijloc; sursă, izvor; the information was received through the usual ~s
informaţiile au fost primite pe cale obişnuită; through diplomatic ~s pe căi diplomatice.
6. (te/evi^iune) canal. II. vb. tr. 1. a săpa un canal prin, în; a canaliza. 2. a da drumul pe
canal. 3. (constr.) a face jgheaburi, crestături etc. în; a da la rindea pentru ciubucuri.
4. a trimite; a furniza; a îndruma.
channel bar [~ ba:r] s. (tehn.) profil U.
channel black [~ blask] s. (ind.) un gen de fum de canale.
channeler ['t/Een3br] s. sfredcl, burghiu.
channelling, ft/senplirj] s.fam. canaluri; sistem de canaluri.
channel iron ['t/aenpl 'aisn] s. (metal.) fier U.
channel rail [t/a^n^l reil] s. şină cu şanţ.
channel steel [~ sti;l] ş. (tehn.) grindă cu profil U.
Channel Tunnel ['t/aenl -tAnl] s. Tunelul Mânecii, Eurotunel.
chanson ['/a?ns3n şi pronunţia franceză] s. (fr.) 1. verighetă, inel (cu inscripţie).
2. şansonetă, cântec de music-hall.
chansonnette [./asnsa'nct şi pronunţia franceză] s. (fr.) şansonetă, cântec.
chant [t/a:nt, amer. t/fent] I. s. 1. (poetic) cântec, cântare. 2- (bis.) psalmodiere. II. vb.
A. tr. 1. (şi to ~ the praises of) (poetic) a cânta; a slăvi prin cântec. 2. a cânta monoton;
a psalmodia; a repeta, a îngâna. 3. a scanda (lozinci). 4. (si.) a lăuda (un cal) la vânzare
(ascunzându-i defectele). B. intr. 1. (rar) a cânta. 2. a scanda.
chantage 156

chantage [/ain'ta^, 'tjd:ntid3, amer. rt/a?ntid3 şi pronunţia franceză] s. (jr.) (jur.) şantaj, charts, (sl.) ceai.
stoarcere de bani prin ameninţări. char-a-banc ['/arobaen, -bu:n, bo:rj şi pronunţia franceză] s. (fr.) camion cu bănci
chantant ['t/amtant, 'tTm- şi pronunţia franceză] adj. (fr.) melodios. (pentru excursii), autocar deschis.
r
chanter ['t/u:nt9 , amer. 't/am-] s. 1. corist, cântăreţ (mai ales într-un cor bisericesc). character ]'kîeriktar, -rek-l I. s. 1. caracter; fire, natură; a man of ~a) un om de caracter;
2. (bis.) dascăl, cantor, cântăreţ. 3. (muz.) fluier pentru melodie (la cimpoi). 4. (sl.) şantajist, b) un om cu personalitate; a man of no ~ un om fără personalitate, lipsit de personalitate.
înşelător, escroc. 2. reputaţie; he has a ~ for hospitality trece drept un om ospitalier, e vestit pentru
chanterelle [it/snts'rel, amer. si Jaai-] s. (fr.) 1. (muz.) coarda mi la vioară. 2. (bot.) ospitalitatea lui. 3. recomandare (scrisă), caracterizare; (peior.) that's a pretty ~you
bureţi galbeni (Canîharellus cibarius). are giving us of him frumos ni-1 zugrăveşti, ni-1 descrii frumos (n-am ce zice!). 4. figură,
chantership ['t/a:ntofip, amer. 't/sen-] s. (bis.) funcţia de cantor. personalitate, individualitate; personaj, individ; a public ~ personalitate, om cu vază,
chantey ['tfu:nti, t/a;n-, amer. si 'Jam-] s. heirup, cântec marinăresc ritmic pentru cor figură marcantă; a bad ~ un stricat; o persoană cu o reputaţie proastă, un individ dubios,
(la ridicarea poverilor etc.). obscur. 5. (fam.) (om) original, excentric, om ciudat, orii straniu; he is quite a ~nu-i ca
chanticleer [itfamti'klior] s. (poetic) cocoş, şanticler. ceilalţi; e un tip năstruşnic / original; are ciudăţeniile lui; he makes a~of himself face
chanting ['t/a:tirj, amer. 't/aiii-] I. aay. cântat. II. s. 1. cântare, psalmodiere. 2. scandare pe originalul; vrea să fie o figură, să iasă din comun. 6. (lit.) personaj, erou, figură,
(a lozincilor): întruchipare; rol; he made his first apperance on (the) stage in the ~of Hamlet a debutat
chantor ['tjd:nt3r, amer. 't/am-] s. v. c h a n t e r. pe scenă în rolul lui Hamlet. 7. caracter, (trăsătură) caracteristică; însuşire; calitate; innate
chantress ['t/a:ntris, amer. 't/arntres, -trisj s. cântăreaţă. ~s însuşiri înnăscute, ereditare, caracteristici moştenite; acquired ~s însuşiri, calităţi
chantry ['t/a:ntri, amer. 't/asn-j s. (bis.) danie pentru pomenire; capelă (într-o biserică) dobândite, trăsături căpătate în viaţă, în existenţa socială; in the ~ of a friend în calitate
făcută pentru pomenirea ctitorului; alte ctitorii sau danii făcute la biserici în acelaşi scop. de prieten, ca prieten. S. literă, caracter; hieroglif; cifră; alfabet; scriere; Egyptian ~s
chanty ['t/amti, amer. 't/am-, 7am-] s. v. c h a n t e y. hieroglife egiptene; Runic ~s scriere runică; in large ~s cu litere mari; is this his ~?
chaos ['kebs] s. 1. haos; abis; genune, hău. 2. (fig.) haos, talmeş-balmeş, neorânduială, (aceste) e scrisul lui? -0" to be in ~ with a corespunde; a fi consonant cu (cu dat.); to be
harababură, învălmăşeală. out of ~ with a nu corespunde (cu dat.); a nu sta bine (cuiva), a nu şedea bine (cuiva),
chaos-Iike [~ilaik] adj. v. c h a o t i c. a nu prinde. 9. (autom., tel.) simbol, semn. 10. (înv.) cifru; mesaj cifrat. II. vb. tr. 1. (fig.)
cha'otic [kei'otik] adj. haotic; confuz, dezordonat; alandala. a imprima, a săpa, a înscrie. 2. (»ii>.) a caracteriza, a zugrăvi, a descrie.
chap1 [t/sep] s. (fam.) băiat, tip, individ, flăcău, fârtat, ortac; merry ~ băiat vesel; nice character actor ['kserikter 'zekts1"] s. (teatru) actor de compoziţie.
~ băiat simpatic, băiat drăguţ; old ~ dragă prietene. character assassination [~ 3iSîesi'nei/n] s. (amer.) defăimare, distrugerea reputaţiei
chap2 I. s. crăpătură, ochi, deschizătură. II. vb. A. tr. 1. a despica, a crăpa. 2. a i se ,. unei persoane.
crăpa (măiiiile).3. a fărâmiţa, a toca, a mărunţi. B. intr. a (se) crăpa. characteristic [ikjerikto'ristik, -rak-] l.adj. (of) caracteristic, semnificativ, tipic (pentru).
chap3 s.'(mai ales la pi.) 1. falcă; bot, rât (al animalelor). 2. (glumeţ) falcă; bot (al II. s. 1. (trăsătură) caracteristică, trăsătură distinctivă, însuşire, calitate. 2. (mat.)
omului). 3. (tehn.) falcă de menghină. caracteristică (de logaritmi).
chaparajos [t/a:pa:'ra:hous] s. pl. (span, amer.) pantaloni de cow-boy (din piele sau characteristically [-aii] adv. în mod caracteristic, elocvent, grăitor.
blană, denumiţi adeseori chaps). characteristic sheet [iksrikts'ristik */i:tj s. (top.) foaie / tabel de semne convenţionale.
chaparral [it/aspo'rad] s. (bot.) 1. (amer.) desiş de ilice. 2. desiş de mure. 3. mărăcini.?. characterization [.kaîriktorai'zei/sn, -rak-, -ri'z-j s. 1. caracterizare. 2. arta de a crea
chap book ['tjasp >buk] s, carte poporană; carte ieftină de basme, legende sau balade caractere; arta de a exprima, de a reda caracteristicul.
populare. characterize ['kasriktaraiz, -rak-] vb. tr. 1. a caracteriza, a zugrăvi, a descrie ceea ce
chape [t/eip] s. 1. copcă (de cataramă); cheotoare. 2. mâner, vârf aurit (la teacă); este caracteristic / semnificativ pentru; a reda esenţialul (cu gen.). 2. a caracteriza,
legătură; ferecătură. 3. (in limbaj vânătoresc) coadă de vulpe. a distinge; a servi ca trăsătură caracteristică / distinctivă pentru.
chapeau [TaVpou si pronunţia franceză], pl. chapeaux [-z] s. (fr.) pălărie. character key ['kajrikts ki:[ s. clapă (de literă) la maşina de scris.
1
chapel ['tjaîpal] s. 1. capelă, paraclis; biserică (a închisorii, a regimentului etc.). characterless ['kasriktelis, -rak-] adj. 1. slab, şters, neexpresiv, anodin. 2. fără nimic
2. biserică neanglicană. 3. (muz.) cor (a capella), capelă (de obicei la curte). 4. (atelier caracteristic / deosebit, fără individualitate / personalitate, oarecare; cu neputinţă de a fi
de) tipografie; colectiv sau întrunire a muncitorilor tipografi; to call a ~ a chema colectivul caracterizat; insignifiant.
la întrunire (mai ales într-o tipografie). character-monger ['ka:rikto, mArjg3r] s. 1. palavragiu. 2. bârfitor, defăimător, detractor.
chapel2 vb. tr. (mar.) a manevra (un vas cu pânze) din cârmă (pană la revenirea character-sum [~SAIII] s. (mat.) sumă de caractere.
vântului). charade [J3'ra:d, amer. -'reid] s. şaradă.
chapel folk [~,fouk] s. (bis.) neconformişti. charbon ['/a:ban şi pronunţia franceză] s. (vet.) dalac (la cai).
chaperon ['jaîporoun] I. s. (înv.) însoţitoare, femeie mai în vârstă sau măritată care charcoal ['t/a:koul] I. s. 1. mangal, cărbune de lemn / vegetal. 2. (arte) (creion de)
însoţeşte o fată tânără cu diferite prilejuri (petreceri, baluri, plimbări). II. vb. tr. a însoţi, cărbune, cărbune pentru desen. 3. (arte) desen în cărbune. II. vb. tr. 1. a desena în cărbune;
a conduce, a supraveghea (o fată tânără când iese de acasă la plimbare, petreceri ele). a înnegri. 2. a asfixia, a otrăvi cu mangal.
chapfallen ['tjaep ifelon] adj. 1. cu falca atârnată, pleoştită, lăsată în jos. 2. (fig.) abătut, charcoal brazier [~ ibrsezia'] s. (metal.) cuptor de lipit.
amărât, pleoştit, cu capul în jos. charcoal breeze [~ bri:z] s. (ind.) praf de mangal.
r
chapiter ['t/a?pito [ s. (arhit.) capitel (ae coloană). charcoal burner [~ ,b9:nar] s. cărbunar; (ist.) Charcoal Burners pl. carbonari,
chaplain ['ţ/asplin] s. 1. capelan. 2. preot, duhovnic. cărvunari.
chaplet ['t/acplit, amer. si -let] s. 1. cunună, cununiţă, ghirlandă (şi fig.). 2. mătănii, charcoal burning [~ ctomirj] s. carbonizare / mangalizare în bocşă.
mărgele; salbă, colier, şirag. 3. (metal.) suport pentru miezuri, suport răcitor, broşa de charcoal crayon [~ 'kreion] s. (artă) cărbune de desen.
turnător. chard [t/a:d] s. (bot.) sfeclă foioasă, mangold, (Beta vulgaris ciclă).
chapleted [-id] adj. încununat, cu cunună. chare [t/sar] I. s. 1. lucru la domiciliu. 2. muncă cu ziua, lucru năimit. II. vb. intr.
«hapman ['tjajpiuanj s. (înv.) negustor ambulant; boccegiu; telal; negustor de 1. a munci / a se angaja cu ziua; a lucra la domiciliu. 2. (conslr.) a ciopli piatra cu dalta.
mărunţişuri; mămular, tolbaş coropcar, marfagiu. charfolk ['t/a:fouk[ s. lucrători cu ziua.
chappie ['t/a=pi[ s. fante, filfizon, marţafoi; dandi, arbitru al eleganţei; om de salon. charge [t/a:d3] I. vb. A. tr. 1. a încărca; a arma; a umple; a satura; a şarja, a pune şarje
1
chappy adj. crăpat, plesnit, spart. în; to ~ a furnace a şarja / a umple un cuptor. 2. (fig.) a încărca, a împovăra; to ~ one's
2
chappy s. v. c h a p p i e. memory with a-şi încărca memoria cu; to be ~d with care a fi împovărat de griji. 3. a cere
chaps [t/sps, Jaepsjs. 1. pl.de la e h apiî's. 2. prese de la c h a p a r a j o s . (un pref), a pune la socoteală; what do you ~ for it? cât ceri pe(ntru) asta? ce preţ are?
chaptalization [<t/a?ptolai'zei/pn] s. (vinificaţie) creştere a tăriei vinului (prin adău­ cât costă / face (asta)? care-i preţul? he ~d us ten dollars for it ne-a cerut zece dolari
gare de zahăr). (pentru asta); how much did he ~ you? cât ţi-a cerut? cât ţi-a luat? 4. (ec.) a debita;
chaptalize ['t/zeptalaiz] vb. tr. (vinificare) a mări procentul de alcool (prin adăugare to ~ (to) one's account/ debit a debita pe cineva, a trece Ia debitul unui cont. 5. a acuza,
de zahăr). a învinui, a învinovăţi. 6. a povăţui, a îndemna; a îmboldi; (despre un judecător care le
chapter ['t/a2ptor] I. s. 1. capitol (de carte); to the end of the ~ a) până la sfârşitul vorbeşte juraţilor etc.) a exhorta, a dojeni. 7. a cere, a pretinde (cuiva) un lucru; I ~you
capitolului; b) (fig.) până la sfârşit, veşnic. 2. subiect, temă; enough on that ~ să închidem to obey îţi cer ascultare, îţi cer să asculţi. 8. (mil.) a şarja, a ataca. 9. to ~on smb. a pune
capitolul acesta; ajunge, să nu mai vorbim despre asta. 3. capitul, adunarea canonicilor în sarcina cuiva, a-i imputa cuiva; to ~ to a cerc, a pretinde; to ~ upon v. to ~ on; to ~
dintr-o catedrală; adunarea membrilor unui ordin călugăresc sau cavaleresc; lojă masonică, with a) a încredinţa, a însărcina cu, a da în seama, în grija; he was ~d with an important
■v- ~and verse a) capitol şi verset biblic; b) citat exact; trimitere exactă; dovadă precisă; mission i s-a încredinţat o misiune importantă, i s-a dat o însărcinare de seamă; b) a acuza
~ of accidents desfăşurarea neprevăzută a evenimentelor; ~ of possibilities desfăşurare / a învinovăţi / a învinui de; to ~ with murder a acuza de asasinat (premeditat), a învinui
posibilă a evenimentelor; noian de posibilităţi. II vb. tr. 1. a împărţi în capitole (o carte). de crimă / de omor. B. refl. to ~ oneself with a lua asupră-şi, a se însărcina cu / să, a-şi
2. (fam.) a muştrului, a dojeni, a lua la refec, a scărmăna. lua răspunderea (cu gen.); he ~d himself with all the risk şi-a luat asupra lui tot riscul.
chaptrel ['t/sptral] s. (arhit.) capitel (ae coloană). C. intr. 1. (/nil.) a şarja, a ataca. 2. to ~ up a da năvală. II. s. 1. încărcătură; încărcare,
char [tjd; [ I. s. 1. muncă cu ziua sau cu ora (la domiciliu). 2. prese, ae la c h a r w o m a n. sarcină, şarjă, povară, angara; bursting "încărcătură explozivă. 2. grijă, semn, oblăduire;
1 r

II. vb. intr. a munci cu ziua (la domiciliu); a face curăţenie (in casa). sarcină, însărcinare, misiune, răspundere, tutelă, custodie; children in ~ of a nurse copii
char 2 1. vb. A. tr. 1. a arde; a carboniza, a preface în cărbune. 2. (gastr.) a prăji la foc încredinţaţi unei doici / unei îngrijitoare; a nurse in ~ of children îngrijitoare de copii
mic; a frige. B. intr. a arde; a se preface în cărbune. II. s. 1. ceva carbonizat, ceva ars; / la copii; I am in ~ of this department această secţie e condusă de mine, eu conduc
cărbune animal, cărbune de oase (pentru fabricarea zahărului). 2. (rar) mangal. această secţie; (mil.) to be in ~ a comanda, a avea comanda; to give smb. in ~ a da pe
char3 s. (i/u.) lipan (Thymallus thymallus). 2. (amer.) păstrăv (Salmo sp.). cineva pe mâna poliţiei, a preda pe cineva poliţiei; to give in ~ of a încredinţa, a da în
157 chase1

seama / în grija (cuiva); he gave/ put everything under my ~ a lăsat toate pe seama charley horse [~ ho:s] s. (sport) cârcel, crampă.
mea / în mâna mea, mi-a încredinţat toate (lucrurile); to put smb. in ~ of smth. a încredinţa charlie ['t/a:li] s. (fam.) v. c h a r 1 e y1,2.
ceva cuiva. 3. pupil, pupilă, orfan sub tutelă; protejat. 4. zălog, ipotecă, gaj, amanet. charlock ['t/o:lak] s. (bot.) muştar sălbatic / de câmp / alb (Sinapis arvensis).
5. cerinţă, pretenţie. 6. (corn.) preţ, cost; pl. cheltuieli; speze, reţineri; at his own ~ pe charlotte ['J"a:l3t şi pronunţia franceză] s. (fr.) sar Iotă, prăjitură din cremă (fructe) şi
cont propriu; pe seama sa; ~s forward expedierea sau transportul în contul cumpără­ frişca.
torului; at the ~ of la preţul de; what ~ did he make for it? cât a cerut (pentru asta)?; charm [t/a:m] I. s. 1. farmec, vrajă, încântare, descântec; (despre un medicament) to
free of ~ fără plată, gratuit, gratis; ~s included inclusiv spezele. 7. taxă; impozit; dare; act like a ~ a avea un efect miraculos. 2. pl. (fig.) farmece, atracţie; nuri, vino-încoace,
dajdic, bir, angarale. 8. acuzaţie, vină, învinuire; to lay to smb.'s ~ a învinui pe cineva, şarm. 3. ciripit, 4. amuletă, talisman; pandantiv. 5. cheie falsă, cheie mincinoasă, şperaclu,
a arunca vina pe cineva, asupra cuiva. 9. (jur.) discurs exhortativ ţinut de judecător juraţilor. paspartu. 6.pl. (amer. sl.) bani, lovele, metal. II. vb. A. tr. 1. a vrăji, a fermeca, a descânta;
10. (bis.) pastorală. 11. (mil., fig.) şarjă, atac; semnal de atac; to return to the ~a reveni a conjura. 2. (jig.) a vrăji, a fermeca, a răpi, a cuceri, a subjuga, a încânta. 3. a alina,
la atac, a-şi reînnoi atacul. 12. (bis.) turmă; enorie, enoriaşi; parohie; biserică. a potoli, a linişti (o durere). 4. a domestici, a îmblânzi (un şarpe). 5. to ~ a secret out
chargeability btja^a'biliti] s. 1. vinovăţie, susceptibilitate de a fi învinuit. of a smulge un secret ca prin farmec. B. intr. a face vrăji.
2. responsabilitate, răspundere. 3. exigibilitate. charman ['t/a:msen, -man], pl. charmen [-man, -men] s. lucrător cu ziua.
chargeable ['t/a^abl] adj. 1. condamnabil, de condamnat, de blamat. 2. (with) charmed ['t/a:md] adj. 1. vrăjit, fermecat. 2. (fig.) încântat; I shall be ~ to see you
răspunzător, responsabil (pentru, de); to be ~ with a fault a fi răspunzător de o greşeală. voi fi încântat să te văd.
3. exigibil; impozabil; supus unor angarale. 4. (despre speze) care revin (cu dat.); these charmer ['t/a:ni3r] s. 1. (mai ales glumeţ, peior.) cuceritor, crai, berbant, hoţ de inimi;
debts are ~ to me aceste datorii îmi revin / trec asupra mea. femeie fermecătoare, nurlie; vrăjitoare, sirenă; fermecătoare. 2. vrăjitor; îmblânzitor de
chargeable call [~ ko:I] s. (tel.) convorbire taxată. şerpi.
chargeable cell [~ sel] s. (electr.) acumulator. charming ['t/a:min] adj. minunat, fermecător, încântător, răpitor, nurliu, cu
chargeableness ['tjo^ablnis] s. v. c h a r g e a b i 1 i t y. vino-ncoace.
1
charge compressor ['t/u:d3 kanVprcsa "] s. (tehn.) compresor, suflantă. charnel ['t/a:nl] I. s. sepulcru; gropniţă. II. adj. mortuar.
charge d'affaires ['/a^eida; Tea1" si pronunţia franceză], pl. charges d'affaires [~] charnel-house ['t/ainsl haus] s. criptă, cavou, gropniţă, osuar.
s. (fr.) însărcinat cu afaceri. charnockite ['tTamakait] s. (mineral.) chamokit.
chargee [t/a:d3i:] s. creditor ipotecar. charpoy ['t/a:pDi] s. (anglo-indian) pat uşor.
charge equalization [t/a:d3 .ikwalai'zei/n] s. (electr.) compensare de sarcină. Charpy impact machine ['/o:pi limpaekt ma'/im] ş. (tehn.) pendul Charpy.
chargeman ['t/a:d3 man] s. artificier. charred bone [t/a:d -boun] s. (ind.) cărbune de oase.
T r
charger [ t/a:d33 ] s. 1. persoană care încarcă, umple etc. (v. c h a r g e 1,1). 2. (înv.) charred coal ['t/a:d 'koul] s. (mine) cocs.
acuzator. 3. (mil.) încărcător. 4. (mil.) cal de luptă. 5. (înv.) blid; tavă, tipsie; fund (pentru charry [rt/a:ri] adj. 1. de cărbune. 2. ca de cărbune; tuciuriu. 3. acoperit cu cărbune.
tăiat carnea). 6. (metal.) maşină de încărcat, maşină de şarjat. 7. (tehn.) dozator, încărcător. chart [t/o:t] I. s. 1. hartă marină. 2. hartă; proiecţie Mercator. 3. diagramă, schemă,
8. (fam.) automobil, maşină (mică). schiţă, tabel; genealogical ~ arbore genealogic, genealogie. 4. (med.) foaie de
charge sheet ['t/a:d3 /i:t] s. (jur.) listă de arestaţi / de acuzaţi, cu indicarea vinilor observaţie. 5. top (de şlagăre etc.). 6. (tehn.) abacă, nomogramă. II. vb. tr. 1. a trece,
respective (aflătoare la poliţie sau la judecătorul de instrucţie). a înregistra pe o hartă. 2. (jig.) a schiţa, a trasa, a pune pe hartă, a consemna, a însemna.
charge storage tube [~ iSto:rid3 tju:b] s. (tel.) tub video-captor. charta ['t/o:ta] s. v. c h a r t e r.
charging ['t/a:d3in] I. adj. 1. care încarcă / umple; de încărcare, de umplere. 2. acuzator, chartaceous [t/o:'tci/3s] adj. de hârtie.
de acuzare. 3. (mil.) de şarjă, de atac; atacator. II. s. încărcare, umplere etc. (v. c h a r g e I). chart datum [Xfait -deitam] s. (top.) zero al hărţii (marine).
charging apparatus [~ .aspo'reitas] s. (tehn.) dispozitiv de încărcare. charter [rt/a:tar] I. s. 1. hrisov, uric; decret; cartă; lege, constituţie; drept, privilegiu;
charging box [~ boks] s. (metal.) albie, troacă. the Great Charter Marea Cartă a Libertăţilor, Magna Charta Libertatum (prima constituţie
charging bridge [~ brid3] s. platformă de încărcare. engleză, 1215); the People's Charter Carta Poporului (programul cartiştilor, 1838).
charging carriage [~ tk?erid3] s. (tehn.) recipient de transport. 2. regulă, ustav, orânduire. 3. v. c h a r t e r party.-O* (mar.) time ~ navlosire pe termen.
charging crane [~ krein] s. macara de încărcare / şarjat. II. vb. tr. 1. a da un hrisov, un uric, un privilegiu (cuiva); a decreta, a acorda, a statua,
charging current [~ ikArsnt] s. (electr.) curent de încărcare. a întări (o danie, o măsură etc.). 2. (mar.) a navlosi, a afreta, a arma. 3. (fam.) a comanda;
1
charging door [~ do: "] s. (metal.) uşă / gură de încărcare / şarjare. a tocmi, a năimi; a închiria.
charging station [~ istcijsn] s. (electr.) staţie de încărcare (a acumulatorilor).
chartered ['t/a:tad] adj. 1. cu hrisov, cu uric, întărit, confirmat (printr-un hrisov etc.).
charily ft/earili] adv. 1. atent, grijuliu, cu grijă, cu băgare de seamă, cu luare-amintc,
2- (fig-) privilegiat; autorizat. 3. (mar.) navlosit, afretat. 4. comandat, închiriat.
cu atenţie. 2. prudent, cu prudenţă, cu prevedere, cu băgare de seamă. 3. cu zgârcenie,
chartered accountant [~ a'kauntant] s. (ec.) contabil autorizat.
eu chibzuinţă, cu chibzuială.
charterer ['t/a:tarar] s. (mar.) navlositor, încărcător, expeditor.
chariness ['t/earinis] s. 1. precauţie, prevedere; grijă; atenţie. 2. economic; chibzuială;
Charterhouse [rt/u:tahaus] s. azil de bătrâni la Londra.
parcimonie.
Charterhouse school [~ sku:l] s. şcoală filantropică la Londra.
chariot ['t/serbt] I. s. 1. (ist.) car, căruţă, car de triumf. 2. (poetic) şaretă, rădvan. 3. (tehn.)
cărucior de macara; pisică. II. vb. A. tr. a duce / a purta într-un car (de triumf). B. ittir. chartering ['t/a:t3rirj] s. (mar.) navlosire.
a merge într-un car. charter member ['t/a:tarmembs1"] ş. (amer.) membru fondator (al unei organizaţii).
charioteer [it/zeria'tiar] I. s. 1. (înv. poetic) căruţaş, vizitiu, surugiu. 2. the Charioteer charter party [~ ipa:ti] s. (mar. com.) contract de navlosire, închiriere (totală sau
(astron.) Vizitiul (constelaţie). II. vb. tr. a duce / a purta într-un car (de triumf), parţială) a unui vas pentru transportul mărfurilor.
charisma [ka'risma] pl. charismata [-ta] s, 1. aureolă, nimb, aură. 2. calitate de (a charter plane [~ plcin] s. avion taxi / de închiriat; (avion) charter.
se impune ca) conducător; capacitate de a stârni entuziasm. Chartism ['t/tiltizam] s. (ist.) cartism, chartism (mişcare revoluţionară muncitorească
charismatic [ikseriz'mjetik] adj. 1. aureolar; de domeniul reputaţiei, mitului, legendei. în Anglia, 1837-1848).
2- înzestrat cu calitatea de a se impune ca lider şi de a stârni entuziasm şi devotament. chartist s. 1. (ec.) specialist în alcătuirea de diagrame referitoare la bursa de acţiuni.
charitable ['t/ceritabl] adj. 1. caritabil; filantrop, mărinimos, generos. 2. milos(tiv); 2. cartograf.
darnic, larg la pungă, mână largă, bun la inimă. Chartist [tja:tist] I. adj. cartist, al cartismului. II. s. cartist, partizan al mişcării cartiste.
charitableness [-nis] s. 1. v. c h a r i t y (1). 2. mila, îndurare. chartographer etc. v. c a r t o g r a p h e r etc.
charity ['t/amti] s. 1. caritate; dragoste de semeni; (prov.) ~ begins at home mai aproape chartreuse [/o:'tra:z şi pronunţia franceză] s. 1. mănăstire, şartreză. 2. (lichior)
dinţii decât părinţii, cămaşa c mai aproape de piele decât haina. 2. milostenie; (operă Chartreuse.
de) binefacere, pomană. 3.pl. instituţi sau opere filantropice / de binefacere. chart room ['t/a:t ru:m] s. (mar.) camera hărţilor; cameră de navigaţie.
charity box [~ baks] s. cutia milelor; cutie pentru pomeni. charwoman [rt/a:iwuman], pl. charwomen ['t/ajwimin] s. (înv.) femeie cu ziua,
charity boy [~ boi] (ist.) elev la o şcoală filantropică pentru săraci. îngrijitoare, curăţitoare, ehivuţă.
charity girl [~ ga:l] (ist.) elevă la o şcoală filantropică pentru săraci. charwork [~ wa:k] s. lucru la domiciliu (al unei femei cu ziua).
charityless ft/aeritilis] adj. lipsit de caritate. chary ft/eari] adj. 1. grijuliu, prudent, prevăzător; atent; (of) temător (să nu); to be ~
charity school ['t/aeriti sku:l] s. şcoală pentru copii săraci (filantropică). of giving offence a căuta să nu jignească. 2. chibzuit, econom, parcimonios; ~ of scump
charivari ['/o:ri'va:ri, /u:-, amer. /o:riva'ri] s. 1. muzică drăcească, tămbălău, tărăboi. / zgârcit / reţinut la (vorbă etc.); ~ of words scump la vorbă.
2. babilonic, încurcătură, talmcş-balmeş, aiureală. chase1 [t/eis] I. s. 1. vânătoare; loc de vânătoare; vânători, participanţi la o vânătoare.
charlatan ['/u:laten, -tasn] ş. înşelător, şarlatan; vraci, magician. 2. urmărire, goană, alungare, izgonire; (fam.) fugă, alergare; to give ~ to a) a vâna, a urmări,
charlatanism [-izam] s. înşelătorie, şarlatanie. a hăitui; b) (fig.) a urmări, a goni după; in ~ of în goană după; on the ~ la vânătoare;
Charles's Wain [pt/o:lZiz 'wein] s. (astron.) Carul Mare, Ursa Mare, Carul cu Boi (fig.) a wild-goose ~ a ) urmărire inutilă, alergătură zadarnică; b) himeră, utopie, vis;
(constelaţie). aiureală, lucru zadarnic. 3. (sport) steeple ~ cursă cu obstacole. II. vb. A. tr. 1. (mai ales
charleston l't/a:lst3n] s. charleston (dans). mar.) a vâna; a urmări, a goni. 2. (fig.) a urmări, a vâna. 3. a alerga după (la jocuri).
1
charley ['t/a:li] ş. (pop.) 1. cumătră vulpe (în folclor). 2. barbişon (stil Carol I). 3. paznic 4. a alunga, a izgoni. 5. (fig.) a alunga, a risipi, a împrăştia; to ~all fear a risipi, a alunga
de noapte. orice teamă. 6. (fam.) to ~ up a căuta în grabă (un titlu de carte, un cuvânt, o dată etc.).
charley2 s. (amer., mii.) litera C, categoria a treia. B. rejl. (amer.) a se căra, a o întinde; go ~yourself! şterge-o! cară-te! ia-ţi picioarele la
Charley Brown [~ braun] s. (fam.) cabină de comandă a unui vehicul spaţial. spinare! simplifică peisajul! C. intr. 1. a alerga, a fugi, a goni. 2. to ~away a fugi. 3. a vâna.
chase2 158

chase21, s. 1. (mil.) tranşee, gropi, şanţuri, (făcute special). 2. (telm.) scobitură, crestătură, nevrute). II. s. 1. conversaţie, taifas, discuţie; flecăreală, sporovăială, turuiala. 2. ciripit.
săpătură, şanţ, renură. 3. (poligr.) ramă (tipografică). 4. montură (a unei pietre preţioase). 3. murmur, susur, clipocit. 4. zăngănit, zdrăngănit, joc. 5. (electr.) vibraţie.
II. vb. tr. 1. (telm.) a cizela, a dăltui, a scobi. 2. a săpa, a grava (un ornament în metal); chatteration ['t/arta'rei/sn] s. (fam., rar) v. c h a t t e r (II, 1).
a ştemui, a scoate în relief, a bate cu ciocanul (un metal) pentru a scoate în relief figuri chatterbox ['t/aetoboks] s. 1. flecar, moară stricată / neferecată. 2. (amer. mii. sl.)
sau ornamente. 3. (text.) a moara. mitralieră, ţăcănitoare, căţea.
chased finish ['t/eist .fini/] s. (te».) moarare. chatter broth (~ bro(:)8] s. (fam.) ceai.
chaser1 ['t/eis3r] s. 1. urmăritor; hăitaş, hăituitor, gonaci, gonitor. 2.(av.) avion de chatterer ['t/anore'] s. v. c h a 11 e r b o x (1).
vânătoare / de escortă, de vânător. 3. (mar.) vas de escortă, vânător de submarine. 4. v. ■chatter pie ['t/eeta pai] s. 1. (omit.)coţofană (Picapica). 2. v. c h at t e r b o x (1).
1
c h a s s e . 5 . (sl.) băutură cu care te dregi (după un chef). 6. (teatru fam.) act saw număr chatter water [~ ,wo:t3r] s. v. c h a 11 e r b r o t h.
final (al unui spectacol de varietăţi); acorduri muzicale executate în timp ce spectatorii chattiness [rt/a:tinis] s. limbuţie.
părăsesc sala. chatty1 ['tjffiti] adj. 1. flecar, guraliv, limbut, gură-spartă. 2. (mil. mar. sl.) păduchios,
chaser2 s. 1. (telm.) pieptene de filetat; cuţit pentru filet. 2. gravor (în metale), meşter janghinos, jegos, soios.
care lucrează în metal bătut; ştemuitor. 3. (mine) moară chiliana. 4. (ina\) Roller gang; chatty2 s. (anglo-indian) oală / vas de lut.
presă. chatwood ['t/a;twud] s. căzătură / doborâtură de arbori.
chasing1 ['t/eisin] s. 1. vânare, urmărire, goană, alungare, izgonire, punere pe fugă. Chaucerian [t/o^sîsrbn] adj. al lui Chaucer, privitor la Geoffrey Chaucer (poet englez,
2. (sl.) depăşire a normei, întrecere a normei stabilită de muncitori. 1340-1400).
chasing2 s. (telm.) cizelare, gravare; ştemuire, batere cu ciocanul (a ««ui metal, pentru Chaucerisrn ['t/o:sbrizjm] s. particularitate lingvistică sau stilistică a lui Chaucer.
a scoate în relieffiguri sau ornamente). chauffer ['t/o:f3r, amer. si'/o:-] s. sobiţă de fier, godin.
. chasing chisel [~ it/izlj s. daltă (ae sculptor, de gravor). chauffeur [7oufar, -To:r] s. (fr.) şofer (al cuiva), conducător de autovehicule.
chasing hammer [~ .hamo'] s. (telm.) baros, ciocan de ambutisat. chaus ]'t/eios] s. (zool.) pisică de trestie (felis cliaus).
chasing tool [~ tu:l] s. (telm.) cuţit de filetat. chaussette f/o'set] s. (fr.) şosetă, ciorap scurt.
chasm ['ka?zsm] s. 1. crăpătură adâncă, fisură adâncă. 2. prăpastie, abis, genune, hău. chauvinism ['/ouvinizsm] s. şovinism.
3. vid, gol. 4. (fig.) prăpastie; contrast. chauvinist ['/ouvinist] s. şovin(ist).
chasmal ['kaîzm^l] aay. de prăpastie, de abis; abisal. chaw [t/o;[ vb. A. tr. 1. (pop.) a rumega, a mesteca. 2. (amer. sl.) to ~ up a) a face
chasse1 [/a:s si pronunţia franceză] s. (fr.) (fam.) pahar de lichior (băut) după cafea. harcea-parcea, a snopi, a stâlci în bătaie, a distruge, a răpune (pe inamic, pe adversar);
chasse2 s. (bis.) raclă (cu moaşte). b) a face praf, a face bucăţi; a bucăţi; a mărunţi. B. intr. (pop.) a rumega, a mesteca;
chasse ['/jesei, amer. -'- si pronunţia franceză] I. s. paşi de dans laterali, (paşi de) trecere a molfăi, a clefăi, a morfoli.
de la o figură la alta / de la un loc la altul. II. vb. intr. a trece de la o figură la alta, a schimba chaw bacon [~ ibeikan] s. (fam.) ţărănoi, mocârţan, ţopârlan, necioplit, ghiorlan, mitocan.
locul, paşii (la balet, la cadril etc.). cheap [t/i;p] I. adj. 1. ieftin, necostisitor; fără preţ; devalorizat; ~ and nasty ieftin şi
chasse-croise [/a'sei krwa'zei] s. (fr.) 1. „chasse-croise", schimbare (la balet, cadril prost; (as) ~ as dirt/ dog ~ ieftin ca braga, pe degeaba, de pomană; ~ labour braţe de
etc.); mişcare spre dreapta sa» spre stânga. 2. (fig.) mişcare leneşă, mişcare moale. muncă ieftine, forţă de muncă la preţ scăzut. 2. (fig.) fără preţ / valoare, de nimic, ieftin;
to hold smth. ~ a dispreţui ceva, a desconsidera, a deprecia ceva; a nu da un ban, o para
chasselas ['Ja?sola?s si pronunţia franceză] s. (fr.) ceasla (varietate de struguri).
chioară pe ceva; to make oneself ~ a nu se purta cum trebuie; a-şi îngădui libertăţi faţă
chasseur [/a3'sor şi pronunţia franceză] s. (fr.) vânător.
de sine însuşi, a se desconsidera. 3. (ec.) devalorizat; -dollars dolari devalorizaţi. II. aaV.
chassis ['/assiO),amer.si '/a?sis],pl. chassis [7a2si(:)z] sau chassises ['/assisiz] s. (te/m.)
(fam.) ieftin; to get off ~ a scăpa ieftin; (sl.) to feel ~ a se simţi prost, a nu-i fi boii acasă;
şasiu; ramă.
a i se îneca corăbiile; a nu se simţi în largul său, a se simţi stânjenit. III. s. (înv.) preţ;
chassisless body ['Jsesizlis ,bodi] s. (auto) caroserie autoportantă / fără şasiu. (fam.) good ~ ieftin, chilipir, pleaşcă. -*• (fam.) to do it on the ~ a trăi de azi pe mâine;
chaste [t/eist] adj. 1. cast, neprihănit, nevinovat, curat, virtuos, cu inima curată. 2. (despre a se descurca.
stil) sobru, riguros, pur; simplu.
cheapen ]'t/i:p3n] vb. A. tr. 1. a ieftini; a scădea preţul (la; saw cu gen.). 2. (fig.) a
chaste-mimosa [~ mai'mousa] s. (bot.) mimoză, sensitivă (Mimosa pudica).
deprecia, a micşora valoarea (cw gen.). B. intr. 1. a se ieftini. 2. (înv.) a se tocmi, a se
chasten ['t/eistn] vb. tr. 1. a pedepsi. 2, a disciplina, a muştrului, a dojeni, a aduce la
târgui.
ascultare. 3. a curaţi, a curăţa, a purifica.
cheapener [-sr] s. (fig.) depreciator, persoană care desconsideră (pe cineva sau ceva).
chastise [t/£es'taiz] vb. tr. 1. a pedepsi, a da / a administra (cuiva) o pedeapsă (mai
cheapish ['ti/i:pi/[ adj. destul de ieftin.
ales corporală). 2. a mustra aspru, a dojeni sever.
Cheap Jack ['t/i:p d3ask] s. (fam.) 1. negustor ambulant, marfagiu, boccegiu, tolbaş,
chastisement ['t/astizmant] s. pedeapsă disciplinară; pedeapsă, pedepsire.
mămular. 2. coţear, şarlatan, pungaş.
chastity ['t/astiti] s. 1. abstinenţă, continenţă. 2. castitate, feciorie, virginitate. 3. celibat. Cheap John ['t/i:pd3onJ i . v . C h c a p J a c k .
4. sobrietate, rigurozitate, puritate, austeritate (a stilului). cheap-jack ['t/i:pd3ffik] adj. de duzină, de doi bani.
chastity belt [~ belt] s. centură de castitate.
cheaply ['t/i:plij aav. 1. ieftin (v. si c h e a p II). 2. uşor, lesne, cu uşurinţă. 3. la suprafaţă.
chasuble ['t/sezjubl, amer. si 't/ais-] s. (bis.) odăjdii, sfită. cheap money policy ['t/i:p iiiuni 'polisij s. (ec.) politica facilităţilor de scont.
chat1 [t/a;t] I. s. discuţie amicală, conversaţie prietenească, taifas, vorbă; idle ~palavre, cheapness ['t/i:pnisj s. 1. ieftinătate; preţ ieftin. 2. (fig.) lipsă de valoare.
vorbe de clacă; (fam.) he has too much ~ about him e prea flecar / vorbăreţ, vorbeşte cheat [t/i:t] I. vb. A. tr. 1. a înşela, a amăgi, a pungaşi; a escroca; he ~ed me (out) of
prea mult / ca o moară stricată; to have a ~ with smb. ă sta de vorbă / la taclale cu cineva; five dollars m-a înşelat cu cinci dolari, m-a ciupit de cinci dolari. 2. (fig.) a alunga; a fugi
(pop.) hold your ~! (ţine-ţi) gura! tacă-ţi fleanca! II. vb. intr. a sta de vorbă, a sta la de; to ~ the time a(-şi) omorî timpul / vremea, a-şi petrece vremea; to ~ the journey
taifas, a schimba o vorbă cu cineva, a vorbi de una şi de alta, a pune ţara la cale, a sporovăi. a(-şi) omorî vremea în timpul călătoriei / drumului. B. refl. a se înşela, a se amăgi; to ~
chat2 s. (bot.) 1. mâţişor. 2. samară. 3. spic. oneself with illusions a se amăgi / a se legăna / a se hrăni cu iluzii, a se lăsa dus / înşelat
chat3 s. pl. (mine) steril. de iluzii. C. intr. a înşela, a recurge la înşelătorii; a trişa; to ~ at cards a trişa la cărţi,
chate [t/eit] s. (sl. înv.) spânzurătoare. a umbla cu cărţi măsluite. II. s. 1. înşelătorie, înşelăciune, escrocherie, şarlatanie, fraudă;
chateau ['/a;tou, ,/£et- şi pronunţia franceză\,pl. chateaux [-z] s. (fr.) 1. castel, cetăţuie, (înv.) to put a ~on smb. a înşela pe cineva. 2. înşelător, escroc, coţear, pungaş, şarlatan.
palat. 2. conac. cheatable ['t/i:tabl] adj. uşor de înşelat.
châtelain ['/astplcin] s. castelan, stăpân. cheatee [t/i:'ti:] s. (fam.) (om) păcălit, înşelat.
chatelaine s. 1. castelană, stăpână. 2. broşa, cârlig, agăţătoare (ae care se prind cheile cheater [rt/i:t3r] s. înşelător, amăgitor, escroc.
etc.). cheatery ['t/i:U>ri] s. v. c h e a t (II, 1).
Chathamite ]'t/a;tomait] s. (ist.) partizan al lui Piu cel bătrân. cheating ['t/i:tirj] s. înşelăciune, escrocherie.
chatoyancy [/a'toiansi] s. sclipire. check [t/ek] I. s. 1, şah; to give ~ to a da şah (cuiva). 2. (fig.) şah; to hold/ to keep
chatoyant [/o'toiont] adj. (jr.) sclipitor, cu ape, bătând când într-o culoare, când în alta; in ~ a ţine în şah. 3. (fig.) piedică, obstacol, impediment, oprelişte; frâu; it was a ~ on
şanjant. his ambition a fost o frână pentru ambiţia lui; to have/ to keep a ~ upon smb. a ţine
chatoyment [/a'toimont] s. joc de culori. ^ în frâu pe cineva; men who had no ~ within oameni care erau în stare de orice; ~s of
chat potato ['t/îet pa'teitou] s. cartof mic şi stricat. -g; conscience remuşcări. 4. (sport) placare, oprire. 5. (mil.) înfrângere uşoară / neînsemnată.
chat show ft/art /ou] s.v. t a l k s h o w . ^ 6. pierderea urmei de către un câine de vânătoare. 7. controlor, verificator. 8. control,
chatsome ['t/setSAin] adj. flecar, vorbăreţ. verificare; in ~ sub control, la control; (amer.) loyalty ~ verificarea loialităţii (î« aparatul
chattel ['t/Eetlj s. 1. (mai ales la pl.) avere, bunuri, patrimoniu; with all their goods de stat); (amer.) mail cover ~ cenzurare (secretă) a scrisorilor de către Biroul Federal
and ~ s cu căţel şi cu purcel. 2. sclav, rob; iobag. de Investigaţii. 9. ştampilă de control; viză; semn de control, bifa, „văzut"; etichetă.
chattel slavery system [~ isleivori 'sistim] s. sistemul muncii cu sclavi /cu robi. 10. chitanţă (la depunerea bagajului); număr (la vestiar! garderobă); contraraarcă, cotor
chattels personal ['t/retlz 'po:sn.?l] s. pl. avere mobilă, bunuri mobile. etc. (tot ce serveşte pentru control). 11. (amer.) fisă, jeton (la jocuri de noroc); (amer.)
chattels real [~ rial] s. pl. avere imobilă, bunuri imobile / imobiliare. to cash/to hand/to pass in one's ~s a) a se socoti, a plăti; b) (fig.) a da ortul popii, a muri,
chatter l't/aatar] I. vb. A. intr. 1. a sta de vorbă / Ia taclale; a avea o conversaţie, a vorbi, a-şi da duhul; a-şi încheia socotelile pe lumea aceasta. 12. cec; mandat de plată (v. si
a sta de poveste, a flecari, a sporovăi, a trăncăni, a turui. 2. a ciripi. 3. a cârâi; a croncăni; c h e q u e ) . 13. stofă cadrilată / cu pătrăţele mici. 14. carou, pătrat, pătrăţel'(7a stofe).
a clămpăni. 4. (telm.) (despre motor) a trepida, a vibra; (despre piese) a clicheta, a ciocăni, 15. crăpătură,.despicătură (la pomi). II. inter/. 1. şah! 2. (amer.) în regulă! c bine! s-a
a zăngăni, a zdrăngăni; a juca. 5. (despre dinţi) a clănţăni; his teeth ~ ed with cold făcut! III. vb. A. tr. 1. a da şah (cuiva). 2. a cadrila; a orândui, a dispune în pătrăţele.
îi clănţăneau dinţii de frig. 6. a murmura, a susura, a clipoci. B. tr. a trăncăni (vrute si 3. a opri, a reţine, a împiedica; a înfrâna. 4. (spori) a placa, a opri. 5. a verifica, a viza,
159
a pune viza; a controla; a colaţiona. 6. (mil.) a mustra, a scoate la raport. 7. to ~ in a elibera,
a da contra chitanţă; to ~ out a verifica în detaliu, a verifica minuţios. to ~ off a ştampila
(bilele); to ~ through a preda până la capătul parcursului (un bagaj); to ~ up a verifica,
a viza, a controla. B. refl. a se opri brusc. C. intr. 1. a da şah. 2. a se opri, a sta locului.
3. (amer.) to ~ out a) a-şi da demisia; a părăsi (slujba etc.); a pleca; b) a achita nota de
plată la părăsirea unui hotel; c) (si.) a-şi da duhul; a da ortul popii; d) a se verifica, a se
confirma; e) (ec.) a-şi retrage depunerile;/) a îndeplini cerinţele sa» condiţiile (unui test
etc.). 4. (amer.) to ~ upon smb. for an amount a da (cuiva) un cec, a completa un cec
pentru o sumă, pe numele cuiva; to ~ with a concorda cu, a corespunde (cu dat.). 5. (despre
vopsea ele.) a crăpa, a plesni. 6. to ~ in a face formalităţile de înregistrare (la un hotel
etc.). 7. to ~ (up)on a verifica, a controla; a investiga. IV. adj. 1. de control, de verificare.
2. în carouri, cadrilat.
check analysis [~ a'nsebsis] s. analiză de control.
checkback ['t/ekbcek] s. (re)verificarc (a unei operaţiuni etc.).
check band [~ basnd) s. (telin.) bandă de frână.
check bar [~ ba:r] s. eprubetă / mostră de control.
check book [~ buk] s. carnet de cecuri.
check dam [~ dasm] s. 1. (hidr.) dig antierozional. 2. (mine) dig antiexploziv, dig de
siguranţă.
check digit [~ did3it] s. (cib.) număr / cifră de control.
checked [t/ekt] adj. 1. cadrilat, în carouri. 2. (fon.) (despre vocale) care se află în silabă
închisă.
checker1 ['t/ekar[ s., vb. v. c h e q u e r.
checker2 s. (amer.) informator, turnător, denunţător, pârâtor, delator.
checker3 s. 1. verificator, controlor. 2. casier.
checkerboard [~ bo:d] I. s. tablă de şah (pentru jucat dame); (agr.) ~ grouping grupare
de şah. II. vb. tr. a aranja în pătrate de culori alternative; a ornamenta cu pătrate de culori
alternative.
checkered ['t/eksd] aaj'. 1. cu pătrate, în pătrăţele, cadrilat. 2. pestriţ. 3. variat, diferit.
check experiment ['t/ek iks'periment] s. experienţă de probă, experiment de control.
check gauge [~ gcid3] s. (tehn.) măsură, etalon.
check-in ['t/ekin] s. înregistrare, prezentare a actelor (la un hotel, la un ghişeu etc.).
checking ['t/ekin] s. 1. oprire, reţinere, împiedicare. 2. verificare, control. 3. înregistrare.
checking account [~ , kaunt] s. (amer.) cont curent.
checking room [~.rum] s. v. c h e c k r o o m.
check-key ['t/ek ki:] s. cheie de la o broască cu siguranţă.
checkless ['t/eklis] adj. care nu poate fi oprit; irezistibil, (de) nestăvilit.
check list ['t/ek list] s. 1. listă alfabetică sau sistematică. 2. (amer.) listă de alegători,
listă / tabel de control.
check mark ['t/ek ma:k] s. semn de bifare.
checkmate ['t/ek 'meit, -'-] I. s. 1. şah-mat. 2. înfrângere totală, completă. II. inter/,
şah-mat! III. vb. tr. 1. a da şah-mat (cuiva), a face şah-mat. 2. (fig.) a înfrânge complet,
a dovedi, a răpune, a repurta o victorie zdrobitoare asupra (cuiva); a da peste cap; a răsturna
planurile (cuiva); a face praf, a ului, a paraliza (pe cineva).
check nut ['t/ek lut] s. (tehn.) contrapiuliţă.
check-off [~ 'of] s. (amer.) reţinerea cotizaţiilor sindicale din salariu.
check-out ['/ekaut] s. 1. achitare a notei de plată la părăsirea unui hotel. 2. verificare.
3. (corn.) casă.
check pattern fabric [~ .paMn Taebrik] s. (text.) ţesătură în carouri.
check-pinochle [~ 'pinokl] s. (amer.) joc de cărţi, combinaţie între pinacle şi bridge.
check rail [~ reil,'-'-] s. (ferov.) contramaşină; longrină de deraiere, labă de iepure;
contra-ac.
check reading [~ iri:dirj] s. citire a indicaţiilor aparatelor de control.
checkrein [~ rein,'-'-] s. (la hamuri) strup, crucea hamutului / gâtarului, cureaua vânării.
check rod [~ nxl] s. (tehn.) sondă.
check roll [~ roul] s. listă (de nume), catalog.
check room [~ ru(:)m] s. (amer.) 1. vestiar, garderobă. 2. cameră de păstrare.
checkroom ['t/ekru(:)m] s. (la hotel etc.) cameră pentru bagaje.
check routine [~ ru:.ti:n] s. (cib.) program de verificare.
checkrow [~ rou] (agr.) I. s. 1. semănătură în cuiburi pătrate. 2. semănat în cuiburi
pătrate. II. vb. tr. a semăna în cuiburi pătrate.
check spring [~ sprin] s. (tehn.) resort de rapel.
check strap [~ strap] s. curea de semnalizare, semnal (la tramvai etc.).
check taker [~ .teikar] s. 1. (teatru) controlor de bilete; plasator. 2. (ferov.) conductor.
check test [~ test] s. (tehn.) contraprobă.
check-up ['t/ek'Ap] s. 1. (amer.) verificare, revizie, control; viză. 2. control medical.
check-up committee [~ ka'miti] s. (amer.) comisie de revizie.
check valve ['t/ckva;lv] s. (tehn.) reţinător cu supapă; ventil / clapetă / supapă de reţinere /
de oprire / de închidere.
check weigher [~ .web r ] s. (mine) normator, pontator (al vagonelelor din minei).
Cheddar ['t/eda'] s. brânză (de) Cheddar.
Cheddar cheese l~ t/i:z] s. v. C h e d d a r.
chee-chee ]'t/i:'t/i:,'--, -'-] s. (anglo-indian, peior.) 1. eurasiatic. 2. engleză stricată
(vorbită de eurasiatici).
cheek [t/i:k[ I. s. 1. obraz; faţă (la om); falcă (la animale); ~ by jowl în strânsă intimitate,
cot la cot; nas în nas; to turn the other ~ a întoarce şi obrazul celălalt; with one's tongue
in one's ~ nesincer, prefăcut; ipocrit; to one's own ~ numai pentru sufieţelul său, numai
pentru sine. 2. (fam.) obrăznicie, neobrăzare, îndrăzneală, neruşinare, necuviinţă, tupeu;
to have the ~ to say smth. a avea obrazul / neobrăzarea de a spune ceva; (prov.) ~ brings
success obraznicul mănâncă praznicul. 3. (tehn.) falcă (a menghinei); bac, batiu, vahg,
cheesiness
gingie; montant; pop. 4. (geol.) latură, flanc. 5. (mar.) falcă de gabii. 6. pl. (mar.) lături,
laturi, porţi. 7. (mine) salbandă; perete de filon. II. vb. ir. (sl.) a se purta neobrăzat, fără
ruşine cu; a insulta; a înfrunta; a se obrăznici cu.
cheek blade [~ bleid] s. v. c h e e k b o n e .
cheek block [~ bbk] s. (mar.) rai deschis.
cheek bone [~ boun] s. (anat.) os malar / zigomatic; pomete; with high ~ s cu pomeţii
ieşiţi, cu faţa osoasă.
cheek brake [~ breik] s. (auto) frână cu saboţi.
cheeker ]'t/i:k9r] s. obraznic.
cheekily E't/i:kili] adv. obraznic etc. (v. c h c e k y).
cheekiness ['t/i:kinis[ s. neobrăzare, obrăznicie, neruşinare; îndrăzneala, tupeu.
cheek tooth ['t/i;k tu:8] s. (anat.) măsea, (dinte) molar.
cheek varnish [~ iva:ni/] s. (sl.) fard, sulinian; pavoazare.
cheeky ['t/i;ki] adj. obraznic, neruşinat, neobrăzat; îndrăzneţ, cu tupeu.
cheep [t/i:p] I. s. piuit; ciripit. II. vb. intr. a piui, a ciripi.
cheeper ['t/i:p3r[ s. 1. pui (mai ales de potârniche si de cocoş de munte). 2. (fig.) prunc,
broscoi.
cheer [t/b r ] I. s. 1. dispoziţie, stare sufletească; (fam.) what ~? cum te simţi?; to be
of good ~ a fi bine dispus, a avea chef; to be of bad~afi prost dispus, a nu fi în apele
lui, a nu-i fi boii acasă; to take good ~ a-i reveni buna dispoziţie, a-i veni inima la Ioc;
with good ~vesel, voios, bucuros; 2.pl. aclamaţii, ovaţii, urale, strigăte de bucurie; three
~s for him! (de trei ori) ura (pentru el)! trăiască! (amer. pop.) the Bronx ~ batjocorire,
luare în derâdere, zeflemea. 3. încurajare; words of ~cuvinte de încurajare, de îmbărbătare.
4. veselie, voioşie, bucurie, voie bună. 5. trataţie, masă, ospăţ; to make good ~ a petrece,
a chefui. 6. (înv.) faţă, aer, înfăţişare. II. vb. A. tr. 1. a îmbărbăta, a încuraja; a mângâia,
a consola; a înveseli. 2. (si to ~ up) a da curaj (cuiva); a stimula, a da ghes (cuiva),
a îndemna. 3. a aclama, a ovaţiona, a aplauda. B. intr. 1. a se veseli, a fi voios, vesel,
bine dispus. 2. a aclama, a ovaţiona, a striga ura. C. refl. 1. a se veseli. 2. a se mângâia,
a se consola, a-şi da curaj, a se îmbărbăta.
cheered [-d] adj. v. c h e e r f u l .
cheerful [-ful] adj. 1. voios, vesel, bine dispus, bucuros; optimist, binevoitor, prietenos;
(as) ~ as a lark foarte vesel, vesel ca o ciocârlie, plin de voioşie. 2. (despre zi, cer) senin,
luminos, însorit.
cheerfulness [~fulnis] s. veselie, voioşie, bucurie, voie bună, optimism.
cheerily ['t/brili] adv. vesel etc. (v. c h e e r y).
cheerio ['t/bri'ou| interj, (sl.) 1. noroc! să trăieşti! la mulţi ani! la mai mare! 2. noroc
(bun)! salutare! la revedere! cu bine! pa!
cheer-leader ['t/ia ,li:d9r] s. (amer. sport) conducătorul galeriei.
cheerless |'t/blis] adj. trist, mâhnit, amărât, supărat, posomorât, fără chef, posac; sumbru,
întunecat.
cheerly ['t/bli] aaV. vesel, voios, cu voie bună.
cheery ['t/bri] adj. vesel, bucuros, vioi, bine dispus, cu chef.
cheery-bye [~bai] interj, noroc! să trăieşti! pa!
cheese1 [t/i:z] s. 1. brânză, caşcaval; a ~ o roată / un calup de caşcaval; Cheshire ~
brânză (de) Chester; Dutch ~ brânză de Olanda; Parmesan ~ parmezan; (prov.) the king's
~ goes half away in parings sunt mulţi muşterii la caşcaval; lac să fie că broaşte sunt
destule; (amer. sl.) to think one is the whole ~ a sc crede buricul pământului; (despre
fetiţe) to make ~s a face o piruetă şi a se ghemui deodată în aşa fel încât fusta să formeze
o roată; a face reverenţe adânci. 2. turtă, tot ce aminteşte de aspectul caşcavalului, de
exemplu, merele trecute prin teasc, la fabricarea cidrului. 3. (fam.) pici, barbă-cot.
4. (amer. sl.) tâmpit, cap sec, idiot, om despre care se poate spune „nu-i nici o brânză
de capul lui", nătărău. 5. (tea.) bobină cu fir. ■*• (si.) to get the ~ a da greş, chix; a nu
face nici o brânză; a rămâne cu buzele umflate; (fam.) hard ~ eşec, ruşine; (sl.) that's
(quite) the ~ (tocmai) asta este! asta ne trebuia! evrika! (amer. sl.) big ~ grangur, ştab,
mare mahăr, barosan. 6. (metal.) lingou sau semifabricat pentru bandaje.
cheese2 vb. tr. a opri, a înceta, a pune capăt (la; sau cu dat.); (sl.) ~ it a) vorba! lasă
vorba, gălăgia! tacă-ţi fleanca!; b) şterge-o! întinde-o! fugi! spală putina! valea! c) ai
grijă! bagă de scamă!; to ~ off (pop.) a descuraja, a tăia clanul (cuiva).
cheese aerial ['t/i:z .earial] s. (tel.) antenă cu cornet.
cheeseburger [~ b3;gsr] s. (amer.) sandviş cu (hamburger şi) brânză.
cheese buttons [~ ibAtnz] s. pl. nasturi foarte mari.
cheesecake ['t/i:z keik] s. 1. brânzoaică, plăcintă cu brânză, pască. 2. (amer.) fotografie
a unei vedete; fotografie decoltată. 3. (amer.) frumuseţe frivolă / lascivă / provocatoare
/ picantă; nuri, atracţie sexuală, sex-appeal.
cheesecake girl [~ 'ga:l] s. (amer.) femeie picantă / cu sex-appeal.
cheesecloth ['t/i:z kb(:)6] s. sădilă, strecurătoare de brânză, tifon.
cheesed [t/i:zd] adv. v. c h e e s e d - o f f .
cheesed-off ['t/i:z ds(;)f] adj. (sl.) lehămetit, dezgustat; plictisit, agasat.
cheese fly ['t/i;z flai] s. (entotn.) câşiţă, strepede, codat (Piophila casei).
cheese head [~ hed] s. (tehn.) cap plat / rotund.
cheese mite [~ mait] s. (entom.) strepede (Tyroglyphus siro).
cheesemonger [~ iniAng3r[ s. brânzar, negustor de (produse) lactate.
cheese paring [~ .pterin] I- s. 1- coajă de brânză. 2. (fig.) zgârcenie, avariţie. 3. pl.
bani adunaţi cu zgârcenie, bani puşi Ia ciorap, economii de avar, avere a unui zgârie-brânză.
II. adj. zgârcit, zgârie-brânză.
cheese rennet [~ .renit] s. 1. cheag pentru brânză. 2. (bot.) drăgaică (Galium venim).
cheese renning [~ irenin] i . v . c h e e s e r e n n e t .
cheese tube [~ tju;b] s. (text.) ţeava pentru bobine.
cheese wort [~ wa:t] s. v. c h e e s e r e n n e t .
cheesiness ['t/i:zinis] s. aspect de brânză / brânzos; asemănare cu brânza.
cheesing
cheesing ['t/i:zirjj s. (text.) bobinare.
cheesy f't/i:zi] adj. 1. de brânză, brânzos, ca brânza. 2. (sl.) sec, gol, prostesc. 3. (si.)
şic, gigea, fercheş, la modă, dichisit, frumos. 4. (amer. sl.) de proastă calitate.
cheetah [rt/i:to] s. (zool.) (un fel de) leopard de India, cita (Acinonyx jubatus si alte
specii din acelaşi gen).
chef [Jef] s. ()r.) bucătar şef, şeful bucătăriei (la marile restaurante, în casele boiereşti,
pe vapoare etc.).
chef-d'oeuvre ['/ei 'do:vr, -vor, amer. '/e'- si pronunţia franceză], pi. chef-d'ocuvres
[~] s. (fr.) capodoperă.
ch(e)iloplasty ['kailaplaesti] s. (med.) cheiloplastie, plastie a buzei.
ch(e)ilotomy [kai'btomi] s. (med.) 1. excizie (parţială sau totală) a buzei. 2. extirpare
a unei excrescenţe din vecinătatea oaselor lungi.
cheiromancer s..v. c h i r o m a n c e r .
cheiromancy ['kaioromzensi, -roum-] s. v. c h i r o m a n c y.
cheiromantist s. v. c h i r o m a n c e r.
cheiroptera [ikaio'roptoro] s. pl. (zool.) cheiroptere (liliecii).
chela1 ['ki:lo],pl. chelae ['ki:li:[ s. (zool.) cleşte (la crustacee).
cheia2 ['t/eilo, 't/i:-] s. (rel. în India) discipol.
chelate ['ki:lcit] I. adj. 1. (zool.) (despre crustacee etc.) cu cleşti. 2. (chim.) chelatic.
II. s. (chim.) chelat.
chelate compound ['kideit ikompaund] s. (chim.) chelat, compus chelatic.
chelate effect [~iifekt] s. (chim.) efect chelatic.
chelation [kk'lei/an] s. (chim.) formare de chelaţi.
cheliferous [ki'lifaros] adj. (zool.) (despre crustacee etc.) care are cleşti.
cheliform ['kelifo:m, 'ki:-[ adj. (zool.) în formă de cleşte.
chelonian [ki'lounion] I. adj. de broască ţestoasă. II. s. broască ţestoasa.
chemic ['kemik, înv. 'kim-] I. adj. (înv.)l. contrafăcut, falsificat. 2. chimic. II. s. (înv.)
1. farmacist, spiţer. 2. alchimist. 3. clorură de var. III. vb. tr. a trata cu soluţie de clorură
de var (pentru a înălbi).
chemical ['kemikol, înv. 'kim-] I. aay. chimic; ~ bond legătură chimică; ~ agents agenţi
chimici; ~ bleaching albire cu var; ~ fertilizers îngrăşăminte chimice, fertilizatori; ~ war
gases gaze de luptă; ~ warfare război chimic, cu gaze. II. s. pl. chimicale; preparate,
produse chimice.
chemical engineering ['kemikal lendji'niorirj] s. tehnologie chimică.
chemics ['kemiks, înv. 'ki-J s. pl. (rar) chimie.
chemise [/i'mi:z,/o'm-[ s. 1.combinezon,furou.2.v. s a c k d r e s s .
chemisette [i/emi'zet] s. 1. şemizetă, bluză. 2. jabou.
chemism ['kemizom] s. chimism.
chemist ['kemist, înv. 'kim-] s. 1. chimist. 2. farmacist, droghist; at the ~'s la farmacie,
la drogherie.
chemistry ['kemistri, înv. 'ki-] s. 1. chimie; agricultural ~ agrochimie; applied ~chimie
aplicată. 2. (fig.) alchimie; the ~ of a poet's imagination alambicul fanteziei unui poet;
forul interior al creaţiei poetice.
chemist's shop ['kemists /op] s. farmacie, spiţerie, drogherie.
chemotherapy [ikemou'Seropi] s. (mea1.) chimioterapie.
chemurgy ['kemod3i] s. chimia industrializării produselor agricole.
chen [ken] s. (ornit.) gâscă polară (Anser hyperboreus).
chenar ['t/i:nu:rJ s. (bot.) platan oriental (Platanus orientalis).
chenille [/o'ni:l] s. şnur, găitan.
cheque [t/ek] (ec.) I. s. cec, ordin de plată; to cash a ~ a încasa un cec; to draw a ~
a) a semna, a da un cec; b) a plăti, a onora un cec; (fig.) to give smb. a blank -- a da
cuiva poliţă sau semnătură în alb. II. vb. tr. to ~ out a onora (un cont).
cheque book [~ buk] s. carnet de cecuri.
chequer [i/ekor] I. vb. tr. 1. a linia în pătrăţele, a cadrila. 2. a aşeza, a dispune în carouri.
3. (fig.) a împestriţa, a varia. II. s. l.pl. tablă de şah (ca firmă a unui han sau Iurtei).
2. (joc de) dame. 3. stofă cadrilată / în carouri.
chequered ['t/ekod] adj. 1. cadrilat; în carouri; (constr.) ~ plate tablă striată. 2. vărgat,
împestriţat. 3. (fig.) schimbător, variabil; ~ fortune soartă schimbătoare. ♦ ~ light and
shade (joc de) lumini şi umbre.
chequerwise ['t/ekowaiz] adv. în carouri, ca o tablă de şah.
cheques [t/eks] s. (poligr.) linie de siguranţă.
cherish ['t/eri/] vb. tr. 1. a nutri, a împărtăşi, a îndrăgi (gânduri, speranţe); (fig.) a
încălzi la sânul său. 2. a păstra (în memorie), a cultiva. 3. a creşte, a cultiva cu grijă (plante),
a îngriji. 4. a alinta, a dezmierda (copii); a răsfăţa, a răzgâia.
cherishment [-mont] s. grijă; dezmierdare; gingăşie.
chernozem ['t/o:no'zjoin] s. fgeol., agr.) cernoziom.
Cherokee Rose State ['t/eroki: 'rouz steit] s. (amer.) (folosit ca supranume) Statul
Georgia.
cheroot [/o'ru:t, /i'r-] s, un fel de trabuc, havană cu amândouă capetele tăiate.
cherry ['t/eri] I. s. 1. (bot.) a) vişin (Primus cerasus); vişină; b) cireş (Primus avium);
cireaşă; perfumed ~ vişin turcesc (Primus malmleb); to make two bites of a ~ (fig.)
a) a se trudi pentru o nimica (toată); b) a fi economicos; c) a se codi, a şovăi, a face
nazuri / mofturi. 2. (tehn.) freză profilată cu coadă; freză sferică; alezor sferic. II. adj.
vişiniu, cireşiu.
cherry apple [~ .spl] s. (bot.) merişor, măr cu fructe mici (Pyrus baceata).
cherry brandy [~ 'brasndi] s. cherry brandy; vişinată.
cherry-cheeked [~ t/i:kt] adj. cu obraji trandafirii, roz la faţă, îmbujorat.
cherry chopper [~ <t/opor] s. (ornit.) muscar (Muscicapa striata).
cherry coal [~ koul] s. (mine) cărbune moale neaglutinant.
cherry-coloured [~ ikAlod] adj. vişiniu, cireşiu.
160
. cherry crab [~ krab] s. v. c h e r r y a p p 1 e.
cherry-merry [~ 'meri] adj. voios, vesel.
cherry picker [~ ipikor] s. (tehn.) tută; păianjen din burlan; elevator de vagonete.
cherry pie [~ 'pai] s. 1. plăcintă cu vişine sau cu cireşe. 2. (bot., fam.) vanilie sălbatică
(Heliotropium europaeiim).
cherry plum [~ pUm] s. (bot.) corcoduş (Primus cerasifera); corcoduşă.
cherry red [~ red] s. v. c h e r r y (II).
cherry-ripe [~ raip] adj. (fig.) matur, copt, pârguit, pe deplin dezvoltat.
cherry stone [~ stoun] s. 1. sâmbure de vişină saw cireaşă. 2. (fig.) fleac, ciuruc, bagatelă,
lucru de nimic.
cherry sucker [~ .sAkor] j . v. c h e r r y c h o p p e r . -
cherry tree [~ tri:] s. (bot.) vişin; cireş (v. c h e r r y 1,1).
chersonese ['ko:soni:s, -soun-] s. (poetic) peninsulă.
chert [t/o:t] s. (mineral.) rocă corneeană; cuarţ; silice, şist siliciOs.
cherty ['t/o:ti] adj. (geol.) silicios, ~ mari marnă cu silice.
cherub ['t/erob],pl. cherubs [-/.] sau cherubim ['t/erobim, -rub-] s. 1. heruvim; înger.
2. (fig.) copil frumos.
cherubic [t/e'ru:bik, t/i'r-, it/o'rA-] adj. înaripat sau bucălat ca un heruvim; nevinovat;
ca un îngeraş; angelic; îngeresc.
cherubically [-oii] adv. ca un heruvim.
cherubim ['t/erobim, -rub-] pl. de la c h e r u b.
chervil ['t/o;vil] s. (bot.) 1. haţmaţuchi, asmăţui (Anthriscus cerefolium). 2. antonică
(Cluierophyblum).
Cheshire cat ['t/e/o kart] s. 1. pisică din comitatul Cheshire. 2. (fig.) om hlizit / zâmbăreţ
/ rânjit; to grin like a — a râde / a zâmbi prosteşte / stupid / idiot.
chess [t/es] I. s. 1. şah; to play (at) ~ a juca şah. 2. pervaz, toc de fereastră. II. adj.
şahist.
chessboard ['tjesbo:d, -bood] s. tablă / masă de şah.
chessman ['t/esmaen] s. piesă (de la jocul) de şah.
chess player ['t/es ipleior] s. jucător de şah, şahist.
chess tournament [~ .tuonomont] s. turneu şahist /de şah, competiţie şahistă.
chess tree [~ tri:] s. (mar.) tachet de mură; babă pentru mura mare.
chessycat ['t/esika:t] s. (fam.) persoană care râde cu gura până la urechi.
chessy copper ['t/esi ikopor] s. (mineral.) azurit.
chest [t/est] s. 1. ladă, cufăr, sipet, chivot, lăcriţă; ~ of drawers scrin, comodă.
2. vistierie, hazna, trezorerie; fond. 3. (aiiat.) coşul pieptului, piept; (fig.) inimă, suflet,
piept; weak ~ plămâni slabi; to suffer from a disease in / of the ~ a suferi / a fi bolnav
de plămâni.
chesterfield ['t/estofi:ld] s. 1. palton larg în talie. 2. un fel de divan.
chest explorer ['t/est iks'plo:ror] s. (mea!.) stetoscop.
chest note [~ nouţ] s. (muz.) notă de piept.
chestnut ['t/estnAt, -not] I. s. 1. (si Spanish/ sweet ~) (bot.) castan dulce / comestibil
(Castanea saliva). 2. (şi horse ~) (bot.) castan porcesc (Aesculus hippocastanum).
3. edible/ sweet ~ castană (comestibilă / dulce; maroană). 4. castană (porcească); (fig.)
to put the ~ s in the fire a-şi aprinde paie în cap; (fig.) to pull smb.'s/ the ~ s out of
the fire, to pull the ~s out of the fire for smb. a scoate castanele din foc pentru altul,
a face o muncă grea în locul altuia. 5. (zool.) chişiţă (la cal). 6. (fam.) (cal) murg. 7. (fam.)
anecdotă / glumă răsuflată, banc vechi; vechitură; papinis (fig.). II. adj. 1. castaniu. 2. murg.
chestnut coal [~ koul] s. (min.) cărbune brun.
chestnut-haired [~ -heod] adj. cu părul castaniu, şaten.
chestnutting ['t/esnAtin, -stn-, -not-] s. cules de castane.
chestnut tree ['t/esnAt tri:] s.v. c h e s t n u t (1,1).
chest register ['t/est 'red3istor] s. v. c h e s t v o i c e .
chest trouble [~ .trAbl] s. boală de plămâni cronică, oftică, boală de piept.
chest voice [~ vois] s. (muz.) voce sau registru de piept.
chest wheel [~ wi:l] s. moară / roată cu cupe.
chesty ['t/esti] adj. (amer.) încrezut; încăpăţânat.
Chev [t/ev] s. (amer. fam.) (automobil) Chevrolet.
cheval-glass [/o'vselgla:s] s. (fr.) psihe, oglindă mare mobilă / rabatabilă.
chevalier [,/evo'lior] s. 1. (ist.) cavaler. 2. cavaler (al unui ordin). <-'~ of fortune/
industry; cavaler de industrie; escroc; aventurier; şarlatan.
chevaux de frise [/o'vou do'fri(:)z şi pronunţia franceză] s. pl. (fr.) 1. (mii:) obstacol
cu cuie şi ţepi. 2. cuie bătute în partea de sus a unui perete.
chevelure [/ov'ljuor şi pronunţia franceză] s. (fr.) păr (de pe cap).
cheviot ['t/eviot, 't/i:v-j s. 1. (stofă) şeviot. 2. Cheviot oaie şeviot.
chevron ['/evrsn] s. 1. şevron, tresă pe blazon. 2. (constr.) căpriori.
chevvie, chewy ['t/evi] s. (amer. fam.) (automobil) Chevrolet.
chevy ['t/evi] I. s. 1. vânătoare; goană, unnărire, hăituiala. 2. strigăt al vânătorilor în
timpul urmăririi vulpilor. 3. (jocul) de-a v-aţi ascunselea, (de-a) prinselea, hoţii şi poteraşii
/ vardiştii. II. vb. A. tr. a urmări, a goni. B. intr. a fugi, a alerga, a goni.
chew [t/u:] I. vb. A. ir. a mesteca; a rumega; (fig.) to ~ the cud a) a repeta întruna;
b) a cugeta, a medita, a cloci, a întoarce lucrurile pe o faţă şi pe alta; (sl. fig.) to ~ the
fat/ rag a) a bate capul (cuiva), a cicăli; a bombăni, a ciocăni, a pisa; b) a strâmba din
nas la toate, a nu-i fi nimic pe plac. B. intr. 1. a amesteca; a rumega. 2. (on, upon) a
medita, a cugeta, a chibzui, a să gândi (la). II. s. 1. rumegare, mestecare, mestecat. 2. tutun
de mestecat.
chewing gum ['t/u:in gAin] s. gumă de mestecat.
chiack ['t/aiok] vb. tr. (austr. sl.) 1. a batjocori; a zeflemisi. 2. a tachina.
chiaroscuro [ki'u:ros'kjuorou, -ros-] s. 1. (arte) clarobscur. 2. (lit.) folosirea contrastelor
(în poezie).
 chill

chiasmus [kai'fezmss] s. (gram.) chiazm (inversiune în partea a doua a unei fraze, de chieftainship [-/ip] s. v. c h i e f t a i n c y .
exemplu: he rose up and down sat she). chief wall ['t/i:f WD:1] s. (constr.) perete portant / de rezistenţă.
chibouk, chibouque [t/i'bu(:)k] s. (lure.) ciubuc, lulea turcească cu teavă lungă. chiff-chaff ['t/if-t/aefj s. (omit.) pitulice verzuie (Phytlopnaeuste rufa).
chic [/ik] (fr.) I. adj. şic, fercheş, dichisit, elegant. II. s. şic, eleganţă, dichis. chiffon ['/ifon, /i'fon şi pronunţia franceză] I. s. 1. fular, şal subţire; volan, volănaş,
Chicagorilla [./ika:gou'rib] s. (amer.) gangster din Chicago. ornament. 2. (te*t.) sifon. II. adj. 1. moale, uşor; subţire. 2. (despre prăjituri etc.) pufos,
chicane f/i'kein, t/i-] (fr.) I. s. şicană; tertip(uri), chichiţe, chiţibuş(uri), stratagemă; moale, care se topeşte în gură.
cârcotă. II. vb. A. tr. a şicana, a se agăţa de, a nu lăsa în pace, a necăji, a pisa. B. intr. chiffonier [i/if3'ni3r] s. şifonier, dulap (ae haine), garderob.
a umbla cu tertipuri / cu chiţibuşuri, a găsi chiţibuşuri / pretexte, a căuta chichiţe, a căuta chiffy ['t/ifi] adj. (fam.) clipă, minut, secundă.
nod în papură. chigger ['t/ig3r] s. (entom.) specie de acarian (Entrombicula alfreddugesi).
chicanery [fi'keinari] s. 1. v. c h i c a n e (I). 2. sofistică, sofisticărie, despicarea firului chigoe ['t/igou] s. (entom.) un fel de purice sud-american sa» vest-indian (Pulex
în patru. penetrans).
Chicano [t/i'ka:nou] s. (cetăţean) american de origine mexicană. chilblain ['t/ilblein] I. s. degerătură. II. vb. tr. a umple de degeraturi, a face să degere.
chi-chi ['t/i:t/i:, '/i:/i:] adj. (amer. peior.) 1. împopoţonat; frivol. 2. preţios, afectat; chilblained [-d] adj. cu degeraturi.
monden. 3. efeminat. 4. trufaş, semeţ, arogant. child [t/aild] Lpl. children ['t/ildrsn, it/uldran] s. 1. copil; băiat, fiu; fată, fiică; ~ in
1
chick [t/ik] s. 1. pui, puişor. 2. (amer.) pasăre de curte. 3. copilaş, pui, puişor. 4. (amer.) arms copil de ţâţă, sugar; ~ of shame copil din flori; ~ of the forest copil al pădurilor,
fată, fetiţă, jună, tânără, păpuşică, fetişcană. 5. (amer.) timid, fricos. 6. (amer.) insignă indian («Vn America de Nord); grown-up children copii mari; a naughty ~ un copil
cu vultur (pe chipiul militarilor). neastâmpărat, rău; a spoilt ~ un copil răsfăţat, răzgâiat; a ~ unborn (un) copil(aş)
chick2 j . (anglo-indian) storuri sa» portieră de bambus. nevinovat, un om nevinovat ca un prunc; to be with ~ a fi gravidă, însărcinată; (prov.)
chickabiddy [t/ik-bidi] s. (alintător) puişor, puiuţ. he that has no children knows not what is love cine nu are copii nu ştie ce înseamnă
chickadee ['t/ik3di(:)] s. (omit.) piţigoi negru (Parus atricapillus). dragostea; (fig.) to kiss the ~ for the nurse's sake a fi făţarnic; (prov.) when children
chickaree ['t/ikari;] s. (tool.) veveriţă roşie (Sciurus hudsonicus). stand quiet, they have done some harm când copiii sunt foarte cuminţi, înseamnă că
chicken ['t/ikin] s. 1. pui (de găină), puişor; (amer. şi) găină sa» cocoş; (prov.) don't au făcut o poznă; to be a good ~ a fi (un copil) cuminte; (amer. glumeţ, mai ales în vorbirea
count your ~s before they are hatched toamna se numără bobocii; socoteala de acasă negrilor) this ~ eu; copilul lui tata; be a ~ of the time fii copilul secolului tău, al vremii
nu se potriveşte cu cea de la târg; nu zice hop până (când) nu vei sări, nu vinde pielea talc, trăieşte în contemporaneitate; from/ (înv.) of a ~ din copilărie; (rar) to be past a
ursului din pădure. 2. (fig.) copil; she is no ~ nu mai e (nici ea) chiar aşa de tânără; (ea) ~ a nu mai fi copil; (prov.) to throw out the ~ along with the bath a arunca apa din
nu mai c un copil; a trecut de prima tinereţe. 3. (fig.) boboc, ageamiu, nepriceput, om albie cu copil cu tot; ca să omoare musca îi crapă (cuiva) capul cu ciocanul; (prov.) a
lipsit de experienţă. 4. (amer. av. si.) avion de vânătoare. 5. (sl.) tânără uşuratecă; damă. burnt ~ dreads the fire cine s-a fript cu ciorba / supa, suflă şi-n iaurt. 2. (fig.) copil,
6. (amer.) fetiţă, fată, domnişoară, păpuşică. 7. (amer.) timid, fricos, laş, poltron. 8. (amer.) nevârstnic; he is a mere ~ e un copil, nu e decât un copil. 3. (fig.) rod, vlăstar; fancy's
insignă cu vultur (pe chipiul militarilor). ~rod al fanteziei. II. adj. de copil / copii, copilăresc, infantil, al copiilor, al copilului.
chicken-breasted [~ ibrestid] adj. (med. anat.) cu sternul / pieptul ieşit în afară, rahitic. child bearing ['t/aild 'bearirj] s. naştere, facere; to be past ~ a nu mai putea să aibă
chicken broth [~ bro(:)0[ s. supă de găină. copii; a nu mai fi tânără.
chicken-feed [~ fi:d] s. 1. grăunţe, crupe. 2. (amer.fig.) fleac, nimic, mizilic, vax. 3. (sl.) childbed ['t/aildbed] s. naştere; facere; to be in ~ a fi lăuză; woman in ~ lăuză; to die
mărunţiş, bani mărunţi. in ~ a muri din facere / la naştere.
chicken-farming [~ »fo:min] s. (amer.) creştere a păsărilor, avicultura. childbirth ['t/aildtraifi] s. naştere, facere; to die in ~ a muri din / la facere / din cauza
chicken heart [~ ha:t] s. (fig.) fricos, iepurilă, pui de găină, om slab de înger. naşterii.
chicken-hearted [~ <ha:tid] adj. fricos (ca un iepure), slab de înger. child birthrate [~ it»:8reit] s. natalitate; indice de natalitate.
chicken liver [~ .livsr] s. (fig.) v. c h i c k e n h e a r t . child deathrate [~ ide6reit] s. mortalitate infantilă, indice al mortalităţii infantile.
chicken pox [~ poks] s. (med.) vărsat de vânt, varicelă. childe [t/aild] s. (poetic, înv.) cocon (rfe exemplu în Childe Harold de Byron); tânăr
chicken run [~ rAn[ s. 1. crescătorie / fermă de păsări. 2. (amer. auto) cursă mortală. nobil / domn, primul născut al unui nobil.
chicken thief [~ 9i:f] s. (amer.) găinar, hoţ de găini. childed [-id] adj. cu (un) copil, cu copil; many— cu mulţi copii.
chicken weed [~ wi:d] s. v. c h i c k w e e d. Childermas ['t/ildsmfes, -mas] s. (bis.) Sfinţii 10 000 de prunci ucişi de Irod
chicken yard [~ ja:d] s. (amer.) curte, fermă / crescătorie de păsări. (28 decembrie; la ortodocşi 29 decembrie); (în folclor) uciderea celor 10 000 de prunci.
chickling ['t/iklirj] s. 1. pui (de găină), puişor. 2. (bot.) lintea-pratului, măzăriche childhood ['t/aildhud] s. 1. copilărie, vârsta copilăriei; she is past ~ a trecut de anii
(Lathyrus pratensis). copilăriei / de vârsta copilăriei, nu mai e copil; from (early) ~ din (fragedă) copilărie /
chick pea ['t/ik pi:] s. (bot.) năut, nohot (Cicer arietinum). pruncie; second ~ a doua copilărie. 2. (i»v.) copilărie, stare sa» minte de copil.
chick vetch [~ vet/] s. v. c h i c k 1 i n g (2). childing ['t/aildirj] adj. (fig.) roditor, rodnic.
chickweed [~ wi:d] s. (bot.) 1. rocoină (Stellaria media). 2. studeniţă (Arenaria). childish ['t/aildi/] adj. 1. de copil, copilăresc; al copilăriei; nevinovat, naiv. 2. copilăros,
3. cuişoriţă (Holosteum). neserios, fluşturatic, pueril, zănatec.
chicle ['t/i(:)kl] s. (amer.) 1. substanţă lăptoasă obţiimtă din arborele Sapota Zapotilla, childish days [~ deizj s. pl. zilele copilăriei.
ingredientul de bază al gumei de mestecat. 2. gumă de mestecat (preparată sub formă childish-minded [~ -maindid] adj. cu minte de copil, copilăros.
de bomboane). childishness ['t/aildi/nis] s. 1. nevinovăţie, inocenţă (de copil); naivitate. 2. copilărie,
chicory ['t/ikori] s. 1. (bot.) cicoare (CicJtorium intybus). 2. cicoare (surogat de cafea). lipsă de seriozitate; prostie.
3. salată din frunze de cicoare. 4. culoare albastră ca cicoarea. childish sports ['t/aildi/ .spo:ts] s. pl. jocuri de copii, distracţii copilăreşti.
chid [t/id] past si part. trec. de la c h i d e. childkind ['t/aild'kaind] s. (/a/«. rar) copii.
chidden ['t/idn] part. trec. de la c h i d e. child labour ['t/aild ileibar] s. munca copiilor, folosirea muncii copiilor în producţie.
chide [t/aid],past chid [t/id],part. trec. chid si chidden ['t/idn] vb. A. tr. 1. a dojeni, child land [~ laend] s. (poetic) copilărie, vârstă de copil.
a certa, a mustra, a ocărî, a muştrului. 2. to ~ away a face să se lase (de un nărav); a dezbăra childless ['t/aildlis] adj. fără copii.
(de un obicei) în urma unei mustrări. B. intr. 1. a cicăli; a bombăni. 2. (despre vânt) a vui, childlike ['t/aildlaik] adj. 1. de copil; simplu, neprefăcut, nevinovat, sincer, candid (ca
a geme, a urla. un copil). 2. supus, devotat, iubitor, ascultător; filial.
r
chider {'t/akta ] s. persoană care mustră etc. (v. c h i d e). childly ['t/aildli] (poetic) I. adj. copilăros, de copil. II. adv. copilăreşte, copilăros.
chief [t/i:f] I. s. 1. conducător, lider, căpetenie, cap; şef; ~of police şef de poliţie; (mii.) child mortality ['t/aild mo:'ta;liti] s. v. c h i l d d e a t h r a t e .
~of staff şef de stat major. 2. şef (de trib). II. adj. principal.de frunte, conducător; de child murderer [~ .m3:d9rar] s. ucigaş de copii / de prunci; pruncucid.
bază, de căpetenie, fundamental; suprem; ~problem problemă de bază, problemă esenţială. childness ['t/aildnis] s. copilărie, vârstă fragedă.
chief central office [~ .sentrel 'ofis] s. (tel.) oficiu nodal. children ['t/ildran, 't/ul-J pl. de la c h i 1 d.
chiefdom ['t/i:fd9in] s. conducere, şefie; rol de frunte / de căpetenie. child-ridden ['t/aild--ridn] adj. (despre femei) 1. epuizată din cauza prea multor naşteri.
chief frame ['t/i:f freim] s. (mar.) cuplu maestru. 2. împovărată de copii, cu o liotă de copii.
Chief Justice [~ 'd3AStis] s. (si Lord ~) (jur.) 1. preşedintele secţiei regale a înaltei child's play [~ z pici] s. (fig.) floare la ureche, joc de copii, fleac, o nimica toată;
Curţi de Justiţie şi preşedinte al Curţii criminale (în Anglia). 2. (amer.) preşedinte al Curţii copilărie.
Supreme. child welfare [~ iwelfssr] s. ocrotirea / protecţia copilului.
chiefless ['t/i:flis] adj. fără şef / conducător, lipsit de îndrumare / călăuzire; decapitat. child wife [~ waif] s. soţie foarte tânără.
chiefly ['t/i;fli] adv. mai ales, mai cu seamă, cu (dc)osebire, îndeosebi, în primul rând, chile ['t/ili] s. v. c h i 11 i.
în special. Chilean ['t/ilian] I. adj. chilian, din Chile. II. s. chilian.
chief mate ]'t/i:f meit] s. (mar.) secund de navă comercială; Chili ['t/ili] s. v. c h i 11 i.
chief minister [~ 'minists'l s. prim-ministru, premier, preşedinte al consiliului de chiliad ['kiliasd, 'kail-, -ljaed] s. 1. o mie. 2. mileniu, o mie de ani.
miniştri. Chilian ['t/ilisn] adj., s. v. C h i 1 e a n.
chief rafter [~ 'ra:ft3r] s. (constr.) căprior de umplutură. chill [t/il] I. adj. 1. rece, răcoros, friguros; tăios; umed. 2. (fig.) rece, tăios, plin de
chiefship ['t/i:f/ip] s. funcţie de şef / de căpetenie / de conducător; conducere. răceală. 3. (tehn.) călit. II. s. 1. frig; to take the ~ off a încălzi. 2. răceală; frig; fiori
chieftain ['t/kftan, -tin] s. 1. şef, căpetenie, cap, mai-marele, conducător (mai ales de reci; tremur, tremurat; dârdâială; (med.) ~s and fever malarie; to catch a ~ a răci; a ~
trib); (poetic) conducător militar; conducător de oaste. 2. hatman. 3. căpitan de haiduci. came creeping over me mă străbătură, mă cuprinseră fiori reci. 3. (fig.) răceală; atitudine
chieftaincy [-si] s. şefie; căpitănie; hătmănie. rece / glacială; to cast a ~over a răspândi o atmosferă îngheţată/ de răceală / în / asupra;
chill casting 162

a îngheţa. 4. (teltm) călire. 5. (lelin.) lingotieră. III. vb. A. tr. 1. (si to ~down/up) a răci, china closet [~ ikbzit] s. 1. vitrină cu porţelanuri. 2. (amer. sl.) dinţi falşi, dantură
a lăsa să se răcească; a înfrigura; he was ~ed to the bone îi intrase frigul în oase, îl (falsă).
pătrunsese frigul până la oase, era rebegit de frig; it is cold enough to ~ the blood in China crape [~ kreip] s. (tot.) crep de China.
one's veins e frig de-ţi îngheaţă sângele în vine. 2. (fig-) a demoraliza; a paraliza; a înfiora. china green [~ gri:n] s. verde chinezesc.
3. (tehn.) a căli; a turna în lingotieră. 4. (fam. reg.) a dezmorţi, a încălzi (puţin). B. inlr. china ink [~ ink] s. tuş (de desen).
1. a se răci; a îngheţa. 2. a-i fi frig; a rebegi, a îngheţa. china insulator [~ 'insjuleito'] s. (electr.) izolator de porţelan.
chill casting [~ >ka:stirj] s. (metal.) 1. turnare în cochilie. 2. piesă turnată în cochilie. Chinaman1 [-man],pl. Chinamen [man] s. 1. chinez; ~*s chance şanse foarte slabe
chiller ['t/ilor[ s. 1. om rece / nesimţit / fără inimă, inimă rece. 2. (telm.) cristalizor de / reduse, nici o şansă; cauză pierdută. 2. (mar.) vas care face călătorii în China.
piatră. chinaman2 s. negustor de porţelanuri.
chilii ['t/ili] (span.) s. 1. (bol.) ardei iute, ciuşcă. 2. (bol.) ardei (gras) (Capsicum anmtum). China red ['t/aina red] s. roşu de China.
- 3. fel de mâncare ardeiat, cu ardei roşu, cu paprica. china shop [~ /op] s. magazin de porţelanuri.
chillily ['t/ilili] arfv. (fig.) cu răceală, rece, glacial. China silk [~ silk] s. mătase chinezească.
chilling ['t/ilirj] s. (metal.) călire. Chinatown [~ tăun] s. cartier chinezesc (într-un oraş din altă ţară).
chilling point [~ point] s. find.) temperatură / punct de îngheţare / congelare. china ware [~ WE3r] s. (articole de) porţelan, porţelanuri.
chill mould ['t/îl mould] s. (metal.) cochilă, lingotieră, cochilie/ formă metalică pentru Chinawoman [- .wumsn], pl. Chinawomen [~ wimin] s. chinezoaică.
răcire rapidă. chinch [t/int/J s. (amer. entom.) ploşniţă, păduche-de-lemn (Cimex lectularius).
dullness ['t/ilnisj s. 1. frig; umezeală. 2. (fig.) răceală. chinch bug [~ bAg] s. (entom.) 1. ploşniţă americană a cerealelor, ploşniţă de câmp
chillun [t/ilsn] s. pl. (amer.) copii, odrasle (în pronunţarea negrilor): all God's chimin (Blissus leucopterus). 2. păduche-de-lemn, ploşniţă (Cimex lectularius).
toate odraslele Domnului. chinchilla [t/in't/ilo] s. 1. (zool.) şinşilă (Chinchilla lanigera). 2. blană de şinşilă.
chilly1 ['t/ili] s. v. c h i 11 i. chin-chin ['t/in 't/in] s. (sl. anglo-chinez) 1. (exclamaţie la întâlnire şi despărţire) salut!
2
chilly 1. adj. 1. (despre vreme) rece, răcoros, umed. 2. înfrigurat, rebegit; I feel very noroc! 2. conversaţie ceremonioasă, simandicoasă.
~ mi-e tare frig. II. adv. 1. frig, rece, umed. 2. (fig.) cu răceală. chin-deep ['t/in 'di;p] adv. v. c h i n (I) ( u p t o t h e - ) .
chilly beans [~ bi;nz] s. pl. un fel de iahnie de fasole cu paprica (mâncare mexicană chine1 [t/ain] s. 1. şira spinării (la animale); muşchi, spinare, filet. 2. creastă, culme,
foarte răspâtulităîn S.U.A.). spinare / vârf de munte.
chilness ['t/ilnis] s. v. c h i 11 n e s s. chine2 s. strungă, defileu, pas.
Chiltern Hundreds ['t/ilton'hAndridz] s. pl. domeniile Coroanei (?« Oxfordshire şi Chinee [t/ai'ni:] s. (amer. fam.) chinez.
Buckinghamshire); to accept/ to take the ~ a renunţa la calitatea de membru al Chinese ['t/ai'ni:z,'--, -'-] I. adj. chinez, chinezesc. II. s. 1. chinez. 2. (limba) chineză.
parlamentului (pentru a deveni administratorul domeniile Coroanei). Chinese-eyed [~ aid] adj. cu ochi de chinez, oblici.
2
chimb [t/aiin] s. v . c h i m c . Chinese oil [~ oil] s. (chim.) ulei de tung / de lemn chinezesc.
chime1 [t/aim] I. s. 1. dangăt, dăngănit de clopote. 2. (adesea pl.) melodie a clopotelor, Chinese red [~ red] s. (chim.) cromat de plumb roşu.
dangăt de clopote; clinchet. 3. armonie, muzică, muzicalitate (a versului); ritm. 4. (fig.) Chinese white [~ wait] s. (chim.) alb de China / de zinc, oxid de zinc.
armonie, acord; îmbinare armonioasă; in ~ în armonie; to keep ~ with/ to fall into ~ chinic acid ['kinik, assid] s. (chim.) acid chinic.
with a fi în armonie / în acord cu. 5. (tel.) mecanism de sonerie. II. vb. A. intr. 1. a răsuna chink1 [t/irjk] s. poreclă dispreţuitoare dată chinezilor în S.U.A.
armonios. 2. (despre ceas) a bate. 3. (si to ~ over) a vorbi monoton; a se repeta. 4. (si chink2 [t/irjk] I. s. 1. sunet, clinchet, zăngănit; zornăit. 2. târâit (al greierilor): 3. (sl.)
to ~ in) (with) a corespunde (cu dat.), a concorda (cu), a se potrivi (cu); a fi în armonie sunători, biştari; monedă, ban. II. vb. intr. a suna, a zăngăni, a zornăi.
(cu), a se armoniza (cu). 5. to ~ in a intra în vorbă, a se băga în vorbă, a interveni în chink3 s. crăpătură, despicătură.
discuţie. B. tr. 1. a suna, a bate (clopotele). 2. a repeta, a recita sau a cânta monoton / chink4 s. acces de tuse convulsivă; hohot de râs.
tărăgănat. chinkapin ['t/irjkopin] s. (amer. bot.) castan pitic (Castanea pumila).
chime2 s. gardină (la butoaie). chinked [t/irjkt] adj. crăpat, cu crăpături, plin de crăpături / despicături.
chimera [kai'mioro, ki'in-] s. 1. (mitol.) himeră; monstru. 2. (fig.) himeră, fantezie, chinker ['t/irjkor] s. v. c h i n k2 (3).
plăsmuire, fantasmă; închipuire ciudată; vis, iluzie. chinky ['t/inki] adj. crăpat, cu crăpături.
chimerical [kai'merikal, ki'm-] adj. himeric, fantastic, iluzoriu. chinlcss ['t/inlisj adj. fără bărbie, cu bărbia intrată mult înăuntru.
chiming clock ['t/aimirj kbk[ s. orologiu cu muzică. chin music ['t/in 'mju:zik] s. (pop.) flecăreală, sporovăială, trăncăneală.
chimney ['t/imni] s. 1. coş, hora, hogeag; burlan (de sobă). 2. cămin, vatră, şemineu; chinned ]t/ind] adj. cu bărbie; double— cu bărbie dublă.
open ~ cămin englezesc, şemineu. 3. sticlă de lampă, cilindru. 4. (geol.) crater. 5. horn, chinny ['t/ini] adj. (amer.) guraliv, flecar.
crăpătură prin care cineva se poate urca pe o stâncă. 6. (mine) coloană abruptă de chinook [t/i:'nu(:)k] s. (amer.) 1. vânt cald, foehn (in S.U.A.). 2. Chinook jargon
minereu. 7. (ind.) coş industrial / de fum / de triaj. englezesc (vorbit de hulienii americani).
chimney beast [~ bi:st] s. (tehn.) coronament de coş. Chinook State [~ steit] s. (amer.) (folosit ca supranume) Statul Washington.
chimney cap [~ ka:p] s. capacul coşului de fum, astupătoare (a unui coş). Chinquapin s. v. c h i n k a p i n.
r
chimney cooler [~ iku:lo ] s. (metal.) turn de răcire. chinse [t/ints] vb. tr. (mar.) a umple cu stupă.
r
chimney corner [~ iko:no ] s. loc lângă cămin / la foc, colţişor lângă vatră; by the ~ chintz [t/ints] s. (tot.) creton, stambă.
la gura sobei, la vatră. chip [t/ip] I. s. 1. aşchie, ţandăra, surcică, surcea, gătej, şterc, şipcă; şindrilă; draniţă;
chimney cowl ['t/imni kaul] s. capac / astupătoare de coş. şpan, ciob, zob, frântură, bucăţică; a ~ o n one's shoulder sfidare, provocare; to have/
chimney-flue |~ fiu:] s. (canal de) fum, conductă de evacuare a fumului. wear a ~ on one's shoulder a căuta râcă / ceartă, a fi gata de ceartă, a sfida, a provoca;
chimney hood [~ hud[ s. (constr.) hotă. (prov.) such carpenters, such ~s cum e sacul şi peticul, aşa cap, aşa căciulă. 2. locul,
chimney money [~ .niAni) s. (ist.) fumărit, dajdia fumăritului. crestătura de unde s-a desprins aşchia / ciobul etc. 3. ceva ars; scrijele; burned to a ~
chimney piece [~ pi:s] s. cadru de zidărie al căminului / al sobei / al vetrei (pereţi, ars complet, cărbune. 4. pl. cartofi prăjiţi / pai; fish and ~s peşte cu cartofi pai / prăjiţi.
gură, vârf, prichici, ciubuc, prag, stâlpi şi alte elemente). 5. fisă, jeton (la jocuri); (amer. sl.) to hand/ to pass in one's ~s a) a se socoti, a se răfui;
chimney pot ['t/imnipot] s. 1. olan pentru coşuri. 2. v. c h i m n e y c a p . b) (fig.) a da ortul popii, a-şi da duhul. 6. (mar.) sectoral lohului. 7. pl. (sl.) dulgher,
chimney-pot hat [~ haet] s. (fam.) cilindru, clac, joben. cioplitor. 8. pl. bani; monede; to buy ~s a investi bani. 9. ciuruc, mărunţiş, fleac, nimic,
chimney stack [~ stîek] s. coş de fum; coşul comun al mai multor sobe, horn. ceva lipsit de orice valoare; not to care a ~ a nu-i păsa nici cât negru sub unghie / câtuşi
chimney stalk [~ sto(:)k] s. 1. coş de fabrică. 2. (mar.) coş. de puţin / defel. 10. pl. prundiş, pietriş. 11. (fig.) copil, vlăstar, progenitură; a ~ of the
chimney sweep(er) [~ .swi:p(or)] s. coşar, hornar, curăţitor de coşuri. old block copil ce seamănă leit cu tată-său, copia lui tată-său aprox. aşchia / surcica nu
chimney tax [~ taeks] s. (ist.) (bir pe) fumărit. sare departe de trunchi. 12. (infor.) pastilă. II. vb. A. tr. 1. a strunji, a ciopli; a cresta;
chimney valve [~ vadv] s. (metal.) clapă de fum. a grava (o inscripţie). 2. a teşi (muchiile); a fărâmiţa, a sfărâma, a zobi, a mărunţi, a face
chimpanzee [it/impon'zi:, -pam-] s. (zool.) cimpanzeu (Simia troglodytes). fărâme, a sparge. 3. (tehn.) a aşchia; a tăia; a rindelui; a ciopli. 4. (despre puii de găină)
chin [t/in] I. s. (anat.) bărbie; up to the ~ a) până în gât, până peste urechi / cap; a sparge (coaja oului). 5. a prăji (cartofi pai). B. intr. 1. (si to ~ off) a se desface, a se
b) adâncit, absorbit, care nu-şi mai vede capul de atâta treabă; to take things on the ~ desprinde; a se aşchia; a se sparge, a se face ţăndări; this china ~s easily porţelanul acesta
a înfrunta bărbăteşte o situaţie, a o lua pieptiş / în piept, a nu-şi pierde cumpătul; (fam.) se sparge / ciobeşte uşor / e fragil. 2. (despre piele) a crăpa, a plesni. 3. (fam.) to ~ in
keep your ~ up! fruntea sus! nu te lăsa! to wag one's ~ a se umfla în pene, a se fuduli, a) a intra în joc, a pune miza, a merge; b) a-şi aduce contribuţia; c) a se băga, a se vârî,
a se grozăvi. II. vb. A. intr. (amer. si.) a trăncăni, a vorbi ca o moară stricată, a nu-i mai a se amesteca; a interveni, a lua parte (la o discuţie etc.).
tăcea fleanca, a da cu fleanca, a trăncăni. B. tr. 1. (fam.) a duce la bărbie (vioara etc.) chip basket [~ .ba:skit] s. coş (pentru flori, fructe).
2. (amer. si.) a ţine de nasture / de bumb / de vorbă, a nu slăbi (pe cineva). C. refl. şi to chip board [~ bo:d] s. (i«a\) placă aglomerată; plăci aglomerate.
~ oneself up) (sport) a se ridica în mâini (la bare). chip breaker [~ .breiko'] s. sfărâmător de aşchii.
China ['t/aina] s. (atr.) din China, chinez, chinezesc. chipmouk s. v. c h i p m u (c) k.
china ['t/aino] s. 1. porţelan, articole de porţelan, porţelanuri; (fig.) to break ~ a întoarce chipmu(c)k ['t/ipniAk] s. (zool.) sol de veveriţă nord-americană; veveriţă siberiana
toate cu susul în jos, a face vraişte; aprox. a intrat nora în blide. 2. (sl.) tamjă, vrajă; (Tamias striatus şi Eutamias sp.). »
amor, dragoste; relaţii sexuale; to give a woman a (fine) piece of ~ a face dragoste / a chipmunk ['t/ipniArjk] s. v. c h i p m u (c) k.
se culca cu o femeie. Chippendale ['t/ipsndeil] I. s. stil „Chippendale", rococo (stil de mobilă englezească
china clay [~ klei] s. (mineral.) caolin. uşoară, capitonată, din secolul al XVIII-Iea). II. adj. (stil) Chippendale.
163 choler

chipper1 ['tjlpa'l I. s. (amer.) vorbe, taifas, sporovăială, flecăreală. II. adj. (amer. fam.) chloroformize [-aiz] vb. tr. 1. a cloroformiza, a cloroforma. 2. a trata (unfrotiu etc.)
vioi, vesel, (plin) de viaţă. cu cloroform.
2
chipper s. 1. cioplitor; gravor. 2. daltă. Chloromycetin [ikb:romai'si:tin] ş. (chim.) cloromicetină, cloramfenicol.
chipping ['t/ipirj] s. 1. fărâmiţare, spargere, crestare etc. (v. c h i p II). 2. aşchie; fărâmă, chlorophyll ['kbOrafil, amer. 'klou-] s. (bot.) clorofilă.
siarâmătură; ciob; zob, ţandăra; şpan. 3.pl. (geol.) criblură. chloroprene ['kb:rapri:n] s. (plast.) cloropren.
1
chipping hammer [~ .hzema "] s. 1. ciocan-daltă. 2. (mar.) rnaţagon. chlorotic [kb'rotik] adj. (med.) clorotic.
chippy ['t/ipi] I. adj. 1. (despre cuţit) zimţat, tocit, ştirb(it); (despre marginile unui chloroquine ['kb:r3kwi:n, -kwin] s. (chim.) clorochinină, antipaludic.
vas) crestat, sfărâmat. 2. (jig.) uscat, sec, arid, neinteresant. 3. (şl.) mahmur; aiurit. II. s. chlorosis [kb'rousis] s. 1. (med.) cloroză, anemic. 2. (bot.) cloroză, îngălbcnire (a
(amer. si.) damă, prostituată. frunzelor).
chip screen ['t/ip skri;n] s. (tehn.) sortizor, sortator. chlorospinel [.kbira'spinM] s. (mineral.) clorospinel.
chirk [t/3:k] (amer. fam.)I. (şito~up)vb. A.tr. a distra, a înveseli, a dispune. B. intr. chlorous ['kbires, amer. 'klou-] adj. (chim.) cloros.
a se înviora, a se înveseli, a se însenina, a prinde chef. II. adj. vesel, (bine) dispus, înveselit. chlorous acid [~ ia?sid] s. (chim.) acid cloros.
chirm [t/s:m] s. 1. gălăgie; zgomot (de glasuri), larmă, tărăboi, zarvă. 2. ciripit. choc-ice ['t/ok ais] s. îngheţată de ciocolată; îngheţată cu glazură de ciocolată, mareşal,
r
chiromancer ['kabroumsens3 , -ram-] s. chiromant, ghicitor în palmă. parfeu de ciocolată.
chiromancy ['kai^roumasnsi, -ram-] s. chiromanţie, ghicit în palmă, palmistrie. chock [t/ok] I. s. 1. pană, ic. 2. (tehn.) suport; proptea, reazem, susţinător; bară de
chiromantist ['kaiaroumcentist, -ram-] s. v. c h i r o m a n c e r . distanţare, traversă. 3. (tehn.) sabot de frânare; sabot, patina capului de cruce. 4. (mine)
chiropodist [ki'ropadist, t/i'r-] s. 1. (med.) specialist în boli de mâini şi de picioare. susţinere cu stive. 5. (tehn.) saltea; lagăr, cuzinet. 6. (av.) cală de roată. 7. (anat.) ureche.
2. pedicurist. II. vb. tr. 1. (şi to ~ off) a susţine, a sprijini, a propti; a pune o proptea etc. la (v, 1,2).
chiropody [ki'rspadi, t/i'r-] s. 1. (med.) arta tratării bolilor de mâini şi de picioare. 2. (mine) a susţine / a sprijini cu stive. 3. to ~ up a umple, a îndesa, a îngrămădi.
2. pedicură. chock-a-block [~ a'bbk] adi. 1. (amer.) plin (până la refuz), ticsit, doldora, înţesat.
chiroptera [kai'roptara] s. pl. v. c h e i r o p t e r a. 2. (tehn.) apropiat; comprimat; aglomerat.
chirp [t/a:p] I. s. ciripit, tril, cântec (al păsărilor etc.); târâit; sunet cristalin / subţire, chock block [~ bbk] s. (av.) cală de roată.
strigăt vesel. II. vb. A. intr. a ciripi, a cânta, a târâi. B. tr. 1. a ciripi, a rosti repede. chock-full [~ Tul] adj. v. c h o c k - a - b l o c k .
2. a înveseli, a însufleţi, a anima; a încuraja. chocolate ['t/okalit] I.s. 1. ciocolată. 2. pl. bomboane de ciocolată. II. adj. de culoarea
r
chirper ['t/3:p3 ] s. păsărică / pasăre care ciripeşte. ciocolatei, ciocolatiu; maro; castaniu.
chirpy [Tt/o:pi] adj. (jam.) vesel, voios, vioi, plin de viaţă, însufleţit. choice [t/ois] I. s. 1. alegere, selecţie; preferinţă, opţiune, optare; a wide ~ selecţie
chirr [tfa:r] I. vb. intr. 1. (despre greieri) a târâi. 2. (despre porumbei) a ugui, a gunguri, bogată, o largă alegere; by ~ pe alese; a poor ~ o alegere proastă, prost târg; halal
a gongoni. 3. (despre trestie) a foşni. II. s. 1. târâit. 2. uguit, gungurit. 3. foşnet (al trestiei). procopseală; cules, nu ales; ce s-a găsit, cum s-a nimerit; take your ~ alege (ce pofteşti);
chirrup ['tfirop] I. s. ciripit; piuit; sunet prin care atragi atenţia unui copil sau chemi at ~ la alegere, după voia inimii, după plac / dorinţă; pe alese; I have no ~ but sunt
o pasăre: pui! pui! piu! chior! chior! copi! copi! II. vb. A. intr. 1. a ciripi. 2. (sl.) (despre nevoit să, nu pot face alta decât să, n-am încotro — trebuie să; to have no ~ a-i fi totuna
clacheri) a aplauda, a face galerie. 3. a îndemna calul, a face di! / hi! 4. a piui, a striga: / a-i fi indiferent pe care o alege; (fam.) to have Hobson's ~ a nu avea de ales, a nu avea
pui! pui! B. tr. a îndemna (calul). încotro; I leave it to your ~ las la alegerea / aprecierea ta; of one's own free ~ a) după
chirruper ['t/irop3r] s. (teatru, sl.) clacher, spectator plătit să aplaude. propria alegere a cuiva, la alegere; b) de bunăvoie (şi nesilit de nimeni); for ~ dacă e de
chisel ['t/izl] I. s. daltă; cuţit; cuţitoaie; trepan; (amer. sl.) full ~ din răsputeri, cât îl ales / să aleg. 2. ceva ales / select / selecţionat; cremă, caimac, floare, partea cea mai
ţin puterile. II. vb. A. tr. 1. a sculpta, a săpa, a ciopli, a tăia (în marmură etc.) 2. (şi to buna, elita; here is the ~ of the whole garden asta e tot ce e mai frumos din grădină,
~ out) a dăltui, a făţui, a ciopli, a lucra cu dalta etc. (v. ~ II, A, 1). 3. (jig.) a cizela, accasta-i mândria grădinii; the ~ of troops trupe de elită. 3. asortiment; a great ~ of
a stiliza (o lucrare literară). 4. (fam.) a înşela, a trage pe sfoară. B. intr. 1. a face şmecherii, articles un mare / bogat asortiment de articole. 4. alternativă; opţiune, drept / posibilitate
a recurge la înşelăciune. 2. (fam.) to ~ in a se baga, a se vârî, a se amesteca. de a alege; without ~ fără scăpare, fără drept de a alege. II. adj. 1. ales, rar, preţios,
chisel bit [~ bit] s. tăişul unei dălţi. neobişnuit, selecţionat, cel mai bun, de frunte, de elită; ~ texts texte alese; ~food mâncăruri
chisel hammer [~ iha;ni3r] ş. ciocan-daltă. alese. 2. (înv.) dificil, năzuros, mofturos, pretenţios; to be ~of one's company a-şi alege
chiselled ['t/izld] adj. cizelat, fin; ~ features trăsături fine, alese. cu grijă prietenii / relaţiile, a fi foarte pretenţios şau prudent în ceea ce priveşte cunoscuţii.
chiseller ['t/izbr] s. 1. dăltuitor. 2. cizelator. 3. (sl.) pungaş, escroc. choicely ['t/oisli] adv. cu prudenţă / grija, atent.
chiselling ['t/izlirj] s. (geol.) relief alveolar. choir ['kwab1"] I. ş. 1. cor. 2. (bis.) cor (locul, balconul sau galeria unde cântă corul
chisel pick ['t/izl pik] s. (mine) târnăcop cu tăiş-daltă. într-o catedrală). II. vb. intr. şi tr. a cânta în cor.
chit1 [t/it] s. (peior.) ţânc, ţâcă, pici, năpârstoc, broscoi, boţ cu ochi; a ~ of a girl o choir-master [~ ma:st3r] s. dirijor / conducător de cor, capelmaistru.
fetiţă (de o şchioapă / de o palmă), un nod / un năpârstoc de fată, un boţ cu ochi. choir stall [~ storl] s. (bis.) bancă pentru cântăreţii din cor.
chit2 (bot.) I. s. mlădiţă, lăstar. II. vb. intr. a lăstari, a da mlădiţe. choke1 [t/ouk] I. vb. A. tr. 1. a înăbuşi; a sugruma, a gâtui, a strangula; a sufoca, a asfixia;
3
chit s. (anglo-indian) 1. notiţă, însemnare; socoteală; scrisoare (scurta). 2. recomandaţie; (prov,) too much pudding may ~a dog (tot) ce e prea mult strică. 2. (tehn.) a strangula;
certificat. a amortiza. 3. a umple, a înfunda, a murdări, a prăfui. 4. to ~ back v. t o ~ d o w n (b);
chit-chat [~-t/a3t] s. (fam.) vorbă, discuţie scurtă, palavre, taclale, verzi şi uscate, mofturi. to ~ down a) a înghiţi cu greu (hrană); b) a-şi înăbuşi cu greu (lacrimile, tulburarea
chitin ['kaitin] s. (zool., chim.) chitină. etc.); to~in v. t o ~d o w n (b); to ~ off a) v. ~ I , A, 1; b) (fig.) a închide gura (cuiva),
chiton ['kaitsn] s. (în antichitatea greacă) chiton, tunică. a reduce la tăcere; c) (fig.) a îndepărta, a înlătura, a scăpa de; to ~ out v. to ~ d o w n
chitterlings ['t/italirjz] s. pl. maţe, măruntaie. (b); to ~ up a) (despre bălării) a umple, a năpădi; a umple cu nisip; b) a îndigui;
chitty ['t/iti] adj. cu multe mlădiţe / lăstare. a îngrămădi. B. intr. 1. a se îneca (din cauza tusei); a se înăbuşi, a nu (mai) putea respira
chivalrous ['/iv^lras, înv. 't/iv-] adj. cavaleresc, de cavaler. (de tulburare, supărare etc.); (amer. fam.) to ~ in a-şi pune lacăt la gură, a-şi ţine limba
chivalry ['/ivslri, înv. 't/iv-| s. 1. (ist.) cavalerism; cavaleri. 2. (fig.) cavalerism,purtare în gură; (amer.) to ~ up v. t o ~ d o w n. II. s. 1. înăbuşire; nod în gât. 2. (sl.) pâine de
cavalerească, act cavaleresc. închisoare. 3. (tehn.) supapă; regulator; drosel; (auto) şoc; clapetă de pornire; jiclor.
chive [t/aiv] s. (mai ales pl., bot.) arpagic (Allium scheonoprasum). 4. (electr.) bobină de reactanţă. 5. capătul legat al unui sac. 6. (sl.) cravată albă (de frac);
chive garlic [~ gu:lik] s. v. c h i V e. ştaif, guler tare, guler drept, cu colţuri.
chivied ['t/ivid] adj. frânt de.oboseală, sleit, istovit, extenuat. choke2 s. (bot.) vârf de anghinară.
chivvy ['t/ivi] vb. tr. (amer. fam.) a pisa, a bate la cap; a sâcâi (şi to ~ about/along). choke-bore [~ bo:r] s. 1. ghint (la puşca de vânătoare, pentru a împiedica împrăştierea
chivy ['t/ivi] s., vb. v. c h e v y. alicelor). 2. puşcă prevăzută cu acest ghint.
chloasma [klu'a;zm3],pl. chloasmata [-ta] ş. (med.) cloasrnă. choke coil [~ 'kail] s. (electr.) bobină de reactanţă.
chloracetate ['kbr'sesiteit] s. (chim.) eloracetat. choke damp [~ dsemp] s. (mine) gaz asfixiant / sufocant, gaz de mină; aer viciat; mofetă.
chloral ['kb:ral, amer. şi 'klou:] s. (chim.) cloral. choked fire ['t/oukt ifaia1"] ş. foc mocnit / mocnind / fumegând.
chloralkali [kbrr'aîlkalai] s. (chim.) produs clorosodic. chbke-full ['t/ouk 'ful] adj. ticsit, plin până la refuz, înţesat.
chloramphenicol [tklourami'fcnikol] s. (med. chim.) cloramfenicol, cloromicetină. choker ['t/oukor] s. 1. gâtuitor, strangulator. 2. (sl.) cravată albă (mai ales a clericilor).
chlorate ['kb:rit, -reit, amer. 'klou-] s. (chim.) clorat. 3. (sl.) guler tare, ştaif, guler cu colţuri. 4. (electr.) bobină de reactanţă. 5. (tehn.) ciochinar.
chlorazide [kbir'rezaid, 'kb:r£ezaid] s. (chim.) azotură de clor. 6. colier (strâns pe gât).
chloric ['kb(:)rik, amer. 'klou-] adj. (chim.) cloric. choke rod ['t/ouk rod] s. (auto) tijă de la clapeta de aer.
chloric acid [~ isesid] s. (chim.) acid cloric. chokidar ['t/oukido:r] s. (anglo-indian) paznic.
chloride ['kb:raid, amer. 'klou- şi -rid] s. (chim.) clorură; sodium ~clorură de natriu choking ['t/oukin] s. (hidr.) colrnatare, sufocare.
/ sodiu, sare (de bucătărie); ~ of silver clorură de argint. choking gas [~ igass] s. (mine) gaz sufocant.
chlorinate ['kb:rineit] vb. tr. (chim.) a clorina. choky1 ft/ouki] adj. 1. care se înăbuşă (mai ales de emoţie). 2. înăbuşitor, care îţi ia
chlorine ['kb:ri:n, amer. 'klouri(:)n] I. s. (chim.) clor. II. adj. verde-deschis. răsuflarea.
chlorine gas [~ ga?s] s. (text.) gaz cloros. choky2 s. (anglo-indian) 1. secţie, circumscripţie poliţienească, poliţie. 2. vamă. 3. (sl.)
chlorine water [~ .wo(:)tor] s. (chim.) apă de var. gros, pârnaie, zdup, mititica, răcoare, închisoare.
chlorites ['kb:raits, amer. 'klou-] s. pl. (chim.) doriţi. cholecyst ['koulisist, 'ko:lisizt] s. (anat.) colecist, vezica biliară, băşica fierii.
chloroform ['kb(:)r3b:m, amer. 'klours-] I. s. (chim.) cloroform. II. vb. tr. (med.) a choler ['kab1"] s. 1. (înv.) fiere; fire colerică, umoare colerică. 2. (poetic) ură; mânie,
cloroforma, a cloroformiza, a narcotiza, a anestezia, a amorţi. supărare, irascibilitate.
cholera 164

cholera ['kolara] s. (med.) holeră; Asiatic/ malignant ~ holeră asiatică / malignă / chord1 [ko:d] s. 1. (poetic) coardă, strună; to strike/ to touch the right ~ a) a găsi
epidemică; summer ~ dizenterie; holerină. punctul sensibil; a atinge la coarda simţitoare; b) a găsi nota justă / potrivită. 2. (mai
choleraic [,kola'reiik] adj. (med.) holeric. ales anat.) cord coardă, tendon, ligament; nerv; vocal ~s coarde vocale; spinal ~ măduva
choleric ['kolorik, ko'lerik] adj. iritabil, irascibil, iute (la mânie), coleric, mânios. spinării. 3. (anat.) coardă. 4. (constr.) pilă, culee; coardă; talpă a unei grinzi. 5. (tehn.)
cholerine ['kalarin, -rain] s. (med.) 1. diaree holeriformă. 2. primul stadiu al holerei. şnur, funie.
cholestane [ka'lestein] s. (chim.) colestan. chord2 s. 1. (muz.) acord; cosrnnon ~ triplu acord. 2. (fig.) acord, armonie. 3. (arte)
cholesterin [ka'lestarin] s. (chim.) colesterină. gamă / armonie (de culori).
cholesterol [ka'lesterol, -roul] s. (chim.) colesterol. chorda ['ko:da], pl. chordae ]'ko:di:] s. (anat.) 1. v. c h o r d1 (2). 2. coardă dorsală.
choline ['kouliin, 'kali:n] s. (chim.) colină, bilineurină. chordal ]'ka:dal] adj. (muz-, arte) armonic.
chondroma [kon'droumo] pl. si chondromata [-ta] s. (med.) condrom, tumoare chord buzzer ['ka:d b\za r ] s. (tel.) buzer cu coardă.
cartilaginoasă. chorded ]'ko:did] adj. (muz.) 1. cu coarde. 2. armonic.
choo-choo ['t/u: t/u;] (în limbajul copiilor) I. s. tren, tu-tu. II. vb. i«tr. 1. a face ca trenul. chore [t/o:r, t/aar] s., vb. intr. (amer.) v . c h a r c .
2. a merge cu trenul. chorea [ko'ria, kou'r-] s. (mea1.) coree.
chook ['t/u(:)k] (auslr.). I.s. pui de găină. II. inter/. 1. pui-pui-pui (când strigi păsările). choree [ko'ri:, 'kouri:] s. (metr.) troheu.
2. ciugu-ciugu (când strigi porcii). choreograph ['koriagra:/, -grasf] vb. tr. a adapta pentru balet, a scrie un balet pe terna
choom [t/um] s. (auslr. si.) englez. (cu gen.); a face coregrafia la.
choose [t/u:z],pastchose [t/ouz],part. trec. chosen ['t/ouzn] I. vb. A. tr. 1. (out, of, choreographer [ckori'agrafar] s. coregraf.
from) a alege, a selecta (din), a opta, a pune ochii pe; a prefera; there is little/ nothing/ choreographic [ikoria'grarfik] adj. coregrafic, de dans.
there is not much/ not a pin to ~ between them nu e decât foarte mică deosebirea între choreography [rkori'ografi] s. coregrafie.
ele; n-ai de unde alege; ce mi-i unul, ce mi-i altul, sunt la fel amândoi, sunt de aceeaşi choreus [kou'ri:as] s. v. c h o r c e.
teapă, sunt amândoi o apă şi un pământ, ce mi-e Tanda ce mi-e Manda; they chose him choriamb ]'ko(:)ria;mb] s. (metr.) coriamb.
their delegate l-au ales ca delegat; he cannot ~ but hear n-are încotro, n-are de ales choriambic [>ko(:)ri'sembik] adj. (metr.) coriambic.
— trebuie să asculte, ce poate face decât să asculte?; to ~ sides a-şi alege partenerul / chorine ['ko(;)ri:n, kou'rin] s. (amer.) 1. balctistă, balerină, dansatoare. 2. coristă.
partenerii (ia jocuri). 2. (si to ~ rather) a prefera. 3. a vrea, a voi, a dori; a avea poftă; chorister ]'koristar] s. 1. corist, cântăreţ. 2. (amer.) conducător / dirijor de cor, capel­
do you ~ to take a walk? vrei să faci o plimbare?; he did not ~ to see her n-a vrut, n-a maistru.
avut poftă s-o vadă. B. intr. 1. a alege, a avea de ales; I had to ~ between aveam de C-horizon ['si:ha'raizan] s. (constr.) rocă-mamă; subsol (la drumuri).
ales între. 2. a vrea, a dori; I don't ~ nu vreau, nu-mi convine; you may do as you ~ choroid ['kouraid]I. adj. (anat.) coroid. II. s. coroidă.
(poţi să) faci cum îti place, fa cum te taie capul, fie cum vrei tu. 3. to ~ up v. t o ~ s i d e s choroiditis [.kouroi'daitis] s. (med.) coroidită.
(I,A,1). chortle ]'t/o:tl] vb. intr. 1. a râde zgomotos / cu hohote; a chicoti. 2. a jubila,
r
chooser ['t/u:za [ s. persoană care alege / selecţionează sau optează. chorus ['ko:ras, amer. 'kou-J I. s. 1. cor; ansamblu coral; in ~în cor. 2. refren. 3. (lucrare
choosey [tju:zi] adj. (amer. fam.) mofturos, năzuros; dificil, pretenţios, exigent; fandosit. pentru) cor, compoziţie corală. II. vb- intr. a cânta în cor, a repeta în cor; a îngâna.
choosing ['t/u:zirj] s. 1. alegere, selectare; it is all of your ~tu singur ai ales. 2. (lehn.) choruser ['ko:rasar,amer. 'kou-J s. (înv.) v. c h o r u s s i n g e r .
măsurare, dimensionare. chorus girl ['ka:ras ga:l] s. 1. coristă. 2. dansatoare, baletistă, balerină (mai ales de
choosingly [-li] adv. cu preferinţă. music-hall).
choosy adj. v . c h o o s e y . chorus line [~ lain] s. (ansamblu de) balet (la revistă).
1
chop [t/op] I. vb. A. tr. 1. a tăia; a despica, a crăpa. 2. a fărâmiţa. 3. a bolborosi, a rosti chorus man [~ mam] s. (teatru) 1. corist. 2. balerin, dansator.
fără şir (cuvinte). 4. a teşi; a dăltui; a cresta; a scobi. 5. (sport) a lovi de sus (la diverse chorus singer [~ isino'] s. corist.
jocuri); a trage (o bombă). 6. to ~ about a curăţa (cu dalta); to ~ down a tăia, a doborî; chose1 [t/ouz] past de la c h o o s e.
to ~ off a tăia, a reteza; to ~ up a tăia (mărunt); a toca, a hăcui, a fărâmiţa. B. intr. (fam.) chose2 f/ouz] s. (fr.jitr.) obiectul unui drept real, obiectul proprietăţii.
a mânca cotlete. II. s. 1. tăietură; lovitură (cu securea); săpătură; crestătură (cu cuţitul, chosen ['t/ouzn] I. part. trec. de la c h o o s e . II. adj. ales, select, rar, deosebit,
dalta etc.). 2. cotlet; pork ~ cotlet de porc; mutton ~ cotlet de berbec. 3. şişcă (mitrei neobişnuit. III. s. the ~ alesul, cel ales; aleşii.
pentru vite). 4. (sport) ciocan (la box), pistonarc; bombă; smeci, smash. 5, pl. (austr.) chotei [t/o'tei] s. sală de audienţe (în Japonia).
întrecere de spart lemne (la un bâlci de ţară). chough [t/Af] s. (omit.) cioară, stâncă, stăncuţă, ceucă, cioară-gulerată (Coloeus
2
chop (mai ales pl.) 1. (anat.) fălci, gură. 2. (geogr.) gură, vărsare, îmbucătură; ~ of monedula).
the Channel intrarea Canalului Mânecii (dinspre Oceanul Atlantic). choultry ['t/oultri, 't/aul-] s. (anglo-indian) 1. han, caravanserai. 2. colonadă (a unui
chop 3 1.s. 1.(maiales~and c h a n g e ) schimbare,transformare.2.schimb,troc. templu).
3. («jar.) (mare cu) berbeci. 4. (geol.) falie, dislocare. II. vb. A. tr. a schimba, a transforma; chouse [t/aus] (sl.) I. s. escrocherie, coţcărie; şarlatanie; mistificare, înşelătorie. II. vb.
to ~ logic a discuta, a despica firul în patru, a veni cu (multe) argumente, a întoarce pe tr, a înşela, a amăgi, a escroca, a trage pe sfoară; to ~ smb. out of his money a stoarce
toate părţile, a analiza. B. intr. 1. (despre vânt) a se schimba. 2. a şovăi, a ezita, a fi / a uşura pe cineva de bani.
nehotărât; a sta la / pe gânduri; to ~ and change/ to ~ about a şovăi, a da dovadă de chouser ['t/avsar] s. (sl.) escroc, pungaş, coţear.
nehotărâre; a-şi schimba planurile, concepţiile etc. 3. a face schimb de cuvinte, a discuta chow [t/au] s. 1. rasa de câini chinezeşti. 2. (amer. sl.) haleală, potol, papă, mâncare.
(aprins). 4. to ~ about a) (mar., despre vânt) a-şi schimba brusc direcţia; b) a se răzgândi; 3. (austr.Tarn.) chinez.
a o schimba; to ~ in a se băga, a se amesteca în vorbă, în discuţie; to ~ round v. t o ~ chow-chow [~'t/au] s. 1. amestec; amestecătură, talmeş-balmeş. 2. marinată. 3. dulceaţă
about. chinezească (din coajă de portocale si ghimbir).
4
chop s. etichetă, marca fabricii; first ~ (de) prima calitate. chowdar ['t/audar[ s. (anglo-chinez) prost, tâmpit.
ehop-ehop [~ 't/ap] adv., interj, repede, iute-iute, îndată. chowder s. (amer.) 1. budincă de peşte sau moluşte. 2. picnic pe malul mării.
chop house [~ haus] s. 1. birt (popular), restaurant ieftin. 2. vamă (în China). chowdry ['t/audri] s. (anglo-indian) şef al unei caste.
choplogic ['t/opkxtyk] s. 1. argumentare sofisticată. 2. amator de argumentări sofisticate, Chow house ['t/au haus] s. (amer. fam.) 1. restaurant, birt. 2. cantină.
persoană care despică firul în patru. chrestomathy [kres'tomaui] s. crestomaţie.
choplogical [-pl] adj. care prezintă argumentări sofisticate; înclinat spre controversă; chrism ['krizam] s. 1. (bis.) mir, untdelemn sfinţit. 2. (bis.) miruire, ungere. 3. (fig.)
combativ. balsam.
r
chopped wear ['t/opt ,w£a ] s. (gaslr.) tocătură, carne tocată. chrismal ['krizmal] adj. de mir, ca mirul.
chopper1 ['t/oparJ s. 1. satâr; cuţit de măcelar; cuţit de tocătoare. 2. maşină de tocat. chrisom babe l'krizam beib] s. v. c h r i s o m c h i l d.
3. topor de despicat. 4. (amer.) tăietor de pădure. S. (amer. fam.) mitralieră; căţea. chrisom child [~ t/aild] s. 1. copil în prima sa lună de viaţă. 2. (fig.) copil nevinovat.
6. (electr.) întrerupător (periodic), ruptor. 7. (cib.) cioper, medulator: vibrator, prăsitor. 3. copil care moare în prima lună.
8. (amer. fam.) controlor de bilete (ia teatru etc.). 9. (sl.) elicopter. 10. (sl.) bicicletă sau Christ [kraist] s. (lisus) Hristos, Mesia, Iisus.
motocicletă. 11. pl. (sl.) dinţi. Christ cross [~ kra(;)s] s. cruce, semnul crucii.
2
chopper s. (anglo-indian) acoperiş de papură. christen ['krisn] vb. tr. 1. a boteza, a da nume (cuiva); a porecli. 2. (fam.) a inaugura.
chopper switch [~ swit/] s. (electr.) întrerupător. 3. (i/(v.) a creştina.
chopper wheel [~ /iwi:l] s. (fiz.) generator foto-audio. Christendom ['krisandam] s. creştinătate.
chopping log ['t/apirj log] s. butuc. christening ['krissnirj] s. (bis.) botez, botezare.
chopping sea [~ si;] s. (mar.) mare confuză / cu valuri scurte. Christian l'kristjan, t/an] I. adj. creştin, creştinesc; de creştin. II. s. creştin.
choppy ['t/opij aay. 1. (despre vânt) foarte schimbător. 2. (despre mare) agitat, frământat, Christian era [~ 'iară] s. era creştină.
cu berbeci / hulă. 3. (lehn.) buclat, încreţit, ondulat. Christian friend [~ frend] s. frate întru Hristos. ■
chopstick ['t/opstik] s. (mai ales la pl.) beţişor, beţigaş (folosit de chinezi şi japonezi Christiania (turn) [ikrist/i'asnja (ta:n)] s. (sport) cristiană (la schi).
în loc de furculiţă). Christianity [.kristi'asniti] s. creştinism.
chop suey ['t/op *su:i] s. tocană chinezească (cu ciupercii fasole etc.). christianization [ikristjanai'zei/pn, -t/an-] s. creştinare.
chop suey joint [~ 'd3oint] s. restaurant chinezesc. christianize ['kristjanaiz, -t/an-] vb. tr. a creştina.
choral ['ko:rpl] adj. de cor, pentru cor, coral. Christian like ['kristjan laik, -t/pn-] I. adj. creştinesc, de creştin. II. adv. creştineşte.
chorale [ko'ra:li, ka'r-] s. (muz.) coral. Christian name [~ neim, -t/pn-] s. nume de botez.
165
Christless ['kxaistlis] adj. care nu crede în Hristos.
Christmas pkrisfmas] s. (prese. Xmas) Crăciun; Father ~ Moş Crăciun; (prov.) ~ comes
but once a year nu e în toate zilele sărbătoare.
Christmas box [~ bales] s. dar(uri) de Crăciun, (bani dăruiţi ca) gratificaţie de Crăciun
sau Anul Nou.
Christmas card [~ ka:d] ş. felicitare de Crăciun (trimisă prin poştă).
Christmas carol [~ .kasrpl] s. colind(ă) de Crăciun.
Christmas flower [~ iflauar] s. (boţ.) spânz (Helîeborus niger).
Christmas holiday [~ 'holadi] s. vacanţă de Crăciun.
Christmassing ['kristmssirj] s. petrecere sau petreceri de Crăciun.
Christmas tide ['kristmos taid] s. sărbătorile / vacanţa Crăciunului (de la 24 decembrie
la î ianuarie).
Christmas time [~ taim] s. v. C h r i s t m a s t i d e .
Christmas tree [~ tri:] s. 1. pom de Crăciun. 2. (mine) cap de erupţie; armătura capului
de erupţie. 3. (mar.) tabloul luminilor de bord.
Christmas tree antenna [~ sn'tena] s. (tel.) antenă brad / din pânză de dipoli; antenă
os de peşte.
Christmas(s)y ['kristmssi] adj. (fam.) de Crăciun, sărbătoresc.
Christy ['kristi] s. 1. (sport) cristiană (la schi). 2. (canad.) melon.
Christy minstrels [~ 'minstrplz] s. pi, (amer. în folclor) colindători / menestreli negri
(care cântă sau joacă de sărbătorile Crăciunului); trupă de cântăreţi negri sau vopsiţi
ca negri, care colindă de Crăciun.
chroma ['kroums] s. 1. (muz.) semn cromatic. 2. (fiz.) croma, saturaţie (cromatică).
chromate ['kroumeit] s. (chim.) cromat.
chromatic [krou'maetik, kro'm-] adj. 1. cromatic, colorat. 2. (muz.) cromatic.
chromatic aberration [~ sba'reijpn] s. aberaţie de cromatism.
chromaticity ['krouma'tisiti] s. (fiz.) cromaticitatc.
chromatic printing [krou'nmik -printirj] s. imprimare în culori.
chromatics [krou'msetiks, kra'm-] s. pl. (folosit ca sg.) (fiz.) cromatică, ştiinţa culorilor.
chromatic scale [krou'mastik skeil] s. (muz.) gamă cromatică.
chromatism ['kroumstizam] s. cromatism.
chromatogram ['kroumstaigraem] s. cromatogramă.
chromatographic [ikroumatou'grasfik] adj. eromatografic.
chromatography [ikrouma'tografi] s. eromatografic.
chromatology [ikrouma'tobdsi] s. cromatologie, ştiinţa culorilor.
chromatometer [ikroum9'tomit3r] s. (opt.) colorimetru.
chromatoscope [krou'mastaskoup,'-—] s. (opt.) cromatoscop, un fel de caleidoscop.
chrome [kroum] s. (chim.) crom.
chrome alum [~ <xtem] s. (chim.) alaun de crom.
chrome-iron ore ['kroum'aian o:r] s. (mineral.) cromit.
chrome red [~ red] s. (chim.) roşu de crom.
chrome side leather [~ said ile<39r] s. (bid.) box de vită.
chrome sole leather [~ soul rle<59r] s. (ind.) talpa de azbest.
chrome steel [~ sti:I] s. (metal.) oţel crom.
chrome yellow [~ 'jelou] s. (chim.) galben de crom.
chromic ['kroumik] adj. (chim.) cromic.
chromic acid [~ isesid] s. (chim.) acid cromic.
chromic dye [~ dai] s. (chim.) colorant de crom.
chromic iron ['kroumik 'aian] s. (chim.) ferocrom.
chromism ['kroumiz^m] s. (bot.) cromatism.
chromite ['kroumait] s. (mineral.) cromit; ferocrom.
chromium ['kroumism] s. v. c h r o m c.
chromium oxide [~ oksaid] s. (chim.) oxid / verde de crom.
chromo ['kroumou] s. (fam.) v. c h r o m o I i t-h o g r a p h.
chromograph ['kroumougraîf, -gra:f] s. cromograf.
chromoisomerism fkroumouai'sonwriz^m] s. (chim.) cromoizomerie.
chromolith [rkroumoli9] s. (jivm.) v. c h r o m o l i t h o g r a p h .
chromolithograph ['kroumou'li03gru:f, -ma'l-, -grsef] s. (poligr.) cromolitografie.
chromolithography ['kroumouli'Bografi] ş. v. c h r o m o l i t h o g r a p h , t chuck wagon ['t/Ak iwasgan] s. (amer.) bufet ambulant.
chromo paper ['kroumou 'pcipor] s. (poligr.) hârtie cromo / cretată.
chromophotography ['kroumoMfatografi] s. eromofotografie.
chromosome ['kroumousoum] s. (biol.) cromozom.
chromosphere ['krouraosfia1"] s, (astron.) cromosferă.
chromospheric flore ['krouniDsferik flo:r] s. (astron.) erupţie în cromosferă.
chromotype ['kroumoutaip] s. cromotipie, reproducere în culori.
chronic ['kronik] I. adj. 1. (despre boli) cronic; învechit. 2. continuu; obişnuit; per­
manent, veşnic; ~ doubts îndoieli continue / permancnte.-3. (sl.) groaznic, înspăimân­
tător. II. s. (med.) bolnav / pacient / persoană care suferă de o boală cronică.
chronicity [kro'nisiti] s. (med.) cronicitate, caracter cronic.
chronicle ['kranikl] I. s. 1. cronică, letopiseţ, cronografie. 2. (fig.) cronică, răboj. II. vb.
ir. 1. a trece, a însemna, a înregistra, a consemna (într-o cronică, într-un jurnal); (fam.)
to ~ small beer a(-şi) însemna toate nimicurile, a se ocupa de fleacuri. 2. a consemna,
a aminti, a menţiona, a sublinia (în presă); a scrie o cronică despre.
chronicler l'kronikk>r] s. cronicar, cronograf, istoric.
chronogram ['knmagrasm] s. cronograina.
chronograph ['kronagrarf, -grzef] s. cronograf.
chronologic(al) [tkron3'bd3tk(3l)] adj. cronologic.
chronologize [kra'nofodsaiz, krou'n-] vb. tr. a aşeza în ordine cronologică.
chronology [kr3'nohd3i, krou'n-] s. 1. cronologie. 2. tabel cronologic.
chumming-up
chronometer [kra'nomit3r, krou'n-] s. 1. cronometru; ceas exact; my watch keeps ~
time ceasul meu merge ca un cronometru. 2. (muz.) metronom.
chronometer correction [~ ka'rek/an] s. (mar.) stare absolută.
chronometric(al) [iknrn3'metrik(s>l), -nou'm-] adj. cronometric.
chronometry [kra'nomitri, krou'n-] s. cronometric
chronoscope ['krrmaskoup] s. (fiz.) cronoscop.
chrysalid fkrisslid] s. v. c h r y s a 1 i s.
chrysalis ['kris9lis],pl. chrysalises ['krisalisiz] saw chrysalides [kri'sslidiz] s. (entom.)
crisalidă, nimfă.
chrysanthemum [kri'sEenGsmam, -i'zaa-, -6im-] s. (bot.) crizantemă, tufănică
(Chrysanthemum indicium; Chrysanthemum sinense).
Chryselephantine [ikriseli'fasntain] adf (artă) împodobit cu aur şi fildeş / ivoriu; auriu
şi ivoriu. ,
Chrysoberyl ['krisouberil] s. (mineral.) crisoberil.
chrysolite ['krisoulait, -sal-] s. (mineral.) hrizolit, crizolită, olivină.
chrysophenine [kri'safanim] s. (chim.) crisofenină.
chrysotile ['krisstil] s. (mineral.) crisotil.
chub [t/Ab] s. 1. (Uit.) clean (Leuciscus cephalus). 2. (înv.) tont, tembel, nătăfleţ.
3. (amer.) persoană mică şi grasă, dop.
chubbed [t/Abd] adj. (fam.) v . c h u b b y .
chubby ft/Abi] adj. (fam.) bucălat, durduliu, plinuţ, dolofan; (cao) lună plină; grăsuliu.
chubby-faced [~'feist] adj. bucălat, plinuţ la faţă; rotofei; rubicond.
chuck1 [t/Ak] I. s. 1. (bucată de) lemn. 2. (tehn.) manşon / mandrină de strângere / de
prindere, dorn; patron; planşaibă; placă de fixare. II. vb. tr. (tehn.) a strânge (la manşon);
a prinde; a fixa.
chuck 2 1. vb.tr. 1. (fam.) a azvârli, a arunca; (şl.) ~it vorba! taci! lasă gura! să nu zici
nici cârc 2. to ~ away a) a arunca, a azvârli (încolo); a da cu piciorul la; b) a pierde (un
prilej); a da cu piciorul la (o ocazie); to ~ one's hand in a se preda; a se recunoaşte
învins, a se da bătut; to ~ out a izgoni, a alunga, a da afară, a scoate afară; to ~ under
the chin a apuca de sub bărbie; a mângâia sub bărbie; to ~ up a lăsa baltă (o treabă, un
sen'iciu etc.); ~(it) up! las-o frântă! las-o baltă! renunţă! lasă-te păgubaş! II. s. 1. azvârlire,
aruncare. 2.clătinare (acapului); mătăhăire. 3. v. c h u c k f a r t h ing.4.(şl.) concediere,
paşaport; to get the ~ a fi dat afară, a primi plicul; to give smb. the ~ a) a concedia pe
cineva, a-i da cuiva paşaportul / papucii; b) a întrerupe (legăturile) cu cineva.
chuck 3 1. s. 1. pui (de găină). 2. (alintător) puişor. 3. cloncănit (ai cloştii). II. vb. A. ţr.
X. (despre o cloşcă) a chema (puii); a chema, a striga (găinile etc.). 2. a îndemna (calul).
B. intr. a cloncăni. III. interi, pui! pui! pui!
chuck4 s. (sl.) mâncare, crăpelniţă, papă, potol, haleală; (mar.) hard ~ pesmeţi.
chuck arbor [~ ta:b3r] s. (tehn.) coada mandrinei.
chuck collet [~ ikolit] s. (tehn.) bucşă elastică.
chucked work ['t/Akt wa:k] s. (tehn.) piesă prinsă în mandrină.
chucker [rt/Akar] s. (lovitură de) pumn.
chuck farthing ['t/Ak -fa:<3irj] s. un fel de rişca.
chuck hole [~ houl] s. hârtop, groapă (într-un făgaş).
chucking ft/Akirj] s. (tehn.) 1. mandrină; dispozitiv pentru prinderea piesei de prelucrat.
2. strângere / prindere în mandrină.
chuck jaw ['t/Ak â-ţv.} s. (tehn.) camă a manşonului de strângere.
chuck lathe [~ IciJ] s. (tehn.) strung frontal.
chuckle1 ['t/Akl] I. vb. A. intr. 1. a chicoti, a râde pe înfundate, a râde, a ricana. 2. (fig.)
a jubila, a se bucura; he is chuckling at/ over his success se bucură de succesul lui.
3. a cotcodăci, a cloncăni. B. tr. 1. (despre puii de găină) a chema. 2. a dezmierda, a
alinta, a mângâia. II. s. 1. râs(et) (plin) de satisfacţie / de mulţumire. 2. bucurie. 3. cot-
codăcit, cloncănit.
chuckle2 adj. 1. (mai ales despre cap) mare. 2. necioplit, stângaci, nedibaci, greoi;
greu de cap.
chuckle head [~ hed] s. nătâng, cap sec, tontălău.
chuckler1 ft/Aklar] s. persoană care râde pe înfundate; zeflemist.
chuckler2 s. (anglo-indian) cizmar, ciubotar (băştinaş).
chuck work [~ wa:k] s. v. c h u c k e d w o r k .
chucky ['t/AkiJ s . v . c h u c k3 (1,1,2).
chuddar ['t/Ador[ s. (anglo-indian) 1. şal de lână. 2. manta. 3. linţoliu (pe mormintele
musulmane).
chuff [t/Af] s. 1. grobian, bădăran, ghiorlan, mârlan, ţoapă. 2. zgârcit, zgârie-brânză,
se arţar.
chug [t/Ag] vb. intr. (despre locomotive etc.) a pufăi, a merge pufăind.
chukka ['t/Aka] s. (sport) repriză (la polo de câmp).
chum [t/Am] (fa/u.) I. s. 1. prieten, tovarăş; fârtat, ortac; prieten intim / bun / la toartă
/ la cataramă; surată. 2. tovarăş / coleg de cameră (mai ales în căminele studenţeşti).
*> (austr.) new ~eolonist nou-venit. II. vb. intr. 1. (şi to ~ together with) a trăi / a locui
în aceeaşi cameră/locuinţă (cu). 2. a fi prieteni. 3. to ~ in/up with a) a lua partea cuiva;
b) a se împrieteni cu.
chumar [t/u'mu:r] s. (anglo-indian) cizmar, ciubotar.
chummage ['t/Amid3] s. 1. trai comun (în aceeaşi încăpere). 2. (sl.) chef, agapă (cinste
făcută după un vechi obicei de un nou deţinut pentru tovarăşii săi de celulă).
chummery ['t/Amari] s. 1. v. c h u m m a g e (1). 2. cameră, locuinţă comună (ocupată
de mai mulţi tovarăşi de muncă sau studii).
chumminess ['t/Aininis] s. (/dm.) sociabilitate.
churnrning-up ['t/Amin'Ap] s. (fam.) v . c h u rn m a g e (1).
chummy
chummy ['tfXmi] I. adj. (fam.) sociabil, prietenos; intim. II. s. 1. (pop.) (ajutor de)
homar / coşar. 2. (sl.) maşină mică, automobil.
chump [t/Amp] s. (fam.) 1. lemn, despicătură, scurtătură, butuc. 2. capăt gros (al unui
obiect). 3. (fam.) tont, cap sec / de lemn, vită încălţată. 4. (sl.) cap, căpăţână, dovleac;
(sl.) to go off one's ~ a se scrânti (la cap), a căpia, a înnebuni; he is off his ~ e sărit,
are o lampă arsă, îi lipseşte o doagă. 5. (lelm.) bloc, bulgăre.
chunk [tjArjkJ I. s. 1. v. c h u m p (1,2,3). 2. (fam.) bucată groasă / mare; bolovan;
bulgăre, bulz; halcă, ciozvârtă, despicătură, scurtătură etc. 3. om durduliu / îndesat,
grăscean; buftea; bondoc. 4. cal vânjos. II. vb. tr. 1. a arunca (cu o scurtătură) după,
a bombarda, a azvârli în, după; a da drumul la. 2. a bate, a burduşi / a zvânta, a sminti
în bătaie. 3. to ~ up a pune (lemne) în foc.
chunking [-in] I. adj. mare, stângaci, necioplit; a ~ piece of beef o halcă / o ciozvârtă
de came (de vacă). II. s. (h)uruit (al unei maşini mari).
church [tj"s:t/] s. biserică; Church of England, Anglican Church biserica anglicană;
to go to ~ a se duce la biserică; to be of the ~ a fi cleric, a fi slujitor al bisericii; a fi
faţă bisericească; to go into the Church a se face preot, a îmbrăca haina preoţiei; Broad
Church biserică cu principii liberale; Established Church biserica anglicană (de stat);
Low Church biserica puritană (care a păstrat simplitatea ritualului protestant); Church
of Rome biserica catolică; Church of Jesus Christ of Lattcr-Day Saints biserica
mormonă; High Church biserica protestantă sacramentală (care a adoptat o parte din
ritualurile mai spectaculoase ale catolicilor).
church attire ['t/at/ o'taior] s. (bis.) odăjdii, veşminte sfinte / preoţeşti / canonice.
church court [~ ko:t] s. tribunal bisericesc.
church father [~ Sa:d3'] s. părinte al bisericii.
church folk [~ fouk] s. 1. membri ai bisericii anglicane. 2. credincioşi, oameni bisericoşi.
churchful ['t/art/ful] s. (of) biserică plină (de enoriaşi etc.).
church goer ['t/o:t/ igouor] s. persoană bisericoasă / care frecventează biserica,
credincios.
church law [~ Io:] s. (jur.) drept canonic.
churchman ['tfa:tfmon],pl. churchmen [-man] s. 1. teolog. 2. cleric, faţă bisericească.
3. membru al bisericii de stat.
church militant [~ .militant] s. biserica luptătoare.
church mouse [~ maus] s. (fam.) (as) poor as a ~ sărac lipit (pământului).
church music [~ 'mju:zik] s. muzică bisericească / religioasă.
church owl [~ aul] s. (omit.) strigă, bufniţă (Strixflammea).
church parlour [~ ipa:lor] s. oratoriu, sală de rugăciune.
church people [~ ipi:pl] s. membri ai bisericii de stat.
church rate ]~ reit] s. dajdie, taxă (pentru finanţarea bisericii).
church service [~ iso:vis] s. serviciu divin.
church spire |~ <spaior] s. turn, turlă de biserică, clopotniţă.
church steeple [~ .sti:pl] s. v. c h u r c h s p i r e .
Church text [~ tekst] s. (poligr.) caractere anglo-saxone.
church wake [~ weik] s. (bis.) hram.
churchwarden [~ 'wo:dn[ s. 1. ţârcovnic. 2. epitrop, staroste de biserică. 3. pipă (lungă)
de lut.
churchy ['tjb:tjî] adj. (fam.) bisericos, credincios; habotnic, bigot, fanatic,
churchyard ['t/o:tf'ja:d,'--,-'-] s. 1. cimitir, ţintirim; (fig. fam.) to have a ~ cough a)
a tuşi ca un ofticos; b) a fi pe ducă. 2. curte de biserică.
churl [t/o:l] s. 1. ţăran. 2. om de jos / de rând. 3. mitocan, necioplit, bădăran, mojic,
grobian. 4. zgârcit, avar, calic.
churled [-d] adj. devenit ţăran.
churlhood ['tJo:lhud] s. răzeşie.
churlish ['ţfo:lif] 1. vulgar, grosolan, necioplit, grobian, mojicesc. 2. zgârcit, calic.
3. brutal, urâcios. 4. îndărătnic, încăpăţânat, stăruitor, persistent. 5. (despre pământ) greu
de cultivat / de lucrat. 6. (despre metale) infuzibil, care nu se topeşte, cu o temperatură
înaltă de topire.
churlishness ]-nis] s. 1. asprime; grosolănie, bădărănie, mojicie. 2. zgârcenie.
churl's treacle ['tjb:lz ,tri:kl] s. (bot.) usturoi (Allium sativum).
churn [tfo:n] I. s. 1. putinei, putinică, separator; maşină / aparat de bătut untul;
amestecător; agitator, tel. 2. vas, cană (de lapte). 3. presă de ulei. 4. (mine) foraj cu cablu
percutant. 5. (tehn.) malaxor de clei. II. vb. A. tr. 1. a bate, a face, a separa (untul).
2. a scutura, a clătina, a preface în spumă (un lichid); the wind ~ed the river to foam
vântul a făcut să spumege râul. 3. (fam.) to ~ out a produce (în cantităţi mari). B. intr.
1. a se preface în unt. 2. a spumega, a face spumă; a se agita.
churn drill [~ dril] s. (constr.) 1. foreză percutantă / cu cablu. 2. foraj cu foreză
percutantă / cu cablu.
churner [rt/o:nor] s. sfredel (lung) de mână.
churning machine ['t/o:nin moi/i:n] s. (ind.) maşină / aparat de bătut untul.
churn staff ['t/o:n sta:f| s. 1. băţ saw dispozitiv de bătut untul în putinei / în separator.
2. (bot.) laptele-cucului (Euphorbia helioscopia).
churr [t/o:r] I. vb. mtr. 1. a târâi; a ciripi. 2. a vibra II. s. (omit.) privighetoare cenuşie
(Sylvia cinerea).
churr worm [~ wo:m] s. (entom.) coropişniţă, (coana) chifteriţă (Gryllotalpa
gryllotalpa).
chut [t/At] interj, (exprimatul nerăbdarea) ei! ah! ţţ!
chute1 [ju:t] s. 1. cădeîe (rapidă) de apă, cascadă. 2. clină, povârniş, prăvălitură, coastă
abruptă/ iute. 3. (tehn.) plan înclinat, pantă; rostogol; streaşină, uluc, canal, jgheab, teavă,
scoc; tobogan; şut, jilip. 4. (nune) clină, povârniş, rostogol. 5. (text.) buncăr de alimentare.
chute2 s. (fam.) (prese, de la p a r a c h u t e) paraşută.
chute feeder [~ rfi:d3r] s. (ind.) alimentator cu jgheab.
166
chutist ['fu:tist) s. (fam.) (prese, de la p a r a c h u t i s t) paraşutist.
chutney ['ţ/Atni] s. (anglo-indian) condiment preparat din fructe, ierburi acre şi arome.
chutty ['t/Ati] s. (austr, sl.) gumă de mestecat.
chylde [tfaild] s. v. c h i 1 d e.
chyle [kail] s. (fiziol.) chil.
chyme [kaim] s. (fiziol.) chim.
chymic v. c h e m i c.
chymotrypsin ['kaimo'tripsin] s. (chim.) chimotripsină.
cicada [si'ka:do, -'keid-], pl. cicadae [-di:] sau cicadas [-doz] s. (entom.) greier(e)
(Acheta).
cicala [si'kado] j . v . c i c a d a .
cicatrice [si'kotris] s. 1. cicatrice, urmă de rană; balafră; zgârietură. 2. (rar) urmă, semn,
cicatrisant ['sikotraiznt] adj. (fr. med.) cicatrizant.
cicatrix ['sikotriks, si'keitriks],pl. cicatrices [isikotraiskz, si'keitrisiz] s. (mea1.) cicatrice,
balafră (şi fig.).
cicatrization [.sikstrafzei/an, -tri'z-] s. cicatrizare.
cicatrize ['sikotraiz] vb. A. tr. a cicatriza. B. intr. a se cicatriza, a se vindeca.
cicely ['sisili, amer. -soli] s. (bot.) hasrnaţuchi, asrnăţui (Anthriscus sp.); fool's ~
pătrunjelul-câinelui (Aethusa cynapium); rough ~ hasrnaţuchi al măgarului (Torilis sp.);
wild ~ haşmaciucă (Anthriscus silvestris).
cicerone [.tfitjo'rouni, .siso'r-J.pl. ciceroni [-m(:)].s. (ital.) cicerone, ghid, călăuză.
Ciceronian [-siso'rounion] I. adj. Ciceronian; elocvent; clasic, în stil Ciceronian. II. s.
admirator sau bun cunoscător al lui Cicero.
•cicisbeo [si'sisbiou, amer. tfkt/iz'beio], pl. cicisbei [-bii, -'beii] sau cicisbeos [-z] s.
cifeisbeu.
cider ['saidor[ s. cidru, vin de mere; all talk and no ~ vorbă multă, treabă puţină.
ciderist ['saidorist] s. fabricant de cidru.
cienaga ['sje(i)na:go:] s. mlaştină, smârc, mocirlă; băltoacă.
cig [sigl s. (fam.) ţigar(et)ă, cui de coşciug.
cigaboo [.sigo'bu:] s. (fam.) ţigar(et)ă, cui de coşciug.
cigar [si:'gar end] s. ţigară (de foi), trabuc, havană.
cigar end [~ end] s. capăt de ţigară (de foi) I de trabuc / havană.
cigarer [si'ga:ror] s. fumător de havane.
cigarette [.sigo'ret] s. ţigaretă, ţigară.
cigarette case [~ keis] s. tabacheră, portţigaret.
cigarette holder [~ ihouldo'J s. ţigaret, şpiţ, portţigaret.
cigarette lighter [~ ,laitor] s. brichetă.
cigarette paper [~ ipeipor] s. foiţă de ţigară, hârtie de ţigarete.
cigar holder [si'ga: ihouldor] s. ţigaret (pentru ţigările de foi).
cigarified ['si'gasrifaid] adj. (fam. rar) care fumează ţigări tari.
cilery ['silori] s. v. c i 11 e r y.
cilia ['silio] s. pl. (aiuit., bot.) cili.
ciliary ['siliori] adj. (anat.) ciliar.
ciliated ['silieitid] adj. (anat., bot.) (înzestrat) cu cili, ciliat.
cilice ['silis] s. cămaşă din ţesătură de păr aspru (purtată mai ales de călugării catolici).
ciliform [rsilifo:m] adj. ciliform.
cillery ['silori] s. (arhil.) ornamentaţie decorativă cu frunze (la capitelul coloanelor).
cimbia ['simbio] s. (arhit.) cordon, plintă.
cimbric l'simbrik] (ist.) I. adj. cimbric. II. s. limba cimbrică.
cimeter ['simitor] s. (înv.) v. s c i m i t a r.
cimex ['saimeks],pl. cimices ['simisi:z[ s. (entom.) ploşniţă de casă, păduche-de-lemn,
stelniţă (Cimex lectularius).
Cimmerian [si'miorion] adj. 1. (ist.) cimerian. 2. sumbru, întunecos, întunecat; orb.
cinch [sintf] (amer.) I. s. 1. chingă, betelie (de şa). 2. (fam.) strânsoare; putere. 3. ceva
sigur, autentic, pozitiv, adevărat, just. 4. (fam.) ceva hotărât dinainte, soartă, ursită, lucra
/ pont sigur. 5. influenţă, control. II. vb. A. tr. 1. (si to ~ up) a înşeua; (fig.) a pune şaua
pe. 2. a hotărî, a tranşa definitiv. B. intr. a întări strânsoarea (si to ~ up).
cinchona [sirj'kouno] s. 1. (bot.) arborele de chinină, arbore din a cărui scoarţă se
extrage chinina (Cinchona). 2. coajă de Cinchona; chinină; (si ~ bark).
cinehophen ['sirjkofen] s. (chim.) atofan, cincofen.
cincture [rsirjkt/uor] s. 1. cingătoare, centură, brâu. 2. încingere, împrejmuire,
înconjurare. 3. (arhit.) brâu (la coloane).
cinder ['sindor] I. s. 1. zgură, scorie, cenuşă, ţunder, arsură. 2. cărbune ars, aVir care
nu e stins cu desăvârşire; scrum. 3. (mai ales la pl.) cenuşă; to burn to a ~ a transforma
în cenuşă; a arde, a face scrum (mâncarea). II. vb. tr. a arde, a preface în scrum / în
cenuşă (şifig.).
cinder box [~ boks] s. 1. cenuşar. 2. (metal.) cameră de zgură.
cinder dump [~ dAmp] s. (metal.) haldă de scorie.
Cinderella [-sindo'relo] s. Cenuşăreasa.
cinder frame ['sindo freim] s. (tehn.) (grătar) parascântei.
cinder grabber [~ rgra?bor] s. (pop.) slujnică, servitoare.
cinder path [~ pa:0] s, (sport) pistă cu / de zgură.
cinder pocket [~ .pokit] s. (metal.) oală / colector de zgură.
cinder sifter [~ ,siftor] s. ciur pentru cernutul cenuşii din zgură.
cinder track [~ traîk] s. (sport) pistă de alergări, pistă cu zgură.
cine ['sini] adj. cinematografic, de cinema.
cineast(e) ['sinia^st] s. cineast.
cine-camera ['sinitamoro] s. (cin.) aparat de filmat, camera.
cine-film ['sini film] s film (de cinema).
cinema ['sinimo, -mo:] s. 1. cinema, cinematograf. 2. (the) cinematografie.
167 circumcise

cinema goer ['sinima g0«3rj s. amator de cinema, spectator de film (pasionat). scurtcircuit. 8. (mat.) pseudovarietate. ♦ ~of action domeniu de activitate. II. vb. A. tr.
cinema house [~ haus] s. cinema(tograf). a ocoli, a înconjura. B. intr. a se învârti, a descrie un cerc.
cinema industry [~ -indastri] ş. industria cinematografică. circuit analogue [~ 'asnabg] s. (cib.) circuit analogic / echivalent.
cinema operator [~ 'opareitar] s. operator de cinema. circuit analyser [~ asna.laizar] s. (cib.) analizor de circuit.
cinemascope ['sinimaiskoup] I. s. (cin.) cinemascop, (cinematografie pe) ecran lat. circuit breaker [~ -breikar] s. (electr.) 1. ruptor. 2. disjunctor de întoarcere de curent.
II. adj. în cinemascop, pe ecran lat. circuit breaker oil ['sa:kit, breikar oii] s. (electr.) ulei pentru întrerupătoare.
cinematic [isini'mastik] adj', cinematic. circuit closer [~ .klouza1"] s. (electr.) conjunctor.
cinematics [isini'ma3tiks] s. pi. (folosit ca sg.) (fiz.) cinematică. circuit diagram [~ 'daiagram] s. (electr.) schemă electrică / de montaj / de conexiuni.
cinematograph [isini'maetagra:f, -na'm-, -graef] s. cinematograf. circuitous [so(:)'kjuitas] adj. (despre drumuri) cotit, ocolit, şerpuit.
cinematograph film [~ film] s. film, peliculă cinematografică. circuit rider ['sa:kit -raida1"] s. (amer. ist.) preot (mai ales metodist care deserveşte
cinematographic [isinitmaîta'grasiik, -naim-] adj. cinematografie. mai multe districte şi călătoreşte călare spre enoriaşii săi).
cinemese [<sini'mi:z] s. (amer. si.) jargonul cineaştilor. circuitry ['sa:kitri] s. (electr.) schemă electrică / de conexiuni / de montaj.
cinemize ['sinimaiz] vb. tr. a ecraniza; a filma. circular ['sa:kjular, -kjal-] I. adj. circular (în toate sensurile); rotund. II. s. 1. circulară.
cinematography [isinima'tografi, rsain-] s. cinematografie. 2. reclamă, prospect.
cinemogul [.sinimou'gAl] s. (amer.) magnat al cinematografiei. circular arc ['sa:kjular 'a;k] s. (mat.) arc de cerc.
cinerama [sina'ra:ma, -'rama] s. (cin.) cinerama. circular axis [~ 'eeksiz] s. (mat.) cerc axial (la tor).
cineraria [isina'rearia] s. (bot.) cineraria (Se/iecio cntentus). circular bubble ['sa:kjula 'bAbl] s. (telm.) nivelă sferică.
cinerarium [isina'reariam], pl. cineraria [-ria] s. cincrariu, crematoriu, loc de păstrare circular chaser [~ 't/cisar] s. 1. (teAt.) pieptene de filetat, disc. 2. (telm.) cuţit (cu corp)
a urnelor de incinerare. rotund.
cinerary ['sinarari] adj. cinerar, relativ Ia cenuşă. circular compass [~ 'kAmpas] s. busolă circulară.
cinerary urn [~ 'am] s. urnă (sepulcrală), urnă funerară / de cenuşă. circular crawl [~ 'kro:l] s. mandră (la pescuit).
cineration [isina'rei/an] s. incinerare, cremare. circular crevice [~ 'krevis] s. (si/v., ind.) rulură.
cinereous [si'niarias] adj. cenuşiu, sur. circular curve [~ 'ka:v] s. (constr.) arc de cerc.
Cingalese [-singa'li:z,'--'-] I. adj. singalcz, din Sri Lanka (Ceylon). II. s. singalez. circular feed [~ Ti:d] s. (telm.) avans circular.
cingle ['sirjgl] s. (pielărie) chingă. circular file [~ fail] s. (telm.) pilă disc.
cinnabar ['sinaba:1"] s. (mineral.) chinovar, cinabru, vermilion. circular gills [~ 'gilz] s. (text.) cardă circulară.
cinnamic [si'naîmik, 'sinamik] adj. (chim.) cinamic. circularity [isa:kju'lsriti] s. formă circulara, circularitate.
cinnamon ['sinaman] s. 1. (arbore de) scorţişoară (Cinnamomum). 2. culoare circularize ['sa:kjularaiz] vb. tr. 1. a trimite (cuiva) circulare sau reclame. 2. a rotunji,
brun-deschis. a face rotund.
cinnamyl [si'nasmil, 'sinamil] s. (chim.) cinamil. circular letter rsa;kjula'letar] s. 1. circulară. 2. (<?c.) scrisoare de credit. 3. (poligr.)
cinq(ue) [sink] s. cinci, cinci puncte (la cărţi de joc, domino, zaruri). literă caligrafică.
cinq(ue) foii ['sinkfoilj s. 1. (bot.) cinci-degete (Potentilla sp.). 2. (arhit.) ornament circular milling [~ 'milirj] s. (le/w.) frezare rotundă.
cu cinci frunze (la ferestre gotice). circular motion [~ 'mou/an] s. 1. (telm.) mişcare circulară. 2. (ferov.) turnus inelar.
Cinque Ports ['sink pa:ts] s. pi. (ist.) cele cinci porturi (numele unui grup de oraşe, circular note [~ 'nouţ] s. v. c i r c u l a r l e t t e r (2).
iniţial cinci: Dover, Sandwich, Romney, Hastings, Hythe în sud-estul Angliei; folosit in circular nut [~ 'nAt] s. (telm.) piuliţă rotundă.
special în legătură cu unele privilegii). circular path [~ 'pa:G| s. (ferov.) cale ferată circulară.
cion ['saian] s. (amer. hort.) altoi. circular railway [~ 'reilwei] s. (ferov.) linie de centură, calc ferată de centură.
cipher ['saifa1"] I. s. 1. zero, nula; (fig.) nulitate, zero, nimic. 2. cifră; a number of circular recess [~ ri'ses] s. (telm.) degajare inelară.
three ~s un număr din trei cifre. 3. cifru, cod; scriere secretă; in ~cifrat. 4. monogramă. circular saw [~ 'so:[ s. (telm.) ferăstrău circular / disc; freză circulară.
II. vb. A. tr. 1. (şi to ~ out) a scrie în cifre, a socoti, a calcula. 2. a cifra, a scrie în cifre. circular scanning [~ 'sksenirj] s. (tel.) explorare circulară.
3. a scrie, a exprima; a cerceta. B.intr. (despre o notă la orgă) a răsuna fără întrerupere. circular sprinkler ['so:kjula 'sprirjklar[ s. (agr.) aspersor rotativ.
cipherable j'saifarabl] adj. calculabil. circular staircase [~ 'steakeis] s. scară în spirală.
cipher-code typewriter ['saifa koud itaipraitar] s. maşină de scris cifrat, circular stiffener [~ 'stifanar[ s. (ind.) inel de rigidizare.
cipherer ['saifarar] s. calculator, socotitor. circular ticket [~ 'tikit] s. bilet de circuit, bilet (de călătorie) circular.
ciphering ['saifarirj] s. cifrare; codare, codificare. circular tool [~ 'tu:l[ s. (telm.) cuţit / disc rotund.
cipher mask ['saifa ma:sk] s. (tel.) masca cifrelor. circular vault [~ 'vo:lt[ s. (arhit.) boltă inelară.
circa ['sa:ka] adv. (lat.) aproximativ, aproape, cam, circa, vreo. circulate ['sa:kjuleit,-kjal-[ vb. A. intr. 1. a circula, ase roti, a descrie un circuit; a avea
circadian [sa:'keidian] adj. (biol.) circadian. o mişcare circulară. 2. a merge, a rula. B. tr. 1. a răspândi, a difuza; to ~ a petition
Circassian [sa:'ka?sian, -/ian] I. adj. circazian, cerchez. II. s. l.circazian, cerchez. a răspândi o petiţie (pentru a fi semnată). 2. a transmite. 3. a mânui, a pune în circulaţie
2. (limba) circaziană, (limba) cercheză. (bani). 4. a repeta (cifre, în fracţii periodice). 5. (amer.) v. c i r c u l a r i z e (1).
Circe ['sa:si] ş. 1. (mitol.) Circe (şijig.). 2. (jig.) seducătoare, ademenitoare. circulating ['saikjuleitirj] adj. care circulă, care trece din mână în mână.
Circean [sa:'si:an] adj. 1. asemănător Circei. 2. (fig.) ademenitor, seducător; circulating capital [~ 'kaspitl] s. (ec.) capital circulant.
fermecător. circulating decimal [~ 'desimal] s. (mat.) fracţie periodică.
circle ['sa:kl] I. s. 1. cerc; inel; centură; circumferinţă; coroană, cunună; (mat.) to square circulating fraction [~ Traek/sn] s. v. c i r c u l a t i n g d e c i m a l .
the ~ a găsi cuadratura cercului; arc of a ~ arc de cere; diurnal ~ (astron.) cerc diurn; circulating head ['sa:kjulcitirj hedj s. (forajpetrolier) cap de spălare.
Polar Circle cerc polar; ~ of curvature cerc de curbatură; (sl.) squared ~ ring (de box); circulating library [~ 'laibrari] s. bibliotecă de împrumut (cu taxe).
(fig.) vicious ~ cerc vicios. 2. (fdoz.) cerc vicios. 3. (astron.) orbită. 4. cerc, inel, halo circulating medium [~ 'mi:diam] s. (ec.) mijloc de plată, monedă.
(împrejurul lunii). 5. (fig.) cerc; rotiţă; cuprins; full ~ de jur împrejur. 6. mişcare circulară, circulating stock [~ 'stok] s. (ind.) flegmă / distilat de recircularc.
rotaţie, circuit; ~ of the seasons succesiunea anotimpurilor. 7. ciclu, perioadă; seric. 8. (fig.) circulation [-saikju'lei/an, -kja'l-] s. 1. circulaţie; mişcare circulară. 2. (şi ~ of the blood)
sferă, cerc, domeniu. 9. (fig.) cerc, grup; ruling~s cercuri conducătoare. 10. (teatru) stal; circulaţia sângelui. 3. (ec.) circulaţie; circulaţie monetară / fiduciară (valori în circulaţie);
dress ~ balconul I; upper ~balconul II. 11. regiune, district; raion; circumscripţie, cartier. (despre bani) withdrawn from ~ retras / scos din circulaţie; ~ of commodities circulaţia
II. vb. A. intr. 1. (şi to ~ about/ around) a se învârti, a se roti, a se mişca în cerc; (jig.) mărfurilor. 4. difuzare, tiraj (al ziarelor, revistelor). 5. răspândire (de zvonuri etc.). 6. (telm.)
he ~s in their society se învârteşte în societatea lor. 2. a forma un cerc. 3. (mil.) a face circulaţie, rotaţie. 7. (electr.) forţă magnetomotoare.
o schimbare de front. B. tr. 1. a înconjura, a cuprinde. 2. a se învârti în jurul (cu gen.); circulation head [~ hed] s. (mine) cap de spotare.
the earth ~s the sun pământul se învârteşte în jurul soarelui. circulative ['sa:kjuleitiv, -kja-, -lativ] adj. circulator, de circulaţie.
circle cutting machine [~ 'kAtirj ma'/im] ş. (telm.) foarfece circular / cu cuţite disc; . circulator ['sa:kjuleitar, -kjal-] s. purtător, răspânditor, propagator; ~ of infection purtător
maşină circulară de tăiat carton. de microbi.
circle-dot mode [~ dot moud] s. (cib.) metodă cerc punct. circulatory i'sa:kjulatari] adj. circulator, ambulant.
r
circler ['sa:kla ] s. (poetic) stea. circumambient [i.sa:kam'ffimbiant, -bjant] adj. (despre aer, mediu) înconjurător, ambiant.
circle segment ['sa:kl isegmant] s. (geotn.) segment de cerc. circumambulate [isaikam'aembjuleit] vb. A. tr. a ocoli, a da târcoale (cu dat.), a face
circlet ['sa:klit, amer. şi -let] s. 1. cerc mic, cerculeţ. 2. inel, brăţară, cunună; ~ of flowers înconjurul (cu gen.). B. intr. 1. a se plimba de jur împrejur, a se învârti în jur. 2. (fig.)
ghirlandă / cunună de flori. a divaga, a se abate de la subiect, a nu fi în subiect; a bate apa în piuă.
circle vision cab(in) ['sa:kl m^n ikaebin] s. (constr.) cabină cu vedere totală. circumambulation ['sa:kam.ffimbju'lei/3n] s. 1. ocol, înconjur; ocolire, ocolit. 2. (fg.)
T
circlip [ sa:klip] s. (telm.) şaibă arcuitoare / elastică; rondelă elastică; inel elastic. sondare, ispitire.
cires [sa:ks] s. pi. (fam.) (prese, de la c i r c u m s t a n c e s) 1. împrejurări, condiţii. circumaviate [<sa:kam'evicit] vb. tr. a face înconjurul (cu gen.) în zbor; to ~the earth
2. situaţie materială. a face ocolul pământului eu avionul.
circuit ['sa:kit] I. s. 1. circuit, ocol. 2. lungimea cercului, circumferinţă; ~ of the globe circumbendibus [isa:kam'bendibas] s. (glumeţ) 1. ocol(irc), drum ocolit; digresiune.
circumferinţa globului pământesc. 3. ocolire. 4. bilet în circuit; călătorie circulară, voiaj 2. v. c i r c u m 1 o c u t i o n.
circular. 5. circumscripţie judiciară. 6. ciclu (complet), totalitatea operaţiilor. 7. (electr.) circumcinct [isa:kam'sirjkt] adj. încins cu o cingătoare.
circuit; lanţ, schemă, contur; ciclu; broken/ open ~ circuit deschis / decuplat; short ~ circumcise ['sa:kamsaiz] vb. tr. 1. a circumcide, a tăia împrejur. 2. (fig.) a tăia, a reduce.
circumcision
circumcision [■S3:kom'si33n] s. 1. circumcizi(un)e, tăiere împrejur. 2. (fig.) tăiere,
reducere.
circumduction [isoiksm'dAk/on] s. (jur.) anulare.
circumference [ss'kAmforaris] s. 1. circumferinţă, perimetru. 2. cerc; circuit. 3. periferie.
circumferential [soikAmfo'renJol] adj. 1. având formă de cerc, de circumferinţă, rotund;
periferic; indirect. 2. înconjurător.
circumferential highway [~ 'haiwei] s. drum / şosea de centură.
circumferential pitch [~ 'pit/] s. (tehn.) pas frontal / aparent.
circumferential pressure [~ 'prejar] s. (tehn.) presiune periferică.
circumferential stress [~ 'stres] s. (tehn.) tensiune inelară.
circumflex ['sstomfleks] s. (accent) circumflex.
circumfluent [ss'kAmflusnt] adj. care curge, udă sau circulă de jur împrejur.
circumfluous [ss'kAmftos] adj. 1. v. c i r c u m f 1 u e n t. 2. înconjurat de apă.
circumgyration [>so:komd3aio'reiJ9n] s. rotaţie; învârtire (în jurul axei); călătorie sau
mişcare circulară.
circumjacent [is3:ksm'd3eisant] adj. înconjurător, împrejmuitor.
circumlittoral [issiksm'litsrol] adj. care mărgineşte litoralul.
circumlocution [iS3:k3ml3'kju:/sn] s. 1. circumlocuţiune. 2. verbozitate, vorbărie; ocol,
vorbire evazivă/ pe ocolite. 3. (lingv.) perifrază; (glumeţ) Circumlocution Office birou
sau instituţie unde înfloresc formalismul şi birocratismul.
circumlocutional [-ol] adj. 1. care întrebuinţează circumlocuţiuni / perifraze; bom­
bastic, plin de înflorituri, complicat. 2. care ocoleşte, evaziv.
circumlocutory [iS3;kom'lokjut3ri] adj. plin de circumlocuţiuni / de perifraze; bogat
în cuvinte; ocolit, indirect.
circummeridian [issikomme'ridjan] adj. (astron.), din preajma meridianului ceresc.
circumnavigate [iS3:kom'na2vigeit] vb. tr. a ocoli (pe mare), a naviga în jurul (cu gen.),-
to ~ the globe a naviga în jurul lumii, a face o călătorie în jurul lumii (pe mare).
circumnavigation ['S9:kom inasvi'gei/an, iSo:-[ s. circumnavigaţie; călătorie în jurul
lumii.
circumnavigator [<S3:kom'naîvigeit3r] s. persoană care navighează în jurul lumii.
circumnutate [,s3:kom'nju:teit[ vb. intr. (bot.) (despre vârful tulpinii, rădăcinii sau
cârcelului) a efectua o mişcare elicoidalî de creştere.
circumnutation [-saiksra'nju'teijsn] s. (bot.) circumnutaţie, mişcare elicoidală de
creştere. .
circumradius ['sotem'reidiosj s. (geom.) raza cercului circumscris.
circumscribable [iSo:k3m'skraib3bl] adj. care poate fi circumscris.
circumscribe [,so:k3mskraib, ■--'-] vb. tr. 1. a circumscrie, a delimita, a mărgini;
a încercui; to ~ smb.'s power of action a delimita puterea cuiva. 2. (mat.) a circumscrie
(o figură).
circumscribed circle [-d iss:kl] s. (geom.) cerc circumscris.
circumscription [iS3:k3m'skrip/3n] s. 1. circumscriere, mărginire, restricţiune,
încercuire. 2. circumscripţie, district, plasă, despărţire administrativă. 3. inscripţie rotundă
(pe monede, mărci ele).
circumsolar ['so:kom'soutar] adj. (astron.) circumsolar, care se învârteşte în jurul
soarelui; apropiat de soare.
circumspect ['s3:k3inspekt, --'-] adj. circumspect, atent, prudent, precaut, prevăzător.
circumspection [>s3:kom'spek/an] s. circumspecţie, prudenţă, precauţie, băgare de
seamă; vigilenţă, atenţie.
circumspective [isoikom'spektiv] adj. 1. circumspect. 2. care cercetează toate în jurul
său.
circumsphere [iS3:kom'sfi3r] s. (geom.) sferă circumscrisă.
circumstance ['s3:ks>mstans[ I. s. 1, circumstanţă, împrejurare, caz; the ~ that
împrejurarea că. 2. pi. împrejurări, circumstanţe, condiţii; under/ in no ~s în nici un caz,
nicidecum, niciodată; (prov.) ~s alter cases totul depinde de împrejurări. 3. detaliu,
amănunt, fapt izolat, particularitate; to omit no essential ~ a nu omite nimic esenţial;
nici un amănunt important. 4.pl. situaţie materială; in easy ~s cu situaţie materială bună;
in reduced ~s cu situaţie materială proastă, strâmtorat. 5. ceremonial, pompă; without
~s fără ceremonie. -0* (amer.) not a ~ to nici nu se compară cu; nu e nici pe departe ca.
II. vb. tr. a plasa în anumite condiţii, a pune într-o anumită situaţie.
circumstanced [-d] adj. plasat în anumite condiţii sau împrejurări.
circumstantial [iS3:kam'sta;nj3l] I. adj. 1. amănunţit, detaliat, minuţios. 2. circumstanţial;
întâmplător, accidental, depinzând de împrejurări; ~ evidence dovezi indirecte / adiacente;
prezumţie. II. s. 1. detaliu, amănunt. 2. împrejurare; moment însoţitor; difference between
substantials and ~s deosebire între important şi neimportant / între esenţial şi neesenţial.
circumstantiality ['sstoruiStauiSi'suti] s. împrejurare; detaliu; particularitate.
circumstantially [iso:k3m'sta3n/3li] aaV. 1. accidental, întâmplător. 2. detaliat,
amănunţit.
circumvallate [issikom'v.xleitj vb. tr. (ist.) a înconjura cu fortificaţii, cu circumvalaţiuni.
circumvallation [isatomvs'lei/sn, -vse'l-] s. (ist.) circumvalaţiune, ridicătură de pământ,
şanţ, tranşee.
circumvent [.s3:kom'vent] vb. tr. 1. a încercui, a întinde o cursă / o capcană (cuiva);
a înşela, a păcăli. 2. a răsturna, a zădărnici. 3. a ocoli.
circumvention [iS3:k3m'ven/pn] s. înşelare; înşelătorie, înşelăciune, fraudă; viclenie.
circumvolution |iSo:k3mv3'lju:/an] s. 1. circumvoluţie; (ră)sucire, învârtire. 2. mişcare
sinuoasă, cotire, ocolire. 3. cot(itură), ocol, sinuozitate. 4. (anat.) circumvoluţie
cerebrală.
circus ['s3;k3s] s. 1. circ. 2. amfiteatru, arenă. 3. (geogr.) circ, vale rotundă între munţi;
depresiune închisă; căldare; amfiteatru natural. 4. piaţă rotundă cu străzi radiale.
circus actor [~ -a?kt3r] s. artist / de circ, circar; jongler.
circus floor [~ fb: r ] s. (geogr.) fund de circ / de căldare.
168
cirque [ss:k, sisk] s. 1. (poetic) amfiteatru; arenă. 2. v. c i r c u s (2).
cirrhosis [si'rousis] s. (med.) ciroză.
cirri ['sirai] pl. ae la c i r r u s.
cirro-cumulus ['sirou' kju:mjulos, -rajal-] s. (nori) ciro-cumulus.
cirro-stratus [~'strcit3s] s. (tiori) ciro-stratus.
cirrous ['sirss] adj. (despre nori) cu aspect lânos.
cirrus ['sires], pl. cirri ['sirai] s. 1. (nor) cirus, nor lânos. 2. (bot.) cârcel de viţă, lujer,
curpen.
cisalpine [sis'aslpain] adj. cisalpin (situat în partea sudică a Alpilor).
cisatlantic [sisat'kentik] adj. situat în partea europeană a Oceanului Atlantic.
cis-isomer ['si.s'ais3mor] s. (chim.) isomer cis.
cismontane [sis'nuntein] adj. cisalpin, aşezat pe partea aceasta a munţilor.
cissoid ['sisoid] s. (mat.) cisoidă,
cist [şist, kist] (ist.) 1. sipet sau cutie pentru unelte sacre. 2. cavou, gropniţă.
Cistercian [sis'tsjisn, -Jjonj s. (călugăr) cistercit.
cistern ['sistsn] s. cisternă, bazin, rezervor («"e apă, ţiţei etc.).
cit [sit] s. 1. (peior.) orăşean; negustor. 2. (mii. si.) ţivil, civil.
citadel ['sitodal, -tid-[ s. 1. citadelă, cetăţuie, fortăreaţă. 2. (poetic) fortăreaţă, bastion;
ultim refugiu, liman, adăpost.
citation [sai'teifsn, si't-] s. 1. citat, notă (in josul paginii). 2. enumerare, menţionare;
~ of facts enumerare, menţionare a faptelor. 3. (jur.) citaţie. 4. (amer., mii.) citare pe
ordin de zi (pentru merite); to get a ~ a fi citat pe ordin de zi; ~ for a medal ordin /
decret de decorare; brevet de medalie.
citator [sai'teits'] s. (jur.) repertoriul legislativ, indice al codurilor.
cite [sait] vb. tr. 1. a cita, a menţiona, a pomeni, a se referi la. 2. (jur.) a soma, a chema,
a cita (în judecată), a cere să compară (în faţa tribunalului). 3. a chema, a trezi, a provoca,
a stârni.
cither(n) ['si9a(:)(n), 'si<53(n)] s. (muz. ist., poetic) ţiteră, citeră.
ciţied ['sitid] adj. cu oraşe.
citizen f'sitizsn] s. 1. cetăţean. 2. orăşean, citadim
citizen army [~ .a;mi] s. gardă naţională (engleză).
citizendom ['sitizandom] s. cetăţenie, stare civilă; naţionalitate.
citizenhood ['sitiznthud] s. cetăţenie, stare civilă.
citizenish ['sitizanif] adj. cetăţenesc, civic.
citizenry ['sitizanri] s. cetăţeni.
citizenship ['sitizn/ip] s. cetăţenie, drept de cetăţean; stare civilă; naţionalitate,
cit-like ['sit laik] adj. (fam.) de burtă-verde, de burghez.
citraconic acid ['sitro'konik ia3sid] s. (chim.) acid citraeonic.
citral ['sitrel] s. (chim.) citral.
citrate ['sitrit, 'sait-, -treit] s. (chim.) citrat, sare a acidului citric.
citrene ['sitrin] s. (chim.) d-limoneu.
citric ['sitrik] adj. citric; ~ acid acid citric.
citrin ['sitrin] s. (biol., chim.) vitamina P.
citrine [si'trkn] I. adj. galben ca lămâia, de culoarea lămâii. II. s. (mineral.) citrin, cuarţ
auriu de Boemia.
citron ['sitran] s. (bot.) 1. chitru (Citrus medica). 2. chitră, lămâie dulce.
citronella oii [.sitre'nelo oii] s. (chim.) ulei de citronella.
citron yellow ['sitran jelou] s. (chim.) galben de lămâie.
citrus ['sitras] s. (bot.) 1. chitru (Citrus medica). 2. (fructe) citrice (lămâi, portocale,
mandarine etc.).
cits [sits] s. pl. (amer. si.) haine civile, îmbrăcăminte civilă, (îmbrăcat) ţivil.
cittern ['sito(;)n[ s. v. c i t h e r (n).
city ['siti] s. 1. oraş mare, urbe. 2. oraş mare şi vechi (în Anglia). 3. oraş (în S.U.A.);
municipiu. 4. the City centrul comercial al Londrei; cercurile comerciale şi financiare
ale Londrei.
city arab [~ ,stsb) s. (si.) haimana, vagabond (la Londra).
city article [~ io:tikl] s. articol (de ziar) despre chestiuni financiare sau comerciale;
buletinul bursei şi comerţului (în ziare).
city bus [~ b/\s] s. autobuz (pentru transportul urban).
citycism ['sitisizpm] s. (rar) maniere orăşeneşti.
city college ['siti 4olid3] s. (sl.) închisoarea Newgate (am Londra).
city conversation [~ konvo.seijan] s. (tel.) convorbire telefonică locală.
city council [~ -kounsil] s. consiliu municipal.
city editor [~ .edits'] s. 1. redactor al rubricii financiare la un ziar. 2. (amer.) redactor
care se ocupă de reportaje. ■
city father [~ ifa;d3r] s. (fam.) consilier comunal; edil.
city gas [~ gaes] s. (chim.) gaz aerian / de iluminat.
city gate [~ geit] s. 1. poartă oraşului. 2. barieră (la mirarea în oraş).
city hall [~ ho:l[ primărie (a unui oras).
city man [~ mzen] s. 1. londonez din City. 2. om de afaceri.
city planning [~ iptenirj] s. urbanism, sistematizare a oraşelor.
cityship ['siti/ip] s. teritoriul unui oraş.
city state ['siti steit] s. (ist.) polis, cetate (oraş-stat în lumea antică).
city wall [~ wo:l] s. zid de apărare a unui oraş, zidul / zidurile oraşului.
cityward(s) f'sitiwsdz] adv. spre oraş.
city water ['siti iW3:t3c] s. apă de / din conductă, apă din reţeaua de alimentare a oraşului.
civet ['sivit, amer. si -vet] s. 1. (zool.) zibetă (Viverra zibeiha). 2. parfum de zibetă
(obţinut din substanţa conţinută în anumite glande ale animalului).
civet cat [~ ka;t] s. v. c i v e t (1).
civic ['sivik] adj. civic, cetăţenesc, de cetăţean.
169 clapper claw

civic block ['sivik 'bbk] s. (caixad.) centru civic. clam bake l'klaem ibeik] s. (amer.) 1. picnic, gustare la malul mării cu mâncăruri
civic centre [~ 'senta1"] s. centru civic (al unei localităţi). preparate din moluşte. 2. petrecere zgomotoasă, zaiafet, chef monstru. 3. (radio) spectacol
civic-minded [~ 'maindid] adj. cu preocupări obşteşti / cetăţeneşti, cu conştiinţă sau program prost.
cetăţenească. clamber ['kl33inb3r] I. vb. intr. (şi to ~ up) a se căţăra, a se urca, a se agăţa. II. s.căţărare,
civics l'siviks] ş. pl. (folosit ca sg.) (jur.) teoria drepturilor şi îndatoririlor cetăţeneşti. urcare.
1
civil ['sivii] adj. 1. civil. 2. cetăţenesc. 3. (jur.) civil, cetăţenesc. 4. politicos, bine crescut, clamberer ['klasmbarc "] s. (bot.) 1. v. c l a m b e r i n g p 1 a n t. 2. curpen, viţă albă
manierat, civilizat; to keep a ~tongue (in one's head) a) a Ii moderat, cumpătat, înfrânat; (Clematis vitalba).
b) a fi politicos, bine crescut. clambering plant ['klasmbarin plo:nt] s. (bot.) plantă agăţătoare.
civil airport [~ espoit] s. (av.) aeroport civil. clamminess ['klasminis] s. vâscozitate / vâscozitate umedă, umezeală lipicioasă.
civil aviation [~ -eivi'ei/3n] s. (av.) aviaţie civilă. clammy ['klsemij adj. 1. vâscos, cleios, lipicios. 2. (mai ales despre mână) rece şi umed.
civil buildings [~ 'bildirjz] s. (constr.) construcţii civile. clamorous ['klamisras] adj. gălăgios, zgomotos, răsunător, asurzitor.
civil case [~ 'keis] s. (jur.) proces civil. clamour ['kla?ni3r] I. s. 1. larmă, zgomot, gălăgie, vuiet, strigăt. 2. (jig.) proteste şau
civil defence sau defense [~ di'fens] s. apărare pasivă. manifestaţii zgomotoase. II. vb. A. intr. 1. a vocifera, a striga. 2. to ~ against a striga,
civil engineer [~ -end3i'nbr] s. inginer (constructor), inginer de construcţii civile. a vocifera, a ridica proteste împotriva (cu gen.); to ~ for a manifesta pentru. B. tr. 1. a
civilian [si'viljsn] I. adj. civil. II. s. 1. pl. populaţie orăşenească. 2. edil, părinte al striga, a rosti zgomotos. 2. to ~ down a sili să tacă; a reduce la tăcere; to ~ into a sili
oraşului, persoană având o funcţie în administrarea oraşului. 3. (jur. înv.) civilist, specialistprin strigăte vehemente1 să; to ~ to a pretinde gălăgios că.
în drept civil; jurisconsult, legist. clamourer ['klaemara "] s. persoană care vociferează etc. (v. c 1 a m o u r II).
civilian clothes [~ 'kloucfz] s. pl. haine civile. clamp1 [klamip] I. s. 1. (tehn.) cârlig, scoabă, clestuţă, gheară, bornă, clamă, şurub de
civilian needs [~ 'ni:dz] s. pl. nevoile populaţiei. strângere; menghină de mână, falcă / apucătoare / de prindere, cap de prindere; brăţară;
civilian population [~ ipopju'lci/sn] s. populaţie civilă. bridă, clampă, croşetă. 2. (constr.) etrier, colier, brăţară. 3. grămadă de cartofi (adăpostiţi
civility [si'viliti] ş. amabilitate, politeţe, curtenie, bună-creştere; to exchange civilities şi acoperiţi pentru iarnă cu paie şi pământ). 4. cuptor de cărămizi; cărămizi aşezate pentru
(with smb.) a schimba cuvinte de politeţe sau complimente, a face schimb de politcţuri ars. 5. grămadă de turbă uscată. 6. (mar.) galoş, tachet. 7. (electr., tel.) dulie, soclu.
II. A. vb. tr. 1. a lega, a încleşta, a îmbuca; a încleia. 2. a aşeza (în) grămezi, a face morman.
sau de amabilităţi cu cineva.
B. intr. (fa/n.) to ~ down on a,) a impune restricţii asupra; b) a reduce la tăcere, a „pune
civilization bsivilai'zeijan.-li'z-] s. civilizaţie.
botniţă" (cu dat.); c) a reprima.
civilize ['sivilaiz] vb. tr. a civiliza, a lumina, a educa, a rafina.
civilized ['sivilaizd] adj. 1. civilizat. 2. politicos, bine crescut, educat, instruit. clamp2 I. vb. iutr. a bocăni, a păşi greoi, cu zgomot. II. s. pas greoi, mers greoi.
civil law ['sivil'b:] s. (jur.) drept civil. clamp arm [~ a:m] s. (text.) braţ al opritorului.
civil list [~ 'list] s. listă civilă (alocaţii bugetare pentru întreţinerea familiei regale). clamp boit [~ boultj s. (tehn.) şurub de îmbinare.
civil lorry [~ 'bri] s. (auto) autocamion. clamp bucket [~ ibAkit] ş. (tehn.) bena cu gheare, cupă de graifăr.
clamp collar [~ ikobr] s, 1. (tehn.) inel de strângere. 2. (teAt.) inel de prindere / de
civilly f'sivili] adv. politicos, civilizat, bine crescut.
fixare.
civilness ['sivilnis] s. v. c i v i 1 i t y.
clampdown ['klasmpdaun] s. (fam.) reprimare, represiune; restricţii, reducere la tăcere.
civil servant ['sivii iS3:vant] s. funcţionar de stat, funcţionar public.
clamping ['klaempinj s. (tehn.) strângere, fixare, încastrare.
civil service [~ 'sa:vis] s. funcţie publică, serviciu public sau guvernamental.
clamping circuit [~ .sarkitj s. (tel.) circuit de limitare, limitor.
civil-spoken [~ 'spouk^n] adj. politicos în exprimare; manierat, cu vorbire aleasă.
clamp nut ['klaemp nAt] s. (tehn.) piuliţă de strângere.
civil vehicle [~ 'vi:kl] s. autovehicul civil.
clamshell ['klasm/el] s. 1. (mine) gheare (la maşina de încărcat). 2. (tehn.) macara cu
civ(v)y ['sivi] s. (şl.) 1. civil. 2.pl. (mil.) civili; haine civile.
graifăr; benă.
civ(v)y street [~ stri:t] s. (mil. glumeţ) civilie, ţivilic, viaţă civilă.
Clam State ['klasm steit] s. (amer.) (folosit ca supranume) Statul New Jersey.
clabber ['klasbo1"] I. s. (ir/.) lapte acru, bătut sau covăsit. II. vb. intr. (despre lapte) a
clan [kleen] s- 1. clan, trib (în Scoţia). 2. clică, bandă, gaşcă.
se acri, a se covăsi, a se coagula.
clandestine [klam'destin, -tain, 'klzendistain, -des-] adj. clandestin, secret, ascuns, ilegal.
clack [klaîk] I. s. 1. uruit; clărnpăneală; turuiala; zgomot de voci; zarvă (fig.) trăncăneală,
clang [klasn] I. s. zăngănit, zornăit, dangăt, clănţănit; (ră)sunet puternic şi metalic (de
flecăreală, bârfeală. 2. v. c 1 ac k v a 1 v c . II. vb. iutr. 1. a urui; a clămpăni. 2. a cotcodăci. arme, de ciocan, de clopote). II. vb. A. intr. a (ră)suna. a zăngăni, a zornăi. B. tr. a face
3. a clămpăni, a trăncăni, a cloncăni, a flecari, a bârfi. să răsune, a lovi cu zgomot; to ~ glasses (together) a ciocni paharele.
clack seat [~ si:t] s. (auto) scaun de supapă, clapetă. clangour ['kl^engs'] s. (ră)sunet sau ecou metalic repetat sau persistent.
clack valve [~ vaslv] s. (tehn.) supapă sau ventil cu clapă; supapă rabatabilă / cu clapete; clank [klserjk] I. s. 1. sunet ascuţit. 2. zăngănit (de lanţuri). II. vb. tr. şi intr. a suna,
clapete (de reţinere). a zornăi, a zăngăni.
ciad [kked] past si part. trec. de la c 1 o t h e. 1. îmbrăcat. 2. învelit. 3. armat, blindat; clannish ['kleeni/] adj. 1. de clan, de trib, tribal. 2. sectar, exclusivist, care împărtăşeşte
miplătoşat. prejudecăţile şi credinţele unui clan / cerc / grup sau partid, care are spirit de clan; partizan.
cladding ['klaxlirj] s. armătură, armură, blindaj; protecţie. clannishness [-nis] s. spirit de castă, de clan, exclusivism, sectarism.
claim [klcim] I. vb. tr. 1. a cere, a pretinde, a revendica, a cerc ca pe un drept al său; clanship ['klasn/ip] s. 1. apartenenţă la (un) trib, devotament faţă de clan / trib. 2. împăr­
a solicita; to ~ damages a pretinde despăgubiri, compensaţii, daune; to ~ attention a ţire în clanuri; asociere de familii sub un conducător. 3. spirit de clan, exclusivism,
cerc atenţie, a reclama atenţie; a solicita atenţie; who ~s this hat? a cui e pălăria asta? sectarism.
cui îi aparţine pălăria asta? 2. a susţine; he ~s to be the rightful heir pretinde că el e clansman ['kla^nzmanLpl. clansmen [~] s. membru al unui clan.
moştenitorul legal; to ~ the victory a revendica victoria. 3. (amer.) a adeveri, a confirma, clap1 [klap] I. vb. A. tr. 1. a bate, a lovi, a izbi; a trânti; to ~ the lid of a box a închide
a declara. II. s. 1. (to, on, upon) cerere (de), pretenţie la, asupra (cu gen.),* rcclamaţic brusc capacul unei lăzi; to ~ smb. on the shoulder a bate pe cineva pe umăr; to ~ one's
(cu privire la); drept asupra (cu gen.); to lay ~ to, to put in a ~ for a face o cerere sau hands a bate din palme. 2. a băga, a pune, a vârî, a îndesa; to ~ one's hat on one's head
petiţie pentru; a avea / emite pretenţii asupra (cu gen.), a pretinde. 2. (mai ales amer., a-şi îndesa pălăria pe cap. 3. (fam.) a face (ceva) repede / în pripă / cu zgomot etc.; to
austr., mine) (lot de pământ dat în) concesiune (pentru exploatarea subsolului); to jump ~ down a lăsa în jos (repede, cu zgomot); to ~ eyes on a-şi arunca sau pune ochii pe,
a ~a) a prelua ilegal un teren; b) (jig.) a lua de la cineva în mod ilegal; to stake out a a-şi îndrepta privirile spre; a man (that) I had never ~ped eyes on un om pc care nu-1
~a) a-şi delimita proprietatea / domeniul; b) a marca hotarul unui teren. 3. (fig.) a-şi văzusem niciodată; to ~ hold of a pune repede mâna pe, a apuca repede; she ~ ped on
impune sau pretinde drepturile. a dress şi-a pus repede rochia pe ea, şi-a tras (la repezeală) rochia pe ea; I ~ped on my
claimable ['kleimabl] adj. revcndicabil, reclamabil. coat and ran after him mi-am pus repede haina şi am alergat după el; ~ another shilling
claimant ['kleimant] s. 1. pretendent, apelant; persoană care are un drept, asupra unui on! mai pune/bagă un şiling! mai adaugă un şiling! to ~ spurs to the horse a da pinteni
hieru; aspirant; ~ to a title aspirant la un titlu. 2. reclamant, jălbaş. calului; to ~ a trick upon smb. a juca o festa cuiva; to ~ a writ on smb.'s back a întemniţa
claim check ['kleim t/ek] s. (com.) bon sau chitanţă (la predarea unui obiect pentru pe cineva, a baga pc cineva în închisoare; to ~ up a bargain a încheia (în grabă) un târg
reparat etc.). / o tranzacţie. B- intr. 1. a bate din palme, a aplauda. 2. a ciocăni (la uşi). 3. a fâlfâi, a
claiming race ['klcimirj reis] s. cursă de cai la care se fac şi vânzări. bate din aripi. 4. to ~ on (fam.) a adăuga la, a mări (preţuri, impozite etc.). II. s. 1. lovitură,
clairvoyance [kleo'voians] s. 1. clarviziune, vedere de la distanţă. 2. (fig.) clarviziune, pocnet, plesnitură; palmă. 2. trăsnet.
pătrundere, perspicacitate. clap2 (sl.) I. s. sculamcnt, blenoragie, gonoree; boală venerică / ruşinoasă / lumească.
clairvoyant [klea'vobnt] s. 1. vizionar. 2. (fig.) persoană clarvăzătoare, perspicace. II. vb. tr. a îmbolnăvi de blenoragie, a da un sculament.
clam1 [klami] I. s. 1. (mai ales amer.) moluscă comestibilă; scoică de râu (Unio; Venus clapboard ['klspbo:d] s. 1. doagă. 2. (amer.) scândură tăiată în formă de pană. 3. draniţă,
mercenaria; Tridacna gigas etc.); (as) happy as a ~ (at high tide) fericit, mulţumit (ca şindrilă, şiţă.
peştele în apă). 2. (fam.) om ascuns / secret / închis / nesociabil, urs. 3. (amer. si.) gură, clap doctor ['klasp .doktar] s. (sl.) doctor de boli venerice, vencrolog, dermatolog.
fleanca, leoarbă. 4. (amer. si.) tâmpit, cap de lemn. II. vb. intr. a culege moluşte. clap net [~ net] s. plasă pentru prins păsări şi insecte.
clam21. s. frig, umed. II. adj. lipicios; umed şi rece. III. vb. A. tr. 1. a murdări, a păta clapped-out fklasptaut] adj. (sl.) 1. paradit. 2. spetit, istovit.
(şi fig.). 2. a încleia, a lipi. B. intr. 1. a fi lipicios; a fi umed şi rece. 2. (fam.) a fi sau a clapper ['klaspâ1"] s. 1. limbă de clopot. 2. (anat,, glumeţ) limbă. 3. cârâitoare, hârâietoare
deveni tăcut, închis sau nesociabil; a tăcea, a amuţi. (pentru a speria păsările). 4. v. c 1 a q u e r .
clam3 s. (tehn.) cleşte cu arc. clapper box [~ boks] s. (ferov.) reazem, rabotant.
clamant ['kleimant] adj. 1. gălăgios. 2. stăruitor, insistent. 3. (fig.) revoltător, nemaiauzit, clapper claw [~ kb] vb. tr. 1. (înv.) a bate, a distruge. 2. a bârfi, a ponegri, a face
strigător la cer. praf.
clap trap 170

clap trap ['ktep trap] I. s. 1. tmc verbal etc. destinat să producă efecte. 2. reclamă classificationai [-al] adj. de clasificare, clasificator.
zgomotoasă / senzaţională. II. adj. 1. sforăitor, zgomotos. 2. ieftin, care urmăreşte efecte classification certificate [rklassifi'keifan sa:.tifikit] s. (mar.) certificatul registrului.
ieftine, care caută să facă senzaţie / să bată la ochi. classification mill [~ mil] s. (mine) instalaţie de sortare.
claque [klaîk] s. (Jr.) clacă, galerie, spectatori plătiţi ca să aplaude. classificator ['klsesifikeitor] s. (rar) v. c 1 a s s i f i e r.
r
claquer ['klask3 ] s. (fr.) clacher, spectator plătit ca să aplaude. classificatory ['kkesifiikeitsri,kls'sifiksitsri] adj. v. c l a s s i f i c a t i o n a i .
clarain ['klzerein] s. (mine) clarit. classified ['klassifaid] adj. clasificat; ~advertisments/ ads. mica publicitate; ~data/
clarence ['kkerans] s. trăsură închisă (cu patru roţi si patru locuri). material material de arhivă (secretă); documente / dosare secrete.
clarendon ['kterandanj s. (poligr.) egipţiene, grase. classifier |'kla;sifaior] s. 1. clasificator; sortator. 2. clasor, aparat de clasat.
claret ['klsrat] s. 1. vin (franţuzesc) bordo, (vin de) Bordeaux. 2. (culoare) roşu-închis, classify ['ktesifai] vb. tr. 1. a clasifica; a rândui; a înşira. 2. (univ.) a trece pe listă
bordo. 3. (sl.) sânge; borş; to tap smb.'s ~ a umple pe cineva de sânge, a face să-i dea (studenţi). 3. a sorta.
borşul cuiva. classing ['kla:sirj] s. clasare, sortare; clasificare, categorisire.
claret cup [~ kAp] s. cruşon (din vin roşu). classis [rkla2sisj,pl. classes ['klsskzj s. (amer. scol.) clasă.
clarification [.kUerifi'keijsn] s. limpezire, clarificare (mai ales a unui lichid); decantare. classless ['kla:slis] adj. (despre societate etc.) fără clase.
clarification bed [~ bed] s. (telm.) decantor. classman ['kla:sma;n, -msn],pl. classmen [-mon] s. student care a absolvit examenele
clarifier [rklairifai9r] s. (tehn.) decantor. cu diplomă de merit / cu distincţie.
clarify ['khsrifai] I. vb. A. tr. 1. a limpezi, a clarifica, a filtra, a decanta (lichide). 2. (fig.) classmate ['kla:smeit, amer. 'ktes-] s. coleg de clasă.
a limpezi, a face transparent (stilul etc.); a lămuri; to ~ a dispute a aplana un conflict. classroom ['kla;sru(:)m] s. clasă, sală de clasă.
B. intr. a se limpezi, a deveni clar. class struggle ['klu:s rstrAgl] s. v. c 1 a s s w a r f a r e . ,
clarifying [-irj] I. s. 1. (ind.) cleire a vinului, clarificare. 2. clarificare, limpezire. II. adj. class warfare [~ 'wo:fa r ] s. luptă de clasă.
Clarificator, edificator. classy ['kla:si[ adj. (sl.) a-ntâia, fain, de prima calitate, eminent, distins; elegant, fin.
clarinet [iklarri'net, 'klaîranit] s. (muz.) clarinet. elastic [klaestik] adj. (geol.) elastic, fărâmicios, detritic.
clarinettist [-ist] s. (muz.) clarinetist. clatter ['ktaol I. s. 1. zăngănit; ciocănit. 2. uruit, zgomot, bătaie (de maşini), păcănit,
clarion ['klairbn] I. s. 1. (poetic) goarnă, corn, trâmbiţă. 2. sunetul goarnei, al cornului. huruit, zuruit. 3. larmă, zgomot, vuiet. 4. vorbărie, trăncăneală. 5. tropăit. II. vb. A. tr.
II. adj. (despre sunet) tare, curat; pătrunzător. a face să răsune, a lovi. B. intr. 1. a zăngăni, a zurui, a hurui, a păcăni, a zornăi. 2. a flecari,
clarion call [~ ko:l[ s. chemare puternică. a trăncăni, a sta la taifas. 3. to ~ along a tropăi, a lovi din copite; to ~ down a cădea cu
clarionet [.kheri'net, -rb'n-, 'klaeranit] s. v. c 1 a r i n e t. zgomot (a*e pe scară).
clarity ['klaeriti] s. claritate; limpezime; puritate. clattering ['ktetoriij] s. 1. zornăit, zăngănit, turuit; huruit, hârâit, păcănit. 2. bătaie (la
clary ['kleori] s. (bot.) iarba Sfântului loan (Salvia sclarea). motor).
clash [kla;/] I. vb. A. tr. 1. a ciocni, a izbi (unul de altul). 2. a zăngăni (mai ales arme). clattery ['ktaori] adj. uruitor; zăngănitor.
B. intr. 1. a se ciocni, a se lovi; a zăngăni. 2. (fig.) a fi în dezacord; (despre interese etc.) claudetite ['kbditait] s. (mineral.) claudetit.
a se bate cap în cap, a se ciocni. 3. a se suprapune, a coincide, a avea loc în acelaşi timp; claudication [ikbdi'kei/n] s. şchiopătat.
a se nimeri concomitent. II. s. 1. zăngănit de arme. 2. dangăt (de clopote). 3. (fig.) ciocnire, clause [kb:z] s. 1. clauză, articol, punct, stipulaţie, condiţie (în contracte). 2. (gram.)
contradicţie, conflict, divergenţă; ~ of interests ciocnire de interese, interese contrarii; propoziţie în cadrul unei fraze; main/ principal ~ propoziţie principală; subordinate/
~ of opinions divergenţă de păreri. secondary ~ propoziţie secundară / subordonată.
clashing [-irj] s. 1. ciocnire; coliziune. 2. (tehn.) scrâşnet; hârâit, zgomot. clave1 [kleiv] past de la c 1 e a v e1.
clasp [kla:sp, amer. klassp] I. s. 1. cataramă; agrafă, clips, copcă, încheietoare. clave2 s. un fel de castanietă, instrument muzical din America latină.
2. strângere de mână; îmbrăţişare. 3. (tehn.) cârlig, clemă, cinghel, scoabă; târnăcop. clavichord [rklaeviko:d] s. (muz.) clavicord (un fel de clavecin).
4. (poligr.) agrafă. II. vb. A. tr. 1. a închide, a prinde în copci. 2. a presa, a apăsa; clavicle ['ktevikl] s. (anat.) claviculă. . .
a îmbrăţişa; to ~ in one's arms a strânge în braţe; to ~ smb.'s hand a strânge mâna cuiva; clavicular [kb'vikjubr, klaVv-] aay. clavicular.
r r r
to ~hands a) a se lua de mână, a-şi împleti degetele; b) (fig.) a se solidariza. 3. (telm.) clavier s. 1. [kb'vb , 'kl£evb ] clavir, numele vechi al pianului. 2. ['kla;vi9 ] claviatură.
a fixa cu scoabe; a strânge. B. intr. (despre plante agăţătoare) a se încolăci. clavis ['kleivisj s. 1. cheie. 2. (fig.) cheie (a unui document ele).
clasp knife [~ naifj s. briceag. claw [kb:[ I. s. 1. gheară, unghie; (fig.) to cut/ to clip/ to pare smb.'s ~s a tăia ghearele
clasp lock [~ bk] s. lacăt cu arc. cuiva. 2. labă cu gheare. 3. cleştele racului. 4. (tehn.) gheară, crabot, grifă, dinte, crenel;
clasp nail [~ neil] s. (ferov.) crampon. îmbinare în gât-de-lup; foarfece, cleşte; clichet. II. vb. tr. 1. a zgâria, a roade, a'scurma
clasp nut [~ nAt] s. (tehn.) piuliţă divizată / spintecată. (cu unghiile), a rupe, a sfâşia (cu ghearele). 2. a aduna, a strânge (bani). 3. (inv.) a linguşi,
clasp pin [~ pin] s. ac de siguranţă. a se gudura pe lângă. -0- to ~ hold of a se agăţa de, a se ţine scai de, a se crampona de;
1
class [kla;s, amer. kkes] I. s. clasă socială; the working ~ clasa muncitoare; the middle (mar.) to ~ off the land a se ţine departe de ţărm; ~ me and I will ~ thee serviciu /
~(es) clasa mijlocie, burghezia; the lower middle ~(es) mica burghezie; the upper ~ contra serviciu, o mână spală pe alta.
marea burghezie, aristocraţia; the ruling ~es clasele dominante; the ~es clasele posedante. claw bar ['kbbu;r] s. (constr.) pârghie / cârlig de fier.
II. adj. de clasă. claw beam [~ bi:m] s. (mine) stâlp cu talpă / opincă.
class 2 1. s. 1. clasă, categorie; soi, specie; grupă; ~of problems cerc, serie de probleme. claw bit [~ bit] s. (telm.) daltă, lingură; sfredel cu gheare.
2. (şcoală) clasă; the top of the ~ primul din clasă. 3. (scol., univ.) curs, lecţie, oră; (amer.) claw crane [~ krein] s. (tehn.) macara cu gheară.
promoţie (de studenţi). 4. (univ.) distincţie; to get/ to obtain a ~ a termina cursurile cu claw dog [~ dog] s. (auto) crabot.
diplomă de merit / cu distincţie. 5. (ferov., mar., av.) clasă; to travel second ~ a călători clawed [kb:d] adj. 1. cu gheare. 2. zgâriat.
cu clasa a doua. 6. fel, soi, specie; calitate, însuşire; in a ~ by itself de prima calitate; claw-footed ['kbifutid] aay. cu gheare la picioare.
(si.) it is no ~ nu e bun de / la nimic, nu face nici două parale. 7. (mil.) contingent; leat. claw hammer [~ .hceni3r] s. ciocan cu vârf spintecat; ciocan universal cu gheare (pentru
II. adj. de clasă. III. vb. tr. 1. a clasifica, a clasa. 2. (univ.) a împărţi (cuiva) distincţiile extras cuie).
(ca rezultat al examenelor); Tomkins obtained a degree, but was not ~ed Tomkins a claw-hammer coat ['ktatama kout] s. (glumeţ) frac.
absolvit cursurile dar fără distincţie. 3. to ~ with a pune alături de / la un loc, a pune în clawless ['kbrlis] adj. fără gheare.
aceeaşi categorie, a clasa împreună. claw magnet ['kb: imaignit] s. (electr.) magnet cu gheare.
class book [~ buk] s. carte de şcoală; manual. clay [klei] I, s. 1. argilă, lut, humă. 2. pământ. 3. nămol, noroi. 4. (/îg.) corp, trup
class-cleavage [~ .kli:vid3] s. (lingv.) conversi(un)e, schimbarea categoriei gramaticale, omenesc, carne, lut. 5. (poetic) cenuşă, pulbere, praf, ţărână. 6. pipă de lut. ♦ (glumeţ)
polifuncţionalism. to moisten one's ~ a-şi uda gâtlejul. II. vb. tr. a lipi cu lut, a acoperi cu argilă.
class consciousness [~ ikon/asnis] s. conştiinţă de clasă. clay hand [~ hamd] s. (geol.) intercalaţic de argilă.
r
classer ['kla:so , amer. 'kla>] s. clasificator. clay-bearing [~ .bsorirj] s. (geol.) argilos.
class fellow ['kla:s -felou] s. coleg de clasă. clay bond [~ bond] s. liant argilos.
class field [~ fi:ld] s. (mat.) corpul claselor. clay brick [~ brik[ s. cărămidă de argilă, chirpici, cărămidă nearsă.
classic ['kkesik] I. adj. 1. clasic, model. 2. (despre îmbrăcăminte) clasică, sobră, simplă. clay deposit [~ dîpozit] s. depozit / carieră de argilă.
II. s. 1. (autor) clasic. 2. specialist în filologie clasică. 3. lucrare clasică. 4. pi. limbile clayey ['kleii] adj. (despre sol) argilos, gleic.
şi literaturile clasice. 5. îmbrăcăminte sau haină clasică / simplă. clayey marl [~ mu:l] s. (geol.) marnă argiloasă.
classical [-al] adj. 1. clasic. 2. (despre şcoli, învăţământ ele.) umanistic, literar, „modem", clayey mortar [~ imo:t3r] s. mortar de argilă.
clasic. 3. standard, clasic, tip; acceptat, şablon. clay ground ['klei igraund] s. sol argilos, sol gleic.
classical scholar [~ 'skobr] s. v. c 1 a s s i c (II, 2). clay industry [~ 'indsstrij s. industria argilei.
classicism ['klssisizam] s. 1. clasicism. 2. studiul limbilor şi literaturii clasice. 3. (lingv.) clay mill [~ mil] s. malaxor de argilă.
limba latină sa» greacă. clay mixer [~ .mikso'] s. (ind.) malaxor de argilă.
classicist f'kla?sisist] s, 1. cunoscător sau iubitor al clasicismului; latinist sau elenist; claymore ['kleimo:, -moor] s. sabie scoţiană (cu lama lungă şi lată).
clasicizant; 2. clasicizant; academist. clay mud ['klei niAd] s. (mine) noroi de foraj.
classicize ['ktesisaiz] vb. tr. a clasiciza, a face clasic. clay parting [~ ipa:tirj] s. (mine) intercalaţic subţire de argilă.
classifiable ['klassifabbl] adj. clasificabil. clay pigeon [~ ipid3in] s. 1. (tir) taler. 2. (fam.) fraier.
classification [ikkesifi'kei/an] s. clasificare / împărţire pe clase; clasare; sortare; gradaţie. clay pipe [~ paip] s. v. c 1 a y (1,6).
171
clay plug [~ pUg] s. 1. (metal.) dop de argilă. 2. (/nine) găluşcă de buraj din argilă.
clay pox [- psks] s. (ind. sticlei) băşici de argilă.
clay slip ['klei slip] s. (constr.) barbotină.
clay stone [~ stoun] s. (mineral.) argilit.
clay tile [~ tail] s. (constr.) olan / ţiglă de argilă.
clay wash [~ wa/] s. (foraj petrolier) spălare cu pământ.
clay work [~ wa:k] s. (metal.) zidărie refractară a cuptorului.
clean [kli:n] I. adj. 1. curat, neîntinat, alb; spălat; ~ hands mâini curate; (jig.) to have
~ hands, to keep one's hands ~ a avea mâinile curate, a fi incoruptibil; (fig.) to show
a ~ pair of heels a-şi lua tălpăşiţa, a-şi lua picioarele la spinare; (as) ~ as a pin/ whistle
etc. curat ca lacrima; alb ca zăpada etc.; ~ linen rufe curate; to make a ~ sweep oP
a) a scăpa cu desăvârşire de; b) a curăţa, a goli; to make a ~ sweep of smb. a curăţa pe
cineva de bani; (fig.) to keep a ~ tongue a păstra un secret, a nu trăda un secret, a-şi ţine
gura. 2. curat, pur, Iară impurităţi, neamestecat; ~ wheat grâu curat, fără impurităţi; ~timber
cherestea curată (fără noduri etc.). 3. curat, îngrijit, ordonat, rânduit; ~ room cameră curată;
to make a ~ copy of a scrie pe curat. 4. curat, nefolosit; a ~ sheet (of) paper o coală
de hârtie curată. 5. (fig.) curat (moraliceşte), pur; cast; a «conscience o conştiinţă curată.
6. potrivit, adecvat; it isn't the ~ thing nu e ceea ce se cere. 7. (bibl.) curat, nespurcat.
8.(despreconstituţie, corp) bine făcut, armonios. 9. dibaci, îndemânatic; sprinten; iscusit,
măiestrit; ~ stroke lovitură iscusită. 10. curat, net. II. adv. 1. complet, cu desăvârşire,
pe de-a-ntregul; dc-a binelea; pur şi simplu; I ~ forgot to ask him am uitat cu desăvârşire
să-1 întreb; I was ~ done up eram frânt de oboseală; ~ different cu totul diferit; (pop.)
he's ~ off his chump e nebun de-a binelea, e nebun de legat; to go ~ off one's head
a-şi pierde capul cu desăvârşire. 2. drept, direct; to hit ~ in the eye a nimeri / a pocni
drept în ochi. III. vb. A. tr. 1. a curăţa, a curaţi; a spăla, a albi; a purifica; a şterge, a
netezi, a lustrui (metale), a spăla (aurul); a egrena (bumbacul); a curaţi de nămol (finului
Apei); a stoarce (piei); a rafina (zaharul). 2. to ~ away v. t o ~ o f f ; to ~ down a) a curăţa
de sus până jos; b) a mătura; a şterge (praful de pe pereţi etc.); c) a ţcsăla (caii); to ~
off a curăţa, a şterge; to ~ out a) a curăţa, a mătura; a curăţa de mâl; b) a goli, a deşerta;
c) (si.) a curăţa, a toca (de bani), a lăsa lefter; a decava; to ~ up a) a deretica; a strânge;
a freca (duşumelele); b) a spăla (mănuşi); c) a sfârşi", a isprăvi (treaba). B. intr. a-şi face
toaleta, a se pune la punct; a se dichisi, a se ferchezui.
cleanable [-sbl] adj. (rar) care poate fi curăţit.
clean bomb ['kli:n bom] s. (mil.) bombă (atomică) „curată".
clean-bred [~ bred] adj. de rasă (pură).
clean-built [~ bilt] adj. bine legat, bine făcut.
clean cargo [~ tka:gou] s. (mar.) carie din produse de petrol distilat.
clean-cravatish [~ 'krajvsti/] adj. (fam.) ţeapăn, băţos, formal(ist), înştiftat.
clean-cut [~ 'kAt] I. adj. 1. tăiat fin, decupat fin. 2. (bine) pronunţat; ~ features linii
/ trăsături bine definite / pronunţate. 3. clar, hotărât, sigur, precis, exact. II. s. (ind. chim.)
fracţiune îngustă.
clean down [~ daun] s. curăţenie radicală sau generală.
cleaned gas ['kli:nd gxs] s. (mine) gaze epurate.
cleaner ['kli:nsr] s. 1. curăţitor. 2. (tehn.) curăţitor de mână; curăţitoare. 3. (metal.)
dăltuitor; debarasator. 4. aspirator electric / de praf. 5. (ind. c/iim.) epurator. 6. detergent.
7. (wine) miner încărcător. 8. (amer.) curăţătorie; to take (smb.) to the ~ (sl.) a) a trage
(cuiva) un perdaf, a săpuni (pe cineva); b) a lăsa (pe cineva) lefter, a scutura / a curăţa achitarea taxelor vamale.
(pe cineva) de parale.
clean-fîngered ['kli:n>firjg9d] adj. 1. cu degetele curate. 2. (fig.) incoruptibil, corect,
onest.
clean-full [~ ful] s. (mar.) cu vele pline.
clean-grained [~ greind] adj. (despre lemn) fără noduri.
clean handed [~ ihasndid] adj. cu mâinile curate, (şi fig.); cinstit, onest, nevinovat,
inocent.
cleaning ['kli:nin] s. 1. curăţenie, dereticare, rânduială, aranjare. 2. desfundare. 3. raşche-
tare. 4. (tehn.) epurare. 5. curăţire, purjare, unificare; decantare; făţuire; depresare.
cleaning datte [~ dast] s. (ind.) bumbac de şters.
cleaning expansion [~ iks'pzen/n] s. (fiz.) expansiune de baleiaj.
cleaning station [~ .stei/sn] s. staţi(un)e de epurare.
cleanish f'klimi/] adj. curăţel.
clean-limbed ['kli:n limd] adj. zvelt, proporţionat, bine făcut.
cleanliness fklenlinis] s. curăţenie, puritate.
cleanly I. ['klenli] adj. 1. curat, pur, îngrijit. 2. (fig. înv.) curat, nevinovat; cast, neprihănit. clearing line [~ lain] s. (mar.) aliniament de evitare.
II. ['klimli] adv. curat.
clean-machine proof ['kli:n ma'/im pru:f] s. (poligr.) coli de revizie în maşina.
clean-made ['kli:n meid] adj. bine făcut, bine legat.
cleanness ['klimnis] s. curăţenie, puritate (şij7g.).
clean oil ['kli:n oil] s. (mine) ulei pur. iară aditiv.
clean price [~ prais] s. (text.) preţul lânii spălate.
clean proof [~ pru:f] s. (poligr.) coală de revizie, tipar de probă corectat.
cleanse [klenz] vb. tr. 1. a curăţa, a purifica. 2. (tehn.) a rafina, a spăla, a limpezi, a curăţa, clearly l'kliali] adv. clar, în mod evident, cât se poate de limpede.
a purifica. 3. a dezinfecta. 4. (stomacul cu un purgativ).
cleanser [-3r] s. 1. curăţitor. 2. (med. rar) purgativ. 3. (tehn.) epurator; racletă; râzător. transparenţă; acuitate. 3. (tel.) inteligibilitatc, claritate.
4. detergent, praf de curăţat.
clean-shaped ['kli:n i/eipt] adj. v. c l e a n - b u i l t .
clean-shaven [~ fcivn] adj. ras, bărbierit, fără barbă şi mustăţi.
cleansing ['klenzirj] s. curăţire, purificare.
clean-skin ['klimskin] s. (austr.) vită care nu a fost însemnată cu fierul roşu.
clean sweep ['kli:n iswi:p] s. (amer. pol.) epuraţie; remaniere; schimbare sau mişcare
a funcţionarilor importanţi (o dată cu schimbarea guvernului).
clearstarch
clean-up [~Ap,'--] s. (fam.) curăţenie temeinică.
clear [kli3r] I. adj. 1. clar, curat, luminos, limpede, senin; ~sky cer senin. 2. transparent,
translucid. 3. (despre greutate, venit, conştiinţă) curat, neîncărcat, negrevat, întreg. 4. liber,
deschis; all ~ totul în regulă, drumul liber; all— signal (semnal de) încetare a alarmei
(aeriene); ~ passage trecere liberă, călătorie fără incidente; ~ from suspicion în afară
de orice bănuială; ~of debts fără datorii; (ferov.) ~ line linie liberă (între gări). 5. complet,
plin, rotund, încheiat; a ~month o lună completă / încheiată. 6. (com.) net, netto. 7. (despre
sunete, dicţiune) clar, perceptibil, lămurit, limpede, desluşit. 8. limpede, lămurit, uşor
de înţeles, inteligibil, clar, fără echivoc, desluşit; to give a clear account of a explica
clar, a lămuri. 9. (despre înţelegere, raţiune, simţ) clar, pătrunzător. ♦ to get away ~
a ieşi / a scăpa cu bine dintr-o încurcătură; in ~ a) (despre un text) clar, necifrat; b) (tehn.)
la lumină; keep ~ of pickpockets! feriţi-vă de pungaşi!; to see one's way ~ a avea drumul
liber, a nu întâmpina obstacole. II. vb. A. tr. 1. a curăţa, a limpezi, a purifica, a face
transparent / clar (vinul); (fig.) to ~ the air a limpezi atmosfera, a pune capăt
neînţelegerilor; to ~ the dishes a strânge masa, a lua tacâmurile de pe masă; to ~ the
skirts of a restabili renumele (cuiva), a reabilita; to ~ one's throat a-şi drege glasul,
a tuşi uşor. 2. a libera, a curăţa, a goli, a deretica; (war.) to ~ the decks (for action) a se
pregăti de luptă; to ~ the way a pregăti terenul. 3. a evacua. 4. a lichida (mărfitri); a solda,
a vinde în total; great reductions in order to ~ reduceri mari de preţuri în vederea
lichidării. 5. a obţine, a realiza un câştig, un beneficiu net de; he ~ ed £ 1,000 a realizat
un beneficiu net de o mie de lire. 6. (corn.) a plăti, a achita, a acoperi, a lichida (o datorie
etc.); to ~ the customs a plăti taxele vamale. 7. a sări (peste un obstacol) fără a atinge;
a nu atinge; this horse can ~ 5 feet acest cal poate sări peste un obstacol de cinci picioare.
8. a verifica (pentru serviciul secret). 9. to ~ away a) a strânge (masa); b) a îndepărta;
a risipi (îndoielile); to ~ off a lichida; a plăti, a achita (datorii restante, etc.); to ~ out
a) a curăţa; b) a distruge, a dărâma, a nimici; to ~ up a} a însenina; b) a face ordine în;
c) a lămuri, a descurca, a descâlci (o afacere, o chestiune). B. intr. 1. a se lămuri, a deveni
clar. 2. a trece, a se scurge. 3. to ~ away a) (despre nori) a se risipi; (despre vreme) a se
însenina; b) a strânge masa; ~offa) a scăpa de ceva, a se libera de ceva; b) (despre vreme)
a se limpezi, a se lumina; c) (sl.) a ieşi afară, a o şterge; just ~ off at once cară-te imediat;
to ~ out a pleca, a se depărta; ~ out! ieşi (afară)!; to ~ up a) a deveni clar, a se lămuri,
a se rezolva; b) (despre vreme) a se limpezi, a se însenina, a se lumina. III. adv. 1. (în
mod) clar, lămurit, explicit. 2. (uneori întăreşte înţelesul lui a w a y , off, t h r o u g h )
total, complet; three feet ~ trei picioare în total, cu totul. 3. la o parte, de o parte.
clearage ['kli3rid3] s. v. c l e a r a n c e (1).
clearance ['khrans] s. 1. curăţenie, curăţire, limpezire, lămurire. 2. defrişară pădurilor,
desţelenirea ogorului. 3. (ec.) achitarea taxelor vamale; cliring. 4. înlăturarea obstacolelor.
5. aprobare pentru părăsirea unei funcţii de stat etc. 6. (com.) soldare, lichidare; solduri.
7. operaţiuni de lichidare făcute prin Clearing House. 8. (tehn.) spaţiu, distanţă, joc, luft,
interstiţiu, lăcaş; lumină. 9. spaţiu liber, spaţiu vătămător (la automobile, tancuri).
10. verificare, încercare, autorizare (a unui funcţionar pentru serviciul secret). 11. (mine)
defrişare, luminiş. 12. (hidr., mar.) gabarit de navigaţie (la poduri).
clearance diagram [~ 'daisgrami] s. (ferov.) gabarit.
clearance ga(u)ge [~ geid3] s. (tehn.) 1. spion. 2. şablon de profil. 3. gabarit de izolare.
clearance papers [~ ipeipaz] s. pi. (ec. mar.) certificat de vamă; documente adeverind
clearance sale [~ scil] ş. (cow.) lichidare (avantajoasă), soldare; vânzare totală/ ieftină.
clear-bowled ['klis -bould] adj. (sport) înfrânt / bătut (la cricket).
clearcole ['kliskoul] s. culoare amestecată cu clei, strat de clei (pentru poleit).
clear-cut ['klia'kAt] adj. clar, limpede, lămurit, desluşit, precis, răspicat.
clear cutting ['kliaikAtirj] s. (silv.) taiere rasă.
cleared billet ['kliad tbilit] ş. (silv.) lobdă.
clearer ['kliara1"] s. (text.) curăţitor, cilindru curăţitor / egalizator.
clear-eyed fkliaraid] adj. l.cu ochi limpezi. 2. v. e l e a r - s i g h t e d .
clearing ['klisrin, 'klja:-] s. 1. limpezire, lămurire; v . c l c a r (II); ~ of signal darea
semnalului. 2. defrişare (a pădurilor); (tehn.) degajare. 3. (ec.) plată în compensare, cliring.
4. dezgheţ (al râurilor).
clearing bath [~ bo:G] s. (joto) baie antivoal.
clearing hospital [~ .hospitl] s. spital de evacuare.
Clearing House [~ haus] clearinghouse s. (ec.) 1. Oficiu de cliring (v. c 1 e a r i n g 3).
2. s. (infor.) centru de adunare, culegere şi prelucrare a informaţiei.
clearing marks [~ ma:ks] s. pi. (mar.) semne de balizare; repere de evitare.
clearing-off [~ 'o:f] s. (com.) socoteală, plată, achitare, lichidare.
clearing of weeds [~ 3v'wi:dz] s. (agr.) plivire.
clearing out [~ aut] s. (mine) redeschidere a unei mine.
clearing station [~ istei/an] s. punct de evacuare.
clearing tank [~ tasrjk] s. (ind.) cuvă / bazin de limpezire / decantare, decantor; batal.
clear liquor ['klia 'likar] s. (ind.) clcrsă.
clearness fklianis] ş. 1. claritate, limpezime. 2. (tehn.) strălucire, luminozitate;
clear-obscure ['kli3rob'skjU3r] s. (arte şi fig.) clarobscur, chiaroscuro.
clear-sighted [~ 'saitid] adj. clarvăzător, pătrunzător, prevăzător; prudent; ager; orientat.
clear-sightedness [~ 'saitidnis] s. clarviziune, agerime, orientare, pătrundere, perspica­
citate; prudenţă.
clear signal [~ isignsl] s. (ferov.) semnal de pornire.
clear-skin ['kliaskin] s. (austr.) v. c l e a n - s k i n .
clearstarch [~ .stu:t/] vb. tr. a scrobi.
clearstory 172

clearstory ['kliostari,-sto:ri] j . v . c l c r e s t o r y . clerical [-ol] I. s. 1. cleric. 2. v. c 1 e r i c a 1 i s t. II. adj. 1. clerical, al clerului; preoţesc,
clear view screen ['kliovju: 'skri:n[ s. (mar.) curăţitor de geam. bisericesc, eclesiastic. 2. de scris, de scriere; de cancelarie, de învăţăcel, diac etc.; de
r
clear water [~ iWo:to ) s. (hidr.) apă disponibilă / excedentară. conţopist (v. c 1 e r k I).
clear way [~ wei] s. (mar.) şenal, canal navigabil. clerical error ['klerikal .erer] s. greşeală de transcriere, de copiere.
clear width [~ widO] s. (constr.) lumină. clericalism ['klerikslizsm] s. clericalism.
cleat [kli:t] s. 1. (telm.) clemă, bornă, cleştuţă, pană, tachet, scoabă, eclisă; şipcă. clericalist ['klerikslist] s. clericalist, adept al clericalismului.
2. (metal.) filieră de trefilare. 3. (telm.) ţăruş, opritoare, lambă şi uluc; grindă de consolidare clerical work ['klerikal w3:k] s. muncă, lucru de cancelarie, de birou; activitate de
a galeriilor subterane, îmbinare în lambă şi uluc. 4. (telm.) plăcuţă, rigletă, stinghie de învăţăcel, conţopistică(rie).
susţinere. 5. (geol.) clivaj vertical. 6. (mar.) tachet; urechi de ghidare. 7. blacheu. clerihew ['klerihju:] s. catren umoristic cu rime împerecheate (inventat de Edmund
8. crampon (la încălţăminte). Clerihew Bentley).
cleavability [klkvo'biliti] s. (mineral., geol.) clivaj. ' clerisy ['klerisi] s. intelectualitate, clasa instruită.
clcavable ['kli:vobl] adj. 1. care poate fi crăpat / despicat. 2. (mat.) scindabil. 3. (mine) clerk [klu:k, amer. kb:k] I. s. 1. slujbaş, funcţionar (de birou), copist; cancelarist; arhivar;
clivabil. • ■ _ . . . ' socotitor, conţopist; (com.) correspondence ~ corespondent; persoană care face sau ţine
cleavage ['kli:vid3[ s. 1. crăpare, despicare. 2. crăpătură, despicătură, fisură. 3. (fig.) corespondenţa, actele, arhivar; copist; chief ~şcful cancelariei, şef de birou; town ~grefier
diferenţă, deosebire, dezacord; neînţelegere; dezbinare; fisură; ~ in regard to views municipal, ofiţer al stării civile; notar sau avocat care ţine actele la primărie sau actele
deosebire de vederi, păreri împărţite; ~ of society into classes împărţirea societăţii în unei bresle; ~ of the works supraveghetor la binale; (glumeţ) St. Nicholas' ~s hoţi; Clerk
clase. 4. (geol., mineral.) clivaj; despicare / desfacere a rocilor; stratificare. 5. (biol.) of the Weather (mai ales glumeţ) stăpânul vânturilor; cel care leagă şi dezleagă vânturile
diviziune celulară; diviziune mitotică. 6. divizibilitate naturală. 7. scindare, spintecare, / ploile, solomonar; cel care aranjează toate, fluieră-vânt. (amer.) vânzător, funcţionar
despicare. 8. despicătură sânilor; decolteu. ' comercial; băiat de prăvălie; ucenic, învăţăcel, calfă. 2. (ist.) faţă bisericească I
cleavage plane [~ plein] s. (geol., mineral.) suprafaţă de clivaj. duhovnicească; ~ in holy orders preot, om din cinul preoţesc sau dintr-un ordin religios.
cleave1 [kliivj, past clave [kleiv] sau cleaved [kli:vd],part. trec. cleaved vb.intr. 1. (to) 3. persoană cu (ştiinţă de) carte, învăţăcel, mic cărturar, scriitoraş, scrib; intelectual (de
a se lipi (de), a adera (la). 2. to ~ to a adera la; a rămâne credincios (unei persoane, unei rând). 4. (înv.) diac, logofeţel, conţopist, scriitor de cancelarie, copist; grefier; impiegat;
idei). , secretar. II. vb. intr. 1. a lucra ca funcţionar saw vânzător. 2. a face conţopistică, a face
cleave2, past clove [klouv] sau cleft [kleft], part. trec. cloven ['klouvn] sau cleft vb. muncă de conţopist.
A. tr. 1. a despica, a crăpa, a sparge, a spinteca; a străpunge; to ~ asunder a despica în clerkage [-id3] s. 1. (rar) contabilitate. 2. muncă, lucru de cancelarie, de birou.
două. 2. (fig.) a despica, a tăia, a spinteca (valurile, aerul). 3. a croi; to ~a path through clerkly [-li] adj. 1. caligrafic; cu un scris frumos I caligrafic. 2. (tnv.) învăţat, cu carte,
a forest a(-şi) croi o cărare l o potecă printr-o pădure. 4. a tăia (bucăţi). B. intr. 1. a se cult, citit (dar prin nimic excepţional). 3. cărturăresc. 4. preoţesc, clerical, bisericesc,
despica, a se crăpa, a se sparge; a se tăia, a se spinteca; a se despărţi, a se detaşa, a se duhovnicesc. II. adv. 1. caligrafic. 2. functionăreste, ca un funcţionar etc. (v: c 1 e r k I,
separa. 2. a-şl croi drum, a-şi tăia un drum. 1,3).
cleaver ['kl:vor] s. 1. tăietor (de lemne etc.); persoană care despică etc. (v. c 1 e a v e2). clerkship [-/ip] s. 1. funcţia de secretar etc. (v. c 1 e r k l , 1,3). 2. caligrafie, scriere
2. satâr. frumoasă; scriere de copist.
cleavers ['kliivoz] s. sg. si pi. (bot.) turiţă, asprişoară, cornăţei, lipici, scai mărunt (Galium clerum ['kliorsm] s. predică ţinută în limba latină (la universităţile engleze).
aparine). eleve [kli:v] s. stâncă, faleză.
cleaving ['klhvirj] s. 1, despicare; crăpare; desfacere. 2. clivaj. clever ['klevor] adj. 1. deştept, inteligent, isteţ, mehenghi; spiritual, plin de spirit, de
cleaving axe [~ seks] s. topor de despicat, secure, pană, raz. duh; a ~ child un copil deştept, isteţ; (peior.) you are too ~ by half grozav de deştept
cleaving stone [~ stoun] s. (geol., constr.) ardezie. mai eşti! deşteptule! prea deştept. 2. înzestrat, dăruit, talentat. 3. iscusit, dibaci,
cleck [kiek] vb. tr. şi intr. (scot.) 1. a cloci. 2. (fig.) a cloci; a născoci. îndemânatic, capabil; abil; artistic, măiestru, măiestrit; a ~piece of work o lucrare artistică
cledgy ['kled3i] adj. rezistent, dur, solid. / măiastră. 4. dibaci, abil, şmecher, rafinat. 5. (amer.fam.) simpatic; cumsecade; chipeş.
cleek [kli:k],past. claught [klo:t] saw cleeked [kli:kt],part. trec. clceked vb. tr. (scot.) 6, sprinten, agil, zglobiu, repede, iute, iute de picior. 7. (sl.) deştept, tare, valabil, haios,
1. a apuca, a prinde.. 2. a agăţa. 3. a lega, a uni; a lega prin căsătorie. mişto, excepţional.
cleef [kli:t] s. (mine) clivaj (vertical), plan de minimă rezistenţă. cleverish ['klevari/] adj. deşteptuţ; destul de deştept etc. (v. c 1 e v e r).
clef [klefj s. (Jr. muz.) cheie; F (/bass) ~ cheia de fa, de bas; G (/treble/ violin) ~ cheia cleverly ['klevali] adv. 1. deştept ele. (v. c 1 e v e r). 2. (amer.) sigur, neîndoios, categoric.
de sol; C ~ cheia de do. cleverness ['klevonis] s. 1. inteligenţă, deşteptăciune, isteţime. 2. agilitate, sprinteneală,
cleft1 [kleft] s. 1. despicătură, crăpătură; plesnitură; fisură. 2. (geol., mineral.) clivaj. iuţeală. 3. înzestrare, dăruire. 4. iscusinţă, îndemânare, abilitate; rafinament; şmecherie.
3. (telm.) şliţ; fantă. 4. strungă. clevis ['klevis] s. 1. lambă, lanţurile crucii (la căruţă). 2. (tehn.) scoabă, clemă; toartă,
cleft2 past si part. trec. de la c 1 c a v e2 tăiat, despicat; in a ~ stick într-o situaţie fără gambet, inel, brăţară, capăt de furcă.
ieşire, în impas, la strâmtoare, la aman; strâns cu uşa. clew [klu:] I. s. 1. ghem (de aţă). 2. (fig.)firconducător; cheie; îndreptar; urmă, indiciu.
cleft log [~ log] s. (tehn.) lobdă. 3. (mar.) colţ (de scotă); from ~ to earing (fig.) de SUS până jos. II. vb. tr. 1. a face
cleft palate [~ ipadit] s.ţmed.) gură-de-lup. ghem, a înfăşură (într-un ghem). 2. (mar.) a strânge (pânzele) pe colţ. 3. (mar.) a isprăvi,
cleg [klegl s. (entom.) tăun, streche (Tabanus bovinus). a termina (o muncă oarecare).
cleistogamy [klais'togomi] s. (bot.) cleistogamie, autopolenizare. clew garnets ['klu:iga:nits] s. pl. (mar.) cargafungi; contrascotă.
clem [klem] vb. A. tr. 1. a înfometa, a face / a lăsa să flămânzească, a flămânzi. clewline [~ lain] s. (mar.) contrascotă.
2. a însetoşa. B. intr. a flămânzi, a i se face foame; a fi lihnit (de foame); a fi însetoşat. clewrope [~ roup] s. v. c 1 e w 1 i n e.
clematis ['klemstis, kli'meitis, kle'm-] s. (bot.) viţă-albă, viţă-luminoasă, curpen-alb, cliche ['kli:/ei şi pronunţia franceză] s. (fi.) 1. (tipogr.) clişeu pe zinc; zinc; placă de
clematită (Clematis vitalba). stereotipie. 2. (fig.) clişeu, ştanipilă; tic verbal, expresie banală, stereotipă, răsuflată; loc
clemency î'klemansi] s. 1. îndurare, milostivire, clemenţă; blândeţe, bunătate; îngăduinţă, comun, platitudine, banalitate.
toleranţă. 2. blândeţe, dulceaţă (a climei). click [klik] I. s. 1. pocnet, pocnitură; zgomot scurt; ţăcănit, declic; tic-tac; plcsnet (din
clement ['klemont] adj. 1. milostiv, îndurător, clement; blând, blajin, îngăduitor, tolerant. bici). 2. (lingv.) plescăit (în unele limbi sud-africane). 3. crestătură, tăietură (la cai).
2. (despre climă sau anotimp) blând, dulce. 4. clanţă, zăvor. 5. (tehn.) clanţă, închizător, clichet; dispozitiv de siguranţă. 6. (sport)
clench [klcntf] I. vb. tr. 1. a strânge, a încleşta; to ~ one's teeth a-şi încleşta dinţii; piedică (la luptă). II. vb. A. intr. 1. a pocni, a trosni; a clăncăi, a ţăcăni; a plesni. 2. (sl.)
to ~ one's fist a-şi strânge, încleşta pumnul. 2. v. c 1 i n c h (1,2). II. s. 1. strângere, a se potrivi (de minune); it doesn't ~ nu se potriveşte. 3. (sl.) a-i merge bine / în plin,
încleştare. 2. nituire. 3. scoabă, clemă; nit. 4, (fig.) argument convingător. a avea succes. B. tr. a lovi, a pocni, a trânti; to ~ the door a trânti uşa; to ~ one's heels
clepe [kli:p], past si part. trec. clept(e) [klept] vb. tr. (înv.) l . a numi, a chema. together a-şi bate călcâiele, a pocni, a bate din călcâie. III. inter/, pac! ţac!
2. a chema, a pofti. click beetle [~ bi:tl] s. (entom.) gândac săritor (Hater).
clepsydra ['klepsidra, -'--], pl. clepsydras [-z] sau clepsydrae [-dri:] s. clepsidră, clicker ]'klik3r] s. 1. (com. sl.) şleper, persoană care invită clienţii în magazin / care
ceasornic de apă / cu nisip. trage clienţii de mână / de mânecă, prinde-clienţi. 2. rihtuitor. 3. (tipogr.) paginator.
clept(e) [klept], post si part. trec. de la c 1 e p e. clicket ['klikit] s. clanţă (la uşă).
cleptomania [ikleptou'meinia, -nja] s. cleptomanie, mania de a fura. clickety clack ['kliksti 'kkek] s. v. c 1 i c k e t y c 1 i c k.
cleptomaniac [ikleptou'meiniak, -njaik] s. cleptoman. clickety-click ['klikoti'klik] interj, (onomat.) taca-taca (zgomotul roţilor trenului).
clerestory ['klissteri, -sto:ri] s. (arhit.) 1. luminător, lucarnă; fereastră de turlă / de clicking ['klikirj] s. croitul feţelor (ia încălţăminte).
turnuleţ. 2. şir de ferestre sau ferestruici de sus. click work ['klik ws:k] s. (telm.) înclinchetaj.
clergy ['kta^i] s. 1. cler, preoţime, cinul preoţesc. 2. (folosit ca pl.) clerici, feţe client ['klaisnt] s. 1. (ist. Romei) client. 2. (fig.) protejat, favorit, cirac. 3. client (ai
bisericeşti; twenty ~ were present au fost de faţă douăzeci de reprezentanţi ai clerului. unui avocat). 4. client, muşteriu, cumpărător (obişnuit).
clergyman ['kk»:d3i -man], pl. clergymen [-mm] s. preot, cleric, faţă bisericească / clientage ]-id3] s. 1. clientelă, clienţi, muşterii. 2. raporturi dintre patron şi clienţi.
duhovnicească, popă. clientele [.kli:a:n'teil, -o(:)nt-, -'tel, amer. .klaian'tel si pronunţia franceză] s. (fr.)
clergyman's fortnight [~z .fetnait) s. concediu în care intră trei duminici. clientelă, clienţi, muşterii; obişnuiţii (u/tui local, hotel, teatru).
clergyman's week [~z wi:k] s. concediu în care intră două duminici. cliff [klif] s. 1. faleză; stâncă, coastă stâncoasă; mal abrupt. 2. ţărm stâncos.
clergywoman fkb:d3iiWumon],pl. clergywomen l-.wimm] s. (fam.) preoteasă, soţie cliff hanger [~ ihtengo1"] s. lucrător care se ocupă cu lipitul afişelor, afişor.
de preot. cliffsman [~ sman], pl. cliffsmen [-man] s. alpinist, căţărător.
cleric f'klerik] I. s. cleric, faţă bisericească. II. adj.v. c l e r i c a l (II). cliffy [klifi] adj. stâncos.
173
climacteric [klai'maskterik, iklaimaîk'terik] I. adj. 1. climacteric, critic; crucial.
2. referitor la menopauză / la climacteriu. II. s. 1. (fiziol.) climacteriu, vârstă critică;
menopauză; andropauză; the (grand) ~ vârsta de 63 de ani. 2. perioadă critică (şifig.).
climacterical [.klaimxk'teriksl] adj., s. v. c 1 i m a c t e r i c.
climactic [klai'mxktik] adj. culminant.
climate ['klaimit] s. 1. climă, climat. 2. (fig.) climat, atmosferă; mediu, ambianţă; stare
sufletească, climat spiritual; mentalitate.
climatic [klai'martik] adj. climateric, climatic.
climatic divide ]~ di'vaid] s. (meteor.) graniţă / limită climatică.
climatography [iklaima'tografi] s. climatografic.
climatologic(al) [.klaim3ton'hd3ik(3l)[ adj. climatologic.
climatology [rklaima'tobdîi] s. climatologie.
climax ['klaimarks] I. s. 1. punct culminant, culme, apoyeu, vârf. 2. (ret.) gradaţie. II. vb.
A. tr. a ridica, a urca, a împinge spre culme / spre punctul culminant. B. intr. a culmina;
a se urca; a ajunge la / pe culme.
climb [klaim], pasl si part. trec. climbed [-d] sa» (poetic. înv.) clomb [kloum] I. vb.
A. intr. 1. (si to ~up) a se sui, a se urca, a se căţăra; (fig.) to ~to power a urca pe drumul
măririlor; a dobândi puterea, a câştiga influenţă, a parveni. 2. (av.) a lua înălţime. 3. (despre
plante) a se căţăra, a se agăţa. 4. to ~ down a) a se da jos, a coborî, a (se) (s)coborî;
b) (fig.) a decădea; a cădea; c) a ceda, a bate în retragere, a se da bătut (într-o discuţie).
B. tr. a urca (pe), a se urca pe, a sui; a se căţăra pe; to ~ a rope a se căţăra pe o funie.
II. s. 1. urcare, urcuş, căţărare, aburcare; ascensiune; ridicare (si fig.). 2. (av.) luare de
înălţime; rate of ~ viteză ascensională.
climbable ['klaimsbl] adj. care poate fi urcat, pe care te poţi urca; accesibil, abordabil,
practicabil.
climb-down ['klaim'daun] s. 1. coborâş, (s)coborâre. 2. concesie, cedare, compromis
(într-o discuţie).
climber ['klaims'] s. 1. alpinist, căţărător, persoană care face ascensiuni. 2. pl. gheare
de montor. 3. (bot.) plantă agăţătoare. 4. (fig.) om ambiţios, carierist, oportunist; social
~arivist, carierist, oportunist, ahtiat după măriri; parvenit. 5.pl. scarăcolţar pentru căţărat.
climb indicator ['klaim 'indikeit3r] s. (av.) indicator de viteză asenesională / verticală.
climbing ['klaimirj] s. (av.) cabraj.
climbing irons [~ .aisnz] s. pl. 1. gheare de montor. 2. cuie, ţinte la bocancii alpiniştilor,
măsele, purici.
climbing power [~ .paua1"] s. (av.) viteză ascensională.
climbing shuttering [~ 'JAtarin] s. (constr.) cofraj glisant.
climbing speed [~ spi:d] s. v. c 1 i m b i n g p o w e r .
climb joint ['klainLdJoint] s. (constr.) îmbinare cu scoabă.
clime [klaim] s. (poetic) 1. climă; climat. 2. meleaguri, pământ, cuprins(uri), tărâm,
ţinut.
clinch [klint/] I. vb. A. tr. 1. a ţintui, a bate cu un cui (turtindu-i măciulia); a nitui.
2. a stabili, a hotărî definitiv, a se înţelege cu privire la, a cădea de acord asupra (cu gen.);
to ~ a bargain a încheia un târg, a bate palma. 3. v. c 1 e n c h (1,1). B. in/r. 1. a bate
un cui, o scoabă etc. 2. (sport) a se imobiliza, a intra într-un elinei (la box). II. s. 1. (tehn.)
cleştuţă, bornă, clemă; scoabă; nit. 2. joc de cuvinte, calambur. 3. (mar.) nod de bulină.
4. (sport) clinei, imobilizare, ţinere (la boa). ♦ (sl.) to get the ~ a fi băgat la pârnaie /
răcoare / zdup, a intra la gros / zdup, a fi întemniţat, a fi aruncat la închisoare.
clincher [TdintjV] s. 1. (tehn.) nit; bulon; scoabă, clamă. 2. (fam.) argument hotărâtor
/ definitiv / peremptoriu. 3. cârcei. ♦ to give smb. a ~ (fig.) a pune pe cineva la locul
său; a-i da cuiva peste nas, a încuia pe cineva.
cline [klainj s. (biol.) ansamblu de caractere morfologice sau fiziologice.
cling [klirj], past si part. trec. ciung [kUrj] vb. intr. 1. (to) a se lipi (de); a se agăţa
(de); a se ţine (de); he ~ s to me like a bur/ leech se ţine de mine ca scaiul, ca lipitoarea.
2. (si to ~ together) a se ţine laolaltă, la un loc, împreună; (despre zăpadă) a se cocoloşi.
3. (despre îmbrăcăminte) a fi colant, a se mula, a lua forma corpului, a fi strâns pe corp,
a se lipi de corp. 4. (fig.) to ~ to a se ţine de, a nu renunţa la, a rămâne credincios (cu
dat.), fidel (cu dat.); he ~s to his usual arguments apelează întruna / ţine morţiş Ia
obişnuitele sale argumente; o ţine una şi bună, nu se lasă deloc.
clinging ['klirjirjj adj. 1. lipicios; aderent; nedezlipit. 2. (despre îmbrăcăminte) colant,
strâns pe corp. 3. tenace; agăţător. 4. v. c 1 i n g y .
clingstone f'klirjstoun] s. (bot.) 1. sâmbure care se dezlipeşte greu de carnea fructului.
2. piersică cu sâmburele lipit de carnea fructului.
clingy E'klirji] adj. lipicios, cleios, vâscos; aderent, tenace.
clinic f'klinik] I. s. clinică. II. adj. v. c 1 i n i c a 1.
clinical ['kliniksl] adj. 1. (med.) clinic. 2. (bis.) la palul bolnavului; la un bolnav pe
patul morţii.
clinical hospital [~ 'hospitl] s. clinică.
clinical lecture [~ 'lekt/9r] s. lecţie clinică.
clinical record [~ 'reko:d[ s. (med.) istoricul bolii.
clinical thermometer [~ -(sj'momits'] s. termometru clinic / de spital.
clink1 [klink] I. s. 1. clinchet, clancăt; zornăit, zăngănit. 2. (scot.) monedă sunătoare.
3. (tehn.) clamă, brăţară. II. vb. A. intr. a suna, a clincăni; a zomăi, a zăngăni. B. tr. a
face să sune, să clincănc; a face să zornăie / să zăngăne; to ~glasses (together) a ciocni
(paharele), a da noroc cu cineva a cinsti (un pahar) cu cineva.
clink2 s. (sl.) pârnaie, gros, zdup, mititica, închisoare.
clink-clank [~ 'kleerjk] s. zăngănit; zornăit.
clinker1 [Tclinks'] I. s. 1. clincher. 2. cărămidă de clincher. 3. (bulgăre de) zgură; lavă
răcită. 4. cui cu cioc pentru tencuială. II. vb. tr. (tehn.) a arde, a coace, a sinteriza.
clinker2 s. (sl.) 1. bombă, minunăţie; ceva baban / giugiuc. 2. bombă, ocnă. un tip tare,
ceva straşnic / excepţional (de exemplu un cal foarte frumos, o lovitură dibace etc.).
cloak-room
3. (amer. sl.) greşeală, eroare; gafă. 4. (amer.) lucru de calitate inferioară. 5. (amer. muz.)
notă falsă.
clinker breaker [~ tbreika1"] s. (tehn.) concasor de zgură.
clinker brick [~ brik] s. v. c 1 i n k e r1 (2).
clinker-built [~ ibilt] adj. (constr., mar.) căptuşit cu scânduri suprapuse; construit în
clinuri / în sistemul suprapus.
clinkering ['klirjkarirj] s. (ind. carboniferă) aglomerare.
clinking ['klitjkin] I. adj. 1. sunător, zornăitor. 2. (sl.) grozav, minunat, straşnic, haios,
baban, mişto, fain. II. adv. (sl.) foarte, grozav (de), straşnic, pe cinste; ~ good grozav
de bun, clasa întâi, straşnic.
clinkstone ['klinkistoun] s. (mineral.) fonolit.
clinkum-clankum ['klinksm 'klaenksm] s. v . c l i n k - c l a n k .
clinoclase ['klainoukleis, -eiz] s. (mineral.) clinoclazit.
clinograph ['klainougru:f, -graf] s. (mine) clinograf.
clinohumite ['klainou'hju:mait] s. (mineral.) elinohumit.
clinometer [klai'nomta', kli'n-] s. 1. (av., constr.) clinometru. 2. cvadrant, cadran, sfert
de cerc.
clinometric(al) [iklainou'nietrikfel), -na'm-j adj. clinometric.
clinozoisite ['klaina'zouisait) s. (mineral.) clinozoizit.
clinquant ['klinksnt] I. adj. strălucitor, voaiant, acoperit cu beteală sau cu lame. II. s.
beteală, fluturaşi de aur, lame; (fig.) zorzoane; farafastâcuri; nimicuri, fleacuri.
clip1 [klip] I. s. 1. (tehn.) menghine; scoabă de strângere; scoabă; bomă. 2. clemă; colier,
jug; ~ of cartridge rama cartuşului; paper ~ clamă, agrafă (de prins hârtii). II. vb. A. intr.
(amer. sport) a placa (la rugbi). B. tr. a strânge (puternic); a îmbrăţişa, a înlănţui; a ţine,
a apuca.
clip 2 1. vb. A. 1. a tunde (mai ales oile). 2. a tăia marginile (c» gen.), a reteza; a decupa
(un articol din ziar etc.) a tăia, a desprinde; to ~ a coin a tăia marginile unei monede,
a rotunji; (fig.) to ~ smb.'s wings a tăia aripile / avântul cuiva 3. a mânca, a înghiţi (silabe,
cuvinte); a poci, a vorbi stâlcit (o limbă). 4. a perfora (bilete de tramvai etc.). B. intr.
1. a tăia, a decupa. 2. a face tăieturi din ziare etc. II. s. 1. tunsoare, tuns, tundere. 2. lână
tunsă. 3. pl. (scot.) foarfecă (pentru tunsul oilor). 4. (sl.) lovitură puternică, bombă.
clip 3 I. s. 1. (fam.) mers / umblet iute. 2. iuţeală, viteză; at a fast ~ foarte repede.
3. (amer.) fată obraznică; zgâtie, obrăznicătură. II. vb. intr. a merge repede; a fugi,
a alerga.
clip board [rklipbo:d] s. planşetă cu clamă pentru hârtii.
clip earrings [~ 'iarirjz] s. clipsuri.
clip-girl [~ ga:l] s. (amer.) animatoare, damă de consumaţie.
clip-joint [~ d3oint[ s. (amer.) bombă, bar rău famat (unde clienţii sunt determinaţi
să consume cât mai mult cu ajutorul animatoarelor).
clipovers [~ 'ouvsz] s. pl. ataş pentru ochelari, sticle fumurii ataşate ochelarilor obişnuiţi.
clipper1 ['klipar] s. 1. persoană care tunde. 2.pl. foarfecă, foarfeci; foarfeci de grădină.
3. (tehn.) cleşte pentru tăierea sârmei.
clipper2 s. 1. (mar.) clipper (vas cu pânze destinat pentru călătorii lungi). 2. (av.) avion
de pasageri (transoceanic). 3. cal iute. 4. (sl.) v. c 1 i n k e r2.
clipper3 s. (ein.) clipcr, semnalizator luminos intermitent.
clippie ['klipi] s. (fam.) taxatoare la tramvai sau autobuz.
clipping1 ['klipin] s. 1. tăietură dintr-un ziar, tăietură / extras de presă; paper ~ s extrase
de presă. 2. (tehn.) tăietură; pl. aşchii; şpan; deşeuri de tablă. 3. tăiere; decupare.
clipping2 adj. (sl.) a-ntâia, tare, clasa una, haios, grozav, straşnic, dibaci, pe cinste,
fain; to come in a ~ time a sosi la timp / la tanc.
clipping circuit [~ sa:kit] s. (/iz.) (circuit) limitor.
clipping room [~ ru(:)m] s. (cin.) cameră de decupaj, de montare.
clipping shears [~ /ia(:)z] s. pl. foarfeci de tuns (oile).
clique [kli:k] (fr.) I. s. clică, gaşcă. II. vb. intr. (fam.) a forma o clică / o gaşcă, a se
încârdăşi.
cliquey ['kli:ki[ adj. închis, exclusivist, ermetic, inabordabil; (având caracter) de clică,
gaşcă.
cliquish ['kli:ki/[ adj. v. c I i q u e y.
cliquy ['kli:ki] aay. v. c 1 i q u e y.
clish-clash ['kit/ klas/l i . v . c l i s h r a a c l a v e r (I).
clishmaclash ['kli/msklaîf,'--'-] s. v. c l i s h m a c l a v e r (I).
clishmaclaver [iklifni3'kleiv3r,'--,--] (scof.) I. s. trăncăneală,pălăvrăgeală. II. vb. intr.
a trăncăni, a pălăvrăgi.
clitoris ['klitsris, 'klai-] s. (anat.) clitoris.
divers ['klivaz] i . v . c l e a v c r s .
clivis ['klivis] s. (tehn.) clemă de fixare.
cloaca [klou'eika],pl. cloacae [-'ciki:] s. 1. canal de scurgere, şanţ cu zoaie; conductă
/ canal pentru ape uzate. 2. closet, privată. 3. (zool.) cloacă.
cloak [klouk] I. s. 1. pelerină, manta, mantie; cloak and sword/ dagger plays piese
de capă şi spadă; piese cu muşchetari / cu spadasini. 2. (fig.) înveliş, acoperământ, veşmânt,
mantie; giulgiu; mască; ~ of snows mantie de zăpadă; under the ~ of loyalty sub masca
loialităţii. II. vb. tr. 1. a acoperi, a înveli cu o mantie, a înfăşură într-o mantie. 2. (fig.)
a ascunde, a tăinui, a masca.
cloakage ['kloukid3J s. (fig. rar) înveşmântare.
cloak-and-dagger ['kloukan'drega'] adj. (despre piese etc.) de capă şi spadă, de intrigă,
romantic; melodramatic; ~ diplomacy diplomaţie bazată pe acţiuni subversive şi de
spionaj.
cloaked [kloukt] adj. 1. îmbrăcat cu manta. 2. (fig.) ascuns, tainic; mascat.
cloak-room ['klouk-ru(:)m] s. 1. garderobă, vestiar. 2. (ferov.) casă de bagaje. 3. (fam.)
toaletă, closet. 4. (poi.) cameră de chibzuinţă.
clobber
clobber ['kfobo'] I. vb. tr. 1. a distruge, a bate, a fărâma, a face bucăţi / praf/ bucăţele.
2. a învinge, a covârşi. II. s. 1. clei, pap. 2. cârpeală, cârpăceală. 3. (sl.) ţoale, ţol, haine.
cloche [kbf] s. 1. clopot de sticlă (pentru experienţe de biologie etc.) 2. pălărie de
damă cloş, clop.
clochette [klou'Jet] s. (fr.) clopoţei.
clock1 [kbk] I. s. 1. ceas, ceasornic, ornic (de perete, de masă, de turn); orologiu;
pendulă; alarm ~ (ceas) deşteptător; watchman's/ tell-tale ~ceas de control; (as) regular
as a ~/ like a ~ precis, matematic ca un cronometru; regulat; by the ~ după ceas; the ~
is fast, the ~ gains ceasul merge / o ia înainte; the ~ is slow, the ~ loses ceasul rămâne
/ merge în urmă; to put/ to set the ~ back a) a da ceasul înapoi; b) (Jig.) a încerca să
opreşti mersul istoriei; the ~struck the half hour ceasul a bătut jumătate. 2. (cib.) schemă
de sincronizare. ^ o'clock oră, ora...; ceasul...; what o'~ is it? cât e ceasul? ce oră e?
it is seven o'~ by my watch după ceasul meu e (ora) şapte; (fig.) to know what o'~ it
is a) a şti ce-1 aşteaptă; b) a se pricepe. 3. (bot.) puf de păpădie. 4. (infor.) tact, orologiu.
II. vb. A. tr. a cronometra. B. intr. to ~ in a ponta la sosire; to ~ out a ponta la plecare.
clock2 s. baghetă (la ciorap).
clock calm ['kbkcmn] s. (mar.) calm desăvârşit.
clock cart [~ kn:d] s. fişă de pontaj.
clock case [~ keis] s. cutia ceasului; cadrul ceasornicului. , temporal) apropiat; strâns; (despre luptă) înverşunat; corp la corp; ~ contact contact strâns,
clock dial [~ idaial] s. v. c l o c k f a c e .
clock face [~ feis] s. cadran (de ceas).
clock finger [~ 'firjgor] s. v. c l o c k h a n d .
clock glass [~ gla:s) s. 1. sticlă de ceas. 2. clopot de sticlă (pentru un ceasornic de
masă).
clock hand [~ ha?nd] s. ac de ceasornic; ac orar.
clock hen [~ hen[ s. cloşcă.
clock-house [~ haus] s. (amer.) intrare, vestibul (la o fabrică, uzină etc.).
clocking-hen ['kbkirj hen] s. cloşcă.
clock-like ['kbklaik] adj. (regulat) ca un ceasornic; matematic; punctual, exact, la tanc.
clock maker ['kbk imeikor] s. ceasornicar.
clock meter [~ iini:tor] s. (tehn.) contor cu pendulă.
clock spring [~ sprirj] s. arc de ceasornic.
clock valve [~ vaîlv] s. (tehn.) supapă cu articulaţie.
clockwise ['kbk waiz] I. adj. 1. care se mişcă în sensul acelor unui ceasornic. 2. (tehn.)
dextrogir, cu dreapta. II. aaV. în sensul acelor unui ceasornic (stânga — sus — dreapta).
clockwork ['kbk ws:k] I. s. mecanism de ceasornic; like ~cu precizia mecanismului
de ceasornic, ca ceasul, ca un ceasornic. II. adj. 1. precis, exact. 2. automat.
clockwork toys [~ toiz] s. pl. jucării cu arc, jucării mecanice.
clod [kbd] I. s. 1. bulgăre, bulz, drob, grunz, cocoloş; boţ; to turn to ~ s a se face
cocoloaşe. 2. (rar) pământ. 3. (fig.) ţărână, lut; cadavru, leş, hoit, stârv. 4. muşchi de
vacă. 5. (fig.) nătărău, prostălău, netot, haplea. II. vb. intr. 1. a se face cocoloaşe, boţuri.
2. (at) a arunca cu bulgări (spre, in, înspre).
elod-buster ['kbdibAsta'] s. (canad. sl.) fermier.
clod-busting ['kbd.bAstin] s. (canad. sl.) agricultură, lucrarea solului.
cloddish [klodi/1 adj. 1. prostănac; neghiob, netot, nătărău, prost. 2. flegmatic, cu sânge
rece.
clod hopper ['klod ihopor] s. 1. (peior.) bădăran, ţăran; ghiorlan, ţopârlan. 2. pl. bocanci
ţărăneşti.
clod hopping [~ ihspirj] adj. ţărănos, bădărănos; de bădăran, mojic.
clodpate ['kbdpeit] I.s.nătărău etc. (v. c I o d 1,5).
clodpole ['kbdpoul] s. v. c 1 o d (1,5).
clod poll v. c 1 o d (1,5).
clog [kbg] I. s. 1. buturugă, buştean. 2. nod, ciot. 3. bulgăre, grunz. 4. piedică, greutate,
ghiulea (pentru a împiedica mişcarea). 5. povară, greutate, sarcină (sifig.). 6. (fig.) piedică,
obstacol. 7. gheată cu talpă de lemn, sabot. 8. v. ~ a 1 m a n a c. 9. v. ~ d an c e . II. vb.
A. tr. 1. a împiedica, a pune piedică («nui cal). 2. a împovăra; a îngreuna (şi fig.); to ~
one's stomach a-şi încărca stomacul. 3. (fig.) a împiedica, a opri, a stânjeni. 4. a încurca,
a pune în încurcătură. 5. a încălţa cu saboţi. 6. (tehn.) a colmata, a înfunda, a obtura,
a ancrasa. B. tr. 1. (despre ferăstrău ele.) a se murdări, a se umple cu murdărie, a se îmbâcsi.
2. a se închega. 3. a dansa în saboţi, a bate step cu saboţii.
clog almanac ['kbg 'o:Im:ma!k] s. răboj.
clog dance [~ da:ns] s. dans în saboţi, step cu saboţi.
clogged ['klogd] s. (tehn.) împiedicat; frânat; înfundat, astupat; îmbâcsit, ancrasat.
clogging ['kbgirj] s. (geol., petrol) colmatare.
cloggy ['kbgi] adj. 1. îmbâcsit. 2. care se murdăreşte, care se îmbâcseşte uşor.
3. bulgăros, grunţuros. 4. des, vâscos.
clog pack ['kbg pa?k] s. (mar.) (piesă de) umplutură de lemn.
cloisonne [ikbizo'nei] (fr., tehn.) I. s. cloazon, cloazoneu. II. adj. cloazonat.
cloister ['kbistor[ I. s. 1. mănăstire; schit. 2. (arhit.) peristil; arc mănăstiresc. II. vb.
A. tr. 1. a închide într-o mănăstire, a claustra; a călugări. 2. a înconjura cu o mănăstire.
B. refl. a se retrage, a se izola (mai ales într-o mănăstire), a se claustra, a se duce la
mănăstire. C. intr. v. ~ II, B.
cloistered ['kbistsd] adj. 1. (arhit.) cu ganguri boltite, cu bolţi, boltit, mănăstiresc, cu
peristil. 2. închis / zăvorât într-o mănăstire. 3. (fig.) retras, izolat, sihastru, claustrat,
cloisterer ['kbistoror[ s. (înv.) călugăr.
cloister vault ['kbista vo:lt] s. gang boltit (de mănăstire); peristil.
cloistral ['kbistralj adj. mănăstiresc, de mănăstire; călugăresc, monahal, claustrai.
cloistress ['kbistris] s. (înv.) călugăriţă, maică.
cloke [klouk] s., vb. v. c 1 o a k.
clomb [kloum] (înv., jmelic) past şi part. trec. de la c 1 i m b.
174
clone [kloun] s. (biol.) clon, descendenţa unui tubercul, a unui bulb sau a unei rădăcini.
clonic ['kbnikj adj. (med.) clonic.
clonicity [klou'nisiti] s. (med.) clonicitate.
cloning ['klounirj] s. (biol.) înmulţire, reproducere vegetativă, donare.
clonos ['klounos] s. v. c 1 o n u s.
clonus s. (med.) clonus (spasm al muşchilor).
cloot [klu;t, scof. klju:t] s. (sco(.) 1. copită despicată; copită.. 2. (mai ales la pl.)
v. c l o o t i e .
clootie ['klu:ti] s. (mai ales scot.) 1. copită mică. 2. Clootie diavolul, iicigă-1 toaca,
satana.
clop [klop] s. zgomot de paşi sau de copite, ţăcănit, bocănit, tropăit; tropot; ropot.
close1 [klous] aaj. 1. închis; încuiat; zăvorât; îngrădit; ~ box cutie închisă. 2. închis,
înăbuşitor, încărcat, greu; ~ day zi înăbuşitoare, cu zăduf; ~ air aer închis, viciat. 3. (fig.)
tăcut, taciturn, rezervat, discret, închis, retras, izolat, ascuns, misterios; (as) ~as a coffin
tăcut ca mormântul; (as) ~as wax mut ca un peşte, care tace chitic; ~ dealing procedeu
discret, operaţiune discretă, mod discret de a acţiona; to keep/ to lie ~ a se ascunde, a se
ţine ascuns; to keep oneself ~ a se ţine departe / retras; to keep smth. ~ a ţine ceva (în)
secret, a tăinui. 4. păzit cu străşnicie, sever. 5. (despre păr etc.) tăiat scurt. 6. (spaţial şi
legătură strânsă; at ~ quarters în contact direct (mai ales cu inamicul); to come to ~
quarters a se încaieră; to get to ~ quarters a se apropia; to give ~ chase to a urmări
de aproape, a nu slăbi (defel); upon ~ r acquaintance când ne vom cunoaşte mai bine;
după ce ne-am cunoscut mai bine; a ~ shave primejdie mare; scăpare ca prin urechile
acului; by a ~ shave a) la un pas de, cât.pe ce, mai-mai, ca prin urechile acului; b) cu
o foarte mică majoritate. 7. (fig.) apropiat, intim, drag; ~friend prieten apropiat. 8. (fig.)
concentrat; migălos, minuţios; amănunţit; ~ investigation cercetare amănunţită;
~ translation traducere exactă, fidelă, apropiată de original; ~ reading lectură atentă.
9. (despre scris) strâns, compact, înghesuit; (despre litere) mic. 10. (despre stil) concis,
plin de conţinut / de miez; legat, închegat. 11. solid, trainic; bătut; ~ texture ţesătură
solidă. 12. (despre şanse) aproape egale. 13. zgârcit, calic, cărpănos, avar; meschin; strâns
la pungă; he is ~ with his money e cam zgârcit. 14. (despre haine) strâns (bine) pe corp.
15. (despre bani) greu de obţinut.
close2 aaV. 1. aproape; alături; în preajmă; to sit ~ a şedea, a sta înghesuit; to be ~at
hand a) a fi foarte aproape, a fi la îndemână / sub nas; b) a fi foarte aproape, a se apropia
(ca timp); (mar.) ~ in shore chiar lângă ţărm; ~ by foarte aproape; the post office is
quite ~ by poşta e foarte aproape / la doi paşi; (mar.) ~ up la semn; la port; it is ~ upon
four o'clock peste foarte puţin va fi ora patru; to come ~ up with smb. a ţine pas cu
cineva, a urma de aproape pe cineva; (despre haine) to fit ~ to the body a se potrivi,
a sta strâns pe corp; a fi colant / fest; to follow ~ behind a urma sau a urmări de aproape;
this happened ~ upon my return aceasta s-a întâmplat foarte curând după întoarcerea
mea; to stick ~ to smb. a se ţine scai de cineva; there were ~ upon 10,000 people at
the meeting la întrunire au luat parte aproape 10.000 de oameni; (prov.) ~ sits my shirt,
but ~r my skin cămaşa e mai aproape de piele decât sumanul, mai aproape dinţii decât
părinţii. 2. în secret, în taină.
close3 [klouz] I. vb. A. tr. 1. a închide; a încuia; a zăvori; a îngrădi; a sfârşi, a încheia,
a isprăvi, a termina; to ~ the door upon smb. a) a închide uşa în urma cuiva; b) (fig.)
a-şi încheia socotelile cu cineva, a nu mai vrea şă aibă de-a face cu cineva; he ~d his
days a murit; şi-a încheiat zilele; to ~ one's eyes a) a închide ochii, a muri. b) a închide
ochii, a se (pre)face că nu vede; he ~d his eyes for ever a închis ochii pentru totdeauna.
2. a strânge, a aduna, a reuni; to ~ the ranks a strânge rândurile. 3. (mar.) a se apropia
de; we ~d the island ne-am apropiat de insulă. 4. (electr.) a închide (un circuit), a bucla
(o reţea). 5. to ~ about a înconjura, a încinge, a împrejmui; to ~ down a) a închide,
a face să-şi înceteze activitatea; to ~ down a factory a închide o fabrică; b) a înăbuşi,
a pune capăt (cu dat.); c) (mar.) a închide, a pune (tambuchiurile); to ~ off a încheia
(socoteli); to ~ out (com., fin.) SL lichida; a solda; a încheia (un cont); to ~ round
a înconjura; to ~ u p a) a închide; a astupa; to ~up a cask a astupa un butoi; b) a lichida,
a termina (cu); a isprăvi, a sfârşi; a desăvârşi. B. intr. 1. a se închide; a se încuia; the
door ~s well uşa se închide bine; the flowers ~d florile s-au închis; florile şi-au închis
corolele; the wound would not ~ rana nu voia să se închidă. 2. a se apropia; a se strânge,
a strânge rândurile. 3. (on, upon) a se înţelege, a cădea de acord, a se învoi (asupra;
cu gen.); to ~ (up)on measures a se înţelege cu privire la măsuri. 4. a se încheia, a se
sfârşi, a se isprăvi, a se termina. 5. a se încaieră, a se lua la bătaie, la harţă. 6. to ~ about/
on/ upon/ round a se îmbulzi / a se înghesui în jurul (cu gen.), a se înghesui pentru /
la; to ~ in a) (despre noapte) a se lăsa, a coborî (oVn înalturi); b) (with) a se încaieră
(cu); c) a se apropia; to ~ on v. ~ (I, B, 3); to ~ to a se apropia de; to ~ up a) (mil.) a-şi
strânge rândurile; b) (despre o rană) a se închide, a se cicatriza; to ~with a accepta,
a primi (lupta, o ofertă etc.); to ~ with smb. a se înţelege cu cineva; a face un târg cu
cineva. II. s. 1. încheiere, sfârşit; to bring/ to draw to a ~ a încheia, a sfârşi, a duce la
bun sfârşit; to come to a ~ a se încheia, a se sfârşi, a lua sfârşit; ~ of the year încheierea,
sfârşitul anului. 2. închidere; încuiere. 3. încăierare. 4. (muz.) cadenţă (sfârşit de frază
muzicală).
close4 [klous] s. loc îngrădit (adesea în jurul unei catedrale), loc închis.
close annealed ['klous s'nkld] s. (metal.) recopt în cutie.
close annealing [~ s'niilirj] s. (metal.) recoacere în cutie.
close arrest [~ 9'rest] s. arest sever.
close attack [~ s'taîk] s. (mii.) atac de Ia mică distanţă.
close binaries [~ 'bainarizî s. (astron.) stele binare stinse.
close-bodied [~ 'bodid] adj. (despre îmbrăcăminte) lipit de corp.
close-burning [~ 'bamirj] aay. care arde înăbuşit.
close carriage [~ 'kserid3l s. trăsură închisă, cupeu.
close circuit [~ 'ss:kit] s. (electr.) circuit închis.
175
close column [~ 'kobm] s. (mil.) coloană în formaţie strânsă.
close coupling [~ 'kApling] s. (tel.) cuplaj strâns.
close-cropped [~ 'kropt] adj. tuns scurt.
close-cross [~ 'kros] (biol.) I. s. încrucişare între indivizii din specii înrudite. II. vb.
tr. a încrucişa indivizi din specii înrudite.
close-crossing [~ 'krosirj] s. v. c l o s e - c r o s s (I).
close-cut [~ 'kAt] s. 1. net, clar. 2. îngust, fin, strâns.
closed [klouzd] adj. 1. închis; încuiat; îngrădit; zăvorât; terminat, încheiat. 2. (electr.)
închis.
closed-circuit television [~ sa:kit 'teliivi3Pn] 1. reţea de televiziune pe circuit închis,
reţea de videoficare. 2. reţea de telecinematografe.
closed economy [~ i'konsmi] s. (ec.) economie (« unui stat) bazată pe resurse interne
şi nu pe comerţul exterior; economic independentă.
closed-end [~ 'end] adj. (ec.) (despre o societate) eu capital limitat.
close district ['klous 'distrikt] s. (amer.) circumscripţie electorală în care victoria în
alegeri a fost câştigată printr-o majoritate neînsemnată.
close down [~ 'daun] s. oprirea, încetarea lucrului în urma închiderii întreprinderii.
closed sea ['klouzd 'si:] s. mare închisă / interioară («le cărei coaste aparţin unui singur
stat).
closed shop [~ /op] s. întreprindere care angajează numai muncitori sindicalizaţi (în
virtutea unei înţelegeri cu sindicatul).
closed society [~ ss'sabti] s. societate exclusivistă, club rezervat.
closed syllable [~ 'sibbl] s. (fon.) silabă închisă.
close fist ['klous Tist] s. zgârcit, avar, zgârie-brânză.
close-fisted [~ Tistid] adj. cărpănos, calic, zgârcit, avar, strâns la pungă.
close-fistedness [~ 'fistidnis] s. zgârcenie, calicie, cărpănoşenie.
close fit [~ Tit] s. 1. potrivire strânsă / exactă perfectă (a hainelor etc.); it's a ~ vine
strâns pe corp, e fest. 2. (tehn.) ajustaj strâns / forţat / cu strângere.
close-grained [~ 'greind,'--] adj. granulat fin, cu granulaţie fină.
close-hauled [~ 'hoildj adj. (mar.) cu vânt plin, cu pânzele umflate.
close-in fighting [~ in Taitirj] s. luptă corp la corp; (bov) clinei.
closely ['klousli] adv. 1. de aproape, strâns; îndeaproape; to pursue ~ a urmări
îndeaproape; he is ~ related to sc-nrudeşte de aproape cu; we were ~ packed together
eram grozav de înghesuiţi. 2. (jîg.) (în)deaproape, atent, cu atenţie, cu grijă, cu băgare
de seamă; exact, fidel; I shall consider the matter ~ voi cerceta chestiunea cu atenţie;
to translate ~ a traduce fidel, a Fi aproape de original. 3. intim.
closely-knit [~ 'nit] adj. 1. strâns, legat. 2. (fig.) unit, organizat.
close-mouthed ['klous'mautfd] adj. tăcut, închis, necomunicativ; cu lacăt la gură.
closeness ['klousnis] s. 1. zăpuşeală, năduf, zăduf; aer îmbâcsit / închis / viciat / greu.
2. soliditate; desime. 3. caracter înghesuit (al scrisului); concizie (a stilului). 4. precizie,
fidelitate, exactitate (a unei traduceri etc.). 5. (fig.) tăcere, caracter taciturn; caracter retras;
singurătate, izolare, sihăstrie, claustrare. 6. (fig.) caracter aprins, înverşunare (a unei
discuţii). 7. (fig.) zgârcenie, cărpănoşie, avariţie, meschinărie.
close order ['klous 'o:d3r] s. (mii.) formaţie strânsă / compactă, rânduri strânse.
close out [~ aut] s. (corn.) lichidare, desfacere totală, soldare; închidere a unui cont
etc.
close-peopled [~ 'pi:pld] adj. cu o populaţie densă.
closer ['klouzar] ş. 1. persoană care încheie / închide / conchide etc. (v. c 1 o s c3 I).
2. dovadă / probă hotărâtoare / indiscutabilă / convingătoare; argument decisiv /
convingător. 3. (tehn.) capac orb, placă de obturare; obturator; flanşă oarbă, cărămidă
de capăt.
close season ['klous 'si:zn] s. perioadă în care e interzis vânatul şau pescuitul.
close stool [~ \stu:l] ş. oală de noapte cu capac; ploscă, scaun igienic (pentru bolnavi).
closet ['kbzit, amer. şi -ct] I. şl. 1. odăiţă; cameră de lucru, birou, cabinet. 2. dulap
(în perete), nişă, firidă; jam ~ bufet, dulap. 3. cămară, cămăruţă, debara. 4. (şi water ~)
toaletă, closet. 5. (înv.) dormitor (mic). II. vb. tr. a închide, a încuia, a zăvorî; to be ~ed
with smb. a sta de vorbă (între patru ochi) cu cineva, a se închide în birou cu cineva.
III. adj. 1. secret, tainic; intim, privat. 2. teoretic; de birou; nepractic.
closeting ['kbzitin] s. consfătuire secretă, conciliabul.
close-tongued ['klous tArjd] adj. tăcut, rezervat, discret.
closet seat ['kbzit si:t] s. (tehn.) colac / ramă de closet.
closet strategist [~ rstrastigist] s. (peior.) strateg de birou / de cafenea.
close-up ['klousAp,'-'-] ş. 1. (cin., fot.) (imagine în) prim plan; plan detaliu. 2. (amer.)
examinare atentă, minuţioasă.
close-up shot saw view [~ 'Jot sau vju:] s. v. c l o s e - u p (1).
close vowel ['klous 'vausl] s. (fon.) vocală închisă.
closing l'klouzin] adj. 1. de închidere, de încheiere. 2. (despre noapte etc.) care se lasă.
Il.s. 1. închidere, încuiere. 2. încheiere, închidere, sfârşit. 3. (electr.) închidere a circuitului.
closing speech [~ spi:tf] s. cuvânt de închidere.
closing switch [~ swit/] s. (electr.) conjunctor.
closing time [~ taim] ş. oră de închidere (a magazinelor, a localurilor etc.)
closure l'kIou39r] I. s. 1. închidere. 2. încheiere, sfârşit. 3. împrejmuire, îngrăditură,
ţarc, ocol. 4. închidere a dezbaterilor (Parlamentare). 5. (tehn.) obturator. II. vb. fr. 1. a
închide (o şedinţă, dezbaterile). 2. a lua cuvântul (cuiva).
closure algebra [~ .aeldjibrs] s. (mat.) algebră de închidere.
ciot [kbt] I. s. 1. cheag, cocoloş, grunz (într-un lichid). 2. sânge închegat; (med.)
hernatorn, trornb. 3. (rar) v. c 1 o d (I). 4. (şl.) tâmpit, bou, vaca, tolomac, tămâie, cizmă.
II. vb. A. intr. 1. a se face cocoloaşe, boţuri, cheaguri. 2. a se închega, a se coagula; a se
îndesi, a se îngroşa (prin evaporare). B. tr. a îngroşa (prin evaporare); a coagula.
cloud compeller
cloth [kb(:)0] s. 1. ţesătură, stofă (mai ales de lână); postav, pânză; stofă de bumbac;
percal; ~ of gold brocart brocart de aur; ţesătură cu fir de aur; bound in ~ legat în pânză;
(amer.) out of the whole ~ (o minciună) de la început până la sfârşit; nici o iotă de adevăr
în toată povestea; (prov.) cut your coat according to your ~întinde-tc cât ţi-e plapuma.
2. clothes [kloutfz] pl. îmbrăcăminte, haine, strai(e); rufe, rufărie, albituri; (şi bed ~) rufărie
de pat, lenjerie de pat, aşternut; fatigue ~es haine de lucru; salopetă. 3. cloths [kb8s]
pi. bucăţi de stofă; [şi kb:9s] feluri sau mostre de stofă, stofe. 4. cârpă de şters (praful).
5. (şi table ~) faţă de masă; to lay the ~ a aşterne faţa de masă, a pune masa. 6. anteriu,
rasă; uniformă; livrea; to wear the ~ a purta uniformă, a fi soldat, militar; to wear the
(black) ~ a fi preot; gentlemen of the ~ cler, preoţi(me), oameni în sutane.
cloth beam ['kb9 bi:m] s. (tex/.) sul de ţesătură.
cloth binding [~ rbaindirj] s. legătură în pânză (a unei cărţi etc.).
cloth cap [~ ka?p] s. şapcă.
clothe [klou<5], past şi part. trec. clothed [-d] san (înv., poetic) ciad [klsd] vb. A. tr.
1. a îmbrăca. 2. (jîg.) a îmbrăca, a înveşmânta, a acoperi, a găti; spring ~s the land with
verdure primăvara înveşmântează pământul cu verdeaţă; to ~ in words a îmbrăca în
vorbe, în straiul vorbelor; ~d with authority investit cu autoritate. B. refl. a se îmbrăca,
a se acoperi.
clothes [kloucJz] pl. de la c 1 o t h (2).
clothes bag [~ bsg] s. coş de rufe.
clothes basket [~ <ba:skit] s. coş pentru rufe (murdare sau negre), pentru rufărie; in
the ~ la negre.
clothes brush [~ brA/] s. perie de haine.
clothes closet [~ ikbzit] s. vestiar.
clothes horse [~ rn:s] s. grătar pentru uscatul rufelor.
clothes line [~ lain] s. frânghie / funie de rufe.
clothes locker [~ -bka1-] s. şifonier, dulap pentru haine.
clothes man [~ msn] s. negustor de haine vechi, telal.
clothes peg [~ peg] s. cârlig de rufe.
clothes pin [~ pin] s. (amer.) clothes peg.
clothes press [~ preş] s. dulap de rufe / de haine, garderob.
cloth filter ['kb(:)A Tilt9r] s. filtru de pânză.
cloth finish [~ 'fini/] s. (ind.) hârtie imitaţie de pânză.
cloth ground [~ graund] s. (text.) fondul ţesăturii.
cloth hat [~ haet] s. pălărie moale; pălărie de fetru.
clothier ['kloutfia1"] s. 1. postăvar, fabricant de postavuri / de stofe. 2. negustor de
postavuri / de stofe. 3. croitor.
clothing ['klouolrj] s. 1. îmbrăcare, îmbrăcat. 2. îmbrăcăminte, haine, veşminte, strai(e);
protective ~îmbrăcăminte / haine de protecţie. 3. (/nil.) magazie de efecte. 4. acoperământ,
înveliş, învelitoare.
cloth paper ['kb:A .peip3r] s. hârtie satinată.
cloth printing [~ iprintin] s. (poligr., text.) imprimare (pe pânză).
cloth shears [~ /iaz] s. (text.) foarfece pentru stofă.
cloth weaver [~ iwi:var] s. ţesător; postăvar.
clotted l'kbtid] adj. cu cocoloaşe, grunzuros, cu boţuri; eu cheaguri; grăunţos, granulos.
clotted milk [~ 'milk] s. chişlcag.
clotting ţ'kbtin] s. (chim.) coagulare, flocularc.
clottish l'kbti/] adj. stupid, prostesc.
cloture ['kloutJV] s., vb. v. c 1 o S u r e (1,4 şi II).
clou [klu:] ş. 1. cheie, esenţa; ideie principală. 2. clu, punct de atracţie.
cloud [klaud] I.s. l.nor; ~of dust nor de praf; ~ of smoke nor de fum; (fig.) to have
one's head in the ~s a fi cu capul în nori; (fig.) to drop from the ~ s a cădea, a pica
din nori, din cer; (prov.) every ~ has a silver lining nu e rău fără bine; aprox. dracul
nu chiar aşa de negru; (prov.) if there were no ~s we should not enjoy the sun dacă
n-ar fi nori nu ne-am bucura de lumina soarelui; aprox. tot răul spre bine; (prov.) one ~
is enough to eclipse all the sun un singur nor poate întuneca soarele; (cf. şi buturuga
mică răstoarnă carul mare); under a ~ a ) într-o stare de plâns, într-o situaţie jalnică /
grea; b) prost dispus, abătut; c) în dizgraţie; bănuit; cu reputaţia compromisă. 2. pl. cer(uri);
dark/ heavy ~s cer întunecat (din pricina norilor). 3. mulţime (mare), nor, puzderie,
spuză, roi, cârd, stol; noian (de insecte, vite, păsări). 4. (astron.) nebuloasă. 5. (fig.) pată,
umbră; a ~ on one's happiness un nor care întunecă fericirea cuiva; to have a ~ on one's
brow a avea o expresie tristă / posomorâtă. 6. defect, vână (la marmură). 7. (fig.) înveliş,
văl; protecţie; under ~ of night sub protecţia nopţii. 8. şal, fular subţire de lână (pentru
femei); fişiu. 9. (tel.) ci'cct de umbră. II. A tr. 1. a înnora; the sky is ~ed over cerul e
înnorat, e acoperit cu nori; ~ed weather a) vreme noroasă / urâtă / posomorâtă; b) (jîg.)
vreme tulbure. 2. a înnegri, a întuneca. 3. a acoperi, a înveli. 4. a arunca o umbră asupra
(cu gen.), a ponegri, a defăima, a huli. 5. (tehn.) a da patină (cu dat.), a scoate la iveală
vinele (lemnului, marmurei); 6. (text.) a marmora. B. intr. a se înnora, a se întuneca.
cloud attack [~ Stteek] s. (mil.) atac cu gaze (sub formă de nori).
cloudberry ['klaudibari] s. (bot.) un fel de mur (Rubus chamaemorus).
cloud-built [~ bilt] adj. (fig.) 1. himeric; fantasmagorie, fantastic, fantezist, de domeniul
fanteziei. 2. ceţos, nebulos.
cloudburst [~ ba:st] s. rupere de nori, ploaie torenţială, ploaie cu băşici / clăbuci /
spume.
cloud-capped [~ 'kaspt] adj. (despre piscul sau creasta unui munte); acoperit, învăluit,
înconjurat de nori; înalt, falnic.
cloud-castle [~ iko:sl] s. castele în Spania, visuri, fantezie, fumuri, castele clădite pe
nisip.
cloud chamber [~ .t/eimba1"] s. (fiz., chim.) cameră de ionizare.
cloud compeller [~ k9in'pcbr] s. (fam.) fumător.
cloud-covered 176

cloud-covered [~ 'kAvod] adj. acoperit de nori, înnorat, noros. t o ~ a musket a întoarce patul puştii (pentru a lovi). 2. a subscrie, a contribui, a cotiza.
cloud drift [~ drift] s. trecere, perindare, plutire a norilor. 3. (mii.) a strica (dispozitivul) prin comenzi greşite, B. intr. a se uni, a se strânge, a se
cloud-eclipsed [~ i'klipst] adj. ascuns de / în nori.. aduna, a se cislui.
clouded ['klaudid] adj. 1. înnorat, acoperit de nori. 2. (fig.) înnorat, posomorât. 3. (fig.) club(b)able ['kUtrabl] adj. X. apt pentru a fi admis într-un club / cerc / într-o asociaţie.
înceţoşat, ceţos. 4. mat. 2. care frecventează cluburile, care are mania cluburilor; sociabil, (amator) de societate.
cloud falls ['klaud fo:lz] s. (meteor.) cascadă de nori. clubbing1 [kUbin] s. ciomăgeală, ciomăgire.
cloud-forest [~ .forist] s. (geogr.) pădure tropicală. clubbing2 s., part. nedefinit de la c 1 u b (II).
cloud gap [~ ga;p] s. (av.) spărtură în nori. clubbing offer [~ io(:)f3r] s. (corn.) ofertă avantajoasă pentru abonamente în grup.
cloud glass [~ gla:s] s. sticlă mată. clubbist ['kUbist] s. membru al unui club.
cloudiness ['klaudinis] s. 1. înnorare; nori; vreme închisă; întuneric. 2. moarare (la clubby ['kUbi] adj. (fam.) X. (despre atmosferă etc.) prietenos, intim. 2. rezervat unui
stofe). cerc restrâns, închis; ales, select.
clouding ['klaudirj] s. 1. înnorare, acoperire cu nori. 2. (fiz.) acoperire. 3. (hui.) mătuire club chair ['kUb t/es r ] s. fotoliu comod / de salon.
(a sticlei). club coat ['kUb kout] s. blazer, jachetă, veston.
cloud land ['klaud land] s. (pop. poetic) lume de basm / de vis; utopie. clubdom ['klAbdsm] s. (fam.) cluburi. i
cloudless ['klaudlis] adj. fără nori, senin, clar. club foot ['kUb 'fut,'--] s. picior strâmb şi scurt, picior diform / bont.
cloudless zone [~ zounj s. zonă fără nori. club-footed [~ 'futid] adj. cu piciorul bont / strâmb; cu picioarele strâmbe; diform.
cloudlet ['klaudlit, -let] s. nouraş, noruleţ. club-headed [~ 'hedid] aay. căpăţânos, căpos, cu capul mare.
cloud point ['klaud"pointj s. (chim.) punct de turbiditate. club house [~ haus,'--] s. club (clădire).
cloud rack ['klaud ra;k] s. 1. v. c 1 o u d d r i f t. 2. zdreanţă de nor. clubland [~ tend] s. cartierul cluburilor (zonă a londrei, pe lângă Piccadilly, unde
cloud world [~ wa:ld] s. v. c 1 o u d l a n d . se află cele mai importante cluburi).
cloudy ['klaudi] adj. 1. noros, înnorat. 2. (despre lichide, corpuri transparente) tulbure. club law [~ 'Io:,'—] s. 1. dreptul pumnului / bâtei, dreptul celui mai tare; legea junglei;
3- (fig-) încurcat, confuz, ceţos, nebulos. 4. (despre vedere, vizibilitate) tulbure, neclar, 2. statut al unui club, regulamentul unui club; codul cluburilor.
înceţoşat; redus, slab. 5. (despre marimtră etc.) cu pete sau vine. 6. (fig.) înnorat, încruntat, clubless ['kUblis] adj. neînscris în nici un club, care nu aparţine nici unui club.
posomorât. clubman ['kUbmon, -niEen],pl. clubmen [-man] s. 1. membru al unui club. 2. ciomăgaş,
cloudy place [~ 'pleis] s. (text.) porţiune netoarsă. bătăuş. 3. (amer.) om de lume; băiat de viaţă, amator de petreceri; filfizon, fante, craidon.
clough [kbfj s. 1. strungă, trecătoare, pas, strâmtoare, defileu; văgăună, vâlcea; râpă, club mobile [~ 'moubail] s. bufet mobil (pentru trupe, şantiere etc.).
prăpastie. 2. ecluză, zăgaz, stăvilar. clubmoss [~ 'mos,'--] s. (bot.) brădişor, piedicuţăbrânca-ursului (Lycopodium clavatum).
clout1 [klaut] I. s. 1. cârpă, buleandră; zdreanţă, petec, (înv.) King/ man of ~s cârpă, club-shaped [~ /eipt] adj. în formă de măciucă, îngroşat la un capăt.
om fără voinţă. 2. faşă, scutec. 3. (sl.) labă, lovitură puternică cu mâna, palmă; ghiont, club sofa [~ 'soufoj s. canapea comodă / de salon / canapeluţă.
dupac. 4. (telm.) cui de tencuială; şaibă. 5. mijlocul ţintei (la tir). 6. flec (la încălţăminte). clubster ['kkbst9r| s. frecventator al unui club, al cluburilor.
II. vb. tr. 1. a cârpi, a cârpaci. 2. a înveli / a înfăşură cu o bucată de cârpă murdară. club tie ['kUb tai] s. papion, cravată.
3. a îngrămădi în neorânduială, a pune / a aşeza claie peste grămadă. 4. (sl.) a pocni (pe club train [~ trein] s. (ferov.) tren rapid între Londra şi Paris.
cineva), a da o labă (cuiva), a lovi, a pălmui, a plesni, a altoi. 5. a ţintui (ghetele) cu cuie club-type insulator [~ taip 'insjuleito'] s. (electr.) izolator-bară.
mari / cu pureci, a bate ţinte în. 6. a închega, a covăsi (laptele). clubwoman [-.wumon] s. 1. membră a unui club / a unui cerc / a unei asociaţii. 2. (amer.)
clout2 s. prost, prostănac, tont, netot, nerod, nătâng. femeie cu spirit independent, femeie cu preocupări sociale saw intelectuale; sufragetă,
clout nail [~neil] s. '(telm.) cui cu vârful turtit / bont; cui cu cioc pentru tencuială. feministă.
clove1 [klouv] s. (bot.) cuişor (Eugenia aromatica sau Caryophyllus aromaticus); pi. cluck [kUkj I. s. ciocănit, clocăit. II. vb. A. intr. a cloncăni. B. tr. a chema printr-un
cuişoare; oii of~s esenţă/ulei de cuişoare. cloncănit.
clove2 s. (bot.) 1. căţel de usturoi. 2. muguraş. clucking hen ['kUkirj hen] s. cloşcă.
clove3 s. greutate de 3,628 kg (pentru unt sau brânză); greutate de 3,175 kg (pentru clue [klu:[ s. 1. ghem (ele a(ă). 2. (fig.) fir (al unei povestiri); fir conducător / călăuzitor;
lână). cheie, indiciu (al unei enigme, probleme etc.); indicaţie; (mitol.) Ariadnes' ~firul Ariadnei;
4 1
clove pastf/e./fl c l e a v e . indiciu; to afford/ to give a ~ a indica, a da un indiciu; to break/ to lose the ~ a pierde
clove gillyflower [~ 'd3ili.flauor] s. (bot.) garoafă (Dianthus caryophyllus). firul, şirul. 3. (tel., cib.) cod, cifru.
clove hitch [~ hit/] (mar.) I. s. nod de măr, foarfecă. II. vb. tr. a înnoda în foarfecă. clueless ['klu:lis] adj. (fig.) fără (un) fir conducător.
cloven ['klouvn] part. trec. de la c 1 e a v e2. clump [kUmp] I. s. X. bulgăre de pământ; cocoloş; humă. 2. bucată fără formă; grămadă;
cloven foot [~ Tut] s. v. c 1 o v c n h o o f. teanc; maldăr; pâlc, grup, mănunchi (mai ales de arbori); desiş, crâng, ciritel. 3. bloc,
cloven-footed [~ 'futid] adj. 1. v. c 1 o v e n - h o o f e d. 2. (fig.) drăcesc, satanic, stivă (ae lemne); butuc, buştean. 4. talpă dublă. 5. tropăit, bocănit. II. vb. A. tr. 1. a aşeza
diabolic. în grupe. 2. a pune talpă dublă (la ghete, cizme etc.). B. intr. a tropăi, a bocăni.
cloven hoof [~ 'hu:f[ s. 1. copită despicată; to show the ~ a) a-şi da arama pe faţă, clump block [~ bbk] s. (mar.) ţest cu rai.
a se (auto) demasca, a se arăta în adevărata sa lumină; b) a avea un gând / plan diabolic, clumps [kUraps] s. pl. joc de societate constând din întrebări şi răspunsuri; aprox.
a dezvălui / a manifesta un caracter diabolic. 2. Aghiuţă, împieliţatul, ducă-se-pe-pustii, „portretul".
ucigă-1 toaca. clump-sole ['kUmpsoul] s. talpă dublă.
cloven-hoofed [~ 'hu:fd[ adj. cu copita despicată. clumpy ['kkmpi] adj. X. marc; îngrămădit. 2. înmănuncheat, (crescând) mănun-
clover ['klouva'] s. (bot.) trifoi (Trifolium). -O- to be/ to live in ~ a sta pe roze, a trăi chiuri-mănunchiuri.
ca un boier, a huzuri, a domni. clumsily ['kUmzili] adv. stângaci, cu stângăcie, neîndemânatic.
clovered ['klouvad] adj. cu trifoi. clumsiness ['kUmzinis] s. neîndemânare, stângăcie.
clover leaf ['klouvo li:f] s. 1. frunză de trifoi. 2. încrucişare de drumuri în formă de clumsy l'kUmzi] adj. 1. greoi, stângaci, neîndemânatic, nedibaci. 2. necioplit, grosolan,
frunze de trifoi (fără nici un pasaj la nivel). din topor, butucănos. 3. fără tact, lipsit de tact.
clove root ['klouv ru:t] s. (bot.) revenţel (Geum urbanum). chinch [kUnt/] s. (mine) argilă refractară.
clove tree [~ tri:] s. v. c 1 o v e1. clung [kUrj] past şi part. trec. de lading.
clow [klau] s. poartă de ecluză. cluster ['kUsto'] I. s. 1. ciorchine; ciotcâ, mănunchi, mână; ~ of grapes ciorchine de
clown [klaun] I. s. 1. om nccioplit / grosolan / incult / ignorant, ţopârlan, ghiorlan. struguri; a ~ of spectators o mână de spectatori. 2. tufă; ciritel, tufiş, tufărie. 3. roi (ae
2. (teatru) clovn, bufon, măscărici, nebun, paiaţă, caraghios, mascara (in piese vechi). albine). 4. mână, mănunchi, pumn, scamă (de obiecte, de daruri). 5. grup; adunare,
3. clovn, măscărici, august-prostul (la circ, bâlci, panoramă etc.). II. vb. intr. a face pe îngrămădire, acumulare, concentrare, aglomerare. 6. (mat.) fascicul, 7. (mar.) soare
bufonul / pe paiaţa; a face giumbuşlucuri / clovnerii. (felinar). 8. (telm.) fascicul, mănunchi, ciorchine. II. vb. A. intr. 1. a se forma în ciorchine;
clownery ['klaunori] s. bufonerie, giumbuşluc, ghiduşii, caraghioslâc, clovnerie. a creşte mănunchi(uri). 2. a se forma în roi; a roi. 3. a se aduna, a se strânge, a se îngrămădi;
clownish ['klauni/] adj. 1. bădărănos, grosolan, topesc, de ţopârlan. 2. caraghios, de a se lega; memories of the past ~ round this spot de acest loc se leagă amintiri ale
bufon, de clovn. 3. (fig.) stângaci, greoi. trecutului. B. tr. a aduna, a strânge, a înmănunchea.
clownishness [-nis] s. grosolănie, bădărănie. clutch1 [kl/it/] I. vb. A. tr, X. a apuca, a prinde, a înhăţa; a pune mâna pe, a acapara.
clown's treacle ['klaunZ'tri:kl] s. (bot.) usturoi (Allium sativum). 2. a închide (mâna), a strânge (pumnul). B. intr. to ~ at a se prinde de, a se agăţa de;
cloy [kloi] vb. A. tr. 1. a îmbuiba; a ghiftui; a sătura. 2. a astupa, a închide. 3. a înţepeni (fig.) to ~at a straw a se prinde, a se agăţa de un (fir de) pai. II. s. 1. apucare; strângere;
(piciorul unui cal). "0* too many sweets ~ the palate ce-i prea mult nu-i sănătos / bun, înhăţare; ţinere. 2. (pl.) gheare; labe; to fall into the ~es of a cădea în mâinile / în ghearele
(tot) ce-i prea mult strică. B. intr. a sătura, a fi prea de ajuns. / în labele (cu gen.) 3. (auto) ambreiaj. 4. (telm.) dinte, crenel; cleştuţă, bornă, clemă;
cloyment [kal'imont] s. îmbuibare; saturare, ghiftuială, saturaţie, saţietate; scârbă, clanţă, zăvor, închizător, dispozitiv de siguranţă, clichet; mufă, manşon, cuplă. 5. situaţie
dezgust. grea, ananghie, înghesuială.
club [kUb] I. s. 1. bâtă, toiag, băţ, măciucă, ciomag. 2. (sport) băţ, baston, crosă. 3. pl. clutch21. s. 1. ouă pe care sade cloşca (găina sau gâscă). 2. cuibar, puii dintr-un cuib.
treflă (culoare la cărţi). 4. club; societate, asociaţie, reuniune, cerc (motulen, politic, II. vb. tr. a cloci (ouă).
filantropic ele). 5. (av.) manşă. 6. (ind.) lobdă. 7. (telm.) piston. 8. (metal.) ţaglâ. 9. (tel.) clutch bearing ['kUt/.bssrirj] s. (auto) rulmentul ambrciajului.
lob. 10. cotizaţie; parte (ae plătit). XX. (fig.) forţă publică; to call for ~s a) a apela, a recurge clutch box [~ boks] s. (text.) lacăt dinţat.
la forţa publică; b) a striga, a cere ajutor; ~s! ajutor! II. vb. A. tr. 1. a ciomăgi, a bate; clutch casing [~ .kcisin] s. (auto) carcasa / carterul ambrciajului.
177
clutch disengagement [~ idisin'geid3mant] s. (tehn.) debreicre, debreiaj.
clutch disengaging spring [~ idisin'geid3irj sprirj] s. (auto) arc de debreiaj.
clutch disk [~ disk] s. (auto) disc de ambreiaj.
clutch-fisted [~ Tistid] adf cărpănos, zgârcit, strâns Ia pungă.
r
clutch gear [~ gia ] ş. (auto) pinion de cuplare / de ambreiaj; mecanism de cuplare. b) a descoase pe cineva; a cerc socoteală cuiva; to carry ~s a înghiţi o ofensă; to carry
r
clutch holder [~ .houkb ] s. (tehn.) port-filieră.
clutch-housing [~ -hauzirj] s. (auto) carterul / cutia ambreiajului.
clutch pedal [~ ipedl] s. (auto) (pedală de) ambreiaj.
clutch plate [~ pleit] ş. (auto) disc de ambreiaj.
clutch release [~ ri'li:s] s. v. c l u t c h d i s e n g a g e m e n t .
clutch shaft [~ Ja:ft] s. (tehn.) arbore primar.
clutter ['kUta1"] I. s. 1. învălmăşeală, îmbulzeală, dezordine, debandadă; harababură, cu cărbuni.
talmcş-balmeş; amestecătură, încurcătură, haos. 2. zgomot, gălăgie, larmă, zarvă; vuiet,
tumult, vacarm; tevatură, tapaj, tărăboi, balamuc. II. vb. A. tr. 1. a deranja, a strica ordinea
(cu gen.), a răvăşi, a răscoli; (fig.) a întoarce pe dos. 2. (amer.) a îngrămădi, a îndesa
(lucruri într-un geamantan). 3. (şi to ~ Up) a deranja, a răvăşi, a pune în dezordine (liaine). coal bed [~ bed] s. strat de cărbune.
B. intr. 1. a face zgomot. 2. a vorbi neclar / îngăimat / împiedicat, a bolborosi, a boscorodi,
a bodogăni, a îndruga, a îngăima, a bălmăji, a mormăi. 3. a se îmbulzi; a se învălmăşi.
Clydesdale ['kalidzdei] s. rasă viguroasă de cai de ham din Scoţia.
clyster ['klistar] I. s. (med.) 1. clizmă, spălătură. 2. clistir. II. vb. tr. a face o clizmă /
o spălătură (cuiva).
clyster pipe [~ paip] s. tub de clistir.
C-note ['si:nout] s. (amer. si.) hârtie de 100 de dolari.
coacervate [ikoua'ssivst, ikou'eesarveit] s. (chim.) coacervat.
coacervation [kou.zess'vei/an] ş. (chim.) coacervaţie.
coach1 [koutfî I. s. 1. (ist.) diligentă, poştalion, (trăsură / căruţă de) poştă; (înv.) by ~
prin poştă. 2. trăsură de casă, caretă, caleaşca; trăsură de piaţă, birjă; to call a ~ a chema
o trăsură; a face semn unei trăsuri să se oprească; a lua o trăsură; to get into a ~ a se
urca într-o trăsură; to alight from a ~, to get out of a ~ a coborî dintr-o trăsură; (glumeţ)
to ride in the marrow-bone ~ a merge apostoleşte / pe jos; (fig.) slow ~a) prost, nătâng,
om greu de cap; înapoiat; b) mocăit, ticăit; c) persoană cu vederi învechite; ~ and pair
trăsură cu doi cai; to keep one's ~ a) a avea un echipaj (cal şi trăsură); b) a(-şi) ţine
trena, a face lux; to ride in a ~ a merge, a se plimba cu trăsura; (jig.) to drive a ~ and
four/ six through a călca (legea), a nu respecta (un decret, o decizie, o dispoziţie, o
ordonanţă, o hotărâre pe motivul că textul e incorect sau neclar). 3. (ferov.) vagon (de
pasageri / clasă). 4. autobuz (şi motor—) (interurban); II. vb. tr. a transporta / a duce /
a plimba cu trăsura; a aşeza într-o trăsură.
coach21. s. 1. (univ., scol.) repetitor, preparator, meditator (pentru examene), 2. (sport)
antrenor, instructor. II. vb. A. tr. 1. a medita pentru examene. 2. (sport) a antrena. 3. a face
repetiţii cu (la) (coregrafie). B. intr. 1. a lua lecţii cu un meditator, instructor, antrenor.
2. a da lecţii, a fi antrenor.
coach bogie ['koutf -bougi] s. (ferov.) boghiu de vagon.
coach box [~ bDks] s. capră (de trăsură).
1 minelor şi cumpărătorii cărbunilor.
coach builder [~ ibilds "] s. (auto) carosier, constructor de caroserii.
coach dog [~ dsg] ş. (câine) dalmatin, dalmaţian, câine de Dalmaţia.
coach fellow [~ ifelou] s. 1. cal dintr-un atelaj. 2. (şl.) tovarăş de drum / de călătorie.
coach horse [~ ho:s] s. cal de poştă / de diligentă; cal de trăsură.
coach house [~ haus] s. remiză / şopron pentru trăsuri.
coaching ['kout/irj] s. 1. plimbare (sau) călătorie cu trăsura. 2. (univ.) meditare.
r
coach maker ['kout/ .mcik3 ] s. 1. caretaş. 2. (auto) carosier.
coachman [~ man],pl. coachmen [-men] s. 1. vizitiu, surugiu, birjar. 2. momeală /
nadă / muscă artificială (pentru peşti).
coach revision [~ ri<vi33n] s. (ferov.) revizie a vagoanelor.
coach screw [~ skru:] s. (ferov., constr.) tirfon.
coach shed [~ /ed] s. v. c o a c h h o u s e .
coach stand [~ staend] s. staţie de trăsuri.
coach station [~ -stei/sin] s. autogara.
coach step [~ step] s. scară (de trăsură).
coach-wheel [~ hwi:l] s. 1. roată de trăsură. 2. (si.) monedă mare, patacă.
coachwise [~waiz] adv. ca o trăsură.
coach wrench [~rcnt/] s. (auto) cheie franceză / reglabilă.
coact [kou'askt] vb. (înv.) A. tr. a constrânge, a sili, a forţa. B. intr. (rar) a conlucra,
a coopera, a desfăşura / a duce o acţiune comună.
coaction [kou'aek/sn] s. (înv.) 1. constrângere, silirc, forţare. 2. (rar) conlucrare,
cooperare, acţiune comună.
co-actor [kou'askty] s. coautor, copărtaş.
coadjutor [kou'eed3Ut3r, -d33t-, amer. şi ikou3'd3u:tor] s. 1. ajutor, adjunct, asistent; a ~ a distruge o coaliţie; to form a ~ a se coaliza, a forma o coaliţie.
colaborator, conlucrător. 2. (bis.) adjunct de prelat, locţiitor, persoană pregătită ca să
urmeze unui prelat, stareţ etc.; vicar.
coagulable [kou'segjubbl] adj. (chim.) coagulabil; congelabil.
coagulant [kou'asgjufont] ş. (chim.) coagulant.
coagulate [kou'a^gjuleit] vb. A. intr. 1. a se închega, a se coagula, a se condensa; a se cărbunar.
solidifica. 2. (despre lapte) a se covăsi, a se prinde, a se corăsli, a se acri. 3. a forma
bulgări, cheaguri şau cocoloaşe. B. tr. a închega, a covăsi etc.; rennet ~s milk cheagul / sediment de huilă.
covăseşte laptele.
coagulating agent [kou'zegjuleitin 'eid3nt] s. (chim.) coagulant.
coagulation [kou.Eegju'lei/sn] s. coagulare, închegare.
coagulum [kou'eegjubm] s. (ina*. alini.) coagul.
coak [kouk] s. (mar.) degetar de macara.
coal pick
coal [koul] I. s. 1. cărbune. 2. cărbune de pământ, huilă; black ~ huilă (propriu-zisă);
brown ~ lignit, cărbune fosil; stone (sau blind) ~ antracit; wood ~ cărbune de lemn,
mangal. -0- to call/ to haul smb. over the ~s a) a mustra, a dojeni, a certa, a muştrulu
pe cineva, a trage o săpuneală cuiva, un perdaf cuiva; a face cu ou şi cu oţet pe cineva;
~s to Newcastle a căra / a duce apă la puţ, a merge la vie cu strugurii în traistă; (fig.) to
blow the ~s a) a aţâţa focul / pasiunile / patimile, a instiga la ceartă sau revoltă, a băga
fitiluri; b) a pune, a arunca paie pe foc, a turna gaz peste foc; to heap ~s of fire on smb.'s
head a face pe cineva de ruşine, răsplătind răul prin bine. II. vb. A. tr. 1. a carboniza,
a preface în cărbune. 2. a aproviziona (o maşină) cu cărbune. 3. (mar.) a încărca (pe un
vas) cărbuni. B. intr. (mar., despre un vas) a lua (provizia de) cărbuni, a se aproviziona
coal anger ['koul ifengy] ş. (mine) haveză, maşină de havat.
coal basin [~ .beisn] s. bazin carbonifer; zăcământ carbonifer / de cărbuni.
coal-bearing [~ ibearirj] adj. (geol.) carbonifer.
coal bin [~ bin] s. (nane) rezervor / buncăr / siloz pentru cărbuni.
coal-black [~ 'blask] adf negru ca tăciunele, ca smoala, tuciuriu, smolit.
coal box [~ boks] s. Iadă de cărbuni.
coal brick [~ brik] s. v. c o a I c a k e .
coal briquette [~ bri'ket] s. v. c o a 1 c a k e .
coal bunker [~ ibArjk3r] s. buncăr / siloz / magazie / depozit de cărbuni.
coal-burner [~ iD3:n3r] ş. (mar.) vas cu aburi (care arde cărbuni).
coal cake [~ kcik] s. brichetă (de cărbune).
coal car [~ ka: r ] s. (amer. ferov.) tender.
coal chute [~ /u:t] s. (mine) rostogol de cărbune.
coal culm [~ kAlm] s. (mine) praf şistos de cărbune.
coal cutter [~ tkAtar] s. (mine) haveză.
coal-cutter operator ['koulkAtar opareita1"] s. (mine) havator.
coal-cutting [~ -kAtirj] ş. (mine) havare.
coal-cutting machine [~ ma'/im] s . v . c o a l c u t t e r .
coal deposit [~ di'pozit] s. (mine) zăcământ carbonifer / de cărbuni.
coal drill [~ dril] s. (mine) perforator pentru cărbuni.
coal dust [~ dASt] s. praf de cărbune, fraisil.
coal-dust burner ['kouldAs 'ba:n3r] s. (tehn.) injector de cărbune pulverizat.
coaler ['koub1"] s. 1. (mar.) vas de transportat cărbuni. 2. cărbunar.
coalesce [tkouo'les] vb. intr. 1. a se uni, a se alia; a se lega; a se asocia; a se coaliza.
2. (fig.) a se contopi, a se îmbina. 3. a concreşte, a se întrepătrunde.
coalescence [kous'lesns] s. 1. unire, împreunare, asociere; amestecare, contopire
întrepătrundere. 2. (chim.) coalesccnţă. 3. (med.) anastomozare. ♦ ~ of councils
unanimitate.
coal face ['koul feis] s. (mine) front de lucru; abataj.
coal factor [~ ifa^kts1"] s. (corn.) angrosist de cărbune, intermediar între proprietarii
coal field [~ fi:ld] s. bazin carbonifer, regiune carboniferă.
coal fired [~ -faiad] s. (tehn.) încălzit cu cărbune.
coal flap [~ flasp] s. capac al unei pivniţe de cărbuni (situat pe trotuar).
coal gas [~ 'gass,'—] s. gaz de iluminat / de huilă.
coal-gas tar ['koulgEes ta;r] s. (chim.) gudron de gaze.
coal grab ['koul graîb] s. (mine) graifăr pentru cărbuni.
coal harbour [~ ihcKba1"] ş. (mar.) port pentru comerţul cu cărbuni.
coal hatch [~ ha?tf] s. (mar.) bocaport de buncăr.
coal heaver [~ ihiiva1"] s. cărbunar; persoană care transportă cărbune (cu camionul).
coal hod [~ hod] s. căldare (mică) pentru cărbuni.
coal hole [~ houl] s. 1. magazie de cărbuni. 2. (mar.) tambuchi pentru coborârea
cărbunelui în magazie, bocaport.
coal hopper [~ ihopar] s. (mar.) şalandă / şlep de cărbuni.
coalification [.koualifi'kei/sn] s. (geol.) carbonizare.
coaling l'koulirj] s. încărcare a cărbunilor; aprovizionare cu cărbuni (mai ales pentru
vase).
coaling quay [~ ki:] ş. estacadă pentru cărbuni.
coaling stage [~ steid3] s. v. coaling quay.
coaling station [~ istei/pn] s. bază sau staţie de aprovizionare cu cărbuni (mai ales
pentru vase).
coalite I. vb. ['koualait] A. tr. a coaliza, a uni, a alia. B. intr. a se coaliza, a se uni,
a se alia. II. s. ['koulaifj (chim.) coalit, semicocs.
coalition [-koua'Ii/^n] s. coaliţie; alianţă, uniune temporară; to break u p / to destroy
coalition cabinet [~ 'kasbinit] s. guvern / cabinet de coaliţie.
coalitionist [.kous'li/anist] s. membru al unei coaliţii.
coal lighter ['kouli laitor] s. (mar.) şalandă de cărbuni.
coalman [~ mcen, -man], pl. coalmen [-man] s. miner, lucrător în minele de cărbuni;
coal measure(s) [~ mc3a(z)] s. (pi.) (geol.) straturi sau formaţiuni carbonifere; depunere
coal mine [~ main] s. mină de cărbuni; to work a ~ a exploata o mină de cărbuni.
coalmouse [~ maus] s. v. c o a 11 i t.
coalmud [~ nud] s. (mine) şlam de cărbuni.
coal naphtha [~ inaefAa] s. (chim.) benzină de cărbune.
coal pick [~ pik] s. (mine) picon pentru cărbuni.
coal pit
coal pit [~ pit] s. mină de cărbuni.
coal plough [~ plauj s. plug de cărbune.
coal plough machine [~ mo'/im] s. (mine) combină minieră, comb(a)ină pentru
exploatările carbonifere.
coal powder [~ .paud3r] s. cărbune pulverizat, praf de cărbune.
coal rake [~ reik] s. v. c o a 1 s e a m.
coal research [~ ri.s3:tf] s. (chim.) studiul cărbunilor.
coal scuttle [~ iskAtl] s. ladă saw găleată de cărbuni.
coal scam [~ si:m] s. (mine) strat / filon carbonifer.
coal slime [~ slaim] s. (mine) şlam de cărbuni.
coal sludge [~ sUd3] s. (mine) şlam gros de cărbune.
coal tar (pitch) [~ 'ta:ri (pit/)] s. gudron de cărbuni / de huilă.
coal tipper [~ .tips'] s. (mine) basculator de cărbuni.
coal tit [~ tit] s. (omit.) piţigoi negru / mic / de scoarţă (Parus ater).
coal vein [~ vein] s. (mine) strat / filon carbonifer.
coal washings [~ 'wo/inz] s. pl. şlam de cărbuni.
coal whipper [~ i\vipsr] s. (mar.) lucrător sau maşină care încarcă vapoarele cu cărbuni.
coal whipping [~ iwipin] s. (mar.) încărcare a cărbunilor pe vase.
coaly ['kouli] aay. 1. asemenea cărbunelui; conţinând cărbune; bogat în cărbune;
carbonifer. 2. negru precum cărbunele / ca tăciunele, cărbunos.
coalyard ['kouIja:d] s. (mine) depozit de cărbuni.
coamings ['koumirjz] s. pl. (mar.) ramele tambuchiului, rame de bocaport.
coarse [ko:s, koos] aay'. 1. (despre hrană, alimente) de calitate inferioară. 2. (despre
un material) prost, aspru, gros; nelucrat; mare, cu bobul mare, mascat. 3. (Jig.) grosolan,
ordinar, vulgar; grobian; incult; barbar; nepoliticos; necuviincios, indecent. 4. (fig.)
obişnuit, de rând, comun, banal.
coarse crusher [~ 'krA^a1"] s. (telm.) concasor primar.
coarse-grained [~ greind] aay. cu bobul mare, cu grăunte mare.
coarse-grained wood [~ .wud] s. lemn cu inele anuale late.
coarse-ground cereals [~ .graund'sioriolz] p. pl. uruială; şrot / măciniş grosier.
coarse lattice [~ 'lsetis] s. (mat.) reţea numerică nefină.
coarsen ['ko:sn, 'kaas-] vb. A. tr. a înăspri, a face aspru sau grosolan. B. intr. a se înăspri,
a deveni / a se face vulgar / grosolan.
coarseness ]'ko;snis] s. 1. asprime; caracter brut; calitate inferioară. 2. (y7g.) grosolănie,
vulgaritate; incultură; barbarie; lipsă de cuviinţă. 3. (fig.) vulgaritate, trivialitate.
coarse ore ['ko:s x r ] s. (mine) minereu bulgări.
coarse roving [~ .rouvirj] s. (teAt.) semitort gros.
coarse slime ['ko:s 'slaim] s. (mine) şlam gros(ier).
coast [koust] I. s. 1. coastă, ţărm (de mare), litoral; bold ~ ţărm abrupt 7 povârnit /
râpos; faleză cu pantă repede; ironbound ~ţărm stâncos / pietros; shallow ~coastă joasă,
mai scund; along the ~de-a lungul ţărmului; (fig.) the ~is clear nu mai e nici o primejdie,
pericolul a trecut, drumul e liber, nu sunt obstacole. 2. (amer.) munţi acoperiţi cu zăpadă;
pârtie de săniuş, derdeluş. 3. (amer.) coborâre a unei pante (cu bicicleta, fără frână sau
cu automobilul, fără motor). II. vb. A. intr. 1. a naviga de-a lungul ţărmului; a pluti paralel
cu coasta. 2. (amer.) a se da cu sania pe derdeluş. 3. (amer.) a coborî o pantă (cu bicicleta,
fără frână sau cu automobilul,fără motor). B. tr. a naviga pe lângă, aproape de; a urma
linia coastei (miei tari, insule etc.).
coastal ['koustol] I. adj. (mar.) de coastă; ~ traffic cabotaj, navigare de-a lungul
coastelor. II. s. vas de cabotaj.
coastal defence [~ di'fens] s. (/nil.) apărarea coastei.
coastal submarine [~ 'sAbnrarim] s. (mar.) submarin care acţionează în raza coastei.
coastal terrace [~ 'teras] s. terasă marină.
coast artillery ['koust a:.tilori] s. (mil.) artilerie de coastă.
coaster ['kousts1] s. 1. (mar.) cabotor, cabotier, vas de cabotaj, navă de coastă. 2. tavă
de argint (adesea pe rotiţe); tăviţă de plută (pentru paltare, farfurii încinse etc.). 3. (amer.)
persoană care se dă cu săniuţa de pe deal; persoană care coboară un deal cu bicicleta
fără frână, sau cu automobilul fără motor. 4. sanie. 5. (austr. si.) vagabond.
coaster brake [~ breik] s. frână de roată liberă.
coast guard ['koust ga:d] s. (mar.) paza coastei; (amer.) serviciul de grăniceri marini.
coasting ['koustirj] s. 1. (mar.) cabotaj, navigaţie de coastă. 2. (despre vehicule) mers
la vale (fără motor).
coasting flight ['koustin flait] s. (cosm.) faza de zbor a unei rachete dintre momentul
consumării unei trepte şi momentul aprinderii treptei următoare.
coasting trade [~ treid] s. (mar.) comerţ de cabotaj.
coasting vessel [~ .vesl] s. v. c o a s t e r ( l ) .
Coastland ['koustlcend] s. (amer.) regiunea de coastă a statului California.
coast line [~ lain] s. linie de coastă, linia coastei, litoral.
coast scenery [~ rsimsri] s. priveliştea litoralului, peisajul coastei, decorul ţărmului.
coast survey [~ so:vei] s. (topogr.) ridicare costieră.
coast waiter [~ rweita1"] s. funcţionar vamal însărcinat cu supravegherea vaselor de
cabotaj.
coastward(s) ['koustw3d(z)] adv. înspre coastă, în direcţia coastei.
coast warning ['koust iwominj s. (mar.) semnal de furtună.
coastwise [~ waiz] I. aay. de cabotaj; costier. II. adv. de-a lungul coastei.
coat [kout] I. s. 1. haină (bărbătească); jachetă, veston, surtuc, uniformă; tunică (cu
patru buzunare); Eton ~ jachetă scurtă şi neagră; dress ~frac; frock ~redingotă, gheroc;
~ and skirt taior; to wear the King's/ Queen's ~ a servi în armata britanică; it is not
the ~ that makes the man nu haina face pe om, aparenţele sunt înşelătoare; to dust a
man's ~ (for him) a burduşi pe cineva, a umfla pe cineva în bătăi; to take off one's ~
a-şi scoate haina (pentru a se pregăti de luptă); to take off one's ~ to work a se apuca
178
cu ardoare /cu înfocare de lucru, a se pune serios pe treabă, a-şi sufleca mânecile; to turn
one's ~a) a-şi schimba convingerile; b) a trece în tabăra vrăjmaşă / de partea adversarului;
a fi apostat; to pick a hole in smb.'s ~ a găsi (ceva) de cârtit, a căuta sau a găsi cuiva
nod în papură, de criticat la cineva; (prov.) cut your ~according to your cloth întinde-te
cât ţi-e plapuma. 2. palton; pardesiu (v. o v e r c o a t si g r e a t c o a t). 3. blană; păr;
(la păsări) pene; (la reptile) piele; (la pesti) solzi; to cast the ~ a năpârli. 4. strat, înveliş;
învelitoare; veşmânt; ~ of snow înveliş / strat de zăpadă; ~ of paint strat de vopsea, tentă.
5. (la fructe) coajă. 6. (med.) membrană. 7. (telm,) îmbrăcarc, făţuirc, căptuşire; astcreală;
bordaj; armătură; zidărie. II. vb. tr. 1. a acoperi (cu vopsea, praf, rugină etc.) 2. a îmbrăca.
coat card [~ ka:d] s. v. c o u r t c a r d.
coated ['koutid] adj. 1. îmbrăcat (cu haină / palton). 2. (despre limbă) încărcat. 3. acoperit
cu un strat izolator (de plastic etc.).
coated abrasive [~ s'breisiv] s. (ind.) hârtie abrazivă.
coated paper [~ 'peipo'] s. (poligr.) hârtie cretată / Kunstdruck.
coatee ['kouti:] s. veston scurt şi strâmt (mai ales militar), tunică.
coater ['kouta'] s. (ind. celulozei) maşină de cretare.
coating ['koutirj] s. 1. strat, pătură (a"e vopsea etc.); tencuială; spoială. 2. (constr.)
astereală. 3. (mar.) bordaj. 4. stofă de haine, de palton; postav.
coat-of-arrns ['koutov'a;rnz] s. 1. tunică (purtată de cavaleri peste armură). 2. (herald.)
blazon, stemă, marcă de armorie, armorii.:
coat-of-mail [~ 'meii] s. zale, cămaşă de zale.
coat tail ['kout.teil] s. pulpană de haină; coadă de frac.
coattail theory [~ .Biori] s. (amer. pol.) teoria succesului marginal (conform căreia in
anii catul au loc alegeri prezidenţiale un mare număr de candidaţi pentru congres îşi
datorează succesul electoral exclusiv prestigiului candidatului prezidenţial).
co-author ['kou 'o:Qar] s. coautor; colaborator.
coax [kouks] I. vb. tr. 1. ă convinge, a îndupleca (prin linguşiri); he was ~ed into
coming here (cu vorbe dulci) l-au înduplecat să vină. 2. a linguşi (aVn interes), a măguli,
a capta / a ademeni, prin linguşiri, a prinde cu amăgeli / cu şosele şi moinele; to ~
something out of a obţine ceva de la (prin măguliri, mângâieri etc.). II. s. 1. persoană
care ştie să convingă. 2. linguşitor (interesat), măgulitor; ademenitor (prin linguşeli).
co-ax [kou'aîks,'-.-] s. l.fmil.) mitralieră coaxială. 2. cablu coaxial.
coaxal [kou'asksal] adj. (geom.) coaxial, cu axe coincidente.
coaxer ['koukss'] s. linguşitor, profitor.
coaxial [kou'aeksisl] aay. (telm.) coaxial.
coaxial cable [~ 'keibl] s. (electr.) cablu coaxial.
coaxing ['kouksirj] s. 1. măgulire, linguşire. 2. ~ into an action înduplecare (a cuiva)
să facă ceva.
cob [kob] I. s. 1. (reg.) matahală. 2. bulgăre, bulz; bloc de cărbune. 3. tencuială de lut
şi paie tocate, vălătuci; perete acoperit cu lut. 4. v. c o b s w a n. 5. rasă de cai mici dar
viguroşi. 6. (amer.) cocean, ciocălău; ştiulete. 7. sâmbure de fruct. 8. (entom.) păianjen
(Tenegaria parietina). 9. (omit.) pescăruş (Larus marinus). 10. piastru (monedă). II. vb.
tr. 1. a arunca, a azvârli. 2. a bate. 3. (mine) a sfărâma (minereul) cu un ciocan de mână.
cobalt [kou'bo(:)lt, ko'b-, 'koubo:lt] s. 1. (chim.) cobalt. 2. vopsea de cobalt; albastru
de cobalt.
cobalt bloom [~ blu:m] s. (mineral.) eritrină.
cobalt blue [~ blu:] s. (chim.) albastru de cobalt.
cobaltic [ko«'bo(:)ltik] adj. de cobalt.
cobaltine [kou'bodtain, 'koubodtain] s. (mineral.) cobaltină.
cobaltous |kou'to:ltos] aay. (chim.) cobaltos.
cobaya [kou'beijo] s. (omit.) cobai (Cavia cobaya).
cobb [kob] s. v. c o b (1,9)
cobber ['kobor] s. (austral.) prieten, amic, fârtat.
cobble1 [lobi] I. s. 1. piatră de pavat. 2. pl. cărbune mare; coţcă, cărbuni ciuruiţi.
3. (mineral.) cremene, silice. 4. (geol.) galet. II. vb. tr. a pava, a pietrui.
cobble2 I. vb. tr. a repara, a drege, a petici, a cârpi, a cârpaci (încălţămintea). II. s.
1. cârpăceală, petiecală, treabă de cârpaci. 2. (metal.) laminare defectuoasă; rebut de
laminare.
cobbler [-3r] s. 1. cârpaci, cavaf; (prov.) the ~ must/ should stick to his last, let not
the ~go beyond his last fiecare să-şi cunoască lungul nasului. 2. (fig.) cârpaci, lucrător
prost. 3. (amer.) băutură din vin amestecat cu zahăr, lămâie şi gheaţă. 4. (amer.) un fel
de plăcintă de fructe. 5. (austr.) ultima oaie care trebuie tunsă.
cobbler's wax ['kobtaz wasks] s. ceară de cizmărie.
cobblery ['koblari] s. cârpăceală (şifig.).
cobble stone ['kobl stoun) s. v. c o b b 1 e1 (1,1).
cobbra ['kobra] s. (austral.) cap, ţeastă, căpăţână.
cobby ['kobi] aay. 1. (despre câini, cai) vânjos; îndesat şi puternic. 2. încăpăţânat,
îndărătnic.
cob coal ['kob koul] s. (mine) bloc de cărbune.
coble ['koubl, 'kobl] s. (scat.) luntre de pescuit cu fundul lat.
cobnut ['kobnAt] s. (bot.) varietate de alun (Corylus avellana grandis)'.
coboundary ['kou'baundorij s. (mar.) cofrontieră.
cobra ['koubro] s. 1. (zool.) şarpe cu ochelari, cobră (Năja tripudianus). 2. (austral.)
cap; craniu, ţeastă.
cob swăn ['kob swon] s. (omit.) lebădă (mascul), lebădoi (Cygnus).
cob wall [~ wo:l] s. perete de lut.
cobweb ['kobweb] I. s. 1. pânză de păianjen, păienjeniş; (y7g.) urzeală, mreje, cursă;
~ morning dimineaţă ceţoasă; to blow away the ~ s a lua aer, a se aerisi; to have a ~
in one's throat a-i fi sete, a vrea să bea, a avea gâtlejul uscat. 2. ţesătură subţire şi uşoară.
179 cocksy

3.pl. subtilităţi; chichiţe, subterfugii; the ~s of the law chichiţele / subtilităţile / păienjenişul cocked-up nose [~ 'Ap nouz] s. nas câni.
legilor / dreptului. II. adj. fraged, fragil, plăpând, delicat. III. vb. tr. a acoperi cu o pânză Cocker ['kokor] s. according to ~ după Cocker (1635-1675, autorul unui manual de
de păianjen, a împăienjeni. aritmetică); exact, corect, just.
cobwebbed [-d] adj. v. c o b w e b b y . cocker1 vb. tr. 1. a alinta, a răsfăţa, a răzgâia (copiii); a drăgosti, a giugiuli; a-i căuta
cobwebby [-i] adj. 1. plin de pânze de păianjen; acoperit cu păienjeniş. 2. (despre ochi, în coarne (cuiva). 2. to ~ up a) a susţine, a ajuta; b) a încuraja; a îndemna; c) a cocoli,
minte etc.) împăienjenit. a îngriji.
coca l'kouko] s. (bot.) coca (arbust din America de sud ale cărui frunze au proprietăţi cocker2 s. (zool.) cocker (câine englezesc de vânătoare).
narcotice) (Erythroxylon coca). cockerel ['kokpr^l] s. 1. cocoşel. 2. (ftg.) tânăr mândru şi bătăuş; moftangiu, cocoşel.
coca-cola l~ikouto] s. coca-cola. cocker sprag ['koks sprang] s. (mine) stâlp de susţinere în abataj.
Cocaigne [ko'kein] s. v. C o c k a i g n e. cock eye ['kokai] s. ochi saşiu/ zbanghiu.
cocaine [kou'kein, ko'k-, ko'k-, amer. kou'k-, -'-, 'koukoân] s. (chim.) cocaină. cock-eye adj. saşiu, zbanghiu, încrucişat.
cocainism [ko'kcinizam] s. (med.) cocainism. cock-eyed ['kokaid] adj. (fam.) 1. saşiu, cruciş, zbanghiu, încrucişat, care se uită
cocainist [ko'keinist] s. cocainoman. împrăştiat. 2. oblic, strâmb, şui; ~ politics înşelătorie politică; the pictures are (hung)
cocainize [kou'keinaiz] vb. tr. a trata cu cocaină; a anestezia cu cocaină. all ~toate tablourile sunt puse/ atârnate strâmb. 3. (şl.) beat, afumat, ciupit. 4. (sl.) aiurea
cocatalyst [kou'kastolist] s. (chim.) catalizator comun. (în tramvai); it looks rather ~ se potriveşte ca nuca în perete; ce are griva cu iepurele?
coccus ['kokos], pl. cocci ['kokai, -ksai, -ksi] s. (med., biol.) coc (microb.). (mi se) pare cam aiurea-n tramvai.
coccyx ['koksiks] s. (anat.) coccis, cauda. cock fight(ing) ['kokfait(irj)] s. luptă de cocoşi. -O* (fam.) this beats ~! asta le bate pe
cochinchina ['kot/in't/ains] s. (omit.) cochinchina (denumirea unei rase de găini). toate, asta le-a pus capac la toate!
cochineal ['kot/ini:l] s. 1. (entom.) coşenilă (Coccus cacti). 2. carmin, cânnâz (vopsea). cock handle [~ -haindl] s. (tehn.) cheie de robinet.
cochineal insect [~'insekt] s. (entom.) insectă din genurile Nopalia si Opuntia. cock horse [~ 'ho:s,'—, -'-] I. s. 1. băţ de călărit (pentru copii). 2. cal de lemn. II. adj.
cochlea ['koklio],p/. cochleae [-Iii: -li:ai] s. (anat.) melcul urechii. 1. călare. 2. mândru, ţanţoş, fudul, fălos. III. adv. 1. călare. 2. ţanţoş, mândru.
cochleare [ikokli'eori:] s. (med.) o lingură (dintr-un medicament). cockiness ['kokinis] s. 1. îndrăzneală, cutezanţă; obrăznicie, impertinenţă. 2. înfumurare,
cock1 [kok] L s. 1. cocoş; (omit.) ~of the wood cocoş sălbatic, cocoş de munte (Tetrao îngâmfare, prea mare încredere în sine.
urogallus); game ~ cocoş de luptă; Turkey ~ curcan (Meleagris gallopavo); wood ~ cockle1 ['kokl] s. 1. (bot.) neghină (Agrostemma githago). 2. (agr.) mălură, cărbune.
becaţă, sitar (Scolopax rusîicola); to live like a fighting ~ a trai fără griji, a huzuri; that cockle2 s. 1. (zool.) moluscă comestibilă (de forma unei inimi) (Cardium edule).
~ won't fight (asta) nu (se) prinde, figura (asta) nu merge; old ~! prietene! by ~ (and 2. scoică. 3. barcă puţin adâncă, găoace, coajă de nucă. 4. (amer.) prăjitură din faină şi
pie)! la naiba! drace!; ~ and bull story basmul cu cocoşul roşu; (prov.) as the old ~ zahăr. «0* to warm/ to delight/ to rejoice the ~s of smb's heart a-i bucura inima cuiva,
crows, so crows the young ~ cum e turcul şi pistolul, cum e sacul şi petecul, ce naşte a-1 bucura până în adâncul inimii; a face cuiva o marc bucurie; hot ~s bâza (joc).
din pisică şoareci mănâncă, aşchia nu sare departe de trunchi; (prov.) a ~ is valiant on
cockle31. ş. creţ, încreţitură, cută; defect, cusur (la o stofă). II. vb. intr. 1. a se încreţi,
his own dunghill fiecare e curajos la el acasă. 2. cântat al cocoşului (noaptea), priveghi;
a face cute. 2. (despre mare) a se agita, a spumega, a face spume, a face berbeci. 3- a se
cântători; we sat till the second ~am stat până la al doilea priveghi; până (pe) la cântători.
înfăşură în spirală.
3. (in faţa unui nume de animal, pasăre, peste) mascul. 4. (şi weathercock) sfârlează
cockle4 s. 1. sobă. 2. cuptor pentru uscarea hameiului.
de vânt. 5. cocoşul armei. 6. robinet; cana. 7. limba cântarului. 8. ac, indicator (la cadranele
solare). 9. (war.) încăperile echipajului de bord. 10. (av.) scaunul pilotului. 11. conducător, cockle boat [~ tbout] s. v. c o c k l e s h e l l (2).
călăuză, cap; (pop.) (jig.) cocoşul satului; ~ of the school primul bătăuş al şcolii, capul cockle bur [~ bo:r] s. (bot.) scaietele-popii, holeră (Xanthium strumarium).
răutăţilor; ~ of the walk persoană importantă / de frunte (în cercul său), grangur, fruntaş; cockle shell [~ /el] s. 1. ghioc. 2. luntre mică, găoace, coajă de nucă.
■O* (poligr.) ~ and hens acolade prelungite. II. vb. tr. a ridica; to ~ (up) one's cars a-şi cocklet ['koklit] s. (rar) v. c o c k 1 i n g.
ciuli urechile; to ~ one's hat a-şi pune pălăria pe o parte / hoţeşte / şmechereşte; to ~ cockling ['koklirj] s. (omit.) cocoşel (şi fig.).
one's head a ţine capul sus; to ~ one's eye a face cu ochiul (în derâdere, a neîncredere); cock loft ['kokiloft] s. (locuinţă în) pod, mansardă, (locuinţă la) cucurigu.
to ~ one's nose aţine nasul sus, a fi sau a umblacu nasul pe sus /în vânt; (mil.) to ~ a cockney ['kokni] I. s. 1. cockney, londonez de baştină/ get-beget (mai ales din partea
gun a trage cocoşul (armei); ~ you up with it! poţi aştepta mult şi bine! de est); orăşean. 2. dialect londonez (mai ales din estul oraşului). 3. (amer. peior.) orăşean.
4. (înv.) papă-lapte, mototol. 5. (înv.) femeie miorlăită/ afectată. II. adj. (de) cockney.
cock2 I. ş. stog (de fân). II. vb. tr. a aşeza în stog(uri).
cockneydom [-dom] s. 1. (colectiv) londonezi (V. c o c k n e y I, 1). 2. influenţa
cockade [ko'keid] s. cocardă.
„cockney-" lor în literatură.
cockaded f-id] adj. cu cocardă.
cockneyfy [-fai] vb. tr. (mai ales peior.) a face „cockney", a da un caracter de londonez
cockadehood [-hud] s. (rar) prima copilărie.
cockade ore [ko'keid o;r] s. (mineral.) minereu cocardă. de baştină/ get-beget; a „londoniza".
Cockade State [ko'keid steit] s. (amer.) (folosit ca supranume) Statul Maryland. cockney king ['kokni 'kirj] s. regele „cockney" (personaj popular al cartierelor
cock-a-doodle-doo ['kokodu:dl'du:] I. s. 1. cucurigu. 2. (în limbajul copiilor) cocoş(el). „cockney" purtând un costum acoperit cu ornamentaţii de sidef).
II. interi, cucurigu! cockneyism ['kokniizsm] s. accent, pronunţare sau mod de a se exprima al
Cockagne Iko'kein] s. v. C o c k a i g n e . „cockney"-lor.
cock-a-hoop ['koko 'hu:p,'—] (fam.) I. adj. vesel; mulţumit / încântat de sine (mai cock pheasant ['kok'feznt] s. (omit.) fazan (bărbătuş).
ales în urma unui succes); triumfător, mândru, ţanţoş, fudul. II. adv. vesel, triumfător; cockpit l'kokpit] s. 1. arenă, îngrăditură pentru luptele de cocoşi. 2. (jig.) arenă (de
ţanţoş, fudul, mândru, umflându-se în pene, ncmaiîncăpându-şi în piele. lupte); focar de război; ~ of Europe Belgia. 3. (mar.) coepit (scobitură la pupa unei
Cockaigne [ko'kein] s. ţara unde curge lapte şi miere / unde umblă câinii cu covrigi ambarcaţiuni); cabinele ofiţerilor inferiori pe vechile vase, folosite ca infirmerie; postul
în coadă; (glumeţ, peior.) the land of ~ Londra cu împrejurimile. răniţilor. 4. (av.) carlingă, cabina pilotului.
cockaigner [-or] s., adj. (rar) v . c o c k n e y . cock plug [~ pUg] ş. (tehn.) cep de robinet.
cockalorum [<koko'lo:rom] s. (fam.) 1. cocoşel, cocoş mic. 2. (ftg.) ţafandache, marţafoi, cockroach ['kokrout/J s. (entom.) libarcă, gândac negru de bucătărie, şvab (Periplaneta
cocosel; (om) înfumurat, încrezut, închipuit. *0- high ~a) capra, leapşa (joc); b) sus! haida! orienta lis).
c)v.~(2). cockscomb ['kokskoum] s. 1. creastă de cocoş. 2. (ist.) scufa de clovn/ de nebun, tichia
cockamamie, cockamymy ['kokomeimi] (amer. şl.) I. ş. neghiobie, gogomănie. II. adj. prostului. 3. (bot.) crcasta-cocoşului (Celosia cristata). 4. încrezut, înfumurat, orgolios,
1. stupid, prostesc. 2. neînsemnat, de nimic; neglijabil. 3. inferior, de calitate inferioară. vanitos, închipuit. 5. marţafoi, fdfizon, fandosit; sclivisit; ţafandache, cocoş, cocoşel, crai
cock-and-bull ['kokondbul] adj. de necrezut, mincinos, fantastic; a ~ story poveste (de mahala), craidon.
mincinoasă, basm de necrezut. cocksfoot ['koksfut] s. (bot.) golomoz, noduroasă (Dactylis glomerata).
cockatoo [ikoko'tu:,'--'-] s. 1. (omit.) cacadu (specie de papagal, Plissolophus). 2. (austr. cockshead ['kokshed] s. (bot.) sparcetă (Onobrychis saliva).
fam.) mic fermier. cock shot [~ /ot] s. 1. ţintă; ţel. 2. v. c o c k s h y.
cockatrice ['kokotrais, -tris] s. 1. (mitol.) vasilisc. 2. (zool.) bazilisc, şopârlă din America cock shut [~ /M] s. (înv. dial.) ceasul când se culcă găinile, amurg, înserat, crepuscul.
de Sud (Basiliscus americanus). cockshy [~ /ai] s. joc popular (jucătorii aruncă un băţ într-un obiect oarecare; în cazul
Cockayne [ko'kein] s. v. C o c k a i g n e. când îl nimeresc, obiectul revine celui care a aruncat băţul).
cockbill ['kokbil] vb. intr. (mar.) a atârna ancora. cock sparrow ['kokispaerou] s. 1. (omit.) vrăbioi (Fringilla domestica). 2. zurbagiu,
cockboat [~ bout] s. (mar.) 1. şalupă de bord. 2. barcă de aprovizionare. bătăuş, buclucaş. 3. târâie-brâu.
cock-brained [~ 'breind] adj. cu minte de cocoş; redus, mărginit, limitat; nechibzuit, cockspur [~spo:r] s. 1. pinten de cocoş. 2. (bot.) păducel, pinten-de-cocoş (Crataegus
nesocotit; fluşturatec. crus-galli).
cockchafer [~ itfeifo1"] s. (entom.) cărăbuş (Melolontlia melolontha). cock-sure [~ '/uor, ~'/oor] I. adj. 1. din cale afară de sigur, încredinţat, convins, foarte
cock chicken [~ .t/ikin] s. (omit.) cocoşel. sigur; I was ~ of/ about his horse cram absolut sigur că va câştiga calul lui. 2. încrezut,
cock crow [~ krou] s. cântători, zori, auroră, alba (zilei), revărsatul/ faptul zilei. sigur de sine, plin de sine (însuşi); sigur până la încăpăţânare, care nu se îndoieşte de
cock crowing [~ krouirj] s. v. c o c k c r o w. ceva, care crede orbeşte; dogmatic. 3. inevitabil, ineluctabil, de neînlăturat. II. adv. cu
cocked [kokt] adj. ridicat; ciulit; (despre pălărie) pus pe o parte, pus pe o ureche; (deplină/ marc) siguranţă, convins.
şmechereşte, hoţeşte. ( xkswain [~ swein, 'koksn] s. v. c o x s w a i n.
cocked hat [~ruet] s. 1. tricorn (pălărie cu trei colturi). 2- scrisoare împăturită în cocksy ['koksi] adj. (fam.) încrezut, mândru, fălos, ţanţoş, semeţ, fudul, înţepat; obraznic,
triunghi. ♦ to knock into a ~a) a turti pălăria/ fesul; b) (sl.) a face praf, a distruge. îndrăzneţ, impertinent.
cocktail
cocktail ['kokteilj s. 1. cocteil (băutură alcoolică preparată dintr-un amestec de diferite
lichioruri). 2. (mai ales la pi.) cocteil, petrecere; swinging ~ s petrecere fără ore fixe /
fără ceremonie. 3. cal de curse (dar nu pur sânge). 4. (fig.) parvenit.
cocktailery [-lri] s. salon7 bar unde se servesc cocteiluri.
cocktail lounge ['kokteil laund3] s. bar de hotel.
cock-up f'kokiAp] adj. 1. ridicat. 2. (despre pălărie) pus pe o parte, şmechereşte.
cock wrench [~ irent/] s. (tehn.) cheie de robinet.
cocky1 ['kaki] adj. v. c o c k s y.
cocky2 s. (austr.fam.) mic fermier.
cocky leeky [~ 'Ii:ki] s. (scof.) supă de găină eu praz.
COCO ţ'koukou] s. (boi.) palmier de cocos, cocoticr (Cocos nucijera) (uneori se scrie
cocoa, ceea ce duce la confuzii).
cocoa s. 1. cacao. 2. cacao (cu lapte sau apă), şocolată.
cocoa bean [~ bi:n] s. bob de cacao.
cocoa husks[~ hAsks] s. pi. coji / pleavă de la boabele de cacao.
cocoa nib [~ nib] s. boabe de cacao (curăţate).
cocoa-nut ['kouka nAt, 'koukounAt] s. 1. nucă de cocos; (glumei) that accounts for
the milk in the ~ acum e limpede de tot / totul e limpede ca bună-ziua / acum s-au lămurit
lucrurile; de-aia n-are ursul coadă. 2. (sl.) tigvă, ţeastă, căpăţână, bostan, cutiuţă, scăfârlie.
cocoa-nut butter [~ ibAt9r] s. unt de cocos.
. cocoa-nut milk [~ milkj s. lapte de cocos.
cocoa-nut tree [~ trt:[ s. v. c o c o.
cocoa powder fkoukou ipauda'] s. 1. praf de cacao. 2. pulbere neagră, praf de puşcă.
cocoa shells ['kouksjelz] s. pi. v. c o c o a h u s k s.
coco nut ['kouka nAt] s. v. c o c o a n u t.
cocoon [ka'ku:n, ko'k-] (entom.) gogoaşă, cocon (de vierme de mătase etc.).
cocoon creel [~'kri:l] s. (tejrt.) ramă pentru coconi. - - acelaşi spaţiu sau loc.
cocoonery [ko'kumsri] s. 1. crescătorie de viermi de mătase. 2. torcătorie (de borangic)
gospodărie sericicolă; fabrică de mătase, mătăsărie.
coco palm ['kouks pa:m[ s. v. c o c o.
cocotte ['ka'kot] s. (fr.) cocotă, damă.
co-current flow ['kou'kArent flou] s. (hidr.) curent paralel, curgere echicurentă.
cocycle ['kou'saikl] s. (mnt.) cociclu.
cod1 [kod],pl. cod, rar si cods ]-z] s. (iht.) cod, batog (Gadus morrhua).
cod2 vb. tr. (sl.) a înşela, a amăgi, a duce cu preşul, a aiuri.
cod3 s. 1. (tehn.) lagăr, cuzinet. 2 / (bot.) păstaie; coajă, pojghiţă. 3. (anat.) pungă
(sinovială, seroasă etc.). 4. v. c o d g e r (1,2).
cod4 s. (anat.) 1. scrot, pungă. 2. pi. testicule.
coda ['kouds] s. 1. (muz.) coda, încheiere. 2. încheiere cu înflorituri.
coddle1 f'kodl] I. vb. tr. 1. a îngriji, a cocoli, a obloji (cape un om bolnav); a îndopa.
2. a înveli; a înfăşură; a cocoli, a corconi, a cocoloşi. 3. a răsfăţa, a cocoli, a răzgâia.
II. s. 1. răsfăţ, răzgâiată, cocolire. 2. răsfăţat, răzgâiat, cocolit, belaliu. 3. persoană rea
de boală; becisnic, om gubav; valetudinar.
coddle2 vb. tr. 1. a fierbe (la foc mic), a înăbuşi, a fierbe înăbuşit. 2. a coace (mere).
code [koud] I. s. 1. (jur.) cod, codice, corp de legi, codex, pravilă; civil ~ cod civil;
criminal ~ cod penal. 2. cod; cifru; sistem de semnalizare; Morse ~ alfabetul Morse;
~of signals cod de semnale. 3. morală; ~of honour codul onoarei. 4. (biol.) cod (genetic).
II. vb. tr. 1. (mil.) a cifra (prin cwl), a codifica, a coda. 2. (yur.) a codifica, a reuni într-un
cod (legiuiri, pravili etc.). 3. (biol.) a determina codul genetic (cu gen.).
codein(e) ['koudii:n] s. (chim., farm.) codeină.
code letters ['koudrletaz] s. (tel.) indicativ de apel.
coder ['kouaVJ s. (cib.) codificator.
codex ['koudeks],pl. codexes [-iz], codices ['koudiskz, 'kodisi:z] s. 1. codex, codice;
colecţie de manuscrise vechi. 2. manuscris vechi.
cod fish ['kod fi/] s. v. c o d1
codger ['kod30r] s. 1. (si rum old ~) om ciudat, original, excentric, trăsnit, aiurit, figură,
faţă, tip. 2. flăcău; individ, tip, băiat, cetăţean.
codicil ['kodisilj s. (y'ur.) codicil; apendice, adaos.
codification [ikodifi'kei/an, ikoud-j s. codificare, clasare, sistematizare.
codify ['ksdifai, 'koud-] vb. tr. 1. a codifica; a sistematiza; a clasifica. 2. a cifra, a codifica,
a coda.
coding ['koudirj] s. (cib.) codificare, secvenţă de instrucţiuni codificate.
codlin ['kodlin] s. (bot.) 1. măr necopt / acru. 2. varietate de mere ieftine (lunguieţe),
aprox. sinope.
codling1 [kodlin] s. v. c o d 1 i n.
codling2 s. (iht.) cod mic (tânăr).
cod-liver oil ['kodlivor'oil] s. untură de peşte.
cod oii [~ 'oii] s. v. c o d -1 i v e r o i 1.
cod piece ['kcxl ipi:s] s. (ist.) 1. buzunar / pungă pe care o purtau bărbaţii în partea din
faţă a pantalonilor, prohab. 2. (fig.) penis, membrul viril.
cod's head ['kod zihed] s. (fig.) tâmpit, idiot, găgăuţă, cap de lemn, cap pătrat.
coed, co-ed ['kou 'ed] s. (prese, ae la c o e d u c a t i o n ) (amer. sl.) şcolăriţă, studentă
(într-o instituţie de învăţământ mixt).
co-education |'kouiedju(:)'kei/3n] s. învăţământ mixt; coeducaţie.
coeducational school ['kou,edju(:)'kei/3nl sku:l] s. şcoală mixtă.
coefficient [ikoui'fi/ant, amer. si ikoue-] I. s. 1. (mat.fiz.) coeficient; indice; factor;
~ of efficiency coeficient economic. 2. factor ajutător / auxiliar. II. adj. ajutător, auxiliar,
complimentar.
coeliac [rsi:liaek] adj. (anat.fiziol.) abdominal, ţinând de burtă / de pântece, celiac.
180
coenobite ]'si:no«bait, -nob-] s. (rel.) cenobit, monah (membru alunei obştiIcomunităţi,
călugăreşti, spre deosebire de sihastru care trăieşte în singurătate).
coenogenesis [isin3'd3enesisj s. (biol.) cenogeneză.
coenzyme [kou'enzaim] s. (chim.) coferment, coenzimă.
coequal [kou'i:kw3l] I. adj. egal, deopotrivă. II. s. egal.
coerce [kou'sis] vb. A. tr. 1. a constrânge, a obliga, a sili; to ~ into silence a face să
tacă. 2. a înfrâna; a reprima. 3. a impune; to ~ obedience a impune ascultare. B. intr. a
face uz de forţă, a folosi mijloace de constrângere.
coercible [kou'o:sibl, -sab-] adj. 1. supus constrângerii / coerciţiunii, care poate fi
constrâns / silit / obligat. 2. (fiz-, despre gaze) compresibil, condensabil.
coercion [kou'sijan] s. 1. constrângere, silire, silnicie, forţare; (yur.) coerciţiune.
2. guvernare prin forţă.
Coercion Act [~ Eekt] s. (ist. yur.) denumire a mai multor legi împotriva Irlandei; lege
pentru suspendarea garanţiilor constituţionale.
Coercion Bill [~ bil] s. v. C o e r c i o n A c t .
coercive [kou'o:siv] adj. (jur.) coercitiv, de constrângere.
coercive force [~ fo:s] s. (fiz.) forţă coercitivă (pentru înlăturarea magnetismului).
cbessential [kouiosen/al, amer. koue'-] adj. identic, cu aceeaşi substanţă sau esenţă.
coetaneous [ikoui'teiniss] adj. v. c o e v a 1.
coeval [ko«'i:v3l] I. s. persoană de aceeaşi vârstă / de o seamă cu cineva; contempo­
ran. II. adj. 1. (with) de o vârstă / deopotrivă / de o seamă (cu); contemporan, acelaşi
leat / contingent (cu). 2. de aceeaşi durată, la fel de trainic / de durabil.
coexist ['kouig'zist, amer. koueg'-] vb. i«tr. a coexista. .
coexistence [-ons] s. coexistenţă, existenţă laolaltă; peaceful ~ coexistenţă paşnică.
coexistent [-snt] adj. coexistent.
coextensive ['kouiks'tensiv] adj. care are aceeaşi lungime sau durată, care cuprinde
co-factor ['kou'fadcto''] s. (mar.) adjuncţie, completare algebrică.
co-feature ['kou,fi:tfor] s. (cinema) film artistic făcând parte dintr-un program dubhi.
coffee ['kofi] s. 1. cafea; black / strong ~cafea neagră, filtru, şvarţ; milk and ~ cafea
cu lapte. 2. (ceaşcă de cafea). 3. (fig.) vizită, conversaţie, întâlnire (la care se ia o cafea).
4. (pauză pentru o) gustare.
coffee bean [~ bi:n] s. bob de cafea.
coffee berry [~ .beri] s. v. c o f f e e b e a n. ■• ■
coffee bread [~ bred] s. (colac de) cozonac.
coffee break [~ breik] s. pauză de producţie.
coffee cake [~ keik] s. v. c o f f e e b r e a d .
coffee-coloured [~ .kAlod] adj. cafeniu.
coffee cup [~ kAp] s. ceaşcă de cafea.
coffee drum [~ drAin] s. v. c o f f e e p o t.
coffee grinder [~ igraindor] s. 1. râşniţă de cafea. 2. (mil. sl.) mitralieră, căţea.
coffee grounds [~ graundz] s. pi. zaţ, drojdie de cafea.
coffee house [~ haus] s. cafenea, cafe.
coffee man [~ man] s. (înv.) proprietar de cafenea.
coffee mill [~ mil] s. râşniţă de cafea.
coffee palace [~ ipselis] s. cafenea, cafe.
coffee pot [~ pot] s. ibric, oală, ulcică de cafea.
coffee roaster [~ iroustar] s. maşină sau tigaie de prăjit boabele de cafea.
coffee room [~ ru(:)m] s. sufragerie sau hol de hotel sau han (unde se serveşte
cafeaua etc.).
coffee table [~ iteibl] s. măsuţă pentru cafea / ceai etc.
coffee tavern [~ >ta3vo(:)n] s. cafenea, bufet (unde se consumă băuturi alcoolice).
coffee things [~ Oinz] s. pl. serviciu de cafea.
coffee-tree [~ tri:] s. (bot.) cafeu, arbore de cafea (Coffea arabica).
coffee wit [~ wit] s. stâlp de cafenea; intelectual care frecventează cafenelele.
coffer ['kofgr] l.s.l. cufăr, ladă; cutie. 2. cufăr / ladă cu bani; (fig.) vistierie, trezorerie,
hazna; tezaur; the ~s of State tezaur public, vistieria/ trezoreria statului. 3. (arhit.) cheson.
4.(hidr.) cheson,căsoaie, batardou (v.sicof f er dam). 5.(hidr.)bazin,cameră(« unei
ecluze). 6. (mar.) bazin / şantier plutitor. II. vb. tr. 1. a pune bine / deoparte; a tezauriza.
2. (arhit.) a face (un plafon) în chesoane. 3. (mine) a cofra (un pu().
coffer dam ['kofsdsmj s. (hidr.) coferdam; batardou, cheson, casetă; baraj (de căsoaie),
puntiţă; susţinere impermeabilă.
cofferdam recess [~ ri'scs] s. (hidr.) nişă-batardou.
coffin ['kofih] I. s. 1. coşciug, sicriu, raclă; tron, lacră; to drive a nail into smb.'s ~
a băga pe cineva în mormânt / în pământ, a scoate sufletul cuiva, a scurta viaţa cuiva.
2. copită de cal. 3. cornet de hârtie. 4. (mar.) vas vechi (impropriu pentru navigat),
barabată, daradarcă, sicriu plutitor. 5. mină de tip vechi. II. vb. tr. 1. a aşeza în sicriu.
2. (Jig.) a închide, a încuia, a ţine sub cheie, a îngropa; a tăinui, a ascunde, a ţine de o
parte / sub obroc / în umbră.
coffin bone [~ boun] s. os de copită.
coffinite ['kofinait] s. (mineral.) cofinit.
coffin joint [~ d3oint] s. prima încheietură a piciorului la cal.
coffin lid [~ lid] s. capac de coşciug.
coffin nail [~ neil] s. (sl.) cui de coşciug, ţigară.
coffle ['kofal] s. lanţ, caravană de sclavi sau animale legate.
coflexure ['kou'flek/9r] s. (tehn.) săgeată.
cog1 [kog] s. 1. (tehn.) dinte, zimţ. 2. (fig.) rotiţă, intermediar, curca de transmisie.
3. îmbucătură, îmbinare (la tămplărie). 4. (muie) armătură de stive de lemn sau metalice.
cog2 vb. A. tr. 1. a înşela, a amăgi; a pungaşi, a sfeterisi; (sl.) to ~ a die, to ~ the dice
a înăslui zarurile, a juca cu zaruri măsluite, a trişa la zaruri, a trage cu trei. 2. a dinţa,
181 cold

a zimţui. B. i/itr. 1. a trişa la zaruri, a umbla cu zaruri măsluite. 2. a minţi / a înşela oamenii,coign(e) [koin] s. (arhit.) unghi, colţ exterior; (fig.) ~of vantage poziţie prielnică (pentru
a trage lumea pe sfoară. observaţie sau acţiune).
cog3 s. luntre pescărească, lotcă. coil1 [koil] I. vb. A. intr. 1. (şi to ~up) a se încolăci; a se înfăşură în spirală. 2. a şerpui.
cogence ['koud3ons] s. v. c o g e n c y. B. tr. 1. a înfăşură, a încolăci. 2. (tehn.) a aşeza în toba de cablu. II. s. 1. (tehn.) funie
cogency [rkoud33nsi] s. putere de convingere; soliditate, forţă (a argumentelor sau încolăcită; spirală de sârmă; tobă de cablu. 2. (electr.) bobină; induction / Ruhmkorff
raţionamentelor), puterea unui raţionament; logică (a faptelor). ~ bobină Ruhmkorff / de inducţie. 3. zuluf.
cogent ['koud33nt] adj. convingător; concludent; peremptoriu, de netăgăduit, care te coil2 s. (înv., poetic) larmă, zarvă, tărăboi, scandal, zgomot; harababură, tevatură.
sileşte să-1 recunoşti; raţional, irefutabil, incontestabil. coil antenna [~ Een'tena] s. (radio) cadru.
cogged [kogd] adj. 1. dinţat, zimţat. 2. (despre zaruri) măsluit, prefăcut, făcut să câştige. coil clutch [~ kUt/[ s. (tehn.) ambreiaj cu arc.
cogger ['kog9r3 s. (sl.) 1. măsluitor, trişor. 2. păcălici. înşelător, pungaş. 3. linguşitor, coil former ['koil ifo:morJ s. (electr.) carcasă de bobină.
lingău, periuţă. coil-loaded cable ['koil.loudid 'keibl] s. (tel.) cablu pupinizat / încărcat.
cogging ['kogirj] s. (metal.) eboşarc; preforjare; prelaminare. coil loading [~ iloudin] s. (ţel.) pupinizare.
cogitable ['kod3itsbl] adj. care poate fi gândit / conceput / închipuit; la care se poate coil neutralization [~ -nju:tralai'zei/pn] s. (tel.) neutralizare inductivă.
cugeta, imaginabil. coil pipe [~ paip] s. (tehn.) serpentină.
cogitate ['Icxrjiteit] vb. A. intr. (upon, over) a cugeta, a (se) gândi), a medita (la, asupra). coil spacing ['koil ispeisirj] s. (electr.) pas de pupinizare.
B. tr. 1. a plănui, a pune la cale. 2. (filoz.) a concepe. coil spring [~ sprirj] s. (tehn.) arc elicoidal / volut.
cogitation [ifox^i'tei/pn] s. cugetare, gândire, reflectare, reflecţie, meditare; considerare; coil tap [~ ta3p] s. (tel.) priză de bobină.
chibzuire; plănuire. coin [koin] I. s. 1. monedă; (colectiv) bani; to pay a man back in his own ~ a plăti
cuiva cu aceeaşi monedă; false ~a) monedă falsă; b) fals, plastografie, plagiat. 2. (tehn.)
cogitative ['kixrjiteitiv] adj. 1. gânditor, cugetător; care are puterea de a cugeta. 2. (fîg.)
profund, meditativ, contemplativ, înclinat spre meditaţie. poanson. 3. v. c o i g n (e). II. vb. A. tr. 1. a bate (monedă), a bate la tarapana; a stampa,
cognac ['kounJEek, 'ton-] s. coniac. a ştemui; to be ~ing money a face bani, a se îmbogăţi, a deveni putred de bogat.
cognate ['kogneit] I. adj. de un sânge, dintr-o mamă; înrudit, apropiat; asemănător, 2. a fabrica, a născoci, a inventa; a făuri. 3. a inventa (cuvinte sau expresii noi). B. intr.
similar; analog; având aceeaşi origine sau obârşie; (lingv.) ~ words cuvinte înrudite / a bate monedă.
din aceeaşi familie / având aceeaşi rădăcină / familie de cuvinte. II. s. 1. (scot. jur.) rudă coinage ['koinid3] s. 1. baterea monedei. 2. sistem monetar. 3. inventare de cuvinte
(după mamă). 2. pi. (lingv.) cuvinte având o origine comună; limbi înrudite. sau expresii noi; word of modern ~ cuvânt nou format; neologism; modernism.
cognate object Horxrjikt] s. (gram.) complement intern, inclus sau înrudit (de exemplu: coinbox telephone ['koinboks 'telifoun] s. telefon public.
to sleep the sleep of the brave). coincide [ikouin'said] vb. intr. 1. a coincide, a se suprapune, a corespunde, a se potrivi,
cognation [kog'nei/an] s. 1. (scot. jur.) înrudire (după mamă). 2. (lingv.) înrudire a a se brodi, a se întâmpla în acelaşi timp; a concorda. 2. a se asemăna; a fi egal; a fi de
cuvintelor. acord / de aceeaşi părere.
cognition [kog'nijsn] s. 1. (filoz.) cunoaştere, cunoştinţă (pe cale raţională); coincidence [kou'insidans] s. 1. coincidenţă, suprapunere, concordanţă. 2. conformitate,
percepere, intuire. 2. (jur.) recunoaştere, mărturisire; competenţă, jurisdicţie. potrivire, corespondenţă, juxtapunere; brodire.
cognitive ['kognitiv] adj. care poate fi cunoscut, conceput, gândit; cognoscibil. coincident [kou'insidant] adj. 1. care coincide, coincident; care se potriveşte / se
suprapune. 2. corespunzător, corespondent, asemănător. 3. care se întâmplă în acelaşi
cognizable ['kognizobl, amer. şi kog'naizobl] adj. 1. cognoscibil, care poate fi cunoscut.
timp, paralel, simultan, contemporan.
2. perceptibil. 3. (jur.) care poate fi urmărit / stabilit / recunoscut; care intra sub jurisdicţia
coincidental [kouiinsi'dentl, «kouin-] adj. întâmplător, produs prin coincidenţă.
sau în competenţa unei curţi.
coin collect ['koin kailckt] s. (tel.) casetă de monede.
cognizance ['kognizans] s. 1. cunoştinţă, cunoaştere, înţelegere; luare în scamă;
coiner ['koino1"] adj. 1. persoană care bate monedă. 2. fabricant de monede false,
recunoaştere; identificare; to have ~ of a avea cunoştinţă de, a-şi da scama de; to take
falsificator de bani, calpuzan. 3. (fîg.) născocitor, plăsmuitor (mai ales de cuvinte).
~ of a lua cunoştinţă / act de; to take special ~ a verifica cu deosebită atenţie.
coin operated ['koin 'oporeitid] adj. (despre un automat) care funcţionează cu monede.
2. competenţă; within one's ~ în limita competenţei cuiva. 3. jurisdicţie. 4. semn distinctiv
coin relay ['koin 'ri(:)lei] ş. (tel.) releu de încasare.
/ de recunoaştere; cocardă; blazon, stemă, marcă.
coin slot ['koin slot] s. gaură / deschizătură pentru introducerea fisei sau monedei (la
cognizant ['kogniz^nt] adj. l . ~ o f conştient de, având cunoştinţă de; care-şi dă seama
telefonul public, la automate etc.).
de, care ia cunoştinţă de. 2. competent.
coinstantaneous [ikouinston'teinjss] adj. (absolut) simultan, concomitent.
cognize ['kognaiz, -'-] vb. tr. (filoz.) a cunoaşte, a înţelege, a găsi înţelesul / sensul (unui
coir ['koior] s. (bot.) fibră de cocos.
lucru); a fi conştient de, a-şi da seama de.
coital ['kouitol] adj. (biol.) sexual, de copulaţie, de împerechere; referitor la coit / la
cognomen [koginoumen] s. 1. nume, nume de familie. 2. poreclă. actul sexual / la raporturi / contacte sexuale.
cognoscente [.konjbu'Jcnti, 'kognou-] s. (i/al.) v. c o n n o i s s e u r . coition [.kou'i/3n] ş. 1. act / contact sexual, coit, copulaţie; împerechere, împreunare.
cognoscible [kog'noscitel] adj. (fdoz.) cognoscibil, care poate fi cunoscut. 2. (înv., astron.) conjuncţie, întâlnire, atracţie (şi magnetică).
cognovit [kog'nouvit] s. (lat., jur.) recunoaşterea vinii pusă în sarcină (în instanţă; în coitus ['kouitas] s. (biol.) coit, act / contact / raport sexual, împreunare, împerechere.
fond). coke1 [kouk] I. ş. cocs. II. vb. A. tr. a cocsifica, a preface în cocs. B. intr. a se preface
cog rack ['kogra?k] s. v. c o g r a i I. în cocs, a se cocsifica.
cograil [~ reil] s. (ferov.) cremalieră, linie ferată dinţată. coke2 s. (amer. fam.) 1. coca-cola, băutură răcoritoare. 2. cocaină.
cogway [~ wei] s. v. c o g r a i 1. coke chemistry [~ 'kemistri] s. (chim.) cocsochimie.
cog wheel ['koghwi:l] s. (tehn.) roată dinţată / de angrenaj. coke-head ['koukhed] s. (sl.) cocainoman.
cog-wheel respiration [~ irespa'rei/pn] s. (med.) respiraţie hârâită / întretăiată. coke oven [~ Vvn] s. cuptor de cocs, baterie de cocsificare.
cohabit [kou'hasbit] vb. intr. 1. (rar) a coabita, a conlocui, a locui împreună. cokernel ['kou'koml] s. (mat.) conuclcu.
2. a convieţui. 3. a trăi în concubinaj, a trăi împreună (ca soţ şi soţie); (jur.) a coabita. coker nut ['koukonAt] s. formă greşită pentru c o c o n u t .
cohabitant [-ant] s. 1. conlocuitor, tovarăş de cameră. 2-pl. colocatari, vecini. cokey ['kouki] s. (amer. fam.) cocainoman.
cohabitation [«kouhzebi'tei/sn, kouihaH s. 1. conlocuire; convieţuire. 2. concubinaj, coking ['koukinj s. cocsificare.
coabitaţie, coabitare. coking coal [~ koul] s. cărbune cocsificabil.
coheir ['kou'sa1",'--] s. comoştenitor, coerede. col [kol] s. 1. (geogr.) pas, depresiune. 2. (meteor.) zonă de presiune atmosferică joasă,
coheiress [kou'saris] s. comoştenitoare. mărginită de zone de presiune ridicată.
cohere [kou'hi3r] vb. intr. 1. a fi legat, a se îmbina; a fi solidar. 2. a se înlănţui, a avea cola ['kouto] s. (bot.) cola, arbore de cola (arbore tropical ale cărui seminţe se folosesc
legătură logică, a fi coerent. 3. (fig.) (with) a se potrivi, a se acorda, a concorda, a se ca tonice) (Cola acuminata, C. nitida).
solidariza, a avea afinitate (cu). 4. a se lipi, a adera. colander ['kAbndor, 'kol-] I. s. strecurătoare, filtru. II. vb. tr. a strecura, afiltra;a cerne,
coherence [kou'hiar^ns] s. 1. coerenţă, unitate, şir, logică. 2. (jiz.) coeziune. 3. (rar) a da prin sită.
acord. 4. legătură, unire, solidaritate; concordie; contopire; îmbinare. . colatitude [kou'l2etitju:d] s. (astron., geod.) colatitudine.
coherency [kou'hiorsnsi] î . v . c o h e r e n c e , colchicum ['kolt/ikom, -lki-] s. 1. (bot.) brânduşă de toamnă, şofran, şofrănel (Colchicum
coherent [kou'hior^nt] adj. 1. legat, înlănţuit; unit, închegat; logic. 2. coerent. 3. clar, autumnale). 2. diuretic, alcaloid extras din această planta.
limpede, desluşit, consecvent. 4. de acord. colcothar ['kolkaGo1"] s. (chim.) colcotar, crocus, şofran.
coherer [kou'hiora1"] s. (radio) co(h)eror. cold [kould] I. adi. 1. rece; (îngheţat) tun, bocnă; sloi; (as) ~ as ice rece ca gheaţa,
cohesion [kou'hi^n] s. 1. (/iz.) coeziune, aderenţă; atracţie moleculară, forţă de unire. (îngheţat) bocnă, tun; ~ bath baie rece; it is ~ e frig, e rece, e răcoare, c umbră; to get
2. coeziune, unitate, solidaritate, unire. ~ a se răci, a se răcori; it makes my blood run ~ (ceva) face să-mi îngheţe sângele în
cohesive [kou'hi:siv] adj. 1. capabil de coeziune; aderent. 2. legat, cu şir, cu legătură. vine; îmi îngheaţă sângele în vine. 2. nepăsător, indiferent, rece, glacial; flegmatic, pasiv,
cohort ['kouho:t[ s. 1. (ist. Romei) cohortă. 2. (adesea pi.) armată, oaste; trupă; apatic; music leaves him ~ muzica îl lasă rece, indiferent. 3. înfrigurat, cuprins de frig;
detaşament; ceată; pâlc. răcit, îngheţat sloi, tun, bocnă; I am ~ mi-e frig. 4. glacial, nepoliticos, puţin amabil,
coif [koif] I. ş. 1. glugă; bariz, batic; bonetă. 2. coif, casca. II. vb. tr. a pune coiful / distant, neprietenos, necomunicativ, nesociabil, lipsit de amabilitate. 5. slab, fără vlagă
boneta etc. pe cap (cuiva). / putere, lipsit de vigoare; insuficient; ~ comfort slabă mângâiere, alinare / consolare
coiffeur [kwa:'f3:r şi pronunţia franceză] s. (fr.) coafor, frizer. care nu ajută la nimic. 6. (despre urma vânatului) slab. 7. imparţial, nepărtinitor, rece,
r lucid; ~ reason judecată rece / lucidă / calmă. 8. (sl.) demodat, răsuflat, vechi, stătut,
coiffure [kwa:'fjuo şi pronunţia franceză] s. (fr.) coafură, pieptănătură, frizură.
cold blast 182

fumat. 9. mort, fără viaţă, neînsufleţit, rece, dus pe ceea lume. -0- to have smb. ~ a avea cold snap [~ 'snaep] s. val de frig, răcire bruscă a timpului.
pe cineva în palmă / mână / la mână; a strânge pe cineva cu uşa. II. s. 1. frig, răcoare; cold soil [~ 'soil] s. pământ jilav, umed.
(pui de) ger; it is bitter ~ e un frig cumplit / afurisit, c (un) ger de crapă pietrele; to shiver cold sore [~ 'so:'] s. (mea1.) herpes, spuzeală.
/ to tremble with ~ a tremura de frig, a fi rebegit de frig, a fi pătruns de frig până în cold steel [~ 'sti:l] s. (mii.) armă albă; an inch / a few inches of ~ înjunghiere.
măduva oaselor; (rar) to be starved with ~ a muri / a îngheţa de frig; (fig.) to be left cold storage [~ 'sta:rid3] s. 1. păstrare la rece. 2. antrepozit / depozit frigorific. 3. (despre
out in the ~ o) a fi primit cu răceală; b) a fi exclus / abandonat; a fi lăsat mofluz / la o un plan, o reformă etc.) abandonare; amânare sine die.
parte; to catch / take ~ a răci. -v- (out) in the ~a) singur, părăsit, abandonat; b) nechemat, cold sweat [~ 'swet] s. sudori reci.
neinvitat, lăsat pe dinafară, uitat; c) fără adăpost / acoperiş. 2. frisoane, fior de frig; cold test [~ 'test] s. (tehn.) probă / încercare la rece (a uleiurilor).
tremurici, friguri; senzaţie de frig / de răceală. 3. (fig.) răceală, glacialitate, politeţe rece; cold truth [~ 'tru:0] s.'adevărul gol-goluţ / adevărat.
lipsă de politeţe; ostilitate; duşmănie. 4. (med.) răceală, catar, guturai, coriză; ~ in the cold war [~ 'wo:r] s. război rece.
head guturai; to have a slight ~ a fi uşor răcit sau guturăit; to have a bad ~ a fi răcit cold water [~ 'wo:tor] s. 1. apă rece; (fig.) to throw ~on a) a tempera, a potoli (avântul
rău / tun / cobză. 5. to come in from the ~a) a se întoarce acasă, a reveni printre ai săi; cuiva, pe cineva); b) a descuraja, a demobiliza. 2. (fig.) duş rece; descurajare.
b) a-şi redobândi liniştea. cold wave [~'weiv] s. 1. val de frig. 2. permanent rece, ondulaţie făcută la rece.
cold blast ['kould'bla:st] s. 1. suflare (de vânt) rece, răbufnire de vânt rece. 2. (fig.) cold without [~'widaut] s. (sl.) băutură alcoolică (îndoită cu apa aromată, dar fără
veste înspăimântătoare. zaliăr).
cold blood [~ 'bUd] s. sânge rece; in ~ a) hain, fără inimă / milă; b) cu premeditare; cold-work [~'wo;k] vb. tr. (metal.) a prelucra la rece.
cu sânge rece, la rece. cole [koul] s. (bot.) 1. (rar) varză (Brassica oleracea). 2. varză de mare (Crambe
cold-blooded [~ 'blAdid,'-,--] adj. 1. înfrigurat, cuprins de frig, înfiorat. 2. cu sânge maritima). 3. rapiţă (Brassica juipus).
rece, stăpânit, stăpân pe sine. 3. nepăsător, calm, insensibil, placid, indiferent. 4. chibzuit, colectomy [ka'lektami] s. (med.) colectomie, rezecţic de colon.
cugetat, premeditat. 5. (zool., despre animal) cu sânge rece. coleoptera [ikoli'optaro] s. pl. (entom.) coleoptere.
cold bloodedness [~ 'bUdidnis] s. 1. sânge rece, stăpânire de sine. 2. nepăsare, calm, coleopteron [ikoli'optoren],p/. coleoptera [ikoli'optoroj s. (entom.) coleoptera.
indiferenţă, flegmă, flegmatism; pasivitate, placiditate. coleopterous [.kDli'optsras] aay. (entom.) care aparţine coleopterelor, de coleoptera.
cold brittleness [~ 'britlnis] s. (teim.) fragilitate / friabilitate la rece. coleoptilc [ikoli'optil] s. (bot.) coleoptil.
cold cash [~ \&S] s. bani gheaţă / peşin. coleorhiza [.kolioraiz3],pl. coleorhizae [-zi:] s. (bot.) coleoriză.
r
cold-cheater [~ 'tjî:ta ] s. pijama groasă. cole rape ['koul reip] s. (bol.) 1. gulie, caralabă. (Brassica oleracea gongylodes). 2. rapiţă
cold chisel [~ 't/izl] I. s. (tehn.) daltă (pentru metal); ciocan pentru ştemuit, ştemuitor. sălbatică (Brassica râpa).
II. vb. tr. a şiemui, a cizela, a dăltui. cole seed [~si:d] s. (bot.) sămânţă de rapiţă.
cold coil [~ 'koil] s. (lelm.) tub / spirală de răcire, serpentină. coleslaw [~slo:] s. (amer.) salată de varză (locală mărunt).
cold colours [~ 'kAlaz] s. pl. 1. (arte) culori reci (albastru, cenuşiu etc.). 2. sg. (ina\ colibacilosis ['kouliibsesi'lousis] s. (med.) colibaciloză.
sticlei, ind. ceramicii) culoare fixată la rece. colibri ['kolibri:, k3'li:bri:] s. (omit.) colibri, pasărea muscă (Trochilus sp.).
cold cream [~ 'kri:m] s. „cold cream", cremă de faţă. colic ['kolik] s. (med.) colică, crampă; durere acută.
cold cure [~ 'kju9[ s. (ind.) vulcanizare la rece. colicky. ]-i] adj. 1. referitor la colici. 2. producând colici.
cold cuts [~ 'kAts] s. pl. (amer.) gustări reci; bufet rece. colicroot ['kolikrmt] "s. (bot.) diferite specii de liliacee din America de Nord folosite
cold deck [~ 'dekj I. s. (amer.) cărţi măsluite, pereche de cărţi de joc pregătită pentru contra colicilor (mai ales Aletris farinosa şi Aletris aurea).
trişare. II. vb. A. tr. a înşela, a trişa (la cărţi). B. in/r. a trişa la cărţi, a umbla cu cărţi Coliseum [.koli'sism] s. Coliseu(m) (stadion antic de la Roma):
măsluite. colitis [kou'laitis] s. (med.) colită, inflamaţia intestinelor.
cold-draw ['koulatiro:] past cold-drew [-dru;] part. trec. cold-drawn [-dro:n] vb. tr. collaborate [ka'laitoreit, kou'l-] vb. i«tr. 1. a colabora, a scrie (la o revistă). 2. a lucra
(metal.) a trage la rece. împreună, a conlucra, a coopera. 3. a da concursul (inamicului), a fi colaboraţionist,
cold-drawn [~ 'dra:n] adj. (chim., despre uleiuri) extrase la rece prin presare. a pactiza cu inamicul, a colabora cu duşmanul.
cold end [~ 'end] s. (metal.) lipitură rece. collaboration [ka.kebs'rei/an, kouil-, -bo'r-] I. s. 1. colaborare, sprijini, concurs, ajutor;
cold feet [~ Ti:t] s. (sl.) frică, tremurici; to have ~a) a dârdâi; a nu mai putea de frică; muncă în comun, conlucrare; to work in ~ (with) a munci în colaborare (cu).
b) (mil.) a se teme de front / de luptă. 2. colaboraţionism, concurs dat duşmanului, trădare de ţară, pactizare cu inamicul. ÎI. adj.
cold forge [~ 'h:&s\ vb. tr. (metal.) a forja la rece. lucrat în colaborare.
cold frame ['kould frcim] s. (agr.) solar. collaborationism [-izam] s. (pol.) colaboraţionism, colaborare cu inamicul, trădare de
cold front [~ frAnt] s. (meteor.) front (de aer) rece. ■ ţară, pactizare cu inamicul (în special în ţările ocujxite de nazişti).
r
cold-hammer [~ 'ha:mo ] vb. tr. (metal.) a bate (fierul) la rece, a ecruisa prin forjare. collaborationist [-ist] s. (pol.) colaboraţionist, trădător de patrie (în special în ţările
cold harbour [~ 'ha:bar| s. adăpost (pentru călători). ocupate de nazişti).
cold hardening [~ 'ha:dnirj] s. (tehn.) întărirea metalelor prin batere, ecruisare. collaborator [ko'teb3reit9r, kou'l-] s. 1. colaborator: 2. colaboraţionist.
cold-hearted [~ 'ha:tid,'-,--] adj. insensibil; nemilos, hain, crud, aspru, cu inimă de collage [kou'la:3] s. (arte) colaj, pictură modernistă făcută prin lipirea unor tăieturi
piatră, împietrit; neînduplecat, neîndurător. etc.
coldheartedly [~ 'ha:tidli] adv. rece, cu răceală, fără milă / îndurare. collagen ['kal3d3en[ s. (biol., chim.) colagen.
coldheartedness [~ 'ha:tidnis] s. neîndurare, lipsă de milă, cruzime. collagist [-ist] s. (arte) pictor modernist, autor de colaje.
coldish ['kouldij] adj. răcoros, destul de rece; it's ~ e cam răcoare / frig. collapsable [ko'kcpssbl, ko'l-] aay., v. c o 11 a p s i b 1 e.
cold light ['kould'laitj s. lumină rece. collapse [ka'la3ps, ko'l-] I. s. 1. (şi fig.) prăbuşire; cădere; ~of a cabinet căderea unui
cold-Iîvered [~'livad] adj. impasibil, nepăsător, nesimţitor. guvern / a unui cabinet. 2. dărâmare, surpare; lăsare; dezumflare. 3. (mea1.) colaps
coldly ['kouklli] adv. rece, cu răceală, fără politeţe / amabilitate; fără sentiment, împietrit, (extenuare, slăbire, pierdere rapidă a forţelor, fără sincopă). 4. naufragiu. 5. pieirc, ruină;
ca o' stană de piatră. crah, eşec, nereuşită; ~ of negotiations întrerupere sau eşecul negocierilor; ~d plans
cold meat ['kould'mi:t] s. friptură sau rasol rece. năruirea planurilor. II. vb. A. intr. 1. a se nărui, a se prăbuşi, a cădea, a se lăsa. 2. a slăbi
coldness ['kouldnis] s. 1. frig, răcoare, răceală. 2. (fig.) calm, nepăsare, indiferenţă, mult, a fi istovit / extenuat. 3. a se pierde cu firea. 4. (despre o antrepriză, planuri etc.)
răceală. 3. glacialitate, răceală, lipsă de politeţe /de amabilitate. a suferi un eşec sa» un crah. 5. a se turti, a se strânge, a se împături, a se îndesa. B. tr.
cold news ['kould'nju.z] s. veste care te lasă rece. a dărâma, a face să se prăbuşească.
cold pack [~ pa;k] s. 1. (mea'.) pungă de gheaţă, compresă sau cataplasmă rece. 2. (gastr.) collapsible [-sbl] aay. 1. reversibil, care poate fi răsturnat. 2. (tehn.) rabatabil; pliant;
conservare (prin bain-marie) a fructelor sau legumelor. telescopic.
cold-pack vb. tr. 1. a aplica (unui bolnav) o pungă cu gheaţă, o compresă sau o collapsible bit [ko'tepsabl 'bit] s. (foraj petrolier) sapă cu lame articulate.
cataplasmă rece. 2. (gastr.) a conserva fructe sau legume (prin bain-marie), fără ale fierbe collapsible top [~ top] s. (auto) capotă de ploaie pliantă.
sau prăji în prealabil. collar ['kala'] I. s. 1. guler(aş); Eton ~ guler mare detaşabil; false ~ guler separat,
cold patch ['kould part/] s. (auto) petec cald. detaşabil; lie-down ~ guler răsfrânt; (fam.) to take / to seize by the ~ a apuca de guler
cold-patch vb. tr. (auto) a aplica un petec cald (cu dat.). (pe cineva). 2. colier, colan, salbă, gherdan. 3. zgardă; training ~zgardă cu dinţi de fier
cold pig [~ 'pig] (sl.) I. s. duş, apă rece (vărsată peste cineva pentru a-l trezi din somn). (pentru dresatul câinilor). 4. jug, ham (la cai); to slip the ~ a scutura jugul; to wear
II. vb. tr. a trezi, a arunca o căldare de apă rece peste (cineva). the ~ a purta jugul; a fi slugă. 5. (bot.) teacă. 6. (teim.) brăţară; guler; virelă; bucşă, bucea,
cold-roll [~ 'roul] vb. tr. (metal.) a lamina la rece. cămaşă, garnitură de etanşare, presgarnitură, presetupă, ring, inel; şină, cerc; şaibă, rondelă;
cold setting [~ 'setirj] s. (plast.) întărire Ia rece. flanşă. 7. (mine) gura unui puţ de foraj. 8. (mar.) inel de manevră. 9. (gastr.) ruladă.
cold-short [~ 'Jo:t] adj. (metal.) fragil la rece. 10. îmrejmuire, ţarc; centură, oprintiş. ♦ against the ~a) în susul dealului; b) (fig.) pieptiş,
cold shoulder [~ 'Joulda'] I. s. 1. primire rece / glacială; to give smb. the ~ a) a face greu, cu trudă; in~la antrenament, angajat; (fam.) out of ~ fără lucrul slujbă, pe liber,
cuiva o primire rece, a primi sa» întâmpina pe cineva cu răceală; b) a evita pe cineva; pe dinafară, pe verde; to work up to the ~ a lucra fără odihnă I din greu / pe brânci;
to show the ~ a fi rece, rezervat, neprimitor. 2. friptură rece de oaie. II. vb. tr. 1. a face to give a pull at the ~ a da o mână de ajutor. 11. (zool.) colcretă. II. vb. tr. 1. (şi fig.)
(cuiva) o primire rece, a primi sau a trata (pe cineva) cu răceală. 2. a evita (pe cineva), a înhăma, a pune zgardă (cu dat.).2. a lua, a înhăţa, a înşfăca de guler. 3. (sl.) a trece
a evita tovărăşia (cuiva). pe numele său, a pune mâna pe, a şterpeli, a lua; a apuca. 4. (sport sl.) a placa; a ţine,
cold shut ['kould /At] s. (tehn.) lipitură rece. a apuca de picioare (la r»gbi etc.). 5. a face ruladă, a rula (omletă, carne, prăjitură etc.).
coldslaw [~'slo:] s. v.c.o l e s l a w. collar beam [~ bi:m] s. (conslr.) riglă, grindă de carpen.
183
collar bone [~ boun] s. (anat.) claviculă.
collar day [~ dci] s. zi festivă / de ceremonie.
collaret(te) [kota'ret] s. 1. gulcr(aş) de dantelă, guler de blană, boa de pene. 2. capă,
etolă.
collarless ['kotolis] adj. iară guler.
collar pad ['koto pasd] ş. gâtar, grebănar (la ham).
collar work [~ wa:k] s. opintire (a cailor la urcarea unei pante).
collate [ko'leit, kai-] vb. tr. 1. a colaţiona, a compara, a confrunta, a pune alături; to ~
with the original a colaţiona, a confrunta cu originalul. 2. (tipogr.) a verifica (ordinea
foilor unei cârti broşate). 3. (rel.) a oferi aceeaşi prebendă (unui canonic). 4. a alătura,
a pune laolaltă.
collateral [ko'teteral, ks'l-] I. adj. 1. accesoriu, secundar; suplimentar, eomplimentar;
~ facts / circumstances fapte / împrejurări secundare; ~ readings lecturi suplimentare
/ pentru acasă. 2. indirect, colateral; ~relationship înrudire indirectă / pe linie colaterală;
~ security garanţie (suplimentară); măsură de precauţie; ~ evidence mărturie sau dovada
indirectă. 3. paralel. II. s. 1. colateral, rudă pe linie colaterală. 2. asigurare suplimentară,
garanţie suplimentară. 3. chezăşie, garanţie. 4. (amer.) (rezervă de) capital.
collating machine [ko'lcitirj ni3'/i:n] s. (poligr.) maşină de adunat.
collation [ko'leijsn, ka'l-] s. 1. colaţionare, confruntare, comparare; verificare.
2. colaţiune, gustare, mezelic, zacusca, prânz frugal.
collator [ko'leito1", ka'i-] s. (tel.) intercalator, interpolator.
colleague ['koli:g] I. s. coleg (de funcţie). II. vb. intr. 1. a se coaliza, a se alia.
2. a conspira, a complota.
collect [ka'lekt] I. vb. A. tr. 1. a strânge, a culege, a aduna, a pune laolaltă; a colecta
(impozite etc.). 2. a colecţiona. 3. a recăpăta controlul asupra (unui cal etc.); to ~ one's
thoughts a-şi aduna gândurile / minţile; a-şi vcniîn fire,a-şi reveni; to ~ a horse aţine
un cal în frâu. 4. a deduce, a conchide, a trage concluzia (că). 5. a-şi aminti, a-şi aduce
aminte. 6. (fam.) a se duce după; a trimite după; he went to ~his suit case s-a dus după
valiză / să-şi aducă / ia valiza. B. refl. 1. a se reculege, a-şi (re)vcni în fire. 2. a se concentra,
a-şi aduna minţile. 3. a se strânge, a se aduna, a se îngrămădi. C. iutr. a se aduna, a se
strânge; a se acumula. II. s. 1. (rel.) rugăciune scurtă (în biserica anglicană şi catolică),
molitvă. 2. colectă, chetă. III. adj. (despre telegramă, convorbire telefonică) cu taxă
inversă. IV. adv. cu taxă inversă.
collectanea [ikolek'teinia, -nja] (lat.) s. pagini alese, culegere de însemnări / note;
miscellanea, varia, note caleidoscopice.
collect call [ko'lekt ko:\] s. (amer. tel.) convorbire cu taxă inversă; to place a ~ a cerc
o convorbire cu taxă inversă.
collected [ks'lektid] adj. 1. adunat, strâns; acumulat; concentrat; colecţionat. 2. stăpân
pe sine, cu sânge rece, calm, liniştit, temperat; cu minţile adunate, concentrat, lucid.
collecting band [ka'lektirj basnd] s. (mine) bandă de claubaj.
collecting bar [ka'lektirji bo:] ş. (electr.) bară colectoare.
collection [ko'lekjbn] s. 1. adunare, strângere, culegere; colecţionare. 2. colecţie,
culegere. 3. gloată, adunătură. 4. colectă, chetă. 5. perceperea impozitelor; taxare; încasare
de bani. 6. pi. examene la sfârşit de trimestru (la Oxford).
collection letter [ka'lek/sn i t o r ] s. (ec.) somaţie de plată.
collective [ka'lektiv] I. adj. 1. colectiv, general; unit, reunit. 2. colectivist, pe o bază
colectivistă. II. s. colectiv, ansamblu; grupare.
collective agreement [~ a'griimantj s. contract colectiv; convenţie colectivă.
collective bargaining [~ 'bu:ginirj] s. negocierea contractului colectiv (negocieri între
muncitori şi patroni pentru stabilirea condiţiilor de muncă şi salarizare).
collective farm [~ Ta:m] s. (ist.) gospodărie (agricolă) colectivă, colectivă, colhoz.
collective farmer [~ 'fa:m9r] s. (ist.) (ţăran) colectivist, colhoznic.
collective focussing lens [~ 'foukasin'lenz] s. (fiz.) lentilă convergentă.
collective fruit [~ 'fruit] s. (bot.) fruct compus.
collective goods [~ 'gudz] s.pl. bunuri obşteşti.
collectively [ka'lektivli] adv. 1. în grup, în ansamblu, cu totul, cu toptanul; în general.
2. pe o bază colectiva, în colectiv.
collective note [ka'lcktiv'nout] s. (pol.) notă comună / colectivă, notă diplomatică trimisă
de mai multe state.
collective noun [~ 'naun] s. (gram.) substantiv colectiv (de exemplu family).
collective opinion [~ s'pinjsn] s. părere generală / unanimă.
collective ownership [~ 'ouna/ip] s. proprietate colectivă / obştească.
collective report [~ ri'po:t] s. (tel.) comunicare circulară, comunicare simultană la mai
multe posturi.
collective security [~ si'kjuariti] s. securitate colectivă.
collectivism [ks'lcktiviz^m] s. colectivism.
collectivity [.kolek'tiviti] s. colectivitate; comunitate.
collectivization [ka.lektivai'zeijbn] s. colectivizare.
collectivize [ka'lektivaiz] vb. tr. a colectiviza.
collector [ka'lekta1"] s. 1. colecţionar; amator. 2. (şi ticket ~) control(or); încasator;
perceptor, agent fiscal, cel care taxează. 3. (în India) perceptor, zapciu (persoană care
încasează impozitele, având şi unele atribuţiuni de magistrat). 4. (si.) troleu, receptor
electric. 5. (te/m.) colector; bazin de apă, rezervor / lac de reţinere; colector / galerie de
drenaj; ţeava colectoare; rezervor. 6. (tel.) electrod de captare. 7. (electr.) comutator.
collectorship [ka'lekta/ip] ş. funcţie de perceptor, încasator sau zapciu.
colleen ['koliin, -'-] ş. (irl.) fată, fetişcană, codană.
college ['kolid3] s. 1. corporaţie; breaslă; colegiu. 2. colegiu universitar şi aprox. facultate.
3. (amer., uneori) universitate. 4. (amer.) colegiu (instituţie de învăţământ la care se
urinează după absolvirea şcolii secundare (high-school) şi după care urmează sau nu
universitatea). 5. academie, şcoală specială (militară, navală etc.). 6. (în Anglia, uneori)
colloquium
şcoală secundară cu internat (ex. Eton ~). 7. (si.) pension, închisoare, gros, mititica, pârnaie,
zdup, internat.
college-bred [~bred] adj. educat la colegiu, învăţat.
college pudding [~'pudirj] s. plăcintă (mică) cu prune.
colleger ['kolid33r] 1. (amer.) v. c o 11 e g i a n (1, 2). 2. (în Anglia) bursier (la Eton
College).
collegian [ka'li^ton] s. 1. membru al unui colegiu. 2. (fost) student al unui colegiu.
3. (sl.) puşcăriaş, pensionar.
collegiate [k9'ii:d3iit] I. adf 1. universitar, academic. 2. de colegiu. 3. colegial, pe o
bază colegială, cu membri egali. II. s. colegial, elev sau student la un colegiu.
collegiate school [~ 'sku:l] s. şcoală înaltă / cu pretenţii / de lux.
collegium [ko'li:d39m, -jam] s. 1. (lat.) colegiu. 2. corp de conducere, consiliu
conducător, colegiu (al unui minister etc.).
collet ['kolit] I s. 1. (la bijuterii) montură. 2. (tehn.) bandă,guler, brăţară.centură, jug,
cadru; manşon / de prindere; bucşă elastică; inel de mandrină / de strângere / de fixare
/de prindere. ÎI. vb. tr. a monta (o piatră preţioasă); ~ ed in gold montat în aur.
collide [ka'laid] vb. intr. 1. (with) a se ciocni (cu, de). 2. a se lovi, a se izbi (unul de
altul); a se ciocni, a nu se înţelege; a se bate cap în cap, a se contrazice, a contrasta, a fi
în contrast, a fi antagonic.
collie E'koli] s. (scot.) câine ciobănesc, dulău.
collier l'kohV] s. 1. miner din minele de cărbuni. 2. cărbunar, negustor de cărbuni.
3. (mar.) vas carbonifer. 4. (mar.) marinar de pe un vas carbonifer.
collier's faith ['koltoz fci6] s. credinţă (statornică), loialitate nestrămutată.
collier's lung [~ Un] s. (med.) antracoză.
colliery ['koljori] s. (/nine) 1. mină de cărbuni. 2. zăcământ sau teren carbonifer.
colligate ['koligeit] vb. tr. a corela, a lega, a conexa, a corobora, a pune în legătură,
a stabili o corelaţie între (fapte).
collimate ['kolimeit] vb. tr. 1. (opt.) a potrivi; a adapta; a ajusta (un telescop, telemetru
etc.). 2. a colima, a aduce la linie; a face paralel.
collimaticy slit ['koli'meitisi 'slit] s. (fiz.) fanta colimatorului, fantă colimatoare.
collimating mark ['kolimeitiq ma:k] s. (top.) indice de referinţă, reper de colimaţie.
collimating ray [~ rei] s. (astron., geod., top.) rază de vizare.
collimating staff [~ sta:f] s. (top.) miră de vizare.
collimation [ikoli'mei/an] ş. (opt.) colimaţie, adaptare, potrivire (a unui telescop,
telemetru).
collimator [Tcolimeit3f] s. (opt. av.) colimator.
collinear [ko'linja1", -nia1"] adf (geom.) colinear, coliniar, cu o dreaptă comună.
collins ['kolinz] s. 1. (amer.) cocteil (amestec de băuturi cu sifon). 2. scrisoare servilă
de mulţumire pentru găzduire.
collision [k9'li33n] s. 1. ciocnire; izbire, lovire; interferenţă; to come into ~ (with) a
se ciocni / izbi (cu, de). 2. ciocnire, coliziune, accident (de circulaţie). 3. conflict,
contradicţie, ciocnire (de interese, opinii etc.); in ~ with în contradicţie / conflict cu.
4. (fon.) alăturare cacofonică de consoane.
collision force [~ fo:s] s. (tehn.) forţă în izbire.
collision mat [~ mast] s. (mar.) rogojină. împletitură (cu care se astupă spărturile
provocate de o ciocnire).
collision quarters sau stations [~ 'kwo:taz sau 'stei/pnz] s. pl. (mar.) posturi de coliziune
/ de gaură de apă.
collocate ['kotokeit, -louk-] vb. tr. 1. a dispune, a orândui, a aşeza, a aranja, a distribui,
a pune în ordine, a ordona, a pune în regulă. 2. a pune, a aşeza, a alătura, a pune în acelaşi
loc, a pune laolaltă.
collocation [ikoto'kei/^n, -lou'k-] s. 1. dispunere, aşezare, orânduire, aranjare. 2. alăturare,
împerechere. 3. (lingv.) colocaţie, îmbinare / alăturare de cuvinte.
collocutor lkD'bkjutor] s. interlocutor, participant la conversaţie.
collodion [ko'Ioudian] s. (chim.) colodiu.
collodion cotton [~ 'kotn] s. (chim.) piroxilin, nitroceluloză.
collodium [ks'loudtom] s. v. c o 11 o d i o n.
collogue [ko'loug] vb. intr. (fam.) 1. a sta de vorbă, a avea o convorbire amicală / întinsă,
a sta la taifas. 2. a sta de vorbă în taină, a conspira, a complota, a avea un conciliabul.
colloid ['kobid] I. s. coloid, substanţă coloidală. II. adj. coloidal.
colloidal [ko'loidal] adf coloidal.
colloidal coal [~ koul] ş. (mine) cărbune mărunt.
collop ['kolop] s. 1. fleică; felie de carne; (fam.) bucată, bucăţică; ~s and eggs (felii
de) şunca cu ouă; Scotch ~s fleică de viţel. 2. (înv.) cută / creţ de grăsime.
Collop Monday [~iiiiAndi] ş. (rel.) lăsata secului.
colloquial [ka'loukwial] adj. 1. colocvial, de conversaţie, (în stil) vorbit. 2. (despre
limbaj, stil) neliterar; liber, neformal, neîngrijit, cum îţi vine la gură; vorbit, de conversaţie;
familiar.
colloquial English [~'ingli/] s. limba engleză vorbită / colocvială / familiară.
colloquialism [ks'loukwiolizsm] s. expresie neliterară / de conversaţie, colocvialism;
exprimare neîngrijită, stil vorbit / neliterar / familiar.
colloquially [ks'loukwiali] adv. în conversaţie, ca în vorbirea curentă.
colloquialness [ka'loukwtolnis] s. (priceperea de a face) conversaţie agreabilă, arta
conversaţiei.
colloquial phrase [ka'loukwial Treiz] s. expresie colocvială / familiară / de conver­
saţie, colocvialism.
colloquial powers [~ 'pauoz] s. pl. darul de a distra lumea, arta conversaţiei.
colloquist ['kobkwist, -louk-] s. interlocutor.
colloquium [ka'loukwbm], pl. şi colloquia [-kwb] s. colocviu, discuţie în grup,
dezbatere.
colloquy
colloquy ['kabkwi, -louk-] I. s. convorbire, conversaţie, discuţie, colocviu, dialog. II. vb.
într. (amer.) a riposta, a-şi arunca replici (in Congresul american).
collotype ['koloutaip, -1st-] s. (fot.) 1. placă fotografică acoperită cu gelatină. 2. colotipie,
fotografie pe placă cu gelatină.
collude [ko'l/u:d] vb. intr. (jur., fig.) 1. a complota, a urzi un complot (împotriva unui
al treilea). 2. a fi complice, a se înţelege pe ascuns, a fi înţeles, a cădea la învoială, a se
învoi (unul cu altul). 3. a pactiza, a intra în cârdăşie.
collusion [ko'l/meon] s. 1. (jur.) înţelegere nepermisă sau secretă între două părţi
(împotriva unui terţ): înţelegere pe sub ascuns. 2. urzeală; complicitate, cârdăşie, târg,
învoială. 3. înşelăciune, înşelătorie.
collusive [ka'l/u:siv| adj. (jur.) pus la cale / aranjat printr-o înţelegere nepermisă sa»
secretă, tainic, ilicit.
collutorium [ikolju'ta:rbm] s. (med.) gargară; apă de gură.
collutory ['kaljuitouri] s.v.collutorium.
colluvies [k9'l/u:vii:z, ko»'l-[ s. pi. coluviu, morman, grămadă (de ginuri, moloz etc.).
colly ['kali] s. v. c o 11 i e.
collyrium ['ka'liriom], pi. collyria [ka'lirb] s. (med.) 1. colir, apă de ochi. 2. (înv.)
supozitor.
collywobbles ['kaliwablz] s. pl. (fam. glumeţ) chiorăială de maţe, durere de stomac,
foame.
colmatage ['kalmotid3[ (hidr.) s. colmataj.
colmation [kal'mei/n] s. v. c o 1 m a t a g e.
Colney Hatch ['kouni .hajtj/j s. 1. azil de nebuni de lângă Londra. 2. balamuc, mărcuţa,
casă de nebuni.
cologarithm ['kou'lagariOam] s. (mat.) cologaritm.
Cologne [ka'loun, a/»er. ko'l-] s. colonie, apă de colonie.
Colombian [ka'lambran] I. adj. columbian, din Columbia. II. s. columbian, locuitor
din Columbia.
colon1 ['koubn] s. 1. două puncte. 2. pl. cola ['koub] (metr.) ritm, metru (de două pârul
la şase picioare, având un singur accent principal).
colon2 s. (anat.) colon (parte a intestinului gros între cec şi rect).
colonate [ka'Iounit] s. (ist. Romei) colonat, servitute.
colonel ['kamal] I. s. 1. (mii.) colonel; locotenent-co Ionel; comandant de regiment.
2. muscă artificială (pentru pescuit). II. vb. A. intr. (mil.) a avea comandă sa» grad de
colonel. B. tr. 1. (mii.) a înălţa la rangul de colonel. 2. (amer.) a se adresa (cuiva) cu
termenul de colonel; a trata cu respectul cuvenit. 3. to ~ it a face pe colonelul.
colonel Blimp [~ 'blimp] s. militarist saw conservator înrăit; aprox. Moş Teacă; cap
tare.
colonel commandant [~ikamon'damt] s. (mil.) v. c o 1 o n e 1 (1,1).
colonelcy ['kainalsi] s. funcţia gradul de colonel.
CoIonel-in-Chief ['ko:n3lin'tJi:f] s. comandant (onorific) de regiment (în armata
engleză).
colonelship [ksinslfip] s. funcţia sa« gradul de colonel.
colonial [ka'lounjsl] I. aaj. 1. colonial. 2. (amer. ist.) din perioada colonială / până în
1776. II. s. 1. colonist, colon. 2. (amer. ist.) soldat din armata americană în perioada
revoluţionară. 3. (amer.) pantof din sec. XVIII, condur.
colonial architecture [~ 'a:kitektfar[ s. arhitectură din perioada colonială americană
(până în 1776).
colonial commodities [~ ka'moditiz] s.pl. v. c o l o n i a l p r o d u c e .
colonial furniture [~ Ta:nitj3r] s. (amer.) stil de mobilă din perioada colonială americană
(pana în 1776).
colonialism [ko'lounjalism] s. colonialism; politică colonialistă.
colonialist [ko'lounjalist] I. s. colonialist. II. adj. colonialist.
Colonial Office [~ 'ofisj s. Ministerul Coloniilor al Marii Britanii.
colonial produce [~ 'pradjus] s. (colectiv) (produse) coloniale.
colonie [kou'lonik] adj. (anat.) de colon, Ia colon.
colonist ['kobnist] s. colonist; colon.
colonization [ikobnai'zei/sn, -ni'z-] s. colonizare.
colonize ['kobnaiz] vb. A. tr. 1. a coloniza. 2. (amer.pol.) a muta temporar (alegătorii
într-o altă circumscripţie electorală, cu scopul de a vota de două ori). B. intr. a se aşeza,
a se stabili, a se statornici, a se fixa (într-o ţară străină), a emigra.
colonizer f-ar] s. 1. colonizator. 2. colon. 3. (amer., pol.) alegător mutat (temporar,
într-o altă circumscripţie electorală, cu scopul de a vota de două ori).
colonnade [ikab'neid] s. 1. (arhit.) colonadă. 2. şir dublu de pomi, alee, boltă de pomi.
colony ['kalani] s. 1. colonie; aşezare. 2. colonie, ţară colonială, posesiune, stăpânire.
3. (bacteriologie) colonie, cultură, bulion. 4. (biol.) colonie, familie, comunitate; simbioză.
colophon [kabfon, -fan] s. 1. (tipogr.) notă finală a unei cărţi reproducând sau
completând titlul (ia cărţile vechi), colofon. 2. emblema / marca editurii. 3. (fig.) sfârşit,
fine; from title page to ~ din scoarţă-n scoarţă, de la cap la coadă.
colophony ['koloufouni, ko'bfoni, -foni] s. colofoniu, sacâz.
color ['kAbrj s. (amer.) v. c o 1 o u r.
Coloradan [ikalo'ra:dan, -ra>] I. adj. din Colorado. II. s. locuitor din Colorado.
Colorado (potato) beetle [ikob'raidou (p3'teitou)'bi:tl[ s. (entom.) gândacul de Colorado
(Leptinotarsa decemilineata).
coloration [.kAb'rei/an] s. 1. colorare; coloraţie. 2. (arte) colorit, coloratură; arta de
a aplica culorile / de a colora / de a da culoare.
colorant ['kAbrant] s. (chim.) colorant, materie colorantă, pigment, vopsea, boia.
coloratura [rkabra'tuara] s. (ital. muz.) coloratură, înfloritură.
coloratura soprano [~ sa'pramou) s. (ital. muz.) soprană de coloratură.
184
color cast ['kAbko:st] (amer.) I. s. televiziune în culori. II. vb. A. tr. atelevizaîn culori,
a transmite la televiziunea în culori. B. intr. a transmite un program de televiziune în
culori.
colorific [.kalo'rifik] I. adj. 1. colorant, care colorează. 2. colorat; pitoresc; frumos.
3. care dă culoare, colorit. 4. (despre stil) înflorit, colorat. II. s. pl. ştiinţa culorilor.
colorimeter [■kAb'rimitar] s. (/iz.) colorimetru.
colorimetric(al) [>kAbri'metrik(3l] adj. (/iz.) coîorimetric.
colorimetrist [.kAb'rimetrist] s. (fiz.) colorimetrist.
colorimetry [ikAb'rimitri] s. (fiz.) eolorimetrie.
colossal [ka'lasl] adj. 1. colosal, imens, uriaş, enorm. 2. splendid, magnific, grandios,
măreţ, minunat; colosal, formidabil; strălucit. 3. (fam.) grozav, tare, dărâmător, fantastic,
uimitor, ca în filme.
colossal order [~ 'a:dar[ s. (arhit.) ordin colosal.
Colosseum s. v. C o 1 i s e u m.
colossus [ka'bsas] s.pl. colossi [ka'bsai] colos, gigant, uriaş, titan.
colossus-like [~ laik] adv. ca un colos, colosal.
colossus-wise [~ waiz] aaV. v. c o 1 o s s u s -1 i k e.
colostrum [ka'bstram] s. (fiziol.) colostru.
colotomy [ka'latami] s. (mea'.) colotomic, operaţie la colon.
colour ['kAbr] I. s. 1. culoare; nuanţă; complementary ~ s culori complimentare; cool
~ s culori reci; dark ~a) culoare închisă; b) negru; fundamental ~ s v. p r i m a r y ~s;
gaudy ~ s , glaring ~s culori ţipătoare, stridente; light ~culoare deschisă; lively ~culoare
deschisă, vie, veselă; oil ~ ulei(uri) pentru pictură; primary ~ s, simple ~ s culori
fundamentale, primare; secondary ~ s culori secundare; showy ~ culoare densă, tare,
vie, ţipătoare, aprinsă, stridentă; simple ~ s , spectral ~ s culorile spectrale, culorile
curcubeului; warm ~ s culori calde; water ~ acuarelă; (fig.) to put a ~ on sau to give
a ~ a colora; a da (o) culoare, (un) colorit (cu dat.); to put a false ~ on a falsifica,
a denatura, a înfăţişa / a prezenta într-o lumină falsă sau denaturată, a răstălmăci; in one's
true ~ în adevărata sa lumină sau culoare; to give some ~ of truth a da o aparenţă sau
o nuanţă de adevăr. 2. culoare, vopsea; colorant; pigment; to paint in dark ~s a picta
în culori închise; to paint in bright ~s a picta în culori vii / strălucitoare / luminoase;
to paint in truc ~s a picta aşa cum este, a-1 arăta în culori(le sale) adevărate, în adevărata
sa lumină; to paint in false ~s a-1 arăta în culori falşe; to lay on the ~s too thick(ly) a
exagera peste măsură, a face un lucru cusut cu aţă albă. 3. culoare în obraji, rumeneală,
roşcată; îmbujorare; to change ~ a se schimba la faţă (a pali, a roşi etc.); a face / a schimba
feţe-feţe; to gain ~ a prinde culoare, a se rumeni la faţă, a căpăta o mină sănătoasă; to lose
~ a-şi pierde culoarea, a se face palid, a nu mai avea culoare. 4. colorit, înfăţişare, aspect;
local ~ culoare locală. 5. pretext, umbră, nuanţă; motiv, pricină, cauză, raţiune, mobil;
under ~ of sub pretextul /masca (cu gen.); he gave no ~ for doing so nu şi-a explicat
în nici un fel comportarea. 6. individualitate, personalitate marcantă / pronunţată; nuanţă,
caracter specific. 7.pl. steag, drapel, culori; flamură, stindard; pavilion; steagul, culorile
(u/iui club sportiv etc.); regimental ~s drapelul regimentului; (mii.) to call to the ~s
a chema (rezerviştii) sub drapel / sub arme, a mobiliza; (fig.) to come off with flying
~s a ieşi biruitor, a izbuti, a obţine un succes, a se acoperi de glorie; (mil.) to desert the
~s a dezerta, a trece la inamic; a trăda culorile ţării; to fear no ~s a nu (avea a) se teme
de nici un duşman; to get one's ~s a fi primit într-o asociaţie sportivă; to give smb. his
~s a primi pe cineva, într-o asociaţie sportivă; a legitima un sportiv; (mil.) to join the
~s a intra / a se înrola în armată; to lower / to strike one's ~s a se preda, a se supune;
a pleca steagul; to show one's ~s a) a-şi arăta apartenenţa politică, a-şi da pe faţă părerile,
a da cărţile pe faţă; b) a-şi da arama pe faţă; (fig.) to stick to one's ~ a rămâne credincios
până la capăt principiilor sale; (fig.) to nail one's ~s to the mast a) a-şi apăra convingerile
pe faţă; b) a fi insistent sau intransigent; c) a nu ceda, a nu se da bătut, a nu bate în retragere;
a nu pleca steagul; (fig.) to sail under false ~s a înşela, a amăgi; a fi ipocrit, impostor,
făţarnic, a fi lup îmbrăcat în piele de oaie; under false ~s a) sub (un) drapel, pavilion
fals; b) (fig.) sub o mască sau aparenţă înşelătoare; with ~s flying a) cu drapelele
desfăşurate; b) cu floare la pălărie; with the ~s în armata activă, în activitate. 8.pl. haine
colorate (nu negre); to dress in ~s a nu purta doliu. 9. (muz.) timbru. 10. (amer., presă
şi radio) reportaj de cuibare / atmosferă; fifteen minutes of ~ before the kick off înaintea
începerii jocului ascultaţi câteva aspecte de pe stadion; the programme lacked ~reportajul
era uscat / nu avea carne. 11. (despre oameni) de altă culoare / rasă decât cea albă (mai
ales neagră); diferenţă rasială; man or women of ~ bărbat sau femeie de culoare (mai
ales negru sau negresă). 12. aptitudine de a distinge culorile, 13. pi. (lit.) înflorituri retorice,
figuri de stil. ♦ off ~ a) ieşit de soare, decolorat; b) (fig.) slăbit, obosit, cam dărâmat,
vlăguit; nu în apele lui, căruia nu-i sunt boii acasă; c) (amer. si.) de gust dubios, de prost
gust, cam vulgar, topesc, golănesc, de mahala, care nu e de salon / de bonton. II. vb.
A. tr. 1. a colora, a picta. 2. a vopsi, a boi; a zugrăvi. 3. a înfrumuseţa; a prezenta într-o
lumină personală / subiectivă; a exagera, a împestriţa, a bălţa, a denatura, a falsifica,
a răstălmăci, a deforma; an account ~ed by prejudice relatare deformată din pricina
prejudecăţilor; the motive ~s the act scopul dă caracterul acţiunii; the facts were
improperly ~ed faptele nu au fost înfăţişate corect, în adevărata lor lumină. B. intr. 1. a lua
un colorit, a se colora, a bate în. 2. (si to ~ up) a se schimba la faţă,-a roşi; a prinde
culoare, a se rumeni, a se înroşi; a se împurpura la faţă. 3. (despre fructe) a se înroşi,
ase pârgui, a se rumeni. III.aaj'. 1. cromatic. 2.colorat,în culori. 3. (fot.) color.
colourable ['kAbrabl] adj. 1. în stare / susceptibil de a fi colorat, care se poate colora.
2. plauzibil; verosimil, probabil, veridic, care stă în picioare. 3. reuşit, izbutit; ~imitation
imitaţie reuşită / izbutită. 4. fals, falsificat, prefăcut.
colouration [ikAb'rei/an] s. v. c o 1 o r a t i o n.
colour bar ['kAb ba: r ] s. barieră de culoare, discriminare / segregaţie rasială (mai ales
împotriva negrilor înS.U.A.); apartheid, segregaţie rasială (in Africa de Sud).
185
colour bearer [~ ib£arar] s. (mil.) stegar, port-drapcl.
colour-blind [~ blaind] adj. 1. (med.) suferind / atins / lovit de acromatopsie sau
daltonism. 2. (amer.) imparţial în chestiuni rasiale, care nu face discriminări rasiale,
democrat.
colour blindness [~ iblaindnis] s. 1. (med.) daltonism (propriu-zis), aneritropsie;
discromatopsie; acromatopsie. 2. (amer.) imparţialitate în chestiuni rasiale, respingerea
discriminărilor rasiale / de culoare.
colour box [~ baks] s. 1. cutie cu culori (a unui pictor); cutie de pasteluri. 2. (fiz.)
aparat pentru amestecul culorilor.
colour break up [~ 'breikAp] s. (tel.) descompunerea culorilor.
colour camera [~ ikaemsra] s. (fot.) aparat de fotografiat în culori.
colour-carrier [~ ikasria1"] s. (fiz.) cromofor.
colourcast i~ka:st] I. s. l.v. c o l o r c a s t . 2. (po/igr.) dominantadeculoarc.il. vb.
v. c o l o r c a s t .
colour cinematography [~ isinima'tagrafi] ş. ci ne mato graf(ie) în culori.
coloured ['kAlad] I. adj. 1. colorat; dark— de culoare închisă; light-~ de (o) culoare
deschisă; high-~ foarte / viu / intens colorat. 2. pictat, vopsit. 3. de culoare, aparţinând
altei rase decât celei albe (mai ales despre negri sau pesoane având şi sânge de negru).
4. nuanţat (şi fig.). 5. (fig.) denaturat, deformat, falsificat; părtinitor; în culori false.
6. colorat, pitoresc, frumos. 7. plauzibil, verosimil, veridic, care stă în picioare, care se
susţine. II. s. (Africa de Sud) metis; mulatru.
coloured people [~ 'pi:pl] s. oameni / populaţie de culoare; negri; mulatri; metişi.
coloured print [~ 'print] ş. gravură în culori.
colourfast ['kAlafti;st] adj. 1. (despre imprimeuri) care nu iese la spălat. 2. (despre
rujuri de buze) care nu se ia.
colour film ş. 1. [~film] (fot.) film pentru fotografii în culori, film color. 2. (cin.) film
colorat, producţie în culori.
colour filter [~ ifiltar] s. (fot.) filtru de lumină, filtru cromatic.
colour foil [~ foil] s. (poligr.) foaie colorată.
colourful [TeAtefttl] adj. colorat, strălucitor, viu, deschis, luminos; vioi.
colourific [-kAla'rifik] adj. animat, interesant, atrăgător, stimulator; plin de contraste.
colourimeter [<kAla'rimitar] s. (fiz.) eolorimetru.
colouring ['kAbrin] s. 1. colorant, materie colorantă. 2. (arte) colorit. 3. culoare, colorare;
(zool., bot.) protective ~ culoare de protecţie. 4. culori, pastă, vopsele (ale unui pictor).
5. (arte) colorit, arta de a aplica culorile, arta coloritului; to excel in ~ a fi un colorist
iscusit, a fi maestru al coloritului. 6. culoare, colorit (al părului, a feţei etc.); ten. 7. (jig.)
pretext, motiv. 8. (fig.) înfăţişare, aparenţă, coloratură.
colouring body [~ <badi] s. (ind.) colorant artificial.
colouring matter [~ .ma?tar] s. v. c o l o u r i n g (1).
colourist ['kAtorist] s. 1. (arte) colorist, pictor specialist în colorit. 2. (teAt.) colorist.
colourless ['kAlalis] adj. 1. lipsit de culoare, incolor, acromatic. 2. (jig.) fără culoare,
clorotic, palid, galben, gălbejit, ofilit, străveziu, 3. plat, banal, şters, searbăd, spălăcit,
incolor, lipsit de personalitate.
colourman fkAlaman], pl. colourmen [-man] s. 1. vopselar, negustor de vopsele.
2. colorist (persoană care colorează stampe, hărţi, cărţi de joc, marochinărie etc.)
colour mixer [~ rmiksar] s. discul lui Newton.
colour printing [~ .printin] s. cromotipie, grafică colorată; reproducere în culori; gravuri
colorate, cromolitografie.
colour process [~ iprouses, mai rar -<pros-] ş. fotografiere în culori.
colour scheme [~ ski:m] s. (arte) coloritul, sistemul de aranjare a culorilor în decoraţie.
colour screen [~ skri:n] s. (telin.) filtru de culoare.
colour sense [~ sens] s. simţul / perceperea culorilor.
colours halyard [TCAISZ -haaljad] s. (mar.) fungă a pavilionului de pupa.
colour striker [Tub -straika1"] ş. muncitor din industria coloranţilor.
colour wash [~ wo/] s. zugrăveală.
colour-worn [~ wo:n] s. (text.) ţesut din fibre vopsite.
coloury ['kAlari] adj. 1. colorat, viu. 2. (corn.) de culoarea cerută, corespunzătoare.
colour yield ['kAla ji:ld] s. (teAt.) randament coloristic.
colour zone [~ zoun] s. (anat.) zona retinei sensibilă la culori, zona cromatică.
colpitis [kal'paitis] s. (med.) vaginită.
colporteur ['kalp3:tar, .kalpa:'ta:r] s. colportor (mai ales de broşuri religioase).
colt [koult] I. s. 1. rnânz; (fig.) to cast one's ~'s teeth a se aşeza, a se potoli, a se
astâmpăra, a se domoli, a se da pe brazdă. 2. (sl.) novice, ageamiu, nepriceput, boboc.
3. (mar.) frânghie de vas. 4. (fam.) tânăr zburdalnic / cu capul în nori, ştrengar. II. vb.
A. intr. 1. a face nebunii, a zburda, a umbla hai hui. 2. a-şi face de cap. B. tr. (mar.) a
bate cu capătul frânghiei.
Colt s. revolver (marea) Colt.
Colt automatic machine gun [~ o:ta'ma3tik ma'/i:n gAn] s. (/nil.) mitralieră grea Colt.
colter ['koultar] s. v. c o u 11 e r.
coltish ['koulti] adj. 1. ca un mânz; nărăvaş; zburdalnic, jucăuş, sprinten, zglobiu, vioi,
vesel. 2. liber, de capul lui, nesocotit, desfrânat, fără minte.
coltsfoot ['koultsfut] s. (bot.) podbal (Tussilago farfara).
colt's tail ['koultsteil] s. nor colţuros; nor cirus.
Columbus Day [ka'Umbas dei] s. (amer.) ziua de 12 octombrie, în care se sărbătoreşte
în unele state din S.U.A. descoperirea Americii de către Columb.
columella [.kalju'mcla] s. (bot., zool., anat.) columelă.
columniation [kalAmni'ei/pn] s. (arhit.) structură alcătuită din coloane; colonadă.
column tray ['kobm trei] s. (petrochimie) taler de coloană.
coluber ['koljubar] s. (zool.) 1. şarpe-dc-casă. 2. viperă, năpârcă, norcă.
colubrine ['kaljubrain] adj. ca un şarpe; şerpuitor.
com bati vity
columbarium [.kolam'beariam, amer. -'bei], pl. columbaria [ikolam'bE aria] s. 1. (ist.
Romei) columbariu, edificiu mortuar, cavou cu nişe conţinând urne funerare. 2.p/. nişe,
firide (ale unui columbariu sau crematoriu). 3. hulubărie, porumbar, porumbărie.
columbary [ko'lAmbari] s. hulubărie, porumbar.
columbate [ka'lAmbeit] s. (chim.) niobat, niobiat.
Columbian [ka'Umbian] I. adj. 1. referitor la Columb. 2. (jig.) referitor la America.
II. ş. (tipogr.) corp (de literă) de 16 puncte.
columbic acid [ka'lAmbik 'assid] ş. (chim.) acid niobic.
Columbine ['kolambain] I. s. 1. Colombină (personaj din „comedia dell'arte" sau
pantomimă, iubita Arlechinului). 2. (bot.) căldăruşă, cinci-coade, cinci-clopoţci
(Aquilegia). II. adj. [amer. şi 'kalambin] ca porumbelul (şi fig.) (ca guşa) de porumbiţă.
columbium [ko'lAmbiam] s. (chim.) niobiu, columbiu.
column ['kalam] s. 1. coloană (cu toate sensurile din română); (mil.) ~ of fours coloană
de marş; ~ of mercury coloană de mercur (la termometru); fifth ~ coloana a cincea,
spionaj; trădători, agenţi ai duşmanului; ~of smoke coloană/ nori de fum; (anat.) spinal
~ coloană vertebrală, şira spinării; in ~ în coloană; în linie. 2. (amer., mar.) formaţie în
linie. 3. (fig.) stâlp, sprijin; susţinător; proptea. 4. rubrică (în publicaţii) advertisment
~s rubrici de anunţuri; agony ~ rubrica de dispariţii (în ziare); newspaper ~ coloană,
rubrică de ziar. 5. (în gazetărie) casetă, cursiv; comentariu.
columnar [ka'lAnma1"] adj. 1. în formă de coloană. 2. (geol.) cu stâlpi, cu coloane, şistos
în sens vertical. 3. (despre ziar) cu coloane. 4. susţinut de coloane.
columned ['kalamd] adj. v. c o 1 u m n a r.
column foot ['kalam fut] s. (arhit.) baza unei coloane.
column galley [~ igasli] s. (poligr.) şif pentru şpalturi / coloane.
columnist ['kolamnist] s. (amer.) comentator, foiletonist, redactor.
colza ['kolza] s. (bot.) rapiţă (Brassica râpa).
colza oil [~ oil] ş. ulei de rapiţă.
coma1 ['kouma] s. 1. (med.) comă; somn letargic. 2. (fiz.) comă.
coma2, pl. comae ['koumi:] s. 1. (bot.) fire, moţ (la unele plante). 2. (astron.) coada
unei comete. 3. (fot.) aberaţie asimetrică.
comate1 ['kou'meit] s. tovarăş, camarad; companion.
comate2 ['koumeit] adj. (bot.) comat.
comatose ['koumatous] adj. (med.) referitor la starea de comă, comatos.
coma vigil ['kouma 'vid3il] s. (med.) comă în care bolnavul rămâne cu ochii deschişi.
comb1 [koum] I. s. 1. pieptene; dressing ~ pieptene de toaletă; large / tooth(ed) ~
pieptene rar; pocket ~ pieptene de buzunar; small-toothed ~ pieptene des. 2. ţesală.
3. darac, pieptene. 4. creastă (de cocoş), moţ. 5. (teAt.) spată; ac, spin, ghimpe, ţeapă.
6. (şi honeycomb) fagure. 7. coama / creştetul acoperişului. 8. creastă, moţ (ca frizură),
streaşină. 9. creasta unui val. 10. creastă, coamă, spinare (a unui deal). 11. (electr.) colector,
perie, periuţă, peri colectori (la dinam etc.) 12. gâtul patului (la arma de foc). ♦ (fig.)
to cut the ~ of a tăia nasul (cuiva), a descuraja, a întrista; to set up one's ~ a face pc
grozavul / teribilul / nebunul, a se umfla în pene. II. vb. A. tr. 1. a pieptăna, a ţesăla;
(fig.) to ~ smb.'s hair for hiin a trage cuiva un perdaf, o săpuncala, a spăla, a săpuni,
a freca, a face cu ou şi cu oţet pe cineva, a lua pc cineva la trei păzeşte; to ~smb.'s hair
the wrong way a lua pe cineva în răspăr. 2. (mil.) a curăţa terenul de duşmani.
3. a percheziţiona, a cerceta, a întoarce cu susul în jos. 4. (teAt.) adărăci,acarda; abate,
a destrăma. 5. a ţesăla; (glumeţ) a bate, a ciomăgi, a dărăci, a tărbăci, a bumbăci. 6. (fam.)
(adesea şi to ~ down) a ocărî, a certa, a face cu ou şi cu oţet, a lua la trei păzeşte, a săpuni,
a freca, a lua la rost. 7. to ~ out a) a pieptăna; b) (mii.) a face o revizie a soldaţilor lăsaţi
mai devreme la vatră, a tria, a purica; c) a epura; a comprima, a concedia. B. in/r. (despre
talazuri, valuri) a se sparge.
comb2 [ku:m, koum] s. v . c o o m b.
combat ['kombat, -bast, 'kAmbat] (jr.) I. s. 1. luptă, bătălie; mortal ~ luptă înverşunată,
crâncenă, pc viaţă şi pe moarte; single ~ luptă în(tre) doi; duel. 2. pl. (isţ.) turnir (asalt
de arme între cavaleri). II. ['kambat, 'kAm-, amer. şi karn'ban] vb. A. intr. a se bate (for
pentru; with cu; against împotriva). B. tr. a (se) lupta cu, împotriva (cuiva), a combate,
a opune rezistenţă (cuiva).
combat airplane [~'eaplein] s. (av.) avion de luptă.
combatant ['kombatant, 'kAm-] I. adj. combatant, luptător, de luptă, combativ; de front;
combatant. II. s. 1. combatant, luptător. 2. parte combatantă. 3. (jig.) apărător înfocat.
combatant arms [~ 'a:mz] s. pl. (amer. mii.) trupe combatante (spre deosebire de
serviciile auxiliare).
combatant forces [~ Ta;siz] s. pl. (mil.) 1. unităţi de luptă. 2. forţe combatante.
combatant officer [~ ofisar] s. (mii.) ofiţer combatant (sub rangul de maior).
combatant value [~ 'vselju:] s. (mil.) capacitate de luptă.
combatant zone [~ 'zounj s. (/nil.) zonă de acţiune.
combat arm ['kombat a:in] s. (mii.) armă combatantă (artilerie, infanterie).
combat artillery [~ u:.tilari] s. (mil.) artilerie de sprijin.
combat aviation [~ leivi'ei/an] s. (amer. mii.) aviaţie de luptă (vânătoare şi bombarda­
ment).
combat car [~ ka:r] ş. (amer. mil.) car de luptă, car blindat, tanc.
combat company [~ -kAmppni] s. (amer. mii) 1. companie în formaţie de luptă.
2. companie de pionieri genişti.
combat fatigue [~ faiti;g] s. (mii.) nevroză, teamă de luptă, moral prost / scăzut.
combat group [~ gru:p] s. (mii.) grupă de luptă / de şoc.
combative ['kombativ, 'kAm-] adj. luptător,de luptă, combativ; belicos, războinic, aprig,
marţial; bătăios.
combativeness [-nis] s. combativitate.
combativity [ikamba'tiviti] s. combativitate.
combat liaison 186

combat liaison ['komtot li(:>eizon] s. (mil.) mijloace de legătură pe timp de luptă, agenţi ~! fie ce-o fi! n-au decât să vină! (prov.) after rain ~s sunshine după ploaie, vreme bună;
sau transmisiuni. a misfortune seldom ~s alone o nenorocire nu vine niciodată singură. 2. a se întâmpla,
combat service [~ rso:vis] s. (/nil.) serviciu combatant / activ. a se face, a fi posibil, a fi cu putinţă; how did it ~ (that)? cum s-a întâmplat (că)? cum
combat suit [~ sju:t] s. (amer. mii.) ţinută de campanie. . s-a făcut (că)? ~ what may fie ce-o fi, întâmplă-se ce s-o întâmpla. 3. a fi, a se afla,
combat unit [~ o'u:nit] s. (mil.) unitate combatantă / de luptă. a se găsi; the word ~s on page six cuvântul se găseşte la pagina şase. 4. (în loc de
combat vehicle [~ ivirikl] s. (/nil.) car de luptă. t o b e c o m e) a se face, a deveni, a se forma; a se închega; butter will not ~ untul nu
combat zone [~ zoun] s. (mii.) teatru de operaţiuni, de război; zonă de luptă. . vrea să se aleagă; things will ~ right toate se vor rezolva, totul se va sfârşi cu bine.
comb box ['koum toks] s. (text.) caseta pieptenelui. 5. (despre malţ) a încolţi, a răsări. 6. (la imperativ) hai(de)! lasă! ei!; ~, tell me all you
comb-case [~ keis] s. toc pentru pieptene. know about it hai, spune-mi tot ce ştii despre asta; ~, ~, be not so hasty! ei, ei, nu te
combe [ku:m] s. v. c o o m b. (mai) grăbi aşa; ei, ei, ia-o mai uşor, mai încet, mai domol! 7. to ~ about a) a se întâmpla,
combed [koumd] adj. crestat, cu creastă. a se petrece, a se produce; b) a veni făcând un ocol; a veni în mod neoficial sau neanunţat;
comber ['koums'] s. 1. (tot.) lucrător la darac. 2. maşină de dărăcit, de pieptănat. 3. val c) (despre vânt) a-şi schimba direcţia; to ~ about smth. a veni pentru ceva, după ceva;
mare, uriaş, talaz, bri/.ant. what have you ~ about? pentru ce aţi venit?; to ~ across a întâlni, a da de, a da peste,
comber waste ['kouma weist] s. (text.) deşeuri de la pieptănat. a se ciocni (întâmplător) de; that idea never came across my mind nu mi-a trecut
comb honey ['koum'liAni] s. miere netescuită / în fagure. niciodată prin minte aşa ceva; (amer.) ~ across! recunoaşte! dă(-ţi) cărţile pe faţă!; to ~
combination [ikombi'neijbn] s. 1. combinare; combinaţie (în chimie, sport, şah, jocuri after a) a veni după, a urma după (sau cu dat.); a veni în urma (cu gen.),' b) a veni după,
de noroc); (re)unirc, legătură; amestec; amalgam; concurs de împrejurări; (fiz.) ~of forces a se interesa de, a veni (ea) să vadă; a veni (ea) să ia; to ~ again a reveni, a veni iar,
compunerea forţelor; in ~ în combinaţie; în unire. 2. combinezon, furou; pl. corset, a veni din nou; to ~ against a veni împotriva; a se ciocni de; to ~along a) a merge mai
(combinaţie de) sutien şi chiloţi. 3. uniune, asociaţie, societate, alianţă, ligă (sindicat, departe, a-şi continua drumul; b) a merge împreună (cu cineva); ~ along! haide!
trust etc.); right of ~ dreptul de asociere / de sindicalizare. 4. coaliţie, clică, gaşcă. să mergem! ~ along with me vino cu mine, hai cu mine; to.~ around v. t o ~ r o u n d ;
5. urzeală, intrigă, uneltire; complot, conspiraţie, conjuraţie. 6. (si motor cycle ~) to ~ asunder a se desface (în două, în bucăţi); to ~ at a) a ajunge la; just let me ~ at
motocicletă cu ataş. 7. pl. (mat.) combinări. 8. (lingv.) cuvânt compus. him! (aşteaptă) numai să pun eu mâna pe el! să ajung cu numai la el! b) a se năpusti
combination car [~ ka:r[ s. (amer.) 1. (ferov.) vagon cu destinaţii multiple. asupra (cuiva), a se repezi la / asupra (cuiva); to ~ away a) a pleca; b) a se desface, a se
2. autovehicul pentru mai multe scopuri. desprinde; to ~ away none the wiser a pleca (tot) aşa cum a venit / cu buza umflată /
combination gas [~ gses] s. gaze umede I bogate în vapori de benzină. cu mâna goală; to ~ back a) a se întoarce, a se înapoia, a se înturna, a reveni; b) a-şi
combination lock [~ fok] s. lacăt secret / cu inele / cu cifru. reveni, a-şi veni în fire; c) (sport) a-şi reveni în formă; a avea o revenire de formă;
combination room f~ ru:m] s. cancelaria profesorilor (la Cambridge). d) (amer.) a plăti cu aceeaşi monedă; to ~ by a) a trece pe lângă; b) a trece pe acolo /
combination string [~ strirj] s. (extracţia petrolului) coloană telescopică. prin preajmă / prin apropiere; c) a ajunge la, a atinge; d) (amer.) a trece pe la, a intra;
combination suit [~ ş/u:t] s. salopetă, halat, combinezon de lucru. to ~ down a) a se da jos, a coborî, a descinde; a se lăsa în jos; b) a se transmite din
combinative ['kombineitiv, -not-, amer. si kam'bainativ] adj. combinativ; de combi­ generaţie în generaţie; c) a veni, a sosi (aVn capitală în provincie); d) (despre un copac)
naţie; predispus la combinaţii. a fi doborât, tăiat; e) a fi distrus / ruinat / dărâmat /nimicit, a fi în criză / în jenă financiară,
combinatorial [kom.baino'tourial] adj. bazat pe combinaţie, combinatoriu. a-i merge rău treburile / afacerile; a fi în declin, a decădea, a fi la pământ;/) (amer. fam.)
combinatorial analysis [~ a'naîtasis] s. (mat.) analiză combinatorie. a se îmbolnăvi, a cădea la pat; g) (despre preţ) a scădea, a se reduce, a se coborî; h) a se
combine I. [kom'bain, koum-] vb. A. tr. 1. a combina, a îmbina, a legă, a uni, a împreuna, limita, a se restrânge, a se micşora, a se scurta; to ~ down on / upon a) a se năpusti /
a amesteca. 2. (chim.) a face să se combine. B. i«tr. 1. (mai ales cu with) a se combina, a se abate / a tăbărî asupra / pe; a ataca (pe cineva) brusc şi cu putere, a se arunca asupra;
a se îmbina, a se uni, a se împreuna, a se amesteca (cu). 2. a se uni, a se asocia, a se b) a dojeni, a mustra, a ocări, a înjura, a insulta; to ~ down on smb. for a sum of money
sindicaliza. 3. a fuziona. 4. (chim.) a intra în combinaţie. II. ['kombain, kom'bain] s. 1. (agr.) a cere, a pretinde de Ia cineva o sumă de bani / 6 despăgubire / o compensaţie; to ~ down
combină, combaină. 2. sindicat patronal, uniune patronală, cartel. with a plăti, a scoate (bani); ~down with your money scoate banii; deschide baierile
combined [ksm'baind] aay. 1. (cldm.) combinat. 2. unit, confederat, federat, federativ, pungii, a pune banii pe masă; to ~for a) a veni pentru; a veni după; b) a ataca; c) a lua,
federal. 3. unit, comun. 4. însumat, centralizator. a ridica (pe cineva); to ~ forth a) a ieşi, a veni afară; a ieşi înainte, a întâmpina; b) a înainta,
combined diagram [~ 'daisgra™] s. (ferov.) diagramă însumată. a merge înainte; c) a se depărta; d) a se răspândi; to ~ forward a) a merge înainte; a ieşi
combined events [kom'baind i'vents] s.pl. (sport) probă combinată. înainte / în faţă; b) a răspunde; c) a-şi oferi serviciile; to ~ from a) a veni de la, din,
combined operation [~ lOpa'rei/an] s. (mil.) operaţie comună; operaţie amfibie, operaţie a sosi de la, din; b) a se trage din, de la, a rezulta din, a fi originar din; where do you
combinată. ~ from? de unde veniţi, de unde sunteţi? what country do you ~ from? din ce ţară sunteţi?
combined water [~ 'wo;tor] s. (geol.) apă de constituţie. that ~s from your carelessness toate acestea provin din neglijenţa ta; to ~ home a) a se
combiner [ksm'bains', koum-] s. 1. combinator, cel care face combinaţii. 2. membru înapoia; a se întoarce acasă; b) a se duce acasă (la cineva); ~ home with me vino la
al unui cartel. mine acasă; c) (mar.) a ancora; d) (fig.) a-şi da seama, a avea mintea cea de pe urmă;
a se răzgândi, a-şi schimba părerea; to ~ in a) a intra; a sosi, a ajunge (la destinaţie);
combing ['koumirj] s. 1. pieptănare, pieptănat, toaletă. 2. (tot.) dărăcit, pieptănat;
~in! intră! b) a intra într-o funcţie / într-o slujbă, a ocupa un post / o funcţie; c) a fi la
cardare. 3. pl. deşeuri de la pieptănat, părul care cade de la un pieptănat, peri, smoc.
modă; a deveni monden; d) a începe, a debuta; a intra în uz; that is where the fun ~s
4. (fam.) săpuneală, spălat, spălătură, scuturătură, chelfăneală, fecuş, ceartă, ocară.
in iată unde începe gluma / nostimada; iată care-i partea nostimă; e) a aduce pe piaţă
combing cylinder [~ isilindo1"] s. (tot.) pieptene Circular, cilindru perietor.
pentru vânzare; new potatoes are coming in already s-au adus cartofi noi pe piaţă, au
combing machine [~ ma'/im] s. maşină de dărăcit, dărâcitoare, maşină de pieptănat.
şi apărut cartofi noi pe piaţă;/) a apărea ca parte componentă, a se găsi, a apărea pe o
combo ['kombou] s. 1. (fam.) formaţie orchestrală de jazz; a five-piece ~ formaţie
listă / pe un tabel; g) a veni la putere, a fi ales; (amer.) (despre vacă etc.) a făta; to ~ in
orchestrală compusă din cinci instrumentişti. 2. (austr. si.) alb care trăieşte cu o femeie
between a veni în ajutor, a mijloci, a juca rolul de mijlocitor; to ~ in for a) a avea pretenţie
indigenă.
la; b) a contribui cu, a participa cu; to ~in for a good thrashing a primi o bătaie zdravănă,
comb-out ['koum 'aut] s. 1. pieptănare. 2. (fig.) epurare (a unor funcţionari etc.) 3. (fig.) a mânca o calcavurâ; to ~ in well a veni la timpul potrivit, a ajunge cu bine / în stare
revizie, puricare, triere suplimentară (mai ales a recruţilor clasaţi anterior). bună (la destinaţie); to ~ into a intra în; to ~ into one's own a-şi primi dreptul său; to
comburent [kom'bjurant, koum-j s. comburant, element care facilitează arderea. ~into danger a fi în pericol; to ~into being/ existence/ life a veni pe lume, a se naşte,
combustibility [komib/ista'biliti, koum-, -ti'b-] s. combustibilitate, inflamabilitate. a lua naştere; a lua fiinţă; to ~ into force a) a intra în vigoare; b) a se întrema, a prinde
combustible [kom'bAstobl, koum-, -tibl) I. adj. 1. combustibil, inflamabil. 2. arţăgos, puteri; to ~ into notice a atrage atenţia, a sări în ochi; to ~into play a începe să funcţioneze
irascibil, iritabil, supărăcios, susceptibil, iute la mânie. II. s. combustibil; material / lucru / să acţioneze; a intra în joc; (mil.) to ~into position a ocupa o poziţie; to ~into possession
inflamabil. of a intra în posesia (cu gen.); to ~into property a moşteni o avere; a intra în pâine,
combustion [ksm'bAst/an, koum-] s. 1. combustie, ardere; spontaneous ~ auto- a intra în proprietatea (cu gen.), a se procopsi, a se căpătui, a se chivernisi; to ~ into
combustie, autoaprindere. 2. (chim.) oxidare, oxigenare. 3. agitaţie violentă; tumult, furtună, sight a apărea, a se ivi, a se arăta (în zare); a fi vizibil; to ~ like a dog at a whistle a veni
freamăt, zarvă; învălmăşeală. la prima chemare; a fi supus / ascultător / blând ca un mieluşel; to ~ near (urmat de
combustion chamber [~ it/eirribar] s. (tehn.) cameră de combustie / de ardere. gerunziu) a fi cât pe-aci să, a fi pe punctul de a (reuşi să); a nu izbuti în / să, a da greş
combustion-engine [~ .ena^in] s. (tehn.) motor cu combustie; external ~ motor cu în; I came near drowning era cât pe-aci să mă înec; to ~ next a fi următorul, a veni la
combustie externă; internal ~ motor cu combustie internă. rând, a urma imediat; to ~ of a se trage din, a coborî din, a proveni din, de la, a veni din,
combustion mist [~ mist] s. (ind.) combustibil pulverizat. de la, a lua naştere din; nothing will ~of it din asta nu va ieşi nimic; nici o scofală; (fam.)
f
combustion motor [~ ,mouto ] s. v. c o m b u s t i o n e n g i n e . what will ~ of him? ce se va alege dintr-însul? that ~s of judging by the eye aşa se
combustor [kam'bAstar, koum-] s. (tehn.) cameră de combustie (la motoarele cu reacţie). întâmplă când te iei după aparenţe; to ~ off a) a se îndepărta de; b) (despre nasturi ele.)
come [kAin], past came [keim], part. trec. come [kAm] vb. A. intr. 1. a veni, a sosi, a se detaşa, a se desprinde, a se dezlipi, a se desface, a cădea; c) a avea succes, a ieşi din
a se apropia; I am coming vin, sosesc (îndată), iată-mă; smb. is coming vine cineva; încurcătură; d) a avea loc; e) a scăpa, a se salva;/) (amer.) a o lăsa încurcată, a tăcea; aii
he is long in coming întârzie (mult), se lasă (mult) aşteptat, vine greu; are there any came off satisfactorily totul a ieşit, s-a sfârşit (cu) bine; to ~ off with honours a sfârşi
more to ~? mai trebuie să vină cineva?; to ~ and go a veni şi a pleca, a trece pe la cineva; onorabil; he came off a loser a ieşit în pierdere / în pagubă, a pierdut (la joc, într-o afa­
his hour is ~ i-a venit rândul, i-a sunat ceasul; lightly ~ and lightly go, easy ~, easy cere); he came off clear a ieşit cu bine / basma curată; to ~off worst a ieşi cum nu se poate
go, as it ~s so it goes de haram am luat, de haram am dat, cum a venit aşa s-a dus; ~ mai rău; a avea rezultatul cel mai prost; to ~ off with a small loss a scăpa ieftin; (peior.)
life, ~ death pe viaţă şi pe moarte; to ~ prese, de la w h i c h h i s t o ~ (de / din) viitor, to ~ off second best a fi învins, bătut; to ~ off creditably / with credit a ieşi cu bine,
care va veni; things to ~ lucruri sau evenimente viitoare / care vor veni; in days to ~ a sfârşi onorabil (ceva) oh! ~off! (it)! a) ce spui! nemaipomenit! extraordinar!; b) las-o
în viitor; în zilele ce vor urma; pleasure to ~ o plăcere anticipată; (fam.) let them all
187 comfort station

mai moale! asta să i-o spui lui mutu! the dirt will not ~ off murdăria nu vrea să iasă; de tot. 3. a se apropia de, a împlini (o varştă); to ~ eight years old a merge pe opt ani,
(fam.) ~ off your high horse/your perch (ia) nu mai (acea pe nebunul/ grozavul! nu a se apropia de opt ani. 4. a juca, a face; to ~ a dodge over smb. a trişa / a păcăli pe
te mai îngâmfa atât, nu-ţi mai lua nasul la purtare; (ia) nu te mai umfla în pene!; to ~ cineva, a juca o festă / un renghi cuiva; to ~ a hand at cards a juca o levată. 5. a atinge,
on a) a apărea (pe scenă); b) a creşte; c) a progresa, a propăşi, a face progrese, a avea a realiza, a face; he cannot ~ that asta n-o poate face, nu poate ajunge până acolo.
succes, a prospera, a avea spor, a merge, a-i da înainte; d) a împinge, a izbi, a înainta; come-about ['kAma-baut] ş. (fam.) întorsătură neaşteptată a evenimentelor; cotitură
the enemy was coming on duşmanul se apropia, înainta; e) a începe, a se apropia; it bruscă; surpriză.
came on to rain începu să plouă; the winter is coming on iarna se apropie; night is come-again fkAms'gein] s. (fain.) ceva ce se va repeta în viitor, revenire.
coming on se înnoptează, se face noapte;/) (despre o boală) a învinge, a birui; g) (despre come-and-go ['kAinandgou] s. du-te vino; forfotă.
justiţie) a cerceta, a examina, a investiga; ~ on vino la mine! vino încoa'! hai cu mine! come-and-go people [~ ipi:pl] s. oameni care vin şi pleacă; flotanţi.
hai! ei! înainte!; hei tu! zău! nu, zău! bă, tu! taci! nu mai spune! şi zi aşa! how are you come-at-ability f'kAmaste'biliti] s. accesibilitate, abordabilitate.
coming on? cum îţi mai merge? cum merg treburile? (afacerile)?; to ~on smb. for smth. come-at-able ['kAin'îetabl] adj. accesibil, abordabil, la care se poate ajunge uşor; uşor
a face răspunzător pe cineva pentru ceva; a-1 pune să plătească oalele sparte, a se lua de de atins.
cineva; to ~out a) (despre cărţi, ziare) a apărea, a fi publicat; b) (despre frunze, flori) come-back ['kAinbaîk] s. (jam.) 1. revenire, reîntoarcere, repetare; recrudescenţă.
a se forma, a se dezvolta; c) a trece un examen; d) a intra / a se pune în grevă, a declara 2. retribuţie. 3. răsplată după merit. 4. (text.) lână regenerată; lână semifmă / metisă.
/ a face grevă; e) a se arăta, a deveni vizibil, a se ivi, a ieşi la iveală; a se revela;/) (despre♦ (amer. si.) to stage a ~ a-şi lua revanşa; a se reabilita; a veni din nou la putere; a-şi
o erupţie pe piele) a ieşi; g) (despre imagini fotografice) a se developa; h) a-.şi face debutul, redobândi popularitatea.
a debuta, a intra (pe scenă sau în societate); (amer. fain.) to ~ out flat-footed a nu umbla come-by-chance ['kAmbai't/a:ns] s. 1. lucru găsit (din întâmplare). 2. fiinţă întâlnită,
cu mănuşi, a spune (ceva) verde (în faţă) / pe şleau; to ~ out of a proveni, a descinde întâmplător. 3. întâlnire întâmplătoare. 4. copil din flori, bastard.
din; a coborî; to ~out with a dezvălui, a da în vileag, a da la iveală, a revela, a zice; ~ comedian [ko'miidbn, -djan] s. 1. autor de comedii. 2. actor comic; comic; low ~
out with it hai, spune ce ai de spus, dă-i drumul; to ~ out on strike a intra / a se pune măscărici, bufon; cabotin.
în grevă; to ~ out again a ieşi din nou, a apărea din nou, a reapărea; to ~ out ill / bad comedie [ka'miidik] adj. (rar) comic.
a se dovedi nefavorabil / rău, a ieşi rău; to ~ out in one's true colours a) a se arăta în comedienne [ksimedi'en, k3iini:d- şi pronunţia franceză] s. (fi.) actriţă (în special de
adevărata lumină; b) (fig.) a-şi arăta adevărata faţă, caracterul adevărat, a-şi da arama comedie).
pe faţă; (amer.) to ~ out at the little end of the horn a face afaceri proaste, a o pune
comedietta [ikomedi'eta] s. comedie uşoară.
de mămăligă, a nu se alege cu nimic, a nu face nici o brânză / nici o scofală; (fam.) ~
comedist ['komidist] s. autor de comedie, dramaturg comic.
out of that! nu te mai amesteca! las-o baltă! isprăveşte! termină! to ~ over a) a veni,
comedo ['komidouj.pl. comedones [<komi'douni:z] sau comedos ['komidouz] s. (lat.,
a sosi (cu ideea de a învinge un obstacol sau de a străbate o mare distanţă); I hope you'll
med.) cos.
~over and see me sper că vei veni (de pe continent) să mă vezi (în Anglia); b) a trece
come-down ['kAindaun,'-'-] s. (fam.) 1. cădere, degradare. 2. nereuşită, eşec.
dintr-o tabără în alta sau dintr-un partid în altul; he has ~over to us a trecut de partea
comedy ['komidi, amer. -rnadi] s. 1. comedie, piesă de teatru comică; ~of character
noastră; c) a împresura, a lua în stăpânire, a pune mâna pe; a cuprinde, a pune stăpânire
comedie de caracter; ~ of intrigue /situation comedie de intrigă/ de situaţie; ~ of manners
pe; a fear came over me m-a cuprins teama, a pus stăpânire pe mine frica; to ~ right
comedie de moravuri; broad / low ~ farsă, comedie ieftină. 2. (fig.) comedie, spectacol
a) a se dovedi exact; b) a se sfârşi cu bine; to ~round a) a vizita; a friend came round
comic; the great human ~ marea comedie umană.
last night aseară m-a vizitat / a trecut pe la mine un prieten; b) a-şi veni în fire, a se
întrema, a-şi reveni (după un leşin, o boală); c) a se schimba în bine; I hope things will comedy ballet [~ibslei] ş. balet comic.
~ round sper că lucrurile se vor schimba în bine / se vor aranja; to ~ short of a) a nu come-hither ['kAm'hitter] s. vino-ncoacc, nuri, atracţie, sex-appeal, lipici.
ajunge, a nu fi suficient, satisfăcător; b) a nu-şi atinge ţelul, scopul, ţinta de a; a nu se comeliness l'kAinlinis] s. nuri, farmec, drăgălăşenie, atracţie,graţie, vino-ncoace, lipici.
realiza; a eşua; to ~ to a) a ajunge la, a veni la; b) a avea valoare de, a costa, a reveni comely ţ'kAmli] adj, plăcut, drăgălaş, graţios, încântător, atrăgător, nurliu, fermecător.
la (costul de); c) a-şi reveni (după un leşin, după o boală); to ~to action a intra în acţiune; come-off ['kAniio:f] s. (fam.) 1. terminare, sfârşire; concluzie; deznodământ, rezultat
to ~to an agreement a ajunge la o înţelegere, a cădea la învoială, a încheia un acord / fericit; reuşită, realizare, ieşire cu bine, ieşire la liman. 2. pretext, scuză, evaziune.
o convenţie, ~ to my arms vino în braţele mele, vino să te îmbrăţişez; (amer. si.) to ~ come-on ['kAmon] s. (amer. si.) atracţie, tentaţie, ispită, ademenire; amăgire.
to bat a da de greu, a se lovi de o problemă dificilă; to ~ to blows a ajunge la lovituri come-outer ['kAm'aut9r] s. (amer. pol.) ultraradical.
/ la palme / la bătaie, a se încaieră; to ~ easy to a nu întâmpina dificultăţi, a-i merge comer ['kAmar] s. 1. cel care vine / care soseşte; first ~ primul sosit / venit; against
lesne; to ~ to an end a se sfârşi; you will never ~ to any good nu se va alege niciodată all ~s împotriva oricui; for all ~s deschis pentru toţi. 2. (amer.) perspectivă promiţă­
nimic (bun) din tine; n-o să faci nici o ispravă; (fam.) to ~ to grief a) a da de dracul; toare, lucru început sub auspicii bune. 3. (amer.) persoană cu perspective frumoase; om
a da de greu; a ajunge într-o nenorocire; a fi la ananghie; b) a nu reuşi; to ~ to hand (despre de viitor.
corespondenţă) a sosi; to ~ to harm a avea de suferit, a suferi un rău; to ~ to a head comestible [ka'mestibl, amer. kou'-] I. adj. (înv.) bun de mâncat, comestibil, care se
poate mânca. II. s. pi. alimente, de-ale mâncării / gurii, merinde.
a) (despre un abces, buboi) a (se) coace, a face cap; b) (fig.) a atinge un stadiu critic sau cornet ['komit, amer. şi -et] s. cometă.
decisiv; (prov.) everything ~s to him who waits cu răbdarea treci marca; to ~ to life come-to-pass ['kAmta'pais] s. (fam.) întâmplare, incident, caz.
a-şi veni în fire, a-şi reveni, a reveni la viaţă (după un leşin); to ~ to light a se arăta, comeuppance ['kAm'Apans, kam-] s. (amer. fam.) pedeapsă meritată; he finally got
a ieşi la lumină, la iveala; to ~ to nothing a nu reuşi, a fi fără rezultat, a nu avea urmări, his ~ a primit în cele din urmă ce i se cuvenea, şi-a primit până la urmă pedeapsa meritată.
a nu se alege cu nimic; to ~ to oneself a) a-şi reveni, a-şi veni în fire; b) a medita, a-şi comeuppings ['kAm'Apirjz, kam-] s. pi. v. c o m e u p p a n c e.
face un examen de conştiinţă, a se adânci în sine, a se reculege; to ~to pass a se întâmpla; comfit ['kAmfit, 'kam-] s. 1. (înv.) bomboană, pl. zaharicale. 2.pl. fructe zaharisite /
to ~ to pass a se întâmpla; to ~ to the point a veni la chestiune; to ~ to poverty a se zaharate.
ruina, a scăpata, a sărăci; to ~ to ruin a se ruina; (mar.) to ~ to the shore a debarca; comfort ['kAmfet] I. s. 1. mângâiere, consolare, sprijin, ajutor, încurajare, înlesnire.
a ajunge Ia ţărm / la mal; to ~ to a standstill a se opri, a înceta; to ~ to stay a se încetăţeni, 2. confort, dichis; pl. înlesniri, comodităţi (intermediar între necessaries şi luxuries).
a se aclimatiza, a se înrădăcina, a deveni durabil; to ~to a stop a se opri, a se împotmoli, 3. trai bun, uşor, cu toate înlesnirile; tihnă, mulţumire; plăceri. 4. tihnă, odihnă, linişte.
a ajunge la un punct mort; to ~ to terms a se înţelege, a se împăca, a ajunge la o înţelegere; 5. (amer.) plapumă (de puf), pilotă. II. vb. tr. a mângâia, a consola, a linişti, a calma;
(fam.) to ~to the wrong shop a greşi adresa, ada cu oiştea în gard; a apuca pe un drum a alina; a înviora, a însufleţi.
greşit; it come to my knowledge am aflat, a ajuns la urechile melc; to ~true a se adeveri, comfortable ['kAmfatabl] I. adj. 1. confortabil, lesnicios, comod, plăcut, mulţumitor,
a se împlini, a se dovedi adevărat; to ~ under a cădea sub; a intra în categoria (cu gen.), tihnit, după plac; do you feel ~? aveţi tot ce vă trebuie? make yourself ~! fă-te comod!
în rubrica (cu gen.), a se clasifica în; a fi supus influenţei (cu gen.), a fi sub înrâurirea to make oneself ~ a-şi făuri o viaţă plăcută; we are quite ~ here ne simţim foarte bine
(cu gen.); to ~ under consideration a fi luat în considerare; it came under my notice aici; we had a ~chat together am avut o discuţie foarte plăcută. 2. îndestulător, suficient;
a ajuns la cunoştinţa mea; to ~ up a) a se urca, a se ridica, a se cocoţa, a ajunge sus; convenabil; (despre câştig etc.) cum se cade / cuvine, bunişor, decent. 3. mângâietor,
b) (fig.) a ajunge sus; a fi la modă, a avea trecere, a avea succes; c) a sosi, a veni (către consolator, înviorător; care mângâie / consolează / aduce mângâiere / alinare. 4. (fam.)
un loc important, de exemplu din provincie într-un oraş mare sau la o universitate); liniştit, mulţumit. 5. bine, sănătos; to feel more ~ a se simţi mai bine. II. s. v.
d) (jur.) a apărea, a compărea (î>< faţa justiţiei); to ~ up to a sosi, a atinge nivelul de corn f o rt e r (4).
(sau cu gen.) a se ridica la, a corespunde (cu dat.), a justifica (o speranţă, o aşteptare); comfortableness [-nis] s. confort, dichis, tihnă; mângâiere.
to~ up with a atinge, a ajunge; to ~ upon a) a se ciocni de; b) a ataca prin surprindere; comforter ['kAinfata1"] s. 1. mângâietor, alinător; întăritor, ocrotitor, sprijin; Job's ~
pe neaşteptate; c) a cerc, a formula o cerere (cuiva); he came upon me for damages rău / prost ocrotitor (cineva care sub pretextul consolării măreşte durerea cuiva). 2. fular
mi-a cerut / mi-a reclamat daune; d) a aşeza (o greutate, o ţxn'ară) pe umerii (cuiva). de lână, şal călduros. 3. the Comforter (biş.) Mângâietorul, Sfântul Duh. 4. (amer.)
■$> (fam.) as they ~ foarte, extraordinar (de); to ~ natural to smb. c) a nu prezenta greutăţiplapumă. 5. biberon. 6. (fun.) ziar (cu care se acoperă vagabonzii când dorm în aer
pentru cineva; b) a fi în firea cuiva, a face parte integrantă din caracterul cuiva; (amer. liber).
si.) how ~? cum aşa? de ce? (amer.) to ~ clean a recunoaşte (ceva) în chip sincer, a spune comforting ['kAmfotirj] adj. 1. care aduce confort. 2. consolator, de consolare / alinare;
lot; they have ~ many miles by train ei au venit, au călătorit, au făcut multe mile cu mângâietor, alinător.
trenul; he is coming this way va veni pe acest drum. comfortless l'kAinfatlis] adj. 1. incomod, lipsit de confort, de înlesniri. 2. nemângâiat,
B. tr. (fam.) 1. a face pe, a juca rolul; he ~s the great man face pe grozavul, se crede neconsolat, fără ocrotire, fără sprijin, Iară alinare. 3. care nu aduce alinare / consolare /
om mare; don't try to ~ noble lord over me! nu încerca să faci pe nobilul cu mine, mângâiere, care nu te încălzeşte / înveseleşte.
nu-ţi da acre faţă de mine; (fam.) to ~ a walk a face o plimbare. 2. a exagera, a înflori, comfortlessness [-nis] s. 1. lipsă de confort, de comoditate. 2. lipsă de consolare / alinare
a umfla; to ~ it strong a) a exagera, a o lua tare de tot, a umfla lucrurile, b) a face pe / mângâiere; neconsolare.
grozavul, a se făli, a se grozăvi; that's coming it a bit strong! e cam tare! c cam prea comfort station ['kAmfst 'stei/an] s. (amer.) closet public, toaletă.
comfrey
comfrey ['kAmfri] s. (bot.) tătăneasă, iarbă-băloasă (Symphytum officinale).
comfy ['kAinfi] adj. (fam.) v. c o m f o r t a b 1 e (1,1).
comic ['komik] I. adj. 1. comic, umoristic, de râs, caraghios, hazliu, nostim, ridicol.
2. de comedie. II. s. 1. comedie cinematografică, film comic. 2. (înv.fam.) v. c o m e d i a n .
3. aspect comic al lucrurilor, comicărie, comedie. 4.pi. (amer.) desene comice, umoristice,
(cin.) desene animate (comice); comics, revistă bulevardieră cu desene.
comical [-ol] adj. comic, şăgalnic, glumeţ, caraghios, amuzant, nostim, hazliu, ghiduş,
cu duh, mucalit.
comicality [komi'kaditi] s. comic, comicărie, comedie, poznă; caraghioslâc,
năstruşnicie; parascovenie; nostimadă.
comicalness ['komikplnis] s. v. c o mT c a 1 i t y.
comic book ['koraik buk) s. (amer.) comics, revistă dedicată în întregime publicării
de poveşti desenate sa» comicsuri; pl. comicsuri.
comic character [~ kerikt3r) s. (amer.) personaj al unui c o m i c s t r i p .
comics ['komiks] s. pl. v. c o m i c II (1,2,4).
comic strip ['komik strip] s. (amer.) povestire sau roman foileton în imagini, poveste
desenată, comics.
comic-strip balloon [~ bo'lu:n] s. (amer.) dialog; nor c» coadă care pare a ieşi din
gura personajelor unui c O m i c s t r i p si care e rezervat dialogului; spaţiu alb rezervat
dialogului în cadrul desenelor unui c o m i c s t r i p .
Cominform ['kominfomi] s- (ist- pol.) Cominform, biroul infonnativ al partidelor
comuniste şi muncitoreşti.
coming [kAmirj] I. s. 1. sosire, venire; ivire, arătare; apropiere. 2. urcare, suire pe tron.
II. adj. (de) viitor, următor, anticipat, aşteptat, care trebuie să vină, care urmează;
promiţător, în devenire; a ~ author un autor care promite (mult), un scriitor de viitor;
the~manomul viitorului (fam.)~,sir! vine! (răspunsulospătarului).
coming-in [~'in] s. 1. intrare, venire; sosire. 2. introducere, răspândire (a unui obiect,
a unei mode). 3. încasări, intrări. 4. începere, început, debut (al unui sezon). 5. moment
de apariţie (a unor legume etc.). 6. sezon, timp, perioadă, epocă.
comingle [ko'rairjgl, ks'm-] vb. tr. si intr. v. c o m m i n g 1 e.
coming-out ['kAmin' aut] s. 1. debut, ieşire în lume. 2. apariţie, ivire.
Comintern ['kominten] s. (ist. pol.) Comitem, Internaţionala Comunistă (a treia).
comitadji [,koumi'ta;d3i, ko-] s. (ist.) comitagiu.
comitia [ko'mi/io] s. pl. (ist. Romei) comiţii.
comity ['komiti] s. politeţe, curtoazie; (pol.) ~ of nations recunoaşterea reciprocă a
drepturilor şi uzanţelor între naţiuni (curtoazie prin care o naţiune permite recunoaşterea
legilor unei alte tari pe teritoriul ei).
comma ['koma], commas [-z] sipl. commata [-to] s. virgulă; inverted ~s ghilimele,
semnele citării.
comma bacillus ['koino ba.silas] s. (med.) vibrion holeric (Vibrio cliolerae, Vibrio
comma).
command [ka'maind, amer. -'mamd] I. vb. A. tr. 1. a comanda, a decreta, a da ordin,
a ordona, a porunci, a conduce. 2. a guverna, a administra. 3. a domni, a domina, a stăpâni;
to ~ the seas a stăpâni / a domina mările. 4. (mil.) a ţine sub foc. 5. a insufla, a inspira
(respect). 6. a dispune, a avea la dispoziţia sa; to ~ a large vocabulary a dispune de /
a stăpâni, a poseda un mare număr de cuvinte I un vocabular bogat; to ~ the services
of a se folosi de serviciile (cu gen.); yours to ~ la dispoziţia dumneavoastră. 7. a costa,
a valora; a produce; a obţine; this article ~s a high price această marfă se vinde scump,
cu un preţ ridicat. B. refl. a se stăpâni. C. intr. a comanda, a domni, a guverna, a se impune.
II. s. 1. comandă, poruncă, ordin. 2. comandă, autoritate, putere, control; to be in ~of
a regiment a comanda un regiment; (mil.) second in ~ ajutor de comandant; under ~
of sub comanda; at ~ la dispoziţia, la ordinele; Fighter Command aviaţie de vânătoare.
3. circumscripţie militară (iu Anglia). 4. comandament; the High Command înaltul
comandament. 5. stăpânire; dominaţie; cunoaştere; ~ of the air supremaţie a aerului; he
has great ~ of the language el stăpâneşte bine limba; he has the ~ of five languages
vorbeşte cinci limbi.
commandant [ikomon'dasnt, -'da:nt,'—] s. (ofiţer) comandant, şef.
command car [ko'mamd ka:r] s. (/nil.) automobil de campanie, maşina comandantului.
commandeer [ikom3n'di9r] vb. tr. 1. a recruta. 2. a confisca, a rechiziţiona. 3. (fam.)
a-şi însuşi, a pune mâna pe.
commander [ko'mumda', amer. -'msn-] s. 1. comandant-şef; conducător; căpetenie;
~ of the guard comandantul gărzii. 2. (mar.) căpitan-comandor, ajutor de comandant.
3. (tehn.) mai (de caldarâm), mai (ele matrisit).
commander-in-chief [ko'momd^r irit/i:f] s. 1. comandant suprem, ofiţer superior care
comandă un district militar. 2. (mar.) comandant de liotă sau escadră; ~ of a port
comandant de port.
commander's bridge [ko'mamdoz brid3] s. (mar.) pasarelă de comandă.
commandery [ka'mamdari] s. 1. funcţie sau rang de comandant. 2. teritoriu sau district
aflat sub autoritatea unui comandant. 3. ramură locală a unei organizaţii secrete.
command-in-chief [ko'ma:ndin't/i:f] s. comandă supremă.
commanding [ko'mamdin, amer. -'maend-] adj. 1. conducător. 2. impunător,
dominant, impozant, cu autoritate, de prestigiu; poruncitor; ~ eminence înălţime
dominantă; ~ speech vorbire impunătoare / poruncitoare.
commandite ['komondait, -di:t] s. (com.) comandită.
commandment [ko'mamarnont, amer. -'maend-] s. 1. ordin, comandă, autoritate,
comenduire, comandament. 2. precept, poruncă; decret; the ~s a) (bis.) cele zece porunci;
b) (glumeţ) unghiile de la zece degete (mai ales la femei); c) (glumeţ) zgârieturi, urme
de unghii.
188
commando [ko'mamdou, amer. -'msend-j s. (mii.) 1. detaşament special / de şoc, trupe
speciale / de şoc, comando. 2. soldat din aceste trupe. 3. (ist. amer.) expediţie a marilor
fermieri împotriva indigenilor.
commando man [-main] s. v. c o m m a n d o (2).
commando post [~ poust] s. (tehn.) post / masă de comandă.
command paper [ko'mamd ipeipo'] s; document guvernamental oficial (supus
parlamentului la ordinul Coroanei).
command performance [~ ps'foanons] s. reprezentaţie (de teatru etc.) dată din ordin
regal (si la care, de regulă, asistă monarhul).
commeasurable [k3'me33K>bl] adj. 1. comensurabil, măsurabil. 2. egal ca măsură, egal
în mărime.
commeasure [k9'me39rJ vb. tr. a egala în mărime / măsură, a fi egal în mărime / măsură
cu.
commem [ko'inem] s. (fam.) v. c o m m e m o r a t i o n (2).
commemorable [ka'memarobl] adj. comemorabil, vrednic de a fi comemorat;
memorabil.
commemorate [ka'memoreit] vb. tr. 1. a comemora, a aniversa, a prăznui (un
eveniment); a păstra amintirea (cu gen.). 2. a pomeni, a aminti.
commemoration [koimemo'rei/an] s. 1. comemorare, aniversare, prăznuire.
2. Commemoration sărbătoarea anului academic la Oxford (în amintirea fondării
universităţii cu acordarea distincţiilor, a diplomelor de onoare etc.). 3. (bis.) rugăciune
de pomenire (a morţilor), parastas.
Commemoration Day [~ dei] s. (univ.) v. c o m m e m o r a t i o n (2).
commemorative [ko'memsretiv, -reit-] adj. comemorativ, care aminteşte, aduce aminte;
care cinsteşte memoria; ~ of amintind de, slujind la comemorarea (cu gen.), comemorând
(cu acuz.), amintind de (cu acuz.).
commence [ko'mens] vb. A. tr. a începe; a întreprinde (o acţiune, un proces, un demers).
B. intr. 1. a începe; to ~ with în primul rând, ca să începem cu începutul. 2. to ~ as a
debuta ca / în calitate de.
commenceable f-obll adj. care trebuie să înceapă; de începere.
commencement [-mont] s. 1. început, debut. 2. in the ~ la început. 3. ziua conferirii
titlurilor universitare la Cambridge şi Dublin. 4. (în instituţiile de învăţământ americane)
ziua înmânării diplomelor de absolvire; ~ exercises serbare de sfârşit de an.
commencer \-s'] s. începător.
commend [ka'mend] vb. tr. 1. a lăuda; a recomanda, a propune. 2. (înv.) a încredinţa,
a împărtăşi (o taină, o idee etc.); a da în grija I în îngrijirea / pe seama (cuiva); ~ him
to the devil dă-1 la dracu', dă-1 naibii; to ~ one's soul to God a-şi da sufletul. 3. (înv.)
a saluta, a omagia, a trimite salutări / complimente (cuiva).
commendable [-obl] adj. 1. lăudabil, meritoriu; de ispravă, demn de încredere.
2. recomandabil.
commendation [.kamen'dei/an, -man-] s. 1. laudă, elogiu, merit; omagii; complimente.
2. (amer. mii.) citare, menţionare, recunoaştere a meritelor prin ordin de zi. 3. recomandare.
commendatory [ko'mendatari, ka'm-] adj. 1. laudativ, elogios. 2. de recomandare.
commendatory letter f~ iletor] s. scrisoare de recomandare.
commendatory poem [~ <pouim] s. ditiramb, poem omagial.
commensal [ko'menssl] s. 1.1. comesean, conviv; oaspe. 2. (biol.) comensual. YlJadj.
1. care mănâncă la aceeaşi masă. 2. (zool., bot.) comensal. 3. (sociol.) care coexistă în
aceeaşi arie.
commensalism [-izsm] s. (biol.) comensualism.
commensurability [koimen/aro'biliti, -/ur-] s. comensurabilitate.
commensurable [ko'men/srabl] adj. (with, to) comensurabil (cu), proporţional (cu),
de o aceeaşi măsură (cu).
commensurableness [-nisj s. (rar) v. c o m m e n s u r a b i l i t y .
commensurate [ko'menjarit,ko'm-] adj. v. c o m m e n s u r a b l e .
commensurateness [-nis] s. proporţionalitate.
commensuration [ko.mensjua'reijsn] s. comensurabilitate; proporţionalitate.
comment ['koment, mai rar -mont] I. s. comentariu; explicare, lămurire, tălmăcire,
desluşire; observaţie (lămuritoare), remarcă; to give rise to much ~ a da naştere la / a
stârni multe coi«entarii. II. vb. A. tr. a comenta, a explica, a lămuri, a desluşi, a face
observaţii critice pe marginea (cu gen.) B. intr. (upon, on) 1. a face comentarii (asupra,
la), a comenta (cu acuz.). 2. a face observaţii critice (asupra), a critica (cu acuz.).
commentarial [.komeriteoriol] adj. de comentar; critic.
commentarialism [-izam] s. (rar) metodă critică.
commentary ['komontari, amer. şi -terii s. 1. comentariu; expunere (critică); running
~a) (radio, T.V.) comentariu la faţa locului (cu prilejul unei ceremonii, al unui eveniment
sportiv etc.); b) (cin.) comentariu (la filme documentare). 2. pl. memorii.
commentation [.komen'teijan, -mon-] s. 1. comentare, explicare, desluşire, tălmăcire
(a textelor). 2. adnotare.
commentative [ko'mentotiv, kou'm-] adj. (rar) cu comentarii, comentat.
commentator ['komenteito', -man-] s. 1. comentator; tălmăcitor. 2. (radio, TV)
comentator, crainic; crainic-reporter.
commentatorship ['komenteito/ip] s. funcţie sau activitate de comentator.
commenter ['komentor, -mon-, ko'mentorJ s. 1. v. c o m m e n t a t o r . 2. descoperitor,
inventator.
commerce ['konio(:)s] s. 1. comerţ (in special angro), negoţ; negustorie, relaţii de afaceri;
active ~ transportul mărfurilor de export cu vasele ţării exportatoare; home ~ comerţ
interior; foreign ~ comerţ exterior; inland ~ comerţ interior; passive ~ transportul
mărfurilor de export cu vase aparţinând altei ţări. 2. (fig.) legătură, contact, relaţie; schimb;
to have no ~ with a nu avea, a nu întreţine nici un fel de legături cu; ~ of ideas schimb
de idei.
189 commonage

commerce destroyer [~dis'troi3rJ s. (mil.) crucişător care atacă vasele comerciale commissioned officer [~ 'afişa1*] s. (mii.) ofiţer numit prin brevet regal (în Anglia) sau
(inamice). prezidenţial (în S.U.A.); non— subofiţer, gradat.
commercial [ka'm&.fel] I. adj. 1. comercial, de comerţ, de negoţ, negustoresc. 2. de commissioner [ka'mi/pna1"] s. 1. membru al unei comisii, al unui comisariat; comisar
reclamă, publicitar. II. s. 1. (fam.) v. - 1 r a v e 11 c r. 2. reclamă, anunţ publicitar, program al guvernului etc. 2. membru al unei comisii parlamentare. 3. împuternicit, delegat special;
de reclame (la radio şi televiziune). comisar; High Commissioner înalt Comisar (Regal) (în coloniile şi dominioanele
commercial airport [~ 'eapo:!] ş. (av.) aeroport comercial. britanice).
commercial aviation [~ -eivi'ei/sn] s. aviaţie civilă. commission store [ka'mijbn rSto:r] ş. (magazin de) consignaţie.
commercial bed [~ 'bed] s. (mine) strat productiv /exploatabil. commissure ['komisjua1"] s. 1. (anat. med.) comisură, îmbucătură; unire. 2. rost, îmbinare,
commercial broadcast [~ 'bro:dka:st] ş. (amer.) publicitate, reclame, emisiune radio­ comisură (la drumuri).
fonică publicitară (program radiofonic oferit de o firmă comercială în scopul reclamei). commit [ka'mitj vb. A. tr. 1. a încredinţa, a da în seama / în sarcina / în grija (cuiva).
commercial car [~ 'ka:r] s. (auto) autocamion. 2. a trimite, a depune (un proiect de lege) în faţa unei comisii. 3. a săvârşi, a comite,
commercial deposit [~ di'pozit] ş. (mine, geol.) zăcământ exploatabil. a făptui; to ~ bigamy a fi bigam; ~ no nuisance! murdăria interzisă!; to ~ suicide a se
commercialese [ksimai/a'liiz] s. stil sau limbaj comercial. sinucide. 4. a aresta, a închide; he was ~ted for theft a fost arestat pentru furt. 5. to ~
1
commercial fertilizer [ks'msi/sl 'faitilaiza "] s. (agr.) îngrăşământ artificial, to flames a da pradă focului, a arunca în foc; to ~ a body to the ground a îngropa,
commercial intercourse [~ rinto(:)kD:s] s. relaţii / legături comerciale. a înmormânta; (cu ac.) to ~ smb. for trial a da, a trimite pe cineva în judecată; to ~ to
commercialism [ka'maijbliz^m] ş. spirit comercial / negustoresc, preocupări sau tendinţe prison a trimite la închisoare; to ~ to paper / writing a pune / a aşterne pe hârtie. -> (mil.)
comerciale; mentalitate mercantilă. to ~ the command a da comandantului libertate de acţiune. B. refl. 1. a se obliga, a se
commercialize [ks'moi/alaiz] vb. tr. a comercializa, a vinde, a desface. angaja, a-si lua o obligaţie. 2. a se compromite, a se vedea implicat în ceva, a intra la
commercial law [ko'mai/al 'Io:] s. drept comercial. apă, a da de o încurcătură. 3. to ~ oneself to a se obliga să, a primi să, a se angaja în /
commercial paper [~ 'peip3rj s. (ec.) hârtii de valoare. să, a-şi lua obligaţia să / de a.
commercial plane [~ 'plein] s. (av.) avion comercial. commitment ika'mitmsnt] s. 1. predare, încredinţare, remitere, deferire, trimitere; (pol.)
commercial school [~'sku:l] s. şcoală comercială, şcoală de comerţ. trimiterea unui proiect de lege în faţa unei comisii. 2. (jur.) punere sub pază / arest, arestare.
commercial seam [~ 'si:m] s. (mine) strat exploatabil. mandat de depunere / de arestare. 3. obligaţie, îndatorire, sarcină, angajament. 4. săvârşire,
commercial solvent [~ 'solvent] s. (chim.) solvent tehnic. comitere (a unei crime etc.).
r
commercial traveller [~ 'tr£evb ] ş. comis voiajor, voiajor / agent comercial. committal [ks'mitl] s. v. c o m m i t m e n t.
commercial treaty [~ 'tri:ti] s. tratat de comerţ. committee1 [ka'miti] s. comisie, comitet; birou; (pol.) ~ of action comitet de acţiune;
commie ['komi] s. (amer. peior.) comunist, roşu. Committee of Ways and Means comisie bugetară; (pol.) Committee of the Whole
commination [.komi'nei/^n] s. ameninţare, blestem, afurisenie, răzbunare, pedeapsă House şedinţă plenară pentru discutarea unui proiect de lege; credentials ~ comisia de
(în special divină), mandate; Executive Committee comitet executiv; hanging ~ juriu pentru acceptarea
comminatory ['kominatari, -neit-] adj. 1. cominatoriu, ameninţător, care ameninţă cu picturilor la o expoziţie; Joint Committee comisie mixtă; comisie interministerială sau
pedeapsa, cu răzbunarea, cu blestemul. 2. demascator, denunţător, de denunţare. interparlamentară; nomination ~ comisiunea pentru numirea candidaţilor (în alegerile
commingle [ko'mingl, ka'm-] vb. tr. şi intr. a (se) amesteca, a (se) uni, a (se) combina. ce vor urma); Peace Committee Comitetul pentru apărarea păcii; (pal., amer. sl.) smelling
1
commingler [kD'mingla ", ka'm-] s. (tehn.) mixer, amestecător. ~comisie de anchetă; comisie pentru cercetarea activităţii (cu gen.); standing ~comisie
comminute ['kominju:t] vb. tr. 1. a pulveriza, a pisa, a strivi, a zdrobi, a sfărâma. permanentă; (amer.) steering ~ a) comisie sau comitet de conducere; b) comisie de control;
2. a bucătăţi, a (îm)bucătăţi, a face bucăţi, a mărunţi, a tăia în bucăţi mici; a fărâmiţa, c) comitet de pregătire / de iniţiativă.
a împărţi în părţi miei (averea etc.). committee2 [tkomi'ti:] s. (jur.) tutor, curator.
comminuted fracture ['kDminju:tid ifra?kt/3r] s. (med.) fractură multiplă. Committee English [ka'miti lirjgli/] s. (limba) engleză oficială.
comminution [ikomi'nju:/pn] s. zdrobire, strivire, sfărâmare, îmbucătăţire. committee man [~ mam] s. membru al unei comisii, al unui comitet.
commiserate [ka'mizareit, ko'm-] vb. A. tr. compătimi, a avea milă de, a plânge. B. intr. committer [ks'inita1"] ş. făptaş, autor.
to ~ with a simpatiza cu, a fi alături de (cineva într-o grea încercare). commix [ko'miks, amer. ko'm-] (înv. poetic) vb. A. tr. a amesteca, a pune laolaltă. B. intr.
commiseration [kaimiza'rei/sn, ko'm-] s. 1. compătimire, milă. 2. condoleanţe. (with) a se amesteca (cu).
commiserative [ka'mizsreitiv, ko'm-] adj. compătimitor, care ia parte la suferinţa cuiva. commixture [ko'mikstJV, amer. ks'ni-] s. amestec, îmbinare, combinaţie.
r
commissar [.komi'sa: ] s, 1. comisar. 2. (înv.) v. c o m m i s s a r y . commo ['komou] s. (austr. peior.) comunist, roşu.
commissariat bknmi'sesrial] adj. de comisar. commode [ka'moud] s. 1. scrin, comodă, scrin-birou. 2. scaun de noapte (cu oală de
commissariat [ikomi'seariat, -'sasrist] s. 1. comisariat. 2. funcţia de comisar. 3. (m/7.) noapte), scaun pentru necesităţi.
intendenţă, administraţie, serviciul intendenţei. commodious [ks'moudiss] adj. 1. spaţios, larg. 2. (rar) comod, plăcut, lesnicios, tihnit.
commissary ['koniisori, ka'mis-] s. 1. comisar, împuternicit, mandatar, delegat; issuing commodiousness [-nis] s. comoditate, confort.
~ subcomisar, comisar adjunct. 2. (mii.) ofiţer de administraţie, de intendenţă; intendent; commodity [ka'moditi] s. 1. (mai ales la pi.) marfă, produs, articol, bun (de larg consum);
-of stores intendent militar, şeful depozitului / depozitelor (de echipament, de alimente staple commodities articole de larg consum; value of ~ valoarea mărfii; (înv.)~ of brown
etc.). 3. (amer.) prăvălie, dugheană, magazin. 4. (amer. mii.) bufet, popotă, cantină, chioşc. paper marfă vândută pe credit cuiva care, având nevoie de bani, o revinde pe un preţ
5. serviciu de aprovizionare, comisariat al aprovizionării; depozit de alimente şi articole scăzut. 2.pl. cerinţe, necesităţi.
de consuni. commodity capital [~ .ka;pitl] s. (corn.) capital-marfă.
commissary general [~ 'd3ensrpl] s. (mii.) intendent general. commodity circulation [~ rsaikju'lei/^n] s. circulaţia mărfurilor / bunurilor / produ­
commission [ks'mi/^n] I. s. 1. împuternicire, delegare, însărcinare, mandat; autoritate; selor.
I cannot go beyond my ~ nu pot trece peste împuternicirea mea. 2. comisie, comisariat, Commodity Credit Corporation [~ .kredit .koipa'rei/n] s. (amer.) agenţie guverna­
comisie de anchetă; ~ of bankruptcy comisie însărcinată cu lichidarea falimentelor; Our.) mentală pentru stabilirea preţurilor la produsele agricole.
Commission of the Peace completul judecătorilor de pace; disarmament ~ comisia de commodity dollar [~ tdotar] s.v. c o m p e n s a t e d d o l l a r .
/pentru dezarmare; to be in the ~ a fi judecător de pace (în Anglia). 3. brevet, diplomă, commodity production [~ pra-dAk/sn] s. producţie de mărfuri.
act de numire într-o funcţie (de ojîţer, magistrat sau funcţionar); to get a ~ a fi primit commodore ['komadD:1", -doa1"] s. 1. (mar.) comandant de escadră sau divizion;
/ angajat ca ofiţer; to resign one's ~ a demisiona dintr-o funcţie, a părăsi o funcţie; comandant de convoi; ~ 1st etc. class (aprox.) căpitan de rangul 1 etc. 2. preşedinte al
a abandona cariera militară, a demisiona din armată. 4. însărcinare, misiune; to do a ~ unui yacht(ing)-club.
a îndeplini o misiune / un ordin. 5. comerţ, negoţ cu comision, remiză, plată, simbrie, common ['koman] 1. adj. comun, general, al tuturor, universal; by ~ consent cu
leafă cu remiză, comision. 6. îndeplinire, săvârşire, comitere, făptuire (mai aleş a unui asentimentul tuturor, universal; to make ~ cause a face cauză comună cu, a se solidariza,
lucru rău); sin of ~ păcat făptuit; ~ of murder săvârşirea / comiterea unei crime. *0* (mar.) a acţiona în comun. 2. obştesc, public, în devălmăşie. 3. obişnuit, familiar, comun, de
to come into ~ (despre un vas) a intra în funcţie / în formaţie / în linie (după construcţie rând, simplu, uzual; ~ sense bun-simţ, înţelepciune; a man of no ~ abilities un om cu
sau reparaţie); (mar.) to go out of ~ (despre un vas) a trece în rezervă; a ship in ~ vas calităţi neobişnuite / deosebite / ieşite din comun; the ~run of people oamenii obişnuiţi,
gata de navigaţie. II. vb. tr. 1. a numi într-o funcţie. 2. a împuternici, a delega, a autoriza. de rând. 4. (despre haine, îmbrăcăminte) obişnuit, ordinar, de rând. 5. răspândit,
3. a însărcina cu; a da o însărcinare / o comandă, a comanda (o lucrare) (în special unui întrebuinţat de toţi; it is ~ knowledge c îndeobşte cunoscut; după cum se ştie (prea bine).
artist). 4. (mar.) a pregăti (un vas) pentru navigaţie / călătorie; a arma (un vas), a completa, 6. ordinar, vulgar, banal; ~ manners maniere, obiceiuri ordinare, vulgare, grosolane.
a recruta (personalul, echipajul vasului), a numi (pe comandantul vasului). 5. (mar.) 7. (bot. zool. tehn. etc.) comun; de ex.: (bot.) ~ barley orz (Hordeum vulgare) etc. 8. pentru
a prelua (un vas); a prelua comanda (vasului). toţi ceilalţi compuşi cu common vezi cuvintele de bază respective. II. ş. 1. the ~ obişnuitul;
commission agency [~ .eid3Pnsi] s. (com.) casă de comision. generalul; cotidianul; above / beyond / out of the ~ neobişnuit, excepţional; in ~ (în)
comission agent[~ ieid3snt] s. (corn.) comisionar, agent, reprezentant al unei case de comun; in ~ with a) o dată eu, împreună cu; b) ca şi, la fel cu, la fel ca, asemenea; to have
comision. nothing in ~ with a nu avea nimic comun cu, a nu avea întru nimic de a face cu; nothing
commissionaire [komiij^'nes1", kou'm-, -sja'n-] s. (Jr.) 1. comisionar (la hotel); trimis, out of the ~ nimic deosebit, nimic excepţional. 2. (ist. Angliei) starea a treia, poporul.
mesager. 2. portar; (ist.) the Corps of Commissionaires asociaţia foştilor soldaţi şi 3. ogor / pământ comun; păşune comună, izlaz; (glumeţ) ~ or garden foarte obişnuit,
marinari (fondată Ia Londra în 1859, pentru a găsi posturi de portari, comisionari etc.). banal. 4. piaţă iară hală. 5. dreptul la folosinţă comună / obştească a pământului, păşunilor
commissioned [ka'mijand] adj. 1. având o împuternicire, misiune, însărcinare; etc.; right of ~ dreptul la folosinţă comună, obştească a păşunilor comunale.
împuternicit, autorizat, primind o însărcinare, un comision. 2. brevetat, cu brevet. 3. (despre commonage [-id^] s. 1. dreptul la păşunile comunale. 2. bun obştesc, public.
un vas) armat, cu echipajul completat / recrutat pentru călătorie. 3. devălmăşie. 4. v. c o m m o n a 11 y.
commonality
commonality [komotoliti] s. 1. devălmăşie, posesiune în comun. 2. caractere / trăsături
comune. 3. răspândire, frecvenţă.
commonalty ['komanslti] s. (ist.) 1. cetăţenii de rând, obştea, masele; cei de jos, norodul.
2. breaslă, breslaşi.
common-and-braid wool ['koman ano" 'breid.wurl] s. (text.) lână cu fibră groasă.
common bit [~ 'bit] s. (telm.) burghiu plat.
common block [~ 'blok] s. (mar.) macara de lemn.
common case [~ 'keis] s. (gram.) cazul comun.
common clay [~ 'klei] s. argilă obişnuită / grosieră.
common council [~ 'kaunsil] s. consiliu comunal / municipal.
common divisor [~ di'vaiza'] s. (mat.) divizor comun.
commoner ]'komonar] s. 1. cetăţean / om de rând / obişnuit, om din popor / de jos.
2. (rar) membru al Camerei Comunelor; (înv.) first ~ preşedintele Camerei Comunelor.
3. cel care are / care şi-a câştigat drepturile cetăţeneşti; (ist.) cel care are drept de păşunat
etc.; breslaş obişnuit care plăteşte toate taxele / care nu are nici o înlesnire; (înv.) student
fără titlu de nobleţe.
common factor ['koman Tackta'] s. (/nat.) factor comun.
common fraction [~ 'frajkjsn] s. (mat.) fracţie ordinară / simplă.
common gender [~ 'd3endar] s. (gram.) genul epicen, genul comun.
common-hall [~ho:l] s. primărie.
common honesty [~ 'onisti] s. cinste elementară.
common labour [~ 'leibar] s. muncă necalificată.
common labourer [~ 'leiboror[ s. muncitor necalificat; salahor; ziler.
common land [~ 'tend] s. izlaz, pământ al unei obştii / comune etc.; teren public.
common law [~ 'Io:] s. (jur.) 1. legea, dreptul, legile în general (spre deosebire de legile
speciale, coduri, echitate etc.). 2. (mai ales în Anglia) legea nescrisă, dreptul cutumiar,
cutumă, obiceiul pământului, tradiţie, datină; (spre deosebire de statute law legea scrisă I
statuată). 3. jurisprudenţă creată pe baza dreptului cutumiar, a datinelor, a ceea ce este
dat.
common lime [~ 'laim] s. var anhidru / nestins.
common log [~ 'log] s. (mine) loh de mină.
common logarithm [~ 'bgariG^m] s. (mat.) logaritm zecimal.
common lot [~ 'lot] s. soartă comună.
commonly ['komanli] aaV. 1. (în mod) obişnuit, îndeobşte. 2. (în mod) vulgar, într-o
manieră vulgară.
common man ['konian 'mam] s. the ~ 1. omul obişnuit / simplu / de rând / din popor /
de pe stradă. 2. soldatul de rând.
common measure [~ '111033'] s. (mat.) divizor comun.
common multiple [~ 'niAltipl] s. (mat.) multiplu comun.
commonness ['kamanis] s. 1. calitatea lucrului sau omului obişnuit / comun, fără
distincţie; banalitate, lipsă de distincţie / de originalitate; mediocritate. 2. lucru uzual /
banal / de rând / de duzină / de mâna a doua, ceva ce găseşti pe toate drumurile; banalitate.
common noun ['toman 'naun] s. (gram.) substantiv comun.
common people [~ 'pi:pl] s. the ~ 1. masele, poporul, cei mulţi; toată suflarea. 2. oamenii
simpli / obişnuiţi / de rând.
commonplace ['koman pleis] I. s. loc comun, platitudine, banalitate, adevăr ştiut de
toţi, truism. II. adj. banal, comun, fără distincţie, fără originalitate, răsuflat, învechit.
III. vb. A. intr. a spune / a repeta o banalitate, a spune lucruri ştiute şi răsştiute. B. tr.
a însemna într-un caiet de citate.
commonplace book [~ 'buk] s. caiet de notiţe / de citate, de extrase.
common report [~ ri'pa:t] s. the ~ zvonul public, gura lumii.
common-room [~'ru(:)m] s. (scol. univ.) 1. cancelarie. 2. hol, salon pentru profesori;
senior ~ sală, hol, salon unde se întrunesc studenţii din ultimii ani.
common rosin [~ 'razin] s. (chim.) smoală de răşină, sacâz, colofoniu.
commons ['kamanz] s. pi. 1. (ist. Angliei) starea a treia, poporul; the House of Commons
Camera Comunelor. 2. provizii, alimente consumate / împărţite în comun / pentru masa
comună; short ~ mâncare pe sponci; to be / to go on short ~ a nu mânca de ajuns / pe
săturate / a ţine post; to put smb. on short ~ a nu da mâncare destulă cuiva, a ţine pe
cineva la regim / la post, a da cuiva de mâncare pe sponci.
common salt ['koman 'so:lt] s. sare de bucătărie, sare obişnuită.
common sense [~ 'sens] s. bun-simţ, înţelepciune, judecată sănătoasă.
common sensical [~ 'scnsiksî] adj. înţelept, raţional, eu capul pe umeri / plin de
bun-simţ.
commonweal [~wi:l] s. 1. binele public, fericirea obştească. 2. (ist.) v.
commonwealth.
commonwealth [~wel6] s. poporul (unui stat); stat; republică; (ca) federaţie (de state);
for the good of the ~ pentru binele tuturor, pentru fericirea obştească; the British
Commonwealth comunitatea britanică de naţiuni; (ist.) the Commonwealth of England
republica engleză (1649-1660); the Commonwealth of Australia Statele Federale ale
Australiei.
common whipping [~'wipirj] s. (mar.) patronare simplă.
common woman [~'wuman] s. prostituată, femeie de stradă / de moravuri uşoare.
commotion [ka'mou/^n] s. 1. tulburare, freamăt, comoţie, agitaţie, mişcare (a mării).
2. zguduire puternică (sufletească, nervoasă), încremenire, consternare, emoţie. 3. zarvă,
larmă, tevatură, harababură; haos, încurcătură, zăpăceală. 4. agitaţie, răzvrătire,
răzmeriţă, rebeliune, zurbă.
communal ['komjunpl, ka'mjumaî] adj. comun, obştesc, colectiv, comunal, public;
~ownership of land proprietate în comun, devălmăşie asupra pământului.
communalism ['komjunalizam] s. (amer.) patriotism local, sectarism; şovinism.
communal kitchen ['komjunal 'kit/n] s. cantină, popotă.
190
communard ['komjuna:d[ s. (ist.) comunard, participant la Comuna din Paris (1871).
commune I. ['konijum] s. 1. comună, obşte, comunitate. 2. comună; the Commune
(of Paris) Comuna din Paris. II. [ka'mjum, 'komju:n] vb. intr. 1. (arte) a fi în legătură,
în relaţii strânse (cu); a discuta, a conversa, a se întreţine îndeaproape / în mod intim, a conferi
(cu); a împărtăşi aceleaşi preocupări spirituale. 2. a se împărtăşi, a lua cuminecătura.
communicable [ka'mju(:)nikabl] adj. 1. (despre boală) molipsitor, contagios, transmi­
sibil, care se poate transmite, comunicabil. 2. (i«v.) comunicativ, vorbăreţ, guraliv.
communicant [ka'mjumikant] I. s. 1. persoană care comunică, împărtăşeşte ştiri,
colportor, informator, urechea târgului. 2. (bis.) persoană care se cuminecă / se grijeşte
/ se împărtăşeşte. II. adj. (anat.) comunicant.
communicate [ko'mju(:)nikeit] vb. A. tr. (to) a comunica, a transmite (cuiva). B. intr.
1. (with) a comunica (cu); a fi în legătură (cu), a se deschide (în); two rooms
communicating două camere care comunică între ele / care dau una într-alta. 2. (bis.)
a se împărtăşi, a se cumineca.
communicating vessels [ka'mjuQnikeitirj 'veslz] s. (fiz.) vase comunicante.
communication [kaimju(:)ni'kei/an] s. 1. comunicaţie, legătură, raport; to be in ~ with
smb. a fi în corespondenţă / în legătură cu cineva. 2. mijloc de comunicaţie (cale ferata,
telegraf, telefon etc.); lines of ~ căi de comunicaţie. 3. trafic, circulaţie.
communication service [~ .sa;vis] s. 1. serviciu de comunicaţii. 2. pi. comunicaţii,
linii de comunicaţie.
communication trench f~ trentf] s. 1. (mii.) şanţ / tranşee de comunicaţie. 2. (hidr.)
tranşee de deviere; şanţ de scurgere / de drenare.
communicative [ka'mju(:)nikeitiv, -kat-] adj. comunicativ, sociabil, prietenos,
vorbăreţ, deschis.
communicator [ka'mju(:)nikeitar] s. 1. (telm.) mecanism de emisiune / transmisiune.
2. (tel.) aparat de transmisiune.
communion [ka'mjmnjon, -nian] s. 1. legătură, comunicaţie, relaţie, împărtăşire. 2. (bis.)
împărtăşanie, grijanie, cuminecătură; the Communion taina euharistiei / împărtăşaniei
/ cuminecării. 3. crez, confesiune, credinţă comună, frăţie prin aceeaşi credinţă, fârtăţie.
communion table [~ .teibl] s. (bis.) altar, masă pentru cuminecătură / pentru
împărtăşanie.
communique [ka'mjumikei, ko'm- si pronunţia franceză] s. (jr.) comunicat, ştire,
comunicare oficială.
Communism ['komju(:)niz3m] s. comunism.
communist ['komju(:)nist] I. s. comunist. II. adj. comunist; the Communist Party
Partidul Comunist; Young Communist League Liga Tineretului Comunist (în Anglia).
communistic [.komju(:)'nistik] adj. comunist.
communitarian [ikonijumi'ts arian] s. membru al obştei / al comunităţii / tovărăşiei;
membru al comunei comuniste.
community [ka'mju:niti[ s. 1. comunitate; obşte dintr-o anumită localitate, public,
comunitate; the interests of the ~ interesele comunităţii. 2. tovărăşie. 3. comunitate,
posesiune în comun; ~ of goods stăpânire, posesiune obştească / comună a lucrurilor.
community antenna [~ am'teno] s. (tel.) antenă colectivă / comună / de bloc.
community centre [ka'mjumiti isentar] s. centru pentru activităţi cultural-educative,
sportive etc. (într-o localitate).
community home [ka'mjumiti ihoum] s. centru de reeducare (pentru minori).
community school [~ sku:l] s. (în A/iglia) şcoală corecţională pentru delincvenţi minori.
communize ['kamjunaiz] vb. tr. 1. a trece (im bun) în proprietate colectivă. 2. a instaura
comunismul în.
commutable ]ko'mju:tabl] aay. 1. (jur.) comutabil. 2. care poate fi schimbat;
interschimbabil.
commutant [ka'mju:wnt] s. (mat.) comutator.
commutate ['komju:teit] vb. tr. (electr.) 1. a comuta, a schimba direcţia unui curent.
2. a transforma un curent alternativ în curent continuu.
commutation [ikomju(:)'teiJan] s. 1. schimbare, înlocuire. 2. (jur.) comutare, uşurare
(de pedeapsă). 3. (mii.) bani, sumă de bani în schimbul predării în natură. 4. (electr.)
comutaţie, comutare, schimbare, transformare, modificare a sensului, comoţie fa curentului
electric). 5. (amer. transporturi) navetă.
commutation ticket [~ itikit] s. (amer.) 1. abonament (sezonier) pe căile ferate. 2. cartelă
pentru masa la restaurant.
commutative [ka'mju:tativ, 'komjuteitiv] adj. (mat. etc.) comutativ; substituibil.
commutator ['komju(:)teitor] s. 1. (electr.) comutator; colector; convertizorde curent.
2. (amer.) navetist, posesor al unui abonament sezonier pe căile ferate.
commute [ko'mjmt, ko'm-] vb. A. tr. 1. a schimba, a transforma. 2. a micşora, a comuta
pedeapsa; to ~ a sentence a comuta o sentinţă / o pedeapsă. 3. (electr.) a comuta (curentul).
B. intr. (amer.) a face naveta (la serviciu), a face (mereu) călătorii cu un abonament (cu
trenul, vaporul etc.).
commuter [-3'] s. (amer.) navetist, pasager având abonament sezonier pe căile ferate,
salariat care vine cu trenul la serviciu (din suburbiile oraşului).
comp1 [komp] poligr. (fam.) I. s. 1. zeţar, culegător. 2. culegere (a literelor). II. vb.
tr. a culege.
comp2 s. (amer. si.) bilet de favoare; gratuitate.
comp3 vb. intr. (jazz) a acompania un solist cu o succesiune de acorduri neregulate
menite să puncteze ritmul.
compact1 ['kompaikt] s. contract, acord, învoială, pact, convenţie, înţelegere;
separate ~ pact, convenţie separată.
compact2 I. [kam'paskt] adj. compact, des, strâns, concis (stil), unit, legat, înghesuit,
masiv, solid; ~ mass masă compactă. II. [kara'paekt] vb. tr. a compacta, a întări, a consolida,
a presa, a înghesui, a îndesa, a compune. III. ['kompeekt] s. 1. pudră compactă. 2. pudrieră.
3. automobil mic.
compact disc / disk [kam'paikt 'disk] s. (infor.) compact disc, disc compact.
191 compensating feedback

compacted [kom'pcktid] adj. 1, compact, împachetat, strâns. 2. (agr.) compactat. cu; to bear / to stand ~ with a suferi comparaţie cu, a putea fi comparat cu; a ieşi bine
compacted clay [~ klei] s. (constr.) argilă compactată. în comparaţie cu, a fi în avantaj faţă de; there is no ~ between them nu poate fi vorba
compactible [kom'pasktobl] adj. eompactibil, care se poate compacta. de comparaţie între ei.
compaction [kam'pask/pn, kom-] s. (agr.) compactare, tasare. comparison electrode [~ Mcktroud] s. (electr.) electrod de referinţă.
r
compact mirror ['kompaskt 'miro ] s. pudrieră cu oglindă. comparison lamp [~ lamip] s. (tehn.) lampă etalon.
compandor [kom'pamoV] s. (electr.) compandor; compresor dinamic; expandor comparison receiver [kom'peeris^n ri>si;vor] s. (tel.) receptor de referinţă / de comparaţie.
dinamic. compartment [kom'po:tmont] s. 1. compartiment; secţiune, despărţitură, tronson; (mar.)
companion [kom'pamjon] I. s. 1. tovarăş, asociat, partener. 2. însoţitor, companion; water-tight ~ compartiment etanş; (jig.) to live in water tight ~s a trăi cu totul izolat
tovarăş de drum, vecin întâmplător în vagon etc.; Lady ~ doamnă / damă de companie. de lume / într-un turn de fildeş. 2. despărţitură, perete despărţitor. 3. (fig.) compartiment,
3. complice, părtaş; ~ in crime complice la crimă. 4. (de obicei dispreţuitor) ins, individ, domeniu, sferă. 4. cabină, despărţitură, boxă.
om, persoană; a poor ~ persoană neinteresantă / plictisitoare. 5. cavaler al unui ordin compartmental [kom.pa:t'mentol] adj. compartimentat, alcătuit din compartimente.
(de grad inferior). 6. pereche, obiect formând o pereche. 7. (mar.) cabină de punte. 8. (mar.) compartmentalize [koniipait'mentolaiz] vb. tr. a fragmenta, a împărţi; a separa, a izola.
scară de tarnbuchiu. ♦ (înv.) free ~ mercenar, soldat plătit. II. vb. ir. a însoţi, a întovărăşi, compartmentalize vb. tr. a compartimenta.
a acompania, a fi însoţitor / tovarăş de drum (cu gen.). compartmentalization [komtpa:t'ment3lai'zci/pn] s. fragmentare, împărţire; izolare,
companionability [koniipaenjono'biliti] s.v. c o m p a n i o n a b 1 e n c s s. separare.
companionable [kom'pasnjonobl] adj. sociabil, iubitor de lume, prietenos, căruia nu-i compartment ceiling [kom'pciitmont isi:linj s. (arhit.) tavan în tăblii.
place singurătatea. compartmented [kom'po:tmontid] adj. compartimentat, împărţit în compartimente.
companionableness [-nis] ş. sociabilitate. compartner [kom'pa:tnor] s. (înv.) v. c o p a r t n e r .
companionage ['kom'pamjonidsl s. (rar) v. c o m p a n i o n s h i p . compass ['kAmpos] 1.5.1. cerc; circumferinţă; rază, cuprins, întindere. 2. (/Tg.) volum;
companion hatch Ikom'pEenion ihaet/J s. (war.) tambuchi(u), bocaport. diapazon; gamă; limite; sferă; cuprins; întindere, spaţiu; cadru; voice of great ~ voce
companion-in-arms [~in'o:mz] s. tovarăş de luptă, camarad de arme. cu registru marc; in the ~of a year în cursul unui an; to draw smth. up in(to) a narrow
companionize [kom'paenjonaiz] vb. tr. a însoţi, a întovărăşi, a acompania. ~ a reduce, a prescurta, a micşora ceva; to be within one's ~ a fi de domeniul cuiva /
1
companion ladder [kom'psenjon ilaxlo "] s. (mar.) scară de lângă cabina căpitanului, de competenţa / de resortul cuiva; a sta în puterea cuiva; to be beyond one's ~ a nu fi
seară între două punţi. de domeniul / de competenţa / resortul cuiva; a nu sta în puterea cuiva; to keep within
companionship [kom'psnjon/ip] s. 1. societate, tovărăşie, companie; prietenie la toartă. ~ a) a se abţine, a se reţine, a se stăpâni; b) a ţine în frâu; to speak within ~ a vorbi
2. (poligr.) echipă de zeţari care fac aceeaşi muncă. cumpătat, a nu depăşi limita (în vorbire); within the ~ of a lifetime în limitele vieţii
companion stairs [kom'pajnjon .steoz] s.pl. (mar.) v. c o m p a n i o n l a d d e r . omeneşti. 3. (şi mariner's ~) busolă; (av.) wireless ~radioscmicompas. 4. pl. (şi a pair
companion way [~ wei] s. v. c o m p a n i o n l a d d e r . of ~es) compas. II. vb. tr. 1. a atinge, a realiza, a înfăptui; a duce la bun sfârşit. 2. a cuprinde
company fkAmpsni] s. 1. societate, adunare, lume, grup, companie, tovărăşie; to bear (cu mintea), a înţelege. 3. a plănui, a pune la cale, a urzi. 4. (înv.) a înconjura, a încinge;
/ to keep (smb.) ~a) a ţine de urât (cuiva), a întovărăşi, a însoţi (pe cineva); b) (fam.)
a ocoli.
a face curte (cuiva); a linguşi; to weep for ~ a plânge alături de un prieten, a împărtăşi
compassable [-obl] adj. 1. care poate fi cuprins (cu mintea etc.). 2. realizabil, care poate
durerea cuiva; good ~ societate, tovărăşie bună, mediu sănătos; bad ~ companie proastă,
fi atins.
dăunătoare, cârdăşie, înhăitarc; (înv.) carriage ~ societate înaltă (oameni care dispun
compass error ['kAmpos .era1"] s. (top.) eroarea busolei.
de trăsuri proprii); to fall into ~ with smb. a se întâlni întâmplător cu cineva; a man
is known by the ~ he keeps spune-mi cu cine te-nsoţeşti ca să-ţi spun cine eşti; (fa'».) compass goniometer ['kAmpos igouni'omito1"] s. (top.) tcodolit-busolă.
present ~ excepted făcând abstracţie de cei de faţă, cei de faţă fiind excluşi; to sin in compassing ['kAinposin] adj. îndoit, curbat.
good - a greşi cu scuza că au greşit si alţii; two is ~, but three is none unde sunt doi, compassion [kom'pze/sn] s. milă, compătimire,căinare,compasiune; to take ~(up)on
al treilea e de prisos; to part ~ with a) a rupe cu, a înceta legăturile cu; b) a se despărţi a compătimi, a avea milă de, a căina, a plânge.
de. 2. societate, companie, întreprindere (industrială sau comercială); (ist.) John compassionate I. [kom'pas/pnit] adj. compătimitor, simţitor, milos, milostiv; (mii.)
Company Compania Indici de Est; joint-stock ~ societate pe acţiuni; private ~ societate discharge on ~ grounds permisie, învoire, pentru motive familiale. II. [kom'pa;Joneit]
în nume colectiv; holding ~ societate pe acţiuni care deţine şi controlează acţiuni ale vb. tr. a căina, a compătimi, a avea milă de, a plânge.
altor societăţi. 3. musafir, oaspete; to receive a great deal of ~ a primi mulţi oaspeţi / compassionateness [kam'pae/^nitnis] s. v. c o m p a s s i o n.
musafiri, multe vizite; Smith & Co. Smith şi Co(mpania); to see ~ a primi (lume), a da compassion less [kom'pas/^nlis] adj. (rar) lipsit de compasiune / de compătimire,
recepţii; to see no ~ a nu vedea pe nimeni, a nu primi (lume). 4. om de lume / de societate, nemilos, neîndurător, împietrit, nesimţitor.
om sociabil; partener; he is poor ~ nu e om de lume / de societate, c un partener plictisitor; compassive [kom'pa;siv] adj. v. c o m p a s s i o n a t e (I).
he is good ~ e foarte amuzant în societate. 5. companie, trupă, ansamblu (de teatru). compasseless fkAmposlis] adj. (fig.) fără urmă, fără căpătâi.
6. echipaj (de vas). 7. (mil.) companie. 8. The Company (canad.) Compania Golfului compass needle ['kAmpos <ni:dl] s. ac de busolă.
Hudson. compass rhumb [~ TAIII] s. (mar.) cartul compasului.
company checkers [~ -t/ckoz] s. agenţi ai patronilor; turnători, denunţători, spioni, compatibility [koniipasto'biliti, -ti'b-] s. compatibilitate, putinţă de a se potrivi, potrivire,
informatori, delatori (ai patronilor împotriva muncitorilor). potriveală.
company day [~ dci] s. zi de recepţie, zi de primire. compatible [kom'pastobl, -tib-] adj. 1. (with) compatibil (cu). 2. asemănător, care se
company gunmen [~ igAnmcn, -man] s. pi. (amer. si.) pază (înarmată) a unei între­ potriveşte / se acordă, care poate fi exercitat în acelaşi timp. 3. (biol.) potrivit pentru
prinderi particulare. unire.
company manners [~ miaînoz] s. pi. maniere alese / de salon, comportare artificială compatibleness [-nis] s. v. c o m p a t i b i 1 i t y.
faţă de străini. compatriot [kom'pastriot, kom-, amer. şi -'pei-] ş. compatriot.
company spotter [~ rspotor] s. agent, spion, informator, denunţător, delator, turnător compatriotic [kom.paHri'otik, kom-, amer. şi -pel-] adj. (with) din aceeaşi ţară (cu).
(în slujba patronilor unei întreprinderi). compeer [kom'pio1"] ş. (rar) seamăn, semen, egal, pereche, tovarăş; confrate.
company store [~ sto:r] s. prăvălie a unei întreprinderi (capitaliste) pentru salariaţi. compel [kom'pcl] vb. tr. 1. a sili, a forţa, a constrânge, a obliga. 2. a impune, a obţine
company union [~ <ju:njon] s. (amer.) sindicat galben. (cu forţa); to ~ attention a atrage / a reţine / a captiva atenţia.
comparable ['kompjrobl] adj. comparabil, care suferă comparaţie, care poate fi comparat compilative [-otiv] s. (înv. gram.) vocativ.
(cu). compeller [-or] s. 1. persoană care sileşte etc. (v. c o m p e 1). 2. (poetic) culegător,
comparation [ikompo'rei/on] s. (înv.) v. c o m p a r i s o n . adunător.
comparatist [kom'pasrotist] s. comparatist, adept al metodei comparative. compelling [-in] adj. 1. irezistibil, la care nu se poate rezista, de neînfrânt, de nebiruit;
comparatival [kom'psro'taivsl] adj. (gram.) comparativ. silnic; ~ force forţă, putere de neînfrânt, irezistibilă. 2. pasionat, palpitant; captivant;
comparative [kom'pasrotiv,] I. adj. comparativ, relativ; de asemănare. II. s. (gram.) atrăgător, irezistibil.
(gradul) comparativ. compend [kom'pend] £. v. c o m p e n d i u m.
comparative literature [kom'pa;rotiv 'literitJV] s. literatură comparată. compendency [-onsi] s. (mat.) conexiune.
comparatively [kom'paerotivli] adv. comparativ, relativ; prin comparaţie. compendia [-io] pi. de la c o m p e n d i U m.
comparative quality [~ 'kwoliti] s. (ec.) coeficient de calitate. compendious [-ios] adj. scurt, sumar, concis, succint.
comparativist [kom'pa?rotivist] s. comparatist. compendiousness [-iosnis] s. scurtime, concizie.
compare [kom'peor] I. vb. A. tr. 1. a compara, a pune alături, a pune faţă în faţă; to ~ compendium [-iom], pl. compendia [-io] s. compendiu; manual scurt; conspect;
notes a schimba păreri / impresii. 2. to ~to a compara cu (ceva neasemănător); a asemui rezumat.
(eu) (sau cu dat.); to ~ with a compara cu (ceva asemănător). B. intr. (with, to) a fi compensate ['kompenscit, -pon-] vb. A. tr. 1. a despăgubi, a compensa, a plăti
comparabil, a se asemăna, a se asemui, a se compara (cu). II. s. (ist., poetic) comparaţie, despăgubiri pentru (pagube, prejudicii); to compensate workers for accidents a
asemănare, asemuire, paralelă; beyond / past / without ~ incomparabil, fără rival, în despăgubi pe muncitori pentru accidente de muncă. 2. (amer.) a plăti, a retribui (servicii);
afară de orice comparaţie / de orice asemănare, de neasemuit. a plăti leafa, salariul, simbria (cuiva). 3. (tehn.) a înzestra cu compensatoare de dilataţie,
comparer [kom'p£oror] s. 1. persoană care compară. 2. (cib.) comparator. a balansa; a echilibra; a reduce la zero. B. intr. 1. (tehn.) a compensa. 2. to ~ for a
comparing watch [kom'peorirj .wot/] s. (mar.) contor. compensa, a înlocui, a servi drept echivalent.
comparison [kom'pasrisn] s. comparaţie, asemănare; apropiere; beyond ~ fără compensated dollar ['kompenscitid .dob1"] s. (econ.) dolar reevaluat; dolar convenţional.
comparaţie, de neasemuit, incomparabil, fără rival / seamăn; in ~ with în comparaţie compensating feedback ['kompenseitirj ifi:db2ek] s. reacţie de compensare.
compensation
compensation [ikompen'sei/sn] s. 1. compensaţie, despăgubire; Workmen's
Compensation Act legea pentru despăgubirea muncitorilor în caz de accidente de mutică
sau boli profesionale. 2. (amer.) simbrie, leafă, plată pentru muncă. 3. (telm.) compensare,
echilibrare, egalizare. 4. (psih.) compensaţie, compensare.
compensation point [~ point] s. (biol.) punct de compensare.
compensative ['knmpenseitiv, -pon-, kom'pensot-] adj. compensator, care compensează,
despăgubeşte, răscumpără.
compensator ['kompenseit3r, -pan-] s. (telul.) compensator (de dilatafie), amortizor
de şocuri.
compensatory ['kompenseitori.-pon^ksm'pensot-] adj. v. c o m p e n s a t i v e .
compere [kon'p£3r şi pronunţia franceză] I. s. (fr.) 1. comper, prezentator (persoană
care prezintă un program de revistă, de varietăţi, de estradă sau un festival). 2. cumătru.
II. vb.tr. a prezenta (un program, un festival), a face un comperaj la (un program etc.).
comperendination [ikomparendi'nei/an] s. (jur.) amânare.
compete [kom'pi:t, koura-] vb. intr. 1. (with; for) a se lua la întrecere, a concura, a fi l
a intra în competiţie / în concurenţă / în încercare (c«, pentru). 2. to ~ against a concura
cu.
competence ['kornpitens] s. 1. competenţă, capacitate, pricepere, talent, destoinicie.
2. mulţumire, îndestulare, saturare. 3. bunăstare, prosperitate, situaţie materială bună.
4. (jur.) competenţă. 5. suficienţă, cantitate suficientă; îndestulare. 6. (lingv.) competenţă.
competency [-i] s. v. c o m p e t e n c e.
competent ['kompitpnt] adj. 1. competent, calificat, capabil, priceput, destoinic. 2. care
are dreptul/căderea de a judeca o pricină; autorizat, împuternicit. 3. suficient; îndestulător.
4. stabilit, fixat, prescris, legal, permis.
competent majority [~ mo^oriti] s. majoritate legală.
competentncss ['kompitontnis] s. competenţă.
competent rocks ['kompitsnt roks] s. pl. (geol.) roci competente.
competition [ikompi'tijan] s. 1. concurenţă, rivalitate, competiţie; law of ~ legea
concurenţei; free ~liberă concurenţă. 2. întrecere, competiţie; (sport) concurs, întrecere;
campionat; chess ~ campionat de şah; peaceful ~ întrecere paşnică; to bring into ~, to
put up for ~ a organiza un concurs pentru; to enter into ~ with a concura cu; out of ~
fără concurs; fără concurenţă. 3. concurs, examen prin concurs.
competition car [~ ka:r] s. (auto) automobil de curse.
competitioner [-kompi'ti/ano1"] s. 1. concurent, competitor, pretendent, participant la
o competiţie / întrecere / la un concurs. 2. persoană care intră într-o / ocupă o funcţie
prin concurs. ■ -
competition wallah [ikompi'tljsn .wola] s. (anglo-indian) funcţionar civil (numit după
trecerea unui examen sau concurs).
competitive [kom'petitiv] adj. competitiv, cu caracter de întrecere / de concurs.
competitive examination f~ igizaemi'neijsn] s. concurs, examen prin concurs (pentru
ocuparea unui post vacant).
competitor [ksm'petiW] s. competitor, concurent, cel care provoacă o întrecere /
competiţie / la un concurs / campionat; rival, pretendent (cel care aspiră la aceeaşi situaţie,
demnitate etc.).
compilation [.kompi'leijan, -pai'l-J s. 1. compilaţie, adunare de fragmente, culegere
de bucăţi din diferite cărţi. 2. redactare, alcătuire; elaborare.
compile [kom'pail] vb. tr. 1. a alcătui, a redacta, a elabora. 2. a compila, a culege
(fragmente din diferite cărţi, opere).
compiler [-or] s. 1. compilator, culegător de fragmente, de extrase. 2. cel care elaborează
/ alcătuieşte / redactează (un dicţionar etc.). 3. (cib.) autoprogramator.
complacence [kom'pleisnsj s. v. c o m p l a c e n c y .
complacency [-i] s. 1. împăcare cu sine, linişte sufletească, mulţumire, satisfacţie.
2. complacere (într-un mediu, într-o situaţie). 3. automulţumire, autoliniştire; mulţumire
de sine, vanitate. 4. (înv.) complezenţă, bunăvoinţă, amabilitate.
complacent [kom'pleisnt] adj. 1. împăcat cu sine, mulţumit, satisfăcut. 2. mulţumit
de sine, vanitos, încrezut. 3. (înv.) bun, blând, complezent.
complain [kom'plein] vb. mir. 1. (of, about) a se plânge (de), a-şi exprima / a-şi arăta
nemulţumirea (faţă de). 2. (poetic) a se jelui, a se tângui, a boci, a se căina.
complaining [-in] adj. 1. care se plânge; jeluitor, plângăreţ. 2. necăjit, supărat. 3. (fam.)
indispus, bolnav.
complaint [ksm'pleint] s. 1. plângere, jeluire, reclamaţie, jalbă; plângere în justiţie,
dare în judecată; to lodge / to make a ~ against smb. a face o plângere, o reclamaţie
împotriva cuiva; a da pe cineva în judecată; what is his ~? de ce se plânge? ce-1 doare?
ce-i lipseşte? to make ~s of se plânge de. 2. nemulţumire; jale; suferinţă. 3. boală, durere,
maladie, tulburare; to get a ~ a căpăta o boală.
complaisance [ksm'pleizans, .komplei'zaans] s. 1. complezenţă, bunăvoinţă, spirit
îndatoritor, curtenie, politeţe, amabilitate; out of ~ to(wards) din complezenţă pentru /
faţă de. 2. îngăduinţă faţă de sine însuşi, lipsă de tărie sufletească / de hotărâre.
complaisant [kom'pleizsnt, .komplei'zasnt] adj. 1. (to) complezent, binevoitor,
îndatoritor, curtenitor, amabil, politicos (cu, faţă de). 2. îngăduitor, tolerant; cu slăbiciuni,
care se complace în ceva; concesiv.
complanate ['komploneit] adj. netezit; (care a fost făcut) neted / plan.
complanation [ikompta'rieijn] s. (mat.) cuadratură (a unei suprafeţe).
complected [kom'plektid, -ed] adj. 1. încurcat, confuz, încâlcit, complicat. 2. (amer.
fam.) v. c o m p 1 e x i o n c d.
complement I. ['komplimont] s. 1. complement, complinire, întregire, împlinire; for
the ~ of happiness pentru a face fericirea completă, desăvârşită. 2. (gram.) complement.
3. (/nat.) unghi complimentar. 4. podoabă, găteală. 5. asortiment, garnitură, complet, set.
6. efectiv; personal (al forţelor militare sau al echipajului unui vas); completare.
192
II. ['—, i—] vb. tr. a întregi, a completa, a remedia (un neajuns, o lipsă), a servi drept
complement (cu aat.).
complemental [ikompli'mental] adj. v. c o m p l e m e n t a r y .
complementary [ikomplt'mentori] adj. complementar, întregitor, suplimentar, care
împlineşte I completează / întregeşte.
complementary angles [~ !a3rjglz] s. pl.ţmat.) unghiuri complementare.
complementary colour [~ 'kAte'] s. (opt.) culoare complementară.
complemented lattice [ikompli'mentid 'lauis] s. (mat) structură / latice complementară.
completable [kom'plktobl] adj. de completat.
complete [kom'plkt] I. adj. complet, deplin, total, desăvârşit, împlinit, îndeplinit; the
~ works of Shakespeare opera completă a lui Shakespeare; ~ defeat înfrângere completă
/ totală. II. vb. tr. 1. a completa, a încheia, a sfârşi, a duce la bun sfârşit, a termina.
2. a împlini, a îndeplini; to ~ an agreement a încheia un acord / o înţelegere.
complete breakdown [~ 'breikdaun] s. (tehn.) scoatere completă din funcţiune.
completedness [kom'plktidnis] s. v. c o m p l e t e n e s s (1).
completely [kom'plktli] adv. complet, în întregime, total, pe deplin, de tot.
completeness [kom'plktnis] s. 1. plenitudine, întregime, plinătate. 2. desăvârşire,
perfecţiune. 3. ducere la bun sfârşit, terminare cu bine, îndeplinire.
complete overhand [kom'plkt ouvoiluend] s. (tehn.) reparaţie generală.
completion [ksm'prk/sn] s. completare, ducere la bun sfârşit, terminare cu bine,
împlinire, îndeplinire.
completion date [~ deit] s. (constr.) termen de predare (a unei lucrări).
completive [kom'plktiv] adj. completiv, care completează / împlineşte / întregeşte;
întregitor, de întregire.
completory [kom'plktsri] adj. v. c o m p l e t i v e .
complex ['komplcks] I. adj. 1. complex, compus, compozit, combinat, alcătuit din mai
multe părţi. 2. complicat, încâlcit, încurcat, greu. II. s. complex, ansamblu, totalitate.
complexing [-irj] s. (chim.) complexare, formare a complecşilor.
complexion [kom'plek/pn] I. s. 1. culoare a pielii (în special a feţei; uneori a părului
şi a ochilor); ten, faţă, înfăţişare; dark ~ faţă oacheşă / brună, ten oacheş / închis. 2. (fig.)
înfăţişare, aspect; nuanţă, unghi, lumină, perspectivă; concepţie; punct de vedere;
interpretare; to put a different ~on the matter a înfăţişa / a prezenta chestiunea / lucrurile
într-o altă lumină / sub un alt aspect. 3. (înv.) fire, temperament, caracter, natură.
4. înfăţişare, fizic, constituţie fizică. II. vb. tr. a colora (şi fig.).
complexional [-al] adj. privitor la ten, al tenului, de ten.
complexioned [-d] adj. (în cuvinte compuse) 1. cu tenul, cu faţa, cu înfăţişarea; dark—
oacheş brun, închis, negricios; fair-~ blond, bălai; pale-~ v. c o m p l e x i o n l e s s .
2. cu suflet(ul), cu firea, cu (o) fire; well— bun la suflet, (cu) fire bună.
complexionless ]-lis] adj. palid, galben la faţă, gălbejit.
complexion water [kom'plekjan .wo:t3r] s. loţiune pentru faţă / ten.
complexity [kom'pleksiti, kom-] s. 1. complexitate, caracter complex; varietate',
diversitate. 2. complicaţie, încurcătură. 3. lucru complicat.
complexness ['kompleksnis] s. v. c o m p 1 e x i t y (1,2).
complex number ['kompleks 'nAtnbs1] s. (/nat.) număr complex.
complex sentence [~ 'sentans] s. (gram.) frază (compusă) prin subordonare.
complex valued [~ .Vcelju;d] adj. (mat.) complex, cu valori complexe.
compilable [kom'plaiobl] adj. (rar) v. c o m p l i a n t .
compliance [ksm'ploions] s. 1. consimţământ, asentiment, învoială; in ~ with your
wish potrivit dorinţei dv., în conformitate cu dorinţa dv., îndeplinindu-vă dorinţa.
2. îngăduinţă, flexibilitate, maleabilitate. 3, concesie, cedare; supunere. 4. complezenţă,
ascultare, docilitate. 5. respectare, conformare; ~ with safety and health regulations
respectarea regulilor de securitate şi ocrotire a sănătăţii.
compliant [kom'plaiont] aay. 1. flexibil, maleabil, mlădios; îngăduitor; condescendent.
2. complezent, îndatoritor, serviabil, prevenitor, curtenitor, politicos. 3. docil, ascultător,
supus,.plecat.
complicacy [kom'plikosi] s. 1. complicaţie, încurcătură, încâlceală. 2. lucru încâlcit /
încurcat.
complicate I. ['komplikeit] vb. A. tr. a complica; a încâlci, a încurca; a îngreuna,
a agrava; to ~ matters a complica lucrurile; a încurca / a încâlci lucrurile / iţele. B. intr.
a se complica; a se încurca, a se încâlci, a se agrava, a se îngreuna. II. ['komplikit] adj.
v. c o m p 1 ic a t e d .
complicated ['komplikeitid] adj. complicat, complex; dificil, greu; încurcat, încâlcit.
complicatedness [-nis] s.v. c o m p l i c a t e n e s s .
complicateness ['komplikeitnis] s. caracter complicat, complexitate,
complication [.kompli'kei/pn] s. 1. complicaţie, complexitate; situaţie complicată,
încurcătură, încurcare; complicare; agravare; here is a further ~ iată o nouă compli­
caţie, o nouă încurcătură. 2. (med.) complicaţie; the patient has ~s after his illness
pacientul are complicaţii după boală; ~s set in boala s-a complicat, au apărut complicaţii.
complicative ['kamplikastiv] adj. care complică; care agravează; care încurcă.
complice ['komplis] s. (înv.) complice, (co)părtaş.
complicity [kom'plisiti, kom-] s. 1. complicitate, parte, participare (la crimă etc.);
vinovăţie. 2. complexitate.
compliment I. ['komplimont] s. 1. compliment, laudă, măgulire, amabilitate; to pay
a ~ to smb. a face un compliment cuiva; to lavish ~s a împărţi complimente în dreapta
şi-n stânga, a fi darnic cu laudele; he did me the ~ of listening a avut amabilitatea să
mă asculte; your presence is a great ~ prezenţa dv. este foarte măgulitoare / este o cinste
pentru noi / ne onorează. 2. pl. complimente; felicitări; salut, salutări; ~s of the season
urări / felicitări de rigoare (potrivit sărbătorilor); give him my ~s transmite-i complimente
din partea mea; my ~s to your sister complimentele mele surorii dumitale; sends his
~s, with ~s cu salutări (in încheierea unei scrisori); to stand on ~s a fi ceremonios /
193
formalist / a face fasoane. 3. (înv.) dar, cadou; plocon; bacşiş; with the author's ~s omagiu
din partea autorului. II. ['kompliment, ikompli'mcnt] vb. tr. 1. a complimenta, a face
complimente (cuiva), a măguli, a flata. 2. (on) a saluta, a felicita (pentru, cu ocazia);
I have already ~ed him on his success l-am şi felicitat pentru succesul Iui. 3. to ~smb.
with smth. a face un cadou cuiva; a răsplăti pe cineva cu ceva, a oferi ceva cuiva, a dărui
cuiva un lucru.
complimentality [ikomplimcn'tasliti] ş. compliment(e); politeţe, curtenie.
complimentary [.kompli'menteri] adj. 1. de compliment, de felicitare; ~ remarks
remarci măgulitoare. 2. curtenitor, politicos, elogios, măgulitor; to be ~ about smb.'s
work a vorbi în termeni elogioşi / măgulitori despre lucrarea cuiva. 3. de dar, dăruit, de
favoare.
complimentary copy [~ 'kopi] s. exemplar gratuit.
complimentary ticket [~ 'tikit] s. invitaţie, bilet de favoare.
complimenter ['fomplimenta1"] s. persoană care face complimente, măgulitor;
linguşitor.
complin(e) i'komplin, -plain] s. (bis., mai ales la pi.) ultima slujbă de seară (la catolici).
complot I. E'kompbt] s. (înv.) complot. II. ['kom'pbtj vb. intr. (rar) a complota.
compluvium [k3m'plu;vi3m, kom-j s. (arhit.) compluviu.
comply [kam'plai] vb. A. intr. to ~ with a) a consimţi să / la, a se învoi cu / la, a-şi
da consimţământul la; a condescinde să, a conveni să; a fi de acord cu; ~ing with your
wish satisfăcându-vă dorinţa, conform dorinţei dv.; b) a se supune, a se conforma
(regulilor, cerinţelor etc.); a corespunde (cerinţelor); your orders will be complied with
comenzile dv. vor fi executate. B. tr. (înv.) a îndeplini, a împlini, a duce la îndeplinire,
a satisface (o rugăminte, o cerere, o promisiune); a executa, a se supune (unui ordin).
compo ['kompou] s. 1. (constr.) mortar, tencuială, compoziţie. 2. (corn.) dobândă
compusă. 3. (austr.fam.) daune, despăgubiri.
compole ['kompoul] s. (electr.) pol de comutaţie.
componency [kam'pounansi] s. (rar) componenţă.
component [kam'pounsnt] I. s. 1. component, componentă, ingredient; element
constitutiv, parte componentă. 2. pl. elemente, piese, accesorii. 3. (tehn.) reper. II. adj.
component, constitutiv, alcătuitor.
component voltage [- iVDltid3] s. (electr.) tensiune parţială / componentă.
compo pipe ['knmpou paip] s. (tehn.) ţeava maleabilă din aliaj de plumb.
comport [k3m'po:t] I. vb. A. intr. to ~ with a concorda cu, a Fi în armonie cu, a co­
respunde (cu dat.). B. tr. 1. (înv.) a suporta, a suferi (pe cineva). 2. (rar) a comporta,
a implica, a atrage după sine. C. refl. a se comporta, a se purta. II. s. (înv.) purtare,
comportare.
comportment [-mant] s. (rar) (de obicei deportment) conduită, comportare, purtare.
composant [kam'pouzsnt] s. (rar) v. c o m p o n e n t (1).
compose [ksni'pouz] vb. A. tr. 1. a compune; a forma, a alcătui; a constitui, a întocmi,
a confecţiona, a înjgheba; a redacta, a scrie, a face (o lucrare); pasiv to be ~d of a Fi
compus din, a Fi alcătuit din; to ~ a picture a concepe şi a elabora planul unui tablou,
a aranja compoziţia unui tablou. 2. a scrie (versuri, muzică). 3. a aplana (u/t conflict, o
ceartă, o neînţelegere, un incident), a împăca. 4. a linişti, a calma, a potoli, a domoli;
to ~ one's face a-şi potrivi faţa, a da feţei o înfăţişare serioasă; to ~ one's thoughts a-şi
aduna gândurile, a-şi aduna minţile. 5- (poligr.) a culege, a zeţui. B. refl. a se linişti, a se
calma, a se potoli, a-şi reveni, a-şi veni în Fire, a se reculege. C. intr. 1. a compune, a face
compoziţii. 2. (poligr.) a culege, a zeţui. 3. a se combina, a intra în combinaţie; a se integra;
the house and the trees ~ well in the picture casa si copacii se armonizează perfect în
tablou.
composed [-d] adj. liniştit, calm; stăpânit, reţinut; domolit, potolit, grav, serios.
composed levelling [~ 'levplin] s. (constr.) nivclmcnt compus.
composed light [~ 'lait] s. (fiz.) lumină compusă.
composedly [ksm'pouzidli] adv. liniştit etc. (v. c o m p o s c d).
composedness [ksm'pouzidnis] s. linişte, calm; stăpânire de sine, reţinere; gravitate,
seriozitate.
composer [kam'pouza1-] s. 1. compozitor, muzician. 2. autor, scriitor. 3. împăciuitor,
conciliator. 4. alinător, mângâietor; (fîg.) mângâiere.
composing [kom'pouzirj] I. adf 1. alcătuitor, component, constitutiv. 2. alinător, calmant,
liniştitor. II. s. (poligr.) culegere.
composing machine [~ ma'/kn] s. (poligr.) maşină de cules.
composing medicine draught |~ -niedisin' draift] s. (med.) calmant, sedativ, remediu
anodin.
composing room [~ ru(:)m] s. (poligr.) zeţărie.
composing stick [~ stik] s. (poligr.) culegar, vingălac, culcgău.
composite ['kompazit, -zait] I. adj. 1. compozit, compus; complex; combinat; mixt.
2. (bot.) cu flori compuse. II. s. 1. amestec; compoziţie. 2. (bot.) plantă din familia
compozeelor.
composite beam [~ bi:m] s. (constr.) grindă compusă.
composite body [~ b^di] ş. (auto) caroserie mixtă.
composite carriage [- 'karid3] s. (ferov.) vagon cu mai multe clase.
composite photo [~ 'foutou] s. fotografie-robot, fotografie compusă din clemente
disparate (capul unei persoane si trupul altei persoane etc.); fotografie trucată.
composite school ['kompazait 'sku:l] s. (caiuid.) liceu cu profil mixt (teoretic, comercial
si industrial).
composite train [~ 'trein] s. (ferov.) tren mixt.
composite vessel [~ 'vcsl] ş. (mar.) navă compozită.
composite wave filter [~ wciv .filta1"] s. (tel.) filtru compus.
composition [ikompo'zifcn, amer.'--'—] s. 1. compoziţie (în literatură, artă, muzică);
arta compoziţiei, stil. 2. compunere (şcolară). 3. compunere, îmbinare, combinare;
comprehendible
structură, alcătuire, întocmire; redactare; (/nil.) ~ of the forces efectivul, componenţa
trupelor; (ec.) organic ~ of capital compoziţie organică a capitalului. 4. compoziţie
(chimică); elemente; amestec; aliaj; agregat; (fiz.) ~ of forces compunerea forţelor.
5. mentalitate, caracter; constituţie psihică, psihic; he has a touch of madness in his ~
e cam ţicnit, c cam smintit, nu c în toate minţile. 6. înţelegere. învoială, acord, pact,
concordat; convenţie; compromis; sumă pe care un datornic insolvabil trebuie s-o achite
creditorului; tranzacţie prin care un datornic este absolvit de obligaţii; by ~ with creditors
prin înţelegere cu creditorii; prin conversiune. 7. (mii.) convenţie de armistiţiu; acord
cu privire la încetarea focului. 8. (poligr.) culegere manuală; zaţ, formă culeasă. 9. (rar)
unsoare, unguent, mastic. 10. (lingv.) compunere a cuvintelor. 11. înlocuitor, erzaţ, surogat.
12. (înv.) concordanţă, armonie; concordare; potrivire. 13. (tehn.) structură, constituţie;
natură, caracter.
composition book [~ buk] s. (amer.) caiet pentru exerciţii.
composition material [~ maitisriol] s. material plastic.
composition metal [~ .mctl] s. (metal.) aliaj de cupru cu zinc; alamă.
composition roller [~ iroulor] s. (poligr.) val de clei.
compositive [kam'pozitiv] adi. 1. bazat pe compunere / compoziţie; compus; combinativ.
2. (log.) sintetic.
compositor [k9m'pDzit3r] s. (poligr.) zeţar, culegător; ~ and printer culegător-tipăritor.
compos(mentis) ['komposf'mentis)] (lat. jur.) I. adf în deplinătatea facultăţilor mintale;
răspunzător, responsabil; non ~debil mintal; lipsit de folosirea deplină a capacităţii mintale;
alienat. II. s. om cu mintea întreagă / sănătoasă, om cu scaun la cap, om întreg la minte.
compossible [kam'posabl, -sibl] ad/'. ~ with compatibil cu, capabil de a coexista cu.
compost ['kompost, -poust] (agr.) I. s. compost, îngrăşământ compus, gunoi, gunoişte,
bălegar. II. vb. tr. 1. a amesteca (îngrăsăminteie) pentru a face compost. 2. a îngraşă
(pământul); a gunoi.
composure [k3m'pou33r] s. linişte, calm, cumpăt, sânge rece, stăpânire de sine.
compotation [kompo'tei/an] s. (rar) chef, petrecere.
compote ['ksmpout, -pot şi pronunţia franceză] s. (fr.) compot.
compound 1 1. ['kompaund] adf 1. compus. 2. (tehn.) compaund. 3. amestecat, mixt,
compus. II. 1'kDmpaund] s. 1. compus; compoziţie; compunere; amestec. 2. (gram.)
(cuvânt) compus. III. [kam'paund, tom-] vb. A. tr. 1. a compune; a amesteca, a combina;
a îmbina; to — drugs a amesteca medicamente. 2. a aranja, a aplana, a regula;' a împăca,
a concilia (interese). 3. a achita parţial (o datorie). 4, a ierta (o ofensă); to ~ a felony a
renunţa la urmărirea judiciară a cuiva în schimbul unei compensaţii materiale. B. intr.
(with) a ajunge la un compromis (cu creditorul); a ajunge la o înţelegere, a se înţelege,
a cădea Ia învoială, a se învoi (cu); a se împăca (cu).
compound2 s. 1. (în India, în Africa de Sud) împrejmuire, teren împrejmuit pe care
se află o casa sau o întreprindere (aparţinând de obicei unui străin). 2. barăci (de lagăr
etc); baracamente; lagăr. 3. închisoare.
compound addition ['kompaund a'di/an] s. (mat.) adunare a numerelor concrete.
compound body [~ *bodi] s. (chim.) corp compus, compus chimic.
compound cycle [~ 'saikl] s. (fiz.) ciclu multiplu.
compound die [~ 'dai] s. matriţă compusă.
Compound E ['ksmpaund 'i:] s. (farm.) cortizon.
compounded [kom'paundid, kom-] adf compus.
compound engine ['kompaund rend3in[ s. 1. (tehn.) maşină compaund; maşină electrica
cu excitaţie mixtă. 2. (av.) turbo pro puişor.
compounder [k3m'paund9r, kom-] s. 1. persoană care compune, amestecă etc.
(v. c o m p o u n d1 III, a). 2. farmacist.
compound excitation ['tompaUnd eksi'tei/n] s. (electr.) excitaţie mixtă.
Compound F [~ 'efj s. (farm.) hidrocortizon.
compound fertilizer [~ Ta'rtilaiza1"] s. (agr.) îngrăşământ compus / mixt.
compound fracture [~ Tfra;kt/9r] s. (med.) fractură multiplă.
compound gear [~ 'gia""] s. (tehn.) bloc de roţi dinţate; blocul pinioanelor.
compound glass [~ 'glo:s] s. (hui.) sticlă stratiFicată.
compound householder [~ 'haushoulda1"] s. chiriaş (în a cărui chirie sunt incluse
impozitele si taxele).
compound indexing [~ 'indeksinj s. (tehn.) divizare combinată.
compound interest [~ 'intrist] s. (com.) dobândă compusă.
compound metal [~ 'metl] s. v. e o m p o s i t i o n m e t a l .
compound number [~ 'nAmb9r] s. (/nat.) număr concret.
compound parachute [~ 'pa;r9/u:t] s.fav.) paraşută dublă.
compound pulley [~ 'puii] s. (tehn.) palan, muflă.
compound sentence [~ 'sentsns] s. (gram.) frază (compusa) prin coordonare.
compound slides [~ 'slaîdz] s. (electr.) montaj în cruce.
compound subject [~ 'sAbd3ikt] s. (gram.) subiect compus (de exemplu my best friend
and adviser arrives tonight).
compound wound [~ 'wu:nd] s. (med.) rană deschisă.
comprador [ikompra'do:r] (portugheză) I. s. (mai ales în China) băşt'uuis aflat în slujba
unei firme europene şi servind ca mijlocitor între ea şi clienţii băştinaşi. II. adj. aservit
străinilor; trădător; comprador; the ~ bourgeoisie burghezia naţională aservită
imperialiştilor, burghezia trădătoare / compradoră.
compreg ['kompregl s. (tehn.) plăci aglomerate de lemn impregnat cu răşină.
compregnate [kam'prcgneit] vb. tr. a fabrica plăci aglomerate (din lemn) cu răşină.
comprehend [.kompri'hcnd] vb. A. tr. 1. a înţelege, a pricepe, a prinde, a sesiza.
2. a cuprinde, a include, a îmbrăţişa, a conţine. 3. a implica, a presupune. B. intr. a înţelege,
a putea înţelege lucrurile, a avea înţelegere.
comprehendible [-ibl] adj. (rar) v. c o m p r e h e n s i b l e .
comprehensibility
comprehensibility ['kompri.henss'biliti, -si'b-] s. inteligibilitate, posibilitate de înţele­
gere.
comprehensible [ikompri'henssbl, -sib-] adj. inteligibil, uşor / lesne de înţeles; care
poate fi înţeles; clar, limpede.
comprehensibleness [-nis] s. v. c o m p r e h e n s i b i l i t y .
comprehensibly [-H] adv. inteligibil.
comprehension [.kompri'henfan] s. 1. comprehensiune; capacitate de a înţelege; intuiţie;
intuire; înţelegere, pricepere, pătrundere; inteligenţă; it (surjpasses my ~ depăşeşte puterea
mea de înţelegere, mă depăşeşte. 2. cuprindere, includere; a term of a vast ~ un termen
generic / vast / cu multe implicaţii; act of ~ hotărâre a parlamentului privind toate partidele.
3. (rel.) tolerare a ereziilor, toleranţă religioasă.
comprehensive [ikompri'hensiv] adj. 1. care înţelege, care sesizează, care prinde uşor;
intuitiv, inteligent, pătrunzător, deştept; ~mind minte ageră / pătrunzătoare. 2. multilateral,
amănunţit; complet, profund; ~ school liceu complet / multilateral, şcoală de cultură
generală. 3. cuprinzător, amplu, larg, vast; a ~ grasp a) stăpânire întinsă / vastă; b) vaste
cunoştinţe, bună cunoaştere (a problemei); ~ plan plan vast / cuprinzător; a ~ term un
termen larg / generic.
comprehensiveness [-nis] s. 1. lărgime, vastitate, întindere. 2. bogăţie de conţinut;
caracter cuprinzător. 3. putere de cuprindere, înţelegere; agerime; pătrundere; adâncime;
orizont.
compress I. [kom'pres] vb. tr. 1. a comprima, a apăsa, a strânge, a condensa. 2. (fig.)
a face concis, a condensa, a rezuma. II. l'kompres] s. compresă, prişniţ(ă), oblojeală.
compressed [kam'prcst] adj. comprimat, condensat, strâns.
compressed air [~'£0r] s. (jiz.) aer comprimat.
compressed-air drive [kom'prest 'so 'draiv] s. 1. (tehn.) acţionare cu aer comprimat.
2. (mine) transmisie pneumatică.
compressed asphalt ]~ 'aeşfaelt] s. asfalt bătut.'
compressed fuel [Tjual] s. (ind) combustibil presat.
compressibility [ksmipresi'biliti, koum-, -ss'b-] s. comprcsibilitate.
compressible [kom'presobl, -sib-] adj. compresibil, comprimabil.
compressibleness [-nis] s. v. c o m p r e s s i b i 1 i t y.
compressing [fom'presirj] s. (tehn.) compresiune.
compression [kom'pre/on] s. 1. comprimare, compresi(un)e, strângere (prin apăsare),
condensare. 2. (tehn.) imprimare, îndesare, bătătorire.
compressional bar [ksm'prejansl ba:r] s. (constr.) bară comprimată.
compression chamber [ksm'pre/sn .tjeimb;>c] s. (tehn.) cameră de comprcsi(un)c.
compression efficiency [~ e.fi/onsi] s. (tehn.) forţă de compresiune.
compression failure [~ ifpilior] s. (tehn.) lipsă de rezistenţă la presiune.
compressionless [kam'prejonlis] s. (tehn.) fără compresor.
compression mould [kam'prejbn mould] s. (tehn.) formă de presare.
compression pump [~ p\mp] f. v. c o m p r e s s o r .
compression test [~ test] s. (tehn.) încercare la compresiune.
compressor [kom'pres3r] s. (tehn.) compresor.
compressorless injection [ksm'presolis in^ekjsn] s. (auto) injecţie fără aer compri­
mat.
comprise [ksm'praiz] vb. tr. (in, within) a cuprinde, a conţine, a include, a îngloba
(în); this dictionary ~s about 100,000 words acest dicţionar cuprinde aproximativ 100.000
de cuvinte.
compromise ['kompramaiz, -prum-] I. s. 1. compromis. 2. tranzacţie; înţelegere, învoială.
3. (fam.) nici cal, nici măgar; nici una, nici alta. II. vb. A. intr. a ajunge la un compromis;
a ajunge la o înţelegere, a cădea la o învoială; a încheia o tranzacţie. B. tr. 1. a compromite,
a discredita; a primejdui, a strica, a distruge (reputaţia etc.), a face de râs. 2. a împăca,
a (re)concilia, a linişti, a aplana (o ceartă etc.). C. refl. a se compromite, a se face de
râs, a ajunge de ruşine.
compromiser [-3C] s. conciliator, împăciuitorist.
compromising [-in, -prum-] adj. compromiţător, ruşinos, care (te) discreditează.
comprovincial [ikompro'vin/pl] adj. din aceeaşi provincie.
comp school ['komp 'sku:l] s. (canad.fam.) v. c o m p o s i t e s c h o o l .
comptant ['kauntsnt si pronunţia franceză] s. (fr.) bani peşin / gheaţă.
compte courant [pronunţia franceză] s. (fr. com.) cont curent (v. a c c o u n t
current).
comptoir [pronunţia franceză] s. (fr. corn.) contor.
comptormeter [kom'tomi:tor] s. aritmometru, maşină de calculat.
comptroller [kon'troulsr] s. v. c o n t r o 11 c r.
compulsatory [kam'pAlsstari] adj. (înv.) v. c o m p u 1 s o r y.
compulse [ksm'pAls] vb. tr. (rar) a sili, a constrânge, a obliga.
compulsion [kam'pAl/sn] s. constrângere, silire, forţare, obligaţie; silă; under / upon
~cu de-a sila, fiind silit, de nevoie, vrând-nevrând.
compulsive [ksm'p/vlsiv] adj. (rar) v. c o m p u l s o r y .
compulsory [ksm'pAlsari] I. adj. obligator, coercitiv, forţat, silit; impus; de
constrângere; it was ~ on him to era silit să, trebuia să. II. s. pl. (sport) (exerciţii) impuse.
compulsory landing ]~ la?ndin] s. (av.) aterizare forţată.
compunction [ksm'pArjliJan] s. remuşcare, mustrare de conştiinţă, mustrare de cuget;
scrupul, căinţă; regret, părere de rău.
compunctionless [-lis] adj. fără / lipsit de remuşcări / scrupule.
compunctious [ksm'pArjkfos] adj. 1. mustrător, dojenitor. 2. pocăit, plin de căinţă, de
remuşcare.
compurgation [iksmpar'gei/sn] s. (jur.) 1. apărare, disculpare; mărturie favorabilă.
2. (jur.) scoatere de sub acuzaţie, absolvire de o acuzaţie. 3. (ist. Angliei) judecată şi
absolvire prin jurământ.
194
compurgator ['kompo:'geitsr] s. (jur.) martor al apărării; martor favorabil, martor al
(nevinovăţiei) acuzatului.
computability [kom.pju:to'biliti] s. calculabilitate.
computable [ksm'pjuitsbl] adj. calculabil.
computant ['kompjutant] s. v. c o m p u t e r.
computation [JonipjuQ'tei/sn] s. 1. calcul(aţie), calculare, socotire, numărare, evaluare,
estimare, apreciere. 2. calcul, socoteală, cont. 3. sumă, total.
computational [ikompjuO'teiJsnsl] adj. (infor.) de calcul; numeric.
computational linguistics [~ lin'gwistiks] s. pl. (folosit ca sg.) lingvistică matematică.
computation centre [ikompju(;)'tei/an .sente1"] s. centru de prelucrare a datelor, centru
de calcul.
computative [kom'pju:tstiv, 'kom-] adj. care poate fi calculat.
compute [ksm'pjiKt] I. vb. A. tr. 1. a calcula, a socoti, a număra; a evalua, a estima,
a aprecia. 2. (that) a-şi face socoteala, a socoti, a (se) gândi (că). B. intr. a face calcule,
socoteli. II. s. (rar) calcul; beyond ~ incalculabil, inestimabil, de nepreţuit.
computer [ksm'pjuitor] s. 1. calculator, socotitor. 2. maşină de calculat, socotitor.
3. calculator / creier electronic, computer, maşină de calculat / de calcul / electronică.
computer code [~ koud] s. (cib.) cod de calcul.
computer engineer [~ cnd3iniar] s. informatician.
computerese [ksm.pjuits'rkz] s. (fam.) 1. limbaj de programare. 2. jargonul informati-
cienilor.
computerite [kam'pjuitorait] s. specialist în calculatoare electronice / computere.
computerizable [kom'pjuitaraizobl] adj. care poate fi prelucrat Ia calculator / computer,
care poate fi introdus în calculator, computcrizabil.
computerize [kom'pjmtsraiz] vb. tr. (tehn.) a computeriza.
computer science [kam'pjuito isaions] s. informatică.
computery [ksm'pjuitari] s. tehnica (producerii şi exploatării) calculatoarelor
electronice.
computing [ksm'pjuttirj] I. s. (mat.) calcul(aţie). II. adj. de calcul.
computing centre [~ isentor] s. centru de calcul.
computer [kam'pjuitsr] s. v . c o m p u t e r .
computus ['kompjatDs] s. 1. calcul, socoteală. 2. (ist.) tabel de calcul.
comrade ['komrid, 'kAînrid, 'komreid] I. s. tovarăş, camarad. II. vb. intr. a se întovărăşi,
a se înfrăţi, a se lega frate sau tovarăş.
comrade-in-arms [~in'u:mz] s. camarad de arme, tovarăş de luptă / de arme.
comradely ['komridli, 'kAm-, 'komreidli] adj. tovărăşesc.
comradeship ['komrid/ip, 'kAm-] s. tovărăşie, camaraderie.
comstockery ['komstokori, 'kAm-] s. (amer.) 1. purism, puritate, împotrivire la
imoralitate; naturalism şi pornografie în artă sau literatură. 2. puritanism, afectare morală,
ipocrizie.
Comtism ['komtizam] s. (filoz.) pozitivism, filozofia pozitivistă a lui Auguste Comte.
con1 [kon] vb. tr. 1. (si to ~over) a învăţa pe de rost / pe dinafară; a toci, a memoriza.
2. (înv.) a şti, a înţelege. 3. (biv.) a şti, a putea, a fi în stare să. 4. (?nv.) a face să înveţe,
a pune la învăţătură.
con2 (mar.) I. vb. tr. a cârmi (un vas); a cârmi după compas. II. s. cârmă; cârmire.
con3 prese, de la (lat.) c o n t r a. I. adv. contra, împotriva. II. s. punct de vedere sau
votant potrivnic; adversar; potrivnic; the pros and ~s argumente pro şi contra; votanţii
/ voturile pentru şi contra.
con4 (fam. şi si.) prese, de la c o n c e r n, c o n f i d e n t,c o n f o r m e r, c o n f o r m i s t,
conservatory, contract,conundrum, convict.
con5 prep. (ital.) cu (bt indicaţiile muzicale sau alte expresii); de ex. con fuoco cu
foc; con amore cu zel etc.
conac [kou'nask,-'no:k] s. (turc.) conac.
conacre ['koneikorj s. (in Irlanda) 1. arendare (a unui mic lot de arătară pentru un
singur sezon). 2. lot arendat pentru cultură pentru un singur an.
conation [kou'nei/jn] s. (psih.) voliţiune, putere a voinţei, capacitate de voliţiune / de
activitate volitivă.
concatenate I. [kon'keetineit, kon-] vb. tr. a înlănţui; a lega laolată; a uni în lanţ / în
serii succesive. II. [-nit] adj. înlănţuit, legat, în strânsă legătură.
concatenation [konikaeti'nei/sn, ksn-, kon'kaît-] s. 1. înlănţuire, succesiune, şir, serie,
lanţ («ie evenimente, idei), legătură reciprocă, interdependenţă (cauzală); ~ of
circumstances înlănţuire, complex de împrejurări, conjunctură. 2. (tehn.) legare /
conexiune / cuplaj în cascadă, legătură în tandem; cuplaj, legătură. 3. (;nat.) serie continuă.
4. (electr.) legare în cascadă.
concave ['kon'keiv, --, -'-, 'kank-] I. adj. concav, scobit, adâncit; înfundat, scofâlcit.
II. s. 1. (con)cavitate, scobitură, adâncitură. 2. (arhit.) boltă, arcadă, cupolă, dom. 3. (poetic)
boltă cerească.
concave mo(u)ld [~ mould] s. (mat.) racordare concavă.
concaveness [-nis] s.v. c o n c a v i t y.
concavity [korika;viti, kan-] s. concavitate, suprafaţă concavă; (fam.) I feel a great ~
simt un marc gol în stomac, nu mai pot de foame, mi s-a lipit stomacul de coaste.
concavo-concave [kon'keivo» ikon'keiv] adj. (despre o lentilă) biconcav.
concavo-convex [~ ikon'veks] aay. (despre o lentilă) concav-convex.
conceal [ksn'sul] vb. tr. 1. a ascunde; a tăinui, a dosi, a piti, a ţine secret / în taină;
a disimula; to ~ smth. from smb. a ascunde cuiva un lucru. 2. a masca, a camufla.
concealed [kan'skld] adj. ascuns, tainic, tăinuit.
concealedly [-li] aa\>. pe ascuns, în taină, pe furiş.
conceledness [-nis] s. caracter secret, caracter ascuns, tainic.
concealer [kon'si:ter] s. tăinuitor.
195
concealment [ksn'si: Intent] s. 1. ascundere, tăinuire, dosire, pitire. 2. ascunzătoare,
ascunziş, refugiu secret. 3. (mil.) mascare, camuflae; (mil.) ~ of flash ascunderea flăcării.
concede [kan'siid] vb. A. tr. 1. a concede, a acorda, a ceda, a cesiona (un drept, un
privilegiu). 2. a încuviinţa, a îngădui, a lăsa, a permite, a admite (o posibilitate, justeţea
unui lucru). 3. a recunoaşte. 4. (sl. sport) a ceda, a pierde (o partidă etc.). B. intr. a face
o concesie / o favoare / un hatâr; a consimţi, a se îndupleca.
concededly [-idli] adv. potrivit mărturisirii cuiva, chiar din spusele cuiva.
conceit [kan'siit] I. s. 1. îngâmfare, închipuire, înfumurare, fudulie, vanitate,
prezumţie, încredere în sine, părere prea bună despre sine; he is full of ~ e plin de îngâmfare
/ de sine / de amor propriu; se crede, se ţine fudul, are o părere bună despre el; to be
out of ~ with a fi nemulţumit / decepţionat / dezamăgit /deziluzionat de. 2. (înv.) concepţie,
idee, opinie, părere. 3. închipuire, fantezie, imaginaţie. 4. preţiozitate, imagine preţioasă,
eufuism (mai ales în poezia din sec. XVI-XVII). 5. gândire, gând, judecată, idee; in my
own ~ după câte cred (cu), după socoteala mea. II. vb. A. tr. (înv.) a concepe, a(-şi)
închipui, a(-şi) imagina, a inventa, a scorni, a crea (ceva); a well-~ed play o piesă ingenios
concepută şi scrisă. B. rejl. ~ (that) a se convinge singur (că); a-şi închipui (că), a visa
(că), a-şi face visuri (că).
conceited [-id] adj. (şi self-conceited) închipuit, înfumurat, încrezut, îngâmfat, fudul;
vanitos, orgolios, prezumţios, plin de amor propriu.
conceitedness [-idnis] s. v. c o n c e i t (1,1).
conceitless [-lis] adj. 1. Iară fumuri, modest. 2. (înv.) prost, nătâng.
conceivability [kon'skva'biiiti] s. concepere; comprchensibilitate.
conceivable [ksn'siivabl] adj. 1. imaginabil, care poate fi conceput / închipuit. 2. (uşor)
de înţeles, inteligibil, clar.
conceivableness [-nis] s. v. c o n c e i v a b i l i t y .
conceivably [-i] adv. posibil, plauzibil, inteligibil, clar.
conceive [kan'siv] vb. A. tr. 1. a concepe, a proiecta; a well-~d scheme un plan bine
conceput. 2. a intui, a concepe, a-şi face o idee despre, a pricepe, a înţelege; a gândi,
a(-şi) imagina, a(-şi) închipui; a născoci, a crede, a presupune; such a thing is not to
be ~d aşa ceva e de neconceput; to ~an idea of a-şi face o idee despre; that may be
easily M! e cât se poate de lesne să-ţi închipui aşa ceva. 3. a formula, a exprima (în anumiţi
termeni). 4. a simţi, a nutri; to ~ an affection for a se ataşa de (cineva); a-i cădea drag
/ cu tronc la inimă. 5. a concepe, a rămâne grea/ gravidă/ însărcinată. B. intr. 1. a concepe,
a rămâne însărcintă / grea / gravidă. 2. to ~ of a concepe; a-şi imagina.
conceiver [-3r] s. plănuitor, autor, născocitor.
conceiving [-in] s. concepţie, zămislire, concepere, procrare, naştere.
concent [kon'sent] s. 1. (muz. rar) armonie. 2. (fig.) armonie, acord; concordanţă; in
~ to potrivit cu, conform (cu dat.), în conformitate cu.
concentrate ['konsentreit, -sin-, san-] I. vb. A. tr. 1. a concentra, a reuni într-un centru,
a centraliza. 2. a concentra, a dirija, a îndrepta; to ~ one's thoughts upon a-si concentra
gândurile asupra (cu gen.). 3. (chim.) a concentra, a condensa, a îngroşa; a satura. 4. (mine)
a concentra, a înnobila, a îmbogăţi, a aglomera (minereul). 5. (fiz.) a focaliza. 6. a limita,
a îngusta, a restrânge. B. intr. 1. a converge, a se îndrepta spre un singur punct, a se
reuni într-un centru; a se întâlni, a fi confluent. 2. a se concentra, a se condensa; a se
strânge, a se aduna. 3. to ~ (up)on a se concentra asupra (cu gen.), a fi absorbit de /
preocupat de. II. s. 1. (produs) concentrat. 2. şlic. minereu concentrat / înnobilat / îmbogăţit
/ preparat; aliment concentrat. 3. nutreţ concentrat. III. adj. concentrat.
concentrated ['konsentreitid] adj. 1. concentrat, condensat; cu valoare sporită; bogat.
2. (fig.) intens, viu, arzător, aprins; ~ hatred ură nestăvilită.
concentrated acid [~ -assid] s. (chim.) acid concentrat.
concentrated matt [~ niaet] s. (metal.) mată de nichel.
concentrated sprayer [~ 'sprE3r] s. (agr.) pulvcrizator, etalier, stropitoare pentru
îngrăşăminte artificiale concentrate.
concentrating mill ['konssntreitirj pinii] s. fabrică de concentrare a minereului.
concentration [iknns^n'trci/sn, -sin-] s. 1. concentraţie, concentrare; condensare.
2. concentrare, încordare a gândirii; atenţie. 3. grupare, strângere laolaltă, concentrare,
mobilizare. 4. (mineral.) concentrare / înnobilare / îmbogăţire a minereului.
concentration camp [~ ksemp] s. lagăr de concentrare.
concentration cell [~ sel] s. (electr.) celulă / pilă de concentraţie.
concentration plant [~ plcr.nt] s. instalaţie de concentrare a materialelor.
concentration table [~ itcibl] ş. v. c o n c e n t r a t o r .
concentration trough [■kons^n'trei/an tra:f] s. (/nine) albie de concentrare, şaitrog.
concentrative ['ksnssntreitiv, -sin-] adj. capabil de concentrare; înclinat spre
concentrare.
concentraţi veness [-nis] s. capacitate de a se concentra.
concentrator ['konssntreits1", -sin-, -san-] s. (tehn.) concentrator, aparat sau dispozitiv
de concentrare; şteamp pentru minereu.
concentrator panel ['kons^n'trcite paenpl] s. (tel.) panou de jacuri / de comutare.
concentre [k^n'sento1"] vb. A. tr. a concentra; a centra. B. intr. a converge, a se concentra;
a se centra; a se întâlni într-un centru, a avea un centru comun.
concentric(al) [kon'sentrik(al), ksn-] adj. concentric.
concentrically [kon'scntrikali, -kan-] adv. concentric.
concentric chuck [kon'scntrik t/Ak] s. (tehn.) universal.
concentricity [ikonsan'trisiti, -sin-] s. coneentricitate.
concentric terminal [.kon'sentrik 'tamunal] s. (electr.) bornă concentrică.
concentus [ksn'scntasj s. 1. (muz., bis.) pasaj coral cântat la unison. 2. (muz.,fig-)unison,
armonie, potrivire; concordie, acord.
concept ['konsept] s. concept; noţiune, idee; reprezentare generală.
conceptacle [kan'septakl] s. (bot.) conceptacul, folicul.
conceptaculum [.konsap'taskjulom] s. v. c o n c e p t a c l e .
concert
conception [kan'sep/pn] s. 1. concepţie; gând, noţiune, idee. 2. (într-o operă de artă)
concepţie, idee fundamentală, idee călăuzitoare. 3. (fiziol.) concepţie; concepere, zămislire.
4. făt, fetus, copil. 5. putere de a concepe, capacitate mintală; minte, creier, gândire,
înţelegere.
conceptional [-al] adj. conceptual; abstract.
conceptionist [-ist] s. (filoz.) idealist.
conceptive [kan'septiv] adj. capabil de concepţii; relativ la concepţie; conceptional.
conceptual [kan'septjual] adj. conceptual.
conceptualism [-izpm] s. (filoz.) conceptualism.
conceptualist [-ist] s. (filoz.) conccptualist.
conceptus [ksn'septos], pl. conceptuses [-iz] s. (biol.) embrion, făt, produs al
concepţiunii.
concern [kan'som] I. vb. A. tr. 1. a privi, a avea legătură cu, a atinge, a afecta, a pune
în joc; a interesa; a stârni interesul (cuiva); a fi însemnat, a avea importanţă sau interes
pentru; as far as... is ~ed în (ceea) ce priveşte, cât priveşte; his life is ~ed este vorba de
viaţa lui, viaţa lui este în joc; I am nearly ~ed mă priveşte îndeaproape; your reputation
is ~ed reputaţia dumitale e în joc; e vorba de reputaţia dumitale; it ~s me deeply prezintă
un mare interes pentru mine; mă afectează profund; don't let that ~ you n-o pune la
inimă; the change ~s everybody pe toată lumea o interesează schimbarea asta. 2. (mai
ales la pasiv) a implica, a amesteca; I am ~ed in this affair a) sunt amestecat / implicat
în chestiunea aceasta; b) mă interesează afacerea asta; c) iau şi eu parte la treaba asta,
am şi eu partea mea aici; to be ~ed about a matter a) a purta de grijă unui lucru, a se
îngriji de un lucru, a se necăji cu un lucru; b) a fi interesat într-o chestiune, a-1 interesa
0 chestiune; c) a se amesteca într-o problemă; to be ~ed at smth. a fi necăjit, supărat,
neliniştit, îngrijorat de ceva; to be ~ed for smb. a fi îngrijorat din pricina cuiva / de soarta
cuiva; to be ~ed in smth. a) a fi amestecat în ceva; b) a arăta interes faţă de ceva;
c) a participa la ceva; to be ~ed with smth. a se ocupa de / cu ceva, a fi preocupat de
ceva. 3. (mai ales la past part.) a afecta; a îngrijora; a necăji, a mâhni, a supăra, a întrista;
1 am ~ed to hear it îmi pare rău de ceea ce-mi spui, acest lucru mă umple de mâhnire;
he was greatly ~ed by his friend's death a fost profund afectat de moartea prietenului
(său). B. refl. to ~ oneself about/ in / with a se preocupa de, a se interesa de (o problemă);
a se ocupa cu, a se îndeletnici cu (ceva); a se dedica / consacra (unui scop); a se ocupa
de, a avea interes pentru, a avea la inimă, a-şi da interes pentru (ceva, un scop); a se
necăji, a se mâhni, a se amăra, a se supăra, a-şi face zile amare din pricina / cauza (cu
gen.); a se nelinişti, a se îngrijora, a-şi face griji, a se necăji, a-şi bate capul din cauza
(cu gen.); he ~s himself in the happiness of his people îl interesează / îl preocupă fericirea
poporului său; why do you ~ yourself about it? de ce-ţi faci atâtea griji în privinţa asta?;
~ yourself about your business vezi-ţi de treaba ta, nu-ţi băga nasul unde nu-ţi fierbe
oala; vezi-ţi de lungul nasului; you need not ~ yourself with that matter nu-i nevoie
să-ţi baţi capul cu chestia asta, nu trebuie să te preocupi tu de asta. II. s. 1. legătură,
raport, relaţie; to have no ~ with a nu avea nici o legătură cu, a nu avea nici un amestec
în. 2. interes, participare; grijă; to give oneself no ~ about a nu-î păsa de, a nu-1 interesa;
I fell a ~ for particip la, mă interesează; have a ~ for your health! ai grijă de sănătatea
ta! 3. pl. afaceri, treburi, socoteli; proprietate, avere; he meddles in my ~s se amestecă
în treburile mele. 4. concern, firmă, întreprindere; a banking ~ o întreprindere bancară;
a flourishing ~ o firmă prosperă; (fig.) to keep her a going ~ ea se ţine în formă.
5. preocupare, treabă, afacere; it is no ~of mine aceasta nu mă priveşte, nu e treaba mea;
mind your own ~! vezi-ţi de treaba ta! 6. nelinişte, îngrijorare; mâhnire. întristare; he
does not show much ~ about it nu se arată prea îngrijorat / nu e prea neliniştit din cauza
asta. 7. însemnătate, importanţă, semnificaţie; a matter of great ~ o chestiune foarte
importantă. 8. consideraţie, solicitudine. 9. (jam.) şmecherie, drăcie; socoteală, afacere,
comedie; he smashed the whole ~ a făcut praf toată socoteala; small ~s fleacuri, nimicuri,
prostii.
concerned [-d] adj. I. (with, in, about) interesat, preocupat (de); (to) interesat (să);
the parties ~ părţile interesate; for all ~ pentru toţi cei interesaţi, pentru toţi cei vizaţi;
aviz amatorilor; he is ~ in the problem pe el îl interesează problema; I am not ~ with
going there / to go there n-am nici un interes să mă duc acolo. 2. (at, for) preocupat,
îngrijorat, neliniştit (de); she has a ~ air are un aer preocupat; e îngândurată, e preocupată;
I am very ~ at his behaviour mă nelinişteşte purtarea lui, comportarea lui mă îngrijorează;
I am ~ for his safety mi-c grijă de soarta lui, nu prea sunt liniştit în privinţa lui. 3. (at,
for, about) indispus, mâhnit, întristat (de); he was very much ~for her death 1-a întristat
foarte mult moartea ei; he seems ~ about it parc foarte trist din această pricină; I am
very ~ to hear that îmi pare foarte rău de ceea ce aud. 4. implicat, amestecat; he is not
~ in that business n-are nimic comun cu această poveste, n-are nimic de a face cu asta,
nu e amestecat cu nimic în povestea asta; I am not ~ nu mă priveşte (pe mine), (mie)
puţin îmi pasă.
concerning [-in] prep. privitor / referitor / relativ la; în legătură cu, în ceea ce priveşte,
cu privire la, în privinţa (cu gen.), cât despre; ~ me în ceea ce mă priveşte.
concernment [-mant] s. 1. importanţă, însemnătate; a matter of vital ~ o chestiune
de importanţă vitală. 2. participare, interes, (co) interes are; amestec. 3. preocupare, grijă,
îngrijorare, nelinişte. 4. legătură, raport; to have ~ with a avea de-a face cu, a avea legătură
cu. 5. solicitudine. 6. (înv.) afacere, treabă, interes.
concert I. ['kons9(:)t] s. 1. înţelegere, unire, acord, armonie; unison, unanimitate;
colaborare; in ~ with în înţelegere cu, de acord cu; to act in ~ a acţiona de comun acord
/ în înţelegere; (ist.) the European ~, the ~ of Europe concertul european. 2. concert,
spectacol muzical; to give a ~ a da un concert. II. [kan'ssit] vb. A. tr. 1. a pune la cale,
a plănui, a stabili de comun acord; a cădea de acord asupra (cu gen.). 2. a pune de acord,
a concerta. B. intr. to ~ with a se înţelege cu, a conveni cu, a se învoi cu, a cădea de
acord cu.
concerted
concerted [kan'soitid] adj. 1. coordonat, concertat, stabilit de comun acord; ~actions
acţiuni coordonate. 2. (muz-) aranjat pe mai multe voci sau orchestrat, aranjat pentru
orchestră.
concert goer ]'kons3(:)t ■gowpr] s. persoană care frecventează concertele, amator de
concerte, obişnuit al concertelor.
concert grand [~ grand] s. (muz.) pian de concert.
concert hali [~ ho:l] s. 1. sală de concert(e). 2. (fam.) varieteu, şantan, music-hall.
concertina [.konsa'timaj s. (muz.) concertina, armonică hexagonală.
concertina folding [~ .fouldin] s. (poligr.) fălţuire în zig-zag.
concertmaster ['kons3trma:st9r] s. (muz.) concert-maistru, prim-violonist al unei
orchestre simfonice.
concertmeister ['konsotimaistor] s. v. c o n c e r t m a s t e r .
concerto [kon't/p:tou, -'t/sa-] s. (ital. muz.) concert (compoziţie muzicala); (si.) up
to ~ straşnic, grozav, clasa întâi.
concert pitch ['konsot .pit/] s. (muz.) ton puţin mai înalt decât cel obişnuit.
concession [kon'se/an] s. 1. concesie, cedare; hatâr; încuviinţare, îngăduire. 2. (pol.)
concesiune,teritoriu concesionat. 3.pl. (canad.) v. b a c k c o n c e s s i o n s .
concessionaire [koniseJVnsor] s. v. concesionar, om de afaceri care a obţinut un
monopol.
concessionary [kon'se/anori] s. v. c o n c e s s i o n a i r e .
concessioner [ksn'sejano1] s.v. c o n c e s s i o n a i r e .
concessionaire [konise/o'nsor]s.v. c o n c e s s i o n a i r e .
concessive [ksn'sesiv] adj. 1. îngăduitor; împăciuitor, conciliant. 2. (gram.) concesiv.
concettisin [ktm'tjetizam] s. (ret.) folosirea unor figuri de stil preţioase, preţiozitate,
eufuism, gongorism, marinism.
concetto [kon't/ettou], pl. concetti [-tti] s. (ital.) v. c o n c e i t (1,4).
conch [konk, kont/J s. 1. ghioc, concă, scoică, venus. 2. (arhit.) absidă, ieşitură
semicirculară. 3. (amer. fam.) persoană originară din Bahama. 4. v. co n c h a (1).
concha ['kanko] s. 1. (anat.) concă, pavilionul urechii, urechea externă. 2. v. c o n c h
(2). 3. (amer.) trabuc, havană, ţigară de foi.
conchie ['kont/i] s. v. c o n c h y .
conchiferous [korj'kifsros] adj. (bot., zool.) cochilifer, cu scoică, cu cochilie.
conchoid ['korjkoid] s. (mat.) concoidă.
conchoidal [korj'koidal] adj. (mat., mineral.) concoidal.
conchology [korj'kDltidji, kon'k-] s. (zool.) studiul scoicilor, malocologie.
conchy ['kont/i] s. (fam.) adversar al războiului; persoană care refuză să satisfacă
serviciul militar din considerente religioase sau politice (prese, de la co n s c i e n t i o u s
objector).
concierge [.konsi's33,'--] s. (fi.) portar (fa un bloc).
conciliabulum [konisili'ffibjutam] s. (lat. bis.) conciliabul; conventiclu.
conciliar [kan'silis1] adj. (bis.) sinodal, referitor la consiliile ecleziastice.
conciliate [kon'silieit] vb. A. tr. 1. a împăca, a împăciui, a (re)concilia, a pacifica; a pune
de acord (două texte). 2. (fig.) a cuceri, a câştiga (încrederea, dragostea, favorea); to ~
smb. to one's idea a câştiga pe cineva de partea sa; to ~ affection a câştiga dragostea
(tuturor). B. intr. to ~ between a mijloci între, a juca rolul de mijlocitor între.
conciliation [kon'sili'eijan] s. împăcare, împăciuire, (reconciliere, pacificare; (jur.) court
of ~ curte de arbitraj.
Conciliation Board [~ bo:d] s. comisie de conciliere / de arbitraj.
conciliation grades [~ greidz] s. pl. categorii sezoniere (de muncitori).
conciliative [kon'silieitiv, amer. si -lio-] adj. v. c o n c i 1 i a t o r y (1).
. conciliator [ksn'silieito'J s. 1. arbitru, mediator; împăciuitor, conciliator. 2. (pol.)
împăciuitorist.
conciliatory [ksn'silistori, -lieitori] adj. 1. conciliant, împăciuitor. 2. împăciuitorist.
concilium [korisilioui], pl. concilia [-3] s. (lat.) consiliu.
concinnity [kan'siniti] s. 1. graţie, frumuseţe, eleganţă (mai ales a stilului). 2. ornament
stilistic complicat.
concinnous [kon'sinos] adj. (mai ales despre stil) armonios, elegant, graţios.
concise [kan'sais] adj. 1. concis, scurt şi cuprinzător, concentrat, condensat, succint;
lapidar, laconic, sumar. 2. clar, precis, limpede, concret.
concisely [-li] adv. 1. concis, succint etc. (v. c o n c i s c). 2. pe scurt, în câteva cuvinte.
conciseness f-nis] s. 1. concizie, scurtime; caracter laconic, lapidar. 2. claritate, precizie.
concision [kon'si3an] s. 1. dezmembrare; sciziune; disidenţă, schismă.
2. v. c o n c i s e n e s s . 3. circumcizie, tăiere împrejur.
concitizen [kon'sitizn] s. (inv.) concetăţean.
conclave ['konkleiv, konk-] s. 1. (bis.) conclav, adunare a cardinalilor. 2. (fig.) consfătuire
secretă; to sit in ~ a participa la o consfătuire secretă.
conclude [kon'klu:d, kon'k-] vb. A. tr. 1. a termina, a încheia, a conchide, a sfârşi, a duce
la bun sfârşit, a duce la capăt, a pune capăt la (sau cu dat.); he ~d his speech by / with
the remark that el şi-a încheiat cuvântarea cu observaţia că. 2. a încheia, a face; a aranja;
a semna; a reglementa, a rezolva; to ~ a bargain a încheia / a face o tranzacţie / un târg;
to ~ a treaty a încheia / a semna un tratat / un pact. 3. a conchide; a deduce; what do
you ~ from that? ce concluzie tragi din asta? 4. (that) a hotărî, a decide (ca). 5. a restrânge,
a limita; (fig.) a încătuşa, a prinde în mreje. B. intr. 1. (with) a termina, a încheia, a sfârşi
(cu); to ~ ca încheiere, în încheiere (formulă de încheiere a scrisorilor, a discursurilor,
emisiunilor de radio etc.). 2. to ~ of a deduce cu privire la.
concluding [-in] adj. final, de încheiere.
conclusion [kon'klu:3Pn, koijk-j s. 1. încheiere, sfârşit, capăt; încetare; the ~ of the
contest sfârşitul disputei; to bring to a ~ a duce la capăt, a termina, a isprăvi; in ~a) în
concluzie, în / ca încheiere; în sfârşit; b) pe scurt, în două vorbe. 2. încheiere; semnare;
rezolvare; reglementare; ~ of peace încheierea păcii; ~of a treaty încheierea / semnarea
196
unui tratat. 3. rezultat, urmare, concluzie logică; what will be the ~ of it? care o să fie
rezultatul? 4. (lit.) deznodământ, punct final, rezolvare a conflictului. 5. (log.) conclu­
zie. 6. concluzie; deducţie; învăţământ, învăţătură; to form ~s from experience a trage
concluzii din experienţă; foregone ~ concluzie anticipată, idee preconcepută; to jump
/ to rush to a ~ a trage o concluzie pripită, a se grăbi cu concluziile; a se grăbi să tragă
o concluzie. 7. hotărâre / decizie finală; to come to a ~ a lua o hotărâre, a se hotărî. 8. (jur.)
concluzii (ale pledoariei). </■ to try ~s a încerca, a face o încercare / experienţă, a proba
ceva; to try ~s with a se lua la întrecere cu (cineva).
conclusive [kon'klu:siv, korj'k-] adj. 1. concluziv, final, de încheiere. 2. concludent,
convingător, concluziv, doveditor; ~ evidence probe concludente. 3. decisiv, hotărâtor;
definitiv. -
conclusiveness [-nis] s. caracter conclusiv / concludent etc: (v. c o n c l u s i v e ) .
concoct [ksn'kokt] vb. tr. 1. a (pre)găti (mâncare etc.). 2. (fig.) a plăsmui, a scorni,
a născoci, a inventa (poveşti). 3. (fig.) a pune la cale, a aranja, a unelti, a urzi (un complot
etc.); a ţese, a urzi (o intrigă). 4. a întocmi, a alcătui, a forma, a face (un plan etc.). 5. (tehn.}
a concentra, a condensa, a rafina.
concocter [-orJ s. s. 1. (fig.) plăsmuitor, scornitor. 2. uneltitor, complotist.'
concoction [kon'kok/anj s. 1. decocţie, decoct, concocţie; gătire;fiertură,zeamă. 2. (fig.)
născocire, poveşti, basme, scornire, intrigă. 3. compoziţie, întocmire, formare, alcătuire.
4. (tehn.) concentrat; concentraţie, îngroşare. 5. (înv.) digestie; mistuire; good wine helps
~ vinul bun ajută la digestie. 6. (irul. chim.) fierbere, amestecare, amestec.
concomitance [kDrikomitons] s. 1. concomitentă, simultaneitate; coincidenţă. 2. însoţire,
alăturare. 3. împrejurare auxiliară sau simultană.
concomitancy [-i] s. v. c o n c o m i t a n c e .
concomitant [kon'komitant] I. adj. concomitent, simultan. II. s. (si fa pl.) (fig.) alai,
trenă.
concomitantly [-li] aav. simultan, paralel, concomitent, în acelaşi timp.
concord ['konko:d, Tconk-] s. 1. concordie, unison, armonie, bună înţelegere; pace, tihnă.
2. acord, înţelegere, tratat, pact, contract, convenţie. 3. (gram.) acord. 4. (muz.) armonie,
consonanţă.
concordance [kon'koidans] s. 1. concordanţă, acord, potrivire, conformitate. 2. index
alfabetic ăl cuvintelor sau propoziţiilor întâlnite într-o carte (initial al versetelor din Biblie)
sau la un scriitor clasic; real ~ index pe subiecte, index ideografic / raţional / pe materii;
verbal ~ indice lexical / pe cuvinte.
concordant [kon'koidsnt] aay. 1. concordant, corespunzător, potrivit; (with) care
concordă (cu), care corespunde (cu; cu dat.), care se potriveşte (cu), care se acordă (cu).
2. (muz.) armonios.
concordat [kan'ko:da;nt, ksn-] s. 1. (ist. rel.) concordat. 2. concordat, contract, înţelegere,
învoială.
concordious [ksn'koidios, kon-] adj. (muz. înv.) armonios.
concorporeal [rkDrjko(:)'po:rial] adj. formând un (singur) corp.
concourse ['korjkors, 'konk-] s. 1. afluenţă, aglomeraţie, îmbulzeală, înghesuială;
mulţime, gloată, popor, adunare. 2. aglomerare, îngrămădire. 3. piaţă în care se întâlnesc
câteva străzi sau alei. 4. (amer. ferm.) holul principal al gării; sală de aşteptare.
concresce [kon'kres] vb. intr. (biol.) a concrcşte, a creşte împreună.
concrescence [-ons] s. 1. (biol.) concreştere, creştere împreună. 2. coeziune, unire.
concrete ['konkrkt, 'konk-] I. adj. 1. concret; material. 2. compact. 3. (gram. mat.)
concret. 4. betonat, din beton armat. n . s. 1. (constr.) beton; armoured /reinforced ~beton
armat. 2. lucru, obiect concret, realitate; lucru real; in the ~în concret, pe concret, conform
realităţii. 3. (constr.) conglomerat, masă compactă, bloc. 4. bloc, căpăţână de zahăr. III. vb.
A. tr. 1. ['konkri;t] a betona, a turna în beton, a fixa în beton. 2. [ksn'kriit] a cimenta,
a solidifica, a întări, a îngroşa; a îndesa. 3. a concretiza, a materializa. B. intr. [kon'kri:t]
1. a se solidifica, a se îngroşa, a se întări, a se învârtoşa, a se coagula. 2. a se uni, a se
îmbina, a se contopi. 3. a folosi betonul în construcţii, a betona construcţiile.
concrete aerated with foam ['konkrkt .eoreitid wi5 'foum] s. (constr.) beton spumos.
concrete casting [~ ika:stin] s. betonare.
concrete conduit [~ ikondit] s. (constr.) tub de beton.
concrete gun ['konkriit gAn] s. (mine) aparat de injectat ciment / de toreretat.
concrete mixer [~ .mikss'] s. (constr.) betonieră.
concreteness [kon'kri:tnis, 'korjk-J s. caracter concret, materialitate; realitate.
concrete noun ['konkrilt naun] s. (gram.) substantiv concret.
concrete number [~ .nAnibo'l s. (mat.) număr concret.
concrete pavement [~ipeivmont] s. (constr.) îmbrăcăminte rutieră de beton, pavaj de
beton.
concrete sheet pile [~ 7i:t pail] s. (mine) palplanşă / frigare de beton.
concrete steel [~ sti:l] s. (constr.) beton armat.
concrete tank [~ tairjk] s. (constr.) rezervor de beton.
concretion [ksrikri.fgn, kon-] s. 1. contopire, îmbinare. 2. solidificare, cimentare, întărire,
îngroşare; învârtoşare; condensare; precipitare, depunere, sedimentare, coagulare. 3. masă
solidă / sedimentată / precipitată. 4. (geol.) concreţie. 5. (med.) calcul, piatră; concrescenţă.
6.(fig.)concretizare,materializare.7.v. concreteness.
concretionary [kon'kri:/3nari] adj. (geol.) de concreţie.
concretionary vein [~ 'vein] s. (geol.) filon concreţionar.
concretism ['konkrutizam, 'korjk-, kantatizam] s. 1. (yîloz.) concretizare, materializare.
2. (lingv.) cuvânt auxiliar /de trecere (e*. twenty head of cattle = twenty cattle),
concretize ]'konkri:taiz, 'korjk-] vb. tr. (rar) a concretiza, a face concret.
concrivite ['konkrivait] s. (mineral.) concrivit.
concubinage [kon'kju:binid3, kon-] s. concubinaj, coabitaţie.
concubinary [kan'kjuibinari, kan-] I. adj. de concubinaj. II. s. concubin(ă); amant(ă).
197
concubine ['kon'kjubain, 'konk-] s. 1. concubină, ţiitoare, metresă, amantă. 2. (înv.)
amant, ibovnic, iubit, amorez.
concupiscence [ksn'kjuipisns, konkju(:)'p-] s. 1. concupiscenţă, poftă trupească,
carnalitate, apetit sexual, dorinţă sexuală. 2. senzualitate, pofte lumeşti.
concupiscent [kan'kjuipisnt] adj. concupiscent, carnal, libidinos, senzual.
concur [k3n'k9:r] vb. ititr. 1. a coincide, a se suprapune, a se întâmpla deodată, a veni
în acelaşi timp. 2. a concorda, a corespunde; a fi de acord, a avea aceeaşi părere, a se
potrivi în păreri; they ~red in the belief that amândoi erau de părere că, amândoi
împărtăşeau ideea că. 3. a colabora, a coopera, a contribui (la), a ajuta, a-.şi da obolul
(la), a-şi aduce aportul (la); circumstances ~ to this purpose e un concurs de împrejurări
favorabile; many causes ~red to produce this effect multe cauze au contribuit Ia
producerea acestui rezultat. 4. a se uni, a se întâlni, a se îmbina.
concurrence [kan'kArans] s. 1. coincidenţă, concurs, potrivire, suprapunere. 2. concurs,
potrivire (de împrejurări). 3. concurs, ajutor, sprijin, colaborare, cooperare. 4. asentiment,
încuviinţare; acord. 5. îmbinare, unire. 6. (geom.) concurenţă, (punct de) întâlnire.
concurrency [-i] s. v. c o n c u r r e n c e .
concurrent [kan'kArant] I. adj. 1. paralel, combinat, asociat, unit, îmbinat, aliat; — forces
operative for peace forţe conjugate în lupta pentru pace. 2. simultan, corespondent,
coincident, suprapus, paralel. 3. convergent, coincident, ţintind către acelaşi punct; a ~
crowd o mulţime care se îndreaptă în aceeaşi direcţie. 4. auxiliar, ajutător, complementar,
suplimentar, concurent; care contribuie, care colaborează. 5. de comun acord. 6. coexistent,
paralel. II. s. 1. împrejurare auxiliară/ suplimentară, concurs de împrejurări. 2. (rar) rival,
oponent, concurent. 3. tovarăş de drum.
concurrent lease [~ li:s] s. (com.) contract anticipat de prelungire.
concurrent lines [~ lainz] s. pi. (mat.) drepte concurente.
concurrently [ksn'kArentli, kon-] adv. 1. în acelaşi timp, concomitent, totodată.
2. deopotrivă; pe de altă parte.
concuss [ksn'kAs] vb. tr. 1. (mai ales fig.) a zgudui, a zdruncina. 2. (med.) a provoca
(cuiva) o comoţie (cerebrală). 3. a intimida, a sili, a forţa, a constrânge. 4. to ~into smth.
a constrânge la ceva.
concussion [kon'kA/^n, karj'k-] ş. 1. zguduire, zdruncinare (şifig.). 2. (med.) şoc, izbitură,
contuzie; traumatism; ~ of the brain comoţie cerebrală. 3. (înv.) intimidare.
concussion spring [~ sprirj] s. (tehn.) amortizor cu arc.
condemn [kan'dem] vb. A. tr. 1. a condamna, a osândi; a pronunţa o sentinţă împotriva
(cuiva), a găsi vinovat, a înfiera, a dezaproba, a dezavua; a blama; a stigmatiza; a veşteji;
I ~ such practices condamn astfel de procedee. 2. a brăcui, a da la rebut; adcclara
inutilizabil. 3. (jur.) a confisca (un vas, o încărcătura). 4. a trăda, a da de gol; his looks
~him privirile sale îl dau de gol. 5. a condamna (o uşă, fereastră etc.). B. in/r. a-şi exprima
dezaprobarea.
condemnable [ksn'demnabl] adj. condamnabil.
condemnation [ikondem'nci/sn, -dam-] s. 1. condamnare, osândire. 2. dezaprobare,
blamare, blam, vestejire, înfierare. 3. motiv de condamnare, vinovăţie, vină; his conduct
was sufficient ~ însăşi purtarea Iui îl osândea.
condemned [kan'demd] adj. condamnat, osândit.
condemned building [~ 'bildirj] s. clădire insalubră supusă demolării.
condemned cell [~ 'sel] s. celula condamnaţilor ]a moarte.
condemnatory [kon'demnatari, amer. şi -touri] adf acuzator; condaninator, osânditor,
de condamnare, de osândire.
condensability [ksn.densa'biliti] ş. (ind.) capacitate de condensare.
condensable [kan'dcnsabl] adj. condcnsabil, compresibil, comprimabil. 2. (despre gaze)
lichefiabil.
condensate [kan'denscit] s. condensat, produs de condensare.
condensation [ikonden'sei/an] s. 1. condensare; comprimare, îndesare, concentrare;
îngroşare; lichefiere. 2. masă condensată.
condensational waves [-kDnden.sei/ansl 'wcivz] s. (geogr.) unde de compresiune.
condensation trail [ikDndenrsei/sn treil] s. (av.) dâră de aburi condensaţi lăsată de
avioanele cu reacţie.
condensation water [~ <wo:tar] s. (tehn.) condensat, apă de condensaţie,
condensator [k9n'dcns3tar] s. (amer.) condensator.
condense [kan'dens] vb. A. tr. 1. a condensa, a concentra. 2. (tehn.) a condensa, a face
să se condenseze, a transforma (vaporii) în apă; a comprima, a îndesa, a concentra;
a îngroşa, a consolida; a compacta; a conglomera. 3. (fig.) a condensa, a concentra (o
expunere), a rezuma, a scurta, a abrevia; a face un digest din; a exprima concis (o idee).
4. a intensifica, a întări, a face mai puternic, a da tărie (cu dat.); (electr.) a condensa.
B. intr. 1. a se condensa. 2. (fiz., chim., tehn.) a se comprima; a se concentra; a se îngroşa;
a trece din stare gazoasă în stare lichidă. 3. a fi concis / scurt / laconic, a se concentra,
a se exprima lapidar.
condensed [kan'denst] adj. condensat, concentrat, comprimat; intensificat, întărit,
potenţat.
condensed gas [~ 'gaes] s. (ind.) gaz lichefiat.
condensed milk [~ 'milk] ş. lapte condensat.
condensed type [~ 'taip] s. (poligr.) litere înguste, şmale.
condensed water [~ 'woita1"] s. (ind.) apă de condensare.
condenser [ksn'densa1"] s. 1. (tehn.) condensator, condensor, răcitor. 2. (electr.)
condensator; butelie de Leyda. 3. (opt.) condensator (optic).
condenser coil [~ koil] s. (tehn.) serpentină de răcire.
condenser loudspeaker [kan'densa daudspLka1"] s. (tel.) difuzor electrostatic.
condensery [kan'densari] s. fabrică de lapte condensat,
condensing apparatus [kan'densirj lajpa'reitas] s.v. c o n d e n s e r (1).
condensing lens [~ lenz] s. (opt.) lentilă convergentă.
condottiere
condensing plant [~ plo:nt] s. (tehn.) instalaţie de răcire.
condensing surface [~ .sarfis] s. (tehn.) suprafaţă de răcire.
condensor [kan'densa1-] s. (electr.) condensator.
condescend [ikandi'send] vb. A. intr. 1. a condescinde, a consimţi. 2. to ~ to smth. a
consimţi la ceva, a îngădui ceva; to ~ to smb. a arăta condescendenţă cuiva, a se arăta
binevoitor faţă de cineva; a fi condescendent cu cineva; (scoţ.) to ~ upon a da amănunte
asupra (cu gen.). B. tr. to ~ to a condescinde / a catadixi / a binevoi / a consimţi să.
condescendence fans] s. v. c o n d e s c e n s i o n .
condescending [-in] adj. condescendent, binevoitor; cu un aer de patronare / superioritate
amabilă / îngăduitoare / binevoitoare.
condescension [ikondi'sen/^n] s. condescendenţă, bunăvoinţă, aer de superioritate
îngăduitoare, complezenţă cu inferiorii.
condign [kan'dain] adj. (despre o pedeapsă sau răzbunare) meritat, cuvenit,
îndreptăţit, justificat, întemeiat.
condiment ['kondimant] s. condiment, ingredient, dres de bucate; mirodenie.
condistillation [ikond işti 'lei/n] s. (ind.) distilare a lichidelor nemiscibile.
condition [kan'di/an] I. s. 1. condiţie; (up)on ~ that cu condiţia ca, dacă, în cazul când,
în caz că. 2. stare, situaţie, condiţie; stare de funcţionare; in~în stare bună; out of ~ în
stare proastă; in good ~ în stare bună, bun de întrebuinţat; proaspăt. 3. pi. condiţii,
împrejurări, circumstanţe; favourable ~s condiţii favorabile; living ~s condiţii de trai;
playing ~s posibilitate de a se juca (pentru copii); working ~s condiţii de muncă; under
such / under the existing ~s în aceste împrejurări, în aceste condiţii, dată fiind situaţia.
4. situaţie, poziţie, stare socială, vază; (înv.) a man of ~ un om de condiţie; un om de
neam marc; un om care are o situaţie înaltă în societate; men of all ~s oameni de toate
condiţiile (sociale); to change one's ~ a se căsători, a se însura, a se mărita. 5. stipulaţie,
clauză, prevedere (a unui tratat, a unei convenţii). 6. pact, convenţie, tratat. 7. (amer.)
corigentă. 8. (gram.) propoziţie condiţională. 9. (jur.) condiţie. II. vb. A. tr. 1. a stipula,
a prevedea; a preciza, a stabili, a cere; a pune condiţia ca; I ~ that they marry accept
cu condiţia ca ei să se căsătorească. 2. a se tocmi ca / pentru / cu privire Ia, a condiţiona;
I ~ to do it accept să fac asta, cu anumite condiţii. 3. to ~(up)on a condiţiona (de), a face
să depindă (de), a pune în dependenţă (de); a face să depindă (de), a pune în dependenţă
(de); a influenţa, a înrâuri, a determina; this is ~ed on good behaviour aceasta depinde
de o bună purtare; the two things ~each other cele două lucruri se condiţionează reciproc;
choice is --ed by supply alegerea este condiţionată de ofertă; his melancholy ~s his
thoughts melancolia îi influenţează gândurile. 4. a încerca (gradul de umiditate a mătăsii,
lânii, bumbacului); a umezi (grâul, înainte de măcinat); a usca (alimentele). 5. a condiţiona
(aerul). 6. (sport) a aduce în formă (bună) (un cal, câine); a antrena (o echipă).
7. a îmbunătăţi, a ameliora (rase de vite). 8. a condiţiona (alimente), a lua măsuri pentru
păstrarea unui lucru în stare proaspătă. 9. (amer.) a face să dea o corigentă / reexaminare.
10. to ~ to a pregăti / antrena pentru; a adapta la. B. intr. 1. a pune condiţii, a stipula o
condiţie. 2. a ajunge în starea corespunzătoare, a se pregăti. 3. (filoz.) a defini, a determina
(un obiect al gândirii).
conditional [kan'di/snsl] I. adj. 1. (gram.) condiţional. 2. (on) dependent (de), referitor
(la), determinat (de). 3. (psih.,fiziol.) condiţional, condiţionat. II. s. (gram.) 1. (modul)
condiţional. 2. conjuncţie condiţională; cuvânt condiţional. 3. propoziţie condiţională.
conditional clause [kan'di/anal 'kb:z] s. (gram.) propoziţie (secundară) condiţională.
conditionally [kon'di/anali, kon-] adv. condiţionat, depinzând de o condiţie.
conditional mood [kan'di/anal 'mu:d] s. (gram.) modul condiţional.
conditioned [kan'di/and] adf 1. condiţionat. 2. pregătit, preparat, lucrat; (despre pământ,
vite etc.) îngrijit, întreţinut.
conditioned air [~ 'ea1"] s. aer condiţionat.
conditioned reflex [~ 'ri:flcks] s. (fiziol.) reflex condiţionat.
conditioning [kan'di/snin.] ş. 1. (sport) condiţie fizică, măsuri pentru îmbunătăţirea
condiţiei fizice; physical ~ călire, oţclire fizică; ~ of the team pregătirea / antrenarea
echipei. 2. condiţionare, măsuri pentru păstrarea unui lucru în stare proaspătă. 3. prelucrare.
4. (tehn.) întocmire a fişelor tehnice (pentru maşini). 5. condiţionare (a aerului), reglare
a umidităţii şi temperaturii aerului.
conditioning cabinet [~ 'kasbinit] s, (text.) aparat de condiţionare.
conditioning chamber [~ -t/eimba1"] s. (tehn.) cameră de umezire (pentru condiţionarea
aerului).
condition precedent [kan'di/pn pri>si:d3nt] s. (jur.) condiţie preliminară.
condolatory [kan'doulatri] adf de condolcanţă, care exprimă condoleanţe / compătimire
/ simpatic.
condole [kan'doul] vb. A. intr. to ~ with a împărtăşi suferinţa (cuiva), durerea (cuiva),
a compătimi, a exprima condoleanţe (cuiva); I ~d with him upon his grief i-ani exprimat
condoleanţe pentrupierderea suferită; am împărtăşit durerea lui. B. tr. (înv.) a compătimi
(pe cineva).
condolement [-mant] ş. v. c o n d o l e n c e .
condolence [kan'doulans, mai rar 'kondalans] s. (mai ales la pi.) condoleanţă, simpatie;
to present one's ~s (to) a-şiexprima condoleanţele (cuiva).
condom ['kAndam, 'kon-] s. (fr.) condom, prezervativ.
condominium [ikonda'miniam] s. (lat. pol.) condominiu, stăpânire mixtă / asociată;
teritoriu sub protectoratul sau stăpânirea a două state.
condonation [ikondou'neifm] s. (mai ales jur.) iertare, uitare, trecere cu vederea (mai
ales a unei infidelităţi conjugale).
condone [kan'doun] vb. tr. 1. a ierta; a trece cu vederea, a uita (mai ales o infidelitate
conjugală). 2. (bis.) a ierta (păcatele).
condor ['kondo:r, -dar] s. (zool.) 1. condor (Sarcorliamphus condor). 2. condor (monedă
sud-americană).
condottiere [ikondat't/earei] ş. (i/al.) condotier, aventurier; şef de mercenari.
conduce
conduce [kon'dju's] vb. intr. (despre evenimente) to ~ to(wards) a contribui la, a duce
la; this ~s to health e un lucru bun pentru sănătate.
conducive [-iv] I. adj. ~to care contribuie la, care ajută la; care favorizează (ceva),
favorabil (cu dat.); work "will be ~ to your happiness munca îţi va aduce fericire / va
contribui la fericirea ta. II. s. aport, contribuţie, ajutor, sprijin.
conduciveness f-ivnis] s. caracter folositor, utilitate.
conduct 1 1. [kan'dAkt] vb. A. tr. 1. a duce, a conduce, a dirija, a îndrepta, a călăuzi,
a ghida; a însoţi, a escorta; he will ~ you te va însoţi, te va conduce. 2. a conduce,
a comanda, a porunci (cuiva), a avea sub comandă, a ţine sub comandă; to ~ an army
a comanda o armată. 3. a conduce, a dirija, a administra; to ~ a newspaper a fi directorul
untii ziar, a scoate un ziar. 4. a mânui, a organiza, a conduce, a administra, a coordona,
a face, a duce; to~an affair a dirija / a face o afacere; to ~ a campaign a duce o campanie;
to ~ a policy a duce o politică. 5. (fig.) a conduce, a transmite, a purta, a fi bun conducător
de (căldură, electricitate). 6. a duce, a purta, a aduce; ~ them into our presence adu-i
în faţa noastră. 7. (muz.) a dirija, a conduce, a avea sub bagheta sa (o orchestră, un cor).
B. re/7, a se purta, a se comporta; to ~ oneself well a avea o purtare bună. C. intr. 1. (j?g.)
a fi bun conducător (de electricitate sau căldură); a conduce electricitatea sau căldura.
2. (muz.) a fi dirijor, a lucra ca dirijor, a ţine bagheta, a dirija muzica, 3. (amer.) a se
comporta, a se purta. 4. (despre un drum) to ~ to a duce la. II. ['kondakt, -dAkt] s.
1. conducere, călăuzire, ghidare; metodă de conducere. 2. (înv.) comandă, conducere (a
unei armate, corăbii); guvernare, oblăduire, (o)cârmuirc; to be under the ~ of a fi sub
comanda (cuiva). 3. conducere, direcţie, dirijare, administrare, organizare, coordonare;
mod de administrare; gestiune, administraţie. 4. (mii.) ducere, purtare, conducere (a
războiului);* of fire conducerea focului. 5. conduită, purtare, comportare, comportament;
manieră, obicei; atitudine; ţinută; bună creştere; bad ~ purtare rea; good ~ purtare bună.
6. (arte, lit.) construcţie, aranjare, compoziţie; mod de tratare a subiectului.
7. comportament, comportare; infamous ~ încălcare a eticii profesionale (mai ales de
către un medic). 8. (înv.) escortă; escortare, însoţire, trecere; călăuză, ghid, conducător.
9. (înv.) salvconduct, permis de liberă trecere. 10. (înv.) bună administrare, conducere
sau dirijare, mânuire abilă; abilitate, discreţie, tact, machiavelism. 11. (înv.) conductă,
canal, drum, cale.
conduct2 ['kondokt, -dAkt] s. preot, predicator, capelan (mai ales la Eton).
conductance [kan'dAktpns] s. (fiz.,fiziol.) conductibilitate, conductanţă, capacitate de
transmitere (« curentului electric sau nervos).
conducted [kon'dAktid] adj. (în cuvinte compuse) cu o purtare...; a well— boy un băiat
bine crescut.
conductibility [ksn'dAkti'biliti,-ts'b-] s. v. c o n d u c t a n c e .
conductible [kon'dAktobl, -tib-] adj. capabil de a conduce sau de a fi condus.
conducting [kon'dAkfirj] s. adj. (tehn.) conductor.
conducting bridge [~ 1brîd3J s. (electr.) punte.
conducting compound [kon'dAktin. 'kompaund] s. (electr.) masă conductoare.
conducting power [~ 'pauor] s. (electr.) putere debitată.
conduction [kon'dAk/an] s. 1. ducere, purtare, transmitere, conducere, transport(are)
(a apei prin ţevi etc.). 2. (fig.) conductibilitate, conducere, transmitere (a căldurii etc.).
3. (bot.) transport, purtare, ducere. 4. (fiziol.) transmitere a excitaţiei nervoase.
conductive [kon'dAktiv] adj. (fiz.) conductibil, conductor, conductiv.
conductive body [~ 'bodi] s. (electr.) conductor.
conductive cell [~ 'sel] s. (tefin.) celulă fotoconducătoare.
conductivity [«kondAk'tiviti, -dok-] s. (fiz., electr.) conductivitate, conductibilitate
specifică; conductibilitate electrică.
conduct money ['kondokt .niAni] s. cheltuieli de drum / transport / deplasare (pentru
un martor sau recrut).
conductometer [ikondAk'tomitor, -dok-] ş. (fiz.) conductometru.
conductor [kon'dAktor] s. 1. (în Anglia) conductor (de tramvai, de autobuz); taxator.
2. vatman. 3. (amer.ferov.) conductor, însoţitor. 4. călăuză, ghid, însoţitor. 5. (muz.) dirijor,
şef de orchestră; capelmaistru. 6. conducător, şef, director, administrator. 7. (fiz.) conductor.
8. (electr.) conductă; conductor (al cablului). 9. (şi lightning ~) paratrăsnet. 10. (fiziol.)
fibră nervoasă. 11. (amer.) jgheab, uluc. 12. (mii.) ajutor de comandant de pluton.
conductor casing [~ ikeisirj] s. (ind.) burlan / coloană de ghidaj.
conductor head [~ hed] s. (hidr.) pâlnie de golire.
conductorless bus [kon'dAktoIis DAS] S. autobuz cu atotaxare / fără încasator.
conductor pipe [kon'dAkto paip] ş. (min.) burlan de ghidaj.
conductorship [kon'dAkto jip] s. conducere; dirijare.
conductor sting [kon'dAkto stirj] v. c o n d u c t o r c a s i n g .
conductress [kon'dAktris] s. 1. şefă, directoare, conducătoare, administratoare. 2. călăuză.
3. supraveghetoare de copii pe vapor. 4. vătmăniţă, femeie-şofer (de autobuz, de troleibuz).
conduct sheet ['kondokt /:it] s. (mii.) foaie personală (în care se trec pedepsele şi
recompensele soldatului).
conduit ['kondit, înv. 'kAndit] s. 1. conductă, canal; jgheab, uluc; ţeava; ştuţer, ştuţ
tubular, racord, capăt de ramificaţie tubulară. 2. tub de apă, apeduct. 3. [şi 'kondju:t sau
'kondwit] (electr.) tub izolator. 4. (min.) suitoare (de aeraj). 5. canalizare. 6. intrare
subterană secretă.
conduit head [~ hed] s. rezervor.
conduit pit [~ pit] s. (min.) puţ de vizitare, cămin de vizitare.
conduit system [~ isistim] ş. (electr.) sistem de conducte subterane (pentru trenuri
etc.); instalaţie electrică cu tuburi izolate (într-o casă).
conduit wiring |~iwaiorirj] s. (electr.) instalaţie în tuburi.
conduplicate [kon'djmplikit] adj. (bot., despre frunze în timpul iernării) lipit,
conduplicat.
condyle ['kondil, -dail] s. (anat.) cohdil.
198
Condy's fluid ['kondiz >flu(:)id] s. (chim.) dezinfectant, soluţie de (hi)permanganat de
sodiu.
cone [koun] I. s. 1. (geom., bot., anat., tehn.) con; (amer. fiz.) ~ o f rays fascicul de
raze. 2.(zool.) con, scoică (conus). 3. semnal de vreme rea. 4.p/. făină fină care se presară
pe o covată. -0* (amer.) ~ of ice cream îngheţată la scoică; îngheţată în pahar de hârtie.
II. vb. A. tr. 1. (tehn.) a da formă de (segment de) con. 2. (teAt.) a depăna (mătase) pe
un con. 3. (av.) a prinde (un avion inamic) în conul proiectorului unui avion sau în
concentrarea reflectoarelor. 4. to ~ off a închide temporar (o arteră de circulaţie). B. intr.
(bot.) (despre conifere) a face conuri / cucuruzi.
cone adaptation [~ .axtop'teijn] s. (fiziol.) adaptare la lumină.
cone-bearing [~ibe arin] adj. (bot.) conifer.
cone belt [~ belt] s. (tehn.) curea trapezoidală.
cone bit [~ bit] s. (mine) sapă conică. ,
cone brake [~ breik] s. (tehn.) frână cu con.
cone clutch [~ kUt/] s. (tehn.) ambreiaj cu con de fricţiune.
cone core [~ ko:r] s. (tehn.) manşon conic.
coned [kound] adj. conic, în formă de con sau căpăţână de zahăr.
cone flower ['koun iflauor] s. (bot.) ruji galbeni (Rudbeckia laciniata).
cone gear [~ gior] s. (tehn.) pinion conic.
• conelet f'kounlit] s. con mic.
cone tree ['koun tri:] s. (boţ.) conifer.
cone-up [~Ap] s. (mi/i.) formare de conuri de apă.
coney ['kouni] s. v. c o n y.
confab ['konfsb, -'-] I. s. prese, de la c o n f a b u 1 a t i o n. II. vb. tr. prese, de la
confabulate.
confabulate [kon'fa>bjuleit, kon-] vb. intr. a sta de vorbă / la taifas / taclale, a vorbi,
a discuta; a se întreţine, a conversa, a flecari, a sporovăi, a trăncăni, a pălăvrăgi; to ~
with smb. a se întreţine cu cineva, a sta la palavre / taclale.
confabulation [konifaebju'lei/an, kon-] s. taifas, taclale, flecăreală, palavre, sporovăială.
confect [kon'fekt] vb. tr. 1. a pregăti, a face, a prepara (mâncăruri); a pune (murături).
2. a face, a fabrica, a confecţiona; a forma, a alcătui.
confection [kon'fekfpn] I. s. 1. preparare, pregătire (a bucatelor). 2. confecţionare. 3. pl.
cofeturi, dulciuri, zaharicale; bunătăţi. 4. (rar) confecţie, articole de îmbrăcăminte de
damă (mai ales capă, pardesiu). 5. (med.) sirop, medicament edulcorat / îndulcit. II. vb.
tr. 1. a prepara (produse de cofetărie). 2. a confecţiona (obiecte de îmbrăcăminte).
confectionary [-ari] I. adj. de cofetărie, de dulce. II. s. 1. cămară / dulap unde se ţin
dulciurile. 2. dulceaţă, dulciuri, zaharicale. 3. cofetărie, arta preparării dulceţurilor.
confectioner [-or] s. cofetar.
confectioner's sugar [~z >J"ugor] s. zahăr pudră / praf.
confectionery [kon'fck/an^ri] s. 1. cofetărie, patiserie. 2. produse de cofetărie / de
patiserie, zaharicale, cofeturi, dulciuri; bomboane; îngheţată. 3. cofetărie, arta cofetarului.
confed [kon'fed] s. (amer. ist.) (soldat) federal, sudist.
confederacy [kon'fedsrosi] s. 1. (con)fcdcraţie, ligă, alianţă, uniune de state. 2.complot,
conjuraţie, conspiraţie, cârdăşie. 3. Confederacy (şi Southern Confederacy) (ist. S.U.A.)
Statele Sudiste.
confederate [kon'fedJrit] I. adj. federal, (con)federativ, unional, aliat. II. s. 1. confederat,
membru al unei confederaţii, aliat. 2. complice, acolit, (co)părtaş (la o crimă). 3. (ist.
S.U.A.) confederat, partizan al statelor din sud (în războiul civil din 1861—1865).
III. [ kon'fed oreit] vb. A. tr. a confedera, a se uni într-o confederaţie, a alia. B. intr. 1. a se
confederata se alia, a se uni într-o confederaţie, a forma o federaţie. 2. to ~ with smb.
a se alia / uni cu cineva. C. rejl. 1. a se confedera, a se uni, a se strânge laolaltă, a-şi da
mâna, a da mână cu mână. 2. a se înhăita, a face o gaşcă / bandă.
Confederate States of America [~ steits ov o'meriko] s. pl. (ist. S.U'.A.) confederaţia
celor 11 state din sudul S.U.A. (1860-1865).
confederation [konifedo'rei/^n] s. confederaţie, federaţie; ligă, alianţă, uniune.
confederatism [kon'fedsrotizam] s. federalism.
confederative [kon'fedoreitiv, -otiv] adj. federal, federativ.
confederator. [kon'fedoreito1"] s. 1. confederat, aliat. 2. conjurat, conspirator,
complotist.
confer [kon'fo:r] vb. A. tr. 1. (on, upon) a conferi, a acorda, a da, a atribui (un grad,
un titlu, o calitate etc.) (cuiva). 2. (astăzi numai la imperativ) a compara, a confrunta
(cu); ~ remark on the next page vezi nota de pe pagina următoare. 3. a atribui, a da,
a adăuga; a conferi; to ~ hardness upon steel a da oţelului tărie. B. intr. (şi to ~together)
a discuta, a conferi, a delibera, a dezbate, a se consulta, a se consfătui, a se chibzui, a face
schimb de vederi / păreri; I'll ~ with him on the subject o să discut cu el despre
(chestiunea) aceasta.
conferee [konfo'ri:] s. 1. participant la tratative / la o conferinţă. 2. decorat; laureat
etc.; beneficiarul acordării unei distincţii sau a unui titlu.
conference1 ['konfor^ns] s. 1. conferinţă, consfătuire, întrevedere, schimb de vederi /
păreri, dezbatere; cabinet ~ şedinţă de cabinet / consiliu de miniştri. 2. congres, convenţie;
întrunire. 3. (înv.) conversaţie, discuţie. 4. conferire, acordare, atribuire; ~of a degree
atribuire a unui titlu / a unei distincţii. 5. (înv.) trust, cartel, sindicat patronal. 6. (bis.)
adunare anuală a bisericii metodiste. 7. (înv.) comparare, confruntare, colaţionare.
8. (amer.) asociaţie, grupare a mai multor cluburi sportive universitare.
conference2 s. (fr.) conferinţă publică.
conference circuit [~ .so:kit] s. (tel.) transmisie prin dispecer.
conference rates [~ reits] s. (com.) tarif fixat de un cartel.
conferencier ['konforen/ior] s. (fr.) 1. conferenţiar. 2. participant la o conferinţă
diplomatică.
conferenţia! [.konfo'ren/al] adj, de conferinţă, de consfătuire.
199
conferment [kan'faimant] s. conferire, atribuire, acordare.
conferva [korifa:va],p/. confervae [-vi:] s. (bot.) mătasca-broaştei, aţa-apci,conferva
(Conferva linum).
confess [kan'fes] vb. A. tr. 1. a mărturisi, a recunoaşte, a admite, a nu tăgădui, a da în
vileag, a anunţa în public (o vinovăţie, datorie etc.)', I ~ my fault îmi recunosc greşeala;
he ~es that he did it recunoaşte că a făcut asta; I ~ I was most pleased (trebuie să)
mărturisesc că am fost încântat. 2. (bis.) a(-şi) mărturisi (păcatele); (despre preot) a spovedi
pe cineva, a asculta spovedania (cuiva). 3. (poetic) a atesta, a arăta, a dovedi, a indica,
a mărturisi, a revela, a trăda; a vesti; this work ~es the hand of the master această operă
trădează o mână de maestru; tall trees ~ed the fertility of the soil copacii înalţi atestau
/ dovedeau fertilitatea pământului. 4. a recunoaşte adevărul (u/iui lucru, unui argument).
5. a recunoaşte, a-şi afirma credinţa în. B. intr. 1. a face mărturisiri, a se destăinui, a face
declaraţii, a mărturisi. 2. (bis.) a se spovedi, a se confesa. 3. a concede, a recunoaşte,
a se da bătut. 4. to~to a mărturisi, a recunoaşte; I~to doing it recunosc că am făcut-o;
I ~to a dread of spiders mărturisesc că rnt-e. frică de păianjeni.
confessed [-t] adj. mărturisit; (unanim) recunoscut.
confessedly [-idli] adv. după propria mărturisire; după cum se recunoaşte în general,
conform recunoaşterii unanime, în mod recunoscut / mărturisit.
confession [kan'fe/an] s. 1. confesiune, mărturisire, recunoaştere, spovedanie; ~of faith
profesiune de credinţă, declaraţie de principii. 2. (bis.) confesiune, spovedanie, mărturisire
a păcatelor; auricular ~ spovedanie la confesional. 3. confesiune, religie, credinţă
religioasă, cult.
confessional [-al] I. (bis.) s. 1. confesional, strană unde se face confesia; secrets of
the ~ taine duhovniceşti. 2. confesiune, spovedanie. II. adj. de spovedanie.
confessionary [-ari] s., adj. v. c o n f e s s i o n a l .
confessionist [-ist] ş. 1. (bis.) luteran, adept al Confcsici de la Augsburg. 2. persoană
care face o mărturisire / care se destăinuic(şte).
confessor [k3n'fcs3r, 'konfesa1", 'konfcso:r] s. 1. persoană care se destăinuie / care face
o mărturisire / care se spovedeşte; mărturisitor. 2. (bis.) erou al bisericii, credincios care
nu-şi reneagă credinţa în faţa primejdiei. 3. (biş.) confesor, duhovnic. 4. (Eduard) the
Confessor (ist.) Eduard Confesorul, ultimul rege saxon (1042—1066).
confetti [kon'feti] s. pi. 1. (ital.) eonfeti. 2. bomboane mici; dulciuri.
confidant [.konfi'dsnt] s. (fr.) confident, om de încredere.
confidante [iknnfi'dasnt] s. (fr.) confidentă, femeie de încredere (a unei doamne).
confide [ksn'faid] vb. A. intr. 1. a fi încrezător, a avea încredere. 2. (in) a se încrede
(în), a se bizui (pe), a conta (pe), to ~ in smb. a avea încredere în cineva, a se bizui pe
cineva. 3. (fam.) to ~ in a se destăinui (cuiva); a-şi deschide inima (cuiva), a vorbi sincer
(cuiva), a lua drept duhovnic (pe cineva). B. tr. 1. (to) a destăinui, a revela, a mărturisi,
a spune, a da în vileag (cuiva); to ~ a secret to smb. a încredinţa cuiva o taină. 2. to ~
to a încredinţa (cuiva un lucru, o sarcină), a da în grijă (cuiva), a lăsa în seama (cuiva).
confidence ['konfid^nsf s. 1. încredere, crezare; to enjoy smb.'s ~ a se bucura de
încrederea cuiva; to give smb. one's ~ a acorda încredere cuiva; to have / to place / to
put / to repose ~ in smb. a avea încredere în cineva; he has ~ in himself arc încredere
în sine; to take smb. into one's - a acorda încredere cuiva / a-i încredinţa cuiva secretele,
a face din cineva confidentul său; vote of ~ vot de încredere. 2. confidenţă, destăinuire,
comunicare confidenţială; in strict ~ strict confidenţial. 3. încredere, certitudine,
încredinţare, convingere, credinţă; siguranţă. 4. încredere în sine, siguranţă, curaj; aplomb,
tupeu, prezumţie, îndrăzneală prea mare; neobrăzare.
confidence game [~ geim] s. înşelăciune, abuz de încredere, înşelare a încrederii
victimei; inducere în eroare.
confidence magazine [~ -ma;g3zi:n] s. v. e x p o s e m a g a z i n e .
confidence man [~ mam] s. escroc (care face abuz de încredere).
confidence trick [~ trik] s. v. c o n f i d e n c e g a m e .
confidence trickster [~ itriksta1"] s. escroc, impostor, persoană care comite un abuz
de încredere.
confident ['ksnfidsnt] I. adj. 1. încrezător (în succes etc.), sigur; convins; I am ~ that
it's true sunt convins că e adevărat; he is — of his success e încredinţat de succesul lui.
2. sigur de sine, încrezător în propriile lui puteri, îndrăzneţ, neînfricat, obraznic, neobrăzat,
prezumţios. II.s. v. c o n f i d a n t .
confidential [-kDnfi'denfal] adj. 1. confidenţial, tainic, secret. 2. de încredere, sigur;
de nădejde. 3. confidenţial, intim, prietenesc.
confidential clerk [~ 'kla:k] s. 1. funcţionar / om de încredere. 2. (ec.) procurist.
confidentially [ikonfi'den/^li] adv. confidenţial; în secret, în taină.
confidently ['konfidantli] adv. 1. cu toată încrederea; cu convingere. 2. cu îndrăzneală.
confiding [kan'faidirj] adj. încrezător, credul, nebănuitor; sincer, deschis.
configurate [kon'figjureit] vb. tr. a modela, a forma, a făuri, a da formă (cu dat.),
a alcătui, a configura, a stabili configuraţia (astrelor etc.).
configuration [kan'figju'rei/pn, >k:>nfigju9'r-] s. 1. configuraţie; contur; formă;
înfăţişare. 2. aranjare, aranjament. 3. (geod.) prezentare, poziţie, configuraţie (a terenului).
configure [kon'fig3r] vb. tr. v. c o n f i g u r a t e .
confine1 [kan'fain] vb, A. tr. 1. a limita, a îngrădi, a mărgini, a restrânge; a zăgăzui,
a stăvili; to ~ within certain limits a îngrădi între anumite limite; the dike ~s its waters
digul îi stăvileşte apele. 2. a închide, a întemniţa, a ţine închis, a ţine sub cheie; (mii.)
to ~ to the barracks a consemna în cazarmă. 3. a delimita, a fixa. 4. pasiv (despre bolnavi)
a zăcea la pat, a fi ţintuit în pat, a fi ţinut în pat; (despre femei) a naşte, a face; a fi lăuză
/ lehuză; she was ~d of a boy a născut un băiat; to be ~d to one's room a fi reţinut în
casă (de boală). B. refl. to ~ oneself to a se limita la / să se mărgini la / să, a se rezuma
la / să, a se mulţumi cu / să; ~ yourself strictly to the subject limitează-tc Ia subiect,
menţine-te în cadrul subiectului. C. intr. to ~ with a fi vecin cu, a se învecina / a se mărgini
cu, a avea graniţă cu.
conformity
confine2 ['konfain] s. (mai ales la pi.) 1. graniţă, graniţe, hotar, frontieră; hat; regiune
de graniţă. 2. (fig.) limită, hotar, zid despărţitor; diferenţă, deosebire. 3. (înv.) tărâmuri,
meleaguri, ţinuturi. 4. (sl., înv., poetic) închisoare, temniţa.
confined [kan'faind] adj. 1. limitat, mărginit. 2. restrâns. 3. închis, întemniţat, deţinut.
4- (mai ales ~in his bowels) (med.) constipat, încuiat. 5. v. c o n f i n e 1 (3).
confinedness [-nis] s. mărginire, limitare.
confineless [kan'fainlis] adj. nemărginit, nelimitat.
confinement [kan'fainmsnt] s. 1. limitare, mărginire, restrângere. 2. delimitare, fixare.
3. detenţiune, întemniţare, arestare; solitary ~ regim de carceră / de celulă. 4. naştere,
facere, lăuzie. 5. şedere în casă (din cauză de boală).
confines ['konfainz] s.pl. v. c o n f i n e 2 (1-3).
confining bed [ksn'fainirj bed] s. (liidr.) strat de bază impermeabil; strat limitator.
confirm |kon'fa:m] vb. tr. 1. a confirma, a întări, a corobora; a atesta, a adeveri.
2. a confirma, a întări, a definitiva (în posesiime, în funcţie, în grad etc.). 3. a ratifica,
a valida. 4. (bis.) a confirma, a mirui.
confirmation [ikonfp'mei/an] s. 1. confirmare, coroborare, întărire, adeverire. 2. întărire.
definitivare; validare, ratificare. 3. (bis.) confirmare, miruire.
confirmative [kan'famiativ] adj. de confirmare / întărire / adeverire; adeveritor. întăritor.
confirmatory [k3n'fo:m9t9ri[ adj. v. c o n f i r m a t i v e
confirmed [k3n'fa:md[ adj. 1. confirmat, întărit, stabilit. 2. (med.) cronic. 3. înveterat.
întărit, incorigibil; a ~ bachelor un holtei / burlac înrăit. 4. ratificat, validat; verificat.
5. (bis.) confirmat.
confirmee [.kanf3:'mi:] s. (bis.) persoană confirmată.
confirmer [k3n'f3:ni3r] s. 1. confirmator, persoană care confirmă. 2. confirmare,
verificare.
confiscable [kon'fiskabl] adj. confiscabil.
confiscate ['k:>nfiskcit| vb. tr. 1. a confisca, a sechestra, a popri. 2. a rechiziţiona.
confiscation [-konfis'kei/^n] s. 1. confiscare, poprire, sechestru cu ridicata.
2- rechiziţionare. 3. lucru confiscat / sechestrat / rechiziţionat.
confiserie [krm'fiiz^ri] s. (fr.) cofetărie.
confiture ['konfitjV] s. (fr.) dulceaţă.
conflagrate ['konftegreit] vb. A. tr. a aprinde, a incendia, a da foc. B. intr. a se aprinde,
a lua foc.
conflagration [ikonfla'grci/an] s. 1. incendiu, foc mare. 2. (fig.) conflagraţie, război,
măcel. 3. (i/u/.) aprindere, ardere; inflamare; conflagraţie.
conflagrative [lonfiogreitiv, ksn'flcigrativ] adj. inflamabil.
confiagrator ['k^nfiagreita1"] s. incendiator.
confiate I. ['konfleit, ksn'flcit] adj. îmbinat, unit, pus laolaltă, combinat. II. [ksn'fleit,
'konllcit] vb. tr. a îmbina, a combina, a compila (un text).
conflation [ksn'flei/pn] s. îmbinare, combinare, alcătuire, compilare (a unui text).
conflict I. ['konflikt] s. 1. (with) conflict, contrazicere, contradicţie, ciocnire, nepotrivire,
dezacord (eu); (jur.) ~ of laws contradicţie între legi, conflict al normelor juridice; in ~
(with) în conflict (cu). 2. contradicţie, antagonism, ostilitate, duşmănie, rivalitate,
concurenţă. 3. luptă. 4. (psih.) conflict. II. [kan'flikt] vb. intr. 1. a fi în conflict, a se lupta.
2. (with) a fi / a veni în contradicţie (cu), a fi incompatibil / nepotrivit (cu).
conflicting [kon'fliktirj] adj. 1. v. c o n f l i c t (II). 2. contradictoriu, potrivnic, în
contradicţie; ~ opinions opinii potrivnice, păreri contradictorii.
conflicting motions [~ imou/nz] s. (tehn.) mişcări incompatibile.
confliction [ksn'flik/pn] s. conflict, contradicţie, contrazicere, nepotrivire,
incompatibilitate.
confluence ['konfluans] s. 1. confluenţă (a râurilor). 2. intersecţie, întretăiere, încrucişare
(a drumurilor). 3. loc de intersecţie, întretăiere, joncţiune. 4. aflux, afluenţă (de lume).
5. loc de întâlnire.
confluence analysis [~ atnaelasis] s. (mat.) analiză confluentă.
confluent ['tanfluant] I. adj. confluent, concurent. II. s. afluent tributar (ai unui râu).
conflux ['krmfUks] s. v. co nf 1 u e n c e .
confocal quadrics ['konfoukl 'kwodriks] s. (mat.) cuadrice confocale.
conform [kan'fomi, kon-] vb. A. tr. 1. a conforma, a pune în conformitate / în
concordanţă, a pune de acord; a armoniza. 2. (to, into) a adapta (la). B.mtr. 1. (to, with)
a se conforma (cu dat.), a. se pune de acord (cu), a se potrivi (cu); a corespunde (cu dat.),
a fi potrivit (cu, pentru). 2. (to, with) a se adapta (la); a se acomoda (cu). 3. (to) a se
supune (unui ordin, unei legi, reguli etc.). 4. a recunoaşte autoritatea bisericii anglicane.
C. refl. (to) a se conforma (cu dat.), a se supune (cu dat.).
conformability [ksnifomia'biliti] s. 1. conformitate, concordanţă, potrivire; asemănare,
2. (geol.) stratificare concordantă.
conformable [kan'femsbl] adj. 1. (to) conform, potrivit, corespunzător (cu; cu dat.).
2. supus, ascultător, plecat; docil, maleabil; adaptabil. 3. armonios.
conformableness [-nis] s.v. c o n f o r m a b i l i t y (1).
conformably [-i] adv. ~ to în concordanţă cu.
conformai ['kon'fomial, 'knnfoml] adj. (mat., tehn.) conform.
conformant [kan'fomiant] adj. concordant, conform.
conformation [ifon'fo:'mei/an -fs'ni-] s. 1. conformaţie, formă. 2. concordanţă.
conformare, potrivire.
conformer [ksn'fomial s. v. c o n f o r m i s t .
conformist [kan'fbmiist] ş. 1. conformist; persoană docilă / ascultătoare. 2. (bis.)
drept-credincios (mai ales cel ce se supune bisericii anglicane).
conformity [ks>n'fo:miti] s. 1. conformitate, concordanţă; asemănare; potrivire:
corespondenţă; armonie; in ~ with conform cu, după, în conformitate cu. 2. (biş.)
conformare la dogmele bisericii anglicane.
confound
confound [kon'faund, 'kon'faund] vb. tr. 1. a confunda, a lua drept altul. 2. a amesteca,
a încurca, a încâlci, a răvăşi, a zăpăci. 3. a uimi, a ului, a înmărmuri; a buimăci,
a deconcerta, a lisa perplex, a stupefia. 4. (înv.) a umili, a da de ruşine. 5. a nărui, a răsturna,
a zădărnici, a dejuca (planuri). ♦ ~ it! la dracu! la naiba! drăcia dracului!
confounded [-id] adj. 1. amestecat, încâlcit,- încurcat; răvăşit, zăpăcit. 2. uluit,
înmărmurit; buimac, buimăcit, perplex. 3. ruşinat, intimidat; dezorientat. 4. blestemat,
afurisit; infernal, înrăit, incorigibil; he is a ~ bore e groaznic de plicticos.
confoundedly [-idli] adv. (fam.) teribil, oribil, groaznic, cumplit.
confoundedncss [-idnis] s. 1. încurcătură, zăpăceală. 2. distrugere, ruină.
confraternity [ikonfro'tomiti] s. frăţie, înfrăţire; ligă, uniune; societate, comunitate.
confrere ['konfrs3r] s. (fr.) confrate, coleg, tovarăş de breaslă.
confront [kon'frAnt] vb. tr. 1. a sta înaintea / în faţa (cu gen.); a sta faţă în faţă CU;
the difficulties ~ing us greutăţile ce ne stau în faţă. 2. a înfrunta, a privi (drept) în faţă
(moartea, un pericol). 3. pasiv to be ~ed with a avea de înfruntat, a întâmpina (greutăţi);
a avea de furcă / de luptat cu, a da piept cu; he was ~ed with demands i s-au prezentat
cereri. 4. to ~ with a confrunta cu, a pune faţă în faţă cu (martori etc.). 5. a confrunta,
a compara, a colaţiona.
confrontation [.konfrAn'tei/pn] s. 1. confruntare, punere faţă în faţă. 2. confruntare,
comparare, colaţionare.
Confucian |kon'fju:/ion, -Jan] (fîloz.) I. adj. referitor la (doctrina lui) Confucius; despre
Confucius. II. s. Confucian, adept al lui Confucius.
Confucianism [-izamj s. (fdoz.) confucianism, doctrina lui Confucius.
confuse [kon'fju:z] vb. tr. 1. a confunda, a amesteca, a zăpăci, a încurca. 2. a răvăşi,
a zăpăci, a arunca în neorânduială. 3. a zăpăci, a ului, a provoca confuzie printre,
a deconcerta, a face să se fâstâcească. 4. (fig.) a întuneca (conştiinţa I mintea).
confused [-d] adj. 1. confuz, încurcat, încâlcit; ~answer răspuns încurcat. 2. incoerent,
fără şir; dezordonat; ~ tale poveste fără şir; ~ mass masă dezordonată. 3. confuz, stâlcit,
încurcat, tulburat, uluit, deconcertat, derutat; to become ~ a se fâstâci, a se buimăci, a se
tulbura, a se zăpăci, a-şi pierde cumpătul, a se încurca.
confusedly [-idli] aaV. 1. cu jenă, jenat, fâstâcindu-se; încurcat, în încurcătură; derutat,
în derută. 2. în dezordine, în neorânduială, în învălmăşeală, brambura, alandala.
confusedness [-idnis] s. confuzie, zăpăceală; neclaritate.
confusion [kon'fju^^n] I. s. 1. confuzie, încurcătură; to sow ~ a semăna confuzie, a stârni
încurcătură. 2. dezordine, încurcătură; zăpăceală, harababură, talmeş-balmeş; ~ worse
confounded o şi mai mare zăpăceală, un haos de nedescris. II. inter/ la naiba! la dracu'!
confusticate [kon'fAsti'keit] vb. tr. (sl.) aîncurca, a zăpăci, a buimăci, a ului, a lua piuitul
(cuiva).
confustication [konifAstikei/^n] s. (sl.) încurcătură, zăpăceală, buimăceală, harababură.
confutation [ikonfju(:)tei/an] s. 1. respingere, combatere, refutare, infirmare. 2. argument
contrar, infirmare, probă negativă.
confute [kon'fju:t] vb. tr. 1. a refuta, a combate, a respinge, a infirma, a dovedi neadevărul
(unui argument). 2. SL convinge de greşeală (pe cineva), a respinge argumentele (cuiva),
a reduce la tăcere.
Cong [korj] s. (amer.)prese, de la c o n g r e s s .
conga ['kongo] s. 1. conga, dans cuban. 2. (muz.) tam-tam, tobă.
conge [pronunţia franceză] s. (arhit.) echină.
conge ['ko(:)n3ei şi pronunţia franceză] s. (fr.) v. c o n g e e .
congeal [kon'd3i:l] vb. A. tr. 1. a congela, a face să îngheţe, a îngheţa. 2. a congela,
a închega, a solidifica, a face să se prindă / să se închege; a slei. 3, a coagula. B. intr.
1. a se congela, a îngheţa. 2. a se închega, a se solidifica, a se întări, a se coagula, a se
prinde; a se slei.
congealable [-obl] adj. congelabil, care poate fi îngheţat / congelat.
congealableness [-sblnis] s. congelabilitate.
congealing [korid3i:lirj] I. s. congelare, îngheţare. II. adj. de îngheţare, de congelare.
congealing point [~ point) s. (fiz.) punct / temperatură de îngheţare / de congelare.
congee I. ['kond3i:[ s. 1. permisiune de a pleca; (peior.) paşaport, rămas-bun.
. 2. rămas-bun, adio, bineţe, salut, plecăciune, închinăciune, reverenţă (la plecare).
II. ['kond3i:, kon'd3i:] vb. A. tr. (înv.) a trimite la plimbare, a da răvaş de drum (cuiva),
a da paşaportul (cuiva), a da voie (cuiva) să plece. B. intr. a pleca, a-şi lua rămas-bun,
a face o plecăciune la plecare.
congee house [~ haus] s. (anglo-indian) închisoare militară, carceră.
congelation [ikond3i'lei/an] s. 1. congelare, îngheţare, închegare, solidificare; (fiz.) point
of ~ punct de congelare / îngheţare. 2. stare de închegare / de congelare, stare solidă.
3. substanţă congelată. 4. coagulare; sleire.
congelation heat [~ hi:t] s. (fiz.) căldură de congelare.
congelation temperature [~ .temprit/o'] s. (iml.) temperatură de congelare / de îngheţare.
congener ['kond3inorl I. s. confrate, compatriot, pământean. II. adj. (to) înrudit,
asemănător, aliat (cu); de acelaşi fel (cu).
congenerical) [ikond3i'nerik(al)] adj. înrudit, asemănător, de acelaşi fel; conaţional.
congenerous [kon'd3enoros] adj. 1. v. c o n g e n e r i c (a 1). 2. având funcţii identice
(cu ale unui alt lucru); (anat., despre muşchi) care participă la aceeaşi mişcare. ■
congenetic [ikond3i'netik] adj. având o origine comună.
congenial [kon'd3i:niol, njol] adj. 1. (with, to) înrudit, afin (cu); apropiat (ca spirit) /
concepţii) (de). 2. (to) favorabil, prielnic (cu dat.), convenabil, potrivit, conform,
corespunzător (cu aat.). 3. (inv.) înnăscut, propriu, congenital.
congeniality [kand3i;ni'a3liti] s. 1. afinitate, înrudire, asemănare; potrivire, conformitate.
2. simpatie, afinitate sufletească, înrudire spirituală.
200
congenital [kon'd3enitl, kon-] adj. congenital, înnăscut, de la naştere; (med.) «disease
boală congenitală; the disease is ~ with him boala aceasta o are din naştere, s-a născut
cu această boală, boala lui e congenitală.
conger ]'kongor] s. (iht.) tipar de mare (Conger vulgaris).
conger eel ['korjgor id] s. v. c o n g e r .
congeries [kon'd3iari(;)z, -'d3iorii:z[ s. (sg. şi pi.) 1. masă, grămadă, morman, teanc.
2. agregat, îngrămădire, aglomerare, adunătură.
congest [kan'd3est] vb. A. tr. 1. (med.) a congestiona. 2. (fig.) a congestiona,
a supraîncarcă; a umple cu vârf; the traffic was ~ed by the pedestrians circulaţia era
îngreuiată de pietoni, pietonii provocau congestionarea circulaţiei. 3. a îngrămădi,
a acumula. 4. a aglomera. B. intr. 1. (med.) a se congestiona. 2. a se aduna, a se îngrămădi,
a se acumula. 3. (despre un drum) a se aglomera.
congested [-id] adj. 1. congestionat, supraîncărcat, suprapopulat, aglomerat; ~ district
regiune suprapopulată. 2. (med.) congestionat; turgescent.
congestion [kon'd3est/an, -e/t/-] s. 1. (med.) congestie; venous ~ embolie; hiperemie
locală; turgescenţă. 2. suprapopulaţie, supraaglomerare (ae oameni), aglomeraţie,
îmbulzeală. 3. grămadă, morman, îngrămădire; acumulare.
congestive [kon'd3estiv] adj. (med.) congestiv, hiperemie.
conglobate ['kongloubeit, 'korjg-, glob-] I. vb. A. intr. a lua formă sferică / de glob.
B. tr. a da formă sferică / de glob (cu aat.) II. adj. în formă de glob, sferic.
conglobe [kon'gloub, ton-] vb. A. tr. a aglomera. B. i«tr. a se aglomera, a lua o formă
sferică.
conglomerate [kon'glomorit, kon-] I. adj. 1. adunat, strâns, ghemuit, îngrămădit,
concentrat; (lingv.) a ~ language o limbă de conglomerate / hibridă. 2. (bot.) conglomerat,
îngrămădit. 3. (geol.) conglomerat, de conglomerare. 4. (zool.) conglomerat, compus.
II. s. 1. amestec, amestecătură, adunătură, conglomerat, aglomeraţie. 2. (geol.) conglome­
rat. III. [kon'glomoreit, kon-] vb. tr. a aduna, a strânge laolaltă; a aglomera, a se aduna,
a se strânge laolaltă; a forma un conglomerat.
conglomeratic sandstone [kon>gbmo'ra?tik 'saWstoun] s. (geol.) gresie conglomeratică
/ detritică.
conglomeration [komglomo'rei/sn, kon-] s. 1. conglomerare, transformare într-o masă
compactă. 2. îngrămădire, aglomerare. 3. conglomerat.
conglutinate I. [kon'glu:tineit] vb. A. tr. a lipi, a încheia, a aglutina. B. intr. (rar) a
se lipi, a se încleia; (despre lichide) a se face dens şi vâscos, a se coagula. II. [kon'glu:tinit]
adj. lipit, aglutinat.
Congolese [kongou'li:z] I. adj. congolez; din Congo. II. s. locuitor din Congo, congolez;
the ~ poporul congolez, congolezii.
congo(u) [korjgou] s. ceai negru chinezesc.
congratulable [kon'graîtjulobl, korj'g-] adj. (demn) de felicitat.
congratulate [koh'grfetjuleit, kon'g-] vb. A. tr. (on, upon) a felicita pentru / cu prilejul
(cu gen.), a firitisi pentru / cu prilejul (cu gen.). B. refl. a se felicita, a fi mulţumit de
sine; I ~myself on my behaviour (nu pot decât să) mă felicit pentru purtarea mea. C. intr.
a prezenta, a aduce felicitări; a face urări de bine.
congratulation [konigraetju'lei/3n, korj'g-] s. (mai ales la pi.) felicitare, firitiseală; urare
de bine; ~s for your success felicitări pentru reuşită / succes / izbândă.
congratulator [kon'grcetjuleitor, korj'g-] s. persoană care felicită.
congratulatory [kon'gra?tjuleitori] adj. de felicitare.
congratulatory card [~ ku:d] (poligr.) felicitare.
.congregant l'korjgregont] s. (bis.) membru al unei comunităţi religioase.
congregate I. ['korjgrigeit] vb. A. tr. a aduna, a strânge, a întruni, a reuni, a aduce
laolaltă. B. intr. a se aduna, a se întruni, a se strânge laolaltă. II. [-git] adj. 1. adunat,
întrunit, reunit. 2. colectiv; ~ education educaţie colectivă.
congregated ['korjgrigeitid] adj. v. c o n g r e g a t e (II, 1).
congregation [.kongri'gei/an] s. 1. (bis.) congregaţie, comunitate religioasă. 2. (bis.)
enoriaşi, credincioşi. 3. adunare, întrunire. 4. adunarea consiliului universitar (la
Cambridge); consiliul tuturor profesorilor, doctorilor şi magistrilor care locuiesc în oraş
(ia Oxford). 5. (bibl.) poporul iudeu, evreii.
congregational [-al] adj. (bis.) 1. de congregaţie, referitor la enoriaşi. 2. independent,
autonom.
Congregationalism [-slizsm] s. (bis.) independenţă, autonomie, autocefalie,
Congregationalism (revendicarea autonomiei bisericeşti pentru fiecare parohie).
congress ['korjgres, amer. si -gris] s. 1. congres, întrunire, adunare. 2. (amer.) the
Congress Congresul S.U.A., parlamentul american. 3. (India) the Congress partidul
Congresului naţional indian. 4. întâlnire, întrevedere. 5. contact sexual, copulaţie; relaţii
/ raporturi sexuale. 6. relaţii sociale. 7. (zool.) împerechere (la amfibii).
congressional [kon'gre/anpl] adj. al congresului, referitor la (un) congres.
congressional district [~ 'distrikt] s. (amer.) circumscripţie electorală (pentru alegerile
parlamentare).
Congressional Record [~ 'reko:d[ s. (amer.) buletinul oficial al Congresului S.U.A.
congressist ['korjgresist] s. (rar) congresist.
Congressman ['kongresmon], pl. Congressmen [-mm] s. (amer.) membru al
Congresului S.U.A. (senator, dar moi ales membru al Camerei Reprezentanţilor); v. şi
representative. •
Congresswoman ['korjgres.wumon], pi. Congresswomen [-vvimin] s. (amer.) deputată
sa» senatoare în Congresul S.U.A.; membră a Camerei Reprezentanţilor; (v. si
congressman).
Congreve ['kongri:v, 'kong-] s. 1. (si~match) chibrit primitiv. 2. (si~rochet) rachetă
/ fuzee pentru scopuri militare.
congruence ['korjgruons] s. 1. concordanţă, potrivire, acordare, acord, conformitate;
congruenţă; ~ of one thing with another sau ~ between two things potrivire / concordanţă
201 connection

între două lucruri. 2. acord, înţelegere, învoială. 3. compatibilitate, aplicabilitate. 4. (mat.) conjunctive tissues [~ 'tisju:] s. (anat.) ţesut conjunctiv.
congruenţă, potrivire; coincidenţă. 5. constanţă, consecvenţă. conjunctivitis [kon^Arjkti'vaitis] s. (med.) conjunctivită, inflamaţie a conjunctivei.
congruency ['korjgruansi, kon'gruonsi] s. v. c o n g r u e n c e . conjunctiva [.kond3Arjk'taivos, -d3orjk-] s. v. c o n j u n c t i v e (II, 1).
congruent ['kongrusnt] adj. 1. (with) potrivit (cu; sau cu dat.), conform (cu; sau cu conjunctly [kan^Aijktli, 'kon'd3-| adv. în comun, unit, împreună, laolaltă, în unire.
dat.), corespunzător (cu; sau cu da/.); concordant (eu), compatibil (cu). 2. (with) potrivit, conjuncture [kon'd3Aţ)kt/or] s. 1. conjunctură, concurs de împrejurări, circumstanţe;
convenabil (pentru). 3. (mat.) congruent. 4. (înv.) decent,cuviincios. 5. coerent,închegat. prilej, ocazie, împrejurare, întâmplare. 2. moment critic, criză.
congruity [kon'gruiti, kon-] s. acord, potrivire, concordie, concordanţa. conjuration [-kond3Uo'rei/pn] s. conjurare, exorcism, incantaţie, descântec, vrajă.
congruous ['korjgruas] adj. 1. (to, with) corespunzător (cu dat.), potrivit (cu), concordant conjure1 ['kAnd3or] vb. A. tr. 1. (şi to ~ up / down) a chema, a invoca (spiritele) prin
(cu), conform (cu; sau cu dat.),compatibil (cu). 2. (mat.) v. c o n g r u e n t (3). magie sau descântec. 2. a scoate, a izgoni, a alunga (prin farmece sau descântece).
conic ['konik] I. adj. conic, ţuguiat, ca o căpăţână de zahăr. II. s. (mat.) secţiune conică. 3. a vrăji, a descânta, a fermeca, a face (cuiva) cu ulcica. 4. (fig.) to ~up a evoca, a aduce
conical [-s]] adj. v. c o n i c (I). în faţa ochilor, a trezi, a reaminti; a reconstitui; he ~d up old memories a evocat amintiri
conical adapter [~ o'daîpta1"] s. (mine) manşon de reducţie conic. din vremuri uitate; she ~d up Beethoven's character ne-a evocat personalitatea lui
conical bearing [~ 'bsorirj] s. (tehn.) palier cu role conice. Beethoven. B. intr. 1. a face vrăji, a face farmece, a se îndeletnici cu magia; a invoca
conical brake [~ 'breik] s. (tehn.) frână cu con. spiritele, forţele oculte. 2. a face minuni, a avea un efect magic; a avea o mare înrâurire
conical gauge [~ 'geid3] s. (tehn.) calibru conic. / influenţă; a name to ~ with un nume răsunător / cu mare trecere. 3. a face scamatorii.
conical perspective [~ po'spcktiv] s. (mat.) perspectivă axonometrică. conjure2 [kon'd3U3r] vb. A. tr. a implora, a ruga, a conjura. B. intr. a se conjura, a jura,
conical strainer [~ 'streino1"] s. (ind. alimentară) coş de albire. a face legământ, a se lega.
conical vault [~ Vo:lt] s. (arhit.) boltă conica. conjurer1 ['kon'dpro1-] s. 1. vrăjitor, magician, descântător, solomonar. 2. scamator,
conic sections ['konik 'sck/anz] s. pi. (geam.) secţiuni conice. prestidigitator. 3. (fig.) fenomen, persoană extraordinară; he is ~n-a descoperit el America.
conidium [ko'nidiom],pl. conidia [-dio] s. (bot.) conidie. conjurer2 ['kon'd3uor3r] s. persoană care roagă / conjură / imploră.
conifer ['kounifor, amer. şi 'kou'-] s. (bot.) conifer, arbore răşinos. conjuress ['kAnd/sris] s. vrăjitoare.
coniferae ['kounifsri:] ş. (bot.) conifere. conjuring book ['kAnd3erirj buk] s. carte de farmece.
coniferin [kou'niforin] s. (chim.) coniferină. conjuring trick [~ trik] s. 1. vrăjitorie. 2. scamatorie, truc.
coniferous [kou'niibrss] adj. (boţ.) conifer, care produce conuri. conjuror ['kAnd33ror] s. 1. v. c o n j u r e r 1 . 2. (amer.) conjurat; complotist.
coniferyl alcohol [kou'nifaril laslkahol] ş. (chim.) alcool conifcrilic. conk [korjk] I. s. 1. (şl.) nas, felinar, trompă. 2. defect / neglijenţă la instalarea motorului
coniform ['kounifo:m] adj. conic, în formă de con. (întrerupere, bătaie). 3. (amer. si.) cap, devlă, bostan, dovleac. II. vb. A. intr. to ~ out
conine ['kounin] s. (chim.) conin, alcaloid extras din cucută. a) (mai ales despre maşini) a se strica; a se paradi, a intra sau a fi în pană; b) a muri,
coning ['kounin] s. 1. (mat.) conicitate. 2. (mine) formare de conuri. a da ortul popii. B. tr. (amer.) a pocni în cap, a da una în cap (cuiva).
conjecturable [kon'dsekt/prabl, -tfur-] adj. de presupus, imaginabil. conker ['korjko1"] s. 1. (zool.) cochilia melcului. 2. pl. joc de copii în care jucătorii se
conjectural [kon^ekt/arp], -t/ur-î adj. ipotetic, imaginar, îndoielnic, dubios, nesigur; străduiesc să spargă cochiliile de melci sau castanele adversarilor. 3. (sl.) bobârnac.
neîntemeiat, închipuit. conky f'konki] (sl.) I. adj. năsos, cu nas marc, cu nasul cât o trompă. II. s. năsos, persoană
conjecturally [-i] adv. îndoielnic, dubios, nesigur; pe ghicite, pe închipuite. cu nas mare.
r
conjecture [k9n'd3ckt/3 , kon-] I. s. 1. presupunere, supoziţie, ipoteză, conjectură; con man ['kon msen] s. (amer.) escroc, persoană care comite un abuz de încredere (prese,
interpretare dubioasă. 2- sugestie, propunere. II. vb. A. tr. 1. a presupune, a crede; a lua de la c o n f i d e n c e man).
drept bun. 2. a propune, a sugera. B. intr. a ghici, a-şi da cu părerea, a face o supoziţie. conn [kon] vb. iutr. (mar.) a comanda la cârmă.
conjecturer [-or] s. persoană care emite ipoteze / care face presupuneri. connate ['koneit] adj. 1. înnăscut, din naştere, congenital, din fire. 2. născut în acelaşi
conjee ['kond3i:] s. (anglo-indian) 1. fiertură de orez. 2. scrobeală, amidon. timp; ivit în acelaşi timp, simultan. 3. înrudit; foarte apropiat. 4. (bot.) concrescut. 5. (geol.)
conjee house [~ haus] s. v. c o n g e e h o u s e . rclictic, interstitial.
conjoin [ksn^oin, kon-] vb. A. tr. 1. a uni, a lega, a reuni; a îmbina, a combina; connate water [~ 'wo:t3r] s. (geol.) apă fosilă / veterică.
a strânge. 2. a asocia, a pune laolaltă. B. intr. a se uni, a se lega, a se reuni, a se alia, connatural [iko'nEet/prol] adj. 1. înnăscut, congenital; firesc, inerent; it is ~ to him e
a se asocia. firesc pentru el. 2. (with) de aceeaşi natură, identic, asemenea, asemănător, aidoma (cu).
conjoiner [-sr] s. persoană care uneşte etc. (v. c o n j o i n A). connaturally [-i] adv. firesc, din fire; din naştere, congenital.
conjoint ['kond3oint, 'kon'd3-, kan'd3-] adj. 1. reunit, împreunat, comun; ~action acţiune connaught l'kono:t] s. (teA7.) pânză de bumbac pe care se brodează.
comună. 2. asociat, întovărăşit, aliat, unit; îmbinat. connect [ko'nekt] vb. A. tr. 1. a uni, a reuni, a lega, a îmbina, a combina, a alătura,
conjoint degree [~ di'gri:] ş. (muz.) secundă. a conexa; to ~one thing to / with another a lega două lucruri. 2. (fig.) a asocia (în minte),
conjointly [rkond3ointli, 'kon'd3-, ksn'd3-] adv. împreună, laolaltă, în comun, în unire, a lega, a alătura. 3. a înlănţui. a lega, a înşira, a pune în ordine (argumente etc.). 4. (telm.)
cu forţe unite, umăr la umăr. a cupla. 5. pasiv to be ~ed with a fi legat de, a fi în legătură cu, a face legătura între;
conjoint polymer [kon'd3oint 'polinwr] s. (plast.) copolimcr. (electr.) the set is ~ed to earth radioul are legătura cu pământul. B- refl. to ~ oneself
conjugable [rkond3Ugobl] adj. (gram. rar) conjugabil. with a se asocia cu, a se întovărăşi cu; a se uni cu. C. intr. 1. (with) a se uni, a se reuni,
conjugal ['kond3Ug5l, -d33g-] adj. conjugal, matrimonial; conubial. a se lega (cu). 2. (with) a se asocia, a se întovărăşi, a intra în legătură, a se lega (cu).
conjugality [.kond3u'gsliti] s. căsătorie, căsnicie; matrimoniu, conubiu. 3. a face cauză comună. 4. a fi în concordanţă, a se înţelege, a se potrivi, a concorda;
conjugal knot ['kond3Ugsl not] s. legătură matrimonială, căsătorie, căsnicie, a coincide. 5. a se înrudi. 6. (amer. ferov.) a avea legătură. 7. (mil.) a se stabili o legătură
matrimoniu. directă. 8. (amer. s/J.a schimba trenul.
conjugally [rkond3Ugoli, -d30g-] adv. conjugal, ca între soţi. connected [-id] adj. 1. legat, unit, coerent, cu şir, închegat. 2. înrudit; he is well ~ are
conjugate I. ['kond3Ugeit, -d33g-] vb. A. tr. (gram.) a conjuga. B. intr. (biol.) a se rude la Ierusalim, are sfinţi. 3. (jur. despre infracţiuni) conex, conexat. 4. împreunat,
împreuna, a se însoţi, a se împerechea. II. [pkond3Ugit, amer. 'ku:nd30g-, -gcit] adf alăturat, conexat. 5. (tehn.) cuplat.
1. împreunat, unit, cuplat; conjugat, îmbinat, combinat; (fiz-.fiziol.) conjugat. 2. (bot. connectedly [-idli] adv. legat, închegat, coerent.
despre fructe) împerecheat. 3. (Ungv. despre cuvinte) cu aceeaşi rădăcină. 4. (biol.) contopit, connectedness [-idnis] s. 1. legătură, coerenţă, şir, închegare. 2. legătură, unire;
fuzionat. III. [-git, -get, amer. -geit-] s. (lingv.) derivat, cuvânt eu aceeaşi rădăcină. conexiune.
conjugate angles ['kond3iigit ia;rjglz] s. pi. (mat.) unghiuri opuse a căror sumă este connected space [ka'nektid speis] s. (mat.) spaţiu conex.
36o°. connecter [ko'ncktor] s. 1. (tehn.) cuplaj, ambreiaj. 2. (tehn.) sârmă de strângere.
conjugated ['ksnd3ugeitid] adj. (mat.) conjugat. 3. (electr.) racord. 4. (constr.) antretoază, piesă de legătură. 5. (mine) lucrare minieră de
conjugation [.kond3u'gei/3n, -d33g-] s. 1. conjugare, îmbinare, combinare, împreunare, legătură cu galeria de aeraj.
împletire, unire. 2. (gram.) conjugare. 3. (biol.) conjugare, fuziune, contopire, împere­ connectible [ko'nektobl, -tib-] adf care poate fi legat, conexat (v. c o n n e c t A).
chere. connecting band [ko'nektin. 'basnd] s. (electr.) bară de legătură.
conjugational [-ol] adj. (gram.) de conjugare, referitor la conjugare. connecting beam [~ bi:m] s. (constr.) grindă de legătură.
conjunct [korid3An,kt] I. adj. 1. unit, îmbinat, legat, combinat; asociat, alăturat. 2. comun, connecting box [~ 'boks] s. (electr.) racord, cutie de joncţiune.
unic; unificat; unitar. II. s. asociat, partener, tovarăş, părtaş. connecting branch [~ 'bra:nt/] ş. (tehn.) racord, niplu, gură, ramificaţie.
conjunction [kon'd3Ank/an] s. 1. unire, reunire, legătură; in ~ with în legătură cu; connecting chain [~ 't/ein] s. (tehn.) lanţ fără sfârşit.
împreună cu, în comun cu, în asociaţie cu. 2. (astron., gram.) conjuncţie. 3. concurs (de connecting gear [~ 'gior] s. (tehn.) mecanism de transmisie.
împrejurări), potrivire, coincidenţă, conjunctură. 4. întretăiere de drumuri, răspântie, connecting link [«'lirjkj s. 1. (constr.) clement de legătură. 2. (tehn.) ochi, cercel; culisă.
încrucişare, răscruce. 5. (ferov.) ramificaţie. 6. combinare, grup, asociere. 7. aranjament. connecting nut [~ 'nAt] s. (tehn.) piuliţă de cuplare / de asamblare / olandeză.
conjunctional [-si] adf (gram.) conjunctional, de conjuncţie. connecting rod [~ rod] s. (tehn.) bielă.
conjunctiva [ikond3Ank'taivo],pl, conjunctivae [-vi:] s. (anat.) conjunctivă, connecting shaft [~ '/o:ft] s. (tehn.) arbore de transmisie.
conjunctive [kon^Anktiv] I. adf 1. conjunctiv, conectiv, copulativ, conector, de connecting terminal [~ 'to:minoI] s. (electr.) bornă de legătură.
legătură. 2. (gram.) conjunctiv, (cu rol) de conjuncţie. 3. (anat.) conjunctiv. 4. strâns connecting-up [-'Ap] s. (tehn.) montare, montaj, asamblare.
legat, unit, în strânsă legătură. II. s. (gram.) 1. (modul) conjunctiv, subjonctiv. 2. copulă, connection [ka'nek/pn] s. 1. legare, unire, împreunare, alipire. 2. legătură; to cut the
cuvânt copulativ; element de joncţiune. ~ a tăia legătura; to enter into ~ with a intra în legătură cu; in this ~ în legătură cu aceasta;
conjunctively [-li] adv. în legătură, în combinaţie, împreună, laolaltă, în unire. in ~ with în legătură cu. 3. articulaţie. 4. legătură, corespondenţă (între trenuri, vapoare
conjunctive mood [kon'd3Arjktiv 'mu:d] s. v. c o n j u n c t i v e (II, 1). etc.). 5. concordanţă, coordonare. 6. înrudire; (mai ales pi.) rubedenie, rudă. 7. legătură,
connection a I
cunoştinţă, relaţie; to form a ~ a înjgheba o legătură; business ~s relaţii comerciale.
8. legătură sexuală; concubinaj; (jur.) criminal ~ legătură în afara căsniciei, concubinaj,
adulter. 9. clientelă, muşterii; business with a good ~ firmă cu vad bun; afacere rentabilă.
10. (/eh/i.) conexiune, legătură.
connectional [-PI] adj. de legătură.
connection plate fko'nekjan pleit] s. (metal., mar.) guscu.
connective jko'nektiv] I. adj. 1. care leagă, care uneşte, conjunctiv. 2. (gram.) copulativ.
11. s. (gram.) cuvânt de legătură; conjuncţie.
connective adverb [~ 'a?dvo:b[ s. (gram.) adverb conjunctiv.
connective tissue [~ 'tisju:] s. (anat.) ţesut conjunctiv.
connective word [~ 'wo:d] s. v. c o n n e c t i v e (II).
connector [kci'nektDr] s. v. c o n n e c t e r .
connector box [~ boksj s. (tehn.) cutie de racordare, doza de derivaţie.
conner ['konar] s. 1. cunoscător. 2. (înv.) examinator.
connexion [ko'nekjan] iî.v. c o n n e c t i o n .
conning bridge ['konin >brid3J s. (mar.) punte de comandă.
conning tower [~ -taual s. (mar.) turelă de luptă, adăpost de observare blindat; redută,
blocnaus.
conniption [kd'nipf^n] s. (amer. fam.) proastă dispoziţie; nervi, draci; criză de nervi,
acces de isterie, istericale; she went into ~s au apucat-o năbădăile / istcricalele.
connivance [ko'naivsns] s. 1. (with) conivenţă, înţelegere (cu). 2. indulgenţă, toleranţă;
îngăduinţă; ştire, învoire, acord tacit, permisiune tacită; it was done with his ~s-a făcut
cu ştirea lui. 3. (jur.) tăinuire.
connive [ka'naiv] vb. intr. 1. (with) a fi înţeles în taină, a fi de conivenţă, a avea o
înţelegere tainică (cu). 2. to ~ at a încuraja, a îngădui, a arăta îngăduinţă pentru, a închide
ochii la.
connivent [-ont] adj. 1. de conivenţă, complice; îngăduitor. 2. (biol.) convergent.
conniver [-or] s. persoană prea îngăduitoare; persoană care închide ochii / care trece
cu vederea; to be a ~ at a închide ochii la, a trece cu vederea.
connoisseur [ikoni'so:r, -sjua1" şi pronunţiafranceză]s. (fr.) (of, in) cunoscător, specialist,
expert (în).
connoisseurship [-/ip] s. cunoaştere, pricepere; calitate de expert / specialist, specialitate.
connotate ['kDnou'teit] vb. tr. v. c o n n o t e .
connotation [pkonou'teifcn] s. implicaţie, conotaţie; semnificaţie, însemnătate, sens
(de obicei implicit).
connotative [ka'noutotiv, 'konouteitiv] adj. (despre sensuri) contextual.
connote [ko'nout, ko'n-] vb. tr. 1. a implica. 2. (fam.) a însemna, a denota.
connubial [ko'nju:biol, ko'n-] adj. 1. conjugal, matrimonial, nupţial;; marital. 2. (fig.)
intim.
connubiality [koinju:bi'a?liti] s. 1. viaţă conjugală; căsătorie; dreptul de a se căsători.
2. /;/. atenţii conjugale.
connubialize [ks'nju:bi3laiz, ko'n-j vb. intr. (rar) a se căsători.
connundrum [ko'nAndrom] s. v. c o n u n d r u m .
conoid ['kounoid] (mar.) I. s. conoid, trunchi de con. II. adj. conic, în formă de con
sau de căpăţână de zahăr.
conoidal [kou'noidl,amer. ko'n-] adj. (mat.) v. c o n o i d (II).
conoscope ['kounsskoup] s. (frz.) conoscop.
conquer ['konkor] vb. A- tr. 1. a cuceri, a supune, a subjuga. 2. (şi fig.) a înfrânge,
a învinge, a zdrobi; a triumfa asupra (cu gen.). 3. a cuceri, a câştiga, a dobândi; to ~one's
independence a-şi cuceri / câştiga independenţa. B. intr. a triumfa, a fi învingător / biruitor
/ victorios; a ieşi învingător; she stoops to ~ se umileşte pentru a cuceri,joloseşfe mijloace
indirecte pentru a-şi atinge scopul.
conquerable ['ksnkorobl] adj. care poate fi cucerit sau învins.
conqueringly ['konkorirjli] adv. triumfător, victorios.
conqueror ['korjkora1"] s- 1. cuceritor, învingător, biruitor. 2. (ist.) the Conqueror
Wilhelm Cuceritorul. 3. (sport) partidă decisivă; to play the ~ a juca partida decisivă.
conquest ['konkwestj s. 1. cucerire; biruinţă, victorie, izbândă; subjugare; to make a
~ o f a cuceri (pe cineva), a câştiga simpatia (cuiva). 2. the (Norman) Conquest (ist.)
cucerirea normandă, cucerirea Angliei de către normanzi (1066). 3. cucerire teritorială;
ocupare, ocupaţie. 4. teritoriu cucerit.
conquistador [kon'kwist3dD:r] s. (span, ist.) cuceritor, colonizator, conchistador.
consanguine [kon'szengwin] adj. consângean, consanguin, de acelaşi sânge.
consanguinean [>kDnsa2rj'gwinion,-npnj adj., s. consângean.
consanguineous [ikDnsaaij'gwimss] adj. v. c o n s a n g u i n e .
consanguinity [.konsserj'gwiniti] s. consanguinitatc, rudenie (de sânge), legătură de
sânge.
conscience ['fonfans] s. conştiinţă etică / morală; cuget;fire;suflet; bad / evil ~ conştiinţă
încărcată, murdară, pătata; clear / good ~ conştiinţă curată; to come to terms / to make
an agreement with one's ~ a face compromisuri (cu conştiinţa); freedom / liberty of
~ libertate de conştiinţă; (amer.) my ~ ! Cerule! Sfinţi din ceruri! on / upon / in my ~!
pe legea mea! pe cuvântul meu! zău, (dacă te mint)! să mor eu!; (prov.) a good ~ is a
continual feast cugetul cel bun, cea mai moale pernă; for ~ (') sake pentru liniştea
sufletească, pentru a-şi împăca cugetul; to have on one's ~ a avea pe conştiinţă/ pe suflet,
a se simţi vinovat; touch of ~ mustrare de conştiinţă; in all ~ cinstit vorbind; iară îndoială,
de bună seamă, hotărât, fără doar şi poate, negreşit; to make smth. a matter of ~ a-şi
face scrupule într-o privinţă, în legătură cu ceva, a face din ceva un caz de conştiinţă;
to have the ~ to a avea neruşinarea / neobrăzarea sa / de a.
conscience-bound [~baund] adj. moralmente obligat.
conscience clause [~ kb:z] ş. (jur.) decizie (introdusă în I860) potrivit căreia copiii
disidenţilor sunt scutiţi de învăţământul religios în anumite şcoli; clauză morală.
202
conscienceless ['kon/^nslis] adj. fără conştiinţă, lipsit de conştiinţă.
consciencelessness [-nis] s. lipsă de conştiinţă.
conscience money ['kon/sns muni] s. bani plătiţi pentru uşurarea conştiinţei, sumă de
bani (de obicei impozit pe venit) trimisă anonim de către cineva care la început s-a eschivat
de la plata ei.
conscience-proof [~pru:f ] adj. care nu are mustrări de conştiinţă, moraliceşte insensibil;
fără inimă, împietrit; amoral.
conscience-sick [~sik] adjVcuprins de mustrări de conştiinţă / de remuşcări; penitent,
pocăit, plin de căinţă.
conscience-smitten [~.smitn] adj. v. c o n s c i e n c e - s i c k .
conscience-stricken [~ ■striken] adj. v. c o n s c i e n c e - s i c k .
conscientious [ikon/i'en/os, kon'/jon-] adj. 1. conştiincios, scrupulos. 2. cinstit.
conscientiousness [-nis] s. conştiinciozitate, scrupulozitate.
conscientious objector [tkon/i'en/as ob'd3ekt9r] s. adversar al războiului, j?ersoană care
refuză să presteze serviciul militar din convingere politică sau religioasă.
conscious ['konjos] adj. 1. conştient, care-şi dă seama; ~ discipline disciplină conştientă;
he was ~ to the last a fost conştient până-n ultima clipă; to be ~ of a fi conştient de,
a-şi da seama de; to be ~ that a-şi da seama că; with ~ superiority cu superioritate
conştientă. 2. simţitor, sensibil; ~of pain, cold sensibil la durere, frig. 3. încrezut. ♦ with
a ~ air timid, sfiieios, ruşinos.
consciously [-li] adv. conştient, în deplină conştiinţă; la rece; în mod intenţionat /
deliberat.
consciousness [-nis] s. 1. conştiinţă, cunoştinţă; to lose ~ a pierde cunoştinţa; to recover
/ to regain ~ a-şi veni în fire, a-şi recăpăta cunoştinţa. 2. conştiinţă; conştiinciozitate;
class ~ conştiinţă de clasă.
conscribe [kon'skraib] vb. tr. (înv. mii) a recruta, a lua la oaste / în serviciul militar.
conscript ['konskript] I. adj. (mii.) recrutat. II. s. recrut, răcan. III. vb. tr. [kon'skript]
a înrola, a recruta, a lua la oaste, a chema sub arme / sub drapel.
conscript fathers [~ Ta:5oz] s. pi. (ist. Romei) senatori.
conscription [kon'scripj^n] s. 1. (mil.) recrutare; serviciu militar obligatoriu. 2. (/nil.)
contingent; the ~ of 1935 contingentul 1935.3. rechiziţionare; ~ of wealth impozit, taxă
militară; taxă de scutire de armată.
conscriptional [-31] adj. (/nil.) de recrutare.
consecrate I. ['konsikreit] vb. tr. 1. a consacra, a consfinţi. 2. a dedica, a închina,
a consacra; to ~ one's time to meditation a-şi închina timpul meditaţiei. 3. a sfinţi,
a sanctifica; a binecuvânta; a unge, a hirotonisi. II. ['konsikreit, -rit. -rat] adj. 1. consacrat,
consfinţit. 2. sfinţit.
consecration [ikonsi'kreij^n] s. 1. consacrare, consfinţire. 2. dedicare, consacrare,
închinare. 3. sfinţire, sanctificare; binecuvântare; hirotdnisirc, ungere.
consectary [1k3nsckt<-?ri, kon'sekteri] s. (ret.) corolar.
consecution [-konsi'kjui/pn] s. 1. succesiune, consecuţie, consecvenţă; (gram.) ~ of
tenses concordanţă, consecuţia timpurilor. 2. urmare, şir, înşiruire (a evenimentelor etc.).
consecutive [ksn'sekjutiv] adj. 1. succesiv, consecutiv, la rând; for ţhe fifth ~ time
pentru a eineea oară la rând sau consecutiv. 2. (gram.) consecutiv, rezultativ. 3. (tehn.)
rezultant, ca efect.
consecutive clause [~ 'kb:z] ş. (gram.) propoziţie consecutivă / rezultativă.
consecutive firing [~ 'faiorirj] ş. (mine) explodarc consecutivă.
consecutive intervals [~ 'intovalz] s. pl. (muz.) intervale consecutive.
consecutively [kon'sekjutivli] adv. consecutiv, la rând.
consecutiveness [ksn'sckjutivnis] s. succesiune; caracter consecutiv.
consecutive reaction [ikon'sekjutiv ri(:)'a3k,fan] s. (chim.) reacţie în lanţ.
consenescence [ikonsi'nesans] s. îmbătrânire, decrepitudine, ramoîire.
consensual [kon'sen/juol, -sjual] adj. 1. (jur.) consensual, bazat pe consimţământul
mutual. 2. (fiziol.) provocat prin simpatie, reflex.
consensus [kon'sensas, kon-1 s. 1. consens, înţelegere, acord, concordie, concordanţă;
conformitate; unanimitate; ~ of opinion consens / acord unanim. 2. (fiziol.) simpatie.
consent [kon'sent] I. vb. intr. (to; that) a consimţi (la; să); a fi de acord (cu; să); a se
învoi (eu; să); a ceda, a cădea la învoială. II. s. 1. consimţământ, asentiment, încuviinţare,.
acord; by common ~, with one ~ de comun acord, cu,consimţământ unanim; silence
gives ~ a tăcea înseamnă a consimţi; to carry the ~of a căpăta consimţământul (cuiva);
to give one's ~ a-şi da consimţământul; to wring smb.'s ~ a smulge consimţământul
cuiva; to withhold one's ~ a nu-şi da consimţământul / încuviinţarea. 2. (jur.)
consimţământ, încuviinţare; age of ~ majorat.
consentaneity [ikonsento'ni:iti] s. 1. înţelegere unanimă, unanimitate. 2. concordanţă,
concordie, armonie.
consentaneous [iksnsen'teinjos] adj. 1. acordat, făcut să concorde; potrivit, adecvat;
simultan. 2. unanim.
consentaneousness [-nis] s. v. c o n s e n t a n e i t y .
consentience [kon'sen/bns] ş. v. c o n s e n t a n e i t y .
consentient [ksn'senfcnt] adj. 1. unanim, general; unit. 2. (to) înduplecat, gata să
consimtă (Ia; să).
consentingly [kon'sentirjli] adv. dându-şi consimţământul, aprobator.
consequence ['konsikwansj s. 1. urmare, rezultat, consecinţă, efect; in~of ca urmare
a (cu gen.), ea rezultat al (cu gen.), drept consecinţă a (cu gen.); to take the ~s of a suferi
consecinţele (cu gen.). 2. concluzie, urmare; încheiere. 3. însemnătate, importanţă; of
no ~ fără importanţă; person of ~ persoană importantă / influentă; to set up for a man
of ~, to give oneself an air of ~ a-şi da aere / importanţă, a face pe importantul. 4. pl.
joc de societate care constă din răspunsuri scrise de fiecare participant la câte o întrebare,
rezultatul final fiind un text absurd.
203
consequent ['konsikwant] I. adj. 1. (on) următor (cu dat.), apărând ea urmare, ea rezultat
(al unui lucru). 2. consecvent, logic, închegat, chibzuit. II. s. 1. rezultat, consecinţă, efect,
urmare. 2. (gram.) a doua parte a unei propoziţii condiţionale. 3. (mat.) al doilea termen
dintr-o propoziţie sau progresie.
consequential [tknnsi'kwcnjbl] adj. 1. care decurge în mod logic. 2. subsidiar, secundar.
3. înfumurat, îngâmfat, plin de importanţă, plin de sine (însuşi).
consequential damages [~ 'da2mid3iz] s. pi. (jur.) daune incidente / indirecte.
consequentially [konsiikwcn/i'aeliti] s. 1. consecvenţă. 2- importanţă, acre, îngâmfare.
consequentially [ikonsi'kwcn/snlij adv. cu ifose, cu acre, cu importanţă.
consequentialness [-konsi'kwen/alnis] s. v. c o n s e q u c n t i a 1 i t y (2).
consequentious [.ksnsi'kwcofcs] adj. (amer.) v. c o n s e q u e n t i a l (3).
consequently l'konsikwsntli] adv. deci, prin urmare, aşadar, în consecinţă.
conservable ['kon'saivabl] adj, conservabil.
conservancy [ksn'soivansi] s. protecţia râurilor şi pădurilor.
conservancy area [~ 'eario] s. (amer.) teritoriu rezervat dezvoltării anumitor plante
sau animale rare, rezervaţie naturală, parc natural.
conservant [kan's^vant] adj. apărător, protector.
conservation [.kons9(:)'vei/3n] s. 1. conservare, păstrare; (jiz.) ~ of energy legea
conservării energici; (psih.) faculty of ~memorie. 2. v. c o n s e r v a n c y .
conservational [-al] adj. v. c o n s e r v a n t .
conservatism [kan'saivatizpm] s. conservatism; tradiţionalism.
conservatist [kan'ssivstist] adj., s. (pol. rar) conservator.
conservative [kan'saivptiv] I. adj. 1. păstrător. 2. conservator, reacţionar, retrograd;
ruginit; the~Party partidul conservator. 3. moderat, cumpătat; grijuliu; ~estimate calcul,
socoteală modest(ă). 4. (constr.) amplu, larg, estimat. II. s. 1. conservator, reacţionar.
2. (membru al partidului) conservator.
conservaţiveness [-nis] s. v. c o n s e r v a t i s m .
conservatize [kan'saivataiz] vb. A. tr. a atrage de partea conservatorilor, a face să fie
conservator; a da un caracter conservator (cu dat.). B. intr. a deveni conservator.
conservatoire [k3ii's3:v3twa:r, -two:1"] s. (fr.) conservator, şcoală de muzică.
conservator I.'k:>ns3(:)veit3r, k3ns3:v3t3r] s. 1. gardian, paznic; protector; Conservator
of the Peace apărător al păcii (titlu dat lordului cancelar etc.). 2. tutore. 3. păzitor, custode
(la un muzeu etc.). 4. gardian, paznic pentru protecţia râurilor sau pădurilor (v. şi
conservancy).
conservatory [kan'ssivstri] I. s. 1. seră. 2. (mai ales amer.) conservator, şcoală de
muzică. II. adj. 1. păstrător, apărător. 2. conservator, tradiţional.
conserve [ksn'saiv, 'konsa:v] I. vb. ir. 1. a păstra, a menţine; a economisi. 2. a conserva,
a feri de stricăciune. II. s. pi. dulceaţa, gem; compot.
conserver [k3n's3:v3r, .konsaivo1"] s. păstrător, apărător.
consider [kan'sid^] vb. A. tr. 1. a considera, a ţine seama de, a lua în considerare,
a pune la socoteală, a socoti, a ţine cont de, a avea în vedere; a conta pe, a miza pe; to
-smb.'s services a ţine cont de meritele cuiva / de serviciile aduse de cineva; all things
~ed ţinând seama de toate, socotind bine totul; to ~ the others a se gândi la alţii, a ţine
seama de ceilalţi. 2. a examina, a lua în consideraţie, în discuţie, a cântări, a socoti,
a cerceta, a întoarce si pe o parte şi pe alta; a medita asupra (cu gen.); I will ~ your ease
a) voi cerceta cazul d-talc, mă voi ocupa de cazul d-talc; b) mă voi mai gândi la cazul
d-talc. 3. (mv.) a aprecia, a cântări, a evalua. 4. a nu uita, a ţine minte; a nu-şi lua gândurile
de la; â se concentra asupra (cu gen.). 5. a avea consideraţie pentru, a cinsti, a stima,
a da (cuiva) respectul cuvenit, a fi cuviincios cu, a trata (pe cineva) cu respect; a avea
milă de; to ~ the poor a-i ajuta pe săraci, a veni în ajutorul săracilor. 6. a socoti, a găsi
(cu calc că sau de cuviinţă să), a crede, a considera; I ~ him unfit nu-! socot(esc) potrivit,
cred că nu e omul potrivit; do you ~ that just? socoti că acesta e un lucru just / drept /
corect?; I ~ him (to be) a knave socot că c un ticălos, după mine e un ticălos; I ~ that
it is a very foolish act cred că e o faptă cu totul nechibzuită. 7. a cerceta, a analiza;
a inspecta; a vedea, a vizita; to ~ an apartment a vizita un apartament (în vederea
închirierii). 8. a reflecta / a chibzui asupra (cu gen.), a cântări bine în minte; I ~ whether
it is so mă întreb dacă c aşa, stau şi mă gândesc dacă e adevărat. B. refl. a se socoti, a se
considera, a se crede; ~ yourself happy socoteşte-te fericit. C. intr. a chibzui, a reflecta.
a cântări bine, a se gândi bine.
considerability [kon'sid^rsbiliti] s. V. c o n s i d c r a b l c n c s s .
considerable jkan'sid^rabl] I. adj. 1. important, însemnat, considerabil. 2. serios, grav;
foarte marc. 3. marcant, remarcabil, însemnat, de vază. II. adv. considerabil; (amer.fam.)
he is ~ of an artist c un artist de vază. III. s. (amer. fam.) mulţime, grămadă, cantitate
mare.
considerableness [-nis] s. importanţă, însemnătate; valoare.
considerably [-li] adv. considerabil, mult.
considerate [k3ii'sid;?ritj adj. 1. atent, circumspect. 2. atent (faţă de alţii), politicos,
curtenitor, delicat. 3. (mv.) chibzuit, socotit, măsurat, cumpătat; grijuliu.
considerately [-li] adv. atent etc. (v. c o n s i d e r a t e ) ,
considerateness [-nis] s. consideraţie, luare în scamă; atenţie.
consideration [ksnisids'rci/pnj s. 1. consideraţiune, analiză, studiu, examinare; discuţie,
dezbatere, deliberare; under ~în studiu, în curs de examinare; to give a problem one's
careful ~ a examina cu atenţie o problemă. 2. considerare, socoteală, consideraţie,
cumpănire, chibzuire; budgetary ~s prevederi bugetare; in ~of a) luând în considerare,
ţinând seama de, dat fiind; b) ca răspuns la, ca urmare a (cu gen.); on / under no ~ sub
nici un motiv; to take into ~ a lua în consideraţie; without ~ of his vanity iară a mai
pune la socoteală vanitatea lui. 3. despăgubire, compensaţie, compensare, daună; răsplată.
indemnizaţie; for a ~ ca compensaţie, ca despăgubire; he will do it for a small ~ o va
face în schimbul unei răsplăţi foarte mici. 4. atenţie, consideraţie, respect, stima; accept
the assurance of my highest ~ primiţi asigurarea înaltei melc consideraţiuni (în scrisori
consolidated sand
oficiale); to show great ~ for a arăta mult respect (cu dat.); have a little ~ for me
gândeşte-te puţin şi la mine. 5. (rar) importanţă, vaza; a poet of ~ un poet de seamă, cu
vază. 6. (j/tr.) cauză, motiv, pricină. 7. considerent, criteriu.
consideration of similitude [~ sv si'militju:d] s. (mat.) criteriu de similitudine.
considerative [kon'sid^rDtiv] adj. 1. prevăzător, precaut. 2. (mv.) teoretic.
considerer [kan'sidara1"] s. persoană care cumpăneşte; gânditor.
considering iksn'sid^rirj] I. prep. relativ la, referitor la, cu privire la; ~ his age data
fiind vârsta Iui. II. adv. la urma urmei, dacă stai să te gândeşti, ţinând scama de toate,
date fiind împrejurările, în condiţiile date; that is not so bad ~ nici nu-i aşa rău, la urma
urmei.
considering cap [~ krep] s. I'll put on my ~ am să mă mai gândesc; stai să mai
chibzuiesc; lasă-mi timp de gândire.
consideringly [kan'sidarinli] adv. cumpănind /judecând bine lucrurile, acţionând cu
judecată, dacă stai să te gândeşti.
consign [kan'sain] vb. tr. 1. a preda, a transmite, a remite. 2. a încredinţa, a da în grijă
(cu dat.): to ~ to the grave a înmormânta. 3. a dedica, a închina, a destina; to ~ a room
to smb. 's use a destina o cameră pentru cineva. 4. (com.) a trimite, a expedia, a transmite
(marfă, încărcătură) prin consignaţie. 5. (ec.) a consemna (o sumă de bani), a depozita
la bancă.
consignation [konsai'nei/cn, amer. -sig'n-] s. (corn.) 1. expediere de mărfuri prin
consignaţie; to the ~ of pe adresa, pe numele (cuiva). 2. plata / virare a unei sume depozitată
în bancă.
consignatory [kan'signst^ri] ş. consemnatar, destinatar.
consignee [.konsai'ni:, amer. şi -si'n-] ş. (corn.) destinatar.
consigneeship [-/ip] s. (corn.) consignaţie; agentură.
consigner [k3n'sain3r] s.v. c o n s i g n o r .
consignment [ksn'sainmant] s. 1. încărcătură, marfa, lot; transport (de mărfuri).
2. expediere prin consignaţie, consemnare (de marfă). 3. (şi ~ note) fraht, scrisoare de
trăsură, conosament.
consignment note [~ nouţ] ş. (ferov.) v. c o n s i g n m e n t (3).
consignor [kan'saina1", -kDnsai'no:1", st'n-] s. expeditor (de mărfuri).
consilience [kan'silisns] s. coincidenţă, convergenţă; suprapunere.
consilient [kan'silisnt] adj. concordant, coincident, convergent; armonios.
consist I. [kan'sist] vb. mtr. to ~ in a consta în, a sta în, a rezida în; to ~ of a consta
din, a se compune din; to ~ with a se potrivi cu. a fi compatibil cu. II. ['ksnsist] s.
compoziţie, alcătuire, compunere.
consistence [ksn'sistsns] s. 1. consistenţă, (grad de) densitate. 2. tărie, soliditate,
fermitate; trăinicie, stabilitate. 3. consecvenţă, statornicie, constanţă.
consistency [-i] s. 1. v. c o n s i s t e n c e , 2. aderenţă, adeziune, coeziune; soliditate;
consistenţă; viseozitatc; the ~ of a syrup viscozitatea unui sirop. 3. armonie, acord;
potrivire, asemănare, identitate, uniformitate; consecvenţă; ~ of opinions armonie de
vederi; ~ of conduct / character consecvenţă în purtare.
consistency meter [~ .mi:tar[ s. (tehn.) consistometru.
consistent [kan'sistont] adj. 1. consistent, compact, dens, des; solid, tare, vârtos, dur,
ferm. 2. consecvent, statornic, persistent, constant. 3. compatibil, potrivit it is not ~ with
what you said before nu se potriveşte cu ceea ce ai spus înainte.
consistenly [-li] adv. 1. constant, continuu, permanent, în permanenţă, neîntrerupt.
2. consecvent, cu perseverenţă. 3. complet, fără lacună.
consistent pattern [ksn'sistsnt 'pseton] s. conformitate; regularitate.
consistorial [.konsis'trxrial] adj. (bis.) de consistoriu.
consistory [ksn'sistari] s. (bis.) 1. consistoriu. 2. colegiul cardinalilor.
consociate [kan'sou/icit] I. adj. asociat, legat, înfrăţit, unit, îmbinat, combinat; II. s.
asociat, părtaş, partener, tovarăş; complice. III. vb. A. tr. a asocia, a uni, a îmbina,
a combina, a lega. B. mtr. a se asocia, a se întovărăşi; a se lega, a se îmbina, a se uni.
consociation Iksnisousi'ei/pn, -J"i'-] s. asociere, unire, tovărăşie, îmbinare, împletire,
combinare.
consolation [ik^nsp'lei/sn, -sou'-j s. consolare, mângâiere, alinare.
consolation prize [~ praiz] s. (spor/j premiu de consolare.
consolation race [~ reis] s. (sport) cursă de consolare.
consolatory [kan'sobtari, -'soul-J adj. consolator, mângâietor, alinător.
console1 [kan'soul] vb. tr. a consola, a mângâia, a alina, a reconforta.
console2 s. (tehn.) consolă, suport.
console desk [~ desk] s. (tehn.) pupitru / masă de comandă.
console-mirror [~ -mira1"] s. oglindă marc de perete.
consoler [kan'soul3r] s. consolator, mângâietor.
console radio [ksn'soul ireidiou] s. aparat de radio cu picup.
console receiver [~ riisi:v3r] s. (T.V.) televizor mobilă.
consolidant [ton'sMidgut] s. (med.) întăritor, fortifiant.
consolidate [ksn'solideit, kon-] vb. A. tr. 1. a întări, a consolida; a fortifica. 2. a solidifica,
a învârtoşa. 3. a etanşa. 4. a întări, a confirma. 5. a uni, a reuni, a unifica (un teritoriu,
o societate). 6. a consolida (un împrumut). 7. (mii.) a fortifica, a întări. 8. a centraliza.
B. intr. 1. a se întări, a se fortifica, a se consolida. 2. a se uni, a se unifica, a fuziona.
consolidated [ksn'sMidcitid] adj. 1. consolidat, întărit. 2. centralizat.
consolidated annuities [~ 3'nju(:)itiz| s, pi. v. c o n s o l s .
Consolidated Fund [~ 'f\nd] s. fondurile statului din care se plătesc dobânzile datoriilor
publice şi alte cheltuieli.
consolidated returns [~ ri't3:nz] s. (amer.) date centralizate (privind alegerile); rezultate
electorale centralizate.
consolidated sand [~ 'sasnd] s. (geol.) nisip consolidat / cimentat.
Consolidated ticket office
consolidated ticket office [~ ,tikit 'ofis] s. (amer.) casă centrală de bilete, agenţie de
bilete.
consolidation [konsoli'deijsn] s. 1. consolidare, întărire, fortificare; ~ of the soil
stabilizarea terenului. 2. solidificare, învârtoşare. 3. confirmare, întărire. 4. (med.)
calcificare, sclerozare. 5. unire, unificare, concentrare (ae societăţi, întreprinderi indicate).
6. (ec.) consolidare, unificare (de legi, împrumuturi, datorii publice etc).
consols [kon'solz, kon's-, 'konsolz] s. pl. (ec.) titluri de stat, bonuri de rentă consolidată.
consolute ['konsoluit, amer. 'ka:n-] s. (chim. ind.) lichid miscibil.
consomme [kon'somei, konso'mei, si pronunţia franceză] s. (fr.) (supă) consomme.
consonance ['konsanons] s. 1. armonie, consonanţă (si muz.); ~of words rimă. 2. acord,
concordie, înţelegere, concordanţă.
consonant ['kons.inont| I. adj. l.(muz.) consonant. 2. (fig.) (to, with) în armonie (cu);
de acord (cu), conform (cu); corespunzător (cu dat.). II. s. consoană.
consonantal [,konsa'na;ntl] adj. (fon.) consonantic.
consonantize ['konsanontaiz] vb. tr. (fon.) a transforma în consoană.
consort I. f'konso:t] s. 1. consort, soţ, bărbat; consoartă, soţie, nevastă; Prince Consort
prinţ consort, soţul reginei. 2. (mar.) vapor care navighează împreună cu altul. II. [kon'so:t,
fon-] vb. A. tr. 1. a împreuna, a uni, a asocia, a pune laolaltă. 2. (fnv.) a însoţi; a fi cu.
B. intr. 1. (with) a se armoniza, a se potrivi (cu); a corespunde (cil dat.). 2. to ~ with a
se asocia cu, a se întovărăşi cu.
consortium [ksn'so:tiom, -Jism] s. 1. (corn.) consorţiu. 2. unire, asociere; colaborare.
conspecies [kon'spi:/iz] s. (zool.) subspecie.
conspecific [ikonspisifik] adj. (zool.) ţinând de aceeaşi subspecie.
conspectus [kon'spektos] s. 1. privire generală / de ansamblu, concepţie generală.
2. tablou sinoptic, tabel general.
conspicuity [ikonspi'kju:iti] s. v. c o n s p i c u o u s n e s s .
conspicuous [kon'spikjuss] adj. 1. vizibil, care se vede (clar). 2. (fig.) vădit, învederat,
evident. 3. (fig.) remarcabil; bătător la ochi; care bate la ochi, care atrage atenţia; cu ochi
şi cu sprâncene; to be ~ by one's absence a străluci prin absenţă; to make / to render
oneself ~ a atrage atenţia asupra sa, a se face remarcat.
conspicuousness [-nis] s. 1. putinţa de a fi văzut. 2. (fig.) evidenţă, învederare. 3. (fig.)
caracter remarcabil; faimă.
conspiracy [ten'spirasi] s. 1. conspiraţie, complot, înţelegere secretă; (jur.) ~ for murder
omor cu premeditare; atentat premeditat / pus la cale. 2. înţelegere. 3. concurs de
împrejurări.
conspiration [ikonspi'rei/on] s. v. c o n s p i r a c y .
conspirative [kon'spirotiv] adj. conspirativ.
conspiratively [korispirotivli] aaV. conspirativ.
conspirator [kon'spirotor, -rit- ] s. conspirator, complotist, conjurat.
conspiratorial [kon-spiro'tourial] adj. de conspiraţie, de complot; conspirativ.
conspire [kon'spaior] vb. A. tr. a urzi, a pregăti în secret, a pune la cale; to ~ smb.'s
ruin a pune la cale prăbuşirea cuiva; to ~an attack a urzi un atac. B. intr. 1. a complota,
a conspira, a face un complot; a se înţelege; to ~ against a conspira împotriva (cu gen.),
a se uni contra (cu gen.). 2. (fig.) a se uni, a se îmbina, a conlucra; all things ~d to make
him happy toate conlucrau la fericirea lui.
conspirer [s']s.v. conspirator.
conspiringly [-inii] adv. conspirativ.
conspue [kanz'pju:, kon'spju:] vb. tr. (rar) a respinge cu scârbă.
constable ['kAnstobl] s. 1. (si police ~) agent de poliţie, poliţist; Chief Constable şeful
poliţiei; comandantul poliţiei (fn oras, comună); special constable gardian de pace
voluntar; cetăţean care a depus jurământ să activeze ca agent de poliţie la anumite ocazii.
2. (ist.) conetabil, funcţionar superior regesc, guvernator de castel; ~ of Windsor Castle
guvernator al castelului Windsor; ~ of the Tower of London guvernator al castelului
„Turnul Londrei". 3. (inv.) conetabil, -v- to outrun / (înv.) to overrun the ~ a trăi din
expediente, a se îngloda în datorii.
constabulary [ksn'stasbjulori] I. s. corp poliţienesc; poliţie; poliţişti; mounted ~ poliţie
călare. II. adj. poliţienesc, de poliţie.
constance ['konstpns] s. v. c o n s t a n c y.
constancy [-i] s. 1. statornicie, constanţă; consecvenţă; perseverenţă; tărie, fermitate.
2. permanenţă, neschimbare, stabilitate. 3. credinţă, fidelitate, loialitate, credinţă neclintită.
constant ['(constant] I. adj. 1. statornic, constant; consecvent; perseverent; neabătut.
2. credincios, fidel (unei idei etc.). II. s. (fiz., mat.) constantă; ~of friction coeficient
de frecare.
constantan ['konstontan, amer. kci:nz-] s. (metal.) constantan.
constant capital ['konstant .kaspitl] s. (ec.) capital constant.
constant field [~ Ti:ld] s. 1. (electr.) câmp uniform; câmp constant (în timp). 2. (mat.)
corp al constantelor.
constantly ['konstsntli] adv. 1. în permanenţă, întruna, constant, mereu, neîncetat,
neîntrerupt, continuu, fără răgaz; regulat, uniform. 2. adesea, deseori.
constant map ['konstont 'ma;p] s. aplicaţie banală.
constant-pressure line [~ipre/o'lain] s. izobară.
constant stress [~ 'stres] s. (tehn.) tensiune constantă.
Constantinopolitan [koniStaentinou'politon] I. adj. din Constantinopol. II. s. locuitor
din Constantinopol.
constellate I. ['konstsleitj vb. A. intr. a se uni într-o constelaţie; a străluci împreună.
B. tr. 1. a pune laolaltă într-o constelaţie. 2. (poetic) a împodobi cu stele, a presăra cu
stele. II. ['konstolit] adj. v. c o n s t e l l a t e d .
constellated ['konsto'leitid] adj. înstelat.
constellation [.konsto'leijan, -te'l-J s. 1. constelaţie. 2. (fig.) pleiadă.
204
consternate ['konsto(:)neit] vb. tr. 1. (mai ales pasiv) a consterna, a ului, a face să
încremenească. 2. a îngrozi; a descuraja prin groază.
consternation ['konstsQ'neijsn] s. 1. consternare, uluire, încremenire; alarmă, panică.
2. groază; descurajare prin groază.
constipate ['konstipeit] vb. tr. 1. (med.) a constipa, a încuia. 2. a închide, a astupa. 3. (rar)
a condensa, a comprima.
constipated [-id] adj. (med.) constipat.
constipation [ikonsti'pei/an) s. 1. (mea'.) constipaţie, încuiere. 2. (rar) condensare,
comprimare.
constituency [kon'stitjuansi] s. 1. corp electoral. 2. circumscripţie electorală; to sweep
the ~ a căpăta o majoritate zdrobitoare, a triumfa în alegeri, a avea un mare succes electoral
/ în alegeri. 3. (fam.) clientelă, muşterii.
constituent [kon'stitjuont] I. adj. 1. constitutiv. 2. constituant, electoral. II. s. 1. element
constitutiv, component, parte integrantă / componentă. 2. alegător. 3. (jur.) procurist,
mandatar. 4. (lingv.) element constitutiv al unei combinaţii frazeologice. 5. piesă
componentă, component.
constituent assembly [~ o'sembli] s. 1. (adunare) constituantă. 2. (ist.) adunarea
constituantă franceză din 1789.
constitute ['konstitju:t] vb. A. tr. 1. a alcătui, a constitui, a forma, a compune; a fi;
to "justification a servi drept justificare, a constitui o justificare; to ~ a menace a prezenta
o ameninţare. 2. a întemeia, a fonda, a stabili, a constitui, a institui. 3. a numi (o comisie
etc.); a autoriza, a împuternici. 4. a edicta, a decreta, a promulga (o lege). B. refl. a se
înscăuna; to ~ oneself a judge a se erija în judecător.
constituted authority ['konstitju:tid o:'8oriti] s. autoritate legală / constituită.
constitution [rkonsti'tju:)bn] s. 1. constituţie, lege fundamentală. 2. (mod de)
organizare; compoziţie, alcătuire. 3. (fig.) constituţie, structură, organism; corp, fire,
temperament, caracter; by ~ prin constituţie, de la natură; the ~ of one's mind mentalitate,
structura minţii; strong ~ organism viguros; (amer. si.) how is the state of your ~? cum
te simţi? 4. (înv. mai ales bis.) ordonanţă, hotărâre.
constitutional [-91] I. adj. 1. (despre guvern etc.) constituţional. 2. organic; natural;
constituţional; structural; (tehn.) ~ formula formulă structurală; (fam., peior.)
~ indisposition to exertion lene constituţională. II. s. (fam.) exerciţiu fizic, plimbare
(pentru sănătate); I was taking my usual ~ îmi făceam plimbarea obişnuită; morning
~ plimbare de dimineaţă.
constitutional diagram [~ 'daiagrann] s. (metal.) diagramă de echilibru.
constitutionalism [ikomstiitjinjanslizam] s. 1. constituţionalism. 2. guvernare
constituţională, sistem constituţional de guvernare.
constitutionality [konsti.tjmJVnaditi] s. constituţionalitate, caracter constituţional.
constitutionalize [.konsti'tjujsnslaiz] vb. A. tr. a face constituţional, a da un caracter
constituţional (cu aat.). B. intr. (fam.) a face o plimbare, a lua aer, a se aerisi, a ieşi la
aer.
Constitution State [,konsti'tju:/an steit] s. (amer.) (folosit ca supranume) Statul
Connecticut.
constitutive [kon'stitjutiv] aay. 1. constitutiv, structural, formativ. 2. de întemeiere,
fondator. 3. esenţial, substanţial. 4. (fiz., chim.) component.
constitutive properties [~ .prorratizls.pl. (chim.) proprietăţi structurale.
constitutor ['konstitjut3r] s. fondator, întemeietor.
constrain [kon'strein] vb. A. tr. 1. (to) a sili (să), a constrânge (să), a forţa (să), a obliga
(să; la). 2. a reţine, a opri; a strânge, a restrânge, a comprima. 3. a înlănţui, a încorseta,
a strânge în chingi. B. intr. a recurge la constrângere.
constrained [-d] adj. 1. silit, constrâns, obligat, forţat. 2. perplex, confuz; intimidat,
jenat; strâmtorat; încordat. 3. (despre glas) reţinut, înăbuşit. 4. oprit, stăvilit (din mişcare).
5. (tehn.) cu mişcare forţată. 6. (mat.) supus la condiţii, cu restricţii.
constrainedly [-dli] adv. 1. cu de-a sila, silit, forţat. 2. încurcat, stânjenit.
constrainer [-3'] s. persoană care constrânge etc.(v. c o n s t r a i n A).
constraining [kan'streinirj] s. 1. (tehn.) încastrare. 2. v. c o n s t r a i n .
constraint [kon'streint] s. 1. constrângere, silire; strâmtorare; by ~ prin constrângere.
2. obligativitate.
constrict [kon'strikt] vb. tr. 1. a strânge, a restrânge, a comprima, a presa, a compresa.
2. a reţine, a ţine în frâu, a înfrâna. 3. (fiziol.) a contracta, a face să se contracte, a provoca
contracţia (unui muşchi).
constricted passage [ksn'striktid ipfeskfj] s. (tehn.) canal îngustat.
constriction [kon'strik/an] s. 1. comprimare, restrângere, compresare. 2. (anat.)
strângere, contracţie. 3. îngustare, gâtuire. 4. contracţie, contractare.
constrictive [kan'striktiv] adj. constringent, contracţii.
constrictor [kon'striktor] s. 1. (anat.) muşchi constrictor. 2. (zool.) boa (constrictor)
(Boa constrictor). 3. (med.) constrictor (instrument chirurgical).
constringe [kon'strind3] vb. tr. 1. a contrage, a contracta, a strânge. 2. a comprima,
a apăsa.
constringency [-ansi] s. (anat.) contracţie, contractare, comprimare.
constringent [-ont] adj. (anat.) constrictiv, care contractă.
construct [kon'strAkt] vb. tr. 1. a construi, a clădi, a înălţa, a zidi; to ~ a machine a
construi o maşină. 2. a crea, a făuri, a construi; to ~ the plot of a novel a construi intriga
unui roman. 3. (gram.) a construi; a compune (/raze, sintagme), a combina (prepoziţii
cu substantive etc.). 4. (mat.) a construi.
construction [kon'strAk/mJ s. 1. construcţie, clădire, zidire; the bridge is in course
of ~ podul e în curs de construire. 2. clădire, construcţie, structură; edificiu. 3. interpretare,
tălmăcire, exegeză, explicaţie, comentare; sens, tâlc, înţeles; to put a wrong ~on smth.
a răstălmăci ceva, a tălmăci ceva greşit; he puts the worst ~on everything vede totdeauna
lucrurile în negru, toate le vede în negru; put your own ~ on it! sau put what ~ you
205 contain

like on it! interpretează cum vrei! ia-o cum vrei! 4. (gram.) construcţie; construire, consumer commodities [ksn'sjutma ka'moditiz] s. pl. articole / bunuri / mărfuri de
alcătuire. 5. schiţare, conturate. 6. (artă) structură, construcţie. larg consum.
constructional [-al] adv. structural, de construcţie; constructiv, edilitar. consumer goods [~ gudz] s.pl.v. c o n s u m e r c o m m o d i t i e s .
constructional detail [~ 'di:teilj s. (constr.) detaliu de construcţie. consumer resistance [~ riozistans] s. pasivitatea consumatorului, inactivitatea
construction camps [kon'strAk/sn kzemps] ş. pi. colonic muncitorească temporară, cumpărătorilor; stagnare a vânzărilor, lâncezeala pieţîi.
baracament de şantier. consummate I. [kan'sAmit] adj. 1. perfect, desăvârşit,excelent, ireproşabil; a ~master
construction engineering [~ icnd^iriiiarin] s. (constr.) tehnica construcţiilor. of his craft un maestru desăvârşit în meseria lui; ~ scoundrel ticălos tară pereche.
construction industry [~ -indastri] s. (constr.) industria construcţiilor. 2. terminat, sfârşit, consumat. II. ['konsAmehV'konsameit] vb. tr. 1. a desăvârşi,
constructionism [ksn'strAk/anizamj $. 1. (arte) dimensionare, relief. 2. constructivism. a perfecţiona. 2. a termina, a încheia, a completa. 3. (jur.) a consuma (căsătoria).
constructionist [kan'strAk/snist] s. (mai ales jur.) interpret, tălmăcitor; (ist. S.U.A.) consummately [kan'sAimtli] adv. 1. în întregime, cu desăvârşire, total, complet.
broad / liberal / loose ~ partizan al lărgirii împuternicirilor guvernului central (pe baza 2. excelent, perfect, desăvârşit.
unei interpretări liberale a constituţiei); (ist. S.U.A.) strict ~ partizan al unei interpre­ consummation [ikDnsA'mciJan, -sa'm-] s. 1. desăvârşire, perfecţiune, excelenţă.
tări stricte a constituţiei. 2. perfecţionare, desăvârşire. 3. săvârşire, terminare, încheiere; încununare, încoronare.
construction journal [kan'strAk/an id3:>:n9l] s. (constr.) carnet de ataşament. 4. capăt, sfârşit; (înv.) încetare din viaţă, moarte. 5. reuşită, succes; înfăptuire, realizare,
construction management [~ .msnidjmant] ş. (constr.) amenajare a şantierului. executare (a unui scop, ţel). 6. (jur.) consumare (a căsătoriei).
construction plant [~ pla:nt] s. (constr.) 1. maşini / utilaje sau mecanisme de construcţii. consummator ['konsAineitaf j s. persoană care desăvârşeşte etc. (v. c o n s u ni m a t e
2. şantier. II, D.
construction timber [~ .timbs1"] s. lemn de construcţie, cherestea. consumpted [kan'sAmptid] adj. (amer. fam.) ofticos, tuberculos.
construction train [~ itrcin] s. (ferov.) tren de lucru. consumption [ksn'sAmp/an] s. 1. consumare, uzare; cheltuire, consum. 2. (med.) ftizie,
construction trestie [~ itreslj s. (constr.) estacadă, pasarelă. oftică, tuberculoză pulmonară; (fam.) galloping ~ tuberculoză galopantă. 3. (tehn.) uzură
construction works [~ ws:ks] s. (constr. drumuri) lucrări de artă. totală. 4. (ec.) consum, cerere, necesar; consumaţie.
constructive [kan'strAktiv] adj. 1. constructiv; ~criticism critica constructivă. 2. creator, consumptioner [kon's Amp/ana1"} s. (înv.) 1. v. c o n s u m e r. 2. negustor de mărunţişuri.
edificator, ingenios, inventiv, născocitor. 3. probabil, dedus, presupus, subînţeles, consumptive [kon'sAmptiv] I. adj. 1. epuizant, distrugător, nimicitor. 2. tuberculos,
neexprimat precis, prezumtiv; construit; ~ crime crimă prezumtivă / presupusă. ofticos, ftizie. II. s, 1. agent distrugător. 2. ofticos, tuberculos, ftizie, bolnav de tuberculoză.
constructive work [~ ws:k] ş. 1. muncă constructivă. 2. v. c o n s t r u c t i o n w o r k s . consumptiveness [ksn'sAmptivnis] s. (med.) înclinare spre tuberculoză.
constructivism [kan'strAkti vizam] s. (artă) constructivism. contabescence [ikonta'besans] s. (med.) epuizare; slăbire.
r
constructor [ksn'strAkt9 ] s. 1. constructor; inginer constructor. 2. (mar.) constructor contact I. ['kontskt] s. 1. atingere, contact; to come into ~ a intra în contact, a se întâlni;
naval. (electr.) to break ~ a întrerupe contactul. 2.pl. (amer.) relaţii, cunoştinţe. 3. (mat.) tangenţă.
construe I. [ksn'stru:, 'konst-j vb. A. tr. 1. a explica, a interpreta, a desluşi, a clarifica, 4. îmbinare, legătură, conexiune. 5. (med.) contact, persoană probabil contaminată.
a lămuri. 2. a face analiza, exegeza sau traducerea (unui text). 3. to ~ with (înv. gram.) II. [kan'taskt, kon'taskt, 'ksnta^kt] vb. A. intr (with) a veni în atingere (cu), în contact (cu),
a se construi cu; a cerc (un caz etc.); 'to depend' is ~d with 'upon' verbul „depend" a se atinge (de). B. tr. 1. a face contact / atingere cu, a atinge, a se atinge de, a fi în contact
cere prepoziţia „upon". B. mtr. 1. a fi uşor de analizat, a se supune unei analize gramaticale. cu. 2. (amer.) a lua contact cu, a intra / a se pune în legătură cu. 3. (amer. si.) a-şi face
2. a face analiză, exegeză, interpretare, tălmăcire. II. ['kanstru:, ksn'stru:] s. pasaj de tradus relaţii cu, a intra în combinaţie cu, a avea o afacere cu; a se înhăita cu.
cuvânt cu cuvânt. contact acid [~ .eesid] ş. (chim.) acid (sulfuric) de contact.
consubstanţial fkonssb'stzen/al, -bz't-] adj. (rel.) unic, nedespărţit, unit, dintr-o fire. contact angle [~ izerjgl] s. 1. (mat.) unghi adiacent. 2. (fiz.) unghi de racord.
consubstantiality ['konsabistasn/i'seliti] s. (rel.) unitate nedespărţită. contact bank [~ basrjk] s. (agr.) insecticid de contact.
consubstanţiale (rel.) I. [ikonsab'stam/ieit, -bz't-] adj. unic, nedespărţit. contact breaker [~ ibreika1"] (electr.) întrerupător cu pârghie, heblu; ruptor.
II. [ikonssb'sta^n/ieit] vb. A. tr. a uni în aceeaşi substanţă, a îmbina, a întruni. B. intr. contact chatter [~ .t/fetor] s. (electr., tel.) grup / panou de contacte.
a se uni, a se întru(chi)pa, a Fi nedespărţiţi. contact detector [~ diidcktar] s. (electr.) detector cu cristal.
consubstantiation ['konsabistsnfeijpn, -bzit-, -nsi-] s. (rel.) îmbinare, unire, întrupare. contact device [~ di.vais] ş. (telin.) clemă; comutator.
consuetude ['konswitju:dJ s. 1. (jur.) cutumă, obicei, tradiţie, consuetudine, lege nescrisă, contact flights fiait] s. (av.) zbor efectuat prin observaţie directă (opus zborului
obiceiul pământului. 2. relaţii, raporturi sociale. instrumental).
consuetudinary [.konswi'tju:dinari] I. adj. obişnuit, uzual. II. s. (bis.) tipic, canon, ritual. contact flying Hflaiirj] s. (av.) efectuare a zborului prin observaţie directă (opus lui
consuetudinary law [~ ID:] s. (jur.) obiceiul pământului, lege nescrisă, cutumă. instrument flying).
consul ['konssl] s. 1. consul, reprezentant consular. 2. (ist. Romei) consul. 3. (în Anglia) contact herbicide [~ .haibisaid] s. (agr.) erbicid de contact.
reprezentant local al Clubului Cicliştilor şi Turiştilor. 4. (ist. Franţei), consul, contact insecticide [~ in.sektisaid] s. (agr.) insecticid de contact.
conducător suprem în timpul Republicii franceze de după 1789. contact lens [~ lenz] s. (med.) lentilă de contact.
r
consular ['k:msjub ] adj. consular, de consul. contact line [~ lain] s. 1. (electr.) (fir de) cale, fir de contact. 2. linie de contact.
consular certification [~ -s3:tisfTkei/an] s. legalizare consulară. contact lode [~ loud] s. (geol., mine) pilon de contact.
consular office [~ 'ofis] s. consulat. contact maker [~ »meikor] s. (electr.) întrerupător, disjunctor.
consulate fkonsjulit] s. 1. consulat. 2. rang şau titlu de consul. 3. (ist. Franţei) consulat. contact man [~ msen] s. intermediar, om de legătură (în special între autorităţi şi public).
4. (ist. Romei) funcţie de consul. contactor [ksn'taîkt3r, amer. 'kontfekts1"] s. (electr.) contactor.
consul general ['konsal rd3enarpl] s. consul general. contact pickoff ['kontskt ipiko:fj s. (tehn.) captor, traducător de contact.
consulship ['kansal/ip] s. funcţia de consul. contact rail [~ reil] s. (ferov.) şină de contact.
consult [kon'sAlt] vb.A.tr. 1. a consulta; a cere părerea (cuiva), a întreba; to ~ a doctor contact ring [~ rirj] ş. (electr.) coroană de contacte.
a consulta un medic / doctor; to ~ a dictionary a consulta un dicţionar. 2. a lua în contactual [ksn'tasktjuol, -t/ual] adj. de contact.
considerare, a reflecta / a delibera asupra; I shall ~ your interests voi lua în considerare contadino [ikonta'di:nou],pl. contadini [ikonta'di:ni:] s. (ital.) ţăran italian.
interesele dvs.; to ~ one's pillow a se gândi peste noapte (aprox.: noaptea c cel mai bun contagion [k3n'tcid3Pn, -dyon] s. 1. (med.) rnolipsire, contagiune, infectare (şifig.),
sfetnic). B. intr. (with) a se consfătui, a se sfătui, a se consulta (cu). 2. (med.) boală molipsitoare / contagioasă / infecţioasă, molimă. 3. (jig.) influenţă
consultant [kan'sAltant] ş. 1. consultant, sfătuitor, sfetnic, consilier. 2. medic consultant, corupătoare / vătămătoare. 4. (med.) virus, microb, agent patogen, germen. 5. (poetic)
specialist chemat în consult medical. 3. detectiv. otravă, venin.
consultation [.kcmsal'tei/an] s. 1. consultaţie. 2. consfătuire, deliberare, conferinţă, contagioned [-d] adj. (med. rar) infectat, atins.
discuţie. 3. consult (de medici). contagionist [-ist] s. (med.) persoană care crede în transmiterea unei boli.
consultation room [~ ru(:)m] s. (med.) cabinet medical de consultaţii. contagious [ksn'teid39s] adj. 1. (med.) molipsitor, contagios, infecţios. 2. (fig. despre
consultative [ksn'sAltstiv] adj. consultativ. exemple, râs etc.) molipsitor.
consulter [kan'sAnV] s. persoană care consultă (un doctor etc.). contagious distribution [~ distri'bju:Jan] s. (mat.) distribuţie cu parametri aleatori.
consulting [kan'sAltirj] adj. 1. de consultaţie; 2. consultant. contagiousness [k9ii'teid3i3snis] s. caracter contagios, infecţios.
r
consulting engineer [~ end3i'ni9 ] s. (constr.) inginer consultant. contagiuni [k3n'teid3i3m],pl. contagia l-d3ia] s. v. c o n t a g i o n (1).
Consulting physician [~ fi'zi/an] s. medic consultant. contain [kan'tein] vb. A. tr. 1. a conţine, a cuprinde, a include; this review ~s
consulting room [~ru(:)m] s. v. c o n s u l t a t i o n r o o m . well-written articles revista cuprinde articole bine scrise. 2. a însuma, a fi alcătuit din.
consumable [kan'sjuiinsbl] I. adj. consumabil, care se poate consuma. II. s. lucru ce a se compune din, a cuprinde; his work ~s four books lucrarea lui însumează patru
poate fi consumat. volume. 3. (despre măsuri) a fi echivalent, a cuprinde, a echivala; a pound ~s 16 ounces
consumable ledger [~ .lcd33r] s. (corn.) registru de materiale consumabile. o livră / un funt are 16 uncii. 4. (fig.) a reţine, a stăpâni, a ţine în frâu, a înfrâna; a reprima,
consume [kan'sjuim] vb. A. tr. 1. a consuma, a cheltui. 2. a mânca, a absorbi. 3. (despre a înăbuşi; to ~ one's anger a-şi stăpâni mânia, a se stăpâni, a nu-şi pierde cumpătul.
foc) a distruge, a arde, a mistui. 4. a risipi, a pierde (vreme). 5. pasiv a fi ros / mâncat / 5. a limita, a mărgini; a strâmtora, a restrânge; a închide, a ţine închis; a strânge (în chingi);
chinuit; he is ~d with envy îl roade invidia, c chinuit de pizmă. B. intr. a slăbi, a se ofili, he is ~ed within four walls e închis între patru pereţi; it is ~ed between these limits
a se trece. nu poate ieşi din aceste limite. 6. (/nil.) a ţine în loc, a fixa (inamicul); a rezista, a se
consumedly [-idli] adv. (fam.) foarte, grozav (de); he laughed ~ râdea de se strica, împotrivi (inamicului). 7. a cuprinde, a avea capacitatea de; the hall will ~ over one
era să moară de râs, se strâmba de râs. thousand persons sala va avea peste o mie de locuri. 8. (mat.) a cuprinde, a fi multiplul
consumer [-3r] s. consumator. (cu gen.), a se împărţi (exact) la; five is / are ~ed in twenty four times cinci intră în
container
douăzeci de patru ori. 9. (mat.) a avea (o altă figură) înscrisă, a cuprinde. B. rej7. a se
stăpâni, a se reţine, a-şi păstra calmul, a nu-şi pierde cumpătul; he could not ~ himself
for joy nu-şi mai încăpeam piele de bucurie. C. intr. (înv.) 1. a se purta bine, a fi cuviincios.
2. a fi cumpătat, a duce o viaţă castă, cumpătată.
container [kon'teino1"] ş. 1. recipient. 2. container, Iadă sau cutie (standard) pentru
transportul mărfurilor. 3. rezervor, cisternă. 4. (geol.) rocă magazie / colectoare.
containing [kon'teininj adj. 1. de limitare, de îngrădire; limitator. 2. exterior.
3. conţinând, cu conţinut de.
containment [koriteinmont] s. 1. înfrânare, reţinere. 2. (mv.) conţinut, capacitate, volum.
containment policy [~ -polisi] s. (amer.) politică de îngrădire (concretizată în doctrina
Truman).
contaminate [kon'tannineit] vb. tr. 1. a murdări, a pângări, a mânji, a strica, a vătăma;
a corupe. 2. a împroşca cu noroi, a ocărî, a insulta, a terfeli, a calomnia. 3. (rar) a infecta,
a contamina, a molipsi.
contaminated [kon'tamii'neitid] adj. contaminat; ~ ground teren contaminat; molipsit.
contaminating [kon-tîemi'neitin] adj. (fig.) dăunător, vătămător, corupător.
contamination [kan'taîmi'nei/an] s. 1. murdărie, necurăţenie; vătămare. 2. (rar)
contaminare,contagiune, molipsire, infecţiune. 3. (lingv., Iii) contaminare.
contango [kon'tzerjgou, kon-] s. (corn.) dobândă (cuvenită vânzătorului de acţiuni din
partea cumpărătorului pentru amânarea plăţii pâtiâ la următoarea tranzacţie de bursă).
contango day [~ dei] s. (corn.) ajunul scadenţei; data amânării plăţii într-o tranzacţie
de bursă.
contankerous [kon'taerjksros] adj. v. c a n t a n k e r o u s .
•conte [ko:nt şi pronunţia franceză] s. (fr.) nuvelă, povestire.
contemn [kon'tem] vb. tr. (lit.) 1. a dispreţui, a se purta în mod dispreţuitor cu; a nu
lua în scama, a nu da atenţie (cu dat.). 2. a neglija, a nesocoti, a ignora.
contemnedly [-nidli] adv. (rar) dispreţuitor, cu dispreţ.
contempIate['kontemplcit, -tom-] vb. A. tr. 1. a contempla, a privi îndelung, a-şi aţinti
privirea asupra (cu gen.), a nu-şi lua ochii de ia. 2. a presupune, a crede, a bănui. 3. a avea
în gând, a se gândi la, a preconiza, a-şi propune să facă etc.; I ~ a journey mă bate gândul
să fac o călătorie, mă gândesc la o călătorie; this was at one time ~d la un moment dat
se preconiza acest lucru. 4. a se aştepta la, a prevedea, a întrezări; I do not ~ any opposition
from him nu mă aştept Ia vreo împotrivire din partea lui. 5. (jig.) a vedea, a considera,
a privi. 6. a studia, a examina. B. iu/r. a medita, a cugeta, a chibzui, a reflecta, a se adânci
în gânduri.,
contemplation [rkontem'plei/sn, -tem-] s. 1. contemplare, privire; contemplaţie.
2. meditaţie, reflecţie^ cufundare în gânduri. 3. presupunere, ipoteză, supoziţie; intenţie;
to have smth. in ~ a avea ceva în vedere, a avea intenţia de a face ceva. 4. prevedere,
preconizare, întrezărire.
contemplative ['kontempleitiv, kon'templot-] adj. 1. contemplativ; gânditor, meditativ.
2. (filoz.) speculativ.
contemplativeness [-nis] s. caracter contemplativ; contemplare, contemplaţie.
contemplator ['kontempleitor, -tom-] s. 1. persoană contemplativă. 2. spirit pătrunzător,
scrutător.
contemporaneity [kon<temppro'ni:iti. kon-] s. 1. actualitate, contemporaneitate.
2. simultaneitate, sincronism, coincidenţă.
contemporaneous [konitempo'rcinios] adj. v. c o n t e m p o r a r y .
contemporaneousness [-nis] s. v. c o n t e ni p o r a n e i t y.
contemporariness [k'n'tempsrorinis] s. (rar) v: c o n t e m p o r a n e i t y .
contemporary [ko'tempsrori] I. adj. 1. contemporan, din aceeaşi epocă. 2. simultan,
sincronic. 3. de aceeaşi vârstă, de o vârstă, de un leat, de acelaşi leat. II. ş. 1. contemporan.
2. ziar contemporan, gazetă a vremii / a epocii. 3. persoană de aceeaşi vârstă.
contemporize [kon'temporaiz] vb. tr. a fixa o dată comună (cu dat.), a acorda în timp,
a face să concorde, să coincidă.
contempt [kon'tempt] s. 1. dispreţ; to bring ~ upon oneself a-şi atrage dispreţul; to fall
into ~ a stârni dispreţ; to have / to hold in ~ a dispreţui, a arăta dispreţ (cu dat.); in ~
of în ciuda / pofida (cu gen.), neţinând scama de. 2. (jur.) nesupunere, insubordonare;
~ of court sfidare a curţii.
contemptibility [kon>tempto'biliti,-ti'b-] s.v. c o n t e m p t i b l e n e s s .
contemptible [kon'temptobl, -tib-] adj. demn de dispreţ, de dispreţuit; josnic, ticălos,
jalnic.
contemptibleness [-nis] s. caracter demn de dispreţ; lucru nedemn, infamie, josnicie,
ticăloşie; stare jalnică.
contemptibly [-i] adv. josnic, ticălos; jalnic.
contemptuous [kon'temptjuos] adj. 1. dispreţuitor. 2. trufaş, fudul; he is ~ of advice
nesocoteşte / dispreţuieşte sfaturile. 3. obraznic, insolent, neobrăzat, sfruntat.
contemptuously [-li] adv. cu dispreţ, dispreţuitor, arogant.
contemptuousness [-nis] s. 1. caracter dispreţuitor; dispreţ; trufie. 2. insolenţă,
neruşinare.
contend [kon'tcnd] vb. A. iu/r. 1. a (se) lupta, a se bate (şi fig.); to ~ with an enemy
a se lupta cu un duşman; a combate un duşman; he had to ~ with enormous difficulties
avea de luptat cu greutăţi imense. 2. a rivaliza, a se lua la întrecere. 3. a discuta, a dezbate,
a argumenta, a avea o controversă, a se certa; why ~ about such trivial things? de ce
să ne certăm pentru lucruri atât de neînsemnate? B. tr. a afirma, a susţine; I ~ that he
is right susţin că arc dreptate.
contendent [-ont] s. v. c o n t e n d e r (1).
contender [-or] s. 1. adversar, potrivnic, rival, concurent (la o întrecere, în alegeri).
2. candidat (la un post).
contending [-in] I. adj. 1. care (se) luptă; ostil, vrăjmaş. 2. în conflict, opus, potrivnic,
care se ciocnesc. II. s. luptă (şi fig.).
206
content1 ['kontent] s. 1. (adesea pi.) conţinut, cuprins; the ~s of a book conţinutul,
cuprinsul unei cărţi. 2. pl. (şi table of ~s) tablă de materii, cuprins. 3. volum, capacitate,
spaţiu. 4. esenţă, fond; the ~ of a proposition fondul unei propuneri.
content2 [kon'tent] I. adj. 1. predic, (with) mulţumit, satisfăcut (de). 2. (to) gata, pregătit,
doritor (să; de a). II. vb. A. tr. a satisface, a mulţumi. B. refl. to ~ oneself with a se
mulţumi cu / să; a se mărgini să / la, a se limita la. III. s. 1. mulţumire, satisfacţie, sentiment
de mulţumire; to one's heart's ~ după pofta inimii. 2. vot pentru (în Camera Lorzilor);
not ~ vot împotrivă. 3. pl. votanţi pentru.
contented [kon'tentid] adj. satisfăcut, mulţumit, încântat, fericit.
contentedly [-li] adv. cu mulţumire, satisfăcut; cu încântare, fericit, încântat.
contentedness [-nis] s. mulţumire; încântare.
contention [kon'ten/.Tn] s. 1. luptă; vrajbă, discordie; ceartă, controversă, sfadă. 2. motiv
de ceartă, pricină, litigiu. 3. întrecere, rivalitate, concurenţă, emulaţie.
contentious [kon'ten/os] adj. 1. litigios, discutabil, contestabil. 2. agresiv, vehement;
certăreţ, cârcotaş, arţăgos.
contentiousness [kon'ten/osnis] s. caracter agresiv, certăreţ; pornire spre ceartă, arţag.
contentless1 [kon'tcntlis] adj. (rar) nemulţumit.
contentless2 ['kontentlis] adj. fără conţinut, gol.
contentment [kon'tentmont] s. satisfacţie, mulţumire, plăcere; (prov.) ~is above wealth
mai bună e mulţumirea decât avuţia.
conterminal [kon'to;mind, kon-] adj. v. c o n t e r m i n o u s (1).
conterminous [kon<to:minos, kon-] adj. 1. (with, to) vecin, învecinat, limitrof (cu).
2. coincident, concurent. 3. paralel; contemporan, simultan.
contest I. [kon'test] vb. A. tr. 1. a disputa, a se lupta pentru, a duce o luptă pentru; a se
crampona de; (pol.) to ~ a seat în Parliament a-şi disputa un loc în Parlament; (pol.)
to ~ an election a) a-şi disputa o alegere; b) a contesta rezultatul linei alegeri. 2. a discuta,
a dezbate; a se certa cu privire la, a contesta, a dezminţi; a critica, a combate; a se opune
(cu dat.), a se împotrivi (cu dat.); this point was warmly ~ed by the lawyers problema
a fost viu discutată / dezbătută / disputată de avocaţi. 3. (mii.) a lupta pentru, a apăra;
a disputa; the soldiers ~ed every inch of the ground soldaţii s-au luptat pentru fiecare
palmă de pământ. B. intr. 1. a (se) lupta, a se lua la întrecere; a rivaliza, a se întrece;
a discuta, a se certa, a avea o discuţie / o controversă / o dispută; to ~ with Jove in pomp
a rivaliza cu Jupiter în măreţie. 2. to ~ for a ţinti la, a năzui la / către, a aspira la, a tinde
spre. II. ['kontest] s. 1. luptă. 2. ceartă, discuţie, controversă, dispută; litigiu. 3. rivalitate,
întrecere; competiţie/concurs, concurenţă.
contestant [kon'testont] s. concurent, rival, adversar, participant la o întrecere.
contestation [tkontes'tei/^n] s. 1. ceartă, discuţie, controversă, conflict, dezbatere; in
~în discuţie, controversat. 2. punct de plecare în discuţie, pricină.
contested [kon'testid] adj. 1. (despre o teorie etc.) contestat, disputat; dubios, nesigur,
controversat. 2. (despre o luptă, un concurs etc.) îndârjit, viu disputat.
contested election |~ i'lekfcn] s. (pol.) 1. alegere la care iau parte mai mulţi candidaţi,
alegere disputată / cu concurenţă acerbă. 2. (amer.) alegere a cărei corectitudine este
contestată.
context ['kontekst] s. context; in this ~ în această conjunctură.
context-free language [~fri: 'Ia3rjgwid3] s. (cib.) limbaj acontextual.
contextual [kon'tekstjual, kon-, -t/upl] adj. 1. contextual, care rezultă din context.
2. textual, ad litteram.
contexture [kon'tekst/or] s. 1. împletire, îmbinare, îtnrepătrundere. 2. ţesătură; structură;
compoziţie.
contignation [.kontig'nei/sn] s. (lucrări de) dulgheric.
contiguity [rkonti'gjuiti] s. 1. vecinătate, învecinare, contiguitate, atingere, contact;
proximitate, apropiere. 2. asociaţie de idei prin tangenţă; şir, coerenţă.
contiguous [kon'tigjuos, kon-] adj. 1. (to) contiguu (cu), având contact (cu), în contact
(cu). 2. învecinat, vecin, alăturat, limitrof. 2. (geom.) adiacent. 3. (to) următor, subsecvent
(cu dat.).
contiguous angle [~ a;ngl] s. (geom.) unghi adiacent.
contiguousness fkon'tigjuosnis] s. v. c o n t i g u i t y (1).
continence ['kontinons] s. 1. reţinere, abţinere, discreţie. 2. continenţă, moderaţie,
cumpătare; castitate; înfrânare, stăpânire de sine.
continent1 ['kontinont] adj. 1. reţinut, discret, măsurat. 2. moderat, temperat, cumpătat;
cast; înfrânat.
continent2 s. 1. continent. 2. the Continent continentul european; (amer.) America
de Nord; (ist.) cele 13 state care au format ulterior Statele Unite.
continental [ikonti'ncntl] I. adj. 1. continental; european; ne-britanic. 2. (ist. S.U.A.)
nord-american. II. s. 1. locuitor al continentului european, continental, străin, ne-englez.
2. (ist. S.U.A.) soldat (în epoca războiului pentru independenţă). 3. (amer. si.) bani de
hârtie depreciaţi; bani de hârtie (în epoca războiului de independenţă); I don't care a
~ puţin îmi pasă, mă doare-n cot; not worth a ~ nu face o para chioară / doi bani.
continental base [~ 'bcis] ş. (geol.) soclu continental.
continental blocks [~ 'bbks] s. pl. (geol.) cratogene.
continental breakfast [konti'ncntl 'brekfost] mic-dejun uşor.
continental drift [~ 'drift] s. (geogr.) deriva continentelor.
continentalist [.konti'nentolist] s.v. c o n t i n e n t a l (II, 1).
continentalize [ikonti'nentoloiz] vb. intr. a se adapta modului de viaţă continental.
continental shelf [~ '/elf] s. (geol.) platformă continentală.
continent-making movement ['kontinent meikirj 'mu:vmont| s. (geol.) mişcare
epirogenică. ,
contingence [kon'tiiK^ns] s.v. c o n t i n g e nc y.
contingency [-i] s. 1. posibilitate, probabilitate, eventualitate; nesiguranţă, incertitudine;
întâmplare neprevăzută, lucru neaşteptat; according to the ~ of affairs după întorsătura
207
pe care o vor lua lucrurile; to be prepared for all contingencies a fi pregătit pentru
orice eventualitate; various contingencies may alter the result rezultatul ar putea fi
schimbat de împrejurări neprevăzute. 2. lucru secundar, împrejurare secundară,
corelativ, accesoriu, auxiliar. 3. pl. (alocaţii sau prevederi bugetare pentru) cheltuieli
neprevăzute. 4. (înv.) contingenţă, legătură, alăturare, vecinătate; asemănare, similitudine;
analogie; cases having a ~ cazuri similare / analoge.
contingent [kan'tind33nt] I. adv. 1. problematic, posibil, probabil, eventual. 2. întâmplă­
tor, accidental, incidental, fortuit, neprevăzut, imprevizibil. 3. condiţional, condiţionat,
determinat de o condiţie; peace ~ upon compliance with the proferred terms pace
condiţionată de acceptarea condiţiilor propuse; ~ fee on cure plata medicului după
vindecarea pacientului / numai în cazul vindecării. 4. (gram.) indirect, oblic; ireal (de
exemplu despre acţiunile exprimate de subjonctiv etc.). 5. (filoz.) relativ, dependent;
problematic. II. s. 1. întâmplare / împrejurare neprevăzută, accident, incident.
2. cotă(-parte), parte quantum, proporţie. 3. cotă de participare; (mil.) contingent cu care
participă o ţară la o alianţă; the British ~ in the campaign trupele britanice care au
participat la campanie. 4. reprezentativă, delegaţie, solie, misiune; the Romanian ~ at
the Olympic games echipa română la Jocurile Olimpice.
contingent complex [~ 'kompleks] s. (mat.) complex conjugat.
continuable [kan'tinjuabl] adj. care poate fi continuat.
continual [ksn'tinju^l] adj. 1. (rar) continuu, neîntrerupt, neîncetat; fără preget.
2. frecvent, des, obişnuit, repetat.
continually [-i] adv. în mod repetat, mereu, iar şi iar; neîncetat.
continuance [ksnatinjuans] s. 1. durată; continuare, urmare; ~ in office vechime în
funcţie; in ~ (of time) eu timpul, în decursul timpului; for a ~ multă vreme; they had
a ~ of bad harvest au avut o recoltă proastă după alta; a ~ of fine weather o perioadă
lungă de timp frumos. 2. (jur.) amânare (ă unui proces).
continuant [ksn'tinjuant] I. adj. (fon.) (despre consoană) care poate fi prelungită. II. s.
1. consoană al cărei sunet se poate prelungi.
continuate [kan'tinjueit] vb. tr. (înv.) a lega strâns, a uni strâns.
continuation [ksnitin'ju'eijbn] s. 1. continuitate. 2. continuare, prelungire, prorogare;
extindere, succesiune. 3. reluare, continuare; ~ of a story continuarea unei poveşti. 4. pl.
(sl.) pantaloni, brăcinari; jambiere; military ~s pantaloni militari. 5. lucrare care apare
în fascicule periodice, roman foileton. 6. v. c o n t a n g o .
continuation class [~ klo:s] s. clasă / grupă de elevi de la şcoala complementară / la
cursurile pentru adulţi.
continuation day [~ dei] s. v. c o n t a n g o d a y .
continuation school [~ sku:l] s. şcoală complementară, şcoală de adulţi.
continuation teaching [~ iti:t/irj] s. învăţământ complementar, şcoală / învăţământ pentru
adulţi.
continuative [kan'tinjuativ] adf de continuare, pentru continuare, tinzând să continue.
continuator [k3n'tinjueitor] s. continuator (mai ales al unei opere literare începută
de altul).
continue [kan'tinju:] vb. A. tr. 1. a continua, a urma; a prelungi, a extinde; he ~s doing
/ to do so continuă să facă astfel; (despre un episod de roman etc.) to be ~d va urma.
2. a menţine, a păstra; a nu renunţa la, a nu înceta (să), a nu abandona a stărui în, a persista
în. 3. a lăsa în pace, a ţine mai departe; to ~smb. in office a menţine pe cineva în funcţie
/ în serviciu. 4. a prelungi, a amâna, a proroga. 5. a relua (un discurs după pauză etc.).
6. (jur.) a nu scoate / (un proces) de pe rol, a menţiona pe rol. B. intr. 1. a continua,
a dura, a dăinui, a ţine; a rămâne, a supravieţui; the kingdom did not ~ regatul nu dăinui
mult. 2. a sta, a şedea; a locui; to ~ în (sau at) a place a rămâne mai departe într-un loc.
3. a persevera, a persista, a stărui, a fi constant; if you ~obstinate dacă te încăpăţânezi;
to ~in a state a persista într-6 atitudine. 4. a se menţine, a rămâne; the weather ~d fine
vremea s-a menţinut frumoasă.
continued [-d] adj. 1. neîntrerupt, necontenit, (in)continuu; durabil. 2. (în texte) urmare.
continued fraction [~ ifrsek/pn] s. (mat.) fracţie continuă.
continuity [.konti'nju(:)iti] s. 1. continuitate, neîntrerupere; indisolubilitate; integritate.
2. (radio) anunţ de continuare; anunţ al crainicului care prezintă un program. 3. (cin.)
scenariu; listă de titluri / de dialoguri; (radio, T.V.) comperaj, comentar, text de crainic.
4. succesiune, secvenţă (de imagini într-un film etc.). 5. (electr.) conductibilitate a
circuitului.
continuity-girl [~g3:l] s. (cin.) script-girl, secretară de platou.
continuity list [~ list] s. (cin.) listă de dialoguri; listă de montaj; scenariu regizoral.
continuous [ksn'tinjuss] adj. 1. neîntrerupt, continuu, necontenit, permanent, constant,
prelungit; a ~ stretch of water întindere ncântreruptă de apă. 2. (electr.) permanent,
constant. 3. (gram.) continuu, progresiv, perifrastic.
continuous beam [~ 'bi:m] s. (constr.) grindă continuă.
continuous brake [~ 'breik] s. (ferov.) frână continuă.
continuous bridge [~ 'brid3] ş. (constr.) pod fix.
continuous current [~ 'kArsnt] s. (electr.) curent continuu.
continuous feed [~ 'fi:d] s. (tehn.) avans continuu, debit continuu.
continuous flight [~ 'flait] s. (av.) zbor fără escală.
continuous floor [~ 'fb: r ] s. (constr.) pardoseală fără rosturi.
continuous furnace [~ Tamis] s. (ind.) cuptor tunel, cuptor cu canale.
continuous load [~ 'loud] s. (tehn.) sarcină constantă, încărcare permanentă.
continuous loading [~ 'loudin] ş. (tel.) încărcare continuă, crarupizarc.
continuously [ksn'tinjuasli] adv. încontinuu, neîncetat, mereu, permanent, neîntrerupt.
continuously running duty [~ ^Anin. 'dju:ti] s. (electr.) serviciu neîntrerupt.
continuousness [kan'tinjuasnis] s. continuitate, caracter continuu.
continuous rain [kan'tinjuas' rein] s. ploaie de lungă durată, ploaie generală.
continuous rating [~ 'reitirj] s. (tehn.) regim permanent.
contracting combine
continuous service [~ 'ss;vis] s. (tehn.) regim permanent, mers de durată.
continuous waves [~ 'weivz] s. pl. (fiz.) oscilaţii întreţinute / neamortizate.
continuous window [~ 'windou] s. (constr.) fereastra continuă.
continuum [kan'tinjuam] s. şir, continuitate; masă continuă; lucru cu caracter continuu;
a ~ of sensations şir de senzaţii, senzaţii în lanţ.
cont-line ['kontlain, -lin] s. 1. (tehn.) spaţiu între fibrele unei frânghii, ale unui odgon
etc. 2. spaţiu între butoaie înşirate la rând.
conto [kontou] s. (portugheză) conto, monedă portugheză.
contort [kan'tD:t] vb. tr. 1. a strâmba, a suci, a răsuci. 2. (fig.) a desfigura, a denatura,
a falsifica, a răstălmăci. 3. (tehn.) a distorsiona.
conterted bed [kan'tortid 'bed] s. (geol.) strat strivit.
contortion [kan'tDi/pn] s. 1. strâmbare, răsucire, sucire, contorsiune. 2. (jig.) desfigu­
rare, denaturare, răstălmăcire, falsificare. 3. (med.) scrânteală, luxaţie; entorsă.
contorsionist [-ist] ş. 1. contorsionist, omul-şarpe (la circ); acrobat, saltimbanc; gimnast.
2. (înv.) vorbitor sau scriitor care stâlceşte sensul cuvintelor sau forma artistică.
contour fkontua1"] 1. s. contur, configuraţie; siluetă. 2. (ţop.) contur aparent, curbă de
nivel. 3. (fig.) configuraţie, înfăţişare, aspect general; stare, situaţie, poziţie; he is jubilant
over the ~of things e încântat de starea lucrurilor. 4. (ar/e) proporţii, proporţie, armonie,
caracter proporţional. II. vb. tr. a contura, a însemna cu contur.
contour ambit [~ 'a;mbit] ş. (tel.) contur.
contour fighter [~ Tait3r] s. (av.) avion de asalt (pentru zbor razant, în „rase-motte ").
contour line [~ lain] s. (top.) curbă de nivel altimetrică.
contour map [~ mspj s. (top.) harta cu curbe de nivel, cu configuraţia terenului; hartă
schematică, schiţă.
contra fkontrs] (lat.) I. prep. (în) contra (cu gen.), împotriva (c» gen.). II. adv. din
contra, dimpotrivă. III. s. 1. element contrar; pros and ~s argumente pentru şi contra.
2. (cam.) partida opusă la contabilitate (mai aleş creditul).
contraband ['kontrsbcend] I. s. 1. contrabandă. 2. mărfuri de contrabandă. 3. (şi ~ of
war) (ist. S. U.A.) negrii fugari stabiliţi în nord (în timpul Războiului de Secesiune 1861 —
1865). II. adj. de contrabandă.
contrabandist [-ist] s. contrabandist.
contrabass ['kontrs'bcis,'—] s. (muz.) contrabas.
contrabassist [-ist] s. (muz.) contrabasist.
contraception ['kontra'scp/pn] s. (med.) măsuri anticoncepţionale / de prevenire a
sarcinii.
contraceptive ['kontra'septiv] adj., s. (med.) anticoncepţional, anticonceptual, pentru
prevenirea sarcinii.
contract I. [ksn'trsekt] vb. A. tr. 1. a micşora, a contracta, a restrânge, a strânge,
a comprima, a presa; to ~expenses a reduce cheltuielile. 2. a contracta, a încrunta, a încreţi
(fruntea, sprâncenele). 3. a încheia (un contract, o tranzacţie), a face (un angajament).
4. a contracta (o obligaţie). 5. a lega (o prietenie), a stabili (cunoştinţe). 6. (mai ales pasiv)
a logodi; he was ~ed to her părinţii l-au logodit cu ea. 7. a contracta, a dobândi, a căpăta
(o obişnuinţă). 8. a contracta, a face (datorii). 9. (lingv.) a contrage, a scurta. 10. (med.)
a contracta, a lua, a face (o boală); to ~ a disease a se îmbolnăvi. B. intr. 1. a face un
tratat, a cădea la învoială, a se învoi, a cădea de acord, a se înţelege; a se tocmi. 2. a se
comprima, a se contracta, a se reduce, a se micşora. 3. (înv.) a se căsători. II. ['kontnekt]
s. 1. contract, înţelegere, convenţie, învoială, acord, tratat; to sign a ~ a semna, a încheia
un contract; to witness a ~ a fi martor al unei înţelegeri, a semna un contract ca martor.
2. (yur.) contract; convenţie; absolute ~contract simplu; express ~ contract formal; implied
~cvasi-contract; conditions of ~caiet de sarcini, condiţiile contractului; to do by ~ a lucra
în antrepriză; to draw up a ~ a redacta / a alcătui / a ticlui un contract; to enforce a ~
a cere executarea unui contract; sold by private ~ vândut prin bună învoială. 3. contract
matrimonial / de căsătorie; învoială la căsătorie; logodnă oficială (cu valoare juridică).
4. (joc de cărţi) contract; bridge contract. 5. (gram.) formă contrasă / contractată / redusă.
6. (în nordul Angliei) bilet de tren pentru sezonul de vară. 7. (înv.) atracţie mutuală.
contractant ['ton'trasktant] s. contractant, parte contractantă.
contract award fkontrskt 3iWo:d] s. (constr.) acordarea comenzii.
contracted [kan'tnektid] adj. 1. contractat, strâns, redus, îngustat, micşorat, diminuat;
intrat la spălat, încreţit, pungit, strâns pungă, închircit; ~brow frunte încreţită, încruntată.
2. scurtat; abreviat, prescurtat; concis, scurt, lapidar. 3. (gram. lingv.) (despre cuvinte)
contras, scurtat, abreviat, redus (de exemplu can't pentru cannot, o'er pentru over);
(gram.) a «sentence propoziţie scurtată / eliptică; 4. (fig.) strâmt, îngust, limitat, mărginit;
obtuz; ~mind minte strâmtă, obtuză, îngustă; ~ views vederi limitate, ochelari de cal.
5. egoist, iubitor de sine, meschin, josnic; răutăcios, rău, lipsit de generozitate; închis în
sine. 6. negociat, contractat, târguit; ~ peace pace negociată. 7. (înv.) logodit.
contracted ideal [~ ai'dial] s. (mat.) ideal compact.
contractedness [kan'traektidnis] s. 1. caracter contractat etc. (v. c o n t r a c t e d ) .
2. concizie, caracter lapidar / concis, lapidaritate. 3. îngustime (de vederi). 4. egoism;
meschinărie.
contracter [k9n'traekt3r] s. (radio) compresor.
contractibility [kan.traskta'biliti, -ti'b-] ş. contractibilitate, capacitate de contracţie.
contractible [kan'trsektabl, -tib-] adj. contracţii, contraetabil, capabil de contracţie.
contractile [kan'trsktail, amer. -til] adj. contracţii, compresibil, reductibil, contraetabil.
contractile force [~ 'fo:s] s. (fiz.) forţă de contracţie.
contractile muscles [~ Wslz] s. pl. (anat.) muşchi contractili.
contractility [.kontraek'tiliti] ş. capacitate de contracţie, compresibilitatc, rcductibilitate,
contracti(bi)litatc.
contracting [kan'tnektirj] adj. 1. care (se) contractă etc. (v. c o n t r a c 11). 2. contractant.
contracting combine [~ 'ksmbain] s. (constr.) grup de întreprinderi, trust (angajat la
o lucrare).
contraction 208

contraction [karitraek/an] s. 1. strângere, contracţie, contractare; apăsare, comprimare. în sens contrar; unless I hear to the ~ până la proba contrară; there is no evidence to
2. restrângere, condensare, micşorare, diminuare, reducere, scurtare, prescurtare; ~ of the ~ nu există nici o dovadă împotrivă; nimic nu dovedeşte contrariul; to interpret by
credit restrângerea creditului. 3. (lelm.) contractare (prin întărire). 4. (lingv.) contragere; contraries a interpreta, a înţelege pe dos; for all / aught I know to the ~ după câte ştiu.
prescurtare. 5. (jur.) subtractare, încheiere (a unei căsătorii etc.) 6. căpătare, contractare III. prep. ~ to împotrivă, în opoziţie cu, contrar; to act ~ to nature a face (ceva) împotriva
(a unui obicei). 7. îmbolnăvire, contractare (a unei boli). 8. contractare (a unei datorii). naturii, a proceda în chip nefiresc. -
9. încruntare; contractare. contrary-minded ['kontrari'maindid] adj. de părere contrară, cu păreri opuse.
contractional [koritraskjsnal] adj. de contracţie, de contractare; contracţii, referitor contrast I. ['kontrasst, -tra:st] s. 1. contrast, opoziţie, nepotrivire, lipsă de asemănare,
la contracţii / contractare / contracţie. discordanţă; in ~ with în contrast cu; there is a marked ~ between them nu seamănă
contraction joining [kon'traskjan id3oinirj] s. (tehn.) îmbinare prin fretare. deloc între ei, e o deosebire (ca) de la cer la pământ între ei. 2. (to) opusul (cu gen.),
contraction stress [~ stres] s. (tehn.) tensiune de retragere. lucru care contrastează cu, contrariul (cu gen.). 3. (arte) contrast, contraste. II. [kon'trast,
contractive [ksn'trasktiv] adj. care (se) poate contracta; contractiI;care se zgârceşte. -'trd:st] vb. A. tr. a contrasta, a pune în contrast, a analiza sau sublinia deosebirile dintre
contract-letting ['ksntraîkt deţin] s. (constr., ec.) darea comenzii. (aoua obiecte). B. intr. a fi în contrast, a se deosebi, anu se potrivi; (arte) the two colours
contractor [kon'tra;tor] s. 1. contractant; antreprenor; parte contractantă; builder and ~ very well cele două culori formează un contrast foarte plăcut; they ~ with each other
~ antreprenor de construcţii; army ~ furnizor al armatei. 2. (anat.) muşchi contractor, sunt în contrast, formează un contrast.
constrictiv. • ■ contrast colour ['kontrastikAlo'] s. cuibare complementară.
contractor's locomotive [~z 'loukoimoutiv] s. (constr.) locomotivă de şantier. contrastive [kan'trastiv] adj. în contrast, contrastant. -
contractor's plant [~z pla:nt] s. (constr.) utilaj de construcţii. contrast range ['kontreest reind3] s. (tel.) contrast maxim.
contractor's railway [~Zjreilwei] s. (constr.) decovil; cale ferată îngustă (de şantier). contrasty ['kon'tnesti] aay. (mai ales despre negativele fotografiilor) plin de contraste,
contractor's truck [~z trAk] s. (constr.) vagonet. reliefând contrastele.
contract price ['kontra.'kt prais] s. valoare contractuală; preţ contractual. contrate ['kontrit] adj. (tehn.) cu dinţi perpendiculari.
contractual [kon'traekt/ualj aay. contractual, decurgând dintr-tin contract. contravallation [.kontrevo'lei/an] s. (mii.) (linie de) contravalaţie.
r
contracture [k3n'tra3kt/3 ] s. (fiziol.) contractare (a muşchilor). contravariance [ikontra'vesrisns] s. (mat.) contravarianţă.
contradict [rkontrg'dikt] vb. A. tr. 1. a contrazice; a tăgădui, a dezminţi, a nega, contrâvariant [ikontre'vs ariont] adj. (mat.) contravariant.
a contesta. 2. a contrazice, a veni în contradicţie cu, a contraveni (cu dat.), a se bate cap contravene [.kontra'vkn] vb. tr. 1. a călca, a încălca, a viola, a contraveni la (o lege
în cap cu, a fi în opoziţie cu; these rumours ~ each other aceste zvonuri se bat cap în etc.).'2. (despre lucruri) a contraveni la, a veni în contradicţie cu, a acţiona în sens contrar
cap. 3. (inv.) a se opune (cu aVu.), a se împotrivi (cu aht.), a rezista (la sa» cu dat.). B. intr. (cu aat.). 3. a contesta, a disputa, a pune la îndoială (o declaraţie etc.).
a avea spirit de contradicţie. contravener [-ar] s. contravenient, infractor.
contradictable[-3bl] adj. (rar) discutabil, îndoielnic, dubios. contravention [.kontra'vcnjan] s. contravenţie, infracţiune; încălcare, violare, abatere;
r
contradicter [-o ] s. v. c o n t r a d i c t o r. in ~ of the law violând legea, în dispreţul legii, prin încălcarea legii.
contradiction [.kontra'dikjsn] s. 1. dezminţire; negare, contrazicere; an official ~ of contraviolino [.kontravkj'limouj.pl. contraviolini [-'li:ni:J s. (muz.) contrabas.
the rumours o dezminţire oficială a zvonurilor. 2. contradicţie; contrazicere; poziţie contretemps ['ko(:)ntrota:r], -to(:)n şi pronunţia franceză] s. (fr.) 1. accident, întâmplare
contrară sau opusă; inconsecvenţă; incompatibilitate, nepotrivire, inconstanţă; ~ in terms nenorocită, nenorocire; neplăcere. 2. piedică, obstacol, barieră. 3. (muz.) contratimp,
contradicţie în termeni / fundamentală / esenţială. 3. opoziţie, contrast, opunere.
sincopare.
contradictious [ikcntra'dikfas] adj. (înv.) 1. contradictoriu, controversat, disputat, contribute [kon'tribju(:)t] vb. A. tr. 1. a contribui cu, a dona, a subscrie (bani). 2. a scrie,
discutabil. 2. înclinat spre contrazicere sau opoziţie; amator de dispută; cârcotaş, arţăgos,
a trimite (mi articol la un ziar). B. intr. to ~to a) a contribui la; a juca un rol în; b) a cotiza;
cusurgiu.
c) colabora la (un ziar etc.).
contradictiousness [-nis] s. 1. spirit de contradicţie. 2. contradicţie cu / faţă de sine
contributing editor [kon'tribjutirj 'editor] s. colaborator (la o revistă etc.).
însuşi, inconsecvenţă.
r contribution [ikontri'bju:/3n] s. 1. ajutor, colaborare, concurs. 2. contribuţie, aport
contradictor [.k:>ntro'dikto ] s. persoană care contrazice / care are o atitudine sau părere
(ştiinţific, în bani etc.); donaţie, ofrandă, obol; cotizaţie. 3. articol (trimis redacţiei unui
contradictorie, oponent; adversar, potrivnic.
ziar), colaborare. 4. impozit, bir; dare, dajdie; to lay under ~ a impune; a pune la
contradictorily [ikontre'diktgrili] adv. în (mod) contradictoriu.
contribuţie.
contradictoriness [ikontro'diktorinisj s. contrazicere, contradicţie, opunere, opoziţie,
contribution box [~ boks] s. cutie pentru cheie.
nepotrivire.
contributive [kon'tribjutiv] adj. ~ to care contribuie la, contribuind la.
contradictory [.kontra'dictari] I. adj. 1. contradictoriu, opus; contrar. .2. care
contributor [kgn'tribjuto1"] s. 1. persoană care aduce o contribuţie; persoană care
dezminte sau contrazice; care se bat cap în cap. 3. v. c o n t r a d i c t i o u s. II. s. (filoz.)
teză sa« afirmaţie contradictorie, argument contrar. cotizează sau subscrie. 2. colaborator al unei publicaţii («lai ales autor de articole literare).
contributory [kon'tribjutori] I. adj. 1. auxiliar, ajutător, care contribuie, care ajută.
contradistinct [ikontrsdis'tirjkt] aa7- (rar) ~from deosebit de, diferit de.
contradistinction [.kontrsdis'tirjk/an,'—'--] s. contrast, opoziţie; deosebire; in ~ to / 2. contribuabil, cotizator. 3. de colaborare. II. s. (corn.) participant solidar la plata datoriilor
rar from în contrast / opoziţie cu, spre deosebire de. unei societăţi.
contradistinguish ["kontradis'tirjgwif;'—'--[ vb. tr. 1. a contrasta, a pune în contrast, contributory editor [~ >edit3r] s. colaborator (la o revista etc.).
a compara. 2. to ~ from a distinge de, a deosebi de, a pune în contrast / opoziţie cu; contributory insurance [~ ini/uorons] s. asigurări sociale din fondurile salariaţilor,
a face să se deosebească de. asigurări prin cotizaţii.
contraflow [ikontro'flou] s. (tehn.) contracurent. contributory negligence [~ ,neglid3ans] s. (jur.) neglijenţă culpabilă, vinovată,
contrail ['kontreil] s. (prese, de Ia c o n d e n s a t i o n t r a i l ) dâră de aburi condensaţi, imprudenţă din partea victimei unui accident, care a contribuit la provocarea
lăsată de avioanele de reacţie. accidentului.
contraindication [ikontrorindi'keijan] s. (med.) contraindicaţie.' contributory stream [~ stri:m] s. afluent.
contralto [kon'trreltou, -'tra:l-],pl. contraltor [kon'tradtouz] sau contralti [kon'tralti, contrite ['kontrait] adj. 1. pocăit, penitent, plin de căinţă / de remuşcări. 2. (despre
-'trudti] s. (muz.) contralt(o). fapte) dovedind căinţă, izvorât din pocăinţă; ~ sighs suspine de pocăinţă.
contraposition [ikontrapo'zijan], [.kontrsps'zi/sn, '—'--, -pu'z-] s. 1. contrapunere, contrition [kon'trijan] s. pocăinţă, căinţă, mustrare de cuget, remuşcare, penitenţă.
opoziţie, contrast, antiteză. 2. (log.) silogism negativ, conversiune. contrivable [kon'traivobl] adj. 1. realizabil, posibil. 2. care poate fi născocit sau inventat,
contraprop ['kontroprsp] s. (av.) elice coaxială cu sens invers de rotaţie. uşor de închipuit.
contraption [kontap/ai] s. (si. peior.) 1. maşină, dispozitiv, invenţie; scornitură, drăcie, contrivance [kon'traivans] s. 1. născocire, invenţie, scornire; plan, mijloc, cale. 2. aparat,
comedie. 2. expedient, manoperă; şmecherie; procedeu. dispozitiv, mecanism, sistem; şmecherie; a new ~for heating motor cars un nou aparat
contrapuntal [ikontro'pAntl] adj. (muz.) contrapunctic; polifonic. pentru a încălzi automobilele. 3. ingeniozitate, inventivitate, imaginaţie creatoare.
contrapuntist ['kontro'pAntist] s. (muz.) contrapunctist. 4. şiretenie, viclenie, şmecherie. 5. maşinaţie, manoperă, combinaţie.
contrariant [kon'treariant] adj. ~ to opus (cu dat.), în opoziţie cu, contrazicând, contrive [kon'traiv] vb. A. ir. 1. a născoci, a închipui, a scorni, a inventa, a combina;
contradictoriu faţă de. he ~d an excuse for the occasion a inventat o scuză de complezenţă. 2. a inventa,
contrariety [rkontrs'raisti, -aiiti] s. 1. contrarietate, nepotrivire, dezacord; discordanţă, a născoci, a pune la punct, a realiza, a combina, a închipui; he has ~d a new device for
divergenţă. 2. piedică, rezistenţă, opoziţie. 3. inconsecvenţă, nepotrivire. opening tins a inventat un nou dispozitiv / aparat / mecanism etc. pentru deschis cutiile
contrariness ['kontrarinis, kon'treo-] s. 1. încăpăţânare, îndărătnicie. 2. adversitate, de conserve. 3. a face, a ticlui, a aranja; how did you ~ it? cum ai izbutit să faci aceasta?
opoziţie, contradicţie, contrarietate. cum ai scos-o la capăt? 4. a pune Ja cale, a urzi, a urmări; to ~ a person's ruin a ţinti
contrarious [ksn'trssrias] adj. (înv.) 1. contrar, potrivnic, advers, duşmănos, ostil. la distrugerea cuiva, a urmări pierzania cuiva. 5. to ~ to a) a izbuti să, a reuşi să, a aranja,
2. pervers; răutăcios, rău intenţionat. a face ca să; I don't know how he ~d to pay his debts nu ştiu cum a putut / reuşit să-şi
contrariwise ['kontreriwaiz, fam'trea-] adv. 1. pe de altă parte, dimpotrivă, altminteri, plătească datoriile; he ~d to manage it a izbutit s-o scoată la capăt; I must ~ to sec him
altfel, contrar, invers, dimpotrivă, în sens opus. 2. cu rea-voinţă, în ciudă, în duşmănie. trebuie să fac aşa fel încât să-1 văd; b) (peior.) a izbuti tocmai dimpotrivă să, a nu reuşi
contrarotating [kontrorou.teitin] adj. contrarotativ; (care se deplasează) în sens contrar. decât să, a face (lucrurile) pe dos; he ~d to make matters worse n-a izbutit decât să
contrary [fontrori] I. adj. 1. (to) contrar, opus (cu dat.). 2. (despre vânturi ele.) potrivnic, strice lucrurile mai rău; she ~d to make herself disliked a reuşit să-şi atragă antipatia
nefavorabil. 3. si [ksn'trearij (fam.) rău, îndărătnic, încăpăţânat; certăreţ, gâlcevitor; tuturor, n-a făcut decât să-şi piardă simpatiile / să devină / să se facă nesuferită. B. intr.
~disposition fire îndărătnică. II. s. contrariu, opus, invers; on the ~din contra, dimpotrivă; 1. a gospodări, a se descurca, a o scoate la capăt, a duce menajul; she ~s well e bună
it is quite t h e ~ e tocmai invers, pe dos, nicidecum, dimpotrivă; to the ~ altfel, invers, gospodină, duce bine casa, o scoate bine la capăt; to cut and ~ a face faţă unei situaţii
209 conventionality

cu mijloace reduse; a strânge cureaua ca s-o scoţi la capăt. 2. (înv.) (with) a face planuri, controvert ['kontravait,'--'-, ---'-] vb. A. tr. 1. a discuta, a dezbate (o problemă). 2. a nega,
a complota, a unelti (cu, împreună cu). a contrazice, a disputa, a pune la îndoială. 3. a fi în controversă cu, a avea divergenţe
contrived l-d] adj. născocit, inventat, închipuit, ncadevărat; pus la cale; urzit; I'll ~ cu. B. intr. a se angaja într-o discuţie, a începe o controversă, a polemiza, a purta o
a) rău alcătuit, nepus la punct, impropriu, necorespunzător; b) rău intenţionat, controversă.
primejdios; an ill ~ man un răuvoitor, un om rău intenţionat / cu intenţii ticăloase. controvertble ['kontrsvaitabl, -ibl,.--'—] adj. discutabil, contestabil.
contriver [-9r] s. 1. inventator, născocitor; uneltitor; an excellent ~ o minte strălucită. controvertist l'kontravaitist] s.v. c o n t r o v e r s i a l i s t .
2. persoană care se descurcă bine, bun administrator; good ~ bun gospodar, bună contumacious [ikontju(:)'meiJbs] adj. 1. recalcitrant, nesupus, neascultător; încăpăţânat,
gospodină. îndărătnic. 2. (jur.) lipsă la apel, neprezentat la o citaţie; judecat în lipsă / contumacie.
control [kan'troul] I. s. 1. conducere, dirijare. 2. putere, autoritate; stăpânire, frână, contumaciously [-li] adv. (jur.) în lipsă / contumacie /absenţă / prin neprezentare.
frâne; oprelişte; he has ~over the whole district autoritatea lui se întinde asupra întregului contumaciousness [-nis] s.v. c o n t u m a c y .
judeţ, tot ţinutul e în stăpânirea lui. 3. supraveghere, control, verificare; disciplină; to keep contumacy ['kontjumasi] s. 1. nesupunere, neascultare, încăpăţânare, îndărătnicie;
smb. under ~ a ţine pe cineva sub supraveghere, a nu-1 lăsa de capul său; to keep one's recalcitranţă; sfidare; (mil.) insubordonare, rebeliune. 2. (jur.) contumacie, neprezentare
feelings under ~a-şi înfrâna sentimentele, a fi stăpân pe sine, a se stăpâni; social ~control la judecată, absenţă.
obştesc; he has everything under ~ ţine toate frânele în mână; to be in / to have ~ over contumelious [.kontju(:)'mi:lbs] adj. 1. insolent, obraznic, neobrăzat. 2. ofensator,
a administra, a guverna, a controla; to be beyond / out of ~ a fi în afara oricărei influenţe injurios, insultător, ultragios. 3. (înv.) ruşinos, mârşav.
/ a oricărei dominaţii; a scăpa controlului. 4. combatere, control; ~ of epidemics combaterea contumely ['kontju(:)'mi:li, mai rar kan'tjurniili] s. 1. insolenţă, obrăznicie, ofensă, ultraj,
epidemiilor. 5. (tehn.) reglare. 6. (radio) modulaţie, toncontrol. 7. pl. (telin.) pârghie de insultă. 2. ruşine, urnilitre, înjosire; ocară, dezonoare; necinste; mârşăvie.
comandă. 8. (mai ales pi.) (av.) comenzi, manşă; dual ~ dublă comandă, comandă dublă; contuse [kan'tjmz] vb. tr. 1. a contuziona, a lovi provocând contuzii (cuiva), a învineţi.
elevator ~comanda profundorului, comenzile de înălţime; remote ~comandă la distanţă 2. (înv.) a pisa, a pulveriza, a zdrobi.
prin radio sau teleghidare. 9. (auto) punct de control; punct de asistenţă tehnică (la curse contusion [kan'tju^n] s. 1. contuzie, lovitură, vânătaie. 2. pisare, zdrobire.
şi competiţii). 10. etalon, bază de verificare, punct de plecare, mijloc de control. 11. spiritul conundrum [ka'nAndrom] s. 1. ghicitoare, enigmă, şaradă (bazată mai ales pe un joc
control (al unui mediu, la spiritism). 12. (înv.) controlor, verificator, inspector. II. vb. de cuvinte). 2. (fig.) întrebare / problemă grea, enigmă, dilemă; don't ask me ~s nu-mi
A. fr. 1. a conduce, a guverna, a administra, a stăpâni, a avea în stăpânire, a avea autoritate pune întrebări la care nu pot răspunde. 3. (înv.) joc de cuvinte, calambur.
asupra (cu gen.), a dirija, a ţine frânele (cu gen.), a cârmui; a avea în mână, a fi stăpân conurbation [ikDnafO'bci/^n] s. comasare a cartierelor unui oraş; extindere a oraşului.
pe, a fi sigur de, a fi calare pe; to ~ the traffic a dirija circulaţia. 2. a controla, a verifica; conus fkounas], pl. eoni ['kounai] s. 1. con. 2. (paleont.) conus.
a condiţiona. 3. a regla, a reglementa (consumul, preţurile etc.). 4. a stăpâni, a reţine, convalesce [ikonvs'ies] vb. intr. (med.) a fi în convalescenţă; a fi convalescent; a se
a(-şi) ţine în frâu (lacrimile, sentimentele). 5. a combate (un incendiu, o epidemie, o boală). întrema (după boală).
B. rejZ. a se stăpâni. convalescence [ikonva'lesns] s. (med.) convalescenţă; întremare; perioada convalescenţei.
control accuracy [~ 'skjurasi] s. (tehn.) precizie de reglare. convalescent [.konva'lesnt] I. adf (med.) convalescent, în convalescenţă, pe cale de
însănătoşire, care se întremează (după boală). II. s. convalescent.
control apparatus [~ isepa'reitos] s. aparat de control.
convection [kan'vck/^n] s. 1. (fiz.) convecţie. 2. (electr.) curent de convecţie; transmitere.
control area [~ lEarb] s. (tehn.) suprafaţă de reglare.
3. (chim.) conducţie electrolitică. .
control board [~ bo:d] s. (electr., auto, av.) tablou de comandă, panou de comandă.
convection current [~ ikArant] s. (electr.) curent de convecţie.
control cable [~ ikeibl] s. (av.) cablu de comandă.
convecting heating [~ <hi:tirj] ş. (fiz.) încălzire prin convecţie.
control campaign [~ kaîm'paein] s. (agr.) campanie de combatere.
convective [kan'vektiv] adj. convectiv.
control chain [~ t/cin] s. 1. (tehn.) lanţ de acţionare. 2. (electr.) reţea de distribuţie.
convector [kan'vckta1"] s. (fiz.) convector, conductor (de căldură sau electricitate).
control circuit [~ <sa:kit] s. (electr.) circuit de control.
convectron [kan'vektran] s. (tehn.) convectron.
control column [~ ikobm] s. (av.) manşă (cu volan).
convenable [kan'vhnabl] adj. 1. convocabil. 2. (înv.) convenabil.
control constant [~ -konstant] s. (tehn.) constantă de reglaj.
convenances ['kD(:)nvino;nsiz,-v9n- şi pronunţia franceză] s.pl. (fr.) convenienţe, bună
control gauge [~ gcid3] s. (tehn.) contralibru, calibru etalon / de control. purtare; convenţionalităţi, uzanţe.
control gear [~ gia1"] s. (tehn.) mecanism de comandă; mecanism de cuplare; mecanism convene [kan'vim] vb. A. tr. 1. a aduna, a reuni, a întruni. 2. a convoca (o adunare).
de pornire; mecanism de deconectare, declanşor întreruptor. 3. to ~ before a cita, a aduce în faţa (judecăţii etc.). B. intr. a se aduna, a se întruni,
control grid [~ grid] s. (tel.) grilă de comandă. a strânge laolaltă.
control instrument [~ .instrumant] s. instrument de control. convener [kan'vima1"] s. 1. membru (al unui comitet sau al unei comisii) însărcinat cu
controllable [.kan'troubbl] adj. 1. controlabil, verificabil. 2. dirijabil, reglabil; uşor convocarea membrilor, secretar. 2. (pol.) organizator, responsabil organizatoric. 3. (înv.)
de controlat, care poate fi condus / administrat / reglementat / reglat. 3. care poate fi parte (la o convenţie, tratat).
stăpânit / dominat, ţinut în frâu. convenience [ksn'vimjans] s. 1. uşurinţă, comoditate, înlesnire, ocazie favorabilă, prilej
controller [kon'troubr] s. 1. controlor; revizor; inspector; supraveghetor. 2. (tehn.) bun; at your ~ când vă este mai comod; at your earliest ~ (de) îndată ce veţi putea;
mecanism de control; regulator. 3. (electr.) controler; rcostat de pornire. to suit smb.'s ~ (pentru) a-i conveni cuiva; for greater ~ pentru mai multă uşurinţă.
controllership [kan'troub/ip] ş. slujbă sau calitate de controlor. 2. lucru potrivit, indicat, convenabil; that is a matter of ~ se pune problema dacă acest
control lever [kon'troul ili:v3r] s. (tehn.) pârghie de comandă. lucru este potrivit, depinde dacă e posibil. 3. înlesnire, comoditate materială; bunăstare,
control limit switch [~ -limit 'swit/] s. (electr.) comutator terminal. situaţie bună. 4.p/. confort, obiecte de utilitate practică; a house with modern ~s o casă
controlling [kan'troulin] I. s. conducere; control(are); verificare. II. adj. de control, cu tot confortul modern. 5. (şi place of ~) closet cu apă; public ~closct public, vespasiană.
de comandă. 6. utilitate, avantaj material, profit; to make a ~ of smb. a profita de cineva, a se sluji
controlling couple [~ 'kApl] s. (tel.) circuit de control / de comandă. de cineva, a abuza de influenţa sau de prietenia cuiva; marriage of ~căsătoric din interes
controlment [kan'troulmant] s. cercetare, verificare, anchetare, inspecţie. / de circumstanţă / de convenienţă. 7. (înv.) trăsură, caleaşca.
control officer [ksn'troul lofisa1"] s. (mii.) ofiţer care dirijează / reglează tirul. convenience food [kan'vimjsns fu:d] s. hrană gata preparată.
control point [~ paint] s. punct de control. convenient [ksn'vimjant] adj. 1. potrivit, indicat, convenabil, comod; if it is ~to you
control post [~ poust] s. 1. post de control; post de observaţie. 2. (mar.) adăpost de dacă vă convine, dacă vă aranjează. 2. (fam.) la îndemână, accesibil.
observare. conveniently [-li] adv. convenabil, potrivit, la îndemână, comod.
control proof-sheet [~ <pru:f/i:t] s. (tipogr.) tipar de control, cont rare vizie. convent ['kanvsnt, mai rar -vent] s. mănăstire, schit (mai ales de maici).
control rate [~ reit] s. (tehn.) viteză de reglare. conventicle [kan'ventikl] s. 1. bisericuţă, capelă, casă de rugăciuni (în Anglia). 2. (ist.)
control rod [~ rod] s. (telm.) tijă / bară de comandă; bandă de reglare / de control. adunare sau slujbă religioasă clandestină (a puritanilor şi neconformiştilor în timpul lui
control spindle [~ -spindl] s. (au/o) arbore de distribuţie, ax de comandă. Carol II şi lacob II, sec. XVII). 3. loc de întâlnire. 4. (fig.) bisericuţă.
control stand [~ staend] s. (tehn.) pupitru de comandă. convention [ksn'vcn/an] s. 1. adunare, întrunire (mai ales politică), congres. 2. convenţie,
control station [~ .stei/an] s. 1. staţiune de control. 2. (mar.) post de reglare a tirului. acord, contract, învoială, înţelegere, pact, tratat; regulă, practică, formă, tipic, tradiţie.
r
control switch gear [~ swit/ 'gb j ş. (electr.) mecanism de corectare; controler. 3. obicei, uzanţă, convenţie; expresie uzuală; social ~s convenţii sociale. 4. convocare,
control time [~ taim] s. timp de control. conventional [-al] adj. 1. convenţional, stipulat, contractual, stabilit, hotărât. 2. (tehn.)
r
control tower Ikan'troul .tau3 ] s. (av.) turn de control. normal, obişnuit; standard, care corespunde condiţiilor tehnice. 3. (artă) convenţional,
control valve [~ vtelv] S. (tehn.) supapă de distribuţie. obişnuit, tradiţional; formal; nenatural, nespontan. 4. convenţional; clasic.
controversial [ikantrs'va^al, -tru'v-j adj. 1. disputat, discutat, controversat. 2. litigios; conventionally [kan'ven/si^li] adv. 1. în mod convenţional, conform unei înţelegeri,
nerezolvat; international ~ issues litigii internaţionale, probleme internaţionale pe baza unei înţelegeri prealabile. 2. în mod convenţional, în mod simbolic, fictiv. 3. (artă)
litigioase. 3. de ceartă, de discuţie, de controversă; polemic. 4. amator de polemică, convenţional, tradiţional; clasic.
polemic, gâlcevitor, certăreţ. conventional armament [kan'venfand 'a:moni3nt] s. armament convenţional.
controversialism [-izam] s. spirit de controversă / de dispută / de polemică, spirit conventional arms [~ ti:mz] s. pl. (mil.) arme clasice, armament clasic (nu atomic).
polemic. conventional colours [~ 'kAbz] s. pl. culori convenţionale.
controversialist [-ist] s. polemist, amator de discuţii şi polemici. conventional furnace [~ Tsmis] s. (tehn.) furnal obişnuit.
controversy ['kontrav3(:)si, kan'trovssi] s. controversă, discuţie, dezbatere, polemică; conventionalism [kan'ven/snalizam] s. convenţionalism, conformism.
diferend, dispută, without / beyond ~ în afară de orice discuţie, indiscutabil, mai presus conventionality [kan.ven/a'nasliti] s. 1. caracter convenţional. 2. convenţionalism;
de orice îndoială. formalism; banalitate. 3. the conventionalities convcnţionalisme, tradiţii, practici stabilite.
conventionalize
conventionalize [konVen/analaiz] vb. tr. 1. a face după regulă, după tipic. 2. (arte) a
reda (realitatea) în mod convenţional / în stil tradiţional.
conventional spinning [kon'venjansl 'spinin] s. (tot.) filatură clasică.
conventionary [kon'ven/snori] I. adj. decurgând dintr-o convenţie, contractual, stabilit,'
hotărât. II. s. locatar / persoană care ocupă un imobil în virtutea unei convenţii.
conventioncr [kon'ven/3nor] s. membru al unei convenţii / al unei adunări.
conventual [kon'ventjual, -t/usl] (rel.) I. adj. mănăstiresc. II. s. I . călugăr, monah.
2. membru al unei ramuri a călugărilor franciscani.
converge [kon'vo:d3, ton-] vb. A. intr. 1. (geom.) a converge, a fi convergent. 2. (fig.)
a tinde spre acelaşi ţel, a avea aceeaşi tendinţă, aceeaşi direcţie, a concura (spre acelaşi
ţel). 3. (mal., despre serii) a fi convergente. 4. to ~ (up)on a converge către / asupra.
B. tr. a face să conveargă.
convergence [kon'vo:d3ans] s. 1. convergenţă, tendinţă către acelaşi punct. 2. (fig.)
identitate, similitudine (de idei, interese etc.); coincidenţă. 3. (mat., fiz-, biol. etc.)
convergenţă.
convergence contour [~ >kontuor] s. (mine) izocoră.
convergency [kon'voidjjansi] s.v. c o n v e r g e n c e .
convergent [kon'vo:d33nt[ adj. 1. convergent. 2. (fig.) similar, identic; corespunzător;
care concură spre acelaşi scop.
convergent angle [~ 'aeijgl] s. (mat.) unghi convergent.
convergent lens [~ 'lenz] s. (opt.) lentilă convergentă.
convergent nozzle [~ 'nozl] s. (fiz.) ajutaj convergent.
converging [kon'vo:d3in., kon-J I. adj. convergent; concentrat. II. s. (mii.) atac
convergent.
converging fire [~ 'fais'J s. (mil.) foc convergent.
converging lens [~ 'lenzl s. (opt.) lentilă convergentă.
conversable [kon'vo:sobl] adj. 1. sociabil, comunicativ, afabil. 2. plăcut în conversaţie,
interesant ca interlocutor.
conversance ['konvossns, kon'vo:s-] s. familiaritate, cunoaştere; ~with a problem bună
cunoaştere a unei probleme, bună orientare într-o problemă.
conversant ['konvosanţ, kon'vo:s-] adj. 1. ~with a) familiar cu, în raporturi frecvente
cu, intim cu, bine cunoscut cu; b) în curent cu, versat în, competent în; he is thoroughly
~ with physics se pricepe foarte bine la fizică, e un bun cunoscător al fizicii. 2. ~ with
/ in / about referitor la, privitor la, în legătură cu, ţinând de.
conversation [.konvo'seijpn] s. 1. conversaţie, convorbire, discuţie, dialog; to break
off/ to cut short / to drop the ~ a întrerupe / a curma conversaţia; a pune capăt discuţiei;
to enter into (sau to join) ~ with smb. on a începe o discuţie, o conversaţie cu cineva
despre; the ~ was about you vorbeam despre dumneata; to keep up a ~ a întreţine o
conversaţie; the ~ turns upon conversaţia se învârteşte în jurul (cit gen.); he turned his
~ (up)on aduse vorba despre; to make ~ a discuta de dragul de a vorbi, ca să se afle în
treabă; to hold a ~ with a se întreţine cu. 2. (ar/e) compoziţie, scenă / tablou de gen.
3. (jur.) legături, raporturi sexuale, coabitare; criminal ~ adulter, legături nelegitime /
extraconjugale. 4. purtare, conduită; mod de viaţă. 5. legături, relaţii, raporturi, relaţii
sociale.
conversational [ikonvo'seijansl] adj. 1. de conversaţie, vorbit. 2. amator de
conversaţie. 3. plăcut la vorbă.
conversationalist [-ist] s. 1. persoană pricepută în arta conversaţiei, meşter la vorbă.
2. interlocutor interesant.
conversationist [ikonvo'sei/pnist] s.v. c o n v e r s a t i o n a l i s t .
conversation man [rkonvo'sei/sn rmasn] s.v. c o n v e r s a t i o n a l i s t .
conversation piece [~pi:s]s.v. c o n v e r s a t i o n (2).
conversation tube [~ tju:b] s. 1. cornet acustic. 2. tub acustic, telefon de interior.
conversazione ['konvoisîetsi'ouni, amer. si -sa:tsi-] s. pi. conversazioni (iwl.) reuniune
a unei societăţi literare, ştiinţifice sau artistice; cenaclu; simpozion; seară literară.
converse11. [kon'vo:s] vb. intr. 1. a (con)vorbi, a conversa, a discuta, a sta de vorbă,
a se întreţine; he ~s with everybody about his success vorbeşte cu toţi de(spre) succesul
lui; we ~d on various subjects am vorbit de(spre) tot felul de lucruri. 2. (înv., lit.) (with)
a avea relaţii (sociale, comerciale sau sexuale) (cu); a avea de a face (cu), a se întovărăşi
(cu), a fi în relaţii (cu). 3. (înv., lit.) to ~ with a se ocupa de, cu, a avea de-a face cu; a fi
legat de, a lucra cu, a se pricepe la, a fi stăpân pe; he ~s with books stă mult în mijlocul
cărţilor, c un mare iubitor de cărţi, e un şoarece de bibliotecă. II. ['konvo:s] s. (înv.)
1. conversaţie, discuţie, convorbire. 2. legătură, relaţii, raporturi; întovărăşire, asociere;
familiaritate.
converse2 ['konvo:s] I. adj. invers, contrar, pe dos, răsturnat, de-a-ndoaselea. II. s.
1. opus, revers, invers, cealaltă faţă a monedei, contrariul. 2. (mat.) reciprocă.
conversely ['konvo:sli,'-'—,-'—] adv. invers, pe dos, de-a-ndoaselca, dimpotrivă, în sens
contrar.
converser [kon'vo:sor] s. v. c o n v e r s a t i o n a l i s t .
conversersible [kon'vo:sobl, -sibl] adj. reversibil, convertibil.
conversion [kon'voi/an] s. 1. transformare, schimbare; transpunere; inversare;
convertire; (fiz.) ~ of a solid into a liquid transformare a unui corp din stare solidă în
stare lichidă; topire. 2. (bis.) convertire. 3. schimbare a opiniilor politice, trecere de la
un partid la altul. 4. (ec.) conversiune; reformă monetară. 5. (jur.) deturnare, sustragere;
uzurpare, însuşire. 6. (mat.) reducere, transformare (a unei fracţii ordinare într-una
zecimală). 7. transfer, transformare (a unei unităţi într-aha), restructurare. 8. (tehn.)
transformare, prelucrare. 9. (gram.) conversi(un)e, schimbare a categoriei gramaticale.
10. (mii.) schimbare a frontului. .
conversion log [~ fog] s. (ind.) buştean de gater.
convert I. [kon'vo:t] vb. A. ir. 1. (into) a transforma, a (pre)schimba (în). 2. (rei.) (to)
a converti (la). 3. (corn.) a converti, a preschimba. 4. (jur.) a deturna, a-şi însuşi, a sustrage.
210
5. (tehn.) (into, to) a schimba, a transforma, a preschimba, a converti (în); a transmuta;
a prelucra. 6. (sport) a transforma (o lovitură de pedeapsă etc.), a marca un gol în urma
(unui penalti etc.). 7. (rugbi) a transforma o încercare. 8. a fructifica (o acţiune). 9. (f«v.)
a traduce; a transpune; a reda. B. intr. 1. a se transforma, a se schimba, a se preschimba,
a suferi O modificare, o schimbare. 2. (in diferite sensuri) a se converti. 3. (sport) a
transforma; a înscrie, a marca. II. ['konvo:t] s. 1. neofit, prozelit; persoană nou convertită;
novice, nciniţiat. 2. (pol.) membru nou, novice, prozelit.
converted starch [kon'vo:tid 'sta;t/[ s. (chim.) dextrină.
converted timber [~ itimbo'] s. cherestea, lemn fasonat.
converter [kon'v3:tor] s. 1. persoană care converteşte, care face prozeliţi. 2. transfor­
mator, prelucrător (fabricant, meseriaş). 3. (electr.) convertizor; (înv.) transformator.
4. (metal.) convertizor; Bessemer ~ convertizor Bessemer. 5. (amer.) aparat de cifrat.
6. (radio) comutatrice. 7. (7'.V.) adaptor de canal.
converter iron [~ iaion] s. (metal.) oţel de fuziune.
converter-set [kon'voito set] s. (electr.) grup convertizor.
converter steel [~ 'sti:l] s. (metal.) oţel de convertizor.
converter tube [~ 'tju:b] s. (tel.) tub convertor.
converter unit [~ ijumit] s. (electr.) grup convertizor.
convertibility [ksmvaits'biliti, -ti'b-] s. convertibilitate.
convertible [kon.vo:tobl,-tib-jI.adj.l.convertibil,transformabil;preschimbabil;care
poate fi înlocuit, refăcut sau schimbat; heat is ~ into electricity căldura poate fi
transformată în electricitate. 2. mobil, transformabil. 3. (ec.) convertibil. 4. sinonim, care
poate lua locul celuilalt; ~ terms termeni sinonimi. 5. (auto) decapotabil. II. s. (auto)
automobil decapotabil, maşină (sport) decapotabilă.
convertible body [~ ibodi] s. caroserie decapotabilă.
convertible car [~ ka:r] s. (auto) automobil decapotabil, maşină (sport) decapotabilă.
convertibleness [kon'vo:tiblnis] s.v. c o n v e r t i b i l i t y .
convertible shovel-crane [kon'vo:tobl TAVI krein] s. (constr.) excavator universal.
convertible tank [~ ta:rjk] s, autoşenilă.
converting [koh'vo;tin] s. 1. transformare, schimbare, reformă. 2. (metal.) convertizare.
convertiplane [kon'voitoplein] s. (av.) avion helicopter, (avion) autogir.
convex ['kon'veks,'--, -'-] adj. convex, bombat.
convexity ]-iti, kon-] s. convexitatc; umflătură; bombare, umflare.
convexo-concave [kon'veksou'konkeiv] aay. convexo-concav.
convexo-convex [~ 'konveks] aay. biconvex.
convey [kon'vei] vb. A. tr. 1. a transporta, a duce, a căra; a muta. 2. (fiz.) a transmite,
a propaga (sunete, energie etc.). 3. a comunica, a împărtăşi, a transmite; how was the
news ~ed to him? cum i-a parvenit / cine i-a transmis informaţia / ştirea? 4. a exprima,
a evoca, a reda (o idee etc.); it does not ~ anything to my mind nu-mi spune nimic,
nu-mi sugerează nimic; I can't find the words to ~my meaning nu găsesc cuvinte (pentru
a-mi exprima gândul). 5. (jur.) (to) a transmite, a transfera (cuiva) (o proprietate). 6. (si)
. a fura, a şterpeli; a plagia. B. intr. 1. (sl.) a face hoţii, a umbla după furtişaguri, a se ţine
de găinării. 2. (jur.) a face un transfer de proprietate, a conveni la transmiterea unei
proprietăţi, a face un act de transmisiune.
conveyable [kon'veiobl] adj. transportabil; transmisibil; care poate fi comunicat.
conveyance [kon'veions] s. 1. transport; deplasare; circulaţie; means of ~ mijloace de
transport. 2. vehicul; trăsură de piaţă. 3. (fiz.) propagare, transmisie; tălmăcire, redare.
4. (jur.) transfer, transmisiune (a miei averi imobile). 5. (jur.) act de transmisiune, act
de transfer. 6. furt, însuşire, răpire. 7. mijloc de transport, de furnizare, canal, conductă;
water ~ conductă de apă. 8. (corn.) expediţie, expediere, livrare, furnizare; account of
~ cont de expediţie; books of ~s registre de livrări; charges of ~s taxe de expediere;
letter of ~ fraht, scrisoare de expediţie.
conveyancer [-or] s. 1. notar public, avocat (care redactează acte de transmisiune a
proprietăţilor). 2. (sl.) hoţ de buzunare, pungaş.
conveyancing [-in] s. (jur.) 1. redactarea actelor de cesiune, transmisiune sau vânzare,
notariat. 2. capitolul „transmisiunea proprietăţii" din dreptul civil.
conveyer [kon'veio'] s. (tehn.) 1. conveier, transportor, bandă transportoare; (mine)
coal ~ transportor cu benzi. 2. bandă rulantă, bandă de asamblare. 3. (t«v.) hoţ.
conveyer bucket [kon'veio ib^kit] s. (tehn.) benă de transport.
conveyer chute [~ J"u:t] s. (mine) scoc de transport.
conveyer dogs [~ dogz] s. pl. (tehn.) câine, transportor de laminate.
conveyer screw [~ skru:] s. şurub fără sfârşit.
conveyer worm [~ wo:m] s. (tehn.) transportor elicoidal.
conveyor [kon'veio'] s.v. c o n v e y e r .
conveyor belt [~ belt] s. (tehn.) bandă transportoare / rulantă; conveier.
convict I. [kon'vikt] vb. tr. 1. (jur.) SL dovedi, a stabili vinovăţia (cuiva), a arăta (pe
cineva) ca vinovat; he was not easily ~ed n-a fost uşor să i se stabilească vinovăţia. 2. (of)
a găsi, a declara vinovat (de); he was ~cd of perjury a fost găsit vinovat de sperjur, s-a
dovedit că se făcuse vinovat de sperjur. 3. a condamna, a osândi; being ~ed by their
own conscience fiind condamnaţi de propria lor conştiinţă; to be ~d in costs a fi
condamnat la cheltuieli de judecată. 4. a convinge (pe cineva) că c vinovat, a face să-şi
recunoască vina; a trezi (cuiva) remuşcări. II. ['konvikt] s. ocnaş, puşcăriaş, deţinut, osândit,
condamnat; returned ~ ocnaş eliberat, fost puşcăriaş.
convict colony ['konvikt .kofoni] s. colonie de ocnaşi / deţinuţi / condamnaţi / puşcăriaşi.
convict establishment [~ isitsblijmont] s. v. c o n v i c t c o l o n y .
convict hulk [~ hAlk] s. corabie cu ocnaşi.
conviction [kon'vik/an] s. 1. (jur.) condamnare, osândire, sentinţă de condamnare;
summary ~ condamnare sumară, făcută de judecător fără consultarea juraţilor.
2. convingere, persuasiune, putere de convingere; to carry ~ a fi convingător, a avea
putere de convingere; your argument does not carry ~nu sunt deloc convins de adevărul
211
spuselor dumitale; argumentele dumitale nu m-au convins; I am open to ~ sunt gata să
mă las convins. 3. lămurire a vinovăţiei, muncă de convingere (pentru a face o persoană
să-şi recunoască vina). 4. (that, of) convingere, credinţă fermă, încredinţare, credinţă
nestrămutată (că); crez; opinie, concepţie (că); to act from ~ a acţiona (numai) din
convingere; it is my ~ that convingerea mea este că, nu mă îndoiesc că. 5. (rel.) conştiinţă
a păcatului / a vinovăţiei; sentiment de vinovăţie, căinţă, pocăinţă.
convictive [kon'viktiv] adj. v. c o n v i n c i n g .
convict prison ['konvikt .prizn] s. închisoare, puşcărie.
convict ship [~ jip] s. (mar.) corabie de ocnaşi.
convince [kan'vins] vb. tr. 1. (of, that) a convinge (de, că), a încredinţa (de, că),
a persuada; to let oneself be ~d a se lăsa convins. 2. a trezi (într-o persoană) conştiinţa
(unei fapte rele, a unei greşeli). 3. (înv.) a învinge, a înfrânge, a birui.
convinced [-t] adj. convins, încredinţat; to be ~of smb.'s guilt a Fi convins de vinovăţia
cuiva.
convincer [-9r] s. persoană care convinge sau caută să convingă.
convincible [-abl, -ibl] adj. uşor de convins.
convincing [-in] adj. convingător, de netăgăduit, irefutabil; grăitor, elocvent.
convincingness [-irjnis] s. putere / forţă de convingere.
convive ['konvaiv, k^n'viiv] s. (rar) conviv, comesean.
convivial [kan'viviaL-vjol] adj. 1. ospăţ, de banchet; festiv. 2. vesel, jovial; a man of
~ habits băiat de viaţă, amator de chefuri, chefliu. 3. sociabil, comunicativ; plăcut, simpatic,
drăguţ.
conviviality [kan.vivi'zeliti] s. ospitalitate; sociabilitate, veselie, bună dispoziţie; chef.
convocation [ikonvou'kei/pn, -va'k-] s. 1. convocare. 2. adunare; întrunire; consiliu;
congres. 3. (univ.) şedinţă extraordinară a senatului universitar (la Cambridge);
Convocation consiliu universitar (la Oxford). 4. (bis.) sinod, sobor (al bisericii anglicane).
convoke [kgn'vouk] vb. tr. a convoca (parlamentul, o adunare etc.).
convolute ['konvaljmt] I. adj. (bot., zool.) convolut, răsucit, încolăcit, în spirală,
spiriform. II. s. (bot., zool.) spirală. III. vb. A. tr. a suci, a răsuci, a încolăci. B. intr. a
se răsuci, a se încolăci, a face spirale; a se contorsiona.
convoluted [-id] adj. 1. v. c o n v o l u t e (I). 2. încreţit, frizat, buclat. 3. (amer.)
complicat.
convolution [.krmvs'ljujpn] s. 1. încolăcire, răsucire; încolăcitură, încreţitură, cută,
spirală. 2. (anat.) circumvoluţi(un)e (a creierului etc.).
convolutionary [ikonva'ljui/ansri] adj. (anat.) cu circumvoluţiuni; care se referă la
circumvoluţiuni.
convolve [kan'volv] vb. tr.şi intr. v. c o n v o l u t e (III).
convolvulus [kan'volvjuhs, -vjal-] s. (bot.) 1. rochiţa-rândunclei, volbură (Convolvulus
arvensis). 2. zorele, barba-împaratului, adormitele (îpomoea purpurea).
convoy I. ['kemvoi] s. 1. protecţie. 2. (mil.) convoi, coloană de transport. 3. escortă (de
protecţie sau de onoare). 4. (/Har.) convoi de vase. 5. convoi funerar, cortegiu funebru,
alai de înmormântare. II. ['konv;>i, amer. kon'voi, k^n'v- ] vb. tr. 1. a însoţi, a întovărăşi.
2. a escorta.
convoy commodore ['konvoi ikomado:1"] s. (mar.) comandant de convoi.
convulsant [ksn'vAÎsant] I. adj. convulsiv, care produce convulsii. II. s. agent convulsiv.
convulse [ksn'vAls] vb. A. tr. 1. a zdruncina, a zgudui, a zgâlţâi, a cutremura; the ground
was ~d by an earthquake pământul a fost zguduit de un cutremur. 2. (mai ales pasiv)
a convulsiona, a face să se cutremure, a da convulsii; to be ~d with anger a tremura de
mânie; to be ~d with laughter a fi zguduit de hohote de râs; a muri de râs, a râde în
hohote. 3. (jig.) a zdruncina, a zgudui, a tulbura, a chinui, a munci, a frământa. B. intr.
a se zgudui, a fi cuprins de convulsii / de friguri, a tremura.
convulsion [kan'vAl/sn] s. 1. zguduire, zdruncinare, zguduitură,comoţie; cutremurare;
*- of nature cataclism, calamitate naturală. 2. (med., fxziol.) convulsie, spasm; boala
copiilor; frison, tremur, fior; pi. acces, atac, crampe, cârcei; râs nestăpânit; ~s of laughter
râs cu convulsii / spasmodic; ~ of sheep epilepsia oilor; crowing ~s tuse convulsivă,
tuse măgărcaseă; infantile ~s boala copiilor, epilepsie; teething ~ durerile suferite de
copii la ieşirea dinţilor, tulburările primei dentiţii; to go into ~s a fi cuprins de convulsii,
a avea un acces. 3. agitaţie, tulburare, frământare, vâlvă, friguri.
convulsive [ksn'vAlsiv] adj. convulsiv, spasmodic.
cony fkouni] s. 1. (zool.) iepure de casă (Leptts cuniculus). 2. (zool.) specie de mici
pcdxiderme din Asia şi Africa (Hyracoidea nirax). 3. (zool.) daman (Procavia syriaca).
4. blană de iepure.
conycatch ['kounikaetfl vb. tr. (şl.) a duce (cu zăhărelul), a trage pe sfoară, a înşela.
conycatcher [-9r] s. (sl.) şarlatan, escroc; măsluitor de cărţi.
conycatching [-irj] s. (sl.) înşelătorie, escrocherie.
cony skin ['kouni skin] s. piele de iepure.
conyza [ks'naizo] s. (bot.) moartca-puricelui (/nula Conyza).
coo1 [ku:] I. vb. A- intr. a gunguri, a ugui; (fig.) to bill and ~ a giugiuli, a vorbi sau
a sta ca doi porumbei. B. tr. 1. a gunguri (cuvinte). 2. a spune (ceva) în mod drăgăstos.
II. s. uguit, gungurit.
coo2 interj, (vulg.) aprox. oho! (exprimă surprinderea sau neîncrederea).
cooee l'ku(:)i] interj, (austr.) hei! alo!
cook [kuk] I. vb. A- tr. 1. a găti, a face, a pregăti (mâncare); a coace, a fierbe, a frige,
a prăji; (jig.) to ~ smb.'s goose a-i veni de hac cuiva, a-i face cuiva de petrecanie; (jig.)
to ~ one's (own) goose a-şi face singur rău, a-şi tăia craca de sub picioare. 2. a născoci,
a ticlui (o poveste), a falsifica (socoteli, acte etc.). 3. (mai ales la part. trec.) (fam.) a
istovi, a epuiza, a dărâma, a scoate la pepeni (un alergător etc.). 4. (sl.) a strica, a face
zob. 5. (fig.) a influenţa a afecta, a aţâţa, a stârni. 6. to ~ up a inventa, a găsi o explicaţie
(nereală); a coace, a plănui, a pune la cale. 7. to ~ up b) a falsifica, a contraface. B. intr.
1. a găti, a face (de) mâncare, a face sau a găti bucate. 2. a se coace, a se fierbe, a se
cooling agent
frige; it takes a long while ~ing fierbe greu. 3. a se prăji la soare. II. s. 1. bucătar;
bucătăreasă; great ~ bucătar bun, maestru bucătar, specialist în arta culinară; head ~
bucătar şef; male / man ~ bucătar; pastry ~ bucătar care ştie să facă prăjituri; plăcintar,
cofetar; ship's ~ bucătar de vapor; (sl.) slovenly ~ bucătar prost; (mar.) wardroom ~
bucătarul care găteşte pentru popota ofiţerilor; (peior.) head ~ and bottle washer slugă
credincioasă; fată (în casă) la toate; (prov.) every ~ praises his own broth tot ţiganul
îşi laudă ciocanul; (prov.) too many ~s spoil the broth copilul cu (prea) multe moaşe
moare cu buricul nctăiat sau iese nemoşit. 2. incorectitudine într-o problemă de şah (dual,
dublă soluţie, etc.).
cook book [~ buk] s. carte de bucate, carte de reţete culinare.
cook car ['kuk ka: r ] s. (canad.) bucătărie mobilă (pentru şantiere etc.).
cookee f'ku:ki:] s. (fam.) bucătăreasă,
cooker l'kuka1"] s. 1. maşină de gătit, plită, lampă de gaz pentru gătit. 2. (mii.) bucătărie
de campanie. 3. vas de bucătărie, eratiţă, tigaie, oală. 4. fruct sau legumă care fierbe bine;
these potatoes are good ~s aceşti cartofi fierb bine. 5. falsificator, plastograf; născocitor,
mincinos, panglicar, inventator de poveşti, minciuni etc. 6. (ind.) fierbător. 7. Cooker
porc sălbatic din Noua Zeclandă (prese, din Captain Cook(er).
cookery fkukari] s. 1. bucătărie, gătit, menaj, artă culinară. 2. bucătărie; maşină de
gătit. 3.pl. mâncăruri, delicatese, bunătăţi.
cookery book [~ buk] s. carte de bucate.
cook galley ['kuk igEeli] s. (mar.) bucătărie de vapor, cambuză.
cook general [~ 'dsen^ral] s. femeie la toate (şi pentru gătit), servitoare care ştie să
gătească.
cook house [~ haus] s. bucătărie de campanie sau de bord, cambuză; bucătărie mobilă.
cook housemaid [~ 'hausmeid] s. fată la toate (care şi găteşte) servitoare / femeie la
toate (care ştie să şi gătească).
cookie fkuki] s. 1. (scoţ.) prăjitură de casă. 2. (amer.) biscuit, pişcot.
cOoking ['kukirj] I. adj. de gătit, pentru gătit. II. s. gătit, pregătitul bucatelor.
cooking oil [~ oil] s. ulei comestibil.
cooking plate [~ pleit] s. reşou.
cooking range [~ reind3] s.v. c o o k e r (1).
cooking stove [~ stouv] s. v. c o o k e r (1).
cooking utensils [~ ju(:)'tensilzj s. pl. ustensile sau vase de bucătărie.
cooking vat [~ vast] s. (chim.) cazan de fiert / de distilare.
cook maid ['kuk mcid] s. ajutoare de bucătăreasă.
cookout [~aut] s. 1. picnic, masă la iarbă verde / în aer liber. 2. mâncare servită la un
picnic, gustare servită la iarbă verde.
cookroom [~ru(:)m] s. 1. bucătărie. 2. v. c o o k g a 11 e y.
cook ruffian [~ irAijan] s. (sl.) bucătar prost / ageamiu.
cook's assistant [~s s'sistpnt] s. ajutor de bucătar sau de bucătăreasă.
cook-shop [~Jbpl s. 1. birt, ospătărie; magazin cu mâncăruri gata preparate. 2. (austr.)
bucătărie de stână.
cook's mate [~s meit] s. v. c o o k ' s a s s i s t a n t .
cook table [~ iteibl] s. masă de bucătărie.
cooky ['kuki] s. 1. v. c o o k i e . 2. bucătăreasă.
cool [ku:l] I. adj. 1. răcoros, rece; pred. răcoare; I am ~ mi-e cam răcoare, mi-c cam
rece; it is getting ~ se face răcoare, se răcoreşte, se răceşte vremea, se lasă frig. 2. liniştit,
stăpânit, stăpân pe sine, calm, cu sânge rece; flegmatic; to keep ~ a-şi păstra calmul; as
~as a cucumber imperturbabil. 3. indiferent, nepăsător, fără elan, lipsit de entuziasm,
rece, pasiv, apatic; a ~ reception o primire rece / glacială / neprietenoasă. 4. obraznic,
impertinent, neruşinat, neobrăzat; a ~ hand un obraznic, un om gros de obraz; ~ cheek
obrăznicie, tupeu, obraz gros; I call that ~! este o adevărată obrăznicie! 5. (fam.) rotund,
frumuşel, grozav, mare, serios; it costed me a ~ hundred dollars m-a costat nici mai
mult, nici mai puţin decât o sută de dolari; a ~ twenty kilometres 20 de kilometri bătuţi
(pe muche). 6. (arte) (despre culori) rece. 7. (sl.) excelent, nemaipomenit. II. s. 1. răcoare,
frig; in the ~ of the evening în răcoarea serii. 2. sânge rece. 3. (muz-jazz) stil de interpretare
caracterizat prin sobrietate în expresie, ritm relaxat. III. vb. A. tr. 1. a răcori, a răci; (sl.)
to ~ one's coppers a-ţi răcori gâtlejul; (fam.) to ~ one's heels a face anticameră, a fi
ţinut în curte / în anticameră, a i se lungi urechile de aşteptare. 2. a calma, a tempera,
a potoli; a înmuia, a face să descreaseă (elanul). B. rejl. 1. a se răcori. 2. (jig.) a se linişti,
a se potoli, a se calma. C. intr. 1. a se răcori; a se răci; a se face frig; let your soup ~!
lasă supa să se răcească! 2. to ~ down a se calma, a se linişti, a se potoli, a se ogoi, a se
ostoi. 3. to ~ off a) a se răcori; b) a se calma.
coolamon ['kmlaman] s. (austr.) aprox. cofa.
coolant ['ku:hnt] s. 1. (metal.) mediu de răcire / refrigerent; apă de răcire la tocilărie.
2. (tehn.) agent frigorific / refrigerent / răcitor / de răcire; lichid / fluid de răcire.
cool-blooded ['ku:l 'bUdid] adj. cu sânge rece (şi fig.).
cooler ['ku:br] s. 1. răcitor, frigorifer; refrigerent, sursă rece. 2. frapieră, găleată pentru
pus sticlele la răcit; baterie. 3. (sl.) celulă; închisoare, mititica, umbra, zdup, gros, pâmaie,
păstrare. 4. (mii. sl.) corp de gardă, carceră, celulă. 5. (tehn.) aparat pentru concentrarea
soluţiilor de sare.
cooler housing [~ .hauzirj] s. (constr.) dulap de răcitor.
cool-hammer ['ku:l .hasma1"] vb. tr. (metal.) a ecruisa prin forjare.
cool-headed [~ 'hedid] adj. impasibil, calm, cu sânge rece, care nu-şi pierde cumpătul,
stăpân pe sine.
coolie ['ku:li] s. 1. culi, muncitor, hamal (din /m/ia, China şi alte ţări ale Asiei). 2. mână
de lucru ieftină.
cooling ['ku:lirj] I. adj. 1. răcoritor, care răceşte, care răcoreşte. 2. frigorific, refrigerent,
frigorifer; de răcire, pentru răcire. II. s. răcire, refrigerare.
cooling agent [~ieid33nt] s. v. c o o l a n t (2).
cooling ante-room
cooling ante-room [~ oxntiru(:)m] s. ecluză de frig.
cooling bed [~ bed] s. (tehn.) pat de răcire.
cooling block [~ bbk] s. (auto) bloc radiator.
cooling cell [~ sel] s. (tehn.) cuvetă de răcire.
cooling coil [~ toil] s. (tehn.) serpentina de răcire.
cooling jacket [~ 'd3aekit] s. (tehn.) cămaşă de răcire.
cooling medium [~ imkdjom] s. agent frigorific.
cooling pump [~ pAmp] s. (tehn.) pompă de răcire.
cooling worm [~ ws:m] s. (tehn.) răcitor spiral (în serpentină).
coolness ]'ku:lnis] s. 1. răcoare, frig, umbră. 2. răceală, indiferenţă, nepăsare. 3. calm,
sânge rece. 4. (fam.) îndrăzneală, neruşinare, insolenţă, obrăznicie, neobrăzare.
coolth [ku:10] s. (fam. glumeţ) v. c o o l n e s s .
cooly [[ku:li] s. v. c o o 1 i e.
coom(b) [ku:m] s. (fam.) 1. praf de cărbune; funingine; negru de fum. 2. murdărie,
tină, mâzgă, noroi; lături, gunoaie; praf; unsoare murdară.
coomb [ku:m] s. 1. vâlcea pe coasta unui deal, vale îngustă, viroăgă. 2. fiord mic (in
Anglia).
coombings ['kmmirjz] s.pl.v. c o a m i n g s .
coon [ku:n] s. 1. (prese, de la r a c o o n ) (zool.) raton (Procyon lotor). 2. (amer. fam.)
şmecher, vulpoi; old ~ om trecut prin ciur şi dârmon, vulpe bătrână; (sl.) to hunt / to
skin the same old ~ a face mereu acelaşi lucru; (fam.) to tree the ~ a) a pune mâna pe
omul de care ai nevoie; b) a rezolva problema; (sl.) a gone ~ un om pierdut. 3. (amer.
peior.) negru. 4. Coon (mv.) poreclă dată unui „whig" (liberal).
cooncan ['ku:nkarn] s. (amer.) denumirea unui joc de cârti de tip rummy, pentru două
persoane. - cop base ['kop beis] s. (teA-t.) piciorul copsului.
coon's age ['ku:nz eid3] s. (amer.) timp / vreme îndelungat(ă).
coop [ku:p] I. s. 1. coteţ, cotineaţă; cuşcă de păsări. 2. vârşă, leasă. 3. putină; butoiaş.
4. (sh) pârnaie, închisoare. II. vb. tr. 1. a băga în coteţ, a închide (păsări). 2. (fig.) a închide,
a băga la închisoare / la zdup. 3. to ~up (sau in) a ţine închis (in casa etc.); b) a îndesa,
a înghesui, a ticsi.
co-op [kou'op] s. (amer.) (prese, de la c o o p e r a t i v e s t o r e ) cooperativă (magazin);
societate cooperativă; on the ~ pe bază de cooperaţie.,
cooper ['ku:p3r] I. s. 1. (si white~), dogar, butnar. 2. v. c o p e r 2 .3. (şi wine ~) negustor
de vin (cu amănuntul). 4. amestec de bere neagră (ae mai multe feluri). II. vb. tr. 1. a
pune în butoi. 2. a pune doage la, a repara (un butoi, un liărdău, o cofă etc.). 3. to ~ up
a drege, a face ca nou (ut; butoi etc.).
cooperage ['ku:porid3] s. 1. dogărit, dogărie, butnărie. 2. atelier de dogărie. 3. plata
dogarului / butnarului.
co-operant [kou'oparant] I. adj. ajutător, de colaborare, de conlucrare. II. s.
1. colaborator, ajutor, tovarăş, partener. 2. factor auxiliar, ajutător.
co-operate [kou'opsreit] vb. intr. 1. a colabora, a conlucra, a coopera, a lucra împreună,
a-şi uni eforturile; to ~with smb. in â work a face o lucrare împreună cu cineva; to ~
to a bad end a colabora într-un scop rău, a face cârdăşie; a complota. 2. (mil.) a coopera,
a face operaţiuni comune, a colabora. 3. (despre lucruri) a concura, a converge, a tinde,
a contribui, a ajuta (la un lucru, scop etc.).
co-operation [kourops'rei/sn, i—'--] s. 1. conlucrare, cooperare, colaborare, ajutor
reciproc. 2. (mil.) cooperare; acţiune conjugată. 3. (ec.) cooperaţie.
co-operative [kou'oparativ] I. aay. 1. de colaborare, de ajutor reciproc; auxiliar, ajutător;
in a ~ spirit într-un spirit de colaborare, de ajutor reciproc, de conlucrare. 2. cooperatist,
cooperativ. II. s. (rar) cooperativă.
co-operative farm [~ 'fa:m] s. cooperativă agricolă de producţie.
co-operative farmer [~ 'faima'] s. ţăran cooperator.
co-operative farming [~ Ta:min] s. cooperaţie agricolă.
cooperative movement [~ 'mu:vmant] s. mişcare cooperatistă.
cooperative party [~ 'pa:ti| s. partidul cooperatist (în Anglia).
co-operative society [~ so'saioti] s. (societate) cooperativă de producţie sa» desfacere.
co-operative store [~ 'sto:r] s. cooperativă (de consum), magazin al unei cooperative.
cooperativization [kou.opOTStivai'zeijsn] s. cooperativizare.
co-operator [kou'oporeit3r] s. cooperator, colaborator.
cooperite ['kuiparait] s. (mineral.) cuperit.
cooper pyrites [ku:po pai'raiti;z] s. (mineral.) calcopirită.
cooper's bench [~z bent/] s. tejghea de dogar.
cooper's driver [~z idraivarJ s. beşchie.
cooper's plane [~z plcin] s. (ind.) banc de fuguit.
coopery ['kmpari] s. 1. dogărie, dogărit. 2. atelier de dogărie. 3. articole de dogărie.
co-opt [kow'opt] vb. tr. a coopta.
co-optation [ikou'oiptei/an] s. cooptare.
co-ordinate I. [kou'o:dinit, -donit] adj. 1. egal, de acelaşi grad, la fel. 2. (gram.)
coordonat. II. s. 1. (gram.) (propoziţie) coordonată. 2. pl. (/nat.) coordonată, axă de
coordonate. III. [kou'o:dineit] vb. A. tr. 1. a coordona, a lega, a stabili într-o ordine, a
rândui, a înlănţui. 2. a pune pe aceeaşi treaptă; a egaliza, a acorda, a echilibra. B. intr.
a se coordona, a se armoniza, a se acorda, a se echilibra.
coordinate bond [kou'ordinit bond] s. (chim.) legătură coordinativă / semipolarâ.
co-ordinating [kou'oidineitiq] aay. (gram.) coordonator.
co-ordinating conjunction [~ ksn^Arjk/an] s. (gram.) conjuncţie coordonatoare.
co-ordination [kouoidi'neijan] I. s. 1. coordonare, legare, rânduire, acordare,
armonizare. 2. (gram.) coordonare. 3. (chim.) coordinaţie. II. adj. 1. de coordonare,
coordonator. 2. (chim.) coordinativ, de coordinaţie.,.
212
coot [ku:t] s. 1. (omit.) lişiţă (Fulica atra); pasăre de apă din familiile Fulica, Didemia
si Melanină; (as) bald as a ~ chel ca în palmă. 2. (fam.) prostănac, prostovan, nătărău;
bădăran, mojic.
cooter ['ku:tor] s. (sl.) liră sterlină (de aur).
cootie ['ku:ti] s. (mil., sl.) păduche (de corp), mişcător, chiriaş, scămuţă cu lăbuţă.
cop1 [kop] I. s. (fam.) 1. poliţist, agent de poliţie, sticlete, curcan. 2. prindere, agăţare,
înhăţare, capturare; a fair ~ prindere asupra faptului. II. vb. tr. (sl.) 1. a prinde, a agăţa,
a înhăţa, a surprinde (în flagrant delict); to ~ it a) a o păţi, a da de dracu'; a o lua pe
coajă; you will ~it ai s-o păţeşti; b) a da ortul popii, a muri. 2. a fura, a şterpeli, a şparli,
a sălta.
cop 2 1. s. 1. vârf, creastă. 2. moţ (de păsări). 3. (text.) depanatoare, vârtelniţă, ciucălău,
canetă, ţeava de fir / de bătătură. II. vb. tr. a depăna.
copaiba [to'paibo, amer. si kou'pci-] s. balsam de copaiba.
copaiva [ko'paivo, amer. si kou'pci-1 s. v. c o p a i b a .
copal ['koupol, kou'pad] s. copal, răşină sau lac de copal.
copalite ['koupplait] s. (mineral.) copalin.
coparcenary ['kbu'pcKsinori, -neri] s. 1. (jur.) moştenire în indiviziune. 2. coproprietate,
tovărăşie; asociaţie, asociere.
coparcener ]'kou'pa:sinor, kou'p-] s. (jur.) 1. comoştenitor, moştenitor în indiviziune.
2. colocatar; arendaş în parte.
copartner ['kou'po:tnor] s. asociat, tovarăş, partener; participant la un profit, părtaş.
copartnership [-/ip] s. 1. asociaţie, tovărăşie. 2. participare la beneficii (într-o
întreprindere); labour ~ (co)participare a muncitorilor la beneficii; cointeresare a
muncitorilor.
copartnery ['kou'po;tnori] s.v. c o p a r t n e r s h i p (1).
cop body [~ ibodi] s. (tevt.) corpul copsului.
cope1 fkoup] vb. intr.to~with a face faţă (cu dat.) a da piept CU, a se lupta cu; a înfrunta,
a învinge, a dovedi, a răzbi, a prididi cu; he can't ~ with this task sarcina îl depăşeşte;
I can't ~ with the customers nu pot servi atâţia clienţi, nu mai prididesc de atâta lume;
you have to ~ with facts trebuie să priveşti lucrurile / realitatea în faţă.
cope 2 1, s. 1. (bis.) odăjdii, veşminte preoţeşti, haină preoţească; hlamidă de episcop.
2. (fig.) haină, mantie; acoperământ; boltă, baldachin; the ~ of heaven bolta cerului /
cerească; the ~ of night mantia nopţii, vălul nopţii. 3. (fig.) culme, înalt, tărie. 4. (te/m.)
mulaj, casetă de mulaj; clopot, capac de cazan. 5. căsuţă, cabină; gheretă. 6. (constr.)
creasta zidului. 7. (fig.) ultima retuşare,finisare,finisaj. II. vb. A. tr. 1. a costuma, a îmbrăca
(cu o haină), a acoperi (cu o boltă etc.). 2. a cumpăra, a face negustorie cu, a trafica cu.
3. a cuprinde, a îmbrăţişa. 4. a ciopli, a cresta. 5. a îmbina (la tâmplărie). 6. (constr.)
a pune creastă (cu aVit.). B. intr. (si to ~ over) (constr.) a sta boltit, a ieşi în afară, a se
arcui, a se bolti.
cope chisel [~ 'tfizl] s. (tehn.) daltă de canelot.
copeck ['koupek] s. (rus.) copeică.
cope flask ['koup flaisk] s. (poligr.) casă superioară (de litere).
coper1 ['koup3r] s. (si horse ~) geambaş.
coper2 s. (mar.) vas care furnizează pescarilor de larg băuturi alcoolice de contrabandă.
Copernican [kou'poinikon, ko'p-] I. adj. copernican. II. s. adept al lui Copernic
(1473-1543).
copestone ['koupistoun] s. v. c o p i n g s t o n e .
co-phasal [.kou'feizl] adj. (electr.) sinfazic, sincron, în concordanţă de fază.
co-pilot [ikou'pailot] s. (av.) pilot secund.
coping ['koupirj] s. 1. (constr.) creasta unui zid; cornişe, prichici, pervaz. 2. partea de
sus a unui parapet. 3. creasta unui dig.
coping stone [~ stoun] s.l. (arhit.) cornişă. 2. (fig.) împlinire, finisare, finisaj; capăt,
încoronare, culme; ultimul cuvânt (în ştiinţă); it was the ~ of his misfortunes a fost
culmea nenorocirilor sale, asta a pus capac la toate.
copious ['koupiasl adj. 1. îmbelşugat, abundent, copios, bogat, amplu; ~writer scriitor
fecund, prolific. 2. bogat în informaţii, cu material bogat. 3. limbut, vorbăreţ, flecar,
vorbă-lungă, palavragiu. 4. (despre o limba) bogată, cu un vocabular bogat / larg, cu un
mare număr de cuvinte.
copiously [-li[ arfv. mult, copios, din abundenţă, în mari cantităţi; bogat; amplu, pe
larg.
copiousness [-nis] s. abundenţă, bogăţie, belşug; copiozitatc, profuziune.
co-polymer ['kou'polims'] s. (chim.) copolimer.
co-polymerization ['kou.polimaraizeijri] s. (chim.) copolimerizare.
co-polymerize ['kou'polimoraiz] (chim.) vb. A. tr. a copolimeriza. B. intr. a (se)
copolimeriza.
copper1 ['tops'] I. s. 1. cupru, aramă. 2. monedă (de arama sau de bronz), bani,
gologani; pl. mărunţiş. 3. pl. acţiuni ale unei societăţi de exploatare a cuprului. 4. cazan
de aramă (pentru spălătorie, bucătărie etc.). 5. (tehn.) ciocan de sudură. 6. culoare arămie.
-0- hot ~s arsură, cocleală, gust neplăcut după băutură, gură amară; to cool one's ~s a-şi
răcori gâtlejul, a se răcori. II. adj. 1. de cupru, de aramă. 2. arămiu, roşcat, ca arama.
III. vb. tr. a a'rămi; a acoperi cu plăci de aramă; a sufla cu aramă.
copper 2 s. (si.) v. c o p 1 (1,1).
copperas ['toparas] s. (mineral., chim.) sulfat feros, calaican, vitriol verde.
copper beach ['kppa bi:tf] s. (bot.) fag roşcat (Fagus silvatica purpurea).
copper bit [~ bit] s. v. c o p p e r (1,5).
copper bloom [~ blu:m] s. (mineral.) cuprit.
copper bolt [~ boult] s. (tehn.) ciocan de lipit.
copper-bottomed [~'bot3md si ~ tbotamd] adj. 1. (mar., despre fundul unei corăbii)
căptuşit / blindat cu plăci de aramă. 2. (fig.) solid, de nădejde.
213 cordial

copper butterfly [~ -DAtaflai] s. (entom.) argus, fluture-porumbel (Chrysosphanus copybook morality [~ mo'ra^liti] s. morală banală / plicticoasă.
hypophlaea). copy-cat [~kst] s. (fam.) imitator servil, maimuţă, plagiator.
copper carbonate [~ ika:b£nit] s. (chim.) carbonat de cupru. copy desk [~ desk] s. 1. masă / birou de redactor (la ziar). 2. pupitru de corectat
copper-clad [~ klasd] adj. arămit. şpalturile.
copper coloured [~ ikAtad] adj. arămiu, de culoarea aramei, a cuprului. copyhold ['kopihould] s. (ist.) 1. drept de arendă. 2. pământ deţinut în virtutea unei
copper engraving ['kopor in.greivirj] s. gravură în cupru. copii a rolului arendaşilor de pe o moşie.
copper glance ['kopa gla:ns] s. (mineral.) calcozină. copyholder [-or] s. 1. (ist.) posesor, deţinător al unui lot de pământ dintr-o moşie (luat
copperhead [~ihed] s. 1. (zool.) şarpe veninos din America (Trigonocephalus contortrix).cu arendă pe viaţă sau transmis prin moştenire). 2. corector (care colaţionează textul,
2. partizan secret al sudiştilor (în timpul Războiului de Secesiune 1861-1865). 3. (jig.) citindu-l cu glas tare altui corector). 3. (poligr.) port-copic, tenaclu, suport de originale
duşman ascuns. (pentru zeţari).
copper Indian ['kopor 'indjan] s. piele roşie, indian din America de Nord. copying book ['kopiin buk] s. registru copier.
cooperizing ['kopsraizirj] s. (metal.) arămarie. ' copying ink [~ ink] s. cerneală de copiat / copiativă.
copper lode ['kopa.loud] s. (mine) filon / vână de cupru / de aramă. copying lathe [~ Jcio] s. (tehn.) strung de copiat.
copper metallurgy [~ 'meteb:d3i, ~ me'ta?led3i] s. metalurgia neferoaselor. copying machine [~ mo'/i:n] s. maşină de copiat.
copper mill [~ mil] s. (metal.) uzină de laminare a cuprului. copying milling [~ .milin] s. (tehn.) frezare după şablon.
copper nickel [~ .nikl] s. (metal.) nichclină. copying pencil [~ .pensl] s. creion chimic.
r
copper number [~-nAmb9 ] s. (ind. celulozei) indice de cupru. copying press [~ preş] s. presă de copiat.
r
copper ore ['kopar o: ] s. (mineral.) minereu de cupru. copyist fkopiist] s. 1. copist. 2. imitator, plagiator.
copper oxide [~ .oksaid] s. (chim.) oxid de cupru. copy paper ['kopi ipeips1"] s. hârtie indigo / carbon / copiativă / de copiat.
r r
copper pitch ore [~ pit/o: ] s. (mineral.) tenorit. copy reader [~ rri:d3r] s. (amer.) 1. v. c o p y h o 1 d e r. 2. redactor-şef adjunct; redactor
copperplate [~pleit] I. s. (arte) 1. placă de aramă (pentru gravură). 2. gravură în cupru. care face titlurile articolelor.
II. adj. caligrafic. copyright ['kopirait] I. s. drept de autor, proprietate literară; ~ reserved toate drepturile
copperplate engraving [~ in'greivirj] s. gravură în cupru. de retipărire / de reproducere rezervate. II. adf protejat de drepturile de autor, al cărui
copperplate printing [~ iprintin] s. (poligr.) tipar adânc, tifdruc. drept de publicaţie este rezervat. III. vb. tr. a-şî rezerva drepturile de reproducere a (unei
copperplate writing [~ raitirj] s. scris caligrafic / frumos. cărţi etc.); a-şi înscrie dreptul de autor pentru (o carte etc.).
copper plating ['kopa iplcitin] s. (metal.) aramire, cuprarc; placare cu aramă / cupru. copyright library [~ daibrori] s. bibliotecă cu drept de depozit legal.
copper pyrite [~ 'pairait] s. (mineral.) calcopirită. copy transfer ['kopi .trsnsfo1"] s. (poligr.) transport de claci.
copper sheet [~ /i:t] s. tablă de cupru. copy writer [~ .raita1"] ş. (în presă) redactor (mai ales de reclame, anunţuri etc.).
coppersmith [~smiG] s. aramar, căldărar. coquet [kou'ket, ko'k-] I. adf cochet; spilcuit, elegant, dichisit. II. vb. intr. to ~ with
copper smithy [~ -smioi] s. (metal.) cazangerie pentru prelucrare în aramă. a) a cocheta cu, a flirta cu; b) a se juca cu, a trata cu uşurinţă, a nu avea o atitudine hotărâtă
copper spot [~ spot] s. (agr., bot.) dăunător agricol, rugină. în, a nu privi cu seriozitate (o propunere, problemă etc.).
copper vitriol [~ -vitriol] s. (mineral.) calcantit. coquetry ['koukitri, 'kok-] s. cochetărie.
coppery fkopori] adj. arămiu, de culoare arămie; de aramă; amestecat cu arama. coquette [kou'ket, ko'k- şi pronunţia franceză] (Jr.) I. s. femeie uşoară, cochetă, vampa;
coppice ['kopis] I. s. 1. pădurice, crâng, dumbravă (de copaci tineri). 2. parcelă de pădure femeie de lume; a male ~ un sclivisit, un coconaş, un marţafoi, un filfizon; o cocotă
tânără (pentru tăiere). II. vb. A. tr. 1. a creşte, a cultiva pădure tânără; a ţine ca pădure masculină. II. vb. intr. v. c o q u e t (II).
tânără. 2. a planta cu pădure tânără. B. intr. a creşte ca pădurice / crâng. coquina [kou'kimo, ko-] s. (geol.) cochină.
coppice-wood [~ wud] s. v. c o p p i c e (1,1). coracle ['korokl] s. vas, barcă de nuiele împletite, acoperită cu pânză impermeabilă
copra(h) fkopro] s. copra (miez uscat al nucii de cocos). sau piele, folosită pe lacuri şi râuri (în Franţa, Irlanda şi Ţara Galilor).
coprecipitate ['koupri'sipiteit] (fiz., chim.) vb. A. tr. a precipita / a face să se precipite coradgee Iko'ra^i:] s. (austr.) vraci indigen.
împreună. B. intr. a (se) precipita împreună. coral ['koral] I. s. 1. coral, mărgean. 2. jucărie de coral şlefuit. 3. icre de rac. II. adj.
coprecipitation ['kouprisipi'tei/n] s. (chim.,fiz.)coprecipitare, precipitare concomitentă. 1. de coral, coraliu, de mărgean, ca mărgeanul. 2. coral, portocaliu, de culoarea coralului.
coprolite ['koprolait] s. coprolit (excremente fosile). coraliferous [ikora'liforos] adj. coralifer.
coprology [ko'prol^i] s. scatologic, pornografie; murdării, măscări, literatură indecentă coral island [~ -ailond] ş. insulă de mărgean, atol de coral.
/ obscenă / pornografică. coral limestone [~ rlaimstoun] s. (geol.) calcar coralier.
copse [kops] I.s.v. c o p p i c e (I). II. vb. v. c o p p i c e (I). coralline ['korolain] I. adj. coralin, roşu coraliu, portocaliu. II. s. 1. (bot.) un fel de
r
cop skewer ['kop iskjuo ] s. (text.) suport de ţevi. algă roşie calcaroasă (Corallinaceae). 2. (fam.) orice animal asemănător coralului.
Copt [kopt] s. copt, egiptean; egiptean creştin. coral reef ['kor^l ri:f] s. recif de coral, banc / stâncă de mărgean.
r
copter ['kopto ] s.prese, de la h e l i c o p t e r . coramine ['koramain] s. (med.) corarnină.
Coptic l'koptik] I. adj. copt, egiptean. II. s. (limba) coptă. cor anglais [iko:ron'glei, -orj-, -a:n-] s. (jr., muz.) corn englez.
copula ['kopjula] s. 1. (gram.) copulă, verb de legătură. 2. (anat.) ligament, cartilaj. corbel ['ko:bpl] I. s. 1. (arhit.) suport (pentru un balcon etc.), consolă. 2. (tehn.) consola,
3. (log.) copulă, legătură, relaţie. 4. (muz.) pasaj de legătură. suport. II. vb. tr. (arhit. tehn.) 1. a aşeza pe consolă; a pune pe suporţi. 2. a sprijini cu
copulate ['kopjulcit] vb. intr. a se copula, a se împreuna, a se împerechea; a coabita, suporţi / cu consolă.
a avea relaţii / raporturi sexuale. corbel piece [~ pi:s] s. (tehn.) suport, consolă, braţ
copulation [.kopju'Iei/an] ş. 1. (gram., log.) copulaţie, alăturare, legare. 2. împerechere, corbie [rko:bi] s. (scot.) corb.
împreunare, încrucişare; coit, copulaţie, relaţii / raporturi sexuale. 3. fecundare, montă. corbie steps [~ steps] s. pl. (arhit.) fronton triunghiular cu laturile în formă de trepte.
copulative ['kopjulotiv, -leit-] I. adj. 1. (biol.) de copulaţie, de fecundaţie. 2. (gram.) cord [ko:d] I. s. 1. coardă, funie subţire, şnur, sfoară groasă; frânghie. ♦ the silver ~
copulativ; de legătură. II. s. (gram.) clement copulativ; conjuncţie sau particulă copulativă. was loosed firul vieţii lui s-a rupt; ne-a părăsit, a murit. 2. ştreang, laţ; şbilţ. 3. (anat.)
copulatory ['kopjubt^ri, -leit-] adf v. c o p u l a t i v e . ligament, coardă, cordon, tendon, nerv, vocal ~s coarde vocale; spinal ~ măduva spinării;
copunctal ['koupArjktol] adj. (mat.) cu un punct comun. umbilical ~ cordon ombilical. 4. (electr.) fir, şnur, cablu (pentru radio, lampă^de masă
copy l'kopi] I. s. 1. copie, transcriere, reproducere (ă unui text); attested / certified ~ etc.). 5. (fig.) fir, laţ, lanţ, legătură, strânsoare, influenţă, frână; plasă, mreje; the ~s of
copie autentificată / atestată / certificată; (teatru) acting ~ versiune scenică (a unei piese); discipline frânele disciplinei; the fourfold ~s of evidence puterea înzecită a adevărului,
exemplarul suilerului. 2. pagină scrisă, text scris, manuscris; clean / fair ~ transcriere forţa faptelor; the ~s of sin puterea răului, lanţul păcatelor; the ~s of the wicked influenţa
pe curat; to make a clean ~ of smth. a trece / a copia / a scrie ceva pe curat; foul / rough nefastă a celor ticăloşi, mrejele ticăloşiei. 6. pl. stofa sau catifea reiată / cu şuviţe, pluş
~ ciornă, concept. 3. (poligr.) manuscris original; material gata pentru tipar, forşrift, cord. 7. pl. pantaloni de catifea reiată. 8. stânjen (măsură de volum pentru lemne de foc;
3
material precorectat. 4. imitaţie, reproducere, copie; (arte) to make a ~of a lucra (ceva) 128 picioare cubice sau 3,63 m ); to sell under the ~s a vinde eu toptanul / cu ridicata.
după natură; he is a ~of his father seamănă leit cu taica-său. 5. model (pentru caligrafie). II. vb. tr. 1. a lega cu o sfoară / frânghie / coardă etc. (v. 1,1). 2. a pune în stivă, a stivui,
6. (fig.) model, exemplu, pildă. 7. exemplar (al unei cărţi etc.); număr, exemplar (de ziar, a aşeza, a aranja (lemnele). 3. to ~ up a lega fedeleş / burduf.
revistă). 8. subiect / material pentru un articol / o carte; material (documentar); this makes cordage ['ko;did3] s. (mar.) grecment, tachelaj, manevre.
good ~ din asta se poate scoate un material bun; to be out of~ a duce lipsă de material, cordate ['ko:dcit] adj. (bat.) cordat, în formă de inimă, cordiform.
a nu avea despre ce să scrii; a journalist looking for ** un gazetar în căutare de subiecte cord carcass ['ko:d ika:kss] s. (auto) carcasă de cord (la pneu).
(pentru articole). 9. (jur. înv.) afiş, copie (după procesele-verbale ale curţilor de judecată corded ['ko:did, amer. şi -ded] adj.l. legat cu o funie, legat burduf/ fedeleş / cobză.
manoriale conţinând înregistrate numele celor care primeau loturi de pământ în arendă). 2. (despre stofe) cu dungi, vărgat; reiat. 3. cu funii, cu frânghii, cu parârne. 4. aşezat în
II. vb. A. tr. 1. a copia, a transcrie. 2. a reproduce, a copia, a imita (o operă de artă), stive, stivuit. 5. (despre câini) lăţos, cu părul în ochi.
a face o reproducere după. 3. a imita, a lua ca model, a maimuţări. 4. to ~down a copia cordelier [îko:di'lior] s. 1. (bis.) cordelier (călugărfranciscan).2. cordelier (ist. Franţei).
(de pe tablă etc.); a nota (un text vorbit etc.), a lua note; to ~ out a copia, a transcrie. 3. maşină pentru fabricarea frânghiilor.
B. intr. a copia, a face o copie / o reproducere / o imitaţie. cord fabric ['koiddasbrik] s. (teAt.) ţesătură cord.
cop yarn ['kop ja:n] s. (teAt.) fir pe copsuri. cordial ['ko:diol] I. adf 1. cordial, (pornit) din inimă, sincer; ~dislike antipatie puternică.
copybook ['kopibuk] s. 1. caiet; caiet de caligrafie. 2. registru sau dosar conţinând copii 2. călduros, prietenos. 3. tonic, întăritor, înviorător, întremător. II. s. 1. tonic, stimulent
de acte sau alte documente. (al inimii); întăritor, vin tonic. 2. (fig.) stimulent, îmbărbătare, încurajare, consolare,
copybook maxims [~ -meeksimz] s. pl. maxime de duzină, banalităţi, platitudini. mângâiere; to be / to prove a ~ to a fi o mângâiere pentru.
cordiality
cordiality [,ko:di:asliti] s. cordialitate, căldură, prietenie; sinceritate, inimă deschisă.
cordially [,ko:diali] adv. 1. cordial; prietenos, cu căldură, din inimă, cu toată sinceritatea.
2. (amer.) cu toată stima (formulă de încheiere a scrisorilor).
cordialness ['ko:di3lnis[ s. v. c o r d i a l i t y .
cordierite ['koidterait] s. (mineral.) cordierită.
cordite ['ko:dait[ s. cordită, explozibil fără fiun compus din nitroglicerină, nitroceluloză
şi vaselină.
cordoba ['ko:d9ba[ s. (ec.) cordoba, unitate monetară din Nicaragua.
cordon [ko:dan] I. s. 1. cordon, centură, cingătoare, eşarfă. 2. cordon, panglică a unui
ordin (mai ales străin); tresă. 3. cordon (de santinele), şir de posturi; sanitary ~ cordon
sanitar. 4. (arhit.) brâu, marginea superioară a soclului. II, vb. tr. to ~ off a izola (cu
bariere, prin cordon de poliţie etc.).
cordon bleu [~ bis: si pronunţia franceză] s. (fr.) 1. persoană importantă. 2. (glumeţ)
bucătar foarte priceput.
Cordovan ['kotdavon, kn:'douv3n] I. adj. din, de (la) Cordova. II. s. 1. cordovan piele
de Cordova. 2. locuitor din Cordova.
corduroy ['koidsroi, -djur-] I. s. 1. catifea reiată, pluş cord. 2. pi. pantaloni de catifea
reiată. 3. (amer.) pavaj, drum saw pod din bârne (peste un teren mlăştinos). II. vb. intr.
(amer.) a face un drum din bârne.
corduroy road [~roud] s. (amer.) v. c o r d u r o y (3).
cordwainer ['ko:dwein3r] s. (înv.) ciubotar, cizmar, pantofar.
core1 [ko:r, koar] I.s.l. miez, inimă, interior, străfund; to the ~profund, până la miez
/ în inimă; rotten to the ~ putred până în măduva oaselor; in the ~ of my heart în
străfundul inimii mele; in the ~ of England în inima Angliei. 2. fond, miez, substanţă,
sâmbure, esenţă; the very ~ of the subject însuşi fondul / miezul chestiunii. 3. (constr.
drumuri) carotă. 4. (electr.) miez, inimă, sâmbure. II. vb. tr. a scoate miezul sau sâmburele
din; to ~ an apple a curaţi de miez un măr.
core2 s. (scot.) echipă, brigadă.
core bar ['ko: bu:c] s. (telm.) tijă.
core barrel [~ .barol] s. (mine, foraj petrolier) tub carotier.
core bit [~ bit] s. (mine) (sapă) carotieră.
core breaker |~ ibreika'] s. (mine) dispozitiv de rupere, ruptor, tub carotier.
cored [ko:d] adj. 1. eu miezul / sâmburele etc. scos. 2. găunos, gol, scobit.
core frame ['ko: freim] s. (metal.) broşa.
core head [~ hed ] s. (forajpetrolier) cap de carotieră.
core holder [~ ,houldar] s. (forajpetrolier) portcarotă.
core maker [~ imeiks1"] s. (metal.) miezuitor.
core-making Hmeikin] s. (metal.) formarea miezurilor.
core nail [~ neil] s. (metal.) broşa (unealta).
core radiator [~ rreidieitor] s. (telin.) radiator cu celule.
co-relation [.kouri'leifan] s. v. c o r r e 1 a t i o n.
coreless ['ko:lis, 'koa-] adj. 1. fără miez / sâmbure. 2. (poetic) slab, fără vlagă.
co-religionist ['kouri'lid3anist] s. coreligionar.
coreopsis [.kori'opsis] s. (bot.) lipscănoaică (Coreopsis).
core point ['kxpoint] s. (fiz.) punct nucleal.
core sample ['ko: isa:mpl] s. (mine) carotă.
core sampler [-or] s. (mine) ciupitor.
core sand ['ko: samd] s. pământ pentru miezuri.
co-respondent ['kourisipondsnt,'--'--] s. (yur.) complicele soţului adulter (într-un proces
de divorţ).
core stamping ['ko: <st*empin] s. (electr.) miezul indusului.
core template [~ ,templit[ s. (metal.) şablon de miez.
core transformer [~ transif3:mor] s. (telm.) transformator cu coloane.
corf [ko:f] s. 1. coş, paner, târnă (pentru peşte viu). 2. (mine) vagonet; coş (pentru
minereu).
coriaceous [ikori'eijss] adj. 1. de piele; ca pielea. 2. coriace, tare, cu pielea groasă.
coriander ['kori'a;nd3r] s. (bol.) 1. coriandru, iarbă puturoasă, pucioasă (Coriandrum
sativum). 2. sămânţă de coriandru (folosită drept condiment şi medicament).
coriander seed [~ si:d] s. v. c o r i a n d e r ( 2 ) .
coring ['ko:riţ]] s. (forajpetrolier) carotaj.
Corinthian [ks'rinOisn] I. adj. 1. (ist., arhit., arte) corintic. 2. luxos, luxuriant, risipitor;
desfrânat, destrăbălat; chefliu, petrecăreţ. 3. (arte) împodobit cu graţie, frumos
ornamentat. II. s. 1. corintian. 2. om de lume, om monden, băiat de viaţă, chefliu, amator
de petreceri; filfizon, sclivisit. 3. sportiv, băiat modern; fecior de bani gata, care se ocupă
cu sportul. 4. (înv.) craidon, crai de mahala.
Coriolis force ['kori'oulis fo:s[ s. (fiz-, mii.) efect Coriolis, forţă Coriolis / defiectoare
(în balistică).
corium ['koOrism] s. (ind.) dermă.
cork [ko:k] I. s. 1. plută; coaja stejarului de plută. 2. plută (de undiţă); like a ~ plin
de viaţă, care îşi revine iute după o supărare, fire bună, fire veselă. 3. dop; to draw a ~
a scoate un dop, a desfunda o sticlă. II. vb. tr. 1. (şi to ~up) a înfunda, a astupa (o sticlă),
a pune dop la. 2. a înnegri cu dop ars. 3. a reţine, a opri, a frâna. 4. a ascunde, a ţine
ascuns.
corkage [-id3] s. 1. astupatul şi destupatul sticlelor. 2. (corn.) taxă pentru băuturile
înfundate, servite în restaurant.
corked [-t] adj. 1. astupat, înfundat; cu dop. 2. înnegrit cu dop ars. 3. (despre vin) cu
gust de dop, mirosind a dop.
corker [-9r] s. (sl.) 1. lucru impresionant sau hotărâtor, dovadă incontestabilă; bombă,
capac; lovitură de maestru. 2. persoană uimitoare; ocnă, bombă; baban. 3. minciună
214
gogonată, barbă puternică. 4. (ind. alimentară) maşină de pus dopuri. 5. persoană care
pune dopuri la sticle. II. adj. (NX. fam.) excelent, clasa-ntâi, „prima".
corking [-irj] I. adj. (sl.) grozav, tare, ţeapăn, valabil, ucigător, trăsnitor, minunat,
straşnic, nemaipomenit, fantastic. II. s. (telm.) (îmbinare cu) prag.
corking machine [~ ms'/hn] s. maşină pentru astupatul sticlelor cu dopuri; maşina de
îmbuteliat.
cork jacket ['ko:k ^askit] s. vestă de salvare (cu plută).
cork leg [~ leg] s. (fam.) picior de lemn / artificial, proteză.
cork oak [~ouk] s. v. c o r k t r e e .
corkscrew ['ko:kskru:J I. s. tirbuşon, rac. II. adj. în spirală, în formă de tirbuşon. III. vb.
A. ntr. 1. a se învârti în spirală, a se răsuci. 2. a pătrunde, a se vârî. B. tr. 1. a învârti ca
tirbuşonul, a răsuci. 2. (fam.) a-şi croi / a-şi face drum; to ~ one's way through the crowd
a-şi croi drum prin mulţime, a se strecura.
corkscrew column [~ ikotam] s. (arhit.) coloană torsadată.
corkscrew curl [~ ,knl] s. zuluf.
corkscrew rule [~ ru:l] s. (electr.) regula burghiului / tirbuşonului.
corkscrew spin [~ spin] s. (av.) vrie, vrilă.
cork tree ['ko:k tri:] s. (stejar de) plută (Quercus suber).
corkwood [~wud] s. 1. plută, lemn cu fibra uşoară, poroasă. 2. (amer.) specie de pom
cu frunze lucioase (Leitneria floridana).
corky ['ko:ki] adj. 1. de plută; de dop. 2. (fam.) capricios, uşuratic, frivol, fluşturatic.
3. (fam.) vioi, vesel, sprinten. 4. (fam.) încăpăţânat, refractar, nărăvaş.
corm [ko:m] s. (bot.) 1. corm, trunchi. 2. stolon. 3. tulpină frunzoasă. 4. tulpină
bulbiform-cărnoasă la bază.
cormophyte ['ko:mofait] s. (bot.) cormofită.
cormorant ['komiarant] s. 1. (omit.) cormoran, corb de mare (Plmlacrocorax carbo).
2. (fig.) persoană lacomă / rapace"/ hrăpăreaţă, uliu, erete; pasăre de pradă.
corn1 [ko:n] I. s. 1. grăunte, bob; sâmbure, sămânţă; a pepper ~un bob de piper. 2. (în
Anglia) cereale, grâne, bucate, (moi ales) grâu. 3. (amer.) (şi Indian ~) porumb. 4. (în
Scoţia) ovăz. 5. (amer., fam.) rachiu de porumb, whisky. II. vb. A. tr. 1. (telm.) a zdrobi,
a pulveriza, a transforma în granule. 2. a hrăni cu grăunţe. 3. (sl.) a îmbăta. B. intr. 1. a da
în spic, a se coace. 2. a semăna, a produce grâu, (amer.) porumb.
corn2 vb. tr. a săra, a mura, a pune la saramură.
corn3 s. 1. bătătură (la picior / mână); (fig.) to tread on smb.'s ~ a călca pe cineva
pe bătătură / pe coadă; a jigni pe cineva în sentimentele sale, a vexa pe cineva. 2. (fig.)
loc comun, banalitate, clişeu, lucru răsuflat; distracţie populară, divertisment banal / fără
pretenţii, spectacol ieftin. 3. muzică proastă, ieftină. 4. (sport) zăpadă granuloasă, bună
pentru schi.
corn binder [ko:n ,baindor] s. (agr.) secerătoare-legătoare (pentru porumb).
corn chandler [~ ,t/u:ndbrJ s. cerealist, negustor de grâne şi nutreţ (cu amănuntul).
corn cleaner [~ ,kli:nor] s. (agr.) selector de curăţit boabe.
corn cob [~ fob] s. (amer.) ştiulete de porumb, ciocălău, cocean.
corn cockle [~,kokl] s. (bot.) neghină, grâu negru (Agroslemma githago).
corn color [~ ,kAlor] s. (amer.) (culoare) galben-deschis / pai.
corn cracker [~ ikradca1"! s. v. c o r n c r a k e .
corncrake [~ kreik] s. (omit.) cristei, cristei (Crexcrex).
corn crib [~ krib] s. (agr.) patul (pentru ştiuleţi nedepănuşaţi).
corn cutter [~ ,kAtor] s. 1. (agr.) combină de recoltat porumb; seceră pentru tăiatul
strujenilor. 2. pedicurist, chiropod.
corn dealer [~ idi:br] s. (mare) negustor de grâne, cerealist.
corndodger [~idod33r] s. (amer.) 1. mălai, pâine de porumb; plăcinte. 2. găluşte de
porumb cu şuncă şi varză.
cornea ['komio] s. (anat.) cornee, corneea transparentă.
corned beef |'ko:nd 'bi:f| s. carne de vacă conservată.
corned leather [~ 'le5or[ s. (ind.) piele presată.
cornel ['ko:nel] s. (bot.) 1. corn (Cornus mas). 2. sânger (Cornus sanguinea).
cornel berry [~ .berii s. (bot.) coarnă.
cornelian [ko:ni:ljon, ko'n-] s: (mineral.) carneol, cornalină.
corneous ['ko:'nias] aay. tare, întărit, bătătorit, bătucit.
corneous lead [~ 'led] s. (mineral.) fosgenit.
corneous silver [~ 'silva'] s. (mineral.) kerargirit.
corner ['ko:nar] I. s. 1. colţ, ungher; cotlon; to turn the ~a) a coti, a da colţul; b) (fig.)
a trece de punctul critic, a trece cu bine criza (într-o boală); round the ~ după colţ, foarte
aproape, la doi paşi; to cut off a ~ a tăia, a merge pe un drum direct; to put a child in
the ~ a pune un copil la colţ; (fig.) to be driven into a ~ a fi încolţit, a fi adus îa ananghie;
a fi strâns cu uşa, a fi redus la tăcere; four ~s a) răscruce (de drumuri); b) limite, cadru;
from the four ~s of the earth din cele patru colţuri ale lumii, din cele patru zări; to watch
smb. out of the ~ of one's eye a urmări pe cineva cu coada ochiului. 2. (telm.) colţar.
3. ascunziş, loc retras; cotlon, ascunziş, ungher; he livcs somewhere in a~trăieşte undeva
întrLun colţişor retras; done in a ~ făcut în ascuns, în taină. 4. (corn.) stocare, stocaj,
acaparare a unor mărfuri sau acţiuni cu scopul de a le specula. 5. (sport) corner, lovitură
de colţ. II. vb. A. tr. 1. a pune colţuri la, a face colţuri la; a aşeza în formă de unghi.
2. a încolţi, a strânge cu uşa; a aduce la ananghie; a reduce la tăcere. 3. (corn.) a stoca,
a acapara, a dosi; to ~ the shares of a railroad stock a cumpăra toată emisiunea unei
societăţi feroviare; to ~ the market a acapara piaţa (pentru speculă). B. intr. 1. â face
un colţ, a se îmbina; the spot where the three states ~ locul unde se întâlneşte hotarul
celor trei state. 2. (corn.) a face stocuri, a strânge mărfuri sau acţiuni; to ~in petroleum
a face stocuri de petrol, a stoca petrol.
corner boy [~ boi] s. (irl.) v. c o r n e r m a n (2).
corner box [~ boks] s. lojă de lângă prosceniu.
215
cornered ['kornad] adj. în / cu colţuri; sharp-~eu unghiuri ascuţite; three— hat tricorn.
corner house ['ko:na haus] s. 1. casă din colţ. 2. bufet expres; birt.
corner iron ['ko:nar <abn[ s. (tehn.) colţar (metalic).
corner man ['ko:na man] s. 1. omul care stă în marginea unui şir de muzicanţi negri,
îndeplinind totodată un rol comic. 2. haimana, vagabond, golan, coate-goalc; calic, milog.
3. speculant masiv.
corner pillar [~ .pila1"] s. (arhit.) stâlp de colţ, pilon.
corner plate [~ plcit] ş. (constr.) fier-colţar.
corner post [~ poust] s. v. c o r n e r p i l l a r .
corner stone [~ stoun] s. 1. (arhit.) piatră unghiulară / de colţ; bordura. 2. (fig.) piatră
de temelie, bază, temelie.
comerwise [~waiz] adv. 1. în unghi(uri). 2. dintr-un colţ în altul, în diagonală, în bie,
în dungă.
cornet ['ka:nit, amer. -net] s. 1. (muz.) cornet, cornet cu piston. 2. (muz.) cornetist.
3. cornet, pungă (de hârtie). 4. (işt., mi/.) cornet. 5. bonetă. 6. (mar.) steag de semnalizare.
7. cornet, scoică, corn (de îngheţată).
cornet-â-pistons [~ a'pistenz], pi. cornets-â-pistons [~, *ko:nits-] j . v . c o r n e t (1).
corn exchange ['ko:n iks't|eind3] s. piaţă / bursă / târg de cereale.
corn factor [~ ifa3ktar] s. negustor de cereale, cerealist.
corn failure [~ ifcil]3r] s. recoltă proastă.
corn-fed [~fed] adj. 1. hrănit cu grâu. 2. (amer.) voinic, zdravăn.
corn field [~ fizici] s. ogor, holdă (de cereale).
cornfield bramble ['ko:nfi:ld .brtembl] s. (bot.) rug (Rubus caesius).
corn flag [~ flîeg] s. 1. (bot.) gladiolă (Gladiolus). 2. stânjcnel / iris galben, săbiuţă
(Iris pseudacorus).
corn flakes ['ko:n fleiks] s. fulgi de porumb, corn flakes.
corn floor [~ fb: r ] s. arie (de treier).
cornflour [~-flauar] s. 1. mălai. 2. făină de orez. 3. (scot.) făină de ovăz. 4. făină.
corn flower ['ka:n -flaua1"] s. (bot.) 1. albăstrea, albăstriţă (Centaurea cyanus). 2. v.
corn cockle.
corn grass [~ gra:s] s. (bot.) păiuş (Aira caespitosa).
corn harvester [~ .hci:vistar| s. (agr.) secerătoare, maşină de secerat.
corn house [~ haus] s. hambar, grânar.
corn husker [~ »fiAskar] s. (agr.) maşină de dezghiocat porumb.
Cornhusker State ['komluska 'steit] s. (amer.) (folosit ca supranume) Statul Nebraska.
comice I'ksmis] s. 1. (arhit.) cornişă, profil, scafa. 2- prag, bloc de zăpadă care atârnă
în afară (în munţi) (pe o stânca).
corniced [-t] adj. (arhit.) cu cornişă.
cornice plane ['ksmis plein] s. rindea profilată pentru ciubucuri.
cornicles ['kamiklz] s.pl. (zool.) coarne, corniţe (ale melcului). 2. (entom.) fire, antene,
mustăţi.
cornifîcation [ikamifi'kei/an] s. (ind.) cornificarc.
corning ['kornirj] ş. (chim.) granulare.
Cornish ['kaini/J I. adj. din regiunea Cornwall. II. s. (ist.) comică, limba din Cornwall.
Cornish boiler [~ -baibr] s. (tehn.) căldare cu o ţeava de flacără.
corn laws ['ko:n b:z] ş. (ist.) legi care restrângeau importul de grâne în Anglia în
sec. XIX.
corn lift [~ lift] s. (agr.) magazie de cereale; siloz.
corn loft [~ bft] s. patul de porumb; grânar, hambar.
corn market [~ -ma':kit] s. târg / piaţă de cereale.
corn meal [~ mi:l] s. 1. (amer.) făină de porumb cu bob mascat. 2. terci, fiertură (mai
ales de ovăz).
corn middlings [~ -midlinz] s.pl. păsat.
corn mill [~ mil] s. moară de măcinat grâu.
corn mint [~ mint] s. (bot.) izmă (Mentha arvensis).
cornon ['ko:n:m, 'koa-] s. v. c o r n e t (1).
cornopean [ko:'noupian, ika:na'pi:an] s. v. c o r n e t (1).
corn pimpernel ['ka:n 'pimpanel] s. (bot.) scânteuţă (Anagallis arvensis).
corn-pipe [~paip] s. (muz.) paiul folosit ca fluier.
corn planter [~ iplu:ntar] s. (agr.) maşină de semănat porumb în cuiburi.
corn pone [~ poun] s. mălai, turtă / plăcintă de porumb / de mălai; pâine / lipie din
făină de porumb.
corn poppy [~ ipopi] s. (bot.) mac roşu (Papaver rhoeas).
corn reaper [~ iri:par] s. (agr.) maşină de recoltat cereale.
corn rent [~ rent] s. dijmă, arendă plătită în natură.
corn salad [~ -sasbd] s. (bot.) fetică (Valerianella olitoria).
corn sieve [~ siv] s. (agr.) ciuruitor.
corn silk ['ka:n silk] s. mătase de porumb.
cornstalk [~sta:k] s. 1. fir de grâu. 2. (amer.) strujan, tulpină de porumb. 3. (fa/n.)
prăjină, lungan, om înalt, namilă, stâlp de telegraf.
cornucopia [ika:nju'koupb],pl. cornucopiae [-pii:] s. (lat.) 1. (ist.) cornul abundenţei,
cornul Amalteei. 2. abundenţă, belşug, îmbelşugarc. 3. corn, coarne; corn, vas sau alt
obiect ornamental în formă de corn.
cornucopian [-n] adj. abundent, îmbelşugat, îndestulător.
corn van ['ko:n vsen] s. (agr.) vânturătoare.
corn weevil [~ 'wi:vil] s. (entom.) gărgăriţa grâului (Colandra granaris).
corny1 ['ka:ni] adj. de grâu, producător de grâu, bogat în grâu; de cereale, cerealier.
corny2 adj. 1. plin cu /de bătături, bătătorit, bătucit. 2. (sl., despre glume) vechi, răsuflat,
stătut, învechit. 3. (despre muzica) siropoasă, ieftină, proastă.
corol f'ksr^l] s. v. c o r o l l a .
corpulent
corolla [karob] s. (bot.) corolă.
corollary [ka'robrij (log.) corolar; concluzie firească sau logică, încheiere; consecinţă;
rezumat.
corona [ka'rouna] s. 1. candelabru circular, lustru (folosit în biserici). 2. (arhit.) parte,
proeminenţă a unei cornişe scobită în formă de jgheab. 3. (anat.) coroană (a dintelui etc.):
creştet (al capului). 4. (amer.) pernă aşezată sub o şea de povară. 5. (electr.) efect corona.
6. (astron.) coroană solara; cerc luminos, halo, nimb (împrejurul lunii sau al soarelui).
coronach ['koranak, -nan, -na?k] s. (scoţ., ir/.) cântec funebru, muzică de jale; bocet.
lamentaţie, jelanie.
coronal I. ['koranal] s. (poetic). 1. cunună, ghirlandă. 2. coroană (de aur sau pietre
scumpe). II. adj. ['koranal, ka'rounal] adj. (anat., bot.) coronal.
coronal bone ['koranal boun] s. (anat.) os frontal.
coronal suture [~ 'sju:tar] s. (anat.) încheietură, sutură coronală.
coronary ['koranarij s. 1. în formă de coroană, ca o coroană. 2. (anat.) coronar,
coronarian; ~ artery artera coronara.
coronary thrombosis [~ Orsm'bousis] s. (med.) tromboză coronară, coronariană.
coronate I. ['karaneit] vb. tr. a încorona. II. ['koranit, -eitj adj. (bat., zool.) prevăzut
cu o parte în formă de coroană.
coronation [ikara'nei/an] s. 1. încoronare. 2. (jig.) încununare.
corone [ka'rouni:] s. (omit.) cioară neagră (Corvus corone).
coroner ['karana1"] s. 1. procuror, reprezentant al parchetului (care anchetează morţile
suspecte). 2. (ist.) apărătorul domeniilor coroanei.
coroner's inquest ['karnaz 'inkwestj s. ancheta parchetului (în caz de moarte suspectă).
coronet ['korcnit] s. 1. coroniţă, coroană (de prinţ, conte, duce etc.). 2. diademă, coroniţă,
parură. 3. (poetic) cunună, ghirlandă, coroană. 4. partea inferioară a chişiţei (la cal).
coroneted [-id] adj. încununat, înnobilat.
coronograph [ka'rounagroif] s. (astron.) coronograf.
coronoid ['koranoid] adj. (anat.) încovoiat, acvilin, coroiat.
corozo nut [ka'rouzou nAt] s. (bot.) nucă de corozo / de ivoriu (nucă cu lemn tare folosită
în artizanat).
corpora ['kD:para]pl. de la c o r p u s .
corporal1 l'koipjr^l] adj. 1. corporal; trupesc; (anat.) al trunchiului; ~ defects defecte
corporale. 2. personal, referitor la persoană.
corporal2 s. (/nil.) căprar, caporal; (ist.) the little Corporal Napoleon I; ship's ~caporal
de marină îndeplinind funcţiuni poliţieneşti.
corporal3 s. (bis.) antimis.
corporality [ikxpa'rasliti] s. 1. existenţă materială, materialitate, corporalitate. 2. trup,
corp, fiinţă, carte. 3,pl. pofte / nevoi /cerinţe trupeşti, cerinţele / nevoile / poftele cărnii;
senzualitate, plăcerile simţurilor, concupiscenţă.
Corporal John ['koip^rsl 'djkon] s. (ist.) ducele de Marlborough.
corporal oath [~ 'ouG] s. (înv.) jurământ întărit prin atingerea Bibliei etc.
corporal punishment [~ 'pAni/mant] s. 1. bătaie, pedeapsă corporală. 2. (înv.)
întemniţare; executare, execuţie.
corporalship l'koip^rsl/ip] s. (mii) căprărie.
corporate ['ka:p3rit] adj. 1. corporativ, constituit, organizat, formând un corp politic
sau o corporaţie; 2. legat de societăţile pe acţiuni.
corporate body [~ 'bodi] s. corp constituit.
corporate responsibility [~ris.pDnsa'biliti]s. responsabilitate pentru fiecare mcmbrual
unei corporaţii sau societăţi.
corporate town [~ 'taun] s. oraş cu administraţie municipală autonomă.
corporation [iko:pa'rci/3nj s. 1. corporaţie, breaslă; consiliu (mai ales municipal); the ~,
the municipal ~ municipalitatea. 2. (amer.) societate pe acţiuni sau anonimă, trust,
concern; banking ~ bancă în comandită. 3. (fam.) burtă marc, burduf.
corporative ['ko:pareitiv] adj. corporativ, de corporaţie.
corporator [rk:>:paraitar] s. membru (mai ales fondator) al unei corporaţii sau bresle.
corporeal [ka:'pa:rial] adj. 1. corporal, trupesc; fizic. 2. material, tangibil.
corporealist |-ist] s. (rar) materialist.
corporeality [iko:pa:ri'îeliti] s. caracter material, materialitate, tangibilitate.
corporealization [ko:<pariali'zei.fan, -laiz'-] ş. întrupare; materializare.
corporealize Iko:'pa:rblaiz] vb. tr. a întrupa; a materializa.
corporeity bka:pa:'ri:iti] s. v. c o r p o r e a l i t y .
corporispiritual [ika:po:ri'spiritjual] adj. (fitoz.) material-spiritual.
corporosity [.ko:po:'rositi] s. (fam.) corpolenţă, trupeşie; opulenţă, grăsime, înfăţişare
solidă / planturoasă, masivă.
corposant ['ka:pasant] s. (mar.) focul sf. Elmo (fenomen luminos ce apare îndeosebi
pe vârfurile catargelor în timpul furtunilor).
corps [ko:r],p/corps [ko:z] s. (fr) 1- (mii.) corp (de armată). 2. (mii.) armă (infanterie
etc.). 3. societate studenţească (în Germania). 4. (amer.) v. c o r p s e .
corps d'armee [pronunţia franceză] s. (jr. mil.) corp de armată.
corps de ballet [~ da .bahici şi pronunţia franceză] s. (fr.) corp de balet.
corps diplomatique [pronunţia franceză] s. (fr.) corp diplomatic; diplomaţie.
corpse [ko:ps] ş. cadavru, leş, hoit, stârv; trup (al unui mort).
corpse light [~ lait] s. v. c o r p o s a n t .
corpse provider [~ pra'vaida1"] s. (fa/n.) doctor.
corpser [ko:psar] s. (sl. teatru) actor care strică piesa, spectacolul; cabotin, cârpaci.
corpse reviver ['ka:ps ri'vaiva1-] s. (pop.) băutură întăritoare / care scoală şi morţii.
corpse sheet [~ /i:t] s. giulgiu, linţoliu.
corpsy ['k^:psi] adj. (amer.) cadaveric, (ca) de cadavru, (ca) de mort.
corpulence ['ka:pjubns] s. corpolenţă, trupeşie, grăsime, opulenţă.
corpulent ['ko:pjubnt] adj. corpolent, voinic, trupeş, gras, planturos, masiv.
corpus
corpus ['ko:p3s],pl. corpora ['koipora] s. 1. corp, trup. 2. (/7g.) parte principală, parte
esenţială. 3. culegere, cod(ice), corpus. 4. (corn.) capital fix. 5. (bis.) curie, guvern papal.
6. (fiziol.) partea principală a unui organ.
Corpus Christi (day) [~ 'kristi (dei)J s. (bis.) Joia Verde (a noua joi după Paşti).
corpuscle ['korpAsl, ko:'pAsl] s. 1. corpuscul, părticică, fârâm(iţ)ă; globulă; (fiziol.) red
~s globule roşii, hematii. 2. (fiz.) atom, electron, corpuscul electric.
corpuscular [ko:'pAskjutar] adj. corpuscular, atomic.
corpuscule [ko:'pAskju:l] s. v. c o r p u s c l e . ' corroboratory [ka'raboratsri, -touri] adj. v. c o r r o b o r a t i v e (I).
corpus delicti ['ko:pas di'liktaî] s. (jur.) corp delict.
Corpus Juris [~ 'd3ii:ris] s. (jur.) codde legi (ale dreptului civil roman).
corracle ['korokl;] s. v. c o r a c l e .
corral [ko'ra:l] I. s. 1. (mai ales amer.) ocol, ţarc, îngrăditură (pentru vite). 2. tabără
(înconjurată de care). 3. capcană, cursă (pentru elefanţi). II. vb. tr. (part.prez. corralling)
1. a mâna într-un ocol, a ţărcui (vitele). 2. (si.) a-şi însuşi, a pune mâna pe. 3. a aşeza în
cerc (care, căruţe).
correct [ko'rekt] I. adj. 1. corect, just, exact, precis; adevărat, real; (sl.) the ~ card
a) program de competiţii sportive; b) (fig.) cerinţă a etichetei, bonton. 2. (fig.) corect,
ireproşabil, pus la punct, în notă. II. vb. tr. 1. a corecta, a îndrepta, a corija, a rectifica;
a îmbunătăţi; to ~ barometer reading to sea level a aduce corecţia presiunii după
altitudinea de la nivelul mării. 2.-a mustra, a dojeni, a certa; a da o corecţie (cuiva),
a pedepsi. 3. a neutraliza, a compensa, a contracara (o influenţă nefastă etc.); a face
inofensiv. 4. a regla, a pune la punct, a reglementa, a regula.
correctable [-abl] adj. de îndreptat, de corectat, corijabil.
corrected [-id] adj. corectat.
corrected range [ks'rektid 'reind3] s. distanţă corectată.
correctible [ka'rektobl] adj. v. c o r r e c t a b l e .
correcting [ko'rektirj] I. s. corectare, corectură. II. adj. de corecţie / corectare.
correction [ka'rek/an] s. 1. corectare, îndreptare, corijare; corecţie, rectificare; corectiv;
to speak under ~ a vorbi, admiţând că poate să greşească; under ~dacă nu greşesc,
dacă nu mă înşel. 2. (poligr.) corectură; mark of ~ semn de corectură. 3. (fig.) corecţie,
pedeapsă; house of ~ casă de corecţie.
correctional [-pil adj. corecţional.
correctional police [~ ps'li:s] s. poliţie corecţională.
correction factor [ka'rek/an 'fa3kt3r[ s. (mat.) coeficient / factor de corecţie.
correctitude [ko'rektitju:d] s. (rar) corectitudine, cinste, probitate, purtare corectă.
corrective [ko'rektiv] I. adj. 1. corectiv, de îndreptare, pentru îndreptare; corecţional,
de corecţie. 2. (despre medicamente) neutralizam, neutralizator. 3. (tehn.) de echilibrare,
de compensare. II. s. 1. corectiv. 2. (mea1.) antidot, substanţă neutralizatoare.
correctly [ka'rektli] adv. corect, just, cinstit, drept, bine etc. v. c o r r e c t (I).
correctness [ko'rektnis, ko'r-] s. 1. corectitudine, purtare corectă. 2. exactitate, precizie.
corrector [ko'rekt3r] s. 1. corector, îndreptător; (poligr.) ~ of the press corector. 2. critic,
cenzor. 3. persoană care pedepseşte.
corregidor [ko'red3ido:r] s. (span.) magistrat (spaniol).
correlate ['korileit, -rel-, ral-] I. s. corelativ. II. vb. A. tr. (with, to) a pune în corelaţie,
a lega (cu). B. intr. (with) a fi, a se găsi în corelaţie (cu).
correlation'[ikori'lei/pn, -re'l-] s. 1. corelaţie, analogie. 2. relaţie, legătură reciprocă;
interdependenţă.
correlative [ko'rekrtiv, ko'r-] I. adj. 1. corelativ (si gram.) 2. analog. II. s. corelativ
(si gram.).
correspond [rkoris'pond] vb. intr. l.'(with, to) a corespunde (cu dat.), a se potrivi (cu),
a fi conform (cu), a fi potrivit (cu), a fi în conformitate (cu). 2. (with, to) a fi în armonie,
a concorda, a fi în concordanţă (cu). 3. (to) a semăna, a se potrivi, a fi asemănător (cu),
a se asemăna (cu). 4. (with) a coresponda (cu), a face / a întreţine corespondenţă (cu),
a comunica (cu); a fi în legătură (cu), a comunica (cu).
correspondence [ikoris'pondsns] s. 1. (with, to; between) corespondenţă, potrivire,
conformitate; legătură; analogie (cu; între). 2. corespondenţă, schimb de scrisori; poştă.
correspondence card [~ ka:d] s. (poligr.) carte poştală.
correspondence column [~ >fc>lom] s. rubrica scrisorilor primite la redacţie.
correspondence courses [~ 'korsiz] s. pi. cursuri prin corespondenţă.
correspondent [ikoris'pondant] I. s. 1. corespondent, corelativ, pandant. 2. corespondent;
reporter; (corn.) corespondent. II. adj. 1. (to, with) corespunzător (cu; sau cu aat.), potrivit
(CU; sau cu dat.), conform (cu; sau cu dat.). 2. (to, with) corespunzător (cu; sau cu dat.)
analog (CU; sau cu dat.), similar (eu).
corresponding[.koris'pondin]adj.l.v. correspondent(II).2.corespondent,care
corespondează.
correspondingly [-li] adv. corespunzător, adecvat, potrivit.
corresponding member [,koris'pondin rmemb^r] s. membru corespondent (al Acade­
miei etc.).
corresponding side [~ 'said] s. (geom.) latură omoloagă.
corridor ['korkb:',-dar] s. coridor.
corridor train [~ treinj s. (ferov.) tren alcătuit din vagoane cu culoare, tren în lungul
căruia se poate circula.
corrie ['kori] s. (scof.) depresiune circulară în coasta unui deal sau munte.
Corriedale ['korideil] s. rasa neozeelandeză de oi (pentru lână si carne).
corrigenda [ikori^enda] s. pl. (lat.) erată, listă de erori.
corrigibility [ko'rid3i'biliti] s. putinţa de a fi corijat / îndreptat.
corrigible ['korkrjabl, -d3ib-] adj. corijabil, care poate fi îndreptat.
corrigibleness [-nis]s.v. c o r r i g i b i l i t y .
corrival [ko'raival] I. s. rival, concurent. II. adj. (with) potrivnic (al; cu gen.), adversar
(al; cu gen.). III. vb. intr. to ~ with a rivaliza CU, a concura cu.
216
corrivalry [-ri] s. rivalitate, concurenţă.
corroborant [ks'robarsnt] I. adj. 1. întăritor, suplimentar, coroborativ. 2. (mea1.) tonic,
întăritor, reconfortant. II. s. (med.) tonic, întăritor, cordial.
corroborate [ka'roboreitj vb. tr. 1. a corobora, a întări (o teorie). 2. a verifica, a confirma;
a stabili cu certitudine.
corroborative [ko'rotorativ, -borait-] I. adj. 1. întăritor, coroborativ. 2. doveditor, care
confirmă, verifică. II. s. (med.) întăritor, cordial. - . • • ■ _ :
corroboree [ko'robari, ka'robo'ri:] s. 1. (austr.) dans al băştinaşilor (din Australia).
2. (austr.) adunare gălăgioasă.-
corrode [ko'roud] I. vb. A. tr. 1. (despre rugină) a roade, a mânca, a ataca. 2. (chim.)
a coroda, a arde, a ataca, a mânca; a oxida; a distruge; a decapa. 3. (fig.) (despre boală)
a distruge, a roade, a ucide. II. B. intr. 1. a rugini, a se acoperi de rugină. 2. (chim.) a fi
supus coroziunii, a fi atacat de acizi etc. 3. a se dezintegra, a se distruge.
corrodent [ka'roudant] I. s. (agent / factor) coroziv. II. adj. coroziv, care roade, atacă,
rugineşte.
corroding [ks'roudirj] I. adj. 1. coroziv; oxidant. 2. (fig.) dăunător, distrugător, distructiv;
corupător. II. s. coroziune, corodarc. ■
corrosion [ks'rou/an] s. 1. coroziune, corodare, ruginire; roadere. 2. (chim.) oxidare;
atacare, ardere. 3. distrugere, dezintegrare (si fig.); declin. '
corrosive [ks'rousiv] I. adj. caustic; coroziv. II. s. coroziv, substanţă corozivă.
corrosively [-li] aaV. caustic, coroziv, sarcastic, muşcător, cu sarcasm.
corrosiveness [-nis] s. caracter caustic, coroziv.
corrosive sublimate [ks'rousiv 'sAblimeit] s. (chim.) sublimat coroziv, clorură mercurică.
corrugate ['korugeit, -rog-] vb. A. tr. 1. a încreţi; a ondula; to ~ the forehead a(-şî)
încreţi fruntea; a încreţi din sprâncene, a se încrunta. 2. (tehn.) apndula; a gofra; a strica;
a zimţui. B. intr. a se încreţi, a se încovoia, a se ondula.
corrugated ['korugeitid] adj. 1. (tehn.) ondulat, vălurit. 2. zbârcit, ridat; brăzdat.
corrugated (sheet) iron [~ (Jilt) ,aion] s. (metal.) tablă ondulată.
corrugation [ikoru'geijsn, -ro'g-] s. 1. încreţitură, cută (pe frunte). 2. (tehn.) încreţirc;
striere; zimţuire; ondulare; cută. 3. adâncitură (într-un drum), groapă, hârtop.
corrupt [ka'rApf] I. adj. 1. stricat, viciat, nesănătos. 2. (despre texte) denaturat,
fals(ificat); plin de greşeli, eronat. 3. (despre limbă sau vorbă) stricat, stâlcit, greşit.
4. corupt, desfrânat, depravat; putred; (jur.) ~ in blood decăzut din drepturi, care şi-a
pierdut drepturile civile în urma unei crime. 5. putred. 6. corupt, venal, coruptibil, care
poate fi mituit, care poate fi cumpărat; ~ practices mită, mituire, corupere, sfănţuială
(mai ales cu prilejul alegerilor). II. vb. A. tr. 1. a strica, a face să putrezească. 2. a denatura,
a falsifica (un teA't). 3. a corupe, a vicia, a strica, a schimba în rău. 4. a infecta, a păta,
a murdări. 5. a corupe, a mitui, a cumpăra, a da mită (cuiva). 6. (jur.) a lipsi, a priva de
drepturile civile, a face să decadă din drepturi. B. in/r, 1. a se strica; a: putrezi. 2. a se
strica, a se vicia, a se destrăbăla, a se deprava. 3. a produce corupţie, stricăciune.
corrupter [-ar] s. corupător.
corruptibility [fcwApto'biliti, -ti'b-] s. 1. coruptibilitate, venalitate, descompunere morală.
2. însuşirea de a se strica uşor. 3. putreziciune (.fi fig.).
corruptible [ko'rAptabl, -tib-j adj. 1. coruptibil, venal, slab de înger, lipsit de principii
morale, influenţabil; supus greşelii. 2. supus distrugerii, pieritor. 3. putred; care poate
putrezi; care se poate strica, care se strică uşor.
corruptibleness [-nis] s. v. c o r r u p t i b i l i t y .
corruption [ka'rAp/an] s. 1. putrezire, putreziciune, putrefacţie; stricăciune, stricare;
descompunere. ~ of the body descompunere (a cadavrului). 2. puroi, materie
(purulentă). 3. corupţie, corupere; stricare. 4. denaturare, falsificare (a unui tejl).
5. destrăbălare, desfrâu, depravare. 6. stâlcire, stricare (a limbii). 7. corupţie, venalitate;
descompunere morală; (yur.) ~ of blood decădere din drepturi, pierderea drepturilor civile
ca urmare a unei crime.
corruptionist.[ko'rAp/.inist] s, persoană coruptă.
corruptive [kko'rAptiv] adj. corupător.
corruptless [ko'rAptlis] adj. incoruptibil.
corruptness [ks'rAptnis] s.v. c o r r u p t i o n .
corsage [ko:'so:d3,'--] s I. corsaj; vestă, laibăr, pieptar. 2. (fam.) buchet (prins de corsaj);
floare purtată ca podoabă la rochie.
corsair ['k3:seor] s. 1. corsar, pirat. 2. vas de piraţi.
corse [ko:s] s. (poetic) leş, stârv.
cors(e)let ['ko:slit] s. 1. (ist.) platoşă, za. 2. corset; pieptar; rochie sau haină strânsă
pe corp. 3. (entom.) torace.
corset ['ko:sit] I. s. 1. (amer. pl.) corset; centură. 2. (amer.) pieptar, şorţ. II. vb. tr.
(amer.) a încorseta, a pune în corset.
Corsican ['koisiksn] I. adj. corsican, din Corsica. II. s. 1. corsican. 2. (limba) corsicană.
corslet ['koislit] s. v. c o r s ( e ) 1 e t.
cortege [ko:tei3] s. (fr.) 1. cortegiu, alai, suită. 2. procesiune, alai.
Cortes ['ko:tiz, -tez] s. pl. (în Spania şi Portugalia) cortes (cele două camere legiuitoare).
cortex ['ko:teks],pl. cortices ['ko:tisi:z] s.l. (bot.) coajă, scoarţă. 2. (si ~of the brain)
(anat.) cortex, scoarţă cerebrală, substanţă corticală. 3. (anat.) învelişul exterior al
rinichilor.
cortical ['ko:tik3l] adj. 1. (anat.) cortical, al scoarţei; referitor la scoarţă. 2. (bot.) al
cojii, de coajă, de scoarţă. 3. (anat., zool.) extern, exterior.
corticate ['ko:tikeit] adj. 1. cu coajă, cu scoarţă, acoperit cu coajă. 2. ca o scoarţă, ca
o coajă. -
corticated [-id] adj. v. c o r t i c a t e.
cortices ['ko:tisi:z[ pl.de la c o r t e x .
corticosterone [<ko:ti'kost3roun] s. (chim.) corticosteron.
217
cortile [ko:ti:lei[ s. (arhit.) curte interioară.
cortisone ['ko:tisoun, -zoun] s. (med.) cortizon.
corundum [ka'rAndam] s. (mineral.) corindon, oxid natural de aluminiu.
coruscant [ko'rAskont] adj. (stră)lucitor, scânteietor.
coruscate ['koroskeit] vb. intr. a fulgera; a străluci; a scânteia (şi fig.).
coruscation [rkoros'keijbn] s. strălucire, scânteiere, licărire, (stră)fulgerare (şi fig.).
corvee ['ko:vei şi pronunţia franceza] s. (jr.) 1. (ist.) clacă, angara, corvoadă. 2. (jig.)
corvoadă.
corvet [ko:'vet] s. v. c o r v e t t e .
corvette s. (mar.) 1. (ist.) corvetă (mic vas de război inferior fregatei). 2. corvetă (vas
rapidele însoţire).
corvetto [ko:'vetou] s. (ital. mar.) v. c o r v e t t e .
corvine ['ko:vain, -vin] adj. de corb; corbiu,
corybant ['koribasnt], pi. corybants [-s] sau corybantes [-ti:z] s. (grec, lat., ist.)
coribant.
Corydon ['korid^n, -don] s. Coridon (nume de păstor în idile); (jig. poetic) ciobănaş,
ciobănel, păstor.
corymb ['korimb] s. (bot.) corimb.
corymbose [ko'rimbous] adj. (bot.) de corimb, în formă de corimb.
corymbus [ko'rimbos], pi. corymbi [-bai] s. v. c o r y m b.
coryphaeus [rko:ri'fi:3s],pl. coryphaei [-fiai] s. (grec. ist.) 1. corifeu (conducător al
corului în tragedie). 2. (fig.) corifeu, personaj de frunte, fruntaş, personalitate
remarcabilă.
coryphee ['kourifei] s. (fr.) corifeu.
coryza [ko'rsizo] s. (med.) coriză, guturai.
cos [kos] conj. (pop.) v. b e c a u s e .
cosaque [ko':za:k, ka'z-] s. (fr.) bomboană pocnitoare.
cose [kouz] vb. intr. a se aranja, a se face comod, a se aşeza bine.
cosec ['kousek] s. (mat.) prese, de la c o s e c a n t .
cosecant ['kou'si:k3nt] s. (wat.) cosecantă.
coseisrn [kou'saizsm] s. coscisrn, linie coseisrnică.
coseismal [kou'saismal, -saiz-] (geol.) I. adj. coseismic. II. s. v. c o s e i s m a 1 l i n e .
coseismal curve [~'k3:v] s. v. c o s e i s m a l l i n e .
coseismal line [~ 'lain] s. (geol.) linie coseisrnică.
coseismic [kou'saismik, -'saiz-] adj. v. c o s e i s m a l (I).
coset ['kouzetj s. (mat.) clasă de conexiune; componentă conexă.
cosey ['kouzi] adj., s. (amer.) v. c o s y .
cosh [ko/] I. s. (sl.) măciucă, băţ, ciomag. II. vb. tr. a ciomăgi, a bate.
cosh boy [~ boi] s. ciomăgaş, bătăuş.
cosher1 ['ko/or] vb. tr. 1. (şi to ~ up) a îndopa, a ghiftui. 2. a dezmierda, a alinta,
a mângâia, a răzgâia, a răsfaţă.
cosher2 I. vb. tr. (irl.) a scoate bani de Ia, a exploata. II. 1. intr. a chefui, a petrece.
2. a trăi pe socoteala altuia.
cosher3 vb. intr. (fam.) a flecari, a trăncăni, a vorbi vrute şi nevrute, a sta la taclale.
co-signatory ['kou'signotori] s., adj. v. c o - s i g n a t o r y .
co-signatory ['kou'signsteri] (jur., pol.) cosemnatar, cosignatar.
cosily ['kouzili] adv. confortabil, comod; în tihnă, tihnit.
cosine ['kousain] s. (mat.) cosinus.
cosine curve [~ ka:v] s. (mat.) cosinusoidă.
cosiness ['kouzinis] s. comoditate, tihnă, huzur.
coslettize ['kosbtâiz] vb. tr. (te/m.) a fosfata; a acoperi eu un strat anticoroziv.
Cos lettuce ['kos 'letis,'-.--] s. (bot.) lăptucă, salată, (Lactuca saliva).
cosmetic [ksz'metik] I. adj. cosmetic, pentru înfrumuseţare. II. s. (preparat) cosmetic.
cosmetician [ikozme'ti/an] s. cosmetician.
cosmetologist [.kozme'tobd3ist] s. (amer.) v. c o s m e t i c i a n .
cosmetology [.kozme'tolodji] s. (amer.) 1. cosmetică, înfrumuseţare. 2. chirurgie plastică.
cosmic(al) ['kozmik(3l)] adj. cosmic, privitor la univers, al universului.
cosmic fog ['kozmik fog] s. (astron.) nebulozitate.
cosmic iron [~ -aisn] s. fier meteoric.
cosmic philosophy [~ fi'lossfi] s. v. c o s m i s m .
cosmic rays [~ reiz] s. pi. raze cosmice; radiaţii cosmice.
cosmism ['kozmizom] s. cosmism, teorie a universului, teoria evoluţiei cosmice.
cosmist ['kozmist] s. cosmist, adept al cosmismului.
cosmodrome ['kozmoudroum] s. (av.) cosmodrom, aeroport pentru nave cosmice.
cosmogenic [ikozmou'd3enik] adj. cosmogenic.
cosmogonicul) ['kozmo'gonik(3l)] adj. cosmogonic.
cosmogony [koz'mogani] s. cosmogonie.
cosmographer [koz'mografo1"] s. cosmograf.
cosmographical [ikozmou'grasfikal, -ma'g-] adj. cosmografie.
cosmography [koz'mogrofi] s. cosmografie.
cosmolatry [koz'mototri] s. cosmolatrie.
cosmoline ['kozmalim] s. (citim.) cosmolină; vaselină.
cosmological [ikozmo'bdjikpl, -mo'l-] adj. cosmologic.
cosmology [koz'mobdji] s. cosmologie.
cosmonaut ['kozmanoit] s. cosmonaut.
cosmopoietic fkozmoupo'jetik] adj. creator de lume, referitor la creaţia lumii.
cosmopolis [koz'mopolis] s. oraş cosmopolit.
cosmopolitan [ikozma'politan, -mou-] I. adj. (de) cosmopolit; internaţional, mondial.
II. s. cosmopolit.
cosmopolitanism [-izam] s. cosmopolitism.
cothurnus
cosmopolite [koz'mopalait] I. adj. cosmopolit. II. s. cosmopolit, cetăţean al lumii.
cosmopolitism [koz'mopslitizom] s. v. c o s m o p o l i t a n i s m .
cosmorama [kozjmo'ro:m3, -'ra>] s. (amer.) expoziţie de tabouri înfăţişând vederi din
diferite părţi ale lumii.
cosmos ['kozmos] ş. (grec.) 1. cosmos, univers. 2. (fig.) armonie, ordine. 3. (fig.) teorie,
sistem de idei, concepţie generală; lume.
cosmoscope ['kozmouskoup, -mas1-] s. (amer.) planetarium.
cosmotheism ['kosmou8i:izom, -moG-] s. cosmoteism, panteism.
cosmotron ['kozmotron] s. (fiz.) cosmotron.
Cossack ['kosask, amer. şi -sak] (rus) I. s. cazac. II. adj. cazac, căzăcesc.
cosset l'kosit] I. s. 1. miel ţinut în casă (ca animal de salon). 2. (fig.) favorit; răsfăţat.
II. vb. tr. a răzgâia, a răsfaţă, a alinta; a mângâia.
cost [ko(:)st] I. past şi part. trec. cost [kost] vb. A. intr. 1. a costa, a face; what did
it ~ you? how much did it ~ you? cât te-a costat? cât ai dat pe ea / el; ~ what it may
oricât (de mult) ar costa; to ~ dear a costa scump, a fi costisitor, a fi scump; to ~
tremendously dear a fi grozav de scump. 2. (fig.) a costa; a prilejui, a pricinui, a cauza;
if it should ~ his life dacă l-ar costa viaţa; it ~ him much trouble i-a dat multă bătaie
de cap. B. tr. (corn.) a fixa preţul (unui lucru), a aprecia valoarea (unui lucru), a preţălui.
II. s. 1. cost, preţ; prime ~ preţ de fabrică; ~s of production cheltuielile de producţie;
costul de producţie; (ec.) ~ of living index indicele minimului de trai; (com.) ~ and freight
costul transportului (în contul vânzătorului); at any ~, at all ~s cu orice preţ; at the ~
of cu preţul; at smb.'s ~ pe socoteala cuiva; to count the ~ a cântări bine urmările, a se
gândi la urmări, a ţine seamă de urmări; to know to one's (own) ~ a şti din propria sa
experienţă, a şti în urma unei experienţe amare, a cunoaşte pe propria sa piele; to sell
at ~ a vinde în preţ de cost. 2. pl. (jur.) cheltuieli de judecată. 3. cheltuială, risipă (de
energie etc.).
costa ['kosto],pl. costae [-ti:] s. (lat. anat.) coastă.
cost accountant ['ko(:)st o'kauntant] s. (corn.) contabil.
cost accounting [~ o'kauntinj s. (corn.) 1. calculare a preţului. 2. contabilitate. 3. deviz.
costal ['kostl] adj. (anat.) costal, referitor la coastă.
Costa Rican ['kosto 'ri:ksn] I. adj. din Costa Riea. II. locuitor din Costa Rica, costarican.
costard ['kostsd] s. 1. soi de măr mare englezesc. 2. (şl.) cap, căpăţână, dovleac, tigvă.
cost book ['ko(:)st buk] s. (corn.) 1. registru. 2- registrul unei mine cuprinzând numele
şi particiimţia acţionarilor.
cost clerk [~ kla:k] s. v. c o s t a c c o u n t a n t .
costean [ko'stim, 'kos-] vb. intr. (mine) a explora filonul prin săpare de puţuri.
costeen [ko'stim, 'ko-] vb. intr. v. c o s t e a n .
cost-effective ['kost i'fektiv] adj. (ec.) rentabil.
coster ['kosts1"] s. (fam.) v. co s t e r m o n g e r .
costermonger [~.niAng9r] s. 1. vânzător ambulant de fructe şi zarzavaturi; zarzavagiu,
precupeţ. 2. vânzător / precupeţ / negustor de peşte.
cost estimate ['ko(:)st 'estimit] s. (ec., constr.) deviz estimativ; evaluare.
cost-free [~fri:] adj., adv. gratis, gratuit, pe degeaba.
costing ['ko(:)stin] ş. (constr.) calculul preţurilor.
costive ['ko(:)stiv] adj. 1. constipat, încuiat; suferind de constipaţie. 2. care cauzează
constipaţie. 3. (fig. înv.) încet, greoi, mocăit. 4. (fig. înv.) încuiat, constipat. 5. (fig. înv.)
cărpănos, zgârcit, zgârie-brânză.
costless [Tko(:)stlis] adv. gratuit, fără plată.
costliness ['ko(:)stlinis] s. 1. preţ, valoare; scumpete, scumpătate. 2. bogăţie.
costly ['ko(:)stli] adj. 1. costisitor, scump. 2. (fig.) de (mare) preţ, preţios, valoros; bogat,
somptuos, luxos.
costmary ['kostmeori] ş. (bot.) calomfir (Tanacetum bahamita).
cost price ['ko(:)st prais] s. preţ de cost, cost de producţie.
costume ['kostju:m, -'-] I. s. 1. costum, îmbrăcăminte, ţinută. 2. taior. 3. stil, modă,
costum de epocă. 4. (înv.) obicei, cutumă. II. vb. tr. a costuma; a îmbrăca.
costume ball [~ bo:l] s. bal costumat.
costume jewellery [~ 'd3u:3lri] s. bijuterii false, imitaţii; strasuri.
costume piece [~ pi:s] s. (teatru) piesă istorică / de epocă.
costume play [~ piei] j . v . ' c o s t u m e p i e c e .
costumer ['kostjumia1", -'—] s. costumier; recuziter; croitor (mai ales la un teatru).
costumier [kos'tju:mior, mjor şi pronunţia franceză} s.v. c o s t u r n e r .
cost value ['ko(:)st rvseljuf:)] ş. (ec.) preţ de cost.
cosy ['kouzi] I- adj. comod, plăcut, tihnit, confortabil, drăguţ, agreabil. II. ş. 1. (şi tea ~)
învelitoare de ceainic. 2. canapea mică.
cot1 [kot] s. 1. pat de copil, pătuţ; leagăn. 2. pat de campanie; prici. 3. hamac.
cot2 I. ş. 1. (şi beli ~) ţarc, ocol. 2. (poetic) bordei, coliba; căsuţă, bojdeucă. II. vb. tr.
a mâna (oile) în ţarc.
cot3 s, prese, de la c o t a n g e n t .
cotangent [kou'ta;nd33nt, 'kouit-] s. (/nat.) cotangentă.
cot case ['kot ikeis] s. (med.) bolnav (la pat), pacient ţintuit la pat.
cote [kout] s. 1. (şi sheep ~) ţarc, ocol. 2. (şi dove ~) hulubărie, porumbar. 3. (sl. înv.)
căsuţă, bojdeucă, cocioabă.
co-temporary fkou'temparari] adj., s.v. c o n t e m p o r a r y .
co-tenant ['kou'tenant] s. coarendaş.
coterie fkoutari] s. 1. coterie, cerc, cenaclu, salon (literar artistic etc.). 2. coterie, clică,
gaşca.
coterminal angles [kou'to:minol 'asnglz] s. (geom.) unghiuri care diferă cu 36o°.
coterminous ['kou'teiminas, kou't-[ adj. v. c o n t e r m i n o u s .
cothurnus [kou'Bomas], pl. cothurni [-nai] ş. 1. (ist. grec.) coturn, sandală. 2. (fig.)
tragedie. 3. stil elevat; stil pretenţios.
co-tidal line 218

co-tidal line [kou'taidol ilain] s. (geogr.) linie cotidală (care uneşte punctele în care couch grass [~ gra:s] s. v. c o u c h2.
fluxul se produce concomitent). . couchless ['kaut/lis] adj. fără pat / culcuş.
cotiIl(i)on [ks'tiljon, kou't-] s. 1. (muz-) cotilion (si dans). 2. (amer.) stofă cadrilată de couch roll ['kaut/ roul] s. (ind.) valţ sugar.
lână. couch weed [~ wi;d] s. v. c o u c h2.
r
cottage [ kotid3] s. 1. casă de ţară / ţărănească; colibă, bordei, bojdeucă. 2. vilă. 3. (austr.) cougar ['ku:g3r] s. (zool.) cuguar, puma (Felis concolor).
casă fără etaj (aar uneori cu mansarda). cough [ko(:)f] I. s. 1. tuse, acces / chintă de tuse. 2. răceală; ~s and colds tuse şi guturai;
cottage cheese [~ tjî:z] s. brânză de vacă. (med.) whooping ~ tuse convulsivă / măgărească. II. vb. A. intr. 1. a tuşi. 2. (amer. si.)
cottage hospital [~ ihospitl] s. 1. mic spital de provincie (in care nu locuiesc medici). a plăti, a fi silit să plătească. B. ir. to ~ down a face (pe cineva, un orator) să tacă, tuşind;
2. spital format din mai multe vile. to ~ out a) a expectora; b) a spune; a divulga; to ~ up a) v. to ~ out. b) to ~ up
cottage industry |~ .indsstri] s. industrie artizanală. one's cookies a voma, a vărsa; c) (fam.) a spune, a scăpa (vorba despre), a destăinui;
cottage piano [~ .pjjenou] s. (muz.) pianină. d) v. II, A, 1; e) a scoate la iveală; a scoate (bani etc.).
cottager ['kotid3Sr] s. 1. argat; ţăran, sătean. 2. (amer.) locatar al unei vile. cough drop [~ drop] s. 1. bomboană contra tusei. 2. (fig.) ceva foarte neplăcut.
cottar ['koto1"] s. 1. (scot.) argat (care locuieşte la fermă). 2. (irl. înv.) arendaş (care cough lozenge [~ 'bzind3] s. tabletă contra tusei.
plăteşte o rentă stabilită la o licitaţie publică). 3. (tehn.) v. c o 11 e r2. couguar ['ku:gwa:r] s. v. c o u g a r .
cotted wool [Totid wul] s. (text.) lână codină de la marginile cojocului. coul [kaul] s. hârdău, ciubăr.
cotter1 ['koto'] s. v. c o t t a r . could [kud/orma tare; ksd forma slabă) past de la can 1 .
cotter 2 1, s. (tehn.) pană, cui, bulon, clavetă, splint. II. vb. ir. a şplintui. coulee ]'ku:li] s. 1. torent de lavă (solidificat). 2. (amer.) viroagă, râpă adâncă; albie
cotter bolt [~ boult] s. (tehn.) şurub cu nas. uscată.
cottered ['kotsd] adj. (tehn.) şplintuit. couleur [ku:'b:r şi pronunţia franceză] s. (fr.) culoare (la cărţi).
cotter key [~ ki:] s. (cui de) siguranţă, cuiul osiei. coulisse [ku:'li:s] s. (mai ales pi.) 1. (tehn.) uluc, renură, crestătură, nut, falţ. 2. (teatru)
cotter pin [~ pin] s. (metal.) cui spintecat, splint. culisă.
cottier ['kotior] s.v. c o t t a g e r ( l ) . coulisse gossip [~ igosip] s. intrigi de culise; bârfă, bârfeli.
cotton ['totn] I. s. 1. (bot.) bumbac (Gossypium herbaceum). 2. (corn.) bumbac; pânză couloir ['ku:lwa:r, -W3:r] s. (fr.) defileu, strungă.
de bumbac, stambă. 3. vată. 4. (sisewing ~) aţă, fir, bumbac; gun ~fulmicoton; a needle coulomb ['ku;bm] s. (electr.) coulomb.
and ~ ac şi aţă. II. adj. de bumbac. III. vb. A. intr. 1. (with; together) a se împăca, a se coulometer [ku:'bmitor] s. (/iz.) couloinbmetru.
înţelege (cu; unul cu altul). 2. to ~ on to a) v. to ~ up to; b) (Jam.) a înţelege; to ~ coulter ['koultor] s. (agr.) brăzdar (la plug).
to / with a îndrăgi (cu ac.), a se ataşa de, a se lega de; to ~ up to a se împrieteni eu,
coumarin ['kjmmorin, -ri;n] s. (chim.) cumarină.
a căuta prietenia (cuiva); a fi pe placul (cuiva); I don't ~ up to him nu-1 înghit deloc,
coumarone ['kju:moroun] s. (chim.) cumaronă.
nu-1 am deloc la stomac. B. tr. (rar) 1. a înfăşură, a înveli în bumbac sau vată. 2. (fig.)
council ['kaunsil] s. 1. consiliu; sfat; comitet; World Peace Council Consiliul Mondial
a răzgâia, a răsfăţa, a ţine în vată, a cocoli.
al Păcii; Security Council Consiliul de Securitate; town ~ consiliu municipal / orăşenesc;
cotton bale f~ beii] s. balot de bumbac. Council of Ministers consiliu de miniştri; Council of State, State Council consiliu de
cotton cake [~ keikj s. turtă de bumbac (nutreţ). stat; (ist.) King's Privy Council consiliu secret al regelui; consiliu de coroană. 2. (fam.)
cotton card [~ ka:d] s. (text.) cardă de bumbac.
r sfat; sfetnici, consilieri. 3. (bis.) sobor, sinod; (ist.) sinedrin. 4. consiliu, consfătuire; family
cotton chopper [~ .t/op3 ] s. (agr.) maşină de prăşit, prăsitoare, cultivator pentru
~ consiliu de familie; (med.) ~ of physicians consult (de medici).
bumbac.
council board [~ bo:d] s. 1. consiliu, şedinţă a consiliului. 2. masă de conferinţe; masa
cotton cloth [~ kb(:)0] s. ţesătură / pânză / stofă / material de bumbac.
verde.
cotton flax [~ flanks] s. (text.) in cotonizat.
council fire [~ ifabr] s. foc al sfatului (la indienii din America de Nord).
cotton gin [~ d3in] s. (text.) maşină de egrenat bumbac.
council house [~ haus] s. 1. primărie. 2. locuinţă construită din fonduri publice.
cotton-grass [~gru:s] s. (bot.) bumbăcariţă (Eriophorum anguslifolium).
councillor ['kaunsilo1", -sab c ] s. consilier, membru al unui consiliu; sfetnic, sfătuitor.
cotton groundsel [~ igraunsl] s. (bot.) cănăhicl (Senecio viscosus).
r councillorship ['kaunsb/ip] s. funcţie de consilier.
cotton harvester [~ iha:visto ] s. (agr.) maşină pentru recoltat bumbacul.
councilman ['kaunsilmsnl.pl. councilmen [-man] s. (si common ~) membru al unui
cotton lord [~ b:d] s. magnat al industriei bumbacului, textilist, bumbăcar.
consiliu, consilier (mai ales municipal).
cotton machine [~ ms'/iui] s. maşină de tors bumbac.
council meeting ['kaunsil imktirj] s. şedinţă a consiliului.
cotton mill [~ mil] s. filatură de bumbac, bumbăcărie.
councilor ['kaunsib r ,-spb r ] s. v. c o u n c i l l o r .
cottonocracy [rkotn'okrosi] s. magnaţii bumbacului din Lancashire.
council table ['kaunsil iteibl] s. v. c o u n c i l b o a r d .
Cottonopolis [ikotn'opglis] s. (glumeţ) oraşul Manchester (ca centru al industriei
bumbacului). counsel f'kaunspl] I. s. 1. sfat, povaţă, consiliu; to ask ~ of smb. a cere cuiva un sfat;
cotton-picker ['kotn.pik3rJ s. 1. culegător de bumbac. 2. maşină pentru recoltat bum­ to take ~ of a primi sfaturi de la; to keep one's ~ a-şi ţine părerea pentru sine, a tăcea.
bacul. 2. sfat, consfătuire, consiliu, deliberare, judecare, cumpănire, chibzuire; to take ~
cotton-plant [~pla:nt] s. (bot.) bumbac (Gossypium herbaceum). (together) a se sfătui, a se consulta, a ţine un sfat. 3. prevedere, prudenţă. 4. hotărâre,
cotton planter [~ iplo:ntor] s. cultivator de bumbac; specialist în cultura bumbacului. vrere; intenţie, plan, proiect; părere; to be of—with a fi de aceeaşi părere cu. 5. consilier,
cotton poplar [~ ipopbr] s. (bot.) plop canadian (Populus monilifera). sfătuitor, sfetnic. 6. avocat; King's / Queen's Counsel avocat al curţii regale (numit de
cotton seed [~ si:d] s. sămânţă de bumbac. guvern); ~ for the defence avocat al apărării, apărător; apărarea; ~ for the prosecution
cotton sled [~ sledj s. (agr.) sleding. procuror, acuzarea, ministerul public. II. vb. A. tr. a sfătui, a povăţui, a îndemna, a da
cotton spinner [~ rspino1"] s. 1. filator (de bumbac), muncitor textilist. 2. proprietar de un sfat (cuiva); a recomanda (cuiva). B. intr. 1. a da sfaturi; a fi sfetnic. 2. a se sfătui,
filatură de bumbac. a cere sfaturi.
Cotton State ['kotn steit] s. (amer.) (folosit ca supranume) Statul Alabama. counsel keeper [~ iki:por] s. păstrătorul unui secret / al unei taine.
cottontail [—teii] s. (amer. zool.) iepure de pădure (Lepus silvalicus). counsellor ['kaunspbr] s. 1. sfătuitor; consilier; sfetnic. 2. (si ~at law) (amer., irl.)
cotton thistle [~ -Oistl] s. (bot.) scai-măgăresc (Onopordon acanthium). avocat.
cotton twine [~ twain] s. (text.) bumbăcel; fire de bumbac. count1 [kaunt] I. vb. A. tr. 1. a număra, a calcula, a socoti. 2. (fig.) a socoti, a pune la
cotton waste [~ weist] s. deşeuri de bumbac. socoteală, a număra. 3. (fig.) a socoti, a considera, a privi ca; I ~ him my friend îl socotesc
cotton weed [~ wi:d] s. (bot.) v. c u d w e e d . prieten. 4. (sport) a număra (pe un boxer). 5. to ~ again a mai număra o dată, a mai
cottonwood [~wud] s. (bot.) plop canadian (Populus deltoides I balsamifera). socoti o dată, a verifica; to ~down a număra, a socoti; to ~in a include, a pune la socoteală;
cotton wool [~ 'wul] s. 1. bumbac brut / neprelucrat. 2. vată. to ~ out a) a calcula, a socoti, a număra; b) a exclude, a nu pune la socoteală, a nu număra;
cottony ['kotsni] adj. 1. de bumbac; 2. pufos, moale. c) (amer.) a număra, a calcula greşit (votanţii); d) (sport) a declara knock-out (pe un
cotton yarn ['kotn 'ja:n] s. fir de bumbac; bumbăcel boxer); (pari.) to ~ out the House a amâna o şedinţă a Camerei Comunelor (din cauză
cotyledon [.koti'lkdan] s. (bot.) cotiledon. că nu s-au întrunit nici 40 de deputaţi); to ~ up a enumera, a număra. B. intr. 1. a număra,
cotyledonous [-as] adj. (bot.) cotiledonat. a socoti, a calcula. 2. (fig.) a conta, a avea însemnătate, importanţă; that does not ~ (asta)
1
couch [kaut/] I. s. 1. (poetic) culcuş. 2. canapea, sofa, pat de odihnă. 3. (amer.) vizuină, n-are nici o importanţă, nu contează; every little ~s orice fleac are importanţă. 3. to ~
bârlog de vidră. 4. (arte) strat fundamental de vopsea, grund (la pictură). 5. cuib, strat for much / for a great deal a avea o mare importanţă; to ~ for nothing a nu intra la
de orzoaica (pentru fabricarea berii). II. vb. A. tr. 1. a aşterne, a aşeza, a întinde pe un socoteală; a nu avea nici o importanţă; to ~ (up)on a conta pe; a se bizui pe. II. s.
culcuş. 2. a pune la germinat (orzoaica). 3. (fig.) a formula, a exprima, a expsune; 1. socoteală, calcul, numărătoare; out of all ~ incalculabil, ce nu poate fi numărat; to
the refusal was ~ed in polite terms refuzul a fost exprimat în termeni politicoşi. 4. pasiv lose ~ a pierde socoteala. 2. (teAt.) număr, grosime (a firului). 3. (fig.) valoare, preţ; out
(poetic) a fi culcat; a se culca. 5. a întinde (suliţa). 6. (agr.) a face grămezi de; a întinde of (all) ~ (de) nepreţuit. 4. (jur.) cap(ăt) de acuzaţie / acuzare.
(grâne). 7. to ~ under a ascunde sub, în dosul (cu gen.). ♦ (med.) to ~ a cataract, to ~ count2 s. conte (în altă ţară decât Anglia, echivalent cu e ar 1).
a person / to ~ a person's eye a face (cuiva) o operaţie de cataractă. B. intr. 1. a sta countability axiom [ikaunto'biliti -zeksiom] s. (mat.) axioma numărării.
culcat. 2. a se ghemui, a se tupila. 3. (despre animale) a pândi, a sta la pândă. 4. a sta countable ['kauntabl] adj. 1. calculabil, numărabil. 2. (gram., despre substantive)
în vizuină. numărabil, care poate fi numărat, având formă de plural (de exemplu book, books),
couch2 s. (bot.) 1. pir (Agropyron repens). 2. iarba-câmpului (Agrostis alba). count down['kaunt 'daun] 1. s. (av.) numărătoare inversă (pentru decolare sau lansare).
couch fellow [~ .felou] s. (rar) tovarăş de pat. 2. moment critic / hotărâtor.
219 countervail

countenance ['kauntinans] I. s. 1. înfăţişare (a feţei), expresie, fizionomie, aer, mină; 1. a imita. 2. a falsifica, a plastografia; a eontrafacc. 3. a simula; to ~ madness a se preface
faţă, obraz; play of ~ mimică; to change one's ~ a se schimba la faţa; his ~ fell făcu o nebun, a simula nebunia. B. mtr. 1. a se preface, a fi ipocrit. 2. a semăna perfect.
mină plouată; rămase cu gura căscată; to put a good ~ on the matter a) a nu se trăda, counterfeiter [-orj s. 1. falsificator (mai ales de monede); fabricant de bani falşi,
a nu se clinti; a-şi păstra calmul / sângele rece; b) a se ţine să nu râdă, a-şi stăpâni râsul. calpuzan. 2. (jig.) înşelător, amăgitor,pungaş,escroc. 3. (fig.) imitator, maimuţă, papagal.
2. cumpăt, calm, sânge rece. linişte; to lose ~ a-şi pierde cumpătul, a se buimăci, a se counterfeiting [-in] s. falsificare de monede / de bancnote; fals.
pierde, a se fâstâci; to put smb. out of ~ a scoate pe cineva din sărite / pepeni / ţâţâni / counter floor ['kaunta fio:1"] s. (constr.) duşumea oarbă.
fire; in ~liniştit; în apele lui; out of ~scos din sărite /fire. 3. (fig.) favoare, hatâr, protecţie, counterfoil [—foil] s. cotor (de chitanţă, cec, bilet etc.); contramarcă; talon; matcă.
proptele, simpatic; sprijin moral, suport; to lend one's ~ to a sprijini moraliceşte, counterfort [~fo:t] s. 1. (arhit.) contrafort, pinten. 2. obcină, coasta de munte. 3. (ist.
a îmbărbăta, a încuraja; in ~ în graţii, privit cu ochi buni, cu trecere; to put in ~ mii.) contrafort, contraredută.
a) a promova, a favoriza; b) a sprijini, a încuraja; to give ~to a) a încuraja, a îmbărbăta; counter gangway [~ 'gasnwci] s, (mine) contrafort.
b) a sprijini, a întări, a confirma (un zvon etc.); to give oneself ~ a se stăpâni. II. vb. tr. Counter gate [~ gcit] s. (ist.) poarta închisorii datornicilor din Londra.
1. a sprijini, a susţine (moraliceşte), a încuraja. 2. a vedea cu ochi buni, a permite, a îngădui; counterindication ['kauntanindi'keijbn] ş. (med.) contraindicaţie.
I cannot ~such conduct nu pot privi cu ochi buni o astfel de comportare. 3. (înv.) a simula. counter insurance [~ in'juarsns] s. reasigurare.
B. intr. (înv.) a se preface. counter intelligence [~ intelid3Pns] s. (serviciu de) contrainformaţii, contraspionaj.
countenanced [-tj adj. (în cuvinte compuse) cu faţa, cu o mina; well-~cu o mină bună; counter irritant [~ 'iritant] s. (med.) contra-iritant (muştar etc.).
arătos, frumos. counter jumper ['kaunta ^Anips1"] s. (si. peior.) v. c o u n t e r m a n .
r
countenancer [-9 ] s. protector, sprijinitor. counterlight [~ lait] s. (fot.) lumină din unghi prost, lumină defavorabilă.
counter1 [,kaunt3r] s. 1. tejghea; to serve behind the ~ a servi într-un magazin. 2. casă, counterman ['kauntsmanl.pl. countermen [-man] s. vânzător cu amănuntul; băiat de
contor. 3. (tehn.) maşină de calculat, calculator; computer. 4. contor (de gaz, prăvălie / de tejghea, tejghetar.
electricitate etc.); tahimctru etc. 5. (tnfor.) numărător. countermand I. [~ 'mamd] s. 1. contraordin. 2. contramandare. II. [~'ma:nd,'--'-] vb.
counter2 s. 1. fişă, jeton (pentru joc). 2. contramişcare (Ia şah, la jocul de dame). tr. 1. a contramanda (un ordin etc.), a revoca; a anula (o comandă). 2. a rechema (o unitate
3. imitaţie de bani. 4. (ist.) închisoare, temniţă; închisoarea datornicilor. militară etc.).
counter3!, s. 1. opusul, contrariul. 2. contralovitură; parare. 3. (fig.) contracarare; as countermarch [~rma:t/] I. s. (mil.) contrarnarş. II. vb. A. intr. 1. (mil.) a se întoarce.
a ~ to ca o contracarare a (cu gen.). 4. (sport) triplu cere (figură la patinaj). 5. (muz.) 2. a face cale întoarsă. B. tr. a întoarce (trupele) în direcţia opusă, a schimba frontul
contrapartidă. 6. (mar.) boltă. 7. urmă, dâră (a vânatului). II. adj. 1. potrivnic, opus, contrar. (trupelor).
2. răsturnat, invers, pe dos. III. adv. 1. împotrivă, contra; to act / to go / to run ~ to a countermark [~ma:k] s. 1. (corn.) marcă suplimentară pentru garanţie; marca mai multor
contraveni (cu dar.) a contrazice; a încălca. 2. (în sens) invers, de-a-ndoasclca; to go / producători. 2. (corn.) marcă, semn de marcare.
to run ~ a) a merge împotrivă; a încurca un joc etc.; (to) a pune beţe în roate (cu dat.); countermine I. [~rinain] s. (mil. mar.) contrarnină. II. [~'rnain] vb. tr. 1. (mil.) a
b) a înota contra curentului. IV. vb. A. intr. (sport) a contra, a răspunde (la o lovitură) contrarnina, a apăra prin eontrarnine. 2. (ftg.) a dejuca, a zădărnici, a submina (planurile
cuiva).
printr-o contralovitură, a da o contră (la boA); a para / a contracara un atac (la şah). B. tr.
1. a para (lovitura adversarului) printr-o contralovitură. 2. a se opune la, a opune rezistenţă counter motion [~ .mou/sn] s. 1. contramişcare, contramanevră (şi mii.) 2. (pol.)
contrapropunere.
(cu dat.) a rezista la.
counter motive [~ -moutiv] s. contraargument, argument opus.
counter4 s. greaban, gârbiţă, grumaz.
countermove [~mu:v] s. 1. (mii.) contralovitură. 2. riposta, contramişcare (la şah etc.).
counter5 s. pielea care înconjoară tocul cizmei.
countermure [~mjii3r] s. (arhit.) contrafort, contrafişă.
counter account [ikauntar s'kaunt] s. control, verificare; revizie.
counternatural [~ 'met/ral] adj. împotriva naturii, nefiresc, nenatural.
counteract ['kaunta'rskt] vb. tr. 1. a împiedica, a zădărnici; a contracara; a respinge,
counter offensive [kauntar s'fensiv] s. (mil.) contraofensivă.
a rezista (Ia; sau cu dat.). 2. a neutraliza, a anula; a nimici (un atac etc.).
counteroffer [ikauntar'o:f3r,'--.--] s. (ec.) contraofertă.
counteracting force [ikaunta'raektin fo:s] s. (tehn.) forţă de reacţiunc.
counter order [~ o:dar] s. contraordin.
counteraction [ikaunts'raskJVn] s. contraacţiune, ripostă; opoziţie, rezistenţă.
counterpane [~pcin, ~pin, ~pen] s. 1. cuvertură, învelitoare de pat. 2. plapumă.
counteractive [ikaunts'rrektîv] I. adj. cu acţiune contrarie; cu efect contrariu;
counterpart [~pu:t] s. 1. (corn., jur.) copie; duplicat. 2. pereche; dublu, dublură, tiz,
neutralizator. II. s. ceva ce acţionează contrar; ncutralizator. pandant; alter-ego. 3. (muz.) contrapartidă.
counter-attack ['kauntars'task] I. s. (mil.) contraatac; contraşoc; contralovitură. II. vb.
counterpiston [~ipistpn] s. (tehn.) contrapiston.
tr. şi intr. a contraataca.
counterplead [~>pli:d,'—i-] vb. tr. (jur.) a pleda contra (cu gen.).
counter-attraction ['kauntDrsitrsek/sn] s. atracţie contrarie, putere atractivă în sens opus counterplot [-plot] I. s. acţiune de zădărnicire a unui complot / a unei conspiraţii. II. vb.
(sifig.). A. tr. a zădărnici (complotul cuiva). B. intr. a face un contracoinplot, o contraconspiraţie.
counterbalance I. l'kauntoibselsns] s. 1. contragreutate, contrapunerc, contrabalanţă. counterpoint [~p;>int] s. (muz.) contrapunct; arta contrapunctului; arta armonici.
2. (jig.) contrabalanţă, contracarare; compensare. II. [ikaunta'bEelans, '--'--] vb. tr. counterpoise [~poiz] I. s. 1. contragreutate. 2. contrabalansare; echilibru (şifig.). II. vb.
1. a contrabalansa, a echilibra; a cumpăni. 2. (ftg.) a contrabalansa; a contracara; (com.) tr. 1. a echilibra; a ţine în echilibru; a contrabalansa. 2. a compensa, a contrabalansa.
a compensa. counter poison [~ p^izn] s. (med.) antidot, eontraotravă.
counterbane ['kaiintabein] s. (rar) antidot (al unei otrăvi), eontraotravă. counter print [~ print] s. (telm.) contrapresiune.
counterbass ['kauntsbeis] s. (muz.) contrabas. counter project [~ 'prod3ckt] s. contraproiect.
counter battery [~ 'bastsri] s. (mii.) contrabaterie. counter-proof [~pru:f] s. probă contrară.
counterblast [~blu:st] s. 1. vânt potrivnic, rafală bruscă de vânt contrar. 2. contramăsură, counter rail [~ reil] s. 1. (ferov.) longrină de deraiere. 2. (constr.) labă de iepure.
contralovitură. 3. contraacuzare, contraacuzaţic. counter reaction [~ ri'ask/^n] s. (chim.) reacţie inversă / reversibila.
counterblow [~blou] s. contralovitură. counter reformation [~ rrefo'mei/an] s. contrareformă.
counterbore [~bo:] s. (telm.) lărgitor; zencuitor. counter revolution [~ ircvs.liu/sn] s. contrarevoluţie, reacţiunc.
counterbrace [~breis] vb. ţr. (mar.) a contrabraţa. counter-revolutionary [- ircv3>lju:.i>n.?ri] adj., ş. contrarevoluţionar, reacţionar.
counterbrake [~breik] s. (auto) contrafrână. counter rotation [~ rou'tci/^n] s. (tehn.) mişcare / rotaţie în sens opus.
counterbuff [~bAf] I. vb. tr. a respinge (şi jig.). II. s. contralovitură. counterscarp [~'ska:p] ş. (mil.) contraescarpă.
counter cab [~ kfeb] s. taximetru. counter security [~ si'kjusriti] s. (jur.) al doilea gir, a doua asigurare / chezăşie.
counterchange [~ 't/cind3] I. vb. tr. a schimba. II, (com.) schimb. counter shaft [~ /a:ft] s. (telm.) 1. axă secundară a unei curele de transmisie.
countercharge I. [~'t/u:d3] vb. A. tr. 1. a contraacuza; a riposta. 2. (mil.) a contraataca. 2. suspensiunc, greutate suspendată.
B. mtr. (mil.) a contraataca. II. [~l/u:d3] s. (jur.) contraacuzare, contraacuzaţic, recriminare. countersign [~ sain. '--'-] I. s. 1. (mii.) (contra)parolă. 2. semn de recunoaştere.
countercharm I. [~t/u:m] s. descântec. II. [~'t/u:m] vb. tr. a descânta. 3. contrasemnătură. II. vb. tr. 1. a contrasemna, a certifica, a parafa. 2. a ratifica, a
countercheck I. [~'t/ek] s. 1. contralovitură. 2. (fig.) piedică, obstacol. 3. (fig. înv.) sancţiona.
dojana, mustrare (ca ripostă). II. [~'t/ck] vb. tr. 1. a se împotrivi (cu dat.); a împiedica. counter signature [~ 'signitj3r] s. contrasemnătură.
2. a da o contradovadă (cuiva). counter sill [~ sil] s. (hidr.) prag amortizor.
counter claim I. [~ kleim] s. 1. contrapretenţie. 2. (jur.) cerere reconvenţională. countersink [~ sirjk] I. vb. tr. (tehn.) a adânci, a încresta, a scobi (metale, lemn, cu
II. [~ 'lcim] vb. A. intr. (jur.) a formula o cerere reconvenţională. B. tr. a formula o unelte sjwciale); a zeneui; a puncta; a freza. II. s. 1. adâncire, încrestare, scobire (de metale,
contrapretenţie faţă de. lemn). 2. (tehn.) zencuitor; teşitor; adâncitor; freză conică.
counter-clockwise [~'ktokwaiz] adv. în sensul invers direcţiei acelor ceasornicului. counterspy ['kauntaspai] s. agent de contrainformaţii / contraspionaj.
counter-current [~<kArnt] I. s. contra-curent. II. adj. în sens contrar, contra curentului. counterstroke [~strouk] s. contralovitură, ripostă ofensivă.
counter distinction [~dis'tirjk/n] s. v. c o n t r a d i s t i n c t i o n . countersunk [~sAnk] adj. (tehn.) înecat.
counterespionage ['kauntsrcspia'no^] s. contraspionaj. counter tenor [~ rtenar] s. (muz.) 1. altist. 2. rol de altist.
counter effect [~ i'fekt] ş. eontra-efect. counterthrust [~6rA.st] s. (tehn.) contraşoc.
counterevidence [~ 'cvid^nsj s. contraprobă, dovadă contrară; mărturisire contrară. counter time [~ taim] s. 1. timp sau prilej nepotrivit. 2. (muz.) contratimp.
counterfeit [pkaunt3fi(:)t] I. adj. 1. contrafăcut, fals; imitat, calp. 2. (fig.) prefăcut, fals. countervail [~veil] vb. A- tr. 1. a se opune (la; sau cu dat.), a rezista (la: sau cu dat.).
ipocrit. II. s. 1. contrafacere, fals, falsificare, imitare, plastografie. 2. monedă sau cambie 2. a contracara, a contrabalansa, a compensa; it ~s the charge merită osteneala. B. intr.
falsă. 3. înşelăciune, prefacere. 4. (fig.) escroc, pungaş, şarlatan. 5. portret. III. vb. A. tr. (against) a rivaliza, a fi egal, a fi rival (cu).
countervailing duty
countervailing duty ['kauntoveilirj 'dju:ti] s. taxă vamală cu caracter protectionist.
counterview ['kauntavju:] s. părere contrară; in ~ faţă în faţă.
counterweigh [~'wei] vb. tr. a contrabalansa.
counterweight [~weit] s. contragreutate, contrabalansare.
counterwork [~wo:k] I. s. 1. acţiune (contra cuiva). 2. (mil.) lucrări de apărare. II. vb.
A. intr. a se împotrivi, a se opune. B. tr. a zădărnici.
countess ['kauntis! s. contesă (so(ie ae earl sau count).
counting f'kauntirj] s. (amer.) socoteală, numărătoare.
counting house [~ haus] s. (com.) 1. contoar, birou comercial. 2. contabilitate; casierie.
counting room [~ru(:)m] s. (amer.) v. c o u n t i n g h o u s e .
countless ['kauntlis] adj. nenumăraţi, nenumărate, fără număr, puzderie, spuză, câtă
frunză şi iarbă.
count-out ['kaunt'aut] s. 1. (pari, engl.) numărătoare (a membrilor Camerei
Comunelor); amânare a dezbaterilor (cana* sunt mai puţin de 40 de deputaţi prezenţi).
2. (sport) knock-out, declarare a înfrângerii unui boxer prin knock-out, numărare până
la zece a unui boxer.
countrified 1'kAntrifaid] adj. (cu aspect) rustic, rural, ţărănesc.
country ['kAntri] s. 1. ţară, stat; in this ~ în ţara noastră, la noi; (fam.) ~ of old maids
Anglia; (prov.) every ~ has its customs, so many countries, so many customs câte
bordeie atâtea obiceie; to appeal / to go to the ~ a dizolva parlamentul şi a fixa noi alegeri;
to put oneself on one's / the ~ a se adresa alegătorilor. 2. patrie; to leave the ~ a pleca
în străinătate; mother ~a) Anglia; b) patrie; the old ~a) Anglia; b) patria, ţara de origine
a unui emigrant. 3. ţară, provincie; sat; to go down into the ~ a pleca în provincie; in
the ~ a) la ţară; b) (sl. sport) (despre o lovitură) în gol; aiurea, prea departe, la ţară; in
the open ~ în sânul naturii. 4. loc, ţinut, tărâm, meleag, regiune; perpendicular ~ ţinut
muntos. 5. uscat, pământ. 6. (fig.) sferă, domeniu; this subject is quite unknown ~ to
me chestiunea aceasta e dintr-un domeniu de care sunt cu totul străin.
country air [~ ea'] s. 1. aer la ţară. 2. înfăţişare, aspect de ţăran.
country ballad [~ rbaîbdj s. v. c o u n t r y s o n g .
country-born [~to:n[ adj. născut la ţară, născut în provincie.
country box [~ boks] s. căsuţă la ţară.
country-bred [~bred] adj. crescut la ţară.
country bumpkin[~ ibAmpkin] s. ţărănoi, ţopârlan, bădăran.
country clown [~ klaun] j . v . c o u n t r y b u m p k i n .
country cousin [~ ikAZn[ s. (peior. glumeţ) locuitor de la ţară, provincial (care veae
oraşul pentru prima oră), ţărănoi, nea Ştefan, badea Gheorghe.
country dance [~ do;ns] s. dans popular, contradanţ (în care perechile se aşazăfaţă
în faţă pe două şiruri; a nu se confunda cu cadrilul francez).
countryfied ['kAntrifaid] adj. v. c o u n t r if ied.
country fog ['kAntri fog] s. (meteor.) ceaţă continentală.
country gentleman [~ d3enflnwn] s. 1. nobil de ţară. 2. provincial.
country girl [~ gs:l[ s. ţărăncuţă, fată (naivă) de la ţară.
country house [~ haus] s. 1. conac, casă boierească. 2. vilă I casă în afară de oraş,
reşedinţă de ţară, casă la ţară.
country language [~ ila;rjgwid3] s. 1. limbă naţională. 2. limbă maternă.
country life [~ laif] s. viaţa de la ţară, viaţa câmpenească.
countrylike ['kAntrilaik] adj. 1. ţărănesc, rustic, câmpenesc. 2. provincial.
country-made ['kAntrimeid] adj. făcut la ţară, de (la) ţară.
countryman ['kAntriman], pl. countrymen [-mon[ s. 1. (si fellow ~) compatriot.
2. sătean, ţăran. 3. provincial.
country note ['kAntrinoutJ s. bancnotă scoasă de o bancă locală.
country parson [~ ipa:sn] s. preot de sat / de ţară, popă.
country party [~ ipa:ti] s. partid agrarian, partid ţărănesc.
country people [~ ipirpl] s. (fam.) 1. ţărani, ţărănime. 2. oameni din provincie;
provinciali.
country road [~ roud] s. drum de ţară.
country seat [~ si:t] s. conac; moşie.
country sedan [~ si'dam] s. (auto) autocombi, station (waggon).
countryside [-said] s. 1. ţară, provincie; in the ~ la ţară; in town and ~ la oraşe şi
sate. 2. ţinut, regiune.
country song [~ son] s. cântec popular.
country squire [~ iskwaisr] s. nobil, boier de ţară.
countrywoman [~<wumon], pl. countrywomen [~wimin] s. 1. compatrioată.
2. săteancă, ţărancă, provincială.
county ['kaunti] s. 1. judeţ; (în Anglia) district, comitat; (in S.U.A.) ţinut (unitate
administrativă mai mică decât districtul); ~ court judecătorie de ocol; ~ family familie
veche de boiernaşi; ~ town / seat (amer.) oraş, capitală de district, comitat, judeţ sau
ţinut. 2. locuitorii unui district, comitat, judeţ sa» ţinut.
county borough [~ 'bAra] s. oras cu mai mult de 50.000 locuitori, bucurăndu-se de
independenţă administrativă.
county council [~ ikaunsil] s. consiliu districtual.
county court [~ ko:t] I. s. judecătorie de ocol. II. vb. tr. to county-court (fam.) a da
în judecată pentru datorii mărunte.
county road [~ roud] s. drum vicinal / local.
coup1 [ku:] s. (fr.). lovitură (de stat), puci.
coup 2 [koup, ku:p] vb. tr. (scot.) a schimba, a face schimb de, a face comerţ cu.
coup de grâce [>ku:d3'gra:s si pronunţia franceză] s. (fr.) lovitură de graţie / decisivă.
coup de main [~ mam si pronunţia franceză] s. (fr.) 1. faptă îndrăzneaţă. 2. luare prin
surprindere, atac neaşteptat; puci.
coup de soleil [pronunţia franceză] s. (fr.) insolaţie.
220
coup d'etat ['ku dei'ta: şi pronunţia franceză] s. (fr.) lovitură de stat.
coup de theatre ['ku:ds tei'o:tr] s. (fr.) lovitură de teatru.
coup d'oeil [.ku:'do:i].s. (fr.) ochire, (o singură) privire.
coupe ['ku:pei, amer. -'-] s. (fr.) 1. cupeu, trăsură închisă; automobil nedecapotabil.
2. (ferov.) cupeu (compartiment cu o singură banchetă).
cbuplable ['kAplobl] adj. care poate fi împerecheat, cuplat etc. (v. c o u p l e II).
coiiple ['kApl] I. s. 1. pereche (în toate sensurile); cuplu; soţ şi soţie, soţi; a ~ of doi,
două, o pereche de; câţiva, câteva; a ~ of words două vorbe; câteva cuvinte; to hunt /
run in ~s a fi nedespărţiţi; to run in ~(s) (despre o pereche de cai); a trage la ham. 2. (tehn.)
cuplu de forţe. 3. (electr.) element, baterie. 4. cei doi plutaşi (cârmaciul sau plutaşul şi
dâlcăuşul). II. vb. A. tr. 1. (to) a împerechea, acupla (cu); (tehn.) a cupla (cu). 2. a asocia,
a lega, a uni. 3. a căsători, a cununa. B. intr. 1. a se împerechea, a se împreuna, a se
cupla, a se copula. 2. a se căsători, a se cununa.
coupled [-d] adj. (tehn.) cuplat.
coupler ]-3r] s. 1. (tehn.) cuplător, manevrant. 2. (tehn.) cuplare, legare, cuplă; aparat
sau dispozitiv de cuplare; manşon de racordare, mufă de legătură. 3. (ferov.) cuplă
automată, cuplaj automat. 4. (radio) dispozitiv de cuplare.
couplet ['kAplit, amer. şi -letj s. (metr., muz.) cuplet.
coupling ['kAplin] s. 1. împerechere; cuplare: 2. asociere, legare. 3. (tehn.) mufă, manşon,
cuplă, cuplaj; ambreiaj; îmbinare, legare, racordare. 4. (rad.) legătură. 5. (sport.) cuplaj.
coupling aperture [~ 'ajpstjus'] s. (tel.) fereastră de cuplaj.
coupling strap [~ strap] s. chingă de ham, curea de strâns.
coupon ['ku:pon, -po(:)n şi pronunţia franceză] s. 1. (corn.) cupon, tichet de dobândă;
cupon sau bon de participare. 2. bon (de cartelă), tichet, talon; petrol ~ bon de benzină.
3. (sl. pol.) recunoaştere a unei candidaturi. 4. (tehn.) probă (pentru încercări). 5. (te*;.)
cupon, rest.
courage [.'kArkrj] s. curaj, bravură, bărbăţie, vitejie, neînfricare; Dutch ~ curajul
beţivului, curaj dat de băutură; the ~ of one's opinions / convictions curajul convingerilor
sale; to pluck (up) / to muster / to summon ~ a prinde curaj; he has not the ~ of a
chicken c fricos ca un iepure; to take one's ~ in both hands a-şi lua inima în dinţi, a
prinde curaj; to keep up one's ~ in both hands a-şi lua inima în dinţi, a se ţine tare;
to keep up one's ~ a nu se pierde cu firea; to give ~ to smb. a da curaj cuiva, a îmbărbăta
pe cineva; my ~ failed me m-a părăsit curajul.
courageous [ks'reidijss] adj. curajos, neînfricat, brav, viteaz.
courageously [-li] adv. cu curaj, cu bărbăţie, cu vitejie, curajos, vitejeşte.
courageousness [-nis[ s. curaj, bărbăţie.
courant [ku'raent] s. (înv.) gazetă, ziar.
courier ['kunV] s. 1. curier, mesager; ştafetă, olăcar. 2. agent; factor; impresar.
course [ko:s, koas] I. s. 1. curs, direcţie, sens; matcă, albie; drum, curs, cale; făgaş;
we kept on our ~ ne-am urmat drumul (mai departe); to take its ~ a-şi urma cursul (firesc);
to tread / to steer a middle ~ a urma o cale de mijloc, a evita extremele; to change
one's ~ a-şi schimba drumul / ruta. 2. (sport) câmp de curse, hipodrom, arenă; pistă,
culoar al unei piste; traseu; teren de golf; to walk / to run over the ~ a învinge cu uşurinţă;
(fig.) to run out. of the ~ a trece marginile bunei-cuviinţe, a depăşi limita; a face prostii;
a sări peste cal. 3. cursă, alergare, întrecere; goană, vânătoare, urmărire, hărţuire a vânatului.
4. mers, curs, (s)curgere; ~ of events mersul evenimentelor; ~ of life cursul vieţii; in
the ~ of a year în cursul unui an, într-un an; (yur.) by ~ of conform procedurii (legii
etc.); in due ~ la timpul cuvenit, la momentul potrivit; a matter of ~ceva ce se înţelege
de la sine; of ~ desigur, fireşte, bineînţeles; se înţelege; the fever has run its ~ febra a
trecut. 5. rând, ordine, succesiune; in ~ în ordine, la rând; next in ~ următorul, care vine
la rând; everyone in his ~ la rând, unul după altul; (agr.) ~ of crops asolament; that's
a matter of ~s se-nţelege de la sine; bineînţeles, e în firea lucrurilor. 6. (linie de) conduită,
purtare, atitudine, comportare; a dangerous ~ o atitudine primejdioasă; evil ~ticăloşie,
destrăbălare; purtare ticăloasă. 7. procedeu, mod de lucru, metodă; ~ of law procedură.
8. curs (de Iecţiuni); to attend ~s a urma, a frecventa cursuri. 9. (mea'.) cură; to undergo
a ~ of medical treatment, to be in / to take a ~ of physic / medecine a urma un tratament
(medical). 10. fel (de mâncare); a dinner of three ~s o masă (compusă) din trei feluri;
last ~ desert. 11. (arhit.) asiză. 12. (mar.) velă pătrată inferioară. 13. (geol.) întindere /
direcţie (a unui strat); strat (ae cărbune). 14. pl. menstruaţie, soroc, reguli. 15. (si ~ of
exchange) (com.) curs (de schimb.). 16. carieră. 17. vânătoare de iepuri. ■*• (jur.) the ~
civil dreptul roman. II. vb. A. intr. 1. a alerga, a goni. 2. (despre sânge) a curge. 3. a vâna;
a vâna cu gonaci. 4. to ~ through (sau about ~smth.) a străbate, a cerceta ceva în fugă.
B. tr. 1. a vâna; a urmări, a goni din urmă, a hărţui. 2. (mine) a trimite aer pentru ventilaţie.
3. a alerga, a face să gonească (uti cal, caine de vânătoare).
course angle ['ko:s aîngl] s. (av.) gisment.
course corrector [~ ko'rekt3r] s. (av.) calculator de vânt.
course diagram [~ .daiogram] s. diagramă a drumului parcurs.
course dinner [~ .dinor] s. (amer.) banchet.
coursed masonry ['ko:sd iineisnri] s. zidărie apareiată.
courser ]'ko:s3r, 'kooso'] s. 1. (poetic) telegar, gonaci, fugar, armăsar; pegas; cal care
scoate foc pe nări; cal de curse. 2. (poetic) cal de luptă. 3. copoi, câine de vânătoare,
gonaci, fugar, alergător. 4. (omit.) ciovlică de deşert (Cursorius cursor).
course recorder ['ko:s ri<ko:d9r] s. (mar.) înregistrator de cap.
course set [~ set] s. (av.) decolare.
court [ko:t, koat] I. s. 1. (si courtyard) curte, ogradă, bătătură. 2. fundătură; pasaj.
3. uliţă îngustă şi murdară (în Londra). 4. curte, palat; to hold a ~ a organiza o recepţie
la curte. 5. (jur.) judecătorie, tribunal, instanţă (judecătorească); (amer.) judecător,
judecători; Supreme Court curte supremă; ~ of justice, law ~ tribunal; prize ~ Curte
de Conturi care decide în materie de capturi şi bunuri ridicate; Court of Appeal(s) curte
de apel; Court of Equity Curte de Echitate; Court of Chancery v. C h a n c e r y ;
221
High Court of Justice Curte de Justiţie; High Court of Parliament Adunarea Corpurilor
Legiuitoare; (amer.) General Court a) adunare legislativă; b) şedinţă a Adunării
legislative; (amer.) kangaroo - înscenare / mascaradă judiciară, parodie de judecată;
tobe out of ~a) a pierde dreptul de a fi audiat; b) (jig.) a-şi pierde forţa/ validitatea;
this book is now out of ~ cartea asta s-a învechit. 6. (amer.) conducere, administrare,
dirijare (a unei întreprinderi). 7. (sport) teren de joc (/frai ales de tenis). 8. curte; to make
/ to pay ~ to smb. a face curte cuiva. II. vb. A. tr. 1. a curta, a face curte (cuiva), a căuta
/ a umbla ca să ia în căsătorie; a peţi. 2. a se linguşi / gudura pe lângă; a se da bine pe
lângă (cineva)', a se băga pe sub pielea (cuiva); 3. a vâna, a căuta cu lumânarea; to ~
disaster a căuta o nenorocire (cu tot dinadinsul). B. intr. a face curte, a flirta,
courtage ['ko:tid3] s. (com.) curtaj.
court ball [Tcat'borl] s. bal la curte.
court-bred [-bred] adj. crescut Ia curte; bine crescut / educat.
court breeding [~ ibri:dirj] ş. creştere aleasă (la curte),
court bubble [~ .bAbl] s. (si pi.) vorbe frumoase / goale (şi nimic mai mult).
court card [~ ka:d] s. 1. figură (la cărţi). 2. (fig.) persoană importantă.
court chaplain [~ .tjaeplin] s. capelan, preot al curţii.
court circular [~ tS3'kju:br] s. buletinul curţii regale britanice; curier monden.
court contempt [~ kan'tempt] s. (jur.) dispreţ faţă de curte, sfidare a curţii.
court craft [~ kra:ft] s. intrigi ale curţii.
court day [~ dei] s. 1. (jur.) zi de judecată. 2. zi de recepţie la curte.
court dress [~ 'dres] s. ţinută de gală (pentru cei care se prezintă la curte).
courteous ['kaitias, 'ko:t-] adj. curtenitor, amabil, politicos, cuviincios.
courteously [-li] adv. curtenitor, politicos, cu cuviinţă,cu politeţe, cu amabilitate, amabil,
afabil,
courteousness [-nis] s. curtenie, politeţe, amabilitate, cuviinţă.
courter ['ko:t3r, 'koa-] s. curtezan.
courtesan [iko:ti'za3n, <koot-] s. curtezană; prostituată, cocotă; femeie uşoară.
courtesy ['kaitisi, 'koot-] I. s. 1. bunăvoinţă, amabilitate, curtenie; politeţe, afabilitate;
etichetă; by (the) ~ of datorita amabilităţii (cuiva), prin graţia sau bunăvoinţa (cuiva),
mulţumită (cuiva), datorită (cuiva); (jur.) tenure by the ~of England drept de moştenire
al soţului asupra anumitor bunuri după decesul soţiei; ~ of the port scutire de control
vamal (pentru bagaj). 2. v. c u r t s e y (I). II. vb. intr. v. c u r t s e y (II).
courtesy title [~ itaitl] s. titlu de complezenţă (purtat potrivit obişnuinţei, nu după lege,
de exemplu honourable).
courtezan [.ko:ti'za?n, koat-] s.v. c o u r t e s a n .
court fashion [iko:t -fas/an] s. 1; eticheta curţii regale. 2. costum de curte.
court favour [~ ifeiv9r] s. favoarea curţii,
court fool [~ fu:l] s. bufonul / măscăriciul curţii.
court guide [~ gaid] s. arhondologie, anuar de adrese ale aristocraţiei, anuar cu numele
persoanelor prezentate la curte.
courthouse l'ko:trhaus,1ko3t-,'—] s. 1, tribunal, curte de justiţie, palatul justiţiei. 2. (amer.)
(oraş) capitală de ţinut, reşedinţă de ţinut.
courtier ['ko:tj3r, 'fost-, -tis1"] ş. 1. curtean. 2. gentleman, persoană cu maniere alese,
om distins. 3. curtezan, adorator. 4. solicitant, persoană care solicită favoruri, linguşitor.
courting ['ko:tin, 'kost-] s. curte (făcută unei femei), curtarc (« unei femei); peţire.
court lady ['ka:t -leidi] s. doamnă / dama de onoare,
court lands [~ laendz] s. (jur.) bunuri aloidale.
courtlike [~ laik, 'koat-] adj. v. c o u r t l y .
courtliness ['ko:tlinis, 'koat-] s. 1. curtenie, curtoazie, politeţe. 2. eleganţă, ţinută,
atitudine demnă, demnitate.
courtly fkortli, 'koat-j I. adj. 1. curtenitor, politicos, manierat, amabil, afabil, cuviincios.
2. rafinat, graţios, ales; elegant, căutat. 3. linguşitor, obsecvios, cu spinarea plecată, II. adv.
curtenitor, politicos etc. (v. ~ I ) .
court-martial [Tort 'mai/al, 'kost-],pl. courts-martial ['ko;ts 'mo:/pl] I. s. curte marţială,
tribunal militar; drumhead ~ tribunal extraordinar (care judecă chiar pe front, în jurul
unei tobe). II. a judeca la o curte marţială, a aduce sau trimite în faţa tribunalului militar.
courts miss [~ mis] s. curtezană,
court mourning [~ .momin] s. doliul curţii.
court plaster [~ 'pla:st9r, 'koot-,'-.--] s. 1. plastru, amplastru. 2. (ist.) benghi (pus pentru
frumuseţe), aluniţă artificială. 3. (sl. amer.) curtezan politicos, adorator nedezlipit, pisălog.
court promises [~ -promisiz] s. promisiuni deşarte.
court roll [~ roul] s. (ist.) registru (ţinut de latifundiarii britanici pentru transcrierea
arenzilor).
court room [~ ru(:)m] s. (amer. jur.) curte, sală a tribunalului, judecătorie,
courtship ['ko:t/ip, 'kost-] s. curte, omagii, atenţii; to pay one's ~ to a lady a face
curte unei doamne,
court tennis ['ko:titenis] s. (înv.) variantă veche a tenisului modern.
courtyard [~ja:d, 'koat-,'--] s. curte, ogradă, bătătură.
cousin ['kAzn] s. 1. (şi first ~, ~ german) văr primar / bun, verişor; vară, verişoară;
second ~ văr de-al doilea; vară de-a doua; first ~once removed, second ~ copil al vărului
sau al verişoarei, nepot de văr sau vară; unchi de-al doilea, mătuşă de-a doua. 2. rudă,
rubedenie, neam; to call Ms) with a se socoti, a se ţine, a se pretinde rudă cu. 3. (apelativ)
vere (folosit de regi între ei sau adresându-se nobililor).
Cousin Betty [~ 'beţi] s. 1. (şl, înv.) târfă, paceaură, flcoarţă, lele. 2. cerşetoare nebună,
calică. 3. vagabond, vagaboandă. 4. nebun, nebună, ţicnit(a).
cousin german [~'d39:msn],pl. cousins german [~z'd39:m3n] s. văr bun, văr drept;
vară / verişoară bună.
cousinhood ['kAznhud] s. înrudire, rudenie (între veri).
Cousin Jack(y) ['kAzn 'd3ffik(i)] s. 1. muntean, om de la munte. 2. (poreclă pentru
un) locuitor din Cornwall.
cousinship ['kAzn/ip] s.v. c o u s i n h o o d .
cousiny 1'kAzni] adj. de văr; de rudă, de rudenie.
coutchouc ['kaut/u(:)k] s. v. c a o u t c h o u c .
couteau [ku:tou şi pronunţia franceză] s. (jr.) 1, cuţit marc, cuţitoi, cuţit de măcelărie,
2. pumnal cu două tăişuri.
coute que coute [pronunţia franceză] adv. (jr.) cu orice preţ, în orice caz, cu orice
risc, fie ce-o fi.
couter ['ku:ter] ş. (sl.) liră sterlină.
couturier [ku:'tju:ri9:, -riei] s. (fr.) croitor de lux.
couturiere [ku:'tju:ri£3] s. (fr.) croitoreasă de lux.
couvade [ku:'va:d şi pronunţia franceză] s. (fr.) falsă lăuzie (obicei primitiv în care
bărbatul face pe bolnavul când soţia lui naşte).
covalence ['kou'vselsns] s. (chim.) covalcnţă.
covalent bound ['kou'vasbnt 'bond] s. (chim.) legătură covalcnţă.
cove1 [kouv] I. s. 1. golfuleţ, sân de mare; adăpost între stânci. 2. (constr., arhit.) boltă,
cupolă, dom. 3. ascunzătoare. II. vb. tr. a bolti.
cove2 s. (sl.) 1. tip, individ, cetăţean. 2. cârciumar. 3. tăinuitor; gazdă de hoţi.
covelline ['kouvolim] s. (mineral.) covelină.
covellite ['kouvalait] s.v. c o v c 11 i n e.
coven ['kAvan] s. (scot.) 1. (înv.) adunare, întrunire. 2. (mitol.) sabat (al vrăjitoarelor).
covenant ['kAvinsnt, -van-] I. s. 1. înţelegere, învoială, târg, tocmeală, legământ; (jur.)
acord, contract, angajament; clauză a unui contract; (ist.) Covenant of the League of
Nations statutul Ligii Naţiunilor; (ist.) the (National) Covenant Covenantul (Liga)
presbitcrienilor scoţieni (sec. alXVI-tea şi al XVII-lea). 2. (bibi.) Testament, făgăduială
a mântuirii; the books of the Old and the New Covenant Cărţile Vechiului şi Noului
Testament; land of the ~ pământul făgăduinţei, Canaan- II. vb. A. intr. 1. a încheia o
înţelegere, a se învoi. 2. (for, to, that) a se obliga solemn (ca, asupra, să), a se lega (să);
a conveni (să). B. tr. a stipula, a prevedea, a (o)rândui, a stabili.
convenanted [-id] adj. 1. stabilit prin contract. 2. (despre funcţionarii indieni) legat
printr-o învoială sau tocmeală.
covenanter [-or] s.v. c o n v e n a n t o r .
covenantor [-ar] ş. 1. părtaş la o învoială, parte contractantă, contractant. 2. (ist.) scoţian
adept al prczbiterianismului.
Covent Garden ['kovsnt 'ga:dn] s. 1. piaţa de fructe şi zarzavaturi la Londra. 2. teatrul
de operă şi balet din Covent Garden.
coventrate ['kovantreit] vb. tr. a bombarda nimicitor (un oraş), a distruge prin
bombardamente aeriene; a coventriza.
coventrize ['kovontraiz] vb.tr. v. c o v e n t r a t e .
Coventry ['kov^ntri] s. (sl.) to send smb. to ~ a boicota pe cineva; a nu mai vrea să
ştie de cineva, a ignora pe cineva; a trimite pe cineva la plimbare; a da răvaş de drum
cuiva.
Coventry bell [~ bel] s. (bot.) clopoţel (Campanula medium I trachelium).
Coventry rape [~ reipj s. (bot.) clopoţel (Campanula rapunculus).
cover E'kAvar] I. vb. A. tr. 1. a acoperi, a ascunde; a astupa; a închide; a umple; the
load was ~ed many times împrumutul a fost acoperit de mai multe ori; to ~ one's tracks
a-şi şterge urmele; pray be ~ed puneţi-vă pălăria pe cap, vă rog; to remain ~ed a nu-şi
scoate pălăria; he ~ed several sheets of paper a umplut / a scris mai multe coli (de hârtie).
2. (fig.) a acoperi, a cuprinde, a îmbrăţişa; a privi, a se referi la; (jur.) a reglementa. 3. (fig.)
a acoperi, a ocroti, a apăra; (corn.) a asigna. 4. (agr.) a acoperi cu pământ, la arat. 5. (fig.)
a acoperi, a tăinui, a ascunde. 6. a cloci (ouă), 7. (fig.) (with) a acoperi, a încărca (de).
8. (mil.) a acoperi, a păzi, a asigura; to ~ the retreat a acoperi retragerea; (mil.) to ~ the
front a recunoaşte (terenul frontului). 9. (amer. fam.) (despre un ziar, despre piesă) a
prezenta, a înfăţişa, a oglindi; (despre ziarişti) a relata, a scrie reportaje / comentarii despre,
a comenta; a relata, a comenta (un eveniment, o întâmplare). 10. (sport) a ataca (un
jucător); a bloca, a jena, a acoperi. 11. a străbate, a parcurge. 12. (despre animale de
montă) a se împerechea cu, a se împreuna cu; a mârâi. 13. (şl.) a pândi, a nu slăbi din
ochi. 14. a şterge din amintire, a da uitării, a ierta. 15. (corn.) a aproviziona. 16. to ~in
a) a închide; b) a acoperi cu pământ (un mormânt); to ~ up a ascunde, a piti, a pune
bine, a dosi. B. refl. (with) a se acoperi (de g/orie etc.). C. intr. 1. a servi de apărătoare,
ascunziş, paravan etc. 2. a se acoperi, a-şi acoperi capul, a-şi pune pălăria. 3. (fam. corn.)
a stoca mărfuri. 4. (înv.) a pune masa, a aşterne masa. II. s. 1. capac; acoperitoare; înveliş,
învelitoare; copertă; husă; capişon, glugă; teacă; cuvertură; carter, înveliş de protecţie,
toc, cutie; dom, calotă; scufie; plic; to read from ~ to ~ a citi din scoarţă în scoarţă;
under the same ~ în acelaşi plic, alăturat, anexat. 2. adăpost, loc de refugiu; to take ~
a se adăposti, a se aciua. 3. paravan. 4. (constr.) astereală, garnisaj. 5. (jig.) văl,
acoperământ, adăpost, protecţie; pretext; mască; under ~ în secret, în taină, pe ascuns;
under ~ of darkness sub protecţia întunericului; under ~ of friendship sub masca
prieteniei. 6. (corn.) fond de garanţie, de acoperire, depozit. 7. tacâm. 8. v. c o v e r p o i n t .
9. pădure sau tufişuri unde se ascunde vânatul; vizuină, culcuş; (despre vulpi) to break
~ a ieşi din vizuină.
coverage [-id3] s. 1. (presă) relatare, oglindire, reflectare; publicare de informaţii,
reportaje, comentarii (despre un eveniment etc.); the conference received good ~ziarele
au relatat suficient despre conferinţă, ziarele s-au ocupat mult de conferinţă, conferinţa
a fost bine / larg oglindită de presă. 2. arie, suprafaţă, întindere (de răspândire etc.).
3. public, ascultători, cititori (ai unor reclame etc.). 4. riscuri acoperite prin politica de
asigurare. 5. (T. V.) acoperire. 6. (tel.) regiune explorată.
coverall(s) ['kAV3ro:l(z)J s. haină de protecţie sau de lucru, salopetă,
cover bar [~ ba:r] s. (constr.) platbandă.
cover-bending machine
cover-bending machine [~ibendirj ma'JLn] s. (poligr.) maşină de biguit coperte.
covercle ['kAvakl] s. căpăcel.
cover cloth ['kAva 'kb(:)0] s. faţă de pernă.
cover crop [~ krop] s. (agr.) cultură de protecţie, plantă protectoare.
covered wire ['ktwad iwaiar] s. (electr.) conductor izolat.
coverer ['kAvarar] s. persoană care acoperă; acoperitor, acoperitoare (şi la fig.).
cover girl ['kivva 'go:l{ s. fată / femeie frumoasă, a cărei fotografic apare des în reviste /
pe coperţile lor, în ziare; manechin viu, model pentru reclamă; vedetă.
covering ['kAVsrin] I. s. 1. învelitoare; anvelopă, capişon, glugă, teacă, husă; membrană,
înveliş. 2. (constr.) astercală, garnisaj. 3. îmbrăcare, căptuşire, iaţuire. 4. podină, pardoseală,
pad, podest. 5. aşternere, aşezare. 6. încărcare, solicitare. 7. îmbrăcăminte, haine. 8. toc,
cutie. 9. (fig.) pretext. 10. capac. II. adj. acoperitor; de acoperire.
covering capacity [~ ksipsesiti] s. (fiz.) capacitate de acoperire; grad de opacitate.
covering letter [~ ilet3r] s. scrisoare de însoţire.
covering party [~ -pa:ti] s. (mii.) acoperire.
covering sergeant [~ 'sa:d33nt] s. (nul.) meheietor (de pluton).
coverlet ['kA valii] s. cuvertură, învelitoare, cergă, macat, pătură, plapumă.
coverlid ['kAVolid] s. v. c o v e r 1 e t.
cover nut ['kAVa nAt] s. (îehn.) piuliţă înfundată.
cover piece [~ pi:s] s. capac. _ occidentalis).
cover point [~ point] s. (sport) 1. apărător (la cricket). 2. locul apărătorului (la cricket).
coverrock [~rok] s. (geol.) rocă acoperiş.
covert I. ['kAvst] adj. 1. (rar) acoperit (cu ceva). 2. (fig.) acoperit, tainic, tăinuit, ascuns,
voalat; ~ glance privire furişă. 3. (jur.) (despre femei) măritată, căsătorită (sub protecţia
soţului); feme ~ femeie căsătorită, soţie. II. ['kAVo1"] s. 1. adăpost pentru vânat (desiş,
pădure). 2. (text.) covercot. 3. pi. pene, penaj, panaş.
covert-baron ['kAvat 'beeran j I. ş. (jur.) măritiş; căsătorie; under ~ stând sub protecţia
soţului; (fam.) soţie, femeie căsătorită. II. adj. (despre o femeie) măritată, căsătorită.
covert cloth [~ 'kb(:)0| s. (text.) covercot.
covert coat ['kJvvst'kout,'—] s. 1. pardesiu scurt pentru călărie şi vânătoare. 2. (text.)
covercot.
covertly ['kAVotli] adv. în secret, pe ascuns; pe furiş, pe nevăzute; tiptil.
cover trenches l'kAva rtrentfiz] ş. pl. (mii.) tranşee din linia a doua; tranşee / şanţuri
de protecţie.
cover-up fkAVorAp] s. paravan, acoperire (acţiune sau măsură menită să evite darea
în vileag, expunerea, riscul etc.).
coverture f'kAVotjuo1", -t/u9 r ]s.l. (rar) acoperitoare, învelitoare. 2. adăpost (loc de)
refugiu. 3. (jur.) matrimoniu, situaţie de femeie măritată, protecţia soţului.
covet ['kAvit] vb. A. ir. 1. a râvni (la), a dori cu înfocare, a pofti (la), a se lacomi la;
a năzui. 2. a invidia, a pizmui. B. intr. 1. a avea pofte sau dorinţe; a fi ros de invidie sau
pizmă. 2. to ~ after / for v. ~ A, 1.
covetable [-obl] adj. dczirabil, demn de dorit / de invidiat / de râvnit.
coveter [-ar] s. 1. persoană care râvneşte (la) ceva. 2. pizmaş, invidios.
covetous ['kAvitas] adj. 1. lacom, pofticios, râvnitor; ~ of lacom de. 2. zgârcit, avar,
cărpănos, strâns la pungă, strângător.
covetousness [-nis] s. 1. jind, dorinţă, râvnirc. 2. lăcomie, poftă nesăţioasă. 3. zgârcenie,
calicie.
covey1 ['kAvi] s. 1. pui (mai ales de potărniche). 2. (fig.) ceată, cârd, droaie (mai ales
de copii sau femei). 3. familie, neam. 4. stol, roi, cârd.
covey2 ['kouvi] s. v . c o v e 2 .
covibrate [ikouvai'brcit] vb. in/r. (îehn.) a rezona.
cow1 [kau] s. X.pl. cows [kauz] şiînv. kine [kain] vacă; young ~junincă; juncă; that
~is a good milker vaca acesta da mult lapte; (glumeţ) the ~ with the iron tail cişmeaua
de la care toarnă lăptarul apă în lapte; till / until the cows come home veşnic, o veşnicie,
mereu, totdeauna; (prov.) if you sell the ~, you sell her milk too când vinzi vaca, îi
vinzi şi laptele; (prov.) many agood~hathabadcalf nu e pădure fără uscături; mikh
~ vacă de muls (şi fig.); (amer. fam.) to salt the ~ to catch the calf a-şi ajunge /atinge
ţinta pe căi ocolite. 2. femela bovinelor; femela elefantului etc.; balenă etc. 3. pl. vite
de lapte. 4. (amer. si.) lapte; smântână; unt; caimac, produse lactate.
cow2 ş. (tehn.) 1. dom, calotă; capac; deflector. 2. frână automată.
cow3 vb tr. (şi to ~ down) a speria, a băga în sperieţi, a băga frica în; a intimida, a teroriza,
a pune la respect.
coward ['kauad] I. s. fricos, laş, poltron, mişel. II. adj. (poetic) fricos, temător, laş,
mişel, slab de înger.
cowardice [-is] s. 1. frică, teamă. 2. laşitate, mişel ie, poltronerie.
cowardliness [-linis] s. v. c o w a r d i c e .
cowardly [-li] I. adj. 1. fricos; slab de înger: laş, mişcl(nic). 2. timid, şovăielnic; slab.
II. adv. fricos, cu frică; prin mişelie, (în mod) laş, mişelnic.
cowbane ['kaubein] s. (bot.) cucută-de-apă (Cicuta virosa).
cowbell [~bel] ş. 1. talangă, clopot. 2. (amer. muz.) clopoţel. 3. (bot.) guşa-porumbului
(5ilene înfiata).
cowberry [~b3ri] s. (bot.) merişor (Vaccinium vitis idaea).
cowbird [~.ba:d] s. (amer. omit.) mierlă (Molothrus ater).
cow blackbird [~ 'bloek'boxi] s. v. c o w b i r d.
cowboy [—boi] ş. 1. văcar, păzitor de vaci. 2. (amer.) cow-boy, văcar la o fermă de
animale, pe un ranch. 3. (amer. sl.)maniac al vitezei, persoană care goneşte nebuneşte
cu calul sau maşina, persoană care are beţia vitezei.
cow calf [~ 'ku:f]s. viţea.
cow catcher [~ ikaetJV] s. (amer.ferov.) curăţitor de linie, apărătoare a locomotivei
pentru înlăturarea obstacolelor.
222
cow-cow [~'kau] vb. intr. a fi supărat, a fi mânios.
cow dab [~.da3b] s. v. c o w s h e d .
cow dung [~ dArj] s. balegă de vacă.
cower ['kauor] vb. intr. (şi to ~ down) a se ghemui, a se tupila, a se cinchi, a se face
mic (de frică).
cow feeder ['kau .fi:dar] s. 1. crescător de vaci. 2. văcar.
cow fish [~ fi/] s. (Uit.) 1. v. s c a c o w. 2. peştele-cufar (Ostracion quadricornis).
3. afalina (Tursiops gilli).
cow grass [~ gro:s] ş. (boţ.) trifoi sălbatic (Trifolium medium).
cow-handed [~ihaendid] adj. neîndemânatic, stângaci, mână de mămăligă.
cowhearted [~-ha:tid] adj. (pop.) fricos, laş, slab de înger.
cow heel [~ hi:l] s. piftie din picioare de viţel sau vacă.
cowherd [~ho:d] s. văcar.
cowhide [~haid] I. s. 1. piele de vacă. 2. bici din piele de vacă. II. vb. tr. a biciui,
a bate cu biciul, a stinge în bătăi.
cowhouse [~haus] s. staul, grajd, saia, coşar pentru vite.
cowkeeper ['kau.ki:par] s. 1. crescător de vite. 2. văcar. 3. mulgător de vaci.
cowkeeper's tune [~z 'tju:n] ş. (muz.) doina păstorilor.
cow killer ['kau ■kite'"] s. (entom.) specie de viespe din sudul Statelor Unite (Dasymutilla
cowl1 [kaul] s. 1. rasă, sutană. 2. glugă, capişon. 3. apărătoare de coş de fum. 4. capotă
(a motorului).
cowl2 s. hârdău, ciubăr.
cowle [kaul] s. (anglo-indian). 1. salvconduet, scrisoare de liberă trecere; permis.
2. amnistie.
cow leather l'kau ile63r] ş. piele de vacă.
cowled [kauld] adj. (învelit) cu glugă.
cow leech ['kau li:tj] ş. (pop.) (doctor) veterinar.
cowlick [~lik] s. colţ, buclă lipită de frunte.
cowlike [~laik] adj. (ca) de vacă.
cowling ['kaulirj] s. (av.) capota motorului, carenaj.
cowl staff ['kaul 'sta:f[ s. băţ pentru căratul hârdăului.
cowman ['kaumon], pl. cowmen [-man] s. 1. muncitor la fermă; văcar. 2. (amer.)
negustor de vite, geambaş; fermier, proprietar de vite.
co-work [kou'wa:k] vb. intr. a lucra împreună, a conlucra, a colabora.
co-worker [-or] s. colaborator; asistent.
cow path ['kau 'po:0] s. (jig.) drum lung, cale lungă.
cow pen [~ pen] s. ocol, ţarc (de vite).
cowpoke [~ pouk] s. (amer. si.) cow-boy; văcar.
cowper stove ['kaupa 'stouv] s. (metal.) cauper, aparat pentru preîncălzirea aerului.
cow pox ['kau poks] s. (vet.) vaccinia, vaccină (boală contagioasă Ia vaci, care, dacă
e inoculată omului prin vaccinare, îl face pe acesta imun faţă de variolă).
cow puncher [~ ipAnt/ar] s. (amer. fam.) văcar, cow-boy,
cowrie ['kauri] s. (zool.) 1. kauri, scoică de kauri (folosită ca monedă) (Cyproea moneta).
2. ghioc.
cow's grease ['kauz igri:sj s. 1. seu de vaca. 2. (şl.) unt.
cowshed ['kau/ed] s~. şopron, saia, staul, grajd, coşar pentru vite.
cowslip l'kauslip] s. (bot.) 1. ciuboţica-cucului, ţâţa-vacii (Primula veris officinalis);
French / sau mountain) ~ ufechea-ursului (Primula auricula). 2. (amer.) caleea-calului
(Caltha palustris).
cowtree ['kautri:] s. (bot.) arbore-de-laptc (Brosimum galactodendron).
cow turd [~ ta:d] s. (pop.) v. c o w d u n g .
cox [koks] I. s. (fam.) prese, de la c o x s w a i n. II. vb. A. intr. a face pe cârmaciul.
B. tr. a da indicaţii (cuiva) pentru conducerea unei ambarcaţiuni.
coxa ['kokso], pl. coxae [-si:, -sai] s. (anat.) coapsă.
coxal ['koksal] adj. (anat.) coxal, (de) la coapsă, al coapsei.
coxalgia [kok'szeldsia] s. (med.) coxalgie, inflamaţia articulaţiei coapsei.
coxalgy ['koksaMd3i] s.v. c o x a l g i a .
coxbones ['koksbounz] interj, (pop.) pe legea mea! să mor dacă nu!
coxcomb ['kokskoum] s. 1. tichie de bufon / de măscărici. 2. bufon, măscărici, paiaţă;
încrezut, îngâmfat, înfumurat, persoană cu nasul pe sus / căruia nu-i ajungi nici cu prăjina
la nas; marţafoi, filfizon, coconaş, secătură, craidon.
coxcombical [ikoks'koumikpl] adj. 1. încrezut; spilcuit, fandosit. 2. nebun, nebunatic.
coxcombint ['koksikoumin] s. (text.) înfăşurare în pieptene.
coxcombry!'kokskoumri] s. acre, înfumurare, îngâmfare, fumuri; purtare de dandi /
de filfizon, aer de marţafoi.
coxless ['kokslis] adj. (sport) fără cârmaci.
coxswain ['kokswein-, 'koksn-J s. 1. patronul unei şalupe. 2. (mar., sport) cârmaci,
timonier.
coxswain's box [~z boks] s. (mar.) timonier.
coxy ['koksi] adj. v. c o c k y.
coy [koi] adj. 1. (mai ales despre fete) ruşinos, sfios, timid, modest, sfiicios; ~of greoi
/ încet la (vorbă etc.); to be ~ of writing a nu voi să scrie, a se feri de scris, a se sfii să
scrie. 2. (despre un loc) ascuns, retras, ferit, izolat.
coyish [-i/] adj. modest, rezervat.
coyote ['koiout, ksi'outi, amer. 'kaiout, kai'outi] s. (zool.) coiot, lup de stepă sau prerie
(Caniş latrans).
coyote bole [~ boul] s. (mine) gaură pentru explozivi la'cariere.
coyoting ['koioutin, -'--] s. exploatare prădalnică / neraţională / nemiloasă a
subsolului.
223 cradle

coypu fkoipu:] s. 1. (zool.) nutria (Myopotamus coypus). 2. blană de nutria. bottle a bea / a „goli" o sticlă (de vin); (amer.) to ~ a record a stabili un record, a bate
coz [kAz] s. prese, de la c o u s i n ; (ca apelativ) vere, nepoate. un record; to~a joke a spune / a face o glumă/ un banc; to ~a drum a comite o spargere.
coze [kouz] I. s. discuţie, vorbă(rie), flecăreală, trăncăneală, cozerie. II. vb. inîr. a B. intr. 1. a trosni, a pocni, a plesni. 2. a se lăuda; a spune minciuni, gogoşi. 3. a crăpa;
discuta, a vorbi, a trăncăni, a flecari. a se sparge; a se despica. 4. (fa/u.) a cădea în ruină, a se deteriora, a se paragini. 5. (despre
cozen E'kAzn] vb- A. tr. 1. a înşela, a duce, a păcăli, a trage pe sfoară; a ademeni, a voce) a fi în schimbare, a se schimba. 6. (şl.) a da greş, a o scrânti. 7. to ~ off a) a se
momi. 2. to ~ into a momi să, a face (pe cineva) să (ademenindu-l). B. intr. a face înşelătorii coşcovi, a se coji; b) a se scoroji; to ~ up a se sparge (în ţăndări); a cădea cu zgomot;
sau ticăloşii. b) a se distruge, a se ruina; (despre avioane) a suferi o avarie. III. adj. remarcabil, de
cozenage [-id3] s. înşelare, înşelăciune, tragere pe sfoară. primă forţă / mână. de mâna întâi; faimos, vestit, renumit; dibaci, iscusit; ales, de elită;
1
cozener [-o "] s. înşelător, pungaş, borfaş. he passes for a ~ shot trece drept un trăgător de marc forţă / de elită; ~ troops trupe /
cozening [-in] adj. înşelător, amăgitor; de pungaş, de escroc. de elită, de şoc. IV. interj, tronc! poc! trosc! pleosc! buf! bâldâbâc!
cozy ['kouzi] adj., s. v. c o s y. crackabbility f-s'biliti] s. 1. fragilitate, easabilitate. 2. (mine) calitatea de a craca uşor.
cozymase ['kou'zaimeis] s. (chim.) cozimază. crackable [-abl] adj. 1. fragil, casabil. 2. (mine) cracabil.
crab1 [kraib] I. s. 1. (zool.) crab, rac-de-mare (Brachyura şi Anomura). 2. (telm.) vârtej, crackajack['kr32k9-d333k] (sl.) I. adj. straşnic, grozav, minunat. II. s. persoană
troliu, vinci, scripete. 3. the Crab (astron.) Racul, Cancerul (constelaţie şi semn al remarcabilă.
zodiacului). 4. (entom.) (păduche) lat (Phthirus pubis). 5. pl. cel mai mic punct la cărţi; cracka-Ioo ['kraekalu:] s. v. c r a c k - l o o .
to turn out ~s a da greş, a eşua. ♦ (sport) to catch a — a înfunda rama în apă, a vâsli crack-brained ['kraskbrcind] adj. 1. smintit, scrântit, tâmpit, ţicnit, sărit. 2. lipsit de
prost. II. vb. A. inîr. 1. (şi to go ~bing) a prinde crabi. 2. a zgâria, a-şi arăta ghearele. sens, absurd, fără noimă.
3. (amer. fam.) a da, a merge îndărăt ca racul. 4. (av., mar.) a devia din cauza vântului. crack detector [~ di.tckto1"] s. (telm.) defectoscop; detector de fisuri.
B. tr. 1. a supăra, a necăji, a irita; a amărî. 2. a zgâria. 3. (fa/u.) a căuta nod în papură crackdown [~daun] s. luare de măsuri (disciplinare) (împotriva cuiva); pedepsire,
(cuiva), a critica pătimaş, a face praf. 4. a defăima, a discredita. ♦ to ~ the deal a strica penalizare (a cuiva).
târgul; to ~ the turn a strica replica unui actor. cracked [kraskt] adj. 1. crăpat, pocnit, plesnit, spart. 2. (şi ~ up) (fam.) smintit, ţâcnit,
crab2 I. s. 1. (amer. bot.) măr sălbatic, măr pădureţ (Pirns mains silvestris). 2. (fam.) sărit, şui; his brains are ~nu e în toate minţile, nu e normal, îi lipseşte o doagă. 3. ruinat.
om morocănos / arţăgos, urs, om ţâfnos. II. vb. intr. a fi ţâfnos / arţăgos / morocănos. 4. (despre reputaţie) ştirbit; (despre omenie, cinste) mâncat, ştirbit. 5. (despre sunet, voce)
III. adj. (jig.) acru, astringent. ascuţit; strident; spart.
crabbed ['kra?bid, amer. şi -ed] adj. 1. (înv.) acru, amar. 2. (j/g.) acru, ursuz, posac, cracked corn ['kr<ekt 'ko:n] ş. (amer.) porumb urluit.
îmbufnat, posomorât, morocănos; urâcios, prost dispus, întors pe dos; ~ look figură / cracked fuel [~ Tjuâl] s. combustibil cracat.
mutră acră. 3. (înv.) aspru, dur, (z)grunţuros. 4. arţăgos, ţâfnos, irascibil; supărăcios; he cracked gas [~ 'gees] s. (mine) gaz(e) de cracare.
is very ~ e foarte supărăcios, îl supără şi o muscă pe tavan. 5. greu, spinos; supărător; cracked gasoline [~ 'gfesclim] s. (mine) benzină de cracare.
a~business o afacere supărătoare. 6. (despre stil) greoi, greu de înţeles, obscur. 7. (despre cracked grain [~ 'grein] s. bob spart, sfărâmat.
scris) neciteţ, ilizibil, greu de citit, indescifrabil; (despre un scriitor) dificil, obscur. cracked residue [~ 'rezidju:] s. (mine) păcură de cracare.
crabbedly [-li] adv. (cu un aer) neprietenos, aspru, acru, posac, posomorât. cracked spirit [~ spirit] s. (chim.) benzină de cracare.
crabbedness [-nis] s. 1. (înv.) acrime, amărăciune. 2. (jig.) fire acră / posacă / cracked up [~ 'Ap] adj. v. c r a c k e d (2).
morocănoasă / arţăgoasă/ iritabilă; aer ursuz / posac; asprime, duritate. 3. caracter încurcat; cracker ['krzeka1"] s. 1. (şi nut ~) şipl. spărgător (de nuci); (glumeţ) dinte. 2. (te/m.)
obscuritate; greutate, dificultate. concasor. 3. plcsnitoare, petardă, pocnitoare, dop; bomboană pocnitoare. 4. şfichi (de
crabber1 ['kroba1"] s. 1. pescuitor de crabi; un fel de vas folosit la pescuitul crabilor. bici), pleasna. 5. pişcot, biscuit (subţire şi uscat); pl. uscatele. 6. (şi corn ~s) pl. (amer.)
2. (text.) lucrător la o maşină de fixat ţesăturile. poreclă dată albilor săraci din satele din sud-estul S.U.A. 7. (ind.) instalaţie de cracare.
crabber2 s. (amer. sl.) cusurgiu, nemulţumit. 8. (te/m.) valţ concasor. 9. (sl.) minciună gogonată, gogoşi. 10. (sl.) sumă mare de bani.
crabbery ['kreebori] s. Ioc în care abundă sau sunt pescuiţi crabii. 11. (fam.) lăudăros, fanfaron. 12- (vulg.) şezut, dos, fund. ♦ (sl.) to be ~s a fi nebun /
crabbing ['krasbirj] s. 1. (text.) fixare a ţesăturilor. 2. (av.) ambardaj, ambardou, sărit / scrântit, a nu fi în toate minţile, a avea o lampă arsă.
instabilitate în direcţie. 3. (mar.) pescuit de crabi. cracker mill ['kraska mil] s. (telm.) valţ concasor.
crabbing machine [~ ms'J'v.n] s. 1. (text.) calandru, cilindru netezitor/ satinator; maşină crackey ['kraeki] interj, (fam.) prostii! ei aş!
de crabat. 2. (pielărie) maşină de lustruit / de glănţuit. crack hand ['kraek hcend] s. (fam.) maestru, doctor, cunoscător.
crabbish ['krasbi/] adj. cam ţâfnos, cam arţăgos; cam ursuz; puţin amabil. cracking ['krcekirj] I. adj. 1. care se crapă. 2. de cracare. II. ş.l. crăpătură, spărtură,
crab bucket ['krasb -bAkit] s. (mine) graifăr. fisură. 2. formare de crăpături, crăparc, fisurare; plesnire. 3. (mine) cracare. 4.pl. jumări.
1
crabby ['krasbi] adj. care seamănă cu un crab; care abundă în crabi. 5. zgomot, pârâitură, trosnitură; plesnitură (de bici). 6. (fa/n.) lăudăroşenie, fanfaronadă.
crabby2 adj. 1. încăpăţânat, îndărătnic. 2- iritabil, irascibil, morocănos, posac, ursuz. cracking efficiency [~ i-fi/pnsi] ş. (ind.) randamentul cracării.
3. greu, dificil. cracking-off [~'o(:)f] s. aşchiere, despicare.
crab cactus l'krjeb ikasktas] s. (bot.) cactus sud-american cu flori roşii (Zigocactus cracking plant [~ pla:nt] s. (mine) instalaţie de cracare.
truncatus). cracking process [~ iprouses] s. (mine) cracare, proces de cracare.
crab capstan [~ ikfepstan] s. (mar.) cabestan. crackish ['kraski/] adj. (pop.) dezmăţat, desfrânat.
r
crabcatcher [~ika2t/9 ] s. 1. pescuitor de crabi. 2. (omit.) stârc-cenuşiu; stârc-roşu. crackjack ['kraekrd3a3k] s. (fam.) meşter, as; expert / specialist în materie.
crab-faced [~fcist] adj. cu înfăţişare neprietenoasă, rece, cu mutră acră. crack-jaw ['kra5kd39:k] adj. (fam., despre cuvinte) greu de pronunţat, care te face să-ţi
crab fish [~ fi/] s. (zoo!.) crab. scrânteşti limba (în gura).
crab grass [~ gra:s] s. (bor.) 1. mohor-roşu, meişor (Digitaria sanguinalis). 2. brâncă crackle ['kraskl] I. s. 1. pârâitură, pârâit (al lemnelor care ard); pl. răpăit, pocnet, foc
(Salicornia herbacea). de puşti.2.(med.)hârâit (înplămâni).3.crăpătură,fisura.4.v. c r a c k l e ware.II.vb.
crab louse [~ laus] s. (entom.) (păduche) lat (Pedicidus pubis). A. intr. 1. a pocni, a trosni, a pârâi. 2. (muz.) a cânta cu tremolo; a arpegia, a face arpegii
crabshells [~/elz] s. pl. (sl.) ghete; cizme. (la un instrument de coarde). B. tr. a sfărâma sau a rupe cu un pârâit uşor.
crabsidle [~isaidl] vb. intr. (fam.) a merge într-o parte ca un crab. crackle china [~ -t/aina] s. porţelan transparent cu crăpături artificiale, cu vinişoare.
crab tree [~ tri:] s. (bot.) măr pădureţ (Malus sylvestris şi alte specii). crackless fkra^klis] adj. fără crăpături.
crab wine [~ wain] s. vin acru, poşircă. crackle ware ['kra?kl ws3 r ] s. (vase de) ceramică smălţuită.
crack [krsek] I. s. 1. trosnet, trosnitură; pocnet, pocnitură; plesnet, plesnitură (din bici); cracklin ['kreeklin] s. v. c r a c k l e c h i n a .
zgomot, bubuit, bubuitură (de trăsnet), detunătură; in a ~ într-o clipă, cât ai clipi din crackling l'kraaklirj] s. 1. trosnet, trosnitură, pârâit, pârâitură. 2. sorie de porc prăjit.
ochi; it is not worth a ~ nu face (nici cât) o ceapă degerată; the ~ of doom trâmbiţa 3. pl. (amer.) jumări (de porc). 4. turtă cu jumări. 5. covrig.
„judecăţii de apoi"; ziua de apoi, sfârşitul lumii; to/till the ~ of doom la nesfârşit, până crackling bread [~ bred] s. (amer.) v. c r a c k l i n g (4).
în ziua de apoi. 2. (fam.) împuşcătură, foc (de armă); to take a ~ at smth. a) a trage un crack-loo ['krasklu:] s. (amer.) riscă în care banul trebuie să cadă cât mai aproape
foc în ceva; b) (fig.) a-şi încerca puterile la ceva. 3. lăudăroşenie, fanfaronadă. 4. lăudăros, de o crăpătură în duşumea.
fanfaron. 5. palmă răsunătoare, scatoalcă, capac. 6. crăpătura, despicătură; to walk a / cracknel ['kraskn^l] s. 1. biscuit uscat, pişcot tare,covrig. 2.pl.v. c r a c k l i n g (3).
the ~ a merge de-a lungul crăpăturii dintre scândurile duşumelei (ca dovadă că nu e beat); 3. (amer.) carne de porc rumenită.
(amer.) the ~ of day zorile, revărsatul zorilor. 7. schimbare a timbrului vocii, voce în crackpot fkraskpM] s. (sl.) 1.1. nebun inofensiv. 2. (fam.) excentric. II. adj. (fam.)
schimbare (în e[x>capubertăţii). S. (sl.) furt prin spargere, efracţie. 9. (sl.) spărgător. 10. (sl.)excentric, trăsnit, zurliu.
vorbă de duh, glumă, banc; observaţie sarcastică, înţepătură. 11. (jam.) taifas. 12. (fam.) crack regiment [~ ircd3ims>nt] s. (mii.) regiment de elită; regiment de garda.
lipsă, defect, neajuns; sminteală, ţicneală, nebunie (fit.) he has a ~ e cam ţicnit, îi lipseşte crack skull [~ skAl] (pop.) s., adj. 1. nebun, ţicnit. 2. fluşturatec, uşuratec.
o doagă. 13. (sl.) ceva ce iese din comun; băiat extraordinar; ocnă. II. vb. A. tr. 1. a crăpa, cracksman ['krzeksmanKpl. cracksmen [-man] s. (sl.) spărgător; spărgător de case
a sparge (un vas, un pahar etc.); a sfărâma, a face ţăndări. 2. a sparge (nuci); to ~ a (tidy) de.bani.
crust a câştiga o pâine uşoară, a-şi câştiga uşor existenţa; to ~ the heart (strings) a zdrobi cracky ['kraski] adj. 1. crăpat, plesnit. 2. care plesneşte uşor, crocant, fragil, casabil.
inima; to ~ one's sides with laughing a se tăvăli de râs, a se ţine cu mâinile de burtă 3. smintit, sărit, ţicnit, şui.
de râs; (prov.) he that would eat the kernel must ~ the nut cine vrea să mănânce nuci cradle l'krcidl] I. s. 1. leagăn; ~ straws are scarce out of his breech încă nu i-a căzut
trebuie să Ie spargă; nu poţi face jumări fără să spargi ouă. 3. a scoate din luptă (un cal, caşul de la gură; (jig.) the ~ of the deep marea. 2. (jig.) leagăn; faşă, copilărie; from
un ostaş). 4. (min.) a craca, a supune (petrolul) la cracare. 5. (amer. fam.) to ~ up a lăuda the ~ din leagăn, înnăscut; the ~ of civilization leagănul civilizaţiei; from one's / the
peste măsură, a ridica în slăvi. 6. to ~ down a frânge, a zdrobi (o împotrivire); to ~ a ~ to one's / the grave din leagăn până la mormânt. 3. (tehn.) ramă, cadru, batiu, suport,
cradle babe
reazem. 4. (te/m.) ramă de fundaţie a unei maşini. 5. roabă, tărăboanţă. 6. (constr.) locaş,
nişă. 7. (telm.) platformă suspendată, pod suspendat. 8. (telul.) cuzinet de reazem. 9. (mil.)
leagăn (al afetului). 10. (mine) jgheab pentru spălarea aurului. 11. (mar.) sanie de lansare.
12. (agr.) coasă cu greblă. II. vb. A. tr. 1. a pune / a aşeza în leagăn. 2. a legăna. 3. (fig.)
a dădăci, a îngriji, a creşte (în fragedă copilărie). 4. (mine) a spăla în jgheab. B. intr.
1. a sta (ca) în leagăn. 2. (agr.) a cosi cu o coasă cu greblă.
cradle babe [~ beib] s. copil de leagăn.
cradle frame [~ freim] s. (ferov.) cadru pendular.
cradlehood ['kreidlhud] s. (rar) fragedă pruncie.
cradle land ['kreidl lasnd] s. patrie, ţară de baştină, pământ natal.
cradle robber [~ irobar] s. (amer. si) persoană care flirtează cu cineva mult mai tânăr;
persoană căsătorită cu cineva mult mai tânăr.
cradle snatcher [~ isna?t/ar] s. (amer. si.) v. c r a d l e r o b b e r .
cradle song [~ son] s. cântec de leagăn.
cradle-tombed [~ tu:md] adj. (poetic) mort în faşă.
cradling ['kreidlirj] s. 1. legănare, legănat, balansare. 2. (constr.) construcţie de bârne;
cintru.
craft [kra:ft, amer. krarft] s. 1. dibăcie, îndemânare, isteţime, abilitate, dexteritate; artă,
meşteşug, iscusinţă, măiestrie. 2. meserie, meşteşug; potter's ~ olărit, ceramică; gentle
~ a) (fnv. glumeţ) cizmărie, meseria cizmarului; breasla cizmarilor; b) (glumeţ) pescuit
cu undiţa (yoc de cuvinte bazat pe omonimia dintre: gentle — nobil şi gentle — nadă
pentru pescuit cu undiţa); breaslă, ghildă, corporaţie; castă. 3. the Craft francmasonerie;
he is one of the ~ e unul de-ai noştri. 4. şiretenie, şiretlic, vicleşug, înşelăciune, pungăşie.
5. (mar.) ambarcaţiune, navă, vas, corabie, barcă, luntre (dintr-un singur trunchi); (mii.)
landing ~ vas de debarcare; small ~bărci, luntre. 6. (av.) avion; (colectiv) avioane, aviaţie.
7. (mv.) putere; by ~ of în virtutea (cu gen.), prin forţa (cu gen.). 8. (înv.) putere magică,
magie.
craft brother [~ ibrAâar] s. mason.
craftily ['kra:ftili, amer. 'kra?ft-[ adv. cu viclenie, cu şiretenie, viclean, şiret; ingenios;
prin înşelăciune, prin vicleşug.
craftiness ['kra:ftinis] s. viclenie, şiretenie; vicleşug, înşelăciune, şiretlic.
craftless ]'kra':ftlis] adj. (rar) cinstit, neprefăcut.
craft paper ['kra;ft <peipar] s. (telm.) hârtie de ambalaj formată din celuloză-sulfat,
hârtie fabricată din noduri de celuloză.
craftsman ['kni':ftsman, amer. 'krîefts-], pl. craftsmen [-man] s. 1. lucrător,
meşteşugar, meseriaş, meşter, breslaş. 2. artist, meşter, maestru.
craftsmanship [-/ip]:s. măiestrie, meşteşug, artă.
crafts union ]'kra':fts .jumjan] s. sindicat al muncitorilor de toate profesiunile dintr-o
ramură a industriei, sindicat mare.
craft union ['kra':ft jumjan] s. sindicat al muncitorilor dintr-o specialitate îngustă.
crafty ['kra:fti, amer. 'krafti] adj. 1. îndemânatic, iscusit, ingenios; artistic, măiestrit,
meşteşugit. 2. viclean, şiret.
crag [kra;g] s. stâncă, stei, vârf, colţ de stâncă.
cragged [-id, -ed] aay. 1. abrupt, râpos, povârnit, accidentat. 2. pietros, stâncos, plin
de stânci.
craggedness[-idnis, -ed-] s. aspect stâncos; caracter accidentat.
cragginess [-inis] s. v. c r a g g e d n e s s.
craggy [-i] aoy. 1. abrupt, râpos, povârnit, inegal, accidentat. 2. plin de stânci, stâncos,
pietros.
crag pit ['kra:g pit] s. peşteră stâncoasă.
cragsman ['krsegzman], pl. cragsmen [-man, -men] s. 1. muntean, locuitor de la munte.
2. alpinist.
cragswoman ['kraigziwuman],pl. cragswomen [-wimin] s. 1. munteancă. 2. alpinistă.
crake [kreik] I. s. 1. (omit.) cristei de câmp, cristei (Crex crex); spotted ~ găinuşă
marmorată de baltă (Parzana parzana). 2. ţipătul cristeiului.,II. vb. intr. a ţipa ca un cristei.
crakeberry [~beri, -bari] s. (bot.) 1. vuietoare, bobită (Empetrum nigrum).
2. v. c r o w b e r r y.
eram [kram] I. vb. A. tr. 1. a ticsi, a umple cu vârf, până la refuz; (fig.) to ~ smth.
down smb.'s throat a face pe cineva să înghită / să creadă ceva. 2. (into, down, in) a
îndesa, a înghesui (în, pe). 3. a îndopa (o gâscă, o curcă), a îngraşă (un porc), a îmbuiba;
a ghiftui, a sătura, a da să mănânce pe săturate (cuiva). 4. a băga, a vârî în (cap), a împuia
(capul); a face să înţeleagă; he is ~med with Greek and Latin e tobă de greacă şi latină.
S. a medita, a prepara (pe cineva) în ultimul moment (pentru examene). 6. (si.) a mâna
(un cal) înainte. B. intr. 1. a înfuleca, a se îndopa, a se ghiftui, a hutupi. 2. (si to ~ up)
a toci (in grabă) pentru examene, a îngraşă porcul în ajun. 3. (sl.) a minţi. II. s
1. înghesuială, îmbulzeală. 2. pregătire de ultimă clipă, învăţătură pe apucate / de mântuială.
3. (sl.) minciună, înşelăciune, mistificare; farsă, bătaie de joc.
crambo ['tambou] s. 1. joc constând în căutarea de rime; poezie pe rime date. 2. (înv.)
compunere de versuri proaste; rimă. -v- dumb ~ şaradă-pantomimă.
crammed ['kraand] adj. ticsit, înţesat de lume, aglomerat; ~ to overflowing plin până
la refuz.
crammer ]'kra;mar] s. 1. preparator, meditator, repetitor pentru examene. 2. (sl.)
minciună; mincinos.
cramming ['krasmirj] s. îndopare, îngrăşare.
cramming machine [~ ma'/kn] s. aparat de îndopat (păsările).
cramp [kramp] I. s. 1. (med.) crampă, spasm, convulsie; cârcel, junghi; a ~ in the
calf cârcel la picior; writer's ~ crampă la mână (aVn cauza scrisului). 2. (telm.) scoabă
de fier, crampon; clemă; cârlig; cleşte cil şurub, cleşte de strâns, dispozitiv de strângere;
menghină. 3. (mme) stâlp, picior de siguranţă. 4. (fig.) obstacol, piedică, cătuşă. II. vb.
tr. 1. a produce crampe, spasme, cârcei (cuiva). 2. a bloca (circulaţia). 3. a împiedica,
224
a frâna, a stânjeni (dezvoltarea); a restrânge, a reduce, a strâmtora; to be ~ed for space
room a avea foarte puţin spaţiu, a fi foarte strâmtorat. 4. (telm.) a fixa, a înţepeni, a întări,
a prinde, a îmbina cu o scoabă. 5. to ~ in a presa, a vârî, a nu lăsa (în); to ~ out a scoate
cu forţa, a smulge.
cramped [kraanpt] aay. 1. zgârcit, contractat, prins de un cârcel, amorţit, care are crampe,
cârcei, paralizat. 2, înghesuit, comprimat, strâmt (ca spaţiu). 3. (despre stil) extrem de
concis. 4. (despre scris) indescifrabil, ilizibil; ~writing mâzgăleală, mâzgălitură. 5. (despre
facultăţi intelectuale) mărginit, limitat.
cramp fish ['krEemp fi/] s. (iht.) torpilă, peşte torpilă (Torpedo marmorată).
cramping table ['kraempirj .teibl] s. (telm.) masă pentru fixarea pieselor de prelucrat.
cramp iron ['kraniip .aian] s. v. c r a in p o n (1).
cramp joint [~ d3oint] s. (constr.) îmbinare cu scoabă.
crampon ['tampan) s. 1. (telm.) cârlig defier,gheară, cârcel; scoabă. 2. pl. crampoane,
cuie de talpă (la bocanci de munte) sau de potcoavă.
crampy ['krsempi] adj. care are sau provoacă crampe, spasme, cârcei.
cranage ['kreinkrj] s. 1. folosirea macaralei. 2. plată, taxă pentru folosirea macaralei.
cranberry ['krasnb^ri, amer. si -beri] s. 1. (si small ~) răchitele (Vaccinium oxycoccos).
2. merişor american (Vaccinium macrocarpum). 3. merişor, merişoară (Vaccinium vitis
idaea).
cranch [taeni/] s. (mine) stâlp de siguranţă din minereu, masiv de minereu.
crandall fkrandal] s. (telm.) daltă dinţată pentru rocă.
crane [krein] I. s. 1. (omit.) cocor, gruie (Grus grus); flock of ~s şir de cocori; the ~
chuncks / woops / shrieks cocorul ţipă. 2. (telm.) macara; gruie; jib ~ macara pivotantă;
derrick ~ macara învârtitoare, derrick; travelling ~ pod rulant. 3. sifon. II. vb. A. tr. a
ridica cu macaraua. B. intr. 1. (out, over, down) a-şi întinde lung gâtul pentru a vedea
mai bine (afară; peste; în jos); to ~ at the girls a umbla / a se uita după fete. 2. (fam.)
to ~ at a se opri / a ezita / a şovăi în faţa (greutăţilor).
crane attendant [~ a'tendant] j . v. c r a n e m a n .
crane balks [~ bo:ks] s. (telm.) cale a podului rulant.
crane boom [~ bu:m] s. (telm.) braţ de macara.
crane driver [~ ,draivar] s. v. c r a n e m a n.
crane fly [~ flai] s. (entom.) ţânţăroi (Tipula).
crane magnet [~ imasgriit] s. (telm.) magnet de ridicare.
crane man [~ mam] s. (telm.) macaragiu, conducător de macara, mecanic de macara.
crane operator [~ iopareitar] s. macaragiu.
crane's bill [~z bil] s. (bot.) briboi, ciocul-berzei / cocostârcului, pliscul-cocoarei,
pălăria-cucului (Geranium sp.).
crane way [~ wei] s. (telm.) linia ferată a macaralei.
crania [kreinja] s. pl. deda c r ă n i u ni.
cranial ['kreinial] adj. cranian.
cranian ['kreinian] aay. cranian.
craniological [,kreinia'bd3ik3l, -niou'l-j adj. craniologic;
craniology [,kreini'olad3i] s. craniologie.
craniometry [ikreini'omitri] s. craniometrie, măsurarea craniilor.
cranioscopy [ikreini'oskapi] s. cranioscopie.
cranium ['kreinjam -niam], pl.' crania ['kreinja] s. (anat.) craniu, ţeastă, tigvă.
crank1 [krarjk] I. s. (telm.) manivelă, genunchi, pârghie cotită, manetă, mâner, pârghie
(de mână). II. vb. tr. 1. a îndoi, a încovoia, a fălţui, a curba. 2. a întoarce manivela (cu
gen.). 3. (auto) to ~ up a porni (un motor) cu manivela.
crank2 I. s. 1. întorsătură ciudată (de frază etc.). 2. capriciu, toană, ciudăţenie. 3. om
capricios, cu toane, ciudat. II. aay. 1. (despre un mecanism) deranjat, defect. 2. (despre
sănătate) şubred, precar. 3. (mar.) nestabil.
crank anger [~ -cerjgar] s. (telm.) coarbă, burghiu cu coarbă.
crank arm [~ a:m] s. 1. (telm.) braţul / cotul manivelei. 2. (auto) manivelă de pornire.
crank axle [~ ,Eeksl] s. (telm.) arbore / ax cotit.
crank bearing [~ ibsarirj] s. (telm.) lagăr principal.
crank brace [~ breis] s. (telm.) coarbă, burghiu cu coarbă.
crank case [~ keis] s. (telm.) carterul arborelui cotit, carter(ul motorului).
crank check [~ tjek] s. (telm.) braţ de manivelă.
crank drive [~ draiv] s. (telm.) transmisie prin mecanism cu manivelă, transmisie cu
bielă-manivelă.
cranked [krsrjkt] aay. cotit, articulat; (re)curbat, îndoit, încovoiat.
cranked axle [~ rjeksl] s.v.crankaxle.
crank gear [,'kra;nk giar] s. (telm.) transmisie prin bielă-manivelă.
crankiness ['krarjkinis] s. 1. temperament iritabil şi nerezonabil. 2. (amer.) caracter
capricios / nestatornic; toane, capricii. 3. zgârcenie, calicie. 4. (mar.) lipsă de stabilitate.
5. nesiguranţă; dezordine. 6. vioiciune, deşteptăciune; vigoare.
cranking ['kraerjkirj] s. (telm.) 1. unghi, colţ; prag, umăr, ieşitură, genunchi, cot. 2. pornire
a motorului cu ajutorul manivelei de pornire. 3. învârtire a unui aparat de filmat cu mâna.
4. (constr.) piesă cotită.
crankle ['krsrjkl] I. vb. A. intr. a merge în zigzag; a şerpui. B. tr. a tăia în zigzag.
II. s. zigzag, întorsătură, cotitură.
crankled axle f'krcerjkld <a?ksl] s. (telm.) osie cotită.
crankshaft ['kra3rjkfa:ft, amer. -jaîft] s. (telm.) ax /arbore cotit; arbore principal;
vilbrochen. . •■
crankweb [~iweb] s, (telm.) braţul / cotul manivelei.
cranky ['krarjki] adj. 1. (despre un mecanism) deranjat, defect. 2. (fam., despre sănătate)
şubred, precar, zdruncinat. 3. sinuos, cu cotituri, şerpuit, curbat, încovoiat. 4. capricios,
cu toane, excentric, veşnic nemulţumit; ţâfnos.
crannied ['kramid] adj. plesnit, pocnit; crăpat, plin de crăpături.
225
cranny1 ['kraeni] s. 1. crăpătură, fisură. 2. cotlon, ungher, loc tăinuit / retras, ascunziş,
tainiţă; gaură.
cranny2 s. (anglo-indian) funcţionar hindus care ştie să scrie englezeşte.
crap1 [kreep] s. (reg.) 1. hrişcă. 2. (sl.) bani; to kick the ~ out of smb. a trage cuiva
o bătaie soră cu moartea, a omorî în bătăi.
crap2 I. s. (si.) spânzurătoare. II. vb. tr. a spânzura.
crap3 (vulg.) I. s. rahat, căcat. II. vb. intr. 1. a se căea. 2. (amer. sl.) to ~ out a o da
în bară, a o zbârci.
crapaud [kraVpou, kra:'po:] s. (fr.) Johnny ~ poreclă dată francezilor.
crapaudine ['kr£epo:din] s. 1. (veţ.) crăpătură (la copita calului). 2. (telm.) pivot (la
uşă).
crapaudine door [~ do3r] s. uşă turnantă pe pivoţi.
crape [kreip] ş.l. (text.) crep; (fig.) văl, voal, doliu; piece of ~ văl (de doliu); zăbranic;
to dress in ~ a purta doliu. 2. (plast.) crep.
craped [-t] adj. 1. încreţit, buclat, ondulat. 2. îmbrăcat în doliu, îndoliat; garnisit cu
crep. 3. creponat.
craped paper [~ «peips1"] s. hârtie creponată.
craps [kreeps] s. (amer.) joc de noroc cu zaruri, aprav. barbut; to shoot ~ a juca zaruri
/ barbut.
crapulence ['krzepjulans] s. 1. mahmureală, indispoziţie după chef. 2. beţie.
crapulent fkraspjulant] adj. 1. care se dedă la un viciu (desfrănare, beţie, lăcomie);
desfrânat, stricat. 2. mahmur, în stare de mahmureală.
crapulous ['kraepjubs] adj. v. c r a p u l e n t .
crapy ['kreipi] adj. (despre stofă) de crep.
crash1 [kra/] I.s. 1. huruit, bubuit, pocnet, trosnet, pocnitură, trosnitură, tunet. 2. fali­
ment, crah, fiasco, ruină. 3. defectare, avarie, stricăciune, deteriorare. II. vb. A. tr.
1. a sparge, a sfărâma, a distruge, a dărâma, a nărui, a doborî; to ~ a plane a doborâ un
avion. 2. (sl.) a intra (într-un loc) fără bilet sau fără invitaţie; (amer. sl.) to ~ a party
a veni fără invitaţie; (amer.) to ~ the gate a intra (la teatru, concert etc) fără bilet. B. mtr.
1. (down) a cădea cu un bubuit; a se prăbuşi (la pământ), a se nărui. 2. (against, together,
with smth.) a sc izbi cu un bubuit (de ceva); (into smth.) a sc ciocni cu un bubuit (de
ceva). 3. (out) (despre tunet) a bubui. 4. a suferi o avarie, o stricăciune; a se sfărâma în
cădere. 5. a da faliment. 6. (in, on) (şl.) a da buzna (în), a sc năpusti (asupra, cu gen.).
III. adv. bubuind, trosnind, eu un bubuit / trosnet.
crash2 s. pânză crudă.
crash helmet [~ ihelmit] s. 1. (av.) cască de aviator / de pilot. 2. (auto) cască de protecţie
/ de alergător / de motociclist.
crash-land [~laend] vb. intr. (av.) 1. a face o aterizare forţată. 2. a se sfărâma în cursul
aterizării.
crash truck [- trAk] ş. (auto) camion / macara de depanare.
crasis ['kreisis] s. 1. constituţie, temperament. 2. (H'igv.) sinereză. contracţie.
crass [kras] adj. cras, grosolan, extrem (în senş rău),- ~ ignorance ignoranţă crasă.
crassitude ['krsesitjuid] s. stupiditate, prostie crasă.
erate [kreit] I. ş. 1. Iadă sau coş de împachetat. 2. (sl. av.) avion. -0* (amer. glumeţ)
old ~ (despre un automobil) hodoroagă, rablă, Fier vechi. II. vb. tr. a împacheta într-o
ladă/într-un COŞ.
crate hook ['kreit huk] s. (mar.) cârlig de ladă.
crater ['krcit3r] I. s. 1. crater (de vulcan). 2. pâlnie, groapă (de obuz). 3. (arheol.) crater
(vas); urcior cu două urechi (din antichitate). II. vb. intr. a forma un crater.
craton fkreiton] s. (geol.) craton.
craunch [knxnt/, kra:nt/] vb. tr. a ronţăi, a sparge în dinţi.
cravat [kra'vast] s. (înv.) fular, cravată; hempen ~ ştreang, funia călăului.
crave [kreiv] (şi to ~ for) vb. ţr. şi intr. 1. a dori cu ardoare, cu înflăcărare, a aştepta
cu nerăbdare (ceva). 2. a cerc cu stăruinţă (iertare, voie, permisiune), a implora; a solicita,
3. (despre împrejurări) a cere, a reclama, a sili la, a necesita.
craven ['kreivpn] I. adj. 1. (înv.) învins, biruit, bătut. 2. lipsit de curaj, laş, fricos. -0- to
cry ~ a se da bătut, a se recunoaşte învins; a se speria, a o băga pe mânecă, a îngălbeni
de frică. II. s. laş.
craving f'kreivirj] I. s. 1. nesaţ: (for) dorinţă fierbinte (de); năzuinţă, aspiraţie (spre).
2. poftă, lăcomie, nesaţ. II. adj. pofticios, râvnitor, lacom, nesăţios, nesăturat; to be ever
~ a fi nesăţios, a nu mânca niciodată destul.
craw [kro:] s. 1. (omit.) guşă. 2. (zool.) stomac.
crawfish ['kro:fi/] I. s. v. c r a y f i s h . II. vb. intr. (amer. fam.) abate în retragere.
crawl [kn>:l] I. vb. intr. l . a s e târî. 2. a slugarnici, a se târî. 3. (despre piele) a furnica;
a simţi furnicături pe corp. 4. (amer. sl.) a bate în retragere. 5. to ~about a se târî încoace
şi încolo, a-şi târî cu greu picioarele, a merge anevoios/cu chiu cu vai (fig.), a se întinde,
aselăţi; to~forth ase târî înainte; to ~ into smb.'s favour a intra / a s e băga (pe) sub
pielea cuiva, a se insinua în graţiile cuiva; (amer.) to ~ out of smth. a reuşi să iasă din
ceva; (amer.) to ~ through a knot-hole a ieşi cu greu dintr-o încurcătură: to ~ up a sc
ţine în sus; to ~ with a fi plin de, a mişuna de (insecte). II. s. 1. târât, târâre. 2. mers
încet; at a ~ încet ca un melc. 3. servilism, slugărnicie. 4. the ~ (sport) craul (stil de
înot). 5. (hidr.) bazin, canal (acvatoriu apărat în mod natural sau artificial de acţiunea
gheţurilor sau a curenţilor.)
crawler ['krD:l3r] I. s. 1. reptilă, târâtoare. 2. linguşitor. 3. (sl.) birjă. 4. (telm.) şenilă,
lanţ-omidă. 5. camion sau tractor pe şenile. 6. pl. îmbrăcăminte pentru copiii care se
târăsc pe jos. 7. (austr.) lingău, II. adj. (telm.) pe şenile.
crawler tractor ['krD:la -traîkts1'] ş. (telm.) tractor pe şenile.
crawler tread [~ tred] s. (telm.) mers, rulare pe şenile.
crawling ['kn>:lin] I. adj. 1. târâtor, care se târăşte, care se mişcă încet. 2. slugarnic,
servil. II. s. târât, târâre.
crawlingly [-li] adv. târâş, târându-se.
crease-proof
crawly ['knxli] adj.. 1. târâtor; creepy ~ care merge încet ca un melc. 2. care are senzaţia
de furnicături pe corp.
crawly-mauley, crawly-mawly [~ <mo:li] I. adv. claie peste grămada, talmeş-balmeş,
alandala, în dezordine, cu josu-n sus. 11. adj. slab şi bolnav.
craw thumper ['kn>j8Amp3r] s. 1. (sl.) romano-catolic; (amer.) catolic irlandez. 2. (amer.
şl.) locuitor din Maryland.
crayfish ['krcifi/J ş. (zool.) 1. rac de râu (Astacus sp.). 2. langustă (Palinurus vulgaris).
crayon ['krpian, 'kreionj I. s. 1. cretă colorată, cretă de desenat; creion colorat; (creion)
pastel; black ~ cretă neagră; cărbune; creion negru; red ~ creion roşu; soft ~ creion de
desen moale. 2. desen în pastel; pastel. 3. (electr.) cărbune, electrod pentru lampă cu
arc. II. adj. în pastel; în cretă. III. vb. tr. 1. a desena / a schiţa cu / în pastel; (fig.) a
creiona, a schiţa. 2. (şi to ~ out) a schiţa, a concepe (un plan, un proiect).
crayon moulding machine [~ imouldirj ma'Jim] s. (tehn.) maşină pentru fasonarea
minelor de creion.
craze [kreizj I. vb. tr. 1. a înnebuni, a scoate din minţi. 2. a crăpa (smalţul), a face
crăpături fine (în smalţ). II. s. 1. manie, (moment de) nebunie, idee fixă. 2. (fig.) (for)
modă, pasiune (pentru ceva); to be the ~ a fi la modă, a face furori; the latest ~ ultima
modă, ultimul strigăt / răcnet (al modei). 3. nebunie, alicnaţie mintală. 4. crăpături fine
(în smalţ). 5. (consir.) fisură (în beton).
crazed [kreizd] adj. 1. nebun, smintit, ţicnit, ieşit din minţi, alienat. 2. (despre smalţ,
sticlă) acoperit cu crăpături fine, cu vinişoare.
crazedness ['kreizidnis] s. 1. şubrezenie, decrepitudine. 2. nebunie, sminteală, alicnaţie
mintală.
crazing ['kreizin] s. (constr.) microfisurare.
crazy ['kreizi] adj. 1. nebun, smintit; ~ as a bedbug nebun de legat. 2. (fam.) pasionat
(la nebunie), nebun, înnebunit (după ceva / cineva). 3. şubred, caduc; care se năruie.
4. (despre smalţ) acoperit de crăpături. 5. făcut din bucăţi de forme diferite. 6. bizar,
neobişnuit; trăsnit. 7. (amer. sl.) excelent, perfect, minunat. 8. slab, fără vlagă; infirm.
crazy bone [~ boun] s. (amer. anat.) v. f u n n y b o n e .
crazy jack [~ &^ek\ s. nebun, smintit.
crazy quilt [~ kwilt] s. 1. plapumă făcută din petice (de diferite mărimi, forme şi culori).
2. (fig) partid politic amestecat.
crazy work [~ wa:k] ş. cârpăceală, lucru de cârpaci.
creak [kri:k] I. s. scârţâit. II. vb. A. intr. 1. a scârţâi; the gate ~s on its hinges poarta
scârţâie din ţâţâni. 2. (despre greieri) a târâi. B. tr. a face să scârţâie, a scârţâi; (jig.) I'll
make him ~ in his shoes am să-i arăt eu, o să mă pomenească el.
creaky ['kri:ki] adj. care scârţâie, scârţâitor.
cream [kri:m] I. s. 1. caimac, frişca, cremă (a laptelui); smântână; sour ~ smântână;
beat / whipped ~ frişca; to skim the ~ off a lua caimacul; (fig.) a lua ce-i mai bun; clotted
~ iaurt. 2. (fig.) floare, crema, caimac, perlă, ceea ce este mai bun; elita; the ~ of the
army trupele de elită; the ~ of the story sarea / hazul anecdotei / povestirii; the ~ of a
joke poanta unei glume / unui banc; the ~ of society crema societăţii. 3. lustru, lac; ceară
de lustruit. 4. cremă; almond ~ cremă de migdale. 5. cremă, lichior. 6. cremă, alifie
(cosmetică); cold ~ cold cream (alijie pentru piele). 7. spumă (a unui lichid). II. adj.
crem, de culoare crem (şi cream-coloured). III. vb. A. tr. 1. (şi to ~ off) a smântâni
(laptele). 2. (şi to ~ off) (jig.) a lua crema / lamura / partea cea mai aleasă (cu gen.).
3. a pune frişca în (cafea etc.). 4. a freca (unt, unt cu zahăr etc.). 5. a unge cu (cremă,
alifie). B. intr. a face spumă.
cream basin ['kri:m -beisn] s. castron, oală pentru smântână.
cream bowl [~ boul] s. v. c r e a m b a s i n .
cream cake [~ keik] s. tortă cu cremă.
cream cheese [~ t/i:z] s. brânză grasă (cremă, brânză făcută din smântână).
cream-coloured [~rkAfod] adj. crem, alb-gălbui.
creamed [kri:md] adj. 1. smântânit. 2. dres cu smântână. 3. (despre supă) pasată.
creamery ['krhmari] s. 1. presă de unt, untărie, fabrică de unt. 2. lăptărie, magazin de
brânzeturi.
cream faced ['krî:m feist] adj. alb, palid, galben la faţă (de frică).
cream freezer [~ -fri:z3r] s. (telm.) maşină de făcut îngheţată.
creaming ['kri:mirj] s. 1. separare a caimacului / a smântânii. 2. stratificare a unei emulsii.
3. decantare / stratificare a Iatexului.
cream jug ['kri:m d3Ag] ş. oală / urcior / cană pentru smântână.
cream-laid paper [~'leid ipeipa1"] s. hârtie vărgată de culoare crem.
cream nut [~ nAt] s. (bot.) nucă americană, nuca de America (Bertholletia excelsa).
creamometer, cremometre [kri:'momit3r] s. (tehn.) cremometru (aparat pentru
măsurarea cantităţii de grăsime în lapte); lactometru.
cream pot ['kri:m pot] s. oală pentru smântână.
cream-pot love ['kri:mpot IAV] s. (jam.) bursă obţinută prin favoarea unei femei.
cream separator ['kri:m -seporcita1"] s. separator de lapte.
cream-wove paper ['kri:m'wouv -pcips1-] s. hârtie velină de culoare crem.
creamy ['kri:mi] adj. 1. cu smântână, cu cremă. 2. ca smântână, smântânos, gras. 3. crem.
4. (fig.) excelent, de mâna-întâi, de prima calitate.
crease [kri:s] I. s. 1. cută, pliu, fald, încreţitură, îndoitură; dungă la pantaloni (bine
călcată). 2. (pielărie) cută în pielea brută conservată prin uscare. 3. falţ. 4. linie, dungă
(ca semn, indiciu). 5. coamă (a acoperişului). 6. albie veche a unui râu. 7. îndoitură
(a colţului la o carte). 8. linie (trasă pe teren la crichet). II. vb. A.tr. 1. a îndoi, a încreţi;
a face un pliu / o cută în. 2. a îndoi, a falţui, a bordura. 3. a împături (ceva) printr-o îndoitură
sau printr-o linie, a îndoi. 4. a mototoli, a boţi, a şifona. 5. a bordura, a fălţui. B. mtr.
1. a se încreţi, a se îndoi. 2. a sc mototoli, a se boţi, a se şifona; this material ~s easily
acest material se şifonează uşor.
crease-proof [~pru:f] adj. (teAt.) ncşifonabil, rezistent la sifonare.
creaser
creaser l'kri:s9r] ş. (tehii.) ciocan de gâtuit (pentru îndoirea marginilor de tablă sau
pentru bordurare).
crease-resistant ['kri:s ritzistent] adj. v. c r e a s e - p r o o f.
creasing ['kri:sirjj s. 1. îndoire, încreţire; îndoitură, cută, încreţitură. 2. brâu. 3. (arhit.)
mulură. 4. (poligr.) formare a cutelor. 5. (text.) sifonare, boţirc.
creasing hammer [~ -hasni9r] s. (telin.) ciocan de zicuit.
creasing machine [~ mo./i:n] s. (telin.) maşină de îndoit, maşină de profilat tablă.
creasing reel [~ ri:I] s. (telin.) rit.
creasy ['kri:si[ adj. boţit, şifonat, mototolit; cu cute, în cute, în pliuri.
create [kri:'eit] vb. A. ţr. 1. a crea, a făuri, a zămisli; a da naştere (la; cu dat.).
2. a plăsmui, a închipui, a născoci, a inventa. 3. a ridica / a avansa în grad / rang; a numi;
he was ~d a baronet a primit titlul de baronet, a fost făcut baronet. 4. a provoca; to ~
a disturbance a provoca (o răscoală). 5. a pricinui, a cauza (un sentiment); a produce
(o impresie), a inspira (încredere). B. intr. 1. (sl.) a se agita, a forfoti, a-şi face de lucru.
2. (fam.) a bârfi, a arunca vorbe, a umbla cu vorbe / bârfeli / minciuni / calomnii. ■
creatine ['kri:oti:n, -tin] s. (chim.) creatină.
creatinine Ikri(:)'Eetinin,-nain] s. (chim.) creatinină.
creation [kri(:)'ei/5n] s. 1. creaţiune; creaţie; creare, făurire, zămislire; lume, univers,
natură; ~ of the brain rod al închipuirii; (amer.) that beats all ~depăşeşte toate aşteptările;
este prea de tot; that licks all ~ (into fits) asta le întrece pe toate / întrece orice măsură
/ e nemaipomenit / nemaiauzit / formidabil; (amer.) in (all) ~ dumnezeu, dracii', naiba;
how in ~ did you manage to do it? cum dracu' / dumnezeu ai reuşit s-o faci? 2. ridicare
(în rang), înaintare (în grad), numire (ca baronet etc.).
creational [-ol] adj. care se referă la creaţie, creativ.
creationism [-iz^m] s. 1. creaţionism, doctrina teologică despre crearea lumii. 2. (rel.)
doctrina despre crearea separată a sufletului în fiecare individ născut.
creationist [-ist] s. creationist, adept al doctrinei creaţionismului.
creative [kri(:)'eitiv] adj. 1. creator, ziditor; ~ mind minte creatoare; ~ imagination
imaginaţie creatoare; ~ power putere de creaţie. 2. ~ of producător de.
creativeness [-nis] s. capacitate de a crea, forţă de creaţie.
creator [kri(:)rcit3r] s. 1. creator, făcător; inventator, năseocitor; the Creator Creatorul,
Ziditorul (lumii). 2. autor.
creator's instrument [kri'eitoz rinstrumant] s. (electr.) instrument de montaj.
creature ['kri:t/br] s. 1. creatură, făptură. 2. animal, vieţuitoare; every living ~ toată
făptura, toate vieţuitoarele; dumb ~s fiinţe necuvântătoare, animale, vieţuitoare. 3. om
(adeseori cu nuanţă emotivă); dear, sweet ~! dragul meu! scumpul meu! fătul meu!;
the dear ~s sexul slab; a good ~ o bunătate de om; idle ~ lucru nefolositor; om de prisos;
fellow ~ semen; he is a ~ of impulse e un om de inimă; low ~ fiinţă ordinară; poor ~!
bietul de el, sărmanul (de el); what a ~! ce fiinţă! ce om! 4. creatură, protejat. 5. creaţie,
operă; my ~opera mea, creaţia mea. 6. (glumeţ) băutură, băuturi spirtoase, otravă; to take
a cup of the ~ a bea un pahar de vin.
creature comforts [~ -kAmfots] s. pi. 1. lucrurile lumeşti, plăcerile vieţii, plăcerile
lumeşti. 2. (/nil.) obiecte mărunte de uz personal (ţigări etc.).
crebrity ['krebriti] s. (rar) frecvenţă.
crebrous f'kriibres] adj. (rar) frecvent, des, repetat.
creche [kreij, amer. şi kre/] s. (jr.) 1. creşă. 2. azil pentru copii găsiţi.
credence ['kriidans] s. 1. credinţă; încredere; crezare, crezământ; creanţă; to give ~ a
crede, a da crezare, crezământ, a acorda, a arăta încredere; to find ~ a se bucura de
încredere; to refuse ~ a nu acordă încredere; letter of ~ scrisoare de recomand atic. 2. (bis,)
credenţă, măsuţă, mescioară în altar.
credence table [~ -teibl] s.v. c r e d e n c e (2).
credent fkriidant] adj. 1. încrezător, care crede, credul, încrezător. 2. demn de încredere,
demn de crezut.
credentials [kri'den/dz] s.pl. 1. scrisori de acreditare (ale unui ambasador); to present
one's ~ a-şi prezenta scrisorile de acreditare. 2. mandat, recomandare, recomandaţie,
împuternicire.
credentials committe [~ ko.miti] s. comisie de validare.
credibility [-kredi'biliti, -ds'b-, -htî] s. verosimilitate, credibilitate, veridicitate, veracitate;
putinţa de a crede; încredere.
credible ['krcdobl,-ibl] adj. 1. credibil, demn de crezut /de crezare; verosimil, veridic.
2. demn de încredere.
credibly [~ij adv. demn de crezut, veridic, verosimil.
credit ['kredit] l.s. 1. veracitate, veridicitate, autenticitate; (despre o ştire) it deserves
no ~ nu este demnă de crezare / încredere; worthy of ~ demn de crezare, autentic; on
smb.'s ~ potrivit / pe baza celor spuse de cineva; to give smb. ~ for / of smth.
a) a încredinţa cuiva ceva; b) a crede pe cineva capabil de ceva. 2. reputaţie (bună), nume
bun; autoritate; a physician in high ~ with the profession un doctor foarte bine văzut
în profesia / meseria lui; the ~ of an historian autoritatea unui istoric; to be bare of ~
a) a avea o reputaţie proastă; b) a nu avea prestigiu; c) a fi necunoscut-. 3. credit, influenţă,
trecere, favoare; stimă, vază, consideraţie, respect, încredere; cinste, onoare; to be in ~
with smb. a avea trecere pe lângă cineva, a se bucura de stima cuiva; to enjoy ~ with
smb. a se bucura de stima cuiva; he deserves ~ for it merită laudă pentru aceasta, îi
face cinste; it does him ~ îi face cinste / onoare; to one's ~ spre cinstea cuiva; that is
not much to his ~ nu-i face prea mare cinste; to gain ~ by smth. a câştiga faimă / renume
/ onoare prin ceva; to gain ~ with smb. a câştiga stima / respectul cuiva; to have great
~ with smb. a avea o marc influenţă asupra cuiva, a putea foarte mult pe lângă cineva;
to look for ~ a căuta să se distingă; to lose ~with smb. a pierde stima cuiva, a-şi pierde
creditul / trecerea la / pe lângă cineva, a-şi pierde reputaţia în ochii cuiva; he is a ~ to
his family face cinste familiei sale; to be out of ~ a nu se mai bucura de încredere.
4. recunoaştere a meritelor; merit; to have the ~ of a avea meritul de a; to take the ~
226
to oneself for smth. a-şi atribui meritul unui lucru. 5. (com.) credit; împrumut; creanţă;
sumă trecută la intrări / la activ / la credit; partea din dreapta a unui cont; to ask ~ a cere
/ a solicita (un) credit; to be in ~ with a avea credit la; to enjoy /to have ~ a avea credit;
to buy on ~ a cumpăra pe credit /datorie / veresie / cretă; to grant / to lodge / to open
a ~ (with) a acorda / a deschide un credit (cuiva); to take (up)on ~ a lua pe credit / în
cont; (fig.) a lua pe încredere; unlimited ~ credit nelimitat; bank ~ credit bancar;
long(-term) ~ credit pe termen lung; short(-term) ~ credit pe termen scurt; at /on three
months' ~ pe termen de trei luni; (up)on long ~ pe termen lung; for short ~ pentru un
termen scurt; transactions on ~ afaceri pe credit; ~ on mortgage credit ipotecar; ~ in
goods credit în mărfuri; private ~credit particular; public ~credit (acordat) de stat, credit
public; current account ~credit în cont curent; revolving ~credit rotativ, care se poate
înnoi automat; acreditiv care se poate înnoi automat; the ~ rises valoarea hârtiilor (de
valoare) şi a acţiunilor este în creştere; to appear in smb.'s ~ a fi creditat de cineva;
to the ~ of my account în favoarea mea. 6. (com.) scrisoare de credit, acreditiv: 7. (amer.)
examinare; diplomă de absolvire a unui curs într-o instituţie de învăţământ. 8. pi. (cin.)
generic. II. vb. tr. 1. a crede, a da crezare (cu dat.), a acorda încredere (cu dat.), credit
(cu dat.) 2. a stima, a onora, a cinsti. 3. a se încrede în (cineva), a se bizui (pe cineva).
4. a atribui (cuiva); to ~ smb. with good intentions a atribui cuiva intenţii bune. 5. a da
pe credit, pe datorie, a da cu împrumut, a împrumuta. 6. a credita (o sumă).
creditability [-o'biliti] s. v. c r e d i t a b l e n c s s .
creditable [-abl] ady. 1. stimabil, respectabil; onorabil, vrednic / demn de laudă/ de
elogii / de răsplată; care(-ţi) face cinste / onoare. 2. (înv.) demn de încredere, veridic,
sigur, autentic; solvabil.
creditableness [-oblnis] s. credit, stimă, reputaţie (bună).
creditably [-obli] adv. onorabil, cu cinste; cinstit.
credit account ['kredit o'kaunt] s. (contabilitate) credit, cont creditor, partea din dreapta
a unui cont (v. c r e d i t 1,5).
credit balance [~ rbzelons] s. (ec.) sold creditor.
credited f'krcditid] adj. 1. promiţător, de perspectivă / viitor, care are viitor. 2. crezut,
încredinţat. 3. creditat, trecut la credit; to stand ~ with a fi creditat cu.
credit foncier [pronunţia franceza] s. (jr. com.) credit funciar.
credit insurance ['kredit in-Zuarsiis] s. (corn.) asigurare a creditelor.
credit mobilier {pronunţia franceza] s. (fr. corn.) credit mobiliar.
creditor ['kredhV] s. creditor; to be a ~on the banknotes a avea un cont Ia bancă;
~ on mortgage creditor ipotecar; (jur.) ~ in trust mandatar al unui grup de datornici;
~s under comission of bankruptcy creditorii unui falit; preferred ~ creditor preferat;
(prov.) ~s have better memories than debitors creditorii au memorie mai bună decât
datornicii.
creditress ['kreditris] s. creditoare.
creditrix ['kreditriks] s. v. c r e d i t r e s s .
credit side ['kredit said] s.v. c r e d i t (1,5).
credit titles ['kredit îtaitlz] s. pi. (cin.) generic.
crednerite ['krednorait] s. (mineral.) crednerit.
credo ['krkdou, 'kreid-1 s. 1. (bis.) crez, simbol al credinţei. 2. convingere, crez.
credulity [kri'djurliti, kre'd-, kro'd-] s. credulitate; to practice on smb.'s ~ a profita
de credulitatea cuiva. • . . . . . .
credulous f'krcdjulos] adj. credul, lesne erezător.
credulously [-li] adv. credul, cu credulitate.
credulousness [-nis] s. v. c r e d u l i t y .
cree [kri:] s. (dial.) bordei, colibă; grajd, staul.
creed [kri:d] s. 1. crez, simbol al credinţei. 2. convingeri, crez, profesiune de credinţă;
credinţă; political ~ convingeri politice.
creedless ['kri:dlis] adj. lipsit de credinţă, ateu; lură convingeri, fără un crez propriu.
creek [kri:k] s. 1. sinuozitate (a coastei, a ţărmului, a malului), limbă, de pământ. 2. golf
mic, golfuleţ (de mare), mic port natural; estuar mic, gură, vărsare (a unui râu); braţ
mic (al unui râu). 3. (amer.) afluent; râuleţ, pârâu. 4. (în Anglia) port mie fără vamă.
creek bottom [~ ibotam] s. (amer.) v. b o t t o m l a n d .
creeky [rkri:ki] adj. sinuos, dantelat, care prezintă multe golfuleţe.
creel [kri:l] s. 1. coş pentru peşte. 2. (text.) alergătoare; ramă de urzit; rastel pentru
mosoare.
creeler ['kri:l3r] s. (text.) muncitor care aşază / schimbă bobinele pe rastel.
creel filler ['kri:l .filo1"] s. v. c r e e l e r .
creel frame [~ freim] s. (teAt.) ramă de urzit.
creep [kri:p] l.past şi part. trec. crept [krept] vb. m/r. 1. a se târî. 2. (despre un bătrân,
un bolnav) a se târî, a înainta cu greu, abia târându-şi picioarele. 3. (despre plante) a se
târî, a se căţăra, a se agăţa. 4. (jig.) a se furişa, a intra pe furiş, a se strecura; a fi plecat,
umil. 5. a simţi furnicături pe piele; a-1 mânca pielea; (fig.) a se înfiora, a se cutremura;
the sight makes my flesh / blood ~ priveliştea mă face să mă Mior, să mă cutremur;
I felt my flesh ~ (upon me) am simţit că mă trec fiori reci / că mi se înerâncencază
carnea / că-mi îngheaţă sângele în vine / că mi se încreţeşte pielea. 6. (mar.) a draga.
7. (teh.) a (a)luneea în virtutea inerţiei; to ~ about on tiptoe a umbla în vârful degetelor,
a se apropia tiptil; (prov.) learn to ~ before you leap, you must learn to ~ before you
walk ca să mergi, trebuie să înveţi să te târăşti; (to ~ into smb.'s favour / mouth a se
băga / vârî (pe) sub pielea cuiva / în sufletul cuiva, a se insinua / a se linguşi / a se da
bine pe lângă cineva; to ~ up smb.'s sleeve a se insinua pe lângă cineva prin linguşiri,
a intra sub pielea cuiva; to ~ after a se târî după; to ~ along a se târî, a merge târându-se;
to ~ apace a merge încet, cu paşi rari; to ~ down a coborî târându-se, a se târî în jos;
to ~forth a ieşi pe furiş, tiptil; to ~in a se târî înăuntru; a se furişa, a se strecura înăuntru,
a intra pe furiş / tiptil / pe nesimţite; to ~ on a înainta târându-se / târâş; a înainta tiptil
/ pe nesimţite; to ~ out (of) a se târî afară, a ieşi pe brânci, a ieşi pefuriş, tiptil (din);
227 cress punch

to ~ over a) a se târî peste; b) a trece iară zgomot; to ~ up a) a se târî în sus, a se urca crenel(l)e fkrenpl, kri'nel] I. s, 1. (constr.) crenel, ambrazură, deschizătură pe creasta
târându-sc; b) (ec, despre curs) a se urca încet. II. s. 1. pi. (fam.) furnicături; (jig.) fiori; zidului, creastă (de zid). 2. (bot.) dinte, zimţ, crestătură (a unei frunze). II. vb. tr. a crenela,
to give smb. the ~s a face pe cineva să se cutremure / să se înfioare. 2. (geol.) alunecare, a face creneluri, a prevedea cu creneluri (un zid).
surpare, năruire de teren. 3. (tehn.)fluaj,curgere lentă a metalului. 4. (war.) dragă. 5. (tehn.) crenel(l)ed ['krensld] adj. v. c r e n e 1 ( I ) a t e d.
(a)Iunccare în virtutea inerţiei. 6. (fam.) ins slugarnic, periuţă, linguşitor. crenic acid ['kri:nik .sesid] s. (chim.) acid crenic.
creepage ['kri:pid3] s. 1. (ferov.) fugă a şinelor (deplasare longitudinală a şinelor pe crenkle ['krcrjkl] s. v. c r i n g l e .
traverse). 2. (electr.) scurgere de curent pe suprafaţa unui izolator. 3. alunecare crenulated ['krenjulcitid, amer. şi -ed] adj. (bot. etc.) dinţat, crenelat.
(a electrolitului). crenulation [tkrcnju'iei/pn] s. 1. formă dinţată / crestată, dinţi lini, crestături fine.
creepage path [~ pa:6] ş. (electr.) cale de conturnare. 3. (geol.) ondulaţie mică.
r
creeper ['kri:po ] s. 1. (zool.) târâtoare, reptilă; insectă, gânganic, vierme; păduche. Creole ['kri(:)oul[ I. s. 1. creol (persoană născută în statele din America Latină sau
2- (jig-) linguşitor, lingău; prefăcut, făţarnic, arivist. 3. (sl.) scrib. 4. (bot.) plantă târâtoare în Indiile Occidentale având un părinte francez sau spaniol). 2. creol, mulatru (persoană
/ căţărătoare / agăţătoare, liană; Virginia ~ viţă sălbatică (Awpelopsis hederacea). 5. (omit.) din părinţi de rase diferite). II. adj. 1. creol. 2. (amer.) indigen, băştinaş.
cojoaică; common / brown ~ cojoaică nordică, scorăţcl, scorţar mic (Certhia Creole Negro [~ ini:grou] s. negru născut în America.
familiaris). 6. găina pitică. 7. (tehn.) melc; şurub fără fine; elevator în spirală. 8. (text.) Creole State [~ steit] s. (amer.) (folosit ca supranume) Statul Louisiana.
pânză de alimentare fără fine. 9. pirostrii cu picioare scurte (în bucătăria engleză). creolin ['kri:olin] s. creolina.
10. (tehn.) drug de fier (care uneşte două pirostrii). 11. pi. cuie de talpă, crampoane, creolization [kri:olai'zei/3n] s. (lingv.) creolizare.
colţari. creolized ['krkalaizd] adj. (lingv.) creolizat.
creepered l'kriipod] adj. acoperit cu plante agăţătoare / târâtoare. creophagus [kri'ofogos] adj. carnivor, care se hrăneşte cu carne.
creeper lane ['kri:p3 lein] s. drum pentru trafic greu / pentru camioane grele. creosol ['krhssoul, -sol] ş. (chim.) creosol.
creeper track [~ tra;k] s. 1. şenilă. 2. lanţ de propulsie. 3. vehicul / maşină pe şenile. creosote [feosout] s. (chim.) I. creozot. II. vb. a creozota, a impregna cu creozot.
creep hedge ['kri:p 'hed3] s. (sl.) vagabond. creosote oil [~ oil] s. (chim.) ulei de creozot (produs din distilare).
creep hole [~ noul] s. 1. gaură, vizuină. 2. subterfugiu, chichiţă, clenci, tertip, mijloc creosotic [ikri(:)o'sotik] adj. (chim.) creozotic.
de scăpare, ieşire; scuză. crepance ['kri:p;?ns] s. (vet.) rană provenită din lovirea picioarelor (la cal).
creeping ['kri:pin] I. adj. 1. (despre plante) târâtor, agăţător, căţărător; repent. 2. care crepe [kreîp] (fr.) I. s. 1. (text.) crep, zăbranic (ţesătură). 2. crep (cauciuc natural).
se târăşte. 3. (fig.) care se insinuează, care se strecoară, linguşitor, gudurător; supus, plecat, II. adj. de crep.
umil. 4. care te furnică / mănâncă; (fig.) ~ sensation fiori. II. s. 1. faptul de a se târî. crepe fabric [~ ifsebrik] s. (text., ţesătură) crep.
2. (fig.) linguşire, făţărnicie, insinuare; atitudine umilă. 3. (electr.) scurgeri de curent pe crepe lisse [~ li:s] s. (text.) crep subţire.
suprafaţa unui izolator. 4. (electr.) lunecare, fugă (a electrolitului). 5. (ferov.) fugă a şinelor crepe paper [~ ipcipor] s. hârtie creponată.
(deplasare a şinelor în lungul căii). 6. (mine) aşezare a solului, afundare a terenului crepe rubber [~ TAba1"] s. crep, cauciuc natural.
deasupra unei exploatări miniere. crepe-satin [~ isa?tin] s. (text.) crep satin.
creeping bellflower [~ 'bcLflau9r] s. (bot.) clopoţel (Campanula ranunculoides). creping ['krepirjj s. (text.) creponarc.
creeping bent (grass) [~ ibent (gra:s)] s. (bot.) iarba-câmpului, iarba-vântului, păiuş crepitant ['krepitont] adj. 1. crepitant, ere pârâie. 2. horcăitor, hârâitor.
(Agrostis alba, A. sîolonifera). crepitate ['krepiteit] vb. i/ar. 1. a trosni, a pârâi, a răpăi, a pocni; a sfârâi; a pâlpâi,
creeping butter cup [~'bMs kAp] s. v. c r e e p i n g c r o w f o o t . 2. a hârcâi, a horeai, a hârâi.
creeping Charlie [~ 't/ci:li] s. (bot.) 1. iarbă-de-şoaldină, şărpariţă, trânjin (Sedum acre). crepitating [-in] adj. care pârâie, sfârâie, pâlpâie; pârâitor, sfârâitor, pâlpâitor.
2. nalbă (Malva silvestris). 3. dreţe, gălbinele, gălbaşoară (Lysimachia nummularia). crepitation [rkrcpi'tci/^n] ş. 1- crepitaţic, trosnitură, trosnet, pârâitură, răpăială, pocnet;
creeping crowfoot [~ kroufut] s. (bot.) floare-dc-leac, floarc-dc-piatră (Ranunculus sfârâit, pâlpâială. 2. (med.) crepitaţie; horcăit, horcăială, hârâitură, hâreâit, hârcâitură.
repens). crepitative ['krepitotiv] adj. v. c r e p i t a n t .
creeping current [~ .kAront] s. (electr.) curent de conturnare. crepitus f'krepitos] s. v. c r e p i t a t i o n (2). /'
creeping disease [~ di<zi:z] s. (med.) miază cutanată. crepon ['krepo:rj, 'kreip- şi pronunţia franceză] s. (fr.) crepon.
creeping jennie [~ Td3eni] s. (bot.) 1. volbură, rochiţa-rândunclci (Convulvulus arvensis). crept [krept] past şi part. trec. de la c r e e p (I).
2.v. c r e e p i n g C h a r l i e (3). crepuscle [kri'pAsl] s. (rar) 1. crepuscul, amurg,înserat. înserare. 2. revărsatul zorilor,
creepingly ['kri:pirjli] adv. târâş, târâiş. pe târâte, târâş-grăpiş, încet. îngânatul zorilor, zori, mijitul zilei.
creeping rootstock ['kri:pin 'ru:tstok] s. (bot.) rădăcină târâtoare. crepuscular [kri'pAskjuiy, kre'p-] adj. 1. crepuscular, de crepuscul, amurg; care
creeping stimulus [~ 'stimjubs] s. (electr.) stimul de acumulare. proiectează o lumină slabă. 2. (entom.) crepuscular.
creeping strength [~ strenO] s. (tehn.) rezistenţă de fluaj. crepuscular light [~ lait] s. lumină crepusculară.
creeping thistle [~ 'Oisl] s. (bot.) pălaniidă (Cirsium arvense). crepuscule ['krcpsskju:!] s.v. c r e p u s e le.
creeping thyme [~ 'taim] s. (bot.) cimbrişor, cimbru-de-câmp, sărpun (Thymus crepusculine [kri'pAskjulin] adj. (rar) v. c r e p u s c u l a r .
serpy! luni). crepusculous [kri'pAskjulos] adj. (rar) v. c r e p u s c u l a r .
creeping wheat [~ 'hwi:t] s. (bot.) 1. pir (Agropyron repens). 2. golomăţ, noduroasă crepusculum [kri'pAskjulam] s. crepuscul, amurg, înserat, înserare, lăsatul scrii.
(Dactylis glomerata). crescendo |kri'/cndou, kreo'/-, amer. şi -'sen-] adv. s. (ital. muz.) crescendo.
creeping white trefoil [~ wait 'trefoil] s. bot.) trifoi alb (Trifolium repens). crescent ['kresnt, înv. 'kreznt] I. s. 1. semilună; primul pătrar; lună nouă, crai-nou; seceră;
creeping winding [~ 'waindirj] s. (text.) înfăşurare progresivă. the moon is in its ~ luna este în creştere. 2. (poetic) lună. 3. (jig.) semilună (turcească);
creepy ['kri:pij adj. 1. care provoacă, care dă fiori. 2. târâtor, agăţător, repent. Imperiul Turcesc. 4. corn, chilia. 5. (mat.) lunula. 6. (geol.) scruntar. II. adj. 1. (mai ales
creese [kri:s] s. pumnal malaiez. despre lună) în creştere, care creşte / se măreşte. 2. semilunar, în formă de semilună /
creirgist ['kriod3ist] s. raclă cu moaşte. de seceră. III. vb. tr. a da (cu dat.) formă de semilună, a împodobi eu o semilună.
cremacausis [ikrems'koisis] s. ardere lentă, oxidare. crescentade ['kressnteid] s. război religios purtat sub semnul Scmilunei,
cremaillere [kremajer] s. 1. (mil.) linia crenelată a unei fortăreţe. 2. (orologerie) v. c r e s c e n t (3).
crema Iicră. crescented ['kresntid] adj. împodobit cu o semilună.
cremate [kri'meit, kra'm-] vb. tr. a incinera, a arde, a preface (cadavre) în cenuşă. crescentic [kri'scntik] adj. v. c r e s c e n t s h a p e d .
cremation [kri'mei/an] s. cremaţiune, ardere, incinerare. crescentic dune [~ dju:n] s. (geol.) barcană.
cremationism [-izpni] s. practica incinerării cadavrelor. crescent-like ['kresnt laik] adj. care seamănă cu o semilună, cu o lună mică, ca o seceră.
cremationist [-ist] s. adept al incinerării cadavrelor. crescent shaped [~ /eipt] adj. în formă de semilună, de seceră.
crematorium [ikremo'tOTism], pl. crematoriums [ikremo'to:riomz] sau crematoria crescentwise ['kresntwaiz] adv. în formă de semilună, de seceră.
['kremo'to-.ria] s. crematoriu. crescent wrench ['kresnt rent/] s. (tehn.) cheie reglabilă / franceză.
crematory ['kremoteri, amer. 'krirniotouri. 'kre-] s. v. c r e m a t o r iu ni. crescive ['kresiv] adj. care creşte, în creştere.
crembalum ['krembalom] s. (muz.) drânibă, drângă. cresol f'kri:soul] s. (chim.) crczol.
cremona [kri'mouno, kra'm-] s. vioară de Cremona. cresol phthaleine [~ T0a;li:in] s. (chim.) crezolftaleină.
cremone boit [kri'moun boultj s. (constr.) cremonă, cspanioletă. cress [kres] s. (bot.) creson, brâncuţă, hreniţă, urda-vacii (Lepidium); bitters ~
1
crenate f'kri:ncit] adj. 1. (bot.) crenat, crestat, dinţat, zimţat (despre forma unei frunze). strigătul-cucului, limba-şarpelui, paştele-calului (Cardemine amara); field ~ cireniţă,
2. (mii, constr.) v. c r e n e l l a t e d (1). urda-vacii (Lepidium campestre); garden ~ creson (Lepidium sativum); Indian ~
crenate2 ['kri:neit, -nit] s. (chim.) sare sau ester al unui acid crenic. condurul-doamnei; bostanei, colţunaşi, floare-cu-două-cozi (Trapaeolum majos); swine
crenation [kri'nei/sn] s.v. e r e n a t u r e . ~ tulpa-stâncii (Senobiera caronopus); water ~ năsturel, cardemă-de-izvoare,
crenature f'krenat/a1", kri:-] s. (bot.) crestătură, dinte; formă crenelată/ crestată / dinţată măcriş-de-baltă, creson-de-fântână (Nasturtium officinale); winter land ~ cruşăţea,
/ dantelată. bărbuşoară (Barbarea vulgaris).
crenel(l)ate i'krenileit] s. vb. tr. (constr.) a crenela, a prevedea cu creneluri, a prevedea cresset ['kresit, -ct] s. 1. fanar, felinar (de corabie, locomotivă etc.); faclă, făclie, torţă,
cu ornamente în formă de creneluri; a dantela. maşala; far, lumina farului; foc mare aprins în timpul nopţii pe ţărmuri. 2. trepied; cratiţă
crenel(l)ated [-id, -ed] adj. 1. (constr.) crenelat, prevăzut cu creneluri. 2. (bot. etc.) pe trei picioare.
dinţat, crestat. 3. (arhit.) dantelat. cresset light [~ lait] s. v. cresset (1).
crenel(l)ation [tkreni'lei/sn] s. 1. (constr.) crenelare. 2. formă dinţată, crestată. cress punch ['kres pAnt/] s. (tehn.) ciocan mare de spart piatra; ciocan de forjă.
cressy
cressy ['kresi] adj. (bot.) plin de creson, care abundă în creson.
crest [krest] I. s. 1. creastă (de cocos etc.); moţ (ae pasăre); umflătură (pe capul
şarpelui). 2. coamă (<le cal); smoc de păr, chică. 3. podoabă a coifului, creastă de coif;
panaş, penaj; coif; pajură. 4. creastă (de munte, de val, de acoperiş); coamă (ae deal),
pisc, vârf, creştet; (fig.) culme, apogeu; (fig.) on the ~ of the wave în culmea gloriei, la
apogeu. 5. (ielm.) vârf (ae încărcare, de sarcină etc.). 6. (constr.) coamă (de acoperiş).
7. (fig.) mândrie, orgoliu, curaj, bravură; to let one's ~fall a-i pieri curajul, a se descuraja;
his ~rises prinde curaj, îşi ia nasul la purtare, se obrăzniceşte; to lower smb. 's ~ a tăia
din nasul cuiva. II. vb. A. tr. 1. a împodobi cu o creastă de coif/ cu un panaş. 2. a întrece
cu o creastă, a servi drept creastă. 3 , a încorona, a încununa. 4. a atinge creasta (unui
munte, val). B. intr. 1. (poetic) a se ridica; (despre valuri) a lua formă de creastă. 2. a se
făli, a se împăuna, a merge ţanţoş.
crestai area ['krestol 'eorio] s. (geol.) sector de creastă.
crested ['krestidj adj. înzestrat / împobodit cu creastă, moţat.
crested diver [~ 'daivsr] s. (omit.) corcodel-mare.
crested dog's tail [~ dogz teii] s. (bot.) peptănăriţă (Cynosurus sp.).
crested lark [~ la;k] s. (omit.) ciocârlie-moţată (Galerida crislata).
crest factor ['krest rfcekt3r] s. (electr.) factor de vârf.
crestfallen ['krestifo:tan] adj. 1. (fig.) descurajat, abătut, mâhnit, deprimat, trist,
melancolic; opărit, fiert, plouat. 2. (despre cai) cu coama căzută într-o parte.
crestfallenness [-nis] s. descurajare, lipsă de curaj, deprimare, mâhnire.
crest indicator ['krest ,indikeit3r] ş. (tel.) indicator de valori maxime.
cresting ['krestirj] s. (constr.) coamă (a acoperişului).
crest line ['krest lain] s. (geol.) linie de creastă.
crestless ['krestlis] adj. 1. fără creastă / penaj. 2. (fig.) fără blazon, fără dreptul de a
purta armură; obscur, de origine umilă, de jos.
crest load ['krest loud] s. (electr.) vârf de sarcină.
crestolatry [kres'totatri] s. linguşeală josnică / ordinară; mârşăvie, ticăloşie.
crest road ['krest roud] s. drum de creastă.
crest value [~ .vselju] s. (electr.) valoare maximă.
crest voltage [~ .voultid3J s. (electr.) tensiune de vârf
cresyîic [kri'silik] adj. (chim.) crezilic.
cresylic acids [~-'sesidz] s.' (chim.) acizi creziiici.
cresyl phosphate ['kresii rfosfeitl s. (chim.) tricreziîfosfat.
cretaceous [kri'tei/ias, kre't~J I. adj. (geol.) 1. cretaceu, cretos. ca creta; cretacic. 2. alb
ca varul, alb mat. 3. care conţine cretă. II. s. (geol.) cretacic.
cretacic [ kri'taîsikj adj. v. c r e t a c e o u s.
cretacic period [~ 'piorisd] s. (geol.) perioada cretacică.
Cretan ['kriitan] I. adj; cretan. II. s. Cretan, locuitor din Creta.
eretic ['krirtik] I. adj. cretan. II. s. (metr.) amfimacru, picior (in metrica antică) dintr-o
silabă scurtă între două lungi.
cretify ['kri:tifai] vb. intr. (geol.) a se calcifica.
cretin ['kretin. 'kri:-| s. 1. cretin. 2. tâmpit, idiot, imbecil, dobitoc.
cretinism [-izm] s. cretinism.
cretism ['krktizam] s. (rar) minciună; caracter mincinos, obicei de a minţi.
cretonne [kre'ton,'—, amer. şi 'kri:ton] s. (text.) creton.
crevasse [kri'vass, kro'v-, amer. kre'vass] s. 1. (geol.) crevasă, crăpătură, ruptură.
2. (amer.) ruptura unui zăgaz.
crevassed [-t] adj. crăpat, despicat, cu crăpături, cu spărturi.
crevice ['krevis] s. 1. crăpătură, fisură, deschizătură; (fam.) to fill up the ~ a-şi umple
/ umfla / sătura burta, a-şi face plinul 2. breşă, crăpătură (in zid). 3. dungă, scobitură în
lung (in gravare). 4. (amer. geol.) crăpătură care conţine minereu de plumb. 5. (geol.)
crevasă, crăpătură.
crevice corrosion [~ koiro^an] s. (chim.) fisurare corozivă.
crew1 [kru:]'s. 1. echipaj. 2. (/nil.) servanţii unui tun sau ai unei mitraliere. 3. brigadă
de muncitori; engine ~ personalul locomotivei; skeleton ~ echipă incompletă; (amer.
si.) checkerboard ~ grup de muncitori albi şi negri; grup de deţinuţi (albi si negri).
4. companie, bandă, ceată, trupă; (sport) scratch ~ selecţionată strânsă la întâmplare sau
în grabă; echipă de strânsură.
crew2 past, de la c r o w (II).
crewel ]'kru(:)il, -ol[ s. 1. lână fină (pentru brodat). 2. brodare cu lână.
crew's list ['kru:z list] s. (mar.) rolul echipajului.
crib [krib] I. s. 1. iesle, crib. 2. şură, grajd pentru vite, ţarc, ocol. 3. (fig. si.) situaţie,
post. 4. (sl.) casă, locuinţă; cârciumă; prăvălie, magazin; to crack a ~ a săvârşi o spargere.
5. (înv.) bordei, colibă; căsuţă; cameră mică. 6. grânar, hambar; (amer.) despărţitură pentru
cereale într-un hambar / porumbar / coşar / patul (de porumb); to feast from the public
~ a avea o sinecură, a se înfrupta din caşcavalul statului, a ocupa o funcţie avantajoasă
care nu cere nici o muncă. 7. (amer.) ladă de lemn (pentru făină, grâu). 8. pătuţ de copil
(cu plase laterale). 9. (mine) cadru de susţinere, cunună de armare a puţului; susţinere
cu stive. 10. coş, cuşcă. 11. ladă (sub capra trăsurii). 12. v. c r i b w o r k . 13. (tot.)
depănătore. 14. (si.) v. c r i b b a g c (1). 15. găinărie, mic furtişag, mică pungăşie / hoţie;
plagiat; lucru furat / şterpelit. 16. (sl. scol.)fiţuică,copiuţă; juxtă, traducere literală dintr-un
autor clasic. 17. (austr.) gustare; masă frugală. 18. (N.Z.) căsuţă de vacanţă. II. vb. A. tr.
1. a închide, a întemniţa. 2. (fam.) a face un plagiat, a plagia. 3. (sl. scol.) a copia pe
ascuns. B. wtr. 1. a înşela, a trişa (la yoc); a fura, a şterpeli, a sfeterisi. 2. a plagia.
3. (sl. scol.) a copia (după fiţuici).
cribbage ['kribid3[ s. 1. joc de cărţi. 2. (fam.) plagiat.
cribbage board [~ bo:d, ~ boad] s. tablă pentru marcare / pentru ţinerea socotelilor
la „cribbage".
cribbage-faced [~ feist] adj. (sl.) ciupit de vărsat.
228
cribber ['kribs'] s. 1. v. c r i b b i t e r . (1). 2. pungaş, hoţ, persoană care fură. 3. copiuţă;
persoană care foloseşte o juxtă / o fiţuică.
cribbery ['kriteri] s. (si.) înfundătură, fundătură, uliţă înfundată, intrare.
cribbing ['kribirjj s. 1. (mine) instalaţie de susţinere cu stive, cu cadre; susţinere cu
cadre a unei mine. 2. (fam.) copie, plagiat. 3. nărav, tic (al wnwi cal care muşcă). 4. (ind.)
plutărit.
crib biter ['krib .baits'] 1. cal cu nărav / care muşcă. 2. (sl.) ciufut, urs, om veşnic
nemulţumit / supărăcios.
crib biting [~ ibaitin] s. muşcătură, nărav (la cai).
cribble ['kribl] I. s. 1. sită, ciur, strecurătoare. 2. făină măcinată mare, făjnă necernută.
2. (mine) grătar. II. vb. tr. a ciurui, a trece prin sită, a cerne.
crib cofferdam ['krib .kofodami] s- (constr.) batardou de căsoaie.
crib cracker [~ ikraka'] s. (si.) spărgător.
crib dam [~ da;m] s. (tehn.) zăgaz, stăvilar (din bârne şi pământ).
cribellum [kri'bebm],pl. cribella [-Io] s. (entom.) organul de tors al anumitor păianjeni.
crib muzzle ['krib inuzl] s. botniţă (pentru cai nărăvaşi).
crib pier [~ pb r ] s. (constr.) reazem de căsoaie; palee de piloţi.
cribrate ['kribreit] adj. (bot., anat.) găurit ca o sită.
cribration [kri'brei/an] s. cernere, cernut, trecere prin sită.
cribriform [kri'brifo:m] aay. (despre o fibră lemnoasă) cribriform, găurit ca o sită;
ciuruit, cu numeroase orificii mici.
cribriform bone [~ boun] s. (anat.) os cribriform sau etmoid.
crib ring ['krib rirj] s. (mine) coroană.
cribrose ['kribrous] adj. v. c r i b r a t e .
crib strap ['krib strap] s. gâtar, spătar, grebănar (curea legată înjurai gurii unui cal
pentru a-l împiedica să muşte).
crib tubing [~ .tjurbirj] s. (constr.) sprijinire etanşă.
cribwork [~W9:k] s. 1. (constr.) construcţie de bârne. 2. (mine) cadru de susţinere;
susţinere cu stive; colivie.
cric-crac ['krik'kraik] biter/', trosc! pleosc! (pocnet de bici).
crichtonite ['kraitonait] s. (mine) crihtonit (varietate de ilmenit pur).
crick1 [krik] s. (fam.) 1. sân de mare (v. c r e e k 1). 2. pârâu, gârlă (v. c r e e k 2).
crick21. s. 1. (med.) crampă, junghi, cârcel, spasm; zgârcire a muşchilor; ~in the neck
înţepeneală a gâtului, torticolis, gât strâmb. 2. durere de şale; ~ in the back durere
reumatică (subită) în spate / în şale. II. vb. tr. a-şi suci (gâtul), a-şi frânge (şalele).
cricket1 ['krikit, amer. şi -et] s. greier; the ~ pipes / chirps greierul târâie; (as) lively
/ merry as a ~ vesel, vioi, plin de viaţă.
cricket2 I. s. (sport) crichet (joc); that's not ~ asta nu e corect / reglementar / just, nu
se face una ca asta, aşa ceva nu se cade, nu e „fair play"; to play ~ a juca cinstit,
reglementar / corect; (fig.) a acţiona cinstit / corect. II. vb. intr. 1. (sport) a juca crichet.
2. (fig.) a acţiona cinstit / corect / frumos.
cricket3 s. scaun sa» taburet scund; scăunel, scăunaş; scăunel pentru picioare.
cricket ball [~ bo:l] s. (sport) minge de crichet.
cricket bat [~ ba3t] s. (sport) baston /bâtă de crichet.
cricket club ~ kUb] s. (sport) club de jucători de crichet.
cricketer ['krikitor, -ket-] s. (sport) jucător de crichet.
cricket field ['krikit fi:Id] s. (sport) teren de crichet.
cricket ground [~ graund] s. v. c r i c k e t f i e l d .
cricketings ['krikitirjz, -ket-] s. pi. (sport.) tricou de crichet.
cricketing shoes ['krikitin 'fu:z] s. pl. (sport.) ghete cu şireturi din dril sau piele
nevopsită.
cricketing things [~ 8irjzJ s. (sport) echipament pentru jocul de crichet.
cricket match ['krikit mat/] s. (sport.) meci de crichet.
cricket player [~ ,plei3r] s. v. c r i c k e t e r .
cricket shirt [~ /o:t] s. cămaşă albă deschisă la gât / cu guler deschis.
cricket seat [~ si:t] s. strapontină (într-un taxi).
crickle-crackle ['krikl ikra3kl] s. (fam.) trosnet, bubuit, zgomot.
cricoid ['kraikoid] (anat.) I. aay. cricoid, în formă de cerc, de inel. II. s. cricoid.
cricoid cartilage [~ rka:tilid3] s. (anat.) cartilaj cricoid.
cricothyroid [.kraikou'Oairoid] (anat.) I. aay. cricotiroid. II. s. muşchi cricotiroid.
cried [kraid] past si part. trec. de la c r y (I).
crier ['krai9r[ s. 1. strigător public. 2. crainic, vestitor, pristav; town ~strigător public,
strigător la mezat; toboşar; court ~ uşier, aprod (la un tribunal). 3. gălăgios, guraliv.
crikey ['kraiki] interj, (sl.) (exclamaţie de uimire, admiraţie etc.) ptiu, drace! măi! ia
te uită! la naiba!
crime [kraim] I. s. crimă, nelegiuire, delict; (fig.) vină, păcat; (mii.) încălcare a
disciplinei, infracţiune, greşeală; capital ~ crimă capitală; the blackest of ~s cea mai
mare crimă; war ~ crimă de război; it is a ~ to touch up these pictures e o crimă să
atingi aceste tablouri; victim of a ~ victima unui atentat; ~ against nature sodomie; they
are linked by a ~ între ei există un cadavru; to commit / to perpetrate a ~ a comite /
a săvârşi o crimă. II. vb. tr. (mil.) 1. a acuza (ae un delict); 2. a pedepsi (pentru încălcarea
regulamentului); a condamna (un acuzat); (prov.) the greater the ~the higher the gallows
cu cât e mai mare crima, cu atât e mai înaltă spânzurătoarea, după faptă şi răsplată.
Crimean [krai'mi(:)on, kri'm-] adj. din Crimeca, de Crimeea.
Crimean War [krai'mi(:)3n v/s:'] s. (ist.) the ~ războiul Crimeii (1853-1856).
crimeless ['kraimlis] adj. nevinovat, inocent.
crime sheet ['kraim /i:t[ s. (mil.) fişă de pedepse.
criminal ['kriminol] I. adj. 1. criminal, nelegiuit, culpabil, vinovat. 2. (jur.) criminal,
penal. II. s. criminal; făptaş; nelegiuit, vinovat inculpat; war «criminal de război; habitual
~ recidivist, infractor înrăit.
229
criminal action [~ 'aîk/an] s. (jur.) acţiune penală.
criminal case [~ 'keis] s. (jur.) proces penal.
criminal code [~ rkoud] s. (jur.) cod penal.
criminalist ['kriminalist] s. criminalist.
criminality [ikrimi'nrelitij s. criminalitate, vinovăţie, culpabilitate, vină.
criminalize l'kriminalaiz] vb. tr. a transforma într-un criminal, a face din cineva un
criminal.
criminally ['kriminali] adv. 1. în mod criminal, nelegiuit. 2. conform dreptului penal.
criminalness ['kriminalnis] s. v. c r i m i n a l i t y .
criminal prosecution ['kriminal -prosi'kjui/an] s. (jur.) urmărire penală.
criminate ['krimineit] vb. A. tr. 1. (with a crime) a încrimina, a învinovăţi, a acuza
(de crimă). 2. a fi implicat într-o crimă. 3. a condamna, a dezaproba, a blama, a reproba,
B. rejl. a se încurca în depoziţie, a se da de gol, a-şi recunoaşte vinovăţia; a furniza probe
împotriva propriei persoane, a se acuza singur.
crimination ['krimi'neijan] ş. 1. încriminare, învinuire de crimă. 2. învinovăţire, acuzare,
acuzaţie. 3. aspră condamnare, reprobare, oprobiu, blam.
criminative ['krimineitiv] adj. acuzator, învinuitor, denunţător, demascator.
criminator ['krimineita1"] s. acuzator, reclamant, pârâtor.
criminatory ['krimincita.touri, -tari] adj. care acuză, învinuieşte, denunţă.
criminogenesis ['kriminou^cnasis] s. origine, geneză a crimei.
criminogenic [rkriminou'd3enik] adj. care generează o crimă sau criminalitatea.
criminologist [.krimi'nol3d3ist] s. criminolog.
criminology [rkrimi'n3tod3i] s. criminologie.
criminously ['kriminasli] adv. în mod criminal, nelegiuit, odios, atroce.
criminy ['krimini] interj. (înv.) (exprimă o uimire comică) tii! bre! măi! ptiu! drace!
la naiba!
crimp1 [krimp] I. vb. A. tr. 1. a îndoi (marginile) înăuntru, a bordura, a strânge, a face
să se strângă, a zbârci, a încreţi; a face cute / îndoituri la. 2. a ambutisa. 3. (tehn.) a
comprima, a strânge, a presa. 4. (text.) a întipări reliefuri cu un fier încălzit sau cu un
cilindru gravat (pe stofă). 5. a gofra. 6. a încreţi, a cârlionţa, a bucla, a ondula, a freza
(pârul). 7. a sertisa (un cartuş). 8. a cresta (carnea sau peştele proaspăt înainte de
preparare pentru a-i da un gust mai bun). 9. a ciupi, a pişcă; a strânge, a ţine strâns;
a apuca, a prinde. B. intr. a se boţi, a se mototoli, a se şifona. II. s. 1. cută, îndoitură,
încreţitură. 2. (şip/.) buclă, cârlionţ, ondulaţie (a părului). 3. gofrare. 4. cută (la un postav).
5. ambutisare (a pielii). 6. sertisaj, sertisare (a unui cartuş). ♦ (amer.) to put a ~ in a
scheme a zădărnici un plan. III. adj. 1. fragil, sfărâmicios, casant, easabil, friabil, care
se sparge, se sfărâmă uşor. 2. (rar despre depoziţie, mărturie) inconsecvent,
contradictoriu, care se contrazice sau se dezminte. 3. (despre păr) încreţit, ondulat, frezat.
crimp2 s. (înv.) vechi joc de cărţi.
crimp3 I. s. recrutor, agent care recrutează marinari şi soldaţi cu de-a sila sau
ademenindu-i.II.vb.tr. a recruta (marinari şi soldaţi) cu sila sau prin ademeniri; (înv.)
a prinde cu arcanul (la oaste).
crimpage [-idz\ s. (rar.) 1. încreţire, eârlionţare, buclare, frizare, ondulare. 2. gofrare.
3. plată primită de cel care recrutează cu sila marinari şi soldaţi.
crimp box ['krimp boks] s. (text.) dispozitiv de ondulare a fibrelor.
crimped [krimpt] adj. 1. încreţit, buclat, frizat, ondulat. 2. gofrat. 3. recrutat cu sila;
prins cu arcanul (la oaste).
crimper ['krimpy] s. 1. (tehn.) şan. 2. (tehn.) presă pentru piele. 3. cleşte de strâns /
de presat. 4. (tehn.) ratineză, maşină de ratinat. 5. fier de frezat, cleşte de păr. 6. (tehn.)
presă de matriţare, maşină de ambutisat.
crimping ['krimpirj] 1. cutare, îndoire, îndoitură, plisare, boţire, sifonare, (a unei stofe).
2. încreţire, eârlionţare, buclare, ondulare, frizare (aparului). 3. sertisare (a unui cartuş).
4. ambutisare (a pielii).
crimping board [~ bo:d, ~ bosd] s. (pielărie) lemn de şagrinat.
crimping house [~ haus] s. speluncă în care se recrutează cu forţa marinari.
crimping iron [~ laisn] s. (tehn.) 1. fier de rihtuit. 2. v. c r i m p e r (5).
crimping machine [~ msjim] 1. (pielărie) ratineză, maşină de ratinat. 2. (tehn.) maşină
de gofrat. 3. (tehn.) maşină de ambutisat, maşină de bordurat, maşină de îndoit muchii
de tablă.
crimping press [~ pres] s. (metal.) presă de bordurat.
crimping tool [~ tu:l] s. (tehn.) maşină de sertisat (cartuşe).
crimple ['krimpl] vb. tr. (fnv.) a boţi, a mototoli, a şifona, a încreţi; a face pliuri / cute
la (rufărie), a face să se strângă, să intre (stofa); a şagrina.
crimpling board ['krimplirj bo:d] s. (tehn.) v. c r i n i pi i n g b o a r d .
crimpling tweezers [~ .twiizaz] s.pl.v. c r i m p e r (5).
crimp-proof ['krimp pru:f] adj. (text.) neşifonabil.
crimp-proof fabric [~ 'ffebrikj s. (text.) ţesătură neşifonabilă, ţesătură cu apretură
neşifonabilă.
crimpy ['krimpi] adj. buclat, cârlionţat, creţ, ondulat, frizat, inclat.
crimp yarn ['krimp ja:n] s. (text.) fir ondulat; fir de efect.
crimson ['krimzn] I. adj. roşu-închis, purpuriu, cârmiziu, de culoarea carminului-, II. s.
1. carmin, cârmâz. 2. roşcată. III. vb. A. tr. a vopsi în culoarea carminului, a înroşi. B. intr.
a roşi, a se înroşi, a se îmbujora.
crimson clover [~ iklouvs1"] s. (bot.) trifoi roşu-aprins (Trifolium sp.).
crimsoned ['krimznd] adj. vopsit în roşu-închis.
crimson fly agaric ['krimzn flai -asgarik] s. (boţ.) bureţi pestriţi, ciupercă otrăvitoare
(Amanita muscaria).
crimson lake [~ leik] s. (lac de) băcan roşu.
crimson-spotted [~ .spotid] adj. punctat cu roşu.
crimson-tai led [~ teild] adj. cu coadă roşie.
crisis
crimson-throated [~ tOroutid] adj. cu gât de culoare stacojie / roşu-aprins.
crimson-warm [~ worm] adj. roşu ca focul; încins la roşu.
crinated [krai'neitid] adj. păros, flocos; care are înfăţişarea unui smoc de păr.
crinatory ['krainateri] adj. care ţine de păr.
crincome ['krirjkam] s. v. c r i n c u m ,
crincum s. (sl.) 1. contractare, contracţie; crampă, 2. cotitură, întorsătură. 3. toană,
capriciu. 4. boală venerică.
crincum-crancum [~ 'krasrjkam] s. v. c r i n k u m - c r a n k u m (II).
crine [krain] s. (înv.) păr.
cringe [krind3] I. vb. intr. 1. (before smb.) a se pleca adânc, a-şi pleca, îndoi spinarea,
a se ploconi, a face temenele, a slugarnici, a slugări, a face sluj; a se umili, a se înjosi,
a se pleca umil (în faţa cuiva); (to) a se linguşi (pe lângă) , a intra sub pielea (cuiva);
a flata, a peria (pe cineva); bowing and cringing linguşire servilă, umilă. 2. a se face
mititel / mic de tot; a se piti, a se ascunde (dejrică), a se feri (de lovitură). II. s. 1. ploconire,
ploconeală, temenea, plecăciune servilă, sluj; linguşire. 2. dare în lături, ferire (pentru
a scăpa de ceva).
cringeling [rkrind3lin] s. v. c r i n g c r.
cringer['krind39r] s. linguşitor; lingău; denunţător.
cringing ['krind3Îrj] adj. 1. (despre gesturi) temător, speriat; sfiicios. 2. servil, slugarnic,
plecat, umil.
cringingly [-li] adv. 1. temător, sfiicios, sperios. 2. servil, slugarnic, plecat, umil;
ploconindu-se, făcând temenele, plecându-şi spinarea.
cringle ['krirjgl] s. (mar.) inel de funie, ochet (gaură în vele întărită cu un mic zbir de
saulă); zbir de strapazan (pentru rame), ochi de terţarolă; inel mic de funie, de înţepenit
funia.
crinigrous [krai'nid39ras, kri'n-] adj. cu păr lung, păros, flocos, acoperit cu păr.
crinite1 ['krainait, 'kri-] adj. ca părul / care arc înfăţişarea unui smoc de păr.
crinite2 s. (zool.) crinoid fosil.
crinite star [~ sta:r] s. (astron.) cometă.
crinkle ['krirjkl] I. s. 1. cotitură, sinuozitate, meandra, şerpuit; burtă, curbură,
încălecătură, zigzag, serpentină. 2 cută, îndoitură, rid, zbârcitură. 3. (tehn.) încreţitură,
cută (în hârtie). II. vb. A. tr. 1. a încovoia, a îndoi, a da (cu dat.) formă de zigzag, a face
inegal. 2. a încreţi, a cârlionţa, a bucla, a ondula, a friza (părul). 3. a mototoli, a şifona
(hârtia); a zbârci. B. intr. 1. a şerpui, a se încolăci, a coti, a face cotituri; a se încovoia.
2. a se zbârci, a se rida, a se acoperi cu zbârcituri / riduri, a se încreţi. 3. to ~ up a face
creţuri, a foşni, a fâşâi (ca un pergament uscat).
crinkle-finish [~ -fini/] s. (chim.) lac cu încreţituri.
crinkle-resistant [~ rezistent] adj. v. c r e a s e - p r o o f .
crinkling ['krirjklin] s. 1. cutare, îndoire, încreţire, sifonare, boţire; gofrare. 2. (tehn.)
flambaj.
crinkly ['kriqkli] adj. 1. încreţit, ondulat, învălurat. 2. zbârlit, plin de creţuri / de riduri.
3. (despre un sunet) fâsâit.
crinkum-crankum [.krirjksm'krffirjksm] (fain.) I. adj. întortocheat, sinuos, şerpuit, cotit,
în zigzag, zigzagat. II. s. 1. întortochere, sinuozitate, serpentină, zigzag. 2. mâzgălitură,
scriere neciteaţă. 3. nimicuri, fleacuri. 4. (înv. sl.) coţcărie, găinărie. 5. (înv.) încâlceală,
încâlcitură, încolăcire.
crino ['krainou] s. 1. (zool.) vierme subţire ca aţa. 2. (med.) un fel de boală de piele
la copii; mică umflătură sub porii pielii; secreţii ale glandelor sebacee care apar pe
corpul copiilor sub formă de peri negri tari.
crinoid [krainoid, 'kri-] I. adj. crinoid, în formă de crin. II. s. (zool.) crinoid, crin de
mare (genul Crinoidea).
crinoidal [krai'noidl, 'kri'n-] adj. (zool.) crinoid, care conţine resturi fosile de crinoide.
crinoidea [krai'noidio] s. pi. (zool.) crinoide, crini-de-mare.
crinoidean [krai'noidion] s. (zool.) crinoid, crin-de-mare (genul Crinoidea).
crinoline ['krinsliOn, ikring'lim] s. 1. ţesătură din păr de cal. 2. crinolină. 3. (mar.)
crinolină, reţea metalică.
crinum ['krainam] s. (bot.) specie de plantă din familia Ainarylidaceaelor.
cripe(s) [kraip(s)] interj, (fam.) ptiu! drace! măi! la naiba!
cripple ['kripl] I. s. 1. schilod; mutilat, olog; beteag; neputincios, paralitic; şchiop; to be
a ~ in one's limbs a fi olog, paralizat; (prav. scot.) by chance a ~ may grip a hare din
întâmplare nimereşte şi orbul Brăila; (prav.) he who / that lives with ~s learns to limp
cine se amestecă cu lupii învaţă să urle ca ei. 2. (sl.) om sucit. 3. animal beteag. 4. (şl.)
monedă de şase peni (purtată ca amuletă). 5. pi. (amer.) desiş, mărăciniş (în şesuri
mlăştinoase). 6. (amer. sl.) prag stâncos (într-un râu). II. vb. A. tr. 1. a schilodi, a mutila,
a sluţi; a face inapt pentru muncă; a ologi, a stropşi, a paraliza. 2. a slăbi; a paraliza;
a scoate din uz, a deteriora, a face inapt, a prejudicia, a păgubi. 3. (/nil.) a frânge, a zdrobi
(rezistenţa). B. intr. 1. (glumeţ) a şchiopăta, a şontâcăi. 2. (tehn.) a se deforma.
crippled [-d] adj. 1. schilod, schilodit, slut, sluţit; olog; mutilat; paralizat, damblagit;
~ with rheumatism paralizat de reumatism; to have a ~ foot a fi schilod de un picior,
a avea un picior schilod; he is ~ in the left arm e infirm de braţul stâng. 2. (mar. despre
un vas) avariat, scos din uz.
crippledom [-dam] s. (rar) 1. schilodire, sluţire, sluţenie, ologeală, paralizie. 2. (fam.)
schilod, slut.
crippleness [-nis] s. (rar) schilodeală, sluţenie, diformitate, ologeală; paralizie.
crippler [-sr] s. (tehn.) material lemnos curb.
crippling [-in] s. (tehn.) deformaţie; îndoire; inflexiune.
cris-cross ['kriskro(: )s] v. c r i s s - c r o s s .
crisis ['kraisis], pl. crises [-si:z] s. 1. criză; economic ~ criză economică; Cabinet ~
criză ministerială. 2. (jig.) criză, moment hotărâtor, primejdios; things are coming /
crisis-ridden
drawing to a ~ lucrurile merg spre o criză, se apropie momentul hotărâtor; to pass through
a ~ a trece printr-o criză.
crisis-ridden [~ rridn] adj. (ec.) cuprins / bântuit /măcinat de criză.
crisp [krisp] I. adj. 1. (despre păr) creţ, cârlionţat, inelat, buclat, ondulat, frizat; (despre
oglinda apei) încreţit, învălurat. 2. (inv. despre un râu) şerpuit, sinuos, cotit, încolăcit.
3. (despre un biscuit, o friptură etc.) (s)fărâmicios, crocant, friabil, casant, bine prăjit,
rumenit. 4. (despre aer) proaspăt, înviorător, răcoros. 5. (despre trăsăturile feţei) precis,
clar, frământat. 6. (despre stil) viu, tăios, muşcător, înţepător; concis, cizelat. 7. (despre
tuşeul unui pianist) energic, viguros, perlat. 8. (despre un răspuns) limpede, clar, desluşit,
hotărât. 9. aspru, sever, dur. 10. focos, aprins, înfocat, înflăcărat, însufleţit, pasionat,
sprinten, sprinţar; plin de viaţă; a ~ girl un spiriduş, un drăcuşor de fată. II. vb. A. tr.
1. a încreţi, a cârlionţa, a inela, a bucla, a friza, a ondula (pârul). 2. a încreţi, a ondula,
a învălura (oglinda apei). 3. a face să devină sfărâmicios, crocant, fraged (un aluat);
a rumeni, a prăji, a pralina. 4. (text.) a scămoşa. B. intr. 1. a se încreţi, a se ondula, a se
învălura. 2. a trosni, a pârâi, a cronţăni, a scârţâi; (despre frunze) a foşni, a se usca. 3. a se
îndoi, a se încolăci, a şerpui. 4. a deveni sfărâmicios, fragil. III. s. pl. cartofi prăjiţi, crocanţi,
(care se vând şi preambalat).
crisp almonds [~ 'aunsndz] s. pl. praline.
crispate(d) [kris'peit(id), -(ed)[ adj. încreţit, buclat, ondulat, învălurat (v. c r i s p i , 1).
crispation [kris'peijsn] s. 1. (med.) uşoară contracţie spasmodică, convulsie, crispare
(a nervilor). 2. ondulare, cârlionţare, încreţire (a părului).
crispening ['krispsnirj] s. (fot., tel.) accentuare a contrastelor.
crisper ['krisporJ s. cutie (din frigider) pentru legume şi fructe.
crisp handle ['krisp 'hjendl] s. (text.) tuşeu aspru / rigid.
crisply ['krispli] adv. pe un ton tranşant.
crispness ['krispnis] s. 1. încreţire, cârlionţare, ondulare. 2. fragilitate, calitate de a fi
sfărâmicios, crocant; rumeneală (a unei fripturi ele); duritate (a zăpezii). 3. (tehn.) lucru
punctat (în gravură). 4. împrospătare (a aerului).
crisp picture ['krisp 'piktJV] s. (fot., tel.) imagine contrastată / dură.
crispy j'krispi] adj. 1. (despre păr) creţ, încreţit, cârlionţat, inelat, ondulat. 2. (despre
un biscuit) crocant, sfărâmicios. 3. (despre aer dimineaţa) proaspăt, răcoros, rece.
criss-cross ['kriskro(:)s] I. adj. încrucişat, care se încrucişează; încurcat, încâlcit, în
zigzag. II. adv. 1. în cruce, cruciş; în zigzag. 2. pe dos, dc-a-ndoaselea; things went ~
from the start chiar de la început toate au mers pe dos. III. s. 1. încrucişare, păienjeniş,
încurcătură, încâlceală. 2. neînţelegeri. 3. cruce (semn făcut de un analfabet în locul
semnăturii). IV. vb. A. tr. a încrucişa; a împleti (în cruce). B. intr. a se încrucişa.
cristate f'kristeit] aay. cu creastă, moţ, moţat.
cristobalite [rkristou'badait] s. (mineral.) cristobalit.
criterion [krai'tiorion],p/. criteria [-m] s. criteriu.
criterional [-91] adj. care se referă la un criteriu.
critic ['kritik] I. s. 1. critic (literar, dramatic etc.) cronicar, recenzent; severe ~ critic
sever, aristarc. 2. persoană care critică, care dojeneşte; cârcotaş; cusurgiu; critic pedant.
3. critică, articol de critică; cronică dramatică etc.; recenzie. II. adj. v. c r i t i c a l .
criticai ['kritiksl] adj. 1. critic. 2. sever, riguros, atent, scrupulos. 3. (despre gust etc.)
fin, ales, cultivat. 4. care arc mania de a critica7 de a mustra / de a dojeni; minuţios,
pedant. 5. critic, grav, serios, greu; dificil, anevoios, delicat; she is going through a ~
time ea tocmai trece printr-o criză. 6. (amer.) deficitar, foarte necesar. 7. hotărâtor, decisiv;
at a ~ moment într-un moment critic, hotărâtor.
critical age [~ reid3] s. vârstă critică.
critical altitude [~ 'aeltitju:d] s. (av.) altitudine critică / de restabilire.
critical angle [~ 'cerjgl] s. (/iz.) unghi critic.
critical density [~ 'densiti] s. (fiz.) densitate critică.
critical heat [~ 'hi:t] s. (chim.) temperatură latentă de transformare.
critical limit [~ 'limit] s. (electr.) limită de liberare.
critically ['kritikali] adv. 1. critic; to look at smb. ~ a privi pe cineva cu un ochi de
cunoscător, cu un ochi pătrunzător, sever. 2. în criză, în momentul hotărâtor; grav, serios;
~ HI grav bolnav. 3. într-o situaţie critică; he is ~ circumstanced se află într-o situaţie
critică.
critical mass ['kritikal 'irues] s. (chim.) masă critică.
critical point [~ 'psint] s. (chim.) punct critic.
critical pressure [~ 'preJV] s. (fiz.) presiune critică.
criticai realism [~ .rializom] s. realism critic.
critical section [~ 'sekjsn] s. (constr.) presiune critică.
critical stage [~ 'steid3l s. (med.) stadiu critic (al unei boli).
critical state [~ 'steit] s. (chim.) stare critică.
critical temperature [~ 'tempritf3rj s. (fiz.) temperatură critică.
criticai volume [~ Voljum] s. (/iz.) volum critic.
criticaster ['kriti.kaesta'] s. criticaştrii, critic prost / meschin.
criticism ['kritisizam] s. 1. critică; slashing ~ critică necruţătoare; to inflict a ~ (on
smb.) a face o critică (cuiva). 2. analiză critică; articol critic; observaţie critică; no ~
was passed on nu s-a făcut nici o critică a (cu gen.); historical ~ critică istorică, critica
izvoarelor; textual ~critieă de texte. *0- to be beneath ~ a fi sub orice critică, a nu rezista
criticii.
criticizable ['kritisaizobl,,--'—] adj. criticabil.
criticize ['kritisaiz] vb. tr. 1. a critica, a face o critică (cu dat.); a scoate Ia iveală,
a dezvălui (lipsuri, greşeli). 2. a cenzura, a condamna, a dezaproba, a blama, a comenta.
criticizingly [-irjli] adv. în mod critic.
critikin ['kritikin] s. critic mărunt, criticastru.
critique [kri'tkk] s. 1. critică; recenzie, articol critic. 2. arta criticii.
critlings l'kritlirjz] s. pl. (dial.) jumări (din grăsime de porc).
230
critter ['krito'l s. (amer.fam.) v. c r e a t u r e .
crizzel, crizzle ['krizl] (dial.) I. vb. intr. (despre sticlă) a deveni aspru sau opac; (despre
piele) a se zbârci. II. s. asperitate pe suprafaţa sticlei (care ii tulbură transparenta).
croak [krouk] I. s. 1. croncănit. 2. orăcăit. II. vb. A. intr. 1. a croncăni. 2. a orăcăi.
3. a mormăi, a bolborosi, a bombăni, a bodogăni, a boscorodi. 4. (si.) a muri, a crăpa, a da
ortul popii. B. tr. a prevesti o nenorocire, a cobi; a vedea lucrurile în negru, a fi pesimist.
croaker ['krouk?r] s. 1. animal care croncănc. 2. animal care orăcăie. 3. urs, om ciufut
/ ursuz. 4. cobe, piază-rea; pesimist, persoană care vede totul în negru; alarmist, defetist
(in război). 5. (inv., sl.) doctor, vraci.
croakily ['kroukili] aav. cu o voce spartă / răguşită / cârâitoare.
croaking ['kroukirj] s. 1. croncănit. 2. orăcăit. ■*■ (fig.) the ~s of envy ţipetele invidiei.
croaky ['krouki] adj. spart, răguşit, cârâitoare (despre voce).
. Croat ['krouat, -ast] s. croat.
Croatian [krou'eifton, -/an] adj. din Croaţia, croat. II. s. 1. croat. 2. (limba) croată.
croc [krok] s. prese, de la c r o c o d i l e (1).
crocalite f'kroukolait] s. (mineral.) crocalit.
croceic acid ['krou'skik ,cesid] s. (chim.) acid croceinic.
croceous ['krou/ios] aay. şofrăniu, galben ca şofranul, de şofran.
crocetin ['krousatin] s. (chim.) croectină.
croche [krou/] s. mică excrescenţă la extremitatea cornului unui cerb.
crochet ['kroujei, -fi,amer. krou'Jei] I. s. 1. croşet, igliţă. 2. croşetat, croşetare, brodare
cu igliţa / cu croşeta. II. vb. tr. a croşeta.
crochet hook [~.huk] s. v. c r o c h e t n e e d l e .
crocheting ['kroujeiirj, -fi-, amer. -'Jeiin] s. croşetat, croşetare, lucru cu igliţa.
crochet lace ['kroujei leis] s. galon; găitan croşetat.
crochet needle [~ ,ni:dl] s. croşetă.
crochet pin [~ pin] s. v. c r o c h e t n e e d l e .
crochet work [~ wo:k] s. lucru de mână, lucru cu igliţa, lucru croşetat.
crocidalite [kra'sidslait, krou's-] s. (mineral.) croeidalit.
crock1 [krok] s. 1. urcior, cană sa» oală de lut. 2. ciob, hârb (de lut). 3. (sl.) negustor
ambulant cu articole de olărie şi porţelan. 4. (dial.) trepied, scăunel.
crock2 I. s. 1. gloabă, mârţoagă. 2. (fam.) om prăpădit, dărâmat; ratat, epavă umană.
11. vb. tr. (mai ales to ~up). 1. a slei, a istovi, a goni prea tare (un cal). 2. (fam.) a stoarce,
a slei de puteri; a scoate din luptă.
crock31. s. negreală, funingine. II. vb. tr. si intr. a (se) murdări / a (se) umple / a (se)
înnegri de funingine.
crocker1 ['krokor] s. (înv.) olar; coy as ^ s mare blând ca un cal de birjă.
crocker2 s. 1. (omit.) porumbel de mare (Larus ridibundus). 2. prepelicar.
crockery ['krokari] s. olărie; faianţă; ceramică.
crockery ware [~ weo r ] s. v. c r o c k e r y .
crocket ['krokit, amer. si -ct] s. (arhit.) ornament în formă de frunză.
crocky ['krnki] adj. afumat, înnegrit de fum, plin de funingine.
crocodile ['krokadail] s. 1. (zool.) crocodil. 2. (glumeţ) clasă de eleve care se plimbă
două câte două. 3. (glumeţ) coloană, procesiune, şir (de automobile).
crocodile shears [~ /i~z] s. pl. (teh.) foarfeci cu pârghii.
crocodile tears [~ tiaz] s. (fig.) lacrimi de crocodil.
crocodilian [ikroko'diliim] adj. de crocodil.
crocoite ['kroukoiiait] s. (mineral.) crocoit.
crocus ['kroukos] s. 1. (bot.) şofran (Crocus sativus). 2. (tehn.) crocus, şofran, roşu
englez (oxid de fier praf).
croft1 [kro(:)ft] I. s. 1. lot de pământ (arabil) din preajma casei, loc mic îngrădit (in
Anglia). 2. fermă mică (mai ales în Scoţia). II. vb. A. tr. a înălbi (rufe). B. intr. a trăi ca
un fermier.
croft2 s. (dial.) carafă (de apă).
crofter ['krd(:)ft9r] s. arendaş al unei mici ferme (fu Scoţia).
croissant [krwa:'sci:rj, si pronunţia franceză] s. corn, chiflă.
croma ['kroumo] s. (muz.) optime.
cromlech ['kromlek] s. (arheol.) dolmen, cromleh (monument druidic).
crone [kroun] s. 1. babă, baborniţă, hârcă, cotoroanţă, hoaşcă. 2. (peior.) cutră bătrână
(ocară pentru un bărbat). 3. oaie bătrână.
cronk ['kronk] aa-/. (austr.fam.) 1. nesigur, şubred. 2. fraudulos, necinstit, şarlatanesc.
crony ['krouni] s. prieten (la cataramă /toartă), amic intim; cumătru;anold~o veche
cunoştinţă.
crook [krukl I. s. 1. cârlig; cange; by hook or ~ într-un fel sau altul, în orice chip, cu
orice preţ, prin orice mijloace, cu sau fără dreptate. 2. cap, capăt, încovoiat, mâner (de
baston, umbrelă ele.) 3. cârjă (episcopală etc.). 4. cată, toiag, bâtă (ciobănească). 5. cot,
cotitură, întorsătură, şerpuitură (a unui drum). 6. meandră, buclă (a unui râu). 7. îndoitură,
încovoietură, strâmbătură; a ~ in the back o cocoaşă, un gheb în spinare; a ~ in the
nose nas cocârjat, coroiat. 8. vătrai. 9. ac strâmb. 10. ţâţână (de uşă). 11. cracă cu noduri.
12. cârlionţ, buclă de păr. 13. (sl.) spânzurătoare. 14. plecăciune, reverenţă. 15. (fam.)
chichiţă, chiţibuş, şiretlic, tertip, subterfugiu; truc; on the ~ în mod fraudulos, prin
înşelăciune. 16. festă, renghi. 17. (sl.) escroc, hoţ, pungaş, şarlatan, coţear, cavaler de
industrie. II. vb. A. tr. 1. a încovoia, a îndoi, a curba; a strâmba; (sl.) to ~ the elbow /
the little finger a bea zdravăn, a trage Ia măsea; to ~ the mouth a strâmba din gură.
2. a strica, a corupe, a perverti. 3. a contraria. B. intr. 1. a se îndoi, a se încovoia; a se
gârbovi, a se cocoşa, a se gheboşa. 2. (fig.) a se strica, a se abate de la drumul drept.
III. aay. (auslr.) 1. indispus; suferind. 2. (despre lucruri) în stare proastă. 3. mânios, furios;
to go ~ at smb. a) a se înfuria pe cineva; b) a ocări pe cineva.
crook back l'kruk rba;k] s. ghebos, cocoşat.
crook-backed [-t[ aay. cocoşat, ghebos; to be ~ a avea cocoaşă, a fi cocoşat.
231 crossbar

crooked ['krukid. krukt] adj. 1. [maiales krukt] (despre lemn) îndoit, încovoiat, strâmbat, crop plant [ t a p pki:nt] s. (agr.) plantă cultivată, plantă de cultură.
curbat, răsucit, cârligat; cioturos; (despre un drum) întortocheat, cotit; (despre membre) crop-planting machine [ t o p .plumtin mo'/i:n] s. (telm.) maşină de semănat,
strâmb; (despre nas) cocârjat, coroiat; to wear one's hat ~ a purta pălăria strâmb; (amer. semănătoare.
fam.) ~ as a corkscrew necinstit, ticălos; (amer.) as ~ as a Virginian fence a) strâmb crop plant production ['kr?p plu:nt prspdAkfan] s. (agr.) fitotehnie.
ca un cere de roată; b) (fig.) sucit, încăpăţânat; ~smoke fum care se încolăceşte. 2. [krukt] crop-producing power ['krsp prstdjmsirj 'paii3r] s. putere de rodire, fertilitate.
gârbovit, cocârjat, ghebos, gheboşat, adus de spate. 3. ['krukid] (fig.) strâmb, sucit, necinstit, croppy [topi] s. (ist. despre puritani) cap rotund (v. r o u n d h e a d ) .
ipocrit, făţarnic; stricat, corupt, deformat, pervers; ~reasoning raţionament sucit; ~mind crop residue ['krsp .rezidju:] s. (agr.) resturi vegetale (după recoltare).
cap sucit, minte sucită; ~ face figură posacă, ursuză; ~ stick om sucit; ~ generation crop rotation [~ rouitci/^n] ş. (agr.) asolament, rotaţia culturilor.
generaţie depravată / pierdută; ~ words cuvinte urâte / de ocară, ocări; ~ means mijloace crop rotting [~ irotirj] s. (agr.) putrezirea culturilor.
necinstite. 4. [krukid] dobândit, obţinut pe cale necinstită; (fam.) şterpelit, ciordit. crop-sick[~ sik] adj. (înv.) bolnav de indigestie.
crooked-eyed ['krukid 'aid] adj. saşiu, zbanghiu, care se uită cruciş / chiorâş / chiondorâş. cropsickness f'kroptsiknis] s. (înv.) indigestie.
crookedly ['krukidli] adv. 1. întortocheat; în mod nesincer, pervers. 2. oblic, strâmb; crop succession ['krop sakisc/^n] s. (agr.) asolament.
(fig.) chiorâş, chiondorâş. croquet ['kroukei, -ki, amer. -'-] I. s. crochet. II. vb. tr. a juca crochet.
crooked nail ['krukt 'ncil] s. (mar.) cavilă. croquette [krou'ket] s. (fr.) crochetă (din carne, peşte, orez, cartofi).
crookedness ['krukidnis] s. 1. sinuozitate (a unui drum). 2. perversitate, lipsă de crore [kro:r, ikros1"] s. (anglo-indian) zece milioane.
francheţă, de cinste, de lealitate. 3, diformitate (a corpului); gheboşare. crosier ['krou33r] I. s. 1. cârjă episcopală. 2. purtător al crucii (într-o ceremonie
crooked well i'krukt Vel] s. (mine) sondă cu gaură deviată. religioasă). 3. purtător al cârjei (episcopale). 4. (astron.) Crosier Crucea Sudului
crookhandled stick ['krukha?ndld -stik] s. cârjă. (constelaţie).
crook-kneed bkruk ni:d] adj. v. c r o o k - l e g g e d . cross [kro(:)s] I. s. 1. cruce; obiect în formă de cruce; the stations of the ~ drumul
crook-legged [~ legd] adj. cu picioare strâmbe. crucii; to descend from the ~ a coborî de pe cruce; to take the ~ a deveni cruciat, a porni
crook shouldered [~ i/ouldsd] adj. cocoşat, ghebos, adus de spate. în cruciadă; St. Andrew's ~ crucea Sfântului Andrei; St. Anthony's ~ crucea Sfântului
crooky ['kruki] vb. intr. (amer.) a merge braţ la braţ cu o fată; a face curte unei fete. Anton; Maltese ~ crucea de Malta; Red ~ Crucea Roşie; ~ of Jerusalem a) (herald.)
croon [kru:n] I. vb. A. intr. 1. (dial.) a se boci, a se văita, a se scânci, a se tângui. cruce de Ierusalim; b) (bot.) arsinic, cruciuliţe, garoafă roşie (Lychnis chalcedonica);
2. a cânta încet, cu jumătate de voce, a fredona, a îngâna, a lălăi. B. tr. a cânta cu voce (astron.) Southern Cross Crucea Sudului (constelaţie); bars of the ~braţcle crucii; to sign
înceată, a fredona, a îngâna (o arie), a lălăi, a mormăi. II. s. fredonare înceată, îngânare with a ~ a însemna cu o cruce; Exaltation of the ~ înălţarea Crucii; the foot of the ~
(pentru sine) a unei arii. piciorul crucii; to make the sign of the ~ a face semnul crucii. 2. crucifix. 3. răstignire,
crop [krop] I. s. 1. guşă (de pasăre); (dial.) stomac (de om); (sl.) gâtlej, beregată; (fam.) crucificare; death of the ~ moarte pe cruce; to bear one's ~ a-şi purta crucea; to be
neck and ~ cu căţel şi cu purcel; we turned him out neck and - l-am luat de guler şi nailed on the ~ a fi ţintuit, răstignit pe cruce. 4. the Cross creştinismul, creştinătatea;
l-am dat pe uşă afară. 2. şfichi, codirişte, coadă (de bici); hunting ~cravaşa de vânătoare. the Cross and the Crescent Crucea şi Semiluna; (fig.) creştinismul şi păgânătatea. 5. (jig.)
3. creştet, vârf, măciulie (la plante); ~ and root (jig.) început şi sfârşit. 4. (agr.) recoltă necaz, supărare, mâhnire, tristeţe; to meet with many ~es a avea multe supărări; (prov.)
(de grâne etc.): seceriş; cules (de fructe); plenteous / heavy ~ recoltă bogată. îmbelşugată, no ~ no crown cine se teme de brumă să nu sădească vie, fără trudă nu există roade,
seceriş bogat; bumper ~recoltă record, foarte bogată; poor ~recoltă slabă; land under cine se teme de nenorocire nu cunoaşte fericirea. 6. (telm.) cruce, ramificaţie, suport în "
~ogor, pământ cultivat; out of ~nccultivat, înţclenit; land out of ~ţelină, pârloagă, ogor cruce. 7. linie care taie literele t şi f. 8. (top.) echer. 9. (biol.) amestec, încrucişare
negru; a large ~ of mistakes o droaie / mulţime de greşeli; a ~ of hair un păr bogat, un (a raselor); hibridizare. 10. (biol.) metis, hibrid, produs al încrucişării; to be a ~ between
maldăr / o claie de păr. 5. (şi growing sau standing ~) (agr.) grâu nesecerat. 6. (agr.) a fi un amestec / o încrucişare între. 11. încrucişare de drumuri, răscruce, răspântie.
cultură agricolă; cereale, grâne; ~s culturi, plante industriale; fond ~s cereale 12. bieu; on the ~ în bic, oblic, pieziş, de-a curmezişul. 13. (sl.) escrocherie, pungăşie;
panificabile, 7. belşug, îmbelşugarc, abundenţă. 8. ninsoare, tăiere, scurtare (a pârului); he has been on the ~ all his life a trăit toată viaţa din escrocherii; he got it on the ~
coadă scurt(at)ă (la cal), urechi ciuntite (la câine); păr tăiat, tuns scurt; to have a ~ a-şi a obţinut-o prin escrocherie; double ~ a) (sport) „joc dublu" (al unui concurent care
tăia, tunde părul scurt; to give smb. a close ~ a tunde pe cineva; Eton ~ coafură de damă promiţând adversarului că-i va ceda caută în realitate să iasă învingător); b) (fig.)
«â la garcon», păr tuns băieţeşte; prison ~ tunsoare „tifos". 9. capăt tăiat, bucată tăiată înşelăciune, potlogărie, escrocherie. 14. (electr.) atingere între fire. 15. (med.) strabism.
/ scurtată/ ciuntită / retezată. 10. prezbiterian. 11. perucă cu păr scurt şi ţeapăn. 12. (mine) 16. conivenţă, aranjament. înţelegere. II. adj. 1. oblic, transversal, intersectat; aşezat cruciş.
(si out ~, ~ out) afloriment, partea unui zăcământ care apare la suprafaţa solului. 2. (despre vânt) contrar, potrivnic; advers, nefavorabil; a ~ event o întâmplare nefericită.
13. (mine) extracţie, exploatare (de minereu)- 14. crupă de cal. II. vb. A. tr. 1. a tăia, 3. (despre o acţiune) contrar, invers. 4. încrucişat. 5. (fam.) supărat, mâniat, iritat, indispus,
a tunde (vârful unei plante, ramurile unui pom). 2. a reteza, a ciunti (urechile unui animal). necăjit, acru; rău; he is ~ with you e supărat pe tine; (as) ~ as a bear / as two sticks
3. a tunde (părul, blana). 4. a tăia (o carte). 5. a secera, a cosi înainte de vreme, 6. a paşte prost dispus, indispus, ţâfnos, cu nervi, cu draci; to look ~ a arăta supărat, necăjit; ~child
(iarbă). 7. a face să rodească / să dea recoltă / rod, a cultiva, a planta, a semăna; to ~ copil rău; ~ humour proastă dispoziţie; everything falls /goes ~ with us toate ne merg
land with corn a cultiva un teren cu grâu. 8. a culege (flori, fructe). 9. a recolta, a strânge pcdos,de-andoaselea; totul iese prost. III. vb. A. tr. 1. a încrucişa; to ~ one's arms a-şi
recolta de pe. 10. (sl.) a spânzura. B. intr. (despre pământ) a da recoltă, a rodi; to ~out încrucişa braţele; (jig.) a sta cu mâinile în sân; to ~swords / a blade a încurcişa spadele
a) (geol. despre un strat) a afiori, a aflora, a se denuda, a ieşi la suprafaţă; b) (jig.) (despre / spada, a se duela, a se bate în duel; to ~ a horse a încăleca un cal, a urca în şa. 2. (biol.)
o pată, un viciu etc.) a reapărea; to ~upa)(geo/.) a afiori, a ieşi [a suprafaţă; b) a apărea, a încrucişa, a hibridiza; to ~ breeds a încrucişa rase, a hibridiza. 3. a întretăia, a intersecta,
a se produce, a surveni; (despre o problemă etc.) a se ivi pe neaşteptate; such questions a trece, a traversa (o stradă, un râu etc.); a străbate; he ~ed the street a trecut pe cealaltă
~ up of themselves asemenea probleme se ivesc / ridică de la sine; he is always waiting parte a străzii, a traversat strada; to ~ a country a străbate ţara; to ~ the Channel a traversa
for smth. to ~ aşteaptă întotdeauna să se întâmple ceva, să-i pice ceva. Canalul Mânecii, a trece pe continent sau de pe continent în Anglia; to ~ the line a trece
crop coal [ t o p koul] s. (/nine) cărbune din aflorimcntul unui strat. ecuatorul; to ~ thefloorof the House a trece dintr-un partid în altul; to ~ smb. 's threshold
crop disease [~ di.zi:z] s. (agr.) boală a plantelor de cultură. a trece pragul cuiva, a călca în casa cuiva; to ~ one's mind a-i veni o idee; (mar.) to ~
crop-ear [~ ia1"] s. 1. cal, câine cu urechile ciuntite. 2. persoană (în trecut spărgător) the path of another ship a încrucişa ruta unui alt vapor; (ferov.) to ~ a train a avea
cu urechile ciuntite / tăiate. legătură cu un tren; to ~ the Styx, a muri. a-şi da sufletul, a trece în lumea drepţilor.
crop-eared [~ iad] adj. 1. cu urechile ciuntite / tăiate. 2. (ist. despre puritani) tuns 4. (mil.) a traversa, a trece (trupe etc. peste un râu etc.). 5. a însemna cu o cruce. 6. (corn.)
scurt. a bara (un cec). 7. a pune liniuţa la t, a tăia un t. 8. a contracara, a se pune de-a curmezişul
crop end [~ end] s. (metal.) maselotă. (u/na' proiect); a se opune (voinţei cuiva); to ~ smb. 's path a se întâlni cu cineva; (fig.)
1
crop ore [~ D: "] s. (mine) minereu de afloriment. a sta (curmeziş) în calea cuiva. 9. to ~ off/ out a tăia, a şterge (cu o linie). B. rejl. a-şi
croppage ['kropid3] s. recoltă globală. face semnul crucii, a se închina (si fig.); a mulţumi lui Dumnezeu. C. intr. 1. a se încrucişa,
cropful l'kropful] adj. 1. cu guşa plină. 2. cu burta plină, sătul. a se întretăia, a se intersecta, a se întâlni. 2. to ~ over a traversa, a trece pe partea cealaltă.
1
cropper ['kropa "] s. 1. cosaş, secerător. 2. coasă, seceră. 3. plantă, cereală; a good ~ IV. prep. peste, prin.
plantă care dă o recoltă bună. 4. cultivator; (şi share-~) (amer.) dijmaş. 5. (omit.) porumbel crossable [to(:)s9bl] adj. traversabil, care poate fi traversat / trecut / străbătut.
guşat. 6. (poligr.) maşină de tipar tighel. 7. cădere gravă; to come a ~a) a cădea (de pe cross accomodation ['kros aikoma'dei/^n] s. (com.) obicei de a da poliţe din complezenţa.
cal, bicicletă etc.); (fam.) a veni de-a berbeleacul, de-a dura, de-a rostogolul; a trage o cross action [~ 'sk/an, '-■--] s. (jur.) proces de contra-jalba.
căzătură; a cădea lat, a se trânti la pământ, a-şi frânge gâtul, a-şi rupe nasul, a-şi aduna cross aerials [~ issrislz] s. pi. (tel.) dipoli încrucişaţi.
dinţii de pe jos; to come a heavy ~ a trage o căzătură zdravănă, b) (fig.) a eşua, a da cross aisle [~ ail] s. (arhit.) transept, partea din biserică ce desparte nava de cor şi
greş, a nu izbuti; a fi un ratat, (despre un comerciant) a da faliment; c) (fam.) a scăpata, formează braţele crucii.
a pierde sume foarte mari. crossarm ['krosa:m] s. 1. (constr.) traversă, bară, grindă transversală, antretoază.
cropping [topin] s. 1. strângere (a recoltei), recoltare, seceriş, secerat (al câmpului); 2. (mar.) traversă, grindă de punte. 3. (tehn.) balansier.
cules (al fructelor). 2. tăierea vârfurilor unui arbust. 3. tundere, tunsoare (a oilor, cross-armed [-d] adj. 1. cu braţele încrucişate. 2. (bot.) în formă de braţ.
a arborilor). 4. pregătirea solului pentru cultura următoare. 5. (geol.) afloriment, ieşire cross arrow ['kro(:)s .EerouJ s. (ist.) săgeată de arbaleta.
la suprafaţă (a unui strat). 6. asolament. 7. cruponare. cross ax(e) [~ a;ks] s. (telm.) topor, târnăcop.
cropping-out [~ 'aut] s. (mine) afloriment. cross-axle [~>a;ksl] s. (tehn.) ax motor cotit al unei locomotive cu manivelele în unghi
r
cropping power [~ ipau3 ] ş. capacitate de producţie agricolă, productivitate (a plantelor de 90°.
cultivate), producţie la hectar, recoltă la hectar. crossbar [~bu:r] 1. (tehn.) traversă, grinda / bară transversală. 2. (constr.) antretoază,
cropping system [~ .sistim] s. (agr.) sistemul rotaţiei culturilor la plantele de câmp; grindă orizontală, bară de distanţare, traversă, diagonală. 3. (constr., hidr.) inel metalic,
asolament. zbanţ, ctricr. 4. (sport) ştachetă; bară transversală.
cross-barred
cross-barred [~ba:d] adj. 1. închis, asigurat, apărat prin bare transversale.
cross battery [~ -baetsri] s. (mil.) contrabaterie.
cross-beak [~bi:kj s. v. c r o s s b i 11.
cross beam [~ bi:m] s. 1. (telm.) ajutaj, duză, fretă. 2. (av.) braţ. 3. (constr.) balustradă,
mână curentă, parapet, parmalâc.
cross bearer [~ ibsora'] s. 1. purtător al crucii. 2. (amer. constr.) traversă, bară, grindă
transversală, antretoază, stinghie.
cross bearing [~ ibe srirj] s. 1. (top.) intersecţie. 2. (mar.) relcvment încrucişat / simultan
(determinarea unui punct prin două relevmente).
cross bedding [~ ibedirj] s. (geol.) stratificaţie / stratificare diagonală / oblică.
cross belt [~ belt] s. (mil.) bandulieră.
cross bench [~ bent/] s. bancă transversală; scaune în parlamentul englez pentru deputaţii
de centru sau fără partid; to sit on ~es a fi (deputat) centrist; ~ opinions opinii moderate.
cross bencher [~ .bent/o'] s. (part.) 1. membru al unui partid de centru, centrist.
2. (deputat) independent.
crossbill1 [~bil] s. (omit.) forfecuţă-galbcnă (Loxia).
crossbill2 s. (jur.) cerere de contrajalbă.
cross-billed [~'bild] adj. (omit.) care are ciocul încrucişat.
cross birth [~ bo:9] s. (med.) naştere grea din cauza poziţiei nefireşti a fetusului.
cross bit(t) [~ bit] s. 1. (mar.) bolard transversal. 2. (mine) sapă în cruce (a
perforatoarelor).
cross bite [~ bait] (înv.) I. s. înşelăciune contra înşelăciune, şiretlic contra şiretlic. II. vb.
tr. a înşela, a pungaşi, a opune înşelăciunii (cuiva) altă înşelăciune.
cross blocking [~ ibbkirj] s. (silv.) sapă-târnăcop.
cross bond [~ bond] s. 1. (plast.) legătură transversală. 2. (constr.) zidărie în cruce.
cross bones [~ bounz] s. pl. seninul piraţilor, imagine a două oase încrucişate sub un
cap de mort.
cross bow [~ bou] s. (ist.) arbaletă.
cross bower [~ ibouor] s. (ist.) arbaletier.
cross bowman [~ iboumon],pl. cross bowmen [-man, -men] s. (ist.) arbaletier, soldat
înarmat cu o arbaletă.
cross brace [~ breis] s. (telm.) 1. antretoază, bară de distanţare, traversă diagonală.
2. (constr.) contrafişă, sprijinire, susţinător, proptea, reazem, montant, consolă diagonală.
3. bară trăgătoare, strângere; (constr.) tirant, coardă, chingă.
cross-bracing [~ ibreisin] s. (telm.) contravântuire în cruce; îmbinare transversală.
cross bred [~ bred] adj. (zool.) încrucişat, metisat, hibrid, metis.
cross-bred yarns ['krosbred 'ja:nz] s. pi. (text.) fir melanj.
cross breed [~ bri:d] I. s. (zool.) corcitură, metis, hibrid. II. vb. tr. a încrucişa, a metisa,
a hibridiza.
cross breeding [~ ibriidirj] s. (biol.) încrucişare, hibridizare, metisaj, metisare.
cross bulkhead [~ 'bAlkhed] s. (mar.) perete transversal.
cross caper [~ ikeipor] s. 1. antreşă, foarfecă, săritură în sus cu izbirea picioarelor
unul de altul. 2. (fig.) piedică, obstacol.
cross chisel [~ itfizl] s. 1. (telm.) sfredel cu cap în formă de cruce. 2. daltă în cruce,
daltă crucişă.
cross connection [~ ko'nek/pn] s. conexiune încrucişată, legătură în cruce.
cross-country ['tos 'luntri,'-.--[ I. s. teren accidentat / variat, teren situat în afara
drumurilor. II. adj. care trece de-a dreptul peste câmp, care nu merge pe drum; care merge
pe orice teren.
cross-country flight [~ flait] s. (av.) zbor în afara zonei aerodromului.
cross-country race [~ reis] s. (sport) cros, alergare pe teren accidentat / variat.
cross-country vehicle [~ ,vi:ikl] s. (tehn.) autoturism de teren, vehicul pentru orice
teren / pentru teren variat, automobil cu capacitate sporită de circulaţie pe orice teren.
cross-crack [~krak] s. crăpătură transversală (într-un metal).
cross crib [~ kribj s. (sl.) speluncă, cuib / vizuină de hoţi.
cross current [~ .kArant] s. 1. contracurent, curent de direcţie contrară. 2. (electr.) curent
de egalizare, de compensaţie. 3. curent încrucişat.
cross-cut ['tos kAt] I. s. 1. scurtătură. 2. (/nins) galerie transversală; galerie auxiliară
în steril; galerie diagonală, suitoare de aeraj diagonală / transversală. 3. (tehn.) tăiere,
secţionare transversală, diagonală; secţiune transversală; profil. 4. traverbanc. II. adj.
transversal, diagonal. III. vb. tr. a tăia, a secţiona transversal.
cross-cut chisel [~ Vizi] s. (tehn.) daltă crucişă.
cross-cut file [~ fail] s. (telm.) pilă cu tăietură dublă / cu tăieturi încrucişate.
cross-cut saw [~ so:] s. (tehn.) beschie; joagăr, ferăstrău.
cross cutter [~ ikAtor] s. (mine) haveză, maşină de havat.
cross cutting [~ <kAtirj] s. 1. secantă. 2. curmare. 3. tăietură în cruce.
cross-cutting chisel ['tosikAtirj 't/izlj s. (telm.) v. c r o s s - c u t c h i s e l .
cross-cutting teeth [~ ti:0] s. (tehn.) dinţi încrucişaţi (ai unui ferăstrău).
cross day [~ dei] s. zi nefastă / nenorocoasă / nenorocită / cu ghinion.
cross dike [~ daik] s. (tehn.) dig transversal.
cross direction [~ di'rekjin] s. (ind.) direcţie transversală.
cross dishonest [~ disonist] s. (sl.) hoţ, pungaş, escroc.
cross drift [~ drift] s. (mine) transversală (în substanţă minerală utila).
cross drum [~ drAm] j . v . c r o s s c r i b .
crossed pair ]'kro(:)st pso r ] s. (tel.) circuit transpus.
crossed cheque ['tost t/ek] s. (ec.) cec (barat cu două linii) care se onorează numai
de către banca unde s-a făcut depunerea.
cross examination ['kn>(:)s ig.zaani'neijan, -eg-] s.fjur.) interogatoriu încrucişat (luat
de apărare şi acuzare).
232
cross examine [~ ig'zasmin, -eg-] vb. tr. a supune unui interogatoriu încrucişat (de către
procuror şi apărător).
cross examiner [~ ig'za:minor, -eg-] s. (yur.) persoană care participă la un interoga­
toriu încrucişat.
cross eye [~ ai] s. (med.) strabism.
cross-eyed [~aid] adj. încrucişat, saşiu, zbanghiu, cu un ochi la slănină şi altul la făină.
cross fall [~ fo:l] s. pantă transversală.
cross fault [~ fo(:)lt] s. (geol.) falie transversală / ortogonală.
cross feed [~ fi:d] s. (tehn.) avans transversal.
cross-fertilize [~'fo:tilaiz] vb. tr. a face polenizare încrucişată (pe o.plantă).
cross fertilization [~ rfsitilai'zei/an] s. polenizare încrucişată.
cross fibre [~ ifaibor] s. fibră transversală.
cross-fibred wood [~ifaibod 'wud] s. lemn cu fibră.
cross field [~ fi:ld] s. (electr.) câmp transversal.
cross file [~ fail] s. (tehn.) pilă ovală, cuţit pentru fasonarea formelor.
cross fire [~ ifaior] s. (mii.) foc încrucişat.
crossflow [~flou| vb. intr. a curge peste.
cross flower [~ ifiauor] s. (bot.) amăreală, iarbă-lăptoasă, şerpăriţă (Polygala vulgaris).
cross fortune [~ rfo:tj3n] s. nenorocire, nefericire, restrişte.
cross-gap [~gcep] s. 1. (constr.) rost de dilataţie, locaş, rost. 2. (tehn.) joc, spaţiu, distanţă,
rost, interval.
cross garnet [~ igamit] s. (telm.) bârnă în formă de T.
cross girder [~ igo:dor] s. (constr.) grindă, bară transversală, traversă, stinghie.
cross grain [~ grein] s. 1. fibră creaţă / toarsă / răsucită (defect al lemnului). 2. (fig.)
piedică, obstacol, eroare, greşeală.
cross-grained [~greind] adj. (despre lemn) noduros; (fig.) încăpăţânat, îndărătnic,
neînduplecat.
cross groting [~ rgroutirj] s. (/iz.) reţea.
cross hairs [~ hegz] s. 1. (opt.) reticul în cruce (la un instrument optic). 2. (/iz.) fire
reticulare.
cross handle [~ ,ha;ndl] s. 1. (telm.) mâner, manetă în cruce; volan. 2. (av.) manşă de
volan. 3. (mar.) timonă, roată cu cârmă.
cross-hatch [~haît/J vb. tr. a grava cu linii de haşuri.
cross-hatched [~hast/t] adj. (text.) 1. cu carouri, cadrilat. 2. pepit.
cross head ['tos hed] s. 1. (tehn.) capul bielei. 2. (ferov.) patina capului de cruce, loc
plan de bandaj. 3. (tehn.) culisou, berbec, cursor. 4. (tehn.) cap de cruce. 5. (tehn.)
ramificaţie, cruce, suport în cruce.
cross head engine [~ lena^in] s. (tehn.) motor cu cap de cruce.
cross heading [~ ihedirj] s. 1. (poligr.) subtitlu (într-un articol de ziar). 2. (mine) galerie
de abataj.
cross head shoe [~ hed'/u:] s. (tehn.) sabot alunecător; patină.
cross hale [~ heil] s. (mine) mică galerie transversală.
cross induction [~ inidAk/an] s. (tel.) diafonie.
crossing ['kroQsirj] s. 1. întretăiere, intersecţie, încrucişare. 2. răspântie, răscruce, trecere,
punct de nivel; încrucişare de drumuri. 3. loc de traversare (a unei străzi), trecere (pentru)
pietoni. 4. trecere (a unei ape). 5. (biol.) încrucişare, hibridizare. 6. (ferov.) întretăiere
a două linii ferate; trecere peste linia ferată; level ~ trecere / pasaj la nivel; high ~trecere
de nivel; (amer.) grade ~ trecere / pasaj de I la nivel. 7. (mine) crossing, canal pentru
încrucişarea curenţilor de aer, instalaţie de aeraj. 8. (text.) legătură diagonală 2 / 2 . 9 . (tehn.)
ramificaţie, cruce, suport în cruce. 10. (geol.) prag fluviatil.
crossing accident [~ iseksidant] s. accident de traversare.
crossing point [~ point] s. 1. intersecţie; punct de intersectare. 2. vad, loc de trecere.
crossing station [~ .stei/an] s. (ferov.) nod feroviar, nod / încrucişare de cale ferată.
cross-jack ['to(:)s'd3ask] s. (mar.) velă în cruce.
cross-jack yard [~ jd:d] s. (mar.) verga artimon.
cross joint ['tos d3oint] s. 1. (constr.) încheietură / îmbinare transversală. 2. (geol.)
crăpătură orizontală. 3. (tei.) legătură / transpunere în cruce.
cross key [~ ki:] s. (tehn.) pană transversală.
cross lamination [~ .temi'nerfan] s. (geol.) stratificaţie oblică înclinată.
cross lay [~ lei] s. (tehn.) cablaj încrucişat / în cruce.
cross-legged [~legd] adj. care stă cu picioarele încrucişate sau turceşte.
cross light [~ lait] s. 1. lumini care se întretaie. 2. (fig.) tratarea unui subiect din mai
multe puncte de vedere.
crosslike [~laik] adj. în formă de cruce, încrucişat.
cross line [~ lain] s. 1. (mat., poligr.) linie de fracţie. 2. pl. (fiz.) reticul.
cross link [~ link] s. 1. (chim.) legătură între catene. 2. (constr.) contravântuire
transversală.
crossly ['to(:)sli] adv. gâlcevilor, arţăgos, (cu un aer) supărat; cu ciudă.
cross member ]'to(:)s iinembo'] s. 1. grindă transversală, traversă, stinghie;
contravântuire transversală. 2. (ferov.) traversă intermediară. 3. (telm.) sanie transversală.
crossness {'to(:)snis[ s. iritabilitate, irascibilitate; arţag, spirit gâlcevitor.
cross norm ['to(:)s no:m] s. (mat.) normă tensorială.
cross observation |~ iDbz3(:)'veiJan] s. (mii.) observare bilaterală.
cross over ['tos 'ouvsr] s. 1. (ferov.) legătură între două linii paralele. 2. intersectare,
pasaj, răspântie, răscruce, încrucişare.
cross-over bend [~ bend] s. (tehn.) cot reductor, cot, ramificaţie, curbă de racordare.
cross patch [~ pan/] s. (fam.) persoană arţăgoasă / certăreaţă / gâlcevitoare / pornită
/ pusă pe ceartă.
cross peen [~ pi:n] s. (metal.) pană în cruce (la ciocane). ~
233
cross piece [~ pi:s] s. 1. (coristr.) bară / grindă transversală, bară de distanţare, diagonală, dată negrilor de rasiştii americani; b) (fig.) discriminare / segregaţie / persecuţie rasială,
antretoază. 2. (telm.) cap de cruce.
cross pile [~ pail] s. stivă în cruce.
cross pipe [~ paip] s. (telm.) cruce, ramificaţie în cruce (din ţeava).
cross pollination ['kros rpDli'nei/pn] s. (boi.) polenizare încrucişată.
cross product [~, ipnxUkt] s. (mat.) produs vectorial.
cross purpose [~ 'po:pas] s. scop sau ţel ce se deosebeşte de un altul; to be at ~s a (de bucurie); a-şi manifesta (bucuria).
nu se înţelege unul pe altul (şi astfel a acţiona în mod contradictoriu fără intenţie) a
veni în contradicţie, a trage unul într-o parte şi unul în cealaltă, a zice unul hăis şi unul vătrai. 2. (chim.) amestecător; agitator. 3. rangă, gură de lup.
cea.
cross question1 [- 'kwest/sn, -e/t/-, -'--] s. întrebare pusă la un interogatoriu încrucişat
(luat de apărare şi de acuzare).
2
cross question vb. tr. v. c r o s s e x a m i n e .
cross rail [~ reil] s. (constr.) şină transversală; traversă (de uşă).
cross rate [~ reit] s. curs valutar, corelaţie a parităţilor.
cross ratio [~ 'rei/iou] s. (/nat.) biraport; raport anarmonic.
cross reference [~ irefrsns] s. referire la un alt pasaj din aceeaşi carte.
cross rivet(t)ing [~ irivitin] s. (tehn.) grupare în şah a niturilor.
cross road(s) [~ roud(z)] s. încrucişare de drumuri, răscruce, răspântie, bifurcaţie; a umple, a încărca; ~ed with înţesat de, plin de; to ~ one's memory with a-şi încărca
intersecţie; at the ~s la răscruce / răspântie.
crossrow [~rou] s. 1. (înv.) alfabet. 2. şir care întretaie un alt şir.
cross sea [~ si:] s. (mar.) valuri împotriva vântului.
cross section [~ .sck/an] s. secţiune, tăietură transversală; profil.
cross-section paper [~rsek/an 'peipa1"] s. (top., tehn.) hârtie milimetrică.
cross seizing [~ rsi:zin] s. (mar.) legătură în cruce.
cross-shaped [~/eipt] adj. cruciform.
cross-sleeper [~isli:p3r] s. (ferov.) traversă (de calc ferată), antretoază dintre şine.
cross sleeve [~ sli:v] (tehn.) cruce cu mufe; fiting.
cross slide [~ slaid] s. (tehn.) sanie transversală.
cross spider [~ispaid3r] s. 1. (entom.) păianjen cu cruce (Araneida diademă). 2. (tehn.)
reticul (într-un instrument optic).
cross staff [~ sto:f] s. 1. echer topografic. 2. alidadă. 3. riglă mobilă (a unui instrument presiune.
de măsurat unghiuri).
cross stake [~ steik] s. jalon în cruce.
cross stay [~ stei] ş. (constr.) diagonală, contrafişă, contravântuire.
cross stitch j ~ stit/j I. s. tighel, cusătură în „cruciuliţe", brodare, cu „cruciuliţe". II. vb.
tr. şi intr. a coase, a tigheli, a broda cu „cruciuliţe".
cross stone [~ stoun] s. (mineral.) chiastolot, harmatom.
cross switch [~ swit/] s. 1. săgeată, indicator pentru drumuri care se încrucişează; săgeata ranunculoides). 2. pl. crowfeet [~fi:t] (mar.) palan de invergare. 3. pl. crowfeet v,
englezească. 2. (electr.) întrerupător în cinci.
cross talk [~ to:k] s. 1. (teatru) schimb de replici spirituale. 2. (amer.) sporovăială, cârlig de prins prăjini de foraj; furcă.
discuţie, conversaţie. 3. (tel.) diafonie, transmodulaţie, atingere (la telefon). 4. interferenţă
(la radio).
cross tie [~ tai] s. 1. (ferov.) traversă de calc ferată. 2. (constr.) tirant, etrier.
cross timber [~ itimba1"] s. 1. (constr.) pervaz, toc, montant. 2. (arhit.) imposta.
cross travel [~ .tramvai] s. (tehn.) avans transversal; deplasarea transversală-
cross tree [~ tri:] s. (mar.) crucetă; traversă de gabie.
cross vault [~ vo(:)lt] s. (arhit.) bolta în cruce, boltă încrucişată, cu muchii ieşinde.
cross veins [~ veinz] s. (mine) filoane încrucişate.
cross voting [~ ivoutin] s. votare împotriva propriului partid.
crosswalk [~wo:k] s. traversare; trecere, pasaj.
cross wall [~ wo:l] s. (constr.) perete despărţitor, perete transversal.
cross web(s) [~ web(z)] s. (fiz.) reticul.
cross wind [~ wind] s. vânt schimbător; vânt transversal; vânt lateral / contrar.
cross winding [~ iwaindirj] ş. (teAt.) înfăşurare, bobinat în cruce.
crosswise [~waiz] adv. cruciş, în cruce; de-a curmezişul, transversal.
crossword [~wa:d] s. cuvinte încrucişate.
crosswort [~ws:t] s. (bot.) smântânică (Galium cruciatum).
crotch [knrt/] s. 1. bifurcaţie, ramificaţie, ramificare. 2. furcă, cârlig, cange. 3. (anat.)
perineu.
crotchet ['kn>t/it, amer. şi -et] s. 1. cârlig, igliţă. 2. (tipogr.) paranteză dreaptă. 3. fantezie,
toană, capriciu, năbadaie, ciudăţenie, excentricitate. 4. (/nil.) întoarcere de flanc în unghi
drept.
crotcheteer [>kro t/i'tis1"] s. fantezist, om cu ciudăţenii, cu toane, excentric.
crotchety fknrt/iti] adj. capricios, cu toane.
crotonic acid [krs'tounik .assid] s. (chim.) acid crotonic.
croton oii ['krouten oii] s. (tehn.) ulei de croton.
crotyl alcohol ['kroutil rfelkahol] s. (chim.) alcool crotilic.
crotyl halide [~'ha?laid] s. halogenbutilcnă.
crouch [kraut/] vb. A. intr. 1. a se târî. a se umili, a slugarnici, a slugări, a face sluj.
2. a se ghemui la pământ (de frică), a se ciuci, a se chirci. 3. (despre animale) a se pune bombardament. II. adj. care încununează; de încheiere.
la pândă. B. tr. a îndoi, a încovoia, a-şi pleca (spinarea).
croup1 [kru:p] s. (med.) crup, laringită difterică, guşter.
croup2 s. 1. (zool.) crupă (a calului). 2. (pielărie) crupă.
croupier ['kru:piar, -pici] s. (fr.) 1. crupier. 2. vicepreşedinte la un banchet oficial.
crow [krou] I. s. 1. cioară, corb; as the ~ files în linie dreaptă, pe drumul cel mai scurt;
(amer. si.) to eat (boiled) ~ a) a înghiţi hapul, a fi silit la un lucru extrem de neplăcut
sau înjositor; şi bea Grigorc aghiasmă; b) a se supune, a se resemna, a se recunoaşte
învins, a se da bătut; to have a ~ to pick / to pluck with smb. a avea o răfuială cu cineva;
(prov.) ~s do not pick ^ s eyes corb la corb nu-şi scoate ochii; Jim Crow a) porecla
crow quill
rasism, izolare a negrilor, măsuri rasiste îndreptate împotriva negrilor; segregaţionism;
white ~corb alb, pasăre rară; fenomen rar. 2. cântatul cocoşului. 3. strigăt de bucurie
al unui copil. II. vb. past, crowed [kroud] sau crew [kru:] A. intr. 1. a cânta cucurigu,
a cucuriga. 2. (despre copii) a scoate ţipete de bucurie, a jubila. 3. to ~ over a triumfa
asupra (cuiva). B. tr. 1. (despre cocoş) a cânta (cucurigu). 2. (despre copii) a scoate strigăte
crow bar ['krou ba:r] s. 1. (tehn.) rangă / manetă / drug de fier; pârghie de manevră;
crow bells [~ belz] s. pi. v. d a f f o d i 1.
crowberry [~b3ri, -beri] s. (bot.) vuietoare (Empetrum nigrum).
crow bill [~ bil] s. cleşte de dentist.
crowd [kraud] I. s. 1. mulţime, grămadă de oameni; gloată; to get through the ~
a răzbate, a-şi face drum prin mulţime; he might pass in the ~ nu e mai rău decât alţii;
to go with / to follow the ~ a face ce fac toţi, a merge cu mulţimea, a se conforma
obiceiului; a urla ca lupii. 2. (jam.) companie, grup; droaie, şleahtă, liotă. 3. înghesuială,
îngrămădeală, aglomeraţie. 4. grămadă (de lucruri), adunătură, strânsură. -0* (mar.) ~ of
sail. II. vb. A. tr. 1. a (în)grămădi, a strânge (grămadă); a înghesui, a ticsi, a aglomera;
memoria cu. 2. (amer.) a presa (asupra); a grăbi, a zori; a se ţine scai de, a nu lăsa în
pace. 3. to ~ in(to) a îndesa, a băga; to ~ out a scoate (afară) a stoarce. B. intr. 1. a se
strânge (grămadă); a se aglomera; a se înghesui. 2. (mar.) a naviga cu toate pânzele, a pluti
cu cea mai mare viteză.
crowded ['kraudid] adj. 1. plin (pană la refuz), înţesat, ticsit; ~ hali sală plină (până
la refuz), sală ticsită de lume. 2. (jig.) plin, încărcat; life ~ with great events viaţă plină
de mari evenimente / de întâmplări. 3. (amer.) înghesuit, strâns, presat. *v- to be ~ for
time a fi foarte ocupat, a nu avea timp (nici să răsufle).
crowder1 ['krauda1"] s. (teatru si.) sala plină.
crowder2 s. (fam.) viorist, violonist, ceteraş.
crowding motion ['kraudirj -mou/sn] s. (constr.) mişcare forţată; (hidr.) mişcare sub
crow duck ['krou dAk] s. (omit.) lişiţă (Fulica atra).
crowd shovel ['kraud t/A vi] s. (tehn.) escavator, cu lingură de înălţime.
Crow eater ['krou ti:t9f] s. (austr.fam.) locuitor din sudul Australiei.
crow flight ['krou flait] s. (jig.) linie dreaptă.
crow flower ['krou iflaua1"] s. (bot.) iloarea-cucului (Lychnis flos cuculi).
crowfoot ['kroufut] s. 1. pl. crowfoots [~futs] (bot.) untişor, calce-mică, grâuşor (Ficaria
c r o w's - f c e t (2). 4. pl. crowfeet (mine) cârlig pentru instrumentaţie după prăjini,
crown [kraun] I. s. 1. cunună; coroană, coroniţă. 2. coroană (de rege); rege; regină;
to succeed to the ~ a urma la tron. 3. Crown stat; putere supremă (in Anglia). 4. cunună
(de flori), ghirlandă. 5. (fig.) încununare; culme. 6. (bot.) coroană (la pomi). 7. creştet
(al capului); cap; (fig.) over the ~ of the head (îndrăgostit, înglodat în datorii) până
peste urechi; from the ~ (of one's heart) to the sole (of one's foot) din creştet până-n
tălpi. 8. calotă (de pălărie). 9. coroană (dentară). 10. coroană (monedă de 5 şilingi).
11. format de hârtie (în U.S.A., 15 x 19 incii - de scris; în Anglia 16 l i 2 x 19 incii -
de tipar, 15 x 19 incii - de desen). 12. (arhit.) coronament; vârf de boltă. 13. (mar.)
diamantul ancorei, talpa ancorei. 14. (tehn.) jantă, obadă, coroană. 15. falcă (a nicovalei).
♦ (scot.) to keep the ~ of the cause a) a merge prin mijlocul străzii sau drumului; b) (fig.)
a deţine o funcţie importantă. II. vb. tr. 1. a încununa; a încorona. 2. a premia.
3. a proclama. 4. (jig.) a încununa, a desăvârşi, a încheia; to ~ it all (şi) culmea, colac
peste pupăză, -v- (prov.) the end ~s the work sfârşitul încununează opera, urma alege.
5. a scoate / a face regină din (piese - la jocul de dame). 6. a pune o coroana la, a îmbrăca
(un dinte).
crown bar [~ ba: r ] s. (ferov.) longarină.
crown bit [~ bit] s. (tehn.) burghiu pentru găurire inelară.
crown block [~ bbk] s. (ind. petroliferă) geamblac, coroana turlei.
crown burner [~ iba:n3r] s. (metal.) arzător inelar.
Crown Colony [~ ikoteni] s. colonie britanică fără autoguvernare.
crown drill [~ dril] s. (tehn.) sapă cu coroană.
crowned [kraund] adj. 1. bombat, ieşit în afară; convex, sferic. 2. în formă de coroană.
crown gall ['kraun go:l] s. (bot.) cancer de plante.
crown gear [~ giar] s. (tehn.) roată dinţata / frontală, disc; coroană dinţată.
crown glass [~ 'gîa:s] s. sticlă kron / crown.
crown grafting [~ tgra:ftirj] s. altoire în coroană.
crown hinge [~ hind3] s. (constr.) articulaţia cheii.
crowning ['kraunin] I. s. 1. încoronare; încununare. 2. (mii.) coronament. 3. (tehn.)
crown law ['kraun b:] s. (jur.) drept penal.
crown lens ['kraun lenz] s. (opt.) lentilă acromatică; obiectiv acromatică.
crown metal [~ imetl] s. (metal.) aliaj de cupru, nichel şi zinc.
crown nest [~ nest] s. (mine) podeţul geamblacului; platforma coroanei.
crown nut [~ nAt] s. (tehn.) piuliţă inelată.
crown prince [~ 'prins] s. prinţ moştenitor, prinţ de coroană.
crown sheaves [~ /i:vz] s. pl. (mine) rolele geamblacului.
crown wheel [~ hwi:l] s. (tehn.) coroană pentru lanţ.
crow quill ['krou kwil] s. 1. pană de corb. 2. peniţă subţire de oţel.
crow's feet
crow's feet [~z fi:t] s. pl. 1. (mil.) obstacol alcătuit din bucăţi defter cu vârfuri ascuţite
aruncate prin şanţuri etc. pentru a-l opri pe inamic să înainteze. 2. cute, încreţituri la
colţul ochilor, laba-gâştei.
crow's foot [~z fut] s. v . c r o w ' s - f e e t .
crow's-nest [~znest] s. 1. cuib de cioară. 2. (mar.) cuib de cioară, gabie de observat.
3. (foraj petrolier) platforma geamblacului.
croy [kroi] s. dig, zăgaz.
croze [krouz] s. gardină (la butoaie).
croze cutting [~ rkAtirj] s. (ind.) tăierea gardinului.
crozer ['krouza1"] s. gărdinar.
crozing-tool l'krouzirj tu:l] s. (ind.) gărdinar.
crucial ['kru:/iol, -/al] adj. 1. (despre un moment, o experienţă) hotărâtor, crucial, de
răscruce. 2. (despre o perioadă) critic. 3. (med., despre o incizie etc.) în formă de cruce.
crucian ['krm/ian] s. (ifit.) (şi ~ carp) caras (Carassius vulgaris auratus).
cruciate f'kru:/ieit] adj. cruciform, în formă de cruce.
crucible ['krmsibl] s. 1. creuzet; oală de topit. 2. (fig.) încercare grea, ispitire, ordalie,
tortură, calvar.
crucible furnace |~ .fsmisj s. (tefm.) cuptor de creuzet.
crucible steel [~ 'sti:l] s. (metal.) oţel de creuzet.
crucifer l'kru:sif3r] s. (rel.) purtătorul crucii (în timpul unei procesiuni).
cruciferous [kru:'siforos] adj. (bot.) crucifer.
crucifix ['kru:sifiks] s. (rel.) 1. crucifix. 2. (fig.) biserica lui Hristos, religia creştină.
crucifixion [ikru:siTik/?nj ş. 1. răstignire, crucificare. 2. (jig.) chin(uri), suferinţă.
cruciform ['kru:sifo:m[ adj. cruciform, în formă de cruce.
crucify ['kru:sifai[ vb. tr. 1. a răstigni, a crucifica. 2. a mortifica, a chinui, a tortura;
a ţine în frâu (carnea).
crude [kru:d[ adj. 1. crud, necopt. 2. crud, ncfiert. 3. crud, brut, nc-(prc)lucrat; necurăţat.
4. (jig.) aspru, grosolan; necioplit. 5. (fig.) necopt, ncdczvoltat, verde; imatur;
nepriceput, ageamiu; negândit. 6. (fig., despre fapte) simplu, adevărat, neînflorit. 7. (despre
culori) ţipător, viu.
, crude iron [~ 'aian] s. (metal.) fontă.
crudeness ['kru:dnis| s. nedezvoltare, imaturitatc (şifig.).
crude oil ['kru:d 'oil] s. ţiţei.
crude sampling ['kru:d 'samiplirj] s. (maţ.) selecţie neprelucrată.
crudity f'kru:diti] s. 1. cruzime; asprime. 2. necioplire etc. (v. c r u d c).
cruel [ikru(:)9l, 'kruil] I. adj. 1. crud, hain, neîndurător, aspru, câinos, hapsân. 2. crud.
chinuitor; amar(nic); sângeros; înfiorător, cumplit, grozav. II. vb. tr. (austr. si.) a nărui,
a ruina, a duce de râpă (o afacere etc.).
cruelly [-i] adv. 1. crud, cu cruzime, tară milă, fără îndurare; chinuitor. 2. (fam.) foarte,
grozav de, nevoie mare.
cruelness [-nis] s. (rar) v. c r u e 11 y.
cruelty [-ti] s. cruzime, neomenie, ferocitate.
cruelty chaise [~ /eiz] s. (fam.) trăsură fără perne.
cruentate ['kru:intit, -cit] adj. (înv.) sângeros, pătat de sânge.
cruet ['kru(:)it] s. sticluţă (pentru oţet sau untdelemn); pi. v. c r u c t s t a n d .
cruet stand [~ stasnd] ş. serviciu de oţet şi untdelemn (pentru salată), olivicră.
crug [krAg] s. (pop.) pâine, pită, mâncare.
cruggy ['krAgîj adj. (pop.) flămând, înfometat.
cruise [kru:z] I. vb. iutr. 1. (mar.) a patrula; a face o croazieră / crucieră. 2. (şi to ~
about) (jam.) a hoinări, a umbla hoinar; a umbla cu cerşitul.'II. s. (mar.) crucişarc;
croazieră; navigare, plutire.
cruiser ['kruzs1"] s. 1. (mar.) erneişător; (ist.) armoured / belted / protected ~ crucişător,
cuirasat. 2. (fam.) haimana, vagabond; cerşetor.
cruiser carrier [~ ika;rror] s. (mar.) crucişător purtător de avioane.
cruiser weight [~ weit] s. (sport) 1. boxer de categoria semigrea. 2. categoria semigrea.
cruising speed ['krmzirj spi:d] s. (mar.) viteză de crucieră / croazieră.
crumb [kr<\m] I. s. 1. (mai ales pl.) fărârnitură (mai ales de pâine); to pick up / to
gather one's ~s a se îndrepta, a se întrema, a se înzdrăveni. 2. miez (de pâine). 3. (fig.)
frânturi, fărâme, fragmente; a ~ of information frânturi de ştiri; (sg.) ~ of comfort un
pic de mângâiere.-0- to a ~precis, exact; până în ultimul amănunt. II. vb. tr. 1. a fărâmiţa,
a mărunţi. 2. a presăra cu fărâmituri; a presăra cu pesmet; a întinde în pesmet; a găti cu
pesmet. 3. a mătura farâmiturile de pe.
crumble ['krAmbl] vb. A. tr. 1. a fărâmiţa; a pisa; a măcina. 2. a presăra cu pesmet.
B. ia/r. 1. a se fărâmiţa; a se preface în (praf şi) pulbere. 2. (şi to ~ away) (jig.) a se
fărâmiţa; a pieri.
crumbly [-i] adj. fărâmicios.
crumby ['krAinbi] adj. 1. presărat cu fărâmituri. 2. moale (ca miezul de pâine). 3. (amer.)
ieftin. 4. (amer.) murdar; respingător; ticălos.
crummy ['krAini]adj. l . v . c r u m b y (1,2).2.(sl.)(desprefemei)apetisantă,frumoasă,
atrăgătoare, nurlie, durdulie. 3. (sl.) bogat, înstărit, chivernisit; cu buzunarele pline.
4. (amer. sl.) soios, murdar; răpciugos; sărăcăcios. 5. (amer. sl.) ieftin, de proastă calitate.
crump [krAinp] I. vb. tr. 1. a lovi cu putere (mai ales mingea la cricket). 2. (mil. sl.)
a împuşca, a trage în. II. ş. 1. lovitură puternică, izbitură. 2. cădere, bufnitură. 3. (wme
sl.) proiectil exploziv (greu); detunătură, bubuit de proiectil exploziv.
crump backed [~ 'bsekt] adj. cocoşat.
crumpet ['krAinpit] s. 1. gogoaşă. 2. (şl.) cap, dovleac, tigvă; balmy / barmy on the
~, off one's ~ sărit, ţicnit (la cap), nebun, cu o lampă arsă.
crump-footed ['krAnitfutid] adj. cu picioare strâmbe.
crumple ['krAmpl] vb. A- tr. 1. a boţi, a mototoli, a şifona; a încreţi, a plia. 2. a îndoi.
B. intr. 1. a se mototoli, a se boţi, a se şifona; a se încreţi, a face cute, a se plia; this
234
cloth ~s very easily stofa aceasta se mototoleşte foarte uşor. 2. a se face ghem; a se
încovriga. 3. (jig.) a-şi pierde curajul, a se descuraja, a deznădăjdui. 4. to ~ up a ceda,
a se prăbuşi.
crumpler [-9r] s. 1. (fa/u.) cădere (a călăreţului şi a calului). 2. (sl.) cravată.
crumpling ['krAinplirj] ş. 1. mototolire, boţire. 2. pitic. 3. (geol.) cutare intimă.
crumpling capacity [~ ko'pEesiti] s. (text.) şifonabilitate.
crunch [krAnt/] I. vb. A. tr. a roade (cu dinţii); a sparge (cu dinţii). B. intr. 1. a mesteca
(cu dinţii); a ronţăi. 2. a scârţâi, a trosni (sub picioare); a pârâi. II. s. ronţăit, scârţâit;
pârâit.
crupper ['krAp3r] s. 1. crupă (a calului); (vulg.) dos, şezut. 2. pofil (curea care trece
pe sub coada calului).
crural ['kruorol] adj. (anat.) crurai, care ţine de / referitor la coapsă.
crusade [krm'scid] I. s. 1. (ist.) cruciadă. 2. (jig.) cruciadă, expediţie. II. vb. intr.
(against) a întreprinde o cruciadă; a lupta (împotriva) (şi fig.).
crusader [-or] s. 1. (ist.) cruciat. 2. participant la o campanie cu caracter obştesc.
cruse [kru:zj s. (ist.) vas, oală de lut.
crush [krA/] I. vb. A. tr. 1. a zdrobi, a face praf, a sfărâma, a distruge, a nimici (şi
jig.); to ~ a bottle a) a sparge gâtul unei sticle; b) (fig.) a bea, a da pe gât o sticlă. 2. a strivi,
a turti; a presa, a călca; a pune la teasc, a tescui, a stoarce (struguri). 3. a sfărâma, a fărâmiţa,
a zdrobi, a pisa, a măcina, a pulveriza, a concasa. 4. a îndesa, a băga. 5. a boţi, a mototoli,
a şifona. 6. to ~ down a) v. ~ (1,1, 5); b) a călca, în picioare; c) (jig.) a înăbuşi; to ~
out a) a stoarce, a tescui; b) (fig.) a zdrobi, a distruge; to ~ up a) a fărâmiţa, a pisa;
b) a mototoli, a boţi. B. intr. 1. a se boţi, a se mototoli, a se şifona. 2. a fi distrus, a se
sfărâma. II. s. 1. zdrobire, fărâmiţare etc. (v. ~ 1,1). 2. înghesuială, îmbrânceală. 3. (fam.)
adunare numeroasă. 4. (sl.) dragoste înfocată / aprinsă, pasiune nebunească; to have (got)
a ~on a iubi ca un nebun, a iubi la nebunie. 5. băutură din zeamă de fructe. 6. (austr.)
aprox. strungă.
crush-clod shoes [-kbd7u:z] s. pl. (sl.) ghete mari; bocanci.
crushed limestone ['krA/t -laiinstoun] s. (constr.) pietriş de calcar.
crushed stone [~ stoun] s. piatră spartă,
crusher ['krAjV] s. 1. cineva sau ceva care distruge etc.; (sl.) he gave me a ~.mi-a
dat un răspuns zdrobitor / nimicitor; (sl.) beetle ~s a) picioare mari, picioroange; b) cizme
mari; (amer., mii. sl.) gravei ~ infanterist, pifan. 2. (te/m.) concasor, piatră grea de moară;
kollergang, moară de fărâmiţare. 3. (sl.) poliţist, copoi..
crusher cylinder [- 'silindo1"] s. (tehn.) cilindru crusher.
crusher jaw [~ dşo:] s. (tehn.) falcă de concasor.
crusher rolls [~ roulz] s. (tehn.) valţuri de concasor.
crush hat ['krA/ 'haH] s. 1. pălărie moale, de fetru. 2. (fam.) clac.
crushing ['krA/irj] I. s. sfărâmare, zdrobire etc. (v. c r u s h I). II. adj. 1. zdrobitor,
care sfarmă etc. (v. c r u s h I). 2. (sl.) grozav, straşnic, minunat, dărâmător, haios, superb,
trăsnitor.
crushing but [~ bAt] s. (mine) sapă de tip percutant.
crushing machine [~ ms'/im] s. (tehn.) concasor, spărgător; maşină de fărâmare.
crushing material [~ mo'tioriol] s. (tehn.) corp de măcinare.
crushing mill [~ mii] s. (mine) concasor de minereu, maşină de mărunţirc.
crushing sand [~ ssend] s. nisip de concasare.
crushing strain [~ strein] s. (tehn.) tensiune de compresiune.
crushing strength [~ >strerj8] s. (tehn.) rezistenţă la turtire / strivire; tensiune de
compresiune.
crush room ['krA/ ru(:)m] s. (fam. teatru) foaier.
crust [krAst] I. s. 1. coajă (de pâine); crustă; (fig.) mijloace de trai, de existenţă; to earn
one's ~ a-şi câştiga o pâine modestă / un trai modest; (rar) to crack a ~ a lega două în
curmei (de tei)'; a huzuri, a domni. 2. (fig.) coajă, pojghiţă, crustă (de sânge închegat)
pe o rană. 3. strat, pojghiţă (de zăpadă întărită). 4. crustă (pe un metal etc.). 5. (geol.)
scoarţa pământului; depozit superficial. 6. drojdii (de vin, care se depun pe grelele sticlei).
II. vb. A. tr. 1. a acoperi cu o scoarţa, cu o coajă. 2. to ~ with a acoperi cu o coajă de.
B. intr. a se acoperi cu o coajă, a forma o coajă.
Crustacea [krAs'tei/io] s. pi. (zool.) crustacee.
crustacean [krAs'tci/ion] s. (zool.) crustaceu. }
crustal movement ['krAstol 'muivmant] s. (geol.) mişcarea scoarţei.
crusted ['krAstidj adj. 1. acoperit cu o coajă / cu o crustă. 2. (despre vin) care a format
drojdie. 3. învechit; înrădăcinat.
crustily ['krAstili] adv. cu arţag, certăreţ, gâlcevitor, arţăgos.
crustiness f'krAStinis] s. arţag, fire sau dispoziţie certăreaţă, gâlcevitoare, arţăgoasă.
crusty ['krAsti] adj. 1. acoperit cu o coajă aspră, scorţos; (despre pâine, friptură) rumen.
2. (fig.) certăreţ, gâlcevitor, arţăgos, colţos; aspru, scorţos; supărăcios, iritabil; iute la
fire, la mânie, irascibil.
cruţ [krAt] ş. (mine) galerie de profil mic.
crutch [krAt/] s. 1. (meii ales pl. sau a pair of ~es) cârjă; furcă, proptea bifurcată, suport
bifurcat; (constr.) cârjă, piron. 2. furcă (a bicicletei etc.) 3. (fig.) sprijin, reazem, ajutor,
toiag. 4. (mar.) furcă, furchet(ă), cavalet (suport pentru vâsle).
crux [krAks] ş. 1. greutate, dificultate; chestiune grea, problemă dificilă / delicată /
gingaşă; enigmă; the ~ of the matter fondul chestiunii, fondul problemei. 2. the Crux
(astron.) Crucea Sudului (constelaţie).
cry [krai] I. vb. A. intr. 1. a striga, a ţipa, a urla, a zbiera; a exclama; a vocifera; a chiui.
2. a chema, a striga. 3. a plânge; to burst out ~ing a izbucni în plâns; (prov.) there's
no use ~ing over spilt milk degeaba plângi laptele vărsat, mortul de la groapă nu se
mai întoarce. 4. a striga (îu auzul tuturor). 5. to ~ after a plânge pe, după şau de dorul;
to ~ against a striga / a vocifera împotriva; to ~ at a plânge pentru / din cauza; (despre
câini) to ~ back a se întoarce (lătrănd) de pe urmele vânatului; to ~ for a striga / a ţipa
235
după; to ~ for help a) a striga după ajutor; b) a plânge de / după / pentru; to ~ for joy
a plânge de bucurie; the child cries for an apple copilul plânge după un măr; to ~ for
the moon a dori luna de pe cer / a cere imposibilul; to ~ off a se retrage, a se dezice;
I ~ off mi-ajunge, sunt sătul, mi-e lehamite, renunţ; to ~ out a) a striga, a exclama;
b) a striga, a ţipa; a se văita, a se tângui, a se boci, a se lamenta în gura mare; (amer.
fam.) for ~ing out loud! ladracu'! la naiba! to ~out against a striga, a vocifera, a protesta
împotriva; a se plânge de; a dezaproba; to ~ out for help a striga după ajulor; to ~ out
upon a defăima, a ponegri (în gura mare); to ~ to a striga la / către; a chema, a invoca,
a implora (for cerând, cerşind sau stăruind pentru); to ~ upon a striga / a ţipa / a face
scandal pentru.
B. Ir. 1. a striga; to ~ clubs a chema la luptă; (despre maţe) to ~ cupboard a chiorăi;
to ~ fie a striga „ruşine"; a fi indignat / dezgustat / scârbit de; a-şi arăta indignarea /
scârba faţă de; to ~ fire (sau murder) a face gură, a face gălăgie, a face scandal, a ţipa
în gura mare/ca din gură de şarpe; to ~ halves a-şi revendica partea; to ~ quits a declara
lichidată socoteala sau răfuiala avută cu cineva; a se împăca; to ~shame upon a dezaproba,
a condamna (zgomotos); a defăima, a ponegri; to ~ stinking fish a) a-şi vorbi marfa de
rău; b) a da în vileag greşelile cuiva; to ~ thieves a striga „puneţi mâna pe hoţ", a striga
„săriţi, hoţii"; to ~ wolf a stârni panică fără motiv. 2. to ~ down a) a dezaproba,
a condamna; b) a opri, a împiedica, a interzice (zgomotos, în gura mare); c) a critica,
a defăima, a ponegri, a bârfi; d) a înăbuşi, a acoperi (prin strigăte, glasul cuiva); to ~
off a renunţa la, a se retrage de la, a se dezice de (o înţelegere, convenţie, afacere, proiect);
to ~ out a striga, a vesti, a proclama; to ~ one's heart / eyes out a plânge amar(nic),
a hohoti (de plâns); to ~ up c) a lăuda, a proslăvi, a ridica în slava cerului; b) a da /
a oferi mai mult decât (licitanţii), a supralicita, a face sa i se urce / să-i crească preţul.
II. s. pi. cries [kraizj. 1. strigăt, ţipăt, chiuit, chiuitură, chiot; aclamaţie; to give a ~
a scoate un strigăt; much ~ and little wool vorbă multă, treabă puţină; bun de vorbă,
rău de lucru; mai mare daraua decât ocaua; (înv.) out of ~ excesiv, foarte mult; the last
-ultimul răcnet / strigăt (al modei). 2. rugăminte, stăruinţă fierbinte, implorare. 3. plâns(et);
she had a good ~ plânse până când se linişti. 4. lătrat (al câinilor care gonesc vânatul).
5. haită de câini. 6, sunet caracteristic al diferitelor animale: lătrat, miorlăit etc. 7. strigăt
(al negustorilor ambulanţi). 8. zvon; on the ~după cât se aude. după cât se spune, după
câte spune lumea. 9. strigăt de luptă, de război; 10. (pol.) lozincă; the popular ~ opinia
publică, vox populi; to echo a ~a exprima o părere răspândită / generală, a spune / a repeta
(ceea) ce spune lumea. <* far ~ a) marc depărtare; b) it is a far ~ from se deosebeşte
mult de; deosebire mare / ca de la cer la pământ; in full ~ a) în goană mare (pe urinele
vânatului etc); b) în toi.
cry baby [~ tbcibi] s. om sau copil plângăreţ / plângăcios, bâzâilă.
crying ['kraiirj] adj. 1. care strigă; care plânge. 2. (jig.) revoltător, strigător la cer, flagrant.
crymotherapy [Tkraimou'6er3pi:] s. (med.) v. c r y o t h e r a p y .
cryochennstry [ikraiou'kcmistri] s. chimia temperaturilor joase, frigochimic.
cryogen ['kraisK^en] s. (fiz., chim.) substanţă sau amestec criogen.
cryogenic [■kraiou'djenik] adj. criogenie.
cryogenics [ikraiou'd3cniks] s. pi. (folosit ca sg.) criogenie.
cryogenine [pkraiou'd3i:nain] s. (chim.) criogenină.
cryohydrate [ikraiou'haidrit] s. (chim.) criohidrat.
cryolite ['kraialait] s. (mineral.) criolit.
cryology [krai'ol3d3i] s. (fiz.) criologie, erionică.
cryometer [krai'Dmita1"] s. criometru.
cryopedometer [ikraioupi'd3mit9r] s. glaciometru.
cryoplanation [^kraiouplaî'nci/^n] s. (geol.) crioplanaţie, altiplanaţic.
cryoscopy [krai'oskapi] s. (fiz., chim., med.) crioscopic.
cryotherapy [-kraiou'Berspi] s. (med.) crioterapie.
cryotorium [kraiou'toriam] s. (la morgă) încăpere frigorifică.
crypt [kript] s. (ist.) criptă; cavou; capelă subterană.
cryptanalysis [ikripto'nastosis] s. criptologie, ştiinţa descifrării codurilor.
cryptanalyst [krip'tasnslist] s. criptolog.
cryptic ['kriptik] adj. criptic; neînţeles, enigmatic, misterios; ascuns, tainic, ocult.
cryptoanalysis [ikriptouo'nasfosis] s. v. c r y p t a n a l y s i s .
cryptogam ['kriptougasm.-tag-] s. (bot.) criptogamă.
cryptogamic [ikriptou'gamiik] adj. (bot.) criptogamic, de criptogamă.
cryptogamous [krip'togamos] adj. v. c r y p t o g a m i c.
cryptogram ['kriptougrann, -tsg-J s. criptogramă, text scris cu caractere secrete;
document cifrat.
cryptograph ['kriptougra:f, -tag-, -gnefj s.v. c r y p t o g r a m,
cryptographer [krip't:>gr£>f"3r] s. codificator, funcţionar însărcinat cu transpunerea
documentelor în scriere cifrată.
cryptography [krip'togrsfi] s. criptografic, scriere secretă.
cryptometer [krip'tomit9r] s. (automatica) criptometm.
crystadine ['kristodain] s. (tel.) cristadină.
crystal ['kristl] I. s. 1. cristal, cleştar; (colectiv) vase de cristal. 2. (chim., mineral.)
cristal. 3. (fig. poetic) cleştar, cristal (vorbind de apă, gheaţă, lacrima, ochi). 4. sticlă
de ceas (de mână sau de buzunar). 5. (radio) cristal, galena. II. adj. 1. de cristal, din
cristal. 2. (chim., mineral.) cristalin, de cristal. 3. (fig.) de cleştar, de cristal, cristalin,
limpede, transparent.
crystal alcohol [~ 'ajlkahnl] s. (chim.) alcool pentru cristalizare.
crystal carbonate [~ »ku:bonit] s. (chim.) sodă cristalizată.
crystal class [~ klu:s] s. (chim.) clasă de simetrie / de cristalizare.
crystal control [~ kan'troul] s. (tehn.) reglaj piezoelectric.
crystal gazing [~ igeizirj] s. ghicit (în oglindă / cu ajutorul cristalului magic sau al
sferei magice).
cuckoo bread
crystal germ [~ d3a:m] ş. (chim.) cristal de priză.
crystal gum [~ gAin] ş. (chim.) dextrină.
crystal ice [~ ais] s. gheaţă cristal.
crystal lac [~ hek] s. cristal-lac.
crystal lattice [~ ilastis] s. (chim.) reţea cristalină.
crystalliform [kri'stamfomi] adj. cristalin; asemănător cu un cristal.
crystal-like ['kristol-laik] adj. v. c r i s t a 11 i f o r m.
crystalline ['kristalain, amer. şi -linj adj. v. c r y s t a 1 (II).
crystalline grain [~ grein] s. (mineral.) cristalit.
crystalline humour [~ ihju:ni3r] s. (anat.) cristalin, umoare cristalină.
crystalline lens [~ lenz] s. (anat.) cristalin.
crystallite f'kristolait] s. (mineral.) cristalit.
crystallization bkristalai'zei/^n, amer. şi -li'z-3 s. (chim., mineral.) cristalizare.
crystallize l'kristalaiz] vb. A. intr. 1. (chim., mineral.) a cristaliza. 2. (fig.) a se cristaliza,
a lua o formă definită sau definitivă. 3. (despre fructe) a se zaharisi. B. tr. 1. (chim.) a
cristaliza, a face să cristalizeze. 2. a zaharisi (fructe).
crystalloblastic [-kristolou'bla?stik] adj. (mineral.) cri.ştaloblastic.
crystallogram ['kristaloupgrami, kris'tcelougrann] s. eristalogramă.
crystallographic bkristalou'graîfik] adj. cristalografie.
crystallography [ikrista'bgrofi] s. cristalografie.
crystalloid ['kristaloidj (chim., fiz.) I. adj. cristaloid. cu aspect de cristal. II. s. cristaloid.
crystal loudspeaker ['kristl !laudspi:kor] s. (tel.) difuzor piezoelectric.
crystal receiver [~ ri'si:v3r] s. (radio) radioreceptor cu cristal.
crystal seed [~ si:d] s. (chim.) cristal de priză.
crystal set [~ set] s. (radio) v. c r y s t a 1 r e c e i v e r .
crystal unit [~ -ju:nit| s. (electr.) dispozitiv piezoelectric.
cub [kAb] I. s. 1. pui (al unui animal de pradă). 2. (glumeţ, peior.) tânăr, băieţandru,
ţângău; băiat prost crescut / necuviincios / obraznic; an unlicked ~ un tânăr fără experienţă,
un ţângău, un ageamiu. 3. (amer. si.) boboc, novice, începător, nepriceput. II. vb. A- intr.
1. (despre animale sălbatice) a făta. 2. a vâna pui de vulpe, B. tr. (despre animale sălbatice)
a făta.
cubage |'kju:bid3J s. cubaj; volum în m3; capacitate, conţinut.
Cuba libre f'kjmba 'li:bra[ s. băutură preparată din rom si Coca-Coca.
Cuban ['kjuiban] adj., s. euban.
cubature ['kju:b3t/3r] s. v. c u b a g e.
cubbed [kAbd] adj. (despre animale sălbatice) cu pui.
cubbing ['kAbirj] s. vânătoare de pui de vulpe.
cubbish ['kAbi/J adj. 1. greoi, stângaci, neîndemânatic. 2. prost crescut.
cubbishness [-nis] s. (rar) stângăcie, neîndemânarc.
cubby ['kAbi] s. colţ tihnit, locşor tihnit / confortabil; odăiţă confortabilă; locuinţă mică
confortabilă.
cubby hole [~ houl] s. (fa/n.) v. c u b b y .
cubby house [~ haus] s. casă de păpuşi.
cube [kju:b] I.s. 1. (geom.)cub; (mat.) cub, puterea a treia; the~of 4is 64 4 (ridicat)
la cub / la puterea a treia, este egal cu 64; the ~ root of 64 is 4 rădăcina cubică din 64
este (egală cu) 4. 2. cub, bucată cubică (de zahăr etc.). 3. piatră de pavaj, pavea. II. vb.
tr. 1. (mat.) a ridica la cub, la puterea a treia. 2. a calcula / a evalua volumul / cubajul
(cu gen.). 3. a pava CU pietre / cu pavele cubice. ♦ to ~ ice a sparge gheaţa în bucăţele
cubice.
cube-like [~laik] adj. cubic, în formă de cub.
cube ore [~ o:T] s. (mineral.) farmacosiderit.
cube root [~ ru:t] s. (mat.) rădăcină cubică.
cube spar |~ spu:r] s. (mineral.) anhidrid, carstenit.
cube sugar [~ i/ug3rj s. zahăr cubic / bucăţi.
cubic(al) ['kju:bik(jl)] I. adj. cubic. II. s. (mat.) (ecuaţie) cubică.
cubically ['kju:bik?li] adv. (ma/.) prin ridicare Ia puterea a treia.
cubic contents ['kju:bik 'ksntcnts] s. cubaj.
cubic foot ['kju:bik 'lut] s. picior cub (unitate de măsură egală cu 28,317 cm).
cubic inch [~ int/] s. ţol cub (unitate de măsură egală cu 16,39 c/n*)
cubic yard |~ ja:d] s. yard cub (unitate de măsură egală cu 764,553 cm3).
cubicle ['kju:bikl] s. odăiţă, cămăruţă (într-un internat sau cămin).
cubiform ['kju:bifo:m] adv. cubic, de forma unui cub.
cubing ['kjmbin] s. 1- cubaj. 2. (mat.) ridicare la puterea a treia / la cub; cubaj.
cubism !'kju:biz3m] adj. (arte) cubism.
cubit ['kju:bitj s. 1. (anat.) cubitus. 2. (înv.) cot (măsură de lungime de aproximativ
45 cm).
cuboid I'kjmb.iidl I. adj. cuboid(al). II. s, 1. (anat.) (os) cuboid. 2. (geom.) cuboid,
paralelipiped dreptunghic.
cub pilot ['kAb ipaibt] s. (amer. av.) pilot novice / ageamiu.
cub reporter [~ ri'po:ter] s. (amer.) reporter novice / ageamiu / începător.
cub skins [~ skinz] s. pi. (corn.) pici de animale (sălbatice) tinere.
cucaine ['kjurkein] s. v. c o c a i n e.
cucking stool ['kAkiij stu:l[ s. (ist.) scaun al infamiei (pe care se legau femeile cu purtări
necuviincioase si negustorii necinstiţi).
cuckold ['kAkc^ld] I. s. (bărbat) încornorat, soţ înşelat. II. vb. ţr. a încornora, a pune
coarne (bărbatului), a-şi înşela (soţul).
cuckoo I. ['kuku;] s. 1. (omit.) cuc (Cuculus canorus). 2. (si.) (om) prost, nătâng, tont,
bleg, nerod, natăficţ, gură-easca. II. adj. (sl.) smintit, ţicnit, sărit, şui. căruia îi lipseşte
o doagă; nebun. III. [ku'ku:] interj, cucu!
cuckoo bread [~ bred] s. v. c u c k o o* s b r e a d .
cuckoo clock 236

cuckoo clock [~ kbk] s. ceas(ornic) cu cue. culm1 [kAlm] s. (bot.) pai, culm, lujer, tulpină (goală pe dinăuntru).
cuckoo flower [~ iflauo'] s. (bot.) 1. stupitul-cucului, scuipatul-cucului (Cardamine culm2 s. (geol.) vârf, pisc, culme, creştet.
pratensis). 2. (înv.) floarea-cucului (Lychnis flos cucnli). culm3 s. praf de cărbune / de antracit; culm; cărbune.
cuckoo fly [~ flai] s. (entom.) viespe-de-aur (Chrysis ignita). culminate ['kAlmineit] vb. intr. 1. a culmina, a atinge punctul culminant, a ajunge la
cuckoo grass [~ gra:s] s. (bot.) mălaiul-cucului (Luzula campestris). culme, la apogeu. 2. (astron.) a culmina, a trece la meridian. 3. to ~ in a culmina cu.
cuckoo-like [~laik] adj. asemănător cu cucul. culmination [.kAlmi'neiJan] s. 1. punct culminant, apogeu, zenit, culminare. 2. (astron.)
cuckoo oats [~ outs] s. (bot.) ovăz de vară. culminare, trecere la meridian.
cuckoo pint(el) [~ pint(al)] s. (bot.) rodul-pământului, cocoşoaică, porumbul-cucului, culmination point [~ point] s. punct culminant, culme; punct critic.
barba-lui-Aron (Arum maculaîum). culottic [kju(:)'btik] adj.. (rar) aristocratic.
cuckoo's bread [~s bred] s. (bol.) măcrişul-iepurelui (Oxalis acetosella). culottism [kju(:)lotizm] s. (rar) aristocraţie.
cuckoo's maid(en) [~z .meid(n)] s. (omit.) vârtecap (Jynx torquilla). culp [kAlp] s. (pop.) (lovitură de) pumn.
cuckoo's mate [~z meit] î . v . c u c k o o' s m a i d (e n). culpability [ikAlpa'biliti] s. vinovăţie, culpabilitate.
cuckoo's meat [~z mi:t] s. v. c u c k o o' s b r e a d. culpable ['kAlpabl] adj. reprobabil, condamnabil, vinovat; criminal.
cuckoo song [~ sorj] s. 1. cântecul cucului. 2. (fig.) cântec vechi, poveste veche. culpableness [-nis] s. v. c u 1 p a b i 1 i t y.
cuculine ['kju:kjulin, -lain] adv. v. c u c k o o -1 i k c. culprit ['kAlprit] s. 1. acuzat, inculpat. 2. vinovat, culpabil, infractor, delincvent.
cuculus ['kju:kjubs] s. (lat., omit.) cuc (v. c u c k o o l , 1). culrage ['kAlridj] s. (bot.) dintele-dracului (Polygonum hydropiper).
r
cucumber ['kju(:)kombo , 'kju:kAm-] s. (bot.) castravete (Cucumis sativus); (fig.) (as) cult [kAltJ s. 1. cult, religie, confesiune, lege. 2. cult, adoraţie; (rar) the ~of the jumping
cool as a ~ liniştit, rece, calm, netulburat, imperturbabil, cu sânge rece, stăpân pe sine. cat politică de expectativă.
cucumber tree [~ tri:[ s. (bot.) magnolie americană (mai ales Magnolia acuminata şi cultism [-izam] s. (lit.) cultism, gongorism.
Magnolia cordada). cultist [-ist] s. (lit.) cultist, gongorist, aa"ept al stilului bombastic al lui Gongora y Argote
cucurbit [kjm'ksibit] s. (chim.) alambic; vas de distilare; retortă. (1561-1627).
cucurbitaceae [■kju:k3:bi'tei/ii:] s. pi. cucurbitacee. cultivar ['kAltiva:r] s. (agr.) soi cultivat, cultlvar.
cucurbiteae [rkju:ka;bi'tii:] s. pl. v. c u c u r b i t a c e a e. cultiv(at)able ['kAltiv(eit)3bl] adj. (despre pământ) cultivabil.
cud [kAd] s. rumegătură, hrană rumegată; to chew the ~«) a rumega; b) (fig.) a rumega cultivate ['kAltiveit] vb. tr. 1. (agr.) a lucra, a cultiva (pământul); a desţeleni. 2. (agr.)
lucruri / gânduri / supărări vechi; c) (fig.) a sta pe gânduri, a cugeta, a chibzui, a medita, a creşte, a cultiva; a plivi. 3. (fig.) a cultiva, a civiliza, a instrui; a cizela, a ciopli, a rafina,
a reflecta. . ■ ■ ■ - a peria; a cultiva, a practica, a se ocupa de, a se îndeletnici cu, a se consacra (cu aat.),
cudbear ]'kAdbeor] s. 1. (chim.) turnesol. 2. (bot.) lichen (Lecanora Ochrolechia a întreţine, a dezvolta; to ~ the acquaintance of a cultiva relaţiile cu.
tartarea) folosit la producerea unei culori purpurii şi la prepararea turnesolului. cultivated ['kAltiveitid] adj. 1. (agr., despre pământ) lucrat, cultivat. 2. (fig.) cult(ivat),
cuddle ['kAdlJ I. vb. A. intr. 1. ase strânge, a se ghemui. 2. to ~ together a se strânge, ridicat, instruit. 3. (lîg.) fin, rafinat.
a se ghemui unul lângă altul, unul într-altul. B. tr. a strânge la piept, în braţe. II. s. cultivated area [~ isorio] s. (agr.) suprafaţă cultivată, suprafaţă semănată.
îmbrăţişare, strânsoare. cultivation [IcAlti'vei/an] s. 1. lucrare, cultivare (a pământului); creştere, cultivare,
cuddy1 l'kAdi] s. (mar.) 1. cabină mică (de barcă, de şlep). 2. cămară de provizii; bufet. dezvoltare (a plantelor, bacteriilor etc.). 2. ~ of cultivare a, practicare a, îndeletnicire
3. bucătărie de şlep. 4. (înv.) sală mare; sală de mese. cu. 3. civilizaţie; cultură; civilizare; culturalizare.
cuddy2 s. 1. (scof.) măgar, asin. 2. (tehn.) cric cu trei picioare. cultivator ['kAltiveitar] s. 1. cultivator, persoană care cultivă (pământ, plante etc.).
cudgel ]'kA(l33l] I. s. bâtă, ciomag, toroipan, retevei; to take up the ~s for a) a ţine 2. agricultor, plugar. 3. cultivator (maşină agricolă).
partea (cuiva); a lua apărarea (cuiva); b) a apăra, a susţine (ceva). II. vb. tr. a bate eu cultivator plough [~ plauj s. v. c u l t i v a t o r (3).
bâta, eu ciomagul, a ciomăgi; to ~ one's brains a-şi bate capul, a-şi frământa mintea / cultrate ['kAltreit] adj. (bot.) ascuţit, ca o lamă de cuţit.
creierii, a se frământa. cultural ['kAlt/aral] adj. cultural. ■ .
cudweed ['kAdwi:d] s. (bot.) siminoc, siminic (Gnaphalium sp.). cultural features [~ &tlsz]\s. pl. (top.) construcţii şi plantaţii.
cue1 [kju:] s. 1. (teatru) (sfârşit de) replică; indicaţie a intrării sau intervenţiei / replicii cultural level [~ ilevlj s. nivel cultural. ■ ' - - . ■
unui alt actor; to give smb. his ~ a da cuiva intrarea (şi fig.) (fig.) it was not his ~ to culture ['kAltfo'] s. 1. cultură; in the realm of ~ în domeniul culturii. 2. cultură agricolă;
nu era treaba lui să. 2. indicaţie (discretă sau indiscretă); to give smb. the ~ a da cuiva creştere, cultivare, cultură (a plantelor, animalelor); ~ of wine cultivarea viţei de vie.
o indicaţie, a-1 lăsa să înţeleagă, a-i sufla; to take one's ~from smb. a se lua / a se conduce 3. (bacteriologic) cultură. 4. (top.) semne şi drumuri (pe hărţi).
/ a se orienta după cineva, a se folosi de îndrumările cuiva, a ţine hangul cuiva, a imita cultured [Mt/od] adj. 1. cult(ivat), instruit, cu carte; evoluat, înaintat, cu (un) nivel
pe cineva. 3. (la biliard) tac. 4. coadă, codiţă (de păr), cosiţă. 5. rând, coadă, şir (de cultural ridicat. 2. (agr.) cultivat, lucrat.
persoane). 6. dispoziţie, toane, chef; in good ~bine dispus, în toane bune. 7. (tel.) instalaţie culture medium 1'kAlt/a iini:djom],pl. culture media [-dja] s. (bacteriologic) mediu
de transfer. -J* (sl.) to drop a ~ a muri, a da ortul popii, a-şi lua adio de la viaţă, a părăsi de cultură. 1

scena.
cue2 s. denumirea literei Q.
cue despiser [~ dis'paizor] s. (teatru) actor neatent la replici.
cueist ['kju:ist] s. jucător de biliard.
cuesta ['kwesto] s. (geol.) structură de falii în trepte.
1
cuff [kAf] s. manşetă (la cămaşă sau iuiină); (amer.) off the ~ (citind) de pe hârtie
(;</( discurs etc.); (amer. sl.) on the ~a) pe credit / datorie / veresie / cretă; b) fără pregătire, culverwort [ikAlvawa:t] s. (bot.) căldăruşă (Aquilegia vulgaris).
fără să se gândească (bine).
cuff 2 1. s. lovitură cu palma sau pumnul, pumn, ghiont; dupac. II. vb. tr. a bate, a lovi
cu palma sa» cu pumnul (în); a ghionti; a ciocăni (în).
cufflink [~ link] s. buton de manşetă.
cuff shooter [~ .fu:tsr] s. (teatru sl.) diletant încrezut.
Cufic ['kjuifik] s. veche scriere arabă.
cuirass [kwi'ras] I. s. platoşă, cuirasă, za. II. vb. tr. a împlătoşa, a înzăua; a cuirasa. voluminos. 2. (fig.) belaliu, buclucaş.
r r
cuirassier [>kwiro sio ] s. (ist.) cuirasicr.
cuisine [kwi(;)'zi:n] s. (jr.) 1. bucătărie, cuhnie. 2. bucătărie, masă, mâncare, hrană,
fel de alimentaţie. 3. artă culinară, bucătărie, gătit, pricepere la gătitul mâncării.
cuisinerie [kwi'zinari] s.(fr.)v. c u i s i n e (3).
cuke ['kju:k s. (glumeţ) castravete.
culbute ['kAlbst] s. (fr.) (av., auto) capotaj.
cul-de-sac ['kuldo'sxk amer. şi 'kAl- şi pronunţia franceză] s. (fr.) 1. fundătură. 2. (fig.)
impas, situaţie fără ieşire / fără perspectivă de îndreptare. 3. (anat.) cecum, intestinul gros.
cul-de-sac station [~ .stei/an] s. (ferov.) staţie terminus, cap de linie.
culinary ['kAlinari, înv. 'kju:!-] adj. 1. culinar, referitor la gătit / la bucătărie. 2. (despre
plante, legume) folosit în bucătărie, bun de mâncat sau de gătit, comestibil.
culinary vessels [~ iveslz] s. pl. vase de bucătărie.
cull [kAl] I. vb. tr. 1. a culege (flori). 2. a alege, a selecţiona; a brăcui, a da la rebut.
II. s. pl. brac (l« creşterea vitelor); (amer.) brac, rebut de cherestea.
r
cullender ['kAlindo [ s.v. c o l a n d e r (I).
culler ]'kAl3r] s. (N. Z.) vânător profesionist (de animale dăunătoare).
cullet 1'kAlit] s. deşeuri sau cioburi de sticlă (reintroduse în procesul de fabricaţie).-
culling board ['kAÎirj bo:d] s. (mar.) masă de sortat peşte.
cully ['kAliJ s. 1. (om) înşelat, păcălit, fraier. 2. (fam.) prieten, amic, tovarăş, camarad. şperţ (cuiva).
culver ['kAlvar[ s. (omit., dial.) porumbel sălbatic, porumbel popesc (Columba livia
palumbus).
culver-headed [~ ihedid] adj. (pop.) bătut în cap, nerod, prost.
culverin ['kAlvarin] s. (ist. mil.) tun mic, piesă de artilerie uşoară.
culverineer [.kAlva'ri(:)niar] s. (ist. mii.) tunar.
culvert I'kAlvot] s. (constr.) podeţ tubular; galerie de drenaj / de desecare la zi.
cum [kAin,/orma slaba kom] prep. (lat.) cu; ~ dividend inclusiv dividendul.
cumber ['kAmbar] I. vb. tr. a încărca, a împovăra; a stingheri, a stânjeni, a strâmtora,
a împiedica, a zăticni, a incomoda, a jena. II. s. 1. greutate, povară (grea sau voluminoasă).
2. strâmtorare, stinghereală, zăticneală, situaţie grea / neplăcută / incomodă / jenantă.
cumberless ['kAtnbalis] aay. (rar) fără griji, nepăsător.
cumbersome ['kAmbasam] adj. 1. împovărător, stânjenitor, stingheritor, incomod,
cumbersomeness [-nis] s. incomoditate, stânjeneală.
cumble ['kAmblJ s. (înv.) culme, vârf.
cumbrance ['kAAbrons] s. (înv.) povară; piedică, obstacol.
Cumbrian ['kAmbrian] I. adj. din Gumberland (comitat din Anglia). II. s. locuitor al
comitatului Cumberland.
cumbrous ['kAmbras] adj. v. c u m b e r s o m e .
cumbrousness [-nis] s. v. c u m b e r s o m e n e s s .
cumene [rkju:min] s. (chim.) cumenă.
cumfrey ['kAmfri] s. v. c o m f r ey.
cum grano salis [kAin 'greinou 'seilis] adv. (lat.) cu (anumite) rezerve, într-un anumit
sens, cu un bob de sare.
cumin ['kAmin] s. (bot.) chimion (Cuminum cuminum).
cuminic alcohol [kju:minik 'aîlkahal] s. (chim.) alcool cuminic.
cummer ['kAmar] s. (scot.) 1. cumătră. 2. cumătră, ţaţă, femeie guralivă, bârfitoare,
palavragioacă, bârfă. 3. prietenă, amică.
cummerbund ['kAmabAnd] s. (anglo-indian) brâu, cingătoare, centură.
cummin ['kAmin] s. v. c u m in.
cumshaw ['kAiilJo:] I. s. mită, şperţ, ciubuc; bacşiş. II. vb. tr. a mitui, a sperţui, a da
237
cumulant ['kju:mjubnt] s. (mat.) semi invariant.
cumulation [ikjuimju'lei/ipn] s. 1. adunare, acumulare, îngrămădire. 2. (jur.) conexare.
cumulative ['kju:mjubtiv, -leit-] adj. (rc)unit; cumulat; (jur.) conexat, cumulat.
cumulative evidence [~ 'evidans] s. (jur.) totalitatea probelor adunate.
cumulative vote [~ vout] s. vot cumulativ, sistem electoral în care alegătorul are un
număr de voturi egal cu numărul candidaţilor şi poate să dea toate voturile unui singur
candidat sau să le repartizeze după cum doreşte.
cumulenes [*] s. pi. (chim.) cumulene.
cumulo-cirro-stratus [ikjuimjub'sirou'streitos] s. (meteor.) cumulo-ciro stratus.
cumulo-nimbus [~'nimb9s] s. (meteor.) cumulonimbus, nor de furtună.
cumulo-stratus [~'streitss] s. (meteor.) cumulo-stratus.
cumulus ['kju:mjubs],p/. cumuli [-lai] s. (meteor.) cumulus.
cuneiform [ikju:niifo:m] I. adj. cuneiform. II. s. (caracter) cuneiform.
cuneiformed f-d] adj. cuneiform.
cunning ['kAnin] I. adj. 1. şiret, şmecher, pişicher, mehenghi, ceapcin; 2. viclean, rafinat,curaţao [ikjuara'sou, ikp:r-] s. (lichior) Curacao (din portocale).
perfid, înşelător, mincinos, de rea-credinţă. 3. isteţ, iscusit, priceput, versat, dibaci, abil,
îndemânatic; capabil, destoinic. 4. (amer.fam.) încântător, fermecător, adorabil, delicios,
drăgălaş, graţios; atrăgător, ademenitor; nostim, picant. II. s. 1. şiretenie, perfidie,
înşelătorie, rea-credinţă. 2. iscusinţă, pricepere; dibăcie, abilitate, îndemânare; destoinicie.
cunt [kAnt] s. (si.) 1. vagin. 2. (femeie) stricată.
cup [kAp] I. s. 1. ceaşcă; cupă, potir; to be a ~ too low a fi prost dispus; (rnv.) to bedoctorie, medicament, remediu.
~ and can a fi prieteni buni, a fi o apă şi un pământ; to be in one's ~ a) a fi cu chef;
b) a chefui; to kiss the ~ a duce paharul la gura; a bea; (jig.) a bitter <- paharul / cupa 2. (scot. jur.) tutore. 3. (jur.) curator.
amărăciunii, cupa amară, durere (mai ales sufletească); (prav.) there's many a slip
between the ~ and the lip nu zi hop până n-ai sărit. 2. (sport) cupă; premiu. 3. (bot.)
potir, caliciu, periant. 4. (electr.) izolator-clopot (delta). 5. (telm.) inel, manşetă, manşon.
6. v. c u p p i n g g 1 a s s. II. vb. A. intr. (bot.) a lua forma unui potir. B. tr. a punejaretul calului); vesigon. 4. (constr.) piatră de bordură; bordura (de trotuar); refugiu pentru
ventuze / pahare (cuiva), a trata cu / prin aplicare de ventuze / pahare.
cup and ball [~3n'bo:l] s. bilbochet (joc în care o minge trebuie prinsă într-o cupă).
cup bearer ['kAp rbears1"] s. (ist.) paharnic, cupar.
cupboard ['kAbed] s. bufet, dulap; (înv.) to cry ~ a-i fi foame, a fi flămând, a cerc de
mâncare; a-i chiorăi maţele de foame; skeleton in the ~ secret (ruşinos) de familie.
cupboard love [~ IAV] s. dragoste interesată.
cupei ['kju(:)pel, -'-] I. s. (metal.) creuzet. II. vb. tr. (telm.) a cupela.
cupel(l)ate ['kju:p3leit] vb. ţr. a cupela.
cupel(l)ation [ikjuOpa'lcî/sn] s. (telm.) cupelaţie.
cup final ['kAp -fainal] s. (sport) fmala cupei, meci decisiv pentru decernarea cupei,
cup-formed ['kAp'fomid] adj. în formă de cupă.
cupful ['kApful] s. (o) ceaşcă (de ceai etc.).
cup grease ['kAp gri:s] s. unsoare consistentă,
cup holder [~ ihoukbr] s. (sport) deţinător al cupei.
Cupid ['kju:pid] s. (mitol.) Cupidon, Amor; to look for ~s in smb.'s eyes a se uita
stăruitor sau drăgăstos / languros în ochii cuiva.
cupidity [kju(:)piditi] s. 1. lăcomie, aviditate (mai ales de bani); nesaţ; râvnă, jind.
2. zgârcenie, avariţie; fire hapsână.
Cupidon ['kju:pidan] s. v. C u p i d.
cup insulator [>kAp 'insjuleit3r] s. (electr.) izolator-clopot.
cupiscent ['kjrnpissnt] adf v. c o n c u p i s c e n t .
cup lichen ['kAp 'laiken] s. (bot.) trânibiţa-rnuşchiului (Cladonia pyxidata).
cup man [~ man] s. (rar) tovarăş de chef; prieten.
cup meter [~ imi:t3r] s. (meteor.) anemometru cu cupe.
cup moss [~ mos] s. v. c u p l i c h e n .
cup mushroom [~ miA/rum] s. (bot.) 1. urechea-babei (Peziza coccinea).
2. pitac ui -drac ului (Peziza venosa).
cut notch [~ not/] s. (lehn.) decuparea polilor.
cupola ['kju:pob] s. 1. (arhit.) cupolă. 2. (metal.) cubilou. 3. (mii. mar.) turelă blindată
pentru tunuri grele,
cupola furnace [~ -famis] s. v. c u p o 1 a (2).
cupola gas [~ gss] s. (metal.) gaze de cubilou.
cupola-shaped [~/eipt] adj. în formă de cupola,
cupola tenter [~ ttenta1"] s. (metal.) topitor la cubilou,
cuppa ['kApa] s. (fam.) ceaşcă de ceai (prese, de la cup of tea),
cupped wheel [.kApt ftwi;l] s. (te/m.) roată cu cupe; rotor Pelton.
cupping ['kApirj] s. 1. (med.) aplicare de ventuze. 2. (telm.) arnbutisare.
cupping die [~ dai] ş. (metal.) stanţă de întins / de tras.
cupping glass [~ gla:s] s. (med.) ventuză, pahar,
cupping machine [~ ni3i/i:n] s. (telm.) presă de întins / de tras.
cupping press [~ preş] s. v. c u p p i n g m a c h i n e ,
cupping test [~ test] s. (telm.) probă de arnbutisare adâncă.
cupping value [~ iVîelju:] s. (tehn.) coeficient de întindere; indice de arnbutisare.
cuppy ['kApi] adj. în formă de cupă.
cupra silk ['kjuipra silk] s. (chim.) mătase cupro-amoniacală.
cupreous ['kju:prbs] adj. (mineral,, metal., chim.) 1. care conţine cupru. 2. de culoarea
cuprului.
r
cupric [ kju:prik] adj. (chim.) cupric, conţinând cupru,
cupriferous l'kjuO'prifaras] adj, v. c u p r e o u s (1).
r
cuprite [ kju:prait] s. (mineral.) cuprit (minereu roşu de cupru).
cuprous ['kju:pras] adj. (chim.) cupros.
cuprous chloride [~ 'kb:raidj s. (chim.) clorură cuproasă.
cuprous oxide [~ 'oksaid] s. (chim.) protoxid de cupru, oxid cupros.
curl
cup shake ['kAp /eik] s. rulură (defect al lemnului).
cup spring [~ sprin] s. arc-disc.
cup tosser [~ -tos3r] s. (si.) ghicitor / ghicitoare în cafea.
cup valve [~ vaelv] s. (tehn.) supapă în formă de cupă, supapă cu clopot.
cup warp [~ wa:p] s. (tehn.) deformaţie transversală.
cup washer [~ IWD/91"] s. (tehn.) şaibă elastică.
cup wheel [~ wi:l] s. (tehn.) piatră-oală.
cur [k3:r] s. 1. câine (mai ales rău, care muşcă), javră, potaie, cotarlă. 2. (/ig.) om rău
/ prost crescut / grosolan, grobian. 3. laş, mişel; (sl.) trădător.
curability [ikjuara'biliti, 'kjo:r-] s. însuşirea (unei boli) de a putea fi vindecată,
curabilitatc.
curable [ikjuarabl, 'kp:r-] adj. 1. (med., despre o boală, un bolnav) curabil, care se
poate vindeca. 2. (despre alimente) care se poate conserva prin sărare, murare, afumare
sau uscare.
curacy ['kjuarasi, 'kp:r-] s. post / oficiu de diacon / de ajutor de paroh.
curara [kju'ra:r£] s. curara, curare (otravă puternică de origi/ui vegetală).
curassow ['kjmrasou, kju'rassou] s. (omit.) curcan brazilian (Crea alector).
curate ['kjuarit, 'kp:r-] s. diacon, ajutor de paroh.
curative ['kjuarativ, rkjo:r-] I. adj. curativ, vindecător, tămăduitor; salutar. II. s. leac,
curator [kjua'rcita', kb:'r-] s. 1. director, conservator, custode (de muzeu, de bibliotecă).
curarrix [kju3'rcitriks],p/. curatrices [-si:z] ş. 1. femeie custode. 2. (jur.) femeie curator.
curb [k3:b] I. s. 1. strună, zăbăluţă. 2. (fig.) frâu, piedica; to put a ~ on a pune frâu,
a opri. 3. curbă, osul caprei, os mort, osişor, bolfă (excrescenţă osoasă sau exostoză la
pietoni; v. şi k e r b (1,1). 5. ghizd, colac (de fântână). II. vb. tr. 1. a pune (calului)
struna / zăbăluţă; a pune frâu; a struni, a strânge în frâu. 2. a încovoia, a îndoi, a pleca.
3. (fig.) a îngenunchia, a supune, a subjuga; a ţine în frâu.
curb bit [~ bit] s. zăbală cu strună.
curb bridle [~ rbraidl] s. frâu cu strună.
curb roof [~ ru:f] s. acoperiş cu două versante; acoperiş mansardat.
curbstone E'k9;bstoun] s. v. k e r b s t o n e.
curcuma ['kaikjuma] s. (bot.) curcuma (Curcuma longa).
curcuma paper [~ ipcipa1"] s. hârtie de curcuma.
curcumin [rk3:kjumin] s. (chim.) curcumină.
curd [ka:d] s. 1. lapte covăsit / bătut / tăiat / stricat. 2. (mai ales pi.) brânză de vacă.
3. cheag, coagul.
curdle ['k3:dl] vb. intr. 1. (despre sânge) a se închega, a se coagula; (despre lapte) a
se covăsi. 2. (fig., despre sânge) a îngheţa (în vine) (de groază).
curdling ['kaidlirj] s. brânzire, covăsire.
cur dog ['ka: dog] j . v . c u r d (1).
curdy ['ka.di] adj. închegat, coagulat.
cure1 [kju9r, kjo:r] I. s. 1. leac, medicament, doctorie; remediu. 2. tratament, cură;
vindecare; to be past (all) ~ a fi de nevindecat. 3. (bis.) grijă duhovnicească, păstorit;
loc sau slujbă de paroh sau de ajutor de paroh. II. A. vb. tr. 1. a vindeca, a lecui, a tămădui,
a curarisi; to ~ a disease a vindeca o boală; to ~smb. of a fever a vindeca pe cineva
de friguri; (fam.) it can't be ~d nu se poate face nimic, n-ai cc-i face, e pierdut, s-a dus
naibii / dracului / pe copcă. 2. a prepara, a conserva (prin sărare, murare). 3. (tehn.)
a vulcaniza; a trata termic; a condiţiona, a întări; a zvânta. 4. (tehn.) a trata, a prelucra.
B. vb. intr. 1. a urma / face un tratament. 2. a se vindeca.
cure2 s. (sl.) om ciudat.
cure-all ['kjusriDil] s. remediu / leac pentru toate bolile / universal, panaceu (universal).
cured [kjusd] adf 1. vindecat, lecuit (şifig.) însănătoşit. 2. conservat; afumat; sărat.
3. (tehn.) protejat; vulcanizat; condiţionat; conservat.
cureless ['kjuslis] adj. nevindecabil, incurabil.
curer ['kjii3r3r, 'kjo:-] s. 1. doctor, medic. 2. (fam.) leac, remediu.
curettage [ikju:r3'to:3] s. (jr., med.) curetaj, raclaj.
curette [kju'ret] (jr., med.) I. s. curetă. II. vb. tr. a cureta, a curăţa cu cureta.
curfew ['kaifju:] s. 1. (ist.) astuparea focurilor; (sunet de) clopot de seară (ca semnal
de stingere a focurilor). 2. semnal de alarma, tocsin; (decretare de) stare excepţională
(cu îngrădirea circulaţiei în timpul nopţii). 3. capac (pentru stingerea focului).
curing ['kjuarirj] s. 1. conservare (prin afumare sau sărare). 2.(tehn.) protejare;
condiţionare; vulcanizare.
curio ['kjuariou] s. obiect rar (vechi, antic, curios), antichitate, obiect de anticariat,
curiozitate.
curiosity [.kjusri'ositi] s. 1. curiozitate, indiscreţie. 2. curiozitate, dorinţă de a şti / de
a afla; fire cercetătoare; to be on tiptoe with ~ a muri / a arde / a nu mai putea de
curiozitate; to set smb.'s ~agog a stârni / a aţâţa curiozitatea cuiva. 3. obiect rar / ciudat
/ curios / interesant.
curiosity shop [~ /op] s. magazin de antichităţi; consignaţie.
curious ['kjuarbs, 'kja:r-] s. 1. curios, indiscret. 2. dornic de a şti / de a învăţa; cercetător.
3. ciudat, curios; neobişnuit, straniu, bizar; remarcabil, vrednic de luare aminte. 4. (înv.)
executat cu îngrijire; fin, graţios, elegant.
curiously [-li] adv. ciudat, curios, neobişnuit, straniu.
curiousness [-nis] s. v. c u r i o s i t y.
curium ['kjuarbm] s. (chim.) curiu.
curl [ka:l] I. vb. A. intr. 1. (despre păr) a se încreţi, a se (în)cârlionţa, a se bucla; a face
creţuri. 2. a se încolăci, a se încovriga; a se înfăşură, a se învălătuci; a se zgârci; a se
curled
cârci. 3. (despre fum, nori etc.) a se răsuci, a se învârteji, a se rostogoli, a şerpui, a face
spirale. 4. to ~ up a) a se încreţi, a se zbârci, a face valuri (mici), a undui, a ondula,
a văluri; b) v, ~ (I, A, 2); a se ghemui, a se zgribuli, a se face ghem; c) a fi agitat. B. tr.
1. a încreţi; a (în)cârlionţa, a bucla, a ondula, a friza (părul). 2. a răsuci; a strâmba, a curba;
to ~ one's lip a strâmba din gură (cu dispreţ). 3. a încreţi, a zbârci, a face să unduiască,
să onduleze (suprafaţa apei). 4. to ~ up v. ~ (I, B, 3); a agita. II. s. 1. cârlionţ, buclă,
zuluf; pi. păr creţ. 2. (şu)viţă de păr ondulată; inel. 3. inel, spirală, vârtej, rotocol (de
fum). 4. (bot.) încreţirca frunzelor (boală a cartofului, tutunului, pătlăgelei roşii). 5. vârtej,
volbură, vâltoare (a vijeliei). 6. (text.) ondulare. ♦ (fam.) to go out of ~a-şi pierde energia;
a-i pieri elanul, a deveni apatic; a se muia.
curled [ka:ld] adj. 1. (despre păr) cârlionţat, ondulat. 2. (despre apă) ondulat, vălurit.
curled lettuce [~ iletis] s. (bot.) lăptucă (creaţă), lăptuci, salată creaţă (Lactuca sativa
crispa).
curled mint [~ mint] s. (bot.) izmă creaţă (Mentha crispa).
curled yarn [~ ja:n[ s. (text.) fir ondulat / cu cârcei / cu ochiuri.
curlew ['ka:lju:] s. (orniî.) ploier marc (Numenius arquata).
curl field J'ko:l fi:ld] s. (electr.) câmp rotational / turbionar.
curlicue ['ka:likju| s. (amer.fam.) 1. înfloritură (la o literă): 2. (fig.) viclenie, şiretenie.
3. tumbă, săritură.
curling ['ka:lin.] I. s. l.joc scoţian în care se aruncă pe gheaţă pietre şlefuite prevăzute .
cu câte o coadă. 2. încreţitură, buclare, ondulare, Irizare; unduire. II. adj. 1. care se
încreţeşte etc. (v. c u r l I); 2. (despre pâr) (în)eârlionţat, buclat; 3. (despre fum, nori
etc.) cu creţuri; şerpuitor; unduitor.
curlingdie [~dai| s. (metal.) stanţă de bordurat / de bercluit (tablă).
curling irons [~ .aianzj s. pi. fier / cleşte de frezat / de ondulat / de buclat (părul).
curling tongs [~ torjzj s. pi. v. c u r 1 i n g i r o n s.
curl-paper ['ko:l ■pcip3r[ s. moţ, bigudiu, papiotă.
curly ['ka;li] ş. 1. cu cârlionţi, cu zulufi, (în)cârlionţat, buclat, creţ, frezat; eu creţuri;
2. (despre plante) agăţător; unduios, ondulat, văluros. 3. curb, strâmb. 4. (geol.) fibros.
curly dock ['ka:li dokj s. (bot.) dragavei (Rumea crispus).
curly grain [~ grein] s. (boţ.) gâlmă, excrescenţă pe tulpina unui arbore.
curmudgeon [koi'iiLu^n] s. 1. persoană grosolană, grobian, necioplit, bădăran, mojic,
mitocan. 2. zgârcit, avar, hapsân, calic, cărpănos, zgârie-brânză.
curmudgeonly [-li] adj. zgârcit, calic, avar, cărpănos, hapsân, zgârie-brânză, care-şi
mănâncă de sub unghie.
currant ['kAr^nt] s. (bot.) stafidă (mare, de Corint); red ~s coacăze, pomuşoarc,
păltinele, strugurei (roşii) (fructe de Ribes rubrum); black ~s agrişe negre, (fructe de
Ribes nigrum).
currency ['kAr.?nsi] s. 1. circulaţie monetară. 2. monedă, valută (a unui stat). 3. uz,
răspândire, circulaţie, întrebuinţare, folosinţă; to acquire / to gain / to obtain ~ a se
răspândi, a intra în circulaţie; this word is in common ~ acest cuvânt este foarte răspândit;
to give ~ to a pune în circulaţie.
currency paper [~ ipcipa1"] s. (poligr.) hârtie de bancnote.
currency reform [~ ri'fxm] s. reformă bănească/ monetară.
current ['kArpnt] I. adj. 1. curent, curgător; fluent, circulant. 2. aflat în circulaţie,
răspândit, obişnuit, uzual, comun; to go / to pass / to run ~ a fi bine văzut / popular /
căutat, a plăcea. 3. (despre an, lună, evenimente) curent, în curs, prezent, actual. 4. (despre
scris) curent, curgător. II. s. 1. curent, (s)curgere, şuvoi; (fig.) to go with the ~ a merge
cu curentul; ~ of air curent de aer; ~ of a river talvcg; ocean ~ curent oceanic; drift of
a ~ viteza unui curent. 2. mers, curs (al evenimentelor etc.) 3. (electr.) curent; alternate
/ alternating ~curent alternativ; continuous ~curent continuu; induced ~curent indus,
curent secundar; ~ of induction curent de inducţie; intermittent / interrupted ~ curent
intermitent; inverse ~ curent invers; make-and-break ~ curent intermitent; terrestrial
~ curent teluric. 4. (hidr.) curent, curs (de apă subteran etc.).
current account [~ a'kaunt] s. (ec.) cont curent.
current antinode [~ -zentinoud] s. (electr.) antinod de curent.
current balance [~ .balans] s. (electr.) balanţă electrodinamică.
current bedding [~ rbedirj] s. (geol.) stratificare oblică / diagonală / normală.
current-carrying [~ ikperiirj] adj. (electr.) conducător de curent.
current coil [~ kail] s. (electr.) bobină de curent.
current coin [~ 'koin] s. 1. monedă curentă (şiftg.). 2. părere curentă; tendinţă curentă.
current collector [~ ka'lektar] s. (electr.) receptor / colector de curent; troleu.
current component [~ kom'pounant] s. (electr.) componenta reactivă a curentului.
current density [~ rdensiti] s. (electr.) densitate de curent.
current distributor [~ dis.tribjuto1"] s. (auto) distribuitor de aprindere.
current drain [~ drein] s. (electr.) curent / debit de descărcare.
current intensity Hiiitensiti] s. (electr.), intensitatea curentului.
current items [~ -aitemz] s. pi. chestiuni curente.
current lead [~ li:d] s. (electr.) intrarea curentului, alimentare cu curent.
currentless ['kArsntlis] adj. (electr.) fără curent, scos de sub curent.
current limitei* ['kArant .limita1"] s. (electr.) reactor; limitator de curent.
current loop [~ lu:p] s. v . c u r r c n t a n t i n o d e .
current-meter [~ imi:tar] s. 1. (hidr.) hidrometru, curentometru. 2. (electr.) amper-
metru.
current path [~ pa:0] s. (electr.) cale de curent.
current rate [~ reit] s. 1. (mar.) navlu. 2. (electr.) intensitatea curentului.
current reading [~ 'ri:dirj] s. literatură curentă.
current reverser [~ ri.vo:sor] s. (electr.) comutator, întrerupător.
current supply [~ sa.plai] s. (electr.) alimentare cu curent.
current velocity meter [~ vi'bsiti imi:tar] s. (hidr.) hidrometru.
238
current wave [~ weiv] s. (electr.) undă de curent.
current yield [~ ji:ld] s. (electr.) randament în curent.
curricle ['kArikal] s. cabrioletă cu două roţi.
curriculum [ka'rikjulam], pi curricula [-la] s. plan de învăţământ / studii, program
de studii (la universităţi, institute de învăţământ superior).
curriculum vitae [kairikjulam 'vi:tai, amer. ~ 'vaiti:] s. scurtă (auto)biografie, curriculum
vjtac.
curried leather ['kArid 'letfa1"] s. (ind.) piele finisată.
currier ['kAriar] s. tăbăcar, (lucrător) pielar.
currier's beam ['kAriaz bi:m] ş. (ind. pielăriei) eişlău.
currish ['ka:ri/] adj. 1. prost crescut, necioplit; grosolan, grobian, bădărănesc,
mitocănesc. 2. certăreţ, gâlcevitor, arţăgos, colţos.
curry1 ['kAri] I. s. 1. (anglo-indian) curry, condiment preparat din rădăcină de curcumă,
usturoi şi diverse mirodenii. 2. fel de mâncare (indiană), condimentată cu curry (v. ~L,
1). II. vb. tr. a pregăti (o mâncare) cu curry, a condimenta puternic (v. ~1,1).
curry2 vb. tr. 1. a fabrica, a prepara, a produce, a tăbăci (piele). 2. a ţesăla. <- to ~
favour with smb. a se linguşi / a se da bine pe lângă cineva, a intra (pe) sub pielea cuiva,
a peria pe cineva.
curry comb [~ ikoum] s. ţesală.
currying room ['kAriirj ru(:m)] s. (ind. pielăriei) atelier de fmisaj.
curry powder ['kAri ipauda1"] s. curry (pulbere preparată din curcumă şi folosită drept
condiment).
curse |ka:s] I. s. 1. blestem, âfurisire; ocară, sudalmă, suduitură, înjurătură; not to care
a ~ a nu-i păsa (de loc), a fi / a rămâne indiferent / nepăsător; I wouldn't give a ~ for
nu aş da (nici) doi bani pe; not to be worth a ~ a nu fi bun de nimic, a nu face (nici)
doi bani sau două parale. 2. hulă, hulire, blasfemie. 3. (fîg.) blestem, flagel, plagă,
calamitate; the ~ of drink blestemul / flagelul băuturii, plaga alcoolismului. II. vb. A. tr.
I. a blestema, a afurisi; a ocărî, a sudui, a înjura. 2. a huli. 3. (bis.) a afurisi, a anatemiza,
a excomunica. B. intr. a ocărî, a blestema; a sudui, a înjura.
cursed [-t] I. adj. 1. blestemat. 2. nelegiuit, ticălos, detestabil, infam; nesuferit,
insuportabil. II. adv. v. c u r s e d 1 y.
cursedly ['ka:sidli] adv. nelegiuit, detestabil, infam; insuportabil.
cursive ['ka:siv] I. s. scris rapid / cursiv / de mână, scriere rapidă / curentă / de-mână.
II. adj. (despre scriere) rapid, cursiv, curent; de mână.
cursor ['ka:sar] s. (telm.) cursor, (ac) indicator.
cursorial [ka:'sourial] adj. (omit.) alergătoare.
cursory ['ka:s^ri] adj. 1. pripit, din fugă, superficial, de mântuială. 2. întâmplător,
accidental; la nimereală. 3. trecător. -
curst ['ko:st] adj. v . c u r s e d (I).
curt [ka:t] adj. 1. scurt, concis. 2. (despre vorbă) scurt, tăios, poruncitor.
curtail [ka:'teil] vb. tr. a tăia (din), a scurta, a micşora, a reduce, a diminua, a restrânge,
a îngrădi; a lua, a răpi (din) (drepturi etc.).
curtailment [-mont] s. tăiere, scurtare, micşorare, reducere, diminuare, restrângere,
îngrădire.
curtain ['ka:ten,-tin] I.ş. 1. perdea; draperie; (teatru) cortină; the ~ falls cortina cade,
reprezentaţia se sfârşeşte; to lift the ~ a) a ridica cortina; b) (fîg.) a ridica perdeaua /
cortina/vălul, a da în vileag fapte necunoscute; (fig.) behind the ~ între culise, în taină,
în secret, pe ascuns. 2. (/nil.) perdea. 3. (fortificaţii) curtină. 4. (telm.) diafragmă; ecran.
II. vb. tr. 1. a perdelui, a învălui, a acoperi cu o perdea; a lăsa perdeaua sau perdelele
la (fereastră). 2. to ~ off a despărţi prin perdele.
curtain board [~ bo:d] s. cortină de incendiu / de siguranţă.
curtain caii [~ ka:l] s. chemare la rampă.
curtain fall [~ fo:l] s. 1. căderea cortinei. 2. (fig.) încheiere, sfârşit. -
curtain fire [~ ifaiar] adj. (md.) perdea de foc.
curtain lecture [~ .lektfa1"] s. mustrare / perdaf/ refec din partea soţiei (la culcare,
între patru ochi).
curtain raiser [~ ireiza1"] s. 1. (teatru) piesă într-un act jucată la începutul spectaco­
lului. 2. (fg.) început, introducere.
curtate [ka'tcit] s. (cib.) linie / diviziune orizontală (a unei cartele perforate).
curtate cycloid [~ -saikbidj s. (mat.) cicioidă scurtată.
curtilage ['ko:tilid3] s. (jur.) curte, terenul (împrejmuit) învecinat cu casa.
curtsey ['ka:tsi] I. s. reverenţă, plecăciune (făcută de o femeie); to drop a ~ a face o
reverenţă / o plecăciune. II. vb. intr. a face o reverenţă sau reverenţe.
curtsy s., vb. v. c u r t s e y.
curvature ['ka:vat/ar, -tjuor] s. curbură; strâmbare, strâmbătură, încovoiere; deviaţie.
curvature incline [~ in'klain] s. (mat.) curbură oblică.
curve [ka:v] I. s. 1. (linie) curbă; arc. 2. arc (uitură), curb(ur)ă, bolt(itiiră), rotunjime,
rotunjeală; curbă, cotitură. 3. florar, pistolet (instrument de desen). II. vb. A. tr. a arcui,
a bolti, a rotunji, a curba, a încovoia, a strâmba, a îndoi, a pleca. B. intr. a se arcui, a se
bolti, a se rotunji, a se încovoia, a se strâmba, a se îndoi, a coti, a face o cotitură, a şerpui.
curve adjustment [~ a'd3AStmant] s. (ferov.) curbă de racordare.
curved [ka:vd] adj. curbat, îndoit, arcuit.
curved bridge [~ brid3] s. (constr.) pod în curbă.
curved stone [~ stoun] s. (constr.) piatră profilată.
curve piece ['ka:v .pi:s] s. (constr.) cintru.
curve-plotting [~ .plotirjj s. (/nat.) trasarea unei curbe.
curvet [ko:'vet] I. s. curbetă; (jig.) ştrengărie, poznă, festă, renghi, năzbâtie; năzdrăvănie,
giumbuşluc, ghiduşie. II. vb. intr. a face curbete; a sări, a sălta, a ţopăi.
curve-tracing ['ka:v rtreisirj] s. (mat.) trasarea unei curbe.
curvilinear [rka:vi'liniar] adj. curb(iliniu), arcuit, şerpuit(or), neîinear.
239 cut

curvimeter [ks;'vhnit3r] s. (top.) eurbimetru. a spune moşi-pe-groşi, a vinde gogoşi (de tufă), a se bărbieri; a-şi da ifose, a se lăuda,
cushat ['kA/at, -/aît] s. (omit., dial, şi poetic) guguştiuc (Palumbus torquatus, a se făli. 20. a tunde (păr, arbori, iarbă). 21. (agr.) a ara (pământul), a întoarce, a răsturna
Streptopelia decaocto). (brazda, ogorul) cu plugul; to ~ the ground (from) under smb.'s feet a tăia cuiva iarba
cushion ['ku/sn, -in] I. s. 1. pernă (de divan, fotoliu etc., dar nu de pat); pernă de sprijinit. de sub picioare, a lua cuiva apa de la moară. 22. to ~ across a) a tăia de-a curmezişul;
2. mandanea, bandă (la biliard). 3. pernă, pemuţă (folosită la împletitttl dantelelor). b) (fig.) a tăia (drumul) prin, peste; to ~ away a îndepărta prin tăiere, a tăia, a reteza,
4. (/e/m.) garnitură; saltea. 5. (ferov.) tampon. 6. perniţă (cu ace). II. vb. tr. 1. a înzestra a scoate, a amputa, a extirpa; a răscroi; a decupa; to ~ down a) a tăia (din), a scădea,
/ a prevedea cu o pernă sau eu perne; a pune o pernă sub; a pune, a aşeza pe o pernă. a reduce, a micşora (cheltuieli); b) a tăia, a doborî, a da jos (arbori); a cosi, a secera (cereale);
2. (fig., rar) a masca, a atenua, a trece sub tăcere, a ascunde, a muşamaliza. 3. a lipi bila a tăia, a tunde, a cosi (iarbă); c) a doborî, a răpune; (jig., mai ales pasiv, despre boală,
de bandă / mandanea; a face un d(o)uble (la biliard). 4. (tehn.) a amortiza. moarte) a doborî, a răpune; d) (mii.) a zdrobi, a sfărâma, a nimici, a lichida; to ~ in a) a tăia,
cushion blasting [~ bla:stirj] s. (mine) (îm)puşcarc amortizată. a săpa, a ciopli, a grava, a (în)crusta; b) (electr.) a racorda, a pune în circuit; to ~ loose
cushion course [~ ko:s] s. (geol.) strat de bază. a despărţi, a separa, a desface; a (e)libera, a slobozi; to ~ off a) a îndepărta prin tăiere,
cushioned ['kufcnd] adf 1. cu perniţă; capitonat. 2. (fig.) moale, cald, comod. 3. (tehn.) a tăia, a reteza; a cosori; b) (fig.) a tăia, a întrerupe, a opri (debitul de curent electric,
amortizat. gaz, apă etc.); a tăia, a întrerupe (legăturile, comunicaţiile); c) (fig.) a tăia (retragerea),
Cushitic [ks'/itik] (ling.) I. adj. cuşitic. II. ş. ramura cuşitică (de limbi africane). a izola; d) (si to ~ off with a shilling) (jwr.) a dezmoşteni; e) a omorî, a ucide, a răpune;
cushy fku/î] adj. şl. (despre un post, o slujbă) uşor şi bine plătit; a ~ job o slujbuliţă a executa; f) a răpune, a secera (pe neaşteptate, înainte de vreme, în floarea vârstei);
bună, o sinecură; a — wound o rana uşoară. g) (fig-) a stârpi, a extermina; (tel.) we have been ~ off am fost întrerupţi, ni s-a tăiat /
cusp [kASp] ş. 1. corn, colţ (al lunii). 2. pisc, vârf, ţugui (de munte); vârf, colţ (de stâncă); întrerupt legătura în timpul convorbirii; to ~ open a deschide (prin tăiere); to ~ a book
3. promontoriu, cap. 4. colţ de dinte / măsea. 5. punct de întretăiere / de intersecţie a open a tăia filele unei cărţi; to ~ out a) a tăia, a decupa; b) (tehn. croitorie) a tăia, a croi;
două curbe; cuspidă, punct cuspidal sau de întoarcere. c) a ajusta; a forma, a(-i) da formă; a transforma; (şi fig.) to be ~ out for a fi (ca) făcut
cuspid ['kAspid] s. (anat.) (dinte) canin, dinte câinesc; colţ. / născut / creat pentru, a avea dispoziţii deosebite pentru; d) (fig.) a inventa, a născoci,
cuspidal ['kASpidal] adj. 1. cu (un) vârf ascuţit, terminat într-un vârf ascuţit; ţuguiat. a scorni, a izvodi, a imagina; e) (fig.) a da la o parte, a scoate (pentru a-i lua locul), a scoate
2. (mat.) cu vârfuri; cu puncte de întoarcere. din pâine;,/) a birui, a învinge, a întrece, a eclipsa; g) (mii.) a despresura, a degaja; h) (mar.)
cuspidate(d) ['kAspideit(id)] adj. v. c u s p i d a 1. a scoate (un vas dintr~un port blocat); i) a lua (cu japca), a înhaţă; f) (mar.) a libera (un
r vas prin tăierea odgoanelor care-l leagă de ţărm); k) (electr.) a scoate din circuit; to ~
cuspidor l'kAspido: ] s. (amer.) scuipătoare.
cusp point ['kASp point] s. (mat.) punct de întoarcere. short a (pre)scurta; to —it/the matter short a) (pe) scurt, într-un cuvânt, ce mai tura-vura,
cuss [kAs] (amer. fam. şi sl.) I. ş. 1. blestem; not to care a ~ a avea o comportare / o ce mai calca-valca; b) (fig.) a întrerupe brusc, a(-i) tăia brusc vorba; c) (fig.) a refuza
atitudine nepăsătoarc sau dispreţuitoare; a nu se sinchisi; I don't care a ~ puţin îmi pasă. scurt, a trimite la plimbare; d) (fig.) a înjosi, a umili; to ~ to the heart / to the quick
2. (glumeţ) flăcău; băiat, puşti. 3. tânăr fluşturatic, pierde-vară, fluieră-vânt, trântor, a atinge la coarda simţitoare / în punctul sensibil / a mişca, a emoţiona, a înduioşa (adânc);
derbedeu,haimana; puşlama, secătură; lichea,ticălos,mizerabil,canalie, scelerat. II. vb. a jigni, a ofensa profund; a mâhni, a supăra, a amărî, a obidi (rau / profund), a sfâşia
intr. a înjura, a ocărî, a sudui. inima; (fig.) to ~ to pieces a distruge (cw desăvârşire), a face praf; a critica, a face (cuiva)
cussedness ['kAsidnis] s. (amer. sl.) 1. încăpăţânare, îndărătnicie, cerbicie; fire o critică aspră, a face de două parale, a face cu ou şi cu oţet; (cam. sl.) to ~ under
recalcitrantă / rebelă. 2. Fire sau dispoziţie certăreaţă, arţag, pornire spre ceartă / spre a) a scădea, a reduce, a micşora (preţurile); b) a vinde (o marfă) la un preţ inferior valorii;
gâlceava. 3. răutate, perversitate, fire haină. to ~ up a) a tăia (în) bucăţi, a ciopârţi, a face bucăţi; b) a tăia, a desface, a dezmembra;
custard ['kAsted] s. cremă de ouă. a desface, a deschide; c) a smulge (by the root cu rădăcină cu tot); d) (mil. mar.) a sfărâma,
custodian [kAs'toudian, -djan] ş. 1. păzitor, custode. 2. director, conservator, custode a împrăştia, a pune pe fugă; a distruge, a nimici, a lichida; e) (fig. fam.) v. t o ~ t o p i e c e s ;
(de muzeu, bibliotecă etc.). 3. tutore, epitrop. f) a mişca, a emoţiona; a mâhni, a supăra, a amărî, a obidi; a jigni, a ofensa; g) a săpa,
custody ['kAstadi] s. 1. tutelă, epitropic; grijă, îngrijire, supraveghere; pază, ocrotire, a surpa, a submina, a uza (forţele, sănătatea) <* (fam.) to ~ capers / didoes / a caper
protecţie; păstrare, pază, custodie. 2. stare de arest, detenţiune; închisoare; to take into a) a sări, a sălta, a face un "entrechat", a face giumbuşlucuri; b) a face nebunii, ştrengării,
- a aresta, a închide, a încarcera, a întemniţa, a lua sub pază; a lua în păstrare / în custodie. năzbâtii, năzdrăvănii, giumbuşlucuri, ghiduşii; a face o poznă / pozne, a juca o festă /
custom ['kAStam] I. s. 1. obicei, datină, uz. 2. (corn.) clientelă, clienţi, muşterii, farsă (cuiva) un renghi, a face o festă (fig. fam.) to ~ a dash / a figure / a show / a flash
cumpărători; vad, dever, alişveriş. 3. pl. taxe vamale, vamă. 4. comenzi. II. adj. (amer.) / a splash a) a se lăuda, a se făli, a fi fanfaron; b) a se fuduli, a se umfla în pene, a se
(făcut) de comandă. înfoia, a se păuni, a face pe grozavul, a-şi da aere / ifose, a poza, a face paradă; to ~ a
customable [-abl] adf supus taxării vamale. feather a) (înv.) a tăia firul în patru, a se pierde în subtilităţi sau în combinaţii / speculaţii
customary ['kAatomariari] adf obişnuit, curent, uzual; obişnuit, de fiecare zi, devenit de o ingeniozitate excesivă; b) (fam.) a atrage atenţia, a se face remarcat; a face pe
obicei, îndătinat; uzitat (lăsat) din bătrâni / din moşi-strămoşi, tradiţional; (jur., corn.) frumosul; to ~ a joke a face o glumă / un spirit, a spune o ghiduşic; to ~ no ice a) a nu
potrivit obiceiului (pământului); uzual. face nici o treabă / nici o ispravă / scofală / brânză, a nu realiza nimic; a nu avea influenţă;
customary law [~ fo:] s. (jur.) obiceiul pământului, cutumă, uz. a nu avea forţă de convingere; b) a nu avea importanţă, a nu conta; (sport) to ~ the record
custom barriers ['kAstsm .bseriaz] s. pl. bariere vamale. a bate / a doborî recordul; (sl.) to ~ sticks / one's stick v. (faw.) t o ~ i t, (fam.) t o ~
custom-built [~'bilt] adj. (amer.) (făcut / construit) de comandă; (auto) comandă t o o n e ' s l u c k y ; (amer. sl.) t o ~ d i r t v. ~ (I, c, 5). B. refl. (off, from) a se
specială. depărţi, a se rupe (de). C. intr. 1. a tăia, a reteza; a ciopli; a sfredeli. 2. (jig.) a mişca,
custom clothes [~ klou<5z] s. pl. (amer.) haine de comandă. a emoţiona, a înduioşa; a jigni, a ofensa; a mâhni, a supăra, a amărî, a obidi, a sfâşia
customer fkAst3m3 ] adj. (com.) muşteriu, client, cumpărător, consumator; (fiz.) rum inima. 3. (despre dinţi) a ieşi. 4. (despre cai) a se coji, a-şi izbi potcoavele de la picioarele
r

/ queer ~ tip ciudat, om curios / bizar / aparte.
custom house ['kAstam ihaus] s. vamă, oficiu vamal.
custom-made [~mcid] adj. v. c u s t o m - b u i l t .
customs cutter ['kAstamz 'kAt3r] s. (mar.) şalupă a vămilor.
customs entry [~ icntri] s. declaraţie vamală.
customs policy [~ -pslisi] s. politică vamală.
custom-tailored ['kAstam -teitod] adj. (făcut / lucrat) de comandă.
cut[kAt] I. past şi part. trec. cut [kAt], part. prez. cutting ['kAtin] vb. A. tr. l . a tăia, (cuiva) (şi fig.); a lovi, a trage, a împunge (cu şabia, biciul etc.); (fam.) to ~ away
a reteza, a secţiona; a spinteca, a despica; to ~ one's fingers a) a se tăia la degete; b) (fig.) v. ~ (I, C, 5); to ~ in a) a se amesteca (în vorbă), a întrerupe, a tăia vorba cuiva, a interveni;
a se arde, a o păţi; to ~ wood a tăia, a sparge, a spinteca lemne. 2. a cosi; a secera; a recolta.
3. a tăia, a doborî (copaci). 4. a croi; to ~ one's way a-şi croi drum; (prov.) to ~ one's
coat according to one's cloth a te-ntinde cât ţi-e plapuma. 5. a săpa, a ciopli, a grava,
a sculpta, a tăia (în piatră sau lemn); a ciopli, a sculpta (piatra, lemnul), a ciopli, a şlefui
(pietre scumpe). 6. a căpăta, a-i ieşi (dinţi); the baby is ~ting his / her teeth îi ies dinţii
copilului; (fig.) to ~one's wisdom teeth a i se deschide ochii, a se învăţa minte, a deveni
prudent / chibzuit / cuminte, a se cuminţi. 7. a castra, a tăia, a jugăni, a întoarce, a bate
(animale). 8. a tăia (din), a scurta (un articol, o carte). 9. a tăia (din), a scădea, a reduce,
a micşora, a coborî (preţ, impozite). 10. a tăia, a se întretăia, a se încrucişa cu (linii, căi);
to~each other a se întretăia, a se intersecta, a se încrucişa. 11. (şi to ~dead) a nu răspunde
(cuiva) la salut, a te face că nu vezi, că nu cunoşti (pe cineva); a (întrc)rupc legăturile /
relaţiile (cu cineva). 12. a omite, a lăsa să treacă, a lipsi de la, a nu asista la, a trage chiulul
de la, a trage la fit de la; to~a lecture a trage la fit de la o prelegere. 13. a tăia (cărţile).
14. a da / a ghici în (cărţi). 15. a găuri, a sfredeli, a străpunge, a perfora. 16. (jig., despre
frig, vânt) a pricinui durere (cuiva) a tăia, a ustura, a pişcă; a face să crape (mâinile etc.).
17- (jig.) a mişca, a emoţiona, a înduioşa; a jigni, a ofensa; a mâhni, a supăra, a amărî,
a obidi, a sfâşia inima (cuiva). 18. (tehn.) a tăia cu foarfecă (metale). 19. a tăia
prima bucată din, a face prima tăietură în; a tăia în felii / bucăţi (friptura); (fig.) to — it
too fata exagera, a croi, a trage (la) minciuni (gogonate), a spune (la) braşoave,
dinapoi cu cele de la picioarele dinainte. 5. (şl.) a fugi, a o lua la fugă, la sănătoasa, a şterge
putina, a o şterge, a se face nevăzut, a da bir cu fugiţii, a o întinde, a o zbughi, a-şi luă
tălpăşiţa, a-şi lua picioarele la spinare. 6. (corn. sl.) a vinde pe (preţuri de) nimic (făcând
astfel să scadă preţul pieţei), a face dumping; a face o concurenţă necinstită. 7. (la jocul
de cărţi) a tăia; to ~ for partners a trage (cărţi) pentru alegerea partenerilor. 8. a face
un "entrechat" (la danş). 9. to ~across a tăia drumul; to ~after (smb.) a alerga, a fugi
după cineva; to ~ along a alerga, a fugi, a goni, a o întinde; to ~ at (şi fig.) a da o lovitură
b) (la jocul de cărţi) a tăia (înainte de a face) cărţile; to ~ loose (from) a se retrage (de
la, din), a se dezice (de), a renunţa (la), a se lăsa păgubaş (de); (tehn. croitoriei)) to ~
out a tăia, a croi; (la cărţi) a ieşi din joc; to ~ over a tăia pădurea, a despăduri; (fig.,
mil.) to ~ through a-şi croi drum (cu arma în mână); to ~ to a o lua către, spre; (corn.,
sl.) to ~ under a vinde mai ieftin (decăt concurenţa); to ~ up rough / rusty / savage
a izbucni, a se revolta, a se stârni, a se supăra foc; a-i sări ţandăra; to ~ up well a) SL se
purta bine, cuviincios, a avea purtări frumoase; b) a lăsa moştenire o avere mare. ♦ (fam.)
to ~ and come again a mânca cu poftă; to ~ and run (fam.) v. ~ (I. C. 5); to ~ both
ways a fi (o sabie) cu două tăişuri.
II. s. 1. tăietură; lovitură; împunsătură. 2. (tipogr.) gravură (mai ales în lemn) (fie pe
placa I clişeul, fie gravura I stampa imprunată pe hârtie). 3. tăietură; crestătură; rană;
cicatrice, zgaibă, semn (de rană, tăietură); 4. (jig.) zeflemea, batjocură, bătaie de joc;
critică aspră. 5. necuviinţă; nepoliteţe; nerecunoştinţa, ingratitudine. 6. şanţ, tranşee; canal
(şi mii.). 7. (tehn. ferov.) tăietură, secţiune, tranşee, debleu. 8. bucată (tăiată), felie; a ~
from the joint o bucată de friptură. 9. aşchie. 10. (fig.) fragment; alineat, paragraf (de
carte); tăietură, extras (dintr-un ziar, dintr-o revistă, din presă). 11. tăiere (a cărţilor).
12. (ec.) cupon (al unui titlu). 13. (text.) jurubiţă; scul; ghem. 14. (te-vt.) bucată, cupon
(de ştofă, de stambă). 15. bucăţică de lemn, hârtie etc., (pentru tras la sorţi); to draw
~s a trage la sorţi. 16. (şi short / shortest ~ scurtătură, scurtare, tăiere a drumului, drum
cutaway
mai scurt / mai drept; to make a short ~ a tăia drumul, a o lua mai de-a dreptul. 17. croială,
cupă, fason, model, linie, formă; modă; (fig.) fel, manieră; fel, soi; the ~ of smb.'s jib
/ rig expresia (feţei) cuiva. 18. parchet (de miere). 19. scădere, reducere, micşorare
(apretului). 20. "entrechat" (la dans). 21. profil, secţiune; deschidere (a unui pod).
22. (cin.) trecere (bruscă) la scena / secvenţa următoare, -v- to give smb. the ~
v. ~ (I, A, 11). III. aay. tăiat; ~ and dried a) de-a gata; la îndemână, b) bazat pe prejudecăţi cyberspace ['saibsspeis] s. (infor.) ciberspaţiu..
dinainte stabilite, şablon, standard c) răsuflat, banal.
cutaway ['kAtawei] s. redingotă.
cute [kju:t] adj. 1. (prese, de la a c u t e) (fam.) deştept, ager la minte, isteţ, inteligent,
cu minte pătrunzătoare, perspicace. 2. (amer. fam.) atrăgător, drăguţ, drăgălaş; adorabil,
încântător. 3. (amer. fam.) ingenios, isteţ, inventiv, descurcăreţ.
cut film ['kAt film] s. (fot.) planfilm.
cut glass [~ gla;s] s. sticlă şlefuită.
cut hole [~ houl] s. (mine) gaură de sâmbure.
cut horse [~ ho:sj s. cal castrat / jugănit, jugan.
cuticle ['kjuitikl] s. (biol.) cuticulă.
cutie ['ku:ti] s. 1. (amer. fam.) puişor; bombonică; îngeraş; drăguţă (mai ales ca formulă
adresată unei tinere). 2. (amer. si.) isteţ; persoană iute la minte. 3 (amer. si.) tertip,
manevră.
cutie-pie [~ pai] s. (amer. fam.) bombonică; puişor; îngeraş; sufleţel (ca hipocoristic).
cut-in ['kAt'in] s. 1. (cin.) intercalarea unei imagini care întrerupe câteva clipe derularea
acţiunii. 2. (7".V., radio) anunţ publicitar intercalat într-o emisiune.
cutin ['kjurtin] s.( bol.) cutină.
cutinize ['kjmtinaiz] (bot.) vb. A. tr. a acoperi cu cutină. B. intr. a produce cutină.
cutlass ['kAtlos] s. (mar., ist.) sabie sau cuţit de abordare / de abordaj.
cutler ['kAtbr] s. 1. (meseriaş) cuţitar. 2. negustor de cuţitărie.
cutlery ['kAtbri] s. 1. cuţitărie (produse, marfă). 2. cuţitărie, meşteşugul cuţitarului.
cutless ['kAtlis] adj. (text.) fără cusătură.
cutlet ['kAtlit] s. cotlet; şniţel.
cut-off ]'kAto(:)f] s. 1. (telm.) robinet, ventil, dispozitiv de oprire a aburului. 2. (mii.)
placă de închidere a magaziei / a încărcătorului (pustii, armei). 3. (constr. hidr.) canal
(de scurtare a unui curs de apă). 4. (amer.) scurtătură, scurtare / tăiere a drumului.
cut-off plate [~ pleit] s. (telm.) registru; vană plană.
cut-out [~aut] s. 1. (electr.) siguranţă; disjonctor; dispunctor; întrerupător; comutator.
2. schiţă, crochiu; profil, contur.
r
cutover ['kAt.ouv3 [ I. adj. defrişat. II. s. teren defrişat.
cut rate [~ reit] s. (amer.) tarif redus; preţ redus.
cut selvage [~ 'selvid3] s. (text.) margine tăiată.
cut sugar [~ 'Sugă'] s. zahăr tăiat.
r
cuttage [ kAtid3] s. (bot.) butăşirc.
cutter ['kAt3r] s. 1. gravor (în lemn sau piatră); sculptor, cioplitor (în lemn); cioplitor,
pietrar. 2. croitor; cupeur. 3. (telm.) unealtă, sculă sau maşină-unealtă pentru tăiat, cuter;
scalpel; cuţit de măcelar; freză, burghiu, carotieră etc. 4. (amer.) sanie cu două locuri.
5. (mar.) cuter. 6. (mine) maşină de havat, haveză. 7. lucrător, miner din abataj.
cut-throat ['kAt Orout] s. ucigaş, asasin.
cut-throat competition [~ .kompi'ti/sn] s. concurenţă îndârjită, întrecere pe viaţă şi
pe moarte.
cutting s. 1. (mine) persoană căreia îi place să se pună în evidenţă; persoană căreia
îi place să epateze. 2. (fam.) persoană căreia îi place să joace, cuiva un renghi; hâtru, tip
amuzant.
cutting ['kAtin] l.s.l. tăiere, aşchicre; cioplire, săpare, gravare; şlefuire; frezare. 2. tăiere
(a arborilor). 3. (tehn.ferov. etc.) excavare, săpare, tăiere (debleu etc.); (ferov.) railway
~ debleu. 4. croire. 5. tăietură (de ziar, revistă); tăietură de presă. 6. butaş. 7. rămăşiţe,. cylindrical [si'lindrikal] adj. cilindric.
căzături, deşeuri, aşchii, talaşi, surcele. 8. vreascuri, uscături. II. adj. 1. ascuţit, tăios.
2. (ftg., despre vorbă, observaţie, mustrare) (adânc) jignitor; aspru, tăios, usturător,
zeflemitor. 3. (despre vânt) pătrunzător.
cutting area [~ isarb] s. parchet (<le tăiere a pomilor).
cutting feed [~ fi:d] s. (telm.) vizetă de avans.
cuttle [kAtl] s. 1. (saw ~fish) (zool.) caracatiţă (Octopus vulgaris). 2. (zool.) sepie (Sepia cymbal ['simbal] s. 1. (bibi.) chimval. 2. (muz.) talger, cimbală, tipsie.
ojficiiudis). 3. (înv.) cuţit.
cuttle bone [~ boun] s. 1. placă osoasă a caracatiţei. 2. (mineral.) sepiolit.
cuttle fish [~ fi/] s. v. c u 111 e (1).
cutty ['kAti) s. 1. (si ~ pipe) pipă, lulea scurtă de lut sau spumă de mare. 2. lingură
scurtă. 3. femeie sau fată scundă, dop. 4. femeie desfrânată / uşoară, prostituată, târfă, de frecvenţă.
cocotă.
cutty stool [~ stu:l] s. 1. scăunaş, scăunel, taburet scund. 2. (ist.) scaun al infamiei
pentru femei desfrânate (in bisericile scoţiene).
cutup ['kAt.ApJ s. despărţire, (deschidere prin) tăiere.
r cynicism ['sinisizam] s. cinism.
cutwater ['kAtiWD:t3 ] s. 1. (mar.) cioc / muchie / tăiş / ascuţiş al etravei, taie-mare;
muchia chilei. 2. (constr.) avantbec. 3. (hidr.) sparge-gheaţă.
cutworm ['kAtwDmi] s. (entom.) larvă (a anumitor fluturi de noapte, mai ales din genul Steaua polară, Candela cerului. 3. (fig.) stea călăuzitoare / conducătoare / centrul atenţiei
Argotis). ' (generale), punct de atracţie.
cut yarn ['kAt 'ja:n] s. (text.) fir cu tăieturi / cu subţieri.
cuvette [kjm'vct] s. (fot.) chiuvetă.
cyan ['saiam, 'sabnj s. 1. (chim.) cian. 2. (poligr.) azuriu.
cyanamide [sai'amomaid, -mi:d] s. (chim.) ciahamidă.
cyanic [sai'senik] adj. (chim.) cianic.
cyanic acid [~'aesidj s. (chim.) acid cianic.
cyanide ['sabnaid] s. (chim.) cianură; ~ of potassium cianură de potasiu.
cyanogen [sai'a;nod3in, -d3en] s. (chim.) cianogen, cian.
1
cyanosis [sais'nousis] s. (/nea .) cianoză.
240
cyanotype [sai'zenataip] s. (fot.) cianotipie.
cybernetic [saiba'netik] adj. cibernetic.
cybernetician [.saibani'ti/sn] s. cibernetician.
cyberneticist [saib3(:)'netisist] s. v. c y b e r n e t i c i a n .
cybernetics [saibo(:)'netiks] s. pl. (folosit ca sg.) cibernetică.
cycad ['saikaxl] s. (bor.) plantă din familia Cycadaceae, (mai ales) Cycas revoluta din
care se extrage sago.
cyclamate ['sikbmeit] s. (farm.) ciclamat.'
cyclamen ['sikbman, -klim-] s. (bot.) pâinea-porcului, ciclamen (Cyclamen europaeum).
cycle ['saikl] I. s. 1. (mai ales astron.) ciclu, perioadă; ~ of the moon sau lunar ~
ciclu lunar; ~ of the suri sau solar ~ ciclu solar. 2. (poetic) zodie. 3. ciclu, serie (de
publicaţii etc.). 4. (prese, de la b i c y c 1 e) (fam.) bicicletă. 5. (telm.) proces (ciclic,
periodic); perioadă; timp. II. vb. intr. 1. a se roti, a-şi parcurge ciclul, orbita. 2. a merge,
a călători cu bicicleta. - /
cycle car [- ka:r] s. 1. automobil cu trei roţi. 2. automobil pitic.
r
cycler ['saikb î s. (amer.) v. c y c 1 i s t.
cycle way [~ wei] s. alee pentru biciclişti.
cyclic(al) ['siklik(al), 'saik-] adj. ciclic, periodic.
cyclic storage ['siklik 'sto(:)rid3] s. (cib.) memorie ciclică / periodică.
cycling ['saiklirj] aay. mers cu bicicleta, ciclism.
cyclist ['saiklist] s. biciclist.
cyclograph ['saiklougraif] s. ciclograf.
cyclogyro ['saiklou'd3abrou] s. (av.) autogir, elicopter.
cycloid ['saikloid] s. (mat.) cicloidă.
cyclamate ['sikbmeit] s. (farm.) ciclamat.
cyclolysis [sai'klolisis] s. (meteor.) scăderea intensităţii unui ciclon, cicloliză.
cyclometer [sai'khmitor] s. contor de rotaţii / ture.
cyclometry [sai'kbmitri] s. 1. ciclometrie. 2. (ferov.) măsurare circulară.
cyclonal [sai'klounal] adj. ciclonic; ca un ciclon.
cyclone ['saikloun] s. ciclon; vijelie, uragan.
cyclonic [sai'klonik] adj. ciclonic; vijelios.
cyclo-olefins ['saiklou 'otefinz] s. pl. cicloolefine.
Cyclop ['saiklop],pl. Cyclops [-s] sau Cyclopes j'saikloupi:z] s. (mitol.) ciclop.
cycIop(a)edia [iSaiklo«'pi:db, -b'p-] s. (prese, de la encyclop(a)edia)
enciclopedie.
cyclopaedic [rsaiklou'pi:dik, -b'p-] adj. enciclopedic.
Cyclopean ['saiklou'pi:3n, -b'p-, sai'kloupbn] adj. 1. ciclopic, uriaş, gigantic, enorm,
colosal. 2. (hidr.) ciclopian. 3. (arhit., constr.) cu piatră aparentă, ciclopic.
cyclopedia s. v. c y c 1 o p â e d i a.
cyclorama [isaikb'rumis] s. cicloramă.
cyclostome ['saikloustoum] s. (zool.) ciclostom.
cyclothymia [isaiklou'Saimb] s. (psih.) ciclotimie.
cyclotomy [sai'kbtomi] s. (geom.) diviziunea cercului.
cyclotron ['saikbtren] s. (fiz.) ciclotron.
cyder ['saids] s. v. c i d e r.
cygnet ['signit] s. (omit.) lebădă tânără; pui de lebădă.
cylinder ['silindo'] s. 1. cilindru. 2. (telm.) cilindru; sul; fus, ax; tambur, tobă. 3. tub,
bombă, butelie (de gaz). 4. butoi(aş) (de revolver).
cylinder bore [~ bo:r] s. diametru interior, calibru.
cylinder head [~ hed] s. capac al buteliei de gaz.
cylindrical spring [~ sprig] s. (telm.) arc / resort elicoidal.
cylindroid ['silindroid] s. (geom.) cilindroid, cilindru eliptic drept.
cyma ['saims] s. (arhit.) dresină; cimoză.
cyma recta [~ 'rekts] s. (arhit.) dresină dreaptă.
cyma reversa [~ ri'V3:so] s. (arhit.) dresină inversată.
cyme [saim] s. (bot.) inflorescenţă cimoasă, cimă.
cymene ['saimin] s. (chim.) cimen.
cymograph ['saini3gra:f, -gra:f] s. cimograf.
cymometer ['saimoumits'] s. (radio) undametru, cimometru; frecvenţmetru, indicator
cymoscope ['saimsskoup] s. (radio) detector.
Cymric ['kimrik] s. ciriirică (limbă celtică vorbită în Ţara Galilor).
cynic ['sinik] adj. 1. (om) cinic. 2. (ftloz.) adept al şcolii cinice.
cynical [-al] adj. cinic; neruşinat, fără ruşine, neobrăzat.
cynosure ['sinsziu3r, 'sain-, -33/U3c] s. 1. (astron. înv.) Carul Mic, Ursa Mică. 2. (astron.)
Cynthia [ sinOb] s. (poetic) luna.
cypher l'saifo] s. v. c i p h e r.
cypress ['saipris, -pras] s. (boi.) chiparos (Cupressus sp.).
Cyprian ['siprisn] I. adj. 1. din Cipru, de Cipru. 2. desfrânat, destrăbălat, stricat, corupt,
imoral. II. s. 1. locuitor din Cipru, cipriot. 2. femeie desfrânată / destrăbălată / stricată,
prostituată, curtezană.
cyprian nitrid [~ 'naitrid] s. (mineral.) colcartit.
Cypriot ['siprist] adj;, s. v. C y p r i o t e .
Cypriote ['sipriout] I. s. locuitor din Cipru, cipriot. II. adj. din Cipru, de Cipru, cipriot.
241 Czech

Cyrillic [si'rilik] adj. chirilic, the ~ alphabet alfabetul cirilic / slavon (vechiul alfabet
slav).
cyst [şist] s. 1. (med.) chist. 2. (biol.) băşică, vezic(ul)ă.
cystamin ['sistsmin] s. (chim.) urotropină, hexametilentetramină.
cystic ['sistik] adj. 1. (med.) chistic, de chist. 2. (biol., med.) cistic, de băşică, de
vezic(ul)ă. 3. băşică, în formă de băşică.
cystitis [sis'taitis] s. (med.) cistită.
cystotomy [sis'totsmi] s. (med.) cistotomie.
cythrene ['s(a)i8ri:n] s. (chim.) citren.
cyto chemistry ['saitou 'kemistri] s. citochimie.
cytochrome ['saitonkroum] s. (biol.) citocrom.
cytogenesis [isaito«'d3enisis],pl. cytogeneses [-si:z] s. (biol.) citogeneză.
cytogeneticist [.saito«d3i'netisist] s. (biol.) citogcnetician.
cytogenetics [isaitoud3i'netiks] s. pl. (folosit ca sg.) (biol.) citogenetică.
cytology [sai'tolad3i] s. (biol.) citologie.
cytokinesis [isaitoukai'ni:sis] s. (biol.) citocineză, citochineză.
cytolysin [sai'tolisin, -tou'laisin] s. (biochimie) citolitic, (substanţă) citolitică.
cytolysis [sai'tolisis] s. (fiziol.) citoliză.
cytoplasm ['saitoptezm] s. (biol.) citoplasmă (protoplasma celulelor).
cytoplasmic [.saitou'plaezmik] adj. (biol.) citoplasmiccitoplasmatic.
cytostatic [.saitou'staetik] adj. (biol.) citostatic.
czar [za:r] s. (rus. ist.) ţar.
czardas ['za:daes, -dss] s. ceardaş (dans popular maghiar).
czarevitch ['za:rivitf, -rsv-] s. (rus., ist.) ţarevici (fiul cel mai în vârstă al ţarului si
moştenitorul tronului).
Czech [t/ek] I. s. 1. ceh. 2. limba cehă. II. adj. ceh.
 D, d [di:],pl. Ds. D's [di:z] s. 1. D, d, a 4-a literă a alfabetului englez. 2. (muz-) (nota)
re. 3. (tehn.) obiect în formă de D. 4. (atr.) în formă de cutie.
'd vb., s. v. d a m n .
d [d] vb. 1. prese, de la h a d , s h o u l d , w o u l d ; he'd go el s-ar duce. 2. prese, de
la d o; d'ye understand me? mă-nţelegi?
da [da:] s. (scot.) v. dad.
dab1 [da;b] I. vb. A. tr. 1. a atinge, a-lovi uşor (cu palma); a atinge (uşor) eu ceva
moale sa» umed, a tampona; to ~one's forehead with a handkerchief a-şi atinge / a-şi
tampona fruntea cu batista. 2. a unge, a freca; a da cu, a întinde, a aplica (vopsea,
tencuială); (fam.) to ~ it on thick a) a se pudra excesiv; b) a exagera. 3. (despre pasări)
a ciuguli. 4. (tehn.) a puncta, a marca (cu punctatorul). 5. (poligr.) a trage, a scoate
(o corectură,'un clişeu), a clisa. B. i«tr. to ~at a) a da cu ciocul în; b) a împunge, a vârî;
he kept ~bing at me with his finger mă tot împungea cu vârful degetului. II. s. 1. atingere,
lovire (uşoară), tamponare. 2. trăsătură de penel. 3. pată (de vopsea). 4. pl. (fam.) amprente
digitale. 5. cantitate infimă; sumă neglijabilă.
dabz s. (Uit.) cambulă, limbă-de-mare (Pleuronectes limanda).
dab3 (fam.) I. s. mare meşter, expert, doctor. II. adj. priceput, meşter; to be a ~hand
at smth. a se pricepe la ceva.
dabb [da?b] s. soi de cartof mare (folosit mai ales ca nutreţ).
dabber ['dîeb3r] s. (poligr.) tampon.
dabble ['daeblj vb. A. tr. 1. a stropi, a împroşca; ~d with mud împroşcat cu noroi.
2. a înmuia; a mânji, a păta. B. i«tr. 1. a se stropi; a se bălăci (in apă, noroi). 2. a face
de toate, a se ocupa de toate, a se apuca de prea multe. 3. to ~ in smth. a se ocupa / a
se îndeletnici cu ceva (în mod superficial, ca amator sau de plăcere)', a face ceva de
mântuială / ca un cârpaci; he ~d in poetry for a time un timp a fost şi el, chipurile,
poet; to ~ into smth. a se amesteca în ceva, a-şi băga nasul în ceva; to ~ with smth. a
se ocupa, a se îndeletnici cu ceva.
dabbler [-or] s. (peior.) diletant, amator; cârpaci nepriceput, ageamiu; political ~
politician de cafenea.
dabby [daibi] adv. umed, jilav; ud şi lipicios.
dabehick ['dasbt/ik] s. 1. pui de găină (abia ieşit din găoace). 2. (ornit.) fundac, cufundar
(Podiceps sp. şi Colymbus sp.).
dabs [daebz] s. (fam.) v. d a b s t e r.
dabster ['da;bst3r] s. (fam.) cunoscător, expert, specialist, maestru; she is a ~ at it se
pricepe, nu se-ncurcă.
da capo [da: 'ka:pou] adv. (muz.) da capo.
dace1 [deis] s. (iht.) ocheană (Leuciscus vulgaris).
dace2 s. (înv., sl.) monedă de doi peni.
dacha ['daît/s] num. (sl.) zece.
dachshund ['daskshund] s. (germ., zool.) cotei, şoricar.
Dacian [deision, -/ian, -/an] I. adj. dac, dacic. II. s. dac.
dacite ['deisait] s. (mineral.) dacit.
dacker ['dxks', scot. 'da:-] vb. intr. (scot.) 1. a se clătina, a se bălăbăni. 2. a merge
agale. 3. a şovăi.
dacoit [da'koit] s. (anglo-indian) bandit, tâlhar.
dacoity [-i] s. (anglo-indian) tâlhărie, hoţie, jaf, banditism.
Daco-Roman ['deikou'roumsn] adj., s. daco-roman.
dacryagogue ['da;kri3go(:)g] I. adj. (med.) care stimulează secreţia lacrimală,
lacrimogen. II. s. agent lacrimogen.
dactyl ['dasktil] s. 1. (metr.) dactil. 2. (anat.) deget.
dactylar [s'] adv. v. d a c t y l i c (I).
dactylic [dask'tilik] (lit.) I. adj. dactilic. II. s. dactil, vers dactilic.
dactyliography [rdfektili'ogrefi] s. 1. arta de a grava (pe pietre preţioase şi inele).
2. descriere a pietrelor preţioase.
dactylogram [daîk'titegram, -lougi-,' ] s. dactilogramă, amprentă digitală.
dactylograph [idaek'tilagraif] s. v. d a c t y l o g r a m .
dactylographylidaikti'logrefi] s. 1. v. d a c t y l o l o g y . 2. dactiloscopie, studiul
amprentelor digitale.
dactylology [idaîkti'lotedsi] s. dactilologic, vorbire prin semne (ca a surdo-muţilor).
dactylomegaly [.daektilou'megsli] s. (med.) dactilomegalie.
dactyloscopy [-daekti'bskapi] s. dactiloscopie.
dad1 fdaed] s. (fam.) v. d a d d y (1).
dad2 interj, (amer. fam.) (folosită mai ales hi combinaţie cu adjective, efi
d a d - b l a s t e d , d a d - b l a m e d , spre a exprima uimirea, dezaprobarea etc.).
dad3 s. (scot.) 1- lovitură zdravănă, buşitură. 2. bucată marc, halcă.
dada ['daxto] s. (fam.) v. d a d d y (1).
Dadaism ['da:daizam] s. (arte, lit.) dadaism.
Dadaist ['da:d3ist] s. (arte, Ut.) dadaist.
dad-blamed ['dasdbleimd] (amer.) I. adj. al naibii (exprimă surpriza, furia, dezgustul
etc.); the ~ sledge got stuck in a snowdrift afurisita de sanie s-a împotmolit într-un
nămete. II. aav. al naibii de.
dad-blasted ['daîdpbla:stid] adj., adv. (amer.) v. d a d - b l a m e d .
dad-burned [~'t»:nd] adj., adv. (amer.) v. d a d - b l a m e d .
daddle ['dasdl] vb. tr. (sl.) a trage pe sfoară, a păcăli.
daddy ['daedi] s. 1. (fam.) tată, tătic. 2. (teatru sl.) director. 3. (sl.) bătrân sărac; (amer.
sl.) sugar ~ elefant, bătrân care întreţine o damă.
daddy-longlegs [~'brjlegz, >d£edi-] s. 1. (entom.) orice insectă cu picioare lungi, mai
ales ţânţăroiul (Tipula oleracea). 2. (fig.) om cu picioare lungi.
daddypole [~poul] s. (rar) zăpăcit, aiurit.
daddy sculpin [~ 'skAlpin] s. (iht.) scorpion de mare groenlandez (Coitus).
dado ['deidou] I.p/.'dadoes [-z] s. 1. soclu, piedestal. 2. panel, panou, bloc, lambriu.
II. vb. tr. 1. a împodobi cu lambriuri. 2. (tehn.) a fixa într-o scobitură. 3. a scobi.
daedal ['di:dal] adj. 1. complicat, întortocheat, de labirint, ca un labirint; bogat, variat.
2. iscusit, ingenios, dibaci; artistic, măiestru; the ~ hand of Nature măiastră mână a naturii.
3. şiret, şmecher. 4. (poetic) minunat, surprinzător, încântător.
daedalian [diO'deilisn] adj. v. d a e d a 1 (1,3).
daemon v. d e m o n (2).
daffa(down)dilly ['daîf3(dc>un)'dili] s. v. d a f f o d i l .
daffodil ['daffodil] s. (bot.) 1. zarnacadea, coprină, ghiocel-de-grădină, narcis-galbcn
(Narcissus pseudoiuircissus) (este emblema naţională a galilor); checkered ~ bibilică,
lalca-pestriţă (Fritillaria meleagris). 2. (înv.) narcis (Narcissus). 3. (culoarea)
galben-deschis. 4. (amer. sl.) morală, predică; aforism.
daffo(down)dilly ['da;fo(d3un)'dili] s. v. d a f f o d i 1.
daffy1 ['da:fi, amer. 'dav] adj. (scot., amer., fam.) smintit, ţicnit, aiurit, idiot, stupid,,
tâmpit; (amer. fam.) ~ about nebun după, pasionat de.
daffy2 s. v. d a f f o d i l .
daffydowndilly ['da;fi(d3un)dili] s. v. d a f f o d i l .
daft [da:ft, amer. dasft] adj. (dial.) 1. prost, neghiob; slab de minte; zăpăcit; to go (clean)
~ a se scrânti. 2. nebun, scrântit. 3, uşuratic, nesocotit. 4. glumeţ, vesel.
daftness [-nis] s. 1. prostie, neghiobie, nerozie. 2. nebunie, scrânteală. 3. uşurinţă,
nesocotinţă. 4. veselie.
dag1 [da;g] s. (scot.) ceaţă deasă; bură, burniţă, ploaie măruntă.
dag2 s. (înv.) I. s. 1. pumnal (v. d a g g e r 1,1). 2. pistol mare. II. vb. tr. 1. a împlânta
pumnalul în, a înjunghia cu pumnalul. 2. a descărca pistolul în, a împuşca cu pistolul.
dag3 s. (austr. sl.) tip formidabil; „figură".
dagged [dsgd] adj. (amer. sl.) băut, beat, afumat.
dagger ['da;gor] I. s. 1. pumnal, stilet; to be at ~s drawn / points a fi la cuţite, a fi
gata de încăierare; to look ~s at smb. a fulgera (pe cineva) cu privirea; to speak ~s a vorbi
tăios. 2. (poligr.) cruce, obelisc; semn de notă în text. II. vb. tr. 1. a împlânta un pumnal
în, a înjunghia, a înfige lama pumnalului în. 2. (poligr.) a însemna cu o cruce.
daggle ['da;gl] vb. A. tr. a târî pe pământ; a târî prin noroi; a afunda în noroi, a umple
cu noroi. B. intr. a se târî prin noroi; a se umple de noroi, a se murdări.
243 damnification

dago ['deigou] I. s. 1. (amer.) american de origine spaniolă, portugheză sau italiană. dalliance ['dadisns] s. 1. petrecere, amuzament / distracţie. 2. glumă, joacă, hârjoană;
2. (austr.) italian sau, în general, european. 3. (amer. peior.) limba italiană. II. adj. (amer.) to be at ~, to hold ~ a glumi, a-şi petrece vremea glumind, a-şi (mai) omorî urâtul.
italian; spaniol; portughez; (amer. peior.) italian. 3. pierdere de vreme, lenevire; tărăgăneală, tărăgănare; neseriozitate. 4. flirt.
dago-red [~red] s. (amer. sl.) vin roşu ieftin. dallier ['dffiliar] s. pierde-vară, persoană care-şi petrece vremea cu nimicuri.
daguerreotype [ds'geroutaip, -rst-] s. (fol.) 1. daghereotip. 2. daghereotipie. dally [dadi] vb. A. intr. 1. a irosi / a pierde timpul, a-şi omorî urâtul, a se ţine de fleacuri,
daguerreotypy [-i] s. (fol.) v. d a g u e r r e o t y p e (2). a se juca; a lua lucrurile în glumă; to ~ with an idea a se juca cu o idee. 2. a cocheta,
dahlia ['deiljo, amer. si da:-, 'ds-[ s. (bol.) dalie, gherghină (Dahlia sp.); (sl.) blue ~ a flirta, a se dezmierda, a se giugiuli. B. tr. 1. (si to ~ off) a amâna, a tărăgăna. 2. to ~
minunăţie, ceva ce nu s-a văzut, ceva imposibil. away a) a pierde (vremea); b) a scăpa (ocazia).
Dahomeyan [ds'houmisn] I. adj. dahomeian. II. s. dahomeian; locuitor al Beninului. Dalmatian [dael'mei/jan, -/ian -/an] I. adj. dalmat, dalmatic. II. s. 1. dalmat, dalmatic.
Dail Eireann [dail 'earan, doil-] s. (irl.) Camera Deputaţilor din Republica Irlandeză. 2. v. D a 1 m a t i a n d o g .
daily ['deili] I. aaj. zilnic, de toate zilele, cotidian; it is of ~ occurrence se întâmplă Dalmatian dog [~ 'dDg] s. (câine) dalmaţian.
zilnic. II. adv. zilnic, în toate zilele, în fiecare zi; III. s. 1. cotidian, ziar, gazetă; jurnal; dalmatic [dad'mastik] s. (bis.) dalmatică, odăjdii (pe care le îmbracă diaconii catolici).
the dailies presa zilnică. 2. femeie cu ziua. 3. angajat casnic extern (care vine ia lucru daltonism ['doOltsnizam] s. (med.) daltonism.
zilnic). dam1 [daîm] s. 1. (zool.) femelă, mamă (la mamifere). 2. (peior.) femeie; (înv.) the
daily allowance [~ s'lausns] s. (mii.) raţie zilnică. devil's ~ Baba-Cloanţa, Baba Hârca.
daily bread [~ bred] s..pâinea zilnică, pâinea (cea de toate zilele). dam2 I. s. 1. stăvilar, baraj, zăgaz, dig; batardou. 2. iezitură, apă zăgăzuită. 3. (mine)
daily-breader [~,bredsr] s. (fam.) navetist. perete de protecţie. II. vb. tr. 1. to ~ in / off / up a zăgăzui, a stăvili, a îndigui. 2. (fam.)
daily dozen [~ 'dAzn] s. (sport, fam.) înviorare, exerciţii zilnice de înviorare. a stăvili, a opri, a împiedica, a bara, a bloca. 3. to ~ out a opri (apa) cu ajutorul unui
daily duty [~ 'dju:ti] s. serviciu de zi. stăvilar, a stăvili.
daily wants [~ 'wonts] s. pi. nevoile vieţii zilnice. damage"['da;mid3] I. s. 1. pagubă, stricăciune, vătămare, avarie; daună; prejudiciu,
daimon ['daimoun] s. v. d e m o n. lezare; war ~ pagube de război. 2. pierdere, detriment. 3. pl. (jur.) daune, despăgubiri,
daintify ['deintifai] vb. tr. a rafina; a face elegant etc. (v. d a i n t y I). compensaţie, indemnizaţie; to bring an action of ~ against a intenta proces de daune
daintihood ['deintihud] s. v. d a i n t i n e s s . (cuiva). 4. (sl.) preţ, valoare; cheltuială; what's the ~? cât costă? I will stand the ~plătesc
daintiness ['deintinis] s. 1. delicateţe, fineţe, rafinament; ceremonie; politeţe eu, fac eu cinste. II. vb. Jr. 1. a vătăma, a strica, a avaria, a defecta, a deteriora. 2. a pricinui
exagerată; preţiozitate, afectare. 2. gingăşie, feminitate; slăbiciune de caracter. 3. gust pagube (cuiva), a păgubi, a provoca pierderi (cuiva). 3. a răni, a contuziona, a vătăma
pretenţios, gusturi pretenţioase. 4. pedanterie, scrupulozitate. 5. susceptibilitate. 6. gust (o parte a corpului). 4. a dezonora, a discredita; a jigni, a leza; a nedreptăţi.
bun, gust ales (al bucatelor). 7. (înv.) mâncare aleasă. 8. (înv.) splendoare, frumuseţe. damageable [-abl] adj. care se poate strica uşor.
dainty ['deinti] I. adj. 1. fin, elegant, ales; gingaş. 2. elegant, pus la punct. 3. (despre damaged ['dsmidşd] aay. 1. vătămat. 2. prejudiciat, păgubit, lezat. 3. (fam.) băut, beat.
mâncăruri) gustos, ales. 4. splendid, frumos (sipeior.); ~day o zi minunată. 5. cu simţuri damage effect ['daemidj îfekt] s. (fiz.) leziune.
/ gusturi alese. 6. pretenţios, greu de mulţumit; scrupulos; ceremonios. 7. susceptibil. damaging ['da:mid3in] adj. 1. dăunător, vătămător. 2. care prejudiciază, care lezează,
8. plăpând, slab; plin de feminitate. Il.s. 1. obiect / prilej de încântare. 2. mâncare aleasă;
păgubitor.
pi. delicatese; dulciuri, zaharicale. 3. (fnv.) valoare, excelenţă. 4. (înv.) comoară, dragoste;
damascene ['dzemsskn, i—'-] I. s. v. d a m s o n . II. vb. tr. a damaschina (a incrusta
my ~! comoara mea!
oţelul cu firicele de aur I argint); a bruna (oţelul).
dainty-chapped [~'t/aept] adj. v. d a i n t y-m o u t h e d.
damascene steel [~ rsti:l] s. v. d a m a s k (1,3).
dainty mouth [~ 'mau6] s. persoană lacomă / pofticioasă, gurmand, mâncău.
Damascus steel [d3'ma:sk3S ,sti:l] s. v. d a m a s k (1,3).
dainty-mouthed [~'mau8d] adj. lacom, pofticios, mâncăcios.
damask ['daemask] I. s. 1. (text.) damasc. 2. faţă de masă damaseată. 3. (metal.) oţel
daiquiri ['daikari] s. (amer.) cocteil compus din rom, suc de lămâie, zahăr şi gheaţă.
de Damasc. 4. roşu-deschis, vermilion. II. adj. 1. plin de desenuri, damascat. 2. (metal.)
daire ['dairei] s. (muz.) dairea.
din oţel de Damasc. 3. roşu-deschis. III. vb. tr. 1. (text.) a damasca. 2. a incrusta sau a
dairy f'depri] s. 1. lăptărie, căşărie. 2. magazin de produse lactate. 3. v. d a i r y f a r m .
bruna (oţelul).
dairy cattle [~ ikaetl] s. vaci de lapte.
damaskeen [,da?m9s'ki:n] vb.tr. v. d a m a s c e n e (II).
dairy cow [~ kau] s. vacă de lapte.
damask rose [dzemask rouz] s. (bot.) trandafir de Damasc (Rosa damascena).
dairy factory [~ ifîektori] s. (NZ.) fabrică de produse lactate.
damask steel [~ sti:l] s. v. d a m a s k (1,3).
dairy farm [~ fa:m] s. fermă pentru creşterea vacilor cu lapte; fermă de lapte; lăptărie.
dame [deim] s. 1. (ist., înv.) doamnă, domniţă (acum numai în Dame Nature Natura
dairying ['desriin] s. industria laptelui.
mamă si Dame Fortune Fortuna, soarta). 2. (fam. peior.) babă. 3. (înv.) învăţătoare,
dairy lunch ['drariilAnt/] s. (amer. fam.) lactobar.
institutoare (la (ara). 4. baroneasă; femeie decorată cu ordinul Imperiului Britanic. 5. (amer.
dairymaid [~meid] s. 1. lăptăreasă. 2. crescătoare de vaci.
sl.) damă, ţipă, tipesă.
dairyman [~man],pl. dairymen [~] s. 1. lăptar. 2. crescător de vaci.
Dame Partlet [~ 'pa.tlit] s. (înv.) 1. (lit., personificare) găină (/« „Povestirile din
dairy produce [~ iprodju:s] s. produse lactate.
dairy products [~ >prodakts] s. v. d a i r y p r o d u c e . Canterbury" de G. Clmucer, 1340-1400). 2. (peior.) babă, femeie bătrână.
dairywoman [~>wuni3n],pl. dairywomen [~,wimin] s. v. d a i r y m a i d . dame school [~ sku:l] s. grădiniţă sau şcoală primară, condusă de o femeie în vârstă.
dairy works [~ 'wa:ks] s.pl.v. d a i r y (1,3). dammer ['dasma1-] s. (bot.) damar, răşină de damar.
dais ['deiis] s. 1. platformă, estradă, tribună. 2. baldachin. damme ['dsemi] interj, (corupt din damn me)(sl.) să fiu al dracului! să fiu al naibii!
daisied ['deizid] adj. (poetic) presărat cu margarete. să fiu afurisit! la dracu! la naiba!
daisy ['deizi] I. s. 1. (bot.) părăluţă, bănuţ, bănuţel. bumbişor (Bellis peretmis); (amer.) dammit ['dasmit] interj, la dracu! la naiba!
bull / devil's / golden / ox-eye ~ margaretă, mărgărită, ochiul-boului (Chrysanthemum damn [dayn] I. vb. A. tr. 1. a blestema, a afurisi, a damna, a osândi; ~ it! la dracu! la
leucanthemum); (sl.) to tread the ~ a se bate în duel; (fam.) as fresh as a ~ proaspăt ca naiba! ~ the fellow! lua-l-ar naiba; ~ it all! ei drăcia dracului!; (pop.) ~ your eyes! sări-ţi-ar
un trandafir; (sl.) to turn up one's toes to the daisies a muri, a-i creşte grădiniţă pe ochii! I'll be ~ed if să mă ia dracul dacă, să fiu al naibii dacă. 2. a condamna, a blama,
piept, a da ortul popii; (sl.) to push up the daisies a-i creşte flori pe piept, a mirosi florile a critica, a dezaproba, a osândi, a respinge, a reproba; to ~ with faint praise a condamna,
Ia rădăcină. 2. (amer. sl.) persoană sau obiect ce stârneşte admiraţie. 3. (amer.) tranşă / dând impresia că laudă. 3. (fig., despre o piesă de teatru etc.) a face să cadă, a fluiera,
felie defilede porc afumat. II. adj. (amer.) de prima mână, excelent, fain. III. adv. (amer.) a primi cu răceală. B. intr. a înjura, a blestema. II. s. 1. blestem. 2. înjurătură. 3. cantitate
foarte, deosebit de, din cale afară de. neglijabilă; not to care a ~ a nu-i păsa nicidecum, a nu-i păsa nici cât negru sub unghie;
daisy cutter [~ >kAt3r] s. (sl.) 1,persoană care de-abia îşi ridică picioarele când merge. it isn't worth a ~ nu face nici cât o ceapă degerată.
2. minge care se rostogoleşte pe pământ (la crichet). damnability [idaîmna'buiti] s. v. d a m n a b 1 e n e s s.
daisy flea-bane [~ 'fli:bein] s. (bot.) bătrâniş (Erigeron sp.). damnable ['djemnsbl] adj. 1. condamnabil, blamabil, de condamnat. 2. (fam.) îngrozitor,
daisy ham [~ ha;m] s. v. d a i s y (3). odios, detestabil, execrabil, ruşinos.
r damnableness [-nis] s. caracter condamnabil.
daisy kicker [~ ikiks ] s. (sl.) cal.
dak [da:k, înv. do:k] s. (anglo-indian) 1. cal de schimb. 2. purtător de lectică cu schimbul. damnably [-i] adv. 1. execrabil, detestabil, urâcios. 2. (fam.) grozav (de), teribil, straşnic,
3. echipaj tras de cai care se schimbă din poştă în poştă, diligentă. 4. (fig.) poştă, oficiu foarte; ~ in Iove îndrăgostit lulea.
poştal. damnation [dffim'nei/anj I. s. 1. blestem, afurisenie, damnaţiune, osândă veşnică; may
dak bungalow [~ 'bArjgslou] s. (anglo-indian) staţie de poştă cu han. ~ take him! dar-ar boala-n el, lua-l-ar moartea (să-1 ia)! 2. critică viguroasă,
Dalai Lama ['daîlai 'lu:nra, 'dedai-] s. Dalai-lama. dezaprobatoare; fluierare a unei piese. II. inter/, la naiba! la dracu!
dale [deil] s. 1. (poetic) vale; up hill and down ~ peste munţi şi văi; to curse up hill damnatory ['dasmnotari] adj. 1. care condamnă; dezaprobator. 2. (jur.) condamnabil;
and down ~ a blestema cât îl ţine gura; a înjura de toţi sfinţii. 2. (geogr.) vâlcea. (despre o mărturie) ~ invectives injurii condamnabile.
dale land [~ lsend] s. ţinut jos, ţară de jos. damned [daemd] I. adj. 1. blestemat, afurisit, al dracului. 2. (vulg.) scârbos,
dale lander [-or] s. v. d a l e s m a n . dezgustător, respingător (înjurătură intraductibilă şi fără sens,folosită adesea intensiv);
dalesfolk ['deilzfouk] s. v. d a 1 e s p c o p 1 e. none of your ~ nonsense! lasă prostiile; termină cu fleacurile! (I'll be) ~ if al naibii să
dalesman ['deilzni3n],pl. dalesmen [~] s. locuitor din văile munţilor (în nordul Angliei). fiu dacă. 3. (vulg.) al dracului, grozav (de), teribil; it is ~ hot e cald al dracului; it was
dalespeople ['deilzipi:pl[ s. locuitori ai unei văi. a ~ long way era o cale afurisit de lungă. II. s. the ~ damnaţii, osândiţii.
dalle [dad] s. 1. lespede, dală; teracotă. 2. pi. (amer.) torente, repezişuri (între pereti damnific [daem'nifik] adj. dăunător, păgubitor; care aduce pagube sau pierderi.
stâncoşi). damnification [idxmnifi'keijsn] s. (jur.) prejudiciu, daună.
damnify
damnify ['dsmnifai] vb. tr. (jur.) a leza (interesele cuiva), a cauza pagube (cuiva), a
dăuna (cuiva).
damning ['dsemin] I. adj. implicând sau aducând condamnarea; acuzator; ~ evidence
dovezi, mărturii zdrobitoare. II. s. blestem, afurisenie.
Damocles [Vtemokliiz] s. (fig.) the sword of ~ sabia lui Damocle.
damosel, damozel ['dsmsizel] s. (înv.) v. d a m s e 1.(1,2).
damp [dsmp] I. s. 1. umezeală, umiditate; igrasie.. 2. (mine) gaz de mină, grizu.
3. descurajare, deprimare, mâhnire; to cast / to throw a ~ (up)on / over smb. / smb.'s
spirits a deprima pe cineva, a descuraja pe cineva, a strica dispoziţia / cheful cuiva. 4. (sl.)
beţie, chef. 5. (telin.) amortizare. II. aay. 1. umed, igrasios, jilav; ud. 2. (fig.) deprimat,
abătut, descurajat. III. vb. A. tr. 1. a umezi, a jilavi; a stropi, a înmuia; a uda. 2. a stinge,
a înăbuşi; to ~ (down) a fire a stinge un foc. 3. a slăbi (presiunea), a micşora (puterea),
a încetini (mişcarea). 4. (si to ~ down) (fig.) a slăbi, a tăia, a potoli, a răci; to ~ smb.'s
ardour â potoli zelul cuiva. 5. (fig.) a descuraja; a strica dispoziţia (cuiva). 6. (telin.) a
amortiza, a atenua. B. i«(r. (despre plante) to ~ off a pieri de făinare.
damp course |~ ko:s] s. (constr.) 1. hidroizolator. 2. hidroizolare.
damped current ['dsempt 'kArant] s. (electr.) curent de frânare.
dampen ['daempsn] vb. A. tr. v. d a m p (III, A). B. i«tr. a se umezi, a se jilavi.
damper ['daempo'J s. 1. persoană care-ţi taie pofta / care descurajează; (fig.) cioclu.
2. burete pentru umezirea timbrelor. 3. (telin.) registru de tiraj, registru de fum. 4. (telin.)
amortizor; umezitor. 5. (telin.) tobă de evacuare / de eşapament. 6. (electr.) atenuator.
7. (chim.) dispozitiv de umezire, umezitor. 8. (muz.) surdină. 9. ceva plictisitor, deprimant,
descurajam; to put / to throw a ~ on a strica cheful (cuiva), a descuraja. 10. (austr.)
turtă nedospită.
damper weight [~ weit] s. (telin.) contragreutate.
dampery ['daempori] s. (rar) locuinţă igrasioasă, umedă.
damping ['dsmpirj] s. 1. înăbuşire, frânare; amortizare. 2. (telin.) pierdere treptată,
stingere; amortizare relativă. 3. (telin.) înmuiere, umezire; umectare; aburire. 4. (fiz.)
evaporare, volatilizare.
damping element [~ .elimsnt] s. (tel.) atenuator.
damping factor [~ .fjekta'] s. 1. (fiz.) factor de atenuare. 2. (electr.) factor balistic,
factor de amortizare. 3. (cib.) coeficient de amortizare.
damping roller [~ .route'] s. (tehn.) cilindru de umezire.
damping spring [~ sprirj] s. (tehn.) amortizor.
dampish ['daempi/1 adj. cam jilav, cam umed, cam igrasios.
dampishness [-nis] s.v. d a m p n e s s .
dampness ['dasmpnis] s. umezeală, umiditate; igrasie; abur, abureală.
damposcope ['dasnpouskoup] s. (mine) damposcop; detector de metan.
damp-proof ['damp prU:f] adj. rezistent la umiditate; etanş Ia pătrunderea umidităţii.
dampy ['dzempi] adj. 1. umed, jilav, igrasios. 2. (mine) înăbuşitor, sufocant, plin de
gaze. 3. (metal.) necopt, abrupt.
damsel [daanzsl] s. (fr.) 1. fată mare, fecioară, domnişoară. 2. (înv.) domniţă, jupâniţă.
3. (amer. sl.) studentă.
damselfly [—flail s-v. d r a g o n f l y .
damson ['daemzan] s. 1. (bot.) goldan, scolduş (Primus insititia). 2. (prună) goldană.
damson cheese [~ t/i:z] s. pastă de prune goldane, magiun.
damson-coloured [~ .kAlod] adj. roşu-închis, roşu-vincţiu (ca prunele).
damson jam [~ d3a;m] s. v. d a m s o n c h e e s e.
dan1 [da:n] (înv., ţwetic) 1. cuconaş. 2. domn. 3. Dan titlu de onoare folosit înaintea
numelor de zei îi poefi; Dan Cupid zeul Cupidon.
dan2 s. 1. (mar.) geamandură. 2. (mine) vagonet (pentru cărbuni).
Danaid ['dameiid] s. (mitol.) Danaidă.
Danaidean [,deino'i:dUm] adj. 1. (mitol.) referitor la Danaide. 2. (ft?.) greu, dar
nefolositor.
danaite ['deinoait] s. (mineral.) danait.
dan buoy [~ 'boi] s. (mar.) geamandură de pescuit.
dance [da:ns, amer. dzens] I. vb. A. intr. 1. a dansa, a juca, a dănţui, a ţopăi; to ~ to
smb.'s tune / whistle / pipe / piping a juca după placul cuiva / după voia cuiva / cum
îţi cântă; a-i cânta cuiva în strună; her heart ~d with joy îi săltă inima de bucurie; (înv.)
to ~ barefoot a rămâne fată bătrână, a împleti cosiţă albă; to ~ to another / a different
tunc a schimba foaia, a întoarce foaia; to ~ upon nothing, to ~ on a rope a atârna în
ştreang, a fi spânzurat. 2. a sări, a sălta, a se învârti, a se clătina (ca frunza); a luneca
(ca umbra, ca raza de soare). 3. to ~ away a se depărta dansând; to ~ down a coborî
dansând; to ~ in a intra dansând; to ~ out a ieşi dansând; to ~ up a urca dansând; to ~
off (sl.) a-şi da duhul, a da ortul popii. B. tr. 1. a dansa, a executa (un dans); a legăna,
a juca pe genunchi («n copil); to ~ attendance upon smb. a se ţine scai de cineva, a
urma pretutindeni pe cineva; a ţine trena cuiva; a face anticameră; (peior.) a face curte
asiduă cuiva. 2. a face să danseze, să sară (un »rs etc.). II. s. 1. dans, joc; balet; (med.)
St. Vitus's ~ corce; to lead smb. a pretty / nice ~ a) a duce de nas pe cineva; b) a pune
pe cineva într-o situaţie neplăcută, a-i face cuiva bucata / figura; to join the ~ a intra în
joc / în horă; to begin / to lead the ~ a) a conduce jocul / dansul, a deschide balul; b) a fi
în frunte, a avea un rol conducător; c) a da dovadă de iniţiativă; round ~ vals; (înv.)
square ~ dans în care participă un număr par de perechi; the Dance of Death dans
macabru; (prav.) no longer pipe, no longer ~ n-ai bani, răbdări prăjite; 2. bal, serată
dansantă. 3. tur (de dans). 4. muzică de dans, melodii de dans.
danceable [-abl] adj. care poate fi dansat.
dance hostess ['da:ns 'houstis] s. damă de consumaţie.
dance house [~ haus] s. (amer.) v. d a n c i n g r o o m .
dance macabre [~m3'ke:br] s. dans macabru.
dance music [~ imju:zik]s. muzică de dans.
244
dancer ['da:nsor, amer. 'dzen-] s. 1. dansator, dănţuitor; baletist, balerin(ă); ~on a rope
echilibrist; ~ at shows clovn, paiaţă. 2. pl. (sl.) scară. ♦ the merry ~s auroră boreală.
danceress ['damsres, amer. 'da;ns-] s. (rar) dansatoare.
dancette [dam'set] s. (arhit.) ornament în formă de zigzag.
dancing ['darnsin, amer. 'dsens-] s. dans, dansuri.
dancing disease [~ di'zi:z] s. (med.) tarantism, furia dansului.
dancing girl [~ go:l] s. 1. dansatoare (de profesie). 2. (în Orient) baiaderă.
dancing hall [~ ho:l] s. (amer.) salon de dans.
dancing master [~ ,ma:st3r] s. profesor de dans.
dancing mistress [~ imistris] s. profesoară de dans.
dancing party [~ ,pa:ti] s. serată dansantă.
dancing room [~ ru(:)m] s. 1. sală de dans. 2. salon de dans.
dancing saloon [~ s»lu:n] s. v. d a n c i n g h a l l .
dancing school [~ sku:l] s. şcoală de dans.
dancing shoes [~/u:z] s. pl. pantofi de bal. .
dancing tea [~ ti:] s. (rar) ceai dansant.
dandelion ['dcendilaian] s. (bot.) păpădie (Taraxacum officinale); (amer.) Russian ~
cocsacâz (Taraxacum sagi).
dander1 ['dsndor] I. s. (fam.) mânie, supărare; indignare; to raise one's ~, to get one's
~ up a-şi ieşi din fire / din sărite; to put up / to raise smb.'s ~ a scoate pe cineva din
sărite, a înfuria pe cineva. II. vb. intr. (scot.) a hoinări, a umbla din loc în loc, a umbla
haimana.
dander2 s. v. d a n d r u f f .
dander3 s. zgură.
dandiacal [daen'daiokal] adj. sclivisit, spilcuit, fercheş, dichisit, împopoţonat.
Dandie Dinmont ['dîendi'dinmsnt] s. terier, rasă de câini scoţieni.
dandified ['dsendifaid] adj. sclivisit, spilcuit, dichisit; de filfizon; a ~ fellow un tânăr ■
dichisit.
dandify ['dsendifai] vb. tr. a găti fercheş, a spilcui, a dichisi, a împopoţona.
dandiprat ['daîndipnet] s. (înv.) pitic, prichindel.
dandle ['dasndl] I. vb. tr. 1. a legăna în braţe sau pe genunchi (un copil). 2. a alinta,
a dezmierda, a răsfăţa, a trata ca pe un copil. II. intr. (with) a se juca (cu).
dandruff ['damdrafj s. mătreaţă.
dandy1 ['dsendi] I. s. 1. dandi, coconaş, filfizon; (amer. fam.) for ~ / for ~s sake pentru
a impresiona, pentru efect. 2. the ~(sl.fam.) ceva fin, excelent, mişto; (fam.) that's the
~! ăsta e omul nostru; asta e ce ne trebuie! 3. (mar.) şalupă sau şlep cu arbore. 4. (mar.)
mizenă. 5. roabă, tărăboanţă cu două roţi. 6. trăsurică de lăptar. 7. (irl. sl.) păhăruţ (de
rachiu etc.). II. adj. 1. elegant, spilcuit, fercheş. 2. (sl.fam.) excelent, de mâna întâi, fin,
superior.
dandy2 s. (anglo-indian) 1. luntraş, barcagiu. 2. palanchin.
dandy3 s. (fam.) v. d a n d e l i o n .
dandy4 s. v. d e n g u e.
dandy brush [~ brA/] s. ţesală (dinfanon de balenă, pentru cai).
dandy cart [~ ka:t] s. v. d a n d y 1 (1,6).
dandy fever [~ ifi:vor] s. v. d e n g u e .
dandyish ['dasndii/, -ji/[ adj. de filfizon.
dandyism ['dasndiizam] s. 1. dandism, sclivisire, apucături de filfizon; eleganţă
exagerată. 2. îmbrăcăminte după ultima modă.
dandyize ['daendiaiz] vb. tr. v. d a n d i f y .
dandy master ['daaidi ima:st3r] s. (sl.) falsificator de bani.
dandyprat [~pra;t] s. v. d a n d i p r a t.
dandy roll [~ roul] s. (tehn.) egutor.
Dane [dein] s. (geogr.) 1. danez; (fam.) the ~ danezii. 2. (ist.) invadator din nord,
scandinav. 3. (câine) danez.
dane flower [~ .flausr] s. (bot.) dediţel (Anemone Pulsatilla).
Danegeld [~geld] s. (ist.) bir platit de anglo-saxoni danezilor pentru a fi scutiţi de
invaziile acestora.
Danelagh [~lo:] s. v. D a n e 1 a w.
Danelaw [~lo:] s. (ist.) 1. legi daneze (introduse în Anglia de N-E în sec. X). 2. Nord-Estul
Angliei (teritoriu stăpânit de danezi).
danesblood [~zbUd] s. (bot.) 1. boz (Sambucus ebulus). 2. ciucure (Campanula
glomerata).
danewort [~wa:t] s. v. d a n e s b l o o d (1).
dang [da;n] vb. tr. (amer., pop.) v. d a m n (I, A).
danger ['deinop1'] I. s. 1. primejdie, pericol; periclitare; ameninţare; nesiguranţă; risc;
~ of war pericol de război; out of ~ scăpat, în afară de pericol; in ~ în primejdie; to run
into ~ a se arunca în primejdie; to be in ~ of a fi în pericol de, a fi expus la; in ~ of his
life în pericol de moarte; (la sah) your queen is in ~! gardă! 2. (mar.) loc periculos. ,
♦ (înv.) within smb.'s ~ în stăpânirea cuiva. II. vb. tr. (înv.) a pune în primejdie,
a primejdui, a periclita.
danger arrow ['deinaprserou] s. (electr.) săgeată (în zigzag), avertizor pentru înaltă
tensiune.
danger light ['deinap lait] s. v. d a n g e r s i g n a l (2).
dangerous ['deino^ros] adj. periculos, primejdios, ameninţător; riscant, nesigur; to look
~ a avea o înfăţişare ameninţătoare, a fi furios, a fi enervat, iritat.
dangerousness [-nis] s. 1. pericol, primejdie. 2. gravitate (a unei boli, a unei situaţii
ele).
danger point ['demoda point] s. (electr.) punct periculos.
danger signal [~ .signal] s. 1. semnal de alarmă. 2. (ferov.) semnalul roşu, calea închisă.
danger spot [~ spot] s. loc primejdios.
245 dam 1

dangle [dsrjgl] vb. A. intr. 1. a se legăna, a se mişca (încoace şi încolo); a oscila, a se a nu şti, a nu cunoaşte; to keep smb. in the ~a ţine pe cineva în întuneric / în ignoranţă;
balansa, a se bălăbăni. 2. a atârna, a fi spânzurat. 3. to ~ about / around a umbla haimana, a nu informa pe cineva. 5. (mar. sl.) noapte fără stele.
a hoinări; (fig.) to ~ about / after / on smb. a se ţine după cineva; a alerga după cineva, dark adaptation [-.sdsp'teijbn] s. (med.) adaptare la întuneric / la obscuritate.
a nu slăbi pe cineva; a da târcoale cuiva; a face curte cuiva. B. tr. 1. a legăna. 2. (fig.) Dark Ages [~ eid3iz] s. the ~ Evul Mediu (timpuriu).
a ademeni, a ispiti, a tenta, a atrage. dark-alleyed [~'adid] adj. cu alei umbroase.
dangler [-ar] s. 1. încurcă-lume, om fără treabă, teleleu. 2. (si) ~ about / after women dark blue [~ blu:] adj., s. (culoare) albastru-închis.
crai, craidon; curtezan. 3. (circ) acrobat la trapez. dark-browed [~'braud] adj. 1. cu sprâncene negre. 2. încruntat.
Danish ['dcini/J I. adj. danez. II. s. (limba) daneză. dark burn [~ ba:n] s. (fiz., tel.) oboseala unei substanţe luminescente.
Danish balance [~ 'badans] s. (îehn.) balanţă romană. dark chamber [~ 't/eimbsr] s. (opt.) cameră obscură.
danist ['deinist] s. cămătar. dark closet [~ 'kbzit] J.V. d a r k c h a m b e r .
dank [dasqk] adj. umed; umed şi rece; igrasios, jilav. dark-coloured [~'kAlad] adj. de culoare închisă.
dankness ['damknis] s. umiditate, igrasie. dark-complexioned f-kam'plekjand] adj. oacheş, brunet.
1
dan layer ['dasn ileis "] s. (mar.) balizor. Dark Continent [~ 'kontinsnt] s. the ~ continentul negru (Africa).
r darkee ['da:ki] s.v. d a r k e y .
danner ['dflen3 ] s. (mar.) barcă pentru aşezarea geamandurilor.
dannert wire ['daaist ,waia] s. (fam.) sârmă ghimpată. darken ['d&kan] vb. A. tr. 1. a întuneca, a face întuneric în; not to ~ smh.'s door
danseuse [da:n's3:z şi pronunţia franceză] s. (fr.) dansatoare, balctistă, balerină. again a nu mai călca / a nu mai trece pragul cuiva. 2. a orbi, a lipsi de vedere. 3. (arte)
dansy ['dcensi] adj. (amer.) ramolit, care a dat în mintea copiilor. a închide (o culoare). 4. (fig.) a întuneca, a înnegura, a umbri, a păta. 5. (fig.) a tulbura,
Dantean ['dasntian, daai'tian] adj. dantesc. a întuneca, a întrista. 6. (fig.) a pângări (onoarea cuiva). 7. (fig.) a încurca (sensul), a face
Dantesque [dam'tesk] adj. dantesc. mai puţin clar / obscur (ceva),- to ~ counsel a da sfaturi prosteşti. B. intr. 1. a se întuneca,
Danubian [da;'nju:bjan, da'n-] adj. dunărean, danubian. a se face întuneric. 2. a se înnegri; a se închide la culoare / la faţă. 3. (fig.) a se întrista,
dap [daep] vb. A. intr. a bate mingea, a se juca cu mingea. B. tr. 1. a lovi de pământ a se posomori. r4. (fig.) a-şi pierde strălucirea / cultura / ştiinţa.
(o minge). 2. a afunda uşor în apă (momeala undiţei). darkener [-a ] s. persoană care face întuneric (într-o cameră).
daphne ['dzefni] s. (bot.) tulipin, tulichină, cleiţă, piperul-lupului (Daphne mezereum). darkening [-in] s. întunecare.
dapper ['dspar] adj. 1. bine îmbrăcat, gătit, spilcuit. 2. sprinten, iute (mai ales despre darkey ['da:ki[ s. 1. (sl.) amurg. 2. (sl.) noapte. 3. (amer. peior.) negru, cioroi, arap.
persoane mici de statură). dark-eyed ['dork'aid] adj. cu ochii negri.
dapperling [-lin.] s. pici, prichindel (mai ales sprinten). dark-glancing [~'gla:nsin] adj. cu privirea încruntată.
dapperness [-nis] s. 1. eleganţă. 2. sprinteneală, iuţeală. dark glass [~ 'gla:s] s. 1. apărătoare de soare. 2. (mar.) geam colorat (la sextant).
dapple ['dspll I. vb. A. tr. a pune pete la, picăţele la, a împestriţa (si fig.). B. intr. dark-green [~gri:n] adj., s. (culoare) verde-închis.
dark-grey [~grei] adj., s. (culoare) gri-închis.
(despre cer) a se păta, a se acoperi cu nori rotunzi. II. adj. bălţat, pestriţ, pestriţat; (despre
dark-grounded [~'graundid] adj. cu I pe un fond închis.
cai) pag; rotat. III. s. 1. culoare pestriţă. 2. pată.
dark-haired [-'hsad,'--] adj. cu părul închis, cu părul negru.
dappled [-d] adj. v. d a p p l e (II).
dark hand [~ 'hasnd] s. (poetic) the ~ mâna nevăzută a destinului.
dapple grey ['daspl grei] adj. (despre cai) sur, bătând în alb.
dark heat [~ 'hi:t] s. (fiz.) partea infraroşie a spectrului.
darb [da:b] s. (amer. fam.) 1. as, expert. 2. elev strălucit. 3. tânără cu vino-ncoace.
dark horse [~ 'ha:s] s. 1. cal de curse obscur, capabil totuşi de o surpriză. 2. (fig.)
darbies ]'da:biz] s. pl. (sl.) cătuşe, lanţuri; to whip the ~ on smb. a pune cătuşe (cuiva).
politician obscur, capabil de o victorie surprinzătoare în alegeri.
darby ['du:bi] s. (constr.) 1. netezitor, dreptar. 2. mistrie.
darkish ['da:ki/[ adj. 1. cam întunecat, cam întunecos. 2. negricios, închis. 3. crepuscular.
Darby and Joan ['du:bi anrf^oun] s. pereche fericită (mai ales în vârstă).
dark lantern ['da;k 'laentan] s. lanternă oarbă; (electr.) lampă blindată.
dare1 [dea'], past dared [dead] si durst [da:st], part. trec dared I. vb. (se conjugă
darkle ['da:kl] vb. A. intr. 1. a se ascunde, a sta ascuns. 2. a se întuneca, a se umbri.
adesea la negativ şi afirmativ fără d o; hi acest caz infinitivul ce-i urmează e fără t o 3. (fig.) a se întrista, a se posomori, a se întuneca la faţă. B. tr. a întuneca.
si la pers. a 3-a singular indicativ prezent este d a r e) A. tr. 1. (urmat de infinitiv) a
darkling [-in] I. adv. 1. (poetic) în întuneric / obscuritate / beznă, pe întuneric. 2. (fig.)
îndrăzni, a se încumeta, a avea curajul, a cuteza; a avea neruşinarea; he won't ~to deny orbeşte, cu ochii închişi, inconştient. II. crepuscular; care se găseşte în întuneric / în
it nu va avea curajul / îndrăzneala să nege aceasta; I ~ swear pot să jur, sunt convins; obscuritate.
I ~ say sunt dispus să cred, nu neg. 2. a sfida, a brava, a înfrunta; to ~ the perils of an darkling beetle ['da:klin ibi:tl] s. (entom.) gândac negru (din fam. Tenebrionidae).
Arctic travel a înfrunta primejdiile unei călătorii arctice. 3. (urmat de infinitiv) a provoca, darkly ['da:kli| adv. 1. posomorât. 2. rău, ameninţător. 3. enigmatic, misterios, obscur,
a aţâţa, a întărâta, a îndemna (la ceva), a desfide; I ~ you to do it te desfid să faci asta. încurcat, neclar. 4. în ascuns, nesigur, orbeşte.
B. intr. a îndrăzni. II. s. sfidare, provocare; îndrăzneală; to give the ~ to smb. a înfrunta dark-minded [rda;k'maindid] adj. posomorât, mohorât.
pe cineva; to take a ~ a) a accepta o provocare; b) a risca. darkness ['da:knis] s. 1. întuneric, întunecime, beznă, obscuritate, neclaritate; opacitate;
dare2 I. s. oglindă de prins păsărele. II. vb. a vâna (ciocârlii) cu oglinda. (despre o lumină slabă) to make ~ visible a spori / a înteţi şi mai mult întunericul; pitch
dare-devil [~idevl] I. adj. îndrăzneţ peste măsură, cutezător, temerar, semeţ, "întuneric beznă. 2. culoare închisă. 3. (fig.) melancolie, tristeţe. 4. (fig.) răutate, urâţenie,
neînfricat; imprudent, nechibzuit. II. s. viteaz, om neînfricat, nechibzuit, nesăbuit. ticăloşie; beznă, întuneric; the prince of ~ prinţul întunericului, diavolul; the powers
dare-devilism [~idcvilizpni] s. îndrăzneală (prea mare), cutezanţă (excesivă), of ~ puterile întunericului; acts of ~ fapte urâte / ruşinoase / de ocară. 5. (fig.) întuneric,
temeritate. taină, mister. 6. (fig.) beznă, întuneric, ignoranţă, neştiinţă. 7. (fig.) neclaritate, lipsă de
dare-devilry [-idevlri] s.v. d a r e - d e v i l i s m . claritate. 8. făină de calitate inferioară. 9. orbire.
dareful ['dsaful, -fsl-] adj. îndrăzneţ, cutezător. dark one ['da:k 'wAn] s. the ~ necuratul, cel rău, diavolul, ducă-se-pe-pustii.
1
darer ['deara ") s. 1. v. d a r e - d e v i l (II). 2. provocator. dark period [~ 'piariad] s. (tel.) timp de întuneric.
1
daresay ['dea'sei,'—] vb. tr. v. d a r e (1,1). dark petroleum [~ pi'trouljam) s. (mine) produse negre.
darg [da:g] s. 1. (scot.) lucru de o zi. 2. (austr.) normă, cantitate de muncă. dark prince [~ 'prins] s. the ~ prinţul întunericului, necuratul.
daring ['dearirj] I. adj. 1. curajos, îndrăzneţ; cutezător, temerar; de bravură. 2. obraznic. dark-red [~red] adj., s. (culoare) roşu-închis.
II. s. îndrăzneală, cutezanţă; deed of ~ faptă eroică. dark-robed [~'roubd] adj. îmbrăcat în negru.
daring-hardy [~'ha:di] adj. (înv.) temerar, semeţ. dark room [~ 'ru(:)m] s. (opt.) cameră obscură.
daringness ['desrinnis] s. îndrăzneală, cutezanţă, curaj; semeţie. dark sex [~ seks] s. the (~) sexul tare / masculin.
dark [da:k] I. adj. 1. întunecat, întunecos, fără lumină; obscur, neclar, nedistinct; opac; dark-sighted [~'saitid] aay. cu vederea slabă.
it is (as) ~ as midnight / night / pitch / the inside of a wolf e întuneric beznă, nu vezi dark skin [~ 'skin] s. om cu pielea neagră; arap.
la doi paşi; a ~ room o cameră întunecoasă; it is getting / growing ~ se-ntunecă, dark-skinned [~'skind] adj. cu pielea neagră / închisă, oacheş, brunet.
amurgeşte, se-nserează. 2. (despre culori) negru; închis; ~ colour culoare închisă; (as) darksome ['da:ksam] adj. (poetic) întunecat, sumbru.
- as pitch negru ca smoala / ca tăciunele. 3. (despre piele, păr etc.) închis; oacheş; dark space ['da:k 'speis] s. (fiz., fot.) spaţiu întunecat.
negricios; negru, brun; ~hair păr negru, păr de culoare închisă. 4. (poetic) murdar. 5. (fig., dark spirit [~ 'spirit] s. the ~ necuratul, prinţul întunericului.
despre lucruri) fără strălucire; posomorât, întunecat, întunecos, mohorât, melancolic, trist. darktown ['daiktaun] s. (amer., peior.) cartier (locuit) de negri.
6. (fig.) rău, ticălos, negru, urâcios, urât; ~ purposes intenţii rele / urâte / criminale. 7. (fig.) dark-trace tube ['da:ktreis ,tju;b] s. (electr.) skiatron.
ascuns, tainic, secret, tenebros; ~ things lucruri tainice / ascunse; (fam.) to keep ~ a ţine dark-working [~'wa:kin] aay. care lucrează într-ascuns.
secret, a nu destăinui; keep it ~! să nu scoţi o vorbă (despre asta)! 8. (fig.) greu de înţeles, darky ['da:ki] s. v. d a r k e y.
de neînţeles, de nepătruns, complicat, întortocheat. 9. (fig.) ascuns, prefăcut, făţarnic. darling ['dadirj] I. s. favorit, preferat, răsfăţat; the ~ of fortune răsfăţatul soartei;
10. (fig.) ursuz, posac, încruntat, mohorât, trist, melancolic. 11. (fig.) neştiutor, ignorant, (expresie shakespeariană) curled ~s peţitori bogaţi; the ~ of all hearts favoritul tuturor;
incult, fără educaţie; întunecat. 12. (dial.) orb. II. aaV. în întuneric, în ascuns; (înv.) to mamma's ~ băiatul / puiul / feciorul mamei; fata mamei; my ~! dragul meu! scumpul
go ~ to bed a se culca pe întuneric. III. s. 1. întuneric, întunecime, beznă; after ~ după meu! dragul meu drag! II. adj. 1. iubit, scump, drag, drăgălaş, adorabil, favorit. 2. (despre
ce s-a întunecat; at ~ în întuneric; before ~ înainte de căderea întunericului; to grope dorinţe) fierbinte.
in the ~ a orbecăi în întuneric (şifig.); (fig.) a leap in the ~ un pas nesocotit / imprudent, Darling's disease ['dculirjz di,zi:z] s. (vet.) histoplasmoză.
imprudenţă. 2. loc întunecos, întunecime. 3. culoare închisă, pată întunecoasă; (arte) umbră; darn1 [du:n] I. vb. tr. (şi to ~ up) a repansa, a ţese, a cârpi, a repara, a drege (c« ac
the lights and ~s of a picture luminile şi umbrele unui tablou. 4. (fig.) incultură, ignoranţă, si afa). II. s. 1. loc reparat, cârpitură, ţesătură. 2. cârpit, cârpeală, reparat. III. aay. you
obscurantism; neştiinţă; to be in the ~ about anufi lămurit / edificat asupra (cu gen.), are ~tootin! ai perfectă dreptate! rezon!
darn 2 246

darn2 vb. tr. (sl.) a blestema, a afurisi, a înjura. data bank ['deite baenk] s. (infor.) bancă de date.
darned ['da:nd] adj. (sl. euf.) v. d a m n e d . data base [~ beis] s. (infor.) bază de date.
darnel ['da:nsl] s. (bot.) 1. sălbăţie (Lolium temulentum); red / perennial ~ zizanie datable ['deitobl] adj. databil.
(Lolium perenne). 2. (înv.) buruiană (din cereale).. data dump [~ dAmp] s. (infor.) pierdere de informaţie.
darner ['da:nsr] s. 1. cârpaci, ţesător. 2. ciupercă (de cârpit ciorapii). 3. (amer.) libelulă. dataller ['deitab'] s. (dial.) v. d a y t a 11 e r.
darning ['dcuninj s. 1. ţesut, cârpit, cârpeală, dres. 2. îmbrăcăminte de cârpit / de reparat. data logger [~ ibgor] s. 1. maşină de control centralizat. 2. (cib.) acumulator de •
3. loc ţesut. informaţii.
darning ball [~ ibo:l] s. ciupercă de cârpit. datamation [deita'mei/sn] s. prelucrare automată a datelor.
darning needle [~ ■ni:dl] s. 1. ac de stopat. 2. (amer. entom.) v. d r a g o n f l y . data processing ['deito rprousesinj s. (infor.) prelucrare de date.
dart1 [du:t] I. s. 1. armă ascuţită care se aruncă, suliţă, javclină, lance, săgeată (şifig.); data sheet ['deito Jî:t] s. (si engineering ~) caiet de sarcini; fişă tehnică; specificaţie.
(as) straight as a ~ drept ca lumânarea; to throw a ~ at smb.'a arunca cu lancea în date1 [deit] I. s. 1. dată (zi, lună); under ~ of cu data de; of this ~ cu data de azi.
cineva. 2. ac (ae insectă). 3. clin, cusătură (la o rochie). 4. mişcare rapidă (ca săgeata); 2. termen, perioadă, durată, vârstă; ~ of birth data naşterii; out of ~ învechit, demodat,
at a ~dintr-o săritură; to make a ~for a se năpusti asupra. 5.pi. (joc) darts. II. vb. A. tr. perimat; (down) to ~ până în ziua de azi; up to ~ a) modern, la modă, la zi, actual; b) la
1. (at, on) a arunca, a lansa, a azvârli, a repezi, a ţinti (în, spre); (fig.) his eyes ~ed flashes curent cu ultimele noutăţi; c) până acum, până în prezent; to be up to ~in smth. a fi la
of anger ochii îi scăpărau de mânie. 2. a pune clini la (o rochie). 3. the sun ~s forth curent cu ceva; to be up to ~ with one's work a fi cu lucrul la zi; to bring smth. up
his beams soarele îşi trimite razele; (amer.) to ~ out a grăbi, a zori; a accelera. B. intr. to ~ a pune ceva la punct. 3. (fam.) întâlnire, rendez-vous; (amer.) blind ~ a) întâlnire
1. a se precipita, a se repezi, a ţâşni, a se năpusti, a fugi (ca săgeata), a zbura. 2. to ~ cu o persoană necunoscută; b) persoană necunoscută cu care va avea loc o întâlnire; I have
down'(wards) a) a se arunca în jos; b) (av.) a zbura în picaj; to ~ from / out of a ieşi got a ~ am o întâlnire / un rendez-vous; (fam.) to make a ~ a fixa o întâlnire, un
brusc / pe neaşteptate din; a ţâşni din; to ~ off a zbura, a pleca glonţ, a fugi pe aici încolo. rendez-vous. 4. (amer. fam.) persoană cu care ai un rendez-vous. II. vb. A. tr. 1. a data
dart2 s. v. d a c e1. (o scrisoare etc.), a pune o dată pe. 2. (ferov. postă etc.) a ştampila. 3. to ~back a antedata
dartboard ['da:tbo:d, -baod] s. panou-ţintă. (un contract); to ~ from afar a data de mult. 4. (amer.) a-şi da întâlnire cu (o persoană
darter [-ar] s. 1. aruncător de lăncii, lăncier; arcaş. 2. (omit.) corb-de-mare (Anhinga de sex opus), a ieşi cu. B. intr. 1. a data; this manuscript ~s from the 14th century
anhinga). acest manuscris datează din sec. al XIV-lea. 2. a se învechi, a ieşi din uz.
dart grass ['da:t gra:s] s. (bot.) flocoşică (Holcus lanatus). date2 s. (bot.) 1. curmal (Phoenix dactylifera). 2. curmală.
dartingly ]'da:tinli] adv. ca o săgeată. dateable ['deitabl] adj. v. d a t a b 1 e.
dartle ['datei] vb. tr. a arunca (o săgeată) de mai multe ori. date bait ['deit beit] s. (amer. sl.) bucăţică faină, gagică mişto.
dartre ]'du:tor] s. (med.) herpes; erupţie; boală de piele. dated ['deitid] adj. 1. datat, care poartă dată. 2. învechit, demodat, depăşit.
Darwinian [doi'winion, -njsn] adj., s. darwinist. dateless ['deitlis] adj.1. (rar) fără dată, nedatat. 2. (poetic) fără sfârşit, veşnic; perpetuu;
Darwinism ['da:winiz3m] s. darwinism, doctrina lui Darwin. străvechi, imemorial, de când lumea şi pământul. 3. (amer. fam.) neinvitat, care nu a
Darwinist ['da;winist] s. v. D a r w i n i a n. primit invitaţie.
Darwinistic [ida:wi'nistik] adj. darwinist. date line ['deit lain] adj. 1. (astron.) linia schimbării de dată; linia de demarcare a
darwinite ['daiwinait] s. (mineral.) withneyit, darwinit. timpului. 2. (mar.) linia datei. 3. locul şi data unui articol, reportaj sau corespondenţe
darwish ['da:wi/] s. derviş. de ziar.
dash [daî/] I. vb. A. tr. 1. a arunca, a (a)zvârli; a izbi, a trânti; to ~ one stone against date palm [~ pa:m,'-'-] s.v. d a t e 2 (1).
another a lovi o piatră de alta; to ~ water in smb.'s face a azvârli (o găleată ele. de) date stamp [-.staemp] s. (poligr.) compostor, ştampilă cu dată.
apă în faţa cuiva. 2. a sparge, a sfărâma, a zdrobi. 3. a nimici, a zădărnici (speranţe, date stone [~ stoun] s.v. d a t o 1 i t e.
planuri). 4. a pierde (curajul). 5. a tulbura (mintea), a încurca, a zăpăci; a intimida, a ruşina. date tree [~ tri:] s. v. d a t e 2 (1).
6. a stropi; a presăra; to ~ colours on the canvas a pune culori / a schiţa pete de culori dating ['deitirj] s. datare.
pe pânză. 7. (si to ~ off) a scrie / a schiţa repede, a executa în grabă / în pripă, a face dation ['dei/an] s. (jur.) acordare.
într-o clipă. 8. (with) a amesteca (cu), a adăuga. 9. a falsifica (sifig.). 10. a muia, a uda. datival [do'taivd] adj. (gram.) de dativ, al dativului.
11. a şterge. 12. (sl.)v. d a m n (1,1); ~ it all! ladracu! drăcia dracului! 13. to~down; dative ['deitiv] I. adj. 1. (gram.) dativ. 2. (despre funcţionari) amovibil; (despre
to ~ to the ground a trânti la pământ; to ~ in(to) pieces a sfărâma în bucăţi; to ~ out magistrali) revocabil. 3. dat sau numit de un magistrat. II. s. (gram.) (cazul) dativ; in
a scoate prin lovituri; to ~ out smb.'s brains a) a sparge capul cuiva; b) a şterge (un the ~ (case) în (cazul) dativ.
cuvânt etc.). B. mtr. 1. a se arunca, a se azvârli, a se năpusti; (despre valuri) a se sparge. datolite ['dstolait] s. (mineral.) datolit.
2. a merge cu iuţeală fulgerătoare, a zbura. 3. (mai ales to ~ off) a aşterne în grabă, a schiţa, datum ['deitom, 'da:t-], pl. data ['deito, 'da:to] s. dată (a ««ei probleme); informaţie,
a lucra în grabă. 4. to ~ against a se azvârli, a se arunca, a se năpusti spre / către / asupra noţiune fundamentală; parametru; cotă iniţială.
(cu gen.)," to ~down(ward) a se năpusti, a se precipita, a se prăbuşi; a se prăvăli (trosnind, datum level ['deitom .levl] s. 1. (tehn.) suprafaţă de bază, suprafaţă de referinţă; nivel
pocnind etc.); to ~ into a intra, a pătrunde cu forţa în; to ~ off a) a plecă în grabă (cu de referinţă. 2. (geol. etc.) plan de comparaţie.
trenul, trăsura etc.), a fugi; b) v. ~ (I, B, 3);. to ~ over a se revărsa; to ~ through a trece datum line [~ ilain] s. (tehn.) linie de referinţă; nivel convenţional; axă neutră.
prin; a trece printr-un vad; to ~ up a se urca în grabă, a sălta sus. II. s. 1. mişcare repede; datum mark [~ ma:k] s. (tehn.) reper.
impetuozitate; atac neprevăzut, năvală; izbire, lovitură; at a ~ / at first ~ dintr-o dată; datum point [~ 'point] s. (tehn.) punct de referinţă.
to make a ~ against the enemy a se năpusti asupra inamicului. 2. (sport) obiect de datura [do'tjuora] s. (bot.) ciumăfaie, laur (Datura stramonium).
aruncare (în fugă). 3. energie; hotărâre, cutezanţă; animaţie, vioiciune, impetuozitate, daub [do:b] I. vb. A. tr. 1. a unge. 2. a spoi, a tencui (cu lut, var etc.). 3. a picta prost,
elan. 4. plescăit (de lopeţi); izbitură (a valurilor). 5. amestec, adaos; pic; there is a grosolan, a mâzgăli. 4. a mânji, a murdări, a păta, a unge. 5. a masca, a deghiza, a ascunde.
romantic ~ about it este ceva romantic în aceasta. 6. (gram.) cratimă, liniuţă de unire B. intr. 1. a picta prost, a mâzgăli. 2. (înv.) a masca. II. s. 1. tencuială făcută dintr-un
(-). 7. schiţă făcută repede, mâzgălitură. 8. poză, efect, alură; to cut a ~ a face figură amestec de paie. 2. tablou prost, mâzgăleală. •
bună, a produce efect, a epata. 9. (auto) tăblie, aripă, apărător. 10. (sport) cursă scurtă; daube [doub] s. (gastr.)fel de mâncare din carne înăbuşită si legume.
a hundred yard ~ o alergare de 100 de yarzi. dauber ['do:bor] s. 1. tencuitor, vopsitor, zugrav. 2. pictor prost. 3. perie, pensulă (folosită
dash board [~ bo:d] s. 1. aripă, tăblie (de vehicul). 2. (av., auto) tablou (de bord). la gravură). 4. (înv.) linguşitor. :
3. (conslr.) jgheab de scândură pentru scurgere. daubery ['dD:bori] s. 1. ungere. 2. spoire, tencuire. 3. mâzgălire; mânjire, pătare.
dash control [~ kon'troul] s. (tehn.) comandă prin butoane. 4. deghizare, mascare.
dashed [da:Jt] adj. cu linii de despărţire; plin de liniuţe; striat; punctat; (despre un cuvânt) daubing ]'do:birj] s. 1. mânjire, murdărire. 2. (despre picturi) mâzgăleală, mâzgălitură.
înlocuit printr-o liniuţă. 3. (înv.) linguşire.
dashed curve [~ 'ko:v] s. (mat.) curbă întreruptă. daub show ['do:b /ou] s. (sl.) expoziţie de pictură.
dasher ['dxfe'] s. 1. persoană care bate / izbeşte / loveşte / scutură / pisează. 2. persoană daubster ['do:bstor] s. v. d a u b e r.
care face senzaţie, om afectat în ţinută / în vorbă; fanfaron. 3. bătător (ae batut laptele dauby ['dD:bi] adj. 1. (despre tablouri) pictat / desenat prost. 2. lipicios, vâscos, gras,
în putinei). 4. (amer.) aripă (a trăsurii). 5. (canad. sport) mantinelă. unsuros.
dashing ['dasfin] adj. 1. elegant; gătit, arătos; chipeş, dichisit, care vrea să facă impresie, daughter ['do:tor] s. 1.fiică,fată; (fig.) the~of Eve fiica Evei. 2. (fiz- nucleară) produs
care pozează. 2. îndrăzneţ, cutezător, impetuos, focos, iute, aprig. de filiaţie, substanţă-fiică.
dashing leather [~ JeiJor] s. aripă (ae vehicul). daughter cell [~ sel] s. (bot. etc.) celulă-fiică.
dash pot [~ ,pot] s. (tehn.) tampon de aer sa« de ulei, amortizor. daughter-in-law ['do:torinb:], pl. daughters-in-law ['do:tozinlo:] s. 1. noră. 2. fiică
dash shield [~ /i:ld] s. (auto) tăblie de motor. adoptivă.
dashy ['da3/i] adj. arătos, chipeş; dichisit, gătit. daughterless ['do:tolis] adj. fără fiică/ fiice.
dastard ['daistod] s. fricos, laş, poltron, mişel, netrebnic. daughterly ['doitoli] adj. de fiică, filial; supus, ascultător.
dastardliness [-linis] s. frică, ticăloşie, laşitate, mişelie. daunt [do:nt, amer. şi da:nt] vb. tr. 1. (înv.) a îmblânzi, a domestici. 2. a speria,
dastardly [-li] aav. cu laşitate, în mod laş. a intimida; a înmărmuri; a înfricoşa, a înspăimânta. 3. a descuraja; nothing ~ed him nimic
dastardness [-nis] s. (rar) v. d a s t a r d l i n e s s . nu-1 speria; to be ~ed by difficulties a se speria de greutăţi.
dasymeter [daVsimits1] s. (fiz.) densimetru de gaze. dauntless [-lis] adj. neînfricat, viteaz, curajos, cutezător.
data ['deita, 'da:-] s. pl. de la d a t u m. 1. date, noţiuni fundamentale. 2. informaţii, dauntlessness [-lisnis] s. neînfricare, curaj, vitejie, îndrăzneală, cutezanţă.
noutăţi, fapte, lucruri cunoscute. dauphin ['do:fin] s. (ist. Franţei) delfin (moştenitorul tronului).
247
dauphiness [-is, -es] s. (ist. Franţei) soţia delfinului.
daut [do:t, da:t] vb. tr. (scot.) a dezmierda, a mângâia.
dautie [Mo:ti] s. (scot.) drag(ă), persoană îndrăgită.
davenport ['dsevnpD:t, -vmp-] s. 1. birou mic stil. 2. (amer.) canapea, divan, sofa.
David and Jonathan ['deivid on 'djanaSsn] s. (fig.) (doi) prieteni nedespărţiţi.
davit ['darvit, amer. şi 'dei-] s. (mar.) gruie de ambarcaţie.
davy1 ['deivi] s. (si.) jurământ; to take one's ~ (that) a sc jura pe toţi sfinţii că; on
my ~ pe cuvântul meu; so help me ~! aşa să-mi ajute Dumnezeu!
davy2 s. (mine) lampă de siguranţă (cu flacără), lampă Davy.
Davy Jones [~ 'd30unz] s. (mar.) diavolul, dracul; duh rău.
Davy Jones's locker [~ 'd30unziz 'bks1"] s. (mar. si.) marea (ca mormânt); to go to
~ a se îneca; a se duce la fund.
davy lamp [~ lsemp] s.v. d a v y1.
daw [do:] ş. 1. (omit.) stâncă (Corvus monedula). 2. (înv.) prostănac, nătâng, găgăuţă.
dawdle [do:dl] vb. A. intr. 1. a hoinări, a umbla haimana; a-şi pierde vremea / timpul
zadarnic. 2. a se moşmondi, a se mocoşi, a migăli. B. tr. to ~ one's time away a pierde
/ a irosi vremea.
dawdler [-3r] s. trândav, leneş, pierde-vară.
dawdling [-in] adj. trândav, leneş.
dawk [do:k] s.v. d a k (3).
dawn [do:n] I. vb. intr. 1. a se lumina, a miji de ziuă, a se ivi zorile, a se crăpa de ziuă.
2. a-şi da de veste, a se ivi, a apărea, a se trezi; a sc dezvolta, a se mări. 3. to ~ upon a
începe să înţeleagă / să vadă / să priceapă; to ~ upon the mind a veni în minte; at last
it -ed upon me that în sfârşit am început să văd lămurit că; it has j^sT~ed-iH30ji.me
tocmai mi-a trecut prin minte; II. s. 1. zori de zi, zori, revărsatul zorilor, auroră, răsărit,
începutul zilei; at ~ în zori; the ~ of brighter days zorile unqr^ilc^nai^ujQCr^3^c?J
început, trezire; licărire; to see the ~ of a vedea începutul (cu gen.), apariţia (cu gen.).
dawning [-in] s.v. d a w n (II).
day [dei] s. 1. ziuă, zi; 24 de ore; perioadă de timp, epocă; (as) clear as ~clar ca lumina
zilei; all (the) ~ long toată ziua, toată ziulica, (în) tot timpul zilei; before ~până în ziua;
May Day 1 Mai; Victory Day Ziua Victoriei; nautical ~ 24 de ore astronomice; civil
~, mean solar ~ zi civilă (24 de ore de la miezul nopţii); ~ about peste o zi; the ~ after
tomorrow poimâine; the ~ before în ajun; the ~ before yesterday alaltăieri; ~ in ~ out
zi de zi, zile în şir; ~ by ~/~after ~ / from ~ to ~ zi de zi, zi după zi, de azi pe mâine,
în toate zilele; ~ off zi liberă, de odihnă; (ec.) ~s of grace termen de graţie acordat pentru
plata unei datorii; every ~ în fiecare zi; every other ~ peste o zi, o zi da, o zi nu, din
două în două zile; the next ~ a doua zi, ziua următoare; three times a ~ de trei ori pe
zi; any ~ în orice zi (când vrei); to come a ~ after the fair a sosi la spartul târgului;
to end one's ~s a muri; how goes the ~? cât e ceasul?; (scoţ.) he can hear neither ~nor
door e surd de-a binelea; (fam.) it is early ~s yet e devreme încă; to live as merry as
the ~ is long a fi veşnic vesel; as gentle as the ~ blând ca un miel; unsuspicious as the
~ naiv ca un copil; in the ~s of old odinioară, de demult, pe vremuri, cândva; in the ~s
to come în viitor; one ~într-o zi; some ~cândva, vreodată, într-o zi (sau alta); the other
~ nu demult, acum câteva zile, zilele trecute, acum de curând, deunăzi; men of the ~
oamenii zilei, oameni vestiţi (ai epocii); the event of the ~ evenimentul zilei; in these
~s în zilele noastre; to have known better ~s a fi cunoscut zile / timpuri mai bune; fallen
on evil ~s ajuns în mizerie / în nenorocire; this ~ / week / month / year / fortnight dc
azi într-o săptămână / lună / într-un an / în două săptămâni. 2. zi hotărâtoare, luptă,
întrecere; to carry / to win the ~ a obţine, a repurta, a câştiga o victorie; to lose the ~
a pierde bătălia; (rel.) ~ of judgement / last Day / doomsday ziua judecăţii, ziua de
apoi; pay ~ ziua de plată; (jam.) to call it a ~ a socoti lucrul terminat, a fi mulţumit de
rezultatele obţinute; let us call it a ~ pentru azi este de-ajuns; to name the ~ a fixa ziua
(nunţii); to be on one's ~ a fi bine dispus; to have a ~ of it, to make a merry ~ of it
a-şi face o zi plăcută, a se amuza, a întrebuinţa ziua bine. 3. înflorire, prosperitate; he
has had his ~ şi-a avut epoca lui de înflorire, şi-a trăit traiul. 4. lumina zilei. 5. (mine)
suprafaţa solului; strat de la suprafaţa unei mine.
day-bed ['deibcd] s. canapea, sofa.
day beam [~ bi:m] s. rază de soare, rază dc lumină.
dayberry [~ b^ri] s. (bot.) agriş (Ribes grossularia).
daybill ['deibil] s. afiş (al unui spectacol).
day blindness ['dei 'blaindnis] s. (med.) hemeralopie; (greşit) nictalopie.
r
day boarder [~ >b;>:do , ~ .boad-] s. (şcolar) semiintern.
day-book [~buk] s. 1. (ec.) (registru) jurnal. 2. jurnal de însemnări.
day-boy [~boi] s. (şcolar) extern.
daybreak [~tbreik] ş. zori, zorii zilei, revărsatul zorilor.
day-car [~.ka:] s. (amer; ferov.) vagon (obişnuit) de persoane (nu de dormit).
day-coach [~ikout/] s.v. d a y - c a r.
day-dream [~dri:m] s. visare cu ochi deschişi, fantezie.
day-dreamer [~tdri:ni3r] s. visător, vizionar.
day-dreaming [~rdri:min] s. visare cu ochii deschişi.
day-fly [~flai] s. (entom.) efemeră (Ephemera vulgata).
day-girl [~ga:l] s. elevă externă.
day guest [~ gest] s. musafir de o (singură) zi.
day in court ['dei in 'ko:ţ] ş. (jur.) audiere.
day-labour [~leibar, '-'--] s. 1. munca dintr-o zi, zilnică, muncă de fiecare zi. punct mort; a încremenit pe loc. 11. (poligr.) nefolositor. 12. (despre mine) neaerisit;
2. (muncitori) zilieri, forţă de muncă angajată cu ziua.
day-labourer Klcibara1"] s. zilier.
day letter [~ tleter] s. scrisoare-telegramă.
daylight ['deilait] s. 1. lumina zilei; (flz.) lumină naturală; (fig.) to see ~ a vedea clar, apă) stătător; (despre noapte) întunecos; (despre anotimpuri, în specia! iarnă) pustiu,
a ieşi dintr-o încurcătură / dintr-o situaţie grea. 2. zori, revărsatul zorilor. 3. (fig.) publicitate; trist. 18. (ec., despre capital) nefolosit, mort; (despre scrisori) care nu s-a putut preda;
dead
in broad / open ~ la lumina zilei, în plină zi, deschis, în public, în văzul tuturor; to let
~ into a) a scoate (ceva) la iveală / la lumina zilei, a da (ceva) publicităţii; b) (si.) a omorî,
a înjunghia, a împuşca. 4. pl. (si.) ochi. 5. (si. fam.) spaţiu, vid, interval (între bărcile
concurente); spaţiu (între vin şi marginea paharului); to let / to knock / to shoot ~ into
(si.) a omorî, a împuşca, a înjunghia (pe cineva). 6. to frighten / to scare the ~s out of
smb. a speria pe cineva de moarte.
daylight lamp [~ 'Isemp] s. (electr.) lampă solar, lampă cu lumina zilei.
daylight saving time [~ iseivirj 'taim] s. orar de vară.
daylight signal [~r signl] s. luminofor, instalaţie de semnale luminoase.
day-lily ['dciilili,'-'--] s. (bot.) crin galben (Hemerocallis fitlva).
dayliner ['dei.laina1"] s. (canad. ferov.) (tren) expres care circulă zilnic.
day-long ['dcibrj] I. adj. de o zi, ţinând o zi întreagă. II. adv. toată ziua. III. s. (mar.)
drumul parcurs de un vas timp de 24 ore.
dayman ['deima?n],p/. daymen [~men] ş. (mar.) 1. membru al echipajului care lucrează
pe punte. 2. membru al echipajului (dulgher, bucătar etc.) care nu face de cart.
daymark ['dei-ma:k] s. (mar.) reper de zi.
day-night effect [~'nait i'fekt] s. (fiz.) efect diurn.
day nursery [~ in3:sari] s. cămin de zi; leagăn dc copii.
day peep [~ .piip] s. zori, revărsatul zorilor.
day room [~ -ru(:)m] s. cameră de zi (într-un internat).
day-scholar [~iskobr] s. elev extern.
day-school [~sku:l] s. 1. externat. 2. şcoală cu cursuri de zi.
day shift [~ /ift] ş. schimb de zi,
day sight [~ -sait] s. (med.) hemeralopie.
day signal [~ 'signal] s. (ferov.) semnal de zi.
daysman ['deizman], pl. daysmen [~] ş. 1. muncitor cu ziua, zilier. 2. (înv., ist.) arbitru,
mediator.
dayspring ['dcisprirj] s. 1. (poetic) zori, revărsatul zorilor. 2. (fig.) început.
day staff ['dei stu;f] s. (mine) efectiv de suprafaţă.
day-star [~sta:r] s. 1. luceafărul-de-dimineaţă. 2. (poetic) soarele.
day's work [~z .wa:k] s. 1. muncă zilnică. 2. (ec.) zi (dc) muncă; zi lucrătoare.
daytaller [~t3for] s. muncitor zilier (într-o mină de cărbuni).
day ticket [~ itikit] ş. (ferov.) bilet dus-întors pentru aceeaşi zi.
daytime [~taim] s. timpul zilei, ziua; in the ~ în timpul zilei, ziua, cât c ziuă.
day-times [-taimz] adv. (amer. fam.) ziua, în timpul zilei.
day-to-day [~tg'dei] adj. 1. zilnic. 2. de o singură zi, efemer.
daywork [~wa:k] s. 1. munca zilei; muncă de zi. 2. lucru plătit cu ziua. 3. (ec.) zi (de)
muncă.
day work [~ wa;k] s. (mine) lucrare la zi.
daze [deiz] I. vb. tr. 1. a uimi, a ului, a ameţi, a înmărmuri, a zăpăci, a buimăci. 2. a orbi
(prin prea multă lumină). II. s. 1. uimire, zapăcire, uluire. 2. (mine) mică.
dazedly [-idli] adv. uimit, uluit.
dazzle ['daszl] I. vb. A. tr. 1. a orbi prin strălucire, prin frumuseţe; a(-i) lua vederea
(cuiva); a ului. 2. (auto) a orbi cu farurile. 3. (tel., fot.) a diafragma. B. intr. a fi orbit,
uluit, II. s. 1. orbire. 2. strălucire orbitoare. 3. (fot.) diafragmare.
dazzlement [-mant] s. 1. orbire (prin prea multă lumină). 2. lumină orbitoare.
dazzle paint ['daszl peint] s. (mar.) camuflaj (al unui vas de război).
dazzler ['da3zlar] s. (fam.) femeie fascinantă.
dazzling ['daezlirj] adj. orbitor, uluitor.
d-d [deemd] adj. prese, de la d a m n e d .
D-day ['di: 'dei] s. zi prestabilită pentru o anumită acţiune; ziua z, ziua debarcării
americano-engleze în Franţa (6 iunie 1944).
deacidizing [idi:'a;sidaizirj] s. (chim.) dezacidare, neutralizare.
deacon ['di:kan] I. ş. 1. diacon. 2. (amer.) piele de viţel nou-născut. II. vb. tr. 1. (amer.)
a citi cu voce tare (psalmi). 2. (şl.) a făţui (marfa, fructele etc.); a boteza, a falsifica (băuturi
spirtoase). 3. (în Noua Anglie) a castra.
deaconess [-is, -es] s. (bis.) diaconeasă.
deaconhood [-hud] s. 1. (bis.) diaconic, funcţia dc diacon. 2. diaconi.
deaconry [-ri] ş. v. d e a c o n h o o d ,
deaconship [-/ip] s.v. d e a c o n h o o d (1).
deacon's nose [rdi:kanz nouz] ş. (canad. fam.) târtiţă.
deactivate [idk'aiktiveit] vb. tr. 1. a dezactiva. 2. a dezamorsa. 3. a demobiliza.
4. a neutraliza.
deactivation [di:<a?kti'vei/an] s. dezactivare.
deactivator [di:'aektiveit9r] ş. (chim., tehn.) dezactivator.
dead [ded] I. adj. 1. mort, decedat; (as) ~ as a doornail / as mutton mort de-a binelea.
2. care a pierdut puterea / energia / efectul; fără mişcare, fără viaţă. 3. (despre frunze,
flori etc.) veştejit, uscat. 4. (despre lucruri, foc etc. şi la fig. despre sentimente, ochi etc.)
slab, fără putere, fără vlagă, fără viaţă, istovit, obosit; nesimţitor, insensibil; stins, fără
strălucire, şters, spălăcit; mat. 5. paralizat, amorţit; my fingers are ~ degetele mi-au
amorţit. 6. fără viaţă, moleşit. 7. uniform, trist, plicticos, liniştit; îmblânzit. 8. (despre
legi, obiceiuri) ieşit din uz. 9. scos din joc. 10. plin, desăvârşit; ~ certainty siguranţă
perfectă; ~ failure insucces deplin; ~ earnest hotărâre ferma; ~ faint pierdere totală a
cunoştinţei; ~ loss pierdere definitivă /ireparabilă; he came to a ~ stop a ajuns la un
(despre aer) închis. 13. nemişcat, fix. 14. (mine) gol, steril, care nu conţine vreun minereu
de preţ. 15. (electr.) întrerupt, deconectat. 16. (fig.) (with) pe jumătate mort, sleit, extenuat
(de, din cauza a ceva). 17. (fig., despre linişte, somn) asemănător morţii, adânc; (despre
dead abutment
(despre curse) nehotărât; care nu aduce câştig. 19. (despre băuturi) fără gust, searbăd,
stătut. 20. (despre culori) mat, şters, spălăcit, fără luciu. 21. (despre ton) înăbuşit.
22. (arhit., despre ferestre, uşi etc.) aparent, orb. 23. (tnar., despre stânci la suprafaţa
apei) ascuns. ♦ (amer.) ~ above the ears prostănac, slab de minte; ~ and gone care a
trecut, care a fost uitat de mult; căruia i s-a pus cruce; to be ~ with cold a îngheţa; a muri
de frig; to be ~ with hunger a muri de foame; (fam.) on the ~ hotărât, serios, pe cinste.
24. (despre un mecanism etc.) mort, care nu funcţionează. 25. (despre sticle de băutură)
gol, în care n-a mai rămas nici o picătură. II. adv. 1. fără viaţă, neînsufleţit, nesimţitor.
2. profund, absolut, pe de-a-ntregul, cu totul; pe deplin, total; ~ asleep adormit buştean;
~ true perfect adevărat. 3. exact, drept. ♦ ~against a) a fi categoric împotriva (cu gen.),
opus faţă de; b) (despre vânt) drept în faţă. III. s. 1. the ~(folosit ca pi.) morţii, decedaţii,
răposaţii. 2. toi; at ~ of night în toiul nopţii, în puterea nopţii, la miezul nopţii; in the
~ of winter în plină iarnă. 3. pi. (mine) steril.
dead abutment ['ded s'bAtnMnt] s. (telm.) suport fix.
dead account [~ a'kount] s. (ec.) cont fictiv; cont al unui decedat.
dead-alive [~o'laiv] adj. 1. fără viaţă, lipsit de energie, fără spirit, plictisitor de moarte.
2. deprimat, mâhnit. 3. (sl.) prost, tâmpit.
dead angle [~ 'a:rjgl] s. (telm.) unghi mort.
dead ball [~ 'bo:l] s. (sport) lovitură care nu se socoteşte.
dead-beat [~'bi:t] I. adj. 1. (fam.) frânt, mort de oboseală. 2. (despre acul magnetic)
liniştit, oprit, pe loc. 3. (despre serviciile de măsurat) aperiodic. II. s. (amer. sl.) 1. trântor,
parazit. 2. escroc, pungaş.
dead beat [~ bi;t] s. (amer. fam.) 1. rău platnic, persoană care nu-şi achită datoriile.
2. (sl.) trântor, parazit.
dead block [~ bbk] s. (tnar.) ţest.
dead-born [~'bo:nj adj. născut-mort.
dead centre [~ 'sento'J s. (telm.) punct mort.
dead clothes [~ 'klouiJz] s. pi. giulgiu.
dead colour [~ M s ' ] s.v. d e a d c o l o u r i n g .
dead colouring [~ 'kAlorirj] s. fond (al unui tablou).
dead earth [~ '3:9] s. (electr.) contact perfect cu pământul.
deaden f'dedn] vb. A. tr. 1. a slăbi, a amorţi, a paraliza, a calma, a amortiza, a micşora,
a reduce (viteza, avântul etc.). 2. (to) a face insensibil (la). 3. a lipsi de luciu / lustru /
aromă / parfum. 4. (telm.) a deconecta; a slăbi. 5. (amer.) a usca pomii prin secare. B. intr.
a fi ca mort, a-şi pierde sensibilitatea / forţa / energia / spiritul etc.
deadener ['dednar[ s. (telm.) amortizor.
dead end ['ded .end] s. 1. fundătură. 2. impas. 3. (ferov.) linie moartă. 4. (electr.) capăt
mort. 5. (mine) fund de sac.
dead ender [~ 'endor] s. (amer.) locuitor al cartierelor periferice, tânăr huligan din
cartierele periferice.
deadeye [~ai] s. 1. (mar.) cap de berbec, cavilieră. 2. (constr., mar.) legătură de ancorare.
deadfall ['ded'fo.'l] s. (amer.) 1. cursă, capcană. 2. arbore (de pădure) căzut din cauza
vârstei sau a putreziciunii; grămadă de copaci doborâţi / căzuţi.
dead fire [~ 'fai3r] s. focul Sfântului Elmo, flăcăruie.
dead flat [~ flaet] s. (mar.) cuplu maestru.
dead freight [~ 'freit] s. (mar.) navlu mort.
dead frost [~ 'frost] s. (fam.) nereuşită; insucces, fiasco.
dead gold [~ 'gould] s. (metal.) aur mat.
dead ground [~ graund] s. 1. (mine) rocă sterilă. 2. v. d e a d e a r t h .
dead hand [~ 'harnd] s. v. m o r t - m a in.
deadhead [~hed] I. s. 1. persoană care are intrare liberă la spectacole sau care călătoreşte
gratuit. 2. prostănac; persoană nehotărâtă, fără vlagă, delăsătoare. 3. cap de mort. 4. (tnar.)
baba (de lemn); bolard. II. dead-head vb. A. intr. a călători gratis; a vedea spectacole
fără plată. B. tr. a procura, a da permis gratuit de călătorie sau de intrare la teatru (cuiva).
dead-hearted [~'ha:tid] adj. fără inimă, nesimţitor.
dead heat [~ 'hi:t,'--] s. (sport) alergare nulă (în care doi sau mai mulţi participanţi
ajung lafmiş în acelaşi timp).
dead hole [~ 'noul] s. (mine) gaură oarbă.
dead horse [~ 'ho:s] s. (si.) muncă plătită dinainte.
dead hours [~ 'auoz] s. pl. ore de noapte.
dead house [~ 'haus] s. morgă.
deadish ['dedi/] adj. 1. ca moartea, asemănător morţii. 2. (fig.) neliniştitor;
înspăimântător; întunecat, posomorât.
dead letter ['ded 'lets1"] s. 1. (jur.) lege în desuetudine neabrogată. 2. scrisoare necerută
sau neînniânată destinatarului (trimisă la biroul de rebuturi poştale); to send to the ~
office a arunca Ia coş.
dead level [~ 'levl] s. 1. teren neted, neaccidentat. 2. (fig.) mediocritate. 3. (telm.) nivel
de bază. 4. (telm.) nivel constant. .
dead lift [~ 'lift] s. 1. sforţare inutilă (la ridicarea unei greutăţi). 2. (fig.) stare desperată,
deznădejde. 3. nivel geodezic.
dead-light [~'Iait] s. pl. (mar.) paravan de hublou.
dead lime [~ 'laim] s. (constr.) var mort.
deadline [~lain] s. 1. limită teritorială; hotar, graniţă. 2. linie de delimitare, demarcaţie
(a unei închisori, a unui lagăr de prizonieri). 3. (ec.) termen final. 4. (electr.) linie neutră.
5. (fam.) termen limită; termen de expirare, scadenţă.
deadliness ['dedlinis] s. v. d e a d n e s s (1-3).
dead load [ded 'loud] s. 1. (telm.) încărcare prin greutate proprie. 2. (av. etc.) greutate
proprie. 3. (mine) greutate moartă.
dead loan [~ 'loun] s. (ec.) împrumut neachitat Ia timp. .
248
deadlock ['dedlok] s. 1. punct mort. 2. impas; to come to / to reach a ~ a ajunge într-un
impas, a se poticni, a se împotmoli; to come out of a ~ a ieşi din impas; to break / to
lift smth. out of a ~ a scoate din impas. 3. stagnare. 4. (telm.) oprire totală; blocare.
dead loss [~ 'bs] s. (fam.) nevolnic, cretin.
deadly ['dedli] I. adj. 1. mortal, de moarte; fatal; ~ poison otravă ucigătoare. 2. de
neîmpăcat, fără milă; ~ enemies duşmani de moarte. 3. îngrozitor, extraordinar, intens;
~ paleness paloare cadaverică. II. adv. 1. mortal, de moarte. 2. extrem, teribil, neobişnuit,
extraordinar; excesiv.
deadly nightshade [~ 'naitfeid] s. (bot.) beladonă, mătrăgună (Atropa Belladona).
deadman ['dedmon], pl. deadmen [~] s. 1. mort. 2. pl. v. d e a d m a r i n e s.
deadman's bells ['dedmsnz 'belz] s. pl. (bol.) degeţel-roşu (Digitalis purpurea).
dead-man's handle [~'hasndl] s. frână automată la trenurile electrice; dispozitiv de
siguranţă.
dead march ['ded 'ma:t/] s. marş funebru.
dead marines [~ mo'ri:nz] s. pl. (fam.) sticle golite, cadavre.
deadness ['dednis] s. 1. moarte, stare a tot ce e mort. 2. lipsă de însufleţire, stagnare;
plictiseală, urât. 3. lipsă de căldură, răceală, insensibilitate, apatie. 4. caracter searbăd /
insipid / fad. 5. indiferenţă.
dead-nettle ['ded'netl,'-.--] s. (bot.) urzică-moartă, sugel (Lamiumpurpureum).
dead office [~ ofrs] s. slujbă de înmormântare, serviciu funebru, parastas.
dead oil [~ 'oil] s. (mine) ţiţei mort, ţiţei degazat.
deadpan [~'pa;n] (sl.) I. s. 1. faţă imobilă / lipsită de expresie. 2. (amer. teatru etc.)
mască, actor lipsit de mimică. II. adj. inexpresiv. III. adv. cu o faţă imobilă / lipsită de
expresie.
dead point [~ 'point] s.v. d e a d c e n t r e .
dead president [~ 'prezidant] s. (amer. sl.) bancnotă. .
dead pull [~ 'pul] s. v. d e a d l i f.t (1).
dead reckoning [~ 'rekanirj] s. (mar.) calculare I estimare nautică a distanţelor parcurse.
dead-ringer [~rirjgar] s. (fam.) persoană care seamănă cu cineva, dublu; she is a ~
for me seamănă leit cu mine.
dead rock [~ tok] s. (geol.) rocă sterilă.
dead room [~ ru(:)m] s. (fiz.) cameră surdă.
dead security [~ si'kjrariti] s. (ec.) bun care nu poate servi ca garanţie atâta timp cât
nu e fructificat.
dead set [~ 'set,'—] I. s. 1. poziţie de pândă (a unui caine ae vânătoare). 2. hotărâre
(nestrămutată), fermitate. 3. (at, on, upon) atac (împotriva cu dat.) II. adj. pred. ~ to
hotărât să, ţinând morţiş să.
dead short circuit [~ fort 'so:kit] s. (electr.) scurt circuit complet.
dead shot [~ '/ot] s. bun ţintaş / trăgător.
dead soldier [~ 'sould30r] s. (amer. fam.) 1. chiştoc stins. 2. (amer. sl.) sticlă goală
(de vin, de bere etc.).
dead spot [~ 'spot] s. 1. (tel.) zonă de tăcere I moartă. 2. (fig.) punct mort.
dead tide [~ 'taid] s. cel mai scăzut nivel al apei la reflux.
dead wall [~ 'wo:l] s. (constr.) perete orb, perete plin.
dead water [~ ,wo:tor] s. 1. apă stătătoare. 2. (mar.) siaj, dâră; cale de vârtejuri.
deadweight [~weit,'-'-'] s. 1. (mar.) capacitate brută de încărcare (a navei); deadweight.
2. (auto, ferov.) greutate proprie; dara.
deadweight tonnage [~ 'tAnid3] s. (mar.) tonaj al capacităţii de încărcare.
dead wind ['ded 'wind] s. (mar.) vânt contrar; (av.) vânt de faţă.
dead window [~ 'windou] s. (arhit., constr.) fereastră oarbă.
deadwood [~wud] s. 1. căzătură de arbori; arbore uscat în picioare, pom uscat; uscătură,
ramură uscată. 2. (»rar.) tub etambou, tubul prin care trece extremitatea arborelui portelice.
3. (ferov.) bară tampon (de rezistenţă). 4. (mine) spaţiu mort. 5. material fără valoare.
6. persoană nefolositoare, sportiv ieşit din formă. 7. detalii inutile, amănunte inutile,
umplutură. 8. lucru / obiect inutil.
deadwood fence ['dedwud fens] s. (austr.) gard masiv din buşteni.
dead work ['ded wo:k] s. (mine) abataj în rocă sterilă.
deaerate [di(:)'eiarcit] vb. tr. (telm.) a dezaera, a scoate aerul din.
deaeration [diieis'rei/an] s. (telm.) dezaerare.
deaerator [di(:)cio'reitorJ s. (auto) râsufiătorul motorului.
deaf [def] adj. 1. surd; tare de ureche; (as) ~ as an adder / a beetle / a stone / a post
surd de tot, surd de-a binelea; to be ~ in one car a fi surd de o ureche; ~ and dumb
surdo-mut; born ~ surd din naştere; (prov.) none so ~ as those that won't hear mai
surd decât cel care n-aude e cel care nu vrea să audă; to turn a ~ ear to a nu vrea să
audă de, a nu vrea să asculte la. 2. (fig.) surd; nesimţitor; impasibil; he was ~ to all
arguments era surd la toate argumentele. 3. (fig.) (with) asurzit (de; din cauza, cu gen.)
4. (despre pământ) sterp, neroditor; (despre nuci etc.) gol, găunos.
deaf-adder ['defeedy] s. (amer. zool.) şarpe veninos.
deaf-aid ['defeid] s. proteză auditivă.
deaf-and-dumb ['defon'dAin] s. surdomut.
deafen ['defn] vb. tr. 1. a asurzi, a face să asurzească. 2. (fig.) (with) a asurzi (cu).
3. a înăbuşi (un sunet). 4. (telm.) a face să nu pătrundă (sunete), a amortiza.
deafener [-or] s. (telm.) amortizor de zgomot.
deafening [-irj] I. adj. 1. asurzitor. 2. (telm.) fonoizolator, care amortizează zgomotul.
II. s. (telm.) (material) izolator acustic, material fonoizolator.
deafforest [.di:s'forist] vb. tr. v. d i s a f f o r e s t .
deafish ['defi/] adj. (fam.) cam tare de ureche /. surd.
deaf-mute ['def mju:t] s. 1. surdomut. 2. (mea", sl.) obiect / corp de disecţie.
deaf-rnuteness [-nis] s. v. d e a f - ni u t i s ra.
deaf-mutism [-izsm] s: surdomutism.
249 death-dealing

deafness ['demis] s. 1. surzenie, surzime (şifig.). 2. neclaritate, caracter indistinct (al dean ager ['di:n 'cid33r] s. (amer. fam.) tânăr revoltat de viaţa apăsătoare din jur (după
sunetelor etc.). numele actorului James Dean).
deaf nettle ['def'netl] s. v. d e a d n e t t l e . deaner ['di:n3r] s. 1. (si.) şiling. 2. (amer. fam.) monedă de 10 cenţi.
deaf nut [~ 'nAt] s. (fig.) ceva lipsit de miez / de conţinut; vorbărie goală. deanery [rdi:nari] s. 1. (bis., univ.) decanat; funcţia de decan sau de vicar. 2. (bis.)
deal1 [di:l] past şi part. trec. dealt [delt] vb. A. tr. 1. a împărţi, a repartiza, a distribui,
locuinţa / rezidenţa decanului sau a vicarului. 3. (bis.) cerc (protopopesc).
a da; to ~ (out) the cards a da cărţile; to ~ even-handed justice a face dreptate fără deanship ['di:n/ip] s. v. d e a n e r y (1).
părtinire. 2. a da (o lovitură); to ~ smb. a blow a da cuiva o lovitură (şi fig.); to ~ a cut dear1 [diar] I. adj. 1- scump, drag, iubit; ~heart aliveî Doamne Dumnezeule! 2. (formă
at smb. a lovi pe cineva cu sabia. 3. to ~ out a împărţi, a da (lovituri etc.); to ~ out de adresare politicoasă sau uneori ironică) dragă, scumpule; my ~ Jones dragul meu
blows a împărţi lovituri în dreapta .şi în stânga; he ~s out his money freely îşi împarte Jones; Dear Sir stimate domn (formulă de adresare în scrisori). 3. scump (la preţ),
banii cu dărnicie, e larg la pungă; cheltuieşte în dreapta şi în stânga, e mână spartă. B. mtr. costisitor; de mare valoare; ~ year an de lipsă, de sărăcie, de scumpete. <> oh, ~! ~ me!
1. a împărţi cărţile de joc; who ~s? cine dă cărţile? 2. a face negoţ / comerţ; to ~ fairly (exclamaţie exprimând nerăbdarea, compătimirea, mirarea etc.) Dumnezeule! ci, poftim!
a face negustorie cinstită. 3. to ~ at a cumpăra la, a fi clientul (unui magazin); to ~ between cum se poate? zău? vai! extraordinar! ;(înv.) one's ~est enemy cel mai înverşunat duşman
a fi mijlocitor între, a juca rolul de intermediar între; to ~ in a) se ocupa cu / de; to ~ in al cuiva. II. s. scump, iubit, drag; what ~s they are! ce scumpi sunt! III. adv. 1. costisitor,
political matters a se ocupa cu politica; b) a face comerţ cu / negoţ de; to ~ in corn a scump; to cost ~ a costa scump / mult; (jig.) to pay too ~ for one's whistle a plăti prea
face comerţ cu cereale; to ~ together a fi în relaţii (cu cineva), a avea relaţii (eu cineva); scump pentru un gust al său sau pentru gusturile sale. 2. iubitor, afectuos, tandru. 3. delicat.
a lucra mână în mână; to ~ with smb. a avea de-a face cu cineva; a conlucra cu cineva; IV. interj. v.~ (1,1).
a avea de furcă cu cineva; a se purta (bine etc.) cu cineva; to have to ~ with smb. dear2 adj. (înv.) greu, dificil.
a avea dc-a face cu cineva; I shall not ~ with him any longer n-o să mai am de-a face dear-beloved ['disbi'Uvd] adj. prea iubit, drag, scump.
cu el; to ~ exhaustively with smb. a trage cuiva un perdaf, a lua pe cineva la refec; to ~ dearborn [~bo:n] s. (amer.) caretă uşoară cu patru roţi.
fairly with smb. a se purta bine / frumos cu cineva; to — ill with smb. a se purta urât dear-bought [~bo:t] adj. scump plătit, scump cumpărat (şi fig.).
cu cineva; I don't know how to ~ with him nu ştiu cum să mă port cu el / cum să-1 iau; dearie ['diari] s. v. d e a r y (II).
he is a hard man to ~ with / to be dealt with e greu să te înţelegi / s-o scoţi la capăt dear-loved ['dia Uvd] adj. v. d e a r - b e l o v e d .
cu el; he had young rivals to ~ with avea de luptat cu rivali tineri; to ~ with smth. dearly ['diali] adv. 1. tandru, delicat. 2. scump, mult. 3. mult, foarte mult, din toată
a) a se ocupa cu ceva, a fi preocupat de ceva; a trata despre ceva; what does this book inima.
~ with? despre ce tratează cartea aceasta? b) a lupta împotriva (cu gen.); a passion he dearness ['dbnis] s. 1. scumpete, preţ ridicat. 2. (fig.) preţ, valoare. 3. duioşie, afecţiune,
had to ~ with o patimă împotriva căreia trebuia să lupte; c) a respinge (un atac), a face iubire, dragoste.
faţă (cu dat.). II. s. 1. (mai ales pop. sau înv.) parte, porţiune, cantitate neprecisă, ceva; dear-purchased ['dio'po:t/3st] adj. v. d e a r - b o u g h t .
there is a ~ of truth in all this există oarecare adevăr în toate acestea; a great / good dearth [d3:8] s. 1. lipsă, sărăcie (şi fig.); insuficienţă; foamete; ~ of workmen lipsă
~ foarte mult; a great / good ~ of foarte mult(ă), foarte mulţi, foarte multe, o mare cantitate de muncitori / de mână de lucru; in time of ~ pe timp de foamete. 2. scumpete.
de, o mulţime de; (fam.) a ~ (of) v. a g r e a t ~ (of); a ~ of money o mulţime de bani;
deary ['diari, 'djaxi] I. adj. (fam.) scump, iubit, drag. II. s. iubit, drag.
he had a ~ to say avea multe de spus, avea multe pe suflet; what a ~ we have heard!
deasphalting [idi:'a?sfa?ltirj] s. (tehn.) dezasfaltare.
câte n-am auzit! ce nu ne-a fost dat să auzim! it has snowed a great ~ a nins straşnic;
death [de8]ş. 1. moarte, deces, apparent ~ moarte aparentă; in the jaws of ~în ghearele
he thinks a great ~ of himself e un înfumurat şi jumătate; a good ~ of one's time o
morţii; bed of ~ patul morţii; after ~ the doctor prea târziu; după moarte, cal de hulube;
bună parte din timpul său; he reads a good ~ citeşte (destul de) mult, citeşte, nu se-ncurcă;
(fam.) to be ~ on a) a fi expert în / cunoscător în / al (cu gen.); b) a se da în vânt după,
with a vast ~ of cu nenumărate (eforturi etc.); we have heard a good ~ of you am auzit
a-i plăcea grozav (cu ac.),- (jig.) to be in at the ~ a fi martor la încheierea unor tratative
vorbindu-se mult de dumneata; a great ~ better mult mai bine. 2. (la yacul de cărţi)
etc.; you'll be the ~ of me a) o să mă omori cu zile, o să mă bagi în mormânt; b) o să
datul cărţilor, servitul cărţilor; who has the ~? whose ~ is it? cine dă cărţile? cut for
mă prăpădesc de râs din pricina ta; (prov.) better a glorious ~ than a shameful life mai
the ~taie cărţile ca să vedem cine Ie dă. 3. (fam.) afacere, tranzacţie, târg; acord, înţelegere;
bine o moarte glorioasă decât o viaţă ruşinoasă; Black Death (q.v.); (fam.) to catch one's
(şl.) chilipir, afacere (bună); to do / to make a ~ a încheia o afacere, un târg. 4. purtare,
~ of cold a muri din cauza răcelii, a răci grozav; to cling / to hold on like grim ~ to
comportare; atitudine.
a se agăţa cu toată puterea de; ~ in the pot primejdie ascunsă; (prov.) ~ is the grand
deal 2 1. ş. (constr.) scândură de brad, de pin, scândură pentru export (având o grosime leveller toţi sunt egali în faţa morţii; ~ knocks at the door moartea bate la uşă, se apropie
de la 2 ţoii în sus şi o lăţime de la 9 ţoii în sus), dulap. II. adj. de brad, de pin. ceasul morţii; (prov.) ~ pays all debts / quits all scores / squares all accounts moartea
deal3 ş. (amer.) politică economică specifică a unei anumite administraţii (v.şi S q u a r eplăteşte toate datoriile / pe toate le împacă; ~ under a shield moarte pe câmpul de luptă;
D e a l , N e w D e a l , F a i r Deal). (prov.) ~ when it comes will have no denial moartea-i tară leac; to die a dog's ~ a muri
dealbate [di'aslbeit] vb. tr. a albi, a înălbi. ca un câine; to die a natural ~ a muri de moarte bună; to do to ~ a) a omorî, a ucide;
deal board [~ boxl] s. scândură; (fig.) he can see through a ~ are o privire ageră; are b) (fig.) a omorî, a chinui; a plictisi de moarte etc.; to be dressed to ~ a fi împopoţonat;
ochi foarte buni. dry ~ a) (înv.) orice fel de moarte, în afară de moartea prin înec; b) moarte fără vărsare
deal end ['di:l end] ş. capăt de scândură, scândură scurtă. de sânge; (re/.) everlasting ~ chinurile veşnice (ale iadului); (amer. înv.) to go one's ~
dealer ['di:br] s. 1. negustor, comerciant; intermediar; ~in groceries băcan; itinerant on / for a face tot posibilul pentru / în vederea (cu gen.); hour of ~ ceasul morţii; to
~ negustor ambulant; ~ in second-hand books anticar; ~ in old clothes negustor de haine meet one's ~ a-şi găsi moartea; upon pain of ~ sub pedeapsa cu moartea; to be upon
vechi, telal; retail ~ vânzător cu mărunţişul; small ~ negustor de mărunţişuri, mămular; the point of ~ a fi pe patul morţii, a trage să moară; to put to ~ a ucide, a omorî, a executa;
Wholesale ~ angrosist; ~ in wool lânar. 2. persoană care se ocupă cu ceva; ~ in politics to raise from ~ a scula din morţi, a învia; sentence of ~ condamnare la moarte; to be
persoană care se ocupă cu politica; double ~ taler cu două feţe, ipocrit, făţarnic; plain sick to ~ a fi sătul până-n gât; a i se urî; sleep of ~ somn de moarte; to snatch smb.
- persoană cinstită, sinceră; ~ in scandal bârfitor, calomniator; sharp ~ şmecher, puşlama, from the jaws of ~ a smulge pe cineva din ghearele morţii; (amer. pl.) sudden ~ a) băuturi
secătură, pezevenchi; (fat»-) ""in learning învăţat, cărturar. 3. jucător care împarte cărţile alcoolice foarte tari; b) whisky ieftin; (pop.) as sure as ~ cât se poate de sigur, cum mă
(de joc). 4. (şi horse ~) geambaş. 5. (ec.) agent de bursă, dealer. vezi şi cum te văd; to ~ a) mortal, de moarte; b) până la moarte; to be frozen to ~ a îngheţa,
a muri de frig; to laugh oneself to ~ a se prăpădi de râs, a muri de râs; tired to ~ mort
dealer buyer [~ 'baiar] s. (înv.) telal.
/ frânt de oboseală; to the ~ până la ultima picătură de sânge; până la capăt. 2. (fig.)
dealership [rdi:b/ip] s. (ec.) 1. autorizaţie de desfacere (a unei mărfi). 2. unitate de
capăt, sfârşit; pierdere; stingere, încetare; nimicire; amurg, apus.
desfacere autorizată.
deal floor ['di:l -flo:r] s. duşumea de scânduri. death-adder ['dcG'axb1"] s. (zool.) şarpe veninos australian, şarpele-morţii (Acanthopis
dealing ['di:lirj] s. 1. (with) purtare, conduită, procedeu (faţă de); fair / honest / plain antarctica).
/ upright ~ cinste, comportare cinstită, bună-credinţă; ~ dealing făţărnicie, ipocrizie; death allowance [~3'lau3ns] s. ajutor de deces, de înmormântare.
I don't like such ~s nu-mi plac astfel de procedee / de metode. 2. pl. (with) raporturi; death-bed [~bed] s. pat de moarte, patul morţii (şi fig.); he was on his ~ era pe patul
relaţii (cu). 3. pl. afaceri comerciale, tranzacţii; to have ~s with smb. a avea legături morţii, îşi trăia ultimele clipe.
comerciale / de afaceri cu cineva; there is no ~ with him nu te poţi înţelege cu el. death bell [~ bel] s. 1. clopot de înmormântare. 2. ţiuit în urechi (interpretat de
deal plank [rdi:l iplasrjk] s. v. d e a l b o a r d . superstiţioşi ca prevestire a morţii).
deal suit [~ 'sju:t] s. (pop.) ochelari. death-blow [~blou] s. lovitură mortală, lovitură fatală, lovitură de graţie (şi fig.).
dealt [delt] past şi part. trec. de la d e a l 1 (I). death camp [~ kaemp] s. lagăr al morţii.
deal tree ['di:l tri:] s. (bot.) brad. death certificate [~ saMifikit] s. certificat de deces.
deambulation [idi:aembju'lei/pn] s. (rar) plimbare. death chamber [~ it/cimb3r] s. 1. cameră în care se află un muribund sau un mort.
deambulatory [idiiasmbju'leitpri] I. adj. ambulant, rătăcitor. II s. (arhit.) deambulatoriu; 2. (într-o închisoare) cameră de execuţie.
pcristil, arc mănăstiresc. death-cold [~kould] adj. rece ca de mort / ca gheaţa.
deaminate [idi:'a;mineit] vb. tr. (chim.) v. d e a m i n i z e . death cord [~ ko:d] s. funie de spânzurat.
deaminase [rdi:asmineis] s. (biochimie) dezaminază. death cup [~ k*p] s. 1. cupa morţii. 2. (bot.) ciupercă albă / galbenă (Amanita
deaminization [di:iă3mini'zei/3n] s. (chim.) dezaminare. phalloides).
deaminize [idi:'asminaiz] vb. tr. (chim.) a dezamina. death damp [~ damip] s. sudoare rece (la cel ce moare).
dean1 [di:n] s. 1. (bis.) superintendent, decan, vicar (titlul celui mai bătrân preot, după death dance [~ da:ns] s. dans macabru.
episcop, al unei catedrale); faţă bisericească (în bis. catolică şi anglicană); rural ~ vicar. death-darting [~.da:tin] adj. aducătoare de moarte.
2. (univ.) decan. 3. decan al corpului diplomatic. deathday [~dci] s. zi comemorativă (a morţii cuiva).
dean2 s. vale mică. death-dealing [~idi:lirj] adj. v. d e a t h - d a r t i n g .
death-doomed
death-doomed [~du:md] adj. osândit la moarte.
death duty [~ .dju:ti] s. taxă de moştenire.
death feud [~ fju:d] s. vrajbă neîmpăcată / de moarte.
death fight [~ fait] s. luptă pe viaţă şi pe moarte.
death fire [~ ifaior] s. lumină înşelătoare, licărire ademenitoare (interpretată adesea
ca vestind moartea).
deathful ['deSflJ adj. 1. ucigător, omorâtor, mortal. 2. ca de moarte.
death gurgle ['deO igo:gl] s. horcăit (al muribundului).
death hour [~ .auor] s. ceasul morţii.
death house [~ haus] s. casa morţii (clădire în care condamnaţii işi aşteaptă execuţia).
death-hunt [~lunt] vb. intr. (si) a jefui cadavrele (rfwpa o luptă).
death hunter [~ ,hAnt3r] s. jefuitor de cadavre (pe câmpul de lupta).
deathiness ['deOinis] s. (rar) primejdie de moarte.
death-in-Iife ['deSin'laif] s. pierdere a oricărui interes pentru viaţă (cf. „cadavru viu").
death knell [~ nel] s. dangăt funebru (şifig.).
deathless ['deOlis] adj. nemuritor, fără moarte; (despre faimă ele.) nepieritor.
deathlessness [-nis] s. nemurire.
deathlike [deOlaik] adj. ca moartea, asemănător morţii; ~ silence tăcere de moarte.
deathliness ['deolinis] s. calitatea de a fi muritor.
deathly ['deOli] I. adj. 1. mortal, fatal, ucigător, distrugător. 2. funebru, de moarte;
mormântal; ~ silence tăcere mormântală. II. aaV. de moarte, mortal.
deathman ['deumonj, pl. deathmen [~[ s. călău, gâde.
death-mask ['de6ma:sk] s. mască mortuară.
death-pale f~peil] adj. palid ca moartea.
death pang [~ paenj s. agonie a morţii.
death penalty [~ .penslti] s: pedeapsă cu moartea.
death-rate [~reit] s. mortalitate; procent al mortalităţii.
death-rattle [~iratl] s.v. d e a t h g u r g l e .
death-roll [~roul] s. listă a celor morţi (în lupta etc.).
death's-head [rde9s hed] s. 1. craniu, cap de mort (ca emblemă a morţii); (pop.) to
look like a ~ on a mopstick a arăta ca moartea / ca un cadavru. 2. (entom.) (fluture)
cap-de-mort (Acherontia atropos).
death sickness ['deO isiknis] s. boală fatală / care aduce moartea.
deathsman [~smon] s.v. d e a t h m a n .
death song [~ sog] s. 1. cântec funebru; cântec de înmormântare; bocet. 2. (poetic)
cântecul lebedei.
death strain [~ strein] s. v. d e a t h s o n g (2).
death struggle [~ istrAgl] s. v. d e a t h p a n g .
death's wound [~s wu:nd] s. rană mortală.
death throe [~ 6rou] s. v. d e a t h • p a n g.
death tick [~ tik] s. v. d e a t h w a t c h (3).
death toll [~ toul] s. d e a t h r o l l .
death trance [~ trams] s. moarte aparentă.
death-trap [~tra;p] s. capcană mortală.
death warrant [~ .worant] s. 1. sentinţă de moarte; ordin de execuţie. 2. ceva egal cu
o sentinţă de moarte (de exemplu diagnosticul doctorului). 3. (fig.) ceva ce pune capăt
speranţei / bucuriei.
death-watch [~wot[] s. 1. persoană care stă de veghe lângă un muribund. 2. santinelă
lângă un condamnat la moarte. 3. (entom.) car (al carul sunet se crede că prevesteşte
moartea) (Anobium sp.).
death-worthy [~wo:<SiJ adj. vrednic de a muri.
death wound [~ wu:nd] s. rană mortală.
deathy ['deOi] adj. (rar) v. d e a t h l y (I).
deave [di:v] vb. tr. (scot.) a asurzi.
deb [deb] s. (amer. fam.) debutantă; tânără care debutează în societate.
debacle [dei'ba:kl, di'b-] s. (fir.) 1. dezgheţarea unui râu; rupere a albiei unui râu.
2. dezgheţ; inundaţie; potop, revărsare de ape (în văile munţilor). 3. (fig.) nimicire; prăpăd;
cădere (a guvernului etc.). 4. (fig.) fugă («"in cauza panicii). 5. (sl.) crah (financiar).
debag [,di:baag] vb. tr. (sl.) 1. a lăsa fără pantaloni (ca glumă sau ca pedeapsă).
2. a dezvălui, a demasca, a da în vileag.
debar [di'ba:r] vb. A. tr. (from) a interzice (să), a opri (să), a nu permite (să), a exclude
(de la), a refuza, a priva (de); to ~ smb. from voting a priva pe cineva de dreptul de
vot; to be -red from one's rights a fi privat de drepturile sale; I was -red this small
comfort am fost lipsit de această slabă mângâiere. B. refl. to ~ oneself of a se lipsi de,
a se priva de.
debark1 [di'baik] vb. A. tr. a debarca; a descărca (pe mal). B. intr. a debarca.
debark2 vb. tr. a descoji (un butuc etc.).
debarkation [idi:ba:'keijan] s. debarcare (a oamenilor); descărcare (a mărfurilor).
debarkment [di'ba:kmont] s. v. d e b a r k a t i o n .
debarment [di'ba:jnont] s. (from) lipsire (de), interzicere (de a).
debarrass [di'bsros] vb. A. tr. (from) a debarasa (de), a scuti (de), a scăpa (de). B. refl.
(from) a se debarasa (de), a scăpa (de), a se descotorosi de.
debase [di'beis] vb. tr. 1. a micşora valoarea (cu gen.), calitatea (cu gen.); a devaloriza,
a deprecia; a deteriora, a altera, a strica; a falsifica (monede, metale etc.). 2. (fig.) a înjosi,
a degrada.
debased [-t] adj. 1. devalorizat, depreciat; fals, calp; alterat. 2. (fig.) înjosit, degradat.
debasement [-mont] s. 1. reducere a valorii / calităţii / purităţii. 2. înjosire.
debaser [-or] s. 1. devalorizator, depreciator. 2. persoană care înjoseşte / care degradează.
debasingly [-irjli] aaV. degradant, înjositor.
debatable [di'beitobl] adj. 1. litigios, discutabil. 2. contestabil.
250
debatable ground [~ 'graundj s. 1. teritoriu contestat de două ţări / părţi. 2. (fig.) obiect
de discuţie.
debatable land [~ 'laaid] s. v. d e b a t a b l e g r o u n d (l).
debate [di'beit] I. vb. A. tr. 1. a considera, a delibera. 2. a discuta, a controversa,
a argumenta; a examina, a dezbate (o problemă). 3. a medita asupra (cu gen.); a cumpăni;
to ~ a matter in one's mind a cântări un lucru în minte, a chibziii / a reflecta asupra
unui lucru. 4. (ist.) a disputa (o victorie), a lupta pentru. B. intr. 1. a da O luptă parlamentară.
2. to ~ on / upon a) a argumenta asupra (unei chestiuni), a discuta (o chestiune); b) (înv.)
a se angaja în luptă, a se război; c) a medita asupra (cu gen.), a delibera asupra (cu gen.).
II. s; 1. dezbatere, discuţie, controversă, polemică; beyond / without ~ în afară de orice
discuţie, indiscutabil; (pol.) full dress ~ şedinţă parlamentară importantă; dezbatere a
unei probleme importante. 2. pl. the ~s dezbateri publice / parlamentare, dări de seamă
oficiale ale unei şedinţe parlamentare.
debater [-or] s. argumentator; orator; purtător de cuvânt; skilful ~ creator iscusit;
knife-and-fork ~ persoană căreia îi place să ţină cuvântări în timpul meselor.
debating society [di'beitin so'saioti] s. societate / club de dezbateri / de discuţii; cerc
de studiu, cerc ştiinţific.
debativeness [di'bcitivnis] s. (rar) plăcere de a discuta; limbuţie.
debauch [di'bo:t/] I. vb. A. tr. 1. a corupe, a perverti, a vicia; a seduce (o femeie).
2. a strica, a vicia, a denatura (gustul, judecata). 3. a deprecia, a înjosi. B. intr. a se deda
exceselor (de băutură I mâncare), a se strica. II. s. 1. desfrâu, destrăbălare; exces, abuz.
2. orgie. 3. chef, beţie.
debauched [-t] adj. desfrânat, destrăbălat, stricat, corupt, pervertit.
debauchedness [-idnis] s. desfrâu, destrăbălare.
debauchee [.debo:'t.fi:] s. desfrânat, corupt; libertin, imoral, stricat.
debaucher [di:'bo:tJbr] s. ademenitor, seducător.
debauchery [di:'to;t/3ri] s. 1. desfrâu, crailâc, destrăbălare; exces, abuz. 2. beţie,
lăcomie, necumpătare, neînfrânare; orgie.'
debauchement [di'bo:t/mont] s. v. d e b a u c h e r y .
debbery ['debori] (înv.) s. ceremonie de prezentare a tinerelor la curtea regală.
debenture [idi'bent/s', do'b-] s. (ec.) 1. obligaţiune, titlu de creanţă; obligaţiune a unei
societăţi pe acţiuni. 2. certificat vamal (dând dreptul la primă de export).
debenture bond [- bond] s. (ec.) obligaţiune cu dobândă fixă.
debenture stock [~ stok] s. (ec.) obligaţiuni fără termen.
debile ['debil, 'dirbail] adj. debil, firav, plăpând.
debilitate ['di'bilitcit] vb. tr. a debilita, a slăbi (constituţia, puterile cuiva).
debilitation [diibili'tei/sn] s. debilitare, slăbire; slăbiciune; neputinţă.
debility [di'biliti] s. 1. debilitate, sănătate şubredă. 2. slăbiciune, neputinţă. 3. (astron.)
slăbire a influenţei unei planete.
debit ['debit] I. s. (ec.) debit; to put to the ~ of smb. a trece în debitul / contul cuiva.
II. vb. tr. a debita, a trece (o sumă) în debitul cuiva.
debit account [~ o'kaunt] s. (ec.) cont de debit.
debit balance [~ telons] s. (ec.) sold debitor.
debit item [~ 'aitom] s. (ec.) articol de cheltuieli.
debit note [~ nouţ] s. (ec.) notă de debitare.
debit side [~ said] s. (ec.) debit.
debonair [idebo'nsor, -'bo'n-[ aay. (fr.) 1. bun, blând, blajin. 2. politicos, cuviincios,
bine crescut; elegant; graţios. 3. vesel, iubitor de viaţă, senin.
debonairness [-nis] s. 1. bunătate, blândeţe, blajinătate. 2. politeţe, bună-cuviinţă,
bună-creştere; eleganţă.
debouch [di'baut/, -'bu;/J vb. intr. 1. (mii.) a ieşi dintr-o pădure / dintr-o trecătoare /
dintr-un defileu, a ieşi la larg / în loc deschis. 2. (despre un râu) a ieşi din munţi.
debouchment [-mont] s. 1. ieşire din defileu / din pădure. 2. revărsare a râurilor; gură
a unui fluviu. 3. (mil.) debuşeu, ieşire din trecătoare / din ascunziş.
deb-presentation ['debprezon'teijan] s.v. d e b b e r y .
debrief [-di:'bri:f] vb. tr. a cere sau a primi raportul (cuiva) la întoarcerea din misiune.
debris ['deibri:] s. 1. rămăşiţe, fragmente, fărâme, frânturi; sfărâmături; firimituri; ţăndări,
aşchii; schije. 2. ruine. 3. (mil.) rămăşiţe ale unei armate. 4. (constr.) moloz. 5. (geol.)
deschidere; gen de aluviune (depozit de pietriş, nisip); grohotiş. 6. (chim.) reziduuri (ae
substanţe organice).
debt [det] s. datorie, obligaţie; floating ~ datorie flotantă / curentă; funded ~ datorie
consolidată; National Debt datorie, împrumut de stat; to be in smb.'s ~ a fi dator cuiva;
to contract ~s a face datorii; to incur a ~ to get / to run into a ~ a contracta o datorie;
sunk over head and ears in ~ a fi dator vândut; deep / deeply / heavily in ~ înglodat
(până în gât) în datorii; to be out of ~ a nu (mai) avea nici o datorie; out of ~ out of
danger cine nu este dator nu se teme de nimic; to pay the ~ of nature a muri, a deceda;
bad ~ datorie fără speranţă de a fi achitată; ~ of gratitude obligaţie din recunoştinţă; ~
of honour datorie de onoare; to settle a ~ a(-şi) achita o datorie.
debtee [dc'ti:] s. (jur.) creditor.
debtless ['detlisj adj. fără datorii.
debtor ['detor[ s. 1. debitor, datornic. 2. (ec.) debit (în registrele de contabilitate).
debtor balance [~ 'baslons] s. (ec.) sold debitor.
debtors' prison ['detoz 'prizn] s. închisoare a datornicilor.
debt service ['det 'so:vis] s. (ec.) plată a procentelor la împrumutul de stat, datorie
publică.
debug [idir'bAg] vb. tr. 1. (fam.) a descoperi şi îndepărta erori din; a drege. 2. (fam.)
a îndepărta microfoanele ascunse (dintr-o încăpere). 3. (cib.) a corija, a pune la punct;
a depana.
debugging [-irj] s.ftehn.) corectare; reglare; punere la punct.
251
debunk ['dir'bArjk, -'-] vb. tr. (fam.) 1. a demasca, a dezvălui (o minciuna). 2. (fig.) a şubrezi, a se zdruncina. 4. (despre stat, familie) a se dezmembra, a se destrăma, adecădea,
detrona; a pierde, a scădea (prestigiul), a lipsi (o persoană sau un lucru) de o parte de a se descompune; 5. (despre oameni) a se pierde. 6. (bot.) a se veşteji, a se ofili. 7. a se
glorie, a pune în adevărata sa lumină.
deburr [.diiba:1"] vb. tr. (tehn.) a debavura.
debus [di'bAs] vb. A. tr. (mil.) a debarca; a descărca (oameni, provizii, armament). B. intr.putreziciune, corupţie; to fall into ~ a cădea în ruină, a se ruina; to be in a state of ~
a coborî, a ieşi (din autobuz).
debussing point [-in point] s. rampă, loc de descărcare (din camioane).
debut ['deibju:, -'- şi pronunţia franceza] s. (jr.) debut, început; to make one's ~ a încetinire.
debuta, a-şi face debutul.
debutanization [dhbjurtam'zei/an] s. (chim.) debutanizare.
r
debutanizer [idi:'bju:t5naiz3 ] s. (chim.) coloană de debutanizare.
debutant ['deibju(:)ta:rj, -tD(:)rj şi pronunţia franceză] s. (fr.) debutant, începător.
debutante ['deibju(:)ta:nt, -to(:)nt şi pronunţia franceză] s. (fr.) debutantă, începătoare.
debye [di'bai] s. (fiz.) debye.
decachord ['dekakoid] s. (grec. muz.) harfă cu zece coarde.
decad ['dekad] s. v. d e c a d e .
decadal fdekodal] adj. de decadă, de zece ani.
decade ['dekeid, -kad, di'keid] ş. 1. deceniu, zece ani. 2. serie / grup de zece; zece luni;
(astron., cib.) decadă. 3. împărţire în zece cărţi a unei opere.
decadence ['dcksdsns, di'keid-, de'keid-] s. 1. decadenţă, decădere; scăpătare, început
de ruină. 2. înrăutăţire, agravare. 3. decadentism, decădere (în artă).
decadency [-i] s.v. d e c a d e n c e .
decadent ['dekodant, di'keid-, de'keid-] I. adj. decadent; decăzut. II. s. artist decadent.
decade scaler ['dekeid iskeuV] ş. (fiz.) scară cu decade, demultiplicator de raport 10:1.
decaffeinate [.dk'kasfineit] vb. tr. a decafeiniza.
decaffeinated [idi:'ka3fineitid] adj. decafeinizat.
decagon l'dckagsn] s. (mat.) decagon, poligon cu zece laturi.
decagonal [de'kaîgansl] adj. (mat.) decagonal.
decagram(me) ['dekagram] ş. decagram.
decahedral [.deka'rmdrel] adj. (mat.) de deeaedru, decaedric.
decahedron [ideko'hi:dr3n],pl. decahedrons [-z] sau decahedra [-'hi:dr3-[ s. (mat.)
deeaedru.
decal [rdi:ka;l, di'-] s. decalcomanie.
decalcification ['dbkaslsifi'kei/^n] s. decalcifiere.
decalcify [di:'kaelsifai, 'di:'k-[ vb. tr. a decalcifia, a scoate calciul din.
decalcomania [diikaslko'meinia, -p] s.v. d e c a I.
decalescence [idiika'Icsns] s. (fiz.) decalescenţă.
decalet ['dckslet] s. (metr.) decastih, strofă de zece versuri.
decaliter ['dek3ili:t3r[ s. v. d e c a l i t r e .
1
decalitre ['deks'lkta "] s. decalitru.
Decalogue fdekabg] s. (bib/.) Decalogul, cele zece porunci.
Decameron [di'kasmarsn, dc'k-] s. (lit.) the ~ Decameronul.
r
decameter ['dek3imi:t3 ] s. v. d e c a m e t r e .
r
decametre ['dek3imi:t3 [ s. decametru.
decamp [di'kasmp] vb. intr. 1. a ridica tabăra / lagărul. 2. (fig.) a spăla putina, a dispărea, of ~ călcarea bunei-cuviinţe; in common ~ de dragul bunei-cuviinţe; have the ~ to confess
a se retrage în grabă / repede; a-şi lua catrafusele, a-şi lua tălpăşiţa.
decampment [-msnt] s. 1. ridicare a taberei / a lagărului. 2. plecare grăbită.
decanal [di'keinsl, amer. şi 'dekanal] adj. de decan, decanal.
decandrous [di'kaendrss] adj. (bot.) cu zece starninc.
decane ['dekein] s. (chim.) decan.
decangular [de'kasrjgjuta1"] adj. (mat.) decagonal, cu zece unghiuri.
decant [dir'ksnt] vb. tr. 1. a decanta, a turna încet (un lichid), a filtra, a pritoci. 2. a trece pasabil, destul de bun. 3. bun, cumsecade, de treabă; simpatic. 4. respectabil, onorabil.
(vinul) din damigeana în carafa.
decantation [.diikeen'tei/an] ş. decantare, turnare înceată a unui lichid.
decanter [di'kasnta1-] s. 1. carafa; sticla (ornamentală). 2. (chim.) flacon de decantare;
decantor; aparat de distilat.
decaphylious [-deka'filss] adj. (bot.) cu zece foi.
decapitalize [di(:)'ka;pit3laiz] vb. tr. a lua (unui oraş) titlul de capitală.
decapitate [di(:)'ka3piteit] vb. tr. a decapita, a tăia capul (cuiva).
decapitation [di(:)ka3pi'tci/sn] s. decapitare, tăiere a capului.
decapod ['dekapsd] (entotn.) I. adj. cu zece picioare. II. s. pl. decapods [-z] sau
decapoda [di'ka^pada] decapode.
decapodal [di(:)'ka3p3dal] adj. v. d e c a p o d (I).
decarbonate [idi:'ka:b3ncit] vb. tr. (chim.) a îndepărta / a elimina bioxidul de carbon.
decarbonize [dii'koibsnaiz, 'di:k-] vb. tr. 1. (chim.) a decarbura. 2. (geol.) adecarboniza;
a decarbonata.
decarbonizing [di:'ka:banaizirj] s. (auto) decalaminare.
decarburate [di:'ko:bju9rcit] vb. tr. v. d e c a r b o n i z e .
decarburize [di:'ka:bju3raiz] vb. tr. 1. (chim.) a decarbura. 2. (geol.) a decarboniza. appearances are often ~ aparenţele adeseori înşală.
decare ['deka:] s. decar (zece ari).
decartelization [.di:ka:t3lai'zei/3n] s. desfiinţare a cartelurilor.
1
decastere ['dekastes', -tis "] s. decaster.
decastich ['dekastik] s. poezie de zece versuri.
decasualize [di'ka^j/ualaiz] vb. tr. (ec.) a reduce sau a elimina şomajul parţial.
decasyllabic ['dekasi'laîbik, amer. >—'--] adj. decasilab, compus din zece silabe.
decathlon [di'ka^ebn] s. (sport) decatlon,
decating ['dckatirj] s. (text.) decatarc.
decatize ['dekataiz] vb. tr. (text.) a decata.
decay [di'kei] I. vb. A. intr. 1. a putrezi, a se descompune, a se altera, a se deteriora. 2. a face să se hotărască; that ~d me aceasta m-a decis / m-a hotărât. B. intr. (on, upon)
2. (despre alimente) a se altera, a se strica; a mucegai. 3. (despre sănătate) a slăbi, a se 1. a judeca, a da o hotărâre / o decizie / un verdict (asupra unui lucru, cu privire la);
decide
degrada. B. tr. a face să decadă. II. s. 1. decădere. 2. putrezire. 3. prăbuşire, ruinare (a unei
clădiri). 4. tulburare, şubrezire, zdruncinare (a sănătăţii). 5. descompunere; declin;
a fi în stare de decădere; to go / to sink to ~ a se ruina. 6. (chim.) descompunere. 7. (jîz.)
dezintegrare, dezagregare. 8. (despre sateliţi artificiali, rachete etc.) pierdere de viteză,
decay chain [~ t/cin] s. (fiz.) 1- familie / serie radioactivă. 2. serie / lanţ de dezintegrări.
decayed [di'keid] adj. 1. putrezit, putred; stricat; ~ teeth dinţi stricaţi. 2. apus, decăzut;
ruinat.
decayedness [-nîsj s. (stare de) putrezire, decădere.
decayer ['di'keia1"] ş. distrugător.
decease [di'sirs] I. s. deces, moarte, sfârşit al vieţii. II. vb. intr. a deceda, a muri.
deceased [-t] I. adj. decedat, mort. II. s. the ~a) defunctul, decedatul, mortul, răposatul;
b) morţii, răposaţii.
decedent [di'sixtant] (amer. jur.) decedat, defunct, răposat.
deceit [di'si:t] s. 1. înşelătorie, tragere pe sfoară, truc. 2. fals, fraudă. 3. duplicitate;
şiretenie. 4. iluzie, amăgire.
deceitful [-ful] adj. 1. înşelător, fals, trădător, viclean. 2. dezamăgitor, nesincer,
mincinos, care induce în eroare.
deceitfulness [-fulnis] s. 1. falsitate, perfidie, viclenie, şiretenie. 2. natură înşelătoare.
deceivability [diisi;v3'biliti] ş. v. d e c e i v a b l e n e s s .
deceivable [di'si:vabl] adj. 1. uşor de înşelat. 2. înşelător, perfid.
deceivableness [-nis] s. 1. uşurinţă de a se lăsa înşelat. 2. caracter înşelător / amăgitor
/ iluzoriu.
deceive [di'si:v] vb. A. tr. a înşela, a induce în eroare, a minţi; a amăgi; B. rej7. a se
înşela, a se amăgi. C. intr. a fi un mincinos / un impostor.
deceived [-d] adj. înşelat; to be ~ a greşi, a se înşela.
deceiver [-ar] s. om înşelător; ademenitor, seducător.
deceiving [-in] adj. înşelător, amăgitor (şi fig.).
decelerate [di(:)'sebreit] vb. tr. (tehn.) a micşora viteza, a reduce viteza (unei maşini);
a frâna.
deceleration [diiseb'rei/sn] s. 1. încetinire a mersului (unei maşini). 2. (tehn.) acceleraţie
negativă; contraaccclcraţie; frânare.
decelerator [.di(:)'setoreiter] s. reductor.
December [di(:)'semb3r] s. 1. (luna) decembrie. 2. atr. din decembrie.
Decemberly [~li] adj. de iarnă, iernatic; rece, friguros.
Decembrist [di'sembrist] s. (ist.) decembrist.
decemvir [di'semv3r],pl. decemvirs [-z] sau decemviri [-virai] s. (ist. Romei) decemvir.
decemvjrate [di'semvirit, -v^r-] s. (ist. Romei) decemvirat.
decenary [di'senari] v. d e c e n n a r y .
decence ['di;sns] s. (înv.) v. d e c e n c y .
decency ['dhsnsi] s. 1. decenţă, bună-cuviinţă; ruşine, modestie, pudoare; the breach
ai curajul şi mărturiseşte. 2. amabilitate, delicateţe.
decennary [di'senari] s. deceniu, decadă.
decenniad [di'senized] s.v. d e c e n n a r y .
decennial [di'senjal, dc's-, -nial] adj. decenal, care se repetă la fiecare zece ani.
decennium [di:'seni3m],pl. decenniums [-z] sau decennia [dii'senis] s. deceniu.
decent ['di:s3nt[ adj. 1. decent, cuviincios; modest, ruşinos. 2. (fam.) modest; tolerabil,
decenter [-di:'sentar] vb. tr. (amer.) v. d e c e n t r e .
decentering [-in] s. (amer.) v. d e c e n t r i n g .
decentish [-i/] adj. v. d c c c n t (2).
decently [-li] adv. 1. cuviincios, decent. 2. cu modestie. 3. destul de bine / curat / frumos
/amabil/drăguţ.
decent-minded ['di:s3nt'maindid[ adj. decent, cuviincios.
decentness ['di:spntnis] s. (rar) v. d e c e n c y ,
decentralization [dbscntralai'zcijsn, '-■—'--] s. descentralizare.
decentralize [di:'sentr3laiz, 'di;'s-} vb. tr. a descentraliza.
decentre [di:'sent3r] vb. tr. (tehn.) a descentra.
decentring [.di:sentrirj] s. descentrare.
deceptible [di'septibl] adj. (înv.) v. d e c e i v a b l e .
deception [di'sep/an] s. 1. înşelăciune; minciună; fraudă; to practise ~ a minţi; liable
to ~ supus înşelăciunii. 2. viclenie, şiretenie.
deceptious [di'sep/as] adj. v. d e c e p t i v e .
deceptive [di'septiv] adj. înşelător, amăgitor, iluzoriu, mincinos, care induce în eroare;
deceptive gas [~ 'gass] s. (/nil.) gaz de camuflare, gaz fumigen.
deceptiveness [di'septivnis] s. înşelătorie, amăgire, caracter iluzoriu.
decerebrate [.dii'sers.breit] vb. tr. (med.) a decerebra.
decern [di'ss:n] vb. tr. (scot. jur.) a judeca; a adjudeca.
decharm [di't/a:mj vb. tr. a libera de vrajă; a descânta.
deciare ['desia:1"] s. deciar (a zecea parte dintr-un ar).
decibel ['desibel] s. (fiz.) decibel.
decidable [di'saidabl] adj. care poate fi hotărât / determinat.
decide [di'said] vb. A. tr. 1. a decide, a hotărî; a rezolva, a aranja, a tranşa (o chestiune).
decided
to ~against someone a decide în favoarea cuiva. 2. (on) a decide, a lua o hotărâre (asupra,
cu gen.); she ~d on the green hat ea a ales pălăria verde.
decided [di'saidid] aay. 1. hotărât, decis; in a ~ tone cu o voce hotărâtă. 2. categoric,
net, clar, limpede; ~ superiority superioritate netă / de necontestat.
decidedly [-HJ adv. 1. cu hotărâre, hotărât. 2. evident, clar, hotărât, vădit.
decidedness [-nis] s. hotărâre, caracter hotărât.
decider [di'saida'l s. persoană / lucru care hotărăşte.
deciduous [di'sidjuss] adj. 1. (bot., zool. despre frunze, păr, dinţi, coarne etc.) căzător,
pieritor, supus schimbării periodice; (despre arbori etc.) cu frunze căzătoare. 2. (fig.)
caduc, trecător, vremelnic.
decigram(me) ['desigram] s. decigram.
deciliter ['desi.li:t3r] s. v. d e c i 1 i t r e.
decilitre ['desMi:toc] s. decilitru.
decimal ['dcsimsl] I. adj. zecimal. II. s. (mal.) fracţie zecimală; număr zecimal;
recurring ~ fracţie periodică; correct to three places of ~s cu trei zecimale, până la a
treia zecimală.
decimal balance [~ 'badons] s. balanţă zecimală.
decimal classification [~ .kkesifi'keijri] s. clasificare zecimală.
decimal coinage [~'koinid3[ s. sistem monetar zecimal.
decimal fraction [~ 'frakjan] s. (mat.) fracţie zecimală.
decimalism ['desimslizam] s. sistemul zecimal; teoria sistemului zecimal.
decimalize ['desimolaiz] vb. tr. 1. a transforma în sistem zecimal. 2. a împărţi cu zece.
decimally ['desimsli] adv. cu ajutorul zecimilor; după sistemul zecimal.
decimal measure ['desimal 'me33r] s. măsură zecimală, măsură metrică.
decimal notation ['desimsl nou'tei/sn] s. notare cu cifre arabe.
decimal numeration [~ injmmo'reijsn] s. numeraţie zecimală, sistem de numărare
zecimal.
decimal point [~ paint] s. (mat.) punct care desparte întregul de fracţii (în Ioc de virgulă,
în ţările anglo-saxone).
decimal system [~ 'sistim] s. sistem zecimal, bază zecimală.
decimate ['desimeit] vb. tr. 1. a lua a zecea parte din; a dijmui. 2. (mai ales mil.) a
executa din zece în zece (prin tragere la sorţi). 3. a decima, a distruge în număr mare,
a cosi; cholera had ~d the population holera decimase populaţia.
decimation [.desi'mei/sn] s. 1. dijmă, zeciuială. 2. decimare, omorâre. 3. (fig.) pustiire,
epidemie, molimă.
decimator ['desimeits1] s. persoană care decimează.
decimeter ['desi-mi:tor] s.v. d e c i m e t r e .
decimetre ['desi.mi;t3r] s. decimetru.
decimosexto ['desimou'sekstou] s. format în 1 / 16 (dintr-o coală).
decipher [di'saifor] vb. tr. 1. a descifra, a citi (»« cod secret). 2. a descifra, a desluşi
(un scris neclar).
decipherable [di'saifarebl] adj. descifrabil; lizibil, citeţ.
decipherer [di'saif3rer] s. descifrator.
decipheress [di'saifsris] s. descifratoare.
decipherLst [di'saifarist] s. (jur.) grafolog.
decipherment [di'saifomont] s. descifrare.
decision [di'si3Pn] s. 1. hotărâre; to arrive at/ to come to a ~ a ajunge la o hotărâre,
a lua o hotărâre. 2. (jur.) decizie, hotărâre, rezoluţie. 3. decizie, fermitate, tărie; a man
of ~ un om hotărât, ferm; to lack ~ a Fi nehotărât; air of ~ aer hotărât.
decision making [~ >meikin[ s. luare de decizii.
decisive [di'saisiv, -ziv] adj. 1. decisiv, hotărâtor. 2. hotărât, decis, concludent, categoric,
tranşant (în fapte, probe); to be ~ of a hotărî / a decide / a se exprima în mod hotărât cu
privire la.
decisively ]-ly] adj. decisiv, hotărât.
decisiveness [-nis] s. hotărâre, tărie (de caracter).
decivilize [di:'sivilaiz] vb. tr. a sălbătici, a face sălbatic, a duce la sălbăticie.
deck [dek] I. s. 1. (mar.) punte, covertă; main ~ punte principală; boat ~ punte de
ambarcaţii; orlop ~ încăpere din proră rezervată marinarilor, cazarmă de echipaj; quarter
~ dunetă;'pupă; armoured ~ punte cuirasată; between ~s interpunte; spaţiu între două
punţi; (fig. si.) clear the ~s! pleacă! dispari! şterge-o!; to clear the ~s (for action) (mar.)
a se pregăti de luptă / de acţiune (si fig.); to be off ~ a nu fi pe punte; a lipsi de pe bord;
while in charge of ~ în timpul cartului; to tread the ~ a fi marinar; all hands on ~ toată
lumea (sus) pe punte. 2. (auto) imperială, platforma de sus a autobuzului. 3. (ferov.)
acoperiş de vagon. 4. (constr.) tablier (de pod); căptuşeală de lemn; cofraj. 5. (în
automatică) colecţie de cartele. 6. (amer.) pachet, pereche de cărţi (de joc). 7. (av. sl.)
pământ. 8. (amer. sl.) porţie mică de drog (mai ales de heroină). II. vb. tr. 1. a pardosi
(puntea). 2. (si to ~out) a împodobi, a garnisi, a pavoaza (cu flori, steaguri).
deck alighting ['dek a'laitirj] s.v. d e c k l a n d i n g .
deckaroo ['deks'ru:! s. (amer. mar. sl.) marinar de punte.
deck beam ['dek bi:m] s. (mar.) grindă / traversă de punte.
deck bridge [~ brid3] s. 1. (mar.) puntea pasarelei. 2. (constr.) pod cu tablier superior.
deck cabin [~ ikaebin, '-i~] s. (mar.) cabină de pe punte.
deck cargo [~ >ka:gou] s. (mar.) încărcătură de punte.
deck-chair [~'t/e3r] s. (mar.) şezlong de pe punte (pentru pasageri).
deck court [~ ko:t] s. (amer. jur.) instanţă disciplinară pentru delicte fără gravitate.
decked [dekt] adj. (mar.) puntat; cu punte; cu punţi.
decker |'dekor] s l . (mar.) navă puntată; one ~ corabie cu o punte; two ~ corabie cu
două punţi. 2. (instalaţii) îngroşător.
deck erection ['dek trek/an] s. (la nave) suprastructură.
deckese ['deki:zj s. jargon marinăresc.
252
deck glass ['dek gla:s] s. (la nave) ochi de punte.
deck-hand [~hamd] s. 1. marinar. 2. pl. echipaj de punte.
deck head [~ hed] s. (mar.) plafon (in cabine).
deck-house [~haus] s. (mar.) 1. cabina căpitanului. 2. salon pe'puntea superioară.
decking ['dekirj] s. 1. împodobire; podoabe, ornamentaţie. 2. (mar.) material de punte.
3. (constr.) căptuşeală de lemn, cihtru, cofraj; podea, duşumea. 4. (mine) introducerea
vagonetelor în colivie.
deck landing ['dek 'leendin] s. (mar., av.) aterizare pe punte.
deckle ]'dekl] s. (poligr.) aşternutul cilindrului de imprimare.
deckle-edged [~'ed3d,'—] adj. (despre liârtie) cu marginile netăiate.
decklid ['deklid] s. (au/o) capacul portbagajului.
deck light ['dek lait] s. (mar.) luminator / ochi de punte.
deck line [~ lain] s. (mar.) linia punţii. -
deck load [~ loud] s. v. d e c k c a r g o.
deck log [~ log] s. (mar.) jurnal de bord.
deck pipe [~ paip] s. (mar.) nară de puţ.
deck poop [~ pu;p] s. (mar.) dunetă.
deck roof [~ ru:f] s. acoperiş aproape orizontal.
deck seamanship [~ iskmsnjip] s. (mar.) practică de marinar.
deck stop [~ stop] s. (mor.) lirnitaior de unghi de cârmă.
deck stopper [~ .stops'] s. (mar.) călcâi de lanţ.
deck tackle [~ .taîkl] s. (mar.) chiţibuş, palan(c) aruncător, palăn(c) de punte.
declaim [di'kleim] vb. A. intr. 1. a declama, a citi versuri, a recita. 2. (on) a ţine un
discurs declamator (despre); a rosti patetic o cuvântare (despre). 3. to ~against a ataca,
a protesta (prin grai / scris) împotriva (cu gen.). B. tr. a declama, a recita, a citi (versuri).
declaimer [-ar] s. 1. recitator, declamator. 2. orator.
declamation [idekb'mei/an] s. 1. declamaţie. 2. discurs declamator. 3. (muz.) frazare
bună (la canto).
declamatory [di'kUemsteri] adj. 1. declamator; oratoric. 2. pompos, bombastic; emfatic,
umflat.
declarant [di'klrarent] s. declarant; persoană care face o declaraţie.
declaration [.dekb'rei/pn] s. 1. declaraţie; declarare, afirmare, proclamare; proclamaţie;
~ of war declaraţie de război; ~ of duty declaraţie vamală; ~ of the poll anunţarea
rezultatelor votării; ~of Iove declaraţie de dragoste; (ist. Angliei) Declaration of Rights
Declaraţia Drepturilor Omului (1689). 2. (jur.) reclamaţie; declaraţie solemnă (a marto­
rului, fără jurământ).
declarative [di'kterativ, -'kleor-] adj. 1. declarativ; explicativ. 2. (gram.) enunţiativ.
declarative statement [di'kteretiv 'steitnrant] s. (infor.) declaraţie.
declaratory [di'klzerstpri, -'klesr-] adj. v. d e c l a r a t i v e (1); ~ of care exprimă
(intenţia legiuitorului etc.).
declare [di'kle3r] vb. A. rr. 1. a declara, a arăta, a face cunoscut, a vesti, a anunţa,
a proclama; to ~ war on / upon / against a declara război (cu dat.); to ~ for sale a declara
de vânzare; to ~ smb. at the exchange a declara pe cineva falit la bursă; to ~ one's
readiness to help smb. a se declara gata să ajute pe cineva. 2. a susţine, a afirma; will
you ~ that statement to be true? vrei să afirmi că declaraţia aceasta corespunde
adevărului? 3. a declara, a destăinui, a mărturisi; to ~ one's Iove a-şi mărturisi dragostea.
4. a declara, a considera, a hotărî că este (vinovat etc.). 5. a declara (la vamă). 6. a declara
atu (ia jocul de cărţi). 7. to ~ off a declara că renunţă Ia (o obligaţie etc.) a întrerupe
(tratativele). B. refl. a se declara; a se da drept. C. intr. to ~ against a se declara împotriva
(cu gen.); to ~ for a se declara pentru, în favoarea (cu gen.); to ~out (canad.) a demisiona
din armată. ♦ (fam.) well I ~! (frumos), ce să-ţi spun! n-am ce zice! asta-i bună! grozav!
declared [di'kîead] adj. declarat, anunţat; recunoscut, mărturisit; explicit; făţiş,deschis;
~ value valoare declarată (la vamă); ~ enemy inamic declarat.
declaredly [-li] adv. declarat etc. (v. d e c 1 a r e d).
declaredness [-nis] s. caracter declarat, caracter explicit.
declarer [di'klsor3r] s. persoană care declară, care face o declaraţie.
declass [di:'kla;s, amer. Jklas(:)s] vb. tr. a scoate din clasa (socială) căreia îi aparţine.
declasse ['dei.kla:'sei] adj., s. (om) declasat, decăzut.
declassed ['di:'kla:st, -'-, amer. -'klae(:)st] adj. declasat, decăzut.
declension [di'klen/an] s. 1. declin, decădere, decadenţă; deteriorare; (fig.) amurg; in
the ~ of years în amurgul vieţii. 2. abatere, deviere (şi fig.). 3. înclinare, pantă, costişă,
povârniş. 4. (gram.) declinare. 5. (amer.) refuz.
declensional [-al] adj. (gram.) al declinării, referitor la decimare; ~endings desinenţele
cazurilor (la declinare).
declinable [di'klainsbl] aay. (gram.) declinabil.
declinai [di'klainal] s. (rar) refuz.
declinate ['deklineit, -nit] adj. 1. coborâtor, înclinat, aplecat. 2. (bot.) declinat.
declination [idekli'nei/sn] s. 1. deviere, declinare; abatere (şi fig.). 2. (fiz.) declinaţie
magnetică. 3. (mar., astron.) declinaţie. 4. înclinare. 5. (gram.) declinare. 6. refuz, retragere;
aversiune, antipatie. 7. (înv.) declin, decădere, deteriorare, decadenţă. .
declinator ['deklineta'] s. v. d e c 1 i n o rn e t e r. • .
declinatory [di'klainotri] adj. 1. care deviază / se abate. 2. care refuză.
declinature [di'klainstJV] s. neacceptare, refuz, respingere.
decline [di'klain] I. vb. A. intr. 1. a se apleca, a se înclina, a se povârni; a se abate,
a devia. 2. (despre sănătate etc.) a se înrăutăţi, a se şubrezi, a slăbi. 3. a se diminua,
a se micşora, a slăbi, a degenera, a decădea. 4. (despre temperatură, preţuri, curs) a scădea.
5. a se apropia de declin / sfârşit; a apune, a amurgi. 6. a refuza, a renunţa; a se scuza.
7. (gram.) a declina. B. tr. 1. a înclina, a apleca, a coborî. 2. a refuza, a nu accepta
(o discuţie, o provocare, o sfidare). 3. a lăsa în jos, a înclina (capul etc.). 4. (gram.) a
declina. II. s. 1. decădere, slăbire; on the ~ în stare de decădere / slăbire, a fi în declin /
253
scădere. 2. scădere (ae preţuri). 3. ofilire, slăbire, înrăutăţire (a sănătăţii etc.). 4. declin,
sfârşit, amurg, apus (al vieţii, al zilei). 5. (inv.) boală grea.
decliner [-3r] s. persoană care refuză.
declinometer [idekli'nomit3r] s. (telm.) clinometru, inclinometru; declinometru;
declinator.
declivate [di'klaiveit, da-] adj. v. d e c l i v o u s .
declivitous [di'klivitss] adj. v. d e c l i v o u s .
declivity [di'kliviti] s. 1. pantă, povârniş, costişă, mal, clină. 2. înclinare, aplecare, deviere
de la linia orizontală. 3. (top.) declivitate.
declivous [di'klaivos] adj. înclinat, oblic, pieziş, aplecat într-o parte.
declutch ['dii'kUtf,'--, -'-] vb. tr. (tehn.) a decupla, a desface, a deconecta.
declutching ['di:'kUt/irj,'—] s. (auto) debreiere.
decoct [di'kokt] vb. tr. a fierbe.
decoction [di'kok/an] s. 1. fierbere în apă a unei buruieni sau substanţe medicamentoase.
2. decocţie; decoct, fiertură medicinală.
decode ['di:'koud, -'-] vb. tr. a decoda, a descifra (un cod, o telegramă).
decoder [,di:'koud3r] s. decodificator, descifrator, decodor.
decoding [di:'koudirj] s. decodificare, decodare.
decoheror [di:kou'hi3r3r] s. (tel.) decoeror.
decoke [di'kouk] vb. tr. (mine) a decocsa.
decollate [di'koleit] vb. tr. a decapita, a tăia capul (cuiva).
decollation [idi:ka'lei/pn] s. decapitare, tăierea capului.
decollete [dei'koltei, di'k- si pronunţia franceză] adj. (fr.) decoltat.
decolor [di:'kAl3r] (amer.) v. d e c o l o u r .
decolorant [di:'kAbr3nt| adj., s. (text.) decolorant.
decolorate [di'kAtareit] vb. tr. (text.) a decolora.
decoloration [idkkAls'rei/sn] s. (text.) decolorare.
decolour [di:'kAbr] vb. tr. a decolora, a albi.
decolouration [-dkkAta'rei/an] s. v. d e c o l o r a t i o n .
decolourize [dii'kAlsraiz] vb.tr. v. d e c o 1 o u r.
decommission [tdi:ka'mi/3n] vb. tr. a retrage (un vas, un avion) din serviciul activ.
decompensate [idk'kompsniseit] vb. i«tr. (med.) a se decompensa.
decompensation [dbkompen'sei/sn] s. (med.) deconipensare.
decomplex [,di:kom'pleks] adj. ultracomplicat; cu părţi complexe.
decomposable [,di:k3m'pouz3bl, 'di:kom'p-] adj. care se poate descompune; demontabil.
decompose [-dkkam'pouz, 'dkksm'p-] vb. A. tr. 1. a descompune (în părţi componente),
a analiza (o gândire, o frază); (fig.) to ~ a force a descompune o forţă. 2. a face să
putrezească / să se strice / să se altereze. 3. (chim.) a dizolva. B. intr. 1. a se descompune,
a putrezi. 2. (chim.) a se dizolva.
decomposed [-d] adj. descompus; alterat, stricat, putred.
decomposer [-3r] s. 1. persoană care descompune etc. (cf. d e c o m p o s e). 2. (chim.)
dizolvant. 3. (chim.) aparat pentru descompunere.
decomposite [di:'komp3zit] I. adj. de două ori compus, compus din compuşi. II. s.
obiect compus din elemente complexe.
decomposition [idiikamps'zijan, 'dbkomps'z-] s. 1. (fiz-, chim.) descompunere,
dezagregare, dezintegrare; analiză. 2. descompunere, dezagregare, putrezire; ruinare (si
fig-)-
decompound [-dkkam'paund, 'dkksm'p-] I. adj. v. d e c o m p o s i t e (I). II. vb. tr.
a descompune (în părţi componente).
decompoundable ]-3bl] adj. care poate fi descompus.
decompress [.dkkam'pres] vb. tr. (tehn.) a decompresa, a diminua presiunea (cu gen.).
decompression [rdkkam'pre/sn] s. (tehn.) decompresiune, decompresare.
decompressor [idi:k3in'pres3r] s. (tehn.) decompresor, dispozitiv de decompresiune.
deconsecrate [di;'konsikreit, 'di;k-] vb. tr. a seculariza (pământuri / averi bisericeşti).
deconsecration ['dhkansi'krei/sn] s. secularizare.
decontaminate ['diikan'uEmineit, ,di:-] vb. tr. a decontamina; a degazifica.
decontamination ['diiksnitaemi'nei/an] s. decontaminare; degazificare.
decontrol ['di:k3n'troul, 'di:k3n-] I. vb. tr. a elibera de sub controlul statului (în timp
de război). II. s. eliberare de sub controlul statului.
decor ['deiko:r] s. (fr.) decor (ae scenă).
decorate [deksreit] vb. tr. 1. a decora, a împodobi, a oma, a înfrumuseţa, a ornamenta,
a pavoaza (o casă, o încăpere). 2. a acorda o decoraţie (cuiva), a decora.
decorated ['dekarcitid] adj. 1. împodobit, înfrumuseţat, pavoazat, ornamentat, ornat,
decorat. 2. decorat.
Decorated style [~ 'stail] s. (arhit.) stil gotic englez din sec. al XlV-lea.
decoration [-deka'rei/an] s. 1. podoabă, ornament; decoraţie, ornamentaţie; podoabe,
ornamente; gamisire, decorare, pavoazare. 2. (arhit.) finisare interioară şi exterioară şi
ornamentare a casei. 3. pl. steaguri festive; ghirlande. 4. decoraţie, semn de distincţie.
Decoration Day [~ dei] s. (sa» Memorial Day) (amer.) 30 mai, zi în care se comemo­
rează amintirea celor căzuţi în războiul civil (1861—1865).
decorative ['dekarstiv, amer. si -reit-] adj. decorativ,
decorative art [~ 'a;tj s. artă decorativă.
decorativeness ['dekprativnis, amer. şi -reit] s. caracter decorativ.
decorative plant ['dekarativ 'pla:nt] s. (bot.) plantă decorativă.
decorator ['dek3reit3r] s. 1. decorator, arhitect decorator. 2. zugrav, tapiţer.
decorous ['deksrss, înv. şi poetic di'kD;r3s] adj. cuviincios, decent, aşezat, cumsecade;
potrivit, adecvat, convenabil.
decorousness f-nis] s. 1. bună-cuviinţă, decenţă. 2. potrivire, caracter adecvat.
decorticate [di'ko;tikeit] vb. tr. a decortica, a descoji, a coji, a dezghioca.
decorticator [-3r] s. (agr.) maşină de decorticat, decorticator; meliţă.
deduce
decorum [di'ko:r3m, amer. -'kou-] s. bună-cuviinţă, decenţă, (bune) maniere; demni­
tate; etichetă.
decoupage [ideiku:'pa;3] s. (arte) decupaj.
decouple [idk'lcApl] vb. tr. (fiz.) a amortiza, a absorbi (şocul unei explozii nucleare).
decoy [di'koi] I. s. 1. capcană, cursă, laţ (şifig.). 2. ademenitor, amăgitor. 3. complice
(al unui escroc). 4. eleşteu acoperit cu o plasă pentru prinderea păsărilor sălbatice.
5. momeală, nadă (şi fig.). 6. (mil.) instalaţie aparentă. II. vb. tr. a ademeni, a amăgi,
a ispiti, a momi, a atrage în cursă.
decoy duck [~ dAk] s. 1. (cinegetică) raţă domestică sau imitaţie confecţionată, folosită
pentru a ademeni raţele sălbatice. 2. (fig.) persoană care atrage în cursă, ademenitor.
decoyman [-man], pl. decoymen [~] s. păsărar; prinzător de raţe.
decoy ship [~ Jîp] s. (mar. ist.) vas-capcană.
decrease I. [di(;)'kri:s,'--] vb. A. mir. a se micşora, a se reduce, a se împuţina, a se
condensa. B. tr. a descreşte, a diminua, a scădea. II. ['di:kri:s, di(:)'k-] s. diminuare,
micşorare, reducere, descreştere; slăbire, ruină, decădere; to be on the ~ a fi în descreştere.
decree [di'kri:] I. s. decret, ordonanţă, edict, sentinţă, hotărâre, decizie; hotărâre a sfatului
bisericesc; pl. (ist.) edicte. II. vb. A. tr. a decreta, a hotărî, a adjudeca. B. intr. a emite
un decret, a hotărî, a decreta.
decreeable [-3bl] adj. care poate fi decretat.
decree law [di'kri: ifo:] s. (jur.) dispoziţie cu putere de lege.
decreer [di'kri;3r] s. persoană care decretează.
decrement ['dekrimsnt] s. 1. descreştere, (grad de) diminuare, micşorare; pierdere.
2. (electr.) decrement. 3. (fig.) amortizare, raport de atenuare.
decremeter [di'kremit3r] s. (tehn.) decremetru, aparat de măsurat amortizarea.
decrepit [di'krepit] adj. 1. (si ~ with age) îmbătrânit, ramolit, neputincios, epuizat.
2. vechi, uzat.
decrepitate [di'krepiteit] vb. A. tr. a face să crape sau a transforma în stare de pulbere
(prin încălzire sau ardere); a decrepita. B. intr. a trosni, a plesni, a pocni, a pârâi (în
foc).
decrepitation [diikrepi'tei/pn] s. (mai «les chim.) 1. crăpare; plesnitură, pocnitură,
trosnitură. 2. ardere, prăjire, calcinare.
decrepitness [di'krepitnis] s. v. d e c r e p i t u d e .
decrepitude [di'krepitju:d] s. decrepitudine, îmbătrânire, ramolisment.
decrescence [di'kresans] s. decreştere, scădere.
descrescent [di'kres^nt] adj. descrescând, care se micşorează, care se diminuează.
decretai [di'krktal] s. 1. (bis.) decret, hotărâre papală. 2. Decretals pl. (ist.) colecţie de
decrete papale.
decretist [di'kri:tist] s. 1. specialist în D e c r e t a 1 s. 2. (înv.) student în drept.
decretive [di'kri:tiv[ aaj'. 1. referitor la un decret; cuprinzând un decret. 2. (înv.) critic;
hotărâtor.
decretory [diTcri:tari, amer. 'dekritouri] adj. v. d e c r e t i v e .
decrial [di'kraial] s. blamare, dezaprobare, reproş.
decrier [di'krai3r] s. defăimător, calomniator.
decry [di'krai] vb. tr. 1. a blama, a condamna, a critica. 2. a discredita.
decubitus [di'kjuibitss] s. (met/.) decubit.
decuman ['dekjumsn] I. adj. 1. principal, de bază; 2. (despre valuri etc.) imens, mare,
puternic (şi fig.). 3. al zecelea. II. s. (mar.) val mare, talaz; al zecelea val.
decumane ['dekjuman] adj. v. d e c u m a n (I).
decuman wave [~ weiv] s. v. d e c u m a n (II).
decumbence [di'kAmbans] s. poziţie culcat.
decumbency [-i] s. v. d e c u m b e n c e .
decumbent [di'kAinbsnt] adj. 1. întins, culcat; în repaus. 2. (bot., despre plante) târâtor.
decuple ['dekjupl] I. adj. înzecit, de zece ori. II. s. cifră înzecită. III. vb. tr. a înzeci.
decurved [di:'k3:vd] adj. curbat (în jos), încovoiat.
decussate I. [di'kAseit, 'dekas-] vb. A. tr. a întretăia (în unghi drept), a încrucişa,
a interpune, a intersecta. B. intr. a se întretăia (în unghi drept). II. [-sit] adj. 1. întretăiat,
încrucişat, interpus. 2. (bot., entom.) aranjat / dispus în cruce, încrucişat.
decussation [idiiks'sei/pn, ideks-] s. încrucişare, îmbinare crucişă; point of ~ punct /
loc de încrucişare.
dedal ['di:dl] adj. v. d a e d a l .
dedalian [di:'deili3n] adj. v. d a e d a 1.
dedans [ds'du:n] s.fam. (fr.). (sport) 1. tribune de pe terenurile de tenis. 2. spectatori
ai meciurilor de tenis.
dedendum [di'dendam] ,pl. dedenda [-ds] s. (telm.) înălţimea piciorului, piciorul dintelui
(la o roata dinţată).
dedentition [tdi:den'ti/an] s. (rar) cădere a dinţilor.
dedicant ['dedikant] s. v. d e d i c a t o r .
dedicate ['dcdikcit] vb. tr. 1. a consacra, a închina, a hărăzi, a destina, a meni; a dedica,
a închina (o carte, o lucrare); to ~ one's life a-şi dedica / închina viaţa (cu aat.). 2. (amer.
fam.) a deschide (solemn).
dedicatee [idediks'ti:] s. persoană căreia îi este dedicat ceva.
dedication [idedi'kei/sn] s. dedicaţie, omagiu; inaugurare; sfinţire.
dedication day [~ dei] s. (rel.) (zi de) hram.
dedication feast [~ fi:st] s. v. d e d i c a t i o n d a y .
dedicator ['dedikcitar] s. persoană care dedică / consacră.
dedicatorial [idedika'tairial] adj. v. d e d i c a t o r y .
dedicatory ['dediksteri, -keitari] adj. dedicator, care constituie o dedicaţie.
dedifferentiation [dbdifsren/i'ei/an] s. (biol.) dediferenţiere.
deduce [di'dju:s] vb. tr. 1. (from, out of) a deduce (un rezultat, o formulă) (din);
a conchide, a trage o concluzie (din). 2. a urmări (provenienţa etc.).
deducement
deducement [-mont] s. concluzie, deducţie (si log.).
deducibility [di.djmso'biliti, -si'b] s. deductibilitate.
deducible [di'djutsabl, -sib-] adj. deductibil.
deducibleness [-nis] s. v. d e d u c i b i l i t y .
deduct [di'dAkt] vb. tr. 1. a deduce; a scădea, a reţine; a defalca; a deconta; to be ~ed
from a se scădea din; charges ~ed după scăderea cheltuielilor. 2. (înv.) v. d e d u c e .
deductible [-obl] aay. v. d e d u c i b 1 e.
deduction [di'dAk/sn] s. 1. scădere, scăzământ, reţinere; defalcare. 2. (mat.) scădere.
3. (mat.) scăzător. 4. reducere, rabat, bonificaţie. 5. consecinţă, concluzie; (log.) deducţie.
deduction pay [~ .peij s. (ec.) reţinere.
deductive [di'dAktiv] adj. deductiv, bazat pe deducţie.
deductive method [~ 'nicBsd] s. (log.) metodă deductivă.
dedud [di'dAd] vb. A. tr. a curăţa (»n câmp) de proiectile neexplodatc. B. intr. a înlătura
proiectilele neexplodate.
dee [di:] I. s. 1. denumirea literei D, d. 2. (ulm.) obiect / inel în formă de D. 3. (sl.)
copoi, agent. 4. (sl.) peni. 5. (fiz. atomică) duant. II. vb. tr. si intr. a înjura.
deed1 [di:d] I. s. 1. act, acţiune, faptă, lucrare, ispravă; procedeu; in word and ~ în
vorbă şi faptă; in ~ ănd not in name în faptă, nu în vorbe; in very ~ într-adevăr, cu
adevărat, în realitate; black / foul ~ faptă nelegiuită, crimă; the ~ of saying îndeplinirea
făgăduinţei; in every ~, in ~ and truth adevărul adevărat. 2. faptă vitejească, vitejie,
faptă eroică. 3. (jur.) document, act, înscris, zapis; dovadă; titlu (pentru transferarea unui
drept); to draw up a ~ a întocmi, a redija un act; a private ~ contract / act nelegalizat;
contract / act sub semnătură privată. 4. (jur.) ~of arrangement concordat; ~of assignment
act de cesiune; ~ of conveyance act de vânzarc-cumpărare; ~ of settlement contract de
constituire; ~ of trust act fiduciar. II. vb. tr. (amer.) a transmite prin act, a ceda, a transfera
(un drept).
deed2aaV., inter/, v. i n d e e d .
deed doer ['di:d idu(:)or] s. făptuitor, făptaş.
deedful ['di:df»l] adj. activ, plin de acţiune.
deedless ['dkdlis] adj. inactiv.
deed poll ['di:d poul] s. (yur.) 1. obligaţie unilaterală, act simplu, contract. 2. (acţiune
pentru) schimbarea numelui.
deejay ['di:d3ei] s. v. d i s k j o c k e y.
deem [di:m] vb. A. tr. a gândi, a crede; a presupune; a socoti, a considera; I ~ it an
honour socotesc aceasta (drept) o cinste; Shakespeare is ~ed the greatest of poets
Shakespeare este considerat cel mai mare dintre poeţi. B. intr. a ajunge la o concluzie,
a fi de o anumită părere; I ~ well of him am o părere bună despre el.
de-emphasis [idi:'emfosis], pl. de-emphases [-si:z] s. atenuare a unei accentuări I
sublinieri / reliefări.
de-emphasize [idi:'emfasaiz] vb. tr. 1. a pune mai puţin accent pe. 2. a reduce în
dimensiuni / proporţii etc.
deemster ['di:mst3rJ s. judecător (mai ales despre cei doi judecători ai insulei Man).
deener ['di:nor] s. (sl.) 1. şiling. 2. (amer.) monedă de 10 cenţi.
deep [di:p] I. adj. 1. adânc; ~ water apă adâncă, adâncime mare; in ~ water(s) în
mizerie, într-o situaţie grea; ~in debt dator vândut, îndatorat până în gât; ~ in the chest
cu pieptul lat; (as) ~ as a well tăcut ca mormântul. 2. adânc, profund; serios; complet;
intens; din inimă, simţit; absorbit, pătruns, cufundat; ~ in knowledge cunoştinţe profunde
/ temeinice; ~ in a book cufundat într-o carte; ~ in Iove îndrăgostit lulea; to be ~ in
thoughts a fi adâncit în gânduri; in his ~ heart în străfundurile inimii sale. 3. mare,
puternic, intens, excesiv, bogat; ~play joc pe mize mari. 4. secret, greu de priceput, greu
de pătruns, misterios; obscur; profund. 5. (fam.) hâtru, viclean, pişicher, şmecher, şiret;
he is a ~ one e un om viclean / un pişicher. 6. (despre culori, colorit) închis, întunecat,
gros, saturat. 7. (despre voce, ton, sunet) grav, coborât, apăsat, plin; de bas. 8. (med.)
subcutanat. -0* to draw up five / six ~ a se aranja în cinci / şase rânduri; a face formaţiuni
de cinci / şase rânduri; to go off the ~ end a) a se arunca în adânc(ime); b) (fam.) a-şi
ieşi din fire, a se enerva; c) (amer.) a lua o hotărâre în pripă. II. s. 1. loc adânc; fund,
adâncime. 2. the ~ (poetic) marea, oceanul, adâncurile. 3. abis, noian, beznă, prăpastie.
4. mijloc, toi; the ~of winter mijlocul / toiul iernii. III. adv. adânc, profund; foarte jos;
(fig.) to dig ~ a săpa adânc, a merge în profunzime; to read ~ into the night a citi până
la miezul nopţii / până târziu noaptea; (prov.) still waters run ~ apa lină sapă adânc;
(despre cineva ascuns, şiret) apă lină şi adâncă.
deep blue ['di:p 'blu:J adj. albastru-intens.
deep-brained [~'breind] adj. spiritual, plin de spirit.
deep brown [~ 'braun] adj. cafeniu-închis.
deep-chested [~'tjestid] adj. cu pieptul lat / bine dezvoltat.
deep-contemplative [~'kontempleitiv] adj. adâncit în gânduri.
deep-down [~'daun] adj. (rar) care zace adânc în pământ.
deep draft [~ 'dra:ft] s. (mar.) pescaj / imersiune mare.
deep-drawn [~'dro:n,'--] adj. (despre oftat) prelung, adânc, profund.
deep-drenched [~'drentjtj adj. (fam.) beat turtă.
deep-dyed ['di:p'daid] adj. desăvârşit; adevărat, sadea.
deepen ['di:p3n] vb. A. tr. 1. a adânci, a (s)cufunda; a aprofunda. 2. (fig.) a adânci,
a întări, a mări, a intensifica. 3. a face mai închis, a închide, a îngroşa (culoarea, umbra).
4. (despre voce, sunet) z. face mai grav. B. intr. 1. a se adânci, a se (s)cufunda. 2. (despre
culori) a se închide, a se îngroşa. 3. (despre un curent, o pasiune, un ton etc.) a se mări,
a se intensifica.
deepening [-in] s. adâncire etc. (v. d e e p e n ) . - defatted [di:'faetid] adj. degresat.
deep-felt ['di:p'felt] adj. simţit, din inimă, din suflet.
deep-fetched [~'fet/t] adj. v. d e e p - d r a w n .
deep frame ['di:p freim] s. (la nave) coastă întărită.
254
deep-freeze ['di:p'fri:z], past deep-froze ['di:p'frouz], part. trec. deep-frozen
['dhp'frouzn] vb. tr. a congela (alimente).
deep-freezer [-ar] s. frigorifer, agregat frigorific, instalaţie de congelare (de uz industrial
sau casnic).
deep fryer ['di:p .fraia'J s. cratiţă / tigaie adâncă, pentru prăjit (prevăzută cu un cosulet
de sârmă).
deep girder [~ go:d3r] s. (constr.) grindă, perete.
deepie ['di:pi] s. (fam.) film de relief, tridimensional.
deeping ['di:pin[ s. adâncitură, adâncime (a apei).
deepish ['di:pi/] adj. cam adânc, destul de adânc.
deep-laid ['di:p'leid,'--] adj. 1. ascuns, adânc; cu dibăcie. 2. (despre un plan) lucrat
în detaliu şi în secret; urzit cu îndemânare.
deep-loaded [~'loudid] aay. încărcat până sus, ticsit.
deeply [rdi:pli] aaV. 1. adânc, la mare adâncime. 2. cu multă dibăcie, viclenie, şiretenie.
3. cu voce gravă, puternică. 4. grozav, foarte; tare; he is ~ in debt e dator vândut, e înglodat
în datorii (până peste cap); we are ~ indebted to you vă suntem profund îndatoraţi.
deep-mouthed ['di:p'mau#d, -'mauGt,'—] adj. 1. sonor. 2. care latră tare.
deep-musing [~'mju:zig] adj. cufundat în meditaţie, absorbit de gânduri.
deepness ['di;pnis] s. 1. adâncime, profunzime. 2. (fig.) profunzime, pătrundere,
perspicacitate. 3. (fig.) şiretenie, viclenie. 4. gravitate (a unui sunet).
deep-read ['di:p'redj adj. foarte citit; călătorit, umblat.
deep-rooted [~'ru:tid,'-. —] adj. 1. adânc înrădăcinat. 2. (despre ură etc.) înverşunat.
deep-sea [~'si:,'--] adj. de mare adâncime; de apă adâncă, de mare pescaj; pelagic.
deep-sea current ['di:psi: 'kArent] s. curent submarin.
deep-sea fishery [~ 'fi/ari] s. pescuit de larg.
deep-sea lead [~ led] s. (mar.) sondă de adâncimi mari, sondă grea.
deep-seated ['di:p'si:tid, '-i~] adj. 1. situat la (mare) adâncime; înrădăcinat; ~disease
boală ascunsă. 2. (despre sentimente) ascuns. 3. (despre convingeri etc.) profund, ferm,
nestrămutat, neclintit.
deep-set [~'set] adj. (despre ochi) vârât în fundul capului.
deep-souled [~'sould] adj. (poetic) prefăcut, ipocrit, viclean, şiret.
Deep South [di:p 'sauG] s. (amer.) the ~ statele din sud-esml S.UA. (Alabama, Georgia,
Louisiana şi Mississippi).
deep space ['di:p 'speis] s. (astron.) spaţiul de dincolo de sistemul solar.
deep-throated [~'6routid] adj. cu voce joasă, jos.
deep-toned [~'tound] adj. cu un ton coborât, cu tonuri joase.
deep-versed [~'vs:st] adj. ~ in versat în, perfect cunoscător al (cu gen.).
deep water [~ 'wo:t3r] s. (geol., mine) apă de adâncime.
deep-water line [~.wo:to 'lain] s. (mar.) linie de plutire cu încărcătură maximă.
deep waterman [~'wo:tomon],pl. deep watermen [~] s. (mar.) navă transoceanică.
deep well [~'wel] adj. (tehn.) puţ de adâncime.
deer [dior] s. (si pl.) (zool.) 1. orice reprezentant al familiei Cervidae mai ales (si red
~) cerb (Cervus elaphus), căprioară (Capreolus capreolus), (şi black-tailed ~) wapiti
(Cervus elaphus canadensis); (fam.) vânat mare; to run like a ~ a fugi ca o căprioară,
a fi iute de picior. 2. (înv.) animal sălbatic; small ~ lucruri mărunte, fără însemnătate.
deer forest ['dia iforist] s. teritoriu rezervat creşterii cerbilor.
deer hound [~ haund] s. ogar (de rasă scoţiană).
deer lick [~ lik] s. sol sărăturos (unae cervidele ling sare).
deer neck [~ nek] s. gât subţire (de cal).
deer park [~ pa:k[ s. parc de cerbi / de căprioare.
deerskin [~skin] s. piele de căprioară, antilopă.
deer stalker [~iSto:kor] s. 1. vânător de cerbi sa» căprioare. 2. pălărie de pâslă.
deer stalking [~ isto:kirj] s. vânătoare de cerbi, de căprioare.
deer-stealer [~.sti:lor] s. braconier, persoană care vânează ilegal.
dcescalate [idk'eskoleit] vb. A. tr. a detensiona, a scădea în intensitate / mărime etc.;
a reduce în amploare. B. intr. a se micşora, a se reduce (în amploare etc.), a se diminua
(în intensitate).
deface [di'feis] vb. tr. 1. a desfigura, a poci; a deforma. 2. a strica, a deteriora (suprafaţa
unui lucru); a vătăma. 3. a şterge; a face indescifrabil, a mâzgăli.
defacement [-mont] s. 1. desfigurare, stricăciune, deteriorare, degradare, distrugere,
mutilare. 2. ştergere, bifare. 3. ceea ce strică sau desfigurează.
defacer [-»'] s. persoană care desfigurează; distrugător; tulburător.
de facto [di: 'faîktou, dei'f-J adv. (lat.) de fapt, într-adevăr (antonimul lui de j u r e ) .
defactoist [-ist] s. persoană care recunoaşte un guvern de facto.
defalcate ['di:faslkeit, di:'fsel-] vb. A. tr. 1. a defalca; a scădea; a deduce. 2. a delapida,
a defrauda, a sustrage. B. intr. a comite fraude, a-şi însuşi un bun încredinţat.
defalcation [.di:fasl'kei/3n] s. 1. defalcare. 2. fraudă, defraudare, delapidare; bani
delapidaţi, sumă defraudată.
defalcator ['di:fa;lkeit3r] s. delapidator, defraudator; escroc.
defamation [-defo'meijbh, -di:-] s. (şi ~ of character) defăimare, calomniere, ponegrire,
clevetire.
defamator ['defsmeito'] s. (înv.) v. d e f a m e r .
defamatory [di'lximtm, amer. si -touri] adj. defăimător, calomniator; dezonorant.
defame [di'feim] vb. tr. a defăima, a ponegri, a calomnia.
defamer [-or] s. defăimător, calomniator.
defaming [-irj] I. adj. defăimător, calomniator. II. s. v. d e f a m a t i o n .
default [di'fo:lt] I. s. 1. lipsă, absenţă; in / (înv.) for ~of din lipsă de; în lipsă de. 2. Our.)
neprezentare; neglijare; to make ~ a nu compărea în faţa curţii; judgment by ~ judecată
în contumacie / în lipsă. 3. (ec.) neplată / neachitare a unei datorii. 4. (sport) părăsire a
255
jocului înainte de sfârşit. 5. (înv.) vină, greşeală. II. vb. A. intr. 1. a fi absent de Ia datorie,
a nu-şi îndeplini obligaţiile, a nu-şi îndeplini îndatoririle. 2. (ec.) a nu-şi plăti datoriile.
3. (jur.) a nu se prezenta, a lipsi din instanţă. B. tr. 1. (jur.) a judeca în contumacie / în
lipsă. 2. (ec.) a nu putea plăti (datorii). 3. (sport) a nu se prezenta la; a pierde (un joc
etc.) prin neprezentare.
defaulter [-9r] s. 1. (jur.) condamnat (în contumacie). 2. (ec.) falit; persoană care nu-şi
onorează iscălitura / care îşi calcă cuvântul. 3. răufăcător; delapidator. 4. (mil.) infractor.
defaultership [di'foilta/ip] s. nesocotire a datoriilor.
defeasance [di'fi:zans] s. (jur.) 1. anulare, abrogare. 2. clauză (în acte) rezolutoric (care
poate aduce cu sine anularea actului).
defeasanced [-t] adj. (jur.) anulabil, abrogabil.
defeasible [di'fkzabl, -zib-] adj. anulabil.
defeasibleness [-nis, -zib-] ş. posibilitate de anulare.
defeat [di'fi:t] I. vb. tr. 1. a învinge, a înfrânge; a respinge, a da înapoi (inamicul).
2. (fig.) a zădărnici (planuri, speranţe). 3. (jur.) a anula, a declara nul şi neavenit. 4. to ~of
a lipsi de, a deposeda de. II. s. 1. înfrângere. 2. (fig.) zădărnicire, nimicire. 3. (jur.) anulare,
abrogare.
defeater [-3r] s. învingător, biruitor.
defeatism [-izam] s. defetism; pesimism.
defeatist [-ist] s. defetist, capitulard.
defeature [di'fi:tf3r] vb. tr. a face de ncrecunoscut; a desfigura.
defecate ['defikeit] vb. A. tr. 1. (chim.) a defeca, a limpezi, a curăţa (de sedimente),
a rafina, a purifica. 2. (fig.) a curăţa (de păcate). B. intr. 1. (chim.) a se limpezi, a se curăţa
(de sedimente). 2. (med.) a defeca, a avea scaun.
defecation ['defiikei/n] ş. (chim., med.) defecare, defecaţie.
defecator ['defikeit9r] s. (chim.) defecator.
defect [di'fekt, 'di:fckt] I. s. 1. lipsă, defect, cusur, meteahnă, deficienţă; ~ of memory
lipsă de memorie. 2. imperfecţiune. 3. deteriorare, stricare. II. vb. intr. to ~from a dezerta
din.
defect group [~ 'gru:p] s. (mat.) grup defectiv.
defection [di'fek/sn] s. 1. dezertare (de la o datorie de onoare faţă de conducător I
partid). 2. ~(from) defecţiune, retragere (de la; din faţa cu gen.). 3. necredinţă, nelcalitate.
defective [di'fektiv] I. adj. 1. defectuos, imperfect, incomplet. 2. defectuos; deteriorat,
cu cusururi, defect; slab. 3. (gram.) defectiv. II. s. 1. lucru defect. 2. om cu defecte (mai
olesjizice).
defectiveness [-nis] s. 1. lipsă, neîndestulare; deficienţă, nedesăvârşire. 2. stare de
stricăciune; defectuozitatc.
defector [di'fckta1"] s. dezertor.
defectoscope [di'fektsskoup] ş. defectoscop.
deferninise [-di:'ferninaiz] vb. tr. a deferniniza.
deferninize v. d e f e r n i n i s e .
defence ['di'fens] s. 1. apărare; defensivă; (ist.) Defence of the Realm Act lege engleză
pentru apărarea statului (1914-1921); he was put on his ~ trebuia să se apere. 2. pl.
(mil.) apărare; lucrări de apărare; fortificaţii; line of ~ linie de apărare; first line of ~
flota maritimă de război a Marii Britanii; second line of ~armata de uscat a Marii Britanii;
- in depth apărare în adâncime. 3. mijloc de apărare; armă de apărare; (jur.) apărarea,
avocaţii apărării (la judecată), procedura apărării; the counsel for the ~ apărătorul
acuzatului, avocatul inculpatului. 4. (sport) apărare (a porţii etc.); jucător din apărare,
fundaş; the art /science of ~ a) boxul; b) scrima. 5. interzicere (de a pescui etc.).
defenceless [-lis] adj. 1. lipsit de apărare, fără apărare; neînarmat. 2. (mii.) (despre un
loc) deschis, neîntărit.
defencelessness [-lisnis] s. lipsă de apărare.
defence mechanism [di'fens 'metoniz^m] s. mecanism de apărare.
defence-month [~niAn0] s. lună în care e oprit vânatul / pescuitul.
defencist [di'fensist] s. (pol.) apărător.
defend [di'fend] I. vb. A. tr. 1. (against, from) a apăra (împotriva, de); a ocroti (de).
2. a susţine (o părere); a justifica (măsuri etc.). 3. (jur.) a apăra (la judecată). 4. (înv.)
a interzice. B. rejl. a se apăra. C. intr. a se apăra; a pleda. II. s. (înv:) v. d e f e n c e .
defendable [-abl] adj. dcfcnsibil; de apărat.
defendant [-snt] s. (jur.) inculpat, intimat, pârât; acuzat.
defender [-ar] s. 1. apărător; sprijinitor, susţinător; ~s of peace apărătorii păcii. 2. (sport)
campion carc-şi apără titlul. 3. pl. Defenders membri ai unei organizaţii politice din
Irlanda (1790), al cărei scop era dobândirea libertăţii religioase si politice.
defendible l-abl] adj. (rar) v. d e f e n d a b l e .
defenestration [dbfenis'trei/n] s. aruncare pe fereastră; (ist.) defenestraţie.
defensative [di'fensstiv] s. mijloc / armă de apărare (si fig.).
defense [di'fens] etc. (amer.) v. d e f e n c e etc.
defenseman [di'fcnsman, -meen], pi. defensemen [-men] s. (amer. spor/) jucător din
apărare.
defensibility [di'fensi'biliti, -sa'bilati] s. posibilitate / capacitate de apărare.
defensible [di'fensobl, -sib-] adj. 1. (nul.) uşor de apărat. 2. uşor de îndreptăţit / de
apărat / de susţinut. 3. v. d e f e n d a b l e .
defensibleness [-nis] s. v. d e f e n s i b i l i t y .
defensive [di'fensiv] I. adj. defensiv, folosit / făcut pentru apărare; ~ arms arme
defensive. II. s. apărare, defensivă; to act / to be / to stand on the ~ a se apăra, a fi / a
sta în defensivă; to take on the ~ a trece la defensivă.
defensive strike [~ 'straik] s. grevă defensivă (îmjx)triva unor reforme nedorite).
defensive war [~ (wo:r] s. război de apărare.
defensor [di'fensar] s. 1. apărător. 2. v. d c f e n d a n t. 3. (jur.) avocat. 4. (jur.) tutore.
defensory [di'fensori] adj. v, d e f e n s i v e (I).
deflagrabiiity
defer [di'fs;1"] vb. A. tr. a amâna (şi mil.), a lăsa pentru mai târziu, a tărăgăna, a întârzia,
a tergiversa; a suspenda. B. intr. to ~ to a se supune (cu dat.); a se pleca în faţa (cuiva
sau a ceva), a face o concesie (cuiva); to ~ to smb.'s experience a se bizui pe experienţa
cuiva.
deferable [di'f9:rabl] adj. care poate fi amânat.
deference ['deferens] s. deferentă, respect; cinste, stimă, to pay / to show ~ to a respecta,
a onora, a cinsti (at ac); in ~ / out of ~ to din respect pentru; with all due ~ to cu tot
respectul cuvenit (cuiva), CU toată consideraţia cuvenită (cuiva).
deferent ['deferent] adj. 1. (fiziol.) deferent, care duce la destinaţie (sângele, secreţiile).
2.v. d e f e r e n t i a l .
deferential [idcfa'renjal] adj. deferent, respectuos.
deferment [di'fonnant] s. amânare; suspendare; tărăgănare; (mil.) to be on ~ (of call
up) a fi amânat (de mobilizare); (mil.) to apply for ~ (of call up) a cere amânarea (despre
mobilizare).
deferrable [di'fersbl] adj. v. d e f e r a b l e .
deferred [di'f3:d] adj. 1. amânat; tărăgănat. 2. suspendat. 3. (mil.) amânat (pentru
satisfacerea serviciului militar).
deferred annuity [~ o'nju(:)iti] s. (ec.) rentă ce urmează să se plătească începând cu
o dată mai târzie.
deferrization [di:fcrai'zei/n] s. (chim.) deferizare.
deferrize [dk'feraiz] vb. tr. (chim.) a deferiza.
defervescence [di'.fa'vesns] s. (med.) defervescenţă, diminuare sau dispariţie a febrei.
defervescency [-i] s.v. d e f e r v e s c e n c e .
defeudalize [di:'fju:d3laizj vb. tr. a scoate din condiţia de feudalism; a înlătura
feudalismul în.
defiance [di'faisns] s. 1. provocare (la război, la discuţie). 2. sfidare; nesupunere făţişă;
to bid ~ to sau set at ~ a nesocoti, a sfida; in ~ of a) în ciuda / pofida (cu gen.); b) sfidând;
to live in open ~ with smb. a trăi în duşmănie făţişă eu cineva.
defiant [di'faiant] adj. 1. provocator, sfidător. 2. bănuitor, neîncrezător.
defiantly [-li] adv. 1. provocator, sfidător. 2. bănuitor, neîncrezător.
defiantness [-nis] s. sfidare; atitudine sfidătoare; caracter sfidător.
defiber [di:'faib3r] vb. tr. (mai ales amer.) v. d e f i b r e.
defibrator [di:fai'brcitar] s. (industria hârtiei) defibrator.
defibre [di:'faib3r] vb. tr. (text.) a defibra.
defibrilate [di'faibrileit] vb. tr. (med.) a îndepărta sau a reduce fibrilaţiile.
deficience [di'fi/sns] s. (înv.) v. d e f i c i e n c y .
deficiency [di'fi/snsi] s. 1. deficienţă, lipsă, deficit; neajuns. 2. (ec.) deficit, lipsă.
3. (geol.) lacună.
deficiency disease [~ di'zi:z] s. 1. (med.) avitaminoză. 2. boală cauzată de carenţe de
vitamine sau alte substanţe.
deficient [di'fi/pnt] I. adj. 1. incomplet, defectuos. 2. deficient, insuficient (caputere,
calitate, cantitate); mentally ~ deficient mintal; to be ~ in smth. a-i lipsi ceva; a nu
avea ceva într-o măsură suficientă. 3. lipsă, care lipseşte. II. s. (psih.) debil mintal.
deficit ['defisit, idi'fisit] s. deficit, lipsă.
defier [di'faia1"] s. persoană care sfidează / dispreţuieşte / batjocoreşte.
defigure [di'figa1"] vb. tr. (înv.) a desfigura.
defilade [idefi'leid] (nul.) I. vb. tr. a pune la adăpost de observaţia duşmanului şi de
focul în anfiladă al acestuia printr-un sistem special de fortificaţie pe un plan ridicat.
II. s. defiladă, adăpostire.
defile11. [di'fail] vb. intr. (despre armată) a defila, a trece în coloană strânsă. II. ['di:fail,
di:'fail] s. defileu, trecătoare.
defile2 [di'fail] vb. tr. 1. a murdări, a mânji. 2. a pângări, a profana. 3. a corupe, a perverti,
a deprava; a seduce.
defilement [-mant] s. 1. murdărire. 2. pângărire, profanare. 3. corupere, pervertire,
depravare, seducţie.
defiler [-sr] s. persoană care murdăreşte etc. (v. d e f i I e2); corupător, seducător.
definability [di-fains'biliti] s. posibilitate de a fi definit sau explicat.
definable [di'fainobl] adj. 1. care se poate defini, dcfinibil; definisabil. 2. determinabil.
3. determinat, fix, hotărât.
define [di'fain] vb. tr. 1. a defini, a caracteriza. 2. a defini, a explica (un cuvânt etc.).
3. a delimita, a fixa (hotarele etc.).
definer \-3T] s. persoană care defineşte etc. (v. d e f i n e ) .
definite ['definit] adj. 1. definit, delimitat, hotărât, precis; for a ~period pentru o anumită
perioadă / un anumit timp. 2. definitiv. 3. (gram.) definit, hotărât.
definite article [~ 'o:tikI] s. (gram.) articol hotărât (în limba engleză the).
definitely ['definiţii] adv. precis, sigur, categoric, în mod cert.
definiteness ['definitnis] s. 1. caracter definit / precis. 2. (mat. etc.) determinare, definire,
fixare.
definition [idefi'ni/an] s. 1. definiţie, precizare (a înţelesului etc.). 2. (radio) claritate.
3. (tel.) definiţie; fineţe; rezoluţie.
definitional [-al] adj. 1. de definiţie, privind definiţiile. 2. plin de definiţii, cu multe
definiţii.
definition chart [idcfini/sn 't/ci:t] s. (tel.) miră, imagine de încercare.
definitive [di'finitiv, dc'f-] I. adj. 1. definitiv, final. 2. decisiv, hotărât. 3. (biol.) (care
a) ajuns la forma definitivă. II. s. (gram.) v. d e f i n i t e a r t i c l e ; cuvânt care defineşte
/ limitează.
definitively [-li] adv. definitiv.
definitiveness [-nis] s. caracter definitiv / precis.
definitude [di'fmiitju:d] s. 1. claritate, precizie; hotărâre. 2. exactitate.
deflagrabiiity [ideflagra'biliti] s. infiamabilitate; combustibilitate.
deflagrable
deflagrable ['deflogrobl] adj. inflamabil; combustibil.
deflagrant ['deflogront] adj. deflagrant.
deflagrate ['deflogreit, 'di:-] vb. A. intr. 1. a arde repede. 2. a arde cu explozii treptate.
B. tr. a aprinde brusc, a lăsa să ardă repede; (chim. ele.) a deflagra.
deflagration [ideflo'greifan, .di-] s. 1. ardere / combustie violentă. 2. (chim. etc.)
deflagrare, explozie de ordinul întâi.
deflagrator [ideflogreito'l, 'di:-] s. (electr.) aparat electromagnetic de ardere (baterie o faci? 2. a sfida, a înfrunta, a nesocoti, a nu lua în seamă; to ~ the law a nesocoti legea;
voltaică care produce lumină şi căldură intensă).
deflate [di:'fieit,'-'-] vb. tr. 1. a dezumfla (scoţând aerul I gazul). 2. (ec.) a opri inflaţia a întrece; it defies description întrece orice descriere.
(monedei). 3. (amer.) a scădea (preţurile). 4. a dezminţi (un argument etc.).
deflation [di(:)'flei/9n] s. 1. dezumflare, scoatere (a aerului, a gazelor). 2. (ec.) oprire
a inflaţiei.
deflationary [idi(:)'flei/snari, -eri] adj. (ec.) care reduce sau îndepărtează inflaţia,
deflationist.
deflect [di'flekt] vb. A. tr. 1. a abate, a face să devieze; a strâmba, a îndoi. 2. (fig.) a
abate (a'e la calea dreaptă etc.). 3. (opt.) a refracta. B. intr. a devia, a se abate (si fig.).
deflected fdi'flektid] adj. încovoiat, aplecat în jos.
deflection [di'flek/an] s. 1. deflecţic, deflexiune, abatere; deviaţie (a acului magnetic
etc.); elongaţie, îndoire, strâmbare. 2. (fig.) abatere, deviere. 3. (opt.) refracţie. 4. (/nil.)
determinare a devierii la tirul în unghi orizontal (pentru reglare, rectificare). 5. elasti­
citate. 6. (av.) bracare. 7. (mar.) derivă. 8. (mine, electr.) deflexie, deviaţie. 9. (text.)
deflectare. 10. (auto) îndoire a arcului. 11. (tel.) deviaţie; deflexiune; baleiaj.
deflectionization [diiflek/oni'zei/an, -nai'z-] s. (gram.) pierdere, cădere a desinenţei. III. [di'd3ensreit] vb. intr. a degenera.
deflectionize [di'flek/anaiz] vb. tr. (gram.) a elibera de desinenţe.
deflective [di'flektiv] adj. care provoacă o declinaţic / o deviere.
deflectivity [diflek'tiviti] s. (mec.) deflectivitate, capacitate de a rezista la încovoiere.
deflectometer [idiflek'tomitor] s. (tehn.) 1. declinometru. 2. flexometru; aparat pentru
măsurarea săgeţii.
deflector [di'flekto'] s. 1. (opt.) deflector, reflector. 2. (liidr.) deflector, dispozitiv de
deviere a vinelor de apă. 3. (tehn., tel.) deflector. 4. (mar.) ţeava cu gura lărgită. 5. (av.)
suprafaţa comenzii.
deflector bar [~ ba:'] s. (tehn.) bară de protecţie.
deflector plate [~ pleit] s. 1. (tehn.) deflector. 2. (tel.) placă de deflecţie. 3. (maşini)
şicană.
deflexion [di'flekfan] s. v. d e f l e c t i o n .
deflocculate [di'fbkjuleit] vb. tr. (chim.) a deflocula.
deflocculation [diifiokju'lei/sn] s. (chim.) peptizare, defloculare.
deflorate I. adj. [di'fIo:rit] (hot.) veştejit, ofilit. II. [di'flo:reit] vb.tr. v. d e f l o w e r .
defloration [idi:flo:'rei/sn, >def-] s. 1. rupere a florilor (de pe o plantă). 2. deflorare,
dezvirginare. 3. (fig.) floare, cremă, esenţă.
deflour [di'flauor, 'di:'f-] vb. tr. (înv.) v. d e f 1 o w e r.
deflower [di'flauor, 'di:'f-] vb. tr. 1. a rupe florile de pe (o plantă etc.). 2. a deflora,
a dezvirgina.
defluent ['defluont] adj. care curge la vale.
deflux [di'fUks] s. scurgere.
defoamer [di'foumo'] s. (chim.) antispumant.
defogger [idi:'fogor] s. (auto) instalaţie de dezaburire.
defoliate I. [di'foulieit] vb. tr. a desfrunzi. II. [-liit] adj. desfrunzit.
defoliated [dk'foulieitid] adj, v. d e f o l i a t e (II).
defoliation [dbfouli'eijan] s. desfrunzire, cădere a frunzelor.
deforce [di'fo:s] vb. tr. (jur.) a opri prin forţă sau ilegal de a stăpâni (o mosie etc.).
deforest [di(:)'forest, -ist] vb. tr. a despăduri (o regiune), a defrişa (o pădure).
deforestation [di'jfores'tei/gn, -ris-] s. despădurire, defrişare forestieră.
deform [di'fo:m] vb. tr. 1. a deforma, a sluţi, a poci. 2. (fig.) a denatura, a stâlci. 3. (te/m.) degression [di'gre/an] s. degresiune, reducere sau micşorare treptată; descreştere.
a deforma, a strâmba.
deformation [di:fo:meij3n] s. 1. deformaţie; schimbare în mai rău; sluţirc, desfigurare;
pocire. 2. formă alterată (a unui cuvânt). 3. (tehn.) deformare, deformaţie; ~ under load
deformaţie sub greutate.
deformed [di'fo:md] adj. 1. diform, slut, pocit. 2. scârbos, respingător.
deformity [di'fo:miti] s. 1. sluţenie, urâţenie (fizică). 2. diformitate; meteahnă.
defraud [di'fro:d] vb. tr. 1. a înşela; a amăgi. 2. a defrauda, a delapida, a escroca.
defraudation ['di:fro:'dei/cn] s. 1. înşelăciune, escrocherie. 2. defraudare, escrocare.
defrauder [di'froxlo-] s. 1. înşelător, escroc. 2. defraudator, delapidator.
defraudrrîent [di'fro:dmont] s. v. d e f r a u d a t i o n .
defray [di'frei] vb. tr. a achita costul (cu gen.); to ~ the expenses a plăti cheltuielile.
defrayal [-ol] s. plătire, achitare, acoperire (a cheltuielilor).
r
defrayer [-o ] s. persoană care suportă cheltuielile.
defrayment [-mont] s.v. d e f r a y a l .
defrock ['di:'frok, -'-] vb. tr. a răspopi, a lua (cuiva) darul preoţiei.
defrost ['di:fro(:)st[ vb. tr. a dezgheţa; a decongela (carnea congelată), a pune la
dezgheţat (un frigider).
r
defroster [-o ] s. v. d e - i c e r.
defrosting [-irj] s. 1. decongelare, dezgheţare. 2. (tehn.) degivraj.
defrother [di:'frooor] s. (chim.) antispumant.
deft [deft] adj. îndemânatic, dibaci, iscusit, abil; iute.
deftless [-lis] adj. neîndemânatic.
deftly [-li] aav. cu îndemânare, cu abilitate.
deftness [-nis] s. îndemânare, dibăcie, abilitate; iuţeală.
defunct [di'fArjAt] I. adj. 1. defunct, răposat, mort. 2. trecut, perimat. II. s. the ~ răposatul. de decongelare.
256
defunctive [di'fAnktiv] adj: (amer.) care are legătură cu defunctul, care se referă la
defunct; funerar.
defuse [di:'fju:z] vb.tr. 1. a dezamorsa (o bombă etc.). 2. (fig.) a dezamorsa (un conflict
etc.).
defy [di'fai] vb. tr. 1. a desfide; a provoca (la discuţie, întrecere, război); I ~ you to
do it te desfid să faci asta, mă prind că n-ai să faci asta, fă-o dacă te încumeţi; să te văd,
to ~ public opinion a sfida opinia publică. 3. (fig.) a nu se supune (cu dat.), a depăşi,
degage [deigfe^ei] adj. (fr.) degajat, liber, nestingherit, calm.
degarnish [di:'ga:nif] vb. tr. 1. (mii.) a evacua/ a retrage garnizoana din; a goli tranşeele
de (oameni). 2. (rar) a scoate mobila din.
degas [di'ga;s] vb. tr. a degazifica; a degaza.
degasifleation [dbgaesifi'kei/sn] s. degazificare. • • ■
degasify [dk'gaasifâi] vb. tr. v. d e g a s.
1
degasser [di'gass ] s. (tehn.) separator de gaze.
degassing [di'ga^sirj] s. degazare.
degauss [di'gaus] vb. tr. (mar.) a demagnetiza (o navă).
degaussing [di'gausirj] s. (mar.) demagnetizare (a unei nave).
degaussing field [~ Ti:ld] s. (electr.) câmp demagnetizat.
degeneracy [di'd3en;?rosi] s. 1. degenerare; degenerescentă 2. decădere.
degenerate [di'd3enarit] (biol. ele.) I. adj. degenerat, decăzut. II. s. degenerat.
degeneration [diid3eno'rciJsn] s. degenerare; (med.) dezintegrare morbidă a ţesutului;
(/nea1.) fatty ~ of heart degenerescentă grasă a inimii.
degeneration disease [~ diizkz] s. boală degenerativă.
degenerative [di'd3ensrativ, -nareit] adj. degenerescent, care decade.
degerm [di:'d3o:m] vb. tr. (biol.) a scoate germenii (cu gen.).
de-glidering [di'glaidorirj] s. (mil.) debarcare (tlin planoare).
deglutition [ideglo'ti/sn, di:g-] s. (rar) deglutiţie, înghiţire.
degradation [idegro'deijbn] s. 1. degradare (si tehn., chim.). 2. decădere, declin. 3. (biol.)
degenerare. 4. (geol.) dezintegrare (a rocilor). 5. (arte) degradare (a culorii). 6. scădere
treptată I gradată.
degrade [di'greid] vb. A. tr. 1. a degrada, a coborî; a dezonora. 2. a degrada, a scoate
din grad / din slujbă (ca pedeapsă). 3. a înjosi, a deprecia. 4. (biol.) a degenera. 5. (fiz.)
a degrada (energia). 6. (geol.) a dezintegra (rocile). 7. (arte) a degrada (culoarea). B. intr.
1. (fig.) a cădea, a coborî; 2. (biol.) a degenera.
degraded [-id] adj. 1. degradat, coborât. 2. înjosit, umilit. 3. deteriorat, stricat. 4. (biol.)
degenerat. 5. (geol.) ros, fărâmiţat. 6. (arte) degradat.
degrading [-in] adj. degradant, ruşinos, dezonorant, înjositor, umilitor.
degrease [idi:'gri:z, -gri:s] vb. tr. a degresa.
degreaser [-or] s. degresant.
degreasing [-irj] s. degresare.
degree [di'gri:] s. 1. grad; treaptă; proporţie; by ~s treptat, gradat, cu încetul; not in
the least / slightest ~ nicidecum, defel, deloc; (fam.) to a ~ mult, considerabil; to a certain
~ într-o oarecare măsură; to the last ~ până la ultimul grad; in some ~ într-o anumită
măsură; to a lesser ~într-o mai mică măsură; to what ~în ce măsură. 2. grad de rudenie.
3. stare socială, rang. 4. titlu academie; to take one's ~ a-şi lua diploma (un grad
universitar). 5. (tehn.) grad; (geom.) grad de circumferinţă, unghi; (mat.) ordin; grad;
perioadă; ~ of latitude grad de latitudine; ~ of attenuation atenuare; ~ of damage grad
de avariere; ~ of proximity consistenţă; ~ of hardness (grad de) duritate. 6. (gram.)
grad; ~s of comparison grade de comparaţie. 7. (muz.) interval.
degree day [~ dcij s. (tehn.) grad-zi.
degree hour [~ auor] s. (tehn.) grad-oră.
degressive [di'gresiv] adj. (despre impozite) coborâtor, care scade proporţional.
degum [di:'g/\m] vb. tr. 1. (text.) a degoma, â descleia. 2. (chim.) a rafina (uleiuri).
degust [di'gAstJ vb. tr. (rar) a degusta (băuturile), a gusta.
dehisce [di:'his] vb. intr. (bot., despre capsula seminţelor) a se deschide.
dehiscence [-ns] s. (bot.) dehiscenţă.
dehiscent [-nt] adj. (bot., despre capsula cu seminţe) dehiscent, care se deschide.
dehorn [di:ho:n] vb. tr. a tăia coarnele (unei vite cornute).
dehors [di'ho:z, do'-] (fr.) I. prep. (yur.) fără. II. s. (mii.) fortificaţie exterioară.
dehort [di:'ho:t] vb. tr. (rar) a deconsilia, a disuada, a sfătui să (nu facă ceva).
dehortation [.dkho^tei/an] s. (rar) deconsiliere, disuadare.
dehortative [di:'ho:totiv] adj. (rar) care deconsiliază, care disuadează.
dehumanize [di:'hju:monaiz[ vb. tr. a dezumaniza, a îndobitoci, a face neom, a abrutiza.
dehumidifier [ldi:hju(:)'midifaior] s. (tehn.) uscător de aer, dezumidificator.
dehumidify [idi:hju(:)'midifai] vb. tr. a îndepărta umezeala din sau de pe.
dehydrate [di:'haidreit] vb. tr. (chim.) a deshidrata.
dehydrated egg [idi:'haidreitid'eg] s. praf de ouă.
dehydration [,di:haidreij3n] s. (chim.) deshidratare.
dehydrator [di:'haidreitor] s. (chim.) deshidrator, evaporator.
dehydrogenation [di:ihaidrod3o'nei/an] s. (chim.) dehidrogenare.
dehydrogenize [di:'haidrod3onaiz] vb. tr. a dehidrogena.
dehypnotize [rdi:hipnotaiz] vb. tr. a deshipnotiza, a deştepta (dintr-un somn hipnotic).
deiamba [-deio'fembo] s. tutun de Congo.
deice [di:'ais] vb. tr. (av., auto) a dejivra.
dc-icer [-or] s. (av., auto) aparat de dejivrare a parbrizului; antijivrant; (tehn.) dispozitiv
257
deictic ['daiktik] adj. (log.) deictic, care demonstrează în mod nemijlocit.
deictically [-sli] adv. (log.) deictic.
deific [dii'ifik] adj. 1. divin, dumnezeiesc. 2. care divinizează.
deification ['di:ifi'kei/jn] s. 1. deifieare, zeificare, divinizare, îndumnezeirc; apoteoză.
2. (fig.) divinizare, slăvire peste măsură.
deifier ['di:ifai3r] s. idolatru, persoană care divinizează.
deiform ['di:if3:m] adj. v. d e i f i c .
deify ['di:ifai] vb. tr. a deifica, a zeifica, a îndumnezei; a adora, a privi ca pe un
Dumnezeu, a idolatriza.
deign [dein] vb. tr. a binevoi să dea, a catadicsi să spună, a găsi de cuviinţă să facă
etc.; a acorda; to ~ to a binevoi să etc.; without ~ing another look at him fără să-1 mai
învrednicească cu o altă privire.
deil [di:l] s. (scot.) diavol.
deionization ['dkaianai'zei/sn] $. (electr.) dcionizarc.
deionize [idi:'aianaiz] vb. tr. (chim.) a deioniza.
deis fdi:is] s. v. d a i s .
deism ['di:izjm] s. (rel.) deism.
deist ['di: ist] s. (rel.) deist.
deistic(al) ['di:istik(5l) adj. (rel.) deistic.
deity ['di:iti, 'di(:)ati] s. Dumnezeu; divinitate; zeitate, zeu.
deject [di'd3ekt| vb. tr. a deprima, a descuraja, a mâhni; a demobiliza, a demoraliza.
dejecta [-3] s.pl. excremente.
dejected [-id] ad/, abătut, deprimat.
dejectedness [-idnis] s.v. d e j e c t i o n (1).
dejecter [-or] ş. persoană care mâhneşte / care indispune.
dejectile [-aii] s. (md.) obuz, proiectil aruncat de SUS.
dejection [di'd3ek/3n] s. 1. descurajare; deprimare, proastă dispoziţie, mâhnire, tristeţe.
2. (med.) defecaţic; scaun; evacuare a intestinelor. 3.pl. excremente, fecale. 4. (geol.)
lavă, cenuşă (care iese din vulcan).
dejectly [di'd3ektli] adv. descurajat; abătut.
dejectory [di'd3ekteri] adj. (med.) coprologic.
dejecture [di'd3ekt/ar] s.v. d e j e c t i o n (2,3).
dejeuner ['dei39(:)nci, amer..—'- şi pronunţia franceza] (jr.) I.s. micul dejun; prânz
(uşor). II. vb. inţr. a lua micul dejun.
de jure [di ':3U3ri, mai rar dei jusri] (lat.) I. adj. de jure, legal. II. adv. de jure, de
drept.
dekare ['deke3r] s. v. de c a r e .
dekko ['dekou] s. (si.) aruncătură de ochi.
delabialization [idbleibialai'zei/pn] s. (fon.) delabializare.
delabialize [idr'leibialaiz] vb. tr. (fon.) a delabializa.
delactation [idkhek'tei/an] s. înţărcare.
delaine [da'Iein, di'l-] s. (jr.) ţesătură de lână, muselină de lână sau semilână.
delaminate [di:'l£emineit] vb. tr. a exfolia.
delamination [dhlamii'nei/sn] s. exfolicre.
delate [di'leit] vb. tr. (jur.) a denunţa, a pârî.
delation [di'leijan] s. (jur.) denunţ, pâră, delaţiune.
delator [di'leita1"] s. (jur.) delator, denunţător, pârâtor, turnător.
delay [di'lei] I. vb. A. tr. 1. a opri, a reţine; a deţine. 2. a întârzia, a amâna, a tărăgăna,
a tergiversa; to not ~ coming nu amâna venirea; all is not lost that is ~ed nu s-a uitat
ce s-a amânat. 3. a împiedica, a pune piedici (cu dat.), a pune beţe în roate (cu dat.).
4. (telin.) a recoace, a tempera (oţelul). B. intr. a întârzia, a se mişca încet. II. s. 1. piedică,
obstacol, reţinere. 2. întârziere, amânare, tergiversare, tărăgănare; prelungire (a terme­
nului), prorogare; încetinire, domolire; without ~ fără întârziere, neîntârziat, urgent; not
to hear / to look ~ a nu suferi nici o întârziere; with as little ~ as possible cât se poate
mai curând; (prow) ~s are dangerous (aprox.) nu lăsa pe mâine ce poţi face azi.
delayed action bomb [di'leid iffikjbn 'b:>m] s. (/nil.) bombă cu explozie întârziată.
delayed drop [~ idrop] s. salt cu deschidere întârziată a paraşutei.
delayed ignition [~ ig'ni/an] s. (tel/n.) aprindere întârziată.
delay equalizer [di'lei .iikwalaiz^1"] s. (tel.) corector de fază; compensator de întârziere.
delayer [di'leior] s. temporizator, persoană care amână / care tărăgănează.
delay time [di'lei 'taim] s. (automatică) timp de întârziere.
dele ['di:li(:)] (laţ., poligr.) I. vb. tr. (imperativ) şterge! (o literă sau un cuvânt, la
corectură). II. s. semn la corectură scris pe margine pentru suprimarea unui pasaj / a
unei litere etc.
delectability [diilekts'biliti] s. delectare, desfătare; caracter desfătător.
delectable [di'icktabl] adj. (înv. sau peior.) desfătător, delicios.
delectableness [-nis] s.v. d e l e c t a b i l i t y .
delectate [di'lckteit] vb. tr. (livresc) a delecta.
delectation [-di:lek'tei/an] s. delectare, desfătare, plăcere.
delectus [di'lektas] s. (lat.) crestomaţie, antologie, texte alese.
delegable fdeligsbl] adj. care poate fi delegat / împuternicit.
delegacy [VIeligasi] s. 1. delegaţie, deputăţie. 2. delegare. 3. mandat, împuternicire,
procură (a delegatului).
delegalize [di:'li:g9laiz] vb. tr. a priva de caracter legal.
delegate I. ['deligit, 'deligeit] s. 1. delegat, mandatar. 2. (amer.) deputat în Congres (cu
drept de vot consultativ I deliberativ). II. ['deligeit] vb. tr. a delega; a împuternici;
a autoriza.
delegation [tdeli'gei/pn] s. delegaţie, deputăţie; grup de deputaţi; (amer.) reprezentanţii
unui stat (la Congres).
delegatary [.deli'geitari] adj. (de) delegat; împuternicit.
delish
delete [di(:)'li:t] vb. tr. 1. a şterge, a anula, a rade, a tăia, a elimina (o literă, un cuvânt,
un pasaj). 2. (Jig.) a nimici, a distruge, stârpi.
deleterious [.deli'tiarias, dil-] adj. (rar) pernicios, vătămător, dăunător (pentru sănătate
şi moral).
deleteriousness [-nis] s. (rar) caracter pernicios / vătămător.
deletion [di(:)'li:/3n] s. ştergere, radere.
deletion mark [~ 'mo:k] s. (poligr.) deleatur, semn de eliminare (din text).
delf(t) [delf(t)] ş. delft, faianţă, ceramică smălţuita (fabricată la Delft, în Olanda).
Delian ['di:lian] adj. din Dclos.
deliberate I. [di'libprit] adj. 1. premeditat, intenţionat, deliberat, făcut dinadins, chibzuit,
gândit; ~ lie minciună sfruntată / neruşinată. 2. atent, circumspect. 3. (despre mişcări,
vorbire) încet, cumpănit. II. [di'libarcit] vb. A. inţr. a delibera, a chibzui, a judeca,
a cumpăni; a şovăi, a sta în cumpănă. B. tr. a judeca, a cumpăni.
deliberately [di'Hbaritli, -stlij adv. 1. dinadins, înadins, voit, cu tot dinadinsul.
2. conştient, chibzuit. 3. nepripit, prudent, pe-ndelete. 4. cu sânge rece.
deliberateness [di'libsritnis] s. chibzuinţă, chibzuială; prudenţă.
deliberation [diliba'rei/an] s. 1. deliberare, cumpănire, chibzuirc, cântărire. 2. dezbatere,
discutare (a argumentelor pro şi contra). 3. băgare de seamă, prudenţă.
deliberative [di'libsrativ] adj. 1. (despre vot) deliberativ. 2. intenţionat, voit.
deliberative body [~ ibndi] s. organ / corp deliberativ.
deliberatively [di'libprstivli] adj. prin deliberare.
deliberator [di'libareito1"] s. 1. persoană care deliberează. 2. persoană care are vot
deliberativ.
delicacy ['dclikasi] s. 1. delicateţe, gingăşie; fragilitate; graţie, frumuseţe suavă.
2. delicateţe morală. 3. tact, îndemânare, diplomaţie, supleţe (în mânuirea unei situaţii
delicate). 4. agerime, subtilitate, fineţe (a percepţiilor), rafinament (în simţuri, sensibili­
tate, gusturi). 5. scrupulozitate. 6. sensibilitate (a instrumentelor). 7. frăgezime, delicateţe
(a vopselelor, nuanţelor). 8. delicatese, mâncare gustoasă; aperitiv; the delicacies of the
season trufandale (fructe, legume). 9. sănătate plăpândă / şubredă, lipsă de rezistenţă (care
necesită îngriire).
delicate fdelikit] I. adj. 1. plăcut la gust. 2. delicat, răsfăţat, crescut în puf. 3. delicat,
cu ţesutul fin/moale / subţire. 4. (lucrat)fin,delicat, minuţios, migălos. 5. (despre culori)
atenuat, fraged, palid, de nuanţă pastel. 6. subtil, rafinat. 7. delicat, plăpând, gingaş; fragil.
8. (despre situaţii) critic, delicat. 9. (despre persoane, instrumente) foarte simţitor / sensibil.
10. (despre atingere) uşor, delicat, care nu apasă. 11. (despre auz) fin, ascuţit. 12. scrupu­
los. 13. atent, delicat. 14. pudic, ruşinos. 15. cusurgiu, pretenţios. II. s. (înv.) 1.cusurgiu,
persoană mofturoasă. 2. fiinţă plăpândă. 3. pl. delicatese.
delicately [-li] adv. delicat.
delicatessen l'delika'tesn] s. pl. 1. delicatese; preparate culinare. 2. magazin de produse
alimentare.
delicious [di'Ii/as] adj. delicios; foarte plăcut, încântător, desfătător; splendid; divin.
deliciousness [-nis] s. caracter / gust delicios; încântare, desfătare, splendoare.
delict ['dirlikt] s. (jur.) delict, infracţiune, călcare a legii.
delight [di'lait] I. vb. A. tr. a încânta, a desfăta, a delecta; (pasiv) to be ~ed a fi încântat
/ foarte bucuros; (I am) ~ed (to meet you) (sunt) încântat (de cunoştinţă); he is ~ed with
you este încântat de tine. B. intr. to ~ in a se delecta cu; a iubi, a-i face plăcere; to~in
music a iubi muzica; to ~ to a fi încântat să, a-i face plăcere să. II. s. încântare, desfătare,
plăcere; extaz; Turkish ~ rahat locum; to have /to take(a)~inagăsiplăcereîn,a iubi;
he takes a ~ in worrying her îi face plăcere s-o necăjească.
delighted [di'laitid] adj. 1. încântat; fermecat. 2. (înv.) încântător, desfătător.
delightedness [-nis] s.v. d e l i g h t f u l n e s s.
delightful [di'laitful] adj. încântător, delicios, răpitor, fermecător, desfătător.
delightfulness [-nis] s. încântare, desfătare; extaz.
delightsome [di'laitsom] adj. (înv., poetic) încântător.
delightsomeness [-nis] s.v. d e l i g h t f u l n e s s .
delime [di:'laim] vb. tr. (chim.) a decalcifia.
delimit [di(:)'Iimit] vb. tr. 1. a delimita (graniţele), a fixa, a determina, a demarca,
a hotărnici. 2. (/nat.) a delimita / a determina frontierele (cu gen.).
delimitate [di(:)'limitcit] vb. ir. v. d e 1 i m i t.
delimitation [diilimi'tei/jn, idi:-] s. delimitare, demarcare; hotărnicire.
delimitative [di-limi'tcitiv] adj. de delimitare, delimitativ.
delimiter ['di(:)'limit3r] s. (infor.) delimitator.
delineate [di'linieit] vb. tr. 1. a schiţa, a contura. 2. a zugrăvi, a descrie. 3. (/nat.) a
stabili frontierele (cu gen.), a delimita.
delineation [diilini'ci/pn] s. 1- schiţă; plan; studiu; traseu. 2. descriere, zugrăvire. 3. (/nat.)
delimitare.
delinquency [di'lirjkwsnsi] ş. (jur.) delict, infracţiune; vină; călcare a legii.
delinquent [di'lirjkwant] (jur.) I. s. delincvent, infractor. II. adj. 1. (in, of) vinovat,
culpabil. 2. (amer.) (despre impozite etc.) ncachitat.
deliquesce [ideli'kwes] vb. intr. 1. (chim.) a se lichefia, a se topi. 2. (jig.) a se mistui,
a se topi.
deliquescence [idcli'kwcsns] s. (chim.) delicvescenţă; solubilitate.
deliration [idcli'rci/3ii] s. 1. întunecare a minţii; delir. 2. faptă necugetată / nesăbuită.
delirious [di'liriss] adj. 1. delirant; rătăcit. 2. furios, turbat, înnebunit. 3. cuprins de
extaz, extaziat; ~ with delight beat de fericire, transportat de încântare. 4. (despre vorbire)
incoerent, fără şir.
delirium [di'liriam] s. (lat.) 1. (//ied:) delir. 2. extaz, transport.
delirium tremens [~ 'tri:menz] s. (lat. med.) delirium tremens, delir alcoolic acut.
delish [di'li/j adj. (amer.) delicios (prese, de la d e 1 i c i o u s).
delitescence
delitescence [.deli'tessns] s. 1. latenţă; obscuritate. 2. (med.) perioadă de incubare.
3. (med.) delitescenţă (dispariţie subită a unei tumori). 4. (chim.) dclitescenţă (pulveri­
zare a cristalului prin pierderea apei de cristalizare).
delitescent [deli'tesantj adj. 1. (med.) (despre simptomele bolilor) latent, ascuns.
2. (med.) (despre tumori, inflamaţii) delitescent, care dispare subit. 3. (chim.) delitescent,
pulverizat, dezagregat în urma pierderii apei de cristalizare..
deliver [di'livor] I. vb. A. tr. 1. (from) a (e)libcra, a salva, a izbăvi, a mântui (de, din).
2. a naşte; (pasiv) to be ~ed of a child a naşte. 3. a da, a livra, a preda, a distribui, a înmâna,
a remite (o scrisoare, o marfă); to ~ the goods a) a livra mărfurile; b) (fig.) a se achita
de obligaţiile luate, a-şi îndeplini obligaţiile. 4. a prezenta, a remite oficial (socoteli, acte,
ordine). 5. (şi to ~ up / over) a părăsi, a abandona, a preda (/ai cras, o fortăreaţă). 6. (mii.)
a lansa, a dezlănţui; to ~an attack a dezlânţui un atac; to ~ a battle a da o bătălie. 7. a da
(o lovitura). 8. a ţine, a rosti; a pronunţa; a enunţa; to ~ a lecture a ţine o prelegere / o
conferinţă. 9. a produce, a furniza. 10. (despre pompe) a da prin pompare. 11. (ec.) a distri­
bui, a livra. B. refl. to ~oneself up a se preda; to ~oneseIf of a speech aţine un discurs /
o cuvântare; to ~ oneself of an opinion a spune ce are pe inimă, a se descărca, a se
destăinui.
deliverable [di'Iivarabl] adj. 1. care poate / urmează să fie (e)liberat. 2. (ec.) livrabil.
deliverance [di'livorons] s. 1. (e)liberare; salvare, izbăvire, mântuire; emancipare.
2. naştere. 3. dicţiune; debit (verbal). 4. (jur.) achitare.
deliverer [di'Iivar3r] s. 1. mântuitor, izbăvitor, salvator. 2. povestitor.
deliverly [di'livsli] adv. (înv.) în grabă; pripit.
delivery [di'livari] s. 1, naştere, facere. 2. (si ec.) predare, livrare; to take ~ of the
goods a prelua / a ridica marfa. 3. aducere; distribuire, distribuţie (ae ziare etc.); the
early / the first ~ curier / poştă de dimineaţă. 4. (telin.) debit; debitare. 5. (jur.) predare
formală (a proprietăţii), punere în stăpânire. 6. (sport) aruncare (a mingii); a good ~
serviciu / joc frumos. 7. rostire (a unui discurs). 8. alimentare, aprovizionare (cu apă,
curent, cărbuni). 9. (teltn.) pompare. 10. (telin.) pompă aspiratoare.
delivery bill [di'livari 'bil] s. (ec.) foaie de livrare.
delivery body [~ .todi] s. (auto) caroserie de furgonetă.
delivery boy [~ boi] s. comisionar (tânăr).
delivery car [~ ka: r ] s. (auto) camionetă, furgonetă.
delivery cock [~ kok] s. (telin.) robinet de evacuare.
delivery connection [~ ka'nek/sn] s. (telin.) racord de evacuare.
delivery date [~ deit] s. (ec.) dată a livrării, termen de livrare.
delivery desk [~ desk] s. masă de la care se distribuie cărţi (la bibliotecă).
delivery hole [~ houl] s. (tehn.) gură de refulare:
delivery meter [~ imi:tor] s. (tehn.) debitmetru, contor de trecere.
delivery note [~ nouţ] s. (ec.) factură.
delivery pipe [~ paip] s. 1. (tehn.) burlan de evacuare, conductă de scurgere. 2. (hidr.)
conductă de ieşire. 3. (mine) ţeava de golire.
delivery quantity [~ ikwsntiti] s. (tehn.) debit refulat.
delivery room [~ ru:m] s. (la maternitate) cameră în care, la externare, se încredinţează
mamei noul născut. ' . . .
delivery sheet [~ fi:t] s. (ec.) borderou / foaie de livrare.
delivery table [~ .teibl] s. 1. (text.) masă de sortare. 2. (poligr.) masă strângătoare.
delivery value [~ iveelju:] s. (tehn.) capacitate de debitare.
delivery van [~ van] s. furgonetă, camionetă.
delivery volume [~ ivoljum] s. (tehn.) volum pompat.
dell [del] s. 1. vâlcea. 2. (rar) adâncitură, groapă. ' demented [di'mentid] adj. dement, ieşit din minţi; to be / to become ~ a-şi ieşi din
delocalize [idk'Ioukalaiz] vb. tr. 1. a muta din localitatea de baştină. 2. a elibera de
caracteristici locale / de provincialism.
delouse [diO'laus] vb. tr. a despăduchea; a deparazita.
delousing [di(:)'lausirj] s. despăduchere; deparazitare.
Delmarva [rdehna;va] s. (amer.) (folosit ca supranume) peninsula de pe coasta
răsărileatiă a Statelor Unite, cuprinzând porţiuni din statele Delaware, Maryland şi
Virginia.
Delphian ['delfion] adj. 1. delfic, de la Delfi. 2. (fig.) oracular; obscur; ambiguu, cu
două înţelesuri.
Delphian oracle [~ 'orokl] s. oracolul din Delfi.
Delphic ['delfik] adj. v. D e l p h i a n .
delphinium [del'finism] s. (bot.) nemţişor (Delphinium datum).
delta ['delta] s. 1. delta (litera din alfabetul grec). 2. deltă (a unui fluviu); the Delta
Delta Nilului.
delta connection [~ koinek/an] s. (electr.) montaj l conexiune în triunghi.
deltafication [ideltefi'kei/an] s. (geogr.) formare a unei delte.
deltaic [del'teiik] adj. care formează o deltă.
delta iron ['delta raion] s. (metal.) fier delta.
deltoid | 'deltoid] I. adj. deltoid, în formă de delta, triunghiular. II. s. (anat.) (muşchiul)
deltoid.
deltoidal [del'toidal] adj. v. d e 11 o i d (I).
deludable [di'lju:dobl] adj. uşor de înşelat / de tras pe sfoară; credul,
delude [di'lju:d] vb. tr. a induce în eroare, a amăgi, a înşela, a frustra, a-şi bate joc de;
to ~ oneself a-şi face iluzii, a se amăgi (singur).
deluder ]-or] s. înşelător, amăgitor.
deluding [-iij] adj. v. d e l u s i v e .
deluge ['delju(;)d3[ I. s. 1. potop; (bibl.) the Deluge Potopul. 2. (si ~s of rain) ploaie
torenţială. 3. (fig.) potop, torent (de cuvinte, înjurături ele). II. vb. tr. a inunda (şi fig);
to ~with invitations a copleşi cu invitaţii.
258
delusion [di'lju(:)3sn] s. 1. inducere în eroare, amăgire; iluzie; to be/ to labour under
a ~ a fi victima unei erori / iluzii. 2. minciună. 3. (med.) iluzie; manie; ~ of grandeur
megalomanie, grandomanie.
delusive [di'lju;siv] adj. înşelător, iluzoriu, amăgitor, ireal.
delusively [-li] aaV. înşelător etc. (v. d e 1 u s i v e).
delusiveness [-nis] s. 1. caracter amăgitor / înşelător / iluzoriu. 2. tendinţă de a înşela
/ de a induce în eroare.
delusory [di'lju:sori] adj. v. d e l u s i v e .
de luxe [do 'luks] adj. (fr.) de lux; a ~ edition, an edition ~ ediţie de lux.
delve [delv] I. vb. A. tr. (înv.) 1. a săpa; to ~ and dig a săpa. 2. a face cercetări în;
a cerceta (documente, cărţi), a răscoli. B. intr. (despre drumuri, şosele) a coborî brusc.
II. s. cavitate, adâncitură, depresiune; hârtop.
delver [-or] s. săpător.
Dem [dem] s. (amer.) prese, de la D e m o c r a t .
demagnetization ['dbmajgnitai'zei/sn, di:.m-] s. (electr.) demagnetizare.
demagnetize ['dii'nifegnitaiz, di:'m-] vb. tr. 1. (electr.) a demagnetiza. 2. a trezi din
somnul magnetic.
Demagog ['demagog] s. v. d e m a g o g u e .
demagogic(al) [,demo'gogik(3l), -'god3ik-] adj. demagogic.
demagogically [idemo'gogikoli] adv. demagogic.
demagogism [idemogo'gizam] s. demagogie.
demagogue ['demagog] s. demagog.
demagoguery ['demoigogorî] s. v. d e m a g o g i s m.
demagogy ['demagogi, -godîi] s. 1. demagogie. 2. (fam.) demagogi.
demain.[di'mein] s. v. d e m e s n e (1).
demand [di'ma;nd, amer. di'm»(:)nd] I. vb. tr. 1. (of, from) a cere, a pretinde, a reclama
(de. la); a prezenta o cerere (cuiva). 2. a cere, a reclama, a necesita, a pretinde; the task
~s skill sarcina cere îndemânare. 3. (rar) a întreba. II. s. 1. cerere, pretenţie; exigenţă;
interpelare; lucru cerut; trebuinţă, nevoie; payable on ~ plătibil la cerere; I have many
~s on my purse am multe cheltuieli. 2. (ec.) cerere; necesar; comandă; to be in great
~ a fi foarte căutat; supply and ~ cerere şi ofertă. 3. (tel.) întrebare.
demandable [-obl] adj. exigibil; care poate fi cerut / solicitat.
demandant [-ont] s. (jur.) reclamant; parte civilă.
demand attachment [di'mcund o'taît/montls. (electr.) indicator de maximum.
demander [di'ma;ndor] s. solicitant, persoană care cere etc. (v. d e m a n dl).
demand factor [di'momd 'faektor] s. 1. (electr.) factor de cerere. 2. (cib.) coeficient
de încărcare. 3. (tehn.) coeficient de solicitare.
demanding [di'maindin] adj. exigent, pretenţios.
demand power [~ ipauor] s. (tehn.) putere calculată / teoretică.
demantoid [di'mamtoid] s. (mineral.) demantoid.
demarcate ['di:ma:keit] vb. tr. a demarca (graniţele).
demarcation [idkmai'kei/an] s. delimitare; demarcaţie, demarcare, hotărnicire;
parcelare; line of ~ linie de demarcaţie.
demarche ['deima:/, -'-] s. (jr.) demers, intervenţie diplomatică.
denie [di:m] s. (zool.) colonie (ae monade).
demean1 [di'mi:n] vb. rej7. (înv.) a se purta, a se comporta.
demean2 vb. A. tr. a înjosi. B. refl. a se înjosi. .
demeanour [sr] s. atitudine, purtare, comportare.
dement [di'ment] vb. tr. (înv.) a scoate din minţi, a înnebuni.
demontate [-eit[ vb. tr. v. d e m e n t .
minţi; (fam.) it will drive me ~ asta o să mă scoată din minţi.
dementedness [-nis] s. nebunie, demenţă.
dementi [ideima:n'ti] s. ()r.) dezminţire oficială.
dementia [di'menjioj s. (lat. mea1.) demenţă, nebunie.
dementia praecox [di'men/io 'pri:koks] s. schizofrenie.
de-merger [di:'mo:d30r] s. (ec.) separare a unor întreprinderi fuzionate temporar.
demerit [di:'merit,'-,--] s. 1. lipsă, defect, neajuns, demerit. 2. (scol.) notă proastă (l«
purtare).
demerit mark [~ mark] s. v. d e m e r i t (2).
demeritorious [idi:meri'to:rios] adj. (rar) nedemn de laudă / de răsplată / de stimă;
care merită să fie mustrat, condamnabil.
demesmerize [di'mezmoraiz] vb.tr. v. d e h y p n o t i z e.
demesne [di'mein, -'mi:n] s. 1. stăpânire (a proprietăţii funciare). 2. domeniu 7 moşie
nedată în arendă. 3. grădină şi parc (pe langa casă); Royal ~ domeniul Coroanei; State
~ proprietate a statului. 4. (j7g.) sferă / câmp de activitate.
demethylation [dbnieBi'leiJan] s. ( chim.) demetilare.
demi-ass ['denii ss] s. (zool.) catâr.
demibath ['demiba;6] s. baie de şezut.
demigod ['demigod] s. (mitol. şi fig.) semizeu.
demigoddess ['demigodis] s. (mitol. şi fig.) semizeiţă.
demijohn ['demid/on] s. damigeana.
demi-Iass ['demites] s. v. d e m i - r c p.
demilitarization [dbmilitorai'zei/an] s. demilitarizare. '
demilitarize ['di:'miltaraiz] vb. tr. a demilitariza.
demilitarized zone ['diimilitoraizd 'zoun] s. zonă demilitarizată.
demilune ['demi'lju:n] s. (fr.) 1. semilună. 2. (mii.) adăpost întărit.
demi-monde ['demi'mo(:)nd şi pronunţia franceză] s. (fr.) lume a femeilor declasate /
de moravuri uşoare.
demineralization [diMiiinorolai'zeiJan] s. demineralizare.
259
demineralize [di'minarslaiz] vb. tr. a demineraliza.
demi-official ['demio'fi/al] adj. semioficial.
demi-quaver ['demiikweiv3r] ş. (muz.) şaisprezecime.
demirelief [<demiri'li:f] s. (arhit.) semirelicf.
demi-rep ['demiirep] s. (fam.) femeie cu reputaţie dubioasă.
demi-repdom ['dcmiirepdam] s. (fa/u.) v. d c n i i - m o n d c .
demi-reputation ['demi- repjuO'tei/an] s. reputaţie pătată.
demisable ['dimaizsblj adj. 1. (despre proprietăţi) transmisibil prin testament; care
poate fi arendat. 2. (despre titluri etc.) transmisibil prin deces / abdicare.
demise [di'maiz] I. vb. tr. (jur.) 1. a transmite prin testament; a arenda (avere).
2. a transmite (un titlu nobiliar etc.) prin deces / abdicare. II. s. 1. transmitere a averii
prin moştenire; arendare. 2. transmitere a titlului prin deces / abdicare. 3. (rar) moarte,
deces (al unui rege).
demise charter [~ it/o:t9r] s. (mar.) contract de navlosire în care navlositorul este socotit
proprietar.
derniseini ['demisenii] adj. (adesea ironic) pe sfert.
derniserniquaver [~ ikweiva1"] s. (n/uz.) treizecidoirne.
demission [di'rni/an] s. 1. demisie; abdicare. 2. renunţare.
demit [di'mit] vb. A. tr. a renunţa la, a-si da demisia din. B. intr. a demisiona.
demi-tasse ['demiitass] s. (fr.) ceşeuţă de cafea neagră.
demi-tone ['demiitoun] s. (muz.) semiton.
demiurge ['di:nii3:d3, 'dem-j s. 1. demiurg, creator. 2. (mai ales înfilozofiaplatoniciană)
creatorul lumii. 3. (ist.) demiurg, magistrat în anumite state din Grecia antică.
demiurgic(al) [idi:mir9:d3ik(al)] adj. demiurgic, de demiurg.
demi-volt ['dernivolt] s. (la călărie) semivoltă.
demix [di:'miksj vb. tr. (chim.) a stratifica, a separa în straturi.
demnition [dem'ni/an] s. (pop.) v. d a m n a t i o n (I).
demo l'demou] s. (fam.)prese.de la d e m o n s t r a t i o n .
demob ['di:'mob, -'-] I. vb. tr. (fam.) v. d e m o b i 1 i z e. II. s. v. d e m o b i l i z a t i o n .
demobbed [-d] adj. (jam.) demobilizat, lăsat la vatră.
demobee [idima'bi:] s. (fain.) soldat demobilizat / lăsat la vatră.
demobilization ['dhmoubilai'zci/pn, -li'z-] s. demobilizare.
demobilize [di:'moubilaiz, 'di;'moubplaiz] vb. tr. a demobiliza.
democracy [di'mokrasi] s. 1. democraţieă. 2. democratism. 3. Democracy (amer.)
Partidul Democrat.
democrat ['demokrau, -mouk-] s. 1. democrat. 2. Democrat (amer.) membru al
Partidului Democrat. 3. (amer.) trăsură uşoară, descoperită.
democratian [idemou'krei/an] adj. (rar) v. d e m o c r a t i c .
democratic [.derns'krsetik, -mou'k-] adj. democrat, democratic.
democratical [-P1] I.adj. v. d e m o c r a t i c . II.s. v. d e m o c r a t (1).
democratically [-ali] adv. democratic.
Democratic Party [idema'krcetik 'pa:ti] s. (pol. în S.U.A.) Partidul Democrat (înfiinţat
în 1828).
democratization [ditmokratai'zei/an, -ti'z-] s. democratizare.
democratize [di'mokrataiz] vb. A. tr. a democratiza. B. intr. a se democratiza.
democrat wagon ['demskrzet 'wasgan] s. v. d e m o c r a t (3).
demode [ideimo^dei] adj. (jr.) demodat, învechit.
demoded [.dii'mouded] adj demodat.
demodulate [idi:'modjuleit, amer. Jrnod39ilcit] vb. tr. (radio) a dernodula.
demodulation [di(:)modju'leij3n, amer. -rnod33-] s. 1. demodulare. 2. (radio)
demodulaţie.
demographer [dh'mogrofa1"] s. demograf.
demographic [idimou'grsefik] adj. demografic.
demographics [idemou'grsefiks] s. pi. date demografice, statistică demografică.
demography [demografi] s. demografie.
demoiselle [idcmwa:'zel şi pronunţia franceză) s. (fr.) 1. (înv.) fată; domnişoară.
2. (omit.) cocor-mic (Ajitliropoides virgo). 3. (entom.) libelulă, calul-dracului (Libellula
sp.).
demolish ['dimolij] vb. tr. 1. a dărâma, a doborî, a da jos, a surpa, a demola. 2. a răsturna,
a dărâma (o teorie etc.) 3. (fam.) a mânea, a înfuleca.
demolisher [~3r] s. dărâmător, distrugător.
demolishionist [idimo'lijanist] s. (pol.) radical; revoluţionar.
demolishment [di'moli/mant] s.v. d e m o l i t i o n .
demolition [-dems'li/an, idi:m-, -mou'l-] s. 1. dărâmare, demolare; distnigere. 2. (jig.)
distrugere, nimicire.
demolition bomb [~ bom] s. (mil.) bombă explozivă.
demon ['di:mon] s. 1. demon, diavol, duh rău; (jig.) a regular ~ un drac împieliţat.
2. (mai ales d a e m o n ) geniu, demon. 3. om energic; (fa/n.) he is a ~for work munceşte
ca un apucat / pe rupte / pe brânci. 4. (austr. si.) poliţist, copoi.
demonetize [di(:)'mAnitaiz, 'di:'m-, -'mon-] vb. tr. 1. a demonetiza, a devalua. 2. a scoate
(o monedă) din circulaţie.
demoniac [di'mounia?k] adj. 1. îndrăcit, apucat, posedat. 2. demoniac, diabolic; crud,
feroce, monstruos.
demoniacal [<di:m3'nai3kal, -mou'n-] adj. v. d e m o n i a c .
demoniacally [-i] adv. demoniac, drăceşte.
demonic [di(:)monik] adj. 1. demoniac, diabolic, drăcesc. 2. inspirat, genial.
demonisation [idimans'zei/an] s. demonizare.
demonise ['di:monaiz] vb. tr. a demoniza.
demonism ['dimisnizam] s. demonism, credinţă în demoni.
demonolatry [idiima'nDlatri] s. demonolatric.
dendrite
demonology [idiima'nol^i] s. demonologie.
demonship ['di:m3n/ip] s. natură diabolică, caracter drăcesc.
demonstrability [pdemonstrs'biliti, di.mons-, -bt-] s. demonstrabilitate, caracter
demonstrabil.
demonstrable ['demsnstrabl] adj. 1. demonstrabil, care se poate arăta / dovedi. 2. (înv.)
evident, vădit, clar.
demonstrableness [-nis] s.v. d e m o n s t r a b i l i t y .
demonstrant [di'monstrant] s. demonstrant.
demonstrate ['demsnstreit] vb. A. tr. 1. a demonstra, a arăta; a explica. 2. a demonstra,
a dovedi; a justifica. B. intr. 1. a participa la o manifestaţie / la o demonstraţie, a manifesta.
2. (/n/7.) a face o demonstraţie militară.
demonstration [idemans'trei/pn] s. 1. demonstraţie, paradă (de sentimente etc.).
2. demonstrare, arătare, expunere, explicare, lămurire. 3. demonstraţie, dovadă, probă.
4. demonstraţie, manifestaţie. 5. (m/7.) demonstraţie de forţe.
demonstrationist [-ist] s. participant la o manifestaţie, manifestant, demonstrant.
demonstrative [di'monstrativ] I. adj. 1. demonstrativ, indicator; doveditor, convingător.
2. expansiv (despre fire). 3. (gram.) demonstrativ. II. s. (gram.) pronume demonstrativ.
demonstratively [-li] adv. demonstrativ.
demonstrativeness [-nis] s. caracter demonstrativ; expansivitate.
demonstrator ['demanstreits1"] s. 1. demonstrant, manifestant, participant la manifestaţie.
2. asistent al unui profesor de ştiinţe (care face lucrări practice de seminar). 3. degetul
arătător.
demonstratory [rdeman'streitari] adj. v. d e m o n s t r a t i v e (1).
demoralization [di-moralai'zei/an, -rsli'z-] s. demoralizare, descurajare.
demoralize [di'morolaiz] vb. tr. 1. a demoraliza, a descuraja. 2. a corupe, a deprava.
3. a submina, a compromite disciplina / moralul / autoritatea (cuiva), a dezorganiza.
Demos ['di;raas] s. (grec.) demos, popor.
Demosthenic [idemos'Genik] adj. demostenic; cu putere oratorică; (despre discursuri)
elocvent, patriotic; denunţător.
demote [di'mout] vb. tr. (mil. fig.) a retrograda.
demotic [di(:)'motik] adj. 1. popular. 2. (despre scrierea egipteană veche) demotic,
în formă populară.
demotics [-s] s. (cu sg.) sociologie.
demotion [di'moujan] s. (inii.) degradare.
demount [di:'maunt] vb. tr. 1. a demonta. 2. (cottstr.) a demoda. 3. a dezlipi (timbre).
demountable f-sbl] adj. demontabil, care se poate desface.
dempster ['dempsta1"] s. v. d c e m s t e r .
demulcent [di'niAisont] I. adj. (med.) calmant, emolient, liniştitor, lenitiv. II. s. calmant,
sedativ, emolient, lenitiv.
demulsify [diWIsifai] vb. tr. (chim.) a dczemulsiona.
demulsifying [idi:niAlsifaiirj] s. (chim.) dezemulsionare.
demur [di'ms:1-] I. vb. intr. 1. a ezita, a se îndoi, a şovăi; a temporiza. 2. a ridica obiecţii
(şi jur.). II. s. 1. întâmpinare, obiecţie; without ~ fără obiecţii. 2. amânare, tergiversare,
temporizare.
demure [di'mjii3r, Jmjo3r] adj. 1. modest; rezervat, reţinut, sobru, stăpânit. 2. care face
pe modestul sau pudicul; afectat; ipocrit, prefăcut; (fam.peior.) she looks as ~ as if butter
would not melt in her mouth face pe mironosiţa; ai zice ca nici usturoi n-a mâncat,
nici gura nu-i miroase.
demurely [-li] adv. 1. rezervat; cu răceală, rece. 2. cu o modestie afectată; prefăcut,
ipocrit.
demureness [-nis] ş. modestie afectată; mofturi; fasoane.
demurrage [di'nurid3] s. 1. (mar.) contrastalii; plată a contrastai iilor; taxă de amarare.
2. (ferov.) depozitare, înmagazinare; cheltuieli de depozitare, de înmagazinare.
demurral [di'niArsl, amer. Jni3:r9l] s. amânare.
demurrer1 [di'mAra""] s. (jur.) excepţiune, incident, motiv dilatoriu, ridicat de apărare
pentru amânarea acţiunii; to put in a ~; to enter a ~ a ridica o excepţiune.
demurrer2 [di'ni3:r3r] s. persoană nehotărâtă / şovăielnică / neîncrezătoare.
demy [di'mai, da'm-] s. 1. format de hârtie (în Anglia 46 cm x 56 cm pentru hârtie de
tipar, 38 cm x 48 cm pentru hârtie de scris; în S.U.A. 41 cm x 53,50 cm pentru hârtie
de scris). 2. student la Colegiul Magdalena, Oxford.
den [den] s. 1. vizuină, bârlog; peşteră. 2. speluncă, cuibar; ascunzătoare. 3. cuşcă (la
grădina zoologică). 4.-chilioară. 5. (fam.) mic cabinet de lucru (izolat). 6. (fain.) locuinţă.
denarius [di'neariss, de'naxias] s. dinar (monedă de argint din vechea Romă; de aici
prescurtarea d pentru moneda engleză peni).
denary ['dimarij I. adj. zecimal. II. s. 1. zece. 2. zecime.
denationalization [dima^Jpnplai'zci/an] s. dcnaţionaîizare.
denationalize [di^nas/analaiz, 'di:'n-] vb. tr. 1. a denaţionaliza (un popor, o persoană).
2. a denaţionaliza (o întreprindere care era proprietatea statului).
denaturalization [di'nset/arolai'zei/an] s. denaturare; denaturalizare.
denaturalize [di:'nEet/uralaiz, 'di:'n-, -tjar-] vb. A. tr. 1. a denatura, a schimba firea.
2. a face să piardă drepturile de cetăţean. B. rejl. a renunţa la drepturile de cetăţean.
denaturation [di.nst/a'rci/an] s. (bot.) denaturare.
denature [di:'neit/3r] vb. tr. a denatura, a schimba, a falsifica (ceaiul, spirtul etc).
denatured alcohol [di:'neit/od 'selkahol] s. spirt denaturat.
denaturize [dii'nast/sraiz] vb. tr. v. d e n a t u r e .
denazification [diina:zifi'kci/an] ş. denazificare, defascizare.
denazify [diina:zifai] vb. tr. a denazifica, a defasciza.
dendra s. pi. de la d e n d r o n .
dendriform ['dcndrifo:m] adj. dendriform, cu înfăţişare de arbore.
dendrite ['dendrait] s. (geol.) dendrită.
dendritic(al)
dendritic(al) [den'dritik(3l)] adj. (mat., mineral.) dendritic, arborescent.
dendrochronology [dendroukro'nol3d3i] s. (bot.) dendrocronologie.
dendroid(al) [den'droid(al)] adv. v. d e n d r i t i c .
dendrologic(al) [.dendra'bd3ik(3l)] adj. (bot.) dendrologic.
dendrologist [den'drolodjist] s. (bot.) dendrolog.
dendrology [den'droW3i] s. (bot.) dendrologic, ştiinţă care se ocupă cu studiul copacilor.
dendrometer [den'dromito1, -ms-] s. (silv.) dendrometru.
dendron ['dendron], pl. dendra ['dendraj s. (mat.) dendron.
dene1 [di:n] s. vâlcea, vale mică (mai ales păduroasâ).
dene2 s. dune; nisipuri.
dene hole [~ houl] s. (arlieol.) peşteră artificială (în dealuri calcaroase).
dengue ['derjgi] s. (med.) friguri tropicale infecţioase (cu dureri articulare acute).
deniable [di'naisbl] adj. care poate fi negat / dezminţit / contrazis; contestabil.
denial [di'naial] s. 1. negare, tăgăduire; dezminţire, negare; contrazicere; to issue a
flat ~ a publica o dezminţire categorică. 2. renegare, dezicere, nerecunoaştere. 3. refuz,
respingere (a unei cereri); to take no ~ a nu admite un refuz.
denicotinize [di:'nikatinaiz] vb. tr. a denicotiniza.
denier1 ['denia'] s. (text.) denier.
denier2 [di'naior] s. negator, persoană care neagă. _
denigrate ['denigreit] vb. tr. a denigra, a ponegri, a calomnia, a defăima, a bârfi.
denigration [.deni'grei/an] s. denigrare, ponegrire, calomniere, defăimare.
denigrator [denigreit3r] s. ponegritor, calomniator, defăimător.
denim [denim] s. 1. (tot.) doc; ~ jeans pantaloni de doc. 2.pl. pantaloni de doc, blugi,
blue-jeans.
denitrated [dhnai'treitid] adj. (chim.) denitrat.
denitrify [dk'naitrifai] vb. tr. (chim.) a denitrifica.
denizen ['denizn] I. s. 1. locuitor; ocupant. 2. străin naturalizat. 3. (lingv.) neologism.
4. animal sau plantă aclimatizată. II. vb. tr. 1. (mai ales pasiv) a admite ca cetăţean,
a încetăţeni. 2. a introduce (un cuvânt strain) în uz. 3. a popula.
dennet ['denit] s. (ist.) trăsură uşoară cu două roţi, cariolă, docar.
denominant [di'nomingnt] s. (gram.) substantiv abstract provenit dintr-un adjectiv.
denominate I. [di'nomineit] vb. tr. a denumi, a numi. II. [di'nominit] adj. (mat.) concret.
denominate number [~ 'nAmbor] s. (mat.) număr concret.
denomination [di.nomi'neijsn] s. 1. denumire, numire; desemnare. 2. clasă / categorie
de unităţi pentru bani I greutăţi etc.; to reduce to tile same ~ a reduce la aceeaşi categorie;
coins of small ~s bani mărunţi. 3. credinţă, confesiune; sectă religioasă.
denominational [-o\] adj. (despre educaţie) confesional, sectar, conform cu principiile
unei biserici / secte.
denominationalism [-alizam] s. spirit de sectă; sectarism.
denominative [di'nominstiv] I. adj. 1. denominativ, care numeşte. 2. (gram.) derivat osândire. 2. (jur.) denunţare (a unui tratat etc.). 3. (inv.) prezicere, vestire.
dintr-un substantiv sau adjectiv. II. s. (gram.) cuvânt derivat dintr-un substantiv sau
adjectiv.
r
denominator [di'nomineito ] s. (mat.) numitor (al uneifrqc(ii); to reduce to a common
~ a aduce la acelaşi numitor.
denotable [di'noutabl] adj. care poate fi numit; de denotat.
denotation [idknou'tei/sn] s. 1. însemnare, notare. 2. exprimare prin semne / simboluri. a recuza acuzarea / incriminarea / inculparea; there is no ~ing it indiscutabil, este de
3. semn, indicaţie. 4. sens exact (al unui termen).
denotative [di:'noutotiv] adj. (~ of) care indică / denotă / înseamnă / desemnează (cu to smb. a refuza ajutor cuiva; I was denied this; this was denied (to) me mi s-a refuzat
ac.).
denote [di'nout] vb. tr. a denota, a însemna, a marea, a desemna; a arăta, a indica; a numi.
denotement [-mont] s. 1. indicare, arătare. 2. semn, simbol.
denouement [dei'nu:ma;rj, -morj şi pronunţia franceză] s. (fr.) 1. (lit., teatru) deznodă­
mânt. 2. episod final, încheiere, epilog.
denounce [di'nauns] vb. tr. 1. a denunţa; a demasca; a da în vileag. 2. a învinui, de, a renunţa la, a nu-şi permite; to ~ oneself every luxury a renunţa la orice fel de lux,
a condamna, a acuza, a osândi, a înfiera. 3. a denunţa (un tratat, un armistiţiu). 4. (inv.) a nu-şi permite nici un lux. 2. (for) a se lipsi (pe sine), a face sacrificii, a se sacrifica
a profetiza, a prooroci (nenorociri).
denouncement [-mont] s. v. d e n u n c i a t i o n .
denouncer [di'naunsar] s. denunţător; demascator.
dense [dens] adj. 1. dens, des, îngrămădit; stufos; compact; ~ texture ţesătură deasă /
compactă / solidă. 2. (jig.) greoi, greu de cap, opae; ~ignorance ignoranţă adâncă / totală atunci când a cauzat moartea cuiva.
/ crasă.
densely [-li] aav. dens; compact; ~ populated area regiune (dens) populată, regiune
cu populaţie densă / compactă; ~ wooded country ţinut acoperit cu păduri dese.
denseness [-nisj s. v. d e n s i t y .
dense smoke ['dens 'smouk] s. (auto) fum.
dense-witted ]~'witid] adj. v. d e n s e (2).
densify ['densifai] vb. tr. 1. a condensa, a concentra; a îndesa. 2. (tehn., bid.) a compacta,
a aglomera; a impregna (material lemnos etc.).
densimeter [den'simitor] s.(fiz.) densimetru, picnometru, aerometru.
densimetry [den'simitri] s. (fiz.) densimetrie, determinare a densităţii.
densitometer [idensi'toniitor] s. (fot., tehn.) densitometru.
densitometric curve [.densito'metrik 'ko:vj s. (fot.) curbă de înnegrire.
densitometry [idensi'tomitri] s. (fot.) densitometric.
density ['densiti] s. 1. desime, densitate, consistenţă. 2. (fiz.) greutate specifică. 3. (fig.)
opacitate, stupiditate, lipsă de agerime, îngustime de spirit, mărginire. 4. (tehn.) densitate;
etanşeitate. 5. (poligr.) densitate optică.
dent1 [dent] I. s. scobitură, adâncitură, cavitate. II. vb. tr. a vârî (prin apăsare), a întipări, depaint [di'peintj vb. tr. (rar) 1. a descrie, a zugrăvi. 2. a picta.
a înfige; a lăsa urme / adâncituri în.
dent21. s. (tehn.) dinte, colţ, zimţ; crestătură; urmă de lovitură. II. vb. tr. a dinţa, a cresta. a pleca. 3. (si to ~ from this life) a muri. 4. to ~ from a) (înv.) a se despărţi de, a-şi
dental ['dentl] I. adj. 1. dentar; dental. 2. dentistic. II. s. (fon.) consoană dentală.
260
dental surgeon [~ 'so:d33n[ s. dentist.
dentate ['denteit] adj. (bot.) dinţat, zimţat.
dentation [den'teiMi] s. (bot.) dinţare (pe marginea unei frunze etc.).
dent corn ['dent ko:n] s. (bot.) dinte-de-cal, porumb american.
denticle ['dentikl] s. 1. dinte mic, dinţişor. 2. (arhit.) denticul.
denticular [den'tikjulo'] adj. v. d e n t i c u l a t e .
denticulate [den'tikjuleit] adj. 1. (bot.) denticulat, dinţat, mărunt, cu dinţi mici. 2. (tehn.)
dinţat, zimţat, danturat.
denticulated [-id] adv. v. d e n t i c u l a t e .
denticulation [.dentikju'lei/an] s. 1. dinţare. 2. denticul.
dentiform ['dentifo;m] adj. dentiform, în formă de dinte.
dentrifrice ['dentifris] s. praf de dinţi; pastă de dinţi.
dentigerous [den'tid39ras] adj. cu dinţi, dinţat.
dentil ['dentil] s, v. d e n t i c l e (2).
dentilabial [identi'leibiol] adj. (fon.) labiodental.
dentilingual ['denti'lirjgwal] adj. (fon.) dentilingual.
dentine ['dentknj s. (anat.) dentină, ivoriu.
dentist ['dentist] s. dentist, stomatolog.
dentistry [-ri] s. dentistică, stomatologic.
dentist's drill ['dentists 'dril] s. (med.) bormaşină, freză (dentară).
dentition [den'ti/an] s. 1. dentiţie, creştere a dinţilor. 2. dantură.
dentolingual ['dcnta'lingwâl] aaj'. v. d e n t i l i n g u a l .
dentology [den'tokid3i] s. dentologie.
denture ['dentJV] s. 1. dentiţie, dantură. 2. proteză dentară. 3.pl. dinţi falşi.
denuclearize [idi:nju':kli3raiz] vb. tr. a denucleariza.
denucleated [di'nju:klieitid] adj. fără miez / nucleu.
denudate [de'nju:deit, 'denjudeit] adj. 1. (bol.) fără frunze. 2. (geol.) denudat.
denudated ['denjudeitidj adj. v. d e n u d a t e .
denudation [idi;nju(:)'dei/3n] s. 1. dezgolire, despuiere, dezvelire, dezbrăcare, desco­
perire. 2. deposedare. 3. (geol.) denudaţie, denudare, dezgolire, afloriment. 4. despădurire.
5. (bot.) degarnisirc.
denudative [di'nju;dotiv] adj. dezgolitor, dezvelitor.
denude [di'nju:d] vb. tr. 1. (of) a dezgoli, adezveli, a dezbrăca, a despuia (de). 2. (fig.)
a deposeda, a jefui. 3. (geol.) a denuda.
denuded [-id] adj. dezgolit etc. (v. d e n u d e); (despre munţi etc.) golaş.
denunciate [di'nAnsieit, -jieit] vb. tr. a denunţa; a condamna; a acuza.
denunciation [di.nAnsi'ei/an] s. 1. denunţare, acuzare pe faţă; ameninţare; condamnare,
denunciative [di'nAnsiotiv] adj. denunţător; acuzator; ameninţător.
denunciator [di'nAnsieitor, -n/icit-] s. 1. denunţător. 2. acuzator.
denunciatory [di'nArisistari, -nJio-,-siei-[ adj. v. d e n u n c i a t i v e .
denutrition [idimjm'trijan] s. (med.) caşexie; denutriţie.
deny [di'nai] vb. A. tr. 1. a nega, a tăgădui, a respinge; to ~ the charge a respinge /
necontestat, faptul nu poate fi negat. 2. a refuza, a respinge; a interzice; to ~ assistance
acest lucru; he was denied admission i s-a interzis accesul; I will not be denied nu
admit săfiurefuzat; he is not to be denied nu înţelege să fie refuzat. 3. a dezavua, a renega,
a contesta, a nu recunoaşte; to ~one's signature a nu-şi recunoaşte / a-şi contesta iscălitura.
<* (mil.) to ~ possession a nu ceda, a nu lăsa în stăpânire. B. refl. 1. (cu ac.) a se lipsi
(pentru). 3. a nu primi, a respinge; to ~ oneself to visitors a nu primi musafiri. C. intr.
(inv.) a tăgădui, a nega, a spune nu.
denyingly [-inii] adv. negativ; tăgăduitor.
deodand ['dioudasnd] s. (jur. ist.) obiect ce se confiscă în favoarea statului ca sancţiune,
deodar ['dioudet;', 'diod-] s. (anglo-indian) (bot.) cedru de Himalaia (Cedrus deodara).
deodorant [di:'oudor.mt] adj., s. dezodorant, dezinfectant.
deodorization [dboudarai'zeifan] s. dezodorizare.
deodorize [di:'oudaraiz] vb. tr. a dezodoriza, a îndepărta mirosul (cu gen.) din,
a dezinfecta.
deodorizer [-or] s. dezodorant, dezinfectant.
deontological [dionto'bdjiksl] adj. deontologic.
deontology [idi:on'tobd3i] s. deontologie, morală, etică.
deorbit [,di;'o:bit,'-'--] (cosm.) vb. A. tr. a scoate de pe orbită. B. intr. a ieşi de pe
orbită.
deoxidate [dh'oksideit] vb. tr. v. d e o x i d i z e .
deoxidation [di:oksi'dei/sn] s. (chim.) deoxidare.
deoxidization [dhoksidai'zei/sn], 'dijo-j s. v. de o x i d a t i o n.
deoxidize [di:'oksidaiz, 'di;'o-[ vb. tr. (chim.) a dezoxida, a scoate oxigenul din.
deoxygenate [<di:'oksid33neitj vb. tr. (chim.) a dezoxida.
depart [di'pa;t] vb. A. intr. 1. (from) a pleca (de la, din). 2. (despre trenuri) a porni,
lua rămas bun de la; b) (fig.) a se depărta de, a se abate de la; to ~ from one's word a-şi
261
călca cuvântul, a nu se ţine de cuvânt. B. tr. a părăsi, a se despărţi de; to ~this life a părăsi
această viaţă, a muri.
departed [-id] I. adj. (fnv., poetic) trecut, apus, de altădată; ~ friends prieteni dispăruţi /
care nu mai sunt. II. s. the ~ răposatul; răposaţii.
departing [-in] ş. 1. plecare; despărţire. 2. plecare dintre cei vii, moarte. 3. (fig.) abatere,
deviere.
department [di'paitmsnt] s. 1. departament; secţie; sector; raion; silk ~ raionul de
mătăsuri. 2. domeniu, ramură, branşă (de ştiinţă I cunoştinţe). 3. departament, serviciu,
administraţie; blind ~ serviciu poştal unde se cercetează scrisorile cu adrese incomplete
sau indescifrabile. 4. {amer.) minister; State Department Departamentul de Stat, ministerul
afacerilor externe al S.U.A.; Department of Air Force ministerul aviaţiei al S.U.A.;
Department of Defense ministerul apărării; Department of War ministerul de război
(pană în 1947); Department of the Treasure ministerul de finanţe. 5. district; judeţ;
departament. 6. secţie de fabrică, atelier; Personnel department serviciul personal;
International Trade Departments departamente profesionale (sindicale) internaţionale
(ale Federaţiei Sindicale Mondiale). 7. (u/tiv.) catedră.
departmental [idi:pd:t'mentt] adj. 1. departamental, regional. 2. (despre magazine etc.)
împărţit pe branşe / pe specialităţi. 3. ministerial.
departmentalism [idi:pa:t'mentaliZ3m] s. sistem de organizare pe departamente,
birocratism.
departmental school [idi:pa:t'mentl sku:l] s. şcoală cu cadre specializate (în care fiecare
profesor predă o singură materie).
departmental store [~ sto:r] s. v. d e p a r t m e n t s t o r e .
departmentalize [dbpartmentslaiz] vb. tr. a împărţi pe departamente / sectoare etc.
(v. d e p a r t m e n t ) .
department store [di'paitmsnt sto:r] s. magazin universal.
departure [di'pa:t/ar] ş. 1. plecare; plecare a trenurilor; to make one's ~ a pleca; upon
his ~la plecarea lui; (rar) he is upon his ~estc gata de plecare. 2. (jig.) depărtare, abatere,
deviere; ~ from truth îndepărtare de la adevăr. 3. (jig.) început; orientare; a new ~ un
nou punct de plecare, o nouă linie de conduită; o nouă orientare (înpolitică etc.). 4. (fig.)
încetare din viaţă, moarte. 5. (mar.) grad de depărtare spre est sau vest (faţă de meridianul
Greenwich).
departure platform [~ 'pla2tfo:m] s. (ferov.) peron de plecare.
departure station [~ istei/an] s. staţie de plecare.
depasture [di:'pa:st/ar, amer. -di'pees-] vb. A. in/r. a paşte. B. tr. 1. a duce (vitele) la
păşune. 2. (despre pământ) a hrăni (vitele).
depatrîate [di:'peitrîeit] (rar) vb. A. tr. a expatria. B. intr. a se expatria.
depauperate [di:'p:>:p9reit] vb. tr. a pauperiza, a sărăci; a slăbi, a opri creşterea (cu
gen.); a face să degenereze.
depauperation ['di'pDipa'rei/an] s. pauperizare, sărăcire.
depauperize ['di'prxparaiz] vb. tr. a depauperiza, a scoate din sărăcie, a scăpa de sărăcie
/ mizerie.
depend [di'pend] vb. intr. 1. (on, upon) a depinde, a atârna (de); (fam.) that / it ~s!
depinde! it ~s on / upon you depinde de dumneata; that ~s upon circumstances depinde
/ e în funcţie de imprejurări. 2. (în loc. verbale) to ~ on / upon a) a depinde de, a trăi
pe socoteala (cu gen.), a fi în subzistenţă (cu gen.)', he is ~ing on his father este întreţinut
de tatăl său; b) a se bizui pe, a se încrede în, a conta pe; you may ~ upon him poţi conta
/ te poţi bizui pe el; (fam.) (you may) ~ upon it! fii sigur! te asigur! crede-mă! he is to
be ~ed upon este un om de încredere / de cuvânt / de nădejde; the report is not to be
~ed upon ştirea nu e sigură; (fam.) there is no ~ing upon them nu te poţi bizui pe ei.
dependability [diipcnda'biliti] s. încredere (pe care o inspiră cineva sau ceva).
dependable [di'pendabl] adj. de încredere, de nădejde, de cuvânt, pe care se poate conta.
dependableness [-nis] s.v. d e p e n d a b i l i t y .
dependably [-i] adv. într-un mod demn de încredere.
dependance [di'pendsns] s. v. d e p e n d e n c e .
dependancy [-i] s.v. d e p e n d e n c y .
dependant [di'pcndant] adj. s.v. d e p e n d e n t .
dependence [di'pcndans] s. 1. (on, upon) dependenţă; atârnare (de); subordonare,
supunere (faţă de); to bring under ~ of a supune (cu dat.), a face să depindă de; to live
in ~ of smb. a trăi pe socoteala / pe cheltuiala cuiva. 2. asociaţie, asociere, legătură; ~
of ideas asociaţie de idei. 3. încredere, credinţa; to place ~ in / on smb. a-şi pune încrederea
în cineva; we put no ~ on him nu avem nici o încredere în el; there was no ~ (to be
placed) on her nu te puteai încrede în ea. 4, (rar) sprijin, reazem, proptea; he was her
sole ~ el era singurul ci sprijin. 5. (jur.) aşteptare a rezolvării (unui proces etc.).
dependency [-i] s. 1. v. d c p c n d e n c e . 2 . domeniu subordonat; ţară dependentă;
colonie. 3.pl. dependinţe, acareturi. 4. (automatică) funcţie.
dependent [di'pcndsnt] I. adj. I. (on, upon) dependent (de); în subzistenţa (cu gen.)
2. supus, atârnat. 3. (gram., despre propoziţie, expresie, cuvânt) subordonat, dependent.
II. s. 1. persoană întreţinută. 2. servitor. 3. (ist.) vasal.
dependent events [~ i'vents] s. pi. evenimente statistic dependente.
dependent signal [~ 'signal] s. (ferov.) semnal închis / blocat.
dependent variable [~ 'vesrbbl] s. 1. (mat.) variabilă / dependentă. 2. (automatică)
mărime dependentă.
depeople [di:'pi:pl] vb. tr. (rar) a depopula.
depersonalization [dbp^sanalai'zei/an] s. (psih.) depersonalizare.
depersonalize [idi:'p3:snplaiz] vb. tr. a depersonaliza.
dep(r)eter ['depi(r)tar] s. (constr.) finisaj (exterior) din mortar şi pietricele.
dephase [di'ieiz] vb. tr. (electr.) a defaza.
dephlegmate [di'flegmeit] vb. tr. (chim.) a deflegma.
dephlegmation [Tdi:flcg'mei/3n] s. (chim.) deflcgmare.
deposit bank
dephlegmator [di'flegmata1", .dKfleg'meita1"] s. (chim.) deflegmator.
dephosphorization [diifosfsri'zei/an, -rai'z-] s. (chim.) defosforarc.
dephosphorize [di:'fosf9raiz] vb. tr. (chim.) a defosfora.
depict [di'pikt] vb. tr. 1. a picta, a zugrăvi. 2. a descrie, a zugrăvi (în cuvinte),
a reprezenta, a evoca.
depicter [-ar] s. pictor; persoană care zugrăveşte; evocator.
depiction [di'pik/snj s. 1. tablou, pictură. 2. (jig.) descriere, zugrăvire, evocare.
depictive [di'piktiv] adj. ~ of descriind, zugrăvind, care descrie.
depictor [di-piktor] s.v. d e p i c t e r .
depicture [diipikt/9r] I. vb. tr. v. d e p i c t . II. s. zugrăvire, descriere.
depilate ['depileit] vb. tr. a (d)epila.
depilation [<de pi'lei/an] s. (d)epilare.
depilatory [di'pibtori, de'p-, amer. şi -tou-] I. adj. (d)epilator. II. s. (d)epilator, substanţă
(d)cpilatoare.
deplanate ['dcpbnit, di'plcinit] adj. (despre suprafeţe) netezit, aplanat.
deplane [di'plein] vb. A. intr. (av.) a coborî din avion. B. tr. a debarca (trupe etc.) din
avion.
de plano [di:'pleinou] (lat.) de plano.
deplenish [di'plcni/] vb. tr. a goli (buzunarele etc.), a descompleta; a despuia de rezerve
/ mărfuri sau provizii.
deplete [di(:)'pli:t] vb. tr. 1. a goli, a termina, a istovi, a epuiza (rezerve, stocuri, provizii);
a degrada. 2. a curăţa, a uşura (intestinele). 3. (med.) a descongestiona (sistemul sanguin).
depleted uranium [di(:)'pli:tid juaraanjam] s. uraniu sărăcit.
depletion [di(:)'pli:/an] s. 1. golire, epuizare, istovire. 2. (med.) evacuare / curăţire a
intestinelor; sângerare; luare de sânge.
depletive [di(:)'pli:tiv] adj., s. (med.) purgativ.
depletory [di(:)'pli:t9ri] adj. v. d e p l e t i v e .
deplorable [di'pb:r9bl, -'pbor-j adj. deplorabil, de plâns, trist, jalnic, lamentabil,
regretabil.
deplore [di'pb:1", -pbs r ] vb. tr. 1. a jeli, a deplânge, a regreta. 2. a lua notă cu regret
de, a fi şocat de, a fi scandalizat de.
deploy [di'pbi] (mil.) I. vb. A. tr. 1. a desfăşura (unităţi). 2. a amplasa (rachete). B. intr.
a se deplia, a se desfăşura. II. s. desfăşurare.
deployment [-mont] s. 1. (mii.) desfăşurare. 2. deschidere a paraşutei. 3. amplasare
(de arme nucleare etc.).
deplumate [di'plmmit, -cit] adj. (ornit.) fără pene.
deplume [di'plurm] vb. tr. a smulge penele (cu dat. şau geu.), a jumuli.
depoetize [di'pouitaiz] vb. tr. (rar) a dezmetici, a readuce pe pământ.
depolarization ['diipoubrai'zeijpn, -ri'z-] s. (fiz.) depolarizare.
depolarize [di:'poubraiz, rdi:'p-] vb. tr. (/iz.) 1. a schimba direcţia polarizării (unei raze),
a depolariza. 2. (fig.) a dezorienta, a tulbura, a zdruncina (convingeri, prejudecăţi).
depolarizer [-3r] s. (fiz.) depolarizator.
depolish [di'p;>li/] vb. tr. (tehn.) a mătui, a lua lustrul (cu gen.).
depollute f.di:p^'lu:t, -ju:t] vb. tr. a dcpolua, a înlătura poluarea din.
depolymerization [dbpDlimarai'zei/sn] s. (chim.) depolimerizare.
depolymerize [dii'p^limaraiz] vb. tr. (chim.) a dcpolimeriza.
depone [di'poun] vb. A. intr. (scot. jur.) a depune mărturie sub jurământ. B./r. a jura. .
deponent [-ant] I. s. 1. (jur.) martor, deponent. 2. (grec. şi lat. gram.) verb deponent
(pasiv ca formă, activ ca sens). II. adj. (gram.) deponent.
depopularize [di'p^pjubraiz] vb. tr. a face nepopular.
depopulate [di:'p:>pjuleit] vb. A. tr. a depopula, a reduce populaţia. B. intr. (rar) a se
depopula.
depopulation [dbpopju'lei/an, 'di:ip-] s. depopulare.
depopulative [di:'pr>pjubtiv] adj. care duce la depopulare.
deport1 [di'po:t] vb. tr. a expulza; a deporta, a exila, a surghiuni.
deport2 vb. rej7. (înv.) a se comporta, a se purta.
deportation [idi:po:'tei/3n] s. expulzare, deportare, exilare, surghiun, surghiunire.
deported [di'po:tid] adj., s. deportat.
deportee [.di:pr>;rti:] s. 1. deportat. 2. exilat, surghiunit. 3. (în India) deţinut.
deportment [di'p^:tni9nt] s. 1. comportament, purtare, conduită, maniere. 2. (chim.)
acţiune (a unui metal).
deposable [di'pouzabl] adj. amovibil; care poate fi mutat sau concediat.
deposal [di'pouz^l] s. destituire; detronare; mazilire.
depose [di'pouz] I. vb. A. tr. a destitui, a demite; a detrona; a scoate din funcţie; a mazili.
B. intr. (jur.) a depune (sub jurământ). II. s. (metal.) depunere, sedimentare.
deposit [di'pozit] I. vb.tr. l.a(de)pune (într-un loc anumit). 2. (desprepăsări) a oua.
3. a sedimenta, a depune; (chim.) a depune, a precipita. 4. a depozita, a încredinţa (spre
păstrare şi fructificare), a depune (la o bancă). 5. a da ca acont / avans; a da ca garanţie
/ zălog / cauţiune. II. s. 1. depunere, depozit (încredinţat spre păstrare). 2. (ec.) bani
(depuşi la bancă) cu dobândă; to place money on ~ a depune bani (la bancă). 3. (ec.)
depozit; bani depuşi (în bancă). 4. depozit, sediment, strat; (chim.) sediment; precipitat;
condensat; ~ of scale (incrustation) depunere de piatră; to form a ~ a se depune; ~of
silver precipitat de argint. 5. (tehn.) fund de rezervor. 6. (geol., mine) zăcământ, depozit
natural, depunere aluvionară; sediment. 7. (metal.) depunere, placare, izolaţie. 8. (electr.)
depunere de noroi (la acumulator).
deposit account [~ a'kaunt] s. (ec.) cont purtător de dobândă din care banii nu pot fi
ridicaţi decât la expirarea termenului pe care au fost depuşi.
depositary Idi'pozitari] s. (ec.) 1.depozitar, consemnatar. 2. v. d e p o s i t o r y .
depositation [diip^zi'tci/sn] s. (ec.) depunere, consemnare.
deposit bank [di'pozit 'ba;nk] s. (ec.) bancă de depuneri.
deposit capital
deposit capital [~ Tcaepital] s. (ec.) capital vărsat.
deposited metal [di'pozitid rmetl] s. (metal.) metal de adaos.
deposit formation [di'pozit foi'mei/an] s. (chim.) formare de depozite / de depuneri.
deposition [idepo'zi/sn, idi:p-] s. 1. destituire; revocare; detronare, răsturnare. 2. (bis.)
tablou înfăţişând coborârea de pe cruce. 3. (jur.) depoziţie sub jurământ. 4. (geol.) depunere,
sedimentare; stratificaţie; depozit; haldă. 5. (ec.) depunere, depozitare. 6. (text.) depunere
(a materiei prime).
deposition plane [~ 'plein] s. (geol.) plan de depunere.
depositor [di'pDzito1"] s. 1. depunător. 2. depozitor (aparat de depozitat).
depository [-torij s. magazie, depozit, antrepozit; (fig.) he is a ~ of learning e tobă
de carte / de învăţătură, e o enciclopedie.
deposit tip [di'pozit 'tip] s. (Iiidr.) depuneri pe fund.
deposit welding [~ iweldin] s. (metal.) sudură de aport.
depot ['depou] s. 1. depou; parc; garaj. 2. magazie; antrepozit; hambar. 3. (mii.) depozit;
cartier general al regimentului; centru pentru instruirea recruţilor; parte sedentară a
regimentului. 4. lagăr de prizonieri. 5. centru de comerţ, piaţă. 6. [rdi:pou] (amer.ferov.)
gară; freight ~ gară de mărfuri; shunting ~ (gară de) triaj. 7. atr. de rezervă, de schimb.
depotentiate [idi:pou'ten/ieit] vb. tr. a lua puterea (cu gen.), a facc neputincios, a reduce
la neputinţă.
depravate ['deproveit] vb. tr. v. d e p r a v e .
depravation [idepro'vei/pn] s. depravare, corupere, pervertire, stricăciune.
deprave [di'preiv] vb. tr. a deprava, a perverti, a corupe, a strica.
depraved [-d] adj. depravat, stricat.
depravedness [-dnis] s. v. d e p r a v i t y.
depraver [-ar] s. seducător, ademenitor.
depravity [di'prseviti] s. 1. depravare; perversiune morală, viciu. 2. (rel.) coruptibilitate
înnăscută a omului.
deprecate ['deprikeit] vb. tr. 1. a dezaproba, a pleda contra (cu gen.),* to ~ hasty action
a critica / a combate / a dezaproba acţiunile pripite. 2. (înv.) a se ruga ca (ceva) să nu se
întâmple.
deprecating [-in] adj. dezaprobator; de dezaprobare.
deprecation [.depri'kei/an] s. 1. dezaprobare, critică, obiecţie. 2. (înv.) rugăminte;
rugăciune.
deprecative ['deprikeitiv] adj. 1. dezaprobator, depreciator; peiorativ. 2. v.
d e p r e c a t o r y (1).
deprecator [,deprikeitorj s. 1. adversar, oponent. 2. (înv.) rugător; solicitant.
deprecatory ['deprikotori, -keit-] adj. 1. care exprimă neplăcere / dezaprobare;
dezaprobator. 2. care înduplecă. -
depreciate [di'pri:/ieit, mai rar, -sicit] vb. A. tr. 1. a deprecia / a scădea / a micşora
preţul / valoarea (cu gen.). 2. a înjosi, a discredita, a subestima, a subaprecia, a dispreţui,
a denigra. B. intr. a se deprecia, a scădea în valoare.
depreciatingly [-irjli] adv. depreciativ, dispreţuitor, neglijent.
depreciation [diiprh/i'eijbn, mai rar, -si'ei-] s. 1. depreciere. 2. (ec.) devalorizare;
depreciere; amortizare. 3. (ec.) reducere / rabat pentru deteriorare (prevăzută în bilanţ,
evaluare etc.). 4. dispreţuire, neglijare. 5. uzură.
depreciative [di'pri:/ieitiv] ad/, v. d e p r e c i a t o r y .
depreciatory [di'pri'/ioteri, -/icitori] adj. depreciator, depreciativ, care depreciază / scade
/ micşorează.
depredate ['deprideit] vb. tr. 1. a prăda, a jefui. 2. a devasta, a pustii.
depredation [idepri'dei/an, -pro'd-] s. 1. jaf, pradăciune, furt. 2.pl. ravagii, pustiire.
depredator ['deprideito1", -prod-] s. 1. spoliator, distrugător. 2. jefuitor, hoţ.
depredatory [di'predoteri] adj. de spoliere, de distrugere.
depress [di'pres] vb. tr. 1. a lăsa / a trage în jos, a cobori, a lăsa (ochii) în jos; to ~
one's voice a coborî vocea. 2. (rar) a umili, a înjosi. 3. a reduce activitatea (cu gen.),
a slăbi, a micşora; the trade is ~ed activitatea comercială e redusă / în stagnare. 4. a
deprima, a indispune, a descuraja. 5. (auto etc.) a apăsa pe (o pedală). 6- (mine) a scufunda,
a prăbuşi.
depressant [-ant] I. adj. 1. deprimant. 2. (med.) sedativ, calmant. II. s. 1. (med.) sedativ,
calmant. 2. (mine) depresant (reactiv).
depressed [di'prestj adj. 1. lăsat în jos etc. (v. d e p r e s s 1). 2. (ec.) în stagnare, lipsit
de animaţie. 3. abătut, deprimat, indispus.
depressed arch [~ a:t/] s. (constr.) arc pleoştit.
depressed area [~ eorio] s. regiune lovită de criză.
depressing [di'presin] adj. deprimant, apăsător, împovărător, trist; care descurajează.
depression [di'pre/an] s. 1. depresiune, criză; ~ of trade stagnare a comerţului.
2. depresiune; scobitură, adâncitură, cavitate; şes, câmpie; ~ in the ground adâncitură,
depresiune (în teren). 3. (astron.) unghi de declinare a unei stele etc. 4. deprimare,
descurajare, întristare; reducere a vitalităţii, slăbire 5. (mil.) declinare (a tunului).
6. depresiune barornetrică. 7. (fiz.) rarefiere, rărire; vid, gol.
depressive [di'presiv] adj. 1. v. d e p r e s s i n g . 2. (psih.) depresiv.
depressor (muscle) [di'presor (muşi)] s. (anat.) muşchi depresor.
depressurize [>di;'pre/oraiz] vb. tr. a depresuriza.
deprivable [di'praivobl] adj. amovibil; revocabil.
deprival [di'praival] s. v. d e p r i v a t i o n .
deprivation [-depri'vei/an, 'di:prai'v-j s. 1. (of) pierdere, lipsire, deposedare (de).
2. destituire (mai ales dintr-o funcţie bisericească). 3. pierdere; that is a great ~ este o
pierdere mare.
deprive [di'praiv] vb. A. tr. 1. a destitui (mai ales dintr-o funcţie bisericească). 2. to ~
of a lipsi de, a priva de, a opri de la; to ~ of rights a lipsi, a priva de drepturi; ~ed of
262
the means of production lipsiţi de mijloacele de producţie. B. refl. a-şî impune un regim
de privaţiuni; a posti.
depth [dcpG] s. 1. adâncime, profunzime, adânc; 10 feet in ~ adânc de 10 picioare;
he is beyond / out of his ~ a) nu mai atinge pământul; b) (fig.) copleşit / depăşit (de o
problemă etc.); don't go out of your ~ nu te duce prea adânc (în apă). 2. loc adânc,
prăpastie, abis; (ftg.) mare; pl. (poetic) hău, genune. 3. (ftg.) străfund, adânc; inimă; toi;
in the ~ of winter în-toiul iernii; in the ~ of night în adâncul / în toiul nopţii; into the ~s
of the forest în inima codrului; in the ~ of despair în culmea disperării; in the ~ of
misery în culmea mizeriei. 4. (telin.) adâncime; profunzime; grosime; ~ of ballast grosime
a stratului; ~ of field profunzime a câmpului; ~of focus profunzime focală; ~of the well
adâncime a puţului; ~ of wing profunzime a aripei. 5. intensitate, tărie (a culorii). 6.(fig.)
adâncime, profunzime (a spiritului); şiretenie. 7. (fig.) opacitate; obscuritate; lipsă de
inteligenţă. 8. (tehn.) adâncime; grosime; înălţime. 9. (geol.) grosime a stratului (între
culcuş şi acoperiş).
depth bomb ['depG tom] s. (mar.) bombă de adâncime / antisubmarină; grenadă
antisubmarină.
depth charge [~ 1/0x13] s. v. d e p t h b o m b .
depth gauge [~ geid3] s. sondă, măsurător de adâncime.
depthing tool ['depSirj rtu;l] s. 1. (tehn.) teşitor. 2. dispozitiv pentru verificarea
excentricităţii roţilor unui ceasornic.
depthless ['depOlis] adj. 1. puţin adânc, fără adâncime. 2. (fig.) fără fund, nesfârşit,
nelimitat.
depth micrometer ['dcpO mai'kromitor] s. micrometru de adâncime.
depthograph [dcp9o'gra;f] s. (mine) înregistrator de nivel; indicator de nivel.
depth psychology ['depG >saikolod3i] s. (psih.) psihologie a subconştientului.
depth range [rdep0 rreind3] s. (mine) interval de gaură.
depurant [de'pju(a)rant] adj. s. v. d e p u r a t i v e .
depurate [idepju'reit, de'pju:rcit] vb. tr. (med.) a depura, a curaţi.
depuration [idepju'rei/pn] s. (med.) depurarc, curăţire.
depurative ['depju(:)reitiv, de'pjmrativ] adj., s. (med.) depurativ.
deputation [idepju'tei/an] s. 1. delegaţie, deputăţie. 2. delegaţie, împuternicire.
depute [di'pju:t] vb. tr. 1. a delega, a împuternici, a numi. 2. a transmite puterea (cuiva).
deputize ['depjutaiz] vb. intr. 1. a reprezenta (pe cineva). 2. (muz.) a dubla, a înlocui
(pe cineva). 3. a fi numit ca deputat. 4. to ~ for a înlocui (pe cineva).
deputy ['depjuti] s. 1. deputat, delegat, reprezentant; Chamber of Deputies Camera
Deputaţilor (în parlamentul francez şi din alte ţări); by ~ prin procură, din împuternicire.
2. locţiitor, ajutor, adjunct. 3. (amer.)prese, de la d e p u t y s h e r i f f. 4. (mine) armator,
lucrător la susţinerea lucrărilor subterane; şef de echipă răzpunzător de siguranţa minei;
maistru miner; delegat al minerilor.
deputy chairman [~ 't/eomon] s. vicepreşedinte.
deputy manager [~ rma3nid30r] s. director adjunct.
deputy member [~ imembor] s. membru supleant.
deputy minister [~ <ministor] s. ministru adjunct, adjunct al ministrului.
deputy overman [~ 'ouvomam],pl. deputy overmen [~] s. (mine) prim-maistru miner.
deputy sheriff [~ i/erif] ş. (amer.) şerif adjunct, ajutor de şerif.
deputyship l'depjuti/ip] s. suplinire, înlocuire.
deracinate [di'rcesineit] vb. tr. a dezrădăcina, a scoate din rădăcină; a smulge, a stârpi,
a extirpa (şi fig.).
deracination [diira?si'nei/an] s. dezrădăcinare, stârpirc (şifig.).
deraign [di'rein] vb. tr. (jur., rar) 1. a respinge (o cerere) 2. a dovedi. -0- (înv. mii.)
to ~ battle a se aşeza în linie de bătaie.
derail [di'reil] (ferov.) vb. A. tr. a cauza deraierea -(unui tren); the train was ~ed trenul
a deraiat. B. intr. (rar) a deraia.
derailment [-mont] s. (ferov.) deraiere.
derange [di'reind3, do'r-] vb. tr. a,deranja, a încurca, a stânjeni, a tulbura, a supăra;
a dezorganiza; a întrerupe.
derangeable [-obl] adj. care se deranjează, care se strică (uşor); (despre sănătate) şubred,
debil.
deranged [-d] adj. deranjat; stricat; nebun, ţicnit; his stomach is ~d are stomacul
deranjat; to become (mentally) ~d a înnebuni, a-şi pierde minţile, a se ţicni.
derangement [-mont] s. 1. deranjare, stânjenire, tulburare, dezorganizare. 2. (şi ~ of
mind) deranjament mintal.
derate [dhreit] vb. tr. a scuti (industria) de impozite locale (după „Derating Act", o
lege din 1929).
de-ration ['dii'rei/an] vb. tr. a vinde la liber (un articol care înainte se vindea pe cartelă).
derationing [di'rse/onirj] s. desfiinţare a sistemului de vânzare pe bază de cartelă.
deratization [idiraîtai'zei/n] ş. deratizare.
Derby s. 1. ['da:bi| derby (concursuri hipice anuale la Epsom, Downs, în Surrey,
instituite de earl-ul de Derby în 1780). 2. derby [rdo:bij (amer.) pălărie tare bărbătească.
3. derby ['do:bi] (amer., canad.) cursă, întrecere.
Derby blue [~ 'blu:] s. culoare albastru-roşiatic,
Derby day [~ dei] ş. ziua'concursuriior hipice de la Epsom (prima miercuri din iunie).
Derby dog [~ dog] s. 1. câine rătăcit pe pista derby-ului, din pricina căruia se produc
accidente. 2. (/ig.) întrerupere inoportună; observaţie inoportună.
Derby recruit [~ ri'kru:t] s. (ist.) soldat recrutat sub regimul introdus de lordul Derby
(1915).
Derby red [~ red] s. roşu de crom.
Derbyshire neck [rdo:bi/io 'nek] ş. (med.) guşă.
deregister [di:tred3istor] vb. tr. a radia din registru (o societate etc.).
deregistration [di:ired3is'trci/3n] s. radiere din registru (a anei societăţi etc.).
dereisrn [>di;'ri:iz3rn, dei'rei-] s. (psih.) autism.
263
derelict j'derilikt] I. adj. 1. părăsit, abandonat, lăsat în părăsire 2. (despre un vas pe
mare) fără comandă. 3. (amer.) care comite o contravenţie / o infracţiune; to be ~ in
one's duty a fi neglijent cu îndatoririle sale. II. s. 1. (jur.) proprietate părăsită. 2. (mar.)
dcrelicvă, epavă abandonată; vas abandonat. 3. copil sau câine părăsit. 4. om pus la index.
5. (amer.) om fără cuvânt. 6. pământ uscat, format prin retragerea mării.
dereliction [tderi'lik/an] s. 1. părăsire, abandon(arc). 2. călcare; lipsă; ~ of duty neglijare
a datoriei; neglijenţă în serviciu. 3. omitere, scăpare. 4. retragere a mării descoperind un
uscat nou; aluviune marină.
derequisition [di:.rekwi'zi/an] vb. tr. a scoate de sub rechiziţic (mai ales clădiri publice).
derestrict [idi:ri'strikt] vb. tr. a ridica restricţile în privinţa (cu gen.).
deride [di'raid, do'r-] vb. tr. a lua în râs / în bătaie de joc / în derâdere, a-şi râde de,
a ridiculiza, a zcflcniisi.
derider [-9r] s. zeflemist, batjocoritor.
deridingly [-irjli] adv. v. d e r i s i v e l y .
derisible [di'rizibl, -za-] adj. rizibil, de râs, ridicol, caraghios.
derision [di'^^n, da'r-] s. derâdere, batjocură, bătaie de joc; obiect de batjocură; to be
the ~ of a fi batjocura (cuiva); to be in ~ a fi obiect de batjocură, a fi luat în zeflemea;
to hold in ~ a batjocori, a dispreţui; to say smth. in ~ a spune ceva în batjocură.
derisionary [di'ri35n5ri] adi. (rar) v. d e r i s i v e .
derisive [di'raisiv, -'riziv] adi. 1. batjocoritor; ironic; ~ approbation aprobare ironică.
2. ridicol, caraghios; ~ attempts încercări ridicole / neserioase.
derisively [-li] adv. batjocoritor, ironic, în batjocură.
derisiveness [-nis] s. batjocură; derâdere.
derisory [di'raissri] adj. v. d e r i s i v e (1).
derivable [di'raivsblj adj. ~ from care derivă / provine / se trage din / de la.
derivation [ideri'vei/an] s. 1. derivare; provenienţă, origine; izvor, sursă. 2. (lingv.)
derivare, origine. 3. (mat.) derivaţie; deducere. 4. (electr.) derivaţie, branşament; bifurcare.
derivational [-al] adj. 1. derivational, de derivaţie. 2. derivat.
derivative [di'rivotiv, da'r-] I. adj. 1. derivat. 2. (med.) rcvulsiv. II. s. 1. (lingv.) (cuvânt)
derivat. 2. (mat.) (funcţie) derivată; număr derivat. 3. (chim.) derivat. 4. (automatică)
derivativ.
derisivately [-li] adv. prin derivare.
derive [di'raiv, da'r-] vb. A. tr. 1. (from) a deriva; a obţine, a scoate, a trage (de la);
to ~ an income a scoate, a obţine un venit; he ~s his character from his father caracterul
ÎI moşteneşte de la tatăl sau; you will ~ little profit from it n-o să ai prea mult de câştigat;
the word "evolution" is derived from Latin cuvântul „evoluţie" e derivat din limba
latină; I M1 no pleasure from his visit vizita lui nu mi-a făcut deloc plăcere. 2. a deriva,
a devia, a abate (o apă). 3. (mat., log.) a deduce; a obţine. 4. (electr.) a deriva. B. intr.
to ~ from a proveni din / de la, a-şi avea originea În, a deriva din, a se trage din,
derived [-d] adj. 1. derivat. 2. secundar.
derived curve [di'raivd 'kş:v] s. (mat.) curbă diferenţială.
derived function [~ 'fAnkfan] s. (mat.) funcţie derivată.
derni(a) ['d3:m(3)] s. (anat.) derrnă; piele.
dermal ['darnel] adj. (anat.) dermic, dermal, cutanat.
dermatic ['daimaHik] adj. v. • d c r m a 1.
dermatitis [idsims'taitis] s. (med.) dermatită, inflamare a pielii.
dermatogen [d3:'ma2t3d3en] s. (bot.) dermatogen.
dermatological [idamwto'lrx^ikal] adj. dermatologic.
dermatologist [idamia'tolsdsist] s. 1. (med.) dermatolog, specialist în boli de piele.
2. (fam.) pielar.
dermatology [ido:ni9'tobd3i] s. dermatologie.
dermatosis [idsmia'tousis] s. (med.) dermatoză, boală de piele.
dermic ['dsimik] adj. v. d e r m a l .
dern [ds:n] vb. tr. v. d a r n 2 .
dernier ['desnjei] adj. (jr.) ultim; ~ cry ultimul strigăt al modei; ~ resort ultimă resursă
/încercare.
derogate ['derageit, -roug-)] vb. intr. 1. a deroga, a se înjosi. 2. to ~ from a reduce
din, a scădea din, a aduce o atingere (cu dat.),- to ~ from smb.'s reputation a ştirbi / a
vătăma reputaţia cuiva.
derogation [iders'gci/sn, -roug-] s. derogare, înjosire; slăbire, reducere, ştirbire,
micşorare (a demnităţii etc.); detracţiunc, discreditare; it is said on ~ of his character
aceasta se spune pentru a-1 discredita.
derogative [di'rogativ] adj. (to, of) dezavantajos; păgubitor (pentru).
derogatory [di'rogatari, ds'r-] adj. 1. derogatoriu, care scade prestigiul; nedemn,
nevrednic, înjositor. 2. (from, to) dezavantajos; păgubitor (pentru). 3. peiorativ,
depreciator. 4. contrar celor stabilite de lege.
derrick ['derik] s. 1. (tehn.) macara derrick, macara învârtitoare; (mar.) bigă (de
încărcare). 2. (mine) turlă a sondei, turlă. 3. (mv.) spânzurătoare (după numele unui călău
londonez de la sfârşitul sec. XVI).
derrick bloc [~ 'bbk] s. (mine) scripete.
derrick board [~ bo:d] s. (mine) pod de turlă de sondă.
derrick crane [~ krein] s. (tehn.) macara derrick.
derrick leg [~ leg] s. (mine) piciorul turlei.
derrick-man [~man],pl. derrick-men [~] s. (mine) turlist, podar.
derring-do ['derirj'du:] s. îndrăzneală nebună, temeritate, bravură.
derringer ['derind33r] s. deringer, pistol scurt de calibru marc.
derust [»di:'rAst] vb. tr. a curăţa de rugină, a îndepărta rugina de pe.
derv [ds:v] s. motorină (pentru motoare diesel).
dervish ['da:vij] s. derviş; dancing ~ derviş dansator; howling ~ derviş urlător.
desalinate [<di:saelineit] vb. tr. a desaliniza; a desăra.
desertless
desalination [dhsseli'iiei/anj s. desalinizare.
desalinization [dbScElinai'zei/an] s. v. d e s a l i n a t i o n .
desalinize [idi:'sa?linaiz] vb. tr. a desaliniza.
desalt [di'so:lt] vb. tr. a desăra.
desand [di;'saend] vb. tr. a denisipa.
descale [di:'skeil] vb. tr. a curăţa (un cazan) de piatra depozitată pe fund.
descant I. [dis'kasnt, des-] vb. intr. 1. a cânta (mai ales cu voce de soprană), a face
variaţiuni sau triluri. 2. to ~ upon a perora despre, a vorbi mult despre, a insista mult
asupra (cu gen.). II. fdeskamt] s. 1. cântec, melodic. 2. (muz.) soprano; variaţiuni; triluri;
(înv.) melodie, armonie. 3. comentariu, remarcă, observaţie.
Descartes' theorem [dei'ka:ts 'Sisrsm] s. (mat.) teorema lui Descartes.
descend [di'send] vb. A. intr. 1. a (s)cobori; a se lăsa în jos. 2. a descreşte, a cădea.
3. (astron.) a coborî sub orizont. 4. to ~ from a) a descinde din, a proveni din / de la,
a coborî din, a trece de la (genera! la particular); to ~ from a peasant family a se trage
dintr-o familie de ţărani; b) a trece de la / din; to ~ from father to son a trece din tată
în fiu; de la tată la fiu; to ~ upon a se năpusti (din zbor) asupra; a tăbărî asupra, a năvăli
asupra, a ataca; to ~ to a condescinde să, a binevoi să. B. tr. a coborî (dealul, scările).
descendable [-abl] adj. v. d e s c e n d i b l e .
descendance [di'sendans] s. descendenţă, provenienţă, obârşie, origine.
descendant [di'scndsnt] s. 1. descendent, urmaş, coborâtor. 2. (chim.) produs al reacţiei.
descendence [di'sendans] s. v. d e s c e n d a n c e .
descendent [~] adi. 1. descendent, coborâtor. 2. (s)coborâtor.
descendibility [di'sendi'biliti] s. (jur.) transmisibilitate.
descendible [di'sendibl] adj. 1. coborâtor, care poate coborî. 2. (jur.) transmisibil.
descent [di'sent] s. 1. coborâre; (av.) aterizare; (av.) forced ~aterizare forţată. 2. coborâş,
pantă coborâtoare; Versant. 3. atac, năvală (de obicei de pe mare); debarcare; descindere
(a poliţiei). 4. cădere, declin. 5. descendenţă, obârşie; generaţie; this land was theirs
during four ~s acest pământ lc-a aparţinut de-a lungul a patru generaţii. 6. transmitere
de proprietate / titlu / calitate prin naştere. 7. transmitere, moştenire (a trăsăturilor de
caracter etc.). 8. (metal.) golire; gură de golire. 9. (mine) coborâre (ui mină); calc de
intrare (în mină).
describable [dis'kraibabl] adj. descriptibil, care poate fi descris.
describe [dis'kraib] vb. A.tr. 1. a descrie, a zugrăvi, a înfăţişa, a reprezenta; to ~ one's
purpose a-şi preciza ţelul / scopul. 2. a desena, a descrie (prin mişcare, o figură
geometrică). 3. to ~as a prezenta drept / ca, a califica drept; a socoti, a considera. B. rejl.
to ~ oneself as a se prezenta drept, a se da drept; a se pretinde, a se socoti.
describer [-3r] s. persoană care descrie, care zugrăveşte.
description [dis'krip/an] s. 1. descriere, zugrăvire, înfăţişare, prezentare; no one
answering to that ~ nimeni care să corespundă acestor semnalmente; past / beyond all
~ indescriptibil, de nedescris, fără seamăn; it beggars / baffles all ~ depăşeşte orice
descriere. 2. fel, neam, soi; books of every ~ cărţi de tot soiul; people of this ~ oamenii
de felul acesta; he is a man of your ~ este un om în genul tău; some ~ of a machine
un fel de maşină; a woman of a certain ~ o femeie dintr-o anumită lume; choice ~s
sorturi alese.
descriptive [dis'kriptiv] adj. descriptiv; figurativ; demonstrativ; ~ of care descrie /
zugrăveşte.
descriptive atribute [~ 'a?tribju:t] s. (gram.) atribut descriptiv.
descriptive geometry [~ dji'omitri] s. (/nat.) geometrie descriptivă.
descriptiveness [dis'kriptivnis] s. putere de a descrie; plasticitate.
descriptor [dis'kripta1-] s. (infor.) descriptor. ■
descry [dis'krai] vb. tr. a distinge, a deosebi, a observa, a zări (din depărtare).
desecrate ['dcsikrcit] vb. tr. 1. a lua (cuiva) darul preoţiei; a lipsi de caracterul sacru.
2. a profana, a pângări, a spurca (cele sfinte). 3. (rar) to ~ to a închina, a consacra (unei
zeităţi rele etc.).
desecration [idesi'krei/pn] ş. profanare, pângărire, spurcare.
desecrator ['desikreit3r] s. profanator, pângăritor.
deseeding machine [di'si:dirj ma'/im] s. (agr.) maşină de desămânţat sau decapsulat.
desegregate [di:'segrigeit] vb. tr. (în S.U.A.) a desegrega, a desfiinţa segregaţia rasială
în (şcoli etc.).
desegregation [idiiscgri'gei/an] s. desegregaţie.
desensitize ['dk'sensitaiz] vb. tr. (fot.) a desensibiliza.
desensitizer [»di:'sensitaizar] s. (chim., fot.) desensibilizator.
deserialization [diiisiarialai'zci/^n] s. (infor.) descrializarc.
desert 1 1. [di'zait] vb. A. tr. a părăsi, a abandona, a lăsa în părăsire; his strength ~ed
him l-au părăsit puterile. B. intr. (from) a dezerta, a fugi (din, de la). II. ['dezot] adj.
pustiu, deşert; a ~ island o insulă pustie / nclocuită. III. ['dezot] s. 1. deşert, pustiu,
pustietate. 2. (fig.) subiect arid / lipsit de interes; preocupare nerodnică; epocă neinteresantă
etc.
desert2 [di'zait] s. merit; faptă (bună sau rea); răsplată, pedeapsă; to treat people
according to their ~s a se purta cu oamenii după meritele lor; he will receive his ~ o
să-şi primească răsplata; (pop.) to give smb. his ~s a burduşi pe cineva în bătaie, a stâlci,
a snopi pe cineva; to get / to meet with / to come by one's ~s a căpăta ceea ce merită;
a fi răsplătit după meritele sale.
deserted [di'zoitid] adj. 1. (despre persoane) abandonat, părăsit. 2. (despre locuri) pustiu,
deşert.
deserter [di'z3:t3r] s. dezertor; transfug.
desertion [di'zaijanjs. 1. delăsare, părăsire, neglijare; in utter ~părăsit de toţi (şi toate),
în completă părăsire. 2. dezertare.
desertless [di'zsitlis] adj. (rar) fără merite.
desert rat
desert rat ['dezat rraH] s- (/am.) soldat britanic care a făcut armata în desertul
nord-african în perioada 1941-42.
desert ship [~ fip] s. (fig.) corabia deşertului, cămilă.
Desert State [~ 'steit] s. (amer.) (folosit ca supranume) Statul Utah.
deserve [di'za:v] vb. A. tr. a merita, a fi demn de, a fi vrednic de; he has not ~d that
from you n-a meritat asta de la tine; one good turn ~s another un serviciu merită un
contraserviciu; to ~ praise a fi vrednic de laudă; to ~ill of a merita pedeapsa de la. B. intr.
to ~ well of a merita răsplata de la; to ~ well of one's country a binemerita de la patrie;
he richly / thoroughly ~s it o merită cu prisosinţă.
deserved [-d] adj. (bine)meritat.
deservedly [-idli, amer. -edli] adv. după merit, pe merit, pe bună dreptate.
deservedness [-idnis] s. dreptate, justeţe (a unei pedepse).
deserver [s'\ s. persoană merituoasă.
deserving [-in] adj. merituos, meritoriu; to be more ~ than lucky a fi mai puţin norocos
decât (o) merită; ~ of care merită, meritând, vrednic de; ~ of a better cause vrednic de
o cauză mai bună; to be ~ of a merita, a fi vrednic de.
deservingness [-irjnis] s. merit, valoare.
desexualize [di;'seksjualaiz] vb. tr. 1. a desexualiza. 2. a castra.
deshabille [,deizaî'bi:ei, -zo'b-, -'bi:lei, deza'bije] s. v. d i s h a b i 11 e.
desiecant ['desikont] I. adj. deshidratant. II. s. substanţă deshidratantă, deshidratam.
desiccate f'desikcit] vb. tr. 1. a usca. 2. a deshidrata.
desiccated milk fdesikeitid 'milk] s. lapte praf.
desiccation [idesi'kei/an] s. uscare.
desiecative [de'sikativ, di's-, 'desikativ] s. sicativ.
desiccator ['desikeitar] s. (tehn.) cuptor / dulap pentru uscare; desicator, sicator,
exsicator, evaporator.
desiderata s. pi. de la d e s i d e r a t u m.
desiderate [di'zkforeit, di'si-] vb. tr. (rar) a dori; a resimţi lipsa (cu gen.), a duce dorul
(c« gen.).
desideration [di.zida'rei/an, -si-] s. deziderat, dorinţă.
desiderative [di'zidarativ, di'si-] adj. 1. exprimând o dorinţă. 2. (gram.) (verb)
deziderativ.
desideratum [di.zida'reitam, diisi-, -'ra:t-], pl. desiderata [-ta] s. 1. deziderat, cerinţă.
2. pl. dorinţe.
design [di'zain] I. vb. tr. 1. (for) a destina, a meni, a hărăzi, a desemna, a fixa, a atribui
(unui scop); this room is ~ed as a study această cameră e destinată să devină o cameră
de lucru. 2. a schiţa (un tablou, o carte); a proiecta. 3. a desena, a zugrăvi, a reprezenta.
4. to ~ to a avea de gând să, a-şi propune să, a intenţiona să. 5. (fnv.) a însemna, a marca.
II. s. 1. plan, scop, ţel, intenţie; insane ~s planuri nebuneşti; it is my ~ to do it am intenţia
s-o fae; there is a ~ on his life se pune la cale un atentat împotriva lui; premeditare,
uneltire; by / with ~ cu intenţie, cu premeditare; to have ~s on / against a avea intenţii
rele faţă de, a pune gând rău (cuiva). 2. proiect, plan; calcul, socoteală. 3. desen, schiţă.
4. (arliit.) design. 5. ~ on draft anteproiect.
designate I. ['dezigneit] vb. tr. 1. a desemna, a designa, a specifica, a indica, a marca,
a însemna. 2. a denumi. 3. a descrie. 4. a numi (în funcţie, în slujbă). II. ['dezignit, -neit]
adj. (se pune după substantiv) numit, dar neinstalat (în funcţie).
designation [-dezig'neijsn] s. 1. ~ to a post numire (într-o funcţie). 2. nume, denumire;
titlu; descriere. 3. specificare a profesiunii şi a adresei (alături de nume). 4. (fig.) reperare.
designed [di'zaind] adj. intenţionat.
designed concrete [~ 'konkrkt] s. (conslr.) beton proiectat.
designedly [di'zainidli] aav. anume, dinadins, cu intenţie, cu premeditare.
designee [,dezig'ni:] s. desemnat, denumit, numit.
designer [di'zainar] s. 1. desenator; proiectant, constructor. 2. (fig.) intrigant,
uneltitor. 3. (arhit.) designer.
designing [di'zainirj] I. adj. 1. care plănuieşte / proiectează, proiectant. 2. (fig.) intrigant,
uneltitor, şiret. II. s. 1. plănuire, proiectare. 2. (fig.) intrigă, uneltire.
desilicify [rdi:si'lisifai] vb. tr. (chim.) a desilica, a desilicifia.
desilver [di:'silvor] vb. tr. a elimina argintul din; a dezarginta.
desilt [idi:'silt] vb. tr. a draga; a curăţa de mâl.
desinence [desi'nans] s. 1. sfârşit, rezultat. 2. (gram.) desinenţă.
desincntial [desi'nen/al] aay. final, ultim.
desipience [di'sipians] s. lipsă de seriozitate; frivolitate.
desipiency [-i] s. v. d e s i p i e n c e .
desirability [diizabra'biliti, -lat-] s. faptul de a fi dezirabil / de a fi dorit; atracţie; avantaj
(al unei Unii de conduită).
desirable [di'zaiarabl] I. adj. dezirabil, de dorit, oportun, plăcut; aşteptat; avantajos;
it is ~ that he should go there e de dorit ca el să se ducă acolo.
desirableness [-nis] s. v. d e s i r a b i l i t y .
desirably [-i] adv. avantajos.
desire [di'zaior] I. s. 1. dorinţă; poftă; rugăminte, cerere; at your ~ la cererea / dorinţa
voastră; to one's heart's ~ după pofta inimii; he has a ~ of knowing / to know vrea să
ştie; she expressed a ~to şi-a exprimat dorinţa să / de a. 2. patimă, pasiune; nostalgie,
dor, alean. II. vb. Ir. 1. a dori, a pofti; a ruga, a cere, a solicita; to ~ a lady's hand a
cere mâna unei domnişoare, a cere o domnişoară în căsătorie; all (that) I — is tot ce vreau
/ ce doresc este; to leave nothing to be ~d a nu lăsa nimic de dorit; he ~s his respects
to you vă trimite omagiile sale, vă transmite salutări. 2. a porunci, a pofti, a voi; I ~you
to go at once te poftesc să pleci imediat.
desired [di'zaiad] adj. dorit; râvnit.
desiredly [-li] adv. (rar) după dorinţă.
desireless [di'zaialis] adj. fără dorinţe.
264
desirer [di'zaiarar] s. doritor; petiţionar.
desirous [di'zaiaras] adj. ~of doritor de, amator de, însetat după, dornic de; ~ to doritor
să / de a.
desirousness [-nis] s. (of) dorinţă, sete (de).
desist [di'zist, -'şist] vb. A. tr. a înceta, a opri, a suspenda, a sista, a curata. B. intr. to
~ from a desista, a renunţa la, a se lăsa de; to ~ from attempts a renunţa Ia încercări.
desistance [-sns] s. ~ from renunţare la.
desistence s.v.desistance.
desk [desk] s. 1. birou, masă de scris / de lucru; he is at his ~ scrie, lucrează; (fig.)
the ~ muncă de birou, literară sau clericală. 2. pupitru, catedră. 3. (bis.) amvon. 4. (muz.)
pupitru. 5. (amer.) secretariat de redacţie (al unui ziar). 6. (ec.) casă; pay at the~plătiţi
la casă.
desk book [~ bukj s. carte indispensabilă / nelipsită / de căpătâi, îndreptar, ghid.
deskbound fdeskbaund] adj. 1. sedentar, care desfăşoară o activitate sedentară. 2. care
se pierde în amănunte; rupt de realitate. 3. (mil. glumeţ) necombatant. 4. birocrat.
desk knife [~ naifj s. cuţit de os.
deskman ['deskmasn, -man], pl. deskmen [-men, -man] s. 1. redactor, membru al
redacţiei (unui ziar). 2. şef de birou. 3. persoană care desfăşoară o muncă de birou.
desk pad [~ paid] s. mapă de birou.
desk sergeant [~ ,sa:d3ant] s. (amer. mii.) caporal de serviciu (la un post de poliţie).
desk set [~ set] s. telefon de masă.
desk stapler [~ .steiplal s. aparat de capsat filele, capsator.
desktop ['desktop] adj. (care poate fi) amplasat pe birou.
desk work [~ wa:k] s. (amer.) muncă de redacţie.
desman ['desman] s. (zool.) desman, guzgan de mosc (Desmana moschata).
desmine ['desmin, -main] s. (mineral.) desinin.
desmography [dez'magrafi] s. (med.) desmografie.
desmoid ['desmoid] aay. (anat., zool.) fasciculat.
desmolysis [dez'molasis] s. (chim., biol.) desmoliză.
desmotomy [des'motomi] s.fzool.) desmorexie.
desolate I. ['desslit] adj. 1. părăsit, singuratic, dezolat; nelocuit; părăginit; sterp, pustiu;
ruinat; trist. 2. părăsit, abandonat; nemângâiat, nenorocit. II. ['desaleit] vb. tr. 1. a pustii,
a devasta, a despopula, a ruina, a distruge. 2. a nenoroci, a duce la desperare / la deznădejde
/la dezolare.
desolately ['desalitli] adj. 1. singur, în singurătate. 2. cu un aer dezolat.
desolateness ['desditnis] s. v. des o l at i o n (3,4).
desolater [rdcsoleitor] s. pustiitor, distrugător, devastator.
desolation [.desa'leijan, sou-] s. 1. lăsare în părăsire. 2. pustiire, devastare, despopulare;
ravagii. 3. singurătate, izolare; părăginirc, părăsire. 4. dezolare, durere, nenorocire;
desperare.
desolator ['desaleitar] s. v. d e s o 1 a t e r.
desorption [,di:'so:pJan] s. (chim.) desorbţie.
desoxidation [idesoksi'dei/an] s. dezoxidare.
despair [dis'pear] I. vb. intr. 1. a despera, a deznădăjdui, a-şi pierde speranţa. 2. to ~
of a pierde speranţa în; his life is ~ed of. starea lui e desperată. II. s. desperare, deznădejde,
dezolare; to be in the depth(s) of ~ a fi în culmea desperării; to sink / to fall into ~ a
despera, a cădea pradă desperării; ~ gives courage to a coward desperarea îl face curajos
şi pe un fricos; out of ~ din desperare; he is.the ~ of his mother maică-sa a ajuns la
desperare din cauza lui; to drive smb. to ~ a aduce pe cineva la desperare.
despairing [dis'peorin] adj. desperat, deznădăjduit, de desperare.
despairingly [-Ii] aaV. deznădăjduit, desperat, cu desperare.
despatch [dis'paîtf] vb. tr. v. d i s p a t c h (I).
desperado [despa'ra:dou, -'reid-], pl. desperadoes [-z ] s. 1. persoană capabilă de orice;
desperat, nebun; aventurier; bătăuş; criminal. 2. (amer. si.) persoană care cheltuieşte în
mod extravagant, mai mult decât îi permit veniturile.
desperate ['despsrit] I. adj. 1. desperat, deznădăjduit; iremediabil, periculos, grav; in
~ condition în stare disperată. 2. adus la desperare, gata la orice nesocotinţă / la orice
crimă; to be ~ a turba, a fi cuprins de furii: ~ daring a) îndrăzneală a desperării; b) vitejie
nebunească. 3. îngrozitor, furios; ~ storm furtună îngrozitoare. 4. (despre un remediu
etc.) drastic, eroic, extrem. 5. foarte mare; ~ fear teamă cumplită. II. adv. v.
d e s p e r a t e l y (3).
desperately [-îi] adv. 1. cu desperare, cu furie; pe viaţă şi pe moarte. 2. (rănit etc.) de
moarte; fără nădejde. 3. (îndrăgostit etc.) nebuneşte, la nebunie, teribil, grozav.
desperateness [-nis] s. 1. stare desperată. 2. (fig.) nebunie.
desperation [idespa'reijsn] s. 1. (rar) desperare, deznădejde; (fam.) to drive smb. to
~ a duce pe cineva la disperare; in ~ în desperare de cauză. 2. nesocotinţă, nechibzuinţâ,
imprudenţă.
despicability [.despika'biliti] s. v. d e s p i c a b l e n e s s .
despicable ['despikabl, dis'pik-] adj. josnic, mârşav, vrednic de dispreţ, abject.
despicableness [-nis] s. josnicie, mârşăvie; atitudine etc. vrednică de dispreţ.
despicably [-i] adv. josnic, mârşav, abject.
despise [dis'paiz] vb. tr. a dispreţui, a desconsidera; the advantage is not to be ~d
avantajul riu este de dispreţuit.
despiser [-ar] s. persoană dispreţuitoare.
despisingly [-irjli] adv. cu dispreţ, dispreţuitor.
despite [dis'pait] I. s. 1. (înv.) insultă, ultraj, umilire, dezonorare. 2. ciudă, pizmă; in
~ of în ciuda (cu gen.); CU toată împotrivirea (cu gen.); (inv.) in my ~ fără voia' mea.
II.prep. (si ~of) în ciuda (cu gen.), cu tot / toată / toate; ~our efforts în ciuda sforţărilor
noastre.
265
despiteful [-ful] adj. (înv., poetic) rău, crud, crunt; pizmaş, hain, duşmănos, ranchiunos;
câinos; dispreţuitor.
despitefulness [-fulnis] s. răutate, cruzime, hainie, câinoşenie.
despiteous [des'pitias] adj. (înv.) v. d e s p i t e f u l .
despoil [dis'poil] vb. tr. 1. a jefui, a prăda, a spolia, a fura. 2. to ~ of a despuia de; a lipsi de caracterul sinonimic.
a prăda de.
despoiler [-or] ş. jefuitor, spoliator.
despoilment [-mant] s. v. d e s p o l i a t i o n .
despoliation [diispouli'ci/^n] s. jaf, prădare, spoliere, despuiere.
despond [dis'pond] I. vb. mtr. a se întrista, a fi abătut, a se descuraja. II. s. (înv.) v.
despondency.
despondence [-ons] s.v. d e s p o n d e n c y .
despondency [-ansi] s. mâhnire, întristare, deprimare, descurajare, deznădejde; to fall
into ~ a cădea pradă deznădejdii.
despondent [-ant] adj. abătut, mâhnit, întristat, deprimat, descurajat; deznădăjduit.
despondently [-antli] adv. descurajat, abătut, cu un aer descurajat.
despondingly [-inii] adv. v. d e s p o n d e n t l y .
despot ['despot, -pat] s. despot; tiran, asupritor.
despotic(al) [des'potik(al), dis-] adj. despotic; tiranic, asupritor.
despotically [des'potikali, dis-] adv. despotic; tiranic.
despotism ['despatizam] s. 1. despotism. 2. stat guvernat de un despot.
despotize ['despataiz] vb. tr. a tiraniza.
desquamate ['deskwamcit, dis'kweimeit] vb. A. tr. 1. (tried.) a coji, a descuama. 2. (mine) dezlipire. 2. detaşament (militar, naval etc.); organized ~detaşament organizat. 3. izolare,
a exfolia, a descuama. B. intr. 1. (med.) a se coji, a se jupui. 2. (mine) a se coji, a se detaşare, nepăsare, indiferenţă. 4. libertate a spiritului, independenţă a judecăţii. 5. (mil.)
descuama.
desquamation [ideskwa'mei/^n] $. 1. (med.) cojire, descuamare. 2. (mine) cojire (a
rocilor); exfolicre; descuamare.
dessert [di'za:t] s. (gastr.) desert, dulce.
dessert spoon [~ spu:n] s. lingură de desert, linguriţă.
dessiatine ['desia.tim] s. (rus) desetină (1,09 ha).
destarch [di:'sto:t/] vb. tr. a elimina amidonul din.
desterilize [di:'sterilaiz] vb. tr. (ec.) a reda circulaţiei; a face productiv din nou.
destination [idesti'nci/an] s. 1. destinaţie, menire, scop. 2. (şi place of ~) destinaţie;
the letter did not reach its ~ scrisoarea n-a ajuns la destinaţie.
destine ['destin] vb. tr. to ~ to / for (mai ales pasiv) a destina pentru (sau cu dat.),
a sorti (eu dat.), a meni (cu dat.), a hărăzi (cu dat.), a predestina, a hotărî dinainte să /
pentru / spre; a numi, a desemna pentru; he was ~d to become an actor era menit să
se facă actor; he was ~d never to see her again nu-i era dat să o mai vadă vreodată.
destined [-d] adj. 1. predestinat, sortit. 2. menit, desemnat.
destiny ['destini] s. 1. destin, soartă, ursită; the Man of Destiny omul destinului;
Napoleon. 2. Destiny (mitol.) zeiţa destinului; the Destinies ursitele, ursitoarele, Parcele.
destitute ['destitjurt] I. adj. sărac, nevoiaş; to be left ~ a rămâne sărac / în mizerie /
cerşetor; ~ of lipsit de, fără. II. s. the ~ nevoiaşii, cei lipsiţi.
destitution bdestitju:/pn] s. nevoie, lipsă, sărăcie, mizerie.
destrer ['destrarj s.v. d e s t r i e r .
destrier ['destriar, -'--] s. (mv.) cal de luptă.
destroy [dis'troi] vb. A. tr. a distruge, a dărâma, a ruina; a omorî, a nimici; a anula,
a neutraliza (un efect); to ~ one's health a-şi distruge / ruina sănătatea; to ~smb.'s hopes a prinde; to ~ smb. in the act a prinde pe cineva asupra faptului; a prinde în flagrant
a distruge speranţele cuiva; to ~one's eyes by reading a-şi strica ochii din pricina cititului. delict. 2. (radio) a detecta.
B. refl. 1. a se sinucide, a-şi lua viaţa. 2. a se distruge.
destroyable [-abl] adj. destructibil.
destroyer [dis'trcuV] s. 1. distrugător. 2. (mar.) (vas) distrugător (de război),
contra-torpilor.
destroyer escort [~ iC.sko:t] s. (amer. mar.) corvetă.
destroying [dis'troiirj] adj. distrugător, nimicitor.
destroying angel [~ 'eind^I] s. (bot.) varietate de ciupercă otrăvitoare (Amanita sp.).
destruct [dis'trAkt] (mii.) I. adj. distrugător, de distrugere. II. s. distrugere (a unei rachete al poliţiei secrete; private ~ detectiv particular.
etc.). III. vb. tr. a distruge.
destructibility [diiStrAkti'biliti] s. destructibilitate.
destructible [dis'trAktabl, -tib-] adj. destructibil.
destruction [dis'tMk/an] s. 1. distrugere, nimicire, stârpire; dărâmare, surpare, ruinare; blocare; dispozitiv de decuplare. 2. detentă; declanşare. 3. (tel.) jack.
mass ~distrugere în masă. 2. pierdere, cădere, ruină; overconfidence was his ~ 1-a ruinat
prea marea lui încredere.
dcstructional [-alj adj. (geol.) de denudare.
destructionist [dis'trAk/anist] s. 1. distrugător; devastator. 2. (pol.) revoluţionar.
destructive [dis'trAktiv] I. adj. 1. distrugător, nimicitor; ~ child copil stricător. 2. (despre
politică, critică) distructiv, negativ. II. s. distrugător.
destructive distillation [~ idisti'lci/an] s. (chim.) distilare distructivă.
destructively [dis'trAktivli] adv. distrugător, fatal.
destructiveness [dis'trAktivnis] s. 1. efect distrugător, putere distructivă (a unui exploziv
etc.). 2. tendinţă de a strica (a unui copil etc.).
destructor [dis'trAktar] ş. 1. (rar) distrugător. 2. crematoriu (de ars gunoiul).
desuetude [di'sju(:)itju:d, 'deswitju:d] s. desuetudine; dezvăţ; uitare, învechire (a unei
legi, a unui obicei); to fall into ~ a cădea în desuetudine; law fallen into ~ lege caducă. detergent, mijloc / procedeu de dezinfectare; agent dezinfectant.
desugarize [di:'/ugaraiz] vb. tr. a dezaharisi, a scoate zahărul din.
desulphuration [dksAlfju'rei/^n] s. (chim.) desulfurarc.
desulphurization ['di:sAlfjurai'zei/3n, -ri'z-] s. (chim.) desulfurizarc.
desulphurize [dk'sAlfjuraiz, -fa-] vb. tr. (chim.) a desulfuriza.
desultoriness ['despltarinis] s. lipsă de metodă, discontinuitate.
deteriorationist
desultory ['desaltari] adj. Iară şir, fără metodă, discontinuu, fragmentar, nesistematic,
nestatornic; ~reading lecturi nesistematice; ~fîghting (mii.) încăierări sporadice; ~fire
împuşcături răzleţe, tir de artilerie sporadic.
desynonymize [<di;si'n:>nimaiz] vb. tr. (lingv.) a da mai multe sensuri (unui cuvânt),
detach [di'tanf] vb. A. tr. 1. (from) a detaşa, a desprinde, a rupe (de); a despărţi, a dezlipi,
a dezlega (de). 2. (mii, mar.) a detaşa (în misiune specială). B. rej7. (from) a se detaşa,
a se rupe (de).
detachability [di.tst/a'biliti] s. caracter detaşabil (al unei piese etc.).
detachable [di'taet/obl] adj. detaşabil, mobil.
detachableness [-nis] s. v. d e t a c h a b i l i t y .
detachable rim [di'tzet/abl 'rim] s. (auto) jantă demontabilă / amovibilă.
detached [di'tan/t] adj. 1. izolat, separat; to live ~ from the world a trăi departe de
lume; semi - house o clădire cu aspect unitar, casă lipită de o alta la fel şi cu care formează
o clădire cu aspect unitar. 2. imparţial, nepărtinitor. 3. (mii.) delegat, trimis (în misiune).
detached duty [~ <dju:ti] s. delegaţie, misiune.
detachedly [di'txt/tli, -t/idli] adv. 1. separat; în parte. 2. cu un aer detaşat / indiferent.
detachedness [di'tast/idnis] s. 1. (from) separare, izolare, depărtare (de). 2. nepăsare,
indiferenţă.
detached opinion [di'tast/t s'pinjan] s. părere imparţială.
detached piece [~ 'pi:s] s. (mil.) piesă de artilerie separată.
detachment [di'tast/mant] s. 1. detaşare, desprindere, dezlegare, separare; decuplare;
delegaţie, misiune; trimitere. 6. (canad.) post de poliţie.
detail ['di:tcil, di'tcil] I. s. 1. detaliu, amănunt; parte (a unei clădiri, a unei maşini);
pi. amănunte, părţi componente, elemente; to go into ~(s) a intra în amănunte; in ~detaliat,
amănunţit; (mil.) army beaten in ~ armată înfrântă în încăierări răzleţe. 2. (mii.) deta­
şament (de corvoadă etc.). 3. grup; echipă; the newspaper sent a ~ to cover the
presidential inauguration ziarul a trimis o echipă de reporteri în vederea relatării
ceremoniilor de instalare a preşedintelui. II. vb. tr. 1. a detalia, a povesti amănunţit. 2. (mil.)
a trimite în misiune specială.
detail drawing [~ idn>:irj] s. schiţă detaliată; epură.
detailed ['di:teild, di'teildj adj. detaliat, amănunţit.
detailedly [-li] adv. detaliat, amănunţit, în amănunt.
detailedness [di:'teildnis] s. amănunţime, caracter detaliat.
detain [di'tcinj vb. tr. 1. a deţine, a reţine în închisoare. 2. a reţine, a opri (din salariu)-
3. a ţine în loc (circulaţia), a reţine, a întârzia, a împiedica.
detainee [iditei'ni:] s. deţinut.
detainer [di'teina1"] s. 1. persoană care opreşte / reţine; detentor. 2. (jur.) proces intentat
pentru recăpătarea unor bunuri deţinute ilegal. 3. (jur.) detenţie; ordin de prelungire a
detenţiei.
detainment [di'teinmant] s. reţinere (a unei persoane, a unei sume).
detank [di'taerjk] (mil.) vb. A. intr. a debarca trupe din tanc(uri). B. tr. a debarca din
tanc(uri).
detar ['di:to:[ vb. tr. (chim.) a degudrona.
deteecer [di'tckar] s. (si.) roman poliţist.
detect [di'tekt] vb. tr. 1. a descoperi, a surprinde, a detecta (existenţa, prezenţa etc.);
detectable [-abl] adj. care poate fi descoperit, detectabil.
detectaphone [di'tektafoun] s. (tel.) detectafon.
detectible [di'tektiblj adj. v. d e t e c t a b l e .
detecting element [di'tcktirj 'elimant] s. (tehn.) traductor; element sensibil.
detection [di'tek/sn[ s. 1. descoperire, surprindere; prindere. 2. identificare; detectare
(a existenţei, a prezenţei). 3. (tel.) detectare, detecţie; demodulare.
detective [di'tcktiv] I. adj. detectiv, de urmărire (poliţienească). II. s. detectiv, agent
detective novei [~ 'novai] s. roman poliţist.
detector [di'tekta1"] s. 1. (tel.) detector; senzor; palpator. 2. (mii., chim.) detector.
detent [di'tent] s. 1. (tehn.) clichet, declic; clanţă, zăvor; lirnitator; opritor; clichet de
detente [idei'to:rjt] s. (fr.) destindere (în relaţiile politice).
detention [di'ten/an] s. 1. reţinere, detenţiune, arestare, deţinere. 2. sechestrare, sechestru.
3. reţinere / oprire după cursuri (la şcoală).
detention barrack [~ 'ba^rak] s. (/nil.) închisoare militară.
detention camp [~ kamip] s. lagăr de internare.
detention home [~ houm] s. casă de corecţie.
deter [di'ta:r] vb. tr. (from) a împiedica, a reţine (de la); nothing can ~ him nimic
nu-1 poate reţine.
deterge [di'to:d3] vb. tr. (med.) a spăla, a curăţa (mai ales o rană).
detergence [di'ta:d33ns] s. (mai ales med.) detergentă.
detergency [di'ta^ansi] s. capacitate de curăţire.
detergent [di'ta:d3Pnt] (mai ales med.) I. adj. detergent, curăţitor, purificator. II. s.
deteriorate [di'tiariarcit] vb. A. tr. a deteriora, a strica; a corupe, a înrăutăţi, a agrava;
a deprecia. B. intr. a se strica; a se înrăutăţi, a se agrava, a degenera; a-şi pierde valoarea.
deterioration [diitiaria'rei/an] s. deteriorare; stricare, înrăutăţire, agravare; uzare,
decădere; ~ of relations înrăutăţire a relaţiilor.
deteriorationist [-ist] s. (fig.) pesimist.
deteriorative
deteriorative [di'tiorioireitiv] adj. deteriorant, stricător.
determent [di'to:mont] s. (from) oprire, împiedicare (de a, de la).
determinability [dko:mino'biliti] s. determinabilitate.
determinable [di'to:minobl] adj. determinabil.
determinableness [-nis] s. v. d e t e r m i n a b i l i t y .
determinant [di'to:minont] I. adj. detenninant, hotărâtor, decisiv. II. s. 1. factor
determinant / hotărâtor.
determinate I. [di'tomiinit] adj. 1. determinat, precizat, definit, stabilit, fixat; definitiv.
II. [di'to:mineit] vb. tr. a determina, a defini, a preciza.
determinately [di'to:rainitli] adv. cu precizie.
determinateness [di'to:minitnis] s. hotărâre, atitudine hotărâtă.
determination [di.to:mi'nei/sn] s. 1. detemiinare, precizare,fixare,stabilire fa graniţelor,
a datelor etc.); ~ of price fixare a preţului. 2. hotărâre; atitudine hotărâtă; full of ~ plin
de hotărâre. 3. (jitr.) concluzie, încheiere, terminare (a unei controverse), sentinţă, hotărâre,
dezlegare. 4. (med.) direcţie, tendinţă; ~ of blood (to) afluenţă a sângelui (spre).
determinative [di'to:minotiv] I. adj. detenninant, hotărâtor, decisiv. II. s. 1. (gram.)
(atribut) determinativ. 2. (gram.) determinant; (adjectiv) demonstrativ etc. 3. factor
determinant.
determine [di'to:min] vb. A. tr. 1. a determina, a stabili, a fixa, a hotărî, a decide. 2. (jur.)
to ~ to a) a determina să, a împinge la; b) a se hotărî să. 3. (jur.) a pune capăt, a conchide.
B. intr. (rar, jur.) (on, of) a da o hotărâre (asupra cu gen., cu privire la).
determined [-d] adj. 1. hotărât, stabilit, determinat, fixat. 2. hotărât, dârz, neclintit,
voluntar; ~ character caracter dârz / ferm / hotărât.
determinedly f-dli] adv. hotărât; cu un aer hotărât.
determiner [-or] s. 1. factor de decizie. 2. (gram.) determinant.
determining [-ir]] adj. determinant, hotărâtor.
determinism [di'tomiinizsm] s. (fdoz.) determinism.
determinist [di'to:minist] s. (fdoz.) determinist.
deterrence [di'terons] s. reţinere; descurajare.
deterrent [di'terant, 'detorant] I. adj. 1. (despre efecte etc.) preventiv. 2. care reţine,
care împiedică; respingător; înspăimântător. II. s. piedică, descurajare prin intimidare;
factor de reţinere.
detersive [di'toisiv] s. v. d e t e r g e n t (II).
detest [di'test] vb. tr. a detesta, a urî, a nu (putea) suferi.
detestability [di.teste'biliti] s. caracter detestabil; grozăvie.
detestable [di'testobl] adj. detestabil, odios.
detestableness [-nisj s. caracter detestabil.
detestably [-i] adv. detestabil, groaznic.
detestation [.di(:)tes'tei/sn] s. 1. (of) detestare, ură, antipatie adâncă, aversiune (faţă
de); to hold in ~ a detesta, a urî. 2. obiect / persoană detestată.
detester [di'testor] s. (of) duşman, inamic (cu gen.).
dethrone [di'Oroun] vb. tr. 1. a detrona, a răsturna de pe tron. 2. (fig.) a înlătura (o
influenţă predominantă etc.).
dethronement [-mont] s. detronare.
dethronization [idiurounai'zei/n] s. v. d e t h r o n e m e n t .
detinue ['detinju:] s. (jur.) deţinere ilegală a unui bun; ()ur.) action of ~acţiune posesorie
de urmărire (pentru redobândirea bunului deţinut de altcineva pe nedrept).
detonate ['detouneit, 'di:t-[ vb. A. intr. a detona, a bubui, a exploda cu detunătură. B. tr.
a detona, a face să explodeze cu detunătură puternică.
detonating f'detouneitirj, 'di:-] adj. tonant, detonant.
detonating fuse [~ 'fju:z] s. fitil detonant; focos percutant; focos explozor.
detonating gas [~ 'gassl s. grizu, gaz de mină, gaz detonant.
detonating net [~ 'net] s. reţea explozibilă.
detonating primer [~ 'praimor] s. capsă detonantă.
detonation [>deto»'nei/9n, ,di;t-] s. detonaţie, explozie.
detonator ['dctouneitor, 'di:t-, -ton-] s. 1. detonator; amorsa, capsulă. 2. petardă.
detonization [idetoni'zei/sn, -nai'z] s.v. d e t o n a t i o n .
detour ['deituor,,-'-, di't- si pronunţia franceză) (fr.) I. s. ocol, digresiune; to make a
~ a face un ocol. II. (amer.) vb. A. tr. a abate, a deturna, a întoarce. B. intr. a întoarce,
a deturna.
detoxicant [.dii'toksifont] adj. dezintoxicant, care dezintoxică.
detoxicate [dk'toksikeit] vb. tr. (med.) a dezintoxica.
detoxication [dbtoksi'keijan] s. (med.) dezintoxicare.
detoxification ['dbtoksifi'kei/sn] s. dezintoxicare.
detoxify [,di:'toksifai] vb. tr. a dezintoxica.
detract [di'traekt] vb. A. tr. 1. (from) a scădea, a reduce, a micşora (din); this ~s much
from its beauty aceasta îi scade mult din frumuseţe. 2. a distrage, a abate (atenţia). 3. (rar)
a detracta, a defăima, a ponegri. B. intr. 1. a deprecia. 2. to ~ from a scădea, a reduce,
a micşora din; that does not ~ from his merit aceasta nu-i scade meritul.
detractingly [-irjli] aaV. (cu un aer) depreciativ.
detraction [di'traîk/an] s. detractare, micşorare (a meritelor cuiva etc.).
detractive [di'trasktiv] adj. detractor, defăimător, depreciativ.
detractor [di'tradcto1"] s. detractor, clevetitor.
detractory [-i] adv. v. d e t r a c t i v e .
detrain [dii'trein,'-'-] vb. A. tr. 1. a debarca / a coborî (trupe) din tren. 2. a descărca
(bagaje etc.) din vagoane. B. intr. a coborî din tren.
detainment [-mont] s. coborâre / debarcare din tren.
detriment ['detrimont] s. detriment, pagubă, daună; to the ~of în detrimentul (cu gen.);
without ~ to fără pagubă pentru; I know nothing to his ~ nu ştiu nimic care să fie în
detrimentul său, nu ştiu nimic rău despre el.
266
detrimental [idetri'mentl] I. adj. dăunător, păgubitor, vătămător, nociv. II. s. (sl.)
1. pretendent / peţitor neconvenabil. 2. frate mai tânăr, al unui moştenitor de moşie.
detrimentally [idetri'mentoli] adv. păgubitor.
detrimentalness [idetri'mentolnis] s. caracter dăunător / păgubitor,
detrital [di'traital] adj. (geol.) detritic.
detrition [di'tri/an] s. (geol.) detriţie, uzare, eroziune, fărâmiţare prin frecare.
detritus [di'traitos] s. 1. (geol.) rocă detritică; grohotiş; (mine) detritus, rest (rămas
din măcinarea rocilor); (fig.) loose ~ of lost traditions rămăşiţe ale unor tradiţii uitate.
2. (conslr. drumuri) savura.
de trop [do'trou] adj. (folosit predic.) (fr.) superfluu, de prisos; inutil.
detruck [di'trAk] vb. A. tr. (amer.) a debarca, a descărca (din autocamion). B. intr. a
coborî din autocamion.
detrude [di'tru:d] vb. tr. a împinge în jos, la vale sa» în lături.
detruncate [dk'trArjkeit, 'di:t-] vb. tr. a trunchia, a ciunti, a tăia, a scurta.
detrusion [di'tru:33n] s. împingere în jos sa» în lături.
detune [di:'tju:n] vb. tr. (tel., auto) a dezacorda, a deregla.
deuce1 [dju:s] s. 1. doi (la zaruri, la cărţi). 2. (tenis) egal.
deuce2 (fam.) s. dracul, naiba (in înjurături, exclamaţii); (the) ~ take it! ducă-se naibii!
ducă-sc la dracu'! lua-l-ar dracu'!; (the) ~ a bit nici un pic, defel, nici măcar, nici atât;
(the) ~ a man! nimeni, nici pe dracu'!; to play the ~ with a strica, a prăpădi, a ruina;
where the ~ did I put the book? unde dracu' oi fi pus cartea? the ~ to pay bucluc,
pozna dracului; acum ţine-te!; a ~ of al dracului; he paid a ~of a price for it 1-a costat
scump al dracului; what the ~ does he mean? ce dracu' vrea să spună? he's the ~ of a
liar minte de stinge / de îngheaţă apele.
deuced [dju:st, 'djusid] (fam.) 1. adj. al dracului, grozav; I'm in a ~ hurry mă grăbesc
grozav / al dracului / al naibii. II. aaV. grozav, al dracului, straşnic.
deucedly ['djmsidli] adv. (fam.) v. d e u c e d (II).
deurbanize [di:'o:bonaiz] vb. tr. a dezurbaniza.
deuterium [djm'tioriom] s. (chim.) deuteriu.
deuterogamy [djuto'rogomi] s. (biol.) deuterogamie.
deuteron ['djmtoron] s. (fiz.) deuteron, deuton.
Deuteronomy [.dju:to'ronomi, 'djmteronomi] s. (bibl.) Deuteronom.
Deutsche mark ['doit/o 'ma:k] s. (ec.) marcă germană.
devaluate [di'vailjueit] vb. tr. a deprecia (moneda ele).
devaluation [idhvadju'ei/an] s. depreciere (a monedei etc.).
devalue ['di;'vadju(0, di:'v-[ vb.tr. v. d e v a l u a t e .
devaporation [diivaspo'reijan] s. condensare de abur / de vapori.
devastate ['devosteit] vb. tr. a distruge, a pustii, a devasta, a prăda, a ruina.
devastating [-irj] adj. 1. pustiitor, nimicitor, devastator, mistuitor. 2. (fam.) grozav,
fantastic, exasperant.
devastatingly [-irjli] adv. (fam.) grozav (de), straşnic.
devastation [idevos'tei/an] s. 1. devastare, distrugere, pustiire, ravagii. 2. irosire sa»
delapidare (a averii).
devastative ['devosteitiv] adj. devastator, pustiitor.
devastator ['devosteito1"] s. devastator, distrugător.
develop [di'vebp, do'v-] vb. A. tr. 1. a dezvolta, a face să crească, a amplifica, a lărgi,
a spori; a desfăşura; a desăvârşi, a perfecţiona; a promova, a încuraja. 2. a lua, a contracta
(o boală etc.). 3. a da dovadă de, a trăda, a manifesta (tendinţe etc.). 4. a scoate la iveală,
a da în vileag, a dezvălui, a expune, a arăta (cu de-amănuntul); a descoperi; to ~ one's
views on a subject a-şi expune părerile asupra unei probleme. 5. a dezvolta, a exploata
(resurse etc.). 6. (mine) a face lucrări pregătitoare în (mină). 7. a produce, a furniza,
a genera; the motor ~s 100 horsepower motorul produce 100 cai-putere. 8. (mil.) a lansa
(un atac). 9. (fot.) a developa. 10. (sah) a dezvolta (figuri.) 11. (mat.) a desfăşura (în
serie etc.). 12. to ~ into a transforma în. B. intr. 1. a se dezvolta, a creşte, a spori; a se
desfăşura; a progresa, a evolua, a se desăvârşi, a se perfecţiona. 2. a se manifesta, a se
arăta, a se dezvălui. 3. a reieşi, a se constata. 4. to ~ into a se transforma în; a deveni.
developable [-obl] adj. care se poate dezvolta, capabil de dezvoltare.
developement [-mont] s. v. d e v e l o p m e n t .
developer [-or] s. 1. persoană care dezvoltă etc. (v. to d e v e l o p A). 2. (fot., text.)
developator; revelator.
developing [-in] I. adj. care se dezvoltă, în dezvoltare. II. s. 1. v. d e v e l o p m e n t
(1). 2. (fot.) developare.
developing bath [di'velopirj ba:8] s. (fot.) baie de developare.
developing machine [~ mo..fi:n] s. (citi.) maşină de developat.
developing tank [~ tasnk] s. (fot.) euvă de developare.
development [di'velopmont, do'v-] s. 1. dezvoltare; evoluţie, creştere; extindere,
amplificare, lărgire, sporire; desfăşurare; desăvârşire. 2. pl. eventualităţi, evenimente,
întâmplări, fapte, împrejurări; to meet unexpected ~s a face faţă unei situaţii neprevăzute;
to await further ~s a aştepta să vadă ce se mai întâmplă / ce întorsătură iau evenimentele.
3. (mine) excavaţie pregătitoare; lucrări pregătitoare; lucrări de deschidere a unei mine,
4. întreprindere. 5. ()ot.) developare. 6. (sah) dezvoltare (a figurilor). 7. (chim.) degajare.
8. (conslr.) şantier; proiect; construcţie; amenajare.
developmental [diivelop'mentol, do'v-] adj. 1. evolutiv, de creştere, de dezvoltare. 2. care
creşte, care se dezvoltă.
developmentally [-i] adv. evolutiv.
developmentist [di'velopmontist, do-] s. (filoz.) evoluţionist.
devest [di'vest] vb. tr. 1. (jur.) a deposeda de (un titlu, o proprietate etc.), a ridica
(dreptul). 2. (btv.) a dezbrăca, a despuia.
deviant ['di:viont] I. adj. care se abate / deviază de la normă, deviant. II. s. persoană
care se abate de la normă; sexual ~ pervertit sexual.
267 devolve

deviate [rdi:vieit] vb. A. iftir.1. a devia, a se abate (din drum), a coti. 2. (fig.) a se devilish ['devii/] I. adf diabolic, drăcesc, infernal, drăcos, îndrăcit, afurisit. II. (fam.)
abate. B. tr. (rar) a abate (sifig.). al dracului (de), grozav (de).
deviation [idi:vi'ei/dn] s. 1. (from) deviere, abatere (şifig.) (de la). 2. (pol.) deviere. devilishly [-li] adv. 1. drăcesc, diabolic, drăceste. 2. al dracului (de), foarte, grozav
3. (mar.) abatere de la cursa contractată, care exonerează pe asigurător de despăgubiri. (de).
4. (fiz.) decalaj; deviaţie (a acului busolei). 5. (mat.) deviaţie. devilishness [-nis] s. fire sau răutate drăcească, diabolică.
deviationisrn [-izsrn] s. (pol.) deviaţionist. devilism j'devlizpm] s. 1. purtare drăcească; satanism. 2. cultul diavolului.
deviation roller [>di:vi'ei/9n 'route'] ş. (tehn.) rolă de ghidare / de deviere, devilkin ['devlkin] s. pui de drac, drăcuşor.
deviator ['di:vieit3r] s. (mat.) deviator. devilled ['devld] adf 1. foarte piperat, puternic condimentat. 2. stăpânit de diavol,
deviatory ['diivieitari] adj. de deviere. posedat.
device [di:vais] s. 1. plan; schemă, proiect; stratagemă. 2. invenţie, născocire; a man devil-may-care ['dcvlmei'kea1"] adj. 1. nepăsător, indiferent. 2. nesăbuit; nebun(atic).
full of ~s un om ingenios, un spirit inventiv. 3. tertip, truc; urzeală. 4. aparat, dispozitiv; 3. uşuratic, flusturatic; nechibzuit, nesocotit. 4. sfidător.
sistem, mecanism. 5. procedeu; formulă; stylistic ~s procedee stilistice. 6. deviză, moto. devilment ['devlmant] s.l.v. de vi 1 r y (1,2,3,6).2. sâcâire,zile fripte. 3.ciudăţenie;
7. emblemă, desen heraldic. 8. pl. intenţii, gânduri; to leave smb. to his own ~s a lăsa lucru ciudat.
pe cineva să se descurce singur / în voia soartci. 9. (înv.) spectacol, reprezentaţie; mască. devii queller ['devl ikwels1"] s. (vrăjitor) exorcist.
10. (înv.) inventivitate, devilry ['devlri] ş. 1. magie neagră, artă diabolică. 2. nelegiuire, infamie. 3. cruzime,
deviceful [-ful] adj. (rar) ingenios, inventiv; dibaci, priceput, răutate diabolică. 4. demonologie. 5. diavoli, duhuri rele. 6. drăcie, drăcovenie, poznă,
deviceless [-lis] adj. (rar) fără plan, nesistematic. năzbâtie.
devii ['devl] I. s. 1, diavol, drac, demon, duh rău, naiba, necuratul; (fa/u.) and the ~ devil's advocate ['deviz '«dvakit] s. 1. (rel.) avocatul diavolului (la un proces de
knows what/when etc. dracu' ştie ce /când etc.; (fam.) as the ~ ea dracul, al dracului; canonizare). 2. (fig.) criticastru; cârcotaş, cusurgiu.
to be a ~ to eat a mânca cât patru; to be a ~ to work a munci cât zece / cu tragere de devil's bedposts [~ 'bcdpousts] s. pl. (sl.) patru de treflă.
inimă; (fam.) it beats the ~ asta-i culmea, asta le întrece pe toate; between the ~ and devil's bit [~ bit] s. (bot.) ruini, sipică, muşcata-dracului (Scabiosa sp.).
the deep blue sea într-o situaţie critică / fără ieşire; între două focuri; între ciocan şi devil's bones [~ bounz] s. (fam.) zaruri.
nicovală; the blue ~ ispititorul, necuratul; blue ~s a) indispoziţie; melancolie; ipohondrie; devil's books [~ buks] s. pl. cărţi de joc.
b) delirium tremens; (fam.) the ~ a bit nici un pic, câtuşi de puţin; the ~ among the devil's claw [~ kto:] s. (mar.) gheară de drac.
tailors încăierare (generala); the ~and all (despre ceva rău) tot, în întregime; the ~and devil's coach-horse [~ ikoutfho:s] s. (entom.) gândac negru de gunoi (Goerius olens).
all to do e al naibii de mult de lucru!; (înv., peior.) the ~and his dam puterile răului; devil's colours [~ ikAbz] s. pl. (fam.) (culorile) negru şi galben.
the ~ can cite Scripture for his purpose dracul poate cita din Scriptură pentru a-şi atinge devil's darning-needle [~ 'da:ninini:dl] s. (entom.) calul-dracului, libelulă (Libellida).
ţinta; (înv.) the ~ in the horologe cineva / ceva care încurcă / care bune beţe-n roate; devil's daughter [~ ido:tor] s. (fam.) femeie afurisită, scorpie.
(fam.) the ~ is beating his wife with a shoulder of mutton plouă cu soare; (rar) the ~ devil's dozen [~ «dAZn] s. (fam.) treisprezece.
is dead greul a trecut; (prov. scoţ.) the ~ is good / kind to his own până şi dracul se devil's drawer [~ -dro(:)9r] s. (fam.) pictor prost.
poartă bine cu ai lui; the ~ is in him are pe dracul în el; the ~ is in it şi-a băgat dracul devil's guts [~ gtvts] s. (bot.) torţei, barba-d rac ului (discuta epithymum).
coada; (prov.) the ~ is not so black as he is painted nu e dracul chiar aşa de negru cum devil's luck [~ Uk] ş. (fam.) noroc porcesc, baftă chioară.
devil's milk [~ milk] s. (fam., bot.) rostopască, negelariţă, calce-mare (Chelidonium
se spune; (prov.) the ~ knows many things because he is old calul bătrân nu se mai
majus).
învaţă în buiestru; (prov.) the ~Iurks behind the cross apa stătătoare e des înşelătoare;
devil's paternoster [~ .pasta'nosto1"] s. (fam.) ploaie de înjurături; to say the ~ a bombăni,
(pop.) the ~ may dance in his pocket e lefter, n-arc o lăscaie; a ~ of a al dracului, grozav;
a mormăi, a mârâi.
(prov.) the ~ rebuking sin râde dracul de porumbe negre şi pe sine nu se vede; the ~
deviltry ['devltri] s. (amer., scot.) v. d e v i l r y .
rides on a fiddlestick mai mare daraua decât ocaua; (prov.) the ~ sometimes speaks
devil wood ['devl wud] s. (bot.) măslin american (Olea americana).
the truth şi dracul spune uneori adevărul; the ~take the hindmost a) vai de cei ce n-au
devil worship [~ iws:/ip] s. cultul diavolului, închinare la diavol.
noroc; vai de cei ramaşi în urmă; b) cine se face oaie îl mănâncă lupii; (fa/u.) the ~ (and
devious ['di:vi9s] adf 1. ocolit, lăturalnic, întortocheat, şerpuitor (si fig-): ~path căi
all) to pay necaz, neplăcere, încurcătură, impas; go to the ~du-te la dracu', du-te dracului
ocolite. 2. izolat,depărtat. 3. (fig.) greşit; ~step pas greşit. 4. (jig.) viclean, şiret, nesincer.
/ naibii; (prov.) he must / should have / needs a long spoon that sups with the ~ sau 5. (fîg.) excentric.
he that sups with the ~ needs / must have / should have a long spoon cine caută pe
deviousness [-nis] s. caracter ocolit / lăturalnic.
dracu', pân-la urmă îl găseşte; (fam.) how the ~? cum dracu'? cum naiba?; (fa/n.) like
devirilize [di'virilaiz] vb. tr. a efemina, a moleşi.
the ~ a) al dracului, grozav; din răsputeri, cât îl ţin puterile; mâncând pământul; b) ca
devisable [di'vaizsbl] adj. 1. care se poate inventa / născoci. 2. (jur.) dc care se poate
pe dracul, ca sarea în ochi; little / young ~ drăcuşor, drac împicliţat; to look as the ~ dispune prin testament.
looks over Lincoln a avea o înfăţişare acră; to play the (very) ~ with a strica; a da iama devisal [di'vaiz^l] s. 1. născocire, invenţie. 2- (jur.) testare, lăsare prin testament.
în; pull ~, pull baker a) (îndemn la o întrecere) haide! ţine-tc bine! nu te lăsa! b) întrecere devise [di'vaiz] I. vb. A. tr. 1. a inventa, a născoci, a imagina, a scorni; a plănui. 2. (înv.)
aprigă; to pull the ~ by the tail a trage pe dracul de coadă; to raise the ~ a face tărăboi a intenţiona, a avea de gând, a plănui. 3. (jur.) a testa, a da / a lăsa prin testament (un
/ scandal; seldom lies the ~ in a ditch dracul nu doarme; to sell oneself/ one's soul to bun imobil). B. intr. (upon) a reflecta, a medita la, asupra (cu gen.). II. s. 1. (jur.) testare,
the~a-şi vinde sufletul diavolului; to send smb. to the~/ (amer.) to the ~ across lots dispoziţie testamentară. 2. invenţie, născocire. 3. (rar) desen, imagine, figură.
a trimite pe cineva la dracul; (prov.) speak / talk of the ~ and he will / is sure to appear devisee hdevi'zi:, divai'zi:] s. (jur.) legatar, succesor, moştenitor (al bunurilor imobiliare).
vorbeşti de lup şi lupul la uşa; that's the ~! aici e buba!; (prov.) what is got over the deviser [di'vaiz,3r] s. 1. inventator. 2. (jur.) testator.
~'s back is spent under his belly de haram am luat, dc haram am dat; when the ~ is devising [di'vaizin] s. născocire, invenţie; the plot of the play is of his own ~ intriga
blind la pastele cailor; (prov,) when the ~ was sick, the ~ a monk would be nevoia îl piesei este imaginată (chiar) de el.
învaţă şi pe dracul să se roage; to whip the ~ round the post / (amer.) the stump a devisor [di'vaiz3r] s.v. d e v i s e r (2).
căuta să-si câştige drepturile prin mijloace ilegale; a căuta să se eschiveze /să fugă de devitalization [di:.vait3lai'zci/3n, 'dbvai-] s. devitalizarc, vlăguire.
răspundere / de greutăţi. 2. (fig.) diavol, drac, om rău, ticălos. 3. avocat tânăr; secretar devitalize [di:'vaitalaiz, 'di:'v-] vb. tr. a devitaliza, a lipsi de viaţă; a vlăgui, a lua
de avocat. 4. negru, persoană angajată de un autor ca să scrie în locul lui. 5. (şi printer's vitalitatea (cu gen.).
~) băiat la toate într-o tipografic. 6. om, ins, individ, tip, cetăţean; lucky ~ om norocos; devitrification [di:fvitrifi'kei/3n] s. 1. (tehn.) devitrifierc; devitrificare (a ş/ic/ei şi
a poor ~ un amărât, un nenorocit. 7. mâncare foarte piperată sau condimentată. 8. (zool.) emailurilor). 2- (fiz.) devitrificaţie.
jder marsupial dc Tasmania (Dasyurus ursinus). 9. (ţeAt.) dcsfibrator; lup de sfâşiat cârpe; devitrify [di:'vitrifai] vb. tr. (tehn., fiz.) a devitrifica.
maşină de destrămat. 10. (n/ar.) harmuzul dintre halbord şi chilă. II. vb. A. tr. 1. a preface devocalization [dbvoukalai'zci/sn, 'diivoukalai'z-] s. (joa.) devocalizare.
într-un drac; a îndrăci. 2. (jam.) a chinui, a tortura; a necăji. 3. a pipera; a condimenta. devocalize [dii'voukslaiz, 'di:'v-] vb. tr. (fon.) a devocaliza, a lipsi de sunet.
B. intr. 1. a lucra ca secretar de avocat. 2. a face pe negrul, a scrie pentru altul. devoid [di'voidj ad/.~ of lipsit de, fără; ~ of fear neînfricat; ~of foundation neîntemeiat;
devii box ['devl boks] s. (fam.) creier electronic. ~ of interest lipsit de interes, neinteresant; ~ of pity necruţător, crud, fără milă; ~ of
1
devil catcher [- ikaH/a "] s. (si.) preot, predicator. feeling nesimţitor, fără simţire; ~of sense absurd, lipsit de sens; ~ o f shame neruşinat;
devil dodger [~ idod39r] s. v. d e v i l c a t c h e r . ~ of substance nemotivat, neîntemeiat; lipsit de conţinut.
devil dog [~ dog] s. (amer. poreclă) puşcaşi din infanteria marină. devoir [da'vwu:1", 'devwa:rj s. 1. datorie, îndatorire, obligaţie; to do one's ~a-şi face
devildom ['devldomj s. 1. celălalt tărâm, lumea cealaltă; iad. 2. puterea diavolului. datoria. 2. pl. act de politeţe, omagii; to pay one's ~s to a îndeplini un act de politeţe
3. influenţă diabolică. faţă de, a face o vizită de politeţe (cuiva).
devil-driven ['devl .drivn] adf mânat de diavol; stăpânit dc diavol. devolute f'dcvoljmt] vb. tr. v. d e v o l v e (A).
deviless f'devllis] s. (rar) diavoliţă, drăcoaică. devolution [idi:vp'lju:/^n, deva-] s. 1. coborâre printr-o serie dc schimbări. 2. trecere
devilet f'devlit] s. (rar) drăcuşor. (a bunurilor în linie directă). 3. (biol.) degenerare, regres, degradare. 4. (pol.) transmitere
devilfish ['devii!/] s. (Uit.) 1. drac-dc-mare, peşte undiţar (Lophiuspiscatorius). 2. balenă / delegare a puterii / a unei sarcini / a unei lucrări (în special de către Parlament comisiilor
cenuşie (Rhachianectes glaucus). 3. (amer.) caracatiţă. sale).
devil god [~ god] s. zeitate păgână. devolve [di'volv] vb. A. tr. 1. a transmite, a remite (o sarcină, o muncă). 2. a trece
devil-in-a-bush Hns'buJ"] s. (bot.) chica-voinicului, barba-boierului, negruşcă asupra altcuiva (o funcţie, un post). 3. a transmite, a atribui prin succesiune (o avere).
(Nigella damascena). B. intr. 1. (despre terenuri) a se surpa, a se nărui; a aluneca. 2. to ~ upon a trece pe
deviling ['devlirj] ş. (înv.) pui de drac, drăcuşor. seama (cu gen.); a reveni, a incumba (cu dat.); it ~s upon you to îţi incumbă dumitale să.
Devonian
Devonian [de'vounion, di'v-] I. s. 1. locuitor originar din Devonshire. 2. (geol.) devonian,
formaţie dcvoniană (deasupra siluricului şi sub carbonifer); perioada dcvoniană. II. adj.
1. din Devonshire. 2. (geol.) devonian.
Devonic [de'vonik,di'v-] adj. v. D e v o n i a n .
devote [di'vout] vb. A. tr. to ~to a dedica, a închina; a acorda, a hărăzi, a meni, a sorti,
a destina; to ~ close attention to a acorda o deosebită atenţie (cu dat.); the town was
~d to the flames oraşul fu dat pradă flăcărilor; to ~ one's time to music a-şi consacra
timpul muzicii. B. refl. to ~ oneself to a se consacra, a se dedica, a se dărui.
devoted [-id] adj. 1. (to) devotat (cu dat.), credincios (c« dat.), fidel fc» aut.), legat
(de), ataşat (de); a ~ friend un prieten devotat; a few ~admirers câţiva admiratori fervenţi
/ entuziaşti. 2. osândit, condamnat.
devotedly [-idli] aoV. devotat, fidel, credincios, cu devotament; ~ attached to smth.
profund ataşat de ceva.
devotedness [-idnis] s. dăruire, devotament.
devotee [.devou'ti:] s. 1. adept, discipol, partizan, admirator, fervent, pasionat. 2. bigot,
fanatic religios.
devotement [di'voutmont] s. v. d e v o t e d n e s s .
devotion [di'vou/ari] s. 1. devoţiune, pietate, evlavie, cucernicie, smerenie. 2. devoţiune,
credinţă, fidelitate; devotament; dăruire. 3. consacrare, închinare, jertfire, dăruire. 4. pl.
închinare, rugăciuni. 5. pl. v. de v o i r (2).
devotional [-al] adj. 1. pios, credincios, religios. 2. (despre cărţi etc.) de rugăciuni.
devotionalism [-alizam] s. bigotism, consacrare entuziastă, loialitate.
devotionalist [-olist] s. bigot.
dcvotionally [-aii] adv. cu devoţiune, cu evlavie.
devour [di'vauo'] vb. tr. 1. a devora; a mânca lacom. 2. (fig.) a irosi, a prăda, a distruge;
a roade. 3. (fig.) a înghiţi, a absorbi, a mânca din ochi; ~ed by curiosity ros de curiozitate;
~cd by anxiety ros de nelinişte; he ~s novel after novel înghite un roman după altul;
(mai ales despre cai) to ~ the way a înghiţi drumul / spaţiul, a goni repede / iute; he
~ed every word sorbea lacom fiecare cuvânt. 4. (despre ciumă, sabie, foc) a ucide, a
decima, a consuma.
devourable [di'vauorobl] adj. care poate fi devorat, de devorat.
devouring [di'vauorirj] adj, devorator; lacom; mistuitor (şifig.).
devouringly [-li[ adv. lacom, cu lăcomie, cu nesaţ; to gaze ~ at a privi cu nesaţ la.
devout [di'vaut] adj. 1. credincios, religios, pios, evlavios, cucernic. 2. sincer; serios.
3. fervent, zelos.
devoutless [-lis[ adj. (rar) fără evlavie, lipsit de cucernicie.
devoutlessness [-lisnis] s. lipsă de evlavie / de pietate.
devoutly [-li] aaV. 1. cu religiozitate, cu devoţiune, în mod pios. 2. sincer, cu sinceritate.
devoutness [-nis] s. 1. devoţiune, pietate, religiozitate. 2. sinceritate; seriozitate. 3. zel,
ardoare.
devulcanization ['di;vAlkonai'zeiJan] s. (telin.) regenerare (a cauciucului).
devulgarize [di'VAlgoraiz] vb. tr. a scoate din condiţia de vulgaritate; a înnobila.
dew [dju:[ I. s. 1. (sipl.) rouă; (rar) ceaţă; mountain ~ whisky fabricat ilegal. 2. (poetic)
prospeţime, frăgezime; strălucire, farmec; the ~of youth prospeţimea tinereţii. 3. picături,
stropi de ploaie; lacrimi, broboane (de sudoare). II. vb. A. tr. a uda, a muia, a umezi (cu
picături de rouă). B. itnpers. a cădea rouă, a roura; it ~s rourcază, cade rouă.
dewan [di'wa:n] s. (anglo-indian) 1. ministru de finanţe. 2. prim-ministru.
dewater [di:'wo:tor] vb. tr. (chim.) a deshidrata.
dewaxing [di'wasksirj] s. (chim.) deparafinare.
dew beater ['dju: .bi:tor] s. 1. (sl.) picior. 2. (sl.) pantof. 3. (fam.) persoană care se scoală
matinal.
dewberry [~ bori] s. (bot.) rug, mur (Rubus caesius).
dew-bespangled [~biispa?ngld] adj. (poetic) (în)rourat.
dew-bright [~brait] adj. scânteietor ca rouă.
dew-claw [~kb:[ s. (zool.) pintenul câinelui.
dew-drop [~drop] s. picătură de rouă.
dew duster [~ idA'stor] s. (sl.) picior. .
dew fall [~ foil] s. căderea rouăi; timpul când se lasă rouă.
dew grass [~ gra:s] s. (bot.) golomăţ; noduroasă (Dactylis glomerata).
dewiness ['djuiinisj s. rourare, acoperire cu rouă, rouă.
dewlap ['djudaep] s. bărbie (mai ales la bovine), salbă; bărbie dublă.
dewlapped [-t] adj. guşat, cu guşă; cu bărbie dublă.
dewless ['dju:lis] adj. fără rouă.
dew-point ['djuipoint] s. (meteor.) punct de rouă I de condensare isobară.
dew-ret [~ret] vb. A. tr. a umezi, a stropi, a muia cu rouă. B. intr. a se umezi, a se
muia cu rouă.
dew-rot [~rot] vb. v. d e w - r e t .
dew treader [~ .tredor] s. v. d e w d u s t e r .
dew worm [~ wo:m] s. (entom.) râmă mare de grădină (Lumbricus terrestris),
dewy ['dju:i] adj. 1. rourat, acoperit de rouă; umezit. 2. ca rouă. 3. (poetic) proaspăt,
fraged,răcoros.
dewy-eyed [idju:i'aid[ adj. sentimental, romantic; naiv, credul.
dexter ['dekstor] I. adj. drept, din dreapta. II. s. (herald.) dextră.
dexterity [deks'teriti] s. 1. dexteritate, îndemânare, abilitate, dibăcie, uşurinţă; he
managed the whole affair with great ~condusc întreaga afacere cu multă îndemânare.
2. (med.) dexteritate, folosirea mâinii drepte.
dexterous ['dekstaros] adj. îndemânatic, abil, dibaci, iscusit, priceput.
dexterously [-li] aav. cu îndemânare, cu iscusinţă.
dextrad ['dekstrsd] adv. (anat., zool.) spre / către dreapta.
dextrality [dekstraditi] s. 1. aşezare, situare pe partea dreaptă. 2.v. d e x t e r i t y (2).
268
dcxtrin(e) ['deksktrin] s. (citim.) dextrină.
dextrogerous [deks'trod3oros] adj. v. d e x t r o g y r a t e .
dextrogyrate [idekstron'd3aioreit] adj. (opt.) dextrogir.
dextrorotatory [tdekstrou'routstsri] adj. v. d e x t r o g y r a t e.
dextrorsal [deks'tro:sal] adj. dextrors, spiralat de la stânga la dreapta; (mat.) cu torsiune
pozitivă.
dextrorse ['dekstro:s] adj. v. dextrorsal.
dextrose ['dekstrous] s. (chim.) dextroză.
dextrous ['dekstaros] adj. v. d e x t e r o u s .
dezinc [di:'zirjk] vb. tr. a dezinca, a scoate zincul din.
dhole [doul] s. (anglo-indian) câine sălbatic indian (Caniş dukkunensis).
dhotee ['douti:] s. (anglo-indian) bucată de pânză purtată în jurul şalelor de către
hinduşi.
dhow [dau] s. (mar.) ambarcaţie arabă cu velatură latină şi un catarg sau două.
diabase ['daiobeis] s. (mineral.) diabaz.
diabetes [daio'bi:ti:z] s. (med.) diabet, boala zahărului.
diabetic [idaio'betik, -'bi:t-] adj., s. diabetic.
diabetical [-al] adj. diabetic.
diablerie [di'a:bbri, -?tb-\ s. (fr.) 1. drăcie, drăcovenie, poznă, ştrengărie, nebunie.
2. vrăjitorie, magie neagră.
diabolic [idaio'bolik] adj. (despre râs etc.) diabolic, drăcesc.
diabolical [-ol] adj. 1. diabolic, drăcesc, îndrăcit, diavolesc, afurisit, infernal. 2. (mai
ales fig.) răutăcios, crunt, crud, nemilos, ticălos.
diabolically [-oii] adv. diabolic, drăceşte.
diabolicalness [-alnis] s. caracter diabolic.
diabolism [dai'asbalizam] s. 1. cultul diavolului. 2. vrăjitorie, fermecătorie, magie.
3. răutate, fire satanică. 4. îndrăcire, stăpânire de către diavol,
diabolist [dai'aşbolist] s. închinător la diavol.
. diacaustic [idaio'ko;stik] adj. (fiz.) diacaustic.
diacaustics [-s] s. (fiz.) diacaustică.
diacetyl [dai'aesitil] s. (chim.) diacctil.
diachronic ['daio'kronik] adj, diacronic.
diachrony [dai'a;kroni] s. diacronie.
diachylon [dai'a=kilon],pl. diachyla [-la] s. (med.) diachilon (plasture).
diachylum [dai'îekilomLpl. diachyla [-b] v. d i a c h y l o n .
diacid [dai'asid] s, (chim.) acid dibazic.
diaclase ['daiokleis, -kleiz] s. 1. (geol.) diaclază. 2. (te/in.) ruptură, spărtură.
diaconal [dai'aîkonal] adj. diaconesc, de diacon.
diaconate [dai'aikonit, -neit] s. diaconat, diaconic
diacope [dai'feko»pi:,-kop-] s..(lingv.) tmeză.
diacritic.[idaio'kritik] adj. (lingv.) diacritic.
diacritical [-ol] adj. v. d i a c r i t i c (I).
diadelphian [idaio'delfion] adj. v. d i a d e l p h o u s .
diadelphous [daio'delfos] s. (bot.) diadelf, androceu cu staminele în două mănunchiuri.
diadem ['daiodem, -dom] I. s. 1. diademă; cunună; coroană. 2. (fig.) suveranitate,
regalitate, putere monarhică. II. vb. tr. a încinge sau a împodobi cu o diademă; a încorona.
diaeresis [dai'iorisis, -ros-], pl. diaereses [-riskz] s. (lingv.) diereză, tremă.
diaeretic [daio'retik] adj. (med.) dieretic.
diagenesis [idaio'd3enosis] s. (geol.) diageneză.
diagnose ['daiognouz, idaiog'n-] vb. tr. a pune un diagnostic (cuiva), a diagnostica.
diagnosis [idaiog'nousis],pl. diagnoses [-'nouskz) s. \.(med.) diagnostic, identificare
a unei boli. 2. caracterizare (a unei specii).
diagnostic [idaiag'nostik) I. adj. (med.) diagnostic. II. s. diagnostic, diagnoză.
diagnosticate [-cit] vb. tr. v. d i a g n o s e.
diagnostication [.daiognosti'keijan] s. diagnosticare.
diagnostician [.daiognos'tijan] s. (medic) diagnostician.
diagnostics [-daiog'nostiks] s. pl. (folosit ca sg.) ştiinţa diagnosticării.
diagonal [dai'aegonal] I. adj. diagonal, oblic, pieziş. II. s. 1. diagonală. 2. secţiune
diagonală. 3. (telin.) contradiagonală. 4. (poîigr.) bară oblică. 5. (text.) diagonal.
diagonal cloth [~ kb(:)0] s. ţesătură cu fire diagonale.
diagonal eyepiece [~ 'aipi:s] s. (la aparate) ocular cotit / cudat.
diagonalize [dai'a2gonalaiz, -gon-] vb. intr. a se mişca / a înainta în diagonală.
diagonally [dai'sgonali] auV. diagonal, în diagonală.
diagonal tyre [dai'aîgonl 'taior] s. (auto) pneu normal (cu corduri încrucişate).
diagram ['daiogram] s. 1. diagramă, schemă; desen explicativ, figură; ilustraţie; schiţă;
grafic; curbă; in ~ form sub formă de grafic. 2. (muz., înv.) sistem de notaţie muzicală;
partitură.
diagrammatic(al) [.daiogro'maîtik(al)] adj. 1. schematic, grafic; abstract. 2. în / sub
formă de diagramă.
diagrammatize [.daio'grasmotaiz] vb. tr. a reprezenta prin diagramă.
diagram paper ['daiograsm 'peipor] s. hârtie indicatoare.
diagraph ['daiogra?f[ s. diagraf.
diakincsis [daioki'ni:sis] s. (biol.) diacineză.
dial ['daiali I. s. 1. ceasornic solar. 2. cadran, limb, cadran gradat; scară; ceas, contor;
miner's ~ busola minerului. 3. (tehn.) rondelă de potrivire. 4. (meteor.) busolă. 5. (tel.)
disc cu numere. 6. (sl.) mutră, faţă; obraz; to turn the hands on the ~ a desfigura faţa.
II. vb. tr. 1. a măsura / a indica pe un cadran. 2. a forma (un număr de telefon); to ~ 999
a chema poliţia. 3. a cronometra.
dial card [~ ka:d] s. roza-vânturilor.
dialdehyde [dai'addihaid] s. (chim.) dialdehidă.
269
dialect ['daislekt] s. 1. dialect; grai, limbă. 2. mod de exprimare, stil. 3. jargon.
dialectal [.dab'lektl] adj. (lingv.) dialectal.
dialect atlas ['dablekt laetbs] s. (lingv.) atlas dialectal.
dialectic(al) [idab'lektik(pl)] adf (filoz.) dialectic.
dialectical materialism [~ ma'tbrblizsm] ş. (frfoz.) materialism dialectic.
dialectician [-daiolek'ti/^n] s. (filoz.) dialectician.
dialecticism [-dab'lcktisizpin] s. vorbire dialectală; influenţă dialectală.
dialecticize [-dab'lektisaiz] vb. ţr. (filoz.) a trata dialectic (un subiect etc.).
dialectics [idab'lektiks] s. pi. (folosit mai ales ca sg.) dialectică.
dialectological ['daiolekte'bdjiksl] adj. dialectologie.
dialectologist [idablck't:>bd3ist] s. dialectolog.
dialectology [idablek'tobd3i] s. (lingv.) dialectologie, studiu al dialectelor.
dial face['dabl fcis] s. cadran (de ceasornic).
dial gauge [<- 'geid3] s, (tehn.) ceasornic comparator.
diallage [rdablid3] s. (mineral.) dialag.
diallage rock [- rok] s. (mineral.) gabbro.
dialler ['dabb r ] s. (mine) inginer hotaraic (de mine),
dialog ['dabbg] s. (amer.) v. d i a l o g u e .
dialogic(al) [pdab'bd3ik(3l)] adj. de dialog; dialogat, în formă de dialog,
dialogically [idab'bd3ik3li] adj. dialogat, în formă de dialog,
dialogism [dai'a3bd3izpm] s. dialog imaginar.
dialogist [idai'asl^ist] s. 1. participant la un dialog, interlocutor. 2. autor al unui dialog.
dialogite [dai'£ebd3ait] s. (mineral.) dialogită.
dialogize [dai'£ebd3aiz] vb. v. d i a l o g u e (II).
dialogue ['dabbg] I. s. dialog; conversaţie, convorbire. II. vb. A. intr. (with) a discuta,
a vorbi, a sta de vorbă (cu). B. tr. a exprima / reda printr-un dialog.
dialogue-wise [~waiz] adv. dialogat, în formă de dialog.
dial telephone-set ['datei 'telifounset] s. post telefonic automat.
dial tone [~ toun] ş. (tel.) ton de disc.
dialyse ['dablaiz] vb. tr. (chim.) A. tr. a dializa, a separa prin dializă. B. intr. a fi supus
dializei.
dialyser [-ar] s. (chim., med.) dializator, dializor.
dialysis [dai'zelisis] s. 1. (chim.) dializa. 2. (gram.) diereză.
dialytic(al) [.daio'litik(pl)] adj. 1. (chim.) dialitic. 2. (med.) molcşitor. 3. (opt.) acromatic.
dialyton [dai'zeliton] s. v. a s y n d e t o n ,
dialyze ['dabilaiz] vb. v. d i a l y s e .
dialyzer ['dablaiza1"] s.v. d i a l y s e r .
diamagnet [rdab'mregnit] s. (fiz.) (corp) diamagnetic.
diamagnetic [-dabmasg'netik] (fiz.) I. adj. diamagnetic. II. s. (corp) diamagnetic.
diamagnetism hdab'niEegnitiz^m] s. (fiz.) diamagnetism.
diamantiferous [idabmasn'tiferas] adj. diamantifer, care conţine diamant.
diamantin [idab'msentin] s. (tehn.) diamantin.
diamantine adj. (înv.) v. a d a m a n t i n e (I).
diameter [dai'smita1"] s. diametru; lăţime, grosime; lens magnifying 2000 ~s lentilă
cu o putere de mărire de 2000 diametri.
diametral [dai'aemitrpl] adj. diametral, de diametru.
diametrical [idab'metrikal] adj. 1. diametral, de diametru. 2. (despre păreri etc.)
diametral opus.
diametrically [-i] adv. diametral; ~ opposed diametral opus.
diamine ['dabmi:n, dab'mim] s. (chim.) diamină.
diamine black [~ blask] s. (chim.) negru diamin.
diamond f'dabmond] I. s. 1. diamant; artificial / imitation ~ diamant artificial / fals;
black English ~s cărbune de pământ; cut ~ diamant şlefuit; ~cut into angles briliant;
glazier's / cutting ~ diamant de tăiat sticlă; rough ~ a) diamant neşlefuit / neprelucrat;
b) (fig-) om incult, dar virtuos; uncut ~ diamant neşlefuit; ~ of fine water diamant cu
ape frumoase; to mount / to set / to work a ~ a monta un diamant; ~ cut / against ~
s-au întâlnit două capete tari; it must be a ~ that cuts a ~ ce naşte din pisică şoareci
mănâncă. 2. (geom.) romb. 3.pl. (la jocul de cărţi) coxo\ ace oî~sas de caro. 4. (amer.)
teren de base-ball. 5. (poligr.) diamant (literă corp 4). 6. (mineral.) cristal. 7. (mar.) romb
(iaht). II. adj. 1. diamantin, de diamant. 2. rombic, romboidal. III. vb. tr. a împodobi
cu diamante.
diamond back [~ bask] ş. (zool.) varietate de broască ţestoasă (Malaclemmys sp.).
diamond black [~ blask] s. (chim.) negru diamant.
diamond borer [~ ibo:r3r] s. v. d i a m o n d d r i l l .
diamond crossing [~ .krcOsin] s. (ferov.) inimă (de macaz) dublă.
diamond drill [~ dril] s. (tehn.) sfredel cu diamant.
diamond dust [~ dASt] s. pulbere de diamant (pentru lustruirea pietrelor preţioase).
diamond field [~ fi:ld] s. regiune diamant iferă.
diamondiferous [~ tdabman'difaros] adj. (rar) diamantifer.
diamondize ['dabmandaiz] vb. tr. (rar) a împodobi cu diamante.
diamond letter ['dabmond »letor] s. (poligr.) literă diamant.
diamond pencil [~ ipcnsl] s. diamant de tăiat sticla.
diamond point [~ point] s. 1. ac cu vârf de diamant întrebuinţat în gravură. 2.pl. (ferov.)
inimă (de macaz).
diamond powder [~ ipaudo1"] s. pulbere de diamant.
diamond saw [~ so;] s. ferăstrău cu diamant.
diamond-shaped [~/cipt] adj. rombic, romboidal.
diamond spar [~ spa:r] s. (mineral.) corindon negru.
Diamond State [~ steit] s. (amer.) (folosit ca supranume) Statul Delaware.
diamond wedding [~ iwedirj] s. nuntă de diamant.
dice coal
diamorphine [idab'mofiin] s. (farm.) heroină.
diamylose [dai'smilous] s. (chim.) diamiloză.
Diana [dai'asna] s. 1. călăreaţă, amazoană, femeie vânător. 2. adeptă a celibatului.
3. (poetic) luna, Diana, Selene.
diandrous [dai'amdros] adj. (hot.) diandric.
dianthus [dai'snOss] s. (bot.) garoafă (Dianthus),
diapason [.dab'peisn, -'pcizn] s. 1- (muz-) diapazon (registru; ton; instrument). 2. (muz.)
registrul principal al orgii. 3. (poetic) melodie, armonie. 4. (fig.) gamă, scară, şir.
diapedesis [idabpi'di:sisj s. (fiziol.) diapedeză.
diaper ['dabpa1"] I. s. 1. pânză cu desene rombice; pânză cu înflorituri; faţă de masă
damascată; dril. 2. prosop, ştergar, şervet, şerveţel. 3. (amer.) scutec, faşă. 4. desen / motiv
cu romburi. II. vb. tr. 1. a împodobi cu motive în romburi. 2. (amer.) a înfăşa, a înveli
în scutec(e).
diaphane ['dabfein] I. adj. v. d i a p h a n o u s. II. s. substanţă diafană.
diaphanous [dai'sefanss] adj. diafan, transparent, străveziu.
diaphanousness [-nis] s. caracter diafan, transparenţă.
diaphone ['dabfoun] s. 1. (mar.) diafon, corn de ceaţă. 2. (lingv.) diafonem.
diaphora [dai'asfara] s. (ret.) diaforă.
diaphoresis [idabfo'ri:sis] s. (med.) diaforeză, transpiraţie.
diaphoretic ['dabfo'retik] adj. s. (med.) diaforetic, sudorific.
diaphragm ['dabfrEem, -from-] I. s. diafragmă, membrană; blendă; ecran; perete
despărţitor; (ferov.) deflector. II. vb. tr. to ~ out (jot.) a diafragma.
diaphragmatic [idabfrasg'mastik, -frag-] adj. diafragmatic, de diafragmă.
diaphragmation bdabfrag'mei/an] s. (fot.) diafragmare.
diaphtorese [idabft3'ri:z] s. (geol.) diaftoreză.
diaphtorites [.dabfto'raitiiz] s. (geol.) diaftorit.
diaphysis [dai'Eefisis],pl. diaphyses [~isi:z] s. (anat.) diafiză.
diarchy ['daio:ki] s. (pol.) diarhie.
diarial [dai'esrbl] adj. de jurnal zilnic.
diarian [dai'earbn] adj. v. d i a r i a 1.
diarist fdabrist] s. persoană care ţine o evidenţă a întâmplărilor zilnice.
diarize ['dabraiz] vb. A. ţr. a însemna / a nota / a trece într-un jurnal. B. intr. a ţine
un jurnal zilnic.
diarrh(o)ea [.dab'rb] s. (med.) diaree, urdinare.
diarrh(o)eic [idab'ri:ik] adj. (med.) diareic, de diaree, care provoacă diareea.
diarthrosis [idaio:'6rousis], pi. diarthroses [-si:z] s. (anat.) diartroză.
diary ['dabri] I. s. 1. jurnal zilnic; jurnal de însemnări; to keep a ~ a ţine un jurnal
de însemnări. 2. agendă, calendar. II. adj. (înv.) zilnic, cotidian.
diascope ['dabskoup] s. (med.) diascop.
Diaspora [dai'asspora] s. diaspora.
diaspore ['dabspo:1", -oar] s. (mineral.) diaspor.
diastase f'dabsteis] s. (chim., biol.) diastază, amilază.
diastasis [dai'îestasis], pl. diastases [-si;z] s. 1. (med.) diastază, separare a epifizei osoase.
2. (chim., biol.) diastază, amilază.
diastatic [dab'staetik] adj. (chim., fiziol.) diastatic.
diastole [dai'aestoli] s. (fiziol.) diastolă.
diastyle ['dabstail] s. (arhit.) diastil.
diasystem ['dabsistim] s. (lingv.) diasistem.
diathermancy [idaia'Gaimansi] s. (fiz.) conductibilitatc termică / calorică,
termoconductibilitate.
diathermanous [idab'Gamionos] adj. (fiz.) diaterman.
diathermic [idab'69:mik] adj. (fiz.) diatermic.
diathermy [idab'Somii] s. (med.) diatermie.
diathesis [dai'asâisis], pl. diatheses [-si:z] s. (med.) diateză.
diatom ['dabtam, -tom] s. (bot.) diatomee, algă petrificată (calcificată).
diatomaceae [idabte'mei/ii:j s.pl. (bot.) diatomee.
diatomic [idab'tomik] adj. (chim.) 1. diatomic. 2. bibazic.
diatomite [dai'asteniait] s. (mineral.) diatomit, kisclgur.
diatonic [dab'tonik] adj. (muz.) diatonic.
diatribe fdabtraib] s. diatribă; pamflet; critică răutăcioasă; atac virulent; discurs injurios.
diatribist ['dabtraibist, dai'aetribist] s. critic răutăcios / batjocoritor.
diatropism [dai'astropiz^m] ş. (bot.) diatropism.
dib [dib] vb. A. tr. a Iovi uşor. B. intr. 1. a bate / a lovi uşor în ceva. 2. a pescui (aruncâiul
uşor momeala).
dibasic [dai'beisik] adj. (chim.) bibazic, dibazic.
dibber l'dib3r] s.v. d i b b l e (I).
dibble ['diblj (agr.) I. s. cotonoagă, plantator. II. vb. A. tr. a sădi / a semăna cu ajutorul
eotonoagei. B. intr. a face gropi în pământ, a găuri pământul cu ajutorul cotonoagei.
dibbling machine ['diblin ma'/imj s. (agr.) maşină de plantat.
dibenzyl [dai'bcnzil, daiben'zil] s. (chim.) dibenzil; 1,2-difeniIetan.
dibhole ['dibhoul] s. (mine) galerie de evacuare a apelor.
dibs [dibz] s. pl. 1. arşice (de joc). 2. (la jocul de cărţi) fise, jetoane. 3. (sl.) bani.
gologani, biştari; he's after the ~ umblă după bani.
dicarbonate [dai'ku:bsnit] s. (chim.) bicarbonat.
dice [dais] l. s.pl. de la d i e (1,2). II. vb. A. tr. 1. a tăia în formă de cuburi. 2. a eadrila,
a împodobi cu pătrăţele sau cuburi. 3. to ~ away a pierde (ceva) jucând cu zaruri.
B. intr. ajuca în zaruri, a zvârli zarurile.
dice box [~ boks] s. 1. păhărel / cornet de azvârlit zarurile. 2. suport cubic de porţelan
pe care se sprijină firele de telegraf.
dice coal [~ koul] s. cărbune cubic.
dice house
dice house [~ haus] s. tripou.
dicephalous [dai'sefobs] adj. (biol.) bicefal.
dice play ['dais piei] s. joc de zaruri.
dice player [~ »pleisr] s. jucător de zaruri.
dicer1 ['daisar] s. v. d i c e p l a y e r .
dicer2 s. (amer.) 1. pălărie tare. 2. coif, cască.
dicey ['daisi] adj. (fam.) primejdios, riscant; nesigur.
dichlamydeous [,daikb'midbs] adj. (bot.) diclamid, având caliciu şi corolă.
dichloride [dai'kb:raid] s. (chim.) biclorură.
dichogamus [dai'kogomos, di'k-] adj. (bot.) dihogam.
dichogamy [dai'kogomi, di'k-] s. (bot.) dihogamie.
dichotomise [dai'kotamaiz] vb. A tr. a divide / a separa în două. B. intr. a forma o
dihotomie.
dichotomize vb. v. d i c h o t o m i s e .
dichotomous [dai'kotanras] adj. dihotomic.
dichotomy [di'kotomij s. dihotomie, bifurcaţie, despărţire în două (părţi, clase etc.).
dichroic ['dai'krouik] adj. (fa.) dicroic.
dichroism ['daikrouizom] s. (opt.) dicroism.
dichroitic [idaikrou'itik] adj. v. d i c h r o i c .
dichromate [dai'kroumeit] s. (chim.) bicromat.
dichromatic [rdaikrou'mstik] adj. bicromat(ic), în două culori.
dichromatism [dai'kroumotizam] s. bicromatism.
dichromic [dai'kroumik] adj. dicromic.
dichroscope ['daikrouiskoup] s. (opt.) dicroscop.
dichroscopic [.daikrou'skopik] adj. (opt.) discroscopic.
dicing ['daisirj] s. 1. practicarea jocurilor de noroc cu zaruri. 2. ornamentaţie cu pătrate
sau romburi (mai ales în mdrochinărie).
dicing house [~ haus] s. tripou.
Dick [dik] s. diminutiv de la Richard; (peior.) clever ~ şmecher, pişicher; (fam.) up
to ~ a) şmecher; b) minunat, grozav, straşnic; (fam.) in the reign of queen ~ la pastele
cailor, când va face plopul pere şi răchita micşunele; (pop.) to be dressed up to (the
time of queen) ~ a fi grozav de gătit / de pus la punct; (fam.) he is as queer as ^ s hatband
nu-i sunt boii acasă, nu e în apele lui; (pop.) I take my ~, it wasn't me! jur că n-am
fost eu! .
dick s. (sl.) 1. biciuşca, bici. 2. (prese, de la. d i c t i o n a r y) dicţionar. 3. vorbire aleasă,
cuvinte pompoase; to swallow the ~a) a rosti cuvinte pompoase fără a le înţelege; b) a se
exprima în mod pedant. 4. (amer.) agent secret, detectiv.
dicken ['dikin] interj, (austr.) gura! las-o moartă!
dickens ['dikinzl s. (fam.) drac, naiba; what the ~do you want? ce dracu' vrei?; the ~!
ei drăcie! drăcia dracului! how goes the ~? cât e ceasul?
dicker ]'dikor] I. s. 1. (ec.) (mai ales în comerţul de blănuri) (lot de) zece bucăţi piei
etc. 2. (amer.) comerţ, negoţ mărunt, colportaj. 3. obiecte / mărfuri pentru schimb sau
vânzare. II. vb. intr. (amer.) a face negustorie măruntă / schimb în natură; a se tocmi
bine.
dickey fdiki] I. s. 1. (sl.) măgar. 2. păsărică, păsăruică. 3. piept de cămaşă, plastron,
pieptar. 4. şorţ de piele, pieptar, bavetă de copil. 5. capră (de trăsură) sau loc la spatele
trăsurii (pentru lachei etc.). 6. loc la spatele unui automobil cu două locuri. II. adj. (sl.)
1. prăpădit, jalnic, slab, ofilit; it's all ~with him s-a zis cu el. 2. (despre o întreprindere
comercială) nesigur, şubred.
dickey seat [~ >si:t] s. (auto) strapontin.
dickies steadies ['dikiz 'stediz] s. pl. (amer. univ.) pantaloni viu coloraţi purtaţi în semn
de logodnă neoficială.
dicky ['diki] s. adj. v. d i c k e y.
dicky bird [~ ba:d] s. 1. păsărică, păsăruică. 2. (sl.) păduche. 3. (sl.) femeie uşoară,
pasăre de noapte.
dicotyledon ['dai.koti'liidan, .dai-] s. (bot.) plantă dicotilcdonată / cu două cotiledoane.
dicotyledonous [-as] adj. (bot.) dicotiledonat.
dicrotic [dai'krotik] adj. (med., despre puls) dicrot.
dicta ['dikts] s. pl.de la d i c t u m.
dictagraph ['diktegra:f, -graf] s. v. d i c t o g r a p h .
dictaphone ['diktafoun] s. dictafon.
dictate I. [dik'teit] vb. A. tr. 1. a dicta (o scrisoare etc.). 2. (fig.) a dicta, a impune,
a prescrie, a inspira; a îndemna; his conduct has been mostly ~d by ambition purtarea
lui a fost dictată în cea mai mare parte de ambiţie. B. intr. a dicta, a conduce, a comanda,
a porunci; I am not to be ~d to mie să nu mi se poruncească. II. ['dikteitj s. l.pl. porunci,
directive; the ~s of reason poruncile raţiunii. 2. (pol.) dictat, act impus.
dictation [dik'tei/5n] s. 1. dictare; to write from / to / under smb.'s ~ a scrie sub
dictarea cuiva; to take ~ a scrie sub dictare. 2. poruncă, ordin, comandă; purtare sa» ton
autoritar; to do smth. at smb.'s ~ a face ceva la ordinele cuiva. 3. (pol.) dictat; to take
~ a se supune unui dictat.
dictator [dik'teitor] s. dictator.
dictatorial [dikta'to:rial] adj. 1. dictatorial, absolut. 2. autoritar; imperativ, arbitrar.
dictatorialness [-nis] s. caracter dictatorial.
dictatorship [dik'teita/ip] s. dictatură.
dictatress [dik'teitris] s. femeie dictator, dictatoare.
dictature ['diktat/a', -tjuor] s. (rar) dictatură.
diction ['dik/an] s. 1. selecţie a vocabularului. 2. (mod de) exprimare, limbaj; stil; poetic
~ limbaj poetic. 3. dicţiune; rostire.
dictionarian [idikjp'nearian] s. (rar) lexicograf.
270
dictionary ['dikfanari] s. dicţionar; vocabular; lexicon; walking / living ~ enciclopedie
ambulantă.
dictionary catalogue [~ .kaualog] s. catalog de cărţi alfabetic.
dictionary English [~ lirjglif] s. limbă engleză extrem de corectă, exprimare pedantă
/ livrescă.
dictograph ['diktagraif, -graf] s. dictograf.
dictorial [dik'torial] adv. v. d i c t a t o r i a l .
dictum ['diktam], pl. dicta ['diktaj s. 1. dicton, zicală, sentinţă, aforism, maximă.
2. declaraţie oficială, afirmaţie sentenţioasă, propunere. 3. (jur.) dictum, sentinţă, opinie
a unui judecător.
dicyclic [dai'siklik] adj. (chim.) biciclic.
did [did] past de la do.
didactic(al) [di'dsktik(al), dai'd-1 adj. didactic, menit să instruiască.
didactically [di'djektiksli, dai'd-] adv._ didactic.
didacticism [di'dasktisizam, dai'd-] s. didacticism.
didactics [di'dasktiks, dai'd-] s. pl. (folosit ca sg.) didactică, artă / ştiinţă a predării.
didapper ['daidaspa1"] s. (omit.) corcodel-pitic (Podiceps minor).
diddle ['didl] vb. A. tr. (fam.) 1. a înşela, a păcăli, a trage pe sfoară. 2. to ~ smb. out
of his money a lua banii cuiva prin înşelăciune. B. intr. a pierde vremea cu fleacuri.
diddler [-ar] s. (fam.) escroc, pungaş, trişor.
didn't ['didnt] (fam.) prese, de la ă i d n o t.
dido ['daidou] s. (amer.,fam.) ştrengărie, nebunie, poznă, farsă, festă, păcăleală, glumă;
pocinog; încăierare, păruială; to cut ~es a face prostii; a face pe nebunul; a face scandal.
didst [didst] (înv.) pas; pers. a2-asg.de la do.
didy ['daidi, 'di-] s. (/atu.) scutec.
didymium [dai'dimiom, di'd-] s. (chim.) didim.
didymous ['didimas] adj. (bot.) îngemănat.
die1 [dai],pl. dice [dais] sau dies [daiz] s. 1. (pl. dice) zar (de joc); to venture on the
cast / turn of a ~ a miza pe aruncătura zarului; the ~ is cast / thrown zarul e aruncat;
it had been a turn of a ~ whether depinde de hazard / de jocul întâmplării dacă; the ~
of war sorţii (schimbători ai) războiului; to throw the ~ a arunca zarul; (fam.) as straight
as a ~ a) drept ca lumânarea / ca un băţ; b) cinstit, de onoare; loaded dice zaruri măsluite.
2. cub. 3. (pi. dies) bagatelă, fleac. 4. (pl. dies) (lehn.) ştampilă; poanson; stanţă; matriţă.
5. (pl. dies) (tehn.) filieră, clupă. 6. (pl. dies) (arhit.) soclu (de coloană).
die2 past si part. trec. died [daid] vb. A. intr. 1. a muri, a răposa, a se prăpădi, a deceda;
a pieri; (sl.) to ~ game a) a muri ca un bărbat / vitejeşte; a lupta până la ultima suflare;
b) a muri ca o fiară hăituită; (fam.) to ~ hard v. to ~ game (a); (rel.) a muri nespovedit
/ nepocăit; (fig.) old prejudices ~ hard prejudecăţile adânc înrădăcinate nu dispar atât
de lesne; (fam.) never say ~! nu te îndoi! nu şovăi! nu deznădăjdui!; (despre vite) to ~
well a da o carne bună; a man can ~ but once o moarte are omul; to his dying day
până în ultima zi a vieţii lui. 2. (fig.) a muri, a nu mai putea. 3. (fig.) a se sfârşi, a se
isprăvi, a se termina, a expira; a dispărea; a apune; a se şterge, a fi dat uitării; great deeds
cannot ~ faptele mari trăiesc veşnic. 4. (despre vânt) a înceta, a se potoli. 5. (despre
lichide) a se evapora. 6. (despre motoare etc.) a înceta de a mai funcţiona, a se opri.
7. to ~ at peace a muri în pace /cu cugetul împăcat; to ~ away a) a se stinge, a se ofili,
a se trece; b) a leşina; c) (despre sunete) a amuţi, a se stinge; to ~ by inches a se prăpădi
încetul cu încetul; to ~ by the sword a pieri de sabie; to ~ down v. t o ~ a w a y; to ~
for want of a muri din cauza lipsei de; to ~ for one's country a-şi da viaţa pentru ţară
/ pentru patrie; (fam.) I'll ~ for it pun capul (jos); if I ~ for it chiar de-ar fi să mor pentru
asta; chiar dacă m-ar costa viaţa; to ~ for love v. to ~ o f l o v e ; to ~ for smb. ase
prăpădi de dragul cuiva, a muri după cineva; (fam.) to ~ for smth. a nu mai putea după
ceva, a pofti grozav la ceva; (fam.) to ~ for thirst a muri de sete; to ~ from apoplexy
a muri de apoplexie; (fam.) to ~ in harness / in one's boots / in one's shoes; to ~ with
one's boots / shoes on a) a muri cu zile; b) a muri la datorie / la post; c) a nu muri de
moarte bună, a muri în ştreang; to ~ in the last ditch a muri luptând până la ultima suflare;
to ~ like a dog a muri ca un câine; they ~d like flies mureau ca muştele; to ~ of a disease
a muri de o boală; to ~ of a fall a muri dintr-o căzătură; to ~ of grief a muri de durere;
to ~ of hunger / starvation a muri de foame; (fig.) to ~ of laughter v. to ~ w i t h
l a u g h i n g ; to ~ of love a muri de dragoste; (fig.) to ~ of shame a muri de ruşine; to ~
off a) a muri năprasnic; b) a muri pe capete / în mare număr; to ~ on the gallows a sfârşi
/ a muri în ştreang; to be near / nigh dying a fi pe moarte, a i se apropia sfârşitul; to ~
out a) (despre popoare etc.) a se stinge, a pieri; b) (despre sunete) a amuţi, a se stinge;
to ~ through exposure to cold a muri din cauza îngheţului; a îngheţa; (bibl.) to ~ unto
a muri întru; (fig.) to ~ with laughing a muri / a nu mai putea / a se strica de râs; to ~
with shame v. to ~ o f s h a m e ; let the secret ~ within your bosom nu dezvălui
taina. B. tr. 1. a muri de; to ~ a natural death a muri de moarte bună. 2. a lăsa să moară.
II. s. (rar) moarte; (amer., sl.) to make a ~ of it a da ortul popii, a muri.
die-away [~o'wei] adj. galeş, plin de dor, languros.
dieb [di:b] s. (zool.) şacal nord-african (Caniş anthus).
die block ['dai blok] s. (metal.) matriţă.
diedral [dai'i:dn?!j adj. v. d i h e d r a l .
die forging ['dai .fa:d3irj] s. (tel»;.) matriţare.
die-hard ['daiha:d] I. s. 1. fiinţă rezistentă / cu şapte vieţi. 2. (pop.) conservator
încăpăţânat. II. adj. încăpăţânat, înrăit, inveterat.
die holder [~ .houkb'j s. 1. (tehn.) clupă de filetat. 2. (metal.) portmatriţă.
dielectric [.daii'lektrik] (electr.) I. s. mediu dielectric / rău conducător / izolator. II. adj.
dielectric, izolator.
dielectrical [-ol] adj. v. d i e l e c t r i c (II).
die mould ['dai mould] s. (metal.) presformă.
diencephalon [idaien'kefalon, -se-], pl. si diencephala [-la] s. (anat.) diencefal.
271
die pressing ['dai .presin] s. (tehn.) ştanţare.
dieresis [dai'erisis],pl. diereses [-si:z] s. (fon.) diereză.
dies1 [daii:z] s. (lat.) zi; (jur.) ~ non dies non, zi în care nu pot avea loc dezbateri
juridice; zi care nu contează.
dies2 s. (tehn.) falcă, bac de filieră,
diesel (engine) ['diizal iend3irj] s. (tehn.) (motor) diesel.
dieselize [-aiz] vb. tr. a înzestra (o linie ferată etc.) eu motoare diesel.
diesel motor ['di:zl .mout3r] s. v. d i e s e l e n g i n e .
diesel oil [*di:z?l oil] s. motorină.
die sinker ['dai rsinka1"] s. gravor de stanţe / de matriţe.
diesis ['daiisis, 'daias-],pl. dieses [-si:z] ş. 1. (poligr.) cruce dublă, două cruci suprapuse
(semn). 2. (muz.) diez.
die stock ['dai stok] s. 1. (metal) filieră, fileticră. 2. (tehn.) placă de filetat.
diet1 ['daiot] I. s. 1. alimentaţie, hrană, mâncare; a simple ~ o alimentaţie simplă. 2. dietă,
regim; to be upon ~ a fi la regim. II. vb. A. tr. a pune la regim, a hrăni conform unui
regim. B. refl. a urma un regim, a ţine dietă / regim.
diet2 ş. 1. dietă, adunare parlamentară. 2. adunare generală; congres, conferinţă. 3. (scot.)
oră sau zi fixată, termen.
dietary ['daiat^ri, 'daiit-] I. adj. dietetic. II. s. 1. alocaţie pentru hrană, raţie, regim
alimentar (într-o şcoală, spital etc.). 2. dietă, regim.
dietetic(al) [.daii'tetik, daia't-] adj. dietetic, relativ la regim / la dictă.
dietetics [idaii'tctiks] s. pl. (rar, sg.) dietetică, ştiinţă a dietei.
diethyl [idai'eOil] adj. (chim.) de etil, etilic; de dietil, dictilic.
dietician, dietitian [idaii'ti/jn, idaia't-] s. 1. medie dietetician. 2. soră dieteticiană.
differ ['difs'] vb. intr. 1. (from) a diferi, a se distinge, a se deosebi (de). 2. (from,
with) a diferi (de), a nu fi de acord (cu), a fi în dezacord (cu), a nu se înţelege (cu); to ~
in opinion a diferi în păreri, a avea alte păreri; I beg to ~ îngăduiţi-mi să nu fiu de acord
/ să am altă părere; to agree to ~ a renunţa de a se convinge reciproc, a constata dezacordul.
3. (înv.) a se certa.
difference ['difrsns, -faran-] I. s. 1. deosebire, diferenţă, ncasemănarc, distincţie;
nepotrivire; disproporţie; it makes no ~ e acelaşi lucru, e totuna; n-are importanţă; the ~
between tweedledum and tweedledee ori cu capul de piatră ori cu piatra de cap, aproape
nici o deosebire; it makes (a great) ~; it makes all the ~ in the world asta e cu totul
altceva, asta schimbă complet lucrurile; to iron / to work out the ~s a atenua / a micşora
/ a şterge deosebirile; a apropia punctele de vedere; a aplana divergenţele; to split the
~a) a lua media / mărimea mijlocie; b) a adopta un compromis; a găsi o cale de mijloc.
2. diferend, dezacord, divergenţă, neînţelegere; ceartă; to settle the ~ a aplana diferendul.
3. diferenţă (între două cantităţi) rest; to pay the ~a plăti diferenţa. II. vb. tr. 1. a deosebi,
a diferenţia. 2. (mat.) a diferenţia.
different ['difrsnt, -farpnt] adj. 1. diferit, deosebit, alt; neasemănător; altfel de; that
is quite ~ asta e cu totul altceva; you should have acted in a ~ way ar fi trebuit să
procedezi altfel / în alt mod / în alt chip; this is ~ from what he said nu seamănă (deloc)
cu ce spunea el; (as) ~ as chalk from cheese cu totul deosebit, ca de la cer la pământ.
2. (cu pl.) diferit, felurit, variat, divers; a lot of ~ things o mulţime de lucruri diferite,
fel de fel de lucruri.
differentia [idifa'ren/ia],pl. differentiae [-/ii:] s. 1. diferenţă specifică; (log.) diferenţă
specifică. 2. (în muzica medievală) cadenţă.
differentiable [idifa'rcn/iabpl] adj. care poate fi diferenţiat.
differential [idifa'rcnfal] I. adj. 1. distinctiv, deosebitor. 2. (mat., tehn. etc.) diferenţial.
II. s. 1. (tehn. etc.) diferenţial. 2. (mat.) diferenţială.
differential axle [~ 'asksl] s. (tehn., auto) arbore / ax planetar; serniax.
differential bridge [~ 'brid3] s. (electr.) punte diferenţială.
differential calculus [~ 'kaslkjubs] s. (mat.) calcul diferenţial.
differential capacitor [~ ka'psesita1"] s. (electr.) condensator diferenţial.
differential condenser [~ kan'dcnsar] s.v. d i f f e r e n t i a l c a p a c i t o r .
differential connection [~ ka'nek/sTi] s. (electr.) montaj diferenţial.
differential control [~ kan'troul] s. (tehn.) reglaj de urmărire.
differential cross [~ kros] s. (tehn.) cruce a sateliţilor.
differential drum [~ drAm] s. (tehn.) tobă diferenţială.
differential equation [~ i'kwei/^n] s. (mat.) ecuaţie diferenţială.
differential gear [~ 'giar] s. (tehn.) angrenaj de diferenţial.
differential heating [~ 'hi:tinj s. (metal.) încălzire diferenţială.
differential pinion [~ 'pinjan] s. (auto) pinion satelit.
differential pulley [~ 'puii] s. (tehn.) rolă diferenţială.
differential shaft [~ '/a:ft] s. (auto) arbore planetar.
differential spider [~ 'spaidar] s. (tehn.) crucea sateliţilor,
differentiate bdifaVen/icit, -/jeit] vb. A. tr. a diferenţia, a deosebi, a discrimina,
a distinge; to ~one from another a deosebi pe unul de altul. B. intr. a se diferenţia,
a se deosebi, a se distinge.
differentiation bdifaren/i'ci/an, -nsi-] s. diferenţiere, deosebire, distincţie.
differently ['difrantli] adv. diferit, deosebit, altfel, altminteri; now he thinks quite ~
about it arc acum o părere cu totul diferită (în această chestiune).
difficult l'difikait, -fak-] adj. dificil, greu, anevoios, obositor, trudnic; ~ of access greu
accesibil; ~ of belief greu de convins; ~ of understanding greu de cap; ~ of ascent greu
de urcat; to find it ~ to a găsi că e greu să.
difficulty ['difikalti, -fak-] ş. 1. dificultate, greutate; a work of ~ o lucrare grea;
the difficulties of English greutăţile studiului limbii engleze; with~cu greutate, anevoie.
2. dificultate, încurcătură, strâmtoare, nevoie; piedică, obstacol; to make / to raise
difficulties a face dificultăţi / greutăţi; to plunge into a ~ a da de greu; a da de bucluc,
a nimeri într-o încurcătură; to put difficulties in the way a face greutăţi; a pune beţe în
digestion
roate; to get over a ~ a trece peste o dificultate, a învinge o dificultate; to be under /
in difficulties a fi strâintorat; a avea de luptat cu dificultăţi. 3. pl. (amer.) neînţelegeri,
dezacord.
diffidence l'difidans] s. 1. neîncredere în sine. 2. sfială, timiditate, modestie, ruşine.
diffident ['difid^nt] adj. 1. neîncrezător în sine. 2. sfios, fricos, temător; ruşinos. 3. (înv.)
neîncrezător; to be ~ of a nu se încrede în, a nu da crezare.
diffidently [-li] adv. neîncrezător în sine, timid, cu prea multă modestie.
diffluence ['difluans] s. 1. (geol.) difluenţă. 2. dizolvare, lichefiere.
diffluent ['difluantj adj. 1. care curge separat. 2. fluid, curgător; care se topeşte (prin
absorbirea umidităţii din aer).
difform [di'fo:m] adj. (rar) diform; neregulat.
difformity [-iti] s. diformitate, nercgularitate.
diffract [di'fraîkt] vb. tr. (opt.) a difraeta, a frânge (o rază luminoasă).
diffraction [di'frask/an] s. (opt.) difracţiune.
diffractive [di'frsktiv] adj. care produce difracţie; de difracţie.
diffuse I. [di'fju:z] vb. A. tr. a difuza, a răspândi, a vărsa, a împrăştia, a risipi; the news
was ~d through the town ştirea se răspândi în oraş. B. intr. (despre gaze si lichide) a
difuza, a se combina prin difuziune. II. [di'fjms] adj. 1. difuz, prolix; neclar; a ~speaker
un vorbitor difuz /neclar. 2.împrăştiat,răspândit,ocolit. 3. (opt.) difuz; ~light lumină
difuză.
diffusely [di'fjmsli] adv. (în mod) difuz, împrăştiat.
diffuser [di'fju:zar] s. 1. răspânditor, difuzor. 2. (auto, mine) difuzor. 3. (metal.) pâlnie
de aer.
difussible [di'fju:zabl, -zib-] adj. difuzabil, susceptibil de difuziune.
diffusion [di'fju^n] s. 1. difuziune, răspândire, împrăştiere. 2. prolixitate, verbozitate,
exces de cuvinte. 3. (opt.) difuziune (optică). 4. (mat.) penetraţie.
diffusive [di'fju:siv] adj. 1. care (se) poate răspândi. 2. care (se) poate difuza. 3. difuz,
prolix.
diffusor [di'fju:z3r] s. v. d if f u s e r .
dig1 [dig] I. past şi part. trec. dug [dAg], bibi. digged vb. A. tr. 1. a săpa; a dezgropa
(şi fig.), a râma; a scormoni; a întoarce, a răscoli; t o ~ a ditch a săpa un şanţ; to ~and
delve a săpa; to ~deep a săpa adânc; (amer.) to ~a snuff a lua o priză (de tutun); (mine)
to ~ trenches a săpa galerii; (fig.) to ~ a pit for a săpa groapa (cuiva), a căuta să prindă
în cursă. 2. (mai ales to~in) a vârî, a băga. 3. (sl.) a înţelege; a aprecia;! don't ~ classic
music nu înţeleg muzica clasică. 4. (sl.) a fi atent la, a observa; ~ this! fii atent la ce-ţi
spun! 5. (amer., fam.) a munci cu râvnă / din răsputeri; a toci. 6. (agr.) to ~ again a săpa
(pământul), a întoarce cu sapa; (fam.) to ~away at smth. a munci stăruitor la ceva; to ~
down a săpa; a mina; a dărâma prin săpare; to ~ from a scoate din, a dezgropa din; to ~
in/into a) a îngropa; b) a înfige, a băga, a vârî (cuţitul etc.); to ~smb. in the ribs a da
cuiva un ghiont; I have dug into several authors for that word am cercetat mai mulţi
autori pentru a găsi acest cuvânt; to ~ out (of) a) a dezgropa, a scoate (din); b) (fig.);
a scoate (cu greutate) la lumină / la suprafaţă; (mar.) to ~ out of ice a scoate (un vas)
din gheţuri; to ~ through a săpa; to ~ up a) a săpa (adânc); b) a desţeleni, a desfunda;
c) a dezgropa; to ~ up the hatchet / tomahawk a începe lupta, a declara război; d) (fig.)
a dezgropa, a da în vileag, a scoate la lumină; e) (amer. sl.) a primi (bani). B. rej7. (mil.)
to ~in a se îngropa în pământ; he dug himself out of prison îşi sapă o galerie subterană
din închisoare. C. intr. 1. a săpa, a lucra cu sapa. 2. (şi to ~ out) (mine) a săpa galerii;
a face săpături, excavaţiuni. 3. (şi to ~away (sl. scol.) a toci. 4. (sl.) a locui, a trăi. 5. to ~
away v. to ~(I, C, 3); to ~for a face săpături, a săpa în căutarea (cu gen.); to ~in a) a se
ascunde în pământ / în tranşee; a săpa gropi / tranşee: b) (fam.) a se consolida, a-şi consolida
poziţia etc.; c) a se apuca de lucru; (amer. sl.) to ~ out a o şterge, a spăla putina.
II. s. 1. ghiont, izbitură, lovitură, brânci; a ~ in the ribs lovitură în coaste; ghiont; (fig.)
to give smb. a ~ sau to have a ~ at smb. a înţepa pe cineva, a lua pe cineva peste picior.
2. (şl. şcol.) toceală, tocit; to have a ~ at a) a toci la; b) a sc apuca de.
dig2 s. (austr.) amice! jupânc! coane!
digamist ['digamist] s. persoană căsătorită a doua oară.
digamma [dai'ga?ma,'—] s. digama, literă a alfabetului primitiv grecesc.
digamous ['digamas] adj. 1. privitor la o a doua căsătorie. 2. (bot.) androgin, digam.
digamy [Yligami] s. a doua căsătorie.
digastric [dai'gasstrik] (anat.) I. adj. (despre muşchi) digastric, cu două extremităţi
bombate. II. s. muşchiul maxilar inferior.
digby ['digbi] s. scrumbie afumată de Digby (Noua Scoţie).
digest I. [digest, dai'd3~] vb. A. tr. 1. a digera, a mistui, a asimila (alimente). 2. (jig.)
a asimila, a înţelege, a pricepe, a studia, a analiza; to read, mark and inwardly ~ a citi
cu atenţie şi a-şi însuşi cele citite; to ~ the events a şti să interpreteze evenimentele.
3. a îndura, a suporta; to ~ an insult a suporta o insultă. 4. a clasifica, a sistematiza;
a concentra, a rezuma. 5. a fierbe, a trata cu abur, a infuza. 6. (agr.) a prepara compost
din. B. intr. 1. a digera, a se mistui, a se asimila. 2. a se evapora. 3. (chim.) a se descompune;
a se macera. II. [rdaid3est] s. 1- culegere (de material); publicaţie informativă; rezumat;
expunere sumară; scurtă culegere de hotărâri judecătoreşti. 2. v. d i g e s t m a g a z i n e .
3. the Digest Codul lui Justinian.
dîgestant [dai'd3estant] s. (med.) (agent) digestiv.
digester [di^esta1"] s. 1. v. d i g e s t i v e (II). 2. vas ermetic pentru dizolvarea
substanţelor prin căldură; autoclavă. 3. (tehn.) oala lui Papin.
digestibility [di-d3esta'biliti] s. digestibilitatc.
digestible ldi'd3establ] adj. 1. digcstibil, asimilabil, care poate fi mistuit. 2. (jig.) uşor
asimilabil, lesne de însuşit.
digestion [diYrjcst/^n.dai-lş. 1. digestie, mistuire; asimilare; hard of ~greu de mistuit;
a good ~ o digestie bună. 2. (fig.) asimilare, însuşire (de cunoştinţe etc.).
digestive 272

digestive [digestiv, dai-] I. adj. 1. digestiv. 2. care provoacă digestia. 3. digestibil, dike warden [~ 'wo:dn] v . d i k e r e e v e .
asimilabil. II. s. digestiv, remediu care activează digestia. dilacerate [di'tesoreit, dai'l-] vb. tr. a sfâşia, a rupe.
digest magazine ['daid3est imasgsizim] s. revistă care reproduce articole rezumate din dilapidate [di'kepideit] vb. A. tr. 1. a ruina, a distruge, a strica, a dărâma, a dărăpăna;
alte publicaţii. a uza. 2. (fig.) a cheltui, a irosi, a toca (banii). B. intr. a cădea în ruină, a decădea, a se
r
digestor [di'd3esto , dai'd3-] s. v. d i g e s t e r . dărăpăna.
diggable l'digobl] adj. care poate fi săpat. dilapidated [di'tepidcitid] adj. 1. ruinat, dărâmat, stricat, avariat, învechit, uzat,
r
digger ['digs ] s. 1. săpător. 2. miner (mai ales înmiitele de aur); miner la cărbune. dărăpănat; a ~ house o casă dărăpănată; an old ~ hat o pălărie veche şi ruptă. 2. (fig.)
3. (sl.) australian. 4. pl. Diggers trib de indieni din California de nord care se hrănesc delapidat, ruinat, uzat, irosit, decăzut. 3. neglijent îmbrăcat.
cu rădăcini. 5. săpător, unealtă de săpat; potato ~săpăligă / maşină de scos cartofi. 6. pl. dilapidation [diitepi'deijan] s. 1. ruinare, dărâmare, distrugere; uzare. 2. cheltuire,
(ist.) diggcri, participanţi la mişcarea agrară din perioada Revoluţiei burgheze din Anglia irosire.
(1649). 7. v. d i g g e r w a s p. 8. (sl.) pică la jocul de cărţi; big ~ as de pică. 9. (austr. dilatability [dai.leits'biliti, di.l-, -'biloti] s. dilatabilitate; extensibilitate.
fam.) soldat australian sau neozeelandez. 10. (austr.) v. d i g 2 .11. (amer.) camarad, amic, dilatable [dai'leitabl, di'l-] adj. dilatabil, extensibil.
tovarăş. 12. (amer.) hoţ de buzunare. dilatant [dai'leitant, dai-] adj. dilatant; care se dilată; extensibil.
digger wasp [~ wosp] s. (entom.) viespe Sphex. dilatation [■dailei'tei/an, dil-] s. dilatare; creştere, lărgire, mărire, extensiune;
digging fdigirj] s. 1. săpare, dezgropare. 2. pl. zăcăminte / mine / terenuri aurifere. alungire.
3.pl. (si digs) (fam.) locuinţă. 4. (amer.fam.) regiune; loc. 5. (sl. scol.) sârguinţă; toceală. dilatation coupling [~ ikAplirj] s. (tehn.) manşon de dilataţie.
digging up [~ 'Ap] s. (agr.) desfundare. dilatation equalizer [~ ,i:kW3laizar] s. (electr.) compensator de dilataţie. .
dight [dait] past si part. trec. dight vb. tr. (înv. poetic) 1. a înveşmânta, a împodobi, dilatation regulator [~ >regjuleiter] s. (tehn.) regulator cu dilataţie.
a găti. 2. a pregăti; a pune în ordine. dilate [dai'leit, di'l-] vb. A. tr. a dilata, a" lărgi, a mări; ~d eyes ochi dilataţi, măriţi.
digit ['dkrjit] s. 1. (glumeţ satt anat.) deget de la mână sau picior. 2. lat de deget (măsură B. intr. 1. a se dilata, a se umfla, a creşte. 2. to ~ on / upon a se întinde / a insista asupra
= 3 14 de ţol). 3. (mat.) cifră, unitate. 4. (astron.) a 12-a parte din diametrul Soarelui (u/iui subiect ele).
sau al Lunii în măsurarea eclipselor. dilation [dai'leijan di'1-J s. v. d i l a t a t i o n .
digital [-al] I. adj. 1. digital, de deget. 2. digitat, în formă de deget. 3. (/nat.) digital. dilative [dai'leitiv] adj. care se dilată.
II. s. clapă (din claviatura unui instrument). dilatometer [idilo'tomito'] s. (fiz.) dilatometru.
digital adder ['did3itl 'ajda'J s. (infor.) sumator digital / numeric. dilatometry [-dilo'tomitri] s. (fiz.) dilatometrie.
digital clock [~ 'kbk] s. 1. ceas cu afişaj electronic. 2. ceas electronic. dilator [dai'leiW, di'l-] s. 1. (med.) dilatator. 2. (anat.) muşchi dilatator.
r
digital computer [~ karn'pju:t3 ] s. (infor.) calculator numeric. dilatoriness ['ditetarinis] s. întârziere, zăbovire, amânare.
digitalin [.did3i'tcilin] s. (chim.) digitalină. dilator muscle [dai'leita musl] s. v. d i l a t o r (2).
digitalis ].did3i'teilis] s. 1. (bot.) degeţel-roşu (Digitalis purpurea). 2. (med.) digita­ dilatory ['dilatări] adj. 1. lent, încet; întârziat, tardiv. 2. care amână, care tărăgănează.
lină. 3. (jur.) dilatoriu.
1
digitalization [did3italai'zei/an] s. (med.) digitalizare, administrare de digitală. dildo ['dildou] s. penis artificial, dildo.
digitalization2 s. (infor.) v. d i g i t i z a t i o n . dilemma [di'lems, dail-] s. dilemă; situaţie delicată, încurcătură; to be put into a ~
digitalize ]'did3italaiz] vb. tr. (med.) a administra (cuiva) digitală. sau to be in a ~ a se afla într-o dilemă; to be manoeuvred into a ~ a fi pus în faţa unei
digitate ]'did3itcit] adj. (bot. ele.) digitat. dileme; the horns of a ~ cele două alternative ale unei dileme.
digitated [-id] adj. v. d i g i t a t e . dilemmatic(al) [idile'msetiktsl)] adj. dilematic, încurcat, dificil.
digitigrade ['did3iti.greid | adj. s. (zool.) digitigrad. dilettante [idili'tsenti] (ital.) l.pl. dilettanti [~] sau dilettantes [-z] s. diletant, amator;
digitization [,did3itai'zei/an] s. (infor.) digitizare. neprofesionist. II. adj. diletant, amator.
digitize ['did3itaiz] vb. tr. (infor.) a digitiza.
dilettantish ['dili'tamti/] adj. de diletant, de amator.
digitizer [did3i'taizar] s. (cib.) indicator numeric; (infor.) digitizor.
dilettantism [idili'tasntizam] s. diletantism, amatorism.
digitizing ]'daid3itaizirj] s. (infor.) digitizare.
diligence1 ['dilid3ans] s. 1. silinţă, hărnicie, sârguinţă, stăruinţă, zel, osârdie. 2. grijă,
digit selector ['did3it si'leto r ] s. (tel.) disc selector (la telefonul automat).
precauţie, atenţie.
diglotic [dai'glotik] adj. bilingv.
diligence2 ['dili3â:n:s, -3a:ns, -3ă:«s şi pronunţia franceză] s. (fr.) diligentă, poştalion,
dignified ['dignifaid] adj. demn, impunător, maiestuos.
trăsură de poştă.
dignify ['dignifai] vb. tr. 1. a înălţa, a înnobila, a face maiestuos, a.da aer de demnitate.
diligent [rdilid3ant] adj. 1. silitor, sârguitor, harnic, muncitor, zelos. 2. (fam.) atent şi
2. a onora, a cinsti.
grijuliu; îngrijit, executat cu grijă şi atenţie.
dignitary ['dignitari] s. demnitar, (înalt) dregător.
diligentness [-nis] s. v. d i l i g e n c e 1 (1).
dignity ['digniti] s. 1. demnitate, atitudine demnă; aer de demnitate; sentiment al
dill1 [dil] s. (bot.) mărar (Anethum graveolens).
demnităţii personale; gravitate; ţinută, prestanţă; the ~ of labour demnitatea muncii;
to stand on one's ~ a) a se ţine demn, a avea conştiinţa demnităţii sale; b) a stărui în dill2 s., adj. (fam.) nătărău, prost, neghiob.
greşeală din amor propriu; it is beneath his ~to nu e demn de el să. 2. merit; rang; titlu; dillen ['dilonj vb. tr. (mine) a spăla în sită (staniul).
funcţie; to confer the ~ of a peerage a conferi titlul de pair. 3. (fam.) persoane cu vază, dill pickle ['dil .piklj s. murături cu mărar.
personalităţi, elită. dilly-dally ['dilidadi] I. vb. intr. 1. a şovăi, a se codi, a ezita; a tărăgăna, a tândăli,
digraph ['dai'gra:f, -graf] s. (fon.) digraf. a amâna. 2. (fam.) a trândăvi, a lenevi. II. adj. (sl.) leneş, trândav.
digress [dai'gres, di'g-] vb. intr. 1. (from) a se abate, a se (în)depărta, a devia (de la). dilogy [rdifad3i] s. (ret.) dilogie.
2. (fig.) a se abate de la subiect (fn scris sau vorbă), a face o digresiune. diluent ['diljuont] I. adj. diluant, solvent, dizolvant. II. s. (med.) diluant, substanţă
digression [dai'gre/an, di'g-] s. 1. digresiune, abatere, deviere; to make a ~ a face o diluantă, care subţiază sângele.
digresiune. 2. (astron.) deviere, distanţă unghiulară (a unei planete) faţă de Soare. dilute [dai'I/u:t, di'l-] I. vb. tr. 1. a dilua, a dizolva, a topi, a subţia, a scădea, a reduce
digressional [-al] adj. v. d i g r e s s i v e . (strălucirea unei culori). 2. a preface (vinul etc.); a pune apă în. 3. (fig.) a tempera, a slăbi,
digressionary [-ari] adj. v. d i g r e s s i v e . a atenua (o doctrina, un program etc.). II. adj. diluat, dizolvat, topit, subţiat; scăzut, redus;
digressive [dai'gresiv, di'g-] adj. digresiv, care se abate, susceptibil de digresiune / de slăbit, atenuat, prefăcut, amestecat cu apă (despre vin etc.).
abatere / de deviere. dilutee [dai'l/u:'ti:[ s. muncitor necalificat (angajat în lipsa unui muncitor calificat).
digs [digz] s.pl.v. d i g g i n g (3). dilution [dai'l/'u;/an, di'l-] s. 1. diluare, diluţie, dizolvare, subţiere. 2. slăbire, reducere,
digue [di:g] s. v. d i k e ( I ) . scădere; ~ of labour înlocuirea a o parte din muncitorii calificaţi prin alţii necalificaţi.
dihalide [dai'haslaid,'-id] s. (chim.) compus dihalogenat. diluvia s. pl.de la d i l u v i u m .
dihedral [dai'hi:dral] adj., s. (geom.) diedru. diluvial [dai'l/uivjal, di'l-] any. (geol.) diluvial, diluvian.
dihedral angle [~ ia:rjgl] s. 1. (geom.) unghi diedru. 2. (av.) diedru de aripă. diluvialist [-ist] s. diluvialist, adept al teoriei unei schimbări geologice cauzate de
dihedron [dai'hkdron] s. (geom.) diedru. actiuiiile catastrofice ale apei.
dihybrid [dai'haibrid] s., adj. (biol.) dihibrid. diluvium [dai'ljuivjam, di'l-], pl. diluviums f-z] sau diluvia [-io] s. (geol.) diluviu,
dik-dik ['dikdik] s. (zool.) specie de antilopă din Africa de Sud (din genul Madoqua potop.
sau Rhynchotragus). dim [dim] I. adj. 1. întunecat, obscur; întunecos; ceţos, voalat, nedesluşit; slab, palid;
dike [daik] I. s. 1. dig, zăgaz, stăvilar, baraj; iezitură, îngrăditură, zid. 2. (fig.) obstacol, mat, opac, neclar; a ~ room o cameră întunecoasă / slab luminată; by the ~ light of a
barieră; oprelişte; zid, apărare. 3. şanţ, canal de scurgere. 4. (dial.) îngrăditură de pământ candle la lumina slabă a unei lumânări. 2. (despre sunete) slab, nedesluşit, neclar, stins.
înierbat sau piatră care desparte două sau mai multe proprietăţi. 5. (geol., mine) filon 3. (despre vedere) slab, redus, miop. 4. (despre idei, amintiri etc.) neclar, confuz, nedesluşit,
eruptiv. II. vb. A. tr. 1. a îndigui, a stăvili, a bara, a îngrădi. 2. a seca, a drena (apele) tulbure; vag. 5. (despre culori) fără lustru, şters, spălăcit. 6. (despre inscripţii etc.) şters,
cu ajutorul şanţurilor de scurgere. 3. a topi (inul, cânepa) în şanţuri. 4. to ~ in a asana greu de citit / de descifrat. 7. tainic, misterios. 8. posomorât, sumbru, melancolic.II. vb.
prin îndiguire. B. intr. (amer. sl.) a se găti, a se împopoţona. A. tr. 1. a întuneca, a înnegura; a lua strălucirea, a umbri, a eclipsa; (metal.) a depolisa.
dike bank [~ brerjk] s. mal întărit prin zăgazuri. 2. (fig.) a întuneca, a micşora, a potoli. 3. to ~ out a camufla parţial. B. intr. 1. a se întuneca,
dike grave [~ grciv] s.v.dikereeve. a se înnegura; 2. (fig.) a se întuneca; a se micşora, a se potoli. ;
dike reeve [~ ri;v] s. administrator al zăgazurilor / canalurilor / digurilor (în regiunile dimber ['dimbDr] adj. (sl.) straşnic, grozav, frumos.
mlăştinoase ale Angliei). dimber-damber [~ 'da;mb3r] s. şef al unei bande de hoţi.
273 dinner sherry

dime [daim] s. (amer.) 1. monedă de 10 cenţi; not to care a ~ a nu-i păsa câtuşi de diner-out [~'aut] s. 1. persoană care nu ia masa acasă. 2. (fig.) persoană care se invită
puţin. 2. pl. articulat (si.) parale, biştari, lovele. veşnic la masa altora.
dime novel [~ inrwal] s. roman bulevardier / ieftin / de senzaţie. dinette [dai'net] s. 1. gustare de dimineaţă foarte copioasă, compusă şi din feluri calde.
dime-note ['daimnout] s. (amer. si.) bancnotă de zece dolari. 2. (amer.) nişă servitul drept sufragerie.
dimension [di'men/pn, dai'm-] I. s. 1. dimensiune, mărime, măsură; of three ~s din ding [dirj] I. past şi part. ţr£c. dinged [-d] sau (înv.) dung [dAn] vb. A. intr. a răsuna,
trei dimensiuni. 2. pl. dimensiuni, proporţii, amploare; scheme of vast ~s plan / proiect a emite un sunet metalic. B. tr. (jam.) a asurzi cu vorba, a plictisi, a bate capul (cuiva).
de proporţii imense / măreţe. II. vb. tr. a măsura, a dimensiona. II. s. v. d i n g - d o n g (1,1,3).
dimensional [-si] adj. dimensional, relativ la dimensiune; one-~ unidimensional. ding bat ['dirj bast] s. (sl.) bani, lovele, biştari.
1 dingbats ['dinbsets] s. pl. (austr. sl.) to have the ~, to be ~ a fi într-o ureche, a-i fila
dimension figure [di'mcn/^n ifiga "] s. (te/m.) cotă de desen.
1 o lampă.
dimer ['daima "] s. (chim.) dimer.
dimerous ['dimaras] adj. (bot., entom.) dimer, format din două părţi. ding-dong ['din'darj] I. s. 1. ding-dong, birn-barn; dangăt de clopot. 2. sunet prin care
dime store ['daim ista:] s. (amer.) magazin universal care pune în vânzare exclusiv ceasornicul anunţă sferturile de oră. 3. alternanţă a rimei; repetiţie monotonă. II. adj.
articole în valoare de 10 cenţi. (fam.) care se succede repede; îndârjit; a ~ fight o luptă (îndârjită) cu sorţi schimbători.
dimeter ['dimita1"] s. (metr.) vers de doua picioare. III. adv. insistent, cu îndârjire; (fa/n.) to be at it ~; to go at / to it ~ a se bate / a se lupta
dimethyl [dai'meGil] s. (chim.) eter, dimetil. cu îndârjire sau în serios; to set about smth. ~ a se apuca de ceva cu hotărâre / cu toată
dimetric [dai'metrik] adj. (mat.) dimetric. seriozitatea.
dimidiate I. [di'midiit] adj. împărţit în două jumătăţi. II. [di'midieit] vb. tr. a înjumătăţi, dingdong race [~ reis] ş. întrecere în care concurenţii au sorţi schimbători.
a împărţi în două; a despica. dinge [dind3] s. (rar) culoare brună/ închisă (v. şi d i n g i n e s s 1 ) .
diminish [di'mini/] vb. A. tr. 1. a diminua, a reduce, a scădea, a micşora, a împuţina. dingey ['dingi] s. (anglo-indtan) 1. (mar.) pui (ambarcaţie de servitute). 2. (mar.) şlep.
2. (jig.) a umili, a înjosi, a degrada. 3. (text.) a îngusta; a scădea ochiurile (cu gen.). 3. (ferov.) vagon de dormit (pentru muncitorii sau funcţionarii feroviari). 4. (av.) barcă
4. (arhit.) a subţia (în formă de con sau piramidă). B. intr. a se diminua, a descreşte, pneumatică de salvare (pentru amerizări forţate).
a scădea, a slăbi, a se micşora, a se împuţina. dinghy ['dirjgi] s. v. d i n g e y .
diminishable [-abl] adj. care poate fi micşorat / diminuat. dingily ['dină^ili] adv. şters, spălăcit; întunecos, murdar; neclar.
diminished [-t] adj. 1. micşorat, redus, scăzut, diminuat. 2. umilit, degradat, înjosit; dingîness ['dind3inis] s. 1. culoare ştearsă / spălăcită. 2. aspect murdar; aspect fumuriu.
to hide one's ~ head a-şi ascunde umilirea / puterea redusă. dingle ['dirjgl] s. vâlcea adâncă; râpă, vale; (geol.) depresiune.
diminished arch [~ 'a:t/] s. (arhit.) arc redus. dingle-dangle [-.daerjgl] I. s. legănare, oscilare; clătinare, bălăbăneală. II. adv. legănat,
diminished column [~ 'kalam] s. (arhit.) coloană diminuată / subţiată de la baza în mişcându-se; oscilând, bălăbănindu-se.
sus. dingo1 ['dingou] s. (austr. zool.) câine dingo (Caniş dingo).
2
diminishing [di'mini/inj adf 1. care se micşorează, care descreşte / scade. 2. micşorat, dingo adj. (sl.) atins, ţicnit, zănatic, şui.
scăzut, împuţinat. dingy l'dind3i] adj. 1. murdar; înnegrit de fum; prăfuit; întunecos, sumbru, opac; şters,
spălăcit. 2. (fig.) (despre reputaţie etc.) dubios, îndoielnic. 3. (despre îmbrăcăminte,
diminuendo [di.minju'cndou] adv. (ital. muz.) diminuendo.
locuinţă etc.) vechi, uzat; sordid, sărăcăcios.
diminution [.dimi'njm/sn] s. 1. micşorare, reducere, scădere, diminuare, împuţinare;
dining car ['dainirj ka: r ] ş. (ferov.) vagon-restaurant.
descreştere; atenuare, slăbire. 2. (arhit.) subţiere a unei coloane. 3. (muz.) repetare a unei
dining coach [~ kout/] s. v. d i n i n g car.
teme cu reducerea la jumătate sau la sfert a notelor originalului. .
dining hall [~ ho:l] s. sală de mâncare / de mese; refectoriu.
diminutival [diiininju'taivsl] (lingv.) I. adj. diminutiv, diminutival. II. s. sufix
dining room [~ ru(:)m] s. 1. sufragerie. 2. birt. 3. (sl.) gură, leoarbă.
diminutival.
dining saloon [~ sailu:n] s. 1. sală de mese (pe un vaş). 2. (ferov.) vagon-restaurant
diminutive [di'minjutiv] I. adj. l.foarte mic, în miniatură; a~horse un căluţ. 2. (lingv.)
(mai ales în trenurile de lux).
diminutiv(al). II. s. (lingv.) diminutiv (termen de alintare, mângâiere sau micşorare).
dining set [~ set] ş. v. d i n n e r s e r v i c e .
diminutiveness [-nis] s. micime, caracter minuscul; puţinătate.
dinitrobenzene [daiinaitrou'benzirn] ş. (chim.) dinitrobenzen.
dimissory ['dimisari] adj. de concediere, de licenţiere.
dink1 [dirjk] (scot.) I. adj. elegant, gătit, înţolit. II. vb. tr. a decora, a împodobi; a găti.
dimity ['dimiti] s. (text.) diagonal.
1 dink2 ş. (mar.) 1. pui (ambarcaţie de servitute). 2. şlep.
dimmer ['dims "] s. 1. (electr.) rcostat, regulator de intensitate. 2. (fiz.) sticlă mată.
dink3 s. (amer.) tichie, căciulită.
dimmer switch [~ swit/] s. 1. (auto) comutator de faze. 2. (ferov.) comutator de obturare.
dinkel wheat ['dirjkal rwi:t] s. (bot.) alac (Triticum spelta).
dimmish ['dinii/] adj. cam întunecat, întunecos, tulbure, opac, voalat, neclar.
dinkey ['dirjki] s. (amer. ferov. fam.) locomotivă mică de manevră.
dimmock ['dimak] ş. (şl.) bani, parale, lovele, pitaci. dinkum ['dirjkam] (austr. sl.) I. adj. 1. adevărat, veritabil. 2. cinstit, de treabă. II. s.
dimness ['dimnis] ş. întunecime, opacitate, întuneric. muncă grea, trudă.
dimorphic [dai'ma:fik] adj. (biol. etc.) dimorf, cu două forme. dinky ['dirjki] adj. (fam.) 1. elegant, fercheş, gătit, spilcuit. 2. mic, neînsemnat.
dimorphism [dai'moifizam] ş. (biol. etc.) dimorfism. dinmont ['dinmant] s. (scot.) batal (de 1-2 ani, care a fost tuns o singură dată).
dimorphous [dai'ma:fas] adj. v. d i m o r p h i c . dinner ['dina1"] ş. 1. masă; masă principală a zilei (prânz sau cină); ~ is served masa
dim-out ['dimaut] s. camuflaj parţial. e servită; to ask to ~ a pofti la masă; public ~ banchet; ~ without grace relaţii de dragoste
dimple ['dimpl] I. s. 1. gropiţă (în obraz sau bărbie). 2. încreţitură, ondulaţie (a valului). prenupţiale; we had an early ~ am prânzit devreme; to eat one's ~ a lua masa (de prânz);
3. crestătură, adâncitură, scobitură. II. vb. A. tr. a încreţi, a ondula (suprafaţa). B. in/r. a cina; he has not eaten a good ~ nu s-a săturat, n-a mâncat pe săturate; what are we
(despre apă) a se încreţi, a face cute. going to have for ~? ce avem la masă? I made a good ~ of it am mâncat cu poftă; I have
dimpled [-d] adj. 1. cu gropiţe. 2. (despre apă) încreţit; ondulat. not made much of a ~ am mâncat puţin (/a pranz, la cină); to serve (up) ~ a servi masa
dimply [-i] adj. 1. cu gropiţe. 2. ondulat, unduitor; încreţit, crestat. (prânzul, cina); the ~ is on the table masa e servită; ~ is waiting masa e gata; (prov.)
dimpsy ['dimpsi] s. compot de mere şi pere. after ~ comes the reckoning (aprox.) cine vrea miezul, să spargă nuca; after ~, mustard
dim-seen ['dhn'sim] adj. nelămurit, nedesluşit, neclar. prea târziu, la spartul târgului; to eat one's ~s a se pregăti pentru avocatură, a studia
dim sighted [~ 'saitid] adj. miop; cu vederea înceţoşată. dreptul; scratch ~ masă improvizată; (amer.) testimonial ~ masă (dată) în cinstea cuiva.
dim-sightedness [~ 'saitidnis] s. miopie; înceţosare a privirii. 2. dineu, masă oficială, masă de gală, banchet.
dimwit ['dimwit] s. (sl.) cap sec, prostănac; nătâng, găgăuţă, nătăflcţ. dinner bell [~ bel] s. clopoţel care anunţă masa.
dim-witted ['dim'witid] adj. (sl.) bătut în cap, nătâng, prost. dinner call [~ ko:l] s. 1. semnal pentru masă; gong. 2. vizită de politeţe făcută în scopul
din [din] I. s. 1. larmă, vuiet, zarvă; tumult; zgomot, gălăgie, vacarm; ~ of arms zăngănit de a mulţumi pentru un dineu etc.
de arme; ~ of carriages uruit de trăsuri. 2. (jig.) tulburare. II. vb. A. tr. 1. a asurzi, a zăpăci. dinner claret [~ .klasrat] s. vin de masă de Bordeaux sau Xeres.
2. to ~ smth. into smb.'s ears / head a bate capul cuiva cu ceva, a zăpăci pe cineva cu dinner clothes [~ kloudz] s. pl. haine de seară.
ceva. B. intr. a face gălăgie / zarvă; a stârni tumult. dinner coat [~kout] s. v. d i n n e r j a c k e t .
Dinah ['daina] s. (pop.) My ~ prietena mea. dinner dance [~ du:ns] s. masă urmată de dans.
dinanderie [di'numdari:] ş. (fr. înv.) vase de alamă, veselă de bucătărie. dinner dress [~ dres] s. rochie de seară.
r
dinar ['di:na: , -'-] s. dinar. dinner hour [~ iauar] s. ora mesei.
dinarchy ['dina:ki] s. (rar) v. d i a r c h y . dinner jacket [~ ^askit] s. smoching.
Dinaric [di'nearik] adj. dinaric. dinnerless ['dinalis] adj. nemâncat, care nu a luat masa.
dine [dain] vb. A. intr. 1. a lua masa, a prânzi; a cina; (glumeţ) to ~ with Duke dinner napkin ['dinaineepkin] s. şerveţel de masă.
Humphrey a se lipsi de masă; a rămâne nemâncat; a mânca răbdări prăjite. 2. to ~ out dinner pail [~ peil] s. (amer.) sufertaş.
a mânca în oraş / la restaurant. B. tr. 1. (înv.) a mânca. 2. a pofti la masă; a invita; a hrăni, dinner party [~ tpa:ti] s. masă mare / cu oaspeţi, banchet; dineu.
a da de mâncare (cuiva); a primi la masă; he ~d me handsomely mi-a oferit o masă dinner piece [~ pi:s] s. (arte) tablou înfăţişând o masă / un banchet.
bună; m-a omenit cum se cuvine; (fam.) this won't ~ us nu ne saturăm noi cu asta / cu dinner room [~ ru(:)m] ş. v. d i n i n g r o o m .
atât. 3. a deservi; this table ~s twelve comfortably la această masă pot mânca uşor dinner service [~ isa:vis] s. 1. serviciu de masă, vase şi tacâmuri. 2. faţă de masă şi
12 oameni. 4. to ~ on / upon a manca, a se ospăta cu. şervete.
r
diner [-a ] s. 1. persoană care ia masa. 2. (fam.) vagon-restaurant. 3. mic restaurant. dinner set [~ set] ş. v. d i n n e r s e r v i c e .
dinero [di'neorou] ş. (amer. sl.) bani. dinner sherry [~ i/eri] s. v. d i n n e r c l a r e t .
dinner time 274

dinner time [~ taim] s. v. d i n n e r h o u r . dip gum [~ gAm] s. răşină fluidă culeasă vara.
dinner wag(g)on [~ ,w£egan] s. (amer.) servantă, măsuţă cu rotile. diphase ['daifeiz] aay. (electr.) difazic, difazat; (auto) bifazat.
dinnery ['dinari] adj. de prânz; de cină. diphasic [dai'feizik] aay. v. d i p h a s e.
dinomic [dai'nomik] adj. (geogr.) aparţinând celor două emisfere. dip head ['dip ,hed] s. (mine) galerie principală.
dinornis [dai'nomis] s. (ornit.) pasărea moa (Dinomis). diphenyl [dai'fenil, -'fi:-] s. (chim.) difenil.
dinosaur [.dainaso:', -nous-] s. (paleont.) dinozaur. diphosgene [dai'fosd3i:n] s. (chim.) difosgen, surpalit.
dinosaurian [idaina'soxian] I. s. v. d i n o s a u r . II. aay. de dinozaur. diphtheria [diffliaria, dip'6-] s. (med.) difterie.
dinothere ['dainouOiar] s. v. d i n o t h e r i u m . diphtherial [diFOiarial, dip'O-] adj. v. d i p h t h e r i c .
dinotherium [dainou'Biariam] s. (paleont.) dinoterium. diphtheric [dif'Oerik] adj. (med.) difterie.
dint [dint] I. s. 1. (fig.) putere, mijloc; by ~ of cu ajutorul (c« gen.), prin mijlocirea diphtheritic [.difuo'ritik] adj. v. d i p h t h e r i c .
(cu gen.) prin; în virtutea (cu gen.); by ~ of perseverance prin perseverenţă. 2. (fnv.) diphtheritis [,dif6a'raitis] s.v. d i p h t h e r i a .
lovitură, atac. 3. (înv.) urmă (lăsată de o lovitură). II. vb. tr. a însemna, a marca, a lăsa diphtheroid ['difOaroid] adj. (med.) difteroid.
un semn în / pe. diphthong ['difitarj] (fon.) I. s. diftong. II. vb. tr. (rar) a pronunţa diftongat, a diftonga.
dintless [-lis] adj. fără urmă. diphthongal [diftongai] adj. (fon.) cu caracter de diftong.
dinus ['dainas] s. (med.) ameţeală. diphthongalize [difOorjgalaiz] vb. v. d i p h t h o n g i z e .
diocesan [dai'osissn, -sas-] (bis.) I. adj. diocezan, eparhial. II. s. 1. episcop. 2. (rar) diphthongation [idifOorj'geijan] s. (fon.) diftongare.
paroh san enoriaş (dintr-o anumită eparhie). diphthongization [.difeangai'zeijan] s. v. d i p h t h o n g a t i o n.
r
diocese [ daiasi(:)s] s. (bis.) dioceză, eparhie. diphthongize ['difOorjgaiz] (fon.) vb. A. tr. a diftonga, a preface în diftong. B. intr. a se
diocess f'daioscs] s. v. d i o c c s e . diftonga, a se transforma în diftong.
diode ['daioud] s. (electr.) diodă. diplasiasmus [daiipleisi'a?smas] s. (lingv.) dublare (a unei litere).
dioecian [dai'i:/an] adj. v. d i o e c i u s. diplegia [dai'pli:d3ia] s. (/nea'.) diplcgie, paralizie bilaterală.
dioecius [dai'sikas] adj. (bot.) dioic. diplex [daiplcks] adj. (tel.) duplex; dublu.
Diogenes cup [dai'od3ini:z kAp, -d3on-] s. palmă (făcută căuş). diplexor |'daipleksar] s. (tel.) diplexor, separator de căi de antenă.
dioic ['daioik] adj. v . d i o e c i u s . diplococcus [idipla'kokas],pl. diplococci [-sai, -kai] s. (biol.) diplococ.
dioicus [dai'oikas] adj. v. d i o e c i u s . diploe ['diploi:] s. (anat.) ţesut spongios al oaselor craniene.
Dionysia [-daia'nizia, -3ia, -siaj s. pl. (ist. Greciei) (serbări) dionisiace, bacanale. diplograph ['diplagra:f, -graîf, -lag-] s. diplograf (maşină de scris pentru orbi).
Dionysiac [.daio'niziaîk, -zia?k, -siaîk] adj. dionisiac, bahic. diploid ['diploid] adj. 1. dublu. 2. (biol.) diploid.
Dionysiacal [idaiani'saiakal] adv. v. D i o n y s i a c . diploma [di'plouma] I. s. 1. act, document oficial. 2. diplomă; adeverinţă; certificat;
Dionysian [idaia'nijan, -'nisian] aay. 1. v. D i o n y s i a c. 2. dionysian dionisiac, ~ in architecture diplomă de arhitect. II. vb. tr. a da l a elibera (cuiva) o diplomă (mai
dezmăţat. ales universitară).
diopside [dai'opsaid, -sid] s. (mineral.) diopsid. diplomacy [di'ploumasi] s. 1. diplomaţie; (amer.) dollar ~ diplomaţia dolarului;
dioptase [dai'opteis] s. (mineral.) dioptaz. shirt-sleeves ~ diplomaţie fără mănuşi / fără respectarea etichetei diplomatice. 2. (fig.)
r
diopter ]dai'opta ] s. (opt.) 1. dioptrie. 2. dioptru (instrument de măsurat unghiurile), diplomaţie, iscusinţă, tact.
pinulă. diplomaed ['diploumad] I. adj. diplomat, cu diplomă. II. s. deţinător de diplomă.
dioptre s. v. d i o p t e r . diplomat(e) ['diplomat,-ploum-] s.v. d i p l o m a t i s t (1).
dioptric(al) [dai'optrikţal)] adj. (opt.) dioptrie, de refracţie. diplomater [di'ploumatar] s. (pop.) v. d i p l o m a t i s t (1).
dioptrics [dai'optriks] s. (folosit mai ales ca sg.) (opt.) dioptrică. diplomatial [.dipla'mei/al, -plou'm-J aay. (rar) v. d i p 1 o m a t i c (a 1) (1,2).
diorama [idaia'rorma,'—] s. 1. (fa.) dioramă, tablou în relief. 2. (înv.) panoramă. diplomatic(al) [.dipla'manik(al), plou'm-J arfy. 1. diplomatic. 2. diplomat, plin de tact.
diorite ['daiarait] s. (mineral.) diorit. 3. (despre copii ele.) textual, exact, fidel. 4. paleografie. 5. înşelător, amăgitor.
dioscorea [daias'koxia] s. (med.) rădăcină de ignamă (folosită împotriva reumatismului). diplomatically [dipla'mstikali, -plou'm-] aaV. diplomatic, cu tact, cu diplomaţie.
Dioscuri [idabs'kju:rai] s. pl. (astron.) Gemenii (constelaţie si semn al zodiacului). diplomatic body [.dipla'mstik 'bodi] s.v. d i p l o m a t i c c o r p s .
diosmose [dai'osmous] s. (fiz.) osmoză. diplomatic corps [~'ko:r] s-corp diplomatic.
diosmosis [idaias'mousis] s.v. d i o s m o s e . diplomatic manoeuvres [~ ma'nu:voz] s. manevre diplomatice.
diotron ['daiatron] s. (cib.) diatron, circuit calculator cu diodă (cu emisiune limitată). diplomatics [.dipla'maitiks, -plou'm-] s. pl. (folosit ca sg.) 1. diplomaţie, arta diplomaţiei.
dioxane [dai'oksein] s. (chim.) dioxan. 2. diplomatică, arta de a descifra hrisoavele.
dioxid(e) [dai'oksaid,'-'—] s. (chim.) bioxid; carbon ~ bioxid de carbon. diplomatism [di'ploumatizam] s.v. d i p l o m a c y .
dioxin [dai'aksin] s. (chim.) dioxină. diplomatist [di'ploumotist] s. 1. diplomat. 2. specialist în diplomatică.
1
dip [dip] I. past si part. tree, dipped [dipt] sau dipt [dipt] vb. A. tr. 1. a cufunda, diplomatize [di'ploumataiz] vb. intr. 1. a practica arta diplomaţiei. 2. a proceda / a se
a afunda, a (în)muia, a băga într-un lichid; a imersa; to ~ one's fingers in water a-şi purta cu tact.
muia degetele în apă; to ~ one's pen in ink a-şi muia peniţa / pana în cerneală; to ~ diplomatology [diiplouma'talad3i] s.v. d i p l o m a t i c s (2).
garment a vopsi haine, a muia haine în vopsea; to ~ sheep a scălda oile (pentru diplopia [di'ploupia] s. (med.) diplopie, vedere dublă.
deparazitare); (si.) to ~ one's beak a trage la măsea, a bea. 2. (si to ~ up) (out of, from) diplosis [di'plousis] s. (biol.) diploză.
a scoate, a extrage (din); she ~ped up some milk out of the pail scoase puţin lapte din dipmeter ['dipmi:tor[ s. (mine) dipmetru; înclinometru.
găleată. 3. (mar.) a coborî (imviliomtl). 4. (mar.) a atârna (o ancora). 5. (poligr.) a tampona; dip needle ['dip ■ni:dl] s. 1. ac magnetic, 2. (autom.) înclinometru, busolă de înclinaţie.
to~ out / up a scoate, a extrage (dintr-un lichid). *> to ~ a curtsey a face o reverenţă. dip net [~ net] s. plasă de pescuit cu mâner lung.
B. intr. 1. a se'cufunda, a (se) coborî, a descreşte; the scale ~s cântarul coboară; the sun dipnoan ['dipnouan] adj. (zool.) din categoria peştilor dipnoi.
~s below the horizon soarele apune / coboară dincolo de orizont; the road ~s drumul dipnoi ['dipnoui] s.pl. (zool.) dipnoi. . .
coboară / e în pantă; the aeroplane ~ped but soon rose again avionul cobori puţin dar dipode ['daipoud] adj. (zool.) dipod, biped.
curând se înălţă din nou. 2. (geol.) (despre straturi) a se sedimenta; a se înclina; a cădea, dipodic [dai'podik] adj. (metr.) dipodic, din două picioare egale.
a se .surpa. 3. to ~ into a) a intra în, a cădea în, a se afunda în; b) a căuta; to ~ into books dipody ['dipadi] s. (metr.) vers dipodic / din două picioare egale.
a frunzări / a se uita superficial prin cărţi; to ~ into one's pocket a se căuta în buzunar; dipolar ['daiipoula1"] adj. bipolar, dipolar.
to ~ deep the future a scruta viitorul; to ~ under a se băga sub, a intra sub. II. s. 1. imersi- dipole ['daipoul] s. (electr.) dipol, dublet.
une, imersare, (în)muiere (într-un lichid); to take a ~ a se afunda; (fam.) to have a ~ dipper ['dipar[ s. 1. căuş; lingură mare, polonic. 2. (tehn.) benă; canciog. 3. (mine)
in the sea a face o baie în mare. 2. lichid, soluţie (pentru purificarea metalelor sau cupa excavatorului. 4. (omit.), nume generic pentru diferite păsări acvatice, mai ales
deparazitarea oilor). 3. (mai ales farthing ~ s i candle) lumânare de seu. 4. înclinare, mierla-de-pârâu, mierla-acvatică (Cinclus aquaticus). 5. anabaptist american. 6. (amer.
pantă, povârniş. 5. (si~of the horizon) depresiune a orizontului. 6. (geol.) sedimentare, astron.) the (Big) Dipper Carul Mare; the Little Dipper Carul Mic. 7. (sl.) pungaş de
înclinare, coborâre (a straturilor, a filoanelor). 7. (fiz.) declinaţie magnetică, deviaţie buzunare.
a acului magnetic. 8. (mai.) înclinare; oblicitate. 9. (av.) picaj înainte de luping. 10. (bot.) dipper dredger [~ ,dred3ar] s. 1. (hidr.) dragă cu lingură. 2. (tehn.) excavator cu roată
răşină fluidă. 11. (sl.) hoţ de buzunare. 12. (amer. si.) pălărie, găină. portcupe.
dip2 s. (glumeţ) beţiv (prese, de la d i p s o m a n i a c). dipper stick [~ ,stik] s. (constr.) braţ de excavator.
dip angle ['dip ia?ngl[ s. (tehn.) unghi de înclinare. dippiness ['dipinis] s. (sl.) scrânteală, ţicneală, aiureală.
dip bucket [~ ,bAkit] s. găleată, vadră. dipping ['dipirj] s. cufundare, (în)muiere, afundare, imersiune.
dip candle [~ ikîendl] s. v. d i p (II, 3). dipping agent [~ lekrjsnt] s. (chim.) decapant.
dip cement [~ siiment] s. (materiale plastice) soluţie de înmuiere; adeziv pentru dipping circle [~ isa:kl] s. v. d i p c o m p a s s .
imersiune. dipping machine [~ maji:n] s. maşină de înmuiat,
dip compass [~ .kAinpas] s. (top.) înclinometru. dipping neddle [~ini:dl] s. v. d i p n e e d l e ,
dipe [daip] vb. intr. (si.) (despre hoţii de buzunare) SL pleca la furat. dipping rod [~rod] s. v. d i p rod.
dipetalous [dai'petolos] aay. (bot.) dipetal. dippy ]'dipi] adj. (sl.) nebun, trăsnit, ţicnit, sărit, scrântit, atins.
dip face ['dip ifeisj s. (mine) abataj pe înclinare. dip rod ['dip rod] s. (tehn.) ştangă, tijă de măsurat.
dip fault [~ fo:lt] s. (geol.) falie transversală. dip rope [~ roup] s. (mar.) parâmă de trecere.
275 dirt band

dipsey ['dipsi] adj. (mar.) de mare adâncime. direction finder [~ >faindar] ş. 1. (tel.) radiogoniometru. 2. (tehn.) indicator de direcţie.
dip slip ['dip slip] s. (geol.) dislocare normală. direction finding [~ ifaindirj] s. (ţel.) radiogoniometric.
dip slope [~ sloup] s. (geol.) pantă paralelă cu înclinarea straturilor. direction gauge [~ geid3] s. (tel.) goniometru.
dipsology [dip'solad3i] s. studierea cauzelor alcoolismului. direction indicator |~ 'indikeita1"] s. 1. (auto) indicator de direcţie. 2. (electr.) indicator
dipsomania [idipsou'meinia] s. dipsomanie, alcoolism, patima beţiei. al sensului curentului.
dipsomaniac jidipsou'meiniaek] s. alcoolic, beţiv, dipsoman. directionless pressure [di'rek/anlis 'pre/a1"] s. (hidr.) presiune hidrostatică.
dipsomaniacal [idipsouma'naiaksl] adj. dipsomaniac, alcoolic. direction plate [di'rckjbn plcit] s. placă indicatoare.
dip-stick ['dipstik] s. (tehn.) jojă. direction post [~ poust] s. stâlp indicator.
dipt [dipt] past şi part. /rec. de la di p. direction ranging [~ ireind3in] ş. (md.) reglare a direcţiei de tragere.
diptera ['diptora] ş. pl. (entom.) diptere, insecte cu două aripi. direction sign [~ sain] s. indicator de direcţie.
dipteral [Miptaral] adj. 1. (arhit.) dipter, cu două rânduri de coloane, cu dublu peristil. direction switch [~ switf] s. (tehn) întrerupător de direcţie.
2. (entom.) v. d i p t e r o u s . directive [di'rektiv, da'r-, dai'r-] I. adj. director, conducător, îndrumător. II. s. directivă,
dipteros ['diptaros] s. (arhit.) dipter, clădire cu două aripi; templu grecesc cu două rânduri instrucţiune.
de coloane. direct lay [di'rekt lei] s. (tehn.) cablaj direct.
dipterous ['diptaras] adj. (entom.) dipter, cu două aripi. direct (laying) fire [~ -leiirj Taiar] s. (mil.) tragere directă.
diptych l'diptik] s. 1. (ist.) diptic (tăbliţă de ceară). 2. (bis.) diptic, tablou din două directly I. [di'rektli, dai'r-] adv. 1. direct, drept. 2. (jig.) fără ocol, făţiş, dc-a dreptul.
panouri. 3. [şi 'drekli] îndată, imediat. 4. categoric, indiscutabil. 5. chiar, tocmai; ~ opposite chiar
dip working ['dip iwa:kin,] s. (mine) exploatare în coborâş. în faţă. II. ['drekli] conj. (fam.) (de) îndată cc; to get up ~ the bell rings a se scula (de)
dire ['daiar] adj. grozav, înfricoşător, crunt, teribil, cumplit; ~ necessity aspră necesitate,îndată ce sună clopotul / soneria; I went ~ I knew m-ani dus îndată ce am ştiut.
necesitate implacabilă; ~ poverty / penury mizerie neagră / cruntă, sărăcie lucie; direct method [di'rekt 'me8ad] s. metodă directa (în predarea limbilor străine).
^forebodings presimţiri funeste. directness [di'rektnis, dai'r-, 'dairekt-] s. 1. direcţie dreaptă. 2. caracter direct / nemijlocit.
direct [di'rekt, dai'r-, 'dairekt] I. vb. A. tr. 1. a adresa, a trimite; to ~ a letter to smb. 3. sinceritate, francheţe, spontaneitate, naturaleţe.
a adresa o scrisoare cuiva. 2. a îndrepta; a adresa; to ~ the blow against a îndrepta lovitura direct object ['dairekt 'abd3ikt] s. (gram.) complement direct.
împotriva (cu gen.); to ~ one's steps towards home a se îndrepta spre casă; to ~ one's director [di'rckta1", dai'r-] s. 1. conducător, şef. 2. director; membru în consiliul de
remarks / efforts / attention to a-şi îndrepta observaţiile / eforturile / atenţia asupra conducere; board of ~s consiliu de administraţie; managing ~ administrator delegat.
(cu gen.); he ~ed his telescope towards the wreck îşi îndreaptă ocheanul spre epavă; 3. (mil.) subofiţer însărcinat cu treburile administrative. 4. (bis.) conducător spiritual,
to ~ one's steps to a-şi îndrepta paşii spre. a se îndrepta către. 3. a conduce, a ghida, duhovnic. 5. regizor (în teatru si cinema). 6. (mii.) busolă. 7. (tehn.) aparat pentru controlul
a cârmui; the commander ~s troops comandantul conduce trupele; to ~ an enterprise direcţiei (la diferite instrumente); (amer.) dispozitiv de ochire. 8. (automatică) aparat
a conduce o întreprindere; to ~ a business a conduce o afacere. 4. (jig.) a ochi / a viza de comandă.
/ a ţinti pe, a face aluzie la (cineva); the remark no doubt was ~ed to me fără îndoială directoral [di'rcktsrsl, dai'r-] adv. v. d i r e c t o r i a l .
că observaţia mă viza pe mine. 5. a îndruma, a dirija, a îndrepta; can you ~ me to the post directorate [di'rekterit, dai'r-] s. directorat; conducere, direcţie, consiliu de
office? poţi să mă îndrumi spre poştă? 6. a dirija, a conduce (o orchestră, un cor). administraţie, administraţie, cârmuire; directoriu.
7. a porunci, a comanda, a da directive (cuiva), a instrui (pe cineva); do as you are ~ed direct oration ['dairekt o(:)reij3n] s. v. d i r e c t s p e e c h .
fă cum ţi se porunceşte; he has been ~ed to come here i s-a spus să vină aci. B. i/itr. director general [di'rekta ^en^r^l] s. director general.
a comanda, a dirija. II. adj. 1. direct, drept, fără înconjur, în linie dreaptă; ~ road drum directorial [dbrek'tourial, dai-] adj. directorial, de director, de directoriu.
direct. 2. direct, drept, nemijlocit, personal; to be in ~ communication with a fi în directorship [di'rekta/ip] s. direcţie, conducere; funcţie de director.
comunicare directă cu; ~hit lovitură directă. 3. complet, total, diametral; in ~opposition directory [di'rcktpri] I. adj. director, diriguitor, îndrumător. II. s. 1. carte cu adrese;
to diametral opus (cu dat.). 4. clar, explicit, fără înconjur, făţiş, hotărât, franc, nemijlocit,repertoriu, ghid, călăuză, anuar; telephone ~carte de telefon, lista abonaţilor la serviciul
sincer; ~ answer răspuns hotărât. 5. (astron.) care se deplasează de la apus spre răsărit. telefonic. 2. (amer.) direcţie. 3. Directory (ist.) Directorat.
III. adv. 1. direct, drept, de-a dreptul; I have him the lie ~ i-am spus de la obraz că direct pointing [di'rekt 'pointinj s. (amer. mii.) tragere directă.
minte. 2. în linie dreaptă, din tată în fiu. 3. fără intermediar, personal. direct product [~ 'prodakt] s. (mat.) produs direct.
direct-acting [~'a?ktirj] adj. (tehn.) cu acţiune sau acţionare directă. directress [di'rektrcs, -ris, dai-] s. directoare.
direct action [~ 'aek/sn] s. 1. exercitare a presiunii maselor asupra guvernului prin directrix [di'rektriks, dai'r-], pl. .directrices [-risi:z] s. (lat. mat.) curbă directoare,
intermediul grevelor (în loc de a acţiona pe calea votului prin intermediul Parlamentului). directoare.
2. (tehn.) acţiune directă. direct sale ['dairekt 'seil] ş. (ec.) vânzare directă.
direct axis [~ 'geksis] I. s. (electr.) axă a câmpului de rotaţie direct. II. adj. ~ - ~ direct speech [~ 'spi:t/[ s. (gram.) vorbire directa.
longitudinal. direct tax [~ 'tasks] s. impozit direct.
direct compression [~ kam'pre/an] s. (constr.) compresiune pură. direct train [~ 'trein] s. tren direct.
direct control [~ kan'troul] s. 1. (tehn.) comandă directă. 2. (automatică) reglare directă. direct-writing company [—.raitirj 'kAmpani] s. (ec.) societate de reasigurare.
direct current [~ 'kArsnt] s. (electr.) curent continuu. direful ['daiaful] adj. (poetic) îngrozitor, înfiorător, cumplit, înspăimântător, funest,
direct descendant [~ di'sendant] s. urmaş / descendent direct. sinistru.
direct discourse [~ 'diska;s, -'ka:s] s. (gram.) vorbire directă. direfully [-i] adv. îngrozitor. înspăimântător.
direct distance dialing [~ idistans 'daialin] s. (amer.) telefon interurban automat, direfulness [-nis] s. grozăvie, caracter cumplit, funest.
instalaţie telefonică interurbană automată. direly [daiali] adv. grozav, înfricoşător; lugubru.
direct drive [~ 'draiv] s. 1. (auto) priză directă. 2. (tehn.) acţionare directă. dire sisters ['daia -sistaz] s. pl. (mitol.) Furiile.
directer [di'rckta1-, dai'r-] s.v. d i r e c t o r . dirge [da:d3]I.s. 1. cântec funebru, cântare de doliu, lamentaţie, bocet, jelire, tânguire,
r
direct fire [di'rekt -faia ] s. (mii.) foc direct, foc cu ochire directă. plângere. 2. (bis.) serviciu funebru (la catolici). II. vb. A. intr. a cânta un cântec de jale
direct guiding [~ 'gaidirj] s. (tehn.) gfridaj de translaţie. /un bocet, a boci. B. tr. a cânta un cântec de jale pentru, a jeli, a boci.
direct hand ['dairekt 'hsend] ş. participare directă / nemijlocită; to take a ~in a participa dirgeful [-ful] adj. tânguitor, tânguios, jalnic.
direct la. dirigibility [idirid3a'biliti] s. dirijabilitate, caracter dirijabil.
directing force [dai'rcktirj To:s] s. forţă directoare. dirigible ['dirid3abl, di'rid3-] (av.) I. s. (balon) dirijabil, zepelin; balon-pilot. II. adj.
directing post [~'poust] s. v. d i r e c t i o n p o s t . (despre aerostate) dirijabil.
direct intersection [di'rekt iinta(:)sek/;?n] s. (top.) intersecţie înainte. dirigible balloon [~ ba'lu:n] s.v. d i r i g i b l e (I).
direction [di'rek/an, dai'r-] s. 1. conducere, îndrumare; to work under the ~ of smb. diriment ['dirimant] adj. (jur.) anulativ, care anulează; ~ impediment of marriage
a lucra sub conducerea cuiva; to assume the ~ of an affair a lua în mâini conducerea împrejurare care anulează căsătoria.
unei afaceri. 2. direcţie, cârmuire. 3. poruncă, ordin; pl. instrucţiuni, directive; ~s for dirk [da:k] I. s. 1. pumnal. 2. (mar.) stilet (de ofiţer). 3. (mar.) balansină de ghiu. II. v*.
use mod de întrebuinţare; stage ~s indicaţii scenice. 4. direcţie, sens; in all ~s în toate tr. a înjunghia, a ucide cu pumnalul.
sensurile; in the reverse ~ în direcţie contrară; in the ~ of în direcţia (cu gen.); what ~ dirl [da:l] vb. intr. (scot.) a vibra.
did he take? în cc direcţie s-a dus? încotro a apucat? what is the ~ of the wind? din dirndl ['da:ndl] s. (germ.) rochie tiroleză, fustă tiroleză.
ce direcţie bate vântul? 5. adresă. 6. subiect, domeniu, sferă; improvement in many ~s dirt [da:t] s. 1. murdărie; gunoi; jeg; excremente; all over ~ murdărit de SUS până jos,
progres în multe domenii; new ~s of inquiry noi domenii de cercetare. împroşcat de noroi; heap of ~ grămadă de gunoi; hard ~moloz, dărâmături; (amer. vulg.)
directional [di'rek/snal, dai'r-] adj. direcţional, de direcţie. to dish the ~ a bârfi, a împroşca cu noroi; (as) cheap as ~ ieftin de tot / ea braga, pe
directional aerial [~ 'earial] s. (tel.) antenă dirijabila; antenă dirijată. nimic; to treat smb. like ~ a desconsidera / a dispreţui pe cineva, a trata ca pe un câine,
directional gyro [~ 'd3airou] s. (av.) girodirecţional. a călca în picioare. 2. pământ, lut, noroi; (sl.) yellow ~ aur; (şl.) to cut ~ a merge repede;
directional homing [~ 'houmin] s. (tel.) radioghidaj directiv (de întoarcere); a fugi, a-şi lua tălpăşiţa. 3. (geol.) aluviune, nămol. 4. (mine) pământ aurifer. 5. mârşăvie,
radionavigaţie. mişelie, porcărie, josnicie; (amer. sl.) to do smb. ~ a-i face o porcărie / o mârşăvie cuiva;
directional loud-speaker [~ rlaudispi:kar] s. (tel.) difuzor directiv, to talk ~ a spune porcării /obscenităţi. 6. vorbe injurioase, calomnii; to fling /to throw
direction board [di'rek/an bo:d] s. placă indicatoare, indicator (al drumului). / to cast ~ at a împroşca cu noroi, a insulta, a face de ocară / albie de porci; to eat ~ a
direction cosine [~ -kousain] s. (geom.) cosinus director. înghiţi umilinţe, a fi într-o situaţie degradantă, a se înjosi.
1
direction error [~ -era "] s. eroare de direcţie / direcţională. dirt band [~ bamd] s. (geol.) intercalate de steril.
dirt bed
dirt bed [~ bed] s. (geol.) strat de steril.
dirt-cheap [~ 't.fi:p] I. adj. foarte ieftin, ieftin ca braga. II. adv. foarte ieftin, pe nimic,
de pomană, pe degeaba.
dirt eating [~ 'i:tirj] s. (med.) dorinţă nestăpânită de a mânca pământ.
dirt farmer [~ <fa:mor] s. (amer.) fermier care-şi lucrează singur pământul.
dirt floor [~ fio:r] s. pardoseală de lut I pământ / humă.
dirtily ['do:tili[ aav. 1. murdar. 2. (fig.) josnic, murdar, mişeleşte, ticălos, mârşav.
dirtiness ['do:tinis] s. 1. murdărie. 2. (fig.) josnicie, mişelie, mârşăvie.
dirt pie ]'do:t pai] s. turtă de noroi (cum fac copiii).
dirt poor [~ 'puor] adj. foarte sărac, sărac lipit pământului.
dirt road [~ roud] s. drum de ţară / de care.
dirt roof [~ ru(:)f| s. (amer.) acoperiş de pământ / de lut.
dirt-track [~ track] s. pistă de pământ (pentru curse de motociclete).
dirt wagon [~ 'waegon] s. (amer.) camion pentru transportul gunoiului.
. dirt wall [~ wo:l] s. val de pământ.
dirty ]'do:ti] I. adj.l. murdar; mânjit, pătat. 2. (despre muncă etc.) de jos, inferior;
I won't do his ~ work for him nu sunt sluga lui. 3. urât, posomorât, ploios; ~ weather
vreme rea. 4. josnic, urât, nedemn; ~conduct purtare josnică. 5. necinstit; ~ player jucător
necinstit, măsluitor. 6. obscen, scabros. 7. (yazz) aspru, rugos. II. vb. A. tr. a murdări,
a păta, a mânji. B. intr. a se murdări, a se păta, a se mânji. III. s. to do the ~ on smb.
a se purta josnic / mârşav cu cineva; a juca o festă cuiva; a face cuiva un pustiu de bine.
dirty-nosed [~'nouzd] adj. cu nasul murdar.
dirty-shirted [~'/a:tid] adj. cu cămaşa murdară.
disability [diso'biliti, >diz-] s. 1. incapacitate, invaliditate, inaptitudine, neputinţă,
debilitate; complete ~ invaliditate totală / 100%. 2. (jur.) incapacitate.
disability pension [~ ipen/an] s. pensie de invaliditate.
disable [dis'eibl, di'zei-] vb. A. tr. 1. a slăbi, a face neputincios, a mutila, a schilodi,
a scoate din circulaţie. 2. (jur.) a declara incapabil; a pune sub interdicţie. 3. (mil.) a
reforma, a declara inapt; a scoate din luptă, a face inapt. 4. (mil.) a demonta (o baterie
etc.). B. refl. a se vătăma; a deveni schilod; a deveni inapt.
disabled [dis'eibld, di'zei-] adj. 1. (despre persoane) infirm, invalid, schilod, mutilat,
incapabil de muncă. 2. (mii.) inapt (pentru serviciul militar). 3. mutilat, schilod, infirm.
4. (despre aparate etc.) scos din circulaţie, stricat, avariat.
disabled soldier [~ 'sould30r] s. (mii.) invalid (ae război).
disabled veteran [~ 'vetsron] s.v.disabledsoldier.
disabled worker [~ rwo:kor] s. muncitor care a pierdut capacitatea de muncă.
disablement [dis'eiblmont, di'zei-] s. invaliditate; schilodire, estropiere, ciuntire.
disableness [dis'eiblnis, di'zei-] s. (rar) impotenţă.
disabuse [,dis3'bju:z, '--'-] vb. A. tr. a îndrepta, a elibera de greşeli; a dezamăgi,
a deziluziona; a smulge din iluzii, a trezi la realitate, a lumina, a deschide ochii (cuiva);
to ~one's mind a deschide ochii; a-şi scoate prostiile etc. din cap. B. refl. to ~oneself
of a se lisa de, a renunţa la; a scăpa de.
disaccord [,diso'ko:d] I. s. dezacord, discordanţă, neînţelegere, divergenţă de păreri,
discordie, disensiune, ceartă. II. vb. intr. a nu fi de acord, a fi în dezacord.
disaceordant [-ont] adj. discordant, divergent.
disaceredit [diso'kredit] vb. tr. (pol.) a retrage acreditarea (cuiva).
disaccustom [-diso'kAstom] vb. tr. a dezvăţa, a dezobişnui.
disacidify [.diso'sidifai] vb. tr. (chim.) a neutraliza acizii din.
disacknowledge [idisok'nolid3] vb. tr. a nu recunoaşte, a refuza să recunoască.
disacknowIedg(e)ment [-mont] s. nerecunoaştere.
disacquaintance [,diso'kweintons] s. ~ with înstrăinare de.
disadjustment [idiso'd3Astrnont] s. (tehn.) dereglare.
disadvantage [.disod'va:ntid3,'--'--] I. s. 1. dezavantaj, situaţie nefavorabilă; at a ~
dezavantajat, în dezavantaj; în pierdere; to take smb. at a ~ a) a surprinde pe cineva,
a lua pe cineva prin surprindere / pe neaşteptate; b) a fi avantajat / în avantaj faţă de
cineva; to sell to ~ / to sell at a ~ a vinde cu pierdere. 2. daună, detriment, prejudiciu,
pagubă. 3. piedică, obstacol. II. vb. tr. a dezavantaja, a păgubi.
disadvantaged [idiS9d'va:ntid3d, -'va;n-] adj. (sociol.) dezavantajat.
disadvantageous [tdiscedva:n'teid30s, '-i~'~, -van-] adj. (to) dezavantajos, nefavorabil,
defavorabil, neprielnic, neconvenabil (pentru).
disadvantageously [-li] adv. dezavantajos.
disadvantageousness [-nis] s. caracter dezavantajos, dezavantaj.
disaffect [idiso'fekt, '--'-] vb. tr. (to, towards, with) a face (pe cineva) să-şi piardă
afecţiunea / dragostea / interesul (pentru, faţă de).
disaffected [-id] I. adj. (to, towards, with) nemulţumit (de), înstrăinat (de), lipsit de
afecţiune (pentru, faţă de). II. s. pl. the ~ nemulţumiţii.
disaffectedness [-idnis] s. v. d i s a f f e c t i o n .
disaffection [.diso'fekjsn, '—'--] s. (to, towards, with) nemulţumire, dispoziţie
nefavorabilă (faţă de), înstrăinare (faţă de), lipsă de dragoste / de afecţiune (pentru).
disaffirm ['diso'fem] vb. tr. 1. (;'ur.) a anula, a casa, a abroga, a aboli, a infirma
(o hotărâre). 2. a respinge, a nega, a tăgădui.
disaffirmance [-ans] s.v. d i s a f f i r m a t i o n .
disaffirmation [idissfoQ'mei/an] s. 1. (jur.) anulare, abrogare, infirmare, casare (a unei
hotărâri). 2. respingere, negare, tăgăduire.
disafforest [idiso'forest, -ist] vb. tr.l. a despăduri, a, defrişa. 2. (jur.) a trece de sub
regimul folosinţei forestiere sub acela al folosinţei agricole.
disafforestation [.disofores'tei/an] s. 1. despădurire, defrişare. 2. (jur.) trecere de sub
regimul pădurilor sub acela al pământului arabil.
disafforestment [idiso'foristmont] s. v. d i s a f f o r e s t a t i o n .
disaggregate [dis'aagrigeit] vb. tr. a dezagrega.
276
disaggregation [disisegri'gei/an] s. dezagregare.
disagree [diso'gri:,'—'-] vb. intr. 1. a diferi, a nu corespunde; a nu concorda; a fi în
dezacord / in disensiune, a se certa, a nu se înţelege; these two statements ~ aceste două
declaraţii nu concordă; I ~with you nu sunt de acord cu d-ta, nu-ţi împărtăşesc părerea;
they ~ nu se înţeleg; it does not ~ with reason nu contravine raţiunii / bunului simţ;
his conduct ~s with his words felul cum se poartă nu se potriveşte cu vorbele lui; we
won't ~ about that n-o să ne certăm pentru asta. 2. to ~ with (despre climă, hrană) a
nu prii (cu aat.), a fi defavorabil (cu aat.), a nu se împăca cu; this climate ~s with me
acest climat nu-mi prieşte (pentru sănătate).
disagreeable [idiso'griobl] I. adj. (to) dezagreabil, neplăcut (pentru); antipatic, prost
dispus. II. s. 1. pl. neplăceri, dezagremente, necazuri. 2. persoană antipatică.
disagreeableness [-nis] s. caracter / aspect neplăcut.
disagreement [,diso'gri:mont] s. 1. neînţelegere, diferend, dezacord, disensiune.
2. deosebire de păreri. 3. ceartă, sfadă.
disallow ['diso'lau, >--'-] vb. A. tr. 1. a respinge, a recuza. 2. a refuza; to ~ a claim
a respinge o cerere. 3. a interzice. B. intr. to ~ of a refuza să admită, a respinge.
disallowable [idiso'lauobl] adj. inadmisibil; condamnabil, reprobabil.
disallowance [.diso'lauons] s. 1. respingere, recuzare. 2. (muz.) succesiune greşită de
acorduri.
disanimate [dis'amimeit] vb. tr. 1. a ucide, a omorî. 2. a descuraja, a demoraliza.
disannul [.disa'nAl] vb. tr. a anula total, a desfiinţa, a lichida, a abroga total, a distruge.
disannulment [-mont] s. anulare, abrogare.
disapparel [idiso'parol] vb. tr. a dezbrăca.
disappear [rdiso'pio','--'-] vb. intr. 1. (from) a dispărea, a pieri, a se face nevăzut (din).
2. to ~ among a se pierde prin(tre).
disappearance [-ans] s. dispariţie, pieire.
disapplied [idiso'plaid] adj. aplicat greşit.
disappoint [idiso'poînt; -T'-] vb. tr. a dezamăgi, a decepţiona, a deziluziona, a dezorienta,
a descumpăni; a nu-şi ţine cuvântul faţă de, a zădărnici, a înşela (speranţele); a dejuca,
a face să nu reuşească; he is ~ed of his hopes este înşelat în speranţele lui; I was ~ed
of the carriage degeaba am aşteptat trăsura, trăsura m-a lăsat în pană; he ~ed me of a
visit l-am aşteptat degeaba, n-a venit (în vizită).
disappointed [-id] adj. 1. decepţionat, dezamăgit, deziluzionat; dezorientat,
descumpănit; înşelat, zădărnicit; agreeably ~ plăcut deziluzionat. 2. (înv.) nepregătit.
disappointedly [-idli] adv. cu dezamăgire.
disappointing [-irj] adj. dezamăgitor, care dezamăgeşte, decepţionant, înşelător.
disappointingly [-inii] adv. v. d i s a p p o i n t e d l y .
disappointment [-mont] s; 1, dezamăgire, decepţie, deziluzie; ~ in Iove decepţie
sentimentală, dragoste nefericită; to meet with a ~ a încerca o dezamăgire. 2. necaz,
supărare, mâhnire.
disapprobation [disasprou'bei/sn,'-,--'—] s. dezaprobare, (vot de) blam, mustrare.
disapprobative [idiso'proubeitiv] adj. v. d i s a p p r o b a t o r y .
disapprobatory [idiso'proubotori] adj. dezaprobator, reprobator.
disappropriate [idiso'prouprieit] vb. tr. a expropria.
disappropriation [disoiproupri'ei/sn] s. expropriere.
disapproval [,diso'pru:v3l, 'diso'p-] s. dezaprobare, reprobare.
disapprove ['diso'pru:v,,--'-] vb. A. tr. a dezaproba; a reproba, a blama. B. intr. to ~
of a dezaproba, a nu fi de acord cu, a avea o părere defavorabilă despre; her father ~s
of the match tatăl ei nu este de acord cu această căsătorie.
disapprovingly [-irjli] adv. dezaprobator, reprobator; pe un ton sau cu un aer
dezaprobator.
disaproned [dis'eiprand] adj. (rar) fără şorţ.
disarm [dis'aim, di'zomi] vb. A. tr. 1. a dezarma; a lua armele (cuiva), a pacifica; a face
inofensiv. 2. (mil.) a demobiliza. 3. (fig.) a îndupleca, apotoli, a linişti, a astâmpăra. 4. to ~
smb. of a) a lua (armele) cuiva; b) (fig.) a lua, a despuia de, a dezbrăca de; to ~ death
of its terrors a lipsi moartea de grozăvia ei. B. intr. a dezarma, a depune armele; if the
great powers agree to ~ dacă marile puteri sunt de acord să dezarmeze.
disarmament [diz'a:momont, diz-] s. dezarmare.
disarmament committee [~ kb'miti] s. comisia pentru dezarmare (a O.N.V.).
disarmature [dis'a:mot/3r, -tjuor] s. (rar) dezarmare.
disarming [dis'a:mirj] adj. dezarmant; care înlătură suspiciunea / ostilitatea etc.
disarrange ['diso'reina3, dis-] vb. tr. a deranja, a tulbura, a dezorganiza, a face dezordine
în; a răscoli.
disarrangement [-mont] s. dezordine, dezorganizare, deranjare, tulburare a unui post;
haos, harababură.
disarray [diso'rei] I. vb. tr. 1. a crea dezordine / confuzie în, a dezorganiza. 2. (poetic)
a dezbrăca, a despuia. II. s. 1. dezordine, neorânduială, confuzie. 2. neglijenţă a
îmbrăcăminţii, înfăţişare dezordonată.
disarrayment [-mont] s.v. d i s a r r a n g e m e n t .
disarticulate [disa:tikjuleit, dis-J vb. tr. a dezarticula, a desface, a separa, a despărţi.
disarticulation ['disaMikju'lei/sn] s. dezarticulare.
disassemble [diso'sembl] vb. tr. a demonta (o maşină etc.); a descompune; a dezasambla.
disassembly ]-i] s. demontare (a wnei maşini etc.); descompunere; dezasamblare.
disassimilate [-diso'simileit] vb. tr. (fiziol.) a dezasimila.
disassociate [idiso'sou/ieit] vb. tr. a disocia; a separa, a despărţi.
disassociation [idisoisou/i'ci/sn] s. disociere; separare, despărţire.
disaster [di'za:stor, amer. -'zaes-] s. dezastru, nenorocire, catastrofă, calamitate, pacoste;
ruină; plagă; sinistru, flagel; to court / to invite ~ a atrage nenorocirea; to walk with ~
a se expune pericolului.
disastrous [di'za:stros] adj. dezastruos, ruinător, funest, catastrofal, nenorocit.
277 discolor

disastrously [-li] adv. dezastruos, nenorocit, catastrofal, ruinător. a împuşca. 3. (med.) (despre o rană etc.) a puroia. 4. a se decolora. II. s. 1. descărcare,
disastrousness [-nis] s. caracter dezastruos, catastrofal. uşurare, (e)liberarc. 2. descărcare (a unei arme). 3. (electr.) descărcare. 4. (e)Iiberare,
disattach [.disa'tset/] vb, tr. a detaşa, a desprinde. scutire; licenţiere, destituire, revocare; pensionare; to get one's ~ a fi lăsat la vatră.
1
disavow ['disa'vau, T- -] vb. tr. 1. a tăgădui, a nega. 2. a dezaproba; a nu recunoaşte; 5. achitare, justificare, îndreptăţire (a inculpatului). 6. plată, achitare; receipt in full ~
a retracta, a dezice; to ~ an assertion a reveni asupra unei afirmaţii. 3. (pol.) a dezavua. plată care (e)liberează pe deplin de datorie. 7. îndeplinire, executare. 8. scurgere, scăpare,
4. a dezmoşteni, a renega (copii etc.). ieşire, uşurare; one so rigid in the ~ of his duties cineva atât de sever în îndeplinirea
disavowal [-al] s. 1. tăgăduire, negare. 2. nerecunoaştere, dezaprobare, retractare, îndatoririlor sale. 9. secretare, degajare, eliminare (de puroi etc.). 10. (hidr.) debit; scurgere.
dezicere. 3. (pol.) dezavuare. 11. (teA-t., chim.) decolorarc; soluţie decolorantă. 12. (tehn.) consum; ieşire.
disband [dis'bsnd] vb. A. tr. 1. a licenţia, a concedia; a da drumul (cuiva); a lăsa la dischargeable [-abl] adj. care poate fi descărcat etc. (v. d i s c h a r g c I).
vatră, a (e)libera (soldaţii)- 2- a împrăştia; a desfiinţa, a dizolva. B. inîr. a se dizolva, discharge-air shaft [dis't/a:d3 i£a 7a;ft] ş. (mine) puţ de aeraj.
a se împrăştia, a se risipi; a fi lăsat la vatră. discharge book [~ buk] s. (mar.) registru de bord.
disbandment [dis'basndmant] s. concediere, licenţiere; lăsare la vatră, (e)liberare discharge capacity [~ kaipsesiti] s. 1. (tehn.) mărime / capacitate a debitului. 2. (electr.)
(a soldaţilor); împrăştierc, risipire. capacitate de descărcare. 3. (hidr.) capacitate de debit.
disbar [dis'bu:1"] vb. tr. (jur.) a exclude / a radia din barou. discharge casing [~ ikeisirjl s. (electr.) cutie de ieşire.
disbark [dis'ba:k] vb. A. tr. a coji, a curăţa de coajă. B. intr. (rar) v. d i s e m b a r k . discharge chamber [~ -t/eimbar] s. 1. cameră de evacuare. 2. (fit.) cameră de descărcare.
disbarment [dis'ba:mant] s. (jur.) excludere / radiere din barou. discharge cock [~ ksk] s. (tehn.) robinet de golire, de descărcare, de scurgere.
disbelief ['disbi'li;f,'—] s. 1. (in, of) necredinţă (faţă de), neîncredere (în). 2. (rar) discharge coefficient [~ -koui.fi/3nt] ş. (hidr.) coeficient de scurgere.
negare, tăgăduire. dischargee [idist/a:'d3i:] s. (amer.) ostaş lăsat la vatră, demobilizat, (e)liberat.
disbelieve ['disbi'li:v, i—'-] vb. A. intr. (in) a nu crede (în), a nu da crezare (cu dat.), discharge fan [.dis't/a:d3 fa?n] s. (tehn.) exhaustor, ventilator aspirant.
a fi sceptic (în privinţa). B tr, a nu crede în; a nu se încrede în. discharge nozzle [~ inazl] s. 1. (tehn.) ajutaj de refulare / de evacuare. 2. (auto) injector.
disbeliever [-ar] ş. (om) necredincios, neîncrezător, sceptic. discharge pressure [~ -pre/a1"] s. (tehn.) presiune de refulare / de evacuare.
disbench [dis'bent/] vb. tr. (jur.) a ridica dreptul de a face parte din conducerea baroului discharge pump [~ pAinp] s. (tehn.) pompă de evacuare.
l a colectivului de avocaţi (de la „Inns of Court"). discharge pipe [~ paip] s. (tehn.) 1. ţeava de evacuare / de ieşire. 2. conductă de aer.
disboscation [idisbos'kci/pn] s. (agr.) despădurire, defrişare. discharge print [~ print] s. (poligr.) gravură cu apă tare.
disbosom [dis'bu(:)z3m] vb. tr. (rar) a-şi descărca / uşura sufletul, a spune tot ce are discharger [dis't/a:d3ar] s. 1. persoană care descarcă/ (e)liberează etc. (V. d i s c h a r g e
pe inimă/suflet. I). 2. ţeava de scurgere. 3. (electr.) eclator; lightning ~ paratrăsnet. 4. (tehn.) descărcător.
disbowel [dis'baual] vb. tr. v. d i s e m b o w c 1. 5. (teA-t.) aparat de ronjat.
disbrain [dis'brein] vb. tr. a scoate creierul din. discharge record [dis't/a:d3 ireko:d] s. 1. (tehn.) tabel cronologic de consumuri. 2. (hidr.)
disbranch [dis'bra:nt/] vb. tr. 1. a despuia de crengi, a tăia ramurile (unui copac), a curaţi nidrograf.
(un copac), a tunde. 2. (fig.) a smulge, a rupe. discharge valve [~ vaslv] s. (tehn.) supapă de evacuare / de descărcare.
disbud [dis'bAd] vb. tr. a orbi, a curăţa de muguri. discharge water [~ »wD:tar] s. (hidr.) apă utilizată; apă scursă pe suprafaţa bazinului.
disburden [dis'ba:dn] vb. A. tr. a descărca, a uşura, a (c)libera; a scăpa; (fig.) a uşura; discharging [dis't/u:d3in] I.adf de scurgere,de eşapament etc. (v. d i s c h a r g c l ) .
to ~ one's heart a se uşura, a-şi lua o piatră de pe inimă. B. intr. a se descărca, a se ll.s.v. discharge(I,l,3,8).
uşura.
discharging arch [~ a:t/] s. (arhit.) arc de descărcare.
disburse [dis'ba:s] I. vb. tr. a cheltui, a plăti; a scoate din pungă. II. s. (înv.) plată.
discharging berth [~ ba:G] s. (mar.) dană de descărcare, debarcader.
disbursement [-mant] s. 1. plată în numerar. 2. (ec.) avans, plăţi anticipate.
r discharging rod [~ rod] s. (electr.) paratrăsnet.
disbursing officer [dis'ba:sin., ofisa ] s. (mii.) casier.
discharity [dis't/sriti] s. (rar) lipsă de caritate.
disburthen [dis'ba:âpn] vb. tr. (înv.) v. d i s b u r d e n (A).
disc harrow ['disk .hzerou] s. (agr.) plug cu discuri.
disc [disk] s. 1. v. d i s k. 2. (anat.) disc. 3, disc, placă (de patefon etc.).
disci ['diskai] s. pl.de la d i s c u s.
discal [-al] adj. de disc; în formă de disc.
discing l'diskirj] s. (agr.) discuire, boronire.
discalceate [dis'kaslsieit] adj. (despre o călugăriţă sau un călugăr) desculţ; (numai)
disciple [di'saipl] s. 1. discipol, ucenic; elev; cirac; adept, aderent, partizan. 2. (rel.)
în sandale.
apostol.
discalceated [-id] adj. v. d i s c a l c e a t e .
discipleship [-/ip] s. condiţia de discipol / de ucenic, ucenicie.
discalced [dis'kaelst] adj. v. d i s c a l c e a t e d .
disciplinable ['disiplinabl, -sap-] adf 1. disciplinat, care poate fi disciplinat. 2. culpabil,
discant ['diskaent, dis'kamt] v. d e s c a n t .
vinovat.
discard [dis'ka:d] I. vb. A. tr. 1. a arunca din mână (o carte de joc). 2. a înlătura, a arunca
disciplinableness [-nis] s. 1. ascultare, docilitate. 2. culpabilitate, vinovăţie.
la o parte, a renunţa la; to ~ a friend a se lepăda de un prieten; to ~all suspicion a înlătura
orice bănuială. 3. a concedia, a da afară, a exclude. B. intr. a arunca o carte de joc (inutilă). disciplinai [.disi'plaind, 'disiplinsl] adf (rar) v. d i s c i p l i n a r y .
II. ['diska:d] s. 1. aruncarea unei cărţi de joc, defosarc; cartea aruncată; (amer.) to throw disciplinant ['disiplinant] s. 1. persoană care se supune unei discipline severe. 2. (ist.
into the ~ a arunca la rebut; a pune la index. 2. deşeu, rebut. rel.) flagelator, biciuitor.
discard head [dis'ka:d hed] s. (metal.) cap pierdut, maselotă. disciplinarian [-disipli'nearian, -sap-] s. 1. adept sau propagator al disciplinei; he is
discarnate [dis'ko:nit] adj. fără trup, imaterial. a good ~ ştie să menţină o disciplină severă. 2. (ist. rel.) partizan al doctrinei prezbiterienc.
disease [dis'keis] vb. tr. 1. a scoate din cutie. 2. a scoate din teacă. 3. a dezbrăca. disciplinary ['disiplinari] adf disciplinar, corecţional.
discept [di'sept] (rar) vb. A. tr. a discuta, a dezbate. B. intr. 1. a discuta, a dezbate; discipline ['disiplin, -sap-] I. s. 1. disciplină; regulament; (mil.) spit and polish ~
a delibera. 2. a fi de (o) altă părere. disciplină severă; to bring into / under ~ a disciplina, a aduce la ascultare; to keep one's
discern [di'sa:n, -'za:n] vb. A. tr. 1. a discerne, a desluşi, a recunoaşte; a vedea, a zări; passions under ~ a-şi înfrâna patimile / pasiunile. 2. (înv.) disciplină (ramură a unei
we ~ed a sail in the distance am zărit o pânză în depărtare. 2. a distinge, a deosebi; ştiinţe). 3. pedeapsă; (bis.) mortificare, canon. 4. (înv.) bici, cnut. II. vb. tr.l. a disciplina,
a judeca; a pătrunde; to ~ good from bad a deosebi răul de bine. B. intr. a deosebi, a face a instrui, a forma. 2. a pedepsi.
o deosebire. discipliner [-ar[ s. profesor / dascăl sever.
discerner [-ar] s. persoană care ştie să discearnă; cunoscător. disciplinize [-aiz] vb. tr. a ţine în frâu; a disciplina.
discernible [-abl] adj. care se poate discerne / recunoaşte / vedea; vizibil. discipular [di'sipjula1"] adj.de discipol; de partizan; de ucenic, apostolicesc.
discernibleness [-ablnis, -ib-] ş. distingere; vedere; recunoaştere. discission [di'si3Pn] s. rupere, desfacere.
discerning [-in] I. adj. 1. care discerne / desluşeşte / recunoaşte / vede. 2. pătrunzător, disc jockey ['disk <joki] s. prezentator (de muzică uşoară), disc jockey.
perspicace, ager la minte, judicios, clarvăzător. II. s. v. d i s c e r n m e n t ; faculty of ~ disclaim [dis'kleim] vb. A. tr. 1. a renunţa la, a abandona. 2. a nega, a tăgădui, a nu
facultatea de a discerne. recunoaşte, a renega, a respinge, a dezavua. B. intr. 1. a renunţa (la un drept). 2. a tăgădui,
discernment [-mant] s. discernământ, pătrundere, pricepere, înţelegere; discriminare, a abjura.
judecată. disclaimer [-ar] s. 1. persoană care renunţă / care tăgăduieşte. 2. (jur.) act de renunţare
discerption [di'sa:p/^n] s. rupere, sfâşiere, despicare, tăiere. (la un drept). 3. dezminţire; tăgăduire, negare; refuz, renunţare.
discharge [dis't/a:d3] I. vb. A. tr. 1. a descărca (»n vapor), a uşura (de greutate); a goli; disclamation [idiskla'mcijsn] s. (rar) v. d i s c l a i m e r (3).
a elimina. 2. a descărca (o armă de foc), a trage / a împuşca cu; (jam.) to ~ oaths a da disclass [dis'klais] vb.tr. v. d e c l a s s .
drumul la înjurături. 3. (electr.) a descărca. 4. a slobozi, a emite, a scoate, a da drumul disclose [dis'klouzj vb. tr. 1. a deschide, a expune la vedere. 2. a dezvălui, a descoperi,
la; the chimney ~s smoke coşul scoate fum. 5. a licenţia, a destitui, a revoca. 6. (mii.) a revela; a manifesta; a divulga; a anunţa, a publica, a face cunoscut.
a trece în cadrul disponibil; a elibera; a demobiliza, a lăsa la vatră; a pensiona. 7. (mii.) disclosure [dis'klou33r] s. dezvăluire, revelare, descoperire, divulgare.
a dispensa / a scuti de serviciul militar. 8. a pune în libertate, a elibera (un arestat); to ~ disco ['diskou] s. 1. prese, de la d i s c o t h e q u e. 2. muzică disco.
a bankrupt a exonera un falit de obligaţii. 9. a externa din spital. 10. a plăti (o datorie), discobolus [dis'kab3las],pl. discoboli [-lai] s. (grec.) discobol, (atlet) aruncător de disc.
a se achita de; to ~ a debt a lichida o datorie. 11. a îndeplini (o obligaţie). 12. (text., discographer [di'skDgrafar] s. (muz.) discograf, persoană care întocmeşte o discografie.
chim.) a decolora. 13. (mar.) a dezechipa, a dezarma (im vas); a debarca (un matelot, discographical bdiskou'grzefikpl] adj. (muz.) discografie.
un echipaj). 14. (despre râuri) a vărsa (apele); the river ~s its waters into a lake râul discography [dis'kagrafi] s. (muz.) discografie.
se varsă într-un lac. B. refl. (despre râuri etc.) to ~ in / into a se vărsa în; to ~ oneself discoid ['diskoid] adj. discoidal, în formă de disc.
of smth. a scăpa de ceva. C. intr. 1. a se descărca, a se uşura, a se (e)libera. 2. (/nil.) a trage, discolor (amer.) v. d i s c o 1 o u r . •
discolour
discolour [dis'kAlorJ vb. A. tr. 1. a decolora, a altera. 2. a păta; a atenua, a şterge. B. i/itr.
I. a se decolora, a se spălăci, a ieşi la spălat; a păli. 2. a se murdări.
discolouration [disikAlo'rei/sn, >disk-] s. 1. decolorarc, pălire, spălăcire. 2. pătare,
alterare. 3. pată.
discoloured [dis'kAlod] adj 1. decolorat. 2. pătat; murdar. 3. palid.
discolourment [dis'kAlomont] s.v. d i s c o l o u r a t i o n .
discombobulate [idiskom'bobjuleit] vb. tr. (amer. fam.) a zăpăci, a bulversa; a încurca;
a răvăşi.
discomfit [dis'kAmfit] vb. tr. 1. a deconcerta, a tulbura; a încurca, a zăpăci 2. a răsturna
planurile (cuiva). 3. a înfrânge, a învinge complet, a zdrobi, a nimici.
discomfiture [dis'kAmfitfa1] s. 1. zăpăceală, tulburare. 2. răsturnare a planurilor;
zădărnicire; piedică, obstacol. 3. înfrângere, învingere, zdrobire, nimicire.
discomfort [dis'kAmfit] I. s. 1. incomoditate; strâmtoare, jenă. 2. nelinişte, grijă;
supărare, necaz. 3. deranjare, incomodare. II. vb. tr. a incomoda, a stingheri, a stânjeni,
a deranja, a jena.
discomfortable [-obl] adj. (rar) v. u n c o m f o r t a b l e .
discommend [.disko'mend] vb. tr. a dezaproba, a blama; a mustra; a supune oprobriului.
discommendable [-obl] adj. blamabil, condamnabil.
discommendation [idiskomoridei/sn] s. blamare, dezaprobare, dezavuare.
discommode [.disko'moud] vb. tr. v. d i s c o m f o r t (II).
discommodity ['diska'moditi] s. incomoditate, supărare, jenă.
discommon [dis'komon] vb. tr. 1. a interzice (unui negustor) să vândă studenţilor (în
universităţile din Marea Britanie). 2. a scoate din folosinţă comună, a împrejmui (o parte)
din izlazul comunal.
discompose [idiskom'pouz] vb. tr. 1. a descompune, a schimba, a deranja, a răscoli;
a strica, a altera. 2. (fig.) a deconcerta, a tulbura, a agita; a îndurera.
discomposedly [-idli] adv. neliniştit, agitat, tulburat.
discomposure [idiskom'pou30r] s. 1. tulburare, agitaţie, nelinişte. 2. descompunere,
alterare (a trăsăturilor fetei). 3. dezordine, confuzie.
disconcert [rdiskoriso:t,'—'-] vb. tr. 1. a deconcerta, a tulbura, a încurca, a face să-şi
piardă cumpătul, a irita. 2. a deranja, a strica (planurile cuiva).
disconcerted [-id] adj. deconcertat, încurcat, tulburat, agitat.
disconcertment [-mont] s. deconcertare, tulburare; nelinişte.
disconform [,diskon'fo:m] vb. intr. ~ to a nu concorda cu, a nu fi conform cu.
disconformable [-obl[ adj. neconform.
disconformity [-iti] s. 1. (to) neconformitate, nepotrivire (cu). 2. (geol.) discordanţă
de stratificare.
discongruity [idiskon'gruiti] s.v. i n c o n g r u i t y .
discongruous [dis'korjgruos] aay. v. i n c o n g r u o u s .
disconnect ['disko'nekt, -dis-] vb. tr. 1. a întrerupe, a despărţi, a separa, a tăia; a detaşa;
a suspenda. 2. (electr.) a deconecta, a întrerupe (curentul). 3. (auto) a debreia; a deconecta.
4. (ferov.) a decupla.
disconnected [-id] adj. 1. fără legătură, întrerupt; (despre vorbire) incoerent. 2. (tehn.
etc.) decuplat.
disconnectedly [-idli] adv. întrerupt, fără legătură.
disconnecter [-orJ s. (electr.) separator; secţionar.
disconnecting switch [.disko'nektirj 'swit/1 s. (electr.) întrerupător, disjunctor;
secţionar.
disconnection [idisko'nek/.7n,'--'—] s. 1. întrerupere; detaşare. 2. despărţire, separare.
3. (electr.) deconectare; întrerupere. 4. (tehn.) debreierc; decuplare.
disconnector ['disko'nektor, i—'—] s.v. d i s c o n n e c t e r .
disconnexion [idisko'nekfan,'--'--] s. v. d i s c o n n e c t i o n .
disconsider [cdiskon'sidor] vb. tr. a discredita, a ştirbi prestigiul / reputaţia.
disconsolate [dis'konsslit] adj. 1. inconsolabil, neconsolat, nemângâiat; disperat,
deznădăjduit; dezamăgit, nenorocit. 2. (despre locuri etc.) trist, posomorât.
disconsolately [-li] adv. nemângâiat, deznădăjduit, dezamăgit, nenorocit.
disconsolateness [-nis] s. neconsolare, deznădejde.
disconsolation [disiksnso'lei/sn] s. 1. dezolare, caracter inconsolabil. 2. neconsolare,
deznădejde, disperare.
discontent ['diskon'tent, idiş-] I. s. nemulţumire, neplăcere, supărare, durere, mâhnire.
II. adj. (with) nemulţumit / nesatisfăcut (de), supărat / mâhnit (din pricina cu gen.). III. vb.
tr. a nemulţumi, a supăra, a mâhni.
discontented [-id] I. adj. nemulţumit, supărat; mâhnit. II. s. pi. the ~ nemulţumiţii.
discontentedly [-idli] adv. nemulţumit, nesatisfăcut; supărat, cu necaz, cu mâhnire.
discontentedness [-idnis] s.v. d i s c o n t e n t (I).
discontentee [-i] s. (rar) nemulţumit.
discontentment [-mont] s.v. d i s c o n t e n t (I).
discontiguous [.diskon'tigjuos] aay. fără atingere, care nu e contiguu.
discontinuance [idiskon'tinjuons, '--'—j s. 1. întrerupere, intermitenţă. 2. (jur.)
suspendare, încetare (a unei acţiuni ele).
discontinuation [.diskontinju'eifsn] s.v. d i s c o n t i n u a n c e .
discontinue ['diskon'tinjuO), ,dis-] vb. A. tr. 1. a întrerupe, a înceta. 2. a renunţa la,
a abandona; to ~a right a renunţa la un drept; to ~a paper a întrerupe plata abonamentului
la un ziar. 3. (y'ur.) a suspenda, a întrerupe, a abandona (o acţiune). B. intr. a se întrerupe,
a înceta; publication will ~ editarea va înceta.
discontinuer ['diskon'tinjuor, .dis-] s. persoană care renunţă la ceva sau care întrerupe
o activitate.
discontinuity ['disikonti'nju(:)iti, >dis-[ s. discontinuitate, întrerupere; intermitenţă,
caracter sporadic.
discontinuity surface [~ .so:fis] s. (fiz.) suprafaţă de discontinuitate.
278
discontinuous ['diskon'tinjuos, idiş-] adj. discontinuu, întrerupt; sporadic, intermitent.
discontinuous function [~ 'fArjfc/an] s. (mat.) funcţie discontinuă.
discontinuously ['diskon'tinjuosli] aaV. cu întreruperi, discontinuu, sporadic.
discontinuousness ['diskon'tinjuosnis] s.v. d i s c o n t i n u i t y .
discontinuous waves ['diskon'tinjuos 'weivz] s. pl. (radio) unde discontinue.
discophile ['diskoifail] s. discofil.
discord I. ['disko:d[ s. 1. dezacord, divergenţă, discordie, disensiune, neînţelegere,
nepotrivire, conflict, luptă. 2. (muz.) disonanţă. II. [dis'lexd] vb. intr. 1. (with) â fi în
dezacord, a se certa (cu); a fi în divergenţă, a se ciocni (cu). 2. (muz.) a fi în disonanţă,
a nu se armoniza.
discordance [dis'ko:dans] s. 1. discordanţă, divergenţă, dezacord, neînţelegere, opoziţie.
2. (muz.) disonanţă.
discordancy [-i] s.v. d i s c o r d a n c e .
discordant [dis'kD:dant] adj. 1. discordant, nepotrivit. 2. (muz.) discordant, disonant;
~ note disonanţă, notă discordantă.
discordantly [-li] aaV. 1. discordant, nepotrivit. 2. disonant.
discordantness [-nis] s. (rar) v. d i s c o r d a n c e .
discotheque ['diskotck,.--'-[ s. discotecă.
discount I. ['diskaunt] (ec.) s. 1. scont, scontare a poliţei; bank of ~ bancă de scont.
2. bonificaţie; reducere, rabat; to claim a ~ a cere un rabat; to allow a ~ off / from
the price a acorda un rabat la preţ; at a ~ a) sub valoarea nominală, depreciat, necerut
de piaţă; b) fig.) nepopular. II. ['diskaunt, -'-] vb. A. tr. 1. (ec.) a sconta (o poliţă).
2. a scădea (o datorie ele). 3. (fig.) a nu ţine seama de, a face abstracţie de. 4. (fig.)
a micşora valoarea; a pune (mai) puţin preţ pe; a nu da crezare (cu dat.); to ~ a braggart's
story a asculta cu rezervă povestirea unui lăudăros. B. intr. (ec.) a da cu împrumut reţinând
scontul.
discountable [-obl] adj. (ec.) care se poate sconta, al cărui preţ poate fi redus.
discount bank ['diskaunt baink] s. (ec.) bancă de scont.
discountenance [dis'kauntinons, -ton-] vb. tr. 1. a dezaproba, a descuraja. 2. a respinge,
a refuza sancţiunea / aprobarea. 3. a da / a face de ruşine, a ruşina.
discounter ['diskauntor, dis'k-] s. (ec.) persoană care plăteşte scontul.
discount house ['diskaunt haus] s. (ec.) 1. Fuma care se ocupă cu scontarea poliţelor.
2. (amer.) magazin cu preţuri reduse.
discount rate [~ reit] s. (ec.) procent; taxă de scont.
discourage [dis'kArid3] vb. tr. 1. a descuraja, a deprima; not to be ~d by difficulties
a nu se lăsa descurajat de greutăţi; to «smb.'s efforts a descuraja eforturile cuiva. 2. (from)
a abate (de la), a convinge, a îndupleca (să nu). 3. a dezaproba, a condamna. 4. a înfrâna,
a opri, a stăvili, a pune stavilă (cu dat.)
discourageable [-obl] adj. uşor de descurajat.
discouragement [-mont] s. 1. descurajare, deprimare, depresiune. 2. dezaprobare,
condamnare. 3. piedică, obstacol.
discouraging [dis'kArid3irj] adj. descurajam, deprimant.
discouragingly [-li] adv. descurajam, deprimant.
discourse I. [dis'ko:s,'--] s. 1. (rar) conversaţie, convorbire; to hold ~ with a conversa
cu. 2. disertaţie; prelegere, expunere, expozeu; predică; discurs, cuvântare;
extemporaneous ~ cuvântare improvizată; to deliver a ~ a ţine un discurs / o cuvântare.
3. (rar) tratat. 4. vorbire, actul vorbirii. II. [dis'ko;s, -'koos] vb. A. tr. 1. a trata, a dezbate;
a expune sub formă de prelegere / predică etc. 2. (poetic) a emite (sunete). B. intr. 1. a
discuta, a convorbi, a conversa; a vorbi. 2. a-şi expune punctul de vedere.
discourser [dis'ko:sor,'—] s. 1. vorbitor; conferenţiar; predicator. 2. autor (ai unui
tratat etc.).
discourteous [dis'ko:tjos, -'ko:t-, -'loot-] adj. nepoliticos, necurtenitor; grosolan, bădăran,
mojic, ireverenţios, nerespectuos.
discourteousness [-nis] s. v. d i s c o u r t e s y .
discourtesy [dis'ko;tisi, -'ko:t-, -'koo-] s. grosolănie, bădărănie, mojicie, lipsă de politeţe
/ de respect.
discover [dis'kAVor] vb. tr. 1. a descoperi, a da la iveală; a dezvălui, a releva; Columbus
~ed America Columb a descoperit America; he was ~cd in the act of breaking into
the house fu surprins în momentul când pătrundea în casă. 2. a descoperi, a afla, a constata,
a stabili, a-şi da seama (brusc) de; to ~ good reasons a afla motive întemeiate; to ~ a
mistake a descoperi o greşeală. 3. a manifesta, a arăta, a da dovadă de; he ~ed great
resourcefulness on that occasion cu acest prilej dădu dovadă de multă ingeniozitate.
discoverable [dis'kwarabl] adj. care poate fi descoperit /aflat.
discoverer [dis'kAV.7ror] s. descoperitor.
discovert [dis'kAVot] adj. (jur.) necăsătorită; văduvă.
discovery [dis'kAvori] s. 1. descoperire, găsire, aflare; constatare; stabilire. 2. dezvăluire,
revelare. 3. deznodământ (într-o piesă etc.). 4. (jur.) prezentare / expunere a actelor şi
faptelor pe care se sprijină cineva în justiţie.
Discovery Day [~ dei] s. aniversarea descoperirii Americii (12 octombrie).
discreate [idiskri'eit] vb. tr. a distruge, a nimici;
discreation ['diskri'ei/an] s. distrugere, nimicire.
discredit [dis'kredit,'-'--] I. vb. tr. 1. a discredita, a compromite; a face de râs, a dezonora,
a defăima; his behaviour ~s him with the public purtarea sa îl discreditează faţă de
public. 2. a nu da crezare (cu dat.), a se îndoi de, a refuza să creadă; the report was ~ed -
raportul a fost primit cu neîncredere. 3. a face îndoielnic / nedemn de crezare. II. s.
1. proastă reputaţie, discredit(are), compromitere, pierdere a reputaţiei; ruşine; to bring
into ~; to bring ~ on /to a discredita, a compromite; to bring ~ on oneself a se discredita,
a se face de râs, de ocară; without any ~ fără discreditarea cuiva. 2. neîncredere; to throw
~on a pune la îndoială, a trezi neîncredere în. 3. (ec.) pierdere a creditului comercial.
discreditable [-obl] adj. compromiţător, dezonorant, ruşinos.
279
discredited [-id] adj. 1. discreditat. 2. de necrezut.
discreet [dis'kri:t] adj. 1. discret, rezervat, judicios, prudent, circumspect; ascuns; plin
de tact. 2. reţinut, cumpătat (la vorbă). 3. (scot.) politicos, curtenitor.
discreetly [-li] adv. judicios, prudent, cumpătat, reţinut.
discreetness [-nis] s. v. d i s c r e t i o n (I).
discrepance [dis'krep^ns] ş. (rar) v. d i s c r e p a n c y .
discrepancy [-i] s. 1. nepotrivire, discrepanţă, contradicţie, neasemănarc, deosebire;
inconsecvenţă. 2. (mat.) ecart, abatere.
discrepant [dis'krep^nt] adj. deosebit, diferit, felurit, variat; contradictoriu; ~rumours
zvonuri contradictorii / care se bat cap în cap.
discrete [dis'kri:t, -'-] adj. 1. separat, distinct, discontinuu. 2. (filoz.) abstract. 3. (mat.)
discret. 4. (înv.) discret.
discrete quantity [~ 'kwantiti] s. (mat.) mărime discretă.
discrete structure [~ 'strAkt/a1"] s. (fiz.) structură fină.
discretion [dis'kre/sn] s. 1. înţelepciune, judecată, discernământ; prudenţă; tact;
the years / age of ~ vârsta la care omul e considerat răspunzător din punct de vedere
juridic (în Marea Britanie, la 14 ani); ~ is the better part of valour prudenţa este mai
de preţ decât curajul; fuga-i ruşinoasă, dar e sănătoasă. 2. discreţie; libertate (de acţiune),
bun plac; apreciere; at / on / upon ~ la discreţie, după dorinţă; let him use his own ~
lasă-1 să facă cum crede (de cuviinţă); the instructions leave me a ~ instrucţiunile îmi
lasă multă libertate de acţiune; at the ~ of la discreţia (cuiva); I leave it to your ~ las
la aprecierea dv.; to surrender at ~ a se preda fără condiţii.
discretional [-al] adj. v. d i s c r e t i o n a r y .
discretionary [-ari] adj. discreţionar; ~ powers puteri depline / discreţionare.
discretive [dis'kri:tiv] adj. (log.) disjunctiv.
discriminai [dis'kriminai] adj. despărţitor.
discriminant [dis'kriminant] s. (mat.) discriminant.
discriminate I. [dis'krimineit] vb. A. tr. a discrimina, a deosebi, a diferenţia, a discerne,
a distinge. B. intr. 1. (between) a deosebi, a distinge, a discerne, a discrimina, a face
deosebire (între). 2. to ~ against smb. a face o discriminare / o excepţie împotriva cuiva;
to ~ in favour of a face excepţii / discriminări în favoarea (cu gen.). II. [dis'kriminit]
adj. despărţit, separat; distinct, clar, desluşit,
discriminately [dis'krimineitli] adv. distinct, clar.
discriminating [dis'krimineitin] adj. 1. distinctiv, caracteristic. 2. plin de discernământ,
judicios; discriminatoriu, care distinge / diferenţiază; ~taste gust selectiv / fin. 3. (despre
tarife etc.) diferenţial. 4. (tehn.) selectiv; discriminator.
discriminating duty [~ idju:ti] s. (ec.) tarif preferenţial.
discriminatingly [dis'krimineitirjli] adv. cu discernământ.
discrimination [disikrimi'nei/an] s. 1. deosebire, diferenţiere, distincţie; discriminare;
race ~discriminare rasială; trade ~discriminare comercială; sex ~discriminare de sex.
2. discernământ, judecată. 3. (cib.) salt condiţional; discriminare.
discriminative [dis'kriminativ, -neit-] adv. v. d i s e r i m i n a t i n g (1,2).
discriminator [disikrimi'neitar] ş. 1. persoană care discriminează etc. (cf.
d i s c r i m i n a t e I). 2. (tel.) discriminator pentru semnale audio de modulaţie de
frecvenţă.
discriminatory [dis'kriminetari] adj. v. d i s c r i m i n a t i n g ,
discrown [dis'kraun] vb. tr. a detrona, a da jos de pe tron.
discruciate [dis'kru:/icit] vb. tr. (rar) a tortura, a chinui,
disculpate [dis'kAlpcif] vb. tr. (înv.) a disculpa, a absolvi,
discursion [dis'ka:/an] s. 1. discuţie, dezbatere. 2. digresiune,
discursive [dis'kaisiv] adj. 1. discursiv, divagator, împrăştiat. 2. discursiv, logic (uneori
în opoziţie cu i n t u i t i v e ) .
discursive faculty [~ 'fsekalti] s. putere de judecată.
discursively [dis'kasivli] adv. trecând de la un subiect la altul; fără şir / legătură.
discursiveness [dis'kasivnis] s. (log.) discursivitate.
discus fdiskas], pl. disci ['diskai] sau discuses [-iz] s. (sport) 1. disc (aruncat de
discobolii greci) 2. aruncare a discului.
discuss [dis'kAs] vb. A. tr. 1. a discuta, a examina, a dezbate. 2. (fam. glumeţ) a consuma
cu plăcere (hrană, băutură); a gusta; to ~ a fowl a mânca o găină; to ~ a bottle of wine
a goli o sticlă de vin. B. intr. a discuta, a vorbi, a sta de vorbă, a delibera.
discussant [dis'kAsant] s. participant la discuţii / dezbateri, vorbitor,
discussible [dis'kAsabl] adj. care se poate discuta.
discussion [dis'kA/pn] s. 1. examinare, cercetare, investigaţie; the question is under
-chestiunea este în discuţie. 2. dezbatere, discuţie, deliberare; to enter into/ on a ~ a
intra într-o discuţie; to begin / to open the ~ a începe discuţia sau dezbaterile; to close
the ~ a închide discuţia, dezbaterile; frank ~ discuţie liberă / sinceră; public ~ discuţie
publică; the ~s have been resumed discuţiile au fost reluate. 3. conversaţie; direct ~
conversaţie nemijlocită / directă. 4. (fam. glumeţ) consumare cu plăcere a unei mâncări
/aunei băuturi.
discussional [-al] adj. de discuţie.
disdain [dis'dcin, diz'd-] I. vb. tr. 1. a dispreţui, a desconsidera. 2. (cu infinitive) a nu
binevoi să, a nu catadicsi să, a considera nedemn să, a nu conveni să. II. ş. dispreţ,
desconsiderare, depreciere.
disdainful [-ful] adj. 1. dispreţuitor, depreciativ. 2. trufaş, arogant.
disdainfully [-fuli] adv. dispreţuitor; depreciativ; cu desconsiderare.
disdainfulness [-fulnis] ş. 1. dispreţ, desconsiderare. 2. aroganţă,
disease [di'zi:z] I. s. boală, afecţiune, maladie, indispoziţie, deranjament; (fam.) bad
~ boală venerică; (ist.) the black ~ ciuma (morbus niger); blue ~ cianoză; ~ of the lungs
boală de plămâni; ~ of the soul boală sufletească. II. vb. tr. a nelinişti, a îngrijora.
diseased [di'zi:zd] adj. (with) bolnav (de); indispus; morbid.
disfigurement
diseasedness [-nisj s. stare bolnăvicioasă.
disease-resisting [di'zi:zriizistirj] adj. rezistent la boli / la îmbolnăvire.
disedge [dis'ed3] vb. tr. (rar) a toci, a face bont.
dîsembargo [idisem'ba:gou, idisim'b-] vb. tr. a ridica embargoul de pe.
disembark ['disim'bo:k, idis-,-sem-] vb. A. tr. a debarca, a descărca. B.intr. a debarca,
a descinde.
disembarkation [idisemba:'kci/pn,'—'--, -sim-] s. debarcare; descărcare.
disembarkment [idisim'ba:kmant,'--'—] s. v. d i s e m b a r k a t i o n .
disembarrass ['disim'bsras, idiş-, -sem-] vb. tr. a scoate din încurcătură/ din nedumerire;
a uşura, a descurca, a scăpa de; a (e)libcra (din strâmtoare I jenă).
disembarrassment [-mant] s. descurcare, (e)liberare, uşurare.
disembellish [disiin'bcli/] vb. tr. a lua podoabele (cu gen.); a dezgoli, a urâţi.
disembitter [disim'bitar, -sem-] vb. tr. a lua amărăciunea (cu gen.), a îndulci.
disembodied ['disim'badid] adj. fără trup; imaterial.
disembodiment ['disim'badimant] s. 1. descorporare, despărţire de trup. 2. (mii.)
dizolvare (a unui corp de trupe).
disembody ['disim'bodi, tdis-, -sem-] vb. tr. 1. a (e)libera, a slobozi, a despărţi (de trup
sau formă); a descorpora. 2. (mil.) a dizolva (un corp de trupe). 3. (rel.) a dezincaraa.
disembogue bdisim'boug] vb. A. tr. 1. (despre râuri) a vărsa (apele). 2. a debita, a emite.
B. intr. (despre râuri) to ~ into a se vărsa în.
disembosom [idisim'bu(:)zam] vb. A. tr. a revela, a încredinţa (a taină), a destăinui.
B. refl. (to) a se descărca, a-şi deschide inima, a spune ce arc pe inimă (cuiva). C. intr.
a se descărca, a se uşura, a se destăinui.
disembowel [>disim'baual, -sem-, -auil] vb. tr. 1. a spinteca (burta), a despica, a deschide.
2. a scoate intestinele (cuiva).
disembowelment [-mant] s. spintecare.
disembroil [idisim'brail] vb. tr. 1. a descurca, a desface, a descâlci. 2. (fig.) a explica,
a lămuri.
disempower [idisim'pauar, -sem-] vb. tr. a lua puterea (cuiva).
disenable [idisin'eibl] vb. tr. a face inapt; a descalifica.
disenchain ['disin't/cin, -sen-] vb. tr. a descătuşa, a (e)libcra.
disenchant ['disin't/u:nt, .dis-, -sen-] vb. tr. a (c)Iibcra (de farmec, de iluzie), a rupe
vraja (cu gen.); a trezi, a dezmetici.
disenchantment [-mant] ş. rupere a vrajei, dcsfermccarc.
disencumber ['disin'kAmbar, «dis-, -sen-] vb. tr. 1. a descurca, a (e)libcra, a scăpa;
a curaţi, a înlătura (piedicile). 2. (jur.) a degreva (de sarcini ipotecare).
disendow ['disin'dau, idiş-, -sen-] vb. tr. a priva, a despuia de dotaţic.
disenfranchise ['disinTrasnt/aiz, -sen-] vb. tr. v. d i s f r a n c h i s e .
disengage ['disin'geid3, -sirj'g-, -sen'g-] vb. A. tr. 1. a desprinde, a desface, a degaja,
a (e)libcra, a slobozi. 2. (tehn.) a debreia; a decupla; a degaja. 3. (chim.) a degaja (un
gaz). 4. (scrimă) a degaja (sţxida). 5. (electr.) a deconecta. 6. (/nil.) a despresura, a (c)libcra.
B. intr. a se desprinde, a se desface, a se (e)libera, a se degaja.
disengaged [-d] adj. 1. desprins,desfăcut, degajat. 2. liber, neangajat, disponibil. I am
~ this evening sunt liber astă-seară; is this table ~? este liberă masa asta?
disengagedness [-dnis] s. libertate; degajare.
disengagement [-mant] s. 1. detaşare, (e)liberare; libertate, disponibilitate. 2. rupere
a logodnei. 3. naturaleţe, purtare degajată. A. (chim.) degajare. 5. (mii.) despresurare,
degajare (a trupelor). 6. (pol.) dezangajare. 7. (tehn.) debreiere; decuplare.
disenrol(l) ['disin'roul, -sen-] vb. tr. a şterge de pe o listă.
disentail ['disin'teil, -sen-] s. (jur.) (e)liberare a unei proprietăţi de restricţii
testamentare.
disentangle ['disin'tasngl, -sen-J vb. A. tr. a descurca, a (e)libera; a desface (si fig.).
B. intr. a se descurca, a se (e)libera; (from) a se desface (de).
disentanglement [-mant] ş. descurcare, (e)liberare, desfacere (şi fig.).
disenter ['disin'ta/, -sen-] vb. tr. v. d i s i n t e r .
disenthral(l) ['disin'Qra:l, -sen-] vb. tr. a dezrobi, a slobozi, a (e)libera.
disenthral(l)ment [-mant] s. dezrobire, slobozire, (e)libcrare.
disenthrone [idisin'Groun] vb. tr. a detrona.
disentitle ['disin'taitl, -sen-] vb. tr. a lipsi de un drept / de un titlu; a descalifica.
disentomb [idisin'tu:m, -sen-] vb. tr. a dezgropa, a dezmormânta, a deshuma, a scoate;
a descoperi, a da la iveală, a găsi prin cercetări.
disequilibrium [dis>i:kwi'libriam] s. dezechilibru.
disestablish ['disis'taebli/, .dis-, -ses-] vb. tr. 1. a desfiinţa, a distruge, a aboli, a abroga.
2. a depune (dintr-o funcţie oficială), a destitui. 3. a separa (biserica, de stat).
disestablishment [-mant] s. desfiinţare, abolire, abrogare; depunere, destituire, separare
a bisericii (de stat).
disesteem bdisis'ti:m] I. s. lipsă de stimă, desconsiderare.'II. vb. tr. a nu stima;
a desconsidera,
diseur [di'za: şi pronunţia franceză] s. (jr.) dizeur.
diseuse [di'za:z şi pronunţia franceză] s. (fr.) dizeuză.
disfavour ['disTeivar, dis'f-] I. s, 1. defavoare; disgraţie; to fall into ~ a cădea în dizgraţie.
2. dezaprobare; to regard with ~ a privi cu dezaprobare. 3. prejudiciu, rău, vătămare;
to do a ~ to smb. a face un rău cuiva. II. vb. tr. a dezaproba, a nu încuviinţa.
disfavourable ['dis'fcivarabl] adj. nefavorabil.
disfeature ['dis'fi:tj5r, -dis-] vb. tr. a desfigura, a altera trăsăturile (cuiva).
disfeaturement [-mant] s. desfigurare, alterare a trăsăturilor (cuiva).
disfellowship ['dis'felu/ip] vb. tr. (amer.) a exclude dintr-o comunitate.
disfiguration [disifigjua'rci/^n] s. v. d i s f i g u r e m e n t .
disfigure [dis'figar] vb. tr. a desfigura, a deforma; a strica, a urâţi, a mutila.
disfigurement [-mant] s. 1. desfigurare, deformare, urâţire, mutilare, sluţirc: diformi­
tate, defect fizic. 2. (fig.) deformare, mutilare.
disforest
disforest [dis'forist] vb. tr. a defrişa, a despăduri.
disform [dis'fo:m] vb. A. tr. 1. a transforma, a schimba forma (cu gen.). 2. (înv.) a
deforma. B. inlr. a-şi pierde forma.
disformity [-iti] s. (înv.) 1. deformare. 2. diversitate, varietate.
disfranchise ['dis'frsenr/aiz, dis'f-] vb. tr. a priva / a lipsi de drepturile cetăţeneşti / de
dreptul de vot.
disfranchisement [dis'fnent/izmont] s. ridicare a dreptului de vot.
disfrock [dis'frok] vb. tr. a răspopi; a caterisi; a descălugări.
disgarnish [dis'gami/] vb. tr. 1. a despuia de podoabe. 2. v. d i s g a r r i s o n .
disgarrison [dis'gaîrisn] vb. tr. (mil.) a lipsi de garnizoană (un oras).
disgeneric [idisd3i'nerik] adj. ţinând de mai multe genuri.
disgorge [dis'go:d3] v. A. tr. 1. a vărsa, a scoate, a arunca, a revărsa (lavă etc.); (fig.)
to ~ one's secret a-şi da taina în vileag; a vomita. 2. a profera (înjurături). 3. a înapoia,
a restitui. B. intr. a se revărsa.
disgorgement [-mont] s. (re)vărsare.
disgrace [dis'greis] I. s. 1. dizgraţie, defavoare; to be in ~ a fi în dizgraţie; to incur
~with smb. a-şi atrage dizgraţia cuiva; 2. decădere, ruşine, necinste, dezonoare, oprobriu;
to bring ~ on one's family a-şi dezonora familia; they are a ~ to their country constituie
o ruşine pentru ţara lor. II. vb. tr. 1. a degrada; a ruşina; a discredita. 2. a dizgraţia; to be ~d
a fi în dizgraţie. 3. a dezonora.
disgraceful [-ful] adj. 1. ruşinos, dezonorant, degradant. 2. (înv.) lipsit de graţie.
disgracefully [-fuli] adv. în mod ruşinos / degradant / dezonorant.
disgracefulness [-fulnis] s. dizgraţie, dezonoare.
disgruntle [dis'grAnfl] vb. tr. a irita, a enerva, a supăra.
disgruntled [-d] adj. nemulţumit; iritat, supărat, prost dispus, enervat.
disguise [dis'gaiz] I. vb. tr. 1. a ascunde identitatea, a travesti, a costuma, a masca,
a deghiza. 2. a face de nerecunoscut; a door ~d as a bookcase o uşă secretă înfăţişată
ca un dulap de cărţi. 3. (rar) a ameţi, a îmbăta; ~d with drink ameţit de băutură, beat.
4. a ascunde, a disimula; a schimba, a transforma, a preface; to ~ one's intentions a-şi
ascunde intenţiile; to ~ one's voice a-şi preface glasul. II. s. costumare, prefăcătorie,
costum, mască; (fig.) mască, aparenţă; to throw off one's ~ a-şi lepăda masca; blessing
in ~ fericire care iniţial părea nenorocire; under the ~ of sub masca de (sau cu gen.).
disguised [-d] adj. 1. travestit, deghizat; costumat, mascat. 2. (sl.) băut, beat.
disguisement [-mont] 1. deghizare, travestire. 2. prefăcătorie.
disgust [dis'gAst] I. s. 1. dezgust, scârbă, greaţă. 2. repulsie, aversiune. 3. nemulţumire,
supărare. II. vb. tr. 1. a dezgusta, a scârbi, a îngreţoşa; to be ~ed with a fi dezgustat de.
2. a nemulţumi, a supăra profund; he is greatly ~ed with you for not coming este foarte
supărat pe tine pentru că n-ai venit.
disgusted [-id] adj. dezgustat, scârbit.
disgustful [-full adj. v. d i s g u s t i n g .
disgustfulness [-fulnis] s.dezgust.
disgusting [-irj] adj. dezgustător, scârbos, greţos; respingător, insuportabil, infect.
dish [di/] I. s. 1. farfurie mare (pentru mâncarea la mapă), strachină; pi. veselă. 2. fel
de mâncare; made ~ mâncare aleasă (cu diferite ingrediente); side ~ fel de mâncare
accesoriu; standing ~ a) fel de mâncare obişnuit / permanent; b) (fig.) temă obişnuită.
3. recipient concav; scobitură, depresiune de teren. 4. stare / grad de concavitate; the ~
of a wheel concavitatea unei roţi. 5. (amer. fam.) fată sau femeie plăcută la înfăţişare;
a cute ~ o femeiuşcă nostimă. II. vb. A. tr. 1. a aşeza mâncarea într-o farfurie mare.
2. a da o formă concavă, a curba, a scobi. 3. (fam.) a învinge în mod abil prin adoptarea
politicii adversarilor, a duce; a înfunda; (înv.) a ~ of tea o ceaşcă de ceai; ~ of gossip
flecăreală, taifas. 4. to ~ out a) a împărţi, a pune (mâncarea) în farfurii; b) (sl.) a împrăştia
(vesti, informaţii); c) a plăti, a achita. B. refl. a se da de gol. to ~ up a) SL servi (masa);
b) (fig.) a prezenta în chip atrăgător (fapte, argumente, anecdote), a înflori; c) (sl.) a spăla
(vesela).
dishabille [idisaVbi:l, -so'b-] s. (fr.) îmbrăcăminte sumară de interior, halat de casă,
capot; in ~ în ţinută de casă.
dishabituate [idisho'bitjueit] vb. tr. (to) a dezobişnui (de a, să).
dishallow dis'hadou] vb. tr. a profana, a pângări.
disharmonic [,disha:'monik] adj. (rar) v. d i s h a r m o n i o u s .
disharmonious [.disha'mounios] adj. nearmonios, discordant.
disharmonism [dis'ha:monizom] s. v. d i s h a r m o n y .
disharmonize [dis'ha:monaiz] vb. tr. a strica armonia (cu gen.), a tulbura armonia dintre,
a crea Un dezacord / o discordanţă între.
disharmony ['dis'haimsni, -'—] s. lipsă de armonie; discordanţă; disonanţă.
dish butter ['di/bAtorJ s. unt de masă / proaspăt.
dish cloth [~ kloG] s. cârpă de vase, spălător.
dish clout [~ klaut] I. s. 1. v. d i s h c l o t h ; (fam.) to make a napkin of one's ~ a se
însura cu bucătăreasa. 2. (fam.) servitoare. 3. (fam.) paceaură, femeie murdară. II. vb.
tr. a freca (scândurile), a spăla, a curăţa.
dish cover [~ 'ICAVO'] s. capac (de castron).
dish cradle [~ ikreidl] s. v. d i s h r a c k .
dishearten [dis'ha:tpn] vb. tr. a descuraja, a deprima, a face (pe cineva) să piardă elanul
/ încrederea în sine.
disheartening [-in] adj. descurajator, deprimant.
disheartenment [-mont] s. descurajare, deprimare.
dished [di/t] adj. în formă de ceaşcă / cupă.
dishelm [dis'helm] vb. tr. a lua coiful (cuiva).
dish-ended ['di/endid] aay. (tehn.) bombat.
disher ['di/or] s. fabricant de farfurii.
disherison [dis'herizn, -isn] s. (jur.) dezmoştenire.
280
disherit [dis'herit] vb. tr. (jur. rar) a dezmoşteni.
disheritance [-ons[ s. (jur. înv.) dezmoştenire.-
dishero [dis'hiorou] vb. tr. (rar) a lua (cuiva) nimbul de erou, a demitiza.
dishevel [di'/eval] vb. A. tr. a despleti, a ciufuli, a zbârli. B. intr. a fi despletit / ciufulit
/zbârlit.
dishevel(l)ed [-d] adj. 1. zbârlit, ciufulit; cu părul în dezordine, despletit. 2. în ţinută
dezordonată / neîngrijită.
dishevelment [-mont] s. ciufulire, zbârlire.
dish gravy ['di/ .greivi] s. SOS de friptură.
dish heater [~ ihi:tor] s. v. d i s h w a r m e r .
dishing [di/irj] adj. concav. /
dishome [dis'houm] vb. tr. 1. a deposeda de casă / de locuinţă. 2. a da afară (din casă),
a evacua.
dishonest [dis'onist, di'zo-] adj. necinstit, incorect, lipsit de loialitate, care nu se ţine
de cuvânt.
dishonestly [-li] adv. necinstit, incorect; dezonorant.
dishonesty [-i] s. necinste, lipsă de corectitudine / de loialitate.
dishonor (amer.) v. d i s h o n o u r .
dishonorary [dis'onorori] adj. dezonorant.
dishonour [dis'onor, di'zo-] I. s. 1. dezonoare, ruşine, ocară; to hold / to deem it a ~
to a socoti dezonorant să; to pronounce ~of a vorbi de rău, a cleveti, a defăima. 2. înjosire,
umilire, afront. 3. fee.) ncachitare, refuz de a accepta sau de a plăti fu» bilet la ordin,
trata, cec etc.); protestare a unei poliţe. II. vb. tr. 1. a dezonora, a ruşina, a discredita;
a înjosi; to ~ one's promise a nu-şi ţine promisiunea. 2. a necinsti, a silui, a viola. 3. (ec.)
a nu onora (o poliţă); a nu plăti, a nu achita.
dishonourable [-obi] adj. dezonorant, compromiţător, ruşinos, necinstit.
dishonourableness [-nis] s. dezonoare, ruşine.
dishonoured bill [dis'onod bil, di'zo-] s. (ec.) poliţă protestată.
dishonourer [dis'onoror, di'zo-] s. persoană care dezonorează / care necinsteşte;
pângăritor, profanator; violator.
dishorn [dis'hom, di'z-] vb. tr. a scoate coamele (unui animal).
dishorse [dis'hois, di'z-1 vb. tr. a trânti din şa / de pe cal.
dishouse [dis'haus, di'z-] vb. tr. a da afară din casă, a evacua.
dishpan ['di/pam] s. (amer.) lighean de vase.
dish rack ['di/ rsk] s. suport pentru uscarea farfuriilor.
dish rag [~ raig] s. v. d i s h c 1 o t h.
dishtowel ['di/tauolj s. ştergar de vase.
dishumour [dis'hju;mor] (înv.) I. s. proastă dispoziţie. II. vb. tr. a indispune.
dishware ['di/weo] s. serviciu de masă; veselă.
dish warmer ['di/ iWo;mor] s. dispozitiv pentru încălzirea farfuriilor.
dish wash [~ wo/] s. v. d i s h w a s h e r (1).
dish washer [~ .wo/or] s. 1. spălător (de vase). 2. (omit.) codobatură (Motacilla sp.).
dish water [~ wo:tor] s. zoaie, apă în care s-au spălat vasele; lături; (fam.) (as) common
as ~ foarte comun, extrem de obişnuit.
dishy ['di/i] adj. (sl.) fermecător, ispititor.
disillusion [idisi'l/u:3on, 'dis-J I. s. deziluzie, dezamăgire. II. vb. tr. a dezamăgi,
a deziluziona, a face să piardă iluziile; a deschide ochii (cuiva), a trezi la realitate.
disillusionize [-aiz] vb.tr. v. d i s i l l u s i o n (II).
disillusionment [-mont] s. v. d i s i l l u s i o n (I).
disimbitter [■disim'bitor] vb. tr. a îndulci, a lua amăreala (cu gen.).
disimprove [rdisim'pru:v] vb. A. tr. a înrăutăţi, a face. mai rău, a face să regreseze.
B. intr. a se înrăutăţi; a regresa.
disimprovement [-mont] s. înrăutăţire; regres.
disincentive ['disin'sentiv] I. s. factor deprimant / demobilizam. II. adj. descurajator,
deprimant, demoralizant.
disinclination [idisinkli'nei/pn,'—'--] s. (to) lipsă de înclinaţie (pentru); aversiune,
repulsie (faţă de, pentru).
disincline ['disin'klain, idiş-] vb. A. tr. (from) a îndepărta, a abate (de la); (for) a inspira
aversiune (faţă de). B. iutr. to ~ to a nu vrea să, a nu avea poftă să; a nu simţi înclinaţie
pentru; a simţi repulsie faţă de.
disincorporate ]'disin'ko:poreit] vb. tr. 1. a dizolva (o corporaţie, o asociaţie).!, a separa
de o corporaţie / de o asociaţie.
disincorporation ['disiniko:po'rei/pn] s. 1. retragere a drepturilor unei corporaţii.
2. dizolvare a unei asociaţii.
disincourage ['disin'kArid3, .dis-] v. tr. (rar) v. d i s c o u r a g e .
disincrease ['disin'kri:s, idis-j s. (înv.) I. descreştere, micşorare. II. vb. intr. a descreşte.
disincrustant [disin'krAstpnt] s. (tehn.) dezincrustant, antiincrustant.
disindividualize [disrindi'vidjuolaiz] vb. tr. a lipsi de individualitate, a depersonaliza.
disinfect [idisin'fekt] vb. tr. a dezinfecta, a curăţa; a deparazita.
disinfectant ]-ont] adj., s. dezinfectant.
disinfecting [-in] adj. dezinfectant; de dezinfectare.
disinfection [disin'fek/on] s. dezinfecţie; deparazitare.
disinfection plant [~ pla:nt] s. cameră de dezinfectare; etuvă.
disinfective [Idisin'fektiv] adj. dezinfectant.
disinfector [.disin'fektor] s. 1. aparat de dezinfectare. 2. dezinfectant.
disinfest [disin'fest] vb. tr. 1. a dezinsectiza. 2. a deratiza.
disinfestation ['disinfes'tei/sn] s. dezinfestare (mai ales deratizare); rat ~ deratizare.
disinflation [idisin'flei/sn] s. (ec.) deflaţic.
disinflationary [-OTÎ] adj. 1.dedeflaţie.2. v. d e f l a t i o n a r y .
disingage [disin'gcid3] vb.tr. v. d i s e n g a g e (A).
281 disorderly

disingenuous [idisin'dscnjuas] adj. lipsit de sinceritate / de bună-credinţă; fals, făţarnic; dismal ['dizmal] I. adj. 1. întunecat, mohorât. 2. (jig.) posomorât, trist, deprimant, jalnic;
prefăcut; şiret, necinstit. pustiu; sinistru, lugubru; îngrozitor, înspăimântător, grozav; a ~end un sfârşit îngrozitor;
disingenuousness [-nis] s. lipsă de sinceritate, falsitate; şiretenie. ~ weather vreme mohorâtă; ~ prospects perspective sumbre. II. s. 1. pl. melancolie,
disinherison [idisin'herizan] s. (jur.) dezmoştenirc. deprimare, descurajare; to be in the ~s a-şi face gânduri negre. 2. (amer.) mlaştină.
disinherit ['disinherit, -dis-] vb. tr. 1. (jur.) a dezmoşteni. 2. (fig.) a deposeda. dismalness [-nis] s. 1. depresiune, tristeţe, stare deprimantă. 2. aspect înspăimântător
disinheritance [-ans] s. (jur.) dezmoştenire. / îngrozitor.
disinhume [idisin'hju:m] vb. tr. (rar) a exhuma, a dezgropa. disman [dis'masn] vb. tr. v. u n m a n.
disintegrable [dis'intigrabl] adj. dezintcgrabil, dezagregabil. dismantle [dis'ma?ntl] vb. tr. 1. (of) a despuia (de). 2. (/nil.) a distruge zidurile de apărare
disintegrate [dis'intigreit] vb. A. tr. a dezagrega, a desface în părţi componente. B. in/r. (ale unei fortăreţe). 3. (te/m.) a demonta (o maşină etc.). 4. (constr.) a demola; a decofra;
a-şi pierde coeziunea, a se dezagrega, a se desface, a se descompune. a sparge. 5. (mar.) a dezarma (o navă).
disintegration [disrinti'grei/pn, -disin-] s. 1. dezintegrare, desfacere; despărţire, divizare, dismantlement [-msnt] s. 1. despuiere. 2. (mii.) dărâmare a unor fortificaţii. 3. de­
dezmembrare. 2. dezagregare, descompunere. montare. 4. (mar.) dezarmare (a unei nave).
disintegrative [dis'intigrativ, -reit-j adj. care dezintegrează; de dezintegrare. dismask [dis'ma:sk] vb. tr. a demasca.
disintegrator [dis'intigreit3r] s. 1. (agr.) dezintegrator. 2. (tehii.) concasor; dezintegra­ dismast [dis'ma:st, amer. -'nuest-] vb. tr. (mar.) a dezarbora, a scoate arborii / catargele
tor; malaxor. 3. (telm.) epurator de gaze. 4. (text.) dcsfibrator; maşină de destrămat. 5. vârtej (unui vas).
de moară. dismasted [-id] adj. (mar.) fără catarge, dezarborat.
disinter l'disin'ta:1", idiş-] vb. tr. 1. a dezgropa, a exhuma. 2. (fig.) a reactualiza. 3. (fig.) dismay [dis'mei, diz'm-] I. vb. A. tr. 1. (with, at) a speria, a îngrozi (cu). 2. a consterna;
a da în vileag, a scoate la iveală. a nelinişti; a descuraja. B. intr. a se înspăimânta, a se îngrozi. II. s. 1. spaimă, groază;
disinterest [dis'intrist, -'intorast] I. s. 1. dezinteres (are), nepăsare; apatic. 2. nepărtinirc. he filled us with ~ ne umplu de groază; to strike smb. with ~ a înspăimânta pe cineva;
imparţialitate. II. vb. A. tr. a dezinteresa. B. re/7, (in) a se dezinteresa (de). a vârî în groază pe cineva. 2. consternare; descurajare, disperare; in blank ~consternat,
disinterested [-id] adj. dezinteresat; nepărtinitor, imparţial; indiferent; we are not ~ cuprins de consternare. 3. (înv.) ruină, distrugere.
nu suntem indiferenţi. disme [di:m] s. (înv.) dijmă.
disinterestedly [-idli] adv. dezinteresat; nepărtinitor. dismember [dis'memba1"] vb. tr. 1. a dezmembra (sifig.). 2. a mutila, a ciunti (şifig.).
disinterestedness [-idnis] s. dezinteresare; nepărtinire, imparţialitate; to establish one's 3. a priva de calitatea de membru.
~ a dovedi că este dezintereat. dismemberment [dis'mcmbamant] s. 1. dezmembrare (şifig.) 2. mutilare, ciuntire (şi
disinterment [idisin'taimant,'--'--] s. dezgropare, exhumare. fig.)- '
disinthral(l) [idisin'6ro:l] vb.tr. v. d i s e n t h r a l (1). dismembration [tdismem'brei/an] s.v. d i s m e m b e r m e n t.
disinvest [idisin'vest] vb. tr. to ~ of a priva de, a lipsi de, a despuia de. dismettled [dis'metld] adj. (rar) fără tragere de inimă / chef / curaj.
disject [dis'djekt] vb. tr. 1. a desface, a rupe, a separa cu forţa. 2. a risipi, a împrăştia. dismiss [dis'mis] I. vb. tr. 1. a da afară dintr-o funcţie, a da drumul (cuiva), a concedia;
disjecta membra [dis'd3ekt3 'membra] s. pl. (lat.) 1. părţi împrăştiate / risipite. 2. citate a destitui, a revoca. 2. (mii.) a da (soldaţilor) comanda „rupeţi rândurile"; a dispune
fără legătură. demobilizarea (unor formaţii militare). 3. a elibera, a da drumul (unui deţinut). 4. a dizolva
disjoin [dis'd3Din] vb. A. tr. a despărţi, a separa, a dezbina (şi jig.). B. intr. 1. a se (o adunare). 5. a îndepărta din minte / discuţie; to ~ the subject a scoate problema din
despărţi, a se separa. 2. a se dezlipi, a se desprinde. discuţie; to ~ the idea of a îndepărta gândul (cu gen.). 6. (jur.) a înceta (dezbaterile),
disjoint [disjoint] I. vb. A. tr. 1. a dezarticula; a dizloca, a desface, a dezmembra. a refuza (audierea unei părţi). ♦ school is ~ed şcoala s-a terminat. II. s. (mii.) comanda
2. a demonta. B. intr. a se descompune, a se desface. XI. adj. (înv.) v. d i s j o i n t e d . „rupeţi rândurile".
disjointed [-id] adj. 1. dezarticulat, dislocat, dezmembrat. 2. demontat. 3. (fig.) fără dismissal [dis'mispl] s. 1. destituire, concediere, dare afară, demitere; revocare. 2. (jur.)
şir, dezlânat, incoerent, respingere a unui apel. 3. alungare, izgonire (a soţiei). 4. eliberare (a unui sclav).
disjointedness [-idnis] ş. 1. dezarticulare; dezmembrare. 2. (fig.) incoerenţă. 5. despărţire (rece sau oficială).
disjunct ['dis'd^Ankt] adj. 1. dezmembrat; separat. 2. disjunctiv. dismissal pay [~ pei] s. indemnizaţie de concediere.
disjunction [dis^Arji/^n] s. 1. separare, despărţire. 2. (electr.) întrerupere, deschidere, dismissal wage [~ weid3] s.v. d i s m i s s a l p a y .
deconectare, disjuncţiune. 3. (gram.) propoziţie disjunctivă. dismissible [dis'misabl] adj. 1. eoncediabil; care poate fi destituit etc. (v. d i s m i s s I).
disjunctive [dis'd3ArjAtiv, 'dis'd3-] I. adj. 1. despărţitor, disjunctiv. 2. (log.) alternativ. 2. neînsemnat, nesemnificativ.
II. s. 1. (gram.) conjuncţie disjunctivă. 2. (log.) aserţiune alternativă. dismission [dis'mi/an] s. v. d i s m i s s a l .
disjunctive conjunction [~ kan'd3Ai]£/3n] s. (gram.) conjuncţie disjunctivă. dismissive [dis'misiv] adj. care manifestă desconsiderare,
disjunctive proposition [~ .propa'zi/pn] s. (log.) aserţiune alternativă. dismortgage [dis'mo:gid3] vb. tr. a elibera de o ipotecă.
r
disjuncture [dis'd3An£tfp ] s. despărţire, separare. dismount ['dis'maunt, dis'm-] vb. A. intr. a descăleca, a coborî de pe cal; (mil.) ~!
disk [disk] s. 1. (in diferite sensuri) disc. 2. (telm.) disc; rondelă; taler; şaibă. 3. (tel.) descălecaţi! B. tr. 1. a răsturna / a da jos din şa. 2. (mii.) a demonta (un tun); a reduce
reflector parabolic asimetric. la tăcere (o baterie).
disk harrow ['disk« hserou] s. (agr.) grapă cu discuri, dismountable [-abl] adj. dcmontabil; scparabil.
disk jockey [~'d33ki] s. v. d i s c j o c k e y . disnaturalize [dis'naet/ralaiz] vb. ir. v. d e n a t u r a l i z e (A).
disk plough ['disk plau] s. plug cu discuri, disnature [dis'ncitjV] vb. tr. a denatura.
disleaf [dis'liif] vb. tr. a desfrunzi, disnatured [-d] adj. nenatural, nefiresc.
disleave [dis'li:v] vb. tr. v. d i s l e a f . disobedience [idisa'biidjsns,'—'—, -sou'b-] s. (to) neascultare, nesupunere (faţă de).
dislike [dis'laik] I. vb. tr. a displăcea, a nu-i plăcea, a avea antipatie faţă de, a avea disobediency [-i] s. v. d i s o b e d i e n c e .
aversiune pentru; I ~to go there nu vreau / nu-mi place să mă duc acolo. II. s. (to, for) disobedient [idisa'biidjant] adj. neascultător, nesupus; to be ~ to a nu se supune (cu
antipatie, repulsie (faţă de, pentru); to take a ~ to a căpăta aversiune pentru; to be held dat.), a nu asculta (de).
in ~ a nu fi iubit. disobey ['disa'bei, -sou'b-] vb. A. intr. a nu asculta, a nu se supune. B. tr. a nu asculta
disliking [-in] s.v. d i s l i k e (II). de, a nu se supune (cu dat.), a nu respecta, a călca (o regulă, un ordin).
dislimn [dis'lim] vb. tr. (poetic) a decolora, disobeyer [-ar] s. nesupus.
dislink [dis'lirjk] vb. tr. a despărţi, a separa. disobligation [disiobligei/pn] s. lipsă de complezenţă.
disload [dis'loud] vb. tr. a descărca. disoblige [Tdis3'blaid3, -sou'b-] vb. tr. a fi nepoliticos faţă de; a se purta nepoliticos
dislocate ['disbkeit, -louk-] vb. tr. 1. a disloca, a deplasa. 2. a scoate din încheieturi, cu, a nu fi îndatoritor cu.
a scrânti, a luxa, a disloca. 3. a deranja, a dezorganiza; to ~ traffic a dezorganiza circulaţia. disobliging [-irj] adj. (to) nepoliticos, neîndatoritor, rău crescut, mojic; ofensator (faţă
4. (amer.) a muta, a evacua. de).
dislocation L-disb'kei/^n, -louTc-] ş. 1. dislocare, deplasare din articulaţie (a unui os), disobligingly [-irjli] adv. neîndatoritor, (ară bunăvoinţă, nepoliticos.
luxaţie, scrântitură. 2. deranjare, tulburare. 3. dezordine, dezorganizare. 4. (geol.) deplasare, disobligingness [-innis] s. lipsă de politeţe.
dislocare, surpare (de straturi, roci, provocând fisuri sau falii). 5. (mil.) cantonament disoccupy [dis'skjupai] vb. tr. a (e)libera, a goli, a evacua.
(de trupe). 6. (fiz.) dislocaţie. disorder [dis'D:dar, di'zo:-] I. s. 1. dezordine, neorânduială, zăpăceală (şifig.); in ~ în
dislodge [dis'Iod3] vb. A. tr. 1. a strămuta, a da afară, a scoate, a goni, a înlătura. 2. (/nil.) dezordine, în neorânduială, în debandadă. 2. pl. dezordini, tulburări, răscoală. 3. (med.)
a scoate (inamicul) din poziţie. 3. a zgorni (vânatul). B. intr. 1. a se muta. 2. (despre dezordine, tulburare, boală; neurastenie; mental ~ alienaţie mintală. 4. desfrânare,
vânat) a ieşi din bârlog. destrăbălare. II. vb. tr. 1. a deranja, a tulbura; a crea dezordine în / confuzie în. 2. a produce
dislodgement [-mant] s. 1. strămutare. 2. izgonire, alungare.. tulburări în, a deranja (stomacul etc.).
disloyal ['dis'bial, dis'l-] adj. 1. neloial, neleal, necredincios; care îşi calcă cuvântul disordered [disbtdad, di'z-] adj. 1. ncorânduit, în dezordine. 2. destrăbălat, desfrânat.
dat sau angajamentul luat. 2. viclean, trădător, necinstit, 3. (despre stomac) stricat; deranjat; a ~ digestion o digestie defectuoasă. 4. (rar) zgomotos.
disloyalist [-ist] (pol.) I. s. cetăţean ncloial. II. adj. neloial. disorderliness [dis'oidalinis, di'z-] s. neorânduiala, dezordine.
disloyalness [-nis] s.v. d i s l o y a l t y . disorderly [dis'o:dali, di'zo:-] I. adj. 1. dezordonat, în neorânduiala.. 2. neîngrijit;
disloyalty [-ti] s. 1. lipsă de loialitate / de credinţă; nelealitate; necinste. 2. trădare; neglijent; 3. care tulbură ordinea, care se abate de la reguli, răzvrătitor. 4. (despre sănătate)
defecţiune. zdruncinat. 5. desfrânat, destrăbălat. II. adv. în dezordine. III. s. persoană dezordonată
disluster [dis'lAsta1"] vb. tr. (rar) a scoate / a şterge lustrul (cu gen.). /desfrânată.

/
disorderly h o u s e 282

disorderly house [~ 'haus] s. casă unde se practică jocuri de noroc, desfrâul etc.; bordel, dispergate ['disp3:geit[ vb. tr. (chim.) a peptiza, a deflocula; a dispersa.
lupanar. dispersai [dis'poisal] s. v. d i s p e r s i o n.
disorderly person [~ 'p3:sn[ s. (jur.) persoană vinovată de tulburarea liniştii, ordinii disperse [dis'p3:s] I. vb. tr. 1. a împrăştia, a dispersa, a trimite / a aşeza în direcţii diferite.
sau moralei publice. 2. a propaga, a răspândi, a pune în circulaţie. 3. (fig.) a dispersa, a împrăştia (atenţia,
disorganization [disio:g.-?nai'zci/3n, dîzo:-, diso:-] s. dezorganizare, lipsă de rânduială; activitatea etc.). 4. (opt.) a descompune (lumina albă în culorile spectrului). 5. (agr.) a
învălmăşeală. afâna. II. vb. intr. 1. a se împrăştia, a se dispersa; a se răspândi; a se separa. 2. (mil.) a
disorganize [dis'oiganaiz, di'za:-, 'dis'o:-] vb. tr. a dezorganiza; a destrăma; a încurca. rupe rândurile.
disorganizer [-sr] s. dezorganizator. dispersed system [dis'p3:st 'sistim] s. (fiz-, chim.) sistem dispers.
disorient [dis'o:riont] vb. tr. (rar) 1. a dezorienta; a orienta greşit. 2. (fig.) a pune în dispcrsedly [dis'ps:sidli] adv. dispersat, împrăştiat, neunitar, separat; sporadic; ici şi
încurcătură, a lipsi de posibilitatea de a se orienta. 3. a nu orienta spre răsărit (biserici). colo, răzleţ.
disorientate [-eit] vb. tr. 1. (rar) v. d i s o r i e n t . 2. a orienta greşit (o biserică etc.). dispersedness [dis'pD:sidnis] s. dispersare, împrăştiere, caracter împrăştiat.
disorientated [dis'o:rieniteitid] adj. 1. dezorientat; îndrumat greşit; încurcat, zăpăcit. disperser [dis'p3:s3r] s. (chim., fiz.) dispersam.
2. (despre biserici) neorientat spre răsărit. dispersion [dis'p3:/3n] s. 1. dispersare, împrăştiere, risipire; răspândire. 2. lipsă de conti­
disown [dis'oun,'-'-] vb. tr. a nu recunoaşte; a nega; a refuza; a renunţa la; a renega, nuitate, de unitate, de coeziune. 3. (fiz., chim.) dispersi(un)e, dispersare. 4. the Dispersion
a se lepăda de; a nu vrea să aibă de-a face cu. Diaspora.'
disowned [-dj s. pl. the ~ dezmoşteniţii (soartei). dispersion force [~ fes] s. (chim., fiz.) forţă de dispersiune. ,
disparadise [dis'psersdais] vb. tr. (rar) a alunga din paradis. dispersive [dis'p3:siv] adj. dispersiv, care permite dispersia, care împrăştie / risipeşte
disparage [dis'paîrid3] vb. tr. 1. a defăima, a vorbi de rău; a discredita; a înjosi. 2. a privi / răspândeşte.
de sus, a dispreţui, a deprecia; a desconsidera. dispersoid [dis'pa:sDid] s. (chim.) coloid.
disparagement [-mont] s. 1. defăimare, depreciere, discreditare, înjosire, desconsiderare; dispirit [di'spirit] vb. tr. a descuraja, a face să piardă entuziasmul, a demobiliza;
without ~ to the author fără a-1 nedreptăţi pe autor. 2. atitudine dispreţuitoare; in terms a deprima.
of ~ în termeni dispreţuitori; to do ~ to smb. a insulta pe cineva. dispirited [-id] adj. abătut, deprimat, descurajat.
disparager ]-or] s. persoană defăimătoare, care ponegreşte, care discreditează. dispiritedness [-idnis] s. descurajare, deprimare.
disparaging ]-irj] adj. 1. defăimător, înjositor. 2. peiorativ. dispiteous [dis'pitios] adj. (înv.) nemilos, crud, neîndurător.
disparagingly [-irjli] adv. 1. defăimător, înjositor. 2. (în sens) peiorativ. displace [dis'pleis] vb. tr. 1. a strămuta, a deplasa, a disloca, a muta din locul său,
disparate ['dispsrit, -reit] adj. fără legătură; fără asemănare, deosebit, nepotrivit, disparat. a transfera. 2. a da la o parte, a înlocui, a lua locul (cu gen.). 3. a scoate din slujbă, a destitui.
disparateness [-nis] s. caracter disparat / deosebit. 4. (mar.) a avea un deplasament de, a disloca (un anumit volum de apă). 5. (chim.) a
disparates ['dispsrits] s. pi. lucruri disparate / deosebite. substitui (un element prin altul). 6. (înv.) a exila, a surghiuni, a deporta.
disparity [dis'pasriti] s. 1. deosebire, inegalitate, nepotrivire; decalaj; ~ in / of age displaceable [-3bl] adj. 1. deplasabil; mobil. 2. (despre funcţionari etc.) amovibili.
nepotrivire de vârstă. 2. (opt.) disparitate. displaced person [dis'pleist 'ps:sn,'—] s. persoană strămutată.
dispark [dis'pu:k] vb. tr. 1. a da o altă destinaţie (unui parc). 2. (fig.) a deschide. displacement [dis'pleismant] s. 1. strămutare, deplasare, dislocare, mutare; (ferov.) ~ of
dispart [dis'pcKt] I. vb. A. tr. 1. a despărţi, a separa. 2. a distribui. B. intr. 1. a se despărţi, track schimbare a rutei. 2. înlocuire, substituţie; destituire. 3. (geol.) deplasare / dislocare
a pomi în direcţii diferite. 2. (despre ceruri) a se deschide. II. s. (mil.) cătare (si ~sight). de straturi. 4. (mar.) deplasament; a ship of 10,000 tons.~ un vas cu un deplasament de
dispassion [dis'pze/an] s. calm, linişte, lipsă de patimă. 10.000 tone. 5. (lehn.) capacitate cilindrică.
dispassionate [-it] adj. 1. fără pasiune, calm, liniştit, rece. 2. nepărtinitor, imparţial. displacement blower [~ pblou3r] s. (tehn.) compresor cu piston.
dispassionateness [-itnisj s. v. d i s p a s s i o n . displacement current [~ .kArsnt] s. (electr.) curent de deplasare.
dispassioned [-d] adj. v. d i s p a s s i o n a t e . displacement curve [~ ko:v] s. (mar.) curbă de deplasament.
dispatch [dis'past/j I. vb. tr. 1. a expedia, a trimite (implicând de obicei noţiunea de displacement factor [~ ifa;kt3r] s. (electr.) factor de defazaj.
urgentă). 2. (fig.) a trimite pe lumea cealaltă, a omorî, a da lovitura de graţie (cuiva). displacement toothing [~ itu:8irj] s. (tehn.) dinţare de deplasare, dinţare D.
3. a termina, a isprăvi, a lichida repede (o treabă, o problemă etc.); to ~ one's dinner displacement volume [~ ivoljumi] s. (tehn.) cilindree.
a mânca la repezeală. II. s. 1. expediere, trimitere (ae mesaje, colete, trupe etc.); date displant [dis'pkimt, amer. -rpla)nt] vb. tr. 1. a dezrădăcina. 2. a transplanta, a strămuta.
of ~datâ a expedierii. 2. execuţie, omorâre; happy ~a) harakiri; b) moarte imediată (p™ 3. a depopula. 4. a extermina.
execuţie). 3. urgenţă, promptitudine, rapiditate; with all possible ~ cu toată rapiditatea displantation [>dispten'tei/an, -pla:n-] s. 1. dezrădăcinare. 2. transplantare. 3. depopu-
posibilă. 4. depeşă, mesaj, document oficial trimis printr-un curier, raport sau dispoziţie lare. 4. exterminare.
cu caracter oficial / diplomatic etc. 5. întreprindere de transporturi rapide. ♦ (mil.) to display [dis'plei] I. vb. tr. 1. a expune, a desfăşura, a arăta, a etala, a arbora; to ~ the
be mentioned in ~es a fi citat prin ordin de zi. colours a arbora steagul / pavilionul; (fig.) to ~ one's true colours a se arăta în adevărata
dispatch boat [~ bout] s. (mar.) avizo. lumină; a-şi da arama pe faţă. 2. a manifesta, a revela, a dezvălui, a dovedi, a da dovadă
dispatch case [~ keis] s. servietă diplomat. de, a desfăşura; the courage he had ~ed curajul de care dăduse dovadă. 3. a arăta, a expune
dispatch dog [~ dog[ s. (mil.) câine-agent. cu ostentaţie, a face paradă de, a se făli cu. 4. (poligr.) a sublinia / a scoate în evidenţă
dispatcher [dis'paMJ's1'] s. 1. expeditor. 2. (telin.) dispecer. 3. (fig.) ucigaş, asasin. (prin varierea caracterelor grafice sau a dimensiunii rândurilor). II. s. 1. expunere,
4. bucătărie rapidă. 5. (sl.) zaruri măsluite. expoziţie, prezentare; there was a great ~ of goods erau expuse multe mărfuri.
dispatch money [dis'pget/ ,mAni] s. (mar.) sumă de bani plătită de armator navlositorului 2. manifestare, exteriorizare. 3. expunere ostentativă, paradă; to make great ~ of
pentru timpul economisit la încărcarea sau descărcarea unui vas. generosity a face paradă de generozitate. 4. (poligr.) subliniere, aşezarea în maşină sau
dispatch note [~ nout[ s. buletin de expediţie. folosirea unor anumite caractere pentru a scoate un cuvânt, titlu etc. în evidenţă. 5. (infor.)
dispatch station [~ isteifsn] s. (ferov.) staţie de expediere. (dispozitiv de) afişare, display.
dispatch vessel [~ ivesl] s. v. d i s p a t c h boat. displayal [-ol] s. v. d i s p l a y (II).
dispathy ['dispoOi] s. (rar) antipatie. displease [dis'pli;z] vb. A. tr. 1. a displace (cuiva), a fi neplăcut (pentru cineva),
dispauper [dis'po:p3r] vb. tr. v. d i s p a u p e r i z e . a contraria, a nemulţumi; the book ~d him; he was ~d with the book cartea nu-i plăcea;
dispauperize [dis'pD;poraiz] vb. tr. (jur.) a scoate din condiţia de pauperitate, to be ~d at / by / with a fi nemulţumit de; don't be ~d with it! n-o lua în nume de rău!
a depauperiza. 2. a supăra, a irita, a indigna. B. intr. a displace, a stârni nemulţumire.
dispeace [dis'pi:s] s. (rar) ostilitate. displeasedly [-idli] aoV. (rar) nemulţumit.
dispel [dis'pcl] vb. tr. a împrăştia, a dispersa, a risipi; a înlătura (ţi fig.); to ~ displeasedness [-idnis] s. (rar) v. d i s p l e a s u r e (I).
apprehension a risipi / a înlătura teama; to ~ suspicions a înlătura bănuielile. displeasing [-in] adj. care produce neplăcere / nemulţumire; supărător.
dispensability [disipenso'biliti] s. posibilitate de a căpăta dispensă. displeasurable [dis'plejprsbl] adj. v. d i s p l e a s i n g .
dispensable [dis'penssbl] adj. 1. de care se poate lipsi, dispensabil. 2. pentru care se displeasure [dis'ple33r] I. s. 1. neplăcere, nemulţumire, supărare; to incur smb.'s ~
poate acorda o dispensă. a stârni supărarea cuiva; to take (a) ~ a se ofensa, a se supăra. 2. ceea ce produce neplăcere
dispensary [dis'penssri] s. 1. dispensar; policlinică. 2. farmacie. 3. (amer.) ambulatoriu. / supărare / ofensă. II. vb. tr. a supăra, a necăji, a tulbura, a cauza neplăcere (cuiva).
dispensation ['dispcn'seijsn, -pon-] s. 1. distribuire, repartizare. 2. har, milă, graţie, displode [dis'ploud] vb. (înv.) v. e x p l o d e .
voie; ispitire, încercare; ~ of Providence încercare / ispitire trimisă de providenţă. displosion [dis'plou33n] s. (înv.) v. e x p l o s i o n.
3. dispensă / scutire de anumite obligaţii (de obicei cu caracter religios). displume [dis'plmm] vb. tr. 1. (poetic) a scoate penele (cu geu.), a jumuli. 2. (fig.)
dispensatory [dis'pensotori] I. s. farmacopee. II. adj. care poate acorda dispense / scutiri. a deposeda (pe cineva) de podoabe.
dispense [dis'pens] vb. A. tr. 1. a acorda, a da. 2. a distribui, a împărţi, a repartiza. dispoint [dis'psint] vb. tr. a face bont, a toci.
3. a împărţi (dreptate). 4. a pregăti (im medicament), a face, a prepara (o reţetă). 5. (from) disponge [di'spAnd3] vb. Ir. (înv.) 1. a lăsa să picure (ca dintr-un burete). 2. a şterge.
a scuti, a dispensa, a elibera; a emancipa (de). B. intr. to ~ with a) a se dispensa de, a se disport [dis'po:t] I. vb. A. intr. 1. a zburda; a petrece, a se veseli, a se distra. 2. a face
lipsi de; b) a scuti, a cruţa; a economisi; machinery ~s much labour mecanismele scutesc sport. B. refl. a se distra, a se amuza. II. s. (înv.) petrecere; distracţie; joc; veselie,
de muncă grea; to ~ with smb.'s services a se lipsi de serviciile cuiva. zburdălnicie.
dispenser -[-3r] s. 1. persoană care împarte, împărţitor. 2. v. d i s p e n s i n g disposability [disipouzo'biliti] s. disponibilitate.
c h e m i s t. 3. persoană care aplică (legea). disposable [dis'pouzobl] adj. 1. disponibil; liber; util. 2. de unică folosinţă.
dispensing chemist [dis'pensin ikemist] s. farmacist (care execută reţete). disposable load [~ loud] s. (tehn.) încărcătură / sarcină utilă.
dispeople ['dis'pkpl, dis'p-] vb. tr. a depopula. disposable water quantity [~ 'wo:to 'kwontiti] s. (tehn.) debit disponibil.
283
disposal [dis'pouzal] s., 1. aşezare, orânduire, dispoziţie, organizare. 2. (/nil.)
dispoziţie, comandă. 3. putere, dispoziţie, cherem, bunul plac, dreptul de a dispune / de
a da directive / de a stabili întrebuinţarea; at smb.'s ~ la dispoziţia cuiva; I am not at
your ~ nu sunt la cheremul dumitale, n-o să-mi comanzi dumneata; to have the ~ of
smth. a dispune de ceva; to place / to put smth. at smb.'s ~ a pune ceva la dispoziţia
cuiva; the divine ~ pronia cerească. 4. transfer, cedare; ~ to property cedare / vânzare
a proprietăţii. 5. îndepărtare (a gunoaielor etc.).
dispose [dis'pouz] vb. A. tr. 1. a aşeza, a dispune. 2. a da dispoziţii cu privire la, a hotărî;
a stabili, a determina. B. intr. a) a dispune de; to ~ of property a dispune de avere;
t>) a îndepărta, a scăpa de, ase descotorosi de; a lichida; to~of an argument a combate
/ a respinge un argument.
disposed [-d] adj. 1. dispus; they are kindly ~ towards us ci ne sunt favorabili, ne
privesc cu ochi buni; well— bine dispus; iii— prost dispus. 2. to be ~ to a 11 dispus să,
a fi înclinat să / spre, a fi predispus spre / la; I am ~ to think that sunt înclinat să cred
că; he is ~ to obesity este predispus la obezitate.
disposedly [-idli] adv. cu demnitate, cu un aer demn.
disposer [-ar] s. dătător, împărţitor, distribuitor.
disposessed ['dispa'zest] 1. izgonit; evacuat. 2. deposedat; expropriat. 3. (Jlg.) deposedat,
alienat.
disposition [-dispa'zi/pn] s. 1. dispoziţie, aşezare, rânduire, aranjare. 2. (mai ales pl.)
(mil.) plan, dislocare, dispoziţie; pregătiri; military ~s ordine de luptă; to make ~s for
a campaign a face pregătiri pentru o campanie. 3. dispoziţie, ordin. 4. dispoziţie, drept
de a dispune; to have in one's ~ a avea la dispoziţia sa. 5. predispoziţie; înclinare, pornire,
tendinţă. 6. aptitudine, talent, capacitate. 7. natură, înclinaţie, dispoziţie, înclinaţie de
caracter, temperament, fire; he is of a cheerful ~ are o fire veselă. 8. hotărâre / acţiune
de a dispune (de bunuri); legat; dispoziţie testamentară. 9. (jur.) punere în posesie.
dispossess ['dispa'zes, 'dis-] vb. tr. 1. a deposeda, a lipsi de o proprietate, a expropria.
2. a evacua, a izgoni, a alunga. 3. a descânta, a scăpa, a vindeca (un posedat). 4. to ~
smb. of an error a scoate pe cineva dintr-o greşeală.
dispossession l'dispa'ze/pn] s. 1. deposedare, expropriere (mai ales ilegală); ~for public
purposes expropriere pentru utilitate publică. 2. evacuare, izgonire, alungare (de pe o
proprietate).
dispraise [dis'preiz] I. vb. tr. a dezaproba, a blama, a critica; a dispreţul. II. s.
dezaprobare, blam; dispreţ.
dispraiser [-or] s. 1. critic; persoană care dojeneşte. 2. persoană care insultă.
dispraisingly f-irjli] adv. pe un ton de blam, plin de reproşuri.
dispread [dis'pred] past şi part. trec. dispread vb. A. tr. 1. a răspândi, a împrăştia;
a întinde în direcţii diferite. 2. a deschide larg (ochii). B. intr. a se întinde, a se răspândi.
disprize [dis'praiz] vb. tr. (înv.) a dispreţui; a desconsidera.
disproof ['dis'pru:f, -'-] s. combatere, dezminţire; respingere (a unei dovezi,
argumentaţii).
disproportion ['disprs'poi/an, <dis-[ I. s. disproporţie, lipsă de proporţie, nepotrivire,
necorespondenţă. II. vb. tr. a disproporţiona.
disproportionate [idispra'po^nabl] adf v. d i s p r o p o r t i o n a t e .
disproportional [fdispra'poi/^nal] adj. v. d i s p r o p o r t i o n a t e .
disproportionality [-disprs'poi/snaliti] s. disproporţie, nepotrivire.
disproportionate [idispra'poi/nit,'--'—, -/anit] adj. disproporţionat, lipsit de proporţie,
nepotrivit.
disproportionation [.dispraip^/a'nei/an] s. (chim.) oxidoreducere.
disprovable [.dis'pruivabl] adj. condamnabil, de blamat.
disproval [dis'pruivsl] s.v. d i s p r o o f .
disprove ['dis'pru:v, -'-] vb. tr. acombatc. a dovedi falsitatea (unei afirmaţii); a dezminţi,
a respinge.
dispunge [di'spArjd3] vb. tr. v. d i s p o n g e.
dispurse [dis'p9;s] vb. tr. (înv.) v. d i s b u r s e (I).
disputable [dis'pju(:)t3bl] adj. discutabil, contestabil; incert, nesigur, îndoielnic.
disputant [dis'pjmtant, 'dis-] I. adj. care discută în contradictoriu. II. s. persoană care
susţine o discuţie / o controversă; antagonist, opozant.
disputation [idispju(:)'tei/pn] s. dispută, discuţie; controversă; ceartă; dezbateri.
disputatious [.dispju(:)'tei/3s] adj. 1. înclinat spre discuţii / spre controversă; combativ.
2. certăreţ; gâlcevitor.
disputatiousness [-nis] s. poftă de ceartă.
dispute [dis'pjmt] I. vb. A. intr. 1. a discuta, a argumenta. 2. a discuta cu aprindere,
a se certa, a avea o altercaţie. B. tr. 1. a disputa, a discuta, a dezbate, a combate, a pune
în discuţie (o problemă etc.). 2. a contesta, a tăgădui, a nega, a reproba; we cannot ~ the
facts nu putem contesta faptele. 3. a se opune (cu dat.), a opune rezistenţă (cu dat.);
a face obstrucţie (faţă de); a împiedica; to ~ in arms every inch of ground a disputa
cu armele fiecare palmă de pământ. II. s. 1. dispută, discuţie, dezbatere, schimb de cuvinte,
polemică, controversă; the matter is in ~ problema este în curs de discutare / e ncrczolvată;
beyond / without ~în afară de discuţie, indiscutabil, incontestabil. 2. contestaţie, litigiu.
3. ceartă, sfadă; altercaţie, conflict; trade ~ conilict de muncă; to settle a ~ a aplana un
conflict, a pune capăt unei certe, a se împăca.
disputer [-sr] s. 1. v. d i s p u t a n t (II). 2. persoană care contestă / care tăgăduieşte.
disqualification [dis'kwDlifi'kci/pn, -disk-] s. 1. descalificare, pierdere de calităţi / de
drepturi. 2. (for) incapacitate, lipsă de calificare (pentru). 3. (jur.) pierdere de drepturi
civile şi politice.
disqualify [dis'kwolifai, 'dis'k-] vb. tr. 1. a descalifica; a lipsi de, a ridica calitatea /
dreptul de; to ~ a voter a lua cuiva dreptul de vot. 2. (sport) a descalifica.
disquiet [dis'kwaiat] I. vb. tr. a nelinişti', a îngrijora, a tulbura, a frământa. II. adj.
îngrijorat, neliniştit, tulburat. III. sT(rar) nelinişte, îngrijorare, tulburare, frământare.
disseminated sclerosis
disquieten [-an] vb. tr. v. d i s q u i e t (I).
disquieter [-3r] s. element turbulent / perturbator.
disquieting [-in] adj. neliniştitor, tulburător.
disquietingly [-inii] adv. neliniştitor, tulburător.
disquietness [-nis] s.v. d i s q u i e t u d e .
disquietude [dis'kwaiitju:d, -kwaiat-] s. nelinişte, frământare, îngrijorare, tulburare,
stare de agitaţie.
disquisition [id is kw i 'zi/ah] s. 1. disertaţie, studiu, tratat. 2. (înv.) cercetare juridică,
anchetă. 3. (on, upon) cercetare temeinică, investigaţie (asupra, cu privire la).
disquisitional [-pl] adj. investigator, cercetător; anchetator.
disquisitive [dis'kwizitiv] adj. v. d i s q u i s i t i o n a l .
disrank [dis'rasnk] vb. tr. a micşora gradul (cuiva), a retrograda, a coborî la un rang
inferior.
disrate [dis'reit] vb. tr. (mar.) a retrograda, a coborî la un grad inferior.
disregard ['disri'ga:d, idiş-] I. vb. tr. a nu băga în scamă, a nu acorda atenţie (cu dat.),
a neglija, a dispreţui; a ignora, a omite. II. s. indiferenţă, neglijenţă, dispreţ.
disregardful [-ful] adj. dispreţuitor, neatent, neglijent.
disrelish [dis'rclij] I. s. (rar) (for, to) antipatic, repulsie, aversiune, dezgust, scârbă
(pentru). II. vb. tr. a dezgusta, a scârbi.
disremember [idisri'mcmb3r] vb. tr. (fam.) a nu-şi aduce aminte de. a nu-şi aminti de,
a uita.
disrepair ['disri'pe3r, idiş-] s. (stare de) dărăpănare, stare proastă (a unei clădiri etc.);
to fall into ~ a se dărăpăna; a se preface în ruine.
disreputability [disircpjuta'biliti] s. lipsă de bună reputaţie; dezonoare.
disreputable [dis'repjutabl] adf 1. neonorabil, dezonorant, înjositor, josnic, ruşinos.
2. cu o reputaţie proastă, compromis, discreditat, nerespcctabil; îndoielnic, suspect.
disreputableness [-nis] s.v. d i s r e p u t a b i l i t y .
disreputation [disirepju:tci/n] s.v. d i s r e p u t e .
disrepute ['disri'pju:t, -dis-] s. proastă reputaţie; discreditare, compromitere; dezonoare;
to fall into ~ a se compromite, a se discredita.
disrespect ['disris'pekt, -dis-] s. (to, towards) lipsă de respect / de politeţă / de
bună-cuviinţă(faţădc); mojicie; to threat smb. with ~ a se purta necuviincios; a se purta
nepoliticos cu.
disrespectability ['disrisipekta'biliti] s.v. d i s r e s p e c t (I).
disrespectful [idisris'pcktful] adj. nerespectuos. nepoliticos, necuviincios.
disrobe ['dis'roub, -'-] vb. A.tr. a dezbrăca, a despuia. B. intr. a se dezbrăca, a-şi scoate
hainele.
disroot [dis'ru:t] vb. tr. a dezrădăcina, a scoate din rădăcină.
disrupt [dis'rApt] I. vb. tr. 1. a rupe, a sfărâma, a separa cu forţa. 2. a dezbina, a produce
o ruptură / o sciziune în, a scinda; to ~ the unity a sparge unitatea. II. part. trec. de la
d i s r u p t (în loc de 6'iSTMpte d).
disruption [dis'rAppn] s. 1. ruptură, spărtură. 2. (ist. bis.) dezbinare, sciziune, schismă.
3. (geol.) descompunere, dezagregare, erodare, măcinare (a rocilor). 4. (electr.) stră­
pungere, perforare.
disruptive [dis'rAptiv] adj. 1. (despre explozibil) sfarâmător, brizant. 2. (jig.) care
dezbină, care subminează. 3. (electr.) disruptiv; de străpungere; prin scântei.
disruptive discharge [~ dis't/a^] s. (electr.) descărcare disruptivă.
disruptive electric tension [~ i'lektrik 'ten/an] s. (electr.) tensiune electrică disruptivă.
disruptive strength [~ 'strerjO] s. (electr.) rigiditate dielectrică.
dissatisfaction ['disisaetisTzek/pn, .dis-] s. nemulţumire, neplăcere.
dissatisfactory ['dişisaetis'faskteri] adj. insuficient, nesatisfăcător.
dissatisfied ['dis'sa?tisfaid, dis's-] vb. tr. (with, at) ncsatisfăcut, nemulţumit (de).
dissatisfy ['dis'sastisfai, dis's-] vb. tr. a nemulţumi.
disseat [dis'si:t] vb. tr. (înv.) a detrona.
dissect [di'sekt] vb. tr. 1. a diseca; a spinteca, a tăia în bucăţi. 2. (med.) a face o disecţie
(cu gen.). 3. (jig.) a diseca, a analiza, a examina critic.
dissected [di'scktid] adj. tăiat, despicat; incizat.
dissecting room idi'sektirj ru(:)m] s. (med.) sală de disecţie.
dissection [di'sck/^n] s. 1. disecţie. 2. obiect al disecţiei, piesă anatomică. 3. (fig.)
cercetare minuţioasă.
dissector [di'sekt3rJ s. (med.) prosector.
disseise ['dis'si:z, -'-] vb. tr. (jur.) (of) a deposeda ilegal (de), a lua dreptul de proprietate
asupra (cu gen.).
disseisee [idissi:'zi:] s. (jur.) persoană deposedată ilegal.
disseisin ['dis'si:zin] s. (jur.) deposedare ilegală de proprietate.
disseisor ['dis'si:z3r, -'--] s. (jur.) persoană care ia (ceva) în posesiune ilegală.
disseize ['dis'si:z, -'-] vb. tr. v. d i s s e i s c.
disseizee [idissi:'zi:] s.v. d i s s e i s e e .
disseizin [dis'si:zin] s.v. d i s s e i s i n .
dissemblance [di'semblans] s. 1. diferenţă, deosebire. 2. simulare, prefăcătorie.
dissemble [di'scmbl] vb. A. tr. a disimula, a ascunde; a trece sub tăcere; a deghiza;
to ~ one's anger a-şi ascunde mânia. B. intr. a se preface, a-şi ascunde sentimentele,
a fi perfid / făţarnic.
dissembler [-9r] s. prefăcut, perfid, ipocrit.
dissembling [-in] I- adj. prefăcut, făţarnic, ipocrit, şiret. II. s. prefăcătorie, ipocrizie.
făţărnicie.
disseminate [di'scmincit] vb. tr. 1. a împrăştia, a semăna. 2. (med.) a disemina.
3. a răspândi (o învăţătură, o doctrină, zvonuri etc.). 4. (jig.) a răspândi, a semăna
(nemulţumire).
disseminated sclerosis [di'semincitid sklip'rousis] s. (med.) scleroză în plăci.
dissemination
dissemination [diiserai'nei/an] s. (fig.) semănare; diseminare, împrăştiere, răspândire.
disseminator [di'semineitar] s. (fig.) răspânditor.
dissension [di'senjanj s. 1. disensiune, neînţelegere, dezacord, discordanţă, divergenţă.
2. dezbinare; ceartă, conflict.
dissent [di'sent] I. vb. intr. 1. (from) a se deosebi, a avea păreri diferite (de). 2. (rel.)
a se despărţi de biserica dominantă (anglicană); a aparţine unei secte. II. s. 1. dezacord,
deosebire de opinii. 2. (rel. anglicană) sciziune, schismă.
dissenter [-ar] s. 1. sectant, schismatic. 2. neconformist, disident, persoană care face
opoziţie.
dissentient [di'sent/ient, -Jant] I. adj. disident, care nu e de acord cu părerea generală
/ oficială; contrar; without a ~voice fără nici un vot contra, în unanimitate. II. s. disident,
opoziţionist; vot contra; the motive was passed with only two ~s propunerea a fost votată
cu numai două voturi contra.
dissenting [di'sentig] adj. 1. disident. 2. neconformist.
dissenting vote [~ 'vout] s. vot contra; without a ~ în unanimitate.
dissentious [di'senjas] adj. care nu e de acord; disident; neconformist; certăreţ.
dissepiment [di'sepimant] s. (bot., zool.) perete despărţitor, septum.
dissert [di'sa:t] vb. intr. v. d i s s e r t a t e.
dissertate ['disa(:)teit] vb. intr. 1. a face o expunere, a ţine o disertaţie. 2. a discuta,
a argumenta.
dissertation [idisa(:)'tei/an] s. (on, upon) disertaţie, expunere (despre, asupra).
dissertationist [-ist] s. persoană care ţine o disertaţie.
dissertator ['disa(:)teitar] s. v. d i s s e r t a t i o n i s t .
disserve [dis'soiv] vb. tr. (with) a face un prost serviciu (cu); a păgubi (cu).
disservice ['dis'soivis, -'--] s. deserviciu; daună, pagubă.
disserviceable [-abl] adj. dăunător, păgubitor, dezavantajos.
dissever [dis'sevar] vb. A. tr. a despărţi, a diviza, a separa. B. intr. a se despărţi.
disseverance [dis'sevarans] s. despărţire, divizare, separare.
dissidence ['disidans] s. disidenţă, disensiune, dezacord.
dissident ['disidant] I. adj. disident, care se abate de la opinia generală, diferit. II. s.
disident, fracţionist; neconformist.
dissilient [di'siliant, -ljant] adj. (bot.) disilient.
dissimilar ['di'simhV, 'dis's-, di's-] adj. neasemănător, diferit, de natură deosebită.
dissimilarity [.disimi'lffiriti, .diss-] s. neasemănare, deosebire, diferenţă.
dissimilate [di'simileit, 'di's-1 vb. tr. (lingv.) a disimila.
dissimilation [di'simileijan, idi's-j s. (lingv.) disimilare.
dissimilitude [idisi'militju:d, .diss-1 s. neasemănare..
dissimulate [di'simjuleitj vb. A. tr. a ascunde, a disimula, a masca. B. intr. a se preface,
a se ascunde, a fi făţarnic, ipocrit.
dissimulation [di.simju'lei/an] s. disimulare, ascundere; prefăcătorie, făţărnicie, ipocrizie.
dissimulator [di'simjuleita'] s. prefăcut, făţarnic, taler cu două feţe.
dissipate ['disipeit] vb. A. tr. 1. a risipi, a împrăştia, a face să dispară («ori, întuneric,
frică etc.). 2. a cheltui, a irosi, arisipi, a arunca (bani), a pierde (prin nesocotinţă). 3. (fig.)
a împrăştia, a consuma, a uza, a toci (energie, atenţie). B. intr. 1. a se împrăştia, a se
risipi, a se destrăma, a se descompune, a se nimici, a dispărea. 2. a duce o viaţă dezordonată
/ de desfrâu.
dissipated [-id] aay. 1. împrăştiat. 2. incapabil de concentrare; distrat. 3. risipitor,
cheltuitor. 4. desfrânat.
dissipater [-ar] s. 1. risipitor; cheltuitor. 2. desfrânat. 3. distrugător.
dissipation [idisi'pei/pn] s. 1. risipire, împrăştiere, destrămare, descompunere; lipsă
de concentrare, distracţie. 2. cheltuială nesocotită, risipă (si ec.). 3. viaţă de plăceri /
desfrânată, desfrâu. 4. (tehn.) scăpare, dispersie. 5. (fiz., electr.) disipire, disipaţie.
dissipation function [~ ifArj/c/an] s. (fiz.) funcţie de disipaţie.
dissipative ['disipeitiv] adj. 1. cheltuitor, risipitor. 2. (fiz.) disipativ.
dissociable[di'sou[/'abl] adj. 1. nepotrivit, necorespunzător. 2. separabil, care poate fi
despărţit. 3. [di'sou/abl] nesociabil.
dissocial [di'sou/al] aay. nesociabil.
dissociality [diisou/i'selitij s. nesociabilitate, lipsă de sociabilitate; egoism.
dissocialize [di'soujalaiz] vb. tr. a face nesociabil.
dissociate [diisou/ieit, 'di's-, -ousieit] vb. A. tr. 1. a disocia, a separa; a izola. 2. (chim.)
a disocia, a descompune (o substanţă, mai ales cu ajutorul căldurii). B. refl. a nu se asocia,
a se separa, a se desolidariza; to -oneself from others a se desolidariza de ceilalţi. C. intr.
(chim.) a se descompune, a se disocia.
dissociation [di'sousi'ei/an, -ou/i-] s. 1. disociere, disociaţie, separare; izolare. 2. desoli­
darizare. 3. (psih.) disociere; dedublare a personalităţii. 4. (chim.) disociaţie (termică sau
electrolitică).
dissociative [di'sou/ieitiv, -ou/jeit-] aay. separator, izolator, care disociază, care
dezuneşte.
dissolubility [di.salju'biliti, -lat-] s. 1. solubilitate. 2. desfacere, descompunere, fuzibilitate
(a metalelor).
dissoluble [di'saljubl] adj. 1. solubil, fuzibil. 2. (despre contracte) care poate fi desfăcut
/ anulat / reziliat.
dissolute ['disalju:t] adj. desfrânat, libertin.
dissoluteness [-niş] s. 1. desfrâu. 2. fuzibilitate.
dissolution [.disa'Iju:/an] s. 1. (chim.) descompunere, dezagregare, desfacere (în părţi
componente). 2. dizolvare, lichefiere, topire. 3. desfacere, rupere, reziliere (a unui contract,
a unei căsătorii). 4. dizolvare a unei adunări (mai ales a Parlamentului). 5. desfiinţare,
dispariţie (a unui stat). 6. sfârşit, moarte. 7. lichidare.
dissolvability [diizolva'biliti, -lat-] s. solubilitate.
284
dissolvable [di'zolvaîbl] adj. 1. solubil; lichefiabil. 2. care se poate descompune,
dezagrega, desface. 3. (Jig.) trecător.
dissolve [di'zolv] I. vb. A. tr. 1. a dizolva, a descompune, a dezagrega. 2. a lichefia,
a dizolva, a topi; the sun ~s icc soarele topeşte gheaţa. 3. a desface, a rezilia, a anula
(contracte). 4. a desfiinţa, a dizolva (o adunare constituită). 5. a împrăştia, a face să dispară
(o imagine). 6. a dezmembra, a desfiinţa (un stat); to ~a mystery a lămuri o taină. 7. (fot.)
a mixa, a suprapune (imagini). B. intr. 1. a se descompune, a se dezagrega, a se destrăma.
2! a se dizolva, a se topi; ice ~s in the sun gheaţa se topeşte la soare. 3. (despre o asociaţie,
parlament etc.) a se desface, a se desfiinţa, a se dizolva. 4. a slăbi, a dispărea; a se topi.
II. s. (fot.) înlănţuire a două scene.
dissolved [-d] adj. 1. dizolvat; topit; descompus; to be ~ in tears (fig.) a vărsa şiroaie
de lacrimi. 2. reziliat, anulat, desfiinţat.
dissolvent [-ant, di'sol-] I. adj. dizolvant. II. s. (chim.) substanţă dizolvantă; dizolvant
(sifig.).
dissolver [-ar, di'sol-] s. dizolvant.
dissolving tank [di'zolvirj tasnk] s. (tehn.) dizolvor.
dissonance ['disanans] s. 1. (muz.) disonanţă. 2. discordanţă, neconcordanţă, nepotri­
vire, neasemănare (de caracter ele).
dissonancy [-i] s. v. d i s s o n a n c e.
dissonant [disonant] adj. 1. (muz.) disonant, discordant. 2. (fig., despre interese, păreri)
contradictoriu, în dezacord, opus.
dissuade [di'sweid] vb. tr. a despovăţui, a abate de la o hotărâre, a convinge să nu
întreprindă o acţiune.
dissuasion [di'swcijan] s. despovăţuire.
dissuasive [di'sweisiv] I. adj. care despovăţuieşte. II. s. despovăţuire.
dissyllabic ['disi'Ieebik, 'disil-] adj. disilabic.
dissyllabify [.disi'Uebifai] vb. tr. a face de două silabe.
dissyllabize [di'silabaiz] vb. tr. v. d i s s y l l a b i f y .
dissyllable [di'silabl, 'di'si-] s. cuvânt de două silabe.
dissymmetric(al) ['disi'metrik(al), dissi'm-] adj. 1. nesimetric, asimetric. 2. simetric,
dar având direcţii opuse (a'e exemplu mâna dreaptă şi stângă).
dissymetry ['dis'simitri] s. lipsă de simetrie, asimetrie.
distaff ['distu:f| s. 1. furcă (de tors). 2. lucru, ocupaţie de femeie. 3. the ~ femeile,
sexul feminin.
Distaff day [~ dei] s. (rel.) 7 ianuarie.
distaff side [~ said] s. the ~ linia feminină (în genealogie).
distaff woman [~ iwuman], pl. ~ women [~ iwimin] s. (înv.) torcătoare.
distain [dis'tein] vb. tr. (înv.) a păta, a murdări.
distal ['distal] adj. (aiuit., bot.) distal, îndepărtat de centru, periferic.
distance ['distans] I. s. 1. distanţă, depărtare; (opt.) ~ between pupils ecartament vizual.
2. loc, punct depărtat; at (a) ~; in the ~ departe, în depărtare; from a ~ de la distanţă,
de departe; it is quite a ~ from here e destul de departe, e o distanţă bună de aici; (fig.)
to keep / to know one's ~ a se ţine la distanţă, a nu-şi permite familiarităţi; a fi rezervat;
a-şi cunoaşte locul; to keep smb. at a ~ a ţine pe cineva la distanţă; out of ~ from prea
departe de. 3. (arte) perspectivă; the middle -~ planul al doilea / de mijloc. 4. parcurs;
interval, distanţă în spaţiu şi în timp; bucată (de vreme); the ~ between two events
intervalul între două evenimente; at this ~ of time de atunci, după atâta vreme. 5. (muz.)
intervalul între două note; the ~ of a fourth intervalul de cuartă. 6. (sport) lungimea I
distanţa unei curse de hipodrom (la cursele de cai). II. vb. tr. 1. a depărta, a face să pară
îndepărtat. 2. a distanţa, a lăsa în urmă, a întrece (sifig.).
distance circle f~ 'sa:kl] s. (tehn.) cerc de distanţă.
distance control [~ kanitroul] s. comandă de la distanţă, telecomandă.
distance gauge [~ geid3] s. (tehn.) calibru de distanţă; distanţier; telemetru.
distance meter [~ imi:tarJ s. (fiz.) telemetru.
distance piece [~ pi:s] s. 1. (tehn.) distanţier, adaos. 2. (constr.) piesă intermediară.
distance point [~ paint] s. (tehn.) punct de distanţă.
distance rule [~ ru:l] s. (ferov.) ecartometru, riglă de măsurat ecartamentul.
distance sink bolt [~ sink 'boult] s. (tehn.) şurub distanţier cu capul înecat.
distant ['distant] adj. 1. îndepărtat (în spaţiu, ca grad de rudenie etc.); five miles ~
la o distanţă de 5 mile; at a ~ period într-o epocă îndepărtată. 2. (fig.) îndepărtat, neprecis,
vag; ~ connection înrudire îndepărtată; ~ likeness asemănare vagă. 3. distant; rece,
rezervat; arogant; ~ politeness politeţe rece; to be on ~ terms a fi în relaţii reci /
neprieteneşti.
distant control [~ kan'troul, ~ 'kontroul] s. (tel.) telecomandă; telereglaj.
distantly ['distanţii] aaV 1. de departe. 2. (fig.) cu rezervă, cu răceală, distant.
distant regulation ['distant ,regju'leifan] s. (tel.) telereglaj.
distant signal [~ 'signal] s. (ferov.) semnal de distanţă.
distant signalisation [~ isignalai'zeijan] s. (tel.) telcsemnalizare.
distaste ['dis'teist, dis't-] I. s. (for) dezgust, repulsie, aversiune (pentru). II. vb. tr. a
dezgusta, a scârbi.
distasteful [-ful] adj. neplăcut, supărător; dezagreabil; respingător, dezgustător.
distastefulness [-fulnis] s. caracter neplăcut / supărător; caracter respingător /
dezgustător; scârbă, silă.
distemper1 [dis'tempar] I. s. 1. indispoziţie, boală. 2. (vet.) răpciugă. 3. pl. (fig. înv.)
dezordini, mişcări (politice). II. vb. tr. (înv.) 1. a tulbura, a deranja, a zdruncina (sănătatea
I mintea). 2. a enerva, a irita; a nelinişti; a scoate din sărite.
distemper2 I. s. (arte) 1. pictură în tempera. 2. vopsea cu clei. II. vb. tr. a picta în
tempera.
distemperature [dis'temparat/ar] s. (rar) 1. îmbolnăvire. 2. tulburare (sufletească).
3. indispoziţie.
285 distribution shaft

distempered [dis'tempad] adj. 1. indispus, bolnav; ~fancy imaginaţie bolnavă. 2. iritat, distract ţdis'trsekt] vb. tr. 1. (from) a distrage, a sustrage, a abate (atenţia) de la.
enervat; nemulţumit. 3. (despre vreme) urât; capricios. 2- a hărţui, a atrage în direcţii diferite. 3. a frământa, a tulbura, a zăpăci. 4. (with) a tulbura
distend [dis'tend] vb. A. tr. 1. a întinde, a dilata, a umfla. 2. (înv.) a lungi, a tărăgăna. mintea (cuiva), a înnebuni (cu); he was '-ed with pain era înnebunit de durere.
B. intr. a se întinde, a se dilata, a se umfla. distracted [-id] adj. 1. nebun. 2. distras, zăpăcit, rătăcit; consternat, uluit.
distensible [dis'tensabl, -sibl] adj. extensibil, dilatabil. distractedly [-idli] adv. ca un nebun; nebuneşte, Ia nebunie.
distension [dis'ten/^n] s. întindere, extensiune, dilataţie. distractedness [-idnis] s. 1. zăpăceală. 2. nebunie, demenţă.
distent [dis'tent] adf (rar) dilatat; întins. distracting [-in] adj. v. d i s t r a c t i v e .
distich ['distik] s. (metr.) distih. distractingly [-irjli] adv. înnebunitor.
distichous [-as] adj. (bot.) dispus în două şiruri verticale. distraction [dis'trsk/sn] s. 1. distracţie, lipsă de atenţie, nebăgare de seamă; lipsă de
distil [dis'til] vb. A. intr. 1. a picura, a pica, a se scurge în cantităţi mici. 2. (chim.) a concentrare; distragere a atenţiei; labour is a ~ from gloomy thoughts munca te distrage
se distila. B. tr. 1. a picura, a turna picătură cu picătură. 2. (chim.) a distila, a curăţa, de la gânduri negre. 2. întrerupere, lipsă de continuitate. 3. distracţie, destindere. 4. ener­
a purifica (apa). 3. (chim.) a obţine prin distilare (alcool); to ~ brandy from wine a distila vare, agitaţie, confuzie, zăpăceală, violenţă, tulburare sentimentală; nebunie, desperare;
rachiu din vin, a obţine rachiu prin distilarea vinului. 4. (chim.) a elimina (substanţe (fig.) to love to ~ a iubi la nebunie; this toothache drives me to ~durerca asta de măsele
volatile) cu ajutorul căldurii. 5. a extrage (o esenţă din plante sau fig., dintr-o doctrină, mă scoate din minţi.
teorie etc.). distractive [dis'tra?ktiv] adj. care zăpăceşte / care nelinişteşte; înnebunitor.
distillable [-sbl] adj. (chim.) distilabil. distrain [dis'trcin] (jur.) vb. A. tr. 1. a exercita un drept de retenţie asupra (unei persoane
distilland ['distilasnd] ş. (chim.) substanţă supusă distilării. sau a bunurilor sale) pentru neplata unor datorii (mai ales chirie). 2. a aplica un sechestru
distillate ['distilit, -leit] s. (chim.) produs al distilării, distilat. (cu dat.), a sechestra. B. intr. to ~ upon a) a sechestra; b) a executa (un debitor).
distillation [idisti'leij^n] s. 1. (chim.) distilare; rafinare; rectificare; dry ~distilare uscată; distrainable [-abl] adj. (jur.) sechestrabil.
sublimare; fractional ~ distilare fracţionată. 2. v. d i s t i l l a t e . distrainee [idistrei'ni:] s. (jur.) persoană căreia i se aplică un sechestru.
distillation gas [~ gees] s. (chim.) gaz de distilare / de la distilarea uscată a cărbunelui. distrainer [dis'traina1"] s. (jur.) executor.
distillation still [~ stil] s. alambic. distrainment [dis'treinmant] s. (jur.) sechestru, retenţie.
distillatory [dis'tibteri] adf distilator. distrainor [dis'treina1"] s. v. d i s t r a i n e r .
distillatory vessel [~ -vesl] s. alambic. distraint [dis'treint] s.v. d i s t r a i n m e n t .
distilled water [dis'tild iWo:t3r] s. apă distilată. distrait [dis'trei,'--, 'distre] adj. (fr.) distrat, neatent.
distiller [dis'thVJ s. 1. persoană care distilează (mai ales substanţe alcoolice); rachier. distraite [-t] adj. (fr.) distrată, neatentă.
2. (telui.) distilator, aparat pentru distilat. distraught [dis'tro:t] adj. (înv.) v. d i s t r a c t e d .
distillery [dis'tibri] s. fabrică de spirt; distilerie; instalaţie de distilat. distress [dis'tres] I. s. 1. tristeţe, suferinţă, durere, nefericire, dezolare. 2. nenorocire,
distillery apparatus [~ -aepa'reitas] s. distilator. rău, calamitate, năpastă, dezastru; adversitate, potrivnicie; a ship in ~un vapor în pericol
distillery yeast [~ ji:st] s. drojdie de spirt. de naufragiu. 3. oboseală, extenuare, epuizare. 4. sărăcie, lipsă, mizerie; to relieve ~a uşura
distilment [dis'tilmant] s. (înv.) distilat. mizeria. 5. (jur.) dreptul unui proprietar de a sechestra bunurile unui datornic pentru
distinct [dis'tirjÂl] adf 1. (from) diferit, deosebit (de); izolat, separat (de); a ~ type neplata chiriei. 6. (jur.) sechestru, retenţie; to levy a ~ a pune sechestru. II. vb. A. tr.
of mind o mentalitate deosebită; as ~ from spre deosebire de. 2. distinct, clar, precis, 1. a îndurera, a întrista, a cauza o suferinţă (cuiva) I o durere (cuiva), a chinui, a tortura;
neîndoielnic, bine definit, accentuat, marcat; a ~tendency o tendinţă accentuată. 3. (înv.) a extenua, a epuiza, a vlăgui; she is ~ed with pain suferă cumplit. 2. (jur.) a pune sechestru
pestriţ. pe. 3. to ~ into a sili să, a constrânge Ia (prin chinuri). B. refl. a se îngrijora, a se da de
distinction [dis'tirj/r/pnj s. 1. distincţie, deosebire, discriminare; discernământ; to draw ceasul morţii.
/to make a ~between a face o deosebire între; in ~from spre deosebire de. 2. diferenţă, distress call [~ ko:l] s. semnal S.O.S.; strigăt de ajutor.
deosebire; all without ~ toţi Iară deosebire aparentă / formală / artificială. 3. distincţie, distressed [di'trcst] I. adf 1. nenorocit, nevoiaş, suferind. 2. abătut, trist. 3. (sport)
semn distinctiv; grad, titlu, recompensă onorifică; to gain ~ a se distinge, a se remarca. epuizat. ♦ to be ~ed for smb. a fi îngrijorat de cineva; to be ~ed for money a duce
4. consideraţie, respect, cinste; to treat smb. with ~ a trata pe cineva cu respect / cu lipsă de bani; a fi strâmtorat. II. s. the ~ sinistraţii.
consideraţie. 5. merit, calitate excelentă; reputaţie, faimă; poet of ~poct eminent / renumit. distressed area [~ 'esrbj s. 1. regiune lovită de criză. 2. regiune sinistrată.
6. individualitate, caracter personal; his style lacks ~ stilul său e lipsit de personalitate; distress flag [dis'tres iflaeg] s. (mar.) pavilion de avarie.
inessential ~ deosebire neesenţială. distressful [dis'tresful] adf trist, nenorocit; dureros, jalnic, penibil; ~situation situaţie
distinctional [-ol] adf (rar) v. d i s t i n c t i v e . nefericită / dezastruoasă.
distinctive [dis'tin&iv] adf distinctiv, caracteristic. distressfulness [-nis] s. 1. tristeţe; durere. 2. nenorocire; mizerie; nevoie.
distinctively [-li] adv. v. d i s t i n c t l y (1). distress gun [dis'tres gAn] s. (mar.) foc tras de pe un vas ca semnal de ajutor sau pericol.
distinctiveness [-nis] caracter distinct; specific; particularitate. distressing [dis'tresirj] adf dureros, întristător, mâhnitor; neliniştitor; chinuitor.
distinctly [dis'tirj&tli, -rjklij adv. 1. distinct, clar, limpede, lămurit. 2. vizibil; accentuat; distressingly [-li] adv. dureros, chinuitor.
definit; incontestabil, categoric; days are growing ~shorter zilele devin vizibil mai scurte. distress sale [dis'tres seil] s. vânzare publică a unor bunuri sechestrate.
distinctness [dis'tirjAtnis, -nknis] s. 1. claritate, precizie. 2. (from) deosebire (de), distress signal [~ -signal] s. (mar.) semnal de ajutor sau pericol (S.O.S.).
distingue [dis'trerjgei, --1-] adf (fr.) distins, distress warrant [~ -w^rpnt] s. (jur.) ordin de a pune sechestru.
distinguish [dis'tirjgwi/J vb. A. tr. 1. (from) a distinge, a deosebi (de); the faculty of distributable [dis'tribjutebl] adf capabil de a fi distribuit.
speech ~es man from the beasts facultatea de a vorbi deosebeşte pe om de animale; distributary [dis'tribjutari] I. s. afiuent. II. adj. distributiv; de distribuire, care distribuie.
to -'good from evil a distinge binele de rău. 2. a scoate în evidenţă, a caracteriza, a marca; distribute [dis'tribju(:)t, 'distribjmt] vb. tr. 1. a distribui, a împărţi; a repartiza; to ~
adiferenţia; the geniality which ~-es him bunăvoinţa carc-1 caracterizează. 3. a percepe, letters a împărţi scrisori. 2. a întinde (culoarea), a împrăştia, a răspândi; to ~ manure
a vedea, a desluşi, a distinge, a observa. 4. to ~ into a împărţi în, a clasifica în; to ~ over a field a împrăştia îngrăşăminte pe un ogor. 3. a răspândi, a difuza, a propaga.
sounds into high and low a împărţi sunetele în înalte şi joase. B. rejl. (by) a se face 4. a împărţi, a grupa în categorii, a clasifica; to ~books into classes a clasifica cărţi pe
cunoscut / remarcat, a ieşi în evidenţă, a se evidenţia, a se distinge (prin). C. intr. to ~ categorii. 5. (poligr.) a regrupa. 6. (înv. jur.) a împărţi (dreptatea).
between a deosebi între, a distinge între; I can hardly ~ between the two brothers îi distributed loss [dis'tribju(:)tid bs, 'distribju:tid ~] s. (tehn.) pierdere repartizată.
deosebesc cu greu pe cei doi fraţi, distributee [disitribju:'ti:] ş. (jur.) persoană căreia îi revine ceva (mai ales o parte de
distinguishable [-abl] adf 1. perceptibil. 2. remarcabil. 3. ~from care se poate distinge moştenire).
de; -into care se poate împărţi / clasifica în. distributer [dis'tribjut3r] s. distribuitor, împărţitor.
distinguishableness [-ablnis] s. 1. caracter perceptibil. 2. caracter remarcabil. 3. ~from distributing board [dis'tribjutirj ibn:d] s. (electr.) tablou de distribuţie.
posibilitatea distingerii de; ~ into posibilitatea împărţirii / a clasificării în. distributing box [~ boks] s. (tehn.) cutie de derivaţie.
distinguished [-t] adf 1. (by) cunoscut, deosebit, remarcabil, eminent, celebru (prin). distributing canal [~ ka'na;l] s. (chim.) canal de distribuţie.
2. distinctiv, caracteristic; ~ style stil caracteristic. 3. distins, distributing line [~ 'lain] s. (electr.) conductă portabilă.
distinguishing [-in] adf deosebitor, caracteristic, specific, propriu, distributing shaft [~ '/u:ft] s. (auto) arbore de comandă / de distribuţie.
distinguishingly [-inii] adv. 1. separat, în parte. 2. eminamente. distribution [<distri'bju:/3n] s. 1. distribuire, împărţire, repartizare; (teatru) ~ of parts
distort [dis't3:t] vb. tr. 1. a deforma, a strâmba, a altera (aspectul); his face was ~ed distribuirea rolurilor; ~ of prizes împărţirea premiilor. 2. răspândire, difuzare; împrăşti-
with pain i se schimonosise faţa de durere. 2. (fig.) a deforma (mintal sau moral). 3. (fig.) erc; geographical ~răspândirca faunei şi florei pe arii geografice. 3. clasificare. 4. (poligr.)
adenatura (fapte, cuvinte etc.). regruparea literelor.
distorted [-id] adj. 1. deformat, strâmbat; schimonosit. 2. denaturat. distributional [-al] adj. de distribuţie.
distortedness [-idnis] s. deformare, caracter diform. distribution board fdistri'bju:/3n bo:d] s. (electr.) tablou de distribuţie.
distortion [dis'tD:/3n] s. 1. deformare (de imagini, trăsături etc.); contorsiune (a distribution desk [~ desk] s. (electr.) pupitru de distribuţie.
membrelor corpului). 2. pervertire, deformare morală. 3. denaturare, prezentare voit falsă; distribution frame [~ freim] s. (tel.) repartitor.
by the ~ of facts denaturând faptele. 4. (fiz.) distorsiune. distribution law [~ b:] s. (tehn.) funcţie de distribuţie.
distorsionist [-ist] s. 1. acrobat, om-şarpe. 2. persoană care deformează sensul / imaginea. distribution port [~ po:t] s. (tehn.) lumină de distribuţie.
3. caricaturist. distribution reinforcing [~ ■rkin'foisii]] s. (tehn.) armătură de repartiţie.
distortion margin [dis'to:/sn rma^in] s. (tel.) limită telegrafică, distribution rotor [~ iroutar] s. (tehn.) pipă, lulea, perie.
distortive [dis'to:tiv] adj. care deformează etc. (cf. d i s t o r t). distribution shaft [~/a:ft] s. v. d i s t r i b u t i n g s h a f t .
distributival 286

distributival [idistribju'taival, disi'tribjutaivl] adj. (gram.) distributiv. dither ['dioar] I. vb. intr. 1. a tremura; a fremăta, a se înfiora, a vibra. 2. a se agita
distributive [dis'tribjutiv] I. adj. distributiv (si gram.). II. s. (gram.) pronume sa» fără rost. II. s. (/trai ales pl.) tremur; freamăt; înfiorare.
adjectiv distributiv. dithering grass ['didarin gra:s] s. (bot.) tremurătoare (Briza media).
distributivity [dis.tribju'tiviti] s. (mat.) distributivitate. dithery ['dioari] adj. (pop.) to feel ~ a fi agitat / nervos; a tremura din tot corpul.
r 1
distributor [dis'tribjuta , 'distribjuita "] s. distribuitor, împărţitor. dithionic acid [.daiOai'onik 'assid, idiSi'a-] s. (chim.) acid ditionic.
district ['distrikt] I. s. 1. district; cartier, sector, circumscripţie; raion; regiune, ţinut; dithyramb ['diOiraMiib] s. ditiramb.
the Lake District regiunea lacurilor (in nordul Marii Britanii); electoral ~circumscripţie dithyrambic [,diOi'ra=mbik] I. adj. ditirambic. II. s. v. d i t h y r a m b .
electorală; (amer.) red-Iight ~ cartier cu case de toleranţă. 2. (amer.) circumscripţie dithyrambus [idiOi'raimbas] s. v. d i t h y r a m b .
electorală; close ~ circumscripţie electorală în care victoria a fost obţinută cu o majoritate dition ['di/an] s. (înv.) putere, stăpânire.
neînsemnată de voturi. 3. parohie independentă (în Marea Britanie). II. vb. tr. (amer.) ditrochean [idaitra'ki:an] adj. (metr.) cu doi trohei.
a împărţi în districte sau regiuni, a raiona. dittander [di'txndar] s. v. d i t t a n y .
district asylum [~ a.sailam] s. azil de noapte districtual. dittany ['ditani] s. (bot.) frăsinel (Dictamnus albuş).
district council |~ ikaunsl] s. consiliu districtual. dittied ['ditid] aay. care este cântat sau compus sub formă de cântec simplu.
district court [~ ka:t] s. (mai ales amer.) tribunal districtual. ditto ['ditou] I. pl. dittos [-z] s. 1. idem, ditto; paid to A. £ 100 ~ to B. plătit lui A.
district heating [~ ihi:tirj[ s. termoficare de cartier. 100 lire, ditto (aceeaşi sumă) lui B; to say ~ to a fi de acord cu, a fi de aceeaşi părere
district office [~ ofis] s. oficiu poştal districtual. cu. 2. duplicat, lucru identic, similar; suit of ~s. v. d i.t t o s u i t. II. adv. la fel, ca înainte,
District Railway [~ ireilwei] s. cale ferată electrică între Londra si suburbii. ca mai sus; I will act ~ eu voi proceda la fel. III. vb. tr. (fam.) a găsi un al doilea la fel
distringas [dis'trirjga:s, -gas] s. (lot., jur.) ordin de sechestru. cu.
distrust [dis'trAst,'-'-] I. s. neîncredere, îndoială, bănuială, suspiciune; to sow ~ a semăna ditto suit [~ sju:t] s. costum făcut în întregime din acelaşi material.
neîncredere. II. vb. tr. a nu se încrede în, a se îndoi de; we were ~ed by the natives ditty ['diti] I. s. 1. cântec, cântecel; popular ~cântec popular. 2. zicală, zicătoare, vorbă,
băştinaşii ne priveau cu neîncredere. expresie (favorită). II. (înv.) vb. A. intr. a cânta un cântec. B. tr. a cânta.
distrustful [-ful) adj. neîncrezător (în sine sau în alţii), bănuitor. ditty bag [~ bag] s. v. d i 11y box.
distrustfully [-fuli, -făli] adv. cu neîncredere, neîncrezător, bănuitor. ditty box [~ baks] s. (mar. si.) cutie cu ustensile (ace, foarfecă etc.).
distrustfulness [-fidnis, -fal-] s. neîncredere, bănuială. diuresis [daiju'ri:sis] s. (med) diureză, excreţie abundentă de urină.
distrusting [-in] adj. v. d i s t r u s t f u l . diuretic [.daijua'retik, -joa'r-] (med.) I. adj. diuretic, cu proprietăţi diuretice. II. s. diuretic,
distrustless [-lis] adj. nebănuitor. substanţă diuretică.
distune [dis'tjmn] vb. tr. a dezacorda (un instrument muzical). diuretical [-ol] adj. v. d i u r e t i c (I).
disturb [dis'ta:b] vb. A. tr. 1. a tulbura, a deranja, a incomoda. 2. a întrerupe (liniştea, diurnal [dai'a:nal] I. adj. 1. de zi, din timpul zilei, diurn. 2. (astron.) diurn, care durează
tăcerea, echilibrul sufletesc etc.); a tulbura, a zdruncina; to ~ confidence a zdruncina o zi. 3. (înv.) de fiecare zi, zilnic. II. s. (înv.) jurnal zilnic,
încrederea. 3. a agita, a nelinişti, a îngrijora. 4. a abate de la cursul firesc; a strica diurnalist [-ist] s. (înv.) gazetar.
(planurile); a face să devieze (acul într-un câmp magnetic); 5. (jur.) a schimba, a anula diurnally [-i] adv. 1. în timpul zilei, ziua. 2. (înv.) zilnic, în fiecare zi.
(o hotărâre). 6. (y'ur.) a împiedica (pe cineva să-şi execute un drept). B. re)?, a se deranja; diuturnal [.daiju'ta;:nal] adj. (rar) care ţine mult, de lungă durată.
please don't ~ yourself tc rog nu te deranja. diuturnity [daiju'tamiti] s. (rar) durată lungă.
disturbance [-ans] s. 1. tulburare (a liniştii, odihnei etc.); agitaţie, dezordine; frământare, div1 [div] vb. auA'. (scot.) v. do.
tumult; to make / to create / to raise a ~ a tulbura ordinea.publică; a face larmă / zgomot. div2 s. spirit rău (în mitologia persana).
2. emoţie, nelinişte, îngrijorare, enervare. 3. defectare, deteriorare. 4. (geol.) dislocare; diva E'di:va] s. (ital.) divă, primadonă, cântăreaţă celebră.
discontinuitate stratigrafică. 5. perturbaţie, tulburare, deviere (a busolei, atmosferică etc.); divagate ['daivageit] vb. intr. a divaga, a se abate de la subiect, a face digresiuni.
~ of broadcast reception tulburare a recepţiei radiofonice. divagation [.daiva'geijan] s. divagaţie, deviere de la un subiect.
disturbed [-d] adj. tulburat etc. (v. d i s t u r b). divaguely [dai'veigli] adv. (rar) fără ţintă, fără rost.
r
disturber [-a ] s. 1. perturbator; (jur.) persoană care împiedică pe cineva să-şi exercite divalent ['daiiveilont,'-'--, -'--] adv. (chim.) bivalent, divalent.
un drept. 2. (tel.) emiţător de bruiaj, perturbator. divan [di'vam, dai'v-, 'daivasn] s. 1. (ist.) Divan (consiliu de stat în Imperiul Otoman
disturbing [-in] adj. tulburător, care tulbură, inoportun, care deranjează; (despre ştiri sau alte ţări orientale); instanţă superioară judecătorească. 2. divan, sofa. 3. cafenea
etc.) neliniştitor. turcească. 4. cameră pentru fumători, fumoar. 5. (glumeţ) debit de tutun. 6. culegere de
disulphate [dai'sAlfeit, -fit] s. (chim.) pirosulfat. poezii (ale unui autor).
disulphide [dai'sAlfaid, -fid] s. (chim.) disulfură. divan bed ['daivan bed] s. somieră-divan. .
disulphuric acid [daisAl'fjuarik 'assid] s. (chim.) acid pirosulfuric. divan keeper [~ >ki:par] s. cafegiu (turc).
disunion ['dis'jumjan, dis'j-] s. 1. neunire; dezbinare; disidenţă; sciziune; separare, divaporation [daiivajpa'rei/an] s. evaporare.
izolare. 2. (fig.) dezacord, discordanţă, divergenţă. divaporization [dai.vaaparai'zei/an] s.v. d i v a p o r a t i o n .
disunite ['disju(:)'nait, idiş-] vb. A. tr. 1. (from) a dezuni, ă dezbina (de). 2. a împărţi divaricate I. [dai'vasrikeit, di<v-] vb. bitr. a se bifurca, a se ramifica, a se despărţi. II. [-kit]
(în fracţiuni). B. intr. a se dezbina, a se separa. adj. (bot., zool.) ramificat.
disunity [dis'jumiti] s. 1. lipsă de unitate / de coeziune. 2. discordanţă, dezbinare, divarication [dai'vaîrikeijan, di-v-] s. ramificaţie, ramificare, bifurcaţie, separare.
separare. divaricator [dai,va;ri'keitar, di.v-] s. (anat.) muşchi deductor (la brahiopode etc.).
disuse I. ['dis'ju:z, dis'j-] vb.tr. a nu mai folosi, a nu mai întrebuinţa, a părăsi. II. ['dis'ju:s, dive [daiv] I. vb. intr. 1. (si to ~ down) a se cufunda, a se afunda; a sări în apă, a plonja;
dis'j-] s. nefolosinţă, părăsire; desuetudine; to come/ to fall into ~acădea în desuetudine. a face muncă de scafandru; a intra în imersiune. 2. a afunda mâna (in buzunar, în sac,
disused [-d] adj. scos din uz; demodat, învechit. în apa). 3. (av.) a coborî în picaj. 4. to ~ into a) a se cufunda, a se adânci în (studiu),
disutility [disju:'tiliti] s. 1. inutilitate. 2. greutate, povară. 3. caracter dăunător / păgubitor. a cerceta, a aprofunda, a adânci (o problemă); a pătrunde (o taină); b) a se arunca brusc
disvalue [dis'vadju] vb. tr. a deprecia, a nu pune preţ pe, a nu preţui, a subestima. în, a se precipita spre, a pătrunde brusc în; a se afunda în; a dispărea (brusc) în; he ~d
disweapon [dis'wepan] vb. tr. (rar) a dezarma. into the shop dădu buzna în prăvălie; to ~ into the bushes a se afunda / a dispărea în
disyllabic ['disi'Uebik, .disi'l-.'disil-] adj. disilabic. tufiş. II. s. 1. cufundare / afundare / plonjon / săritură în apă: 2. coborâre a unui scafandru.
dissyllable [di'silabl] adj. atrib. disilabic. 3. (av.) (zbor în) picaj. 4. (amer. si.) cârciumă, speluncă, bombă, -v- (fam.) to make a ~
disyoke [dis'jouk] vb. tr. (rar) a dezrobi, a scăpa de jug. into one's pocket a-şi băga mâna în buzunar.
1
ditch [dit/] I. s. şanţ, rigolă, canal; tranşeu; to dig a ~ a săpa un şanţ; to die in the dive bomb [~ bom] vb. tr. (av.) a bombarda în picaj.
last ~ sau to fight up to the last ~ a lupta până la ultima picătură de sânge; (si.) to be dive bomber [~ <bamar] s. (av.) bombardier în picaj.
in a dry ~ a huzuri, a o duce bine / împărăteşte. II. vb. A. intr. 1. a săpa un şanţ, a întreţine dive bombing [~ iba'min] s. (av.) bombardament în picaj.
/ a curaţi şanţurile / canalele. 2. (despre vehicule) a aluneca în şanţ. B. tr. 1. a înconjura diver [rdaivar] s. 1. scafandru. 2. căutător de perle sau bureţi. 3. (omit.) orice specie
cu şanţuri. 2. a drena (cu ajutorul unor şanţuri de scurgere). 3. (amer.) a face să deraieze de pasăre care se cufundă în apă; fundac, cufundar (Gavia sp.); great Northern ~ fundac
(un tren). 4. a da în şanţ; a împotmoli (un vehicul). mare, bodârlău. 4. (fig.) cercetător. 5. (si.) hoţ de buzunare. 6. (sl.) deget. 7. (înot) săritor
ditch2 I. s. (av.fam.) Canalul Mânecii sau Marea Nordului; orice mare în care se de la trambulină.
prăbuşeşte un avion. II. vb. tr. (av.fam.) to ~ an aircraft (despre pilotul unui avion) a diverge [dai'va:d3, di'v-] vb. A. intr. 1. a fi divergent, a se deosebi. 2. (from) a se abate,
ateriza forţat. a devia (de la). B. tr. a abate, a face să devieze.
ditcher ['ditJV] s. 1. săpător, muncitor care sapă. 2. (lehn.) maşină pentru săpat şanţuri; divergement [-mant] s. (rar) v. d i v e r g e n c e (1).
excavator cu lingură de adâncime. 3. (constr.) excavator cu cupă întoarsă. 4. (pol.) last divergence [-ansi s. 1. divergenţă, deosebire, dezacord; deviere. 2. (tehn., mat.)
~ revoluţionar consecvent până la capăt. divergenţă.
ditching ['dit/irj] s. 1. săpare de şanţuri. 2. drenare (cu ajutorul şanţurilor). divergency [-ansi] s. v. d i v e r g e n c e .
ditching machine [~ ma'/irn] s. maşină pentru săpat şanţuri. divergent [-ant] adj. 1. divergent, deosebit, în dezacord; deviat; ~ views păreri diferite.
ditching plough [~ plau] s. 1. (agr.) rariţă, muşuroitor. 2. (drumuri) plug pentru şanţuri. 2. (tehn., mat.) divergent.
ditch water ['dit/ i\va:tar] s. apă stătătoare (din şanţuri); (fam.) (as) dull as ~ plicticos divergently [-antli] adv. divergent; în sensuri contrarii; to think ~ a avea păreri opuse.
la culme, foarte plicticos; (fam.) (as) dead as ~ mort de-a binelea. divergent squint [dai'va:d3ant skwint] s. (med.) strabism divergent.
dite [dait] s. (pop.) I don't care a ~ puţin îmi pasă, nu-mi pasă câtuşi de puţin. diverging [dai'va:d3in,di'v-] adv. v. d i v e r g e n t .
ditheism ['daiOiizam] s. (rel.) diteism, dualism religios. diverging fault [~ To(:)lt] s. (geol.) falie ramificată.
287
divers ['daiva(:)zj adj. (înv.) diverşi, diferiţi; mai mulţi, mai multe; in ~places în diferite
locuri; for ~ reasons pentru mai multe motive; on ~occasions în diferite ocazii; în repetate
rânduri.
diverse [dai'v3(:)s,'-] I. adj. 1.diferit,divers,deosebit, neasemănător, 2. variat, felurit,
schimbător; of the most ~ views de cele mai diverse / diferite opinii. II. adv. în altă direcţie.
diversely [-li] adv. 1. diferit, divers; variat. 2. în diferite direcţii.
diverseness [-nis] s. diversitate.
diversicolpured [dai'vsrsi-kAtad] adj. multicolor.
diversification [dai'vaisifi'kei/sn] s. diversificare.
diversified [dai'vxsifaid] adj. divers, felurit; variat; pestriţ; cu forme diverse.
diversiform [dai'v3:sif3;m] adj. felurit, variat, cu forme diverse.
diversify [dai'vaisifai] vb. tr. 1. a face variat, a varia; a modifica; a împestriţa; woods
and lakes ~ the landscape păduri şi lacuri fac peisajul variat. 2. (amer.) a investi (capital)
în diverse întreprinderi. 3. (rar) a împodobi, a orna.
diversion [dai'vsi/sn, di'v-] s. 1. deviere, deviaţie, abatere. 2. diversiune (şi mii.).
3. distracţie, amuzament; out-of-door ~s jocuri în aer liber. 4. ramificaţie, derivaţie.
diversion canal [~ ksinaal] ş. (hidr.) canal de ocolire.
diversion dam [~ rdasm] s. (hidr.) baraj de derivaţie.
diversion factor [~ ifaekW] s. (electr.) factor de diversitate.
diversionist [dai'vai/pnist] adj. diversionist, de diversiune.
diversity [dai'va:siti, di'v-] s. 1. diversitate, varietate, felurime; deosebire, neasemanare.
2. împestriţare; înfăţişare pestriţă. 3. semn distinctiv.
diversity factor [~ .faskta1"] s. (electr.) factor de diversitate.
divert [dai'vsit, di'v-] vb. A. tr. 1. a abate, a deturna, a devia, a schimba cursul (unui
rău), a schimba calea (unui vapor etc.); a îndrepta în alta direcţie; a îndepărta. 2. a sustrage
/ a îndepărta de la o ocupaţie; a distrage atenţia (cuiva); to ~ public attention from
a distrage / a îndepărta atenţia generală de la. 3. a distra, a amuza. B. re/7, a se amuza,
a se distra.
diverter [-3r] s. canal de derivaţie.
diverticulum [rdaivai'tikjulam],/?/. diverticula [-Is] s. (anat.) diverticul.
divertimento [diverti'mentou] s. (muz.) divertisment.
diverting [dai'vsitin, di'v-] I. adj. distractiv, amuzant. II. s. 1. abatere, deturnare.
2. distracţie, amuzament.
diverting dam [~ 'daeni] s.v. d i v e r s i o n da ni.
divertingly [dai'v3:tinli] adv. distractiv, amuzant.
divertissement [di'vertis'mâ] s. (jr.) (rar) 1. distracţie, amuzament. 2. (muz.)
divertisment.
divertive [dai'vs:tiv] adj. v. d i v e r t i n g .
Dives ['daivi:z] s. (lat. bibi.) Bogatul.
Dives costs [~ to:sts] s. pl. (jur.) speze ridicate pentru cei bogaţi.
divest [dai'vest,di'v-] vb. A. tr. l.(of) a dezbrăca, a despuia (de). 2. to ~ of a lipsi de;
a priva de; a scăpa de; to ~smb. of his rights a lipsi o persoană de drepturile sale. B. refl.
to ~ oneself of a se lepăda (de), a renunţa la, a se lipsi de; I cannot ~ myself of the idea
nu pot să-mi scot din minte ideca (aceasta).
divestiture [-it/3r] ş. 1. despuiere; deposedare. 2. (jur.) luare sau pierdere de drepturi;
interdicţie legală.
divestment [-mont] ş. v. d i v e s t i t u r e .
divesture [dai'vest/y, di'v-] s.v. d i v e s t i t u r e .
dividable [di'vaidabl] adj. v. d i v i s i b l e .
divide [di'vaid] I. vb. A. tr. 1. (into, in) a despărţi, a separa, a scinda, a tăia (în); the river
~s the town in two râul taie oraşul în două; a room ~d from the rest of the house by
a passage o cameră despărţită de restul casei printr-un coridor; (fam.) to ~ the house
with one's wife a-şi alunga soţia din casă. 2. a împărţi, a repartiza; to ~ smth. among
several persons a împărţi ceva între mai multe persoane; to ~ smth. with smb. a împărţi
ceva cu cineva. 3. a subîmpărţi, a diviza, a grupa (în clase, categorii, familii etc.); the poem
is M1 into twelve cantos poemul este împărţit în 12 cânturi. 4. a despărţi, a dezbina,
a semăna discordie între; opinions are ~d on this point asupra acestei probleme părerile
sunt împărţite. 5. (pol.) a împărţi (membrii parlamentului sau ai unei alte adunări în două
grupe de votanţi, pentru şi contra); a pune la vot. 6. (mat.) a împărţi; sixty ~d by twelve
is/gives five şaizeci împărţit la doisprezece este egal cu cinci. 7. a diviza, a grada; to ~
a sextant a marca gradele pe un sextant. 8. to ~ off a despărţi, a separa; to ~ out a împărţi,
a repartiza; to ~ up a dezmembra (un regat etc.). B- intr. 1. a se despărţi, a se separa,
a se scinda. 2. (into) a se împărţi, a se diviza (în capitole, categorii etc.); to ~into several
parts a se împărţi în mai multe părţi. 3. (mat.) (by) a fi divizibil (prin). 4. (pol.) a vota
(împărţind votanţii în două categorii, „ayes" şi „noes" - pro şi contra). II. s. (amer.)
1. cumpănă, linie de despărţire a apelor. 2. (fam.) împărţire, divizare; separare.
divided [di'vaidid] adj. 1. despărţit, separat, scindat; deosebit; dezbinat; împărţit, divizat;
furcat. 2. (bot.) divizat. 3. (fon.) lichid. 4. gradat, împărţit în grade.
divided leaf [~ 'li:f] s. (bot.) frunză sectată.
dividend ['dividend, -dând] s. 1. (et\) dividend. 2. (mat.) de împărţit,
dividend coupon [~.ku:pon] s. v. d i v i d e n d w a r r a n t .
dividend warrant [~ iWDrant] ş. (ec.) cupon de dividend.
divider [di'vaidor] ş. 1. persoană sau obiect care împarte / care divide. 2. pl. compas
distanţier. 3. (mat.) divizor. 4. (chim.) separator. 5. (tehn.) piesă de ramificaţie.
dividing [di'vaidin] I. adj. despărţitor; divizor, de divizare, de separare. II. ş. împărţire;
divizare; repartiţie,
dividing crest [~ 'krest] s.v. d i v i d i n g r a n g e ,
dividing head [~ 'hed] s. (tehn.) cap divizor,
dividing line [~ 'lain] s. linie de despărţire, de demarcaţie.
dividingly [divaidirjli] adv. prin împărţire.
divorce case
dividing machine [di'vaidin mo'/im] s. (tehn.) maşină de divizat.
dividing partition [~ pa:'tijbn] s. perete despărţitor.
dividing plate [~ 'plcit] s. (tehn.) disc divizor.
dividing range [~ 'reind3] s. (geogr.) cumpăna apelor, linie de separaţie a apelor.
dividing rule [~ 'ru:l] s. riglă gradată.
dividing screw [~ 'skru:] s. (tehn.) şurub micrometric.
dividing wall [~ 'wo:l] s. (constr.) perete.
dividing wheel [~ 'hwi:l] s. (tehn.) disc divizor.
dividual [di'vidjual] adj. (înv.) 1. separat, deosebit, distinct; împărţit, divizat. 2. scparabil.
dividually [-i] adv. separat.
divination [idivi'nei/pn] s. 1. ghicire, ghicit. 2. prevestire, prorocire; prevedere,
pătrundere. 3. pronostic dibaci / abil (care se realizează).
divinator ['divincit3r] s. ghicitor; profet.
divinatory [di'vinatouri] adj. profetic; prevestitor.
divine [di'vain] I. adj. 1. divin, dumnezeiesc; ceresc; ~ right drept divin. 2. (fam.)
minunat, straşnic, admirabil. II. s. 1. preot; faţă bisericească. 2. teolog. III. vb. A. tr.
1. a ghici, a prezice, a proroci. 2. a presimţi; a ghici, a bănui, a presupune. B. intr. a ghici,
a face preziceri.
divinely [-li] adv. divin, dumnezeieşte; prin puterea divina.
divineness [-nis] s. natură divină.
diviner [-3rJ s. ghicitor; profet.
diving ['daivirj] s. 1. scufundare, afundare; imersiune. 2. (sport) plonjon, săritură în
apă. 3. (av.) picaj. 4. (şl.) furt, pungăşie.
diving bell [~ bel] s. clopot scufundător, clopotul scafandrului, clopot pentru afundare.
diving bird [~ bo:d] s.v. d i v e r (3).
diving board [~ bo:d] s. trambulină.
diving boat [~ bout] s. (mar.) barcă de scafandru.
diving brake [~ 'breik] s. (av.) frână aerodinamică.
diving dress [~ dresj s. costum de scafandru.
diving helmet [~ -helmit] s. cască de scafandru.
diving pump [~ pAmp] s. pompă de scafandru.
diving rudder [~ -rAd3r] s. (av.) cârmă de adâncime, profundor.
diving spider [~ -spaido1"] s. (eiitom.) păianjen-de-apa (Argyroneta aquatica).
diving stage [~ stcid3] s. v. d i v i n g b o a r d .
diving suit [~ sju:t] s. v. d i v i n g d r e s s .
diving turn [~ ta:n] s. (av.) ranversarc, răsturnare.
divinify [di'vinifai] vb. tr. (înv.) v. d i v i n i z e .
divining rod [di'vainin. rod] s. 1. baghetă magică; băţ, nuia (de obicei de salcie sau
alun, despre care se crede că poate indica unde se află apă subterană, metale etc.).
2. (mine) vergea pentru sondaj.
divining staff [~ sta:fj s. v. d i v i n i n g r o d .
divinity [di'viniti] s. 1. divinitate, dumnezeire, natură divină. 2. fiinţă divină; Dumnezeu;
zeitate; zeu; zeiţă. 3. persoană adorabilă. 4. (rel.) Doctor of Divinity (D.D.) doctor în
teologic. 5. facultate de teologie.
divinityship [-/ip] s. divinitate, natură divină.
divinization bdivini'zci/pn, -nai'z-] s. divinizare, zeificare, îndumnezeire.
divinize ['divinaiz] vb. tr. a diviniza, a zeifica, a îndumnezei.
divisibility [diivizi'biliti, -za'bitat-] s. divizibilitate.
divisible [di'vizabl, -zib-] adj. divizibil (şi mat.).
divisibleness [-nis] s. divizibilitate.
division [di'vi33n] s. 1. despărţire, separare; sciziune; divergenţă. 2. împărţire, distribuire,
diviziune, repartizare; ~ of labour diviziune a muncii. 3. (mat.) împărţire; divizare; long
~ împărţire printr-un împărţitor mai mare de 12; short ~ împărţire printr-un împărţitor
mai mic de 13. 4. clasificare; ordin, gen. 5. despărţitură, limită, graniţă. 6. dezbinare;
dezunire; discordie, divergenţă (de păreri); to cause / to bring ~ a provoca neînţelegere
/ ceartă. 7. parte, secţiune, sector; subdiviziune administrativă sau electorală. 8. (mil.)
divizie. 9. (mar.) divizion. 10. (pol.) separare a membrilor unei adunări legislative pentru
a vota; votare; Parliamentary ~ circumscripţie electorală; to carry a ~ a obţine
majoritatea; without a~în unanimitate. 11.(rar) tabel de preţuri, tarif. 12. (ferov.) sector
de cale ferată.
divisional [di'vi^pnsl] adj. 1. divizionar, care se referă la împărţire; fracţionar. 2. (mi/.)
de divizie. 3. de circumscripţie.
divisional area [~ rearia] s. (mii.) sector al unei divizii (din spatele frontului).
divisional court [~ ko:t] s. (jur.) instanţă de apel.
divisional general [~ 'd3ensrpl] s. (mii.) general de divizie.
divisional island [~ 'ailond] s. (drumuri) refugiu, platformă.
divisional surgeon [~ 'saiâşan] s. medic de circumscripţie.
divisionate [di'vi33neit] vb. v. d i v i d e (I).
division mark [di'vi3^n ma:k] s. (mat.) semnul împărţirii.
division plate [~ pleit] s. perete despărţitor.
divisive [di'vaisiv] adj. despărţitor, separator.
divisor [di'vaizar] s. (mat.) divizor; împărţitor.
divisural [di'vizsrpl] adj. v. d i v i s i o n a l .
divorce [di'vo:s] I. s. 1. divorţ, desfacere a căsătoriei. 2. despărţire, ruptură. II. vb. tr.
1. a desface căsătoria între, a pronunţa divorţul (cuiva). 2. a se despărţi prin divorţ de,
a divorţa de; a părăsi (soţia, soţul). 3. a despărţi, a separa, a detaşa; a desface legătura
dintre; to ~ from the soil a despământeni.
divorce [-ci, diivor'sei] s. (jr.) bărbat divorţat.
divorceable [-abl] adj. care se poate despărţi, scparabil.
divorce case [di'vD:s keis] s.v. d i v o r c e s u i t .
Divorce Court
Divorce Court [~ ko:t[ s. (jur.) tribunal de divorţ.
divorcee [<divo:'si:] s. persoană divorţată.
divorcee [di'vo:sei şi pronunţia franceză] s. (Jr.) femeie divorţată.
divorcement [di'vo:smsnt] s. 1. divorţ, anulare a căsătoriei. 2. despărţire, separare.
divorcer [di'vo;sor] s. motiv de divorţ, cauză a divorţului.
divorce suit [di'vo:s ş/u:t] s. (jur.) proces de divorţ.
divorcible [di'vo:sibl, -sib-] adj. v. d i v o r c e a b l e .
divorcive [di'vo:siv] adj. care separă, despărţitor.
divot ['divat] s. (scof.) porţiune de pământ semănată cu iarbă, gazon.
divulgate [di'vAlgeit] vb. ir. (înv.) v. d i v u l g e .
divulgater ]-or] s.v.divulger.
divulgation [idival'gei/an] s. (înv.) divulgare (a uniri secret).
divulge [dai'VAld3, di'v-] vb. tr. a divulga, a da la iveală, a da în vileag.
divulgement [-mant] s. (rar) divulgare (a unui secret).
divulgence [-sns] s. v. d i v u l g e m e n t .
divulger [-o'J s. persoană care divulgă / care dă în vileag.
divvy1 ['dm] adj. (pop.) dumnezeiesc, desăvârşit.
divvy2 (pop.) I. s. 1. lot, parte. 2. (mii.) divizion; divizie. II. vb. tr. a împărţi, a divide.
Dixie f'diksi] s. l.v. D i x i e l a n d . 2 . v . D i x i e l a n d m u s i c .
dixie's, (mil. fam.) 1. mânuită. 2. gamelă.
Dixieland ['diksilaend] s. (folosit ca supranume) statele din sudul S.U.A.
Dixielander ['diksitendor] s. (amer., jazz) muzician care practică stilul Dixieland.
dixieland music ['diksilaend 'mju:zik] s. (amer.) muzică de jazz a albilor din sud,
caracterizată prin improvizaţii ritmice.
Dixie's Land ['diksiz tend] s. v. D i x i e (1).
dixit ['diksit] s. afirmaţie (necontrolată, subiectivă, neîntemeiată etc.).
dixy ['diksi] s. v. d i x i e .
dizen ['daizn] vb. tr. (si to ~ out) (înv.) a împodobi (fără gust), a împopoţona.
dizzily ['dizilij aoV. ameţitor, confuz.
dizziness ['dizinis] s. ameţeală; to be taken with (a) ~a-i veni ameţeala.
dizzy ['dizi] I. adj. 1. ameţit, zăpăcit; năucit; I am ~sunt ameţit, mi se învârteşte capul,
mă clatin. 2. ameţitor. 3. (fig.) nechibzuit, nesocotit; zăpăcit. II. vb. tr. 1. a ameţi, a provoca
ameţeală (cuiva). 2. (fig.) a ameţi, a zăpăci; a năuci; a ului.
do1 [forma tare du:, forme slabe du, do, dj.past. did [did],part. trec. done [dAn] vb.
A. tr. 1. a face, a săvârşi, a executa; a înfăptui, a îndeplini; a făptui, a comite; a pregăti;
to ~ one's best / utmost a face tot ce-i stă în putinţă, a face tot posibilul; to ~ smb.'s
command a îndeplini porunca cuiva; to ~ smb.'s commission a îndeplini însărcinarea
dată de cineva; (sl.) to ~ one's damned best sa« to ~ one's best a face pe dracul în
patru; to ~ one's duty a-şi face datoria; to ~ evil a face rău(l), a face rele, a săvârşi lucruri
rele; to ~ an exercise a face un exerciţiu; (rar) to ~ a fault a face o greşeală; to ~ one's
lessons a-şi face, a-şi pregăti lecţiile; to ~ like for like a face la fel, a proceda la fel,
a plăti cu aceeaşi monedă; by doing nothing we learn to ~ ill lenea este mama tuturor
viciilor; (aprox.) lucrul face sănătate, lenevia tot păcate; to ~ a picture a face / a executa
un tablou; so said, so done; no sooner said than done zis şi făcut; to ~ a sum a face
un calcul / o socoteală; what is done cannot be undone ceea ce s-a făcut nu mai poate
fi desfăcut; mortul de la groapă nu se (mai) întoarce. 2. a face; a întreprinde; a duce,
a purta; to ~ battle a se lupta; a se război, a purta o bătălie; what is to be done? ce e
de făcut? there is nothing to be done nu e nimic de făcut; yet to be done care mai rămâne
de făcut. 3. a face, a aduce; a dovedi, a arăta, a manifesta; a prezenta; a pune în situaţia
(de a fi); a cauza, a pricinui, a prilejui; (înv.) to ~advantage a prezenta avantaje, a aduce
folos; it does you credit îţi face cinste; to ~ a favour a face o favoare sau un serviciu;
to ~ smb. good a(-i) face un bine cuiva; ~ him no harm! să nu-i faci nici un rău! to ~
homage a aduce omagiu / prinos, a cinsti; (înv.) to ~ a message / word a aduce o solie;
you ~me proud mă faci să mă simt mândru; he did me a service mi-a făcut Un serviciu;
(inv.) to ~ obsequious sorrow a ţine doliu; they did you wrong ţi-au făcut o nedreptate,
te-au nedreptăţit. 4. a face, a da, a acorda; a recunoaşte; to ~ a blessing a da binecuvântarea,
a binecuvânta; to ~smb. justice a face dreptate cuiva; a fi drept în judecarea cuiva, a-i
recunoaşte motivele / punctul de vedere etc. 5. a face, a aranja, a pune în ordine, a pune
la punct; a trata; to ~ one's correspondence a-şi face corespondenţa; he does the
home-news for this paper efface cronica ştirilor interne la acest ziar; to ~ one's hair
a-şi face / a-şi aranja părul, a se coafa; to ~a room a face curat într-o cameră. 6. (la forme
trecute: perf. compus, part. tree, etc.) a sfârşi, a isprăvi, a termina, a duce la capăt;
a desăvârşi; (fain.) church is done slujba s-a terminat; how many pages have you done?
câte pagini ai parcurs?; is it done? e gata? ai isprăvit?; when will you have done eating?
când o să isprăveşti de mâncat?; I was not yet done with my exercises nu-mi terminasem
încă exerciţiile; when all is done când va fi terminat totul, la sfârşit. 7. a juca (rolul de),
a interpreta; a face pe; a se preface în; to ~ Hamlet a juca rolul lui Hamlet; to ~ a part
a juca un rol; (sl.) to ~ the agreeable a face pe agreabilul; (sl.) to ~ the polite a face pe
politicosul; to ~ the grandmother over smb. a facepe moralistul cu cineva. 8. a găti,
a prepara, a frige, a coace; to ~ meat a frige carne; the meat is well done / underdone
/ overdone carnea e bine friptă / nefriptă / prea friptă. 9. a face (un drum), a străbate
(o distanţă); we did the five miles in an hour am străbătut cale de cinci mile într-o oră.
10. (fam.) a vizita; a parcurge; a examina, a cerceta; „a face"; to ~the British Museum
a vizita Muzeul Britanic (în întregime); to ~ a country a cutreiera o ţară în lung şi în
lat; to ~ a town a vizita un oraş. 11. (fam.) a trata, a întreţine, a îngriji, a omeni; a hrăni;
a servi; to ~ a man well a întreţine / a hrăni bine un om; they ~ you very well at this
restaurant se mănâncă foarte bine Ia acest restaurant. 12. (sl.) a înşela, a duce, a păcăli,
a trage pe sfoară; I think you have been done cred că ai fost tras pe sfoară; they shan't
~ me twice nu mă mai duc ei a doua oară; he did her out of ten shillings i-a suflat zece
şilingi. 13. to ~ again a preface, a transforma; to ~ away a face să dispară, a spulbera,
288
a înlătura, a îndepărta; he could not ~ away her mistrust nu a putut să-i spulbere
neîncrederea; to ~ away with a desfiinţa, a aboli; this old custom is done away with
acest vechi obicei a dispărut / a fost desfiinţat; he did away with himself şi-a pus capăt
zilelor; to ~ by a trata, a se purta cu; ~ as you would be done by poartă-te aşa cum ai
dori ca ceilalţi să se poarte cu tine; ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face; to ~down a înfrânge,
a învinge, a supune, a subjuga; (sl.) to ~in a) a înşela; b) a omorî; c) a distruge, a dărâma;
d) a obosi; e) a birui, a învinge (în luptă); to ~ into a traduce; done into English în
traducere engleză; to ~ off a) a scoate; b) (amer.) a împărţi, a despărţi (printr-un perete);
to ~ to on a îmbrăca, a pune (o haină); to ~ out a pune în ordine, a aranja, a deretica;
to ~ over a) a reface, a reîncepe; b) a acoperi, a unge, a mânji; to ~a) v. to ~ by;
b) (mai ales fam.) a face, a acorda (cuiva); to ~ unto v. to ~ t o; to ~ up a) a renova,
a reface, a pune în ordine, a aranja; to ~ the house up a repara, a renova casa; to ~ up
one's dress a-şi încheia rochia; he did the hat up like new a făcut pălăria ca nouă;
b) a împacheta, a ambala; done up in brown paper împachetat în hârtie de ambalaj;
c) (mai ales la part. trec.) a obosi peste măsură, a extenua; he is quite done up after
his journey este extenuat după călătorie. ♦ (sl.) to ~ brown a înşela, a duce; (sl.) to ~
smb. proud a flata pe cineva, a-1 face să se umfle în pene.
B. refl. (fam.) a se îngriji (de sine); he does himself well se îngrijeşte de el, are grijă
de persoana lui.
C. intr. 1. a face, a proceda, a se comporta; ~ as you are told fă aşa cum ţi se spune;
~ in Rome as they ~ at Rome poartă-te la Roma aşa cum se poartă cei din Roma,
adaptează-te mediului înconjurător. 2. a îndeplini o faptă / o acţiune / o datorie; a lucra,
a fi activ; ~ or die luptă ori mori; fă ceva valoros ori mori; she was already up and
~ing era deja în picioare / în plină activitate. 3. a face / a o duce l a merge.(bine), a înflori,
a prospera, a reuşi, a avea succes; a se însănătoşi, a se simţi bine; they are ~ing very
well le merge foarte bine, au succes; the invalid is ~ing well bolnavul merge spre bine;
flowers don't ~ in this soil florilor nu le prieşte acest pământ; how ~ you ~? ♦ (formulă
protocolară) (aprox.) încântat de cunoştinţă. 4. a fi potrivit, a conveni, a corespunde
scopului, a fi suficient / satisfăcător; a servi; will that ~? merge? ajunge? e suficient?
that will ~ destul, ajunge, e destul, e bine; this will ~me very well îmi convine de minune,
mă aranjează foarte bine; do you think he.will ~? crezi că va corespunde?; I tried the
key but it would not ~ am încercat cheia, dar nu merge / nu se potriveşte; it would not
~ to ask him now nu face să-1 întrebăm acum. 5. (ln perf. compus) a sfârşi, a isprăvi,
termina; have done! isprăviţi! destul! we'll start as soon as you have done vom porni
îndată ce veţi fi terminat; have you done with that paper? mai aveţi nevoie de acest
ziar? 6. to ~ for a îngriji, a face gospodărie; Mrs. S does for the old don d-na S. ţine
gospodăria bătrânului profesor; to ~ for oneself a se lipsi de ajutorul celorlalţi; to ~ by
a trata, a se purta cu; to ~ with a) a fi mulţumit cu, a fi satisfăcut de; (glumeţ) I could
~ with another glass n-ar strica încă un păhărel; b) a răbda, a suporta, a tolera, a se mulţumi
cu; I can't ~ with him nu mă împac cu el; she can ~ with a cup of milk for her supper
se mulţumeşte cu o cană de lapte seara; to ~ without a se lipsi de; he can't ~ without
his pair of crutches nu se poate lipsi de cârje. <■ to have smth. to ~ with a avea de
a face cu, a avea un amestec în; it is as good as done e ca şi făcut; nothing doing nu-i
nimic de făcut; nimic nu merge.
D. aux. 1. (serveşte la conjugarea formelor interogative si negative a verbelor la prezent
si past) did you know his name? îi ştiai numele? I ~ not speak French nu vorbesc
franceza; he did not think so nu era de această părere; ~ not hesitate! nu şovăi! don't
be afraid! nu-ţi fie teamă!; (fam.) I didn't have time n-am avut timp. 2. (folositpentru
a accentua, a insista, a întări, a scoate în evidenţă ideea exprimată de un alt verb); a) (la
prezent si past, forma afirmativă) I ~ wish he could come ţin foarte mult să poată veni;
I did say so and I ~ say so now aşa am spus şi spun asta şi acum; b) (la imperativ) ~
tell me! te rog spune-mi!; ~be quiet staţi, vă rog, liniştiţi; c) (pentru a sublinia contrastul
cu ceea ce s-a afirmat anterior) but I did see him totuşi l-am văzut; strange as you
may think it, she did weep oricât ţi s-ar părea de curios, totuşi a plâns; d) (pentru a
scoate în evidenţă un pronume intercalat) ~you go rather du-te tu mai degrabă. 3. (folosit
în inversiuni) rarely does it happen that rar se întâmplă ca; not only ~ they blame
him nu numai că îl mustră. 4. (înv. poetic, cu valoare expletivă) then over all his long
red cloak he manfully did throw apoi, cu o eleganţă bărbătească, aruncă peste toate
lunga sa pelerină roşie. 5. (înlocuieşte un alt verb care a fost menţionat înainte, pentru
a evita repetarea acestuia) a) (verbul se repetă în limba română) she loved him more
than he did her ea 1-a iubit mai mult decât o iubea ci; b) (verbul nu se repeta în limba
română) he works as much as you —munceşte tot atât de mult ca tine; c) (verbul do
se traduceai „a face") he promised to come and I hope he will ~so a promis să vină
şi sper că o va face; if you want to tell him ~ it now dacă vrei să-i spui, fă-o acum.
6. (înlocuieşte un predicat si un complement direct) if you saw the truth as clearly as
I ~ dacă ai vedea adevărul tot aşa de clar cum îl văd eu; he likes fishing and so ~ I lui
îi place pescuitul şi mie de asemenea. 7. (ca formă eliptică a imperativului) may I come
tomorrow? Do! pot să viu mâine? Da, vino!; I am tempted to accept. Don't! Sunt tentat
să accept. Nu accepta! 8. (ca răspuns afirmativ sau negativ la o întrebare) ~you think
he will come? I don't. Crezi că va veni? Nu (cred); Did you meet her? I did. Ai
întâlnit-o? Da. 9. (în întrebări disjunctive) nu-i aşa? he learns well, doesn't he? învaţă
bine, nu-i aşa? he doesn't learn well, does he? nu învaţă bine, nu-i aşa?
do2 pi. dos, do's [du:z] s. 1. (sl.) înşelătorie, şarlatanie, escrocherie. 2. (fam.) întâmplare,
fapt, eveniment; (glumeţ) petrecere, chef; we've got a ~ on tonight avem o petrecere
astă seară. 3.pl. participaţie, parte; fair do's parte / împărţeală dreaptă. 4. (fam.) ordin,
dispoziţie. 5. (austral, sl.) succes.
do3 [dou] s. (muz.) (nota) do.
doable [rdu:3bl] adj. care se poate face.
do-all ['du:o:l] s. (fam.) meşter la toate, factotum.
doat [dout] vb. intr. v. d o t e .
289 does

doaty ['douti] adj. (amer.) (despre lemne: stejar, fag, mesteacăn etc.) anormal colorat doctor solution ['dokts S3'lu:/pn] s. (chim.) proba doctor, plumbit de natriu.
din cauza unui început de putrezire. doctor's stuff [~z stAf] s. doctorie, medicament.
dobbin ['dobin] ş. cal (de tracţiune). doctress ['doktris, -res] s.v. d o c t o r e s s .
dobby ['dobi] s. 1. prost, nătâng; zaharisit, ramolit, bătrân care a dat în mintea copiilor. doctrinaire ['doktri'neor] (fr.) I. s. doctrinar, teoretician; ideolog; persoană care aplică
2. (text.) mecanism cu iţe. o teorie în mod dogmatic şi pedant. II. adj. doctrinar; teoretic; nepractic.
dobie ['doubi] s. (constr.) 1. cărămidă nearsă; chirpici. 2. construcţie din chirpici. doctrinal [dok'traind, 'doktrin-] adj. referitor la o doctrină, dogmatic.
dobule ['dobju:l] s. (iltt.) clean (Leuciscus cephalus). doctrinally [dok'trainali] adv. prin doctrină; prin învăţătură.
doc [dok] s. (prese, de la d o c t o r,fam.) doctor. doctrinarian [idoktri'neorion] s., adj. v. d o c t r i n a i r e .
docent [dou'sent, 'douspnt] s. (amer.) docent. doctrinarity [idoktri'neariti] s. concepţii doctrinare înguste.
docile ['dousail, 'dos-] adj. 1. înţelegător; docil, supus, blând. 2. (despre materie) uşor doctrine ['doktrin] s. 1. învăţătură, doctrină, precepte. 2. credinţă, dogmă; evanghelie.
de lucrat; suplu; pliant. doctrinist [-ist] s. adept orb al unei doctrine.
docilely [-li] adv. docil. document l'dokjumcnt] I. s. document, act, piesă de dosar; ectificat; legal ~ act autentic;
docility [dou'siliti] s. docilitate, supunere; blândeţe. ~s of title titluri de proprietate; (jur.) ~s pertaining to the case before the court dosar;
dock1 [dok] s. (bot.) plante din genul Rumex; măcriş (Rumex acetosa); ştevic (Rumex to draw up a ~ a redacta un document. II. vb. tr. 1. a dovedi prin acte; 2. a documenta.
alpinus). 3. a aduce dovezi pentru / în favoarea (cu gen.) sau împotriva (cu gen.).
dock 2 1, s. 1. doc, bazin (al unui port); floating ~ doc plutitor; wet ~ doc cu apă; dry documental [idokju'mentl] adj. v. d o c u m e n t a r y (I).
~doc (de) uscat, bazin de radub; (fam.) in dry ~fără lucru. 2. (amer. fam.) port. 3. (amer. documentary [>dokju'mcnt.7ri] I. adj. documentar. II. s. film documentar; full-length
mii.) spital. 4. pi. ansamblul unui port cu bazine, cheiuri, docuri etc. sau (uneori) şantier ~(film) documentar de lung metraj.
de construcţii navale. 5. (ferov.) cap de linie, staţie finală. 6. (ferov.) platformă de încărcare. documentary feature [~ 'fi:t/ar] s. (cin.) documentar artistic.
O. vb. tr. (mar.) 1. a duce, a băga (un vas) în doc (pentru reparaţie); a acosta. 2. a andoca. documentation fdokjumen'tei/sn. -man-] s. 1. documentaţie; documentare; confirmare
3. a cupla. a unor acte / documente. 2. (mar.) înzestrare a vasului cu documente.
dock3 s. boxa acuzatului; in the ~ pe banca acuzaţilor. dod [dod] s. (amer. fam.) ~ burn / drat / rot it! la naiba! la dracu!
dock4 I. s. 1. partea cărnoasă a cozii unui animal. 2. ciot de coadă. II. vb. tr. 1. a dodder1 fdoda1"] s. (bot.) torţei (discuta); true / lesser ~ borangic, barba-dracului
reteza coada (cu gen.). 2. a scurta, a tunde scurt (părul). 3. (fig.) a tăia, a reduce; a lipsi (Cuscuta epithymum).
de, a priva; to ~ the wages a reduce salariile; (jur.) to ~ the entail a retrage o dispoziţie dodder2 vb. iutr. 1. a tremura (de slăbiciune, de bătrâneţe). 2. a se clătina, a nu se
restrictivă pentru numirea unui succesor. putea ţine pe picioare. 3. to ~ along a şchiopăta.
dockage1 [-id3J s. (mar.) 1. timpul cât stă un vas într-un doc. 2. taxă pentru folosirea doddered fdodad] adj. 1. (despre pomi) fără ramuri; fără vârf, ciuntit, retezat. 2. acoperit
docului, taxă de andocare. de plante parazite (mai ales de torţei). 3. slab, plăpând; debil,
dockage2 s. reducere, micşorare, tăiere. dodder grass ['dodo gra:s] s. (bot.) tremurătoare (Briza media).
dock cress ['dok kres] s. (bot.) zgrăbunţică, iarbă-dc-zgaibă (hapsâna communis). doddering ['dodorirj] adj. v. d o d d e r y .
dock dues [~ dju:z] s. v. d o c k a g e 1 (2).
r dodder seed ['doda si:d] s. (bot.) Iubit, gălbenuş, oul-inului (Camelina sativa).
docker ['doko ] s. 1. docher, muncitor în docuri / în port; hamal în port. 2. persoană
doddery ['dodari] adj. 1. nesigur pe picioare, şovăitor, tremurător. 2. senil, slab de minte.
care trăieşte în preajma docurilor.
doddipoll ['dodipoul] s. (fam.) prostănac, găgăuţă, cap sec.
docket ['dokit, amer. şi -ct] I. s. 1. (jur.) rol (al proceselor de judecat). 2. registru,
doddy ['dodi] s. (scot.) vacă ciută.
opis de hotărâri. 3. etichetă; fişă, andosanient, i/ulicândpe scurt conţinutul unui document,
doddypoll ['dodipoul] s. v. d o d d i p o l l .
a! unui colet; (ec.) foaie de expediţie, scrisoare de trăsură. 4. chitanţă de plata a taxelor
dodecagon [dou'dekagon] s. (geom.) dodecagon.
vamale. II. vb. tr. 1. (jur.) a înregistra (o hotărâre judecătorească), a consemna în registru.
2. a eticheta, a face o adnotaţie pe un document / scrisoare etc., a înregistra pe o fişă dodecagonal ['doude'kasgand] adj. (geom.) dodecagonal.
(conţinutul unui document, al unui colet etc.). dodecahedron ['doudika'hedrpn, -'hi:d-] s. (geom.) dodeeaedru.
dodecapetalous [dou.deka'petalas. 'doudika'p-] adj. (bot.) dodccapetal, cu douăsprezece
dock glass ['dok gla:s] s. pahar mare pentru degustat (vinuri etc.).
petale.
docking ['dokirj] s.v. d o c k 2 (II).
docking block [~ blok] s. (mar.) doc de chilă. dodecasyllabic [dou.dekasi'lasbik, 'doudika-J adj. dodecasilabic. din douăsprezece silabe.
dodecasyllable [dou'dekasi'labl, doii'dcks'sibbl] s. 1. cuvânt dodecasilabic 2. (metr.)
dockize ['dokaiz] vb. tr. a construi docuri în.
dockmaster ['dokma:stor] s. (mar.) căpitan de doc. vers dodecasilabic, alexandrin.
dock rat ['dok rast] s. (amer.) vagabond care doarme prin docuri. dodecatemorion [douidekati'mo:rian. idoudeka-] ş. (rar) 1. a douăsprezecea parte
docksman ['doksman],pl. docksmen [~] s.v. d o c k e r (1). dintr-un cerc. 2. (astrologie) una dintre cele douăsprezece case ale zodiacului.
dock warrant ['dok iWo:rant] ş. (ec, mar.) recipisă de andocare. dodfetched ['dodfet/t] adj. v. d o d g a s t e d .
dock worker [~ iW3:kar] s. (muncitor) docher. dodgasted ['dodga:stid, -gass-] adj. (pop.) blestemat, afurisit.
dockyard [~ju:d] s. 1. (mar.) ansamblu de docuri, antrepozite, şantiere pentru construirea dodge [dodj] I. vb. A. iutr. 1. a se da în lături, a sări în lături, a se feri (de o lovitură),
şi repararea vaselor; şantier naval; arsenal naval. 2. (amer.) şantier. a evita un obstacol / un pericol; to ~ through the traffic a se strecura printre vehicule.
dockyardman ['dokja:dmon], pi. dockyardmen [-men, -man] s. muncitor dintr-un 2. a tergiversa; a se codi, a se sustrage, a se eschiva. 3. to ~ round /about behind a ocoli.
arsenal naval. a se strecura în spate. B. tr. 1. a evita, a ocoli, a căuta să scape de, a se feri de; to ~
doctor fdokta1"] I. s. 1. doctor, medic; woman ~ doctoriţă; to call in the ~ a chema military service a se eschiva de la serviciul militar; to ~ a question a eluda o întrebare.
medicul; to be under the ~ a fi sub îngrijire medicală, a urma un tratament medical; 2. a încurca, a dejuca. 3. a-şi bate joc, a înşela, a duce. 4. a mişca (un obiect) încoace şi
(5l.) to put the ~ on smb. a înşela / a păcăli pe cineva. 2. doctor (deţinător al unui titlu încolo. II. s. 1. săritură în lături, mişcare laterală bruscă (pentru a evita o lovitură). 2. truc,
universitar); ~ of science (D. Se.) doctor în ştiinţe; ~ of medicine (M.D.) doctor în şiretlic, chichiţă, şmecherie; to be up to all the ~s a) a cunoaşte toate trucurile etc.;
medicină. 3. (înv.) învăţat, cărturar; ~s differ / disagree părerile savanţilor sunt împărţite. b) a cunoaşte toate ungherele. 3. (fam.) invenţie, truc ingenios; expedient, procedeu, mijloc;
4, (fam.) bucătar (pe un vas sau într-o tabără). 5. (tefut.) mecanism auxiliar; orice a good ~ for remembering names un bun procedeu pentru a-şi aduce aminte numele;
mecanism care ajută să uşureze munca omului. 6. (telm.) răzuitor; adaptor; racletă, crater. he put me up to that ~ el mi-a indicat acest mijloc, mi-a dat această idee.
7, (el.) clcctrod-burete. 8. muscă artificială (pentru pescuitul cu undiţa). II. vb. A. tr. dodger [-ar] s. 1. om dibaci, abil, şiret, şmecher, om pe care nu poţi conta. 2. (amer.)
l.a trata, a da îngrijire medicală (cuiva), a da medicamente (cuiva); to ~ a patient a anunţ, reclamă. 3. (amer.) turtă de mălai. 4. s. mic automobil electric, automobil electric
trata un pacient. 2. (rar) a conferi titlul de doctor (cuiva). 3. a repara la repezeală, a drege; în miniatură (diu parcurile de distracţii).
a doftorici. 4. (fam.) a falsifica (documente), a boteza (vinul). 5. a castra (un motan). B. rejl. dodgery [-ari] s. v. d o d g e (II, 2).
a se trata, a lua medicamente. C. iu/r. (fa/u.) 1. a practica medicina. 2. a fi bucătar (pe dodgy [-i] adj. 1. ager, abil, dibaci, iscusit. 2. viclean, necinstit. 3. (despre un mecanism
un vas sau într-o tabără). etc.) ingenios.
doctoral ['doktorsl] adj. 1. de doctor; doctoral; doctoricesc; 2. (imiv.) de doctorat. dodipate ['dodipcit] s. v. d o d i p o l 1.
doctorally ['doktorali] adv. (rar) ca un doctor; doctoral; doctoriccştc. dodipoll ['dodipoul] s. v. d o d d i p o l l .
doctorand ['dokto'rasnd] ş. doctorand, candidat la doctorat. dodo1 fdoudou] s. (înv.) cântec de leagăn.
doctorate fdoktsrit] s. doctorat. dodo2 s. (omit.) 1. pasărea dodo (Raphus cucullatus); (fam.) (as) old as the ~ bătrân,
doctoress f'doktaris, -res] s. 1. doctoriţă. 2^soţie de doctor. 3. (femeie) doctor fîu ştiiuţe de pe vremea lui Adam Babadam. 2. (si.) nătâng, tontălău.
etc.). dodoism ['doudouizpm] s. (fa/u.) tâmpenie, prostie.
Doctor Fell ['dpkta 'fel] s. (fam.) persoană care provoacă o antipatie involuntară si dodsey ['dodzi] s. (si.) 1. muiere, femeie. 2. iubită.
inexplicabilă. doe [dou] ş. (zool.) 1. căprioară, ciută. 2. femelă a unor animale ca iepurele de câmp
doctorial [dok'to:riol] adj. v. d o c t o r a l . si de casă, dihorul, şobolanul, şoarecele.
doctoring ['doktarirj] s. 1. îngrijire (dată cuiva). 2. (fam.) profesie de doctor. doer ['du(:)3r] s. 1. executant. 2. om de acţiune; talkers are no good ~s cei care ştiu
doctorization [doktari'zei/sn, -rai'z-] s. acordare a titlului de doctor. să vorbească frumos nu strălucesc prin fapte. 3. (mai ales în cuvinte compuse) făcător,
Doctors' Commons ['doktoz 'komanz] s. pi. (înv.) colegiul doctorilor în drept civil din autor; an evil ~ sau a wrong ~ un răufăcător, un vinovat. 4. (scaţ.) persoană împuter­
Londra. nicită, procurist, agent. -0- a bad ~ plantă care creşte sau înfloreşte insuficient; a good
doctor's degree [~ di'gri:] s. doctorat (ca titlu). ~ plantă care creşte sau înfloreşte din abundenţa.
doctorship ['dokto/ip] s.v. d o c t o r a t e . does [forma tare dAz; forme slabe daz, dz| persoana a 3-a sg. prezent de la d o1.
doeskin
doeskin ['douskin] s. 1. piele de căprioară, antilopă. 2. ţesătură de lână care imită
antilopa; piele de drac.
doesn't ['dAznt] prese, de la d o e s not.
doest [rdu(:)ist] (înv.) persoana a 2-a sg. prezent de la do 1 .
doeth [dA<3] (înv.) persoana a 3-a sg. prezent de la d o2.
doff [dof| vb. tr. 1. a da jos, a scoate (pălăria, Itaina). 2. a se lăsa de, a părăsi, a renunţa
la («n obicei etc.).
doffer ['dofar[ s. (text.) cilindru perietor.
dog [dog] I. s. 1. câine (Caniş familiaris); Alpine / St. Bernard ~ (câine) St. Bernard;
(fig.) dead ~ lucru prost / bun de aruncat; (amer. fam.) hot ~s un fel de cântaţi calzi
asemănători cu erenvurştii; (amer.) hot ~! straşnic, pe cinste!; mad ~ câine turbat; pug
~ câine mops; spotty ~ budincă cu stafide; sporting ~ câine de vânătoare; top ~a) câine
care a ieşit victorios în luptă; b) cel care e stăpân pe situaţie, partea învingătoare; true-bred dogged ['dogid] adj. 1. încăpăţânat; dârz, tenace, perseverent; it's ~ that does it cu
~câine de rasă; under ~ a) câine învins; b) învinsul, partea învinsă; a ~ in the manger
un om invidios; ~s of war grozăviile sau urmările războiului; (prav.) if the old ~ barks
he gives counsel sfatul bătrânilor trebuie ascultat; (fam.) what the ~s has become of...?
ce naiba s-a întâmplat cu?; beware of the ~! câine rău! feriţi-vâ de câine!; to blush like
a black / blue ~ a nu roşi deloc; to die like a ~ a muri ca un câine; (prov.) a hungry ~
will eat a dirty pudding foamea e cel mai bun bucătar; (prov.) ~s do not eat ~s corb
la corb nu-şi scoate ochii; (prov.) a scalded ~ fears cold water cine s-a fript cu ciorbă
suflă şi-n iaurt; (prov.) give a ~a bad name and hang him! a ponegri înseamnă a omorî;
(fig-) to give / to throw to the ~s a arunca la câini, a da la gunoi; a arunca pe fereastră;
to go to the ~s a ajunge în mizerie, a se duce de râpă; to have a ~ in one's belly a fi
supărat / necăjit sau posomorât; to have a black ~ a fi prost dispus; (prov.) every ~ (if
not hanged) has his day va răsări soarele şi pe uliţa noastră; toate îşi au timpul lor; to help
a lame ~ over a stile a ajuta pe cineva la nevoie; (fam.) to lead a ~>s life; to lead a ~
of a life a duce o viaţă de câine; let sleeping ~s lie a) (prov.) nu trezi leul care doarme;
lasă-i pe duşmani să doarmă; b) de ce să vorbim despre asta? (despre chestiuni neplăcute
etc.); to lie like a ~ a nu mişca; to live like cat and ~ a trăi precum câinele cu pisica;
Iove me, love my ~ dacă mă iubeşti, iubeşte tot ce e al meu; to play/ to belike the~
in the manger a fi invidios, a nu mai putea de invidie; (fam.) it rains cats and ~s plouă
cu găleata; to run away like a ~ with a kettle at his tail a o zbughi, a o tuli; to send
smth. to the ~s a toca ceva, a nu mai lăsa nimic din ceva; (fam.) to slink off like a whipped
~ a o şterge cu coada între picioare; (fam.) take the hair of the ~ that bit you mai bea
ca să-ţi vii în fire; you can't teach an old ~ new tricks ce nu se învaţă la tinereţe nu se
mai învaţă la bătrâneţe; (fam.) it isn't fit to turn a ~out nu-ţi vine să dai un câine afară
(pe o vreme ca asta). 2. mascul la unele animale ca lupul, vulpea etc. 3. (fam.) individ,
tip, om, băiat (cu anumite calităţi sau defecte, după epitet); a gay / jolly ~ un băiat de
viaţă; a lucky ~ un norocos; a sly ~ un şmecher, 6 vulpe bătrână; a surly ~ un arţăgos;
a lazy ~ un leneş, un puturos; a dirty / nasty ~ un om demn de dispreţ, un porc de câine.
4. v. a n d i r o n. 5. the Dog (astron.) Sirius (constelaţie); the Greater Dog, the Lesser
Dog Câinele Mare, Câinele Mic. 6. (lehn.) piedică, declic, clichet; gheară; dinte; unealtă
de scos cuie; cârlig. 7. pi. (fam.) picioare. 8. (constr.) scoabă, crampon. 9. (electr.) fişă,
jack. 10. mâner. II. vb. A. tr. 1. a urmări, a merge pe urma (cu gen.); a se ţine pe urmele
(cu gen.); to ~smb.'s foot-steps a urmări / a fila pe cineva pas cu pas. 2. (fig.) a persecuta,
a urmări. 3. a prinde, a agăţa, a fixa (cu o menghiim etc.). 4. (mar.) to ~ down a fixa,
a lega. B. intr. 1. (amer. si.) a fugi, a o lua la sănătoasa. 2. (fam.) a minţi.
dogana [da'ga:na[ s. (ital.) vamă.
dog ape ['dog eip] s. (zool.) babuin (Papio babuin).
dogaressa ['douga'resa] s. soţie de doge.
dogate ['dougeit] s. rang de doge.
dog-bane ['dogbein] s. v. d o g ' s b a n e .
dog bee [~ bi:] s. (entom.) trântor.
dogberry ['dogberi, -bari] s. (bot.) boabe de sânger (Comus sanguinea).
Dogberry s. funcţionar conştiincios, dar prost şi guraliv (după numele unui personaj
din comedia lui Shakespeare „Mult zgomot pentru nimic").
dogberry tree [~ tri:] s. v. d o g w o o d .
dog-biscuit ['dog.biskit] s. biscuit special pentru hrana câinilor.
dog boit [~ boult] s. (te/m.) şurub rabatabil.
dog box [~ boks] s. compartiment pentru câini într-un vagon de marfă.
dog-brier [~<braiar] s. v. d o g - r o s e .
dog-cart [~ka:t] s. docar.
dogeatcher ['dogikstfa'] s. hingher.
dog-cheap ['dog tfi:p] adj. foarte ieftin, de pomană, degeaba.
dog clutch [~ klAt/1 s. 1. (lehn.) cuplaj cu dinţi. 2. (auto) ambreiaj cu gheare.
dog-collar [-.kola'] s. 1. zgardă. 2. (sl.) guler drept / înalt.
dog cook [~ kukj s. (rar) bucătar.
dog-days [~deiz] s. pl. cele mai călduroase zile din an; zăduf, caniculă, zilele lui Cuptor. pe un ton autoritar, sentenţios. B. tr. a afirma (principii etc.) ca dogme.
dog derby [~ da:bi] s. (canad.) întrecere de sănii cu câini.
dog driver [~ idraivar] s. 1. (tehn.) cârlig, clichet, agăţător. 2. (canad.) conducător de
sanie trasă de câini.
dog-durned [~da:nd] adj. (pop.) al naibii, al dracului.
doge [doud3] s. (ist.) doge.
dog-ear ['dogia'] vb. tr. a îndoi colţurile (paginilor de carte).
dogeship ['doud3/ip] s. v. d o g a t e .
dogface ['dogfeis] s. (amer. fam.) infanterist, pifan.
dog-faced [~feist] adj. cu faţă de câine.
dog-faithful [~'fci8f«l] adj. credincios ca un câine.
dog fall [~ fo:l] s. cădere în care ambii luptători ating pământul deodată.
dog-fancier [~.fa;nsiar, -sjar] s. amator / crescător sau negustor de câini.
290
dog-fennel [~ifenal] s. (bot.) romaniţă-puturoasă, mărarul-câinelui, muşeţel-prost
(Antliemis cotula).
dog-fight [~ fait] s. 1. luptă de câini. 2. (fam.) încăierare generală. 3. (av.fam.) luptă
aeriană foarte strânsă în care avioanele inamice se atacă fără discernământ,
deschizând focul fiecare asupra celorlalte.
dog finder [~ ifaindar] s. (glumei) hoţ de câini.
dogfish [~fif] s. (i/u.) câine-de-mare, nume generic dat diferitelor specii de rechini
mici (Squalus acanthias, Cynias caniş s.a.).
dog-fly [~ fiai] s. (entom.) specie de muscă (Musca canicularia).
dog-foolish [~ifu;Ii/] adj. (pop.) bătut în cap, prost de dă în gropi.
dog-footed [~.futid] adj. cu labe de câine.
dog-fox [~ifoks] s. (zool.) 1. vulpoi. 2. vulpe galbenă (Vulpes corsac).
răbdarea treci marea. 2. rău, ticălos, perfid. 3. ursuz; supărat.
doggedness [-nisj s. încăpăţânare, îndărătnicie.
dogger ['dogo'] s. 1. (mar.) vas olandez de pescuit cu două catarge. 2. (geol.) jurasic
mijlociu. 3. (austr.) vânător de câini dingo.
doggerel ['dogsral, -ril] I. s. versuri de calitate inferioară / triviale I cu versificaţie
neregulată. II. adj. (despre o poezie) burlesc, trivial, prost.
doggerelizer [-aizar] s. (rar) autor de versuri triviale / proaste; poetastru.
doggery ['dogari] s. 1. caracter josnic, purtare josnică; mârşăvie, ticăloşie. 2. (fam.)
absurditate, prostie.
doggess ['dogis] s. (rar) căţea.
dogget ['dogit] s., vb. tr. v. d o c k e t.
doggie ['dogi] adj., s. v. d o g g y .
doggish ['dogi/] adj. 1. câinesc. 2. (rar) uşor iritabil, arţăgos. 3. (fam., despre moda)
ţipător, vulgar.
doggishness [-nis] s. iritabilitate, arţag.
doggo ['dogou] a«V. (sl.) to lie ~ a face pe mortul în păpuşoi; a sta la pândă.
dog gone ['dog gon] inter/, (amer. pop.) la dracu! la naiba!
dog-grass [~gra:s] s. (bot.) pir-pădureţ (Agropyron caninum).
doggrel ['dogral] s., adj. v. d o g g e r e l .
doggy ['dogi] I. adj. 1. de câine, câinesc. 2. amator / iubitor de câini. II. s. căţel, căţeluş.
doggyness [-nis] s. (rar) dragoste pentru câini.
dog head ['dog hed] s. (mii.) percutor (la tun).
dog-headed [~.hedid] adj. cinocefal,cap de câine.
dog-hearted [~.ha:tid] adj. câinos, hain, cu inimă de piatră.
dog hole [~ houl] s. 1. coteţ /cuşcă pentru câini. 2. cameră foarte mică şi sărăcăcioasă,
chichineaţă.
doghood ['doghudj s. (fam.) câini.
dog-house [~haus] s. 1. v. d o g - k e n n e l . 2. (amer. fam.) dizgraţie; to be in the ~
a fi (trecut) pe linie moartă, a nu mai fi la modă. 3. (amer. teatru) teatru îii care se prezintă
o piesă cu titlu de încercare înainte de a fi pusă pe afişul wuti mare teatru de pe Broadway.
4. (fam.) ţinere din scurt a unui soţ; to be in the ~ a fi ţinut din scurt de către soţie.
5. cămăruţă. 6. (mar.) cabină mică (pe un iaht).
dog-hutch f-lut/]s.v. d o g - k e n n e l .
dogie ['dougi] s. (amer.) 1. viţel fără mamă. 2. animal de proastă calitate.
dog-in-a-blanket ['dogino'bUerjkit] s. im/el ae budincă cu marmeladă, ruladă cu stafide.
dog-in-the-mangerish ['doginaa'majngarif] adj. (rar) pizmaş, invidios.
dog keeper [dog ,ki:par] s. îngrijitor de câini.
dog-kennel [~ikenal] s. coteţ / cuşcă pentru câini.
dog-Latin [~'laetin, V-] s. (mai ales scol.) latină incorectă; jargon care imită latina.
dog lead [~ li:d] s. lanţ / curea de care e legat câinele.
dogleg fence ['dogleg fens] s. (amer.) gard în zigzag.
dog licence [~ daisans] s. adeverinţă de înregistrare a unui câine, permis pentru a ţine
un câine.
doglike f'doglaik] I. adj. (ca) de câine; ca un câine; to lead a ~ life a duce o viaţă de
câine. II. adv. ca un câine.
dogma ['dogmo],pl. dogmas [-z] sau dogmata [-ta] s. dogmă; doctrină; teorie.
dog-mad ['dognifed] adj. turbat.
dog man [~ maîn] s. îngrijitor de câini.
dogmatic [dog'maitik] adj. 1. dogmatic. 2. autoritar; sentenţios; pedant.
dogmatically [-oli] adv. dogmatic, autoritar.
dogmaticalness [-olnis] s. caracter dogmatic, mod de a gândi dogmatic.
dogmatieian [idagnia'tijan] s. (rar) v. d o g m a t i S t.
dogmatist [dog'mstiks] s. pl. (folosit ca sg.) dogmatică; teologie dogmatică.
dogmatism ['dogmatizam] s. dogmatism.
dogmatist ['dogmatist] s. dogmatist.
dogmatize ['dogmataiz] vb. A. intr. 1. a dogmatiza, a face afirmaţii apriorice. 2. a vorbi
dogmatizer [-ar] s.v. d o g m a t i s t .
dog muzzle ['dog ,nuzl] s. botniţă. i
dog-nail [~neil] s. (tehn.) piron.
r
do-gooder [.dU:'guda ] s. (peior.) binefăcător.
do-goodery [idu:'gudari] s. (peior.) act(e) de caritate.
dog otter [~ ota r ] s. (zool.) vidră, lutră (mascul - hâtra vulgaris).
dog pack [~ pa;k] s. (canad.) samar pentru câine.
dog-parsley [~.pa:sli] s. v. d o g ' s p a r s l e y .
dog pig [~ pig] s. purcel de lapte.
dog-poison [~rpoizn] s. v. d o g ' s p a r s l e y .
dog race [~ reis] s. (canad.) întrecere de sănii cu câini.
dog-ray [~rei] s. v. d o g f i s h.
291
dog-rose [~rouz] s. (bot.) răsură, măceş, rujă, trandafir sălbatic (Rosa canina).
dog's age ['dogz eid3] s. a ~ multă vreme, o veşnicie.
dog's bane [~ bein] s. (bot.) 1. chendâr (Aţx)cynum veneium). 2. omag (AconiUun sp.).
dog's berry [~ beri] s. v. d o g - b e r r y .
dog's cabbage [~ .ka;bid3] s. (bot.) trcpădătoare, buruiană câinească (Mercurialis
annua).
dog's chance [~ t/a:ns] s. not a ~ nici cea mai mică şansă, nici un pic de noroc.
dog's death [~ dc6] s. moarte de câine; moarte ruşinoasă.
dog's-ear [~ior] I. s. îndoitură a colţului unei pagini. II. vb. tr. a îndoi colţul (unei
pagini).
dog's-fennel [~-fenpl] s. v. d o g - f e n n e l .
dog's-grass [~ gra:s] s.v. d o g - g r a s s .
dog shift ['dog /ift] s. schimb de noapte.
dog shore [~ /o:r] s. (/Har.) tălpi de lemn pentru lansarea unui vapor în apă.
dog show [~ /ou] ş. 1. expoziţie de câini. 2. (amer. teatru) piesă prezentată cu titlu
de încercare.
dogskin ['dogskin] s. piele de câine.
dog's lady ['dogz ileidi] J. v. d o g ' s w i f e .
dog sleep ['dog sli:p] s. somn uşor / întrerupt / iepuresc.
dog's letter ['dogz rletor] s. denumire veche a literei R.
dog's-meat [~mi:t] s. 1. carne (de obicei de cal) pentru hrana câinilor. 2. mortăciune.
dog's nose [~ nouz] s. amestec de bere cu gin.
dog's-parsley Hposli] ş. (bot.) patrunjclul-câinelui (Aethusă cynapium).
dog spike ['dog spaik] s. (ferov.) crampon (de şină).
dog's-tail Meii] s. (bot.) 1. pieptănariţa, iarba-câinelui (Cynosurus sp.). 2. Dog's Tail
(astron.) Carul Mic, Ursa Mica.
Dog-Star ['dogsta:r] s. (astron. fam.) Zorilă, Luceafărul din zori, Sirius.
dog's-tongue ['dogztAn] s. (bot.) arăriel, limba-câinelui (Cynoglossum officinale).
dog's-tooth ['dogztu:0[ s. (bot.) 1. pir-gros, iarba-câinelui (Cyuodon dactylon). 2. cocoşei,
dintele câinelui (Erythronium dens-canis).
dog's-tooth grass [~ 'gra:s] ş. (bot.) pir pădureţ (Agropyrum caninum).
dog's-tooth violet [~ 'vaiolit] s. v. d o g ' s t o o t h (2).
dog's wife ['dogz waif] s. (pop.) căţea, femeie ordinară.
dog tag ['dog taeg] s. 1. medalion prins de zgarda unui câine, cu numele şi adresa
proprietarului. 2. (amer. si.) plăcuţă de' identitate (purtată la gât de militari).
dog-tired ['dog'tabd] adj. obosit ca un câine, frânt de oboseală.
dog-tooth [~tu:0], pl. dogteeth [-te:G] s. 1- canin 2. (arhit.) ornament arhitectonic al
stilului gotic englez, format din patru frunze, care pornesc dintr-un punct central.
dogtooth violet ['dogtu:G 'vablit] s. (bot.) cocoşei (Erythronium dens-canis).
dog town [~ tăun] s. (amer.) colonie de câini din / de prerie.
dogtree [~tri:] s. v. d o g w o o d .
dogtrot [~trot] s. trap uşor, buiestru.
dog-violet [~.vablit] s. (bot.) viorea sălbatică (Viola canina).
dogwagon [~.wasg3n] s. (amer.) bufet ambulant unde se vând hot d o g s .
dog-watch [~wot/[ s. (mar.) jumătate de cart (de la orele 16 la 18 şi de la 18 la 20).
dog-weary [~rwiori] adj. frânt de oboseală,
dog wheat [~/iwi:t] s. v. d o g - g r a s s .
dog whip [~ hwip] s. cravaşa.
dog-wolf ['dogwulfl.pi. dog-wolves [-wulvz] s. (canad.) lup (mascul) adult,
dogwood ['dogwud] s. (bot.) sânger (Cornus sanguinea).
doily ['doili] s. şerveţel.
doing ['du(:)in] s. 1. faptă, acţiune, opera; all this is your ~ toate acestea sunt opera
dumitale, dumneata eşti cauza tuturor acestor lucruri. 2-pl. acte, acţiuni, fapte, purtare,
comportare; valiant ~s fapte eroice; (peior.)fine~s these! frumoase isprăvi! I have heard
ofhis~s am auzit despre purtarea lui. 3. pl. larmă, vuiet, gălăgie, dezordine; tămbălău,
petrecere. ♦ (pop.) to give smb. a ~ a-i da cuiva bătaie de cap / de furcă; the house
wants a deal of ~ casa are nevoie de o reparaţie serioasă.
doit [doit] ş. 1. veche monedă olandeză; ban, gologan, sfanţ. 2. lucru fără valoare / de
nimic, fleac, o nimica toată; not to care a ~ a nu-i păsa nici cât negru sub unghie; it is
not worth a ~ nu face nici cât o ceapă degerată,
doited [-id, ed] adj. (scot.) bătut în cap, slab de minte..
doitkin [-kin] s.v. d o i t (1).
do-it-yourself ['du(:)itjuo'self] I. s. înclinaţia de a-şi construi singur anumite obiecte
utile; tehnica la domiciliu. II. adj. amator.
dolce ['dolt/i, 'doul- şi pronunţia italiană] adj. (hal. muz.) dolce.
doldrums ['doldromz] s. pl. 1. (fam.) ipohondrie, deprimare, tristeţe; idei negre; to be
in the ~ a nu-i fi toţi boii acasă, a fi abătut. 2. (mar.) acalmie tropicală. 3. (jig.) stagnare;
stare de inactivitate.
dole1 [doul] I. s. 1. (înv.) soartă, destin. 2. distribuire, împărţire (a hranei, banilor,
bunurilor etc.), pomană; ajutor (dat în general în cantităţi mici, cu zgârcenie); ajutor /
alocaţie de şomaj; to be / to go on the ~ a) a fi şomer, a fi fără de lucru; b) a trăi din
pomeni. II. vb. tr. to ~ out a da / a împărţi câte puţin.
dole2 s. (înv. poetic) 1. durere, supărare, necaz; jale; dor, alean. 2. lamentaţie, jeluire,
plângere, bocet.
doleance ['doulbns] s. (înv.) doleanţă, plângere.
doleful ['doulful] adj. lugubru; trist; tânguios, jalnic; plângător.
dolefully [-i] adv. trist; tânguios, jalnic,
dole fulness [-nis] s. tristeţe, jale.
dolerite fdobrait] s. (mineral.) dolerit.
dolerophanite [idob'rofonait] s. (mineral.) dolerofanit.
domestic
dolesome ['doulsam] adf v. d o l e f u l .
dolesomeness [-nis] s. v. d o 1 e f u 1 n c s s.
doless ['du:lis] adf (amer.) fără putere, ineficace.
dolichocephalic ['dolikouke'fadik, -se'f-] adf dolicocefal.
dolichocephalism ['dolikou'kcfalizpm, -rse-] s. dolicocefalism.
dolichocephalous [-dolikou'sefabs] adf v. d o l i c h o c e p h a l i c .
dolichocephaly [idolikou'scfoli] s. (antropologie) dolihocefalie, dolihocefalie.
doliman ['dolinicen, -mon] s.v. d o i m a n.
do-Iittle ['du:litl] s, (fam.) pierde-vară, trântor.
doll [doi] I. s. păpuşă (şifig.); Paris ~ manechin. II. vb. intr. (amer. si.) a se găti; ~ed
up împopoţonat.
dollar ['dolor] s. 1. dolar; the ~s bani, bogăţie, avuţie, avere. 2. (şl.) coroană (monedă
de 5 şilingi).
dollarless fdoblis] adj. fără dolari, fără bani, sărac.
dollar store ['dob sto;r, ~stoof] s. (în S.U.A.) magazin cu preţuri unice (un dolar).
dolldom ['doldom] s. lumea păpuşilor.
doll-faced ['dolfeist] adj. cu faţa de păpuşă, fără expresie.
dollish ['doli/J adj. de păpuşă, asemănător unei păpuşi.
doliman ['dolmon] s.v. d o l m a n .
dollop fdobp] s. 1. (jam.) bucată mare, calup. 2. porţioară, pic, oleacă.
dolly fdoli] I. s. 1. păpuşică. 2. scândură pentru spălatul rufelor, 3. (mineral.) aparat
pentru zdrobit şi spălat minereuri. 4. platformă pentru transportul scândurilor / buştenilor
etc. 5. (ferov.) boghiu, locomotivă pe o linie îngustă şau pe un şantier. 6. (tehn.) matriţă,
stampă, stanţă. 7. (constr., auto) troliu; suport cu rulete; ax cu două roţi şi platformă de
reazem a barei de remorcare. 8. (metal.) nicovală. 9. (cin., TV) platformă mobilă (pentru
deplasarea camerei de luat vederi). II. vb. tr. 1. a spăla, a bate (rufele). 2. (mineral.) a
sparge / a zdrobi minereu; a amesteca (minereu) în cursul operaţiei de spălare.
dolly bag [~ bag] s. mică geantă de mână, gentuţă.
dolly mopper [~ iinopor] s. (pop.) soldat îndrăgostit.
dolly shop [~ /op] s. 1. (pop.) prăvălie de mărunţişuri / de vechituri. 2. magazin pentru
marinari. 3. munte de pietate.
dolly tub [~ tAb] s. albie.
"dolly way [~ wei] ş. estacadă pentru transportul scândurilor de la fabrica de cherestea
până la depozit.
dolman ['dolman] s. 1. dolman, haină de husar purtată pe un umăr. 2. mantie / haină
de femeie, fără mâneci.
dolmenfdolmen] s. (arheol.) dolmen, cromlch.
dolmenic [dol'menik] s. (arheol.) cu dolmene.
dolomite ['dobmait] s. (mineral.) dolomit.
dolomite brick [~ brik] s. cărămidă de dolomit.
dolomitic [idob'mitik] adj. (mineral.) dolomitic.
dolomitization [rdobmiti'zei/^n] s. (mineral.) dolomitizare.
dolor ['doubr] s. v. d o l o u r .
dolorous ['dobros] adj. (poetic) dureros, jalnic.
dolorously [-li] adj. (poetic) dureros, jalnic.
dolorousness [-nis] s. (poetic) durere, jale, întristare.
dolose [dou'lous] adf (jur. înv.) cu intenţii criminale, care induce în eroare intenţionat.
dolour [rdoubr] s. (poetic) durere, tristeţe, jale.
dolphin ['dolfin] s. 1. (zool.) delfin (Delphinus delphis). 2. (mar.) geamandură de legat
navele; mănunchi de piloţi.
dolphinarium [idolfi'neoriom], pl. şi dolphinaria [-ia] s. delfinariu.
dolphin flower ['dolfin -flauor] s. (bot.) nemţişor (Delphinium elatum).
dolphin striker [~ -straikor] ş. (mar.) martingală.
dolt [doult] s. prostănac, nerod, netot.
doltish [-i/] adf prostănac, neghiob, bătut în cap.
doltishness [-i/nis] s. prostie, nerozie.
dom [dom] s. domnul (în Portugalia şi Brazilia).
domage ['domidj] s. (înv.) pagubă, stricăciune.
domain [do'mein, dou'm-] ş. 1. domeniu, proprietate, moşie; teritoriu. 2. sferă (de
influenţă etc.), domeniu (al unei ştiinţe), câmp, sector (de activitate). -C* (jur.) Eminent
Domain dreptul suveran al statului asupra tuturor proprietăţilor, drept de expropriere /
de naţionalizare.
domanial [-bl] adj. (jur.) ce ţine de un domeniu.
Domboc ['doumbouk] s. (jur., ist.) cod de legi întocmit sub regele Alfred cel Mare
(sec. IX).
dome [doum] I. s. 1. (arhit.) boltă, cupolă, dom. 2. (fig.) boltă cerească, de verdeaţă).
3. (poetic) edificiu, casă grandioasă. 4. vârf rotunjit / teşit (al unui munte). 5. (amer. si.)
cap, dovleac. 6. (tehn.) dom, calotă, capac; steam ~ dom de abur, colector de abur. II. vb.
tr. (mai ales la part. trec). 1. a acoperi cu o cupolă. 2. a rotunji, a da o formă boltită.
Domebook ['doumbouk] s. v. D o m b o c .
domed [doumd] adf împodobit cu o cupolă; boltit.
domed nut [~ nAt] s. (tehn.) piuliţă olandeză.
domelike ['doumlaik] adf ca de cupolă, ca o cupolă, boltit.
doment ['du:mont] s. (fam.) început, fapt.
Domesday Book ['du:mzdei buk] s. (ist. Angliei) registru cadastral întocmit în anul
1086 din ordinul lui Wilhelm Cuceritorul.
dome-shaped ['doum/eipt] adf în formă de boltă; boltit; emisferic, bombat.
domestic [da'mestik, dou'm-] I. adf 1. domestic, familial, casnic, legat de casă, de
familie, de gospodărie. 2. indigen; naţional; intern. 3. iubitor de casă / de viaţă / de familie.
domesticable
4. (despre animale) domestic. II. ş. 1. servitor, om de serviciu. 2. pl. mărfuri fabricate
în ţară. 3. pl. (amer.) ţesături obişnuite de bumbac.
domesticable [-obl] adj. care poate fi îmblânzit, domesticit.
domestic agency [do'mestik <eid3s>nsi] s. birou / oficiu de plasare.
domestic architecture [~ 'o:kitekt/3rl s. 1. arhitectura caselor de locuit. 2. arhitectură
locală.
domesticate [ds'mestikcit, dou'm-] vb. tr. 1. a lega de casă / de viaţa de familie.
2. a încetăţeni, a împământeni (cetăţeni). 3. a domestici, a îmblânzi. 4. a civiliza.
5. a aclimatiza; a cultiva (plante).
domestication [doimesti'kei/sn, dou'm-] s. 1. împământenire, aclimatizare. 2. obişnu­
inţă, dragoste pentru viaţa de familie, ataşament faţă de casă. 3. îmblânzire (a animalelor).
4. civilizare (a sălbaticilor).
domestic coke [do'mcstik 'kouk] s. cărbune mărunt.
domestic industry [~ 'indostri] s. industrie casnică.
domesticity [.doumes'tisiti, ,dom-] s. 1. atmosferă / viaţă / spirit de familie, dragoste
de casă. 2. pl. treburi casnice. 3. domesticire, îmblânzire.
domestic policy [da'mestik 'polisij jr. politică internă.
domestic system [~ 'sistim] s. (ec.) sistemul industriei casnice.
domestic trade [~ 'treid] s. comerţ interior.
domett [dou'met] s. stofa din lână şi bumbac pentru giulgiuri şi haine călugăreşti, mohair.
domeykite [do'meikait, dou'm-, 'doumi-l s. (mineral.) domeykit.
domic(al) ['doumikfpl), 'do-] adj. de cupolă, în formă de cupolă, boltit.
domicile [rdomisil,-sail] I. s. 1. domiciliu, locuinţă; reşedinţă; legal ~domiciliu legal.
2. adresă juridică. 3. (ec.) loc de plată (conform unei cambii). II. vb. A. tr. 1. a stabili /
a aşeza / a instala într-un domiciliu. 2. (ec.) a domicilia, a fixa locul plăţii (unei cambii
etc.). B. intr. a se stabili cu domiciliul.
domiciliary [idoini'siljori, -Ijori] adj. domiciliar.
domiciliary visit [~ Vizit] s. descindere la domiciliu.
domiciliate [idomi'silieit j vb. tr. şi intr. v. d o m i c i l e (II).
domiciliation [■domisili'ei.fan] s. 1. instalare într-uh domiciliu / într-o reşedinţă. 2. (ec.)
fixare a locului de plată (a unei cambii).
domina ['domino], pl. dominae [-ni:] s. (jur., ist.) doamna (titlu dat altădată unei
baronese).
dominance ['dominons] s. stăpânire, ascendent, influenţă hotărâtoare.
dominancy [-i] s. v. d o r a i n a n c e .
dominant ['dominant] I. adj. 1. dominant, predominant, hotărâtor. 2. (despre munţi)
care domină prin înălţime. 3. (muz.) de dominantă. II. s. (muz.) dominantă, a cincea notă
a gamei.
dominate ['domineit] I. vb. tr. 1. a domina, a stăpâni, a avea influenţă hotărâtoare asupra
(cu gen.). 2. a stăpâni, a înăbuşi, a reţine; to ~ one's emotions a-'şi stăpâni sentimentele.
II. vb. intr. a domina, a se ridica deasupra celorlalţi, a se remarca prin înălţime / prin
importanţă.
dominating [-in] adj. (pre)dominant.
domination [idomi'nei/pn] s. dominaţie, stăpânire; world ~ dominaţie mondială.
dominative ['domineitiv] adj. dominator.
dominator ['domi'neitor] s. stăpânitor; om dominator.
domineer [idomi'nio1"] vb. mtr. a avea o atitudine autoritară / arogantă / despotică; to ~
over smb. a tiraniza pe cineva.
domineering [idomi'niorin] adj. autoritar, imperios, poruncitor, tiranic, despotic.
dominical [do'minik<?l, do'm-J adj. (bis.) 1. care aparţine Domnului / lui Dumnezeu.
2. duminical.
dominical day [~ 'dei] s. ziua Domnului, duminica.
dominical year [~ 'p:r] s. primul an al erei creştine.
Dominican1 [do'minikon, do'm-] I. adj. dominican. II. s. (călugăr) dominican.
Dominican2 [do'minifon] I. adj. 1. din insula Dominica, dominican. 2. din Republica
Dominicană, dominican. II. [idomi'nrîkon] s. 1. locuitor din Dominica, dominican.
2. locuitor din Republica Dominicană, dominican,
dominie ['domini] s. (scot., mai ales peior.) învăţător.
dominion [do'minion] s. 1. dominaţie, stăpânire, suveranitate, autoritate; to be under
the ~ of a fi sub dominaţia (cu gen.), a fi supus influenţei (cu gen.); to hold ~ over a
stăpâni, a ţine în stare de dependenţă. 2. teritoriu dependent de un alt stat, dominion,
colonie. 3. posesiune, proprietate.
Dominion Day [~ dei] s. aniversarea dominionului în Canada (1 iulie).
Dominion Government [~ .gAvnmont] s. (canad.) guvernul canadian.
Dominion Parliament [~ !pa:bmont] s. (canad.) Parlamentul federal al Canadei.
domino ['dominou], pl. dominoes [-z] s. 1. domino (costum de bal mascat; persoană
costumată în domino). 2. piesă din jocul de domino, piatră. 3. pl. domino (joe); to play
(at) ~es a juca domino. 4. pl. (sl.) dinţi. ♦ it's ~ with s-a sfârşit cu.
dominoed [-id] adj. costumat în domino.
don1 [don] s. 1. Don don, domn, titlu spaniol; persoană însemnată. 2. nobil spaniol.
3. profesor universitar (mai ales membru al unui colegiu din Oxford sau Cambridge).
4. (ş.).(at) cunoscător (cu gen.), maestru (cu gen.), as (cu gen.; în).
don2 vb. ţr. (înv., fam.) a se înveşmânta CU, a îmbrăca, a pune (o haină).
dona ['douno] s. 1. v. d o n a. 2. (sl.) muiere, femeie. 3. (sl.) iubită, amantă, drăguţă.
dona ['dounja;] s. doamna (titlu spaniol).
donate [dou'neit] vb. tr. (amer.) a dona, a face o donaţie de, a dărui, a conferi; to ~
blood a dona sânge.
donation [dou'nei/pn] s. donaţie, dar, danie; alocaţie,
donation duty [~ .dju:ti] s. impozit / taxă asupra unei donaţii.
292
donative ['dounotiv] I. adj. acordat printr-o donaţie. II. s. 1. dar, donaţie, danie,
gratificaţic. 2. (bis.) obol, dar, donaţie (dată în mod direct, fără formalităţile obişnuite).
donator ['dou'neitg1"] s. (jur.) donator.
donatory ['dounotari, 'don-] s. (jur.) donatar, dăruit, persoană care primeşte o donaţie,
un dar.
donatrix ['dounotriks, 'don-] s. (jur.) donatoare.
do-naught ['du:'no:t] s. (fam.) pierde-vară, trântor.
dondon ['dondan] s. (pop.) femeie neglijentă, paceaură, buleandră.
done [d/m] part. trec. de la d o. 1. adj. făcut, alcătuit, compus, elaborat, ticluit, redactat
(despre documente oficiale); ~ in English redactat în limba engleză. 2. bine făcut, pregătit;
~ to a turn făcut excelent / neiluminat / perfect. 3. ~ up obosit, fără putere, extenuat,
vlăguit, sfârşit de oboseală. 4. (sl.) (şi~brown) înşelat,dus. 5.~for a) ruinat, b) sfârşit,
lichidat, condamnat, c) omorât, achitat. 6. done! în regulă! ne-am înţeles! s-a făcut!; well
~! bravo! (v. şi d o1). 7. (fam.) ~ in frânt (de oboseală), epuizat, extenuat, vlăguit.
donee [dou'ni:] s. v. d o n a t o r y .
donga l'dongo] s. (geol.) albie secată, foarte adâncă (în Africa de Sud).
donjon ['dondpn, 'dAn-j s. (arhit.) donjon, turn central al unui castel medieval.
Don Juan [don'd3u(:)on] s. (jig.) Don Juan, crai.
donjuanesque [idond3Uo'nesk] adj. de Don Juan.
donjuanism [idon'd3U(:)oniz-nm] s. crailâc.
donkey ['dorjki] I. s. 1. măgar, asin; (sl.) to talk the hind leg off a ~ a împuia capul
. cuiva, a vorbi până oboseşte celălalt, a fi limbut, a fi foarte guraliv; (fam.) to have a ~
in one's throat a avea flegmă în gât; smth. that would make a ~ laugh ceva grozav
de caraghios; he has as much idea (of it) as a ~of Sunday habar n-are; se uită ca mâţa
în calendar. 2. (fig.) prost, dobitoc. 3. Donkey (amer.) denumirea Partidului Democrat.
II. adj. (la maşini) auxiliar; ~ pump pompă auxiliară; ~ engine motor auxiliar.
donkey boiler [~ -boila1"] s. (mar.) cazan cu aburi auxiliar (pe bordul unui vapor).
donkey boy [~boi] s. v. d o n k e y d r i v e r .
donkey driver [~ idraivo1"] ş. conducător de măgari.
donkey engine [~ .end3in] s. (tehn.) 1. maşină cu aburi de ridicat greutăţi; vârtej, troliu,
vinci, gruie. 2. mic motor diesel. 3. (amer. ferov.) locomotivă de dimensiuni reduse.
donkey load [~ loud] s. samar.
donkey pump [~ pAmp] s. (tehn.) pompă de alimentare; pompă auxiliară.
donnish ['doni/J adj. 1. profesoral, doct; pedant, pretenţios. 2. îngâmfat, prezumţios,
închipuit. 3. afectat. ■
donnishness [-nis] s. (sl.) pedanterie; paradă de cunoştinţe; îngâmfare, închipuire.
Donnybrook Fair ['donibruk ifeor] s. 1. (înv.) iarmaroc/ târg anual care se ţine lângă
Dublin. 2. (fig.) adunare gălăgioasă, scandal, vacarm; încăierare, bătaie.
donor ['douno1", -no:1"] s. 1. donator. 2. (med.) donator (de sânge). 3. (electr.) donor.
. do-nothing l'du:mA6irj] s. (fam.) pierde-vară.
do-nothingism ['du:<nAQinizpm[ s.fpol.) 1. pasivitate. 2. sabotaj, obstructionism.
do-nothingness ['duiinAeinnisj s. (fam.) trândăvie, pierdere de vreme.
Don Quixote [don 'kwiksot, -sout, -sot] s. (fig.) Don Quijotte, cavaler rătăcitor.
donsie ['donsij adj. (şcoţ.) nefericit; nenorocit; nenorocos.
don't1 [forma tare dounl; forme slabe doun, don, dn[ prese, de la do not; ~you fear!
nu te teme!: ~ you know? a) nu ştii? b) înţelegi? nu-nţelegi?; you ~ say so! ei, nu mai
spune! ce vorbeşti! ei, taci, soro!
don't2 s. (glumeţ, fam.) oprelişte, interzicere.
don't carish ['dount 'keori/1 adj. (fam., rar) nepăsător.
don't-carishness [~'keori/nis] s. (fam., rar) nepăsare.
dooce v. d e u c e 2 .
doodad ['du:d2ed[ s. (fam.) 1. podoabă, ţarţam, zorzoane. 2. breloc; bibelou.
doodle ['du:dl] I. s. (sl.) 1. găgăuţă, nerod. 2. penis, sculă. 3. desensau mâzgăleală
(executată în mod maşinal). II. vb. intr: (fam.) a mâzgăli distrat o hârtie cu mici desene.
doodle bug [~ bAg] s. (mii. fam.) bombă zburătoare /rachetă.
doodle bugger[~ .bAgor] s. (amer.) geolog însărcinat cu prospectarea zăcămintelor
petrolifere; proiectil de tip „V" în cel de-al II-lca război mondial.
doodle-doo [~du:[ interj, cucurigu.
doofunny ['duVfAni] s. (amer. fam.) dispozitiv, mecanism.
doohickey |'du:rhiki] s. v. d o o f u n n y .
dook [du:k] s. (mine) pantă, declivitate.
doolie [rdu:li] s. (anglo-indian) targa, litieră (folosită în spitalele de campanie).
dooly s. (anglo-indian) v. d o o l i e .
doom [du:m] I. s. 1. soartă, destin (de obicei tragic). 2. moarte, pieire, sfârşit; the day
on which he met his ~ ziua în care şi-a aflat sfârşitul. 3. (înv.) osândă, sentinţă,
condamnare. 4. (işf.) lege, pravilă, decret. 5. (bis.) judecata de apoi; the crack of ~ sfârşitul
lumii anunţat prin sunete şi surle; v. d o o m s d a y . II. vb. tr. 1. (to) a sorti, a destina
(cu dat.), a condamna (la); ~ed to perish sortit pieirii. 2. (mai ales la part. trec.) a osândi,
a sorti nenorocirii; he knew he was ~ed se ştia condamnat / pierdut. 3. (înv.) a da / a
pronunţa o sentinţă de condamnare împotriva (cuiva).
doomful [-ful] adj. fatal; funest.
dooms [du:mz] adv. (şcoţ.) foarte, prea, extrem de, peste măsură de; grozav.
doomsday ['du:mzdci] s. 1. (bis.) ziua judecăţii de apoi; to wait till ~ a aştepta până
la sfârşitul lumii / până o face plopul pere şi răchita micşunele.
Doomsday Book [~ buk] s. v. D o m e s d a y Bo o k.
door [do:r, do9r] s. 1. uşă; front ~ uşă.principală, uşă de intrare într-o casă; street ~
uşa de la stradă; sliding ~ uşă glisantă; next ~ a) (în) casa de alături / vecină; b) (în)
camera alăturată; he lives four ~s off locuieşte cu patru case mai departe; (fig.) next ~
to aproape de, la doi paşi de; cheating is next ~ to stealing nu este decât un pas de la
înşelătorie la furt; at death's ~ în pragul morţii, la doi paşi de moarte; with closed ~s
293
în secret; out of ~s în aer liber; afară; to turn smb. out of ~s a da pe cineva afară; to be
out of ~s a nu fi în casă, a fi afară; to play out of ~s a se juca în aer liber; he shall never smb. the ~ sau to put the ~ upon smb. a-şi râde / a-şi bate joc de cineva. 2. poznaş.
darken my ~s again n-o să-mi mai calce pragul (niciodată); the fault lies at his ~ e vina 3. prost, nătâng.
lui, el e vinovat; the ~ leads out into the street uşa dă în stradă; to speak within ~s
a vorbi cu jumătate de gură / în şoaptă; within ~s v. i n d o o r s; to shut / to slam / to
bang the ~ in smb.'s face a închide / a trânti uşa în nasul cuiva; to show smb. the ~
a conduce pe cineva până la uşă / la ieşire; to lay the fault at another person's ~ a da
vina pe altul, a face pe altcineva răspunzător. 2. intrare, cale de acces; ieşire; a ~ to success
o cale către izbândă; to close the ~ to a tăia calea către, a opri, a face imposibil; to open haine pentru săraci în cadrul unei parohii. 2. filantroapă.
the ~ to a deschide calea (cu dat.), a da posibilitatea (cu dat.),- to shut the ~ (up)on
a renunţa la. 3. (telin.) clapetă, şuber, registru.
doorbell ['do:bel] s. sonerie (de la intrare).
doorbell pusher [~ 'pujV] s. (amer. fam.) 1. agent electoral. 2. comis-voiajor.
door bolt ['do: boult] ş. zăvor la uşă.
door butt [~ bAt] s. balama de uşă.
door case [~ keis] s. toc de uşă.
door casing [~ -keisirj] s. v. d o o r c a s e .
door chain [~ t/ein] s. lanţ de siguranţă (la uşă).
doorea ['du:rio] s. (text.) un fel de muselină extrem de fină.
door frame ['do: freim] s. v. d o o r c a s e .
door-handle [~<ha?ndlj s. clanţa uşii.
door hinge [~ hind3] s. ţâţână (la uşă).
door holder [~ ihouldar] s. opritor de vânt (Ia uşă).
door jamb [~ d3aîm] ş. v. d o o r c a s e .
door-keeper [~-ki:por] s. portar, uşier.
doorknob [~nob] s. mâner de uşă.
door knocker [~ .nokor] s. ciocan, bătător (la uşă).
door latch [~ lset/] s. clanţă, zăvor.
door leaf [~ li:f] s. canat al uşii.
doorles ['do:lis, 'dos-] adj. fără uşă.
door lintel ['do:ilintl, 'doo-] s. grindă principală a unei uşi.
doorman ['dorman], pl. doormen [~] s. (mai ales amer.) portar; uşier.
doormat fdomiast] ş. 1. ştergător, rogojină sau preş pentru şters picioarele. 2. (jig.)
om slab / lipsit de un caracter ferm, cârpă.
door money [~ .nuni] ş. taxă de intrare (la un spectacol).
door-nail [~neil] s. cui, ţintă cu floare ornamentală (pentru uşi); as dead as a ~ mort parvus).
de-a binelea; as deaf as a ~ surd tun.
door opening [~ 'ourxmin] s. gol pentru uşă (în zidărie).
door panel [~ ipasn^l] s. tăblie (la uşă).
door piece [~ pi:s] s. parte a unei pompe unde se găseşte vcntilul.
door-plate [~pleit] s. tăbliţă pe uşă, indicând numele locatarului.
door-post [~poust] s. tocul uşii.
door rock [~ rok] s. (amer.) v. d o o r s i l l .
1
door scraper [~ rskreipa "] s. răzuitoare, obiect de curăţat încălţămintea.
doorshek [rdo:jek] s. covoraş pentru rugăciuni (la mahomedani).
door sill ['do:sil, 'doasil] ş. prag.
door's man |~z mon],pl. door's men [~] s.v. d o o r man.
doorstep [~step] s. 1. treaptă a pragului (de obicei Ia uşi exterioare). 2. (şl.) pâine cu
unt.
door stone [~ stoun] s. dală, lespede de piatră sau de marmură în faţa uşii principale.
doorstop ['do:stap] s. opritor de uşă.
doorstopper ['do:»stopor] s.v. d o o r s t o p .
door trim [~ trim] s. ancadrament de uşă.
door vestibule [~ .vestibjul] s. (constr.) tambur.
doorwar(d)s [~wod(z)] adv. (în) spre uşă.
doorway [~wei] s. gol pentru uşă (în zidărie); cadrul uşii, uşă; intrare; portal; he was
standing in the ~ stătea în uşă.
doorweed [~wi:d] s. (bot.) troscot (Polygonum aviculare).
dooryard [~ja:d] s. (amer. fam.) curte sau grădiniţă din faţa unei casc.
dop [dop] vb. tr. (înv.) a afunda, a cufunda.
dope [doup] I. s. 1. ulei dens, unsoare; pastă. 2. (av.) lac folosit în industria aviatică,
3. (chim.) absorbant (l« prelucrarea dinamitei). 4. narcotic, narcoză; (şl.) narcotic dat
calului înainte de cursă. 5. (sport, si.) informaţie privitoare la şansele de câştig (la curse
de cai); (amer. si.) informaţie (falsă) folosită de ziarişti. 6. medicament. 7. persoană stupidă. dorso-ventral [~'ventrol] adj. (anat.) dorsovcntral.
8. informaţii exacte. 9. (amer. fam.) Coca-Cola. H. vb. A. Ir. 1. a unge cu lac. 2. a administra dorsum ['do:som],pl. dorsa ['do:so] ş. (anat.) spinare, spate.
un stupefiant (cuiva). 3. (jig.) a zăpăci, a adormi, a încânta, a legăna. 4. a turna combustibil
în. 5. (sl.) a plănui (pe baza unei informaţii secrete). 6. a dopa. B. refl. a lua stupefiante;
to ~ oneself with cocaine a lua cocaină.
dope-addict [~.sedikt] s. (amer.) toxicoman.
dope fiend [~ .fi:nd] s. (sl.) toxicoman, consumator de stupefiante, morfinoman.
dope habit [~ .haebitj s. toxicomanie.
dope peddler [~ -pedlor] s. (amer.) traficant de stupefiante.
dope sheet [~/i:t] ş. (amer. fam.) jurnal care cuprinde indicaţii cu privire la cursele
de cai.
dopester ['doupstor] s. (amer.) persoană bine informată, observator bine informat / cu ceva în cantitate marc. 3. ingredient pus în vin. 4. (fig.) hap, pilulă amară. II. vb. tr. 1. (şi
acces la informaţii confidenţiale.
dop(e)y fdoupi] adj. (si.) 1. adormit, ameţit, narcotizat; buimac, buimăcit. 2. (cu efect) în vin. 3. (şi to ~ smb. with) a da (cuiva) să guste ceva neplăcut / să înghită un hap amar.
narcotizam, stupefiant.
doping ['doupin] s. dopare, doping; stimulare.
dor1 [do:r] s. (entom) gândac-de-bălcgar (Geotrupes stercorarius).
dosimetry
dor2 (înv.) I. vb. tr. a păcăli, a înşela. II. s. 1. poznă, renghi; bătaie de joc; to give
dorado [do'ra:dou, do'r-] ş. (iht.) doradă, varietate de delfin (Coryphaena hippurus).
dor bee ['do: 'bi:] s. v. dor 1 .
dor beetle [~ ibi:tl] s. 1. v. dor 1 . 2. v. d o r bug.
dor bug [~ bAg] s. (entom.) cărăbuş (Melolontha melolontha).
Dorcas ['do:kos, -kaas] s. 1. asociaţie filantropică de femei engleze care colectează
Dorcasian [do:'kei3on] s. membră a Asociaţiei Dorcas.
Dorcas Society [do:kos so'saioti] s.v. D o r c a s (1).
dor fly ['do:fiai] s. v. dor 1 .
Dorian ['do:rion] I. adj. dorian, doric. II. s. locuitor din Doria.
Doric fdorik] I. adj. 1. doric. 2. grosolan, ţărănesc, provincial. II. s. 1. dialectul doric.
2. dialect local; to speak one's native ~ a vorbi în dialectul matern.
Dorical [-ol] adj. v. D o r i c (I).
Doricize ['dorisaiz] vb. tr. a face doric.
Doric order ['dorik io:dor] s. (arhit.) ordinul doric.
Dorize [rdo:raiz] vb. A. tr. v. D o r i c i z e. B. in/r. a imita dialectul şi obiceiurile dorice.
dormancy [rdo:monsi] ş. 1. stare de inactivitate; apatie; somnolenţă, toropeală; stare
latentă, vegetare; suspendare. 2. («gr., biol.) domianţă, repaus germinativ / vegetativ.
dormant ['do:mont] adj. 1. adormit, aţipit; inactiv; care vegetează; (care este) în
suspensie; latent, stagnant; to lie ~ a dormi; a fi în suspensie. 2. care hibernează. 3. (ec.)
(despre capital) neproductiv. 4. (jur.) nerevendicat. 5. (despre vulcani) stins, inactiv, în
inactivitate.
dormant balance [~ 'baelons] s. (ec.) sold inactiv.
dormant deed [~ 'di:d] s. (jur.) document în care nu au fost trecute încă numele.
dormant execution [~ -eksi'kju:/on] s. (jur.) sentinţă care şi-a pierdut valabilitatea.
dormant law [~ 'ta:] s. (jur.) lege neaplicată.
dormant partner [~ 'pa:tnor] s. (ec.) partener care nu participă activ la afaceri, dar
este cunoscut; comanditar.
dormant table [~ 'teibl] s. (constr.) masă fixată de parchet.
dormer ['do:mor] s, 1. fereastră de fronton, lucarnă. 2. (rar) dormitor.
dormered [-d] adj. (prevăzut) cu lucarne.
dormer melon ['do:mo imelon] s. (bot.) pepene verde mic de Portugalia (Cucumis melo
dormer window [~ iwindou] s.v. d o r m e r (1).
dormice ['do:mais] pl. de la d o r m o u s e .
dormition [domii/sn] s. 1. (rar) somn, dormit. 2. Dormition (rel.) Adormirea Maicii
Domnului.
dormitive ['do:mitiv] adj., s. soporific, somnifer.
dormitory ['do.mitri, amer. 'do:rni'to:ri] s. 1. dormitor, odaie, sală de culcare. 2. (înv.)
locaş de odihnă (veşnică); cimitir. 3- (amer.) cămin studenţesc.
dormouse [rdo:maus], pl. dormice [Vb:mais] ş. (zool.) hârciog, alunar (Muscardinus
avellanarius); striped ~ specie de veveriţă (Tamias striatus).
dorms [do:mz] s. (amer. sl.) v. d o r m i t o r y (3).
dorn [do:n] s. (iht.) vulpe-de-mare (^?aja clavata).
dorn hound [~ haund] s. (iht.) specie de rechin (Acanthias vulgaris).
dorothy bag ['doro6i ba?g] s. geantă, poşetă (mai ales în formă de cutie).
dorp [do:p] s. (înv.) cătun, sătucean.
dorr [do:r] s. v. dor 1 .
dorsa [do:so] pl.de la d o r s u m.
dorsabdominal [ido:sa2b'dominol] adj. (anat.) dorsabdominal.
dorsal [rdo:s3l] adj. (anat.) dorsal, de la spate, al spatelui.
dorsally ['do:soli] adv. dorsal; pe spate.
dorsal vertebra ['do:sol Vo:tibro] s. (anat.) vertebră dorsală.
dorse [do:s] s. (iht.) batog tânăr.
dorset ['do:sit] s. unt de Dorset.
dorsetteen ['do:siti:n] ş. stofă de lână fabricată în Dorset.
dorsispinal [ido:si'spainl] adj. (anat.) dorsispinal.
dorsiventral [ido:si'ventrol] adj. (anat.) dorsiventral.
dorso-costal ['do:sou'kostol[ adj. (anat.) dorsocostal.
dorso-lateral [~'lstorol] adj. (anal.) dorsolateral.
dorter ['do:tor] s. (înv.) dormitor, sală de dormit într-o mănăstire, arhondaric.
dortours, v. d o r t e r .
dory1 fdo:ri] s. (şi John ~) (iht.) dulgher (Zeusfaber).
dory2 s. luntre / barcă de pescari cu fundul plat (mai ales în America de Nord).
doryphora [dou'riforo] ş. v. C o l o r a d o b e e t l e .
dos [dos] ş., vb. in/r. (sl.) v. d o s s.
dosage [dousid3] s. 1. (med., farm.) dozare, dozaj. 2. doză; administrare în doză.
dose [dous] I. s. 1. (med., farm.) doză; to give smb. a ~ of his own medicine a plăti
cuiva cu aceeaşi monedă. 2. porţie, parte; to have a regular ~ of smth. a lua / a primi
to ~ out) a prescrie, a administra (o doză dintr-un medicament). 2. a adăuga un ingredient
dosemeter [~pmi:tor] s. (ftz.) dozimetru.
dosimeter [dou'.siniitsr] s. (farm.) dozimetru.
dosimetry [dou'simitri] s. (fiz.,farm.) dozimetrie.
dosing
dosing ['dousinj s. dozare, dozaj.
dosing tank [~ tasnk] s. (chim.) rezervor de dozare.
doss [dos] (sl.) I. s. pat închiriat la un preţ modest. II. vb. inlr. a înnopta într-un azil.
dossal ['dosol] s. (bis.) draperie în spatele altarului.
dossels. v. dos s a l .
dosser' ['doss'] s. (sl.) 1- persoană care doarme într-un azil. 2. tată de familie.
dosser2 s. paner; coş de spate.
doss house ['dos haus] s. (sl.) azil care închiriază paturi ia preţuri modeste; azil de
noapte.
dossier ['dosiei şi pronunţia franceză} s. (fr.) 1. dosar. 2. (jur.) dosar, proces, afacere.
dossil ['dosii] s. 1. vrană, cep, dop. 2. (med.) tampon.
dossing crib ['dosin krib] s. v. d o s s h o u s e .
doss money ['dos .niAni] s. (sl.) chirie pentru un pat (i« azil).
dossy ['dosi] adj., adv. (sl.) elegant, fercheş.
dost [dASt, dsst] (înv.) pers. a Ii-a sg. indicativ prezent de la to do; thou ~ = y o u
do.
dot1 [dot] I. s. 1. punct; on the ~ punctual, la tanc; (sl.) to put ~s on smb. a plictisi
pe cineva; (amer. fam.) to a / the ~, to the ~ of an i întocmai, cu sfinţenie; la milimetru;
până în cel mai' mic amănunt; to pay on the ~ a plăti bani gheaţă. 2. pată minusculă,
semn, bobită, bulină. 3. (fig.) obiect minuscul; a ~ of a child un copilaş, un boţ cu ochi,
un prichindel, un ţânc. 4. (muz.) punct. II. vb. tr. 1. a puncta; (fig.) to ~the i's and cross
the t's a pune punctul pe i, a accentua, a lămuri; a preciza toate amănuntele (cu gen.).
2. a însemna eu puncte, a puncta. 3. a presăra. 4. (sl.) a lovi; to ~ a man one a lovi pe
cineva, a-i trage cuiva una.
dot 2 1. s. zestre, dotă. II. vb. tr. a înzestra.
dotage ['doutid3] s. 1. ramolisment, senilitate, mintea copiilor; to be in one's ~ a se
prosti, a da în doaga copilăriei. 2. afecţiune excesivă, infatuare, dragoste prostească.
dotai ['doutel] adj. (jur.) dotai.
dot-and-carry-one ['dotona"ka:ri,WAn] (fam.) I. s. 1. probleme de aritmetică. 2. profesor
de aritmetică. II. aav. neregulat; spasmodic; his pulse went ~ pulsul îi bătea neregulat.
III. vb. intr. v. d o t - a n d - g o - o n e .
dot-and-dash-code [idoton'da^/ikoud] s. (tel.) codul Morse, alfabetul Morse (punct şi
linie).
dot-and-go-one ['doton'gouwAn] (fam.) I. s. 1. mers şchiopătat / şontâc-şontâc. 2. olog;
şontorog; om cu un picior de lemn. II. vb. intr. a şchiopăta. III. adv. şchiopătând,
şontâc-şontâc.
dotard ['doutod] s. ramolit, om care a dat în mintea copiilor; prost bătrân.
dotardly [-li] adj. senil, ramolit.
dotate [do'teit, 'douteit] vb. tr. (rar) a dota.
dotation [dou'teijan] s. dotare, înzestrare.
dote [dout] vb. intr. 1. a da în mintea copiilor, a da în doaga copilăriei, a se prosti.
2. to ~ o n / upon a iubi la nebunie, a fi nebun după.
doted ['doutidl aay. (amer.) putred, putrezit.
doter ['douto'] s. v. d o t a r d .
doth [dA8,do9] (înv.) pers. a IlI-a indicativ prezent de la to d o ; h e ~ = he d o e s .
dothi(en)enteritis ['do8i(in),ento'raitis] s. (med. înv.) febră tifoidă.
doting ['doutirj] I. adj. 1. senil, ramolit; copilăros. 2. îndrăgostit la nebunie. II. s.
ramolisment, senilitate.
dotingly [-li] aav. 1. ca un bătrân senil. 2. nebuneşte, cu o dragoste sau indulgenţă
ridicolă.
dotingness [-nis] s. v. d o t i n g (II).
dot product ['dot -prodAkt] s. (geom.) produs scalar (a aoi vectori).
dotted ['dotid] adj. punctat, cu punct(uleţ)e; (muz., despre note) cu punct.
dotted line [~ 'lain] s. 1. linie punctată. 2. linie de acţiune impusă sau trasată; to sign
on the ~ a accepta necondiţionat.
dotterel ['dotrol] s. 1. (omit.) prundăraş-de-munte (Eudromias morinellus). 2. găgăuţă,
prostănac, neghiob. 3. bătrân îndrăgostit.
dotting ['dotirjj s. punctare.
dotting needle [~ ni:dl] s. (text.) ac de punctare.
dotting wheel [~ wi:l] s. (tehn.) roată de punctat.
dottle l'dotl] s. (scot.) tutun nefumat rămas în pipă.
dottrel ['dotral] s. v. d o 11 e r e 1.
dotty ['doti] adj. 1. punctat, presărat ici, colo cu puncte / bobite. 2. (fam.) cu mersul
nesigur, şchiopătând. 3. (fam.) tâmpit, bătut în cap; slab de minte; to go ~ a se ţicni,
a înnebuni; ~ in the filbert nebun de-a binelea.
douane [dwan[ s. (fr.) vamă, oficiu vamal.
double I'dAbl] I. adj. 1. dublu, îndoit. 2. încovoiat; ~ with age încovoiat de vârstă.
3. dublu, ambiguu; ~ meaning dublu înţeles. 4. (fig.) de rea-credinţă, făţarnic, prefăcut,
fals. 5. (hot.) (despre flori) bătut, învoit. II. adv. 1. dublu, îndoit; de două ori. 2. câte
doi. 3. în două feluri. 4. (fig.) cu două feţe; to play ~ a fi de rea-credinţă, a fi taler cu
două feţe; to ride ~ a) a merge călare în doi; b) (fig.) a juca pe două tablouri; to see ~
a vedea dublu. III. s. 1. dublu, cantitate dublă. 2. duplicat, copie. 3. pas grăbit, forţat;
to advance at the ~ a înainta în pas forţat. 4. alter ego, persoană care seamănă leit cu
alta, dublură. 5. pl. (sport) joc pereche (tenis etc.); mixed ~s dublu mixt. 6. cotitură bruscă
(a unei fiare urmărite), fugă în zigzag (a iepurelui); cotitură, meandră (ae râu). 7. (fig.)
şiretenie, viclenie, truc, tertip. 8. (teatru) actor care joacă două roluri în aceeaşi piesă;
dublură. IV. vb. A. tr. 1. (si to ~ up) a dubla; to ~ the work a face / a depune o muncă
dublă. 2. a îndoi, a plia. 3. a strânge (pumnul). 4. (mar.) a dubla, a trece (un cap). 5. (teatru,
amer. cin.) a dubla; to ~ a part a dubla un rol; to ~ the parts of a juca două roluri în
aceeaşi piesă, şi anume. 6. (mar.) a dubla, a ocoli (un cap etc.). 7. to ~ back a replia,
294
a strânge; to ~ down / over / up a îndoi (coifurile unei pagini etc.); (telin.) to ~ over
a fălţui, a tnandrina. B. intr. 1. a se dubla, a se îndoi. 2. (despre râuri) a coti, a face o
cotitură / o meandră. 3. a înşela; a fi taler cu două feţe. 4. (mil.) a merge în marş forţat;
a merge în două rânduri. 5. a se sili, a da zor. 6. to ~ back a face spionaj dublu; (mai
ales despre vânat) to ~ back / upon / one's tracks a fugi înapoi de-a lungul propriilor
urme; to ~ up a se încovoia, a se cocoşa, a se îndoi, a se ghemui; ~d up with pain încovoiat
de durere; his knees ~d under him şedea turceşte; (mar.) to ~upon a ocoli, a înconjura
(/iota inamică).
double-acting [—■aektirj] adj. (tehn.) cu dublă acţiune, cu dublu efect.
double action [~ 'ask/sn] s. (tehn.) dublă acţiune, dublu efect.
double-actioned harp [~i33k/ond 'hu:p] s. (muz.) harpă cu pedală.
double-arm lever [~a:m 'li:vor] s. (tehn.) pârghie cu două braţe.
doublebank [~'ba:nk[ vb. intr. 1. a vâsli câte doi la o ramă. 2. a călări în doi / în cuplu.
double barrel ['dAbl 'basrol] s. 1. (/nil.) armă cu două ţevi. 2. (sl.) ochean.
double-barrelled ['dAbl.bxrold] adj. 1. (despre arme) cu două ţevi. 2. (fig.) cu două
înţelesuri, ambiguu, echivoc, cu dublu efect; (despre argumente etc.) puternic.
double-barrelled gun [~ gAn] s. (/nil.) armă cu două ţevi.
double-barrelled word [~ 'wo:d] s. formulă ambiguă (legală sau comerciala, de tipul
„and as", „if and when").
double-bass [~'beis] s. (muz.) contrabas.
double bassoon [~ bo'su:n] s. (muz.) contrafagot.
double-beam [~'bi:m] adj. cu două pârghii.
double bed [~ 'bed] s. pat dublu.
double-bedded [~'bedid] adj. (despre camere) cu două paturi; cu pat dublu.
double bend [~ 'bend] s. 1. îndoitură dublă. 2. (tehn.) cot dublu.
double bitt [~ 'bit] s. (mar.) voltă suplimentară.
double block [~ 'blok] s. (tehn.) palom dublu; bibloc.
double bond [~ 'bond] s. (chim.) dublă legătură.
double bottom [~ 'botoin] s. 1. (tehn.) fund dublu. 2. (ferov.) planşeu dublu.
double-bottomed [~'botomd] adj. 1. cu fund dublu. 2. (sl.) cu două feţe, nesincer.
double box [~ 'boks] s. (tehn.) racord dublu.
double brace [~ 'breis] s. (constr.) moază dublă.
double-branched [~'bra:nt/t] adj. cu două ramuri, cu două braţe.
double-breasted ['dAbl'brestid] adj. (despre haină etc.) la două rânduri.
double-breasted plough [~ plau] s. (agr.) plug de muşuroit7 cu două cormane.
double cable ['dAbl 'keibl] s. (tehn.) cablu jumelat.
double-charge [~'t/o:d3J vb. tr. a încărca îndoit / dublu.
double-check [~t/ek] I. vb. tr. a controla de două ori; a reverifica. II. s. reverificare
(pentru precizie I bună funcţionare etc.).
double chin [~ 't/in] s. bărbie dublă.
double-chinned [~tjmd] adj. cu bărbie dublă. ^
double cloth [~ 'kbO] s. (text.) ţesătură dublă.
double compasses [~ 'kAmposiz] s. pl. compas reductor.
double-cross [~kros] I. s. 1. (fam.) înşelătorie, vicleşug, escrocherie. 2. (agr., biol.)
hibrid dublu. II. vb. tr. (sl.) ['-'-] a înşela, a trage pe sfoară.
double-crosser [~'krosor] s. (sl.) înşelător; trădător; escroc.
double-crown paper [~kraun 'peiporj s. hârtie de format mare.
double-current key [-ik'Aront 'ki:] s. (tel.) manipulator bipolar.
doouble-curved bracket [~ko:vd 'braekit] s. (poligr.) acoladă.
double-cut file [~kAt Tail] s. (tehn.) pilă cu dinţarc dublă.
double dash [~ 'das.fl interj, (pop.) drăcia dracului! mii de draci!
double-date [~deit] vb. intr. (amer.) (despre două perechi) a-şi da întâlnire.
double-dealer [~'di:lor, '-i—] s. taler cu două feţe; om de rea-credinţă / prefăcut / cu
două feţe / ipocrit; escroc.
double-dealing [~'di:lirj] I. s. dublu joc, înşelătorie, perfidie, viclenie. II. adj.
double-dealing cu două feţe, prefăcut, ipocrit.
double-decker [~'dekor, i-'-i~[ s. 1. (mar.) vas cu două punţi. 2. (amer.) tramvai, autobuz
sau troleibuz cu etaj. 3. (av.) (fam.) biplan.
double demy [~ idi'mai] s. format de hârtie englezească (57,15 x 90,17 cm).
double diode [~ 'daioud] s. (electr.) duodiodă.
doubîe-distilled [~dis'tildj aay. (sl.) straşnic, nemaipomenit; gogonat.
double dome [~ 'doum] s. (amer. fam.) intelectual din mediul universitar, învăţat, savant,
om de ştiinţă.
double door [~ 'do:r] s. uşă în două canaturi, uşă dublă.
double drum [~ 'drAm] s. (mil.) tobă mare.
double Dutch [~ 'dAţfl s. (fam.) limbă păsărească, limbaj neînţeles.
double-duty [~'dju:ti] adj. (tehn.) cu funcţie dublă.
double-dyed [~'daid,'—] adj. 1. vopsit de două ori. 2. (Jig.) învechit, înăcrit, îmbătrânit
în rele.
double eagle [~ 'i;gl] s. 1. vultur cu două capete. 2. (amer.) monedă de aur de 20 de
dolari.
double-edged [~'ed3d,'—] adj. cu două ascuţişuri / tăişuri (şi fig.).
double entendre ['du:bpld:/ita:/idr, -5;/tt5dr si pronunţia franceză] s. (fr.) expresie, vorbă
cu două înţelesuri.
double entry ['dAbl 'entrij s. 1. (ec.) contabilitate (în partidă) dublă. 2. (mine) galerie
conjugată.
double face [~ 'feis] s. prefăcătorie, ipocrizie; mască.
double-faced I'dAblfeist] adj. 1. prefăcut, făţarnic, nesincer, cu două feţe. 2. (despre
stofă) eu două feţe (diferite). 3. (tehn.) bilateral, cu două feţe.
double-faced hammer [~ 'ha;m9r| s. (tehn.) baros, ciocan mare cu două feţe.
295
double facedness ['dAbl ifeisidnis] s. v. d o u b l e f a c e .
double file [~ 'fail] ş. (mil.) coloană cu rânduri de câte patru.
double finn [~ Tin] s. (fam.) bancnotă de 5 lire.
double first [~ 'fa: st] s. 1. diplomă de absolvire a unei universităţi engleze obţinută
cu cel mai înalt calificativ la două specialităţi (filologie şi matematică etc.). 2. absolvent
care obţine o astfel de diplomă la două specialităţi diferite.
double-fronted [~'frAntid] adj. cu două laturi / feţe.
double game [~ 'geim] s. joc dublu, duplicitate; făţărnicie, ipocrizie.
double half-round pile [~ 'ha:fraund 'pailj s. (teltn.) pilă ovală.
double-handed [~iha?ndid] adj. 1. cu două mâini. 2. cu două mânere / toarte.
double harness [~.ha:nis]s. 1. atelaj de doi cai, trăsura cu doi cai. 2. jug dublu. 3. (fig.)
legătură strânsă. 4. (jig.) căsnicie, căsătorie.
double-headed [~ihedid] adj. cu două capete, bicefal.
doubleheader [~'hedor] s. 1. (ferov) garnitură cu două locomotive. 2. (sport) două
partide succesive între aceleaşi echipe; două meciuri succesive disputate în aceeaşi zi,
pe acelaşi teren, de echipe diferite.
double heading [~ 'hedinj s. (ferov.) tracţiune dublă.
double-head receiver [~hed ri'si:var] s. (tel.) receptor biaural, telefon cu cască.
double-hearted [~.ho:tid] adj. prefăcut, făţarnic, perfid, ipocrit.
double-jointed [~id3ointid] adj. 1. cu două articulaţii, cu două încheieturi. 2. (despre
uşă) cu două canaturi. 3. cu oase mari.
double line [~ Iain] s. 1. (ferov.) linie (ferată) dublă. 2. pl. (mar. şl.) avarii.
double-lived [~livd] adj. (poetic) ducând o viaţă dublă.
double-lock [~'bk] I. vb. tr. a încuia de două ori, a întoarce cheia de două ori în. II. s.
double lock ecluză cu două trepte.
double-manned [~ma;nd] adj. 1. (mar.) cu echipaj dublu. 2. (mii.) cu un efectiv dublu.
double manning [~ imasnin] s. (ferov.) exploatare a locomotivelor în echipe duble.
double march [~ 'ma:t/] s. (mil.) pas alergător.
double meaning [~ -mi:nin] I. s. dublu înţeles. II. adj. double-meaning 1. cu două
înţelesuri. 2. echivoc; mincinos, înşelător.
double medium [~ 'mhdjsm] s. format de hârtie în S.UA. (60 x 77 cm).
double-minded [-'maindid,'—t—] adj. 1. nehotărât, şovăielnic; nestatornic. 2. cu două
feţe, făţarnic, fals.
double-mindedness [~'maindidnis] s. 1. nehotărâre, şovăială, codire. 2. făţărnicie,
prefăcătorie.
double movement [~ 'muivmant] s. (muz.) măsură dublă.
double-natured [~'neit/od] adj. cu caracter dublu, de dualitate, de duplicitate.
double nelson [~ 'nelssn] s. (sport) dublu Nelson.
doubleness L'dAblnis] s. ambiguitate, vorbire cu doua înţelesuri; falsitate, duplicitate.
double-page spread [rdAblpeid3 'spred] s. (amer.) reclamă pe două pagini de ziar.
double-park [~ 'po:k] vb. tr. şi intr. a parca (o maşină) paralel cu o maşină parcată.
double-pointed [~'pointid] adj. cu două vârfuri.
doublepole [~poul] adj. (tehn.) bipolar.
double-purpose [~'p3:p3s] adj. cu destinaţie dublă.
double-quick [~'kwik] (mil.) l.s.v. d o u b l e m a r c h . II. adj. foarte rapid. III. adv.
repede, în pas alergător. IV. vb. intr. (amer.) a se deplasa în pas alergător.
doubler fdAbla1"] s. 1. persoană care dublează etc. (v. d o u b l e IV, A). 2. (electr.)
comutator, întrerupător. 3. (text.) muncitor la răsucit. 4. (text.) maşină de răsucit / de dublat.
double-railed ['dAblireild] adj. (ferov.) cu calc dublă, cu două rânduri de şine.
double-reef [~'ri:f] vb. tr. (mar.) a strânge (o parte din pânză) cu două terţarolc.
double refraction [~ rifrask/an] s. (opt.) birefrigenţă, dublă refracţie.
double-ribbed [~'ribd] adj. (fam.) însărcinată, grea.
double room [~ 'ru:m] s. cameră (de hotel) cu două paturi.
double-seated [~'si:tid] adj. cu două locuri.
double shackle [~ '/sekl] s. (auto, ferov.) cercel de arc.
double sharp [~ 7a:p] s. (muz.) dublu diez.
double shift [~ '/ift] s. schimb cu două echipe de muncitori.
double slide [~ 'slaid] ş. (maşini) sertar dublu.
double-soled [~'sould] adj. cu talpă dublă, cu două rânduri de talpă.
double-spaced [~'speist] adj. (despre paginile dactilografiate) la două rânduri.
double-stage [~'steid3] adj. cu două etaje.
double star [~ 'sta:r] s. (astron.) stea dublă.
double-stop [~'stop] vb. i/ttr. (muz.) a cânta concomitent pe două coarde ale viorii;
a cânta dublu coarde.
double stops [~ 'stops] ş. pl. (muz.) dublu coarde (/iote cântate concomitent pe două
coarde, la vioară).
double-storied [~'sto(:)rid] adj. cu două etaje.
double stroke [~ 'strouk] s. (tehn.) cursă dublă.
doublet 1'dAblit] ş. 1. duplicat, pereche. 2.(lingv.) dublet. 3,pl. două păsări împuşcate
concomitent cu o armă cu două ţevi. 4. lovitură dubla (la biliard). 5. pl. dublă (la zaruri).
6. (ist.) pieptar (purtat de bărbaţi în secolele XIV-XVIH). 7. tricou de lână. 8. (tel., radio)
antenă dipol. 9. (opt.) dublet, lentilă dublă.
double-talk ['dAblto:k] s. 1. exprimare ambiguă / evazivă. 2. vorbe goale.
double thread ['dAbl '8red] ş. (tehn.) filet cu două începuturi.
double throw [~ '6rou] adf (electr.) cu dublă comutare; cu dublă cursă; cu două direcţii.
double thumbler [~ '9Ambtor[ s. (si.) minciună gogonată.
double tide [~ 'taid] s. 1. timp de lucru dublu. 2. ora suplimentară.
double time [~ 'taim] s. 1. (mil.) pas alergător; marş forţat; pas alergător (în armata
americană, 180 de paşi pe minut). 2. (fam.) pas alergător; fugă. 3. (fa/H.) plată dublă.
double-tongued i'dAbl'tArjd,'—] adj. cu doua feţe, înşelător, făţarnic, fals.
doughtiness
double-tongued squib [~ 'skwib] s. armă cu două ţevi.
double track ['dAbl 'trask] s. (ferov.) ecartament dublu; cale dublă.
double whip [~ 'hwip] s. (//iar.) mandar dublu.
double-wire [~'waior] adj. (electr.) bifilar.
doubling ['dAblirj] s. 1. dublare. 2. repetare. 3. cotitură bruscă (la fugă). 4. (jig.) true,
artificiu. 5. (text.) răsucire, sucire, dublare. 6. (geom.) dublare, jumelare. 7. (//iar.) întăritură;
dublaj de lemn.
doubling effect [~ i.fckt] s. (tel.) ecou.
doubling frame [~ freim] s. (text.) maşină de răsucit.
doubling-over test [~'ouva itest] s. (tehn.) încercare prin îndoire.
doubling plate [~ pleit] s. (tehn.) scândură de căptuşit.
doubloon [idAb'lmn] s. (ist.) dublon (monedă de aur spaniolă).
doubly ['dAbli] adv. 1. dublu; în două; de două ori. 2. câte doi. 3. în două feluri. 4. (jig.)
perfid, cu două feţe. ♦ ~ so as cu atât mai mult cu cât.
doubt [daut] I. vb. A. intr. (about, of) a se îndoi (de), a avea îndoieli, a sta la îndoială
(asupra, în privinţa); a şovăi (în privinţa). B. tr. 1. a se îndoi de, a bănui, a suspecta, a nu
avea încredere în; you surely don't ~ me desigur că aveţi încredere în mine / nu vă îndoiţi
de mine; that makes me ~ whether asta mă face să mă îndoiesc dacă; to ~ not but a nu
se îndoi că; I ~ed not but / that he would come nu mă îndoiam că o să vină. 2. a crede,
a socoti; I ~ he loves her cred că o iubeşte. 3. (înv.) a se teme de, a aştepta cu teamă.
II. s. îndoială, nesiguranţă, dubiu, neîncredere; I have my ~s about him am anumite
îndoieli în privinţa lui; the final outcome of this affair is still in the ~ rezultatul final
al acestei chestiuni este încă îndoielnic; no / without / beyond ~ Iară îndoială, desigur;
a ~ arises from se naşte / se iscă o bănuială din faptul că / în urma (cu gen.); no ~ but
he will come o să vină negreşit / neapărat; I have no ~ about his honesty nu mă îndoiesc
câtuşi de puţin de cinstea lui; to clear up all ~s a risipi toate îndoielile; to remove a ~
a înlătura / a risipi o îndoială; beyond the shadow of a ~, without a shadow of a ~ în
afară de orice îndoială; in the ~ îndoielnic, neclar, nesigur, neprecis; what he is going
to do is still in the ~ e încă greu de spus ce arc de gând să facă; make no ~ that the
door is locked vezi / verifică dacă uşa e închisă cu cheia; make no ~ of that poţi fi
sigur / nu te îndoi de asta; to throw ~ upon smth. a arunca bănuiala asupra a ceva, a pune
ceva la îndoială; (prov.) when in ~, play trumps când te îndoieşti, joacă atu.
doubtable [-abl] adj. dubios, discutabil.
doubted [-id] adj. îndoielnic, neprecis, nesigur.
doubter [-or] s. persoană care se îndoieşte, sceptic.
doubtful [-ful] adj. 1. (despre persoane) îndoit (în sinea sa), nehotărât, nesigur; I am
~ of his words nu mă încred în vorbele lui; we are ~ of his success ne îndoim de succesul
lui. 2. nesigur, neprecis, îndoielnic, greu de definit; discutabil, ambiguu; obscur; a ~case
un caz discutabil; it is ~ whether este îndoielnic dacă. 3. dubios, suspect; (fam.) a ~ fellow
un tip suspect.
doubtfully [-fuli] adv. 1. cu un aer de îndoială. 2. ezitând, cu şovăială. 3. vag, neprecis.
doubtfulness [-fulnis] s. 1. îndoială, nesiguranţă, nehotărâre. 2. ambiguitate, lipsă de
claritate.
doubting ['dautirj] adj. v. d o u b t f u l (1).
doubting Thomas [~ 'tomas] s. Toma necredinciosul (şi fig.).
doubtless ['dautlis] I. adj. neîndoios, sigur, indiscutabil. II. adv. v. d o u b 11 e s s 1 y.
doubtlessly [-li] adv. fără îndoială, desigur, (în mod) sigur, fără doar şi poate.
douce [du:s] adj. (scot.) 1. primitor, ospitalier. 2. sobru, ponderat. 3. modest.
douceur [du:'s3;r] s. (fi.) 1. blândeţe, amabilitate, caracter blând / blajin. 2. bacşiş;
mită.
douche [du:/] I. s. 1. spălătură. 2. dus; (jîg.) to throw a cold ~ upon smb. a face cuiva
un duş rece, a tempera avântul / zelul cuiva. 3. (med.) irigator. II. vb. A. tr. 1. a face o
spălătură (cuiva). 2. a face duş (cuiva), a stropi cu apă. B. intr. 1. a(-şi) face o spălătură.
2. a face duş, a se stropi cu apă.
dough [dou] s. 1. aluat, cocă; the ~ rises aluatul creşte; (fam.) my cake is ~ nu rni-a
mers, am dat greş. 2. (amer. si.) bani, gologani, pitaci. 3. (amer. si.) mită. 4. pastă, clei
gros.
dough-baked ['doubcikt] adj. (rar) 1. pe jumătate copt. 2. (fig.) necopt, neisprăvit.
dough boy [~ boi] ş. (şl.) 1. găluşcă, cocoloş. 2. (amer. si.) pifan, infanterist.
dough brake [~ breik] s. v. d o u g h k n e a d e r (2).
doughey ['doui] adf, s. v. d o u g h y.
doughface ['doufeis] s. (amer. fam.) 1. om molatic / cu caracter slab / lipsit de energie,
papă-lapte. 2. politician maleabil; politician nestatornic în concepţii, trepăduş politie.
3. persoană cu idei progresiste, simpatizant al unei mişcări progresiste.
doughfaced [-t] adj. (amer. fam.) molatic, lipsit de energie.
doughfac(e)ism ['doufeizam] s. (amer. fam.) nestatornicie în concepţii (politice).
doughfoot ['doufut] s. (amer. fam.) infanterist, pifan.
dough head ['dou hed] s. (amer. si.) tâmpit, cap de lemn.
dough-hearted ['dou ihu:tid] adj. milos, duios.
doughiness fdouinis] ş. 1. caracter de aluat / de cocă. 2. caracter cleios (al pâinii etc.).
dough-kneaded ['douini:didj adj. moale ca aluatul.
dough kneader [~ ini:dar] s. 1. frământător (de aluaturi). 2. frământător mecanic;
malaxor.
dough maker [~ micite1"] s. v. d o u g h k n e a d e r (2).
doughnut ['dounAt,'-'-] s. 1. (gastr.) gogoaşă (informă de covrig); (fam.) it is dollars
to ~s categoric, indiscutabil, fără doar şi poate, sută la sută. 2. (mat.) toroidă. 3. (fiz.)
cameră toroidala vidată (a betatronului). 4. (tehn., fiz.) convertizor de flux.
dought [du:ht] past şi part. trec. de la d o w .
doughtily fdautili] adv. (înv., glumeţ) vitejeşte, voiniceşte, cu curaj, cu bărbăţie.
doughtiness ['dautinis] s. vitejie, bărbăţie, bravură.
doughty 296

doughty ['dautij adj. (înv., glumeţ) voinicos; viteaz, curajos. că dormitoarele englezeşti sunt de obicei situate la etaj; e) (despre soare etc.) a apune,
doughy ['douil I. adj. 1. ca aluatul, moale; necopt. 2. (fig.) galben la faţă, palid. 3. (fig.) a asfinţi;/) (despre preţuri) a coborî, a se ieftini; g) (despre temperatură) a coborî, a scădea;
moale, maleabil. 4. (fig.) necopt (la minte). II. s. (fam.) brutar. h) (despre vânt) a se potoli, a se domoli; i) (despre umflături etc.) a da înapoi, a se micşora;
Douglas fir ['dAgbs fa:r] s. (bot.) (pin) duglas (Pseudotsuga iaxifolia I Douglassi). j) (fig.) a fi bolnav, a fi ţintuit la pat; k) (fig.) a fi abătut / amărât / necăjit; l) (fam.) to be ~
douk [du:k] adj. (geol.) (despre roci) dur, tare, rezistent, compact. (up)on smb. a se năpusti asupra cuiva, a prinde / a apuca pe cineva, a se purta urât cu
dour [duor] adj. (scot.) aspru, dur, neînduplecat. cineva, a maltrata pe cineva, a urmări pe cineva; a ghici gândurile cuiva; a sonda pe cineva;
douse [daus] vb, A. tr. 1. a muia, a scufunda în apă. 2. a stropi. 3. a uda (leoarcă). to be ~ (up)on smth. a se năpusti asupra a ceva; a înţelege / a prinde ceva imediat; a nu
4. a stinge; (si.) to ~ the glim a stinge lumina. 5. (mar.) a strânge repede (pânzele). B. intr. putea suferi ceva; (sl.) to be ~(up)on one's luck a avea ghinion. II. prep. 1. (spaţial,
a cădea în apă. indicând coborârea, depărtarea de punctul de plecare, pătrunderea într-o regiune etc.)
dove1 [dAv] s. 1. (omit.) porumbel (fam. Columbidae) the ~of peace porumbelul păcii; în josul (eu geu.); în interiorul (cu gen.); de-a lungul (cu gen.); ~ the country a) pe ţărm,
(as) gentle as a ~ blând ca un porumbel; (si.) soiled ~ prostituată, târfă. 2. (alintător) pe coastă, pe litoral, la mare; b) în interiorul ţării; în provincie; to climb ~a hill a coborî
porumbel, porumbiţă. un deal; ~ the line pe calea ferată (nu departe de Londra); to go ~ the line a pleca cu
dove2 [douv] (amer. fam.) past de. la d i v e . trenul în provincie; (sl.) one ~t'other unul după altul; to glance ~ a page a parcurge o
dove-colour ['dAVikAb'] s. culoare ccnuşiu-albăstruie. pagină; to go ~ the river a) a merge în josul unui râu sau fluviu / în aval; b) (fig.) a muri,
dove-coloured [~ikAbd] adj. porumb(ac), cenuşiu-albăsţrui. a da ortul popii; ~ the road a) pe drum (dinspre cel care vorbeşte); de-a lungul drumului;
dovecot [~kot] s. porumbar; ponunbărie; to flutter the ~s a isca zarvă, a băga spaima b) (sl.) la modă, elegant; ~ town în centrul sau partea comercială a unui oraş; to go ~
în oameni liniştiţi. town a se duce în oraş; ~ the wind a) (mar.) în direcţia vântului, înspre vânt; b) foarte
dovecote [~kout] s. v. d o v e c o t. departe. 2. în cursul (cu gen.), de-a lungul (cu gen.), în timpul (cu gen.). 3. ~to (în ordine
dove-eyed [~'aid] adj. cu o expresie blândă / nevinovată, cu ochi de porumbiţă. descrescândă) până la; the whole family ~ to the eat toată familia, până la pisică; ~ to
dovefoot [~fut],pl. ~feet [~fi:t] s. v. d o v e' s f o o t . date până astăzi, până acum; to go ~ to posterity a fi transmis posterităţii; (sl.) ~ to the
dove-footed [—rfutid] adj. sprinten, iute de picior. ground complet, tot, în întregime; ~ from the time of Shakespeare din vremea lui
dove house [~ haus] s . v . d o v e c o t (e). Shakespeare până azi. III. adj: 1. (despre priviri etc.) îndreptat / lăsat în jos. 2. (fig.)
dovelet [~dAvlit] s. pui de porumbel. abătut, amărât, supărat. IV. s. 1. mişcare în jos; coborâre; 2. pl. vitregie, vitregii,
dovelike ['dAvlaik] adj. ca porumbelul, gingaş, blând, nevinovat. vicisitudini; the ups and ~s of life valurile vieţii, urcuşurile şi coborâşurilc vieţii,
doveling ['dAvlirj] s. v. d o v e 1 e t. nestatornicia sorţii; to be in the ~s a fi strâmtorat; a fi necăjit / supărat / abătut. V. vb.
dove plant ['dAv 'pla:nt[ s. (bot.) specie de orhidee (Peristeria elata). A. tr. 1. a trânti, a doborî, a culca (la pământ). 2. a doborî (un avion etc.). 3. (fig.) a învinge,
dove's foot [~z fut] s. (bot.) specii din genul Geranium, ca pălăria-cucului, ciocul-berzei a birui, a da de hac (cu dat.). 4. a lăsa în jos, a depune; to ~ tools a întrerupe lucrul;
ş.a. a face grevă. B. intr. 1. a coborî, a cădea. 2. (fam.) (despre băuturi etc.) a luneca. 3. (fam.)
dovetail ['dAvteil] I. s. (constr.) coadă de rândunică; îmbinare ÎH coadă de rândunică. a da de duşcă, a da pe gât.
II. adj. (constr.) în (formă de) coadă de rândunică. III. vb. A. tr. 1. (constr.) a îmbina down-at-heel ['daunat'hul] adj. ponosit; jigărit; uzat, tocit.
în coadă de rândunică. 2. a ajusta, a potrivi, a face să se potrivească (si fig.). B. intr. a downbeat [~'bi:t] I. s. 1. (muz.) notă accentuată. 2. timp tare. II. adj. (fam.) trist,
se ajusta, a se potrivi (şi fig.).
posomorât.
dovetail framing [~ .freimirj] s. (constr.) coadă de rândunică. downbed [~bed,'--] s. aşternut de fulgi (şifig.).
dovetail groove [~ gru:v] s. (constr.) tăietură trapezoidală. downboat [~bout] s. (mar.) l.ambarcaţie care pleacă dintr-un pori sau oraş principal.
dovetailing ['dAVteilirj] s. (constr.) îmbinare în coadă de rândunică. 2. ambarcaţie care navighează în aval.
dovetailing plane [~ plein] s. (tehn.) pârghie arcuită.
downcast [~ka:st] I. adj. 1. (despre privire) plecat, lăsat în jos. 2. abătut, amărât, mâhnit,
dovey ['dAvi] s. (alintător) porumbel, porumbiţă.
deprimat. 3. aplecat, lăsat în jos. II. s. 1. (geol.) falie normală / conformă. 2. (mine) falie
dow [dau,dou],past şi part. trec. dowed [daud, doud] sau dought [da;ht] vb. intr.
care aruncă zăcământul util în jos.
(scof., aVai.) 1. a putea, a fi în stare. 2. a propăşi, a înflori.
r downcastness [~ka:stnis] s. amărăciune, deprimare, depresiune.
dowager ['dau3d30 J s. 1. văduvă (moştenitoare a unui nobil); Queen Dowager
downcome [~kAm] s. 1. cădere. 2. (fig.) cădere, prăbuşire, ruină.
regina-văduvă; regina-mamă. 2. (fam.) matroană; femeie impunătoare.
downcomer.l-kAino'] s. (tehn.) conductă de golire / de evacuare; burlan de scurgere;
dowdiness ['daudinis] s. (fam.) lipsă de gust; lipsă de eleganţă.
deversor.
dowdy ['daudi] I. adj. (fam.) 1. (despre femei) lipsită de gust / de eleganţă, demodată.
down draft [~ rdra:ft, —] y . v . d o w n d r a u g h t .
2. (despre rochii) urâtă, demodată, lipsită de eleganţă. II. s. femeie îmbrăcată fără gust
/ neglijent / prost. down draught s. (tehn.) tiraj de jos; tiraj invers(at).
down-dropped [~dropt] adj. doborât, trântit la pământ.
dowdyish [-i/] adj. fără gust / eleganţă; neglijent.
dowel ['dauel, 'dauil, 'dauol] I. s. 1. pană, ic. 2. (tehn.) ştift, cep, pivot, boit. 3. (constr.) down-East [~i:st] adj. (amer.) din sau dinspre Noua Anglie, mai ales din Statul Maine.
diblu, ghirmea. 4. (mar.) cavilă, întinzător de lemn. 5. (maşini) prezon. II. vb. tr. a întări down-Easter [~i:stor] s. 1. (amer.) locuitor din Noua Anglie, mai ales din Stalul Maine.
/ a fixa pene etc. (v: ~ I). 2. (canad.) locuitor din estul Canadei.
dowcr ['dauar] I. s. 1. moştenire (partea care revine văduvei pe toată durata vieţii). downed [daund] adj. 1. acoperit cu fulgi / cu puf, pufos. 2. (sl.) înşelat, tras pe sfoară.
2. dotă, zestre. 3. înzestrare, talent, dar. II. vb. tr. 1. a lăsa moştenire văduvei. 2. (with) downer ['dauna'] s. (sl.) 1. şase peni. 2. (sport) cădere, eşec (şifig.). 3. (amer.) calmant,
(fig.) a înzestra (cu). sedativ. 4. (amer.) lucru / întâmplare care deprimă.
dower chest ['dauot/est] s. ladă de zestre. downface ['daunfcis] vb. tr. (amer.) a contrazice.
dowerless ['dauslis] adj. 1. (despre văduve) fără moştenire. 2. fără dotă / zestre, săracă. downfall [~fo:l] s. 1. cădere, prăbuşire. 2. ploaie torenţială, aversă; ninsoare puternică.
dowery ['dauwari] s. v. d o w r y. 3. (Jig.) ruinare, decădere; prăbuşire, ruină.
do-withoutable ['du(:)wi'i)aut3bl] adj. (rar) de care te poţi lipsi / dispensa. down-fallen [-fa: lan] adj. prăbuşit; (fig.) decăzut, scăpătat, ruinat.
dowlas(s) ['daubs] s. (tert.) un fel de. percal foarte rezistent. downflow [~flou] s. lichid care se scurge.
down1 [daun] s. 1. puf, pufuşor; fulg. 2. primele pene pufoase / tuleie (ale păsărilor); downgate ['daungeit] s. (tehn.) canal / pâlnie / reţea de turnare.
(despre păsări) in the ~ care nu poate încă zbura. 3. tuleie, primele fire de mustaţă sau downgrade ]~greid] s. înclinare, pantă.
de barbă care mijesc. downhaul [~ho:l] s. (mar.) bucăţi de saulă care servesc pentru a strânge o velă,
down2 s. 1. deal, înălţime (neîmpădurită); the Downs dealuri calcaroase din sudul cargabas.
Angliei. 2. pl. dune (de nisip). downhawl s. v. d o w n h a u 1.
down3 I. adv. 1. (sjxtţial) jos, în partea de jos; în jos; la vale; (despre ambarcaţiuni) down-hearted [~'ha:tid] adj. abătut, deprimat, amărât, mâhnit, necăjit.
în aval; up and ~ în sus şi în jos; încoace şi încolo; the blinds are ~ storurile sunt lăsate down-heartedness [~'ha:tidnis] s. deprimare, amărăciune.
/ trase; to go ~ a se duce jos, a coborî; (fam.) ~ among the dead men sub masă, jos, downhill [~'hil, -, -'-] I. adj. în pantă, înclinat. II. adv. în jos, la vale; to go ~ a) ase
printre sticle goale; ~ by the head abătut, amărât; deep ~ bellow foarte adânc, la mare coborî, a se rostogoli pe o suprafaţă înclinată; b) (fig.) (despre sănătate, stare materiala)
adâncime; upside ~ cu susul în jos, de-a valma; cash ~ sau ~ with the / your money a fi în declin, a se înrăutăţi. III. s. 1. povârniş, coastă de deal. 2. (sport) coborâre rapidă.
sau (sl.) ~ with the / your dust! scoate banii! banii pe masă!; (fam.) ~ in the mouth / downiness ['dauninis] s. 1. caracter pufos. 2. (sl.) pişicherlâc.
chops / dumps plouat, amărât; (prov.) he that is ~ need fear no fall cine e la pământ ~ Downing Street ['daunin pStriit] s. 1. stradă din centrul Londrei, unde se află reşedinţa
nu mai poate cădea. 2. (implicând depărtarea de sursă sau de un punct central) to go primului ministru. 2. (fam.) cabinetul primului ministru al Marii Britanii.
~ into the country a) a pleca la ţară; b) a pleca în interiorul ţării; (univ.) to go ~ a) (si downland ['dauntend] s. dune (de nisip).
to go ~ for a vacation) a pleca în vacanţă; b) a pleca de la universitate; (univ.) to be downlead [~li;d] s. (radio) capăt descendent al antenei; coborâre de antenă.
sent ~ a fi dat afară (temporar); on my journey ~ în timp ce călătoream în provincie; ~ downless ['daunlis] adj. fără puf / tuleie; căruia nu i-au dat încă tulcicle în barbă. .
to the mouth of a river în josul unui râu sau fluviu. 3. (adjectival, despre preţuri) coborât, down-line ['daunlain] s. (ferov.) cale ferată care duce din capitală spre provincie.
redus; (despre mărfuri) ieftinit, mai ieftin; ~ again! o nouă reducere (a preţurilor); to go ~ downlooked [~lukt] adj. (rar) cu privirile lăsate în jos; abătut, amărât.
a se ieftini. 4. (cu anumite verbe al căror înţeles îl întregeşte sau îl modifică); (fam.) downlying [~.Iairj] I. adj. (înv.) în lăuzie. II. s. 1. lăuzie. 2. repaus, odihnă.
I put it ~ to his ignorance am pus aceasta pe seama ignoranţei lui; what shall I put down-market ['daun <ma;kt] adj. (corn.) care se adresează celor mai puţin înstăriţi;
you ~ for? cu cât să vă tree? I am ~ for £5 am o datorie de 5 lire; (fam.) they set him pentru\cci cu mijloace modeste.
~ for a fool îl socotesc un prost. 5. to be ~ a) a fi jos; a zăcea pe pământ; b) (fig.) a fi downmost [~moust] I. adj. cel mai de jos. II. adv. în partea cea mai de jos.
la pământ; c) a fi jos / la parter; d) a fi sculat / pe picioare (expresia se explică prin aceea down payment [~ ipeimont] s. (ec.) plată în numerar.
297 drag box

down point [~ 'point] vb. tr. a vinde (un articol) pe cartelă contra unui număr redus drab1 [drseb] I. adj. 1. bej, cafeniu-deschis; galben-cenuşiu. 2. (jig.) plicticos, monoton;
de puncte. posomorât. II. s. 1. bej, culoare cafeniu-deschis. 2.pl. pantaloni de culoare bej. 3. postav
downpour [~po:r, ~poor] s. ploaie torenţială, aversă. de culoare bej.
downright [~rait] I. adj. 1. (înv.) drept; vertical. 2. drept; direct; sincer, cinstit, deschis; drab2 I. s. 1. femeie murdară / neglijentă. 2. (fam.) femeie stricată, prostituată, târfa.
~fight lupta în toată legea; luptă adevărată. 3. vădit, evident, curat, pur; ~ folly prostie II. vb. intr. a trăi în desfrâu.
curată. II. adv. 1. perfect, absolut. 2. cu desăvârşire, de tot, în întregime, pe deplin. 3. de-a drabbet(s) ['drzebiu», -bet(s)] s. un fel de pânză de calitate inferioară / ncînălbită.
dreptul, pur şi simplu. 4. brusc, pe neaşteptate, din senin. drabbish ['dra?bi/] adf neglijent, murdar.
downrightness [~raitnis] s. francheţe, sinceritate. drabble ['dr^ebl] I. vb. A. tr. a stropi / a împroşca / a murdări cu noroi. B. intr.
1
down river [~ rivo "] adv. în aval, în jos. I. a se murdări cu noroi. 2. a pescui mreană. II. s. oameni murdari.
downsand [~sa^nd] s. nisip de dune. drab-coloured ['dreeb -kAlod] adf bej, cafeniu-deschis.
r
downsitting [~'sitirj, -i~] s. aşezare (jos). drabness ['draebnis] s. (fig.) monotonie, uniformitate.
downsome ['daunsAm, -soni] adj. abătut, amărât, necăjit. draeaena (palm) [dro'simo rpa:m] s. (bot.) varietate de liliac din ţările calde (Dracaena).
down-South ['daun'sauB] adf (amer.) din statele de sud ale S.U.A. drachm [draem] s. v. d r a m (1,1).
downspout ['daunspaut] s. 1. burlan (pentru scurgerea apei de ploaie). 2. (metal.) drachma ['dra3kmo],pl. drachmae [-mi:] sau drachmas [-maz] s. drahmă (monedă
scurgere, descărcare. grecească).
downstage [~steid3] I. (teatru) adj. din partea din faţă a scenei. II. adv. în partea din Draco ['drcikou] s. 1. (astron.) Dragonul, Balaurul (constelaţie). 2. draco (zool.)
faţă a scenei. şopârlă-zburătoare (Draco volans).
r
downstair [~steo ] adj. v. d o w n s t a i r s (II). Draconian [drei'kounbn, dro'k-, -nion] adf v . D r a c o n i c .
downstairs [~'steoz,'--, -'-] I. adv. 1. jos (pe scări); la parter; to go ~ a coborî, a se Draconic [draVkonik] adj. draconic, neînduplecat, aspru, cumplit.
da jos pe scară; a coborî la parter. 2. jos; la etajul de jos. II. adj. 1. situat la etajul de Draconically [-oii] adv. draconic, fără cruţare.
3
jos. 2. treaz, sculat în picioare, v. d o w n (1,5, d). dradge [drax^] s. minereu de calitate inferioară.
downstate ['daunsteit] (amer.) I. s. partea de sud a unui stat. II. adj. caracteristic pentru dragerman ['dreigomon], pi. dragermen [~] s. (amer. mine) membru al unei echipe
/ plasat în partea de sud a unui stat. de salvare.
down station [~istei/an] ş. (ferov.) staţie terminus. draff [drasfj s. 1. lături, zoaie; resturi. 2. borhot. 3. (jig.) drojdie, resturi.
downstream [~'stri:m, -'-] I. adv. în josul apei, spre vărsarea apei, în aval. II. s. (hidr.) draffy [-i] adj. 1. murdar, bun de dat Ia gunoi. 2. (jig.) rău, prost, fără valoare.
capul aval al ecluzei. draft [drcr.ft, amer. draft] I. s. 1. desen; plan. 2. proiect, schiţă, crochiu; concept, ciornă.
downstream apron ['daunstri:m .eiprpn] s. (hidr.) postradier, risbermă. 3. copie (a unui document). 4. (ec.) cambie, trată, poliţă, mandat de plată; cec; sumă ridicată
downstream face [~ fcis] s. (hidr.) parament aval. pe baza unui cec. 5. (ec.) reducere. 6. curent de aer; tiraj, suflare. 7. (mar.) pescaj. 8. alegere,
downstream slope [~ sloup] s. (hidr.) taluz aval. selecţionare (mai ales a unor soldaţi) pentru un scop special; detaşament; (trupe de) întărire.
downstream toe [~ tou] s. (hidr.) picior aval. 9. (ec.) plasare, desfacere (de mărfuri). 10. (mil.) recrutare, chemare sub arme; contingent;
downstroke ['daunstrouk] s. (te/m., auto) cursă descendentă. completare. 11. tracţiune, atelaj; beasts of ~ animale de tracţiune, vite de muncă. II. vb.
downthrow [~i9rou] I. vb. tr. a răsturna, a doborî. II. s. (geol.) falie; cufundare. tr. 1. a redacta, a elabora, a concepe, a întocmi (un plan, un proiect de lege); a schiţa,
down-time [~taim] s. 1. (ec.) oprire; gol de producţie. 2. (tehn.) timp de oprire; timp a scrie pe ciornă. 2. (mil.) a recruta. 3. a alege, a selecţiona (oameni).
mort. 3. (auto) timp de întrerupere. 4. (fîz.) timp de inactivitate. 5. (infor.) timp de cădere. draft act [~ «kt] s. (orice) dispoziţie guvernamentală cu privire la recrutare.
downtown [~taun] (amer.) I. adv. în cartierul comercial al oraşului. II. s. cartierul draft animal [~ lîenimd] ş. animal de tracţiune.
comercial al oraşului, centrul oraşului. draft bar [~ ba: r ] s. oişte; proţap.
downtowny [~tauni] adf (amer. fam.) de prost gust. draft board [~ bo:d] s. centru de recrutare.
down-train [-trcin] s. tren care circulă din capitală sau oraşele principale spre localităţi draft dodger [~ idod33r] s. (fam.) v. d r a f t e v a d e r .
de provincie. draftee [idru:fti:, .draf-] s. (amer.) recrut.
downtrodden [~.trodn] adj. călcat în picioare; asuprit, exploatat. draft effect ['dra:ft i'fekt] s. tiraj, curent.
r
Down Under ['daun 'Ando ] s. (glumeţ) Australia sau Noua Zcclandă. drafter ['dro:ftor] s. 1. v. d r a f t h o r s c. 2. persoană care redactează un act. 3. (teAt.)
downward ['daunwod] I. adf 1. aplecat, înclinat; (ec.) ~ tendency tendinţă de coborâre. laminor.
2. deprimat, abătut. II. adv. v. d o w n w a r d s . draft evader ['dra:ft i.veidor] s. (amer. mii.) chiulangiu.
downward pressure [~ 'pre/31"] s. presiune de sus în jos. draft fan [~ fa?n] s. (tehn.) exhaustor, ventilator de tiraj.
downwards [~wodz] adv. 1. în jos; la vale. 2. în partea de jos. 3. (temporal) încoace; draft gauge [~ geid3] s. (tehn.) vacuummetru de tiraj.
from Adam ~ de la Adam încoace. 4. în linie coborâtoare. draft hole [~ houl] s. răsuflătoarc, orificiu de ventilare.
downwash [~wo/] s. (av.) curent descendent. draft horse [~ ho:s] s. cal de povară / de tracţiune.
down-wind [~wind] adf, adv. (mar.) cu vânt din pupă. draftiness ['dru:ftinis, amer. 'drasft-] s. curent (de aer).
1
downy ['dauni] I. adf 1. pufos, moale ca puful. 2. de puf, acoperit cu puf/ cu tuleic. drafting ['dra:ftirj, amer. 'draeft-] s. 1. redactare, întocmire (a unui proiect de lege etc.);
3. (fig.) moale, plăcut; dulce; ~ sleep somn dulce. 4. (si.) şiret, viclean. II. s. (si.) pat; the ~ of this clause is very obscure redactarea acestei clauze este foarte neclară. 2. desen
to do the ~ a lenevi în pat. tehnic liniar. 3. (austr.) alegere / selecţie a vitelor.
downy2 adf 1. deluros, ondulat. 2. (teAt.) cu tuşeu moale. drafting department [~ di'pa;tmont] s. birou de desen tehnic, institut de proiectare.
down yonder [~ jondo1"] s. (glumeţ) partea de sud a Statelor Unite. drafting paper [~ ipcipo1"] s. hârtie de desen.
dowry ['dau;?ri] s. 1. dotă, zestre. 2. (fig.) înzestrare, dar natural, talent. 3. (pop.) mulţime draft pole ['drti:ft poul] Î. v . d r a f t b a r .
mare, gloată. draftsman ['dra:ftsmon], pl. draftsmen [~] s. 1. desenator (mai ales tehnic). 2. pro­
dowse1 [daus] vb. tr. v. d o u s e (A, 5). iectant. 3. autor al unui document; autor al unui proiect de lege.
dowse2 vb. intr. a descoperi existenţa unor izvoare subterane sau a unor minerale cu draftsmanship [-/ip] s. 1. desen tehnic; desen liniar; îndemânare / iscusinţă în executarea
ajutorul unei baghete. unui desen. 2. meşteşug / capacitate de a proiecta / de a plănui.
dowser [rdauz3r, -sor] s. (fam.) persoană care descoperă existenţa unor izvoare drafty ['dru:iti] adf expus la curent.
subterane sau a unor minerale cu ajutorul unei baghete. drag [dra^g] I. vb. A. tr. 1. a trage (cu putere), a târî, a întinde; to ~one's feet a) a târî,
dowsing rod ['dauzirj rod, -sin ~] ş. v. d i v i n i n g r o d . a târşâi picioarele, b) (amer. pol.) a acţiona foarte lent din calcul. 2. a grapa (pământul).
doxological [idokso'bd3ik3l] adj. (bis.) doxologic. 3. a draga, a curăţa fundul (apei) cu o dragă. 4. (mar.) a remorca. 5. to ~ in a) a trage,
doxology [dok'sobd3i] s. (bis.) doxologie. a vârî înăuntru; b) a menţiona (ceva) în mod inutil; to ~ on a târî (cu putere); to ~ (on)
doxy1 l'doksi] s. (fam.) 1. doctrină, teorie. 2. credinţă. a wretched life a duce o viaţă nenorocită; to ~ out a) a scoate trăgând la mal;
doxy2 s. (şl.) 1. iubită, amantă, drăguţă; ţiitoare. 2. prostituată. 3. femeie fără căpătâi. b) a (pre)lungi (o discuţie etc.); (fam.) to ~ up a) a da o educaţie proastă (cu dat.);
doyen ['dwaie:rj, 'dvvoi- şi pronunţia franceză] s. (fr.) decan, şef (al corpului diplomatic b) a readuce în amintire, a scoate din uitare (mai ales ceva neplăcut). B. intr. 1. a se târî;
sau al unui corp constituit). (şi fig.) a atârna în jos. 2. (despre timp, viaţă) to ~ on a se scurge încet / alene / plictisitor.
doze [douz] I. vb. intr. 1. a moţăi, a picoti, a dormita. 2. (şi ~ of) a adormi, a aţipi. II. s. 1. dragă, curăţitoarc de nămol. 2. trăsură cu patru cai. 3. cange. 4. grapă grea. 5. frână,
3. (fig.) a visa cu ochii deschişi. II. s. 1. moţăiala, aţipeală, pui de somn; to fall into a piedică; to put the ~ on a înfrâna / a împiedica roata. 6. frână, frânare, împiedicare.
~a aţipi, a adormi; to take a ~ a trage un pui de somn. 2. vestejire (afibrelor).3. (amer'. 7. târâre; mişcare înceată. 8. povară, sarcină; to be a ~on smb. a fi o povară pentru cineva.
si.) boală venerică. 9. trăsură cu scaune înalte; ~ for goods vagon de marfă. 10. urmă (de fiară); miros care
dozen ['dAzn] s. 1. duzină; 10 / a ~ 10 şilingi duzina; by the ~ cu duzina; twelve ~ atrage câinii de vânătoare (mai ales al unei substanţe puse într-un săculeţ târât pe pământ).
pairs of gloves 144 perechi de mănuşi; (it is) six (of one) and half a ~ (of the other) 11. (tehn., av.) rezistenţă la înaintare. 12. (amer. sl.) protecţie. 13. (amer.) tânjală (pentru
a) e tot una, e acelaşi lucru, nu-i Tanda, ci Manda; b) sunt o apă şi un pământ, sunt la poveri). 14. barcă / plută etc. remorcată.
fel de breji; baker's/ printer's /devil's/ long ~ treisprezece. 2. mulţime, număr mare. drag anchor ['drasg -jerjor] s. (mar.) gheară de pisică.
♦ to talk nineteen to the ~ a vorbi neîncetat. drag artist [~ a:tist] s. actor comic (de estradă) care joacă în travesti.
dozer ['douzo1"] s. 1. persoană care moţăic. 2. (fig.) visător. 3. (sl.) lovitură puternică dragbar [~ bo:r] s. (ferov.) bielă cuplară.
dată cu pumnul. drag boat [~ bout] s. (mar.) 1. dragă. 2. şlep.
doziness ['douzinis] s. 1. piroteală. 2. (jig.) visare. dragbolt [~boult] s. (tehn.) bolţ de cuplaj.
dozy ['douzi] adj. somnoros, adormit (şi fig.). drag box [~ boks] s. (tehn.) floare de burghii cu larae.
drag chain
drag chain [~ t/ein] s. (auto, telm.) lanţ de remorcare / tracţiune.
dragee [dragei] s. (fr.) drajeu.
drag form ['drag fo:m] s. (fiz-, av.) rezistenţă aerodinamică.
dragging ['dragirjj s. 1. târâre. 2. frânare. 3. remorcare.
draggle ['dnegl] vb. A. tr. a târî prin noroi, a murdări cu noroi, a terfeli. B. intr. 1. a se târî
prin noroi. 2. a întârzia, a rămâne în urmă.
draggled ['dragld] aay. terfelit (cu noroi).
draggle tail [~ teii] s. 1. trenă. 2. femeie neglijentă / murdară.
draggle-tailed [~teild] aay. murdar, neîngrijit.
dragline ['draglain] s. 1. (telm.) draglină. 2. (av.) cablu de frână.
dragman [dragmon], pl. dragmen [~] s. năvodar, pescuitor cu plasă / cu năvod.
dragnet ['dragnet] s. 1. plasă de prins peşti (năvod inie). 2. plasă de prins vânat.
3. (amer.) razie / operaţie poliţienească pe scară largă.
dragoman ['dragouman, -rosea], pl. dragomen [-man,-men] sau dragomans [-z] s.
traducător, interpret, dragoman (în Orient).
dragon ['drag,™] s. 1. zmeu (si meteor.), balaur; the old Dragon satana. 2. (fig.)
guvernantă / păzitoare bătrână a unei fete tinere. 3. the Dragon (astron.) Balaurul
(constelaţie din emisfera nordică). 4. (zool.) şopârlă-zburătoare (Draco volans). 5. (omit.)
specie de porumbel domestic. 6. (ist.) carabină. 7. carabinier. 8. (mii.) tractor de artilerie.
9. persoană violentă.
dragon beam [~ bi:m] s. (conslr.) pop, susţinător de grindă.
dragonfly [~flai] s. (entom.) libelulă (Libellula sp., Odonata).
dragonhead ['dragonhed) s. (bot.) specie de melisă (din genul Dracocephalum).
dragonnade ['drago'neid] I. s. 1. pl. (ist. Franţei) dragonadă (prigoană împotriva
protestanţilor, organizată cu ajutorul soldaţilor, în timpul lui Jjtdovic XIV si XV).
2. expediţie eu caracter de represalii. II. vb. tr. (ist.) a organiza dragonadă împotriva (cuiva).
dragon's blood ['draganz bUd] s. (bot.) sânge-de-nouă-fraţi; suc răşinos din arborele
„Calamos draco".
dragon's teeth [~ ti:6] s. pl. 1. (mil.) dinţi de balaur (obstacole antitanc). 2. (Itidr.)
prag dinţat.
dragon tree ['dragan tri:] s. (bot.) arbore din insulele Canare (Calamos draco).
dragoon [dro'gu;n] I. s. (mii.) dragon. II. vb. tr. a trimite o expediţie de represiune
împotriva (cuiva); a pedepsi prin represiuni, a supune prin violenţă.
drag-out J'dragaut] s. (amer. fam.) petrecere cu dans, serată dansantă.
drag parachute ['drag 'pa2ro/u:t] s. (av.) paraşută folosită la unele tipuri de avioane
cu reacţie pentru micşorarea vitezei în momentul aterizării.
drag racing ['drag .rcisn] s. (amer.) cursă de automobile ultrarapide.
drag rope [~ roup] s. 1. (telm.) cablu de tracţiune. 2. (mar.) barbetă de barcă.
drag saw [~ .sa:] s. ferăstrău de retezat buştenii.
drag scraper [~ -skreipar] s. (conslr.) screper cu rachete.
drag shoe [~ Iu:] s. (telm.) talpă, sabot (de frână), tachet opritor.
dragsrnan ['dragzmon],pl. dragsmen [~] s. (mine) vagonetar.
dragster |'dragstor] s. (amer.) conducătorul unui automobil ultrarapid.
drag strip ['drag strip] s. (amer.) pistă pentru cursele de automobile ultrarapide.
drag wheel [~ iwi:l] s. (telm.) frână.
drail [dreil] s. undiţă de fund.
drain [drein] I. vb. A. tr. 1. a drena, a usca; a deseca, a asana; the river ~s the whole
region râul primeşte apele din întreaga regiune. 2. a seca, a goli, a deşerta; to ~ a vessel
of its contents a goli un vas de conţinut. 3. (mea'.) a drena (o rana). 4. (si to ~ dry) a
usca; a goli, a bea până la fund. 5. (fig.) a seca, a slei, a epuiza (puterile, fondurile etc.);
(fig.) to ~ the cup to the bottom / dregs a bea paharul până la fund; to ~ a country of
its resources a seca o ţară de bogăţii; to ~ smb.'s purse a goli punga cuiva. 6. (fig.) a
ruina, a jefui, a sărăci. 7. a scurge, a filtra (lichide), a strecura. 8. to ~ off a goli (prin
scurgere). B. intr. 1. a se scurge treptat. 2. a se goli. 3. to ~away a) a se scurge; b) (fig.)
a dispărea, a se şterge. II. s. 1. drenaj; canal de drenaj; rigolă; scurgere; pl. canalizare.
2. curgere, scurgere. 3.(med.) drena, tub de drenaj. 4. (fig) scurgere continuă; cheltuire,
epuizare; a ~ of species from a country scurgerea valutei dintr-o ţară; it is a great ~
on my health îmi pune sănătatea la grea încercare. 5. (fam.) înghiţitură, duşcă. 6. (agr.)
asanare, desecare.
drainable [-abl] adj. de drenat, drenabil.
drainage ['dreinid3[ s. 1. drenaj; uscare; scurgere. 2. drenuri (pentru drenaj). 3. (med.)
drenare (a unei răni). 4. murdării, ape de scurgere. 5. («gr.) ameliorare a solului; asanare.
6. (constr. etc.) canal colector.
drainage adit [~ 'axlit] s. v. d r a i n t u n n e l .
drainage basin [~ .beisn] s. bazin de acumulare; bazin colector.
drainage ditch [~ ditf] s. 1. (hidr. etc.) rigolă de drenaj, canal de scurgere. 2. (agr.)
şanţ de scurgere.
drainage pipe [~ paip] s. dren, conductă subterană care colectează şi evacuează apa.
drainage pump [~ pAmp] s. (telm.) pompă de canalizare; pompă de evacuare.
drainage system [~ .sistim] s. 1. reţea de drenare; sistem de drenare. 2. (agr. etc.)
instalaţie de asanare / de drenare. 3. (mine) regim de golire a unui zăcământ.
drainage tube [~ tju:bj s. (med.) dren, tub de drenaj.
drain cock ['drein kok] s. (tehn.) robinet de golire / de descărcare / de scurgere; robinet
de purjare.
drain connection [~ ka'nek/an] s. conductă de scurgere.
drain ditch [~ dit/] s. v. d r a i n a g e d i t c h .
drainer ['dreina'] s. 1. lucrător de drenaje. 2. bazin cu fund perforat.
draining [dreinin] s. 1. secare, drenare, desecare; asanare a platformei. 2. canal de
scurgere; canal colector.
draining roll [~ roul] s. (telm.) valţ de deshidratare.
298
draining well [~ wcl] s. v. d r a i n p i t .
drainless .['dreinlis] adj. 1. (poetic) nesecătuit, inepuizabil. 2. fără scurgere, lipsit de
scurgere. 3. (geol., hidr.) endoreic.
drain outlet ['drein .autlet] s. (tehn.) racord de golire.
drain pipe ['drein paip] s. (tehn.) tub de drenaj; conductă pentru drenaj; ţeava de scurgere
/ de evacuare.
drainpipe trousers [~ 'trauzaz] s. pl. pantaloni strânşi pe picior / (tip) burlan.
drain pit [~ pit] s. (tehn.) cămin de scurgere, recipient.
drain plug [~ pUg] s. 1. (auto) buşon de golire. 2. (tehn.) dop de scurgere / de descărcare
/ de golire.
drain sump [~ sAmp] s. v. d r a i n p i t .
drain tile [~ tail] s. ţiglă cu jgheab.
drain trunk [~ trArjk] s. (hidr.) deversor, dispozitiv de deversare.
drain tunnel [~ tAnal] s. (mine) galerie la zi pentru evacuarea apelor.
drain valve [~ vaîlv] s. v. d r a i n c o c k .
drain voltage [~ .voultid3] s. (electr.) tensiune de drena.
drain water [~ iWo:tor] s. (telm.) apă de canal; ape de purjă.
draisine [drei'zim] s. (ferov.) drezină.
drake1 [dreik] s. (omit.) răţoi.
drake2 s. 1. v. d r a g o n f 1 y. 2. (mar.) ancoră de mărime mijlocie. 3. (ist.) tun vechi
de mărime mijlocie. 4. (ist.) veche galeră scandinavă având la proră figura unui balaur.
drake fly [~ flai] s. v. d r a g o n f 1 y.
dram [dram] I. s. 1. drahmă (1/8 de uncie = 3,88 gr., greutate folosită în farmaceutică).
2. duşcă, înghiţitură; he is fond of a ~ îi place să bea / să cinstească câte un păhărel;
to take a ~ a bea un păhăruţ. II. vb. intr. a trage o duşcă.
drama ['dra:mo, 'dra-[ s. 1. dramă. 2. dramă, întâmplare, eveniment dramatic. 3. the ~
arta dramatică, teatrul.
dramatic [dra'mastic] adj. 1. dramatic, care ţine de teatru; teatral, actoricesc; ~ critic
critic dramatic / de teatru. 2. dramatic, mişcător, impresionant.
dramatical [-ol] adj. (rar) v. d r a m a t i c.
dramatically [-oii] adv. (în mod) dramatic, (în mod) tragic.
dramatics [-s] s. pl. 1. arta dramatică. 2. operă dramatică. 3. spectacol de teatru (mai
ales de amatori).
dramatis personae ['dra:motis po:'sounai, 'dramatis po:'souni] s. pl. (lat.) personajele
dintr-o piesă de teatru; distribuţie.
dramatist ['dramatist] s. dramaturg, autor dramatic.
dramatizable ['dramataizabl] adj. care poate fi dramatizat.
dramatization [.dramotai'zeijan] s. dramatizare.
dramatize ['draemataiz] vb. A. tr. a dramatiza; a da un caracter dramatic / teatral (cu
dat.). B. intr. a se preta la dramatizare.
dramaturge ['dramato:d3[ s. v. d r a m a t u r g i s t .
dramaturgic(al) [idrama'ta:d3ik(3l)] adj. dramaturgie.
dramaturgist [idrama'to:d3ist] s. dramaturg (care dă şi îndrumări de regie).
dramaturgy ['dramata:d3i] s. dramaturgie.
dram cup ['dram kAp] s. (/ani.) păhăruţ, păhărel.
dram drinker [~ .drirjka'l s. (fam.) beţiv.
dram shop [~ /op] s. cârciumă.
drank [drarjk] past de la drink (I).
drape [dreip] I. vb. tr. 1. a drapa, a înveli, a îmbrăca cu draperii. 2. a potrivi cutele /
faldurile (veşmintelor). 3. (text.) a piua, a bate la piuă. 4. (j7g.) a înveşmânta în, a împodobi
cu. II. s. (amer. fam.) bulevardist, haimana.
draper ['drcipo1"] s. negustor de postavuri I de textile de produse manufacturate.
drapery ['dreipori] s. 1. postăvărie, pânzărie, bumbăcărie. 2. produse manufacturate.
3. comerţ de manufactură. 4. magazin de manufactură, postăvărie.
drape-suit ['dreipsjurt] s. (amer. fam.) costum de bulevardist.
drastic ['drastik, 'dra:stik] I. aaj. 1. (despre doctorii) drastic, violent. 2. (despre hotărâri,
măsuri) drastic, aspru, sever, radical; ~ changes schimbări radicale. II. s. (mea1.)
medicament / mijloc drastic.
drastically [-oii] adv. (în mod) drastic, (în mod) radical.
drat [drat] (vulg.) I. vb. tr. v. d a m n; ~it! ducă-se dracului! la dracul; ~that fellow!
să-1 ia dracu! să-1 ia naiba!. II. inter/, la naiba! la dracu!
dratted [-id] adj. (fam.) blestemat, afurisit.
draught [dra:ft] s. 1. curent de aer; tiraj; (fig. fam.) to feel the ~a se afla într-o situaţie
critică, a fi la ananghie, a fi strâmtorat (băneşte). 2. scurgere, tragere; beer on ~ bere
din butoi. 3. înghiţitură, sorbitură, duşcă; to drink at a ~ a bea dintr-o sorbitură; mend
your ~! încă o duşcă! 4. aruncare a năvodului; pesti prinşi dintr-o aruncare a năvodului.
5. (med.) doză dintr-o doctorie lichidă; vezicătoare; black ~ purgativ. 6. (mnr.) pescaj.
7. pl. danie (joc); to play (at) ~s a juca dame. 8. (mat.) epură. 9. (text.) năvădire.
draught animal [~ ifenimsl] s. v. d r a f t a n i m a l .
draughtboard [~bo:d, -bood] s. 1. tablă pentru jocul de dame. 2. planşetă de desen.
draught horse [~ ho:s] s. v. d r a f t h o r s e.
draughtiness ['dru:ftinis] s. curent (ae aer).
draughtsman ['draftsman], pl. draughtsmen [~]s. 1. v. d r a f t s m a n. 2. piesă (la
jocul de dame).
draughtsmanship [-/ip] s. v. d r a f t s m a n s h i p.
draughty ['draifti, amer. 'drafti] adj. v. d r a'f t y.
drave [dreiv] past mv. de la d r i v e.
Dravidian [dro'vidion] adj. dravidian, dravidic.
draw [dro: ] I. past drew [dru:] ,part. trec. drawn. [dro:n] vb. A. tr. 1. a trage; a întinde;
a remorca; a târî (şifig.); to ~ wire a întinde sârma; to ~ bridle / rein a) a trage, a strânge
299 dreamlife

hăţurile, a opri calul; b) (fig.) a se opri; to ~ a bow a întinde un arc; the carriage was draw bottom [~ 'botem] s. fund rabatabil.
~n by four horses trăsura era trasă de patru cai. 2. a scoate; a goli, a deşerta; a smulge; drawbridge [~brid3] s. 1. pod mobil / basculant. 2. (mar.) pasarelă de acostare.
to ~a fowl a scoate măruntaiele unei păsări; to ~ the sword a) a scoate sabia (din teacă); drawee [dnv.'i:] s. (ec.) tras (persoană asupra căreia se trage o cambie, o poliţă).
b) (fig-) a porni / a declara război; to ~ piles a scoate pari; to ~ a card (from the pack) drawer1 ['dro(;)3r] s. desenator.
a trage o carte (din pachet); to ~ a prize at a lottery a câştiga un loz la loterie; (ec, drawer2 s. (ec.) trăgător (cel care trage o cambie).
despre obligaţiuni) to be ~n a ieşi; to ~ lots a trage la sorţi; to ~ a blank a) a trage un drawer3 [dro:, droa] s. 1. sertar. 2,pl. (sau chest of ~s) scrin.
număr necâştigător; b) (fig.) a avea o decepţie; a nu avea noroc; a da greş; to ~ a confession drawer4 [dro(:)oj s. bufetier.
from smb. a smulge cuiva o mărturisire; to ~ coal from a mine a extrage cărbuni dintr-o drawer5 [~] s. animal de tracţiune; trăgător.
mină; to ~ tears from smb. a smulge lacrimi cuiva; to ~ water from the river a scoate drawers [dro:z, droaz] s. pl. (şi a pair of ~) 1. indispensabili, izmene. 2. chiloţi.
apă din râu; to ~ consolation from a găsi consolare în; to ~ profit from a scoate profit drawhook ['dro:huk] s. (auto,ferov.) cârlig de remorcarc / tracţiune.
din; to ~ blood a lua sânge; to ~ a sigh a scoate un suspin. 3. a strânge, a îndepărta; to ~ drawing ['drorirj] s. 1. tragere etc. (v. d r a w II). 2. desen, schiţă (şi mechanical ~);
the cloth a strânge masa. 4. a trage (cortina etc.); to ~ the curtains slightly aside a da chalk ~ pastel. 3. desenare; out of ~desenat incorect (jără a se ţine seama de perspectivă).
puţin perdelele la o parte; to ~ the blinds a lăsa storurile; to ~ one's hat over one's 4. (telm.) filctarc (a sârmei), tragere, laminare. 5. (metal.) călire a metalului. 6. cantitate
eyes a-şi trage pălăria pe ochi. 5. a strânge, a pungi, a face pungă (gura). 6. a trage, foarte mică de ceai (luată cu degetele pentru a fi pusă la fiert). 1. (ec.) tragere a unei
a aspira, a absorbi (aer etc.). 7. a atrage; a atrage atenţia (cuiva), a reţine atenţia / privirile cambii. 8. distribuire de premii (la loterie).
(cuiva). 8. a stinge (focul). 9. a face (pe cineva) să iasă din rezerva sa, a face să se ambaleze, drawing account [~ s'kaunt] s. (ec.) cont deschis (la Banca Marii Britanii).
a monta. 10. a infuza; a extrage esenţa din (ceai etc.). 11. a desena; a descrie; a trasa; drawing bench [~ bent/] s. (telm.) banc de trefilare / tras.
to ~ in pencil a desena cu creionul; to ~ a picture of smb. a face portretul cuiva; to ~ drawing block [~ bbk] s. bloc de desen.
a parallel between a stabili o paralelă între; to ~a distinction between a face / a stabili drawing board [~ fc):d, -boad] s. planşetă de desen.
o deosebire / o distincţie între; to ~ comparisons a face comparaţii. 12. a completa (un drawing card ['dm:irj ka:d] s. (teatru) persoană sau număr de atracţie.
cec); a întocmi, a redacta (un document). 13. a trage (concluzii). 14. pasiv (despre o luptă drawing die [~ dai] s. 1. (constr.) stanţă de întins. 2. (telm.) filieră de trefilare.
etc.) to be ~n a fi nedecis; a se termina la egalitate. 15. to ~ aback a trage înapoi; to ~ drawing knife [~ naif] s. cuţitoaic, răzuitoare.
smth. across a) a pune dc-a curmezişul (cu gen.),- b) a dunga, a varga; to ~ after oneself drawing machine [~ mai/i:n] s. 1. (text.) maşină de întins. 2. (telm.) troliu de ridicare.
a trage după sine (si fig.); to ~ again a trage din nou; to ~ along a trage / a târî eu sine; drawing model [~ modi] s. (tehn.) proiect, crochiu.
to ~ aside a trage deoparte / la o parte; a da la o parte (perdelele etc.); to ~ asunder a drawing-off ['dro:in 'D:f] s. (hidr.) priză, prelevare.
despărţi, a desface; to ~away a) a trage la o parte; a îndepărta; a abate; a izgoni; b) a face drawing paper [~ ipeip3r] s. hârtie de desen.
să plece prin ademeneli; to ~ back a) a trage înapoi; a retrage (mâna etc.); b) a trage, drawing pen [~ pen] s. 1. trăgător (de desen); peniţă de desen. 2. (poligr.) peniţă plată.
a da la o parte (perdelele); to ~ down a trage în jos; a lăsa în jos; a face să coboare; to ~ drawing pin [~ pin] s. 1. capsă (pentru liârtie). 2. pioneză.
forth a) a trage în faţă; a face să iasă; b) (j/g.) a scoate la lumină; a stârni; to ~ forward drawing room [~ ru(:)m] s. 1. salon. 2. (amer.) compartiment de vagon-salon. 3. sală
a trage în faţă; to ~ from a trage din; a scoate din (vezi şi ~ I, A, 2); to ~ in a) a trage de desen. 4. primire oficială (mai ales la curtea regală).
înăuntru, a băga înăuntru, a strânge (corniţele etc.); b) a strânge (buzele); c) a strânge drawl [dro:l] I. vb. A. intr. a vorbi tărăgănat, a tărăgăna cuvintele. B. tr. a rosti tărăgănat.
(frâul); d) a reduce, a micşora (cheltuielile); e) a trage (aerul) în piept, a sorbi (adânc); II. s. pronunţare tărăgănată.
f) (to) a îndupleca, a face (să); g) (fig.) a strânge, a aduna (forţele); to ~ into a) a trage drawn [dro:n] I. part. trec. de la d r a w (I). II. adj. 1. (despre un joc, o bătălie) nedecis,
nehotărât, terminat la egalitate; ~ game meci nul, remiză. 2. retras. 3. (mine) prelucrat.
în; a băga în, a vârî în; a bate (un cui) în; b) a duce (pe cineva) în / la; a însoţi la; c) (fig.)
4. (despre paloş) tras, scos. 5. slăbit, istovit, epuizat. 6. (despre unt) topit. 7. (despre
a îndupleca să, a face să; d) a dilata, a lungi până când devine; to ~ near a apropia, a face
trăsături, chip) contractat.
să se apropie; to ~offa) a îndepărta; a abate (atenţia etc.); b) a scoate (mănuşile etc.);
drawplate ['dro:pleit] s. (metal.) filieră de trefilare.
c) (mii.) a retrage (trupe); d) (chim.) a distila; to ~ on a) a îmbrăca, a pune (mănuşile
drawshave [rdrn:Jeiv] s. cuţitoaic.
etc.); b) a îndupleca; to ~on smb. to do smth. a determina pe cineva să facă ceva; (ec.)
draw tongs ['dro: torjz] s. pl. (uneori sg.) (tehn.) cleşte pentru întins sârma.
to ~ a bill on a bank a trage o poliţă asupra unei bănci; to ~ out a) a scoate (un dinte
draw vice [~ vais] s. v. d r a w t o n g s.
etc.); a scoate, a da afară, a izgoni; b) (fig.) a face (pe cineva) să vorbească / să iasă din
draw well [~ wcl] s. puţ, fântână (cu găleată prinsă de frânghie).
rezervă; c) (fig.) a face să iasă în evidenţă; d) (fig.) a face (pe cineva) să-şi iasă din fire;
dray [drei] I. s. 1. căruţă (joasă); camion (de obicei cu sticle, lăzi de bere); cotigă,
e) a dilata, a lungi; (temporal) a lungi, a prelungi;/) a trasa, a schiţa (un plan); g) (chim.) haraba. 2. tălpi de sanie. II. vb. tr. (constr. etc.) a excava, a draga.
a distila, a alambica; h) (fig.) a scoate, a smulge (un secret); i) (mil.) a aşeza în linie de
drayage l'dreiid3] s. transport cu camionul etc. (v. d r a y I).
bătaie;/) a expune amănunţit (în scris); a aşterne pe hârtie; to ~over a) a trage deasupra dray cart ['drei ku:t] s. v. d r a y (1,1).
(un văl etc.); b) a trage de partea sa; a câştiga (de partea sa); c) (chim.) a distila, a alambica; dray horse [~ ho:s] ş. cal (mare) de povara.
to ~ through a) a trage prin; b) a întinde prea mult (coarda unui arc); c) a face să lunece drayman [~ni9n], pl. draymen [~] s. căruţaş; camionagiu.
prin; to ~ to a) a trage spre; b) (fig.) a convinge să, a îndupleca să; a atrage de partea dread [dred] I. vb. A. tr. a se teme de, a privi cu groază, a se înspăimânta de. B. intr.
(cu gen.); to ~ together a aduna, a strânge, a reuni, a face să se strângă; to — towards a se teme, a se înspăimânta. II. s. spaimă, teamă, frică. III. adj. (înv. poetic) v. d r e a d e d .
v. t o ~ t o; to ~ up a) a trage (în) sus; a ridica (o scară); a sufleca (mânecile); b) a apropia, dreaded ['dredidj adj. (înv.) temut; fioros, înspăimântător.
a trage (un scaun lângă masă); c) a opri (o trăsură); d) (mii.) a alinia (trupe); a strânge, dreadful l'dredful] I. adj. înspăimântător, îngrozitor; teribil, grozav. II. s. (şi a penny ~)
a aduna (oştire); e) a întocmi, a redacta (un document); a stabili, a elabora (un proiect); (fam.) roman senzaţional.
f) a aţâţa (focul); to ~ upon v. t o ~ o n. B. refl. to ~ oneself to(wards) a se trage înspre, dreadfully [-i] adv. grozav (de), teribil (de), straşnic; I'm ~sorry îmi pare grozav de
a se da (mai) înspre; to ~ oneself up a se ridica (în tot lungul); a se încorda. rău.
C. intr. 1. (despre coşuri, sobe) a trage; a fi curent; the chimney ~s well coşul trage dreadfulness [-nis] s. caracter teribil (al unei acţiuni); grozăvie.
bine. 2. (despre trăsuri) a merge. 3. (mar., despre nave) a avea adâncime. 4. (despre dreading ['dreidirjj s. (ec, mar.) opţiunea de a încărca mărfuri generale.
ceai) a se infuza. 5. a scoate sabia, a trage spada. 6. a desena; a picta; (Jig.) a zugrăvi, dreadless ['drcdlis] adj. neînfricat, viteaz.
a descrie. 7. (jîg.) aatrage,aîmbia; a avea succes. 8. a se apropia. 9. to ~ amiss a fi pe o dreadnought ['dredno:t] s. 1. (mar.) navă de linie „dreadnought", cuirasat. 2. stofa groasă
pistă greşită (şi fig.) to ~ apart a se despărţi, a se separa; to ~ aside a se da la o parte; (pentru palton).
a se despărţi; to ~ away a se (în)dcpărta; to ~ back a) a se trage înapoi, a se da îndărăt, dream [dri:m] I. s. 1. vis; to go to one's ~s a merge la culcare. 2. (jig.) vis, iluzie,
a se retrage; (fig.) to ~ back into oneself a se retrage în sine; b) a se dezice, a-şi lua himeră; nălucire; închipuire. II. past şi part. trec. dreamt [dremt, -mpt] sau dreamed
vorba înapoi; a da înapoi; to ~ by a trece, a se scurge; to ~ forward a înainta, a avansa; [dremt, -mpt mai rar dri:md] vb. A. intr. 1. a visa. 2. a visa cu ochii deschişi, a se lăsa
a se apropia; to ~ in a) a se trage înapoi, a se retrage (înăuntru); b) (despre zi) a se micşora; furat de gânduri. 3. a-şi închipui, a crede, a gândi; a-i trece cuiva prin cap (mai ales în
a se apropia de sfârşit; c) a nu mai face atâtea cheltuieli, a se (rc)strânge; to ~ near a se propoziţii negative); I shouldn't ~ of doing such a thing nici prin minte nu mi-ar trece
apropia; to ~ nearer a veni mai aproape; (poetic) to ~ nigh v. t o ~ n c a r; to ~ off să fac una ca asta. B. tr. 1. a visa, a vedea, a simţi în vis. 2. (fa/n.) to ~ away one's life
a) a se retrage; b) (despre coşuri, sobe) a trage; to ~ on a) a se apropia; autumn is ~ing a-şi petrece viaţa în inactivitate / visând; to ~ up a-şi închipui că e posibil / realizabil;
on se apropie toamna; b) a se inspira din; to ~ out a) a ieşi afară; b) (despre discursuri a făuri în vis.
etc.) a nu se mai sfârşi, a fi interminabil; to ~ round a se strânge în jurul (cu gen.); to dreamboat ['dri:mbout] s. 1. (sl.) persoană foarte atrăgătoare. 2. obiect râvnit.
-together a se aduna, a se strânge; a se grupa; to ~up a) a se urca, a se ridica; b) (despre dream book ['dri:m buk] ş. carte de vise, tălmăcitor de vise.
trăsuri etc.) a se opri; c) (mil.) a se regrupa. dreamer [rdri:ni3r] s. 1. visător, persoană înclinată spre reverie. 2. (fig.) visător, om
II. s. 1. curent, tiraj. 2. tragere. 3. tragere la sorţi. 4. ceea ce atrage / place; momeală. rupt de realitate, om care trăieşte în visare, om plin de fantezie; leneş.
5. (sport) remiză; joc egal. 6. joc cu rezultat nehotărât. 7. observaţie /acţiune /persoană dreamery ['drimari] s. (fam.) (stare de) visare, reverie.
care provoacă pe cineva să vorbească / să dea informaţii. 8. (fig.) soartă. 9. (constr.) parte dreamful ['dri:mful] adj. plin de vise.
demontabilă a unui pod. 10. (agr.) lăstar. 11. (geol. etc.) depresiune. dream hole ['dri:m houl] s. ferestruică, răsuflătoare (gaură în turn, clopotniţă etc. care
drawable ['dr3:9bl] adj. care se poate trage etc. (v. d r a w I). permite intrarea luminii).
drawback ['dro:ba;k] s. 1. neajuns, lipsă, scădere; dezavantaj, inconvenient; obstacol, dreamily ['driimili] adv. visător, ca în vis.
piedică, handicap. 2. (ec.) suma restituită de vamă la exportul unor produse importante dreaminess ['dri:minis] s. visare, reverie; the ~ of her eyes ochii ei visători.
sau al unor produse destinate uzului intern. 3. (ec.) reducere (de preţ), rabat. dreamland ['drimilzend] s. ţară fermecată / de basm, lume de vis.
r
drawbar [~ba: ] s. (telm.) tijă; bară; bară de tracţiune. dreamless ['dri:mlis] adj. fără vise.
drawbearn [~bi:ni] s. (telm.) ax de troliu. dreamlife ['dri:mlaifj s. viaţă de vis.
dreamlike
dreamlike [~laik] adj. 1. (ca) de vis, fermecat, feeric, legendar. 2. iluzoriu, ireal.
dreamlore [~b: r , ~bo r ] s. oniroiogie, ştiinţă a viselor.
dream reader [~ iri:dorj s. tălmăcitor de vise.
dreamt [dremt, -mpt] past şi part. trec. de la d r e a m (II).
dream talk ['dri:m to:k] s. vorbire în vis / în somn.
dream world [~ ws:ld] s. v. d r e a m 1 a n d.
dreamy ['dri:mi] adj. 1. visător. 2. de vis, iluzoriu, ireal; feeric, legendar. 3. vizionar.
dreamy-minded [~iinaindid] adj. cu capul în nori, visător.
drear [drior] adj. (poetic) v. d r e a r y.
drearily ['driarili] adv. trist, lugubru.
dreariness ['drisrinis] s. 1. dezolare; melancolie. 2. plictiseală; monotonie. 3. (înv.)
jale, tristeţe.
dreary ['driari] adj. 1. întunecat, mohorât, lugubru. 2. întristat, deznădăjduit. 3. plictisitor.
4. (înv.) trist, îndurerat. 5. părăsit, oropsit.
dredge1 [dred3] I, s. 1. (tehn.) dragă, excavator; 2. plasă pentru prinderea stridiilor
etc. 3. (chim.) suspensie. 4. (agr.) cereale amestecate (în special ovăz şi orz). 5. (mineral.)
parte a minereului care rămâne după selecţionare. II. vb. A. tr. 1. a trage, a târî. 2. to ~ up
a) a scoate (la iveală) prin dragare; b) a-şi aminti, a scoate din străfundurile memoriei.
B. intr. 1. a draga, a săpa cu draga, a adânci. 2. a pescui (stridii ele).
dredge2 vb. tr. (gastr.) a presăra, a pudra (cu făină, zahăr etc.).
dredge boat [~ bout] s. (tehn.) dragă, excavator.
dredger1 ['dred33r] s. 1. (te/m.) dragă, excavator. 2. pescar (în special de stridii).
dredger2 s. cutie pentru a presăra / pentru a pudra (cu făină, zahăr etc.).
dredger pump [~ pAinp] s. (tehn.) dragă aspiratoare, pompă de noroi.
dredging ['dred3irj[ s. (hidr.) dragare.
dredging box [rdred3irj bsks] s. v. d r e d g e r2.
dree [dri:[ I. vb. tr. (înv.) a suferi, a îndura, a pătimi; to ~ one's weird a se supune
sorţii, a se resemna. II. adj. (scot.) plictisitor.
dreg(s) [dreg(z)] s. 1. pl. resturi, sedimente, impurităţi, drojdii; to drink to the ~s a
bea până la fund; (fig.) ~s of society scursură / drojdie a societăţii. 2. borhot. 3. rămăşiţă;
not a ~ nici un pic.
dreggish ['dregi/] adj. plin de sedimente, de impurităţi, drojdie.
dreggy ['dregi] adj. v. d r e g g i s h. - dress station [~ istei/n] s. v. d r e s s i n g s t a t i o n .
drench [dren//] l.s.l. (vet.) doză (masivă) de doctorie (pentru un cal, o vacă). 2. udare,
înmuiere. 3. ploaie torenţială, aversă. 4. baiţ. II. vb. tr. 1. a administra (cu forţa) o doctorie
(unui animal). 2. a uda până la piele. 3. a îmbina, a impregna. 4. a da mult de băut (cuiva).
5. a băiţui.
drencher [-9r] s. 1. băutor. 2. persoană care administrează o doctorie unui animal.
3. (fam.) ploaie torenţială, aversă.
Dresden ['drezdan, 'dre:sdnn] s. porţelan de Dresda.
Dresden china [~ 't/ainoj s . v . D r e s d c n .
dress [dres] I. vb. A. tr. 1. a îmbrăca (pe cineva), a împodobi, a găti, a înfrumuseţa;
to ~ a shop window a aranja o vitrină. 2. a lucra, a da o formă oarecare (cu dat.), a fasona
(metal, lemn etc.). 3. a pieptăna, a aranja (părul). 4. a ţesăla. 5. a bandaja (o rană).
6. a pregăti, a găti (salată, tartă etc.). 7. a prelucra, a pregăti. 8. a şlefui (piatra). 9. (agr.)
a cultiva, a îngrăşa (solul). 10. (mar.) a pavoaza cu steaguri (vasul). 11. (mineral.) a ridica
valoarea (minereului). 12. a netezi, a nivela. 13. a da la rindea (scânduri). 14. a curăţa,
a scoate măruntaiele (unei vite tăiate). 15. (tehn.) a finisa; a îndrepta; a apreta. 16. a unge.
17. a curăţa (cu foarfecele, cu ferăstrăul, pomi, viţă etc.). 18. a alinia (trupe). 19. a aprovi­
ziona cu costume (pentru piese de teatru). 20. (/am.) to ~down a certa, a trage o săpuneală
(cuiva); a snopi în bătaie; to ~out a înfrumuseţa. B. intr. 1. a se îmbrăca, a se găti, a se
înfrumuseţa, a se împodobi; the ballet will be newly ~ed baletul va fi pus în scenă în
costume noi. 2. a se pieptăna, a-şi aranja părul. 3. (mii.) a se alinia; right ~! la dreapta
v-aliniaţi! 4. to ~ out a se împodobi; to ~ up a se îmbrăca elegant / cu haine de seară /
în mare ţinută; a îmbrăca un costum de bal mascat. III. s. 1. îmbrăcăminte; evening ~
a) frac; smoching; b) rochie de seară; toaletă de bal; full ~ ţinută de paradă / de gală;
morning ~ haină de casă. 2. rochie elegantă. 3. înveliş exterior; îmbrăcăminte; penaj.
dressage [dre'sa:3] s. (fr.) dresaj.
dress ball ['dres to:l] s. bal de gală.
dress cap [~ kfep] s. (amer. mii.) chipiu.
dress circle [~ 'sa:kl] s. (teatru) balconul întâi.
dress coat [~ kout] s. haină de seară; haină de gală; frac.
dresser1 ['drcsor] s. 1. persoană care se îmbracă. 2. persoană care îi ajută pe actori să
se costumeze. 3. asistent(ă) medical(ă).
dresser2 s. 1. bufet de bucătărie, cu policioare pentru veselă; servantă. 2. (amer.) masă
de toaletă. 3. (tehn.) debavurator.
dressership ['dreso/ip] s. (med.) externat.
dress gloves ['dres gUvz] s. pl. mănuşi albe; mănuşi glace.
dress goods [~ gudz] s. pl. stofe, material pentru îmbrăcăminte (a"e dama şi de copii).
dress guard [~ go:d] s. apărătoare (la roata din spate a bicicletelor de damă).
dress handkerchief [~ 'haorjkat/if] s. batistă fină.
dress hanger [~ iha;ipr] s. umeraş, umerar, cuier.
dress hat [~ hset] s. clac.
dress holder [~ ihoukforJ.j. agrafă pentru ridicarea rochiei.
dress improver [~ im'pru:vor] s. turnură (perniţă elastică pusă la spate sub fustă).
dressiness ['dresinis] s. (fam.) mania de a se găti; eleganţă.
dressing ['dresirjl s. 1. îmbrăcare; îmbrăcăminte, toaletă; to be long over one's ~a-si
pierde mult timp cu toaleta. 2. aranjare, potrivire (a părului). 3. (agr.) arătură; to give
the first ~ to the vineyard a face prima arătură în vie. 4. (agr.) stropitură; the ~ of a
fruit tree with lime stropitul unui pom cu lapte de var. 5. (gastr.) preparare (a unei păsări);
300
dres (la mâncăruri). 6. (med.) pansare; pansament. 7. (mil.) aliniere (a trupelor). 8. (mar.)
pavoazare (a unei nave). 9. (tehn.) îndreptare. 10. (text.) apretare, scrobit. 11. (constr.)
şlefuire, lustruire (a pietrei de ornamentaţie). 12. (constr.) îmbrăcare (a unei clădiri).
13. (arhit.) ciubuce. 14. preparat de întreţinere (pentru obiecte din piele). 15. îngrăşământ
(pentru pământ). 16. (mine) ascuţire; îmbogăţire; concentrare. 17. (fam. peior.)
săpuneală, mustrare.
dressing bag [~ ba;g] s. 1. trusă de toaletă; trusă de voiaj. 2. trusă sanitară.
dressing bell [~ bel] s. (sunet de) clopot care vesteşte că a sosit timpul de a se îmbrăca
pentru masa de seară.
dressing case [~ keis[ s. v. d r e s s i n g b a g.
dressing closet [~ .kbzit] s. cabină de toaletă.
dressing down [~ 'daun] s. 1. (fam.) chelfăneală, bătaie; perdaf, săpuneală. 2. micşorare;
subţiere; rodaj.
dressing gown [~ gaun] s. capot; halat; rochie de cameră.
dressing jacket [~ id3^kit] s. neglijeu.
dressing machine [~ moi/i:n] s. 1. (text.) maşină de apretat. 2. (poligr.) maşină de
încleiat. 3. (tehn.) maşină de îndreptat.
dressing process [~ .prouses] s, (tehn.) proces pregătitor; proces de preparare.
dressing room [~ ru(:)m] s. 1. cameră de toaletă. 2. (teatru) cabină (pentru actori). -
dressing station [~ istei/an] s. (/nil.) post de ajutor.
dressing table [~ .teibl] s. (masă de) toaletă.
dressing up [~ 'Ap] s. găteală, dichisire.
dress lodger ['dres ilod30r] s.fpop.) târfă,'prostituată.
dressmaker [~>meik9rj s. croitor de dame; croitoreasă.
dressmaking [~rmeikirj] s. 1. cusut; croitorie. 2. confecţii pentru dame.
dress parade [~ pa'reid] s. (mii.) paradă în uniforme de gală.
dress party [~ ipa:ti] s. persoane îmbrăcate în ţinută de gală (la o reuniune).
dress preserver [~ pri'zo:vor] s. apărătoare împotriva transpiraţiei (la îmbrăcăminte).
dress rehearsal [~ ri-haisal] s. (teatru) repetiţie generală (în costume).
dress shield [~ /i:ld] s. v. d r e s s p r e s e r v e r .
dress shoes [~ /u:z] s. pl. pantofi de lac; pantofi de bal.
dress stand [~ stayid] s. manechin (de vitrină etc.).
dress stock [~ stok] s. cravată (albă) fină.
dress suit [~ rs/u:t] s. costum de seară de ceremonie.
dress tier [~tior] s. v. d r e s s c i r c 1 e.
dress trousers [~ itrauzaz] s. pl. pantaloni de gală (negri).
dress trunk [~ trAijk] s. geamantan bombat (pentru haine, pălării).
dress uniform [~ .ju:nifo:m] s. (mil.) uniformă de paradă /gală.
dress up [~ 'Ap] s. v. d r e s s i n g u p .
dress-up ['dresAp] adj. (despre ocazii) cu caracter festiv, care cere să fii bine îmbrăcat.
dress watch ['dres wot/] s. ceas de lux.
dressy ['dresi] adj. (fam.) 1. (despre persoane) elegant, şic, bine îmbrăcat. 2. (despre
luiine) elegant, şic; de gală; a ~gown o rochie de gală. 3. (fam.) care ţine la îmbrăcăminte;
căruia îi plac toaletele.
drew [dru;] past de la d r a w (I).
drey [drei] s. cuib de veveriţă.
drib [drib] s. (dial.) cantitate mică; fărâmă.
dribble ['dribl] I. vb. A. tr. 1. a picura, a turna câte puţin. 2. (la fotbal) a dribla; (la
biliard) a împinge (bila) în pungă. B. intr. 1. a se scurge puţin câte puţin. 2. (despre sugari,
la bolnavi) a face bale la gură. 3. a urina des şi câte puţin. 4. (despre vreme) to ~ along
a trece, a se scurge. II. s. 1. picurare. 2. bale (ia copii, bolnavi). 3. (la fotbal) driblarc.
dribbler [-or] s. (la fotbal) dribler.
drib(b)let [-it] s. 1. sumă mică (de bani); to pay in ~s a plăti cu sume mici. 2. cantitate
mică, ţâră; by ~s puţin câte puţin.
dried [draid] I. past si part. trec. de la dry (II). II. adj. uscat.
dried eggs ['draid 'egz| s.'praf de ouă.
dried fish [~ 'fi/] 5. peşte uscat.
dried fruit(s) [~ Tru:t(s)] s. pl. fructe uscate.
dried-up ['draidAp] aay. 1. uscat; secat. 2. zbârcit; stafidit.
dried vegetables [~ 'ved3itoblz] s. pl. legume uscate.
drier ['draior] I . s . v . d r y c r. II. adj. comparativ de la d r y (I).
driest ['draiist] adj. superlativ de la d r y .
drift [drift] I. s. 1. mişcare, deplasare; the ~ of labour into the towns deplasare a
forţei de muncă spre oraşe. 2. curs, curent, scurgere. 3. (av., mar.) derivaţie; derivă (de
curent). 4. (mine) deviaţie (a unui puţ de sondă). 5. tendinţă, intenţie; sens general; curs
firesc; înţeles, sens; the ~ of the speech sensul cuvântării; I don't understand your ~
nu înţeleg unde vrei să ajungi / unde baţi. 6. pasivitate; the policy of ~ metoda de a lăsa
lucrurile să-şi urmeze singure cursul. 7. cădere; rafală; a ~ of rain o rafală de ploaie.
8. (geol.) teren, bloc eratic; river ~ aluviune; glacial ~ morenă. 9. morman, maldăr,
îngrămădire (ae zăpadă, nisip, frunze ele). 10. plasă, mreajă. 11. (mine) galerie, breşă
orizontală. 12. (tehn.) poanson; mandrină; alezor. 13. v. d r i f t a g e (2). 14. (mil.) derivă.
15. (fiz. mec.) abatere, ecart, deviere. II. vb. A. intr. 1. a fi purtat (în voia curentului),
a fi dus (de vânt, de apă), a fi în derivă. 2. (despre zăpadă, nisip etc.) a se aduna (în)
grămezi. 3. to ~ along a) a hoinări; b) a vegeta, a duce o viaţă anostă; to ~ apart
a) a serisipi,a se împrăştia; a dispărea (treptat-treptat) din vedere; b) (fig.) (despre prieteni,
rude etc.) a se îndepărta treptat unul de altul; to ~ around a se plimba; to ~ into a se
lisa târât în, a fi antrenat în; to ~into war a fi atras în război;. B. tr. 1. a lăsa să plutească,
a da drumul .(«< aat.) pe apă. 2. a îngrămădi, a aduna. 3. (tehn.) a găuri (metalul); a lărgi
(o gaură în metal); a perfora.
301 drive

driftage [-id3] s. 1. (mar.) derivă. 2. materiale, rămăşiţe (aruncate pe ţărm de către drinkable ['drinkobl] adj. bun de băut, potabil.
apele mării, ale fluviilor etc.); stol de păsări (mai ales mânate de vânt); mulţime, stol drinker ['drinkor] s. băutor; hard ~ băutor de forţă; heavy ~ beţivan, alcoolic.
(de săgeţi etc.). drink-hustler ['drirjk ihAsl9r] s. animatoare, damă de consumaţie.
drift anchor ['drift .asrjks1"] s. (mar.) ancoră plutitoare. drinking ['drinkin] s. 1. băutură, băut. 2. beţie; alcoolism.
drift angle [,~ isengl] s. 1. (mar.) unghi de derivaţie; derivă. 2. (tel.) unghi de derivă. drinking bout [~ băut] s. beţie, chef.
3. (av.) unghi de ambardee. drinking companion [~ kam'psnjon] s. tovarăş de băutură.
drift block [~ bbk] s. (geol.) bloc eratic. drinking horn [~ ho:n] s. corn de băut, pahar din corn.
drift canal [~ ka'na^l] s. scoc. drinking man [~ mam] s. mare băutor.
drift current [~ ikArpnt] 1. (geogr.) s. curent de mare / marin. 2. (mar.) curent de vânt. drinking saloon [~ sadum] s. cârciumă; debit de băuturi spirtoase.
drift epoch [~ ikpok] s. (geol.) perioadă glaciară. drinking song [~ son] s. cântec de pahar / chef, beţie.
r
drifter ['drifto ] s. 1. drifter, navă pentru pescuitul cu năvodul. 2. năvodar. 3. (amer. drinking trough [~ tro(:)f] s. adăpătoare.
fam.) vagabond, haimana. 4. (mine) miner la înaintare, drinking water [~ .wo;tor] s. apă potabilă / (bună) de băut.
drift ice ['drift ais] s. (mar.) gheţuri în derivă, drink offering ['drirjk oforirj] s. (ist.) libaţiune, vărsare de vin întru pomenirea morţilor.
drift indicator [~ ândikeito1"] s. (av., mar.) derivometru. drink-sodden [~.sodn] adj. abrutizat de băutură / de alcool.
drifting ['driftirj] s. (rar) v. d r i f t s a n d . drip [drip] I. vb. A. tr. a face / a lăsa să picure. B. intr. a picura, a pica; a şiroi; the tap
drifting ice [~ 'ais] s. v. d r i f t i c e . is ~ping robinetul curge; to ~ with wet a fi ud leoarcă. II. s. 1. picurare; picarc. 2. picătură,
driftless ['driftlis] adj. fără ţel / ţintă. strop. 3. zgomot produs de căderea picăturilor. 4. v. d r i p s t o n e (1). 5. (mine) infiltrare
drift mining ['drift .mâinii]] s. (mine) exploatare a unui depozit aluvionar prin galerii a apei. 6. (fam.) papă-Iaptc. 7. (med.) perfuzie.
subterane. drip coffee ['drip .kofi] s. (amer.) cafea-filtru.
drift net [~ net] s. năvod plutitor. drip coffee-pot [~ 'pot] s. percolator.
drift sail [~ scil] s. 1. (mar.) ancoră plutitoare. 2. (av.) zbor fără motor prin remorcarc. drip cup [~ kAp] s. (auto) colector de picături de ulei.
drift sand [~ ssnd] ş. nisip mişcător, drip-ary ['dripdrai] vb. intr. (despre stofele din fibre artificiale) a se usca direct / fără
drift wave [~ weiv] s. (fiz.) undă de compresiune. a mai fi nevoie de stoarcere.
driftway [~wei] s. 1. drum care duce la păşune. 2. (mar.) derivă, drip moulding [~ imouldin] s. v. d r i p s t o n e (1).
driftweed [~wi:d[ s. (bot.) 1. sargasum (Sargassum). 2. fucus, varec, iarbă-de-mare dripolator ['dripaleits'] s. (amer.) aparat de filtrat cafeaua, filtru pentru cafea.
(Fttcus). dripping ['dripirj] I. adj. de pe care se scurge apa, de pe care curge apa şiroaie; ~ wet
driftwood [~wud] s. 1. lemn plutit; material lemnos plutitor. 2. trunchiuri (care alcătuiesc ud leoarcă; ~ with perspiration şiroind de transpiraţie. II. s. 1. picurare; îmbibare. 2. lichid
plutele). care picură. 3. grăsime care se scurge din carnea pusă la frigare.
drift work [~ wa:kj s. (mine) tăiere manuală. dripping pan [~ pam] s. 1. picătoare, vas aşezat sub frigare în care se scurge grăsimea
1
drill [dril] I. s. 1. (m/7.) manevră, instrucţie (militară). 2. exerciţiu, antrenament; de la friptura. 2. (tehn.) colector de ulei; cutie de etanşare. 3. (au/o) recuperator de ulei.
phonetic ~ exerciţiu de fonetică. -O- (fam.) what's the ~? care e programul? ce facem? dripping tube [~ tju:b] s. pipetă..
II. vb. A. tr. 1. a instrui, a antrena, a învăţa; to ~ troops a instrui trupe; to ~ smb. in drip-proof ['drip pru:f] adj. protejat contra picăturilor, impermeabil.
grammar a pune pe cineva să facă exerciţii de gramatică. 2. (amer.ferov.) a clasa, a tria drippy ['dripi] adj. 1. care picură/ se scurge. 2. (despre vreme) care stă să plouă. 3. (fam.)
(vagoane). B. intr. 1. (mil.) a face instrucţie militară. 2. a se antrena, a se exersa. sentimental.
2
drill I. s. 1. (te/ui.) burghiu, sfredcl, bormaşină, perforator. 2. (agr.) brazdă, rând. dripstone [~stoun] s. î . (arhit.) solbanc. 2. filtru din piatră poroasă.
3. (ugr.) semănătoare în rânduri. II. vb. tr. 1. (seim.) a sfredeli, a găuri; a fqra. 2. (agr.) drive [draiv] I.past drove [drouv],part. trec. driven ['drivn] vb.A.tr. 1. a mâna (vi/ele
a semăna în rânduri. 3. (mine) sfredel de mină. 4. (utilaje) foreză, perforator, sondeză. e/c.),-a îmboldi; to ~ cattle to the field a mâna vitele la câmp; (pop.) to ~pigs to market
drill3 s. (text.) dril, doc. a mâna porcii la jir, a sforăi; (pop.) to ~ turkeys to market a merge clătinându-se (ca
drill4 s. (zool.) dril, specie de maimuţă (Cynocephalus leucophoeus). un om beat), a se clătina; (prov.) he must needs go whom devil ~s nevoia învaţă pe
drill bit ['dril bit] s. 1. burghiu (lat, plat). 2. (constr.) floare de burghiu. 3. (geol.) trepan. om. 2. a mâna (caii etc.), a conduce (un vehicul, o locomotivă etc.); he ~s his own carriage
drill cartridge [~ ika:trid3J s. (mii.) cartuş de exerciţiu, are propria sa trăsură cu cai. 3. a urmări, a fugări (vânatul, duşmanul). 4. a bate (un cui),
drill chart [~ t/a:t] s. (mine) schemă de foraj, a împinge; a vârî, a băga; a înfige; a pune în mişcare; a mâna; a propulsa; a acţiona;
drill corporal [~ .koippral] s. (/nil.) sergent-instructor. the wheel was driven by water roata era acţionată de apă; driven by the current împins
drill cuttings [~ -kAtirjz] s. pl. (mine) detritus. de curent; (prov.) one nail ~s out another cui pe cui se scoate; (prov) ~ the nail that
driller ['dribr] s. 1. (mil.) instructor militar. 2. (mine) miner perforator; sondor; muncitor will go! nu încerca marea cu degetul! fă numai ceea ce se poate face!; to ~ a knife into
de foraj; maistru sondor. 3. (tehn.) maşină de găurit. 4. (telm.) găuritor, muncitor la maşina smb.'s back a înfige un cuţit în spatele cuiva. 5. a mânui, a conduce; to ~ a pen a mânui
de găurit. condeiul, a scrie, a fi scriitor. 6. a construi, a instala; to ~ a railway through the desert
drill ground ['dril graund] s. (mii.) teren pentru instrucţia militară. a construi o cale ferată prin deşert. 7. a face, a aduce la / în stare de; to ~ mad a scoate
drill gun [~ gAn] s. (tehn.) maşină de găurit portativă. din minţi; to ~ to despair a împinge la desperare. 8. (fig.) a conduce (o afacere); a îndeplini,
drill hall [~ ho:l] s. manej, sală de exerciţii, a săvârşi; to ~ a roaring trade a face un negoţ înfloritor; to ~ a good bargain a face o
drill hammer [~ iha2ni3r] ş. (tehn.) ciocan perforator, afacere bună. 9. (/nine) a străpunge, a fora (un tunel, o galerie). 10. a împovăra (pe cineva)
drillhole [~houl] s. (mine) gaură de mină; gaură de sondă. cu muncă; a exploata; a surmena. 11. to ~ along a împinge; to ~ away a) a alunga,
drilling ['drilirj] s. 1. (mii.) instruire (a armatei). 2. sfredelire, găurire, perforare. 3. (mine) a goni, a izgoni; b) a împrăştia, a risipi; a spulbera; to ~ back a) a respinge, a face să dea
sondaj, foraj. 4. (agr.) însărnânţare cu maşina de semănat în rânduri. 5. (amer.ferov.) înapoi; b) a petrece (pe cineva în trăsură sau în automobil; to ~ down a) a conduce;
triere, clasare (a vagoanelor). b) (av.) a forţa să aterizeze; to ~in a) a căra înăuntru; b) a înfige, a bate (un cui, o pană
drillman ['drilman], pl. drillmen [~] s. v. d r i 11 e r (2,4). etc.); c) a goni, a hăitui, amâna; to ~ the cows in a mâna vacile în staul/ţarc; to ~ into
drill rod [~ rod] s. 1. (mine) prăji a unei sondeze; sapă de foraj. 2. (tehn.) bară portcuţit. a) a bate, a înfige în; b) (jig.) a băga în cap, a face să priceapă; to ~ off v. t o ~ a w a y
drill sergeant [~ -so:d3Pnt] s. (nul.) sergent-instructor. (a); to ~ on a) a îndemna, a îmboldi; b) a strânge (cercurile unui butoi); to — out a) a scoate
drill test [~ test] s. 1. (telm.) probă de găurire. 2. (mine) probă de foraj, / a extrage cu forţa (un cui, o pană); b) a da afară, a izgoni; (fig.) to ~ out of one's senses
drill well [~ wel] s. (mine) sondă de foraj, a scoate din fire; (poligr.) to ~ over a face să sară (un cuvânt); to ~ through a mâna,
drily ['draili] adv. v. d r y 1 y. a conduce prin. B. intr. 1. a circula, a călători, a se deplasa (cu trăsura, cu automobilul);
drink [drirjk] hpast drank [drank],part. trec. drunk [drArjk] vb. A. tr. 1. a bea, a sorbi; to ~ on the right side (of the road) a circula pe dreapta. 2. a alerga, a fugi; a se grăbi,
to «-smb.'s health a bea în sănătatea cuiva. 2. (despre plante etc.) a absorbi (umezeală), a o zbughi; to ~ before the storm a fugi din faţa furtunii. 3. (despre zăpadă) a se îngrămădi.
a suge. 3. a bea (tutun); a inspira (aer). 4. (fig.) a sorbi (vorbele cuiva), a asculta cu atenţie. 4. a fi supraîncărcat, a fi împovărat; he was very hard driven era foarte împovărat. 5. to ~
5. (jig.) a cheltui pe băutură, a-şi bea (banii). 6. (jig.) a gusta, a încerca, a îndura; to ~ at a) a ţinti (cu ac.),- a viza (cu ac.), a îndrepta (cu ac.); b) (jig.) a face aluzie la, a se
the cup of sorrow a gusta din paharul durerii. 7. to ~ away a-şi bea (banii, averea); referi la, a insinua (cu ac), what is he driving at? la cc face aluzie, unde vrea să ajungă?
a-şi îneca (grijile) în băutură; to ~ down / up a da pe gât, a da o duşcă; to ~ in a) a absorbi, c) a munci fără întrerupere; to ~ away a pleca, a se depărta (cu un mijloc de locomoţie);
a îmbiba; b) (fig.) a sorbi (vorbe) cu nesaţ, a asculta cu atenţie; to ~ off a bea dintr-o a decola; to ~ back a se reîntoarce, a reveni (cu un mijloc de locomoţie); to ~down a se
înghiţitură, a goli; to ~ up a isprăvi de băut; a bea până la fund, a nu lisa un strop (în duce (cu un mijloc de locomoţie) de la oraş la ţară; we shall ~ down for the Sunday
pahar). B. intr. 1. a bea, a sorbi; (prov.) (you must) ~ as you have brewed sau one duminică vom merge la ţară (cu trăsura etc.); to ~ on a continua drumul; ~ on! dă-i
must ~as one brews cum îţi vei aşterne, aşa vei dormi. 2. a se deda băuturii, a fi beţiv; drumul!; to ~ out a ieşi la plimbare, a pleca în vizită (cu un mijloc de locomoţie); to ~
he ~s hard / heavily sau he ~s like a lord / Fish bea straşnic, bea, nu se-ncurcă; to ~ through a traversa, a trece prin (în trăsură, automobil etc.); we are merely driving
deep a sorbi până la fund, a trage o duşcă bună. 3. to ~ to smb.'s health a bea în sănătatea through nu suntem decât în trecere, nu facem decât să trecem; (despre o persoană călare
cuiva. II. s. 1. băutură, lichid; băutură spirtoasă; strong / ardent ~ băutură tare; small sau în vehicul); to ~ up a se apropia. II. s. 1. drum, călătorie, plimbare (cu un mijloc de
"berc; in ~în stare de ebrietate, beat; to take to ~ a se apuca de băutură; he is the worse locomoţie). 2. drum de acces pentru vehicule. 3. urmărire, fugărire, goană (a duşmanu­
for ~ a tras la măsea, s-a îmbătat. 2. consumaţie, porţie (de apă, vin); duşcă; give me lui, a vânatului). 4. impuls; putere, energie; to have plenty of ~ a avea energie. 5. goană,
a - of water, please dă-mi, te rog, puţină apă; (will you) have a ~? (vrei să) bei ceva? grabă, zor (la treabă). 6. transport (al lemnelor) pe apă. 7. (tehn.) transmisie, dispozitiv
ici un pahar? (amer. fam.) long ~ of water lungan, prăjină. 3. the ~ (mar.) marca; (amer.) de acţionare; cardan ~ transmisie cardanică; differential ~ comandă prin diferenţial; (auto)
the big ~a) Oceanul Atlantic; b) fluviul Mississippi; (av. sl.) to go into the ~ a se prăbuşi left-hand ~ comandă pe stânga. 8. (sport) lovitură dată mingii la tenis / crichet. 9. (/nil.)
în apă / în mare. ofensivă, înaintare, atac. 10. (amer.) campanie de propagandă. 11. (mine) galerie.
drive boat
12. (amer.) moment de exaltare / biciuire (datorită unui stupefiant); ~ of business urgenţă
a afacerilor. 13. (psih.) imbold lăuntric, pulsiunc, drive.
drive boat ['draiv bout] s. (amer.) luntre pescărească.
drive-in ['draiv'in] s. (amer.) 1. cinematograf în aer liber pentru filme care pot fi
vizionate din maşină. 2. restaurant la marginea şoselei.
drive-in church [~ it/oit/] s. (amer.) biserică în aer liber unde se asistă la slujba
religioasă în automobil.
drive-in hotel |~ hou'tel] s. (amer.) hotel unde fiecare apartament are garaj propriu
(v. şi m o t e l ) .
drive-in movie theater [~ 'mu:vi .Giotor] s. v. d r i v e - i n (1).
drive-in restaurant [~ 'restpro:] s. (amer.) restaurant în aer liber unde se serveşte în
automobil.
drivel ['drivl] I. vb. A- intr. 1. a face baie. 2. (fam.) a vorbi prosteşte, ă trăncăni,
a sporovăi; he ~led on / away continua să trăncănească; B. tr. a rosti (ceva) prosteşte,
a îndruga. II. ş. 1. bale, spume la gură. 2. gângurit (al copiilor). 3. trăncăneală, sporovăială;
nimicuri, prostii. 4. comportare prostească.
drive(I)er ['drivsb1*] s. 1. bălos. 2. vorbă lungă, palavragiu, limbut. 3. idiot, netot.
driven [.'drivnj part. ţrec. de la d r i V e; (mar.) ~ ashore aruncat pe mal; (tehn.) ~
wheel roată acţionată (de a//a saw de un dispozitiv), roată condusă.
driver ['draivor[ s. 1. conducător auto, şofer; maşinist; vatman; vizitiu. 2. cioban; văcar.
3. (şi slave ~) supraveghetor de sclavi. 4. (tehn.) conductor; mecanic; şef de punct. 5. (tehn.)
piesă de antrenare; antrenor; motor; roată de transmisie; roată motrice; roată dinţată (cu
un număr mic de dinţi). 6. (tehn.) unealtă / dispozitiv pentru înşurubare / strângere etc.
1. (mar.) randă. 8. (tel.) excitator. 9. (mine) ciocan de abataj. 10. (sport) crosă.
driver's seat ['draivaz si:t] s.ffig.) poziţic-cheie.
driveway ['draivwei] s. drum de acces privat.
driving ['draivin] I. s. 1. plimbare, cursă (cu un vehicul, cal etc.). 2. (tehn.) transmisie;
acţionare; comandă. 3. conducere (a unui vehicul); the efficient ~ of a car arta de a
conduce bine o maşină; (jur.) ~ to the public danger infracţiune la legea circulaţiei.
4. v. d r i v c (II, 8). 5. (mine) foraj de galerii. 6. (mar.) derivă. 7. (constr.) batere a unui
pilot. II. adj. 1. energic, activ. 2. violent. 3. (mec.) de transmisie.
driving axle [~ ia?ksl] s. 1. (tehn.) ax motor. 2.(ferov.) osie motoare.
driving band [~ bîend] s. (tehn., mii.) bandă alimentatoare.
driving belt [~ belt] s. (tehn.) curea de transmisie.
driving bolt [~ boult] s. ţăruş de fier (pentru scoaterea altui ţăruş de fier I lemn).
driving chain [~ tjein] s. lanţ de transmisie.
driving force [~ fo:s] s. forţă motrice.
driving gear [~ gior] s. (tehn.) (angrenaj de) transmisie; mecanism de antrenare.
driving mirror [~ miror] s. (auto) oglindă retrovizoare.
driving pinion [~ rpinian] s. (tehn.) roată dinţată conducătoare.
driving speed [~ spi:d] s. (mine) viteză de înaintare.
driving test [~ test] s. examen pentru permis de conducere / carnet de şofer.
driving wheel [~ hwi:l] s. (tehn.) 1. roată motrice / motoare (la locomotive etc.). 2. roată
de transmisie.
drizzle fdrizl] I. vb. intr. a picura, a ploua mărunt, a cerne, a burniţa. II. s. ploaie
măruntă, burniţă, bură.
drizzlepuss [~pAs] s. (amer.) persoană antipatică.
drizzly fdrizli] adj. (despre ploaie) mărunt.
drogher fdrougo1-] s. (olandez) (înv.) vas mic pentru navigaţie costieră (în Guiana
Olandeză).
drogue [drougj s. 1. (mar.) geamandură la capătul funiei harponului. 2. (mar.) ancoră
plutitoare 3. («v.) balon captiv.
droll Idroul] I. adj. caraghios, hazliu, nostim. II. s. 1. (înv.) bufon, măscărici. 2. (înv.)
caraghioslâc, comicărie, farsă. 3. (înv.) spectacol de marionete. III. (rar) vb. intr. (on,
upon) a glumi (pe seama), a face glume (despre).
drollery [-ari] s. 1. glumă, caraghioslâc, comicărie. 2. umor. 3. spectacol comic.
drollish [-if] adj. (cam) nostim.
drollness [-nis] s. caraghioslâc.
drolly [drouli] adv. caraghios.
drome [drouni] s. (fam.) v . a e r o d r o r a e ,
dromedarian lidroma'dearian] s. conducător de cămile.
dromedary ['drAmod;?ri, 'drnmidsri, amer. 'drornideri] s. (zool.) droniader (Camelus
dromedarius).
drornic(al) ['drornik(pl)] adj. 1. (ist. Greciei) de curse, de întreceri. 2. (arhit.) având
formă de biserică.
dromond ['dromand, 'drA-] ş. (mar.) corabie de război medievală.
drone [droun] I. s. 1. (entom.) trântor. 2. (fa/u.) parazit, trântor. 3. bâzâit, zumzet;
zbârnâit; (av.) the ~of the engine uruitul motorului. 4. sunet gros al cimpoiului. 5. (av.)
avion-robot comandat de la distanţă de un alt avion. II. vb. A. intr. 1. a bâzâi, a zumzăi;
a zbârnâi. 2. a vorbi / citi cu glas monoton. 3. a trândăvi. 4. to ~ on a vorbi mult (şi
plicticos), a trăncăni. B. tr. 1. a rosti (rugăciuni etc.) pe un ton monoton. 2. a-şi petrece
(vremea etc.) trândăvind.
drone bee [~ bi:] ş. v. d r o n e (1,1).
drone-Iike [~laik] adj. (ca) de trântor (şi fig.)
drone pipe [~ paip] s. 1. bas (la cimpoi). 2. (fig., poetic) bâzâit, zumzet.
drongo ['drongou] s. (austr. si.) nătărău, nerod.
droningly ['drounirjli] adv. monoton, surd.
dronish ['drouni/] adj. (fig.) trândav, leneş.
dronishness [-nis] s. (jig.) trândăvie, lene.
drony [drouni] adj. 1. v.-d r o n i s h. 2. bâzâitor, zumzăitor.
302
droodle ['dru:dl] s. (amer.) mic desen fantezist.
drool [dru:l] (amer. fam.) I. vb. intr. 1. a sporovăi, a vorbi vrute şi nevrute. 2. a saliva,
a-i lăsa gura apă (şifig.)■3. to ~ over a ţine în mod exagerat la (ceva şa» cineva). II. s.
pisălog, persoană care sporovăieşte vrute şi nevrute.
droop [dru(:)p] I. vb. A. tr. a lăsa în jos, a coborî; a lăsa să atârne, a înclina, a apleca;
(amer. mil.) to ~ the colour a saluta cu drapelul. B. intr. 1. a se lăsa în jos, a se pleca.
2. (despre plante) a se veşteji, a se apleca; plants ~ from drought plantele se ofilesc
din cauza secetei. 3. a-şi pierde curajul. 4. a intra în declin, a merge spre asfinţit. II. s.
1. lăsare, coborâre. 2. vestejire, ofilire. 3. istovire, obosire. 4. scăpătare, decădere, declin.
5. (muz.) coborâre a tonului.
drooping birch ['dru(:)pirj rbo:tf] s. (bot.) mesteacăn-pletos (Betula pendula).
drooping willow [~ 'wilou] s. (bot.) salcie-pletoasă, salcie-plângătoare (Salix
babylonica).
droopy ['dru:pi] adj. 1. lăsat (în jos); pleoştit. 2. abătut, posomorât; descurajat, deprimat.
drop [drop] I. s. 1. picătură, strop, pic; it's only a ~ in the bucket / ocean e (ca) o
picătură într-un ocean. 2.pl. (med.) picături; I am having ~s in my eyes mi se pun picături
în ochi. 3. strop, înghiţitură; a ~ of wine o înghiţitură de vin. 4. băutură; to take a ~ a
trage la măsea; to have a ~ in one's eye; to have a ~ too much a fi cherchclit, a fi băut
prea mult. 5. drops, bomboană, cofeturi. 6. piatră (preţioasă) agăţată de cercei. 7. pl.
cristaluri de la lustra. 8. (s)cădere, coborâre; ~ in prices scădere a preţurilor. 9. (tehn.)
cădere, înălţime decădere; distanţă verticală; ~ of a steam-hammer înălţime de cădere
a unui ciocan mecanic; (geol.) ~in the ground denivelare de teren; înălţime; a ~ of 10
feet from the window to the ground o distanţă de 10 picioare de la fereastră la pământ.
10. (teatru) cortină de antract. 11. (la fotbal) lovitura cu piciorul în mingea care a ricoşat
de la pământ. 12. furcă (de spânzurat). 13. (av.) salt cu paraşuta; delayed ~ deschidere
întârziată (a paraşutei). 14. (top.) pantă. II. vb. A. tr. 1. a picura; to ~ oil into smth. a
picura ulei în ceva. 2. a lăsa să cadă, a lăsa jos; (fig.) t o ~ a brick a greşi, a face o gaia.
3. a arunca, a azvârli; a trimite; ~ me a line trimite-mi câteva rânduri; ~ me a hint fă-mi
un semn, dă-mi să înţeleg. 4. ţfig.) a lăsa, a înceta (lucrul, discuţia etc.), a lepăda, a părăsi;
~ it! las-o baltă! fă-o uitată!; to ~ smoking a se lăsa de fumat; to ~ one's friends a-şi
uita / a-şi neglija prietenii. 5. a scădea, a coborî (vocea). 6. a apleca, a lăsa în jos, a coborî
(privirea). 7. a lisa în drum, a coborî dintr-un vehicul; I'll ~ you at your door te voi
duce până acasă, te voi lăsa la tine acasă. 8. a fata (viţei, miei, mânji etc.). 9. a pierde
(ba/a) Ia cărţi. 10. to ~ in a adăuga picătură cu picătură; to ~ out a omite, a suprima.
B. intr. 1. a picura, a se scurge în picături. 2. (jig.) a cădea, a se desprinde, a scăpa (un
cuvânt etc.). 3. a cădea, a se lăsa în jos; his jaw ~ped i s-a lungit obrazul, i-a căzut falca;
to ~ on one's knees a cădea în genunchi, a îngenunchea. 4. a înceta, a nu mai fi în curs;
the correspondence has ~ped corespondenţa a încetat. 5. (despre câinii de vânătoare)
a intra în aret. 6. to ~ across a) (fam.) a da de / peste, a întâlni; b) a mustra, a pedepsi;
to ~ away a pleca pe rând / unul după altul; to ~ behind a rămâne în urmă / la coadă;
to ~ in a) a fi în trecere; b) a sosi unul după altul; to ~ into a) a intra întâmplător în,
a face o vi/.ită scurtă (cu dat.); b) a se obişnui eu, a se deprinde eu; c) a intra nepoftit în
(vorbă); to ~ off a) a se despărţi; b) a se împuţina; c) a adormi; d) a muri; to ~on a mustra,
a pedepsi; to ~ out a) a dispărea; b) (poligr.) a cădea (din zaţ); c) a se retrage din, a părăsi
(şcoala etc.). <* to ~ asleep a adormi; to ~ short a) a nu-şi atinge scopul, a nu reuşi;
b) a nu fi de ajuns.
drop bomb [~ bom] s. (av.) bombă de avion.
drop bottle [~ ibotl] s. sticlă cu dispozitiv pentru picurat.
drop-curtain [~iko;tn] s. v. d r o p (1,10).
drop hammer [~ iruems1"] s. 1. (tehn.) ciocan de matriţat. 2. (constr.) sonetă.
drop head [~ hed] s. (auto) capotă rabatabilă, acoperiş pliabil.
drop-in ['dropin] ş. 1. musafir / vizitator întâmplător / neaşteptat. 2. casă deschisă (unde
poţi trece neinvitat / neanunţat). 3. petrecere (fără invitaţii).
drop keel [~ ki:l] s. (mar.) derivor.
drop-kick [~kik] vb. tr. (sport) a-şi azvârli (adversarul) la podea sau afară din ring,
sărindu-i cu picioarele în piept (la meciurile decatch-as-catch-can).
drop leaf l'drop li:f] s. tăblie rabatabilă (la o masă pliantă).
droplet ['droplit, -let] s. picătură mică, strop mărunt.
drop-letter ['dropiîct9r| s. (amer.) scrisoare (expediată) loco.
ârop meter [~ imi:tor] s. (chim. etc.) pipetă, picurătoare.
drop-off ['dropo:f| s. 1. pantă. 2. declin, decădere. 3. descreştere.
dropout ['dropaut] s. 1. retragere, părăsire (a unei şcoli etc.) 2. elev care se retrage
înainte de absolvire; student care nu termină un curs. 3. persoană care respinge
convenienţele sociale.
dropper ['dropor] s. instilator, pipetă.
dropper-in [~'in] s. (fam.) vizitator neaşteptat.
dropping gear ['dropirj giar] s. 1. (av.) dispozitiv pentru lansarea bombelor. 2. (mar.)
dispozitiv pentru lansarea torpilelor (pe torpiloare).
droppings fdropinz] s. pl. 1. ceea ce cade sau se scurge sub formă de picături (ceară,
grăsime etc.). 2. excremente de animale.
dropping zone ['dropirj zoun] s. (av.) zonă de paraşutare.
drop press ['drop preş] s. v. d r o p h a m m e r.
drop-scene [~ si:n] s. 1. v. d r o p (1,10). 2. (jig.) final în drama vieţii.
drop-shaped [~/eipt] adj. în formă de picătură.
drop shutter [~ r/Ator] s. (fot.) obturator cu ghilotină.
dropsical l'dropsikal] adj. 1. (med.) hidropic. 2. umflat, buhăit.
drop side ['drop said] s. perete rabatabil.
drop stamper ['drop istcemp3r] s. (metal.) ciocan cu cădere liberă.
drop staple [~ rstciplj s. (mine) puţ orb.
drop stone [~ stoun] s. stalactită.
303
dropsy ['dropsi] s. (med.) hidropizie.
drop water ['drop ■wo:t3r] s. (bot.) joiana (Oenanihe sp.).
dropwort [~wa:t] s. (bot.) 1. aglică (Filipendula hexapetala). 2. v. d r 0 p w a t e r .
droschka ['dro/ks] s. v. d r o s h k y.
drosera ['dns^rs] s. (bot.J drosera, roua-cerului (Droseracea roUmdifolia).
droshky ['dro/ki] s. (rus) droşcă.
drosometer [dnVsomita1"] s. (meteor.) drosometru (aparatpentru măsurarea stratului
de rouă depus).
drosophila [dro'sofilae, drce-J.pl. şi drosophilae [-li:] s. (entom.) drosofilă.
dross [dras] I. s. \.(tehn.) scorie, zgură de metal; ţunder. 2. reziduu, drojdie. 3. deşeuri,
resturi. 4. (/am.) rebut (literar), II. vb. ţr. a curăţa de impurităţi (un metal topit).
drossiness [-inis] s. necurăţenie, murdărie (si fig,),
drossy [-i] adj. 1. impur, necurat. 2. (metal.) plin de zgură. 3. (jîg.) fără valoare, de
rebut.
drought [draut] ş. 1. secetă. 2. uscăciune (a aerului). 3. (fig.) (of) sărăcie, lipsă (de).
4. (înv.) sete.
droughtiness [-inis] s. uscăciune (a aerului).
droughty [-i] adj. 1. secetos, uscat; arid. 2. (înv.) însetat.
drouth [drauO] ş. (scot., poetic) v. d r a u g h t (1).
drove1 [drouv] past de la d r i v e.
drove2 s. 1. turmă, cireada (în mişcare). 2. (fig.) mulţime, masă (hi mişcare). 3. (tehn.)
daltă de cioplit piatra.
drover ['drouva1"] s. 1. văcar, păzitor de vite. 2. negustor de vite.
drown [draun] vb. A. tr. 1. a îneca (animale etc.). 2. (fig.) a acoperi, a înăbuşi (glasul,
sunetul); the noise '-s the voice gălăgia acoperă vocea. 3. (tehn.) a strica (o sculă etc.)
din cauza apei. 4. a inunda. 5. to ~ out a) a goni din cauza inundaţiei; b) a acoperi / a
înăbuşi (prin zgomot). B. intr. 1. a se îneca. 2. a se inunda. 3. (fig.) a se cufunda; a pieri.
drowner ['draun?1"] ş. persoană care se îneacă.
drowse [drauz] I. vb. A. intr. 1. a dormita, a moţăi, a picoti. 2. a sta degeaba, a lenevi.
B. tr. 1. a adormi; a împinge la somn. 2. to ~ the time away a-şi petrece timpul dormitând.
II. s. somnolenţă, picoteală; lene, amorţeală, indolenţă.
drowsily [-ili] adv. somnoros; alene, adormit; cu indolenţă.
drowsiness [-inis] ş. somnolenţă, picoteală.
drowsy [-i[ adj. 1. somnoros, adormit. 2. soporific, adormitor. 3. flasc, moale.
drowsyhead ['drauzihed] s. adormit (şi fig.); persoană indolentă.
drowsy-headed [~'hedid] adj. adormit (şi fig.); indolent.
drub [drAb] I. vb. A. tr. 1. a bate, a lovi, a ciomăgi. 2. to ~ smth. into a person a
învăţa pe cineva ceva prin bătaie; to ~ out a dezvăţa prin bătaie. II. ş. lovitură, izbitură.
drubbing ['drAbirj] s. 1. bătaie, ciomăgeală. 2. urme lăsate de bătaie.
drudge [drAdj] I. s. 1. om de corvoadă, salahor; the ~ of the household cenuşăreasa
casei. 2. rob, sclav. II. vb. A. intr. to ~ away the best years a-şi sacrifica cei mai buni
ani muncind ca un rob.
drudgery [-ari, amer. -eri] s. muncă ingrată / de rob, corvoadă.
drudgingly [-irjli] adv. anevoie, din greu.
drug [drAg] I. s. 1. drog, leac, doctorie; medicament. 2. narcotic; stupefiant. 3. (şi ~
in the market) marfă care nu mai are căutare. II. vb. tr. 1. a administra un narcotic / un
stupefiant (cuiva), a droga. 2. a altera, a otrăvi (mâncarea, vinul etc.) cu un narcotic /
stupefiant.
drug addict ['drAg 'asdikt] s. toxicoman.
drug evil [~ -i:vl] s. toxicomanie.
drugget ['drAgit, amer. şi -et] s. 1. ţesătură de lână grosolană pentru preşuri, scoarţe.
2. preş; scoarţă.
druggist ['drAgist] s. 1. (scoţ., amer.) farmacist. 2. (amer.) vânzător (la un magazin
de tip drugstore).
drug habit ['drag-nsebit] s. v. d r u g e v i l .
drugstore [~iSU>:r] s. 1. (amer.) farmacie. 2. drugstore.
drug taker [~ iteikar] s. v. d r u g a d d i c t .
Druid l'dru(:)id] s. druid.
Druidess [-is] s. preoteasă druidică.
druidic(al) [dru(:)'idik(3l)] adj. druidic.
druidish [dru'(:)idi/] adj. druidic; de druid, al druizilor.
druidism ['dru(:)idiz3in] ş. druidism, religia sau învăţătura druizilor.
drum1 [drAm] I. s. 1. tobă, darabană; ~s baterie; to bang / beat the big ~ a face reclamă,
a bate toba. 2. bătaie a tobei. 3. toboşar. 4. (anat.) timpan. 5. bidon cilindric (pentru
împachetarea fructelor uscate, păstrarea uleiului etc.). 6. (tehn.) tambur; tobă; cilindru;
valţ. 7. serată zgomotoasă, petrecere mare; sindrofie; Jack / John Drum's entertainment
ospăţ care lasă de dorit. 8. (arhit.) tambur (al unei coloane). 9. (mar.) tambur. 10. (austr.
si.) boccea. 11. (austr. si.) informaţie confidenţială, pont (mai ales la cursele de cai).
II. vb. A. intr. 1. a bate toba. 2. (on; at) a bate, a ciocăni, a tropăi (pe; la); the feet ~med
on the floor picioarele tropăiau pe podea. 3. (despre păsări) a bate din aripi. 4. (amer.)
to ~ for customers a călători în căutare de clientelă; a face reclamă. B. tr. to ~ into a
băga în (cap), a învăţa (pe cineva) prin repetare continuă; (mil.) to ~ out a degrada în
sunet de tobe; to ~ up a ademeni, a atrage (partizani, recruţi etc.); to ~ up customers
a momi clientela.
drum2 s. (geol.) v. d r u m 1 i n.
drum armature ['drAam >a:m3t/u3r] s. (electr.) indus în tobă; rotor-tambur.
drumbeat [~bi:t] s. bătaie / răpăit de tobă.
drumble bee ['drAmbl bi:] s. v. b u ra b 1 e b e e .
drum brake ['drAin breik] s. (tehn.) frână eu tambur.
drum-fire pfaia1"] s. (mii.) tir de baraj.
dry-point
drum fîsh [~ fi/] s. (iht.) specie de peşte din familia Sciaenidae (Pogonias chromis).
drumhead ['drAmhed] ş. 1. membrana tobei. 2. (anat.) timpan. 3. (mar.) pălărie de
cabestan.
drumhead court-martial [~ 'ko:t-ma:/3l] s. (mil.) curtea marţială de campanie.
drumhead service [~ isaivis] s. (/»/'/.) serviciu divin în aer liber.
drumlin ['drAmlin] s. (geol.) drumlin, colină morenaică de formă alungită.
drum-major [~'meid33r] s. 1. (/nil.) tambur-major. 2. (înv.) sindrofie zgomotoasă.
drummer [rdrAin3r] s. 1. toboşar. 2. (amer.) com is-voiajor.
drum saw ['drAm so:] s. ferăstrău-bandă, ferăstrău-panglică.
drum scanner ['drAm rskasna1"] s. (infor.) dispozitiv de baleiere cu tambur.
drumstick [~stik] s. 1. baghetă pentru tobă. 2. pulpă de pasăre fiartă / friptă. 3. pl.
(fam.) picioare subţiri, chibrituri.
drunk [drArjk] I. part. trec. de la d r i n k. II- adj. 1. băut, beat; to get ~ a se îmbăta;
(as) ~ as a lord / fiddler beat turtă; blind / dead ~ beat mort; (prov.) ever ~, ever dry
eu cât bei mai mult, cu atât ai mai bea; (as) ~ as a pig beat ca un porc. 2. (fig.) beat,
ameţit. III. s. 1. (sl.) beţie, chiolhan. 2. beţiv, om beat.
drunkard fdrAnkad] s. beţiv, beţivan.
drunk driving ['drAnk .draivin] s. conducere în stare de ebrietate a unui autovehicul.
drunken fdrAnksn] adj. 1. băut, beat. 2. care are darul beţiei. 3. de beţie.
drunken brawl [~ brs:!] s. ceartă la beţie.
drunken catch [~ ka?t/] ş. v. d r u n k e n s o n g .
drunkenness ['drArj tennis] s. stare de ebrietate, beţie.
drunken song ['drArjksn sorj] s. cântec de beţie.
drunken state [~ steit] s. (stare de) ebrietate.
drunkometer [drArj'komit3r] s. (amer. fam.) fiolă alcoolscop.
drunkship 1'drArjk/ip] s. (înv.) v. d r u n k e n n e s s .
drupaceous [dru:'pci/as] adj. (bat.) drupaceu.
drupe [dru:p] s. (bot.) drupă, fruct cu sâmbure.
dupel(et) [dru:pl(it), -et] s. (bot.) polidrupă.
druse [dru:z] s. 1. (geol.) druză. 2. (tehn.) granulaţic (a metalelor).
dry [drai'l I. adj. 1. (desprepământ etc.) uscat, arid, sterp; sec. 2. (despre puţuri, izvoare
etc.) secat. 3. (despre vin) sec, vârtos. 4. (despre oameni) însetat. 5. (despre pompe)
dezamorsat. 6. (despreporturi) inutilizabil la reflux. 7. (amer.) antialcoolic, prohibitionist,
care se opune vânzării de băuturi spirtoase; to go ~ a prohibi consumarea băuturilor
spirtoase. 8. (mil. sl.) de exerciţiu, de instrucţie. 9. (fig.) rece, impasibil; ~reception primire
rece. 10. (jig.) brut; direct, simplu; neînfrumuseţat; ~ facts fapte brute / fără comentarii.
11. (despre cărţi) neinteresant. II. vb. A. tr. 1. a usca, a scoate umezeala din; to ~ herbs
a usca ierburi; to ~ the dishes a şterge vasele. 2. a seca, a face să sece; a drena. 3. (fig.)
a opri (curgerea); to ~one's tears a-şi şterge lacrimile, a înceta plânsul; to ~one's eyes
a-şi şterge ochii, a-şi opri plânsul. 4. a face (o vacă) să devină stearpă. B. intr. 1. a se
usca, a-şi pierde umezeala. 2. a rămâne fără apă. 3. a fi însetat. 4. to ~ off sau (amer.)
to ~ out a se evapora; to ~ up a) (despre puţuri) a seca; b) a tăcea, a înceta; (fa/n.) ~
up! taci! încetează! III. s. 1. secetă; uscăciune. 2. uscat, pământ. 3. (amer.) partizan al
prohibiţiei.
dryad ['draiad, 'draisd] s. (mito/.) driadă.
dryasdust ['draioz'dASt] s. 1. autor prolix şi plicticos; şoarece de bibliotecă. 2. (atr.)
plicticos, sec, neinteresant.
dry bob ['drai 'bob] s. (sl.) elev care practică sporturi de uscat.
dry bread [~ 'bred] s. pâine goală / fără unt; pâine uscată.
dry-clean ['drai'kli:n] vb. tr. a curăţa chimic.
dry-cleaner's ['drai'klimaz] s. curăţătorie chimică.
dry cleaning [~ 'klimin] s. curăţire chimică.
dry cow [~ 'kau] s. vacă stearpă.
dry-cure [~'kju9r] vb. tr. a săra şi a afuma (carnea).
dry death [~ 'de9] s. moarte fără vărsare de sânge.
dry-dock [~'dok,'--] (mar.) I. vb. A. tr. a trage (o nava) în docurilc de uscat. B. intr.
(despre nave) a intra în docurilc de uscat. II. s. doc (de) uscat, bazin de radub.
dryer ['drai3r] s. 1. uscător. 2. dispozitiv pentru uscare. 3. (arte) sicativ.
dry-fallen wood ['drai-ib:bn 'wud] s. lemn mort, uscăciuni.
dry farming ['drai Ta:min] s. (agr.) sistem de agricultură practicat în zonele semiaride,
prin folosirea apei din precipitaţii şi a culturilor rezistente la secetă.
dry fly [~ 'flai] s. muscă artificială (la pescuit).
dry goods [~ 'gudz] s. pl. 1. cereale. 2. manufactură; galanterie; mercerie.
dry house [~ 'haus] s. uscătoric.
dry humour [~ 'hju:m3r] s. umor sec.
drying ['draiirj] adj. care usucă; sicativ.
dryish fdraii/] adj. uscăcios, cam uscat.
dry land ['drai 'laend] ş. pământ uscat / arid, neinundabil.
dry lodging [~ 'lod3irj] s. locuinţă fără întreţinere.
dryly fdraili] adv. pe un ton sec; sec.
dry masonry ['drai 'meispnri] s.(constr.) zidărie uscată.
dry measure [~ 'me33r] ş. măsură de capacitate pentru cereale.
dry milk [~ milk] s. lapte praf.
dryness fdrainis] s. 1. uscăciune, sterilitate (a unei regiuni etc.). 2. uscăciune (a aerului
etc.). 3. uscăciune, asprime, severitate (a tonului); causticitate (a spiritului).
dry-nurse ['drai'n3:s] I. s. dădacă pentru înţărcat copii mici. II. vb. tr. a hrăni (copiii)
cu biberonul.
dry pile [~ 'pail] s. (electr.) pilă (electrică) uscată, element uscat.
dry-point [~'p3int] I. s. 1- ac pentru gravura în „pointe-seche". 2. gravură în
„pointe-seche". II. vb. tr. a executa (o gravură) în „pointe-scene".
dry rot
dry rot [~ 'rot,'--] s. 1. putregai (de lemn) uscat. 2. (fig.) descompunere, putregai moral /
social.
dry run [~ tAn] s. (av.fam.) zbor de antrenament.
dry-salter [~'so(:)ltor] s. negustor de articole de vopsitorie, uleiuri, conserve, murături
etc.
dry-saltery [~'so(:)ltori] s. negoţ cu articole de vopsitorie, conserve etc.
dry shaver [~ 'jeivor] s. aparat electric de ras.
dry-shod [~Jbd,'--1 adj., adv. to pass over ~ a trece fără a-şi uda picioarele.
dry shot [~ 'tot] s. (mii.) cartuş orb.
dry spell [~ 'spcl] s. (meteor.) perioadă de uscăciune de cincisprezece zile (in sir) în
care nu s-a înregistrai o cantitate mai mare de 1 mm de ploaie I precipitaţii pe zi.
dry state [~ 'steit] s. (amer.) stal mule stmt în vigoare restricţii împotriva vânzării de
băuturi alcoolice.
dry town [~ 'tăun] s. oras în care vânzarea băuturilor alcoolice este interzisă.
dry wall [~ 'wo:l] s. (constr.) pereu; pereu uscat.
dry weather [~ 'wedo'] s. secetă, timp secetos.
duad ['du:axl, 'dju:-] s. grup de doi; pereche.
dual l'djuOsl] I. adj. dublu, compus din două părţi; în două; ~ owners posesori în
comun, posesiune în doi. II. s. (gram.) dual.
dual control [~ kon'troul] s. 1. (auto, av.) dublă comandă. 2. (telm.) comandă dublă.
dual ignition [~ ig'ni/an] s. (auto) aprindere dublă.
dualism ['djuOo'liza'm] s. dualism.
dualist ['dju(:)olist] s. dualist.
dualistic ['dju(:)o'listik] adj. dualist.
dualize ]'dju(:)olaiz] vb. tr. a se desface în două.
duality [dju'aeliti] s. dualitate.
Dual Monarchy ['dju(:)ol 'monoki] s. (ist.) the ~ monarhia austro-ungară.
dual personality [~ ipo:so'na:liti] s. (psih.) personalitate dublă; dedublare a perso­
nalităţii.
duan ['dju:on] s. (poetic) 1. cânt, canto. 2. cântec; poezie.
dub1 [d\b] vb.tr. 1. a ridica la rangul de cavaler, a consacra / a unge cavaler. 2. a învesti
(cu un titlu, nume etc.). 3. a califica (drept), a numi; a porecli; to ~smb. a quack a califica
pe cineva drept şarlatan; ~bed the Hunchback poreclit „Cocoşatul". 4. a unge (pielea)
cu grăsime. 5. (si to ~ up) (sl.) a plăti, a achita.
dub2 vb. tr. a finisa; a ajusta (lemnul).
dub3 vb. tr. a dubla (un film) într-o limbă străină, a postsincroniza; a picture -bed in
English film dublat în limba engleză.
dub4 s. (scot.) băltoacă, smârc.
dubber fdAbor] s. 1, (vulg.) gură, leoarbă. 2. (si.) spărgător.
dubbing1 ['dAbin] s. grăsime de uns pielea (pentru impermeabilizare).
dubbing2 s. (cin.) postsincronizare.
dubbing tool [~ tu:l] s. (tot.) maşină de călcat.
dubby ['dAbi] adj. scurt, bondoc.
dubiety [djuQ'baioti, -'baiiti] s. dubiu, îndoială; şovăire, ezitare.
dubiosity [.djmbi'ositi] s. (rar) v. d u b i e t y.
dubious ['dju:bios] adj. 1. nehotărât, şovăielnic; vag, nesigur; îndoielnic; ~friend prieten
nesigur. 2. îndoielnic; dubios, suspect; discutabil; ~ character personaj dubios.
dubiously [-li] adv. cu un aer sau pe un ton de îndoială.
dubiousness [-nis] s. 1. nesiguranţă, incertitudine. 2. caracter echivoc (al unui
compliment etc.).
dubitable ['djmbitobl] adj. (Ut.) îndoielnic.
dubitate ['dju;biteit] vb. intr. (rar) a ezita, a sta în dubiu, a şovăi.
dubitatingly [-inii] adv. (rar) şovăind, şovăitor.
dubitation [idjuQbi'tei/an] s. (lit.) dubiu, îndoială; ezitare.
dubitative ['djmbitotiv, -teit-] adj. dubitativ; şovăielnic, ezitant, nehotărât.
dubitatively [-li] aav. şovăielnic, şovăitor, nesigur.
dubs [dAbz] s. pi. (sl.) bani, parale, sunători.
ducal ['djuikal] adj. ducal; ~ coronet coroană ducală.
ducal tern [~ tom] s. (omit.) specie de pescăruş (Stema cantiaca).
ducat ['dAkot] s. (ist.) ducat (monedă).
duchess ['dAtfis, amer. si -cs] s. 1. ducesă. 2. (pop.) femeie din lumea mare; meddling
~ cucoană căreia îi place să comande fără a face nimic. 3. the ~ (fam.) mama.
duchess table [~ .teiblj s. (măsuţă de) toaletă cu oglindă.
duchy ['dAtfi] s. 1. ducat. 2. the Duchies ducatele Qjrnwall şi Lancashire; the delectable
Duchy ducatul Cornwall.
duck1 [dAk] s. 1. raţă; (sl.) chance the ~s fie ce-o fi; întâmple-se ce s-o întâmpla; (amer.
sl.) dead ~ om sfârşit; om pierdut; (fam.) a ~ of a o splendoare de, o minune de; lame
~a) nenorocit; invalid, schilod; b) falit; c) (av. sl.) avion avariat; d) pierde-vară, trântor;
like a dying ~ in a thunderstorm speriat; ca o curcă plouată; to make ~s and drakes
a arunca pietricele (plate) pe suprafaţa apei în asafel încât să sară de câteva ori; (fig.)
to play ~s and drakes with money a risipi banii fără rost, a arunca banii pe fereastră,
a toca banii; (amer.) queer ~ pradă uşoară; (fam.) will a ~ swim? mănânci, calule, ovăz?
te-ndoieşti oare că sunt de acord? cu plăcere, cu dragă inimă, cum de nu; fine weather
for young ~s vreme ploioasă; like water off a ~'s back ca şi cum nu s-ar fi întâmplat
nimic; in two shakes of a ~'s tail într-o secundă /clipă; to take to smth. like a ~ to
water a se simţi ca peştele în apă. 2. (fam.) puişor, drăguţ.
duck2 I. vb. A. tr. a cufunda în apă (pe neaşteptate); a arunca în apă. B. intr. 1. a vârî
capul sub apă, a se cufunda, a plonja. 2. (fig.) a se eschiva, a evita o lovitură etc. 3. a se
îndoi, a se pleca de la mijloc; a face o reverenţă, a îndoi genunchii. 4. to ~ out a evita
304
(o sarcină etc.), a se eschiva. II. s. 1. cufundare bruscă, plonjon scurt. 2. scurtă înclinare
a capului; salut grăbit.
duck3 s. 1. pânză groasă, doc. 2. pantaloni din pânză groasă (mai ales marinăreşti).
duck4 s. (mii. fam.) (automobil) amfibiu.
duck ant [~ aent] s. (entom.) termită, furnică albă (Termes).
duckbill [~bil] s. 1. (zool.) ornitorinc (Ornitliorhynclms paradoxus). 2. (bot.) grâu-mare,
grâu-englezesc (Triticum turgidmn).
duck-billed [~bild] adj. cu cioc de raţă.
duck boards [~ bo:dz, -boodz] s. (mil. sl.) podeţ de scânduri.
duck camp ['dAk ka:mp] s. (canad.) cabană pentru vânătoarea de raţe sălbatice.
duck-daddies [dAfcdaxllz] s. raţă, răţuşcă (în fabule).
ducker ['dAkor] s.. 1. (omit.) mierlă-de-apă (Cinclus aquaticus): 2. persoană care
plonjează sau se scufundă în apă.
duckery ['dAkori] s. crescătorie de raţe; baltă de raţe.
ducket ['dAkit] s. (amer. sl.) 1. biict. 2. chitanţă de amanetare.
duck hawk ['dAk ho;k] s. (omit.) erete-de-stuf (Circus aeruginosas).
duckie ['dAki] s. v. d u c k y (I).
ducking ['dAkirj] s. 1. (s)cufundare, plonjon; I got a good ~m-am ales cu o baie serioasă,
m-am udat leoarcă. 2. (sport) eschivă.
ducking stool ['dAkirj stu:l[ s. (ist.) scaun de tortură (de care cel condamnat era legat
si scufundat în apă).
duck-legged ['dAklegd] adj. cu picioare scurte / ca de raţă.
'duckling ['dAklirj] s. boboc de raţă, răţuşcă.
duck meat ['dAk mi:t] s. (bot.) lintiţă (Lemna sp.).
duck mole [~ moul] s. v. d u c k b i 11 (1).
duck's egg [~s eg] s. 1. (la cricket) scorul 0. 2. (sl. scol.) zero, nimic.
duck's frost [~s fro(:)st] s. (fam.) brumă uşoară.
duck's shooting [~s J"u:tirj] s. vânătoare de raţe sălbatice.
duck shot [~ J"ot] s. alice mărunte (ae vânat raţele).
duck's meat [~s mi:t] s. v. d u c k m e a t.
duckweed [rdAkwi;d] s. v. d u c k m e a t .
ducky ['dAki) (fam.) I. s. (my) ~puică, puişorul meu, puiule. II. adj. 1. drăguţ, micuţ.
2. (fam.) minunat, grozav.
duet [dAkt] s. 1. (telm.) conductă; ţeava; tub. 2. (anat.) vas; canal; choledoch ~ canal
coledoc. 3. (constr.) canalizare. 4. (electr.) conductor. 5. (geol. etc.) canal.
ductibility [.dAkti'biliti] s. (rar) v. d u c t i 1 i t y.
ductible ['dAktibl] adj. (rar) v. d u c t i 1 e.
ductile ['dAktail, amer. -til] adj. 1. (despre metale) ductil, maleabil. 2. (despre lut,
material plastic) flexibil, bun de modelat. 3. (fig., despre un caracter) maleabil, supus,
ascultător, docil.
ductileness [-nis] s. (rar) v. d u c t i 1 i t y.
ductility [dAk'tiliti] s. 1. ductilitate, maleabilitate; plasticitate. 2. (fig.) supunere, ascultare,
maleabilitate.
ductility limit [dAk'tiliti .limit] s. (constr.) limită de curgere.
ductless 1'dAktlis] adj. (anat.) cu secreţie internă.
ductless glands [~ 'glamdz] s. pl. (anat.) glande endocrine / cu secreţie internă.
dud [dAd] s. (fam.) 1.1. pl. zdrenţe, bulendrc. 2. nulitate, persoană incapabilă; he's a
~of a doctor e un doctor foarte prost, nu face doi bani ca doctor. 3. (mil.) obuz neexplodat.
4. ratat. II. adj. nepriceput, neştiutor, care n-arc habar, clei.
dud cheque ['dAd t/ek] s. (ec.) cec fără acoperire.
dud chest [~ t/estj s. (amer. pop.) şifonier, dulap (pentru liaine).
duddle ['dAdl] s. (rar) sfârc (ae mamelă).
dude [dju:d] s. (amer. sl.) 1. tip spilcuit, filfizon. 2. (univ.) student; tip. 3. turist venit
sa-si petreacă timpul în Vestul Sălbatic.
dude ranch [~ rarnt/] s. (amer.) fermă organizată în Vestul Sălbatic, pentru turişti.
dudess ['dju:dis, -es] s. (amer.) cochetă.
dude wrangler ]'dju:d ira;nglor] s. (amer.) cow-boy servind drept ghid turiştilor care
vizitează Vestul Sălbatic.
dudgeon1 ['dAd3an] s. (înv.) mâner de pumnal.
dudgeon2 s. resentiment; furie, mânie; in high / deep / great ~ supărat foc; exasperat;
indignat.
dud shell ['dAd |el] s. v. d u d (1,3).
dudsman [rdAdzmon],pl. dudsmen [~] s. sperietoare, momâie.
due [dju:] I. adj. 1. datorat, cuvenit; with ~attention cu atenţia cuvenită; in ~course
/ time la timpul cuvenit. 2. datorat, cauzat; his death was ~ to nephritis moartea lui s-a
datorat nefritei. 3. aşteptat, programat; the steamer is ~at two o'clock vaporul este aşteptat
la ora două; the train is ~ and over ~ trenul ar fi trebuit să sosească de mult. 4. datorat;
exigibil; scadent; bill ~ on May the 1st efect plătibil la 1 mai; when ~ la scadenţă; his
wages are ~ salariul nu i-a fost încă achitat. 5. (bine)meritat, cuvenit; the first place is
~ to him primul loc i se cuvine lui; within ~ limits între limite raţionale; after ~
consideration după reflecţia cuvenită. II. adv. (despre acul busolei) precis, drept; they
went ~south au ţinut-o drept spre sud. III. s. 1. datorie, drept cuvenit. 2. pl. taxe, impozite;
custom ~s taxe vamale. 3. pl. (amer.) cotizaţie, subscripţii; club ~s cotizaţii pentru club.
IV. prep. (incorect în loc de o w i n g t o) ~ to datorită, mulţumită; it is ~ to his negligence
de vină e neglijenţa lui.
due date [~ deit] s. (ec.) scadenţă.
duel ['dju(:)ol, 'dju(;)il] I. s. 1. duel. 2. luptă, competiţie. II. vb. intr. a se duela.
dueller ['-s'] s. v. d u e 11 i s t.
duellist [-ist] s. duelist.
duello [du:'elou] s. (ital.) duel.
305 dun1

duega [djuO'ens] s. (spaniol.) guvernantă, însoţitoare (a tinerelor fete); (rar) ducnă. tâmpit; I'm not that ~ nu sunt chiar atât de tâmpit cum crezi. II. vb. A. tr. a reduce la
duet [dju(:)'et] s. (muz.) duet; duo.' tăcere, a face să amuţească. B. intr. a amuţi.
duettist [-ist] s. duetist. dumb barge ['dAm ba:d3] s. (mar.) şlep dus de curent (fără vâsle / pânze); şalandă
duetto [-ou] s. (muz.) duet. nepropulsată.
duff1 [dAf] s. 1. (dial.) aluat, cocă. 2. (si plum ~) (sl.) budincă cu stafide. 3. (scot., dumb-bell [~bel] I. s. 1. pl. greutăţi pentru gimnastică, haltere. 2. (amer. sl.) prost,
amer.) pământ negru, humus. 4. sfărâmături de cărbune. tâmpit. II. vb. intr. a face gimnastică cu haltere.
2
duff vb. tr. (sl.) 1. a falsifica, a contraface (mărfuri). 2. a amăgi, a înşela. 3. (austr.) dumb betty [~ ibeti] s. (amer.) maşină de spălat.
a schimba marcajur (vitelor furate). dumb-born [~bo:n] adj. mut din naştere.
3
duff vb. tr. (fam.) a rata (o lovitură, o afacere etc.). dumb craft [~ kra:ft] s. (mar.) ambarcaţii fără pânze.
duff adj. (si.) inferior, fără valoare. dumb fever [~ rfi:vgr] s. (amer. med.) febră intermitentă.
duff day [~ dei] s. (mar. sl.) duminică. dumbfound [~'faund] vb. tr. a uimi, a zăpăci; a lăsa cu gura căscată; a înfunda, a închide
duffel ['dAfol] s. 1. (tejt.) molton, flanelă. 2. veşminte de schimb (ale urnii sportiv, gura, a reduce la tăcere.
excursionist etc.). dumb Dora [~ tore] s. (fam.) femeie stupidă.
duffel-coat [~kout] s. scurtă din molton cu cheotori aplicate. dumbledore ['dAmbkfa:1] s. (entom.) bondar (Bombus sp.), cărăbuş (Melolontha
r
duffer ['d,\f3 ] s. 1. incapabil, tâmpit, neghiob; a perfect ~ at history un ageamiu melolontha) si specii din genul Geoirupes.
desăvârşit la istorie. 2. falsificator sa» contrabandist de mărfuri; calpuzan. 3. (înv.) dumbly ['dAmli] adv. muţeşte, în tăcere; fără să rostească un cuvânt.
boccegiu, tolbaş. 4. (austr.) hoţ de vite. dumbness ['dAmnis] s. 1. mutism. 2. tăcere.
duff gen ['dAf d3en] s. (mii. sl.) informaţie falsă. dumb piano ['dAm 'pjaînou] s. claviatură mută (pentru exerciţii).
duffing fdAfirj] adj. (sl.) fals, prost; fără valoare, dumb-show ['dAin'/ou] s. pantomimă; limbaj mimic.
duffle ['dAfel] s. v. d u f f e l . dumb-show performance [~ pa'fomisns] s. pantomimă; mimodramă.
duffy ['dAfi] s. (anglo-indian sl.) nălucă, duh. dumbstruck ['dAmstrAk] adj. uluit, uimit, mut (de uimire).
dug1 [dAg] past si part. trec. de la dig. dumb truck [~ 'trAk[ s. (amer.) autocamion basculant.
dug2 s. uger, mamelă (la animale); (peior., la femei) ţâţă. dumb waiter [~ 'weit9r[ s. 1. masă rotativă cu poliţe pentru gustări, servantă. 2. ascensor
dugong ['du:gorj, 'dju:] s. (zool.) dugong (Dugong dugong). pentru urcarea mâncărurilor de la bucătărie la sufragerie.
dug-out ['dAgaut] s. 1. pirogă, luntre din trunchi scobit. 2. (mii.) adăpost (blindat). 3. (si.) dumdum I'dAmdAm] s. (glonte) dum-dum.
ofiţer în retragere rechemat în serviciu (în 1914-1918). dumdum bullet [~ .bulk] s. v. d u m d u m.
r
duiker ['daika ] s. (zool.) mică antilopă africană din genul Cephalopus. dummy ['dAini] I. s. 1. manechin, păpuşă; baby's ~ biberon. 2. om de paie; marionetă;
duke [dju:k] s. 1. duce; Grand Duke Mare Duce; to meet smb. in the Duke's walk paiaţă, fantoşă; figurant. 3. (la vist, jocuri de cărţi) mână moartă. 4. tont, nătâng, cap
a se bate în duel cu cineva. 2. pl. (sl.) pumn. sec. 5. manechin (ae vitrină sau pentru tras Ia ţintă). 6. simulacru. 7. (infor.) adresă fictivă.
dukedom [-dam] s. 1. ducat. 2. rang / demnitate de duce. 8. (mii.) bombă neexplozivă.^olosita la exerciţii. 9. (arhit.) machetă. II. adj. 1. fals, imitat,
dukely [-li] adj. (rar) (ca) de duce. fictiv. 2. (tehn.) orb; fals; în gol. 3. provizoriu, temporar.
Dukeries [-sriz] s. pl. district în comitatul Nottingham, unde se află mai multe domenii dummy aerial [~ .earial] s. (tel.) antenă artificială / fictivă.
ducale. dummy bridge [~ brid3] s. bridge în trei persoane.
dukery [-sri] s. (fam.) 1. duci. 2. conservatori. dummy cartridge [~ .ka:trid3] s. (mil.) cartuş orb.
dukeship [-/ip] s. v. d u k e d o m (2). dummy fuse [~ fju:z] s. (elecr.) siguranţă oarbă.
dulce ['dAlsi] I. adj. dulce. II. s. vin dulce. dummy index [~ lindeks] s. (geom.) indice mut (de sumare).
dulcet ['dAlsit, amer. si -et] adj. (despre sunete) dulce, suav, plăcut. dummy piston [~ ipistpn] s. piston de echilibrare (la turbina cu abur).
dulcification [idAlsifi'kci/sn] s. îndulcire; îmblânzire. dummy tank [~ tserjk] s. (mil.) car de asalt simulat.
dulcify [idAlsifai] vb. tr. a îndulci; a îmblânzi. dummy variable [~ .vearisbl] s. (mat.) variabilă de integrare (în integrala definită).
r
dulcimer ['dAlsini9 ] s. (muz.) timpanon. dummy window [~ .windou] s. fereastră oarbă.
dulhead ['dAlhed] s. v. d u 11 h e a d. dump1 [dAmp] I. vb. A. ir. 1. a aşeza, a depune, a lăsa jos. 2. a descărca; a trânti la
dull [dAl] I. adj. 1. greu de cap, obtuz; prostănac. 2. plictisitor, plicticos, searbăd, anost. pământ; a arunca grămadă, a răsturna. 3. a depozita, a face rezerve de (hrană ele). 4. (ec.)
3. deprimat; posomorât, întunecat. 4. (despre vedere, auz etc.) slab, redus, fără putere; a face dumping cu. 5. (cib.) a transfera (mai ales pentru a depista erori de programare).
~ of hearing tare de urechi. 5. (despre culori, lumină, sunet) fără intensitate, mat, şters, 6. (cib.) a întrerupe alimentarea (unui computer) cu curent electric. 7. (austr.) a presa
surd. 6. (despre ceva tăios) tocit, uzat. 7. (despre vreme) întunecat, posomorât, mohorât, (baloturi de lână). B. intr. a trânti / a da de pământ. II. s. 1. lovitură surdă, bufnitură.
noros. 8. (despre durerea fizică) surd, nedesluşit. 9. lent, inactiv; încet; fără spor. 10. mat, 2. (amer.) grămadă (ae gunoi, de vechituri etc.); loc pentru depozitare (a gunoaielor etc.).
nelucios, fără luciu. II. vb. A. tr. 1. a prosti, a zăpăci, a tâmpi. 2. a întuneca, a posomori; 3. (/nil.) depozit provizoriu de campanie. 4. stivă de cărbuni; grămadă de zgură. 5. (amer.)
a deprima. 3. a reduce (ca intensitate), a potoli, a slăbi, a încetini; to ~the edge of one's azil de noapte. 6. (cib.) disjuncţiune.
appetite a-şi strica pofta de mâncare. 4. a toci, a teşi; a uza. 5. a estompa, a şterge, a umbri. dump2 s. 1. jeton, fisă (de plumb). 2. greutate (de plumb). 3. (sl.) monedă măruntă;
B. intr. 1. a se întuneca, a se posomori. 2. a se prosti, a deveni anost. 3. (of) a se sătura pl. bani; not worth a ~ nu face o para chioară. 4. (fig.) persoană scundă.
(de). dump3 s. (fain.) to be in the ~s a fi morcovit; (down) in the ~s abătut, amărât, cătrănit.
dullard [ U A M ] s. încet la minte; neghiob, netot, prost(ănac), cretin. dump car [~ ka:'] s. vagonet basculant; vagon basculant.
dull-brained ['dAl breind] adj. cu capul tare, greoi la minte. dumper ['dAmp9r] s. 1. descărcător. 2. (ec.) exportator de produse excedentare care
dull browed [~ braud] adj. 1. cu fruntea încruntată, posomorât. 2. cu o frunte puţin se vând la preţuri foarte scăzute. 3. vagon sau camion basculant.
inteligentă. dumpiness ['dAmpinis] s. înfăţişare de bondoc.
dull-eyed [~aid] adj. 1. cu vedere slabă. 2. cu privirile întunecate. dumping ['dAmpin] s. 1. (ec.) dumping. 2. răsturnare, dezertare; basculaj.
dull-finish [~-fini/[ adj. (despre hârtie ele.) mat, nesatinat. dumping bar [~ ba:r] s. grătar rabatabil.
dullhead [~hed] s. tâmpit, prostovan. dumping body [~ ,bodi] s. (constr.) cupă basculantă.
dullish ['dAli/] adj. 1. cam greoi la minte. 2. cam plicticos; cam searbăd. 3. cam trist, dumping car [~ ku:r] s. v. d u m p c a r.
cam monoton. dumping ground [~ graund] s. loc de depozitare a gunoaielor.
dull music ['dAl imju:zik] s. (amer. fam.) ceva plictisitor. dumpish ['dAmpi/J adj. posomorât, abătut; trist, mâhnit.
dull-seeing [~isi:irj] adj. v. d u l l - s i g h t e d . dumple ['dAmpl] s. (fam.) cal mic şi gras.
dull-sighted [—■saitid] adj. cu vedere slabă. dumpling ['dAinplinl s. 1. găluşcă, sarma, perişoară; apple ~ măr copt în cocă.
dull-swift [~swift] s. (fam.) persoană adormită, înceată. 2. v. d u m p y2 (II, 2); Norfolk ~ locuitor din Norfolk.
dull-witted [~.witid] adj. v. d u l l - b r a i n e d . dump pit ['dAmp pit] s. cavalier(ă), val de pământ.
dully ['dAli] adv. 1. greoi; încet. 2. plictisitor, monoton; trist. 3. surd, înăbuşit. 4. fără dump plate [~ pleit] s. (tehn.) placă turnantă.
strălucire (sifig.). dump pocket [~ .pokit] s. (mine) siloz pentru schip.
dul(l)ness [dAlnis] s. 1. caracter greoi / lent / obtuz / (al spiritului); opacitate. dumps [dAmps] s. (stare de) depresiune, mâhnire, deprimare; down in the ~s abătut,
2. plictiseală, monotonie; tristeţe. 3. (ec.) stagnare, inactivitate. 4. lipsă de ascuţime (si amărât.
fig.). 5. lipsă de strălucire (a unei culori). 6. zgomot surd (al unei lovituri). dump truck ['dAmp trAk] s. 1. (amer.) autobasculantă. 2. v. d u m p c a r .
dulosis [dju'lousis] s. sclavagism (la furnici). dumpty ['dAinptiJ adj. v. d u m p y2 (I).
dulotic [dju'loutik] adj. (despre furnici) sclavagistă. dump wagon ['dAmp wasgsn] s. (constr.) remorcă basculantă.
dulse [dAls] s. (bot.) algă comestibilă (Rhodymenia palmata). dumpy1 1'dAmpi] adj. v. d u m p i s h.
duly [dju:li] adv. 1. just; binemeritat. 2. în timp util; la timp. dumpy2 I. adj. scund şi îndesat. II. s. 1. rasă de găini cu picioare scurte. 2. persoană
duma ['dju:ni3] s. (ist. Rusiei) Duma. scurtă şi îndesată, bondoc.
dumb [dAin] I. adj. 1. mut, afon, fără glas; deaf and ~surdo-mul; born ~ mut din naştere; dumpy 3 s. 1. scăunel mic, pliant. 2. umbreluţă.
~animals dobitoace necuvântătoare; this piano has several ~ notes acest plan are câteva dumpy level [~ -levl] s. (top.) nivelă cu lunetă.
clape stricate; to strike smb. ~fl) a amuţi pe cineva; b) (fig.) a ului pe cineva, a-I lăsa dun1 [dAn] I. adj. 1. cenuşiu-cafeniu; murg. 2. (poetic) sumbru, obscur. II. s. 1. muscă
cu gura căscată. 2. taciturn, posac, tăcut; a ~ dog un individ taciturn. 3. (amer.) prost, (de pescuit). 2. sur, cenuşiu (culoare).
dun 2
dun21, s. creditor / perceptor insistent şi inoportun. II. vb. tr. a bate la cap, a pisa (cerând
bani).
dunbird [~bo:d] s. (omit.) specie de raţă sălbatică (Nyroca sp.).
dunce [dAns] s. ignorant, neştiutor; (fam.) nătâng, netot, tont; elev slab.
dunce's cap ['dAnsiz kasp] s. tichie de măgar (pentru elevii leneşi).
dunerhead ['dAndohed] s. (fam.) cap sec, zevzec, nătărău.
dunderheaded [~hedid] adj. (fam.) nătâng, tâmpit, bătut în cap.
dunderpate [~peit] s. (pop.) v. d u n d e r h e a d .
dunderwhelp [~welp-, -hw-] s. (fam.) v. d u n d e r h e a d . . .
dundrearies [dAn'drioriz] s. pl. (înv. fam.) favoriţi lungi.
dundreary whiskers [dAn'driori .wiskoz, -hw-] s. pl. v. d u n d r e a r i e s.
dune [dju:n[ s. (si sand ~) dună.
Dunedin [dA'ni:din, -dn[ s. (poetic) Edinburg.
dung1 [dArj] I. s. 1. bălegar. 2. (vulg.) excremente. 3. îngrăşământ. II. vb. A. tr. a îngraşă
(pământul) cu bălegar. B. intr. 1. a se baliga. 2. (vulg.) a evacua (excremente).
dung2 past si part. trec. de la d i n g..
dungaree [idArjgo'ri:,'-'-] s. 1. (anglo-indian) ţesătură de bumbac grosolană (mai ales
de culoare albastră). 2. pl. salopetă (de lucru).
dung beetle ['dAij ibi:tl] s. (eniom.) varietate de cărăbus-de-bălegar (Geotrupes
stercorarius).
dung eating [~ ii:tirj] adj. (zool.) scatofag.
dungeon ['dAna^an] I. s. 1. temniţă, închisoare subterană. 2. v. d o n j o n. II. vb. tr.
(rar) a închide în temniţă.
dungeoner [-or] s. (poetic) temnicer.
dungeon tower ['dAna^an itauor] s. v. d o n j o n.
dung fly [rdAn flai] s. (entom.) scatofag (Scatophaga).
dung fork [~ fork] s. furcă pentru bălegar.
dung heap [~ hi:p] s. v. d u n g h i 11.
dunghill ['dArjhil] s. grămadă de gunoi / de bălegar; (fam.) to be on one's own ~ a fi
ca la sine acasă, a face ce vrea.
dunghill cock [~ kok] s. (omit.) cocoş (domestic).
dunghill cur [~ ko:r] s. câine de curte.
dung starter [~ .stano1"] s. (vulg.) purgativ, curăţenie.
dungwater [~wo:tor] s. must / zeamă de băligar.
dungy I'dAni] adj. 1. plin / murdar de baligă. 2. (fig.) murdar. 3. (fig.) fricos, laş.
duniwassal ['dumi'wosal] s. (scot.) boiernaş.
dunk [dAnk] vb. tr. 1. a întinge, a înmuia (pâine etc., în sos). 2. a cufunda (într-un
lichid).
dunky ['dAtjki] adj. (amer.) obez, diform.
dunlin ['dAnlin] s. (omit.) fugaciul-de-ţărm (Calidris alpina).
dunnage [rdAnid3J s. 1. (mar.) materiale (mai ales lemnoase) de fixare sau separaţie
a mărfurilor stivuite în hambarele vasului; bottom ~ paniol. 2. (sl.) catrafuse, ţoale, haine.
3. (sl.) calabalâc, bagaj.
dunnish ['dAni/] adj. bătând în cenuşiu-cafeniu.
dunno [do'nou] (vulg.) corupt din I don't know.
dunnock ['dAnok] s. (omit.) brumăriţă-de-pădure (Prunella modularis).
dunny ['dAni] s. (austr. sl.) latrină, privată.
duodecennial [idju(:)oudi'seniol] adj. duodecenal.
duodecimal [.djuOJou'desimsl] I. s. a douăsprezecea parte. II. adj. duodecimal, al
doisprezecelea.
duodecimo [idju(:)ou'desimou] s. 1. (poligr.) duodecimo, fasciculă cu douăsprezece
file, 12. 2. persoană sau lucru de dimensiune mică I de proporţii reduse I neînsemnat.
duodenal [>dju(:)ou'di:n3l] adj,(anat.) duodenal.
duodenal ulcer f~ iAlsor] s. (med.) ulcer duodenal.
duodenary [>dju(:)OK'di:nori] adj. (mat.) duodenar, douăsprezecimal, care se împarte
prin 12, divizibil cu 12.
duodenitis [idju'owdi'naitis, -'ni-] s. (med.) duodenită.
duodenum [>dju:oH'di:nom],pl. duodena [-'dino] s. (anat.) duoden.
duodiode [idju:o«'daioud] s. (tel.) diodă dublă.
duologue ['dju(:)abg] s. v. d i a 1 o g u e (I).
duopoly [dju(:)'opaeli] s. (com.) duopol (piaţă controlata de doi ofertanţi).
duopsony [dju:'opsoni] s. (corn.) duopsonie (piaţă controlată de doi cumpărători).
dup [dAp] vb. tr. (dial.) a deschide.
dupable ['dju:pobl[ adj. v. d u p e a b 1 e.
dupe [dju:p] I- s. înşelat, păcălit, om tras pe sfoară; naiv, găgăuţă; to be the ready ~
of smb. a se lăsa uşor tras pe sfoară de cineva. II. vb. tr. a înşela, a amăgi, a păcăli,
a trage pe sfoară.
dupeable ['djupobl] adj. uşor de înşelat / de tras pe sfoară, credul, naiv, fraier.
duper ['djupor] s. înşelător, escroc, şarlatan; şmecher.
dupery ['djupori] s. înşelătorie, înşelăciune, şarlatanie; înşelare, păcălire.
duplation [dju(:)'pleij3n] s. dublare.
duple ['dju:pl] adj. 1. (rar) dublu, îndoit. 2. (muz.) de două măsuri, în doi timpi, binar.
duple rhythm [~ 'rictam] s. (muz.) măsură în doi timpi; măsură binară.
duple time [~ taim] s. v. d u p 1 e r h y t h m .
duplex ['dju:pleks] adj. 1. dublu; (format) din două părţi. 2. (tel.) duplex.
duplex apartment [~ o'pa:tmont] s. (amer.) locuinţă cu camere situate la două ettje.
duplex crank [~ krasrjk] s. manivelă dublă.
duplex engine [~ ren^in] s. (telm.) motor cu doi cilindri.
duplex glass [~ gla:s] s. sticlă incasabilă, securit.
duplex house [~ haus] s. (amer.) casă cu două apartamente / pentru două familii.
306
duplex lamp [~ temp] s. lampă cu două fitiluri.
duplex telegraphy [~ ti'legrafi] s. (tel.) telegrafie (sistem) duplex.
duplicable ['djuiplikabl] adj. care poate fi duplicat.
duplicate I. ['dju:plikit] adj. 1. duplicat, dublu, în dublu exemplar. 2. dublu, îndoit,
de două ori mai mare. 3. reprodus întocmai,fidel;exact, identic. 4. de rezervă, de schimb.
II. s. 1. duplicat, copie; in ~ în două exemplare, cu copie. 2. pl. (nmi ales telm.) rezerve;
piese de schimb / de rezervă. 3. sinonim. III. ['dju:plikeit] vb. tr. 1. a duplica, a dubla.
2. a dubla, a multiplica cu doi. 3. a face o copie (cu gen.), a scrie / a tipări în două
exemplare.
duplicating machine ['dju:plikeitirj mo'/i:n] s. maşină de multiplicat.
duplication [idju:pli'kei/pn] s. 1. duplicare; dublare, înmulţire cu doi. 2. facere a unui
duplicat / a unei copii. 3. dublare (a unei linii aeriene).
duplicator ['dju:plikeitor] s. 1. maşină de multiplicat / de copiat, şapirograf, gestăttner.
2. maşină de înregistrat; maşină de calculat bonurile de casă.
duplicity [dju(:)'plisiti] s. duplicitate, făţărnicie, rea-credinţă; joc dublu.
durability [idjuoro'biliti, ,djoor-, -lot-] s. durabilitate, trăinicie; stabilitate; longevitate;
rezistenţă (a materialelor).
durable ['djuorobl, 'djoor-] adj. durabil, trainic; rezistent, solid.
durable goods [~ 'gudz] s. pl. (amer. ec.) v. d u r a b 1 e s.
durableness ['djuorablnis] s. v. d u r a b i 1 i t y.
durables ['djuorablz] s. pl. (ec.) mărfuri neperisabile.
durably ['djuoroblij adv. în mod trainic.
durai ['djuorol] s. v. d u r a 1 u m i n.
duralumin [djuo'raeljumin, djoo'r-1 s. (metal.) duraluminiu,
duraluminium [idjuoradju'miniom] s. v. d u r a 1 u m i n.
dura mater ['dju:ra 'meitor[ s, (lat. anat.) dura mater.
duramen [djua'reimen] s. (bot.) duramen, măduva lemnului.
durance ['djuoronsj s. 1. (mai ales ret., poetic) întemniţare, detenţie; in ~ vile într-o
temniţă blestemată. 2. (înv.) postav, stofă, aba. 3. (înv.) durabilitate, trăinicie. 4. (?«v.)
răbdare.
duration [djus'reijan, djoo'r-] s. durată; perioadă, timp; for the ~ of the war a) pe
întreaga durată a războiului; în perioada / în timpul războiului; b) (pop.) până la
sfântu-aşteaptă; of short ~ de scurtă durată, trecător.
durative ['djuorotiv, 'djoor-J adj. (gram.) durativ.
durbar ['do:ba:r] s. (anglo-indian) 1. curtea principilor indieni. 2. recepţie de gală dată
de un principe indian. 3. divan domnesc; curte regală; guvern.
dure [djuor] (înv. poetic) vb. A. intr. a dura, a dăinui, a se prelungi. B. tr. a suporta,
a îndura.
duress(e) [djus'res, 'djuores] s. 1. privare de libertate, întemniţare, încarcerare. 2. (jur.)
violenţă, silnicie; constrângere; to do smth. under ~ a face ceva din constrângere; plea
of ~ excepţie pentru violenţă (pentru anularea de nulitate).
during ['djuorirj, 'djoor-J prep. în (tot) timpul, în vremea, în cursul, în decursul, de Ia
un capăt la celălalt al, de la începutul până la sfârşitul (toate cu gen.).
durmast ['do:msest, -raa:st] s. (bot.) gorun (Quercus sessiliflora).
durometer [djuo'romitor] s. (metal.) durometru, aparat de încercat duritatea.
durra ['duroj s. (arab. bot.) sorg african (Sorghum vulgare).
durst [do:st] past de la d a r e 1 (1,1).
dusk [dAsk] I. s. înserare, amurg, crepuscul. II. adj. (poetic) de amurg, crepuscular,
întunecat. III. vb. (poetic) A. intr. a amurgi, a se însera, a se întuneca. B. tr. a întuneca,
a umbri.
duskiness ['dAskinis] s. 1. înserare, întunecare; întuneric. 2. culoare închisă / întune­
cată.
dusk-to-dawn curfew ['dAskto'dom 'ka:fju] s. stingerea focurilor, interzicerea
circulaţiei pe străzi de la căderea nopţii până în zori în timpul stării de asediu; to impose
~ a interzice circulaţia pe străzi etc.
dusky ['dAski] adj. 1. de amurg, de înserare, crepuscular, întunecat, întunecos, cuprins
de întuneric; umbrit; ~ thicket desiş întunecos. 2. închis, de culoare închisă; mohorât,
întunecat, sumbru.
dust [dAst] I. s. 1. praf, pulbere; colb; prăfărie; (poetic) ţărână; gold ~ praf aurifer;
to bite the ~ a) a muşca ţărâna, a cădea răpus / mort; b) a cădea de pe cal; humbled in
/ to the ~ umilit la culme, obidit, făcut de ocară; călcat în picioare; (amer.) to give the
~ to a o lua înaintea (cuiva), SL întrece (cu ac), a depăşi (cu ac.); (amer.) to take smb.'s
~ a rămâne în urma cuiva; a rămâne de căruţă; a rămâne la coadă; to throw ~ in smb.'s
eyes a arunca praf în ochii cuiva; ~and ashes a) praf şi pulbere; b) nimic, zero; to turn
to ~ and ashes a se preface în praf şi pulbere; (amer.) to be put for the ~ a călări,
a merge călare; (amer.) to eat ~ a fi pedepsit, a suferi o pedeapsă, a merge la Ganossa;
to kiss the ~ a) a suferi o înfrângere, a fi învins / bătut; b) a se înjosi, a se umili, a-şi
pune cenuşă în cap; a fi slugarnic, a se târî în faţa cuiva; to make the ~ fly a) a face
gălăgie / scandal / tărăboi, a stârni un tămbălău; b) a se pune pe treabă, a se apuca de
ceva; to shake the ~ from / off one's feet a pleca furios / indignat; Tom shook the ~
of that house off his feet Tom a părăsit casa aceea jurându-se că nu se mai întoarce.
2. oseminte, rămăşiţe pământeşti; in the ~mort. 3. gunoi menajer. 4. (bot.) polen. 5. (sl.)
bani, sunători, parale, biştari, lovele; down with the /your ~ banii pe masă!. 6. scandal,
tărăboi, zarvă, gălăgie; to raise / to make / to kick up a ~ a face scandal / tărăboi /
zarvă; that a ~! ce gălăgie! ~ and heat focul luptei. 7. v. d u s t b r a n d. 8. (fig.) praf
. şi pulbere, nimic, vax. 9. (sl. austr.) făină. II. vb. A. tr. 1. a prăfui, a umple de praf.
2. a curăţa de praf, a şterge praful de pe, a şterge / a scutura de praf; to ~ a table a şterge
o masă de praf; (fam.) to ~ smb.'s jacket / doublet for him a trage cuiva o mamă de
bătaie / o sfântă de bătaie, a burduşi / a bate pe cineva. 3. a înşela, a păcăli; to ~ the
eyes of a arunca praf în ochii (cuiva), a înşela, a amăgi (pe cineva). 4. a presăra cu (făină,
307
pudră de zahăr etc.). 5. (chim.) a pulveriza. 6. (agr.) a pulveriza insecticid asupra (cu
gen.). B. iu/r. 1. a se acoperi cu praf. 2. (despre păsări etc.) a se scălda în praf. 3. a şterge
praful, a face curăţenie. 4. (şi to ~ out) (şl.) a fugi, a da bir cu fugiţii, a o şterge, a se
topi, a o întinde.
dust arrester ['dASt acesta1"] s. (tehn.) desprăfuitor; filtru de praf.
dustbin ['d/vstbin] s. ladă de gunoi, coş de gunoi; (jig.) to throw into the ~ a arunca
la lada de gunoi / la coş; a lăsa baltă.
Dust Bowl ['dASt iboul] s. 1. denumire dată regiunilor despădurite şi secetoase din
vestul Statelor Unite. 2. dust bowl pârloagă, pustiu, teren părăginit.
dust brand [~ brasnd] s. (bot.) tăciune (boală la cereale cauzată de o ciupercă).
dust cart [~ ka:t] s. căruţă de gunoi.
dust cloak [~ klouk] s. v. d u s t c o a t .
dust coat [~ kout] ş. manta de praf (purtată în călătorie).
dust collector [~ kailcktar] s. aspirator de praf.
dust colour [~ ikA.tar] ş. culoare cenuşiu-roşcat.
dust core [~ ka:r] ş. (electr.) miez mulat.
dust cover [~.kAvar] s. cămaşă, învelitoare (de carte), supracopertă.
dust devil ['dAst rdcvl] s. vârtej (de praf sau de nisip).
dust disease [~ diizhz] s. (fam.) silicoză.
duster ['dAstar] ş. 1. cârpă de praf. 2. aspirator de praf. 3. persoană care şterge praful.
4. (amer.) v. d u s t c o a t. 5. pulverizator. 6. (mine) sondă neproductivă (de petrol).
duster coat [~ kout] s. impermeabil (uşor) pentru voiaj.
dust exhauster [~ igiza:star] s. (tehn.) aspirator de praf.
dust gown [~ gaun] s. halat.
dust guard [~ ga:d] s. apărătoare de noroi şi praf (la bicicletă I automobil).
dusthole [~houl] s. groapă de gunoaie, gunoişte.
dusting ['dAstin] s. 1. ştergere a prafului. 2. praf antiseptic (pentru răni). 3. (si.) bătaie,
mamă de bătaie, tăvăleală; to give a ~ a bate zdravăn, a zvânta / a snopi în bătaie, a burduşi.
4. (mar. si.) legănatul vasului pe vreme de furtună. 5. (agr.) prăfuire.
dust jacket [~ ^askit] s. v. d u s t c o v e r .
dustman ['dAstman],pl. dustmen [~] s. 1. gunoier. 2. Moş Ene; the ~is coming vine
Moş Ene pe la gene.
dust nuisance ['dASt >nju:sns] ş. formarea unei cantităţi prea mari de praf (în timpul
procesului de muncă).
dustpan fdAStpsen] s. făraş.
dust-proof [~pru:f] adj. impermeabil / etanş la praf.
dust shot [~ jot] s. ploaie de alice.
dust storm [~ sto:m] s. furtună cu praf.
dust-up [~Ap] ş. (fam.) ceartă, sfadă, răfuială; to have a ~ with smb. a avea o răfuială
cu cineva, a se certa cu cineva.
dust well [~ wcl] s. (geol.) puţ crioconitic.
dust wrapper [- traspa1-] s . v . d u s t c o v e r .
dusty ['dAsti] adj. 1- prăfuit, prăfos, plin de praf, colbăit. 2. (fig.) prăfuit, colbăit,
mucegăit, neinteresant. 3. fărâmiţat, (făcut) praf. 4. (şl. mar.) furtunos, agitat. 5. plat,
stupid, neinteresant; echivoc, în doi peri, neserios; ~ answer răspuns în doi peri / aiurea,
■v- (fam.) not so ~ merge, destul de bun.
dusty miller [~ imila1"] s. 1. (bot.) urechea-ursului (Primula auricula). 2. nada, momeală
artificială (pentru prins peşte).
Dutch [dAt/] I. adj. 1. olandez; (amer.) olandez; german. 2. to go ~ (with smb.) a împărţi
(cu cineva) cheltuielile. II. s. 1. the ~a) olandezii, poporul olandez; the ~ have taken
Holland ai descoperit America sau oul lui Columb; mare scofală; b) (înv.) germanii.
(fam.) that / it beats the ~ asta-i culmea, asta pune vârf la toate, asta le întrece pe toate,
asta-i prea de tot. 2. limba olandeză; High ~ limba germană de sud; Low ~ limba germană
de nord, incluzând limba din Olanda şi alte dialecte nordice; double ~ galimatias, limbă
păsărească; a) la ananghie; b) în dizgraţie, la index. 3. (mai ales my old ~) (sl.) jumătatea
mea, baba mea. -0* (mil. sl.) to do a ~ a dezerta.
Dutch act [~ 'aekt] ş. (fam.) sinucidere.
Dutch auction [~ 'a:k/3n] s. (ec.) licitaţie la care se coboară preţurile până se găseşte
un cumpărător.
Dutch bargain [~ 'ba:gin] s. 1. învoială / târg care se încheie cu aldăniaş. 2. târg prost
(pentru una din părţi), păcăleală.
Dutch barn [~ 'ba:n] s. şură, şopron (pentru fân I paie).
Dutch baulk [~ 'ba:k] ş. grindă olandeză (de 14-30 picioare lungime).
Dutch cheese [~ rt/i:z] ş. brânză de Olanda.
Dutch clock [~ 'kbk] s. (sl.) 1. nevastă, babă. 2. plasă de pat.
Dutch comfort [~ 'kAmfat] s. (fam.) slabă mângâiere, tristă consolare.
Dutch concert [~ 'konsat] ş. (fam.) babilonie, concert la care fiecare cântă în legea
lui I cum îl taie capul.
Dutch consolation [~ ikansa'lei/pn] s. v. D u t c h c o m f o r t .
Dutch courage [~ 'kAridj] s. (fam.) curajul beţivului.
Dutch date [~ 'deit] s. (amer.) întâlnire între un băiat şi o fată, în cursul căreia
cheltuielile sunt suportate pe din două.
Dutch defence [~ di'fcns] s. apărare simulată / de ochii lumii.
Dutch feast [~ Ti:st] s. petrecere la care gazda bea mai mult decât invitaţii.
Dutchie ['dAt.fi] ş. (amer. pop.) 1. olandez. 2. german.
Dutchman ['dAt/man],pl. Dutchmen [~] s. 1. olandez; (amer.) olandez; german; I'm
a ~ if să nu-mi zici pe nume, dacă; să mă ia naiba, dacă; să-mi zici mie cuţu, dacă. 2. (mar.)
vas olandez, corabie olandeză; Flying ~ „Olandezul zburător", vasul-fantornă.
Dutch metal [~ 'metlj s. 1. (metal.) tombac, aliaj de cupru si zinc. 2. (jig.) strălucire
falsă.
Dutch nightingale [~ 'naitirjgeilj s. (înv., dial.) broască, broscoi.
dyed-in-the-wool
Dutch oven [~ 'Avan] s. 1. grătar care se pune în faţa focului din cămin. 2. (amer.
mii.) cuptor de bucătărie / de campanie.
Dutch pink [~ 'pirjk] s. (sl.) sânge, borş, boiangerie.
Dutch School [~ 'sku:l] s. (arte) Şcoala olandeză.
Dutch tile [~ 'tail] s. cahlă, placă de teracotă.
Dutch treat [~ 'tri:t] s. (fam.) masă /petrecere la care fiecare îşi plăteşte partea.
Dutch uncle [~ 'Arjkl] s. (fam.) moralist, moralizator, mentor; to talk like a ~ a ţine
predici, a da lecţii de purtare, a face morală; a-şi spune răspicat părerea.
Dutch widow [~ 'widou] s. (înv.) prostituată, femeie de stradă.
Dutch wife [~ 'waif] ş. (în India) sprijin pentru picioare (grătar).
Dutchwoman ['dAt/rwuman], pl. Dutchwomen [-twimin] s. (femeie) olandeză.
duteous ['dju:tias] adj. 1. v. d u t i f u 1. 2. supus, smerit, slugarnic.
dutiable ['dju:tiabl] adj. impozabil; supus taxelor vamale.
dutiful ['djmtiful] adj. 1. pătruns de simţul datoriei, conştiincios. 2. supus, ascultător,
docil; blajin; respectuos.
dutifully [-i] adv. supus, cu supunere, ascultător.
dutifulness [-nis] s. 1. conştiinţa datoriei, conştiinciozitate. 2. ascultare, supunere.
duty ['dju:ti] s. 1. datorie, îndatorire, obligaţie; to do one's ~ a-şi face datoria; sense
of ~ sentimentul datoriei; you are in ~bound to do it e de datoria ta s-o faci. 2. datorie,
serviciu, slujbă; on ~ la datorie; de serviciu; de pază; de gardă; off ~ liber, care nu e de
serviciu; (mil.) to hire one's ~ a angaja pe cineva să facă de serviciu în locul său; (mii.
mar.) ~covered by orders serviciu comandat. 3. dare, impozit, taxă, taxe; impozit fiscal;
custom duties taxe vamale. 4. respect, stimă, consideraţie; he sends his ~ to you vă
trimite respectuoase salutări. 5. (tehn.) randament (dat de o maşină); putere mecanică,
efort; sarcină; (agr.) ~ of water concentraţie de apă necesară pentru fertilitatea unei
suprafeţe. ♦ to do ~ for a) a servi de, a ţine loc de; b) a trece drept.
duty call [~ ka:l] s. vizită de obligaţie.
duty-free [~'fri:] I. adj. (despre mărfuri) neimpozabil; scutit de taxe vamale. II. adv.
scutit de taxe / vamă, îără vamă; fără impozit.
duty list [~ list] s. orar, program; lista persoanelor de serviciu sau a îndatoririlor lor
(la o instituţie, tabără etc.).
duty-man [~msen],pl. duty-men [~men] s. (mar.) om de corvoadă.
duty-paid [~'peid] adj. cu taxele achitate; cu vama plătită.
duumvir [dju(:)'Amvar, 'dju:amvar],pl. duumvirs [-z] şau duumviri [-variai] s. (ist.
Romei) duumvir.
duumvirate [dju(:)'Amvirit, -var-] s. (ist. Romei) duumvirat.
dux [dAks] s. (scot.) primul elev (dintr-o clasă); premiant.
dwale [dweil] s. (bot.) mătrăgună, iarba-codrului (Atropa belladonna).
dwarf [dwa:f] I. s. 1. pitic, pigmeu; liliputan; prichindel. 2. animal / plantă pitică /
pipernicită. 3. (mitol.) pigmeu; gnom. II. adj. pitic, scund, mic; nedezvoltat, pipernicit,
liliputan. III. vb. A. tr. 1. a împiedica creşterea (cu gen.), a opri dezvoltarea (cu gen.);
a pipernici, a chirci; a opri din creştere. 2. a micşora, a reduce, a face mai mic (aparent);
the little house was ~ed by the surrounding elms căsuţa părea şi mai mică din cauza
ulmilor care o înconjurau. 3. a întârzia (dezvoltarea mintală). B. Mtr. a se pipernici, a se
(în)chirci, a se micşora.
dwarf aider ['dwaf 'a:ldar] s. (bot.) specie de cruşin (Rhamnus alnifolia).
dwarfish [-i/] adj. 1. pitic, de pitic. 2. chircit, pipernicit, nedezvoltat; mic, scund,
mărunţel.
dwarfism ['dwaifizsm] s. 1. (biol.) nanism. 2. (bor.) piticire (a plantelor).
dwarf tree ['dwa:f tri:] s. arbore pitic.
dwell [dwel],pas/ şi part. trec. dwelt [-t] sau dwelled [-d] vb. intr. 1. a locui, a trăi,
a domicilia, a sălăşlui; to ~ in a house a sta într-o casă. 2. (despre cai) a se opri, a şovăi
(în faţa obstacolelor). 3. to ~(up)on a se opri asupra; (cu gen.); a stărui asupra (cu gen.);
a se ocupa cu / de, a cerceta, a studia, a examina; (muz.) to ~ on a note a ţine (mult) o
notă, a lungi o notă; to ~ (up)on a subject a dezbate / a analiza pe larg un subiect, a trata
pe larg o problemă; an event on which his memory loved to ~ amintirea unei întâmplări
asupra căreia îi plăcea să zăbovească.
dweller ['dwela1"] s. 1. locuitor, locatar. 2. cel care se opreşte în faţa obstacolelor.
dwelling ['dwelirj] s. locuinţă, casă, sălaş.
dwelling house [~ haus] s. casă de locuit, locuinţă.
dwelling place [~ plcis] s. domiciliu, locuinţă, reşedinţă.
dwelt [dwelt] past şi part. trec. de la d w e l 1.
dwindle ['dwindl] vb. A. iutr. 1. a se micşora, a se face (din ce în ce) mai mic, a se
împuţina; a slăbi, a se trage, a se ofili, a se topi; a se risipi, a se irosi, a se stinge.
2. a decădea, a degenera, a intra în declin. B- tr. a micşora, a împuţina; a slăbi.
dwindler [-a1"] ş. om / animal mic; om scund / pipernicit / prizărit / pitic / mic de stat;
pigmeu, stârpitură.
dyad ['daised, 'daiad] s. 1. numărul doi; doi, pereche; (mat.) diadă. 2. (chim.) clement
bivalent; atom / radical bivalent.
dyadic [dai'zedik] adj. format din două elemente, bi-.
Dyak ['daisek, 'daiak] s. (geogr.) băştinaş din Borneo.
dye [dai] I. s. 1. vopsea; boia; pigment; materie colorantă, substanţă colorantă, colorant,
baiţ. 2. culoare; nuanţă, tentă; (fig.) scoundrel of the deepest ~ ticălos de cea mai josnică
speţă. II. part, prez. dyeing ['daiirj] vb. A. tr. a vopsi, a colora, a boi; ~d in the wool
sau ~d in grain a) ţesut din lână colorată; îmbibat puternic cu vopsea; b) solid, trainic,
durabil; (fig.) ~d-in-the wool Tory reacţionar îndărătnic / înrăit; to ~smth. red a vopsi
ceva în roşu. B. iutr. a se colora, a se vopsi; a prinde vopseaua; it ~s well prinde bine
vopseaua.
d'ye [dja] (fam.) prese, de la d o y o u .
dyed-in-the-wool ['daidinâa'wul] adj. (fam.) complet; sadea.
dye house
dye house ['dai haus] s. vopsitorie, boiangerie.
dyeing ['daiin] s. 1. vopsit, vopsire, colorare. 2. arta vopsitului, vopsitorie.
dyer ['daia'J s. vopsitor, boiangiu.
r
dye remover ['dai ri'mu:va ] s. (text, etc.) decoloram.
dyer's broom ['daiaz bru:m] s. (bot.) drobiţă, drobuşor, genistră, drog, grozamă (Genista dyne [dain] s. (fiz.) dină.
tincioria).
dyer's weed [~ wi:d] s. (bot.) numele mai multor plante folosite pentru facerea
vopselelor (drobiţă etc.).
dye stuff [~ stAf] s. substanţă / materie colorantă, colorant.
dye wood [~ wud] s. lemn folosit în vopsitorie (băcan, arin). -■■
dye works [~ wa:ks] s. vopsitorie, boiangerie.
dying ['daiin] I. adj. 1. muribund, pe moarte, care trage să moară, care se stinge (si
fig). 2. de moarte, mortuar. 3. care face pe mortul. <■ till one's ~ day până în ceasul
morţii. II. s. moarte; pieire; stingere.
dying bed [~ bed] s. patul morţii.
dying oath [~ ouO] s. jurământ făcut cu limbă de moarte / pe patul morţii.
1
dyke [daik] s. v. d i k e.
2
dyke [daikj s. (austr. si.) 1. latrină, privată. 2. pisoar.
dynamic [dai'nzemik, di'n-] I. adj. 1. dinamic; activ, energic, neadormit. 2. (med.) funcţio­ dyspepsia [dis'pepsia, -sja] s. (med.) dispepsie; indigestie, proastă digestie.
nal. II. s. 1. forţă motrice / dinamică, impuls, stimulent. 2. (fig.) v. d y n a m i c s (1).
dynamical [-al] adj. v. d y n a m i c (1,1).
dynamically [-ali] adv. dinamic; activ, energic.
dynamics [-s] s. pl. (folosit ca sg.) 1. (fiz.) dinamică. 2. forţe motrice, impulsuri,.
stimulente.
dynamic testing [dai'naanik 'testirj] s. (infor.) testare dinamică (a programelor).
dynamism ['dainamizam] s. (filoz.) dinamism.
dynamist ['dainamist] s. 1. specialist în dinamică. 2. (filoz.) dinamist, adept al
dinamismului..
dynamitard ['dainamiita:d] s. v. d y n a m i t e r.
dynamite ['dainamait] I. s. dinamită. II. vb. tr. a dinamita, a arunca în aer cu dinamită.
r
dynamiter [-a ] s. 1. dinamitard. 2. (mii.) artificier.
dynamitic [idaina'mitik] adj. de dinamită; ca dinamită.
dynamo ['dainamou] s. (electr.) dinam.
dynamo-electric [-i'lektrik] adj. (electr.) dinamo-electric.
dynamometer [idaina'momitar] s. (fiz-, telin.) dinamometru.
dynast ['dinast, -na;st] s. monarh, conducător / reprezentant al dinastiei.
308
dynastic [di'naestik, dai'n-] adj. dinastic.
dynasty ['dinasti] s. dinastie, familie domnitoare.
dynatron ['dainatron] s. 1. (fiz.) dinatron, mezon greu. 2. (ebi.) triodă (folosită ca
oscilator).
-
dynode ['dainoud] s. (fiz.) dinod. .
dysarthria [dis'a:0ria] s. (psih.) disartrie. ■ . .
dyscrasia [dis'kreizja, -31a] s. (mea'.) discrazie.
dysenteric [disan'terik, -sen-] adj. (med.) disenteric.
dysentery ['disantri, amer. -teri] s. (mea'.) disenteric.
dysfunction [dis'fAnk/an] s. (med., psih.) disfuncţie.
dysgenic [dis'd3cnik] adj. degenerescent.
dysgraphia [dis'grafja] s. (psih.) disgrafie.
dyslalia [dis'laelja, -leilia] s. (psih.) dislalie.
dyslogia [dis'loud3ia] s. (psih.) dislogie.
dyslogistic [idislo«'d3istik] adj. de dezaprobare; peiorativ.
dysrnetria [dis'metrja, -tria] s. (med.) dismetrie.
dysmnesia [dis'niizja, -3ia] s. (psih.) dismnezie.
dyspeptic [dis'peptik] I. adj. 1. (med.) dispeptic. 2. abătut, melancolic, indispus; pesimist.
II. s; 1. (med.) dispeptic. 2. pesimist; melancolic.
dysphasia [dis'feizja,-3ia] s. (psih.) disfazie.
dysphonia [dis'founja, -nia] s. (psih.) disfonie.
dysphoria [dis'fo:rija, -ria] s. (psih.) disforie.
dyspnoea [dis'pni(:)a] s. (mea1.) dispnee, greutate de a respira, respiraţie anevoioasă.
dyspnoeal [dis'pni(:)al] adj. (med.) de dispnee.
dysprosium [dis'prousiam, -Ii-] s. (chim.) disprosiu.
dysrhythmia [dis'riiJmja, -mia] s. (psih.) disritmie.
dysthymia [dis'Saimja, -mia] s. (livresc) distimie.
dystonia [dis'tounja, -nia] s. (med.) distonie.
dystrophia [di'stroufja, -fia] s. (med.) distrofic
dystrophic [dis'trafik] adj. 1. (med.) distrofic. 2. (ecologie) (despre lacuri) sărac în
materii nutritive necesare dezvoltării vieţii vegetale.
dystrophy ['distrafi] s. (m«l.) distrofic
dysuria [dis'juiria] s. (med.) disurie, strangurie, tenesni.
dysury ['disjuari] s. v. d y s u r i a.
 E, e [i:], pl. Es, E's, es, e's [i:z] s. 1. E, e, a 5-a literă a alfabetului englez. 2. (muz.)
(nota) rai; key of E flat cheia de mi bemol. 3. (mar.) vas de categoria a H-a.
'e [i] pron. perş. (pop.) v. h e.
each [i:t/] adj., pron. fiecare, pron. fiecine (luat în parte, individual); ~ and aii toţi,
toată lumea, fără alegere; ~ other a) unul pe altul, unul pe celălalt; b) unul altuia, unul
celuilalt; one ~ câte unul de fiecare; they cost a penny ~ costă un peni bucata; the sides
of two triangles are equal ~ to ~ laturile omoloage a două triunghiuri sunt egale; ~ day
a) fiecare zi; b) în fiecare zi; we call on ~ other ne vizităm reciproc.
eager ['i:gorj adj. 1. domic, doritor; nesăţios, avid, lacom, însetat, setos; nerăbdător;
- for /after fame setos de glorie; ~to be off nerăbdător să plece. 2. înflăcărat, pasionat,
înfocat, zelos. 3. energic: ~ pursuit urmărire energică / înverşunată. 4. (înv.) înţepător,
picant (la gust). 5. (înv., despre aer, vreme etc.) rece, tăios, aspru.
eagerly ['i:gali] adv. 1. cu înflăcărare, cu înfocare, aprig, plin de zel. 2. lacom, cu nesaţ,
cu aviditate; cu nerăbdare; cu grabă, iute, repede, în pripă.
eagerness ['i:ganis] s. 1. dorinţă; poftă; înflăcărare; nerăbdare; iuţeală, grabă. 2. zel,
ardoare.
eagle ['i:gl] s. 1. (omit.) vultur; (pasări din genurile Aquila, Neophron, Aegypius, Gyps
etc.); harpy ~ harpie; (amer. pol.) to fly the ~ a ţine discursuri naţionaliste sforăitoare
/ discursuri patriotarde. 2. (amer.) monedă de aur de zece dolari; double ~ monedă de
aur de 20 de dolari.
eagle-coloured [~ikAlad] adj. (despre cai) murg.
eagle-eyed [~'aid,'--] adj. cu ochi vultureşti / de vultur; cu o privire vulturească / de
vultur / pătrunzătoare.
eagle fern [~ fa:nj s. v. b r a c k e n .
eagle fisher [~ ifi/ar] s. (omit.) vultur-dc-pcştc, uligan-pescar (Pandion haliaetus).
eagle-like [~-laik] adj. ca de vultur; ca un vultur; vulturesc.
eagle nose [~ nouz] s. nas acvilin.
eagle-owl [~'aul,'--] s. (omit.) bufniţă, buhă (Bubo bubo).
eagle's beak [ri:glz bi:k] s. (fam.) nas coroiat / acvilin.
eaglestone ['i:glstoun] s. (mineral.) aetită; concreţiuni de limonit.
eaglet ['i:glitj s. pui de vultur, vulturaş.
eagle wood ['i:gl wud] s. lemn dc aloe.
eagre ['cigar, 'i:gar] s. 1. flux subit şi puternic. 2. (hidr.) mascaret.
ealdorman ['eldaman] s. v. a l d e r m a n .
ear1 [iar] s. 1. ureche; to be all ~s a sta cu urechile ciulite, a fi numai urechi; about
one's ~s a) gata să se dărâme, prăbuşindu-sc; b) de jur împrejur; (înv.) to bow smb.'s
"-5 a condamna pe cineva la robie veşnică; to box smb.'s ~ a trage o palma cuiva; to drag /
pull by the ~s a acţiona brutal, a folosi forţa; dry behind the ~s matur, în toată firea;
for smb.'s private ~ la urechea cuiva, în secret; (amer. vulg.) to get up on one's ~s a se
supăra, a-şi ieşi din pepeni / din sărite, a-i sări muştarul; (amer. vulg.) to get up / to go
(off) on one's ~ a se pune pe treabă, a se apuca de lucru; (vulg.) to give smb. a thick
~a trage cuiva o palmă zdravănă; (înv.) go shake your ~s! întinde-o! şterge-o! cară-te!;
it goes in at one ~ and out at the other îi intră pe o ureche şi-i iese pe cealaltă; to have
/hold / take by the ~s a ţine bine în mână; a avea Ia cheremul său; to have itching ~s
a muri după noutăţi, a fi veşnic în căutare de noutăţi; to have long ~s a fi foarte curios;
to lead smb. by the ~s a) a se purta rău cu cineva; b) a subjuga pe cineva, a avea pe
cineva la cheremul său; over (head and) ~s sau up to the ~s (până) peste cap, peste
urechi; he is over head and ~s in work are de lucru până peste cap; a word in smb.'s
- un cuvânt (şoptit) la ureche; deaf in one ~ surd de o ureche; I would give my ~s for
it aş da / aş face orice pentru asta; were your ~s burning last night? n-ai sughiţat aseară?/
nu ţi-au ars obrajii aseară? (pentru că am vorbit despre tine); to send smb. away with
afleain his ~ a face pe cineva de două parale, a-i da cuiva de cheltuială; (fam.) one'(s)
/ an ~ to the ground atent, la pândă; a politician with an ~ to the ground un politician
iscoditor / ager; to prick up one's ~s a-şi ciuli urechile, a fi numai urechi; (fam.) he is
up to his ~s in trouble are peste măsură de multe necazuri, abia îşi mai vede capul de
atâtea necazuri; he is up to the ~s in debt s-a înglodat în datorii până în gât / până peste
cap; to be up to the ~s in love a fi îndrăgostit lulea; to wash an ass's ~s a se strădui în
zadar, a căra pietre la munte; wet behind the ~s papă-lapte, mucos, cu caş la gură; to set
by the ~s a face să se certe, a asmuţi, a întărâta, a baga zâzanie între (doua persoane);
to be by the ~s a fi la cuţite; (amer. si.) to throw smb. out of his ~ a da pe cineva pe
scară afară, a da cuiva un picior în spate, a trimite pe cineva la plimbare; to tumble about
one's ~s a se nărui, a se dărâma, a se prăbuşi, a se nimici; he saw the illusions tumbling
about his ~s a văzut cum i se năruie toate iluziile / cum i se duc de râpă toate planurile;
(amer. si.) to walk off on one's ~ a pleca mâniat / furios / turbat, a trânti uşa după sine.
2. (fig.) ureche, auz; to have an ~ for music a avea ureche muzicală / ureche bună; to play
by ~ a cânta după ureche; the two bars of music were constantly singing in my ~s
crâmpeiul de cântec îmi suna mereu în urechi; to come to smb.'s ~(s) şau to reach smb.'s
~s a ajunge la urechile cuiva, a fi auzit de cineva; to fall upon smb.'s ~ a atrage atenţia
cuiva, a fi auzit de cineva, a ajunge la urechile cuiva; to give / lend an ~ to a asculta
(păsul cuiva etc.); (prov.) give every man thine ~ but few thy voice ascultă pe toţi. dar
nu vorbi decât cu puţini; to grate / jar upon the ~ sau to offend the ~ a zgâria auzul,
a supăra la urechi; (înv.) to have/ to put on merchant's ~s a face pe surdul, a se preface
că nu aude; to make the ~s tingle a asurzi, a lua urechile, a împuia urechile; to meet
smb.'s ~ a se auzi, a fi auzit; not for ~s polite vulgar, care nu c pentru urechi fine /
pentru oameni bine crescuţi; to split smb.'s ~s a asurzi / a năuci pe cineva, a împuia
urechile cuiva; to strain one's ~s a-şi încorda auzul, a ciuli urechile; to tickle the ^ s )
a suna bine, a fi plăcut la auz; (fig.) a măguli auzul; to turn/ lend a deaf ~ to sau to close
/ seal / shut / stop one's ~ to a fi surd la, a nu asculta (cu ac); willing ~ atenţie
binevoitoare, solicitudine; to win / gain / have smb.'s ~ a avea trecere la cineva, a fi
bine cu cineva, a fi în graţiile cuiva. 3. toartă, mâner. 4. (rar) deschizătură.
ear2 I. s. (bot.) spic. II. vb. intr. a da în spic.
ear5 vb. tr. (şi to ~ up) (înv.) a ara.
ear-ache fiareik] s. (med.) durere de urechi; otalgie; boală de urechi.
ear-bash ['iabas/] vb. iutr. (austr. si.) a trăncăni, a vorbi vrute şi nevrute.
ear cornet [~.ko:nit] s. cornet acustic.
ear drop [~ drop] J.V. e a r r i n g .
ear-drum [~drAm] ş. (anat.) timpan.
eared [iad] adf cu urechi; urecheat.
ear flap ['ia fleep] s. 1. (aiuit.) lobul urechii. 2. (anat.) pavilionul urechii, urechea externă.
3. apărătoare de urechi (la căciulă, la cască).
earful fiaful] s. 1. (sl.) bombă, ştire senzaţională. 2. (amer. fam.) reproş, imputare;
săpuneală.
ear hole ['ia houl] s. gaura urechii.
earing ['iarirj] s. (agr.) înspicare.
earl [a:l] s. (f. countess) earl, conte (în Anglia, rang de nobleţe de categoria a Hî-a,
între „marquis" şi „viscount").
ear lap ['ia lsp] ş. 1. (anat.) lobul urechii; urechea externă. 2. apărătoare de urechi
(la căciulă ele).
earldom ['a:ldam] s. 1. calitate / titlu de „earl". 2. pământuri stăpânite de un „cari";
comitat.
earless fialis] adj. 1. fără urechi; cu urechile tăiate. 2. tară toartă. 3. (fig.) surd, tare
de ureche, fudul de ureche, cu auzul slab; care nu are urechi dc auzit. 4. (jîg.) aton, afon,
fără ureche muzicală.
ear lobe ['ia loub] s. (anat.) lobul urechii.
early ['a:li] I. adj. 1. timpuriu; întâiu(l), prim(ul), de început, străvechi, de odinioară;
(cel mai) apropiat, grabnic, neîntârziat; matinal, harnic; at an ~date dc timpuriu (în trecut);
to keep ~ hours a se scula şi a se culca devreme; (glumeţ) the ~ bird persoană care se
scoală devreme; (prov.) it is the ~ bird that catches the worm cine se scoală de dimineaţă,
departe ajunge; to require an ~settlement a cere o soluţionare grabnică; in my ~ days
în tinereţea mea, pe vremea mea; he is an ~ riser se scoală devreme / dis-de-dimineaţă;
in the ~ morning dis-de-dimineaţă; in the ~ afternoon la începutul după-amiezii; in
(the) ~ summer la începutul verii, în primele zile ale verii; the earliest times cele mai
îndepărtate timpuri; ~ writers scriitori antici; in ~ days a) în vechime; în antichitate;
b) de timpuriu (într-o perioadă îndepărtată din istorie); in the ~ sixties puţin după 1860;
early door 310

~ youth prima tinereţe; at an ~ age de mic, de copil; din copilărie; ~ errors greşelile earth coal [~ koul] s. cărbune de pământ.
tinereţii; my earliest recollections cele mai îndepărtate amintiri ale mele; it is ~ days earth eater [~ .i:tor] s. mâncător de pământ, lotofag.
yet to go there e încă prea devreme de mers acolo. 2. timpuriu, prematur, precoce; earthed [3:0t] adj. (electr.) pus / legat la pământ.
~ peaches piersici timpurii. II. adv. 1. devreme; ~in the alphabet la începutul alfabetului; earthed brush ['o:6t 'brA/] s. (electr.) perie de masă.
~ in the year la începutul anului; ~ in the day (dis-)de-dimineaţă; ~ in life în tinereţe; earthen ['O:6OT] aay. 1. de / din pământ; pământesc, pământean. 2. de / din lut; de /
as ~ as January încă în ianuarie; as ~ as possible cât mai devreme posibil. 2. de cu" din argilă; de teracotă.
vreme, din timp. III. s. (amer. fam.) unul dintre primii sosiţi, persoană care nu întârzie. earthen pan [~ pam] s. blid, strachină, oală.
early door [~ rdo:r] s. (teatru) intrare cu a jumătate de oră înainte de ora oficială earthenware ['o:63nwsor] s. olărie, oale, vase de lut; ceramică.
(contra unei taxe suplimentare). earth fall ['s:8 fo:l] s. surpare de teren7 pământ.
early-Victorian [~vik'to:ri3n] I. adj. 1. din prima parte a epocii victoriene. 2. învechit, earth-fast [~fa:st] aay. (despre pietre) bine fixat în pământ.
demodat, ruginit. II. s. scriitor din epoca victoriană. earth flax [~ fteks] s. azbest.
earmark j'i3ima:k] I. s. 1. danga, semn (cu fierul roşu la unele animale). 2. (fig.) semn earth flow [~ flouj s. alunecare de teren I pământ.
(distinctiv); stigmat; under ~însemnat. 3. colţ îndoit al unei pagini. II. vb. tr. 1. a însemna earth fork [~ fo:k) s. furcă de bălegar.
cu o danga, a danga. 2. (fig.) a stigmatiza, a însemna. 3. a îndoi, a face un semn la (o earth gravity [~ igraeviti] s. gravitaţie, forţa de atracţie a pământului.
pagina). 4. (ec.) a aloca (un fond). earth hog [~ tog] s. v. a a r d v a r k.
ear-minded [~'maindid] adj. (psih.) sensibil la impresiile auditive. earth house [~ haus] s. 1. casă de pământ. 2. (fig.) mormânt.
earn [o:n] vb. A. tr. 1. a câştiga (mai ales prin muncă, prin merite), a agonisi; a primi; earth hunger [~ ilurjo'] s. (fig.) dorinţă de a poseda pământ.
to ~ one's living by a-şi câştiga existenţa prin. 2. (fig.) a căpăta, a realiza, a dobândi, earthing l'3:0irj] s. (electr.) legare la pământ, priză de pământ.
a câştiga; to ~ fame a câştiga, a dobândi faimă / celebritate / glorie / slavă / vază; to ~ earthing-up ['3:9in>p] s. (agr.) săpatul pomilor la rădăcină.
a character for audacity a-şi câştiga reputaţia de om îndrăzneţ. B. intr. 1. a merita, a fi earth light ['3:0 .laitj s.v. e a r t h s h i n e .
merituos, a binemerita. 2. a câştiga bani prin muncă; a face o muncă productivă. earthliness ['3:91inis] s. 1. caracter terestru / pământesc. 2. deşertăciune lumească.
1 r
earnest [ o:nist] I. adj. 1. serios; convins; sincer. 2. înfrigurat, nerăbdător; zelos; arzător, earthling ]'3:01in] s. 1. pământean, muritor. 2. plugar, ţăran.
înfocat, fierbinte, aprins; hotărât; aprig, violent; avan; an ~ desire o dorinţă arzătoare. earthly [ra:Sli] I. adj. 1. lumesc; pământesc; teluric, material. 2. (rar) lutos, argilos,
3. serios, important; grav. II. s. seriozitate; in ~ serios; in all / dead / good / full / sad cu lut, cu pământ, cu humă. 3. posibil, probabil, cu putinţă, imaginabil, de conceput; (fam.)
~ cu toată seriozitatea saw gravitatea; are you in ~? vorbeşti serios?; it is raining in no ~ use fără rost, degeaba, de pomană. II. s. (sl.) not an ~nici o nădejde, nici pomeneală.
real ~ plouă de-a binelea; he is in real ~ e de bună credinţă; nu glumeşte; he is very earthly-minded [~'maindid,'—,--] adj. legat de cele pământeşti; frivol.
much in ~ a) e foarte convins (de ce spune etc.); b) îşi ia rolul în serios. earthly-mindedness [~maindidnis, '-i—] s. gust pentru plăceri lumeşti.
2
earnest s. (ec.) 1. avans; arvună, acont. 2. zălog, amanet, garanţie (şifig.); anticipaţie; earth magnetism ['3:0 .iraegnitizam] s. magnetism terestru.
in ~ of more to come dat ca acont; an ~ of one's good intentions o dovadă a bunelor earthman ['o:6m3n, -mam], pl. earthmen [-mai, -men] s. pământean, locuitor al Terrei.
sale intenţii. earth movement [~ .mmvmont] s. v. e a r t h p r e s s u r e .
earnestly [-li] a«V. 1. serios, pe un ton serios, cu toată seriozitatea. 2. (a spera etc.) earth-nut [~nAt] s. (bol.) 1. alunele (Bunium bulbocastanum). 2. trufă (Tuber sp.).
sincer. ♦ he gazed ~ at her o privi lung. earth oil [~ oil] s. ţiţei, petrol.
2
earnest money ['o:nist iniAni] s. v. e a r n e s t (1). earth pin [- pin] s. (electr.) bornă de legare la pământ.
earnestness ['smistnis] s. caracter serios (al unei discuţii etc.); gravitate (a tonului etc.); earth pitch [~ pit/1 s. smoală minerală.
ardoare, fervoare. earth plate [~ pleit] s. (electr.) priză de pământ.
earnings f'ominz] s. pi. 1. câştig(uri), venit(uri); beneficii, profituri; agoniseală. 2. salariu, earth pressure [~ ipre/3r] s. (constr., mine) presiune a terenului, împingere a terenului.
leafă; simbrie. earthquake [~kweik] s. 1. cutremur (ae pământ). 2. (/ig.) cutremurare), zguduire,
ear pad ['io pa?d] s. (caiuid.) apărătoare de urechi (la căciulă). comoţie; cataclism (social etc.), frământare.
ear-phone [~foun] s. (tel., radio) cască (ae radio, pentru telefonişti). earth resistance [~ riizistans] s. (electr.) rezistenţa prizei de pământ.
ear pick [~ pik] s. beţişor pentru curăţat urechi. earth return [~ riits:n] s. (electr.) reîntoarcere de curent prin pământ.
ear-piece [~pi:s] s. scoica receptorului telefonic. earth road [~ roud] s. drum nepietruit / de care / de ţară I vicinal.
ear-piercing [~'pi3sin] adj. (despre strigăte) care îţi străpunge urechea. earth screen [~ skri:n] s. (tel.) contragreutate.
earplug ['ia pkg] s. tampon de pus în urechi, antifon. earth sculpture [~ i.skAlpt/or] s. (geol.) gliptogeneză.
earring [~rirj] s. cercel. earth shaker [~ ./eik3r] s. (poetic) Neptun.
ear-shaped [~/eipt] adj. auriform. earthshaking ['o&Jcikirj] adj. 1. primejdios, riscant. 2. zguduitor. 3. esenţial, de
ear shell ['ia /el] s. melc mare a7n genul Halioîis (a cărui cochilie se foloseşte pentru importanţă fundamentală.
sidef). earth shell [~ /el] s. scoarţa pământului.
earshot [~/ot] s. distanţă de la care se aude un sunet; within ~ la o distanţă de la care earth shine [~ /ain] s. (astron.) lumină reflectată de Pământ pe partea întunecată a
se poate auzi; out of ~ Ia o distanţă de la care nu se poate auzi, prea departe ca să (se) Lunii. - -
audă (un strigăt). earth silicon [~ isiliksn] s. (chim.) bioxid de siliciu, silice.
earsplitting ['iasplitin] adj. asurzitor, care îţi sparge timpanele. earth slide [~ slaid] s. alunecare de teren.
ear tab [~ ta?b] s. ureche (ae căciulă), apărătoare de urechi. earth spider [~ <spaidor] s. (enlom.) tarantulă (Lycosa tarentula).
earth [o:6] I. s. 1. pământ; globul pământesc; on ~ pe pământ. ♦ how / what on ~? earth stay [~ stei] s. (tel.) ancoră de bază.
cum? cum naiba? ce Dumnezeu? no use on ~ n-arc nici un rost / sens / haz; why on ~? earth strip [~ strip] s. (tel.) bridă de pământ.
pentru ce? la ce Dumnezeu? de ce? la ce bun? la ce naiba?; to beat / throw down plain earth terminal ['3:0 ito:minl] s. (electr.) bornă de pământ.
with the ~ a face una cu pământul, a nimici; (fig.) a nărui, a dărâma, a spulbera; a better carthward(s) ['3:0w3d(z)] «av. către / spre pământ.
man never trod this ~ n-are pereche / seamăn pe lume; to bring smb. back / down to earth wave ['3:0 weiv] s. undă seismică.
~ a aduce pe cineva pe pământ / la realitate; to burn the ~ a fugi mâncând pământul; earth wax [~ waîks] s. (pelrografie) ozocherită, ceară de pământ.
like nothing on ~a) excepţional, uimitor, admirabil, splendid, grozav, minunat; b) ciudat, earthwork [~w3:k] s. 1. rambleu, ridicătură de pământ; terasament. 2. (mii.) meterez,
foarte straniu; c) respingător, greţos, scârbos, josnic, urâcios, hidos; (fam.) to map the fortificaţie, întăritură (de pământ). 3. (constr.) săpături, fundaţii. 4. (arte) prelucrare artistică
~ with smb. a răpune / a învinge pe cineva, a-1 pune jos / cu umărul la pământ; (mii.) a unor elemente naturale (pământ, nisip, roci, gheaţă):
scorched ~ tactica pământului pârjolit / a pustiirii terenului; to tread this ~ a exista, earthworm [~wo:m] s. 1. (zool.) râmă (Lumbricus terrestris). 2. (fig.) vierme, râmă,
a trăi pe lume; a fi printre cei vii. 2. pământ, ţărână, lut; pulbere; pământ, uscat. 3. (agr.) om mârşav, suflet josnic, târâtură.
teren; sol. 4. vizuină (a animalelor sălbatice); to take / to go to / to run to ~ a se ascunde earthy ['o:6i] adj. 1. de / din pământ; lutos. 2. (Jig.) pământesc, material, trupesc. 3. brut,
/ a se piti în vizuină; to run to ~ a) v. t o t a k e ~; b) a urmări ceva până la origine; neprclucrat, nerafinat, aspru, grosolan.
c) a urmări; a cerceta (până la capăt). 5. (electr., radio) pământ. 6. populaţia globului, ear-trumpet ['io.trAmpit] s. cornet acustic.
lumea, pământenii. 7.pl. (chim. rar) pământ. 8. (poetic) ţărână, pulbere. 9.atr. de pământ, ear-tube [~tju:b] s. v. e a r - t r u m p e t .
din pământ. II. vb. A. tr. 1. a îngropa. 2. (agr.) a săpa pământul în jurul (rădăcinii). 3. a goni ear-wax [~wseks] s. cerumen, ceară, clei (am ureche).
în vizuină. 4. (electr., radio) a pune / a lega la pământ, a face legătura / contactul (cu earwig [~wig] I. s. (entom.) urechclniţă (Forficula auricularia). II. vb. tr. a şopti (la
dat.) CU pământul. 5. (av.) a pune pe pământ (avionul); to be ~ed a ateriza forţat. 6. to ~ ureche), a şuşoti; a influenţa (pe cineva, dându-i informaţii pe ascuns).
up a acoperi eu pământ. B. intr. a se ascunde / a se vârî în vizuină, a se ascunde sub ease [i:z] I. s. 1. tihnă, linişte, pace; odihnă, răgaz; huzur, comoditate; nesilire; lipsă
pământ. de constrângere; lipsă de afectare, firesc, naturaleţe; at one's ~ liber, în voie, nesilit,
earth almond ['3:6 'a:mond] s. alună. nestingherit; to set smb. / smb.'s mind at ~ a linişti / a încuraja pe cineva; (mil.) stand
earth apple [~ ta;pl] s. 1. cartof. 2. castravete. at ~ pe loc repaus! to feel ill at ~ a se simţi stingherit / prost, a nu se simţi bine / în
earth-born [~bo:n] adj. 1. pământesc, pământean, terestru; muritor, omenesc, lumesc; largul său. 2. lene, trândăvie, lenevie; to take one's ~a) a se desfăta pe îndelete; b) a se
josnic, nedemn. 2. (mitol.) născut pe pământ, pământean. 3. de jos, din familie proastă. linişti. 3. uşurare, alinare. 4. uşurinţă, facilitate; to learn with ~ a învăţa cu uşurinţă;
4. autohton, de baştină. chapel of ~ capelă pentru enoriaşii îndepărtaţi; social ~ a) obişnuinţă, uşurinţă de a se
earthbound [~baund] adj. pământean, lumesc, purta în societate; degajare; b) simplitate / uşurinţă în vorbire; ~of manners dezinvoltură.
earth-bred [~bred] adj. vulgar; de jos, din familie proastă. II. vb. A. tr. 1. a potoli, a linişti; a uşura; a micşora (o durere etc.); a destinde. 2. a lărgi
earth-closet [~<klozit] s. latrină, closet rudimentar (de la ţară). (haine, pantofi etc.), a da drumul (unei haine) la cusături. 3. a scăpa, a libera, a uşura (de);
311 ebonize

(glumeţ) to ~ smb. of his purse / cash a uşura pe cineva de bani, a-1 lăsa lefter, a-i fura grabă, încet(işor), domol; take it ~ia-o încet, nu te pripi; fii calm, nu te înfierbânta; uşurel;
banii. 4. (mar.) a fila, a slăbi (pânzele, odgoanele); ~her! maşina încet! ~the helm! dă (fam.) ~does it! încet, încet departe ajungi; (mil.) stand ~! de voie! III. s. (fam.) pauză,
drumul cârmei; ~ the cable! filează parâma! 5. a încetini, a reduce, a lăsa mai încet. 6. to ~ oprire, răgaz (în muncă); (mar.) ~ all! stop! (comandă pentru vâslaşi).
down a încetini, a slăbi, a micşora; to ~ off a împinge de la ţărm; (mar.) a molarisi. B. mtr. easy-chair [~'t/£3r] s. scaun confortabil (de obicei cu spetează); fotoliu.
1. a se mişca, a umbla. 2. a înceta, a se opri. 3. a se domoli, a se modera, a slăbi, a scădea. easy game [~ gcim] s.v. e a s y m a r k (2).
4. to ~ down a se încetini; a-şi încetini mersul; to ~ off a) a se (în)depărta, a porni; easygoing [~.gouirj,'-'--] adj. 1. comod, indolent, lasă-mă sate las; nepăsător. 2. uşuratic,
b) v. to ~ d o w n; c) a se uşura, a deveni mai uşor. C. rej7. a se face comod, a se instala fluşturatic. 3. prietenos, plăcut, simpatic, vesel, agreabil. 4. (despre mersul calului) lin,
confortabil; to ~ oneself into a chair a se lăsa într-un jilţ. uşor.
easeful ['i:zf«l] adj. 1. liniştitor, alinător, calmant; odihnitor. 2. liniştit, tihnit, calm. easy mark [~ ma:k] s. 1. pradă sigură. 2. (fam.) fraier, om care cade sigur în plasă,
3. neocupat, liber. 4. leneş, trândav. prostănac, găgăuţă.
easel fi:zl] s. (arte) şevalet; căluş. easy meat [~ mi:t] s. (amer.) v. e a s y m a r k (2).
easeless f'i:zlis] adj. 1. lipsit de confort, incomod. 2. nemângâiat, neconsolat. Easy Street [~ stri:t] s. (fam.) ţara unde curge lapte şi miere / unde umblă câinii cu
easement ['iizmant] ş. 1. (înv.) potolire, liniştire, domolire; uşurare. 2. comoditate; covrigi în coadă; to be in / (amer.) on ~ a înflori, a-i merge bine, a o duce bine /
înlesnire, avantaj. 3. dependinţe, anexe, atenanse. 4. (jur.) servitute. împărăteşte; a fi pricopsit / înstărit / chivernisit.
easily ['i:zili] adv. 1. cu uşurinţă, uşor, lesne. 2. liber, nestingherit. 3. liniştit, cu linişte. eat [i:t] I.past ate [et,eit], part. trec. eaten ['i:tn] vb.A.lr. 1. a mânea; a se hrăni eu,
easiness ['i:zinis] s. 1. linişte, tihnă, huzur; comoditate; confort; ~ of mind linişte a se nutri eu; a se ospăta eu / din; (amer. sl.) to ~ the ginger a lua crema / caimacul /
sufletească, pace, împăcare cu sine. 2. uşurinţă, lesniciune, facilitate. 3. uşurinţă, tot ce e mai bun; to ~ dirt a suferi o umilire / o jignire; a înghiţi hapul / găluşca; to ~
superficialitate. 4. naturaleţe, lipsă de constrângere. 5. indiferenţă, nepăsare. 6. blândeţe humble pie a se supune, a fi supus; a-şi recunoaşte vina, a-şi cere iertare cu umilinţă;
(a firii); supleţe. a se înjosi; I'll ~ my boots / hat / head să-mi spui cuţu, pun capul jos; to ~ one's terms
east [i:st] I. s. 1. răsărit, est, orient, soare-răsare; the East Orientul; Levantul; Far East / dinners a studia dreptul, a se pregăti pentru avocatură; to ~ one's salt a fi musafirul
Orientul îndepărtat, Extremul Orient; Middle East Orientul Mijlociu; Near East Orientul cuiva; to one's words a-şi retrage cuvintele, a retracta, a se dezice; to ~ one's head off
Apropiat; to the ~ of la est de, la răsărit de; (prov.) East or West home is best nicăieri a mânca mai mult decât câştigi, a fi o pacoste, a face pagubă; (înv.) to ~ iron a primi o
nu e mai bine ca acasă; fie pâinea cât de rea, tot mai bine-n ţara mea. 2. (poetic) vânt lovitură; (înv.) to ~ the air a se hrăni cu promisiuni; to ~ a stick a mânca bătaie; (glumeţ)
de răsărit. 3. (bis.) altarul bisericii. -0* (amer. si.) about East cum se cuvine, cum scrie well don't ~ me! ei, lasă acum, nu mă omorî dacă am greşit, nu-mi tăia capul pentru
la carte; cumsecade. II. adj. 1. estic, de est; răsăritean, oriental; levantin; ~ wind vânt ■ atâta lucru. 2. a mânca, a roade; a distruge, a nimici (şifig.); to ~one's heart out a suferi
de răsărit. 2. (biş.) dinspre altar. III. (adv.) la / spre, în răsărit / est; ~ of la răsărit de, la în tăcere. 3. (amer. si.) a ospăta; a hrăni, a da de mâncare (cuiva). 4. to ~ away
est de. a) a mânca tot, a devora; b) a mânca, a roade, a distruge; (despre acizi) to ~ in a roade,
East-Anglian ['i:st.£erjgli9n] I. adj. din Anglia de Est. II. s. locuitor din Anglia de Est. a pătrunde în, a mânca; to ~ into a irosi, a toca, a cheltui; a delapida; (despre acizi etc.)
East Block ['i:st bbk] s. (canad.) the ~clădirea răsăriteană a Parlamentului canadian to ~ off a mânca, a roade; the horse ~s its head off întreţinerea calului costă mai mult
(în care se află biroul primului ministru). decât folosul pe care-1 aduce, mai mare daraua decât ocaua; to ~smb. out of house and
eastbound [~baund] adj. în direcţia est, mergând spre răsărit, îndreptându-se spre est. home a mânca cuiva tot din casă, a ruina, a aduce pe cineva la sapă de lemn; to ~ up
East-End ['i:st'end] s. East End (partea de est a Londrei, cu populaţie nevoiaşă). a) a devora, a înghiţi; b) (fig.) a înghiţi / a străbate (distanţe) extrem de repede; c) a roade,
East-Ender [-ar] s. locuitor din East End. a nu da pace; he is "-en up with curiosity moare de curiozitate. B. refl. to ~onese!f sick
r
Easter ['i:st3 ] s. (rel.) Paşte, Paşti. a mânca până când i se face rău. C. in/r. 1. a mânca, a lua masa; to ~ well a fi pofticios,
r
Easterday [ i:st3'dei,'—] s. duminica Paştilor, (prima) zi de Paşti. a mânca bine, a avea poftă de mâncare; to ~like a ploughman / farmer a mânca zdravăn,
Easter eggs [ri:st3r egz] s. ouă de Paşti, ouă roşii; ouă de ciocolată. a mânca cât patru; (prov.) ~ at pleasure drink with measure mănâncă bine, dar bea cu
Easter eve [~ i:v] s. (rel.) ajunul Paştilor, Sâmbăta Mare. măsură; (fam.) to ~ like a hog / horse a mânca ca un porc; to ~ like a wolf a mânca
r
Easter flower ['i:sto iflaua j s. (bot.) dediţei (Pulsatilla sp.). hulpav / lacom, a înfuleca. 2. a se mânca, a avea (un) gust; to ~ well a avea un gust bun,
Easter holidays [~ thobdiz] s. pi. vacanţa de Paşti. a fi gustos; to ~ crisp a erănţani, a trosni (în dinţi), a fi crocant; (despre prăjituri, torturi
Easter lily [~ .lili] s. (bot.) crin (Lilium candidum). etc.) to ~ short a se topi în gură. 3. to ~ in a) a lua masa acasă; b) a lua masa la locul
easterly ['iistali] I. adj. răsăritean, estic, de est, de răsărit. II. s. vânt de răsărit. III. adv. de muncă; to ~ out a mânca în oraş sau Ia prieteni; to ~ out of smb.'s hand a) a fi la
spre răsărit / est; (despre vânt) dinspre răsărit / est. cheremul cuiva; b) a mânca din palmă, a fi supus / blând ca un miel / ca un porumbel;
Easter Monday ['i:ste iiiundi] s. (rel.) a doua zi de Paşti. to ~ for the bar v. to ~ o n e' s t e r m s. II. s. pi. (amer. sl.) mâncare, haleală.
eastern ['i:sten, -tn] I. adj. 1. răsăritean, estic, de răsărit, de est; ~ window fereastra eatable [ri:tobl] I. adj. comestibil, (bun) de mâncat. II. s. (mai ales pi.) (fam.) mâncare,
care dă spre răsărit. 2. situat în partea de (nord-)cst a S.U.A. II. ş. Eastern oriental, locuitor bucate, de-alc gurii; ~s and drinkables mâncare şi băutură.
din Orient. eatage [pi:tid3] s. 1. iarbă bună pentru păscut; otavă. 2. dreptul de păşunat pe un teren.
Eastern Church [~ t/a:t/] s. (rel.) biserica ortodoxă răsăriteană. eat-all ['i:t'o:l] s. mâncău, persoană care mănâncă tot.
easterner ['i:st3n3r] s. 1. v. e a s t e r n (II). 2. Easterner locuitor din partea de est eaten ['i:tn] part. trec. de la c a t .
a S.U.A., locuitor de pe coasta Atlanticului sau locuitor din estul Canadei. eater ['iter] s. 1. mâncător; great ~ (mare) mâncăcios, gurmand, mâncău. 2. corosiv,
Eastern Europe ['i:st3:n juarap] s. Europa răsăriteană, răsăritul Europei. substanţă corosivă.
eastemism ['iistenizpm] s. orientalism. eatery ['i:t3ri] s. (sl.)v. e a t i n g - h o u s e .
easternmost [ri:st3rn.moust] adj. cel mai estic, cel mai de est/ de răsărit. eating l'i.tirj] I. s. 1. mâncare, aliment; peaches are good ~ piersicile sunt bune de
Eastern Question ['hstan »kwest/pn] ş. (pol.) problema Orientului (Apropiat). mâncat. 2. mâncat, mâncare, acţiunea de a mânca; (prov. scot.) ~ and scratching wants
Easter Sunday ['ksta iSAndi] s. (rel.) duminica Paştilor, prima zi de Paşti. but a beginning e de ajuns să începi; pofta vine mâncând. II. adj. care mănâncă, care
Eastertide ['i:ststaid] s. (rel.) perioada de la Paşti până la înălţare sau (uneori) până roade; ~ care grijă apăsătoare / care te macină / care te roade.
la Rusalii (respectiv, cele 40 sau 50 de zile de la înviere). eating hall [~ ho:l] s. (amer.) cantină (studenţească).
East-European ['i:stju3r9'pi(:)9n] adj. din Europa răsăriteană, din răsăritul Europei. eating-house [~haus] s. restaurant; birt, ospătărie.
East-India Company Hindja 'kAmppni] s. (ist.) Compania Indiilor de Est. eats [i:ts] s. pl. (sl.) alimente; mâncare, haleală.
East Indian [~ 'indjan] I. adj. din Indiile de Est. II. s. locuitor al Indiilor de Est. Eau-de-Cologne ['oudaka'loun, -dik-] s. (fr.) apă de colonie, colonie.
easting ['i:stirj] s. (mar.) navigare / curs spre est. eau-de-Nil ['ouds'nhl] s. (fr.) (arte) vernil, verde-deschis.
East Side ['i:st 'said] s. 1. East Side, cartierul estic muncitoresc al New York-ului. 2. east eau-de-vie ['ouda'vi: şi pronunţia franceză] s. (fr.) rachiu.
side mahala sărăcăcioasă într-un oraş. eau forte ['ou 'fo:t şi pronunţia franceză] s. (fr.) (arte) acvafortc; (ceramică în) acvafortc.
eastward ['i:stwsd] I. adj. din(spre) est; (în)spre est; având direcţia est. II. adv. (în)spre eau sucree ['ou sju;'krei] s. (fr.) apă cu zahăr / îndulcită.
est. eave [i: v] s. 1. (mai ales pl.) (arhit.) cornişă, antablanicnt; streaşină; jgheab. 2. pl. (poetic)
eastwards [-z] adv. v. e a s t w a r d (II). pleoape; gene.
easy ['i:zi] I. adj. 1. uşor, lesnicios, facil; simplu, necomplicat; ~ prey pradă uşoară; eavesdrop ['iivzdrop] vb, A. mtr. a trage eu urechea, a asculta pe la uşi. B. tr. a prinde
~ of access uşor accesibil; ~ of belief lesne încrezător, credul; — of digestion uşor de (ceva) trăgând cu urechea, a auzi din indiscreţie; a auzi iară să vrea.
mistuit; ~ of persuasion uşor de convins; ~ of virtue uşuratic, cu moravuri uşoare, eavesdropper [-9r] s. persoană care ascultă la uşă, care trage cu urechea, indiscret;
destrăbălat. 2. comod, plăcut; ~ coat haină comodă. 3. liniştit, calm; make your mind intrigant.
- linişteşte-te; fii pe pace. 4. îngăduitor, binevoitor, răbdător. 5. (despre stil, maniere eave trough ['i:v trof] s. jgheab de scurgere.
etc.) uşor, nesilit, liber; natural, degajat; free and ~ liber, nestingherit. 6. împăciuitor; ebb [eb] I. s. 1. reflux; ~ and flow flux şi reflux. 2. (fig.) declin, decădere; decadenţă,
accesibil; influenţabil, moale. 1. avut, înstărit, cu mijloace, bine situat; to be in ~ scăpătare; schimbare în rău; to be at an ~ / at a low ~a) a fi strâmtorat; a fi la ananghie,
circumstances a sta / a o duce bine (băneşte), a nu duce lipsă (de nimic), a fi pricopsit. a se afla într-o situaţie proastă / dificilă; b) a fi în declin; a scăpata. II. vb. intr. 1. a fi
8. (ec.) care nu prea are căutare, care se găseşte pe toate drumurile. 9. (ec, despre preţuri) în reflux, a se retrage; a se scurge. 2. (jig.) a fi în declin, a descreşte, a scădea, a se micşora,
instabil; ieftin; (despre mărfuri) puţin cerut. 10. (despre pante etc.) lin, uşor, dulce. a slăbi, a se stinge, a apune. 3. to ~ away v. II. 2.
11. prielnic, avantajos, favorabil; on ~ terms a) în condiţii avantajoase; b) (ec.) în rate. ebb-tide l'cbtaid] s. reflux.
♦ under ~ sail a) (mar.) cu puţine pânze; b) (fig.) domol, încet, uşor, agale, binişor. E-boat ['i:bout] s. (mar., mii.) vedetă torpiloare inamică.
II. adv. (fam.) 1. uşor, fără greutate; as ~ as ABC saw as ~ as rolling off a log sau as ebon ['eban] adj. (poetic) 1. de abanos; ca abanosul. 2. negru.
~ as lying sau (sl.) as ~ as damm it sau (amer.) as ~ as pie mai uşor nici că se poate, ebonite febsnait] s. (chim.) ebonit.
simplu ca bună ziua; cât ai zice peşte, cât ai bate din palme. 2. liniştit, calm, uşor; fără ebonize ['ebsnaizj vb. tr. a înnegri, a vopsi negru ca abanosul.
ebony
ebony ['eteni] I . s. 1. (bot.) abanos (Diospyros ebeiuun); (lemn de) abanos. 2. (amer.
si.) negru; (fam.) a b i t / p i e c e of ~ arap. I I . adj. 1. de abanos, ca abanosul. 2 . negru ca
abanosul / ca tăciunele/ ca smoala.
ebriety [i'braioti] s. (rar) (stare de) ebrietate, îmbătare, beţie.
ebrious ['i:brbs] adj. (rar) beat, pilit; beţiv, pilangiu, sugativă.
. ebullience [i'bAljsns, -'bul-] s. 1. fierbere, clocot(ire), efervescenţă; frământare (şifig.).
2. revărsare. 3 . (fam.) agitaţie, exuberanţă.
ebulliency [i'bAljsnsi, -'bul] s. v. e b u l l i e n c e .
ebullient [i'bAljant, -'bul-1 aay. 1. care fierbe, fierbând, în fierbere, în clocot. 2. (fig.)
clocotitor, plin de entuziasm, înflăcărat; debordant, exuberant. 3 . (fig.) iute, aprins.
ebulliometer [i'buli'omito r ] s. (/iz.) ebuliometru.
ebulliometry [irbuli'omitri] s. (chim., fiz.) ebulioscopie.
ebullioscope [i'bulisiskoup] s. (chim., fiz.) ebulioscop.
ebullition [icbo'li/an, -bu'l-] s. 1. fierbere, clocot(ire); dare în clocot. 2. (fig.) revărsare,
izbucnire (a unei pasiuni etc.); ~ of war izbucnire / dezlănţuire a războiului.
eburnation [i:b3:'nci/an] s. (med.) eburnaţie, eburnare.
ecarte [ei'ka:tei si pronunţia fr.] s:(fr.) ecarte (joc de cărţi în doi).
ecaudate [i:'ko:deit] adj. (zool.) fără coadă.
eccentric [ik'sentrik, ek-] I . adj. 1. excentric, straniu, ciudat, curios, ieşit din comun.
2. (mat., te/m.) excentric; it is ~ to the other circle cele două cercuri nu sunt concentrice.
I I . s. 1. excentric, original, persoană ciudată / stranie / bizară. 2 . (telm.) excentric.
eccentrically [-aii] adv. excentric, original.
eccentric force [ik'sentrik 'fo:s] s. forţă excentrică, efort excentric.
eccentricity [icksen'trisiti, -san-] s. 1. (telm.) excentricitate. 2 . excentricitate, originalitate,
ciudăţenie, apucături bizare, dorinţă de a ieşi din comun.
eccentric pin [ik'sentrik 'pin] s. (lelin.) fus excentric.
eccentric rod [~ 'rod] s. (telm.) tija excentricului.
ecchymosis [,eki'mousis],pl. ecchymoses [-si:z] s. (mea1.) echimoză.
ecclesia [i'kliyja, amer. si -3io] s. (ist. Greciei) adunare cu caracter regulat (mai ales
a cetăţenilor din Atena).
ecclesiast [i'klkzisst] s. 1. (rel.) cleric, faţă bisericească. 2. (ist. Greciei) membru al
adunării atenienilor. 3 . the Ecclesiast Ecleziastul, autorul cărţii biblice „Ecleziastul".
Ecclesiastes [i,kli:zi'sesti:z] s. (bibi.) Ecleziastul.
ecclesiastic [iiklkzi'zestik, -i'a;s-] I . s. cleric, faţă bisericească. I I . aay. ecleziastic,
bisericesc, spiritual.
ecclesiastical [-al] adj. v. e c c 1 e s i a s t i c ( I I ) .
ecclesiology [i<kli:zi'olod3i] s. (rel.) ştiinţă a împodobirii bisericilor.
ecdysis [ek'disis] s. 1. aruncare, lepădare (mai ales despre pielea şerpilor). 2. parte
lepădată / azvârlită. ■ ecstasize ['ekstosaiz] vb. A. intr; a se extazia, a se minuna, a cădea în extaz. B. tr. a
ecdysiast fek'diziast] s. (mai ales glumeţ) dansator care se dezbracă pe scenă.
echelon ['e/obn] (fr.) I . s. 1. (/nil.) eşalon, trupă aşezată în spatele alteia pentru a o
susţine; ~ of attack eşalon de luptă / de atac; in ~ în eşalon, eşalonat. 2. treaptă, grad;
gradaţie. I I . vb. tr. 1. a eşalona, a aşeza la distanţe (trupe). 2. aeşalona, a grada, a planifica.
echelon maintenance [~ iiueintinsns] s. reparaţie eşalonată.
echidna [e'kidno, i'k-] s. 1. (zool.) furnicar, porc spinos din Australia (Tachyglossus
aculeatus). 2. (mitol.) monstru jumătate şarpe, jumătate femeie (mama Sfinxului şi a
Himerelor).
echinate ['ekineit] adj. spinos, ţepos.
echini s. pi. de la e c h i n u s.
echinite [i'kainait, 'ekinait] s. (zool.) echinoderraă fosilă.
echinoderm [i'kaino/td9:m, 'ekin-[ s. (zool.) echinoderm.
echinus [e'kainos, i'k-], pl. echini [-ai] s. 1. (zool.) arici-de-mare (Echinus lividus).
2. (arhit.) echin. 3 . (zool.) arici (Erinaceus sp.).
echo ['ekou] I.pl. echoes [-z] s. 1. ecou; to applaud / cheer to the ~ a aplauda zgomotos
/ cu entuziasm. 2. ecou, răsunet. 3 . imitare, plagiat, imitaţie. 4. plagiator, imitator servil.
5. Echo (mitol.) (nimfa) Echo. 6. (metr.) reluare a ultimelor silabe ale unui vers în cel
următor. 7. indicaţie de cărţi succesive (la bridge I vist). 8. simpatie, răsunet în inima
cuiva. 9. (mnz., ret.) repetiţie. I I . vb. A. intr. 1. a răsuna, a răspunde (în ecou). 2. a avea
/ a face ecou. B. tr. a repeta; a imita; a se face ecoul (cuiva).
echogram ['ekougrami] s. (mar.) ecogramă, înregistrare a unui sondaj prin sunet.
echograph ['ekouigra:f, -'gra:f] s. ecograf.
echoic [e'konik] adj. 1. ca un ecou. 2. onomatopeic.
echoism ['ekouizam] s. onomatopee.
echolalia [-ekou'leiljo] s. (psih.) ecolalie.
echopraxia [~'pra;ksi3] s. (psih.) ecopraxie.
echo room ['ekou iru:m] s. (tel.) cameră de ecou,
echo sounder [~ isaunda1-] s. (mar.) sondă acustică/ ecou; sondă ultrasunet.
echo sounding [~ .saundirj] s. (mar.) sondaj sonor prin sunet, măsurarea adâncimii
prin reflexia sunetelor.
eclair [ei'kls9 r ] s. (fr.) (gastr.) ecler.
eclaircissement [eiikleosi:s'ma:rj] s. (fr.) lămurire, explicaţie.
eclampsia [i'kUempsia, e'k-j s. (med.) eclampsie.
eclat ['eikla: si proimnţiafr.] s. (fr.) 1. strălucire, glorie, slavă. 2. succes; vâlvă, senzaţie;
with great ~ cu mare răsunet, cu brio. 3 . ostentaţie, paradă, făloşenie. "
eclectic [ek'lektik, i(:)'klck-] I . adj. eclectic; selectiv, care alege / care selectează. I I . s.
1. o m care alege ce-i place de peste tot. 2. compilator. 3 . (filoz.) (filozof) eclectic.
eclectically [-aii] aaV. eclectic.
eclecticism [ek'lektisizom, i(:)'klek-] s. eclectism.
312
eclipse [i'klips] s. 1 . 1 . (astron.) eclipsă. 2 . (fig.) eclipsare, umbrire; întunecare; apus.
♦ in ~ (despre păsări) năpârlit, fără penele din perioada timpurie. I I . vb. tr. 1. a eclipsa.
2. (fig.) a (se) eclipsa (unul pe celălalt), a întuneca, a umbri.
eclipse year [i'klips p:'\ s. (astron.) an draconitic.
ecliptic [i'kliptik] (astron.) I . s. ecliptică. I I . adj. ecliptic.
eclogue ['ekbg] s. flit.) eglogă, poezie pastorală.
ecod [i'kod] inter/, (tnv.) zău! pe legea mea! pe cinstea mea!
ecologic(al) [,i:ko'bd3ik(ol)] aay. ecologic.
ecologist [i'kol9d3ist] s. ecolog.
ecology [i'katarji] s. (biol.) ecologie.
e-commerce ['i:kom3:s] s. comerţ electronic, e-comerţ.
econometrics [iikons'metriks] s. pl. (folosit ca sg.) econometric.
economic [ikks'noihik, ,ek-[ adj. 1. economic (care (i«e de economie). 2. economie,
profitabil, rentabil. 3 . (fam.) v. e c o n o m i c a l (1). 4. relativ la arte şi meserii.
economical [-al] adj. 1. econom, chibzuit, strângător, păstrător; strâns la pungă; he is
~ o f timenu-şi iroseşte vremea în zadar. 2. economicos; frugal. 3 . v. e c o n o m i c ( l ) .
economically [-aii] adv. 1. cu economie, chibzuit. 2 . din punct de vedere economic.
economics j.iika'nomiks] s. pl. (folosit ca sg.) 1. economie, ştiinţa economiei.
2. economie politică.
economist [i(:)'konamist] s. 1. economist. 2 . persoană econoamă / strângătoare /
păstrătoare, gospodar. 3 . econom, administrator; menajeră; he is the ~ of the money el
administrează averea. "0- rural ~ agronom.
economization [i(:)'kon3mai'zei/3n! s. economisire; economie.
economize [i(:)'konomaiz] vb. A. tr. 1. a economisi, a pune (bani) de o parte, a strânge,
a agonisi; a cruţa. 2. a valorifica, a folosi cât mai bine. B . intr. 1. a face economii; a reduce
cheltuielile, a fi chibzuit, a pune bani deoparte, a agonisi. 2 . to ~ o n a face economii la
(ceva).
economizer [-a r ] s. 1. persoană econoamă. 2. (tehn.) economizor; preîncălzitor.
economy [i(:)'kon3ini] s. 1. economic; gospodărie; political ~ economie politică.
2. economie; economisire, păstrare, agonisire; little economies mici economii. 3 . eco­
nomie, structură, organizare. 4 . sistem economic; barter ~ economie bazată pe troc.
5 . economie de mijloace (mai ales în arte). 6. organizaţie, corp organizat; societate.
ecospecies ['i:kou,spi:/i:z, 'ekou~],p/. ecospecies s. (biol.) ecospecie.
ecosystem ['kkouisistimj s. ecosistem.
ecotone ['i:koutoun] s. (biol.) ecotonus.
ecotype ['kkoutaip] ; s. (biol.) ecotip.
ecru ['ekru:, 'cik-, -'-] adj. (fr.) 1.' (fetf.) brut, crud, nelucrat. 2. de culoare gălbuie, gălbui,
ecru. '':■' ■"'"■
eestasied ['ekstosid] adj. extaziat, : :" '■■
minuna, a uimi, a face să se-extazieze'; a lua ochii (cuiva).
ecstasy ['ekstasi] s. 1. extaz, exaltare, minunare; încântare; admiraţie fără margini;
entuziasm (nestăvilit); in the ~ of joy cuprins de bucurie; copleşit, extaziat; to fall into
~ a cădea în extaz, a se extazia. 2. denumirea unui drog.
ecstatic [eks'tanik, ik-] I . adj. 1. extatic. 2. extaziat, cuprins de extaz. 3 . răpitor,
încântător, care te minunează. I I . s. 1. persoană care se extaziază / care e uimită sau speriată
de orice. 2. pl. (med.) exaltare exagerată.
ecstatically [-oii] adv. în extaz.
ectasis ['ektssis] s. 1. (med.) ectasie, dilatare a unui organ sau vas. 2. (fon.) lungire (a
unei silabe, de obicei scurte).
ectoderm ['cktoudomi] s. (anat.) ectodermă.
ectodermal [,ektou'do:mal] adj. v. e c t o d e r ni i c.
ectodermic [icktou'dsmiik] adj. (anat.) ectodermic.
ectoparasite [lektou'pserasait] s. (biol.) ectoparazit.
ectopia [ek'toupia, -pja] s. (med.) ectopic, anomalie a poziţiei unui organ.
ectopic [ek'topik] adj. (med.) ectopic.
ectopic pregnancy [~ 'pregmnsi] s. (med.) sarcină extrauterină. .
ectoplasm ['ektoupla^zam] s. (anat.) ectoplasmă.
ectozoon [icktou'zouon], pl. ectozoa [lektou'zoio] s. (zbol.) ectozoar, parazit extern.
ectype ['ektaip] s. reproducere, copie.
E c u ['eikju:] s. (ec.) ecu (prese, ae la E u r o p e a n C u r r e n c y U n i t ) .
Ecuadorian [.ekw3'do:ri3n] I . adj. ecuadorian. I I . s. locuitor din Ecuador, ecuadorian.
ecumenic(al) [.i:kju(:)'menik(3l)J aay. (bis.) ecumenic.
ecumenism [i:'kju:ni3iniZ3m] s. (rel.) ecumenism.
eczema ['eksimo] s. (med.) eczemă.
edacious [i(;)'dei/ss, e'd-] aay. 1. lacom; nesăţios. 2. privitor la mâncare.
edacity [i(:)'da;siti] s. (glumeţ) lăcomie; nesaţ.
Edam (cheese) ['kdsem tji:z] s. brânză de Olanda.
edaphic [i'dcefik] aay. (agr.) edafic.
eddy ['edi] I. s. 1. vâltoare, bulboană, volbură. 2. vârtej (de praf); resac. 3 . (te/m.) mişcare
turbionară; resoc. 4. (mar.) anafor, vârtej. I I . vb. intr. (despre apă, praf, ixlsări etc.) a
se învolbura; a se roti, a se învârti.
eddy currents [~ g r a n t s ] s. (electr.) curenţi turbionari, curenţi Foucault.
edelweiss ['eidlvais] s. (bol.) albumeală, floarc-de-colţ, floarea-reginei (Leontopodium
alpinum).
Eden |'i:dn] s. 1. Eden, rai, paradis; sălaş al bucuriei. 2. extaz, fericire.
edentate [i'denteit] (zool.) I. aay. 1. cu dinţi puţini. 2. fără dinţi. I I . s. animal fără dinţi
sa» cu dinţi puţini.
edge [ed3] I . s. 1. margine, lizieră; muchie; tăiş; ascuţiş; ~ of a wood marginea/liziera
unei păduri; the knife has no ~ cuţitul nu e ascuţit / e tocit; he sits o n the ~ of nothing
313 ef

e la marginea prăpastiei, se ţine cu greu, abia se mai menţine; it is the little / small / editorial board [~ bo:d] s. redacţie, colegiu redacţional, comitet de redacţie.
thin ~ of the wedge e un prim pas / un început neînsemnat, dar promiţător, e un lucru editorialist [icdi'toxislist] s. (amer.) autor de editoriale / de articole (de fond);
mărunt, dar semnificativ, buturuga mică răstoarnă carul marc; to be (all) on ~a) a fi comentator; ziarist; redactor.
nerăbdător, a fi / a sta (ca) pe ghimpi / pe ace; b) a fi supărat (foc) / iritat (la culme); editorialize [>edi't3(:)rialaiz] vb. intr. (amer.) a serie editoriale / articole de fond;
to give an ~ to sau to put / set an ~ upon a stârni, a aţâţa, a ascuţi, a îmboldi, a stimula, a comenta / a discuta în articolul de fond; a arăta printr-un articol poziţia conducerii (unei
a întări; a da puteri, a da un imbold (cu dat.); to take the ~ off smb.'s appetite a astâmpăra publicaţii); he ~d on / about it a scris un articol de fond despre aceasta.
foamea cuiva; to give the ~ of one's tongue to smb. a vorbi aspru / tăios (cu cineva); editorial office [.edi'to:rial >ofis] s. redacţie, birou (al unui ziar), birourile sau clădirea
a înţepa (pe cineva); not to put too fine an ~ upon smth. a vorbi pe şleau, a spune ziarului.
lucrurilor pe nume, a nu ascunde adevărul prin vorbe mieroase; to give an ~ to smb.'s editorially [.cdi'to:ri3li] adv. în editorial, în articolul de fond, în articolul redacţional;
appetite a aţâţa pofta cuiva; to set smb.'s nerves on ~ a supăra / a irita / a enervapc the Times writes ~ ziarul Times scrie într-un editorial.
cineva; a călca pe nervi; to set the teeth on ~ a) a-i strepezi dinţii; b) a-i călca pe nervi; editorial staff [icdi'toxial 'stu:f] s. (personal de) redacţie; colegiu redacţional.
to take the ~ off an argument a micşora, a slăbi forţa unui argument; to take off the editorial writer [~ Yaitsr] s. autor de articole de fond.
~a) a toci, a face bont; b) (fig.) a scoate acul / veninul; c) a plictisi; a scoate sarea, a face editor-in-chief ['edit3rin't/i:f] s. prim-redactor, redactor-şef / -responsabil / -principal.
plicticos, a lua hazul; on the ~a) pe margine; b) (jig.) la tanc; to be on a/ the razor's editorship ['edita/ip] s. 1. conducerea redacţională, conducerea unui periodic,
~ a fi pe muchie de cuţit; a fi la strâmtoare / la ananghie; to give an ~ to a ascuţi; to be răspunderea redacţională. 2. funcţia sau obligaţiile unui redactor.
on the very ~of a fi tocmai pe punctul de a, a fi (chiar) pe pragul (cu gen.); (amer. si.) editress ['editris] s. redactoare.
to have an ~ on a fi cherchelit / pilit, abţiguit. 2. creastă, creştet, vârf, culme; ~ of a educability [tedju(:)k3'biliti, -latij s. calitatea de a fi educabil, aptitudine pentru educaţie
mountain creasta unui munte. 3. tăietură (a unei cărţi); margine; uncut ~s pagini netăiate. sau învăţătură.
4. tiv, tivitură. 5. chenar. 6. prismă, cuţit (de balanţa). 7. (mat.) muchie. 8. margine; hotar, educable ['cdjuksbl] adj. educabil, lesne de educat, supus, maleabil.
graniţa. 9. (agr.) coastă. 10. floarea cheii. 11. (amer. si.) avantaj, superioritate; to have educatability [>cdju(:)keit3'biliti] s. v. e d u c a b i l i t y .
the ~on smb. a avea în mână pe cineva. 12. (fig.) energic, vigoare, vivacitate; avânt; educatable [<edju(:)'keitabl] adj. v. e d u c a b l e .
înflăcărare (a unei pasiuni). 13. (fig.) agerime, ascuţime a spiritului; perspicacitate, fineţe; educate ['edju(:)keit, -d3ti(:)-] vb. A. tr. 1. a educa, a da creştere (cuiva), a forma,
pătrundere. 14. (poetic) sabie. 15. (fam.) ameţeală, chercheleală. II. vb. A. tr. 1. a ascuţi. a cultiva, a instrui; he was ~d at Eton şi-a făcut studiile / a urmat colegiul / a fost crescut
2. a tăia / a potrivi marginile (cu gen.) I colţurile (cu gen.); a netezi; a reteza; a răzui; la Eton. 2. a antrena, a forma deprinderi în, a deprinde, a dezvolta; a exersa; to ~the
a tivi, a mărgini; a tăia, a tunde (iarba etc.). 3. a înrăma. 4. (fig.) a stimula, a aţâţa, a stârni. ear a forma urechea, a dezvolta dispoziţia muzicală. 3. a trimite / a da la şcoală. 4. a învăţa
5. a strecura, a insinua, a furişa. 6. to ~ into a băga, a vârî, a amesteca, a strecura; to ~ (im animal), a deprinde, a dresa. B. rej?. a se instrui, a se educa, a învăţa.
on a aţâţa, a stârni, a îmboldi; to ~ out a da la o parte, a înlătura. B. rejl. to ~ oneself educated [-id] adj. cult; învăţat; educat; instruit, pregătit, dezvoltat, calificat; ~ taste
into the conversation a se amesteca în discuţie, a se băga / a intra în vorbă. C. intr. gust format / dezvoltat / rafinat.
1. a se strecura (înainte), a înainta tiptil / pe furiş, a se furişa. 2. to ~away a se îndepărta education [»edju(:)'kei/an, -d3ii(:)-] s. 1. educaţie, instrucţie, creştere; pregătire;
tiptil / pe furiş (lăturalnic, pieziş); to ~ off v. t o ~ a w a y; to ~ out a se strecura, a se învăţământ, învăţătură; cultură; all round ~ cultură generală, pregătire multilaterală;
furişa tiptil. elementary ~ învăţământ elementar; secondary ~ învăţământ mediu; tertiary ~
edge-bone [~boun] s. (fam.) v. a i t c h - b o n e . învăţământ superior; studii superioare; Board of Education Ministerul învăţământului
edged [ed3d] adj. 1. (despre unelte) ascuţit. 2. (în cuvinte compuse) cu... tăişuri; two— Public (în Anglia); compulsory ~ învăţământ obligatoriu; free ~ învăţământ gratuit; trade
sword sabie cu două tăişuri. ~ învăţământ profesional; liberal ~ învăţământ umanistic; public ~ învăţământ public /
edged tool [~ tu:l] s. instrument ascuţit / tăios, unealtă ascuţită / tăioasă; (telin.) sculă şcolar; universal obligatory ~învăţământ general obligatoriu. 2. maniere, educaţie, bună
aşchietoare; (jig.) to jest / play with ~s a se juca eu focul. creştere, cei şapte ani de acasă. 3. învăţare, deprindere, dresare (a animalelor).
edge iron [ed3 'aian] s. (tehn., constr.) fier colţar / cornier. educational [edju(:)kei/an3l] adj. de educaţie; educativ; de învăţământ; didactic,
edgeless ['ed3lis] adj. 1. bont, tocit; fără tăiş. 2. Iară margini. pedagogic; higher ~ establishments instituţii de învăţământ superior; ~ work muncă
edge stone [~ stoun] s. 1. (mine) pilon de piatră la un şteamp. 2. (constr.) piatră de educativă / de învăţământ; ~ facilities posibilităţi / înlesniri de educaţie / de învăţământ.
bordură. educationalist [edju(:)'kei/analist] s. educator, pedagog, teoretician / specialist în
edge-tool [~tu:l] s. v. e d g e d t o o l . pedagogie.
edge water [~ -wo:t3r] s. (mine) apă marginală; apă de sinclinal. educationist [edju(:)'kei/anist] s.v. e d u c a t i o n a l i s t .
edgeways ['ed3weiz] adv. 1. eu partea ascuţită, cu tăişul (înainte). 2. lateral, lăturalnic, educative ['edju(:)k3tiv, -d3u(:)-, -keit-] adj. educativ; instructiv; culturalizator.
într-o parte; oblic, pieziş. ♦ (fam.) to get a word in ~ a strecura o vorbă. educator ['edju(:)keitar, -d3u(:)-] s. educator, pedagog, învăţător, profesor.
edgewise [~waiz] adv. v. e d g e w a y s . educe [i( :)'dju:s] vb. tr. 1. a da la iveală, a manifesta, a dovedi, a da dovadă de (talente
edginess ['ed3inis] s. (fam.) nervozitate, irascibilitate, nervi, draci. ascunse). 2. a dezvolta. 3. a deduce, a trage (o concluzie); to ~ from data a deduce din
edging ['ed3irj] s. margine, bordură; chenar. datele existente. 4. (chim.) a degaja; a extrage; a dezvolta, a emite.
edging machine [~ ma./irn] s. (tehn.) 1. maşină de îndoit margini. 2. ferăstrău circular educible [-abl, -ibl] adj. care poate fi dedus etc. (v. e d u c e).
de tivit. educt [i(:)'dAkt] s. 1. (chim.) corp degajat, emanaţie, emisiune. 2. (filoz.) deducţie, rezultat
edging saw [~ SD:] s. (tehn.) ferăstrău pentru margini de refecat. al analizei.
edging shears [~ /iaz] s. foarfece pentru tăiat iarba / gazonul / marginea peluzei. eduction [i(:)'dAk/3n] s. 1. manifestare, scoatere, dare la iveală. 2. (filoz.) deducţie,
edgy fed3i] adj. 1. tăios, ascuţit. 2. (despre tablouri) cu contur aspru / colţuros, cu concluzie. 3. (chim.) degajare, emanare; emitere, emisiune; dezvoltare. 4. extragere,
linii tăioase / nesensibilizate. 3. (fig.) iritat, enervat, înfuriat, supărat; iritabil, morocănos, extracţie. 5. (tehn.) ieşire, scurgere.
acru, ţâfnos, nervos. eduction pipe [~ paip] s. (tehn.) conductă de eliminare a vaporilor / a aburilor.
edibility [.edi'biliti, -ds'b-, -1st-] s. caracter comestibil. eduction valve [~ vaslv] s. (tehn.) supapă de aburi.
edible ['edibl, -dabl] I. adj. comestibil, bun de mâncat. II. s. (mai ales pi.) mâncare, eductive [i'd/vktiv] adj. 1. care scoate la iveală / manifestă / dovedeşte. 2. deductiv.
alimente, de-ale mâncării, hrană. 3. (chim.) care degajă / emite.
edible bird's nest [~ 'baidzncst] s. cuib de salangane. eductor [i'dAkta1"] s. (tehn.) ejector.
edict ['i:dikt] s. edict, ordin, dispoziţie, decret. edulcorate [i(:)U\lkareit] vb. tr. 1. a îndulci, a edulcora. 2. (chim.) a purifica, a spăla,
edification [ledifi'kei/an] ş. 1. (mai ales peior.) elevaţie, înălţare sufletească. 2. poveţe; a curăţa (prin spălare); a desăra; a dezacidula.
sfaturi; instrucţiuni. 3. (înv.) construcţie, clădire. edulcorated [-id] adj. îndulcit (cu zahăr), zaharat.
edifice ['edifis] s. edificiu, clădire, construcţie (şi fig.). edulcoration [i(:)idAlka'rei/5n] s. îndulcire etc. (v. e d u l c o r a t e ) .
edify ['edifai] vb. tr. 1. a da poveţe / sfaturi (cuiva), a povăţui, a învăţa (şi peior.). 2. (înv.) Edwardian [edrwaidjan, -dian] I. adj. din perioada regilor Edward I, II, III, VI sau
a construi, a clădi. VII ai Angliei. II. s. persoană din acea perioadă.
edifying [-in] adj. 1. constructiv; folositor. 2. plin de învăţăminte. eel [i:l] s. (ibt.) tipar, pişcan, şerpan; anghilă (Atiguilla); (rar) to have an ~ by the
edit ['edit] vb. tr. 1. a edita, a pregăti pentru tipar, a prelucra în formă finală. 2. a scoate, tail a prinde ceva cu greu.
a edita (un ziar etc.); a publica. 3. (poligr.) a stiliza; a da bun de cules (cu dat.). 4. (cin.) eel buck ['i:l bAk] s. vâslă pentru prinderea ţiparilor,
apune la punct (un film). 5. to ~out a elimina (dintr-un text). eel-pout [~paut] s. (iht.) mihalţ (Lota Iota).
edition [i'di/sn] s. 1. ediţie (a unui ziar); this is the latest ~ aceasta e ultima ediţie eel preserve [~ pri-za:v] s. rezervaţie de ţipari.
{cea mai recentă). 2. ediţie (a unei cărţi), ediţie apărută sub îngrijirea cuiva; prezentare eel prong [~ prsrj] s. v. e e 1 - s p e a r.
grafică a unei opere; cabinet ~ ediţie de lux; library ~ ediţie pentru bibliofili; popular eel-spear [~spi3r] s. furcă pentru prins ţipari.
-^ediţie populară; piratic(al) ~ediţie tipărită pe ascuns / ilegal; ediţie-pirat. 3. (fig.) copie, eelworm [~wa:m] s. (entom.) un soi de viermuşor parazit (Nematoda).
replică, exemplar similar; she is an ~ of her sister e leită soră-sa. eelworm disease [~~ di<zi;z] s. (agr.) nematodoză.
editio princeps [i'di/iou 'prinseps] s. (lat.) ediţie princeps, prima ediţie. e'en [i:n] adv. (poetic) v. e v c n2 (II).
editor ['edits1"] s. 1. redactor (şef) de ziar; chief / managing ~redactor-şef, responsabil, e'er |s3 r ] adv. (poetic) v. e v e r .
principal; foreign ~ responsabilul rubricii externe / al resortului de ştiri externe; night eerie ['iari] adj. 1. sinistru, lugubru; straniu, din ceea lume; mohorât, întunecat. 2. (scot.)
-redactor de noapte; sports ~responsabilul resortului sportiv, redactor sportiv. 2. editor superstiţios, temător, fricos. 3. bântuit de stafii.
de carte; he is an ~ of Aristotle el 1-a editat pe Aristotcl / a îngrijit o ediţie din Aristotcl. eeriness [-nis] s. ciudăţenie, aspect straniu (al unui loc, al unui sunet).
editorial [.cdi'toTial, amer. -'tou-] I. adj. editorial, de redacţie, redacţional. II. s. articol eery ['iari] adj. v. c e r i e.
de fond / redacţional; editorial. ef [ef] s. ef, denumirea literei fi
effable
effable ['efobal] adj. exprimabil, care poate fi exprimat; care poate fi rostit.
efface li'feis, e'f-] vb. A. tr. 1. a şterge, a rade, a oblitera; inscriptions that are becoming
~d inscripţii care se şterg. 2. a eclipsa, a întuneca, a umbri; to be ~d a fi eclipsat. B. refl.
a se da la o parte, a se retrage în umbră saw pe planul al doilea.
effaceable [-obl] adj. care poate fi şters.
* effacement [-mont] s. estompare, eclipsare.
effect [i'fekt] I. s. 1. efect, urmare, rezultat; cause and ~ cauză şi efect; of no ~a) fără
nici un efect; b) inutil, nefolositor; c) (jur.) neavenit; to have / to take ~ a avea efect;
a avea efectul / rezultatul dorit; adverse ~ efect nefavorabil sau contrar; what will be
the ~ of it? ce va rezulta de aici?; the evil ~s of cold urmările dăunătoare ale frigului.
2. efect, influenţă, înrâurire, acţiune; the ~ of light on / upon plants acţiunea luminii
asupra plantelor; to feel the ~ of the slump a resimţi acţiunea / efectele crizei; to produce
an ~on smb.'s mind a exercita o influenţă asupra cuiva. 3. efect, forţă, acţiune, vigoare;
the law goes into ~ soon legea va intra curând în vigoare; to take ~ a intra în vigoare;
with ~ from today intrând în vigoare de astăzi, valabil începând de astăzi; to bring /
to carry into ~ a îndeplini, a efectua, a realiza; to give ~ to a da urmare (unei hotărâri),
a aduce la îndeplinire (o liotărâre); (ec.) no ~s (N/E) protest (pe o poliţă neacceptată).
4. impresie; efect (de lumină, de culoare etc.),' moonlight ~ efect de lună; stage ~s efecte
scenice; words meant for ~ fraze de efect; to do smth. for ~ a face ceva pentru a se
remarca. 5. scop, ţel, obiectiv, ţintă, intenţie; to this ~ în acest scop, pentru, aceasta; în
acest sens. 6. sens; cuprins, conţinut; the letter was to the following ~ scrisoarea avea
următorul cuprins; he spoke to the same ~a vorbit în acelaşi sens. 7. (te/ut.) efect, putere;
productivitate, randament; debit. 8. pl. efecte; bunuri, avere, lucruri, obiecte; sale of
household ~s vânzarea obiectelor casnice / de uz casnic; personal ~s bunuri / obiecte
personale; the dead man's ~s were returned to the family lucrurile / bunurile mortului
au fost înapoiate familiei. ♦ in ~ în fapt, de fapt; that is in ~ a refusal acesta este de
fapt un refuz; Sparta was in ~ a camp Sparta era în fapt o cetate. II. vb. tr. a îndeplini,
a efectua, a realiza, a înfăptui, a săvârşi; a aduce la îndeplinire, a executa, a pune în
execuţie; (ec.) to ~ an insurance policy a subscrie o poliţă de asigurare.
effective [i'fektiv] I. adj. 1. eficace, folositor; ~ protection protecţie eficace; the most
~ method of doing something cel mai bun mijloc de a îndeplini ceva; the medicine
was ~ medicamentul a fost eficace. 2. (despre legi etc.) activ, având efect / putere;
to become ~ a intra în vigoare; order ~ on December 1st ordonanţă aplicabilă de la
1 decembrie, ordonanţa intră în vigoare de la 1 decembrie. 3. efectiv; ~ blockade blocadă
efectivă. 4. (fam.) frapant, de efect; ~ phrase expresie de efect; «contrast contrast evident;
~ retort răspuns nimerit; ~ picture tablou de efect. 5. (mil.) apt: ~ troops trupe valide.
II. s. 1. pl. (mii.) efective. 2. (mai ales pl. mii.) soldat / ostaş combatant. 3. (ec.) disponibil
bănesc, bani gheaţă; bani de metal / monede.
effective aperture [~ 'a;potjuor] s. (fiz.) deschidere utilă (a unui obiectiv).
effective area [~ 'sorio] s. 1. (tehn.) suprafaţă disponibilă sau utilă (de lucru). 2. (tel.)
rază de acţiune.
effective current [~ 'kArant] s. (electr.) curent eficace.
effective depth [~ 'depO] s. (tehn.) adâncime utilă.
effective head [~ 'hed] s. (hidr.) presiune utilă.
effective load [~ 'loud] s. (ferov.) încărcătură utilă.
effective money [~ 'nuni] s.v. e f f e c t i v e (II, 3).
effectiveness [i'fektivnis] s. 1. eficacitate; the ~ of the remedy eficacitatea doctoriei.
2. impresie izbitoare / deosebită (produsă de un tablou etc.).
effective power [~ 'pauor[ s. (tehn.) randament; putere efectivă; putere utilă.
effective range [~ 'reind3] s. 1. (mil.) bătaie (a unei arme). 2. (tehn.) gamă de lucru.
3. (automatică) domeniu de măsură.
effective weight [~ 'weit] s. (tehn.) încărcătură / sarcină / greutate efectivă.
effector [i'fcktor] s. (fiziol.) (organ saw muşchi) efector.
effectual [i'fektjual, -ţfu3l] adj. 1. eficace, activ; real. 2. (jur.) valabil, în vigoare.
effectuality [i.fekţju'aditi] s. v. e f f e c t u a l n e s s .
effectually [i'fcktjuali, -t/u-] aaV. cu eficacitate.
effectualness [i'fcktjuolnis, -tiu-] s. 1. eficacitate; utilitate. 2. validitate.
effectuate [i'fektjueit, -t/u-] vb. tr. a efectua, a îndeplini, a înfăptui.
effectuation [iifektju'ei/an] s. efectuare, îndeplinire, înfăptuire.
effeminacy [i'feminosi, e'f-] s. efeminare; caracter feminin; moliciune, slăbiciune.
• effeminate [i'feminit, e'f-] I. adj., s. 1. muieratic, afemeiat, ahtiat după femei. 2. (om)
efeminat, (om) lipsit de bărbăţie; to grow ~ a se moleşi. 3. voluptuos. 4. răzgâiat, răsfăţat.
II. [-neit] vb. tr. a efemina, a moleşi.
effeminateness [i'fcminitnis, -not-] s. v. e f f e m i n a c y .
effeminating [i'femincitin] adj. moleşitor.
effemination [i.femi'nei/n] s. efeminare; moleşire.
effeminize [i'femiinaiz] vb. tr. a efemina.
effendi [e'fendi] s. (turc, înv.) efendi.
efferent ['eforcnt] (anat.) I. adj. eferent. II. s. organ eferent.
efferent nerve [~ no:v] s. (anat.) nerv motor eferent.
effervesce [icfo'ves] vb. inlr. 1. a fi în stare de efervescenţă; a face efervescenţă; (despre
băuturi) a spumega; (despre gaze) a se degaja (cu efervescenţă). 2. (fig.) a fierbe, a clocoti
(ae mânie). 3. (fig.) a nu mai putea de bucurie, a fi plin de veselie.
effervescence [-efo'vesns] s. 1. efervescenţă, fierbere; degajare (a unui gaz). 2. (fig.)
efervescenţă, clocot (ae viata ele); fierbere, agitaţie (a spiritelor).
effervescency [-i] s. v. e f f e r v e s c e n c e .
effervescent [-efo'vesnt] adj. 1. efervescent, în stare de efervescenţă. 2. (fig., despre
fiinţe, spirite etc.) clocotitor, în fierbere.
effervescent beverages [~ 'bevorid3iz] s. băuturi gazoase.
effervescing [.efo'vesirj] adj. v. e f f e r v e s c e n t .
314
effete [e'fkt, i'f-] adj. 1. (despre lucruri) epuizat; uzat. 2. sterp, steril, nerodnic, infructuos,
inutil. 3. (despre civilizaţii, metode etc.) decadent; an ~aristocracy o aristocraţie decadentă
/ în declin, în decădere.
effeteness [-nis] s. 1. epuizare, uzare. 2. decadenţă (a unei civilizaţii, a unei metode,
etc.); şubrezenie.
efficacious [icfi'kei/os] aay. 1. eficace, folositor; activ. 2. productiv, rodnic.
efficaciously [-li] adv. (în mod) eficace.
efficaciousness [-nis] s. eficacitate; randament.
efficacity [lefi'kaesiti] s. v. e f f i c a c y.
efficacy ['efikosij s. 1. v. e f f i c a c i o u s n e s s.2. (înv.) mod de a-acţiona. 3. (înv.)
v. e f f e c t ( I ) .
efficiency [i'fijansi] s. 1. eficienţă, eficacitate; fighting ~putere de luptă; operativitate.
2. pregătire, calificare, îndemânare, abilitate, pricepere. 3. capacitate de muncă. 4. (tehn.)
randament, debit, productivitate; coeficient de productivitate. 5. bună funcţionare (a unei
administraţii etc.).
efficiency test [~ test] s. (tehn.) încercare pentru determinarea randamentului.
efficiency wages [~ iweid3iz] s. pl. salariu proporţional cu munca.
efficient [i'fi/ant] I. adj. 1. eficient, eficace, operativ, de mare putere; ~ cause cauză
eficientă; ~ machine a) maşină cu randament bun; b) maşină cu un bun sistem funcţional.
2. priceput, versat; capabil, competent; army in an ~state armată bine pregătită; to be
~ in one's work a fi la înălţimea sarcinii sale, a da dovadă de capacitate şi pricepere în
muncă. II. s. 1. (mat.) factor; înrnulţitor; deînmulţit. 2. (mil.) soldat instruit. 3. cauză,
agent.
effigy ['efid3i] s. efigie; chip în relief; chip, figură, portret; to hang / to burn smb. in
~ a atârna sau a arde portretul cuiva condamnat în contumacie sau dispreţuit.
effloresce [iefb(:)'res] vb. inlr. 1. a înflori. 2. (chim.) a deveni eflorescent; a prinde
floare. 3. a se cristaliza; a se zvânta.
efflorescence [,efio(:)'resns] s. 1. (bot.) floare, eflorescentă. 2. (chim.) eflorescentă;
mucegai. 3. (mea1.) eflorescentă, erupţie.
efflorescent [>eflo(;)'resnt, icfio-] adj. eflorescent.
effluence ['efluons] s. scurgere, curgere; emanaţie.
effluent ['efluontj I. adj. care se scurge. II. s. curs de apă derivat; efluent; apă uzată.
effluent drain [~ drein] s. (hidr.) canal de scurgere, conductă de evacuare.
effluvium [e'flu:viom, i'f-],pl. effluvia [-vio] 1. cfluviu, emanaţie. 2. miasmă,duhoare.
efflux ['efUks] s. 1. scurgere, revărsare; eflux; izvor. 2. scurgere, trecere, irosire
(a timpului, a unui termen etc.).
effluxion [i'fUk/sn] s. (rar) v. e f f l u x ; (jur.) ~ of time expirare de termen.
effort ['efotj s. 1. efort, sforţare; trudă, caznă; to make an ~a face un efort, a se sforţa;
he spares no ~ nu cruţă nici un efort, nu-şi cruţă forţele; he does everything as if it
were an ~ totul este o corvoadă pentru el. 2. (fam.) realizare; rezultat (în ană, sport);
have you seen his latest ~? ai văzut ultima lui lucrare?; that's not a bad ~ nu-i (un
rezultat) prea rău. 3. (tehn.) efort (de tracţiune etc.); travaliu.
effortful [-ful] adj. 1. cu efort; plin de efort. 2. care necesită (mari) eforturi.
effortless [-lis] adj. 1. care nu face nici un efort. 2. fără efort; uşor, lesnicios, facil,
care nu necesită efort.
effrontery [e'frAntori, i'f-] s. obrăznicie, neruşinare, necuviinţă, insolenţă.
effulge [e'fAld3] (rar) vb. A. tr. a radia. B. inlr. a (stră)luci.
effulgence f-ons] s. (stră)lucire, radiere; splendoare; ~of youth splendoare a tinereţii.
effulgent [-ont] adj. (strâ)lucitor, radios; to be ~ with joy a radia de bucurie.
effuse1 [e'fju:z, i'f-] vb. A. tr. 1. a vărsa; a revărsa. 2. a răspândi, a împrăştia (lumină
etc.). B. inlr. 1. a se vărsa, a se scurge. 2. a se împrăştia, a se răspândi, a se irosi.
effuse2 [e'fju:s, i'f-] adj. 1. larg răspândit. 2. (bot.) diform.
effusiometer [eifju:zi'omitor] s. (fiz.) efuziometru.
effusion [i'fju^pn, e'f-] s. 1. efuziune, revărsare, vărsare, împrăştiere; ~ of blood
a) vărsare de sânge, măcel; b) pierdere de sânge. 2. (fig.) efuziune (ae dragoste etc.);
pornire, avânt; inspiraţie; poetical ~s efuziuni poetice; (fam.) have you ever read such
an ~? ai mai citit o astfel de peltea?
effusive [i'fjmsiv] adj. 1. expansiv, exuberant, plin de efuziune; ~compliments potop
de complimente; to deliver an ~ speech a vorbi cu efuziune. 2. (geol.) efuziv.
effusively [-li] adv. cu efuziune; to receive smb. ~ a face cuiva o primire călduroasă.
effusiveness [-nis] s. efuziune, exuberanţă; the ~of his thanks efuziunea cu care mi-a
mulţumit. . '
effusive rock [i'fju:siv rok] s. (geol.) rocă efuzivă.
eft [eft] s. (zooi.) salamandră-de-apă (Triturus cristalus).
eftsoon(s) [eft'sumz] adv. (înv.) 1. curând, îndată. 2. din nou, iar.
egad [i'gfed] inter/. (înv.) zău; pe legea mea! pe cinstea mea!
egalitarian [irgadi'tsorion] s. adept al egalităţii în drepturi / al egalitarismului.
egalitarianism [-izam] s. egalitarism.
egest [i'd3est] vb. tr. (mea1.) a evacua.
egestion [i'd3est/an] s. (med.) evacuare, ejecţie.
egg1 [eg] s. 1. (biol.) ou, germen; in the ~în germen/ în faşă. 2. ou (depasăre); addle
~ou stricat; darning ~ ou sau ciupercă de cârpit (ciorapi etc.); soft-boiled ~ ou (fiert)
moale; hard-boiled ~ ou (fiert) tare / răscopt; buttered / scrambled ~s (ouă) jumări;
poached ~s ochiuri; wind ~ou sterp; to have / to put all one's ~s in one basket a risca
/ a miza totul pe o (singură) carte; to teach one's grandmother to suck ~s a vinde
castraveţi grădinarului; (fam.) a bad ~a) pungaş, escroc; hahaleră, om de nimic; b) afacere
proastă; afacere riscată; (fam.) a good ~ a) un om minunat, un băiat de zahăr; b) ceva
extraordinar; (fam. glumeţ) as sure as ~s is ~s cum mă vezi şi cum te văd, după cum
doi şi cu doi fac patru; as full as an ~ is of meat ticsit / plin până la refuz; doldora;
~-and-spoon race cursa / alergare tradiţională în unele oraşe din Anglia, la care
315

participanţii ţin în mână o lingură cu un ou pe care nu trebuie să-l scape. 3. ou (ae insectă); a avea numărul opt la mănuşi; the Eighths întreceri de canotaj între echipe de opt studenţi
lindină. 4. (arhit.) ovă (de capitel doric etc.); ~ and tongue moulding ciubuce cu ove. (de la Cambridge si Oxford); in ~ în octavo, în 8. 2. (sport) opt (la patinaj). 3. o maşină
5. (mil. sl.) bombă (ae avion); grenadă; mină; to lay ~s a pune / a aşeza mine. 6. (amer. de opt cilindri. ♦ (fam.) he's had one over the ~ a băut o picătură prea mult.
si.) (om) necioplit, bădăran. 7. (amer. sl.) mucos, neisprăvit, ţângău. 8. (fam.) nereuşită, eight-cylinder [—'silincls1"] adj. (auto) cu opt cilindri.
eşec, fiasco. 9. (chim.) montejus. eighteen ['ci'ti:n,'—, -'-] num., adj., pron., s. optsprezece.
egg2 vb. tr. (mai ales to ~ on) a instiga, a aţâţa, a îndemna, a îmboldi; to ~ smb. on eighteenmo [-mouj I. «ay. (poligr.) în 18°. II. s. format saw volum în 18°.
to do smth. a îndemna pe cineva să facă ceva. eighteenth [-6] I. num., adj., pron. al optsprezecelea. II. s. optsprezecirne, a optsprezecea
r
egg beater ['eg ibi:ts ] s. v. e g g w h i s k. parte.
egg boiler [~ 'toils1"] s. ibric pentru fiertul ouălor. eightfold ['eitfould] adj., adv. de opt ori; to increase ~ a (se) mări de opt ori.
egg-cell [~sel] s. (biol.) ovul. eighth ['eitfl] I- num., adj., pron. al optulea; you are the ~eşti al optulea. II. s. optime,
egg-cup [~kAp] s. ouar, păhărel pentru ouă. a opta parte.
egg dance [~ 'da:ns[ s. 1. dans executat printre ouă fc« ochii legaţi). 2. problemă sau eighties ['citiz] s. pi. al nouălea deceniu, anii 80-90 (ai unui secol); the English novel
sarcină grea. of the ~ romanul englez între anii 80 şi 90 ai secolului al XIX-lea.
r
egg dealer [~ >di:ta ] s. vânzător de ouă. eightieth ['eitiiO, -a9] I. num., adj., pron. al optzecilea. II. s. a optzeeca parte.
egg-flip [—flip] s. 1. şodou cu alcool. 2. lapte de pasăre. eighty ['citi] num., adj., pron., s. optzeci; he is over ~ a trecut de / are peste optzeci
egg-fruit [~fru:t] s. v. e g g - p l a n t . (de ani).
egghead [~hed] s. (amer. peior.) intelectual. Eighty Club [~ kUb] s. club al liberalilor fundat în 1880.
egg insulator [~ iinsjuleter] s. (instalaţii) izolator-nucă.
einsteinium ['ainstainiam, -'—] s. (chim.) einsteiniu.
egg man [~ man, ~ mcenj, pl. egg men [~ man, ~ men] s. vânzător de ouă. eirenicon [ai'ri:nikon[ s. propunere de pace; plan de apărare a păcii.
egg-nog [~nag] s. v. e g g - f 1 i p.
eisteddfod(d) [ais'tacîvod, -vad] s. concurs de poezii şi de cântece; jocuri florale (in
egg-plant [~pla:nt] s. (bot.) (pătlăgea) vânătă (Solatium melongena).
7ara Galilor).
egg poacher [-.pout/ar] s. tigaie specială pentru ochiuri.
either ['aidar, 'i:<îar] I. pron. nehol. 1. unul din doi; unul sau celălalt, unul sau altul,
egg posset [~ .posit] s. v. e g g - f l i p .
una sau alta (aVn doi), oricare; ~ of you can do it oricare din voi poate să facă aceasta;
egg-shaped [~/eipt] s. oval. în formă de ou.
I don't believe ~ of you nu cred nici pe unul, nici pe celălalt. 2. şi unul şi celălalt, amândoi;
egg-shell ['eg/el] s. 1. coajă de ou, găoace; to walk (up)on ~s a merge ca pe ouă;
a proceda cu multă atenţie. 2. obiect fragil. fiecare; on ~ of the sides de fiecare parte, şi de o parte şi de cealaltă; he bowed cooly
eggshell china [~ it/ains] s. 1. porţelan subţire chinezesc. 2. găoace de ou. to ~ îi salută cu răceală pe amândoi. II. adj. nehot. fiecare, ambii, amândoi; un ... sau
egg timer [~ itaimar] s. ceasornic cu nisip. altul; fie unul, fie altul; (in) ~ way într-un fel sau altul; in ~ case şi într-un caz şi în altul,
egg trot [~ trot] s. mers încet / atent. în amândouă cazurile; the boat will land on ~ side barca va acosta fie la un ţărm, fie
egg whisk [~ hwisk] s. tel, bătător de ouă; spumar. la celălalt. III. conj. sau, ori, fie; (mai ales) ~... or... ori... ori..., sau... sau..., fie... fie...;
egg white [~ whait] s. albuş de ou. ~ corne in or go out ori intră, ori ieşi; I don't believe he's ~ drunk or mad cred că nu
egg woman [~.wumsn], pl. egg women [~ iwimin] s. vânzătoare de ouă. este nici beat, nici nebun. IV. adv. (în prop, neg.) (şi) nici; if you don't go I shan't go
eggy f'egi] adj. mânjit / pătat cu gălbenuş (de ou). ~ dacă nu te duci tu, nu mă duc nici eu; nor I ~ nici cu.
eglantine ['egtantain, -ti:n] s. (bot.) răsură, măceş, trandafir sălbatic (Rosa canina). ejaculate [i'd3&kju]cit] vb. A. intr. a exclama, a scoate un strigăt, a striga; „What a
ego ['egou, 'i:gou] s. (filoz.) the ~eul, şinele. misfortune" he ~d „Ce nenorocire!" strigă el. B. tr. 1. (med.) a arunca, a da afară (un
egocentric [-'sentrik] adj. egocentric. lichid); a ejacula. 2. (fig.) a rosti repede (un cuvânt etc.), a spune (ceva), a articula.
egocentrism ['egou.sentrizsm] s. egocentrism,'cultul eului. ejaculation [i.d38ekju'leij3n] s. 1. exclamaţie; oftat adânc. 2. rugăciune scurtă. 3. dare
egoism ['egouizpml s. 1. egoism. 2. (rar) v. e g o t i s m . afară, azvârlire, aruncare. 4. lichid aruncat afară brusc. 5. (med.) ejaculare, ejaculaţic.
egoist ['egouist] s. 1. egoist. 2. (rar) v. e g o t i s t . eject I. [i(:)'d3ckt] vb. tr. 1. a izgoni, a da afară, a expulza, a alunga; a destitui, a licenţia.
egoistic(al) [tegon'istik(al)] adj. 1. egoist. 2. vanitos, plin de sine (însuşi). 2. a arunca (flăcări); a scoate (fum); a emite; the volcano ~s ashes vulcanul aruncă cenuşă.
egomania [regou'meinia, i:g-] s. manie egocentrică. 3. (yur.) a evacua. 4. (mea1.) a vărsa. II. ['i:d3ekt] s. rod al imaginaţiei.
egotism ['egoutizam] s. 1. (Siloz.) egotism. 2. idee foarte bună despre sine (însuşi), ejection [i(:)'d3ek/5n] s. 1. izgonire, alungare; dare afară; licenţiere, concediere, demitere,
sentiment exagerat al propriei personalităţi; îngâmfare, vanitate. 3. exagerata folosire a destituire. 2. (jur.) evacuare. 3. aruncare, azvârlire, ţâşnire (ae vapori, de flăcări etc.);
pronumelui .,eu"; egocentrism. ejecţie. 4. (/nea'.) scaun, ieşire afară, evacuare, defecaţie; vomitare, vărsare. 5. materie
egotist ['egoHtistl s. 1. (fihz.) egotist. 2. egocentric, egocentrist; om plin de sine (însuşi). dată afară, masă aruncată; lavă.
egotistic [legoutistik] adj. 1. egotist. 2. vanitos, fanfaron. 3. egoist. ejection seat [~ si:t] s. (av.) scaun ejectabil.
egotize ['egoutaiz] vb. intr a raporta totul la sine; a pune accentul pe propriul eu. ejective [i(:)'d3ektiv] adj. expulziv, evacuant.
egregious [i'gri:d3ias] adj. 1. care iese din comun, extraordinar, remarcabil; vestit. ejectment [i(:)d3ektmant] s. evacuare, dare afară; concediere; (yur.) action of ~ acţiune
2. strident, strigător, evident; ~ error / blunder greşeală carc-ţi sare în ochi / strigătoare în revendicare.
la cer; greşeală grosolană / boacănă; ~ piece of folly nebunie curată; ~ impudence ejector [i(:)'d3ektar] s. 1. persoană care evacuează (pe un locatar ele.) (v. e j e c 11).
obrăznicie sfruntată. 2. (tehn.) ejector; aruncător; pompă cu vână.
egregiously [-li] adv. strident, ieşind din comun. eke1 [i:k] vb. tr. (rar) to ~out a adăuga la; a lungi, a prelungi, a înnădi; a umple golurile
egress ['i:gres] I. s. 1. ieşire; scăpare; no ~a) nici o ieşire; b) nici o scăpare. 2. scurgere. (cu gen.); to ~ out one's existence a o încropi, a o duce de azi pe mâine; to ~ out the
3. gură; ~ of a river gură de râu. 4. (si right of free ~) (jur.) dreptul de liberă plecare lion's skin with the fox's a îmbina puterea cu viclenia; to ~ out the soup with water
(din ţară etc.). 5. (astron.) ieşire din penumbră, sfârşitul unei eclipse. 6. (telul.) eşapament. a lungi supa cu apă.
II. vb. intr. a ieşi; a scăpa. eke2 aaV. (inv.) aşijderea, de asemenea; în plus, pe deasupra.
egression [i(:)gre/3n] s. ieşire, scăpare. eking ['i:kirj] s. 1. mărire, sporire, lărgire, lungire. 2. v. e k i n g p i e c e .
egret ['i:gret, 'eg-[ s.v. a i g r e 11 e (1).
eking piece [~ pi:s] s. (tehn.) alonjă.
Egyptian [i'd3ipj3n] I. adj. egiptean. II. s. 1. egiptean. 2. (inv.) ţigan. 3. (fam.) ţigară
el [el] s. l.c\,denumirea literei!. 2. v. e l l 2 . 3 . prese, de la e l e v a t e d r a i l r o a d .
egipteană. 4. v. E g y p t i a n p r i n t i n g t y p e .
elaborate I. [i'tebarit] adj. 1. lucrat / întocmit cu grijă. 2. minuţios; complicat.
Egyptian printing type [~ 'printirj taip] s. (poligr.) (litere) egiptene.
II. [i'lastoreit] vb. tr. a elabora, a întocmi în detaliu; a face; a prelucra; a dezvolta.
Egyptologist [.i:d3ip'tDted3ist] s. egiptolog.
elaborateness [-nis] s. 1. prelucrare îngrijită. 2. minuţiozitate.
Egyptology [.i:d3ip'tobd3i] s. egiptologie.
elaboration [iilEeba'reîfen, -to'r-] s. 1. elaborare, prelucrare; precizare, punere Ia punct;
eh [ei[ interj. 1. (exprimă grija, preocuparea) ah! ei, (asta-i)! vai! 2. (cerând
confirmarea) nu-i aşa? ei? aud? ce zici? (h)ai? 3. (exprimă surpriza) cum? ce-ai spus? the ~ of this plan took one month a fost nevoie de o lună pentru elaborarea acestui
ce? plan. 2. (fiziol.) producere de substanţe, ţesuturi sau sevă.
eide ['aidi:, 'cidei] pl. de la e i d o s. elaborator [i'la;bareitar] s. persoană care perfecţionează / desăvârşeşte (o opera etc.).
r
eider ]'aida ] s. (omit.) eider, raţă sălbatică din nord (Somateria molîissima). elan [ci'la:n] s. (yr.) 1. avânt, elan; entuziasm; înflăcărare. 2. (mii.) înaintare rapidă;
eiderdown ['aidadaun] s. 1. puf de eider. 2. plapumă de puf (dată la tighel). atac puternic.
eider duck [~ 'dAk,'—] s.v. e i d e r . eland ['i:bnd] s. (zool.) 1. antilopă sud-africană (Taurotragiis oryx s. a.). 2, (amer.)
eidetic [ai'detik] adj. (psih.) eidetic. clan canadian (Alces alces).
eidograph ['aido«gra:f-, -dag-, 'graf] s. (arte) pantograf. elapse [Hasps] vb. intr. (despre vreme) a trece, a se scurge, a zbura; years have ~d
eidolon f'aidoubn] s. spectru, apariţie, nălucă, fantomă. since then s-au scurs ani de atunci.
eidos ['aidos, 'ci-], pi. eide ['aidi:, 'cidei] s. (filoz.) formă; idee; esenţă. elastic [i'laestik, -'la:s-] I. adj. 1. elastic, mlădios; flexibil. 2. (y7g.)flexibil,adaptabil,
eigenvalue faigaiivaelju:] s. (mat.) valoare proprie. elastic. 3. (fig.) optimist, vesel, bine dispus; carc-şi revine repede, robust. II. s. gumă,
eight [eit] I. num., adj., pron. opt; ~-hour (working) day zi de lucru de opt orc; ~ and elastic, gumilastic.
six (pence) opt şilingi şi şase penny; we breakfast at ~ dejunăm la ora opt; the —thirty elastically [-aii] adv. elastic.
train trenul de opt şi jumătate; to be ~ (years old) a avea opt ani, a fi de opt ani; a mother elastic band [i'kestik 'bîendj s. (tehn.) curea de transmisie din cauciuc.
of ~ mamă a opt copii; ~ times four are thirty-two opt ori patru fac treizecişidoi. elastic bearing [~ 'bearin] s. (constr.) reazem elastic.
II. s. 1. opt; formaţie / echipă de opt; the ~ of spades optul de pică; to take ~ in gloves elastic fabrics [~ 'faebriks] s. pl. (text.) pânzeturi cauciucate.
elasticity
elasticity [ickes'tisiti, u(:)l-, -las-] s. 1. elasticitate, flexibilitate. 2. (telm.) elasticitate;
tensile ~ elasticitate de tracţiune.
elastic limit [i'testik 'limit] s. (telm.) limită de elasticitate.
elastic side boots [~ said 'bu:ts] s.pl.v. e l a s t i c s i d e s .
elastic sides [~ saidz] s. pl. (înv.) ghete (din sec. alXIX-lea) cu elastic (în loc de şireturi). electioneering agent [~ ieid3ant] s. agent electoral.
elastin [i'ltestin] s. (chim.) elastină.
elastomer [i'tatama 1 '] s. (chim.) elastomer.
r
elastometer [iil£est3'mi:to J s. (fiz.) elastometru.
elate [i'leit] I. vb. tr. a ridica moralul (cuiva), a bine dispune; a îmbărbăta, a încuraja;
a exalta, a îmbăta; ~d by success îmbătat de succes. II. adj. (înv.) aprins, exaltat; triumfător. facultativ, la alegere. 3. (chim.) electiv.
elated [-id) adj. transportat (radiind de bucurie), jubilând; to be ~a) a exulta, a jubila;
b) (fain.) a fi cam afemeiat.
clater ['etoto'] s. (bot.) elater.
elaterid [i'teterid] s. (zool.) elaterid.
elation [i'leij^n] s. 1. bună dispoziţie, moral ridicat; înflăcărare, exaltare; bucurie, veselie.
2. mândrie, orgoliu.
elbow ['elbou] I. s. 1. (anat.) cot; at one's ~ a) la îndemână; în apropiere; b) alături votare.
de cineva; out at ~s a) (despre haine) rupt în coate; b) (despre persoane) cu coatele rupte;
prost îmbrăcat; c) nevoiaş, sărac; (si.) to crook the ~, to lift one's ~ a trage la măsea;
(fam.) to rub ~s with death a vedea moartea cu ochii; (fam.) to rub ~s with smb. a se Elector marele principe elector (rfe Brandenburg). 3. (amer.) membru al colegiului
bate pe burtă cu cineva; (fam.) to be up to the ~s in work a avea de lucru până peste electoral; presidential ~s delegaţi ai diferitelor state americane care aleg pe preşedintele
cap; to rest one's ~ on smb. a se sprijini pe cineva. 2. cot de râu, meandră, cotitură bruscă şi vicepreşedintele S.U.A.
(a unui râu etc.): curbă. 3. (telm.) cot; colţar, vinclu, echer. 4. (mine) cot (de galerie
subterană). II. vb. A. tr. 1. a împinge cu cotul; a înghionti; to ~ one's way a-şi face
drum cu coatele. 2. to ~ smb. aside a îmbrânci pe cineva; to ~ smb. off a înlătura pe
cineva; (fig.) to ~ into a corner a da pe gârlă. B. intr. (despre râuri', drumuri etc.) a face
cotituri / meandre, a coti.
elbow-board [~bo:d, -bosd] s. poliţa ferestrei.
elbow-chair [~'t/£3r,'—] s. jilţ, fotoliu.
elbow-cushion [~.ku/on] s. perniţă (la fotolii, pentru sprijinit braţele).
elbow-grease ['elbo«gri:s[ s. 1. lustru. 2. muncă susţinută. 3. forţă, energie; (fig.) to put calitate.
a bit of ~ a pune un pic de inimă.
elbow-joint [~d30int] s. (anat.) articulaţia cotului.
elbow-rest [~rest] s. rezemătoare pentru braţe (la scaune, ferestre, ziduri).
elbow-room [~ru(:)m] s. spaţiu, loc (pentru mişcare); to have ~ a avea loc de mişcare.
elbow-sleeve [~sli;v] s. mânecuţă (apărătoare de mâneci).
elbow tongs [~ toqz] s. cleşte curbat / cotit.
eld [eld] s. (înv., poetic) 1. vechime, vremuri de demult, trecut îndepărtat; the Druids
of ~ druizii de odinioară. 2. bătrâneţe.
elder1 [reldar] I. adj. 1. (comp. de la o l d) mai mare, mai vârstnic, mai în vârstă; cel
mai mare, cel mai în vârstă; my ~ brother fratele meu mai mare; Pliny the Elder Pliniu
cel Bătrân. 2. de mai înainte, premergător. II. s. l.pl. bătrâni; strămoşi, străbuni. 2. staroste;
sindic. 3. (pl.) superiori.
elder2 s. (bot.) SOC (Sambucus nigra); dwarf/ ground / dog ~ boz (Sambucus ebulus);
ground ~ a) piciorul-caprci (Aegopodium podagraria); b) angelică-sălbatică (Angelica
silvestris); water ~ călin (Viburnum opulus).
elder-berry ['eldoiberi] s. (bot.) boabe de soc.
elder-berry wine [~ 'wain] s. v. e l d e r w i n e .
elder gun [~ gAn] s. puşcoci (jucărie din soc).
elder hand [~ hsnd] s. (sl.) v. e l d e s t h a n d .
elderly ['eldoli] adj. în vârstă, bătrân, venerabil; (fam.) între două vârste; bătrâior; (teatru) electric car [~ 'ka:r] s. tramvai.
~ part rol principal.
elder wine ['eldo 'wain,'—] s. vin de soc.
eldest ['eldist] adj. (sup. de la o 1 d), cel mai mare, cel mai în vârstă.
eldest born [~ 'tom] s. primul născut.
eldest hand [~ 'hamd] s. (sl.) (la jocurile de cărţi) cela care are dreptul să deschidă
jocul; protos, cel ce se pronunţă primul.
El Dorado [,cl do'ra;dou, -do'r-] s. 1. (geogr.) El Dorado. 2. (fig.) ţara bogăţiilor /
a aurului. 3. (amer.) California.
eldren ['eldrin] adj. (scof.) bătrânesc; demodat.
eldritch ['eldritfl adj. (scot.) grozav, cumplit, înfiorător; de dincolo de mormânt;
supranatural.
Eleatic [.eli'aetik] (ist.filoz.) I. aaj. eleatic. II. s. eleat.
elecampane [•elika?m'pein] s. 1. (bot.) iarbă-mare, oman (/nula helenium). 2. bomboane
sau prăjituri cu rădăcina de oman.
elect [i'lekt] I. vb. tr. 1. a alege (prin vot), a vota; they ~ed him chairman l-au ales vitreous ~ electricitate pozitivă; negative / resinous ~ electricitate negativă.
preşedinte; he was ~ed chairman a fost ales preşedinte. 2. a numi (într-ofuncţie). 3. a (se)
hotărî, a decide; a prefera; he ~ed to remain at home a preferat să rămână acasă; (jur.)
to ~ a domicile a-şi alege domiciliul. II. adj. 1. ales; votat (fără a fi intrat încă în funcţie);
bride ~ logodnică; the Lord Mayor ~ viitorul primar. 2. desemnat; (amer.) President ~
preşedinte ales (aar care nu şi-a luat încă postul în primire). 3. nobil, deosebit, distins.
III. s. the ~ cei aleşi.
election [i'lek/an] s. 1. alegeri; scrutin; parliamentary ~s alegeri legislative; to hold
an ~ a organiza alegeri generale (mai ales pentru Camera Comunelor); (amer.) special
~, (în Anglia) by-~alegeri parlamentare pentru un loc rămas vacant prin deces. 2. (univ., magnetismul terestru.
la £ton) promoţie. 3. (jur.) alegere, opţiune (intre drepturi, între căi de atac). 4. (libertate
de) alegere; discreţie; it is at his ~to do it e la latitudinea lui de a face aceasta. 5. (si ~ of
grace) (rel.) predestinare.
election committee [~ ks'miti] s. comitet electoral.
election cry [~ krai] s. lozincă electorală.
316
electioneer [iilek/a'nis1-] vb. intr. a organiza o campanie electorală.
electioneerer [i.lekj3'niDror] s. 1. agent electoral. 2. persoană însărcinată cu despuierea
scrutinului.
electioneering [iilek/s'nisrin] s. (pol.) campanie / agitaţie I propagandă electorală.
- electioneering art [~ a:t] s. arta de a duce o campanie electorală.
electioneering practices [~ .prektisiz] s. pl. manevre electorale; combinaţii electorale.
election poster [i'lek/an ipousty] s. afiş electoral.
elective [i'Iektiv] adj. 1. numit sau întărit pe baza unei alegeri; electoral. 2. (amer.)
elective affinity [~ o'finiti] s. afinitate electivă.
elective attraction [~ o'trak/an] s. v. e l e c t i v e a f f i n i t y .
elective body [~ 'br>di] s. corp electoral, alegători.
elective franchise [~ Trasnt/aiz] s. drept de vot I electoral.
electiveness [i'lektivnis] s. posibilitate de a alege.
elective office [i'Iektiv 'ofis] s. 1. funcţie sau demnitate publică electivă. 2. birou de
elective system [~ 'sistim] s. (univ.) sistem de învăţământ cu discipline la alegere.
elector [i'lektor] s. 1. alegător, votant. 2. (ist., in Germania) principe elector; the Great
electoral [i'lektarcl] I. adj. 1. electoral. 2. (ist.) princiar. II. s. pl. lână de Saxonia.
electoral college [~ rkolid3] s. (amer.) colegiu electoral.
electoral crown [~ 'kraun] s. coroană princiară.
electoral division [~ di'vi33n] s. circumscripţie electorală.
electoral law [~ 'b:] s. lege electorală.
electoral race [~ 'reis] s. (zool.) rasă de oi din Saxonia.
electoral system [~ 'sistim] s. sistem electoral.
electoral wool [~ 'wul] s. 1. lână (de oi) de Saxonia. 2. (fig.) lână de cea mai bună
electorate [i'lektarit] s. 1. corpul electoral; alegătorii; toţi cei care au dreptul de a vota
în alegeri. 2. district electoral. 3. (ist., în Germania) electorat; demnitatea principelui
elector; jurisdicţia principelui elector.
electress [i'lcktris] s. (ist.) principesă electoare; soţia principelui elector.
electret [i'lektrct] s. (electr.) electret.
electric [i'lektrik] I. adj. 1. electric. 2. (fig.) electrizant; electrizat. II. s. 1. corp electric.
2. izolator, izolant, corp rău conducător de electricitate.
electrical [i'lcktrikal] v. e l e c t r i c (1,1); (fam. fig.) ~ atmosphere atmosferă
furtunoasă. . . .
electrical attraction [~ a'trakjan] s. (electr.) atracţie electrică.
electrical bridge [~ .bridal s. (electr.) puntea lui Wheatstone, punte Wheatstone.
electrical fitter [~ ifîtor] s. electrician, instalator de electricitate, electromontor.
electrically [i'lektrikoli] aaV. electric, cu ajutorul electricităţii.
electrical resistance [i'lcktriksl ri'zistans] s. (electr.) rezistenţă electrică.
electric arc [i'lektrik Vi:k] s. (electr.) arc voltaic.
electric battery [~ 'bxtsri] s. (electr.) baterie electrică.
electric blue [~ 'blu:j s. albastru electric (culoare).
electric bus [~ 'b^s] s. troleibus.
electric cautery [~ 'ko:tori] s. (med.) cauterizare (electrică).
electric chair [~'t/eor] s. scaun electric.
electric cooker [~ 'kukar] s. maşină de gătit electrică; bucătărie electrică.
electric eel [~ 'i;l[ s. (iht.) tipar electric.
electric engineering [~ lena^i'nisrirj] s. (electr.) electrotehnică.
electric eye [~ 'ai] s. (el/t.) celulă fotoelectrică.
electric fire [~ Taior] s. sobă electrică; radiator electric.
electric generating machine [i'lektrik 'd3enoreitirj ma'/kn] s. (electr.) dinam / generator
de electricitate.
electric generating set [~ 'set] s. (electr.) grup electrogen.
electric generator [i'lektrik rd3en3rcit3r] s. (electr.) grup electrogen; generator electric.
electrician [i(:)lek'tri/on, elek-, .elik-] s. 1. electrician. 2. v. e l e c t r i c a l f i t t e r .
electricity [i(:)lek'trisiti, idek-, telik-] s. electricitate, energic electrică; frictional / statical
/ common ~ electricitate statică / de fricţiune; induced ~electricitate de inducţie; positive /
electricity works [~ ws:ks] s. pl. (electr.) centrală electrică.
electric jar [i'lektrik 'd3a:r] s. (electr.) butelie de Leyda.
electric meter [~ 'mi:t3r] s. (electr.) galvanometru; contor electric.
electric pad [~ rpa:d] s. pernă electrică.
electric razor [~ 'reizo'] s. aparat de ras electric.
electric seal [~ rsi:l] s. blana tle iepure de casă care seamănă cu blana de focă.
electric sleep [~ 'sli;p] s. electronarcoză.
electric storm [~ sto:m] s. 1. furtună cu descărcări electrice. 2. perturbaţii violente în
electric wave [~ rweiv] s. (electr.) undă electromagnetică.
electric welding [~ 'weldinj s. (tehn.) sudură electrică.
electrifiable [i'lcktrifaiabl] adj. 1. elcctrificabil. 2. clcctrizabil.
electrification [i.lektrifi'kei/an] s. 1. electrificare (a unui sat etc.). 2. electrizare (a unui
corp etc.).
317
electrified [i'lcktrifaid] adj. 1. electrificat. 2. (fig.) electrizat; înflăcărat. 3. (amer.) beat,
îmbătat.
electrifier [i'lcktrifai3r] s. (electr.) electrizor.
electrify [i'lektrifai] (electr.) vb. A. tr. 1. a electrifica (im drum etc.). 2. a electriza (si
fig.) to ~ an audience a electriza un auditoriu. B. intr. a căpăta potential electric, a se
electriza.
electrization [i-lektrai'zei/an] s. (electr.) electrizare (şi fig.).
electrize [i'lektraiz] vb.tr. v. e l e c t r i f y (A, 2).
electro [i'lektron] (electr.) I. s. presc. «V la e 1 e c t r o p 1 a t e si e l e c t r o t y p e .
II. adj. (ui cuvinte compuse) electro, galvano.
electroacoustics [i'lektrouo'ku:stiks] s. pi. (folosit si ca sg.) electroacustică.
electroanalysis [-a'naeltsis], pi. electroanalyses |-si:z[ electroanaliză, analiză clectro-
chimică.
electrobath [~ba:6] s. (electr.) baie electrică (în galvanoplastie).
electrobiology [~bai'ol3d3i] s. electrobiologic.
electrocardiogram [-tadiongrasm] s. (mea1.) electrocardiogramă.
electrocardiograph [~'ka:diougra:f, -grzef] s. (med.) electrocardiograf.
electrocardiography [~'ka:di'ogrefi] s. (med.) electrocardiografie.
electro-chemistry [~'kemistri] s. electrochimie.
electrocoating [~'koutin] s. (tehn.) acoperire galvanică.
electrocorundum [~ko'rAndom] s. (chim.) electrocorindon.
electrocute [i'lcktrokjmt, -tronk-] vb. tr. a electrocuta; a executa (un condamimt) prin
electrocutare.
electrocution [Mcktra'kjui/an, -tron'k-] s. electrocutare; execuţie prin electrocutare.
electrode [i'lektroud] s. (electr.) electrod; (radio) three—valve lampă cu trei electrozi.
electrode holder [~ ihoukbr] s. (electr.) portelectrod.
electro-deposit [i'lektroudi'pozit] (electr.) I. s. depozit galvanoplastic / electrolitic;
precipitat galvanic. II. vb. tr. a depune prin electroliză.
electro-deposition [-.dcpa'zi/sn] s. (electr.) galvanoplastic
electrodiagnosis [~daiog'nousis],pl. electrodiagnoses ]-si:z] s. electrodiagnoză.
electrodialysis [~dai'aslisis],pl. electrodialyses [-si:z] s. (tehn.) electrodializă.
electrodynamic [i'lcktrondai'nîemik, -di'n-] adj. (electr.) electrodinamic.
electrodynamics [-s] s. pl. (folosit ca sg.) (electr.) electrodinamică.
electroencephalogram [ilektrouen'sefslougrasm] s. (med.) electroencefalogramă.
electroencephalograph [i'lcktroucn'sefolougra:f, -grzef] s. (med.) clectrocncefalograf.
electroencephalography [ii.lektrouen-sefo'logrofi] s. (med.) electrocncefalografie.
electro-engraving [~in'greivirj] s. electrogravarc.
electro-genesis [~'d3cnisis] s. (electr.) electrogeneză, producere de electricitate.
electro-gild [~gild] vb. tr. a auri prin electroliză.
electro-gilt [~gilt] adj. aurit prin electroliză.
electrograph [~igra:f, -grxf] s. (tehn.) electrograf.
electro-kinetic [i'lcktronkai'netik] adj. (electr.) electrocinctic.
electrokinetics [-s] s. pl. (folosit ca sg.) (electr.) elcctrocinetică.
electrolier [iilektroM'Iia'] s. lustră electrică, candclabru salt policandru electric;
three-light ~ lustră electrică cu trei braţe / becuri.
electrology [ilek'tralsdji] s. (înv.) studiul electricităţii.
electroluminescence [iilektroulmmi'nesans] s. eleetrolumincscenţă.
electrolyser [i'lektroHilaizo'J s. (chim.) electrolizor.
electrolyte [i'Iektroulait] s. (electr.) electrolit.
electrolytic [iilektron'litik] adj. 1. electrolitic. 2. de electroliză.
electrolyzable [i'lektrou'Iaizobl, -trai-] adj. electrolitic; care poate fi supus unei
electrolize.
electrolyzation [iilektroulai'zeifsn, -tral-J s. v. e l e c t r o l y s i s .
electrolyze [i'lektroulaiz, -trai-] vb. tr. a electroliza, a face o electroliză, a supune unei
electrolize.
electrolysis [i(:)lek'tn)lisis, -el-, -las-] s. (electr.) electroliză.
electromagnet [i'lektrow'maegnit, -'--,—] s. (electr.) electromagnet.
electromagnetics [i'lcktroumaîg'nctiks] s. pl. (folosit ca sg.) electromagnetism (ca
ştiinţă).
electromagnetism Hmsgni.tizam] s. electromagnetism.
electromechanical [irlektroumi'kamikal] adj. electromecanic.
electrometallurgy [~mc'ta;lod3i] s. (metal.) electrometalurgie; galvanoplastic
electrometer [ilek'tromito'J s. (electr.) electrometru.
electromotive [i'Icktroumoutiv, -tram-] (electr.) I. adj. electromotor, electromotriec.
II. s. locomotivă electrică; electromotor.
electromotive force [~ fo:s] s. forţă electromotriec
electromotor [i'lektro»'mout3r, -'—i—] s. motor electric, electromotor.
electron [i'lektron] s. electron.
electron accelerator [~ a2k'sel3rcit3r] s. (fiz.) accelerator de electroni.
electronarcosis [i'lektronna:'kousis] s. (electr.) electronarcoză.
electron atmosphere [i'lektron rtetmssfia'] s. (chim., tel.) nor de electroni.
electron beam [i'lektron bi:m] s. (electr.) fascicul electronic.
electron beam tube [~ tju;b] s. (tel.) tub catodic.
electron camera [i'lektron -kasmaro] s. (eln.) iconoscop; (7V) cameră videocaptoarc
electronegative [i'lektrow'ncgotivj s. (fiz.) electronegativ.
electron emission [i'lektron i'mtjsn] s. (fiz.) emisiune electronică.
electron gun [~ gAn] s. 1. (tel.) tun electronic. 2. (fiz.) betatron.
electronic [ilek'tronikj adj. electronic.
electronic beam [~ bi;m] s. (fiz.) fascicul electric / catodic.
electronic calculator [~ 'ka3lkjuleitsrl s. (fiz.) maşină de calculat electronică.
elementary
electronic computer [~ koin'pjutor] s. (fiz.) calculator electronic.
electronic control [~ kon'troul] s. comandă electronică.
electronic flash [~ fia;/] s. (fot.) fulger electronic.
electronician [ilcktro'ni/an] s. (fiz.) electronist.
electronics [ilek'troniks] s. pl. (folosit ca sg.) electronică.
electron lens [i'lektron lenz] s. (tel.) lentilă electronică.
electron microscope [~ imaikroskoup] s. (opt.) microscop electronic.
■ electronogenic [i.lcktrono'd3enik[ adj. (electr.) fotoelectric.
electro-osmosis [iilektronoz'mousis] s. (fiz.) clectroosmoză.
electroosmotic [~oz'motik] adj. (fiz.) electroosmotic.
electropathy [ilek'tropo9i] s. (med.) electropatie.
electrophoresis [i'lektrofo'rksis] s. (chim.) elcctroforeză.
electrophorus [ilck'troforasj.pl. si electrophori [-rai] s. (electr.) electrofor.
electroplate [i'lektronpleit] (metal.) I. vb. tr. a galvaniza. II. s. obiect galvanizat. III. adj.
placat (cu aur etc.) prin galvanoplastic
electroplating [—.pleitirj] s. (metal.) galvanoplastic; galvanizare.
electropneumatic [-nju'maîtik] adj. (electr.) electropneumatic.
electro-polar [~'poulor] adj. (electr.) clectropolar.
electropositive [~'poz3tiv, -zit-] s. (electr.) electropozitiv.
electroscope [i'lcktroskoupl s. (electr.) electroscop.
electroshock [i'lcktrofok] s. (/nea1.) clectroşoc, şoc electric.
electro-silver [i'lektrouisilv3r] vb. tr. (electr.) a arginta prin galvanoplastie.
electrostatic(al) [~'staetik(al)] adj. (electr.) electrostatic.
electrostatics [~'ststiks] s. pi. (folosit ca sg.) (electr.) electrostatică.
electrostriction [i'lektrou'strikfan] s. (electr.) clectrostricţiunc
electrosurgery [~'sa:d3ori] s. (med.) electrochirurgie.
electrosynthesis [~'sin9isiz] s. (chim.) electrosinteză.
electrotechnical [i'lektrou'teknik^lj adj. (electr.) electrotehnic.
electrotechnical industry [~ 'indostri] s. (electr.) industrie electrotehnică.
electrotechnics [i'lektrou'teknik.s] s. pl. (folosit ca sg.) electrotehnică.
electrotherapeutics [~i6ero'pju:tiks] s. (folosit ca sg.) (med.) electroterapic
electrotherapy [~'6erapi] s. (med.) electroterapic
electrothermal [~'6o:mol] adj. v. e 1 e c t r o t h c r m i c.
clectrothermic [i'lcktrou'Sonllik] adj. (electr.) electrotermic.
electrothermics [-s] s. pl. (folosit ca sg.) (electr.) electrotermic
electrotint [-tint] s. (poligr.) gravură prin galvanoplastie.
electrotype [i'lcktroutaip, i'lektretaip] (poligr.) I. s. 1. galvanoplastie; clectrotipie.
2. galvanou, negativ / mulaj galvanic. II. vb. tr. a multiplica prin galvanoplastie /
clectrotipie.
electrotyper [~.taip3r] s. (poligr.) galvano-plastician.
electrotypic [~'tipik] adj. cu privire la / în legătură cu galvanoplastia.
electrotypist [-.taipist] s. v. e l e c t r o t y p e r .
electrotypy [—.taipi] s. (poligr.) galvanoplastie, electrotipie.
electrovalence [~'veilans] s. (chim.) electrovalenţă.
electrum [i'lektrom] s. (mineral.) electrum.
electuary [i'Icktjuori] s. (/nea1.) lictar, excipient.
eleemosynariness [ielii:'mo(:)sin3rinis, .eli(:)'m-, -'mozi] s. mărinimie, generozitate;
pomană.
eleemosynary [.clii:'mosinori] I. adj. 1. de binefacere, filantropic; caritabil; de pomană.
2. care trăieşte din milostenii / pomeni. II. s. persoană care primeşte o pomană.
eleemosynary corporation [~ .ko;po'rei/pn] s. societate de binefacere.
elegance ['eligsns] s. 1. eleganţă. 2. (fam.) maniere alese; haine elegante.
elegancy [-i] s.v. e l e g a n c e .
elegant ['eligont] adj. 1. elegant, ales, frumos; to have an ~ figure / shape a avea un
aspect elegant; to lead a life of ~ ease a duce o viaţă luxoasă şi rafinată. 2. (fam., despre
mâncăruri si băuturi) minunat, excelent, de prima calitate. 3. distins; bine crescut.
elegant-minded [~'maindid] adj. delicat.
elegantness ['eligontnis] s. eleganţă.
elegiac [leli'dşaiak] I. adj. elegiac; trist, melancolic. II. s. pl. versuri elegiace.
elegiast [leli'd^aiasst, i'li:d3iasst] s. poet elegiac.
elegist ]'elid3ist] s. v. e l e g i a s t .
elegize ['elidîaiz] vb. A. tr. 1. a scrie elegii pentru (sa» cu aat.). 2. a se tângui de; a se
tângui din pricina (cu gen.). B. intr. 1. a scrie elegii. 2. a se tângui.
elegy ['elid3i] s. elegie.
eleme ['elinii] s. smochină uscată din Smirna.
element felimont] s. 1. element; parte; an ~ of truth o parte / o fărâmă de adevăr.
2. element (al naturii), stihie; war of the ~s dezlănţuirea forţelor naturii; the four ~s cele
patru elemente (in gândirea evului mediu: apa, focul, aerul şi pământul). 3. element mediu;
he is out of his ~ nu e în elementul / mediul său, e ca peştele pe uscat. 4. (chim.) element
(chimic). 5. pl. elemente, baze, noţiuni fundamentale; elemente / principii constitutive;
rudimente; to reduce smth. to its ~s a reduce ceva la elementele sale; he is sound on
the ~s of the matter cunoaşte fondul acestei probleme; (geom.) Euclid's ~s elementele
lui Euclid. 6. (electr.) elcnicnt; battery of fifty ~s baterie de cincizeci de elemente. 7. (mii.)
subunitate. 8. (amer. av.) escadrilă.
elemental [leli'mentl] I. adj. 1. de stihie, al clementelor naturii; de bază, fundamental,
esenţial; primar; ~ truths adevăruri primare. 2. component, ingredient. 3. (rar) elementar.
II. s. spirit al naturii, stihie.
elementariness [leli'menterinis] s. stare primară, simplitate.
elementary [eli'mentari] s. 1. elementar, primar, de început. 2. elementar, simplu;
~ prudence demands that bunul simţ elementar cere ca. 3. (chim.) simplu.
elementary body
elementary body [~ 'bodi] s. (chim.) corp simplu.
elementary school [~ 'sku:l] s. şcoală elementară.
elementary teacher [~ 'ti:rjac] s. învăţător, institutor.
elemi ['elimi(:)[ s. v. e l e m e.
elephant ['elifont] s. 1. (zool.) elefant (Elephas maxitnus, Loxodonta africana); white
~a) elefant alb; b) (fig.) avere care costă mai mult decât produce; cadou pe care nu ştii
unde să-1 pui; he found his great house very much like a white ~ casa lui cea mare îl
incomoda / îi împovăra bugetul; (sl.) to see the ~ a) a vedea curiozităţile unui oraş;
a cunoaşte viaţa unui oraş mare; b) a ieşi în lume. 2. the Elephant (amer.) \x)reclă dată
Partidului Democrat. 3, format de hârtie (în Anglia, hârtie de scris: 23 incii pe 28 sau
23 incii pe 30;înS. U.A., hârtie de scris: 23 incii pe 25; de desen, 23 incii pe 28); double
~format de hârtie de scris (în Anglia, 23 incii pe 48 şi 26 1/2 pe 48; în S.U.A., 21 incii
pe 40). 4. tablă ondulată; (amer. mii. sl.) adăpost din tablă ondulată. 5. pl. (fam.) furtună
periodică violentă (in Oceanul Indian).
elephant bull [~ bul] s. elefant (mascul).
elephant calf [~ ka:f] s. pui de elefant.
elephant cow [~ kau] s. elefant (femelă).
elephant driver [~ ,draivor] s. comac, persoană care îngrijeşte elefanţii.
elephantiasis [lelifon'taiosis, -feri-] s. (med.) elefantiazis.
elephantine [.eli'famtain, amer. şi -tin] s. 1. (despre proporţii) de elefant, elefantin.
2. (fig.) de elefant, greoi; grosolan, necioplit; ~ humour umor grosolan; ~ wit spirit greoi.
elephant's ear ['elifonts 'ior] s. (bot.) begonie (Begonia).
elephant trumpet ['elifont -trAmpit] s. răget de elefant.
Eleusinian mysteries [ielju(:)'sinion 'mistoriz, -njon] s. pl. (ist.) misterele din Eleusis,
misterele eleusine.
eleutherian [relju'9i:rion] adj. (rar) 1. darnic, generos. 2. liberal.
eleutheromania [iilju:8oro'meinio] s. dragoste de libertate.
eleutheromariiac [îiljmGoro'meiniaîk] s. fanatic al dragostei de libertate.
elcutheropctalous [iilju:Goro'petolos] adj. (bot.) cu petale libere.
eleutherophillous [i.lju:6ore'filos] adj. (bot.) cu frunze libere.
elevate ['eliveit] vb. tr. 1. a ridica, a înălţa; to ~hopes a trezi speranţe; to ~ the spirits
a ridica moralul, a încuraja; a înveseli; to ~ smb. to a high rank a înălţa pe cineva la
un rang mare; (fam.) to ~ the little finger a chefui, a face un chef. 2. a exalta.
elevated ['eliveitid] I. adj. 1.ridicat;suspendat; ~position poziţie înaltă. 2. (fig.) superior,
înalt; ~thoughts gânduri înalte; ~personage personaj eminent. 3. (fam.) cu chef, afumat,
cherchelit; to be slightly ~ a fi puţin cu chef. II. s. (amer. fam.) v. e l e v a t e d r a i l w a y .
elevated railroad [~ 'reilroud] s. (amer.) v. e l e v a t e d r a i l w a y .
elevated railway [~ 'reilwei] s. (ferov.) cale ferată aeriană / pe estacade.
elevated train [~ 'trein] s. (ferov.) tren aerian / pe estacade.
elevation [icli'vei/sn] s. 1. înălţare, ridicare (într-un rang, post superior etc.). 2. (fig.)
nobleţe, măreţie, demnitate, elevaţie; ~ of style caracter elevat al stilului; nobleţe a stilului;
the lack of any ~ in his thought lipsa totală de nobleţe a gândirii lui. 3. înălţime, colină,
deal. 4.ridicare,urcare (a vocii). 5. avânt, înălţare (a spiritului). 6. cotă, altitudine; ~ above
sca-level altitudine / înălţime de la nivelul mării. 7. (mil.) înălţime de ochire, vizare (la
tunuri etc.); angle of ~ unghi de înălţare; to fire at extreme ~ a trage din plin. 8. (astron.)
înălţime relativă; ~ of the pole înălţimea polului. 9. (drumuri) profil în lung, elevaţie,
taluz; front ~ faţadă, vedere din faţă; side ~ faţadă / vedere laterală. 10. (bot.) creştere
(a plantelor). 11. (chim.) evaporare. 12. (muz.rnv.)coloratură; calitate (a vocii). 13. (mat.)
elevaţie, proiecţie verticală.
elevation mark [~ ma:k[ s. (geol.) cotă de nivel.
elevator ['eliveito'J s. 1. (tehn.) elevator; macara, troliu, scripetc. 2. (amer.) lift, ascensor.
3. (av.) profundor; cârmă de profunzime. 4. (anat.) muşchi ridicător al pleoapei. 5. persoană
care ridică greutăţi. 6. siloz (mai ales pentru cereale).
elevatory ['eliveiteri, -voterij adj. de ridicare, care ridică.
eleven [i'levn] I. num., adj., pron. unsprezece; the ~train trenul de unsprezece. II. s.
1. unsprezece. 2. (sport) echipă de unsprezece jucători; he is in the Oxford ~ e în echipa
Universităţii Oxford. 3. pl. elevens(es) gustare la ora 11; to have one's ~s a-şi lua gustarea
de la ora unsprezece.
elevener [-or] s. v. e l e v e n (II, 3).
eleven-keyed [i'levn ki:d] adj. (muz-, despre flaut) cu unsprezece clape.
eleven-o'clock wind [-o'klok 'wind] s. (mar.) briză puternică.
eleven-plus (examination) [~plA.s (igiZEemi'neifen)] s. examen după terminarea cursului
primar.
eleventh [i'levnO] I. num., adj., pron. al unsprezecelea; at the ~ hour în ceasul al
unsprezecelea; în ultimul ceas sau minut. II. s. unsprezecime, a unsprezecea parte.
eleventhly [-li] aaV. în al unsprezecelea rând.
elf [elf],pl. elves [elvz] s. l.(mitol.) elf; spiriduş, silf, gnom; zână. 2. pitic. 3. ştrengar,
drac, drăcuşor, împieliţat. 4. (om) amărât, necăjit. 5. (om) ticălos, nemernic.
elf arrow ['elf a;rou] s. v. e l f b o l t .
elf boit [~ boult] s. 1. vârf de săgeată (de cremene). 2. (geol.) belemnit.
elf child |~ t/aild] s. copilul ielelor.
elf-dark [~ da:k] s. v. e l e c a m p a n e (1).
elf dart [~da:t[s.v. e 1 f b o 11.
elfen ['elfon] vb. intr. (amer. sl.) a merge în vârful picioarelor.
elfin ['elfin] I. adj. 1. de elf, de spiriduş, de gnom, de zână; vrăjit, fermecat. 2. (de)
pitic; mic, mititel. II. s. v. e l f.
elfish ['elfi/] adj. (înv.) v. e l v i s h (1).
elf lock(s) ['elf bk(s)j s. păr încâlcit, cosiţă leşească.
elicit [i'lisit, e'l-[ vb. ir. 1. a scoate, a extrage, a smulge; a scoate în relief; a scoate la
lumină, a da în vileag, a scoate la iveală; t o ~ a facta scoate la iveală un fapt. 2. a reuşi
318
să afle; a obţine, a căpăta; to ~ a reply a reuşi să smulgă un răspuns. 3. a stabili. 4. a
atrage, a stârni, a provoca; to ~ universal admiration a stârni admiraţia tuturor.
elide [i'laid] vb. tr. 1. a ocoli, a evita, a trece sub tăcere, a nu aminti. 2. (fon.) a elida,
a face eliziunea (cu gen.). 3. (scot. jur.) a anula.
eligibility [,elid3o'biliti, -d3i'b-, -lot-] s. 1. eligibilitate, dreptul de a fi ales. 2. accepta-
bilitate, admisibilitate (a unui pretendent etc.).
eligible ['elkfjobl, -d3ib-] I. adj. 1. (for) eligibil, care poate fi ales (ca); ~ for
membership care poate fi ales ca membru. 2. potrivit; admisibil, acceptabil; ~ young
man tânăr bun de însurătoare; ~ young woman fată de măritat; she chose a most ~
partner a făcut o partidă foarte bună. II. s. persoană demnă potrivită de a fi aleasă (într-o
funcţie sau ca mire, ca mireasă).
eliminate [i'limineit, e'l-[ vb. tr. 1. (from) a elimina, a îndepărta, a înlătura, a exclude
(a/n). 2. a distruge, a lichida. 3. (chim.,fiziol.) a elimina. 4. (mat.) a elimina (o necunoscută).
5. (/ani.) a trage, a extrage (din pământ etc.).
elimination [i.limi'nei/an, ei-] s. 1. eliminare, excludere. 2. distrugere, lichidare.
3. (chim.,fiziol.) eliminare. 4. (mat.) eliminare (a unei necunoscute). 5. (fam.) extragere
(din pământ etc.).
eliminator [i'limineitor] s. (tehn.) 1. aparat sau instalaţie pentru eliminare. 2. separator
de apă.
eliquation [leli'kwei/an] s. (win.) licuaţie.
elision [Tlizan] s. (fon.) eliziune.
elite [ei'lkt si pronunţia franceză} s. (fr.) elită, cremă, floare; (mii.) corps d'~ trupă
de elită; corp de elită.
elixir [i'liksor, e'l-] s. (farm.) elixir, extract; Godfrey's ~ elixir cu opium; ~ of propriety
extract acid de aloes; (alchimie) the great ~ piatra filozofală; the ~ of life elixirul vieţii.
Elizabethan [iilizo'bi:6an] I. adj. elisabetan, din epoca reginei Elisabcta I (1558-1603).
II. s. elisabetan, contemporan al Elisabetei I.
elk [elk] s. (zool.) 1. elan (Alces alces). 2. (amer. zool.) (cerb) wapiti (Cervus canadensis).
elk bark [~ ba:k] s. (bot.) specie de magnolia (Magnolia macrophylla ş. a.).
ell1 [elj s. (utv.) cot (măsură de lungime pentru postavuri); Scotch ~ = 94,487 cm;
English ~ = 114,299 cm; French ~ = 137,159 cm); to sell by the ~ a vinde cu cotul;
give him an inch and he'll take an ~ dacă îi întinzi un deget, îţi ia toată mâna.
ell2 s. 1. aripă de clădire (v. si a i s 1 e 2). 2. (amer.) dependinţă, anexă.
ellipse [i'lips] s. 1. (mat.) elipsă; oval. 2. v. e 11 i p s i s.
ellipsis [i'lipsis],pl. ellipses [i'lipsi;z] s. (lingv.) elipsă.
ellipsoid [i'lipsoid] s. (m«t.) elipsoid; oblate ~sferoid.
ellipsoidal [,elip'soidl, ilip-] adj. elipsoidal.
elliptical) [i'liptik(al)] adj. 1. (mat.) eliptic. 2. (gram.) eliptic, incomplet. 3. (arhit.)
elipsoidal. 4. (despre compasuri) pentru elipse.
elm [elm] s. (bot.) ulm (Ulmus); white ~ulm american (Ulmus americana); common
~ ulm-de-câmp (Ulmus campestris); Scotch / witch ~ ulm-de-munte (Ulmus montana).
elocution [ielo'kju:/an, -lou'k-] s. 1. elocuţiune, dicţiune. 2. elocinţă, elocvenţă; retorică.
eloign [i(:)'loin] vb. refl. a se (în)depărta.
elongate ['i:forjgeit] I. vb. A. tr. a întinde, a lungi. B. intr. (bol.) a se întinde, a se lungi.
II. s. (bot., zool.) alungit şi subţiat.
elongated [-id] adj. lungit (peste măsură).
elongation [ii:bn'gei/3n] s. 1. lungire, alungire; întindere. 2. depărtare, distanţă (şifig.).
3. (astron.) elongaţic, depărtare de soare. 4. (med.) întindere a unui ligament.
elongator ['i:bnigeitor] s. (metal.) laminor de întindere.
elope [i'loup] vb. intr. 1. a fugi (cu iubitul sau iubita); he ~d with her a fugit eu ea.
2. (from) a se ascunde (de).
elopement [-mont] s. fugă pe ascuns (mai ales cu iubitul sau iubita).
eloper [-or] s. răpitor, persoană care răpeşte.
eloquence ['elokwans, -louk-] s. elocvenţă, elocinţă; retorică; oratorie; professor of
~ profesor de retorică.
eloquent ['elokwant] adj. 1. elocvent; to be an ~ speaker a fi un vorbitor elocvent.
2- (fig.) grăitor, elocvent; ~ look privire grăitoare.
else [els] adv. 1. încă, în plus, mai, şi; altul, alta, alt, altă; no one ~ has come nu a
mai venit nimeni (altul); what ~? ce altceva? şi mai ce (încă)?; who ~? şi mai cine; cine
altul?; nothing ~ altceva nimic, atâta tot; smb. ~ altcineva; smth. ~ altceva; somewhere
~ undeva în altă parte, aiurea; anywhere ~oriunde în altă parte; any one ~oricine altul;
altcineva; anything ~ altceva; nowhere ~ nicăieri în altă parte, în nici o altă parte.
2. (ae obicei după or) altminteri, (căci) altfel, dacă nu, sau, ori; take care or ~you will
fall fii atent, altfel vei cădea; I could not do ~than look nu m-am putut opri să nu privesc.
elsewhere [~7iwe or] aaV. aiurea, (undeva) în altă parte; my thoughts were ~ gândurile
mi-erau în altă parte.
elsewhither [~'hwWor] aaV. (rar) în altă parte, în altă direcţie.
elsewise [~waiz] aaV. (rar) altfel, altminteri, dacă nu.
elucidate [i'l/u:sideit] vb. tr. a elucida, a desluşi; a descurca, a lămuri; to ~ a passage
a clarifica sensul unui pasaj.
elucidation [iil/u:si'dei/.-m] s. elucidare, desluşire; descurcare.
elucidative [i'I/u:sideitiv, -dot-] adj. lămuritor, explicativ, care aruncă lumină.
elucidator [i'l/u:sideitor] s. persoană care lămureşte.
elucidatory [i'ljmsidotori] adj. v. e 1 u.c i d a t i v e.
elude [i'l/'u:d] vb. tr. a eluda, a înlătura; a se sustrage de la; a se eschiva de la; a se feri
de, a face să nu, a înlătura cu dibăcie, a scăpa de; to ~ pursuit a scăpa de urmărire; to ~
observation a scăpa observaţiei; to ~ definition a nu se supune definiţiei.
elumbated [i'kmbotidl adj. deşelat, spetit.
elusion [i'l/u:3Pn] s. 1. eschivare; eludare, evitare. 2. subterfugiu, chichiţă, artificiu,
şiretlic.
319
elusive [i'lju:siv] adj. insesizabil; evaziv; cu ocolişuri; pe care nu te poţi bizui; an ~
memory o memorie slabă; ~ reply răspuns evaziv.
elusory [i'ljmsari] adj. 1. iluzoriu; amăgitor, înşelător; an ~ problem o problemă
încurcată. 2. aparent; ~ contract contract simulat.
elutriate [i'ljmtrieit] vb. tr. (chim.) a limpezi, a clarifica, a curaţi.
elutriation [Ujuitri'ei/^n] s. (chim.) limpezire, clarificare, curăţire.
eluviation [Mu:vi:'ci/an] s. (geol.) eluviune.
eluvium [i'I/u:viam] s. (geol.) eluviu, produse de eluvionare.
eluxate [i'Ukseit] vb. tr. (med. rar) a scrânti, a luxa.
elver ['elvar] s. (d/t.) tipar tânăr.
elves [elvz] pi. de la e 1 f.
elvish l'elvi/j adj. 1. vrăjit, fermecat. 2. mic, mărunţel. 3. poznaş, ştrengăresc, de ştrengar.
Elysian [i'lizian] adj. 1. de Elizeu. 2. (dig.) paradisiac, dc rai.
Elysium [i'liziam] s. 1. (mitol.) Elizeu. 2. (Jig.) rai, paradis.
elytron ['elitran],pl. elytra ['elitra] ş. 1. (entom.) elitră. 2. (anat.) vagin.
Elzevir ['elziviar, -zav-] s. 1. (poligr.) elzcvir (carte tipărită de familia olandeză de
tipografi Elzevir, I5S3-I6S0). 2. v. E l z e v i r t y p e .
Elzevir(i)an [<elzi'viar(i)an] s. iubitor sau colecţionar dc clzevire.
Elzevir type ['elzivia taip] s. (poligr.) (caractere) elzcvir.
em [cm] s. 1. cm, denumirea literei m. 2. (poligr.) pătrişor, litera m (ca unitate de
măsurare a unui rând de tipar).
'em [am, m] pron. (fam.) prese, de la t h e m.
emaciate [i'mei/icit, e'm-, -sicit, i'meesieit] vb. A. tr. (mai ales la part. trec.) a face să
se ofilească; a vlăgui, a istovi; a stoarce, a secătui. B. intr. 1. a (se) slăbi. 2. a se veşteji,
a se ofili; a tânji; to become ~d a se atrofia.
emaciation [i'meisi'ei/^n. am-, -.mei/i-, -iinaesi-] s. 1. (med.) epuizare, vlăguire, istovire,
extenuare. 2. (mine) secătuire, sărăcire (a unui zăcământ).
e-rnail ['i:rneil] ş. poştă electronică.
ernanant ['ernanant] adj. ~ from izvorât / emanat / provenit din.
emanate1 ['emaneit] vb. A. intr. to ~ from a-şi avea izvorul / obârşia în, a izvorî / a
emana / a proveni / a purcede din. B. tr. (rar) a trimite, a expedia; a vesti, a anunţa.
emanate2 adj. (rar) v. c m a n a n t .
emanation [icma'nci/pn] s. 1. emanaţie; emanare; radiere, radiaţie. 2. exalarc, exalaţie,
efluviu. 3. provenienţă.
emancipate [i'maensipcit, e'm-] vb. tr. 1. (jur.) a emancipa (un minor). 2. a (e)libera,
a slobozi. 3. a elibera de prejudecăţi.
emancipated [-id] adj. emancipat; (e)liberat.
emancipation [iimsnsi'pei/an, am-] s. emancipare; (c)libcrarc, slobozire, dezrobire,
descătuşare; ~ of the women emanciparea femeilor; (ist. Angliei) The Catholic
Emancipation reabilitarea catolicilor.
Emancipation Day [~ dci] s. (ist. S.U.A.) ziua dezrobirii sclavilor din statele sudice
(1 ianuarie 1863).
emancipationist [iiinsnsi'pci/anist] s. partizan al emancipării (mai ales al emancipării
sclavilor); (ist. S.U.A) aboliţionist; (ist. Angliei) partizan al reabilitării catolicilor.
Emancipation Proclamation [~ iprakla'mei/pn] ş. (ist. S.U.A.) proclamarea emancipării
tuturor sclavilor (1 ianuarie 1863).
emancipist [i'maensiipist] s. (austr.) fost ocnaş.
emarginate [i'ma:d3ineit] vb. tr. a pune margine la, a face o bordură la; a tăia marginile
(eugen.).
emasculate I. [i'maeskjulcit, -*ma:s-] vb. A. tr. 1. a castra, a scopi; a jugăni. 2. (jig.)
a slăbi, a stoarce, a vlăgui, a secătui, a stoarce dc vlagă; a face plăpând sau nerezistent,
a moleşi. 3. (fig.) a sărăci (de conţinut), a mutila, a ciopârţi. B. intr. a se moleşi, a se
feminiza, a-şi pierde puterea. II. [i'meeskjulit, -ma:s-] adj. 1. castrat, scopit, jugănit.
2. vlăguit, stors (deputere, de vlagă); sărăcit; secat, sterp. 3. plăpând, slab, neputincios,
nerezistent.
emasculated [-id] adj. v. c m a s c u 1 a t e .
emasculation [imEeskju'lci/pn.-.mais-] s. 1.castrare, scopire, jugănire. 2. (fig.) vlăguire,
stoarcere (de vlagă), secare, secătuire. 3. neputinţă, slăbiciune, moliciune. 4. lipsă de
conţinut (a unei opere literare).
emasculatory [i'maeskjuleitari] adj. molesitor.
embale [im'beil] vb. tr. 1. a împacheta, a ambala. 2. a înfăşură, a înveli.
embalm [im'ba:m, em-] vb. tr. 1. a îmbălsăma (un cadavru). 2. (jig.) a păstra amintirea
(cu gen.), a feri de uitare; his memory is ~ed in his works amintirea lui este păstrată
în operele lui. 3. a umple de parfum, a parfuma, a înmiresma, a îmbălsăma (aerul).
embalmer [-ar] s. îmbălsămător, cel care face îmbălsămarea.
embalmment [-mant] s. îmbălsămare.
embank [im'bEerjk, em-] vb. tr. a îndigui, a zăgăzui; a înconjura cu un val; a taluza
(un drum).
embankment [-mant] s. 1. îndiguire, zăgăzuire. 2. dig, zăgaz.
embannered [im'basnad, em-] adj. (mil.) înrolat, sub drapel.
embargo [em'bo:gou, im-] I. pi. embargoes [-£] s. 1. embargo; sechestru; to lay an
«- on / upon a institui / a pune un embargo pe; to take off an ~ a ridica un embargo;
the ~ on arms interzicerea comerţului cu arme. 2. (fig.) piedică, obstacol, oprelişte; to lay
an ~on free speech a interzice libertatea cuvântului. II. vb. tr. 1. a institui un embargo
pe, a sechestra; to ~ a ship a sechestra un vas. 2. a rechiziţiona. 3. (jig. rar) a împiedica,
a stânjeni, a stingheri.
embark [im'ba:k, em-] vb. A. tr. 1. a încărca (pe un vas); a îmbarca; to ~ goods a
îmbarca mărfuri. 2. (fig.) a plasa (bani), a investi. B. intr. 1. a se îmbarca. 2. (jig.) to ~
on a new line a aborda o nouă linie.
embarkation [embu:'kei/;?nj s. 1. (mar.) îmbarcare, încărcare (pe vas). 2. (rar)
ambarcaţie, vas.
embolon
embarkment[im'ba:kmant,em-]s.l.v. embarkation.2.(fig.)piedică,obstacol.
embarrass [im'ba;ras, cm-] vb. tr. 1. a îngreuna, a stânjeni. 2. a jena, a tulbura,
a deconcerta. 3. a pune întrebări jenante (cuiva).
embarrassed [im'basrast, em-] adj. 1. jenat, încurcat: to become ~ a se încurca, a se
pierde; a se fâstâci. 2. în jenă financiară, stând prost băneşte. 3. complicat.
embarrassed estate [~ is'teit] s. proprietate cu sarcini.
embarrassing [im'basrasirj] adj. stânjenitor, jenant.
embarrassment [im'bsrasmcnt, em-] s. 1. încurcătură, zăpăceală; jenă, stinghereală,
fâstâcirc, complicaţii. 2. jenă financiară. 3. dificultate, impediment.
embassy ['embasi] s. 1. ambasadă. 2. funcţie de ambasador. 3. personalul ambasadei.
4. (înv.) misiune, solie.
embaterion [icmba'tiarian] s. (grec.) cântec de luptă al spartanilor.
embattle [im'bastl, em-] (mil.) vb. A. tr. 1. (de obicei la part. trec.) a aşeza în linie dc
bătaie. 2. a crenela, a construi creneluri în. B. intr. a fi în ordine de bătaie, a fi în poziţie
de luptă.
embattled [im'baetld, em-] adj. (constr.) crenelat; cu ştrepi.
embattled field [~ fi:ld] s. (înv. poetic) câmp dc luptă.
embattled moulding [~ mouldirj] s. (arhit.) ornament din creneluri.
embattled plain [~ plein] s.v. e m b a t t l e d f i e l d .
embay [im'bei, cm-] vb. tr. 1. (/«ar.) a adăposti (un vas) într-un golf. 2. a închide,
a înconjura. 3. a cresta (un ţărm) cu golfuri.
embayed [-d] adj. prins între gheţuri.
embed [im'bed, em-] vb. tr. 1. a băga, a vârî, a introduce; a înţepeni; a încastra; a încrusta;
a thorn ~ded in the finger un spin intrat adânc în deget; (constr.) ~ded in concrete
încastrat în beton. 2. (jig.) a întipări, a sădi, a săpa; that day is ~ded for ever in my
recollection ziua aceea s-a întipărit pe veci în memoria mea.
embedded [im'bedid] adj. (mat.) scufundat.
embellish [im'bclij] vb. tr. 1. a înfrumuseţa, a împodobi. 2. (fig.) a înflori (o povestire
etc.).
embellisher [-ar] s. persoană care înfloreşte (o povestire etc.).
embellishment [-mant] s. 1. înfrumuseţare, împodobire. 2. podoabă; (jig.) zorzoane.
3. (lit., muz.) înfloritură, ornament.
ember1 ['embar] s. 1. (mai ales pi.) tăciune (aprins); live ~s jar, jeratic. 2. cenuşă fierbinte.
ember2 s. (omit.) cufundar-polar. cufundar-mare (Gavia immer).
ember days [~ dciz] s. pi. (bis.) cele trei zile de post la începutul fiecărui anotimp (la
catolici).
ember-goose [~gu:s] s. v. e m b e r2.
emberiza [-emba'raiza] s. (omit.) presură (Emberiza sp.).
embezzle [im'bezl, em-] vb. tr. a-şi însuşi sau a cheltui (bani străini); a delapida,
a înstrăina; (jam.) a şterpeli, a sustrage (bani); to ~ a large sum a deturna o sumă mare.
embezzlement [-mant] s. 1. însuşire / înstrăinare / delapidare / sfeterisire de bani. 2. abuz
de încredere. 3. sumă furată; his ~s amounted to £ 600 suma delapidată de el se ridica
la 600 de lire.
embezzler [-ar] ş. delapidator.
embitter [im'bitar, cm-] vb. tr. 1. a înfuria, a înrăi, a înverşuna, a enerva, a irita.
2. a umple de amărăciune, a înăcri, a amărî; a otrăvi (viaţa). 3. a mări, a face să crească,
a spori (a amărăciune etc.) 4. a face (un lichid) amar.
embitterment [-mant] s, amărăciune.
emblaze [im'bleiz, em-] vb. tr. 1. a aprinde; a da foc (cu dat.) 2. a face să strălucească
(datorită podoabelor).
emblazon [im'blcizpn, cm-] vb. 1. a împodobi cu un blazon, a picta semnele heraldice
pe. 2. (jig.) a slăbi, a preamări, a ridica în slăvi; a sărbători.
emblem ['cmblam, -lem, -lim] I. s. 1. emblemă, simbol; stemă. 2. mostră, (proto)tip.
II. vb. tr. (rar) a sluji ca emblemă (cu gen.); a simboliza.
emblema [em'bli:ma, -bleima] s. 1. ornament din mozaic. 2. ornament în relief (dintr-un
metal nobil).
emblematic(al) bembli'm&tik^l), -la'm-] adj. simbolic, figurativ.
emblematist [em'blematist,'—] s. specialist în heraldică.
emblematize [cm'blemataiz, 'emblem-] vb. tr. a sluji drept emblemă (cu dat.),
a simboliza.
emblossom [im'bbsam, em-] vb. tr. a acoperi cu flori.
embodiment [im'bodimant, em-] s. 1. întrupare, încarnare. 2. întruchipare, expresie
vie, personificare. 3. reunire, întrunire, alcătuire, compunere. 4. (mii.) formare de unităţi
ale armatei teritoriale (la mobilizare); încorporare.
embody [im'badi, cm-] vb. A. tr. 1. a întrupa, a încarna. 2. (fig.) a întruchipa, a fi expresia
vie a (cu gen.); a înfăţişa, a reprezenta, a personifica. 3. a include, a cuprinde, a reuni;
a aduna (trupe); embodied in the armed forces făcând parte din forţele armate, încorporat
în armată. B. intr. (rar) a se reuni.
embog [im'bog, cm-] vb. tr. (rar) a împotmoli, a înnămoli; (fam.) ~ged in a inorass
of calculations împotmolit în calcule.
embolden [im'bouldsn, cm-] vb. tr. 1. a îmbărbăta, a încuraja, a insufla curaj (cuiva).
2. a stimula, a încuraja, a da ghes (cuiva), a îmboldi, a însufleţi.
embolectomy [icmba'lcktami] s. (med.) embolectomie.
emboliform [tcm'balifa:m] adj. (med.) emboliform.
embolism ['embolizaml s. 1. (med.) embolie. 2. intercalare de zile, luni sau ani într-un
sistem calendaristic (pentru regularizare).
embolismal year [icmba'lizmpl 'ja:r] s. an lunar (384 zile).
embolite ['cmba'lait] s, (mineral.) embolit.
embolon ['cmbalan, -'ian] s. (mar. ist.) proră de corabie de război (romană sau
grecească).
embonpoint
embonpoint [o:mb5:m'pwărj si pronunţia fr.] s. (fr) corpolenţă, masivitate, trupeşie.
embosom [im'buzam, em-] vb. tr. 1. a îmbrăţişa, a cuprinde în (braţe), a strânge la
piept. 2. (fig.) a îmbrăţişa, a îndrăgi, a face loc în inima (cu gen.). 3. (fig.) a îmbrăţişa,
a cuprinde, a include; a înconjura.
emboss [im'bos, em-] vb. tr. 1. a lucra în relief; 2. (constr.) a ciopli / a dăltui în relief.
3. (text.) a gofra. 4. (metal.) a imprima / a tipări în relief, a stampa; a bate (monede).
5. a împodobi cu relief; a monta în relief. 6. (fot. ele.) a imprima pe banda sonoră a unui
film. 7. (fig.) a împodobi (cu ornamente bogate).
embouchure [ambu'Sjutf si pronunţia fr.] s. (fr.) 1. îmbucătură, gură (de râu); vărsarea
râului. 2. gura văii, intrarea într-o vale. 3. (m«z.) muştiuc, îmbucătură, gură, capăt (la
instrumentele de suflat). 4. poziţia buzelor si a limbii pentru a emite un sunet muzical.
embound [im'baund, cm-] vb. tr. 1. a lega. 2. a închide. 3. a săpa (pământul). 4. (fig.)
a studia amănunţit. 5. a îngropa. 6. a îmbălsăma.
embowed [im'boud] adj. arcuit.
embowel [im'bauşl, em-[ vb. tr. 1. a scoate măruntaiele (c« gen.); a răscoli (pământul).
2. a ascunde, a îngropa.
embower [im'bauo', era-] vb. tr. 1. a aşeza într-un boschet, a adăposti în verdeaţă.
2. a adăposti, a acoperi, a umbri.
embox [im'boks, em-] vb. tr. a împacheta într-o sau ca într-o cutie.
embrace [im'breis, em-] I. vb. A. tr. 1. a îmbrăţişa, a strânge la piept. 2. (fig.) a se
folosi de (un prilej). 3. (fig.) a îmbrăţişa, a primi (cu bucurie), a adopta (o teorie). 4. (/ig.)
a îmbrăţişa, a-şi alege; a studia (o specialitate). 5. (fig.) a îmbrăţişa, a cuprinde, a conţine,
a include. 6. a înţelege dintr-o privire. 7. a mitui; a încerca să mituiască. B. intr. a se
îmbrăţişa. II. s. 1. îmbrăţişare. 2. contact sexual.
embracement [-mont] s. îmbrăţişare (sifig.).
embracer [-ar] s. (jur.) corupător (al judecătorului, juraţilor).
embracery [-ari] s. (jur.) mituire (a judecătorului, juraţilor, martorilor).
embranchment [im'braint/mant, em-] s. ramificaţie.
embrangle [im'brasngl] vb. tr. 1. a încurca, a încâlci. 2. a răvăşi.
embrasure [im'brei33r, em-] s. 1. (constr.) şpalet; gol în zidărie, breşă; deschizătură
(pentru «sa, fereastră). 2. (mii.) ambrazură.
embreathe [im'bri:d, em-] vb. tr. a inspira.
embrittle [im'brifl, em-] vb. tr. a face fărâmicios / fragil.
embrittlement [im'britlmont] s. fragilitate.
embrocate ['embroukeit, -rsk-] vb. tr. (med.) 1. a unge; a fricţiona, a badijona. 2. a pune
cataplasme (cuiva).
embrocation [lembrou'kei/an, -ro'k-] s. 1. ungere, fricţionare; fricţiune, badijonare.
2. loţiune, unguent.
embroider [im'broid3r, em-] vb. tr. 1. a broda; a înflora. 2. (/ig.) a broda; a înflori,
aînzorzona,a exagera.
embroideress [im'braidsris, em-] s. brodeză.
embroidery [im'broidsri, em-] s. 1. brodare. 2. broderie. 3. (fig.) înflorituri, podoabe,
zorzoane.
embroidery frame [~ freim] s. gherghef.
embroidery machine [~ msi/kn] s. (text.) maşină de brodat.
embroil [im'broil, em-] vb. tr. 1. a încurca, a încâlci (treburi, fapte relatate). 2. a băga
în încurcătură / la apă, a amesteca, a implica (într-o chestiune neplăcută); to ~ in war
a târî în război, 3. to ~ with a face să se certe cu.
embroilment [-msnt] s. 1. încurcătură, confuzie; perplexitate. 2. ceartă, sfadă.
embryo ['embriou] I. s. embrion, germen (si fig.); fetus; in ~ în embrion / germen.
II. adj. embrionar, incipient (si fig.).
embryoctony [icmbri'oktani] s. (med.) omorâre a fetusului.
embryogeny [.embri'odsini] s. (biol.) embriogenie.
embryologist [.embri'okxrjist] s. embriolog.
embryology [iembri'otad3i]s. (biol.)embriologie.
embryonic [.embri'onik] adj. 1. (biol.) embrionar. 2. (fig.) embrionar, în germen,
nedezvoltat.
embus [im'bAs, em-] (/nil.) vb. A. tr. a urca sau a încărca într-un (auto)camion sau
autobuz. B. intr. a se urca într-un (autocamion sau autobuz; a încărca într-un (autocamion
sau autobuz.
emcee ['cm'si:, -'-] (amer. si.) I. s. prezentator al unui program de radioteleviziune.
II. vb. tr. a prezenta (un program de radioteleviziune) (prese, de la m a s t e r o f
ceremonies).
eme [i:m] s. (scot. înv.) unchi.
emend [i(:)'mend] vb. tr. v. e m e n d a t e (I).
emendate ['hmendeiţ] I. vb. tr. a corecta, a îndrepta, a îmbunătăţi (im tot). II. adj.
corectat, îmbunătăţit.
emendation [ii:ruen'dei.[an] s. îndreptare, îmbunătăţire, corectare (a unui text).
emerald ['emarald] I. s. 1. smarald. 2. culoarea smaraldului. 3. (poligr.) corp de literă
de 6,5 puncte. II. adj. de smarald; de culoarea smaraldului.
Emerald Isle [~ ail] s. (poetic) Irlanda.
emerge [i'ms:d3] vb. A. intr. 1. a se ivi, a apărea, a-şi face apariţia, a ieşi (la iveală);
to ~ unscathed a scăpa teafăr / cu faţa curată. 2. (fig.) a ieşi la lumină sau la suprafaţă.
3. (despre o problemă etc.) a se ridica, a ieşi în evidenţă, a apărea. B. tr. a face să apară,
a da la iveală.
emergence [-cms] s. 1. ieşire, ivire, apariţie. 2. v. e m e r g e n c y (I). 3. (bot.) răsărire,
înmugurire.
emergency [i'nra:d3snsi] I. s. caz neprevăzut, necesitate extremă; împrejurare critică;
pericol; avarie; ready for all emergencies gata pentru orice eventualitate; on~, in case
of ~ în caz de necesitate; to provide for emergencies a lua măsuri pentru eventualităţi
320
neprevăzute; to meet an ~ a face faţă unei împrejurări critice; to rise to the ~ a fi la
înălţimea situaţiei; in this ~ în această situaţie critică. II. adj. auxiliar, de schimb, de
rezervă.
emergency brake [~ breik] s. (ferov.) frână de siguranţă; frână de rezervă.
emergency door [~ do:r] s. ieşire în caz de pericol.
emergency exit [~ ,eksit] s.v. e m e r g e n c y d o o r .
emergency landing [~ rlamdirj] s. (av.) aterizare forţată.
emergency man [~ msn], pl. emergency men [~ men] s. 1. (sport) jucător de rezervă.
2. (jur.) portărel.
emergency means [~ mi:nz] s. pl. mijloace improvizate.
emergency powers [~ ipauoz] s. pl. puteri extraordinare.
emergency ration [~ .reifan] s. fond de rezervă.
emergency squad [~ skwod] s. (mar.) echipă de avarie.
emergent [i'm3:d3ant] aay. (geol.,fiz.) emergent, care iese la suprafaţă.
emeritus [iO'meritss] adj. emerit.
emeritus professor [~ prs'fesa'] s. profesor emerit (de obicei pensionar).
emersed [i'msist] aay. (bot.) emers.
emersion [i(:)'m3:Jan] s. 1. (astron.) emersie, apariţie (a unui corp ceresc după eclipsă).
2. emersie, ieşire la suprafaţă / din imersiune (a unui submarin etc.).
emery ['emori] s. 1. şmirghel; piatră de şlefuit. 2. (telin.) emeri.
emery cloth [~ klo(:)0] s. 1. (telm.) pânză de şmirghel. 2. (text.) pânză abrazivă. 3. hârtie
cu şmirghel.
emery machine [~ msdîm] s. (telm.) maşină de polizat.
emery paper f~ ipeipor] s. hârtie de şmirghel / abrazivă.
emery powder [~ ipauds'J s. (metal.) praf de şlefuit.
emery wheel [~ /iw'i:l] s. (telm.) piatră de polizor; disc de rectificat.
emetic [i'metik] adj: s. (med.) emetic.
emeto-cathartic ['emitouk3'0a:tik] adj.,s. vomi-purgativ.
cmeute [ei'ma:t, i:'mju:t] s. (fr.) răzmeriţă, răzvrătire, răscoală.
emigrant ['emigrant] I. adj. (de) emigrant. II. s. emigrant.
emigrant ship [~ /ip[ s. vas de emigranţi.
emigrate ['emigreit] I. vb. A. intr. 1. a emigra. 2. (amer.) a se stabili într-un alt stat
(«7» S.U.A.). 3. a se muta. B. tr. a face să emigreze.
emigration [icmi'greijan] s. emigraţie.
emigratory ['emigrateri, -greit-] adj. de emigraţie.
emigre ['emigrei] s. (fr.) emigrant.
eminence ['eminons] s. 1. înălţime (de teren), ridicătură, colină, gorgan. 2. (anat.)
proeminenţă. 3. situaţie sus-pusă; to rise to ~ a se ridica în rang, a ajunge la o poziţie
înaltă; a deveni cineva. 4. Eminence (bis.) Eminenţă (titlu dat unui cardinal).
eminent ['eminsnt] adj. 1. eminent, remarcabil. 2. (despre terenuri etc.) înalt, ridicat.
emir [e'mi3r, i'm-, Temi3r] s. emir.
emissary ['emisari] s. 1. emisar, trimis. 2. canal de scurgere (în Roma antică).
emission [i(:)'mi/an] s. 1. difuzare, răspândire, propagare. 2. (chim.) emanaţie, degajare
(ae căldură, de aburi etc.). 3. (fiziol.) secreţie. 4. (/iz.) emisiune, radiaţie, emanaţie (de
electroni). 5. (ec.) emisiune (de bancnote etc.).
emissive [i(:)'misiv] adj. emis, răspândit; difuzat.
emit [i(:)'mit] vb. tr. 1. a răspândi, a exala (parfum etc.). 2. a emite, a scoate (un strigăt
etc.). 3. a emite, a radia (căldura etc.). 4. a emite (bancnote, timbre).
emittance ]-sns] s. 1. emisivitate, putere de emisiune. 2. (fiz.) emitanţă.
emitter [-ar] s. emiţător; transmiţător.
ciuma gee ['enra'dji:] s. (tnil. si.) mitralieră.
emmer ['emor] s. (bot.) grâu moale, alac, tenchiu (Triticum dicoecum).
emmet ['emit] s. (înv., dial.) furnică.
emmetrope ['emitroup] s. (med.) emetrop.
emmetropia [.emi'troupis, -pjs] s. (med.) emetropie.
emmetropic [lemitopik] adj. (med.) emetrop.
emollient [i'molisnt, e'm-] adj., s. emolient.
emolument [i'moljumsnt, e'm-] s. (mai ales pl.) remuneraţie, retribuţie; ~s of a Member
of Parliament indemnizaţii de parlamentar.
emote [i'mout] vb. intr. 1. a manifesta emoţie. 2. (teatru) a simula emoţie.
emotion [i'mou/an] s. 1. sentiment, simţământ; simţire; to appeal to the ~s a face apel
la sentimente. 2. emoţie; eyes brimming with ~ ochi înduioşaţi; voice touched with ~
voce emoţionată.
emotional [-31] adj. 1. emoţional, afectiv; (med.) ~ disturbances turburări emoţionale.
2. emotiv; to be ~ a fi emotiv, a avea o fire emotivă.
emotionalism [i'mou/nslizamj s. 1. emotivitate exagerată. 2. sentimentalism.
emotionality [i.mou/s'naditi] s. emotivitate.
emotionalize [i'mou/anslaiz] vb. tr. a trata (in mod) sentimental.
emotionally [i'mou/anali] adv. afectiv, din punct de vedere sentimental.
emotionless [i'moufanlis] adj. indiferent, impasibil.
emotionlessness [-nis] s. indiferenţă, impasibilitate.
emotive [i'moutiv] adj. 1. emotiv. 2. emoţional.
emotiveness [-nis] s. emotivitate.
emotivity [i:mou'tiviti] J,V. e m o t i v e n e s s .
empale [im'peil, em-] vb. tr.v. i m p a l e (A).
empanel [im'paenal, em-] vb.tr. (jur.) a face lista (juriului); to ~ a juror a înscrie un
jurat pe listă.
empathy ['empoOi] s. 1. empatie, însimţire; pătrundere; 2. (psih.) empatie.
empennage [,a:mpe'na:3] s. (fr., av.) ampenaj.
emperor ['empare'] s. 1. împărat. 2. (sl.) (om) beat.
321 encephalitis

emperor penguin ['enipara -perjgwin] s. (omit.) pinguin regal (Aptenodytesforsteri). empty-hearted [~'ho:tid] adj. (jig.) fără inimă.
emphasis ['emibsis],/?/. emphases ['emfasKz] s. 1. accentuare, subliniere; forţă/ putere emptying femptiirj] s. 1. golire, dezertare. 2. pl. (amer. fam.) drojdie de vin, 3. pl.
de expresivitate, elocinţă; to lay special ~ a sublinia / a accentua în mod special; to ask (amer. fam.) fermenţi, dospeală. 4. pl. depuneri, sedimente.
with ~ a cere cu insistenţă. 2. accentuare, accent (pe un cuvânt, pe o silabă). 3. (arte) empty-stomached ['empti'stAinakt] ad/, (jig.) cu burta goală, flămând.
contur reliefat. 4. (poligr.) caractere cursive / italice; caractere spaţiatc. empty trip [~ trip] s. (tehn.) cursă în gol.
emphasize f'emfesaiz] vb. tr. 1. a scoate în evidenţă, a reliefa, a accentua, a sublinia. empurple [im'p3:pl, em-] vb. tr. a înroşi, a împurpura.
2. a pune un accent special pe. 3. (fon.) a pune accentul pe (o silaba etc.) 4. (muz.) a da empyreal [lempai'riOal, em'pirbl] adj. empireal, din partea cea mai înaltă a cerului;
măsura la. ceresc; sublim.
emphatic [im'faetik, em-] I. adj. 1. (despre modul de exprimare etc.) energic; (despre empyrean [.cmpm'riian] I. s. empireu. II. adj. v. e m p y r e a l .
ton) autoritar; (despre refuzuri) absolut, categoric; (despre culori) ţipător, viu, bătător emu i'i:mju:] s. (ornit.) emu (Dromiceius sp.).
la ochi; ~ gesture gest energic. 2. (despre stil) emfatic. 3. insistent, stăruitor; he was emulate ['emjuleit] vb. tr. a fi în întrecere cu, a rivaliza cu; a căuta să întreacă / să
quite ~ about it a insistat asupra acestui lucru. II. s. pl. termeni energici. depăşească; he has ~d your courage a căutat să te întreacă în curaj.
emphysema [.emfi'simw] s. (med.) emfizem. emulation [icmju'lei/sn] s. întrecere, rivalitate; concurenţă; emulaţie.
Empire ['empab1", a:rj'pi3r] (fr.) I.s. stil Empire. II. adj. în stil Empire. emulative ['emjubtiv, -leit-] adj. ambiţios la întreceri; plin de râvnă; ~spirit spirit de
1
empire ['empab "] I. s. 1. imperiu, stăpânire, putere; to establish one's ~ over smth. emulaţie.
a pune stăpânire pe ceva, a lua în stăpânire ceva. 2. imperiu, împărăţie; the Empire emulator ['emjuleit3r] s. emul; rival, concurent.
a) Imperiul Britanic; b) (ist. Franţei) primul imperiu (1804-1814); c) (ist.) Sfântul Imperiu emulgent [i'niAld33nt] adj. (fiziol., despre vase) care duce sângele la rinichi.
Roman. II. adj. de imperiu; imperial. emulous femjubs] adj. care rivalizează; (of) doritor (de), însetat (după), râvnitor (la).
Empire City ['empab .siti] s. (amer.) (folosit ca supranume) oraşul New York. emulsify [i'niAlsifai] vb. A. tr. a emulsiona. B. intr. a forma emulsii.
Empire Day [~ dei] s. ziua imperiului britanic (sărbătorită pe 24 mai, ziua de naştere emulsion [i'niAlfcn] s. emulsie.
a Reginei Victoria). emulsive [i'niAlsiv] adj. 1. (chim.) de emulsie; lăptos, untos, uleios. 2. (med.) calmant,
Empire State ['empab steit] s. (amer.) (folosit ca supranume) Statul New York. liniştitor.
Empire State of the South [~ ov <5a 'sau8] s. (amer.) (folosit ca supranume) Statul en [en] s. 1. en, denumirea literei n. 2. (poligr.) semipătrişor, litera n ca unitate de
Georgia. măsură a unui rând de tipar.
empiric [em'pirik, im-] I. s. 1. empirist. 2. medic şarlatan. II. adj. empiric. enable [i'neibl,e'n-] vb.tr. to ~ to a îngădui să, a permite să, a pune în situaţia/starea/
empirical [-P1] adj. v. e m p i r i c (II). condiţia de a; a da (cuiva) posibilitatea / putinţa de a; a împuternici, a autoriza, a învrednici,
empiricism [em'pirisizam] s. empirism. a îndritui să; a da (cuiva) dreptul să.
empiricist [em'pirisist] s. empirist. enact [i'naskt, e'n-] vb. tr. 1. a legifera; a da putere de lege (c« dat.); a promulga, a adopta
empirio-criticism [em'piriou'kritisizsm] s. empirio-criticism. (a lege); a decreta, a hotărî. 2. a pune în scenă; a juca (o piesă, un rol), a interpreta. 3. (mv.)
emplace [im'pleis, cm-] vb. tr. a amplasa. a influenţa, a înrâuri.
emplacement [im'pleismant, em-] s. 1. amplasament, (loc de) aşezare, poziţie. 2. montare enacting clauses [i'nsktirj »kb:zis] s. pl. (jur.) dispoziţii ale unei legi.
pe poziţie. 3. destinaţie (pentru locuinţe etc.). 4. (mil.) amplasament, platforma pentru enaction [i'nsek/^n] s. v. e n a c t m e n t .
tun; tranşeu pentru tun saw mitralieră; cuib de mitralieră. enactment [i'mektmant] s. (jur.) 1. legiferare (a unei măsuri); promulgare, adoptare
emplane [im'plein, em-] vb. (av.) A. intr. a se urca în avion. B. tr. a urca (trupe, bagaje) (a unei legi), decret, ordonanţă. 2. lege. 3. pl. prevederi (ale unei legi).
în avion. enactor [i'naskta1"] s. 1. legiuitor, de legi. 2. (teatru) actor, interpret.
employ [im'pbi,em-]I. vb. A.tr. 1. a întrebuinţa, a folosi, a face uz de; to ~ a method enamel [i'nasm^l] I. s. 1. smalţ, email, glazură. 2. smalţ dentar. 3. articol cosmetic,
again a relua un procedeu. 2. a da de lucru (cuiva), a angaja; to ~ twenty workmen a alifie cosmetică. 4. pictură în / cu email. 5. vase smălţuite. II. vb. tr. 1. a smălţui, a emaila.
angaja (sau a avea angajaţi) douăzeci de oameni; to ~ smb. as secretary a angaja pe 2. (fig.) a smălţa, a acoperi, a împestriţa, a împodobi, a presăra; fields ~ed with flowers
cineva ca secretar; to be ~ed by a fi angajat la; that part of the population ~ed in câmpii smălţate cu flori. 3. a picta cu email. 4. a satina (hârtia).
agriculture acea parte a populaţiei care se îndeletniceşte cu agricultura. B. refl. a se ocupa, enamellar [-ar] adj. 1. (rar) de smalţ, din email. 2. smălţuit, emailat.
a se îndeletnici; how do you ~ yourself of an evening? ce faci seara? cu ce te ocupi enamelled [-d] adj. 1. emailat, smălţuit. 2. satinat.
seara? II. s. 1. slujbă, serviciu; out of ~fără serviciu; to be in the ~of smb. a fi în serviciul enameller [~3r] s. v. e n a m e 11 i s t.
cuiva. 2. (amer. mar.) proprietar de corabie, armator. enamellist [-ist] s. smălţuitor.
employable [-abl] I. adj. 1. capabil / apt de muncă. 2. care poate fi folosit / întrebuinţat. enamelware [i'nasmplwEa1"] s. articole emailate.
II. s. pl. forţe / braţe de muncă; cei care pot munci, cei apţi de muncă. enamour [i'na?mor,c'n-] vb. tr. 1. a trezi dragostea (cuiva), a face să îndrăgească; tobe
employe [sm'pbiei şi pronunţia franceză] ş. (fr.) (rar) v. e m p l o y e e . ~ed of a fi îndrăgostit de, a iubi. 2. a încânta, a subjuga, a fermeca, a vrăji, a fascina.
employed [im'pbid, cm-] adj. ocupat; (aflat) în serviciu. enamoured [i'nzemsd, e'n-] adj. 1. (of) îndrăgostit, înamorat (de). 2. (jig.) (of) îndrăgostit,
employee [iempbi'i:,em'pbii:] ş. slujbaş, funcţionar, angajat. fermecat, fascinat, vrăjit (de).
employer [im'pbiV, em-] s. 1. întreprinzător, antreprenor. 2. patron, stăpân; body of enarm [in'a:m] vb. tr. (înv.) a înarma.
~s corpul patronilor, patronat. 3. (jur.) procurator. enate ['i:neit] s. rudă din partea mamei.
employers' association [im'pbbz a.sousi'ei/sn] s. sindicat patronal. en bloc [5rj 'bbk] adv. (jr.) în bloc; cu toţii.
employment [im'pbimant, em-] s. 1. folosire, utilizare, întrebuinţare; ~ of children encaenia [en'simb] s. 1. festivitate, aniversare, comemorare (a fondării etc.).
utilizarea copiilor (la muncă). 2. serviciu, ocupaţie; out of ~ fără serviciu. 2. Encaenia aniversare anuală a înfiinţării universităţii Oxford (în iunie).
employment agency [~ reid3s>nsi] s. birou sau agenţie de plasare; birou de tocmeli encage [in'keid3, en-] vb. tr. 1. a închide / a băga / a pune în colivie sau cuşcă. 2. (fig.)
(pentru muncitori). a întemniţa, a băga la închisoare.
empoison [im'psizn, em-] vb. tr. a otrăvi, a învenina; to ~ smb. against a învenina pe encamp [in'kasmp, en-] vb. A. fr. a aşeza în tabără. B. intr. a ridica / a aşeza o tabără.
cineva împotriva (cu gen.). encampment [-msnt] s. 1. tabără, lagăr; campament. 2. aşezare / organizare a unei
emporia [em'poTia], pl. de la e m p o r i u m . tabere.
emporium [em'poxbm], pl. emporiums sau emporia [-z] sau [em'pDirb] ş. 1. centru encapsulate [in'kaepsjuleit, -sa-] vb. tr. a încapsula.
comercial; piaţă, antrepozit, bază de mărfuri. 2. magazin marc; bazar. encapsulation [inrka?psju'leij"n, -sa-] ş. încapsulare.
r
empower [im'pau9 , em-] vb. tr. 1. a împuternici; a autoriza; to be - e d to a fi autorizat encarnalize [in'kcr.nalaiz, en-] vb. tr. a încarna, a întrupa (si fig.).
să. 2. a da posibilitate(a) (cuiva). encase [in'keis, en-] vb. tr. 1. a împacheta, a aşeza, a pune (într-o ladă, într-o cutie);
empress ['empris] s. împărăteasă. a capsa. 2. a pune, a înrăma, a prinde; a acoperi. 3. (constr.) a cofra. ~d in armour înzăuat,
emprise [im'praiz] s. (înv. poetic) faptă vitejească / curajoasă, ispravă; knights of bold în zale, cu platoşă.
"* cavaleri viteji. encasement [-mant] s. 1. toc, cutie; înveliş (de protecţie), învelitoare; anvelopă; ambalaj.
emptily femptili] adv. în gol. 2. ambalare, împachetare, ambalaj. 3. (constr.) cofraj.
emptiness ['emptinis] $. 1. vid; spaţiu gol / neocupat. 2. (jig.) goliciune, uscăciune. encash [in'ksej, en-] vb. tr. (ec.) a încasa; a plăti sau a primi în numerar.
3. (fig.) deşertăciune, vanitate. encashment [-mant] s, (ec.) incaso; încasare; plată în numerar.
empty ['empti] I. adj. 1. gol, deşert, vid; ~purse pungă goală; ~ bottle sticlă goală. encasing [in'kcisirj] s. 1. împachetare, ambalare; capsare. 2. (constr.) cofraj. 3. (tehn.)
2. nelocuit, pustiu; ~ street stradă pustie. 3. (jîg.) gol, fără conţinut; ~ head cap sec; carcasă, manta.
-words vorbe goale. 4. (fam.) flămând, înfometat; to feel ~a-i fi foame, a avea burta encaustic [en'ko:stik] I. adj. encaustic; pictat cu culori diluate cu ceară; smălţuit.
goală. 5. (ferov.) fără încărcătură, gol; ~ waggon vagon fără încărcătură. II. s. 1. (mai II. ş. encaustică.
ales pl.) ambalaj; tară; material gol / deşert; sac gol etc.,- returned ~ ambalaj rctumat. encaustic ink [~ 'ink] s. (poligr.) cerneală penetrantă.
2. (ferov.) tren de marfă, mărfar gol. 3. casă nelocuită. 4. taxi liber. III. vb. A. tr. a deşerta, encaustum [enkoistsm] s. (anat.) smalţul dintelui.
a goli (o sticlă, un sertar etc.); a descărca (un vagon); a vărsa, a împrăştia; a da drumul; enceinte1 [airj'sasnt, şi pronunţia fi.] (fr.) I. adj. însărcinată, grea, gravidă. II. s. femeie
a seca, a scoate (apa dintr-un puţ); a vidanja. B. intr. 1. (despre râuri) a se vărsa. 2. (despreînsărcinată, (femeie) gravidă.
săli) a se goli. enceinte2 (jr. mii.) s. ziduri, metereze, întărituri.
empty-handed [~'ha2ndid] adj. (jig.) cu mâinile goale; to return ~ a se întoarce cu encephala [en'kcfab] pl. de la encephaîon.
mâinile goale. encephalic [lenka'faîlik, -icnki-, -ense-] adj. encefalic.
empty-headed [~'hedid] adj. (fig.) fără cap; nepriceput; neştiutor. encephalitis [.enkefs'Iaitis, .ensef-, enrsef-] s. (med.) encefalită.
encephalogram 322

encephalogram [en'sefolougram] s. (mea1.) encefalogramă. e) a abuza de, a deranja; to ~ upon smb.'s kindness a abuza de bunătatea cuiva; to ~
encephalograph [en'sefolougra:f, -gra:f] s. (med.) electroencefalograf. upon smb.'s time a răpi timpul cuiva, a deranja pe cineva.
1
encephalography [enisefo'logrofi] s. (mea .) encefalografic. encroacher [-oc[ s. persoană care încalcă drepturile sau posesiunile cuiva; năvălitor;
encephalon [en'kefolon, -se-, in-], pl. enccphala [-Io] s. (anat.) encefal: uzurpator.
enchain [in't/ein, en-] vb. tr. 1. a pune în lanţuri / în fiare, a lega cu lanţuri, a înlănţui, encroachingly [-inii] adv. prin abuz etc. (v. e n c r o a c h m e n t).
a fereca. 2. (fig.) a lega, a înlănţui, a încătuşa. 3. (fig.) a lega, a uni, a strânge. 4. (fig.) encroachment [-mont] s. 1. (upon, on) încălcare, violare, însuşire (cu gen.). 2. năvălire.
a ţintui, a captiva (atenţia etc.). 3. uzurpare. 4. (med.) progres rapid (al unei boli).
enchainment [-mont] s. 1. înlănţuire, încătuşare; 2. (/ig.) încătuşare; înrobire. encrust [in'krAst, irj-, en-] vb. A. tr. 1. a incrusta, a polei. 2. a acoperi (cu o coajă,
enchant [in't/a:nt, en-J vb. tr. a încânta, a fermeca, a vrăji, a desfăta, a umple de încântare. pojghiţă, rugină etc.). 3. a împodobi. B. intr. a prinde coajă / pojghiţă; a rugini, a se acoperi
enchanted [-id] adj. 1. fermecat, vrăjit. 2. (with) (/ig.) fermecat, încântat (de). (cu rugină, crustă etc.).
enchanter [-or] s. vrăjitor (şi fig.). encrustment [-mont] s. 1. incrustare. 2. formare a unei cruste / a unei pojghiţe. 3. crustă,
enchanter's nightshade [in'tfumtoz 'nait-Jeid] s. (bot.) tilişca, iarba-vrăjitoarei (Circaea pojghiţă. 4. glazură.
iutetiana). encumber [in'kAmbor, in-, en-] vb. tr. 1. a împiedica, a stânjeni, a îngreuna, a jena;
enchanting [in't/a:ntirj, en-] arf/. încântător, fermecător, desfătător. a prejudicia. 2. a împovăra, a greva, a încărca (cu datorii etc.). 3. a bloca, â sta în calea
enchantment [in'tjdmtmont, en-] s. 1. vrăji, farmece. 2. încântare, desfătare, farmec, (cu gen.).
vrajă. encumbrance [in'kAmbrans, in-, en-] s. 1. obstacol, piedică, greutate, dificultate.
enchantress [in'tfu:ntris] s. 1. vrăjitoare. 2. (fig.) vrăjitoare; femeie fermecătoare / nurlie. 2. povară. 3. persoană întreţinută (mai ales un copil); without ~ fără copii. 4. (yur.) datorie,
enchase [in't/eis, en-] vb. tr. 1. a monta, a fixa (o piatra scumpă). 2. a cizela, a şlefui. ipotecă.
3. a împodobi (prin gravare, incrustaţii etc.). encumbrancer [-or] s. (jur.) creditor, ipotecar.
enchaser [or] s. cizelator; gravor; bijutier. encurtain [in'koitan, -tin, en-] vb. tr. 1. a pune perdele, a împodobi cu perdele. 2. (fig.)
enchiridion [ienkai'ri:dion],pl. enchiridions [-z] sa» enchiridia [-dis] s. ghid, călăuză, a ascunde.
manual. encyclic(al) [cn'siklik(al), in-] (bis.) I. adj. enciclic, circular (destinat unei nmri
enchisel [in'tjîzsl] vb. tr. a dăltui. circulaţii). II. s. enciclică.
encincture [in'sirjJtJV] I. vb. tr. a înconjura, a încinge. II. s. (rar, fig.) cingătoare, brâu. encyclopaedia [en.saiklou'pi:dio, in-, -klo'p-] s. enciclopedie.
encipher [inisaifor] I. vb. tr. a cifra. II. s. text cifrat. encyclopaedic(al) [enisaiklou'pi:dik(ol)] adj. enciclopedic.
encircle [in'so:kl, en-] vb. tr. a încercui, a înconjura. encyclopaedism [en.saiklou'pkdizam] s. 1.,caracter enciclopedic. 2. cunoştinţe
encirclement [-mont] s. încercuire, înconjurare. enciclopedice.
encircling [-irj] adj. (mil.) de învăluire. encyclopaedist [en>saiklou'pi:dist] s. enciclopedist.
enclasp [in'kla:sp, en-] vb. tr. 1. a cuprinde, a îmbrăţişa. 2. a încopcia. 3. a prinde cu encyclopaedize [en<saiklou'pi:daiz] vb. tr. a prezenta enciclopedic (date, cunoştinţe).
cârlige. encycloped...v. c n c y c l o p a e d . . .
enclave ['enkleiv si pronunţia fr.] I. s. 1. enclavă, teritoriu înconjurat de state străine. end [end] I. s. 1. capăt, sfârşit, fine, final; limită (extremă), hotar, margine; ~to ~cap
la cap, neîntrerupt; ~ on a) cu capătul înainte; b) perpendicular, drept, pe picioare; to put
2. (geol.) enclavă. II. vb. tr. a înconjura (un teritoriu).
an ~ to, to make an ~of a) a pune capăt (cu dat.), a sfârşi, a înceta, a curma, a termina,
enclitic [in'klitik, irj-, en-] (gram.) I. adj. enclitic. II. s. cuvânt enclitic, particulă enclitică.
a opri; b) a distruge, a nimici; to make (both / two) ~s meet a o scoate la capăt, a trăi
enclitics [-s] s. (gram.) flexiune.
chibzuit, a se întinde cât îi-e plapuma; at a loose ~ fără treabă / ocupaţie; fără ocupaţie
enclose [in'klouz, in-, en-[ vb. Ir. 1. a înconjura, a îngrădi, a închide, a împrejmui.
precisă; at the ~ of one's tether la capătul puterii sau răbdării; to be at one's wits' /
2. a cuprinde,, a conţine. 3. (ist.) a îngrădi (proprietăţile obşteşti pentru a le trece în wit's ~ a nu şti ce să facă, a nu-1 tăia capul, a nu-1 ajuta mintea, a nu vedea nici o ieşire;
proprietate particulară), a delimita. 4. a pune / a închide în plic; a alătura, a trimite, a anexa; f/am.) no ~ nemăsurat, nespus, extrem, grozav de mult; no ~ obliged to you vă sunt
the ~d letter scrisoarea anexată / alăturată; ~d you will find veţi găsi aci anexat. nespus de / profund recunoscător / îndatorat; (fam.) no ~ of a) puzderie / grămadă / mulţime
enclosed motor [in'klouzd 'mout3r] s. (electr.) motor capsulat / blindat. de; b) minunat, grozav, extraordinar, fără pereche; no ~ of troubles o grămadă de necazuri
enclosing rock [in'klouzin rok] s. (geol.) rocă înglobantă. / neplăceri; belele curg; he is no ~ of a fellow e un băiat fără pereche / de zahăr, e o
enclosure [in'kloiyo'] s. 1. îngrăditură, loc îngrădit / împrejmuit; incintă; delimitare. minune / o comoară / o bogăţie de băiat; we had no ~ of a time am petrecut minunat /
2. ogradă, curte. 3. ocol, ţarc. 4. îngrădire, împrejmuire. 5. anexă, conţinut, cuprins (într-o straşnic / de minune; on ~ a) (despre păr) în sus, drept, măciucă; ţeapăn; b) la rând, în
scrisoare sau într-un plic). 6. (ist.) îngrădire / împrejmuire de către marii proprietari (a şir, fără întrerupere; three years on ~ trei ani în şir; to begin at the wrong ~ a începe
proprietăţilor obşteşti sau individuale). 7. (teltn.) inserţie, bordură, ramă; montură, l a porni greşit; at loose ~s în stare haotică, alandala, brambura; to go off the deep ~ a
armătură. izbucni, a da în clocot; in the ~a) în cele din urmă, în sfârşit; b) în definitiv; to have a
enclothe [in'klouâ, in-, en-] vb. tr. a îmbrăca, a înveşmânta. thing at one's fingers' ~s a şti ceva la perfecţie / pe de rost; and there's an ~ of itî şi
encloud [in'klaud, ii]-, en-] vb. tr. a înnora, a acoperi cu nori. cu asta, basta!; (şi) asta-i tot! 2. (obştescul) sfârşit, moarte; he is near his ~ nu mai are
encode [in'koud, in-, en-] vb. tr. a coda, a cifra. mult de trăit, e pe moarte. 3. rămăşiţă, rest; cap, capăt, fragment; candle ~s mucuri, capete
r
encoder [-o ] s. (cib. etc.) codificator. / capetele de lumânare; odds and ~s rămăşiţe, resturi, vechituri. 4. ţel, scop, ţintă; to this
encoffin [in'kofin, in-, en-] vb. tr. (rar) a pune în sicriu; a înmormânta (şi fig.). / that ~ în acest scop; / to gain one's ~s a-şi realiza scopurile / scopul. 5. rezultat, concluzie,
encomia [en'koumjo, -mis] pl. de la e n c o m i u m. urmare; it is difficult to foresee the ~ urmările sunt greu de prevăzut, e greu de prevăzut
encomiast [cn'koumiasst, erj-] s. panegirist; adulator, om linguşitor. sfârşitul. 6. fund (tie butoi, ae vas). 7. pl. (constr.) scurtături pentru export. 8. (mine)
encomiastic(al) [en'koumi'aîstik(ol)] adj. elogios, laudativ. capăt (de galerie). 9. (mar.) capătul parâmei; parâmă scurtă. 10. (sport) extremă (la rugbi).
encomiastically [-oii] adv. în mod elogios, laudativ. II. vb. A. tr. a sfârşi, a isprăvi, a termina; (pop.) a conchide. B. intr. 1. a se sfârşi, a se
encomium [en'koumiom],pl. si encomia [en'koumjo, -mia] s. laudă, elogiu, panegiric, isprăvi, a se'termina, a se mântui. 2. to ~in a sfârşi prin I cu; to ~in smoke a se spulbera,
discurs elogios. a se duce pe apa sâmbetei, a se face praf şi pulbere; to ~off / up a se termina, a se întrerupe,
encompass [in'kAiupos, in-, en-] vb. tr. 1. a înconjura, a încinge, a împrejmui, a închide; a se opri, a lua sfârşit.
(mii.) a împresura. 2. a cuprinde. 3. (fig.) a înconjura, a asalta; a nu da pace (cuiva); cares endamage [in'daemid3] vb. tr. a vătăma; a face un rău (cu dat.).
~ed her grijile nu-i dădeau pace, grijile o asaltau. 4. (fig.) a înşela, a amăgi (prin linguşiri); endamagement [-mont] s. vătămare.
5. (înv. fig.) a prinde, a pune stăpânire pe. endanger [in'deina3or, en-] vb. tr. a primejdui, a pune în primejdie I în pericol, a periclita,
encompassment [in'kAinposmont] s. înconjurare, împrejmuire. a expune.
encore [on'ko:r, -'koor,'--] (fr.) I. interj, bis! II. s. bis, bisare. III. vb. tr. a bisa; a striga end block [end bbk] s. (tehn.) placă-calibru.
bis (cuiva); a chema, a cere din nou. end bond [~ bond) s. (chim.) legătură terminală.
encounter [in'kaunto', in-, en-] I. vb. A. tr. 1. a întâlni; a ieşi înaintea (cuiva), a se endbrain ['endbrein] s. (anat.) telencefal.
întâlni cu, a da de / peste. 2. a se ciocni de; a avea o ciocnire cu; a se opune (cuiva). end cell ['end sel] s. (electr.) celulă de rezervă.
3. a da de, a se izbi de, a întâmpina (greutăţi etc.). B. intr. a se întâlni. II. s. 1. întâlnire endear [in'dior, en-] vb. tr. 1. a face să-i fie drag sau (şi) mai drag, a face să iubească
întâmplătoare / neprevăzută. 2. ciocnire, luptă, încăierare, conflict. 3. (fit.) ciocnire, şoc. / să îndrăgească sau să iubească / să îndrăgească şi mai mult. 2. (înv.) a ridica preţul (cu
encourage [in'kArid3, irj-, en-] vb. tr. 1. a încuraja, a îmbărbăta; a da curaj, a insufla gen.), a scumpi. 3. (înv.) a câştiga afecţiunea (cuiva).
curaj (cuiva). 2. a încuraja, a susţine, a sprijini, a stimula, a promova, a favoriza, a privi endearment [in'diomont, en-] s. 1. îndrăgire, ataşament, afecţiune, dragoste, iubire.
cu ochi buni. 3. a instiga, a aţâţa, a întărâta. 2. mângâiere, dezmierdare, alintare: 3. farmec, atracţie, nuri.
encouragement [-mont] s. 1. încurajare, îmbărbătare. 2. încurajare, sprijinire, stimulare, endeavor [in'devor] vb., s. (amer.) v. e n d e a v o u r .
promovare. 3. instigare, aţâţare. endeavour I. vb. tr. a se strădui, a se sforţa, a se căzni, a se sili; a încerca, a căuta.
encourager [-or] s. 1. susţinător, sprijinitor. 2. instigator, aţâţător. II. s. sforţare, efort, silinţă, străduinţă, încercare; I made it my ~ to please m-am străduit
encouraging [-in] adj. 1. încurajator, care îmbărbătează. 2. încurajator, dătător de să le intru în voie.
speranţe. endecagon [en'dekogon] s. (geom.) endecagon.
encrimson [in'krimzn, irj-, en-] vb. tr. a colora în roşu, a înroşi. endemic [cn'dcmik] (med.) I. adj. endemic, cu caracter local. II. s. endemic, boală
encroach [in'krout/, in-, en-] vb. intr. to ~ upon a) a încălca, a viola, a atenta la, a-şi endemică.
însuşi; b) a năvăli în; c) a uzurpa; d) a pune stăpânire pe; a se face simţit; a-şi cere endemically [-oii] aaV. endemic.
drepturile; old age ~ed upon him începea să îmbătrânească, bătrâneţea îşi cerea drepturile: end face ['end feis] s. (tehn.) parte / secţiune frontală.
323
end-fast [~'fu:st] adj. (aşezat) în picioare, drept, vertical.
end frame [~ freim] 1. (cin.) titlu final; fine. 2. (text.) maşină finală.
end game [~ geim] s. final de partidă.
end gauge [~ geid3l s. (telm.) calibru vergea.
endgate ['endgeit] s. (auto) 1. uşă din spate (la o autoduba etc.). 2. capac rabatabil
(l« portbagaj).
endiadem [en'daisdem] vb. tr. a încorona.
endictment [in'daitmant] s. v. i n d i c t m e n t .
ending ['endirj] I.s. 1. concluzie, încheiere; sfârşit, terminare, final,capăt; (prov.) 'tis
never a bad day that has a good ~ totu-i bine când se sfârşeşte (cu) bine. 2. (gram.)
desinenţă; terminaţie. 3. (teAt.) pârlire, gazare. II. adj. de încheiere, de sfârşit, final,
terminal.
end iron ['end laian] v. a n d i r o n .
endive ['endiv] s. (bot.) 1. cicoare (de vară) (Cichorium intybus). 2. andivă,
cicoare-de-grădină (Cichorium etulivia).
endless ['endlis] adj. fără sfârşit / Iară capăt, nesfârşit, infinit; neîntrerupt, continuu,
necontenit.
endless band [~ 'ba^nd] s. (telm.) bandă / curea fără sfârşit.
endless belt [~ 'belt] s. v. e n d l e s s b a n d .
endless cable [~ 'keibl] s. v. e n d l e s s b a n d .
endless chain [~ 't/cin] s. 1. (telm.) lanţ fără sfârşit. 2. (text.) urzeală fără capăt.
endlessness fcndlisnis] s. nemărginire.
endless paper ['endlis 'peipa1"] s. bandă de hârtie.
endless saw [~ 'so:] s. ferăstrău cu panglică.
endless screw [~ 'skru:] s. 1. (telm.) şurub Iară fine, şurubul lui Arhimede, şurub melcat.
2. (ţe/m.) melc, şnec.
endless track [~ 'trsek] s. (auto) şenilă.
end line ['end lain] ş. (sport) linie de fund.
endlong ['endbnj adv. 1. în lungime, de-a lungul. 2. drept, în picioare, vertical.
end-man ['cndma?n] s. 1. ultimul (om) (dintr-un sir). 2. extremist.
endmost ['endinoust] adj. (rar) cel mai depărtat, extrem.
endocarditis [iendouka:'daitis] s. (med.) endocardită, inflamaţia cndocardului.
endocardium [icndou'kaidiam] s. (anat.) endocard.
endocarp ['endoukcr.pj s. (bot.) endocarp.
endocentric [icndou'sentrik] adj. (gram.) endoeentric.
endocrine l'endoukrain] I. adj. endocrin. II. s. glandă endocrină.
endocrinology [.endoukrai'nDbd3i] s. (med.) endocrinologie.
endoderm ['cndoudsmi] s. (biol.) endoderm.
endodermis [.cndou'damiisj s. (bot.) cndodcrm(ă).
endoenzym ['endou'cnzim] s. v. e n d o e n % y m c.
endoenzyme [icndou'enzaim] s. (bioch.) endoenzimă.
end-of-steel town ['end3v'sti:l tăun] s. (canad.) oraş situat la capătul unei căi ferate.
endogamous [en'dogsmas] adj. (biol.) endogam.
endogamy [en'dogami] s. (biol.) endogamie.
endogen ['end3d3en, -dou-] s. (bot.) monocotiledon.
endogenous [en'd^inss] adj. (biol.) endogen.
endogeny [cn'dod^ini] s. (biol.) endogeneză.
endolymph ['endoulimfj s. (anat.) cndolimfa.
endomorphism [.endou'mo:fiz3m] s. (mineral.) endomorfism.
end-on ['end'on[ adj., adv. cu capătul înainte (îndreptat spre un obiect); perpendicular.
endophasia ['endou'fcizjia, -3/3-] s. (psih.) endofazic.
endophyte l'cndoufait] s. (bot.) endofită.
endoplasm l'endouptezsm] s. (bot.) endoplasm.
endorsable [in'daisabl] adj. (ec.) andosabil.
endorse [in'do:s, en-[ vb, tr. 1. a semna pe verso. 2. (ec.) a andosa. 3. to ~over a gira
(o cambie). 4. a sancţiona, a aproba, a confirma (o lege, o măsură, o hotărâre); a sprijini,
a susţine, a-şi însuşi (un punct de vedere).
endorsee bendo:'si:] s. (ec.) andosant (al unei poliţe).
endorsement [in'dxsmsnt, en-[ s. 1. (ec.) andosare, gir. 2. sancţionare; aprobare,
confirmare; sprijinire; însuşire.
endorser [in'dn:sar] s. (ec.) girant.
endoscope fendouskoup] s. (med.) endoscop.
endosmosis [-endDs'mousis] s. (jiz.) endosmoză.
endosperm ['endouspsmi] s. (bot.) endospermă.
endospermic [-cndou'spamiik] adj. (bot.) endospermic.
endospore l'endousps:1", -spD3r] s. (bot.) endospor.
endothecium [icndou'Gii/iam, -siam],/?/. endothecia [-/ia, -sia] s. (bot.) endotecă.
endothelium f^ndoi/Sirliam], pl. endothelia [icndou'Qiilia, -\p\ s. (fiziol.) endoteliu.
endothermic bendou'Osmiik] s. (chim.) endotcnnic.
endotoxin [icndou'toksin] s. (bioch.) endotoxină.
endow [in'dau, en-[ vb. tr. 1. a înzestra, a dota; a da ca zestre (cuiva). 2. a lăsa moştenire
(cuiva). 3. a învesti. 4. (fig.) a înzestra, a dărui, a hărăzi; man is ~ed with reason omul
e înzestrat cu raţiune. 5. a da anumite drepturi (cuiva).
endowment [-nwnt] s. 1. înzestrare, dăruire, încredinţare, dotare; ~ with information
comunicare de ştiri / de informaţii. 2. înzestrare, talent, dar; însuşiri; mental ~s înzestrări
spirituale. 3, fundaţie, aşezământ, dotare.
end paper ['end pcipa1"] s. (poligr.) pagină albă la începutul şi la sfârşitul unei cărţi.
end phase [~ Teiz] s. (telm.) fază finală.
end piece [~ pi:s] s. capăt, vârf.
end play [~ piei] ş. (telm.) joc axial.
enframe
end position [~ pa.zi/^n] s. (av.) poziţie finală.
end pressure [~ ipreJV] s. (telm.) presiune de reazem; presare pe muchie.
end product [~ ipn>dAkt] s. (ec.) produs finit.
end speech [~ spi:t/] s. epilog.
end-tipper ['enditips1"] s. (auto) benă cu basculare spre spate.
endue [in'dju:, en-] vb. tr. 1. (înv.) a îmbrăca, a înveşmânta. 2. a înzestra, a aproviziona,
a prevedea, a dota.
end-up fend'Ap] adj. (fam.) 1. cu vârful în sus. 2. (cu nasul) cârn.
endurable [in'djuarabl, en-, -djaar-] adj. 1. suportabil. 2. (rar) durabil, trainic.
endurableness [-nis] s. (rar) durabilitate, trăinicie, rezistenţă.
endurance [in'djuarans.en-] s. 1.rezistenţă,răbdare. 2.suferinţă,durere.3.rezistenţă,
trăinicie, soliditate, stabilitate. 4. durată; dăinuire, lungă durată, viaţă lungă, longevitate.
endurance limit [~ ilimit] s. (telm.) limită de rezistenţă la oboseală.
endure [in'djusr, en-, -'djoa1"] vb. A. tr. a îndura, a răbda, a rezista la, a suferi, a suporta;
he could not ~ the thought of nu putea suporta gândul de a (sau cu gen.), nu se putea
împăca cu gândul (că sau cu gen.) I cu ideea (că sau cu gen.). B. i/itr. a ţine, a dura,
a dăinui, a se prelungi; as long as life ~s în decursul întregii vieţi, până la moarte.
enduring [in'djusrinj adj. 1. trainic, solid, durabil; de durată. 2. răbdător.
end-view ['end vju:j s. (arte) tuşe finale, ultimele trăsături.
end wall [~ wo:l] s. (constr.) perete frontal.
endways [~wciz] adv. 1. cu capătul înainte / în faţă. 2. în picioare, drept, stând în cap;
perpendicular. 3. cu faţa (la cel care priveşte). 4. dc-a lungul, în lung.
endwise [~waiz] adv. v. e n d w a y s .
enema ['enima, i'nimia], pl. enemas [-z] sau enemata [s'nemats] s. (med.) 1. clismă,
spălătură intestinală, (pop.) clistir. 2. (şi ~ pump) clistir, siring.
enemy ['enimi, -nani-] I. s. 1. inamic, duşman, vrăjmaş, potrivnic, adversar; class ~
duşman de clasă; public ~ inamic public; the last ~ moartea; <f (fam.) how goes the ~?
cât e ceasul? ce oră e?; to kill the ~ a (mai) omorî timpul. 2. the Enemy dracul, diavolul,
cel rău. ucigă-1 toaca. II. adj. duşman, inamic, ostil; ~camp tabără inamică.
energetic(al) [ien3(:)'d3etik(pl)] adj. energic, activ.
energetics [icn3(:)'d3etiks] s. pl. (folosit ca sg.) energetică.
energic [e'n3:d3ik] adj. (înv.) v. e n e r g e t i c .
energize ['cn3(:)d3aiz] vb. A. tr. 1. a insufla / a da / a transmite energie (cu dat.);
a activ(iz)a, a înviora, a vitaliza, a umple de viaţă. 2. (electr.) a lăsa curentul să treacă
prin. B. intr. a se comporta energic, a da dovadă de energic.
energizing [-in] adj. dătător de energie; înviorător, stimulator; energetic.
energumen [ien3:'gju:men] s. 1. energumen, posedat, om cu draci (într-însul). 2. fanatic;
entuziast.
energy ['eiKK^i] s. 1. energie, forţă, putere, vigoare; indomitable ~energie de neînfrânt;
molecular ~ forţă moleculară. 2. capacitate, abilitate.
energy balance [~ ibsfons] s. (telm.) bilanţ energetic.
energy conversion [~ ksnivsi/an] ş. (fxz.) transformarea energiei.
energy feed [~ Fi:d] s. (telm.) alimentare cu energic.
energy level [~ ilcvl] s. (jiz.) nivel energetic.
energy meter [~ .mi:t3r] s. contor de energie.
energy output [~ -autput] s. (electr.) putere dată la borne.
energy recovery [~ riikAvari] s. (tehn.) recuperare de energie.
energy-rich [~rit/] adj. (ftz.) bogat în energie.
energy saving [~ .seivirj] s. economie de energie.
energy supply [~ sa.plai] s. (tehn.) alimentare cu energic.
energy system [~ isistim] s. (electr.) sistem energetic.
energy yield [~ ji:ld] s. (fiz.) randament energetic.
enervate l'cn3(:)veit] I. vb. tr. 1. a slăbi, a înmuia, a moleşi, a stoarce de vlagă, a vlăgui.
2. (anat.) a denerva. II. [i'nsvit] adj. slab, slăbit, moleşit, vlăguit, neputincios, moale,
fără nerv.
enervation [»cn3(:)'vci/3n] s. slăbire, vlăguire, moleşire, sleire, înmuiere.
enfeeble [in'fkbl, cn-] vb. tr. a slăbi.
enfeeblement [-mant] ş. slăbire.
enfeoff [in'fcf, cn-, -'fi:f] vb. tr. (işt.) 1. a da în stăpânire o feudă / o moşie (cuiva).
2. a înfeuda (un domeniu).
enfeoffment [-msnt] s. (ist.) 1. înfeudare. 2. hrisov de înfeudare. 3. feud(ă).
enfetter [in'feta1", cn-] vb. tr. (înv.) a înlănţui, a fereca; a încătuşa (şi fig.).
enfilade [.enfi'leid] (mil.) I. s. 1. anfiladă, foc în direcţia lungimii (unei tranşee etc.).
2. şir lung (de tranşee, trupe etc.). II. vb. tr. a bate în lungime.
enfilading fire [lenfi'leidirj rfai3r] s. (/nil.) foc de anfiladă.
enflame [in'fleim, en-] vb. tr. v. i n f 1 a m e (A).
enflesh [in'flcj, cn-] vb. tr. (rar) a întrupa.
enfold [in'fould, en-] vb. tr. 1. (in; with) a înfăşură, a înveli (în; cu). 2. a cuprinde,
a îmbrăţişa. 3. a îndoi, a plia, a împături.
enfolding [-in] s. 1. înfăşurare, învelire. 2. îmbrăţişare. 3. îndoire, împăturire.
enforce [in'fo:s,en-] vb.tr. 1. a sili, a constrânge; a obliga; a supune, a aduce la, a face
să; to ~ obedience a aduce la ascultare. 2. a pune în practică, a aplica, a îndeplini, a executa,
a înfăptui; to ~ a law a aplica o lege. 3. a întări; a da tărie (cu dat.).
enforceability [inilbisa'biliti] s. (jur.) posibilitate de aplicare (a unei legi).
enforceable [inifoissbl] adj. (jur.) executoriu.
enforced [in.ib:st] adj. forţat, silit.
enforcedly [in'fo:sidli] adv. în mod forţat, silit.
enforcement [in'fo:sni3nt] s. 1. forţare, silire,constrângere; presiune. 2. (jur.) aplicare,
executare; intrare în vigoare (a unei legi). 3. (jur. înv.) sancţiune.
enframe [in'freim, en-] vb. tr. a încadra, a înrăma.
enfranchise
enfranchise [in'frfent/aiz, en-J vb. tr. 1. a acorda drepturi electorale (cuiva), a acorda
drept de vot (cuiva). 2. a acorda (»//«/' oras) dreptul de a fi reprezentat în parlament.
3. a (e)libera, a pune în libertate. 4. a acorda (cuiva) naturalizare; a împământeni, a încetă­
ţeni (^ fig.).
enfranchisement [in'fraent/izmont] s. 1. acordare a dreptului electoral saw (unui oraş)
a dreptului de a fi reprezentat în parlament. 2. (e)liberare, punere în libertate.
3. împământenire, încetăţcnire (fi fig.).
engage [in'geid3, in-, en-] vb. A. tr. 1. a angaja, a tocmi, a năimi; a reţine (dinainte);
they refused to ~him au refuzat să-1 angajeze. 2. pasiv a fi ocupat, a nu avea timp; tell
them I am ~d spune-le că sunt ocupat. 3. a absorbi, a reţine, a captiva, a atrage, a pune
stăpânire pe; to ~ smb.'s attention a reţine / a atrage atenţia cuiva. 4. a angaja, a lega;
to ~ by new commitments a angaja prin noi obligaţii. 5. a logodi. 6. (/nil.) a angaja
(o luptă); a deschide focul împotriva (cu gen.); a ataca; to be ~d in hostilities a lua parte
la ostilităţi / la lupte. 7. (tehn.) a angaja; a angrena; a prinde; a bucla. B. intr.-l. a se
angaja, a se obliga, a se lega, a-şi lua obligaţia / angajamentul; 2. to ~ in discussion
with smb. a se angaja într-o discuţie cu cineva; to ~ in business a se apuca de afaceri;
to ~ in politics a se lansa în politică; to ~ with a se angaja în luptă cu.
engaged [-d] adj. 1. (in) ocupat (cu), prins (cu), angajat (în); he is ~d in bookbinding
se ocupă cu legătoria de cărţi. 2. logodit; they are ~ sunt logodiţi. 3. (tehn.) angajat,
angrenat; cuplat.
engagement [in'geid3mont] s. 1. ocupaţie, treabă. 2. întâlnire, rendez-vous; invitaţie.
3. angajament, făgăduinţă, obligaţie; to meet one's ~s a-şi îndeplini obligaţiile; a-şi plăti
datoriile; to be under an ~ a fi legat printr-o obligaţie. 4. logodnă. 5. (mil.) luptă, încăierare.
6. (tehn.) angajare, angrenare; buclare; cuplare.
engagement pad [~ pasd] s. agendă de buzunar.
engagement ring [~ rin] s- inel de logodnă.
engaging [in'geid3in] adj. 1. fermecător, încântător, nurliu, plin de farmec, cu
vino-ncoace, atrăgător. 2. (tehn.) de angrenare, care angrenează.
engaging lever [~ li:vor] s. (tehn.) pârghie de pornire; levier de cuplare.
engagingness [in'geid3inis] s. farmec, atracţie. "
engarland [in'go:lond] vb. tr. (poetic) a împodobi cu ghirlande, a încununa.
engender [intends 1 , en-] vb. tr. 1. a da naştere la, a genera, a stârni, a atrage (după
sine), a provoca. 2. a produce. 3. a promova, a favoriza.
engenderment [in^endomont, en-] s. generare, naştere, provocare.
engine ['cna^in] I. s. 1. (tehn.) maşină; motor. 2. (tehn.) locomotivă; maşină cu abur.
3. (fig.) instrument, agent, mijloc. 4. pompă de incendiu; unelte / maşini de război, piese
de artilerie; instrumente de tortură. 5. (fig.) chichiţă, meşteşug, şiretlic. 6. (fnv.) spirit,
inteligenţă, pricepere. II. vb. tr. a pune în acţiune / în mişcare, a mişca.
engine attendant [~ o'tendont] s. (tehn.) mecanic, maşinist; (ferov.) mecanic (de
locomotivă).
engine bay [~ bei] s. (ferov.) loc de garare pentru locomotive, depou.
engine bearer [~ ib£orer] s. 1. (tehn.) saşiul motorului. 2. (nwr.) carlingă.
engine bed [~ bed] s. (tehn.) suport de motor; batiu.
engine body [~ .bodi] s. (tehn.) corpul motorului.
engine builder [~ rbildor] s. (tehn.) constructor de maşini, inginer mecanic.
engine building [~ ibildin] s. (tehn.) construcţie de maşini.
engine cooling [~ ikudirj] s. (tehn.) răcirea motorului.
engine-crew [~kru:] s. (ferov.) echipa locomotivei.
engine-driver [~idraivor] s. (ferov.) mecanic (ae locomotivă), maşinist.
engineer [iend3i'nior] I. s. 1. inginer; civil ~a) inginer civil; b) proiectant, desenator.
2. mecanic, maşinist; electrical ~electrotehnician, muncitor în industria electrotehnică;
3. maşinist (mar. în Anglia; ferov. în S.U.A.). 4. metalurgist; Amalgamated Engineers'
Union Uniunea sindicatelor muncitorilor din metalurgie. 5. (/nil.) genist, pionier; Royal
Engineers, (amer.) Corps of Engineers trupe / unităţi de geniu. II. vb. A. tr. 1. a construi,
a ridica; a proiecta. 2. (fam.) a născoci, a inventa, a scorni. 3. a pune la cale, a aranja.
B. intr. a lucra ca inginer.
engineer force [~ fo:s] s. (/nil.) trupe de geniu.
engineering [lena^i'niorirj] s. 1. inginerie; artă inginerească; tehnică / construcţie de
maşini, electrical ~electrotehnică. 2. (/nil.) geniu. 3. (fam.) maşinaţiuni, uneltiri, urzeli,
manevre.
engineering education [~ iedju(:)'kei/an] s. învăţământ tehnic.
engineering industry [~ 'indostri] s. industria metalurgică.
engineering works [~ wa:ks) s. pl. uzină metalurgică, uzină constructoare de maşini.
engineership [end3i'nio/ip] s. inginerie; calitatea de inginer.
engine fitter ['eno^in -fits1"] s. (tehn.) motor, ajustor.
engine fuel [~ fjuol] s. (tehn.) carburant.
engine hatch [~ ha^t/j s.ftnar.) spiraiul maşinii.
engine hood [~ hud] s. (auto) capota motorului.
engine house [~ haus] s. (tehn.) hala / sala maşinilor.
engine man [~ mam], pl. engine men [~ men] s. (tehn.) mecanic, maşinist.
engine operator [~ .opareito1"] s. v. e n g i n e m a n .
engine plant [~ pla:nt] s. (tehn.) 1. instalaţie de maşini. 2. uzină pentru construirea
locomotivelor.
engine room [~ ru(:)m] s. (tehn.) hala / sala maşinilor.
enginery ['erufjinsri] s. (rar, fam.) 1. maşini; maşinărie, instalaţii mecanice. 2. (mii.)
geniu, artilerie. 3. (mii.) tehnică de luptă. 4. (fig.) maşinaţie.
engine set ['end3in set] s: (av.) grup motopropulsor.
engine trouble [~ itrAbl] s. (tehn.) pană de / Ia motor.
engine unit [~ iju:nit] s. (mec.) agregat.
engine works ['ena^in wo:ks] s. pl. (folosit si ca sg.) uzină constructoare de maşini.
324
engird [in'go:d, irj-, en-], past si part. trec. engirded sau engirt [in'go:t, in-, en-] vb.
tr. a încinge, a înconjura, a îngrădi.
engirdle [in'go:dl, irj-, en-] vb. tr. v. e n g i r d .
engirt [in'goit, irj-, en-] past si part. trec. de la e n g i r d .
Englander ['irjglondo', -ngl-] s. englez.
English ['irjgli/] I. adj. englez, englezesc; II. s. 1. the English englezii. 2. engleza,
limba engleză; Old ~ engleza veche (anii 700-1200); Middle ~ engleza medie (anii
1200-1500); Modern ~ engleza modernă (de la 1500 încoaa); in plain ~ direct, fără
ocoluri, verde, pe şleau, deschis. 3. (poligr.) mitei, corp 14. III. vb. tr. (rar) a traduce
în limba engleză.
English-American type size [-o'merikon itaip saiz] s. (poligr.) sistem de puncte
tipografice anglo-american.
English breakfast ['irjgli/ 'brekfost] s. mic-dejun copios.
English Canada [~ 'kamodo] s. Canada anglofonă.
English Canadian [~ ko'neidjon] s. (canad.) canadian anglofon.
English Channel [~ 't/asnal] s. the ~ Canalul Mânecii.
English ciphers [~'saifozjs. pl. cifre arabe.
English daisy [~ 'dcizi] s. (amer. bot.) bănuţ, părăluţă (Bellis perennis).
English figures [~ 'figoz] s. pl. v. E n g 1 i s h c i p h e r s .
Englishism ['irjgli/izam, -ni-] s. 1. obicei englezesc; trăsătură specific englezească.
2. expresie idiomatică folosită în Anglia, anglicism. 3. atracţie deosebită pentru tot ce
este englezesc.
Englishman ['irjgli/mon], pl. Englishmen [-mon, -men] s. 1. englez. 2. (canad.) canadian
anglofon.
Englishman's tie [~z tai] s. (mar.) nod marinăresc.
English numbering ['irjgli/ 'nAinborirj] s. (tex-t.) sistem de numerotare englezesc.
English Reserve Corps [~ ri'zo:v ko:j s. (amer. mii.) subofiţerii şi trupa de rezervă.
Englishry ['irjgli/rl] s. 1. origine / provenienţă engleză. 2. (ist.) englezii din Irlanda.
3. (ist.) colonie engleză. 4. anglomanie.
English welt ['irjgli/ 'welt] s. (text.) bordură tubulară.
Englishwoman [~wumon],pl. Englishwomen [~iwimin] s. englezoaică.
englut [irj'gUt] vb. tr. (rar) a înghiţi; a devora.
engobe [a:n'goub] s. (ind. sticlei) cuvertă, engobă.
engorge [in'go:d3, in-, en-J vb. A. tr. a înfuleca, a îmbuca, a mânca lacom / hulpav;
a devora. B. intr. a mânca lacom / cu lăcomie, a înfuleca de zor.
engorged [-d] adj. 1. îmbuibat, îndopat. 2. (mea'.) congestionat.
engorgement [-mont] s. 1. înfulecare; ghiftuire. 2. (mea'.) congestionare.
engraft [in'grâ:ft, irj-, en-] vb. tr. 1. (upon; into) (hot.) a altoi, a grefa (pe, în). 2. (in)
(fig.) a altoi; a transplanta, a sădi, a introduce; a înrădăcina (pe, în). 3. a încorpora (un
lucru într-altul). 4. a întipări (rn minte).
engraftment [-mont] s. 1. (bot.) altoire, grefare, grefă. 2. (bot.) vlăstar, mlădiţă, altoi.
3. (fig.) altoire; transplantare, sădire, înrădăcinare. 4. întipărire.
engrain [in'grein, irj-, en-] vb. tr. 1. a picta imitând marmora sa» lemnul. 2. (text.) a
impregna / a îmbiba cu. 3. (fig.) a impregna, a întipări, a grava, a înrădăcina.
engrained [-d] adj. v. i n g r a i n e d.
engram ['engraem] s. (psih.) engramă.
engrave [in'greiv, irj-, en-] vb. tr. 1. a grava, a tăia, a cresta (în piatră, în lemn, în metal).
2. (on, upon) a imprima; a sădi, a întipări (în):
engraver [-orJ s. gravor.
engraving [-irj] s. 1. gravare. 2. gravură.
engrecn [in'griin, irj-, en-] vb. tr. (poetic) a înverzi.
engross [in'grous, irj-, en-] vb. tr. 1. a absorbi; a ocupa, a acapara, a monopoliza; it
~ed his whole attention i-a absorbit / captivat toată atenţia. 2. pasiv a fi absorbit / cufundat
/ adâncit; to be ~ed in thought a fi adâncit în gânduri. 3. (ist.) a acapara; a stoca (o marfă).
4. a copia cu litere mari. 5. (agr.) a îngraşă.
engrosser [-or] s. 1. copist. 2. acaparator, monopolizator.
engrossing [-irj] adj. 1. absorbant, absorbitor. 2. acaparator. 3. captivant; interesant.
engrossment [-mont] s. absorbire; acaparare.
engulf [in'gAlf-, irj-, en-] vb. tr. 1. a arunca într-o prăpastie. 2. a scufunda. 3. (despre
prăpăstii) a înghiţi. 4. (fam.) a înghiţi, a hăpăi, a îmbuca lacom / hulpav; a devora.
engulfment [-mont] s. scufundare (şifig).
enhance [in'hams, en-, -'hzens] vb. tr. 1. a mări, a spori; a intensifica; a ridica; a întări.
2. a agrava (o pedeapsă etc.).
enhancement [-mont] s. 1. mărire; sporire; intensificare; ridicare; întărire. 2. agravare.
enharmonic [ienha:'manik,'--'--] adj. (muz.) enharmonic.
enhearten [en'ha:tan, in-] vb. tr. a încuraja, a îmbărbăta, a ridica moralul (cuiva).
enigma [i'nigmo, e'n-] s. 1. enigmă; problemă, taină, mister. 2. persoană enigmatică /
misterioasă, sfinx.
cnigmatic(al) [.enig'mastik(3l)] adj. enigmatic, misterios, tainic.
enigmatically [-i] adv. în mod enigmatic, misterios, tainic.
enimic [i'nimic] adj. (chim.) enimic.
enisle [in'ail, en-] vb. tr. (poetic) 1. a preface într-o insulă. 2. a izola, a separa.
enjail [in^eil, en-] vb. tr. a întemniţa.
enjamb(e)ment [in'd3^mmont, en-] s. (metr.) îngambament, angambament.
enjoin [in'dzoin, en-] vb. tr. 1. (on, upon) a impune, a porunci, a ordona; a cere; a prescrie
(cuiva) (that ca); I ~ed that they should be silent am cerut ca ei să tacă. 2. (mai ales
jur.) (from) a interzice, a opri, a nu da voie (să, de a); to ~smb. from singing a interzice
cuiva să cânte.
enjoy [in'd3oi, en-] vb. A. tr. 1. a savura; a se bucura de, a gusta; a-i plăcea; how did
you ~ the poem? cum ţi-a plăcut poezia? 2. a se bucura / a se folosi de, a avea; he ~s
325
poor health nu se bucură de o sănătate bună, are o sănătate şubredă. B. refl. a se distra,
a se veseli, a petrece; how did you ~ yourself? cum ai petrecut? cum te-ai distrat?
enjoyable [-abl] adj. plăcut, care te umple de bucurie.
enjoyableness [-ablnis] s. savurare; plăcere.
enjoyably [-abli] adv. plăcut; cu plăcere.
enjoyment [-mant] ş. 1. mulţumire, satisfacţie; încântare, plăcere, desfătare, bucurie.
2. stăpânire, posedare (a unui lucru care oferă plăcere sau un avantaj).
enkindle [in'kindl, en-] vb. tr. 1. a aprinde; a pune pe .foc. 2. (fig.) a aprinde, a aţâţa,
a stârni, a trezi, a deştepta; a înflăcăra.
enlace [in'leis, en-] vb. tr. 1. a încolăci, a încinge, a înconjura; a îmbrăţişa, a strânge.
2. (fig.) a întreţese, a împleti.
enlarge [in'la:d3, en-] vb. A. tr. 1. a mări, a lărgi, a spori, a extinde. 2. (amer. înv.) a
(e)libera, a scăpa (din închisoare, din robie). B. in/r. 1. a se mări, a se lărgi, a se extinde.
2. a se întinde (la vorbă, în scris), a vorbi şau a scrie pe larg, a fi prolix.
enlarged [-d] s. 1. (despre şedinţe etc.) lărgit. 2. (despre ediţii) adăugit. 3. damic, a îngraşă, a fertiliza, a îmbunătăţi. 3. (jîg.) a împodobi, a înfrumuseţa; a îmbunătăţi.
mărinimos. 4. liber, slobod.
enlargement [-mant] s. 1. lărgire, mărire, augmentare; extensi(un)e, creştere,
amplificare. 2. (jig.) dezvoltare. 3. (med.) anevrism. 4. (fot.) mărire. 5. (e)liberare (dm
închisoare, de sub pază). 6. punere / lăsare în libertate (a unui animal vânat etc.).
enlarger [-ar] s. (fot.) amplificator; aparat de mărit.
enlevement [en'li:vmant, in'-, şi pronunţia Jr.] s. (jr.) răpire (a unei femei, a unui copil). enrobement [-mant] s. veşminte, îmbrăcăminte, haine.
enlighten [in'laitn, en-] vb. tr. 1. a lumina, a lămuri; a arunca lumină asupra (cu gen.),
a educa, a cultiva, a instrui. 2. a pune la curent, a informa; a deschide ochii (cuiva). membru); a înrola, a înregimenta; to be ~ed in history a-şi avea locul / a intra în istorie.
3. (poetic) a lumina, a însenina.
enlightened [-d] adj. luminat, învăţat, cult, instruit; versat; lămurit, edificat; he is a înfăşură, a face sul. B. refl. a se înrola. C. intr. (amer.) a se înmatricula, a se înscrie
thoroughly ~ upon the subject cunoaşte subiectul perfect, c perfect edificat asupra acestei (ca elev, ca student).
probleme.
enlightener [-ar] ş. persoană care lămureşte o problemă etc.
enlightenment [-mant] s. 1. instrucţie, cultură. 2. cunoaştere raţională. 3. culturalizare, înregimentare, încorporare. 3. recrutare.
luminare. 4. Iluminism, filozofia luminilor. 5. the Enlightenment (işţ. etc.) Iluminismul,
epoca luminilor (în Anglia, 1700-1760).
enlink [in'link, en-] vb. tr. (with, to) a lega (de).
enlist [in'Iist, en-] vb. A. tr. 1. (mil.) a înrola, a chema sub drapel. 2. a înrola, a înscrie,
a înregistra, a trece pe listă. 3. (fig.) a înrola, a înregimenta; a atrage, a antrena. B. intr.
1. (/nil.) a fi recrutat, a se duce la armată, a se înrola. 2. (fig.) a se înrola, a se înregimenta,
a se înscrie.
enlisted grade [in'listid greid] s. (amer. mii.) subofiţerii, corpul subofiţerilor.
enlisted men [~ man, ~ men] s. pi. (amer. mii.) subofiţerii şi trupa.
enlisted personnel [~ ipa:sa'nel] ş. v. e n l i s t e d m e n .
enlistee [.inlis'ti:, >en-] s. (amer. mii.) recrut, (depr) răcan, tânăr care s-a înrolat în armata.
enlisting [in'listirj, en-] s.v. e n l i s t m e n t .
enlistment [in'listmant, en-] s. (mii.) 1. înrolare, angajare; înregimentare. 2. (amer.)
durata serviciului militar; serviciul militar.
enliven [in'laivn, en-] vb. tr. 1. a însufleţi, a anima; a da viaţă (cu dat.) 2. a lumina,
a înveseli, a înviora, a însenina.
enlivener [-ar] s. 1. animator. 2. întăritor (leac).
enlivening [-irj] adj. înviorător; însufleţitor.
en masse [a:n 'mres] (jr.) 1. în masă / în bloc; cu toţii. 2. în întregime.
enmesh [in'me/, en-] vb. tr. 1. a prinde într-o plasă. 2. (fig.) a prinde în mreje / în laţ.
enmity l'enmiti] s. duşmănie, vrajbă, ostilitate; ură; animozitate; rca-voinţă, opoziţie;
at ~ with în raporturi de duşmănie cu, învrăjbit cu, pe picior de război cu; certat cu.
enmoss [in'niDs] vb. tr. (poetic) a acoperi cu muşchi.
ennead ['enised] s. encadă, grup de nouă.
ennoble [i'noubl, e'n-] vb. tr. 1. a înnobila, a ridica, a înfrumuseţa, a înălţa. 2. a înnobila;
a conferi un titlu de nobleţe (cuiva).
ennoblement [-mant] s. 1. înnobilare, înfrumuseţare, înălţare, ridicare. 2. înnobilare,
conferire a unui titlu de nobleţe.
ennobling [-in] I. adj. înnobilator, care înnobilează. II. s. v. e n n o b l e m e n t .
ennui [a;'nwi:,a:'n-,o:'n-] (fr.)l.s. urât, plictis, plictiseală. II. vb. tr. a plictisi, a face
să se plictisească.
ennuye [iâ:nwi:'ei etc.] adj. (fr.) plictisit.
enormity [i'no:miti] s. 1. enormitate, aspect enorm / uriaş. 2. ticăloşie, mârşăvie;
monstruozitate; crimă monstruoasă.
enormous [i'no:mas] adj. 1. enorm,colosal, uriaş, gigantic, imens. 2. atroce, monstruos,
fioros, crunt; îngrozitor, groaznic.
enormously [-li] adv. enorm, colosal; grozav (de).
enormousness [-nis] s. enormitate.
enough [i'nAf, a'n-j I. adj. destul, de ajuns, îndestulător, suficient; ~ money, money
~ destui bani. II. adv. 1. destul, de ajuns, îndeajuns, suficient; ~ and to spare de ajuns
şi să mai şi rămână; ~ to make a person swear îndeajuns ca să-ţi ici câmpii; l-ar scoate
din răbdări şi pe un sfânt. 2. destul / suficient / (în)dcajuns de, foarte; be kind ~ to do jîg.). 2. (poetic) a înconjura.
that! fii bun şi fă asta!; it is true ~ c foarte adevărat; a matter serious ~ o chestiune
destul de serioasă; sure ~! desigur! fireşte! te cred! într-adevăr!; well ~ destul de bine;
(prow) let well ~ alone mai rău te rupi când vrei să te dregi. III. s. cantitate îndestulătoare;
I have had more than ~ of it! m-am săturat până peste cap! mi s-a acrit! they had ~ silence ~d a urmat un moment de tăcere.
of quarrelling s-au certat destul, Ic ajunge atâta cearta; (prov.) ~ is as good as a feast
bogat e cel care se mulţumeşte cu ce are.
enounce [i(:)'nauns] vb. tr. 1. a enunţa, a expune; a explica desluşit. 2. a enunţa,
a proclama, a exprima, a pronunţa, a rosti.
enouncement [-mant] s. enunţ(arc), expunere.
ensure
enow [i'nau] adj., adv. (înv. poetic) v. e n o u g h .
enplane [in'plein, en-] vb. tr. v. e m p l a n e .
enquire [in'kwaia1", irj-, en-] vb. v. i n q u i r e .
enquiry [in'kwaiari] s.v. i n q u i r y .
enrage [in'reid3, en-] vb. tr. a înfuria, a mânia, a exaspera, a scoate din sărite.
enragement [-mant] ş. furie, mânie.
enrank [in'rsrjk, en-] vb. tr. a ordona, a aşeza în rând.
enrapt [in'rspt, en-] adj. încântat, extaziat.
enrapture [in'reeptjV] vb. tr. a încânta, a extazia, a răpi.
enraptured [in'raspt/ad] adj. încântat, extaziat.
enravish [in'reevi/, en-] vb. tr. v. e n r a p t u r e .
enregiment [in'red3iment, en-, -i-'-] vb. tr. (mii.) & înregimenta (şi fig.).
enregister [in'red3istar, en-] vb. tr. a înregistra, a trece pe listă, a însemna.
enrich [in'rit/, en-] vb. tr. 1. a îmbogăţi, a face bogat, a căpătui, a chivernisi. 2. (agr.)
enriching [-in] s. 1. îmbogăţire (şifig.). 2. (agr.) fertilizare, îmbunătăţire (a solului).
enrichment [-mant] s.v. e n r i c h i n g (1).
enring [en'rin] vb. tr. (poetic) 1. a înconjura, a împrejmui. 2. a pune un inel în / pe.
3. a împodobi / a găti cu inele.
enrobe [in'roub, en-] vb. A. tr. a înveşmânta, a îmbrăca. B. refl. a se înveşmânta.
enrol(I) [in'roul, en-] vb. A. tr. 1. a trece pe listă, a înregistra; a adopta, a admite (ca
2. (mil.) a recruta, a înrola, a încorpora. 3. a recruta (muncitori etc.). 4. a împacheta,
enrollment [-mant] s. 1. înregistrare, trecere pe listă; admitere; adoptare; the ~of
new members primirea / admiterea de noi membri (în sindicat etc.). 2. (fig.) înrolare,
enroot [in'ru:t, en-] vb. tr. (mai aleş la part. trec.) 1. a înrădăcina, a sădi, a planta.
2. (jig.) a înrădăcina, a sădi adânc.
en route [u:n'ru:t, o:n'r-] adv. (jr.) (to, for) pe drum, în drum (spre, către).
ensample [en'sa:mpl, amer. -rsa?mpl] s. (înv.) exemplu.
ensanguine [in'sangwin, en-] vb. tr. a însângera.
ensanguined [-d] adj. însângerat.
ensconce [in'skons, en-] vb, A. tr. 1. a ascunde, a tăinui, a dosi, a piti. 2. a aşeza, a instala
(comod). B. rej7.1. a se piti, a se ascunde. 2. a lua loc, a se instala (într-un loc ascuns,
ferit).
ensete [en'si:ti:] s. banană din Abisinia.
ensemble [a:n'sa:mbl, D(:)n'so(:)mbl şi pronunţia franceza] I. adv. toţi odată, dimpreună,
deodată, laolaltă. II. s. 1. ansamblu, întreg. 2. efect, efect general, impresie generală.
3. (muz.) tutti (pasaj executat de întreaga orchestră şi solist, cor etc.); ansamblu.
enshrine [in'/rain, en-] vb. tr. 1. (biş.) (despre moaşte) a pune în raclă. 2. (fig.) a păstra
cu sfinţenie (o amintire etc.).
enshrinement [-mant] s. (bis.) punere în raclă.
enshroud [in'/raud, en-] vb. tr. 1. a înveli în giulgiu / în linţoliu. 2. a înveli. 3. (fig.)
a învălui, a ascunde, a tăinui, a adăposti.
ensiform ['cnsifam] adj. (bot.) ensiform, lanceolat.
ensign ['ensain] s. 1. semn; emblemă; insignă, cocardă. 2. drapel, stindard, steag. 3. (ist.,
mil.) port-drapel, stegar; sublocotenent. 4. (amer. mar.) sublocotenent. 5. (mar.) pavilion
de pupă, pavilion naţional; blue ~ pavilionul navelor închiriate de stat; red ~ pavilionul
de comerţ englez; white ~ pavilionul de război englez.
ensign bearer ['ensain ibEarar] s.l.v. e n s i g n (3). 2. (si.) beţiv.
ensign ship [~ /ip] s. (mar.) vas-amiral.
ensign staff [~ sta:f] s. 1. (mar.) baston de pavilion. 2. baston de comandant.
ensilage ['cnsilid3] (agr.) I. s. 1. ansilaj, însilozare. 2. nutreţ pus în siloz, nutreţ verde.
II. vb. tr. a însiloza (nutreţ).
ensile [in'sail, en-] vb. tr. (agr.) a însiloza (nutreţ).
enslave [in'slciv, en-] vb. tr. a înrobi, a înfeuda.
enslavement [-mant] s. înrobire, înfeudare.
enslaver [-ar] ş. 1. (fig.) înrobitor, subjugator, tiran. 2. (fig.) femeie fermecătoare;
vrăjitoare.
ensnare [in'snea1", en-] vb. tr. 1. a prinde în capcană (şifig.). 2. (fig.) a ademeni, a atrage
în mreje, a seduce, a prinde în laţ. 3. a încurca.
ensnarement [-mant] ş. ademenire.
ensnarled [in'sna:ld, en-] adj. amestecat (într-un complot etc.).
ensorcel(I) [en'sa:spl, in-] vb. tr. (înv.) a vrăji, a fermeca.
ensoul [in'soul] vb. tr. 1. a da suflet / viaţă. 2. a păstra în suflet.
ensphere [in'sfiar, en-] vb. tr. 1. a da o formă rotundă / sferică (cu dat.); a rotunji (şi
enstamp [in'stsemp, en-] vb. tr. (on, upon) a marca (cu), a pune (un şemn etc.) (pc).
ensuant [in'sju(:)ant, en-, -'su:] adj. ~on decurgând din.
ensue [in'sju:, en-, -rsu:] v. intr. a rezulta, a decurge; a urma (cu dat.); a moment of
ensuing [-in, Jsju(:)irj] adj. 1. (uneori next ~) următor, care urmează; viitor. 2. care
decurge / rezultă / reiese.
ensure [in'juar, en-, -'Jbar] vb. A. tr. 1. a asigura, a garanta; to ~ the independence
* a asigura / a garanta independenţa; to ~ peace a asigura pacea. 2. a asigura (la o societate
de asigurări). B. refl. (against) a se asigura (împotriva cu gen.), a se feri (de), a lua măsuri
enswathe
(contra cu gen.); to ~ oneself against cold a lua măsuri împotriva frigului, a se feri de
frig.
enswathe [in'swei<5, en-] vb. tr. 1. a înfăşa (un copil). 2. (poetic) a ascunde, a învălui.
enswathement [-mont] s. 1. înlaşare. 2. (poetic) ascundere, învăluire.
entablature [en'tsblatjo1", in-, -tju3r] s. (arhit.) antablamcnt.
entablement [in'teiblmont, en-] s. (arhit.) 1. platforma de deasupra soclului /
postamentului care susţine o statuie. 2.v. e n t a b l a t u r e .
entail [in'teil, en-] I. vb. tr. 1. a testa, a lăsa moştenire (un bun) fără drept de înstrăinare,
a dona cu condiţia inalienabilităţii. 2. a atrage (după sine), a avea ca rezultat; a determina,
a cauza, a pricinui. 3. a necesita, a impune. 4. (upon) a atrage, a aduce, a impune (cu
dat.). II. s. (jur.) 1. testare ea moştenire inalienabilă, substituţie, avere substituită; heir
of ~ moştenitor prin substituţie. 2. (act pentru) stabilirea succesiunii.
entailment [-mant] s.v. e n t a i l (II, 1).
entame [in'teim, en-] vb. tr. (rar) a domestici, a îmblânzi.
entangle [in'tsrjgl, en-] vb. tr. 1. a încurca, a încâlci (pârul, aţa etc.). 2. a prinde în
plasă / în mreje (peşti). 3. (fig.) a prinde în mreje / în capcană, a momi, a ispiti, a ademeni.
4. (fig.) a încurca, a băga în bucluc!
entanglement [-mont] s. 1. încurcătură, încâlceală. situaţie încurcată / complicată /
dificilă. 2. (mil.) reţea de sârmă ghimpată. 3. legătură (de dragoste).
entelechy [in'teliki, en-| s. (filoz.) entelechie.
entente [a:n'ta:nt, o(:)n'to(:)nt şi pronunţia fr.] s. (jr. pol.) antantă, înţelegere (între
state).
Entente Cordiale [pronunţia fr.] s. (ist.) Antanta cordială (între Franţa si Anglia, în
1904).
enter ['entor] vb. A. tr. 1. a intra / a pătrunde în; a păşi în; to ~ the room a intra în
cameră; the idea had never ~ed his head gândul acesta / ideea aceasta nu-i trecuse
niciodată prin minte. 2. a intra / a pătrunde în, a se vârî / a se băga în; it ~ed the wall a
pătruns în zid. 3. a băga, a vârî, a introduce; to ~ a wedge a băga o pană/ un ic. 4. a intra
la / în, a fi admis la / în; to ~ a university a intra la universitate, a deveni student; to ~
a service a intra în serviciu; to ~ the army a intra în armată. 5. a înregistra, a trece (pe
listă); a înscrie, a intenta; a se înscrie la, a participa la; to ~ one's name a se înscrie;
to ~ a competition a se înscrie la un concurs; to ~ an event a înregistra un fapt; to ~ a
book at the Stationers' Hall a înregistra o carte la bursa librarilor (dm Umdra); a-şi
formula drepturile de autor pentru o carte; to ~ a protest a înainta un protest; to ~ an
action against smb. a intenta cuiva proces; to ~ smth. into, the minutes a trece ceva
în procesul-verbal. 6. a dresa (un cal, un câine etc.). 7. a iniţia, a introduce (într-un domeniu
nou, secret etc.). 8. a încheia (o convenţie). 9. a intra în posesiunea (cu gen.). 10. to ~
up (ec.) a înregistra, a înscrie. B. refl. 1. a intra în slujbă. 2. a se înscrie. C. inţr. 1. a intra.
2. (teatru) ~ intră (pe scenă); ~ Hamlet intră Hamlet. 3. to ~ into a) a intra, a păşi în;
a încheia; a întreprinde; to ~ into a contract a încheia un contract; to ~ into conversation
a intra în conversaţie / în vorbă; to ~ into partnership a se asocia; to ~ into details
a intra în amănunte; b) a intra în, a face parte din; water ~s into the composition of all
plants apa intră în compoziţia tuturor plantelor; c) a împărtăşi, a înţelege, a se asocia
la; I ~ into your feelings îţi împărtăşesc sentimentele; d) a-şi asuma, a lua asupra sa
to ~ into a new undertaking a-şi asuma noi obligaţii / răspunderi; to ~ upon a) (jur.)
a intra în posesia / stăpânirea (cu gen.), a lua, a pune mâna pe; b) a împlini; a inaugura;
she has just ~ed upon her fiftieth year tocmai a împlinit patruzeci şi nouă de ani, merge
pe al cineizecilea an; c) a începe, a porni, a se apuca de; to ~ for a se înscrie (la un concurs
etc.).
enterable ['entorobl] adj. în care se intră, în care se poate intra; accesibil.
enteric [en'terik] I. adj. (anat.) intestinal, enteric. II. s. (med.) febră tifoidă.
enteric fever [~ -fi:v3r] s. v. e n t e r i c (II).
enteritis [lento'raitis] s. (med.) enterită.
enterocolitis [-entoroukou'laitis] s. (med.) enterocolită.
enterostomy [lento'rostami] s. (med.) enterostomic.
enterprise ['entopraiz] I. s. 1. întreprindere (mai ales îndrăzneaţă); proiect, plan. 2. spirit
întreprinzător, iniţiativă, energie, curaj, îndrăzneală. 3. întreprindere (fabrică etc.). 4. (ec.)
întreprindere, antrepriză; speculaţie. II. vb. tr. (înv.) a întreprinde.
enterpriser f-3r] s. 1. întreprinzător. 2. (eoni.) speculant. 3. (înv.) aventurier.
enterprising [-in] adf întreprinzător, plin de iniţiativă, îndrăzneţ, cutezător.
enterprisingly [-inii] adv. cu hotărâre.
entersole ['entosoul] s.v. e n t r e s o l .
entertain [-ento'tein] vb. A. tr. 1. a trata, a primi, a ospăta (musafiri), a omeni.
2. a întreţine, a conversa / a sta de vorbă cu; a distra, a amuza; a face să petreacă; were
you very much ~ed? ai petrecut bine? 3. (fig.) a nutri; to ~ hopes a nutri speranţe; to
~ a feeling against smb. a nutri un resentiment împotriva cuiva, a prinde sau a păstra
cuiva pică. 4. (înv.) a întreţine, a menţine (corespondenţă). 5. a primi bine / favorabil,
a saluta; to ~ a proposal a primi bine o propunere. B.rejl. (with) a se ocupa; a se distra
(cu). C. inţr. a primi vizite / oaspeţi; we don't ~ nu ţinem casă deschisă, nu facem primiri
/recepţii.
entertainer [-or] s. 1. gazdă, amfitrion. 2. povestitor (de snoave etc.); hâtru; bun de
glume; persoană distractivă.
entertaining [-in] adj. distractiv, amuzant, plăcut, simpatic; antrenant.
entertainingly [-inii] adv. în mod distractiv, amuzant, plăcut; interesant.
entertainment [-mont] s. 1. primire (de musafiri), găzduire; ospitalitate; house of ~
for travellers hotel; restaurant; han; cârciumă, birt. 2. distracţie, amuzament. 3. seară,
serată; reprezentaţie; dramatic / theatrical ~ reprezentaţie teatrală, spectacol teatral.
4- luare în consideraţie. 5. nutrire (a unui gând etc.).
entertainment unit l/cnto'tcinmant 'ju:nit] s..trupă de artişti.
enthalpy ['enOaslpi, in'Oselpi] s. (fiz.) entalpie.
326
enthral(l) [in'Grod, en-] vb. tr. 1. a înrobi, a subjuga, a supune (si fig.). 2. (fig.) a fermeca,
a vrăji, a cuceri, a captiva.
enthral(l)ing [-in,] adj. 1. înrobitor. 2. (jig.) captivant, fascinant.
enthral(l)ment [-mont] s. 1. înrobire, subjugare (si fig.). 2. (fig.) captivare.
enthrone [in'Broun, en-] vb. tr. a întrona, a înscăuna (şi fig.); (fig.) to be ~d in the
hearts a stăpâni inimile, a fi în inimile oamenilor.
enthronement [-mont] s. întronare, înscăunare, urcare pe tron.
enthronization [iniOrounai'zeiJon, en-J Î.V. e n t h r o n e m e n t .
enthuse [in'Ojmz, en-] (fam.) vb. A. tr. a entuziasma, a înflăcăra. B. intr. (over, about)
a se entuziasma, a se înflăcăra, a fi cuprins de entuziasm (pentru).
enthusiasm [in'Gju:ziosm, en-] s. entuziasm, înflăcărare, avânt; he is easily moved to
~ se entuziasmează (foarte) uşor.
enthusiast [lin'Ojurzicest, en-] s. 1. om entuziast, om înflăcărat / zelos / pasionat; inspirat.
2. (rar) fanatic.
enthusiastic(al) [in<Gju:zi'sestik(9i), en-, -i'a:s-] adj. 1. entuziast, plin de entuziasm /
de înflăcărare, înflăcărat; an ~ reception o primire entuziastă. 2. entuziasmat, cuprins
de entuziasm / înflăcărare, înflăcărat; he was ~ about the proposal a fost entuziasmat
de propunere.
enthusiastically [in^juizi'asstikoli] adv. cu entuziasm, entuziasmat, cu înflăcărare / de
avânt.
enthymeme ['enOimimi] s. (log.) entimemă.
entice [in'tais, en-] vb. tr. 1. a momi, a ademeni, a ispiti; a seduce, a răpi; a încânta,
a amăgi. 2. (to, into) a aţâţa, a instiga, a ispiti (la, să). 3. to ~away a ademeni, a amăgi;
a duce cu sine; to ~ from a ademeni / a distrage / a sustrage de la.
enticement [-mont] s. 1. ispitire,momire, ademenire. 2.(fig.) momeală,atracţie; farmec,
ispită, seducţie, nuri, lipici.
enticer [-ar] s. ispititor, ademenitor; seducător.
entire [in'taior, en-] I. adj. 1. întreg, tot, deplin, complet, total. 2. întreg, intact, nestricat;
nebetejit, compact; perfect. 3. curat, pur, nealterat, simplu, dintr-o bucată. 4. nejugănit,
necastrat. II. s. 1. (arte) deplinătate, întreg(ime). 2. un fel de bere de malţ. 3. animal
necastrat (mai ales armăsar).
entire horse [in'tais ho:s] s. armăsar.
entirely [in'taioli, en-] adv. 1. în întregime, complet, cu totul, cu desăvârşire, pe deplin.
2. (înv.) din inimă, cu toată inima. 3. (înv.) serios, cu seriozitate. >
entireness [in'taianis, en-] s. v. e n t i r e t y (1, 2).
entirety [in'taioti,en-] s. 1.întreg, totalitate, întregime, ansamblu; in its ~înîntregime,
în totalitatea sa, ca un întreg. 2. total. 3. (jur.) proprietate de pământuri în indiviziune;
possession by entireties posesiune în indiviziune.
entitle [in'taitl, en-] vb. A. tr. 1. a intitula, a numi, a denumi; a da un nume (cu dat.),
a da un titlu (cu dat.). 2. to ~ to a da dreptul la / să, a îndreptăţi la / să, a îndritui să.
B. rejif. a-şi spune, a-şi zice, a-şi asuma calitatea de.
entitled [-d] adj. ~ to care arc dreptul de a, îndreptăţit / îndrituit să; to be ~ to smth.
a avea dreptul la ceva; to be ~to do smth. a avea dreptul de a face ceva.
entity ['entiti] s. (filoz.) entitate, esenţă; fiinţă, fire, existenţă, ceva care există în realitate.
entoblast [rcntoublu:st] s. (biol.) entoblast.
entomb [in'tu:m, en-] vb. tr. 1. a înmormânta, a îngropa, a înhuma, a băga în mormânt.
2. (fig.) a îngropa, a ascunde.
entombment [-mont] s. înmormântare, îngropare, înhumare.
entomologic(al) [rcnt3mo'bd3ikpl, -toumou'l-] adj. entomologie.
entomologist [.ento'molod3ist, -tou'm-] s. entomolog.
entomologize [icnts'mol^aiz] vb. intr. 1. a studia/ a se ocupa cu entomologia. 2. a face
colecţii de insecte.
entomology [.ento'molod3i] s. entomologie, studiul insectelor.
entomophagous [lenta'mofogos] adj. (zool.) entomofag.
entophyte ['entoufait] s. (bot.) endofită.
entoplasm ['entoplsezm] s. v. e n d o p 1 a s m.
entr'acte ['ontraskt, -'- şi pronunţia jr.] s. (fr.) 1. (teatru) antract, pauză. 2. (fig.) interludiu,
intermezzo.
entrails fcntreilz] s. pl. 1. intestine, măruntaie, maţe; părţile dinăuntru ale corpului.
2. (fig.) măruntaie, adânc(ime), interior; in the ~ of the earth în măruntaiele pământului.
entrain [in'trein, en-] vb. A. tr. a se urca în tren, a îmbarca (trupe etc.). B. intr. a se
urca în tren, a se îmbarca. '.
entrainment [-mont] s. îmbarcare (în tren, mai ales de trupe).
entrammel [in'tramd, en-] vb. tr. (fig.) a prinde în laţ / în capcană.
entrance1 ['entr^ns] s. 1. intrare, acces; pătrundere, admitere; ivire, apariţie; free ~
intrare gratuită / iară plată; no ~ intrarea interzisă; to make one's ~ a-şi face apariţia /
intrarea, a intra, a apărea; ~ into office intrare în serviciu; inaugurarea activităţii unui
înalt funcţionar. 2. intrare, uşă; back~ intrare din dos / de serviciu; to force an ~ a intra
cu de-a sila, a forţa uşa. 3. (teatru) intrare (a unui actor pe scenă sau când este angajat
la un teatru); apariţie, debut. 4. (mar.) proră. 5. (geogr.) vărsare, gura (de râu). 6. (jur.)
intrare în posesie, luare în stăpânire. 7. început, iniţiere, debut. 8. (electr.) racord; intrarea
liniei de abonat.
entrance2 [in'tro:ns, -trains] vb. tr. 1. a aduce în stare de transă. 2. (jig.) a vrăji, a fermeca,
a desfăta, a încânta, a extazia; a uimi, a minuna.
entrance channel ['cntrans -t/asnoi] s. (mar.) canal de acces.
entrance examination [~ ig.zasmi'neijbn] s. examen de intrare.
entrance fee [~ fi:] s. 1. intrare, taxă de intrare. 2. taxă de admitere.
entrance hall [~ ho:l] s. vestibul, hol.
entrancement [in'tramsmont, en-] s. încântare, extaz.
entrance visa [~ .vi:za] s. viză de intrare.
327
entrancing [in'trc:nsin] adj. fermecător, minunat, pasionant; adormitor.
entrant ['entrant] s. 1. persoană care intră undeva; oaspete, musafir; vizitator; nou-vcnit;
novice, debutant, începător; cadru nou numit. 2. participant; rival, concurent.
entrap [in'trsep, en-] vb. tr. 1. a prinde (în capcană, în cursă). 2. (fig.) a amăgi, a trage
pe sfoară, a prinde în capcană / cursă.
entreat [in'tri:t, en-] vb. tr. a ruga (fierbinte), a implora, a stărui (călduros) pe lângă.
entreaty [-i] s. rugăminte stăruitoare, implorare.
entree ['o(:)ntrei, 'a:nt- şi pronunţia jr.] s. (fr.) 1. drept de intrare, acces. 2. antreuri,
aperitiv; gustări. 3.fel de mâncare principal.
entremets l'ontrameiz şi pronunţia fr.] s. pi. (fr.) legume şi dulciuri (servite de obicei
după friptură).
entrench [in'trent/, en-] vb. A. tr. 1. (mii.) a întări / a fortifica / a înconjura cu tranşee.
2. (fig.) a întări, a apăra, a adăposti. B. refl. 1. (mil.) a-şi săpa o tranşee; a se vârî într-o
tranşee. 2. (jig.) a se închide în sine. C. intr. 1. (mii.) a se fortifica, a fi în tranşee. 2. to ~
upon (rar) a încălca; ă ataca; a păcătui faţă de; to ~ upon truth a păcătui împotriva
adevărului.
entrenchment [-mant] s. 1. (mil.) tranşee, întăritură, zid de apărare, fortificaţie. 2. (jig.)
apărare, zid. 3. (upon) încălcare (cu gen.).
entrepot ['o:ntrapou şi pronunţia franceză] s. (fr.) magazie, antrepozit, depozit.
entrepreneur ['o:ntrapra'n3:r şi pronunţia franceză] s. (muz., teatru) impresar.
entresol ['o(:)ntrasol şi pronunţia franceză] s. (fr. arliit.) mezanin.
entropy ['cntrapi(:)] s. (ftz.) entropie.
entruck [in'trAk, en-] (amer.) vb. A. tr. a încărca / a urca într-un camion. B. intr. a se
urca într-un camion.
entrust [intrASt, en-] vb. tr. a încredinţa (cuiva), a da / a lăsa pe mâna / în scama (cuiva);
they ~ed the child to our care, they ~ed us with the care of the child ne-au dat copilul
în grijă / în scamă.
entry ['entri] s. 1. intrare, acces; păşire; pătrundere, apariţie, înfăţişare; to make one's
~-a-şi face intrarea. 2. intrare, uşă, poartă, (punctde) trecere; drum, alee. 3. antreu, vestibul,
tindă. 4. înregistrare, înscriere, trecere pe listă; (ec.) book-keeping by double ~
contabilitate în partidă dublă; (ec.) book-keeping by single ~ contabilitate în partidă
simplă; book of entries registru de intrare; large ~ participare marc, afluenţă mare (la
concurs). 5. articol (de contabilitate, de dicţionar, de catalog); to make an ~ a face o
înregistrare. 6. gură, vărsare (a unui râu etc.). 7. (teatru) intrare, apariţie (pe scenă).
8. (amer.) început (de lună etc.). 9. (jur.) intrare / luare în posesiune. 10. (mar.) declaraţie
de vamă cu privire la încărcătura vasului; duty of ~ taxă vamală de import. 11. (sport)
listă, tablou nominal (de nume, de participanţi). 12. (mine) galerie de transport. 13. (mine)
lucrare minieră pregătitoare. 14. (metal), gură, intrare.
entry-conditions [~kon'di/5nz] s. pl. condiţii de admitere.
entry port [~ po:t] s. (mar.) scară, cupeu.
entry visa [~ <vi:za] s. viză de intrare.
entwine [in'twain, en-] vb. A. tr. 1. a împleti, a înfăşură; a încolăci. 2. a îmbina.
3. a îmbrăţişa. B. intr. a se împleti, a se înfăşură, a se îmbina; a se încolăci.
entwist [in'twist. en-] vb. tr. 1. a suci, a răsuci. 2. a încolăci, a împleti.
enucleate [i'nju:klieit] vb. tr. 1. (med.) a extirpa (o tumoare etc.). 2. (fig.) a lămuri,
a tălmăci, a explica.
enucleation [i-nju:kli'ei/an] ş. (biol.) enucleare, extirpare.
enumerate [i'njmmarcit] vb. tr. a enumera, a înşira; a număra.
enumeration [LnjiKma'rei/sn] s. 1. enumerare, înşirarc. 2. listă, tabel.
enunciate [i'nAtisieit, -n/ieit] vb. tr. 1. a enunţa, a formula, a spune; a anunţa, a vesti,
a proclama. 2. a pronunţa, a articula; a rosti bine / frumos.
enunciation [iinAnsi'ci/an] s. 1. enunţare, formulare; anunţare, vestire, proclamare.
2. dicţiune, pronunţare, articulare; rostire clară, corectă / frumoasă.
enunciator [i'nAnsieitar, -n/ieit-] s. vestitor.
enure [i'njua1"] v. tr. v. i n u r e (A).
enuresis [enju'ri:sis] ş. (med.) enurezis.
envelop [in'vebp, en-] vb. tr. 1. a înfăşură; a pune, a aşeza; a închide, a înveli; a cuprinde,
a învălui; a împreuna: ~ed in flames cuprins de flăcări. 2. (mii.) a învălui, a încercui, a
împresura.
envelope ['enviloup, 'on-, -val-] I. s. 1. plic; învelitoarc; înveliş; copertă, scoarţă. 2. (bot.)
păhăruş. înveliş extern, perigon. 3. (mat.) închidere, înfăşurătoare. II. vb. tr. a pune în
plic.
envelopment [in'velapmant, en-] s. 1. învelirc, înfăşurare; învăluire. 2. înveliş.
envenom [ul'venam, en-] vb. tr. 1. a otrăvi (mâncăruri etc.). 2. (fig.) a învenina, a înrăi,
a otrăvi.
envenomed [-d] adv. 1. otrăvit. 2. (jig.) înveninat, otrăvit; ~ tongue limbă înveninată
/ veninoasă / de viperă.
enviable ['enviabl] adj. (demn) de invidiat.
envious ['envias] adj. invidios, pizmaş.
enviousness |-nis] s. invidie, pizmă.
environ [in'vaiaran, en-] vb. tr. a înconjura, a împresura, a învălui, a împrejmui, a încinge.
environment [in'vaiaranmant] s. 1. înconjurare, împrejmuire. 2. mediu, preajmă,
ambianţă; circumstanţe, împrejurări; (jig.) climat, atmosferă. 3. împrejurimi, regiune,
meleaguri.
environmental [in-vairan'mental] adj. înconjurător, ambiant; împrejmuitor.
environmentalist [iiirvai^ran'mentelist] s. specialist în probleme de mediu.
environmentally [in-vaiaran'mentali] adv. în jur / în împrejurimi.
environment protection (in'vaiaranmant praptek/sn] s. protecţia mediului ambiant.
environs ['envirpnz, in'vaiarpnz, en'vaiaranz] s.pl. 1. împrejurimi, vecinătate. 2. mediu,
ambianţă, preajmă.
epicycle
envisage [in'vizid3, en-] vb. tr. 1. a înfrunta, a privi (drept) în faţă (o primejdie etc.).
2. a examina, a cerceta, a studia (o problemă); a contempla, a plănui, a se gândi la, a fi
cu gândul la. 3. a prevedea; a preconiza, a întrezări.
envisagement [-mant] s. 1. înfruntare (a unei primejdii). 2. examinare (a unei probleme).
envoy ['envoi] s. 1. sol, reprezentant, trimis, mesager; ministru plenipotenţiar. 2. agent.
3. (înv.) strofă finală; dedicaţie.
envoy extraordinary [~ iks'tro:dnri] s. trimis plenipotenţiar.
envy ['cnvi] I. s. 1. (of) invidie, pizmă (faţă de). 2. obiect al invidiei. 3. (înv.) duşmănie,
ură; răutate; rivalitate. II. vb. tr. a invidia, a pizmui, a avea necaz / pică pe.
enwind [in'waind, en-] past, şi part. trec. enwound [in'waund] (poetic) vb. A. tr.
a încolăci. B. mtr. a se încolăci.
enwornb [in'wu:rn, en-] vb. tr. a ascunde, a tăinui.
enwrap [in'rasp. en-] vb. tr. 1. a înfăşură, a înveli, a împacheta. 2. (Jig.) a ascunde,
a tăinui.
enwreathe [in'rko", en-] vb. tr. a încorona, a încununa (cu flori).
Enzed ['en'zed] s. (austr.fam.) Noua Zcelandă.
Enzedder [-?r] s. (austr.fam.) neozeelandez.
enzootic [penzou'otik] (vet.) I. adj. enzootic. II. s. enzootic.
enzymatic [tenzai'maetik] adj. enzimatic.
enzyme ['enzaim, amer. en-] s. (bioch.) cnzimă, ferment.
enzymology [.cnzai'moIad3i] s. (bioch.) enzimologie.
eoan [i(:)'ouan] adj. (poetic) de răsărit; al zorilor.
Eocene ['i(;)ousi:n, 'ias-] s. (geol.) eocen.
eolith ['i:aliG] s. eolit.
eolithic [ri:ou'li8ik] adj. (geol.) eolitic.
eon [i(:)an] v, a e o n .
eosine [7asi(:)n] s. (chim.) eozină.
eosinophil [ii:ou'sinafil] s. (biol.) cozinofil.
eozoic [ia'zouik] (geol.) I. adj. eozoic. II. s. eozoic, perioada eozoică.
epact ['i.psekt] s. (astron.) 1. epactă (varştă a lunii la 1 ianuarie). 2. diferenţa dintre
anul lunar şi anul solar.
epanodos [i'psnados] s. (ret.) epanodă.
eparch ['i:pu:k] s. 1. (ist.) eparh (conducător al unei provincii greceşti). 2. (bis.)
arhiepiscop (în Grecia).
eparchy ['cpu:ki] s. 1. (ist.) eparhat. 2. (bis.) eparhie, episcopie.
epaulet(te) ['cpoulet, -po:l-, -pal-] ş. epolet.
epee l'epci] s. (sport) spadă.
epeeist [-ist] ş. (sport) spadasin.
epeirogenic [ippaior3'd3enik] adj. (geol.) epirogenctic.
epeirogeny [-epaia'rcHrjini] s. (geol.) epirogeneză.
ependyma [e'pendima] s. (anat.) ependim.
epenthesis [c'pen0isis, -6as-] s. (lingv.) epenteză.
epenthetic [icpen'Getik] adj. (lingv.) epentetic, adăugat prin epenteză.
ephebe [i'fi:b, 'efi:b] s. efeb.
ephedrine [i'fcdrin, 'efidrim] s. (farm.) efedrina.
ephemera [i'femara, c'f-, -Ti:m-],pl. ephemerae [-ri:] s. 1. (entoin.) efemere. 2. pl.
de la c p h e m e r o n (entoin.) efemere. 3. lucru efemer / trecător / vremelnic / de scurtă
durată. 4. vremelnicie.
ephemeral [i'femaral] adj. 1. efemer, trecător, vremelnic, de scurtă durată. 2. (biol.)
efemer (plante, insecte).
ephemerality [i'fcma'rasliti, ef-, -tfi:n>] s. vremelnicie, caracter efemer/ trecător /
temporar.
ephemeridae [icfi'mcridi:] s. pl. (entom.) efemeride.
ephemerides [.efi'meridi:z] s. pl. 1. (astron.) efemeride, anuar, almanah. 2. v.
ephemeridae.
ephemeron [i'femaron, c'f-, -'fi:m-j s.v. e p h e m e r a (2).
ephemerous [iTcnuras] adj. v. e p h e m e r a l .
Ephesian [i'fi^ian, i'fi:zian] I. adj. din Efes. efesean. II. s. 1. efesean. 2. (sl.) chefliu.
epiblast ['epiblasst] s. (biol.) cpiblast.
epic ['epik] l.adj. 1. epic, narativ. 2. eroic. II. s. poem epic; epopee; national ~ epopee
naţională.
epical [-P1] adj. v. e p i c (I).
epicardium [icpi'ka:diam, -djani], pl. epicardia [-dia, -dja] s. (anat.) epicard.
epicarp ['epiko:p] s. (bot.) epicarp.
epicene ['episi:n] I. adj. 1. (gram.) cpjcen. 2. hermafrodit. 3. (jig.) nedefinit; efeminat;
molatic. II. s. hermafrodit.
epicentre ['episcntar] s.v. e p i c e n t r u m.
epicentrum [iCpi'scntram],p/. epicentra [-tra] s. (geol.) epicentru.
epich(e)irema [iepikai'ri:ma],p/. epich(e)iremata [-mato] s. (fdoz.) epicheremă.
epic poem J'epik rpouim, -em] s. poem epic.
epicranium [lepi'kreiniam, -njamj s. (anat.) epicraniu.
epicritic [icpi'kritik] adj. epicritic.
epicure l'epikjua1", -kjocr] s. 1. (fdoz.) epicurian, adept al lui Epicur. 2. (jig.) epicurian;
senzual, voluptuos; gurmand.
Epicurean [iepikju3'ri(:)an, -kpa'r-] adj. 1. (fdoz.) epicurian. 2. şi epicurean (fig.)
senzual, voluptuos; gastronom. 11,s.v, e p i c u r e .
Epicureanism [«epikjua'rianizam-, -kjoa'r-] s. (filoz.) epicurism, doctrina lui Epicur;
doctrina epicuricnilor.
Epicurism ['cpikjuarizpm, -kjosr-] s. v. E p i c u r e a n i s m.
epicycle ['cpisaikl] s. 1. (astron.) cpiciclu. 2. (mat.) cerc asociat, arc adiacent.
epicyclic gear
epicyclic gear [lepi'saiklik gioc, -'sik-J s. (telin.) transmisie planetară.
epicycloid ['epi'saikbid, iepi's-] s. (astron.) epicieloidă.
epidemic [.epi'demik] (med.) I. adj. epidemic. II. s. epidemic, molimă.
epidemical [-si] adj. v. e p i d e m i c (I).
epidemic disease [.epi'demik di'zkz] s. (med.) boală epidemică.
epidemiology ['epiidi:mi'olod3i| s. (med.) epidemiologic.
epidermal [.epi'doanal] adj. (anat.) epidermic.
epidermic [iepi'do:mik] adj. v. e p i d e r m a l .
epidermis [epi'do:mis] s. (anat.) epidermă.
epidiascope ['epi'daioskoup] s. (opt.) epidiascop.
epidiascopic [-epidaios'kopik] adj. (opt.) epidiascopic, de epidiascop.
epidote ['epidout] s. (mineral.) epidot.
epigastric [.cpigaestrik] adj. (anat.) epigastric.
epigastrium [.epi'gastriom] s. (anat.) epigastru.
epigene ['epid3i:n] adj. (bot., geol.) epigen.
epigenesis [iepi'd3enisis] s. (biol.) epigeneză.
epigenetic [iepid3i'netik[ adj. (geol.) epigenetic.
epigenous [i'pid3inos] adj. (bot.) epigenetic.
epigeous [.epi'd3ios[ adj. (bot.) epigeu, aerian.
epiglottic [lepi'glptik,'-- '--,'--.—] adj. (anat.) epiglotic.
epiglottis [icpi'glotis,'--'-,'—i—] s. (anat.) epiglotă.
epigone ['epigoun] s. (lit.) epigon; decadent.
epigonic [.epi'gonik] adj. de epigon(i).
epigram ['epigram] s. 1. epigramă. 2. vorbă sau maximă tăioasă: 3. (?«v.) epigraf.
epigrammatic [lepigro'martik] adj. epigramatic.
epigrammatically [-oii] aaV. epigramatic.
epigrammatist [icpi'grxmatist] s. epigram(at)ist.
epigrammatize hepi'graîmotaiz] vb. A. Ir. a satiriza printr-o epigramă. B. intr. a compune
/ a scrie epigrame.
epigraph ['epigra:f, -grad*] s. 1. epigraf. 2. citat; moto.
epigraphic [repi'graîfik] adj. epigrafic.
epigraphist [e'pigrofist, i'p-] s. epigrafist.
epigraphy [e'pigrofi, i'p-] s. epigrafie.
epilate ['epileit] vb. tr. a depila, a epila, a smulge (pârul de pe picioare, mâini etc.).
epilation [.epi'lei/an] s. depilare, smulgere (a părului).
epilepsy ['epilepsii s- (med.) epilepsie.
epileptic [.epi'Ieptik] adj., s. (med.) epileptic, bolnav de epilepsie.
epileptical [-31] adj. (med.) epileptic.
epilobe ['epiloub] s. (bot.) răscoage, pufuliţă, răchiţică (Epilobium sp.).
epilogist [e'pilod3ist] s. persoană care scrie sau rosteşte un epilog.
epilogize [e'pilod3aiz, i'p-, -loud3-] vb. A. intr. 1. a scrie sau a rosti un epilog. 2. a servi
ca epilog. B. tr. 1. a adăuga un epilog la. 2. (jig.) a sfârşi, a isprăvi, a termina.
epilogue ['epilog] s. epilog, încheiere; concluzie.
epimer ['epimor] s. (chim.) epimer.
epinephrine [icpi'nefri(:)n] s. 1. (bioch.) adrenalină. 2. (farm.) epinefrină.
Epiphany [i'pifoni, e'p-, -fani] s. (rel.) 1. Bobotează. 2. epiphany manifestare divină.
epiphenomenon [.epifi'nominan, amer. şi -non], pi. epiphenomena [-no] s. (med.)
simptom / fenomen secundar.
epiphysis [e'pifisis, -i'p-],pl. epiphyses [e'pifisiiz, i'p-] s. (anat.) epifiză.
epiphyte ['epifait] s. (bot.) 1. epifit. 2. parazit vegetal pe corpul unui animal.
epiploon [i'piplouon, e'p-] s. (anat.) epiploon.
epipolar axis [iepi'poulor 'aîksisj s. (top., fiz.) axă nucleală.
epirogeny [.epai'roctyni] s. v. e p e i r o g e n y.
episcopacy [i'piskoposi, e'p-] s. (bis.) 1. conducerea bisericii de către episcopi.
2. episcopat, corpul / totalitatea episcopilor.
episcopal [i'piskopal, e'p-j aay. (bis.) episcopal, de episcop.
episcopalian [iipisko'peilion, e.p-, -kou'p-] (bis.) I. adj. episcopal. II. s. adept sau membru
al bisericii episcopale (in special al bisericii episcopale engleze).
episcopally [i'piskopdi] aaV. episcopal, ca un episcop.
episcopate [i'piskopit, e'p-, -koup-] s. (bis.) 1. episcopat (în toate sensurile); episcopie,
eparhie. 2. episcopat, corpul / totalitatea episcopilor.
episcope ['episcoup] s. (fiz.) episcop.
episcopize [i'piskopaiz, e'p-, -koup-] vb. tr. a face (pe cineva) episcop.
episode ['episoud] s. 1. episod, întâmplare. 2. (muz.) interludiu. "
episodic(al) [''epi'sodik(al)] adj. 1. episodic. 2. întâmplător; ocazional.
epistasis [i'pistosis, e'p-] s. (med.) oprire (a unei secreţii); epistază.
epistemologist [i.pisti'molod3ist] s. (filoz.) epistcmolog.
epistemology [iipisti'moIod3i, e.p-] s. (filoz.) epistemologie.
epistle [i'pisl] s. 1, epistolă; epistolie. 2. (glumeţ) scrisoare, răvaş, epistolă.
epistler [s'\ s. v. e p i s t o 1 e r.
epistolary [i'pistolori, e'p-] adj. epistolar; în formă de scrisoare.
epistoler [i'pistolo1", e'p-] s. (bis.) persoană care citeşte epistolele apostolilor în timpul
slujbei.
epistolize [i'pistolaiz, e'p-] vb. intr. a scrie / a redacta epistole / scrisori.
epistyle ['epistail] s. (arhit.) epistil, arhitravă.
epitaph ['epita:f, -ta:f] s. epitaf.
epithalamium [.epiOo'leimiom] s. (grec.) epitalam, cântec / poem nupţial.
epithelia [,epi'6i:lio] pi. de la e p i t h e 1 i u m.
epithelial [.epi'Oirliol] adj. (anat., bot.) epitelial.
epithelioma [iepi6i;li'oumo],pl. şi epitheliomata [-moto] s. (med.) epiteliom.
328
epithelium [iepi'6i:liom], pl. epitheliums [-liomz] sau epithelia [-lio] s. 1. (anat.)
epiteliu. 2. (bot.) epiderma celulelor tinere.
epithermal [.epi'0o:mal] adj. (fiz.) epitennic.
epithet ['epiSet, -9it] s. epitet, atribut, calificativ, poreclă; strong ~s cuvinte sau expresii
tari (damned etc.).
epithet adjective [~ 'a?d3iktiv] s. (gram.) adjectiv calificativ.
epithetic(al) [.epi'6etik(al)J adj. 1. de epitet. 2. bogat în epitete.
epitome [i'pitomi, e'p-] s. 1. sumar, extras, conspect (al unei cărţi); rezumat, compendiu;
in ~ a) în formă de extras / de conspect; b) în formă prescurtată. 2. (fig.) reprezentare
în mic, miniatură.
epitomize [i'pitomaiz, e'p-] vb. tr. a prescurta, a rezuma, a conspecta; a condensa;
a extrage esenţialul din.
epizoa [.epi'zouo] pl. de la e p i z o o n.
epizoic [icpi'zouik] adj. (zool.) epizoic.
epizoon [>epi'zouon],pl. epizoa [-o] s. (biol.) epizoar.
epizootie [icpizou'otik] (v«t.) I. adj. epizootie. II. s. epizootie.
epoch ['i:pok, mai rar 'ep-j s. 1. epocă (în istorie, în ştiinţă etc.); to make an ~ a face
epocă. 2. eră; perioadă, ev.'
epochal ['epokal, i:'pok-[ adj. epocal.
epochism ['epokizam] s. (rar) împărţire în epoci.
epoch-making ['i:pokimeikirj[ adj. epocal, care face epocă; de importanţă covârşitoare;
(CU răsunet) mondial, istoric; ~ victory victorie epocală.
epoch-marking [~ima:kirj] adj. v. e p o c h - m a k i n g .
epode ['epoud] s. 1. (lit.) epodă. 2. (muz) refren.
eponym ['eponim] s. (lingv.) eponim.
eponymy [e'ponimi] s. (onomastica) eponimie.
epopee ['epo.pi:] s. (Ut.) epopee; poem epic.
epos ['epos] s. (lit.) 1. poezie epică nescrisă. 2. poem epic; epopee.
eprouvette [lepru'vet] s. 1. eprubetă. 2. (metal.) lingură folosită la analiza cantitativă
a aliajelor.
epsilon [ep'sailon, mai rar 'epsilon] s. epsilon (litera grecească).
Epsom ['epsom] s. cursele de cai de la Epsom (în Anglia).
epsomite ['epsomait] s. (mineral.) epsomit.
Epsom salts ['epsom so:lts] s. pl. (chim.) sulfat de magneziu cristalizat, sare amară.
epurate ['epjuoreit] vb. tr. a epura.
equability [ickwo'biliti, i:k-] s. 1. simetric, proporţie; regularitate, uniformitate; echilibru.
2. (fig.) linişte, calm, cumpănă, echilibru, măsură.
equable ['ckwobl, 'i:k-J adj. 1. simetric, proporţionat; regulat; uniform; echilibrat. 2. (fig.)
calm, liniştit, cumpănit, netulburat, echilibrat.
. equal ['i:kwsl] I. adj. 1. egal; asemenea, acelaşi; de aceeaşi mărime, calitate sau valoare;
~ pay for ~ work salariu egal pentru muncă egală; the principle of ~ rights principiul
egalităţii în drepturi; ~ suffrage vot egal; on an ~ footing pe picior de egalitate; on ~
terms pe picior de egalitate, în condiţii de egalitate; ~ in / of size de aceeaşi mărime,
de mărime egală; six plus one is ~ to seven şase plus unu este egal cu şapte; she speaks
English and Romanian with ~ ease vorbeşte engleza şi româna cu aceeaşi uşurinţă /
deopotrivă de bine. 2. (despre fire, fel de a fi) calm, liniştit, cumpănit, cu sânge rece;
~ mind echilibru sufletesc, calm, sânge-rece. 3. echilibrat; uniform. 4. (inv.) nepărtinitor,
drept. 5. (înv.) echivalent, de (o) egală valoare. 6. (înv-, despre numere) pereche, cu soţ.
7. (rar) neted, întins, şes. 8. ~ to apt de, capabil de; adecvat pentru, potrivit să (sau cu
dat.); he is not ~ to the task nu e la înălţimea sarcinii, nu poate face faţă sarcinii; ~ to
the occasion a) la înălţimea situaţiei; b) (înv.) la acelaşi nivel cu, corespunzător (cu dat.).
II. s. egal, persoană egală în rang I în poziţie etc.; without (an) ~ fără egal / fără pereche;
he has no ~ nu are egal. III. vb. tr. a egala, a fi egal cu. IV. adv. (înv.) v. e q u a l l y .
equal angle ['i:kwol 'îengl] s. (constr., telin.) cornier cu aripi egale.
equalitarian [i.kwoli'teorion] adj., s. egalitarist.
equalitarianism [iikwoli'tsorionizom] s. (pol.) egalitarism, principii egalitare.
equality [i(:)'kwoliti] s. egalitate; egalitate în drepturi; on an ~with egal cu; pe picior
de egalitate cu.
- Equality State [~ 'steit] s. (amer.) (folosit ca supranume) Statul Wyoming.
equalization [<i:kwolai'zei/3n, -li'z-] s. 1. egalizare, nivelare; egalarc. 2. compensarea
terasamentelor. 3. (mat.) punere în ecuaţie. 4. (cib.) stabilizare, nivelare.
equalize ['i:kwolaiz] vb. A. tr. 1. (with, to) a face egal (cu), a face deopotrivă (cu). .
2. a egaliza; a nivela. B. intr. (sport etc.) a egala.
equalizer [-or] s. 1. (teta.) contrabalansier; transmisie diferenţiată. 2. (ferov.) balansier.
3. (electr.) egalizator, compensator. 4. (sl.) revolver, pistol.
equalizing f'irkwolaizirj] I. adj. compensator. II. s. v. e q u a l i z a t i o n .
equalizing bar [~ ba:rJ s. (teta.) balansier.
equalizing pressure [~ .pre/or] s. (tehn.) presiune de compensare.
equally ['kkwoli] adv. 1. în mod egal; deopotrivă, în egală măsură. 2. la fel de, tot aşa
de, tot atât de; ~ interesting la fel de interesant. 3. de asemenea, şi. 4. uniform.
equanimity [.i:kwo'nimiti, .ek-] s. sânge-rece, stăpânire de sine, calm; cumpănire;
impasibilitate; resemnare.
equanimous [i(:)'kwa;nimos, e'k-] adj. calm, stăpânit; impasibil, resemnat.
equate [i(:)'kweit] vb. tr. 1. (with, to) a egala, a egaliza, a face deopotrivă (cu). 2. (mat.)
a pune într-o ecuaţie.
equation [i'kweijsn, -ei3on] s. 1. egalare, egalizare, echilibru. 2. (mat.) ecuaţie; to find
the ~of a problem a pune o problemă în formă de ecuaţie.
equator [i'kweito'] s. ecuator.
equatorial [tekwo'toiriol, i:k-] I. adj. ecuatorial. II. s. (astron.) ecuatorial.
equatorial doldrums [~ 'doldromz] s. pl. calm ecuatorial.
329
equatorial instrument [~ 'instrumant] s. (astron.) lunetă ecuatorială.
equerry [i'kweri, 'ekwsri] s. (înv.) 1. grajdurile regale. 2. comis, şeful grajdurilor. Uifig-)•
3. grăjdar, rândaş, comişel (al unui prinţ etc.).
equestrian [i'kwestrisn, e'k-] I. adj. ecvestru. II. s. călăreţ; călăreţ acrobat (mai ales
de circ).
equestrian statue [~ 'ststju:] s. statuie ecvestră.
equestrienne [itkwestri'en, e-k-] ş. călăreaţă; amazoană.
l r
equiangular [li:kwi asrjgjub ] adj. (mat.) cu unghiuri egale, izogonal, eehiangular.
equidistance ['kkwi'distans] s. (mat.) echidistanţă.
equidistant ['i:kwi'distant] adj. (mat.) echidistant.
equiforrn ['i:kwifo:rn] adj. 1. care are aceeaşi formă. 2. care serveşte aceluiaşi scop.
equilateral ['hkwi'lauaral, <i:k-] adj. (mat.) echilateral.
equilibrate [■i:kwi'laibreit, -'lib-, i(:)'kwilib-] vb. A. tr. a echilibra, a cumpăni (două peste puţin timp. II. conj. înainte ea, înainte de a; ~he comes înainte de a veni el. III. adv.
obiecte). B. intr. a-şi menţine echilibrul.
equilibration [liikwilai'brei'/^n, i:kwili'b-, i:kwilib-] s. echilibru; echilibrare, cumpănire.
equilibratory [riikwilai'breiteri] adj. care echilibrează, de echilibrare.
r
equilibrist [i:'kwilibrist, i:kwi'librist] s. echilibrist.
equilibrium [.iikwi'librism] s. echilibru, cumpănă; ~ of forces echilibru de forţe.
r
equimultiple [ i:kwi'nultipl, ii;k-J s. (mat.) echimultiplu.
equine ['i:kwain, 'ek-] adj. (zool.) cabalin; hipic.
equinoctial [.i:kwi'nok/3l, -ek-] I. adj. echinocţial; ~ gale furtună echinocţială. II. s.
1. linie echinocţială; ecuator ceresc sau pământesc. 2. pi. furtuni echinocţiale.
equinoctial circle [~ 'ssikl] s. v. e q u i n o c t i a l (II, 1).
equinoctial line [~ 'lain] s. v. e q u i n o c t i a l (II, 1).
equinox ['i:kwinoks, 'ck-] s. (astron.) echinocţiu; autumnal ~echinocţiul de toamnă;
vernal ~echinocţiul de primăvară.
equip [i'kwip] vb. tr. 1. (with) a echipa (cu), a înzestra (cu) (şi jig.); a utila (o uzină)
(cu). 2. a îmbrăca, a găti.
equipage ['ekwipid3] s. 1. echipare, înzestrare. 2. (mil., mar.) echipament; (mar.)
grecment, tachelaj. 3. trăsură de gală, echipaj. 4. (înv.) îmbrăcăminte, uniformă. 5. (înv.)
suită, alai. 6. (înv.) egalitate (în rang); (fig.) to go / to march / to walk in ~ with a se
ţine în pas cu.
equipment [i'kwipmont] s. 1. (mil., war.) echipare; echipament. 2. amenajare (a unei
case). 3. (te/m.) utilaj; instalaţii; armătură; aparatură. 4. (ferov.) material rulant.
equipoise ['ckwipoiz, 'i:k-] I. s. 1. echilibru (şi jig.). 2. contragreutate. II. vb. tr.
1. a echilibra, a cumpăni; a ţine în echilibru. 2. a contrabalansa.
equipollence [ii;kwi'potons] ş. (/nat.) echipolentă.
equipollent [-kkwi'polant] adj. (mat.) echipolent.
equiponderate I. [.i:kwi'pondorcit] vb. tr. a echilibra, a cumpăni; a contrabalansa.
II. [-rit] s. (mat.) ecuaţie. III. [-rit] adj. de greutate egală.
equipotential [a:kwipou'tcn/3l] adj. (ftz.) echipotenţial.
equipped [i'kwipt] adj. echipat; înzestrat; utilat; well ~ a) bine echipat; b) bine utilat;
c) bine aprovizionat.
equitable ['ekwitobl] adj. 1.echitabil,just,drept; imparţial; nepărtinitor;~tothe interest
of both parties în interesul ambelor părţi. 2. (jur.) echitabil (însă opus legii scrise).
equitableness [-nis] s. echitate.
equitably [-i] adv. echitabil, just; nepărtinitor.
equitation [.ekwi'tei/sn] s. echitaţie.
equity ['ekwiti] s. 1. echitate, dreptate; nepărtinire. 2. (jur.) dreptate, bun-simţ; judecata
întemeiată pe norme, principii nescrise în opoziţie cu legea scrisă (în Anglia şi S.U.A.
împărţirea dreptăţii potrivit cu legea nescrisă; datini, obiceiul pământului); jurisprudenţă ergosterol [ai'gostorol] s. (bioch.) ergosterol, ergosterină.
bazata pe legea nescrisă; egalitate de drepturi; drept natural; plângere / reclamaţic
îndreptăţită; interpretare echitabilă a legii; Court of Equity Curte de Echitate, tribunal
care judecă pe bază de echitate. 3. (amer.) parte de avere rămasă după plata creditorilor.
4. pi. (ec.) acţiuni cu dobândă variabilă (în Anglia). 5. sindicatul actorilor (în Anglia).
equivalence [i'kwivalons] s. echivalenţă; conformitate, corespondenţă.
equivalency [i'kwivplonsi] s. v. e q u i v a l e n c e .
equivalent [i'kwivalant] I. adj. echivalent; conform, corespunzător. II. s. 1. echivalent, polemică; argumentaţie.
contravaloare. 2. (tel.) echivalent al unui circuit.
equivocal [i'kwivakal, -vuk-] adj. 1. echivoc, ambiguu. 2. nesigur, îndoielnic.
3. nehotărât. 4. (despre persoane, caracter etc.) dubios, suspect.
equivocality [i.kwivs'kEeliti] s. 1. caracter echivoc. 2. expresie echivocă.
equivocally [i'kwivokoli] adv. ambiguu.
equivocalness [i'kwivskalnis] s.v. e q u i v o c a l i t y (1).
equivocate [i'kwivokeit, -vuk-] vb. A. intr. 1. a vorbi în mod echivoc / cu două înţelesuri.
2. a proceda în mod echivoc / evaziv; a se eschiva. B. tr. (înv.) 1. a da un dublu înţeles (Haliaetus albicilla).
(cu dat.) 2. a se eschiva de la, a fugi de.
equivocation [iikwivs'kei/an, -vu'k-] s. echivoc; eschivare (de la un răspuns direct).
equivocator [i'kwivokeitor] ş. persoană care se exprimă în mod echivoc.
equivoke, equivoque ['ckwivouk] ş. echivoc, ambiguitate; glumă cu două înţelesuri.
equivorous [i'kwivaras] adj. (rar) care mănâncă carne de cal.
er [A:, a:] interj, ăă...
era ['iors, amer. şi 'i:ro] s. 1. eră; perioadă; epocă; to mark an ~ a face epocă. 2. zi erodare.
memorabilă. 3. perioadă istorică.
eradiate [i(:)'reidicit, -djeit] vb. intr. a (i)radia, a emite raze.
eradiation [i(:)reidi'cij3n] s. (i)radiere, emisiune de raze.
eradicable [i'rasdikabl] adj. eradicabil, care poate fi stârpit; extirpat, care poate fi smuls
din rădăcini.
eradicate [i'raedikeit] vb. tr. a stârpi, a distruge, a eradica; a extirpa, a smulge din
rădăcini; a se descotorosi de (şi fig.).
erotomania
eradication [i-rasdi'kei/an] s. eradicare, stârpire, distrugere; extirpare, dezrădăcinare
erasable [i'reizobl] adj. care poate fi şters; îndepărtat.
erase [i'reiz] vb. tr. 1. a şterge, a răzui; a rade. 2. (jig.) a şterge; a îndepărta; to ~ from
one's memory a şterge din amintire.
erasement f-mant] s. 1. ştergere, radere, răzuirc. 2. (jig.) ştergere, îndepărtare.
eraser [-ar] s. radiera, gumă (de şters).
erasion [i'rci3Pn] s. 1. ştergere, răzuirc. 2. cuvânt şters.
Erasmian [i'rcezman, c'r-, -mjan] s. discipol al lui Erasmus. /
erasure [i'rei30r] s. l.v. e r a s e m e n t . 2. ştersătură; loc şters (într-un text).
erbium ['9:biom] s. (chim.) erbiu.
ere [ea1"] (înv., poetic) I. prep. (temporal) înaintea (cu gen.), înainte de; ~ long curând,
mai înainte, mai de mult.
Erebus ['eribss] s. 1. (mitul.) Ereb. 2. (fig., poetic) iad, infern; dark as ~ negru ca noaptea
/ ca smoala.
erect [i'rckt] I. adj. 1. drept; în picioare; vertical; ~ as a dart drept ca lumânarea.
2. ridicat, înălţat; with head ~ cu capul / cu fruntea sus. 3. (despre păr etc.) care stă ridicat,
ca o perie; măciucă; (despre cozi) bârzoi. 4. (jig.) neclintit, nestrămutat; mândru, ţanţoş.
II. vb. tr. 1. a ridica, a înălţa; a clădi, a construi (şi fig.). 2. (tehn.) a monta; a asambla.
erectile [i'rektail] adj. 1. care se poate ridica. 2. (fiziol.) erectil.
erectile tissue [~ 'tisju:] ş. (jizio/J-ţesut erectil.
erecting [i'rektirj] s. 1. ridicare; înălţare; construire. 2. (tehn.) montare; asamblare.
erecting crane [~ krein] s. (constr.) macara de montaj.
erecting prism [~ 'prizam] s. (geod.) prismă redresoare.
erecting shop [~ /op] s. (tehn.) hală sau atelier de montaj.
erection [i'rek/pn] s. 1. ridicare, înălţare. 2. construire; clădire. 3. construcţie, clădire.
4. (fiziol.) erecţie. 5. (tehn.) montare, asamblare.
ereetness [i'rektnis] s. poziţie dreaptă / verticală; verticalitate.
erector [i'rcktor] s. 1. (constr.) constructor. 2. (tehn.) montor, mecanic.
erelong [eo'bn] adv. (înv., poetic) curând, în scurtă vreme, peste puţin timp.
eremite ['erimait] s. schimnic, pustnic, anahoret, sihastru, eremit.
eremiteship [-/ip] ş. pustnicie, sihăstrie.
eremitic(al) [icri'mitik(3l)] adj. de schimnic / pustnic / eremit / sihastru.
erenow [so'nau] adv. (înv.) 1. (mai) înainte. 2. odinioară, altădată, pe vremuri.
erepsin [i'repsin] s. (bioch.) crepsină.
erethism ['erioizsm] s. (fiziol.) cretism.
erewhile [es'liwail] adv. (înv., poetic) 1. de curând, nu de mult. 2. în urmă, mai înainte,
erg1 [a:g] s. (fiz.) erg.
erg2 s. (geol.) erg, câmpie de dune; suprafaţă întinsă acoperită de nisip.
ergmeter ['3:g-mi:tor] s. (electr.) ergometru.
ergo l'o:gou] adv. (lat., glumeţ) ergo, deci prin urmare, cu alte cuvinte, care va să zică.
ergodic [a:'godik] adj. (mat.) ergodic.
ergodicity [i3:go'disiti] s. (maţ.) ergodicitate.
ergograph ['o:gougra:f, -graef] s. ergograf, ergodinarnograf.
ergornetric [i3:gou'rnetrik] adj. (fiziol.) ergornetric.
ergon ['a:gon] s. (fiz.) ergon.
ergonomie [io:gou'nomik] adj. ergonomie.
ergonomics [<a:gounomiks] s. pi. (folosit ca sg.) ergonomie.
ergonomist [o:'gonomist] s. ergonomist.
ergot [o'igot, -got] s. (bot.) com-de-secară (Claviceps purpurea).
ergotin [^gatin] ş. (farm.) ergotină.
ergotism ['o:gotizam, -got-] s. (med.) ergotism.
ergotoxine ['aiga'toksin] s. (chim.) ergotoxină.
Erin ['iorinj s. (înv., poetic.) Irlanda; a son of ~ irlandez.
eristic [e'ristik] I. adj. polemic, de dispută. II. s. 1. polemist, argumentator. 2. eristică,
eristical [-al] adj. v. e r i s t i c (I).
erk [a:k] s. (av. si.) 1. recrut; pilot începător. 2. mecanic.
ermine f'o:min] s. 1. (zool.) hermină, cacom (Mustela erminea). 2. blană de hermină,
de cacom; to assume / to wear the ~ a fi membru al Curţii Supreme sau al Camerei
Lorzilor. 3. (poetic) emblemă a purităţii.
ermined [-d] adj. care poartă blană de hermină.
erne [s:n] s. (omit.) vultur, mai ales vultur-dc-rnare (Pandion lialiaetus) şi vultur codalb
erode [i'roud, e'r-] vb. tr. (despre acizi, apă etc.) a eroda, a roade; a coroda.
erodent [i'roudant] adj. care erodează, coroziv; eroziv.
erodible [i'roudabl] adj. erodabil, afuiabil.
Eros ['eros, 'ioros, 'erouz] s. (mitol., astron.) Eros.
erose [i'rous] adj. (bot.) erodat, dantelat.
erosion [i'KHrjpn, c'r-] s. 1. roadere; coroziune; distrugere treptată. 2. (geol.) eroziune,
erosive [i'rousiv, e'r-] adj. 1. care roade; coroziv. 2. (geol.) eroziv; de eroziune.
erotic [i'rotik, e'r-] I. adj. erotic. II. s. 1. poezie erotică. 2. arta de a iubi. 3. persoană
senzuală.
erotical [-al] adj. v. e r o t i c (I).
eroticism [e'rotisizam] s. (med.) erotism; caracter erotic.
erotism [e'rotizam] s. (med.) erotism.
erotomania [i'routa'meinia] s. erotomanie.
erotomaniac
erotomaniac [Grouts'me inisek] s. crotoman.
err [o:r] vb. intr. 1. a greşi, a spune lucruri incorecte, a comite erori. 2. a greşi, a păcătui,
a se abate de la drumul drept. 3. (înv.) a rătăci.
errancy fcronsi] s. (rar) 1. plecare în aventură; mers la întâmplare. 2. abatere de Ia
drumul drept; greşeală.
errand foand] ş. 1. însărcinare; comision; misiune; solie; what is your ~? ce te aduce
aici?; to discharge / to run an ~, to go / to run on an ~ a îndeplini un comision7 o
misiune; to make an ~ a) a face o mică plimbare; b) a găsi un pretext/ o scuză pentru
a pleca; to be sent on a fool's ~ a fi pus să umble după potcoave de cai morţi. 2. scop
al unui voiaj.
errand boy [~ boi] s. comisionar; curier; mesager.
errant ['erant] I. adj. 1. rătăcitor, pribeag; aventuros; knight ~cavalcr rătăcitor. 2. care
nu e conform cu standardul; neregulat. II. s. 1. cavaler rătăcitor. 2. hoinar, pribeag.
errantry ['erantri] s. 1. pribegie; peregrinare. 2. condiţia de cavaler rătăcitor. 3. rătăcire,
greşeală.
errata [e'ra:to, i'r-, -'reito] pl. de la e r r a t u m.
erratic [i'rsetik, e'r-] I. adj. 1. (despre purtare, fel de a fi etc.) nehotărât; ciudat, straniu,
excentric; distrat; absent; ~ life viaţă dezordonată. 2. (despre mişcări) dezordonat;
neregulat. 3. rătăcitor, pribeag. 4. (med., geol.) cratic. II. s. 1. (geol.) bloc eratic. 2. (om)
original, excentric.
erratical [-ol] adj. v. c r r a t i c (1,3).
erratically [-aii] adv. nehotărât; neregulat etc. v. e r r a t i c (I).
erratic arc [i'rsetik ra:k] s. (tehn.) arc electric vagabond / nestabil;
erratic block [~ 'blok, e'r-] s. (geol.) bloc cratic.
erratum [c'ra;tom, i'r-, -'reit-],pl. errata [-to] s. erată.
erring ['o:rirj] adj. 1. care greşeşte; care păcătuieşte. 2. eronat, greşit, fals.
erroneous [i'rounios, e'r-] adj. 1. greşit, eronat, fals. 2. (înv.) rătăcitor.
erroneously [-li] adv. 1. în mod greşit, eronat, fals. 2. din greşeală.
erroneousness [-nis] s. falsitate, caracter eronat (al unei doctrine, al unei concluzii
etc.).
error ['eror] s. 1. greşeală, eroare; to be / to stand in ~ a fi / a se afla în greşeală,
a greşi; to make / to commit an ~ a face o greşeală; (tehn.) ~ by default eroare prin
lipsă; ~ of aiming eroare de vizare. 2. pas greşit; greşeală; păcat. 3. (poetic) rătăcire,
pribegie. 4. abatere, deviere; părere greşită.
ersatz ['o:zasts, '9:sa:ts] s. (germ.) (material) înlocuitor; erzaţ; surogat.
Erse [o:s] s. 1. (ist.) limba gaelică vorbită în Irlanda; irlandeza. 2. limba gaelică vorbită
în Scoţia.
erst [o:st] adv. (înv.) odinioară, altădată, demult; la început.
erstwhile i'o:stAwail] (înv.) I. adv. v. e r s t. II. adj. de altădată / de odinioară.
erubescent [>eru(:)'besnt] adj. 1. care roşeşte. 2. (amer.) roşcat.
eruciform [i'ru:sifo:m] adj. (biol.) în formă de omidă, cu aspect de omidă, cruciform.
eruct(ate) [i(:)'rAkt(eit)] vb. A. intr. 1. a râgâi. 2. (despre vulcani) & erupe. B. tr. a
vărsa; a elimina (şi fig.).
eructation [ii:rAk'tcij5n] s. 1. râgâit, râgâială. 2. vărsătură; eliminare (şifig.); (despre
vulcani) erupţie.
erudite ['erju(:)dait] I. adj. erudit, învăţat. II. s. erudit, învăţat, cărturar, savant.
eruditeness [-nis] s. v. e r u d i t i o n.
eruditical [erju(;)'ditikd] adj. v. e r u d i t e (I).
erudition [ieru(:)'di/3n, -rju-] s. erudiţie.
erumpent [i'rAmpont] adj. 1. care ţâşneşte / irupe. 2. (bot.) erumpent.
erupt [i'rApt, e'r-] vb. A. intr. 1. (despre vulcani, gheizeri) a erupe. 2. (despre dinţi) a
ieşi. 3. (despre boli, război etc.) a izbucni. 4. (med., despre eczeme) a crupe. 5. (jig.) a
zvâcni, a izbucni; a ţâşni, a erupe. B. tr. a azvârli (lavă).
eruption [i'rAp/an, e'r-] s. 1. erupţie (a unui vulcan etc.) 2. ieşire (a dinţilor). 3. izbucnire
(a unui război etc.) 4. (med.) erupţie. 5. (fig.) zvâcnire; izbucnire; ţâşnire, erupţie.
eruptive [i'rAptiv, e'r-] adj. 1. ţâşnitor, eruptiv; care are tendinţa să zvâcnească / să
ţâşnească / să erupă. 2. (geol.) eruptiv, vulcanic. 3. (med.) eruptiv, cu erupţii.
eruptiveness [-nis] s. caracter eruptiv (al unui vulcan etc.).
erysipelas beri'sipibs, -pal-, -lis] s. (med.) erizipel, brâncă.
erythema [>cri'6i:mo] s. (med.) eritem, înroşire a pielii.
erythrism ['eriOrizpm] s. (med.) eritremie. -
erythrite [i'riOrait] s. (chim.) eritrită.
erythroblast [i'ridroublfest] s. (anat.) eritroblast.
erythrocyte [i'riOrousait] s. (anat.) eritrocit, hematie.
escadrille ['eskodril, -drii] s. 1. (mar.) escadră (de cel mult 8 vase). 2. (av.) escadrilă
(de cel mult 6 avioane).
escalade [.esko'leid,'—] I. s. escaladare; (ist.) luare cu asalt (prin escaladare). II. vb.
tr. (ist.) a escalada, a lua cu asalt prin escaladare.
escalate f'eskoleit] vb. A. tr. a intensifica, a spori, a extinde. B. intr. a lua / a căpăta
întindere, a se intensifica.
escalation [-esks'lei/sn] s. escaladare, extindere treptată a unei acţiuni.
escalator ['eskoleito'] s. escalator, scară rulantă.
escalator clause [~ kb;z] s. (ec.) clauza „tarifului progresiv".
escallop [is'kobp, -cs-] s.v. s c a l l o p (I).
escapable [is'keipobl, es-] adj. de care te poţi feri, care poate fi evitat.
escapade [icsko'peid] s. 1. escapadă; ştrengărie, poznă. 2. (rar) evadare. 3. lovitură cu
copita.
escape [is'keip, es-] I. vb. A. intr. 1. (from) a scăpa, a fugi, a evada (din). 2. (despre
abur, lichide etc.) a scăpa, a găsi o ieşire. 3. a scăpa (cu bine); to ~ by the skin of one's
teeth a scăpa cu mare greutate / ca prin urechile acului. 4. a-i scăpa (cuiva); your name
330
~s me numele dv. îmi scapă; your point ~s me nu te înţeleg, nu ţi-am prins ideea; nothing
~s you! nimic nu-ţi scapă! 5. (despre cuvinte, gemete etc.) a scăpa, a ieşi pe negândite;
no encouraging word ~d her lips nici un cuvânt de încurajare nu i-a scăpat de pe buze.
B. tr. 1. a scăpa de, a se descotorosi de (o persoană etc.); a evita (o neplăcere, o muncă);
to ~a contagious disease a scăpa de o boală contagioasă; to ~ danger a scăpa de pericol.
II. s. 1. scăpare; evadare; fugă; to make one's ~ a fugi, a evada; to have a hairbreadth
/ narrow ~ a scăpa cu marc greutate, a scăpa ca prin urechile acului. 2: scurgere, pierdere.
3. (tehn.) pierdere (de vapori, de gaze etc.), descărcare, evacuare; scurgere; eşapament.
4. (bot.) plantă de grădină sălbăticită. 5. (mijloc de) evadare (din realitate). 6. (mine)
scăpare de pericol. 7. (mine) degajare, emanaţie; ieşire, viitură.
escape channel [~ 't/amal] s. canal de scurgere.
escapee bcsko'pi:] s. evadat.
escape ladder [iskcip ilseds1"] s. scară de incendiu; scară de salvare^
escape literature [~ 'literit/o1"] s. literatură de evadare din realitate.
escapement [is'kcipmont] s. 1. scăpare; fugă, evadare. 2. (tehn.) eşapament, ieşire,
scurgere. 3. canal de scurgere.
escapement wheel [~ hwi:l] s. (tehn.) roată de clichet; roată de împiedicare.
escape route [is'keip ru:t] s. cale de retragere.
escape steam [~ sti:m] s. (tehn.) abur de eşapament.
escape valve [~ vzelv] s, (tehn.) valvă de descărcare; ventil / supapă de evacuare.
escapism [is'kcipizmj s. 1. fugă de realitate. 2. (lit.) escapism, fugă de realitate.
escapist [is'keipistl ş. 1. persoană care se sustrage de la recrutare. 2. (lit.) escapist, scriitor
care fuge de realitate.
escapologist [riskeipolod3ist] s. escapologist (artist de circ care, legat, îşi poate desface
legăturile singur).
escarole l'eskoroul] s. specie de cicoare folosită ca salată.
escarp [is'ka:p, es-] (mii.) I. s. escarpă. II. vb. tr. a prevedea cu escarpă (un şanţ etc.).
escarpment [-mont] s. 1. clină, povârniş, coastă. 2. (mil.) escarpă.
eschalot ['cjbbt, c/o'l-] s. v. s h a 11 o t.
eschar [reska:r] s. (med.) coajă, crustă (la o rană).
eschatological [eskaitou'bd3ik;?l] adj. (rel.) escatologic.
eschatologist [eskastou'bdjist] s. (rel.) cscatolog.
eschatology [eska2'toloud3i] s. (rel.) escatologie (învăţătura despre moarte, sfârşitul
lumii, nemurire etc.).
escheat [is't/i:t, es-] I. s. (jur.) 1. reversiune, drept de întoarcere la donator. 2. proprietate
astfel întoarsă. II. vb. A. tr. 1. (jur.) (to) a preda o asemenea proprietate (cuiva).
2. a confisca. B. intr. (jur., despre proprietăţi) a se întoarce la donator.
eschew [is't/u:, es-] vb. tr. a se feri de, a evita, a ocoli, a fugi de; a se abţine de la.
eschewal [-ol] s. evitare, ocolire.
escort I. l'esko:t] s, I. escortă, pază. II. [is'ko:t, es-] vb. ţr. 1. a escorta; a duce sub
escortă. 2. (fig.) a însoţi, a conduce.
escribe [i(:)'skraib] vb. tr. (mat.) a descrie (un cerc circumscris unui triunghi).
escritoire [ieskri(:)'two:r, -'two:r, '--, eskritwa:1"] s. (Jr.) 1. birou, pupitru. 2. cele
trebuincioase pentru scris.
escritorial [iCskri'to(:)riol] adj. de scris.
escrow [es'krou, '--] ş. (jur.) angajament legal scris (depus în custodia unei terţe
persoane).
esculent ['eskjubnt] I. adj. comestibil, (bun) de mâncat. II. s. lucru bun de mâncat,
articol comestibil; aliment.
escutcheon [is'kAt/an, es-] ş. 1. armoarii, blazon; (fig.) a blot on one's ~ pată pe
(re)numele cuiva. 2. limbă care acoperă gura lacătului. 3. (arhit.) şild; tăbliţă înfăţişând
figuri, inscripţii etc. ,
eserine ['esorain, -rin] s. (chim.) ezerină, fisostigmină.
Eskimo ['eskimou], pl. Eskimoes [-z] I. s. 1. eschimos. 2. (limba) eschimosă. II. adj.
(de) eschimos.
Eskimo dog [~ dog] s. câine eschimos.
Eskimo pie [~ pai] s. (amer.) îngheţată „Eskimo" (învelită în ciocolată).
esophageal [ri:so'faxl3iol] adj. v. o e s o p h a g e a l .
esophagus |i(:)'sofog3s],pl. esophagi [i(:)'sofod3ai] s. (anat.) esofag.
esoteric [-esou'terik, >i;s-] I. adj. 1. (despre doctrinefilozofice)ezoteric; (despre discipoli)
iniţiat. 2. confidenţial, tainic. 3. obscur, complicat. II. s. persoană iniţiată, iniţiat.
espalier [is'pselb1", es-] ş. 1. spalier. 2. ramură de pom sau plantă crescută pe spalier.
esparto (grass) [e.s'pa:tou (gra:s)| s. (bot.) alfa (Stipa tenacissima şiLygeum spartum).
especial [is'pc/al, es-] adj. special, deosebit; excepţional, remarcabil; his ~ aversion
obiectul antipatiei sale deosebite; (rar) in ~mai ales, în special.
especially [-i] adv. în special, îndeosebi, mai ales.
especialness [-nis] s. particularitate, caracter special.-
esperance [pronunţia franceză] s. (înv.) speranţă, nădejde.
Esperantist [icspo'ramtist, -pe'r-, -'ra:n-] s. (lingV.) esperantist.
Esperanto [.espo'rsentou, -pe'r-, -'ra:n-] s. (lingv.) (limba) esperanto.
espial [is'pabl, cs-] s. supraveghere, observare; spionare; urmărire.
espionage [iespb'na:3, 'espionid3] ş. spionaj.
esplanade [icspb'neid, mai rar 'esbnci:d] s. esplanadă.
espousal [is'pauzal, es-] I. s. 1. (fig.) îmbrăţişare; adoptare (a unei cauze). 2. (înv. mai
ales pl.) logodnă; căsătorie. 3. (înv.) soţ, soţie. IX. adj. nupţial, de nunta.
espouse [is'pauz, es-] vb. tr. 1. a se însura cu; (rar) a se mărita cu. 2. (înv.) a da în
căsătorie (cuiva). 3. (fig.) a se dedica (cu dat.), a se consacra (cu dat.); a susţine, a îmbrăţişa,
a adopta.
espouser [-or] s. apărător, protector; susţinător; partizan, adept.
espresso bar [e'spresou 'ba:r] s. bufet expres.
331
espresso-coffee [~iksfi] s. cafea expres.
esprit [es'pri:] s. (jr.) spirit, inteligenţă.
esprit de corps [~ da'kD:r, espridko:r] s. (fr.) solidaritate, spirit dc clan.
espy [is'pai, es-] vb. tr. a zări; a iscodi; a descoperi.
Esquimau !'eskimou],pl. Esquimaux [-z] s. v. E s k i m o (I).
esquire [is'kwai9r. cs-] s. 1. (ist.) v. s q u i r c (I, 1, 2). 2. (în adrese prese. Esq.)
Domnului. Stimatului.
esquiredom [isikwaiadam, cs-] s. 1. rang dc „esquire". 2. totalitatea celor cu rang de
..esquire".
ess [es] s. cs, denumirea literei s.
essay I. ['esei, -si] s. 1. (lit.) eseu; schiţă. 2. lucrare; teză. 3. încercare, tentativă. 4. probă,
experienţă. încercare. II. [c'sei,'--] vb. A. tr. a încerca, a supune unei încercări (o persoană,
un lucru). B. intr. a face o încercare, a încerca.
essayist ['eseiist] s. (Ut.) eseist, autor dc scurte compoziţii literare.
esse f'csi] s. (lat.) 1. existenţă, fiinţă, fiinţare; in ~ existent, în fiinţă. 2. (înv.)
v. e s s e n c e .
essence ['esns] s. 1. esenţă, fiinţă; entitate. 2. (j?g.) esenţă, fire; miez, substanţă; in ~
în esenţă; he is the ~ of perseverance e o pildă dc perseverenţă. 3. esenţă, extract; parfum.
Essenism ['csanizm] s. (rel.) esenianism; ascetism.
essential [i'scn.01, e's-] I. adj. 1. absolut, în gradul cel mai înalt. 2. esenţial, fundamental;
extrem de important. 3. esenţial, vital, neapărat trebuincios, indispensabil. 4. volatil, eteric,
de natura unei esenţe. 5. (înv.) existent, real. II. s. 1. esenţă; parte esenţiala, lucru esenţial
/ de căpetenie; bază. temelie; the ~s of education bazele educaţiei. 2.pl. lucruri dc primă
/ strictă necesitate.
essentiality [i'Scn/i'zeliti, Cis-] s. 1. esenţă, caracter esenţial. 2. pi. (rar) puncte sau părţi
esenţiale.
essentially [i'sen/sli] adv. în fond, în esenţă; eminamente.
essentialness [i'sen/^lnis] s.v. e s s e n t i a l i t y (1).
essential oil [i'senfcl oil] s. (chim.) ulei volatil / eteric.
ess hook ['es huk] s. cârlig în formă dc S.
essoi(g)n [i's.iin] s. (înv.) iertare, absolvire dc păcate.
establish [is'tfebli/, es-] vb. A. tr. 1. a aşeza, a Fixa, a stabili; a pune la punct, a organiza.
2. a statornici, a stabili (un obicei, un precedent etc.). 3. a plasa, a instala (pe cineva
tntr-un ix)st etc.). 4. a întări, a consolida; to ~ one's health a se restabili, a se însănătoşi.
5. a întemeia, a crea, a institui, a fonda; a pune bazele (cu gen.); a forma (un guvern).
6. a stabili; a dovedi; a demonstra (pe cale judecătorească). B. rejl. a se stabili, a se instala.
established [is'ta?bli/t. es-] adj. stabilit, instituit, întemeiat; constituit, creat;
înrădăcinat; aclimatizat; cu autoritate; ~ reputation reputaţie solidă / bine stabilită.
Established Church [~ tj3:tfj s. biserica oficială din Anglia.
establishing [is'tcebli/irj, es-] s. stabilire etc. (v. e s t a b 1 i s h),-~of norms normare.
establishment [is'tasbli/msnt, es-] s. 1. întemeiere, înfiinţare; stabilire; fixare.
2. autorizare, încuviinţare; confirmare. 3. aprovizionare. 4. venit, salariu. 5. Establishment
biserica oficială din Anglia. 6. stabiliment. 7. schemă (de personal); the civil ~ corpul
funcţionarilor; the military ~ armata. 8. instituţie; întreprindere; sediu comercial.
9. gospodărie, cămin, locuinţă; (înv.) familie; separate ~ cămin nelegitim; metresă.
10. (pol., Ut.) orânduirea existentă, structura socială (în Anglia).
estate [is'teit, cs-] ş. 1. clasa (socială); stare; (ist. Angliei) the three Estates cele trei
stări (lorzii spirituali, lorzii temjx>rali şi comunele); the third ~ starea a treia, burghezia;
the fourth ~ a patra putere, presa. 2. proprietate; patrimoniu; real ~ avere imobilă;
personal ~ avere mobilă. 3. avere, posesiuni; activ şi pasiv (în averea cuiva). 4. moşie,
proprietate funciară. 5. (înv.) condiţie, stare; man's ~ bărbăţie.
estate agency [~ ieid3Piisi] s. agenţie imobiliară.
estate agent [~ ieid33ntj s. 1. agent de vânzări imobiliare. 2. administrator funciar,
estate car [~ kc:r] s. (auto) maşină pentru regiunile rurale sau pentru excursii de familie.
estate duty [~ idju:ti] s. impozit pe avere.
estate office [~ ofis] s. v. e s t a t e a g e n c y .
Estates General [is'tcits Fd3enpr3l] s. pi. (ist. Franţei) Stările generale.
esteem [is'ti:m. es-] I. vb. tr. 1. a stima, a respecta; a aprecia, a preţui (pe cineva).
2. a considera, a socoti; a aprecia; I shall ~ it as a favour o voi considera ca o favoare.
11. s. stimă, consideraţie, respect; to hold in high ~ a stima foarte mult.
ester ['cst9r] s. (chim.) ester.
esterify [c'sterifai] vb. tr. (chim.) a esterifica.
esthesia [es'8i:zj3, -şp] s.v. a e s t h e s i a.
esthet... v. a e s t n e t . . .
Esthonian [es'tounisn, es'Gou-j I. adj. din Estonia, cston(ian). II. s. 1. eston. 2. (limba)
estonă.
estimable festiraabl] adj. 1. demn / vrednic dc stimă / dc respect. 2. apreciabil. 3. (înv.)
valoros.
estimate I. fcslimeit] vb. A. tr. (at) a estima, a preţui, a evalua (la); a evalua, a aprecia,
a-şi face o părere despre. B. intr. a alcătui un deviz. II. ['estimit] s. 1. preţuire, evaluare;
estimare, apreciere. 2. sumă sau cantitate evaluată. 3. Estimates buget estimativ, proiect
de buget. 4. deviz. 5. părere, opinie.
estimate survey ['estimit sai'vci] s. taxaţic.
estimation [icsti'mci/^n] ş. 1. părere, opinie. 2. estimare, apreciere, evaluare; calcul,
socoteală. 3. stimă, respect; to hold in ~ a stima (foarte mult).
estimative l'cstimcitiv] adj. estimativ.
estimator ['estimei ta1"] s. preţuitor, apreciator.
estipulate [i:'stipjul(e)it] adj. (bot.) Iară stipclc.
estival [iis'taiv^l] adj. estival, de vară.
estivate ['estiveit] vb. intr. a-şi petrece vara.
ethnos
estivation [-eşti'vei/an] J. v. a e s t i v a t i o n . '
Estonian [is'tounisn] I. s. 1. din Estonia, eston. 2. (limba) estonă. II. adj. eston.
estop [is'top, cs-] vb. tr. 1. (jur.) (from) a exclude, a îndepărta (de Ia). 2. (rar) a împiedica.
estoppage [is'tDpid3. es-] s. (jur.) excludere.
estrada [es'tra:d3] s. cărare (într-o plantaţie de cauciuc).
estrade [es'tra:d] s. estradă; loc ridicat.
estrange [is'treind3, cs-] vb. tr. (from) a înstrăina (dc); a îndepărta (de, de la); a separa
(de); his conduct ~d him from all his friends prin purtarea lui şi-a înstrăinat toţi prietenii,
estranged [-d] adj. (from) înstrăinat, străin (de); to become ~ from a se înstrăina de.
estrangement [-inant] s. înstrăinare; separare; îndepărtare; răcire (a relaţiilor).
estray [es'trei, is-] s. 1. (jur.) animal rătăcit. 2. obiect / lucru rătăcit.
estreat [is'tri:t, es-] I. vb. 1. (jur.) a urmări pentru plata unei amenzi / unei cauţiuni
etc. 2. a amenda. II. s. copic fidelă a unui document,
estrogen f'cstr9d3en] s.v. o e s t r o g e n ,
estrone ['estroun] s. (bioch.) estronă.
estuarine ['estjuarin, -rain] adj. (geogr.) de estuar.
estuary ['cstjusri, -t/uar-] s. (geogr.) estuar.
esurience [i'sjuarians] s. 1. foame. 2. lăcomie, aviditate, cupiditate.
esuriency [-i] s.v, e s u r i e n c e .
esurient [i'sjuariant] adj. 1. flămând, lihnit, înfometat. 2. lacom, avid, cupid.
eta ['i:ta, 'eita] s. cta (literă grecească).
etamine ['etamin] s. (teAt.) etamină.
et cetera, etcetera [it'setra, ct-, at-] lat. el eaetera, şi aşa mai departe.
et ceteras, etceteras [-z] s. pi. 1. şi toţi ceilalţi, si următorii. 2. fel de fel de lucruri,
de toate şi amestecate. 3. adaosuri; cheltuieli suplimentare / accesorii.
etch [et/] vb. tr. şi intr. 1. a grava. 2. a contura (trăsăturile cuiva etc.). 3. (jig.) a fixa
/ a întipări (în minte).
etcher fet/V] s. gravor.
etching ['et/irj] s. 1. gravare; cţuire. 2. gravură. 3. (metal.) atac cu acizi.
etching agent [~ icid3ant] s. ronjant.
etching machine [~ rna\fi:n] s. (poligr.) maşină dc corodat.
etching paste [~ peist] s. (tehn.) pastă decapantă.
eternal [i(:)'ta:npl] I. adj. 1. veşnic, etern. 2. (despreprincipii etc.) neschimbat, statornic,
constant, ferm, neclintit. 3. (fa/n.) veşnic, neîncetat, care se repetă iară întrerupere / mereu;
his ~ jokes veşnicele sale glume. II. s. the ~ Cel Veşnic, Dumnezeu.
eternality [i(:)'ta:naîliti] s. caracter etern (al unui adevăr).
eternalize [i(:)'ta:nalaiz] vb. tr. a eterniza; a imortaliza.
eternally [i(:)'ta:n3li] adv. veşnic, etern; he is ~ complaining veşnic se vaită.
eternity [i:'to:niti] s. 1. veşnicie; eternitate; he kept me waiting for an ~ m-a făcut
să aştept o veşnicie. 2. the eternities adevărurile veşnice.
eternize [i:'to:naiz] vb. tr. v. e t e r n a l i z e .
eternizing [i:'ta:naizirj] s. eternizare.
etesian [i':ti:3ion] adj. periodic; anual.
Etesian winds [~ windz] s. pi. vânturi cteziene.
ethane ['eGein] s. (chim.) etan.
ethanol ['cGanoul, -noi] s. (chim.) etanol.
etheling ['cGalirj [s.v. a t h c 1 i n g.
ether ['i:Gar] s. 1. (chim., fiz.) eter; over the ~ prin radio, pe calea undelor. 2. the ~
(poetic) cerul, bolta cerească,
ether addict 1~ rEedikt] s. eteroman.
ethereal [iO'Giarial, J6ja:r-] adj. 1. (chim., fiz.) eteric, de natura eterului. 2. (ftg.) eteric;
uşor. aerian; nepământesc.
ethereality [i(:>8iari'33liti] s. caracter eteric.
etherealization [i(:)iQiariali'zei.fan, '9ja:r-, -lai'z-] s. transformare / prefacere în eter.
etherealize [i(:)'Giarialaiz, -'Gja:r-[ vb. tr. a eteriza, a transforma / a preface în eter; a face
uşor.
etherization [iiBarai'zei/pn, -ri'z-[ s. 1- adormire / narcoză cu eter. 2. transformare /
prefacere în eter.
etherize ['i:03raiz[ vb. tr. 1. (med.) a adormi / a narcotiza cu eter. 2. (chim.) a transforma
/ a preface în eter.
ethic(al) ['eGikfal)] adj. etic, moral; privitor la morală.
ethically ['cGikaliJ adv. din punct de vedere moral, moraliceşte.
ethics ['c0iks[ s. pi. (folosit ca sg.) etică, morală.
Ethiopean [iiiGi'oiipian] I. adj. din Etiopia, etiopian, abisinian. II. s. 1- etiopian, abisinian.
2. (limba) etiopiana.
Ethiopian [ri:8i'oupJ3n, -pian] I. adj. din Etiopia, etiopian. II. s. 1. locuitor din Etiopia,
etiopian. 2. (limba) etiopiana.
Ethiopic [â:8i'opik, -i'oup-1 adj. (despre religie, limbă) ctiopic.
ethmoid ['cGmoid] adj. (anat.) etmoid.
ethnic(al) ['e8nik(3l)] adj. 1. etnic. 2. păgân, păgânese.
ethnically ['e8nikali] adv. din punct de vedere etnic.
ethnogeny [cG'iKx^ini] s. etnogenic.
ethnogeography |'e6nad3i'3grafi] s. geografie etnografică.
ethnographic(al) [»c9nougra3fik(5l), -na'g-j adj. etnografie.
ethnography [cG'nografi] s. etnografic.
ethnolinguistics [icGnoulin'gwistiks] s. pi. (folosit ca sg.) etnolingvistică.
ethnologic(al) [pe9non'bd3ik(pl), -na'l-] adj. etnologic.
ethnologist [e8'nobd3ist] s. etnolog.
ethnology [c0'nobd3i] s. etnologic.
ethnos ['eGnos] s. (sociol.) grup etnic.
ethologist
ethologist [i:'6Dtod3ist) s. (biol.) etolog.
ethology [i:'SDlod3i]s. (biol.) etologie.
ethos ]'i:9os] s. (grec.) spirit caracteristic, trăsătură precumpănitoare (a miei
comunităţi, a unui popor sau a unui sistem).
ethyl ['eOil, 'i:0ail[ s. (chim.) etil.
ethyl-alcohol [~ 'slkshol] s. (chim.) alcool etilic.
ethylate f'eOileit] vb. tr. (chim.) a etila.
ethylated petrol ['eOileitid 'petral] s. benzină etilată.
ethylene ['e6ili:n[ s. (chim.) etilena.
ethyne ['eSain, -'-] s. (chim.) etenă, etilena.
etiolate [i'tiouleit, -tisl-] vb. A. intr. 1. (despre plante) a păli, a se ofili. 2. (fig., despre
oameni) a se ofili, a slăbi. B. tr. 1. a face să pălească / să se ofilească (plante). 2. (fig.)
a vlăgui, a slăbi (oameni).
etiolated [-idj adj. ofilit, veştejit (si fig.).
etiological ['itioubdşiksl, -tisl-] adj. etiologic.
etiology [.i:ti'obd3i] s. etiologic.
etiquette [.eti'ket,'—] s. 1. ceremonial; etichetă. 2. morală profesională. 3. (rar) etichetă,
marcă.
etna ['etna] s. lampă cu spirt.
Etonian [iO'tounian] I. adj. din (colegiul) Eton, de la Eton. II. s. absolvent al colegiului
Eton.
Etruscan [i'trAsksn] I. adj. etrusc. II. s. 1. etrusc. 2. (limba) etruscă.
Etruscologist [.itrAs'kokx^ist] s. etruscolog.
Etruscology [iitrAs'kobd3i] s. etruscologie.
etui [e'twi:] s. (Jr.) cutiuţă (pentru ace etc.), toc, cutie.
etwee [e'twi:] s. v. e t u i.
etyma ['etimo] pl. de la e t i m o n .
etymologer [.eti'mobd33r] s. v. e t y m o 1 o g i s t.
etymologic(al) [tetimo'lod3ik(al)] adj. etimologic.
etymologist [iCti'mobd3ist] s. ctimologist.
etymologize [.eti'mok^aiz] vb. A. intr. a studia etimologia, a se ocupa cu studiul
etimologiilor. B. tr. a stabili etimologia (unui cuvânt).
etymology [leti'mokx^i] s. etimologic.
etymon ['etimon], pi. si etyma [-ms] s. (lingv.) etimon.
Euboean [iu(:)'bi(:)3n] adj. din Eubeca.
eucain(e) [ju(:)'kein] s. (chim.) eucaină.
eucalyptus [juOks'liptss], pl. eucalyptuses san eucalypti [-tai] s. (bot.) eucalipt
(Eucalyptus sp.).
eucharist ['juikorist] s. (bis.) cuminecătură, euharistie, împărtăşanie.
euchre [rju:k3r] I. s. (amer.) un joc de cărţi asemănător cu vistul. II. vb. tr. 1. a câştiga
la „euchre". 2. (fig. si.) a învinge, a înfrânge; a duce (pe cineva).
Euclidean [ju(:)'klidion, -djsn] adj. euclidian, al lui Euclid.
eudaemon [ju:dini9n] s. spirit bun.
eud(a)emonism [ju:'di:m9nizpm] s. (etică) eudemonism.
eudiometer [iju:di'omi:tor] s. 1. (chim.) eudiometru. 2. (tehn.) analizor de gaze.
eugcnesis [ju(;)'d3enisis] s. eugeneză.
eugenie [ju(:)'d3enik] adj, eugenie, referitor la eugenie.
eugenics [-s] s. pl. (folosit ca sg.) eugenie.
eulogia [ju(:)'loud3i3] pl.de la e u 1 o g i u m.
eulogist i'ju:lsd3ist] s- panegirist.
eulogistic [iju:lo'd3istik] adj. laudativ, elogios.
eulogistic(al) [.ju:lo'd3istik(3l)] adj. de laudă, elogios.
eulogium [ju(:)'loud3iom], pl. eulogiums [-iarnz] sau eulogia [-io] s. v. e u l o g y .
eulogize ['ju:tad3aiz] vb. tr. a face elogiul (cuiva); a elogia, a lăuda, a slăvi (pe cineva).
eulogy ['ju:lod3i] s. elogiu, laudă, slăvire, panegiric.
eunuch [ju:nok] s. eunuc.
eupepsia [ju:'pepsia] s. (mea1.) cupepsie.
eupcpsy [ju:'pepsi,'—] s. v. e u p e p s i a.
eupeptic [jrn'pcptik] adj. 1. care are digestie bună. 2. care ajută la digestie; digestibil.
euphemism [ju:finliZ5m] s. (lit.) eufemism.
euphemistic(al) [iju:fi'mistik(3l)[ adj. eufemistic.
euphonic(al) [ju(:)'fonik(3l)] adj. eufonic, armonios.
euphonious [ju(:)'founios] adj. v. e u p h o n i c (a 1).
euphonize ['jmfsnaiz, -foun-] vb. tr. a face eufonic.
euphony ['ju:foni] s. eufonie.
euphorbia [ju(:)'fo:bio] s. (bot.) laptele-câinelui (Euphorbia sp.).
euphorbiaceae [ju(:>fo:bi'eisii:] s. pl. (bot.) euforbiacee.
euphoria [ju(:)'fo:rio] s. euforie.
euphrasy ['ju:frasi] s. (bot.) silur, floare-de-ochi (Euphrasia stricta).
euphuism ['ju:fju(:)izam] s. (lit.) eufuism, stil afectat / preţios (după stilul romanului
„Euphues" de John Lyly, 1579-1580).
euphuist ]'ju:fjuist] s. persoană care vorbeşte afectat / preţios.
euphuistic(al) [iju:fju(:)'istik(sl)] adj. eufuistic, afectat; preţios.
eupn(o)ea [ju:p'ni(:)o[ s. (med.) eupnee.
Eurasian [jup'rei3ian, joa'r-, -ei/an] I. adj. eurasiatic, referitor la Europa şi la Asia.
II. s. persoană de origine mixtă, europeană şi asiatică.
eureka [jus'rkko] inter/', (grec.) evrica! am găsit!
curo Cju:rou] s. (ec.) curo.
Eurobond ['jtiorou.bbnd] s. (ec.) euroobligaţiune.
332
Eurocrat [juarouikrset] s. (mai ales peior.) eurocrat, funcţionar birocrat al organismelor
europene.
Eurodollar ['jusroudols'] s. (ec.) eurodolar.
European Currency Unit ['juoraipran 'kvronsi junit] s. (ec.) unitate monetară europeană.
Europeanization fjusrs .pisnai'zeijan] s. europenizare.
europium [jus'roupiam] s.fchim.) europiu.
Eurovision [ju3rou.vi33n] s. (TV) Eurovision.
eurythermal [juori'Oamipl] adj. (ecologie) euritenn.
eurhythmic [ju(:)'ridmik, juo'r-, -'ri9m-] s. (mai ales arhit.) euritrnic.
eurhythmies [-s] s. pl. (folosit ca sg.) euritmie.
European [.ju3re'pi:3n, josr-] I. adj. european, europenesc. II. s. european.
European championship [~ 't/zempisn/ip] s. (sport) campionat european. .
European Economic Community [~ iks'nomik ko'mjuniti] s. Comunitatea Economică
Europeană.
Europeanize [ijuora'pLonaiz, -jrrar-] vb. tr. a europeniza.
European plan [juara'piOan plam] s. închiriere de camere (la hoteluri) fără a se include
mesele.
Eustachian tube [ju:s'teijj3n tju:b] s. (anat.) trompa lui Eustache.
eustacy [juistasi] s. (geol.) eustatism, mişcări eustatice.
eutectoid [ju:'tektoid] s. (chim.) eutectoid.
eutelegenesis [iju:tel3'd3enisis],pl. eutelegeneses [-si:z] s. (biol.) fecundare artificială.
euthanasia [juiOa'neizis, -ei3io] s. (grec.) eutanasie; moarte fără dureri asistată.
eutrophic [jui'trofik] adj. 1. (med.) eutrofic, bine nutrit; dezvoltat normal. 2. (ecologie)
eutrofic, bogat în substanţe nutritive.
eutrophy ['jurtrafi] s. eutrofie.
evacuant [i(:)'vaekjU3nt] adj., s. (med.) purgativ.
evacuate [i(:)'v£ekjueit] vb. tr. 1. a goli, a deşerta, a evacua. 2. (med.) a purja; a goli.
3. (mai ales mii.) a evacua (o poziţie, un loc), a se retrage din, a părăsi. 4. (tehn.) a evacua,
a elimina, a goli de (aer etc.).
evacuation [iQ.vajkju'eiJVm] s. 1. evacuare, golire, deşertare. 2. evacuare, retragere.
3. (med.) evacuare, purjare; pl. excremente. 4. evacuare (a gazelor), ventilaţie, aeraj.
Evacuation Day [~ dei] s. (in S.U.A.) 25 noiembrie, ziua părăsirii New York-ului de
către englezi.
evacuee [i(:)iV£ekju(;)'i:] s. evacuat; persoană susceptibilă de a fi evacuată.
evadable [i'veidsbl] adj. evitabil.
evade [i'veid] vb. A. ir. 1. a scăpa de, a eluda, a evita, a ocoli, a se feri de; a se sustrage
de la. 2. a dejuca, a evita. B. intr. (from, out of) a evada, a fugi (din), a scăpa (de, din).
evader [-3r] s. persoană care eludează, care se sustrage.
evaluate [i'vadjueit] vb. tr. 1. a evalua, a preţui; a estima, a aprecia. 2. (mat.) a exprima
în cifre.
evaluation [iivaelju'ei/an] s. 1. evaluare. 2. (mat.) exprimare în cifre.
evanesce [ikvs'nes, .ev-] vb. intr. a dispărea; a se pierde din vedere.
evanescence [-ns] s..1. dispariţie, evanescenţă. 2. volatilitate. 3. caracter trecător.
evanescent [-nt] adj. 1. care dispare repede; trecător; efemer. 2. (mat.) imperceptibil,
infinitezimal. 3. (tel. etc.) evanescent.
evangel [Î'va3nd3el, -d^l] s. (rel. rar) 1. Evanghelic. 2. evanghelist. 3. (fig.) veste bună.
evangelic(al) [i,vaen'd3elik(d), -d33l-] (rel.) I. adj, 1. evanghelic. 2. (despre biserici)
evanghelic (mm ales în Germania şi in Elveţia). II. s. 1. protestant. 2. evanghelic.
evangelicalism [iv'asnd3elik3liz3m, -d3al-] s. (rel.) evanghelism; doctrina bisericii
evanghelice.
evangelism [i'v3snd3eliz3m] s. (rel.) evanghelism, predicarea Evangheliei.
evanish [i'vasniT] vb. intr. (poetic) a dispărea, a se face nevăzut.
evaporable [i'vaîparobl] adj. evâporabil.
evaporate [i'vaspsreitl vb. A. tr. 1. a vaporiza, a preface în abur. 2. a produce evaporarea
(unui lichid). 3. (fig.) a lăsa să treacă (mânia cuiva etc.). B. intr. 1. a se vaporiza. 2. a se
evapora. 3. (fig. fam.) a dispărea, a trece.
evaporation [i.VEeps'rei/an] s. vaporizare; evaporare.
evaporative [i'vapsreitiv] adj. care se evaporă; care se vaporizează.
evaporator [i'VEeporeits1"] s. (tehn.) evaporator; vaporizator; uscător.
evaporimeter [iiva;p3'rimit3r] s. (tehn.) evaporimetru.
evasion [i'vci3an] s. 1. ocolire; eschivare; evaziune; tax ~ evaziune fiscală. 2. (rar)
evadare; fugă.
evasive [i'veisiv] adj. evaziv; to give an ~answer a da un răspuns evaziv.
evasively ]-li[ adv. evaziv; în doi peri.
evasiveness [-nis] s. caracter evaziv (al ««ui răspuns etc.)
Eve [i:v] s. Eva; (fig.) a daughter of ~ o fiică a Evei, o femeie tipică / prin excelenţă.
eve s. 1. ajun, preajmă; preziua; on the ~ of în ajunul (cu gen.), în preajma (cu gen.),
în pragul (cu gen.); pe punctul de a; Christmas ~ Ajunul Crăciunului. 2. (mv., poetic)
seară, înserare; at ~ seara.
evection [i'vek/sn] s. (astron.) evecţiune.
even1 ]'i:van] s. (poetic) v. e v e n i n g.
even2 I. adj. 1. neted, plan; lin; uniform, egal; ~ with the ground a) la nivelul
pământului; b) una cu pământul; of ~ date având aceeaşi dată. 2. (fig., despre fire, fel
de a fi) echilibrat, cumpănit; calm; an ~ temper o fire calmă / echilibrată. 3. (fuv.) sincer,
direct (şifig.). 4. (despre socoteli) care nu mai arc sold; încheiat, lichidat; to be ~ with
â fi chit cu, a nu mai avea nici o socoteală cu (şifig.). 5. fără ezitări / şovăieli; fără fluctuaţii;
în echilibru (şi fig.). 6. (despre legi, justiţie) drept, nepărtinitor; (înv., despre greutăţi)
exact. 7. (despre cifre, cantităţi etc.) egal; ~ chances şanse egale. 8. (despre numere)
par, cu soţ; odd and ~ fără soţ şi cu soţ. 9. (despre sume de bani) întreg; rotund; ~ money
sumă rotundă. II. adv. 1. chiar; întocmai; ~ as întocmai ca; ~ as if (întocmai) ca şi cum;
333 evil-eye

~so întocmai, chiar aşa. 2. încă; tocmai, chiar; ~ now chiar acum; ~ if / though chiar solid. 4. (despre plante) peren; care îşi păstrează mereu forma şi culoarea. II. s. 1. veşnicie;
dacă; ~ then chiar şi atunci, chiar şi în acest caz. III. vb. tr. 1. a netezi, a nivela, from ~ de totdeauna. 2. v. ~ f 1 o w c r.
a uniformiza. 2. (to) a pune pe aceeaşi treaptă (cu); a egala (cu). 3. to ~ out a eşalona; everlasting flower [~ 'flaua1"] ş. (boţ.) floare-dc-paie, imortelă (Helychrysum
to ~ up a restabili, a reface (un scor etc.). bracteatum).
even-aged [~eid3d] adj. de o vârstă. everlastingly [reva'kiistirjli] adj. veşnic, încontinuu.
evenfall [~ifo:l] s. (poetic) înserare, căderea serii. everlastingness beva'laistirjnis] s. veşnicie; nemurire.
even flow ['i:vpn 'flou] s. (tehn.) curgere plană. ever-living ['evs'livirj] adj. veşnic, nemuritor.
even-grained [~<greind] adj. (despre lemn) cu fibre regulate. evermore ['evs'mo:1", -'mo3r, *—] adv. mereu, întotdeauna, veşnic.
even-handed [^haîndid] adj. nepărtinitor, imparţial, drept; echitabil. ever-ready [~-redi[ adj. gata oricând.
even-handedly [~<hamdidli] adv. nepărtinitor, echitabil. eversharp [~/a:p] I. adj. (despre creioane) cu mină ascuţită. II. s. creion automat.
even-handedness [~'hamdidnis] s. nepărtinire, imparţialitate; dreptate. eversion [i'vai/an] s. întoarcere pe dos; răsturnare, eversiune.
evening ['i:vnirj] s. 1. seară; in the ~, of an ~ seara; at 9 o'clock in the ~ la ora 9 ever-verdant [~'v3:dsnt] adj. v. e v e r g r e e n (I).
seara; (on) the previous ~cu o seară mai înainte, în ajun; every ~ în fiecare scară; one evert [i'vs:t] vb. tr. a întoarce pe dos.
~ într-o seară; every Sunday ~în fiecare duminică scara. 2. seară, serată. 3. (fig.) amurgul every ['evri] adj. fiecare; toţi, toate (folosit cu verbe la sg.); ~day (în) fiecare zi; ~now
vieţii. and then din când în când; ~ bit tot; complet; în toate privinţele; sub toate raporturile;
evening classes [~ <klo:siz] s. pl. curs seral. ~ other / second day o zi da o zi nu, din două în două zile; (fam.) ~ time fără excepţie;
evening dress [~ dres] s. 1. rochie de seară. 2. haine de seară. de fiecare data; with ~ good wish cu cele mai bune urări; his ~ word fiecare cuvânt al
r
eveninger ['i:vnin,g9 ] s. articol sau comentariu apărut într-un ziar de seară. lui; I expect him ~ minute îl aştept dintr-o clipă în alta / din clipă în clipă; ~ here and
1 there ici şi colo; ~ time de fiecare dată; I wish you ~ success a) vă urez succes deplin
evening flower ['i:vnirj iflaua "] s. (bot.) nopticoasă, mirodenie (Hesperis sp.).
evening meal [~ mi:I] s. masă de seară, cină. / reuşită deplină; b) cu cele mai bune urări de viitor; ~man for himself a) fiecare pentru
evening paper [~ ipeip3r] s. ziar de seară. sine; b) să scape cine poate! (fam.) ~ man jack of them toţi iară excepţie; ~ man's
evening performance [~ pa'fcxmsns] s. (teatru) reprezentaţie de seară. sons perished au pierit toţi până la unul; (amer. fam.) ~ which way în toate părţile, care
evening primrose [~ 'primrouz] s. (bot.) luminiţă, luminiţa-nopţii (Oenothera biennis). încotro.
evening school [~ sku:l] s. şcoală serală / complementară de adulţi. everybody [~bodi, ~b3di] pron. nehot. fiecare; toţi, toată lumea; ~knows that fiecare
evening service [~ isa:vis] s. (bis.) vecernie. / toată lumea ştie asta; ~ else toţi ceilalţi; not ~ can be a Milton nu i-e dat fiecăruia să
r
evening star [~ sta: ] s. Luceafărul de seară. fie (un) Milton; not ~ can do this nu poate oricine face asta.
evening tide [~ taid] s.v. e v e n t i d e . everyday [~dei,'—'-] I. adj. zilnic, cotidian, de fiecare zi; obişnuit; ~life viaţa de fiecare
even load [~ 'loud] s. (mec.) sarcină uniformă. zi; ~ talk banalităţi; an ~ young man un tânăr de duzină. II. s. fiecare zi, toate zilele;
even-minded ['i:vsn 'maindid] adj. cumpănit, liniştit, calm, echilibrat. ideas of ~ idei obişnuite.
evenness ['i:vannis] s. 1. caracter plan / neted, netezime; uniformitate. 2. seninătate; everydayness [~deinis] s. 1. monotonie; regularitate zilnică. 2. banalitate (a unei
echilibru; calm. 3. nepărtinire, imparţialitate. întâmplări etc.).
even pitch [~ 'pit/] s. (mec.) pas uniform. everyhow ['-hau] adv. (fam.) în toate chipurile.
evensong fi:vnsDn] s.l.v. e v e n i n g s e r v i c e. 2. cântec de seară. Everyman [~m£en] s. 1. (ist. Ut.) (tot) omul (în moralităţile din sec. XV). 2. everyman
event [i'vent] s. 1. întâmplare; eveniment; caz; at all ~s în orice caz, oricum; in the fiecare, oricine.
~ of his death în eventualitatea morţii lui, în cazul când ar muri; in either ~ şi într-un everyone [~wAn] pron. nehot. v. e v e r y b o d y ,
caz şi în celălalt; in the course of ~s în cursul evenimentelor; quite an ~ un eveniment ever-young I'evaJArj] adj. veşnic tânăr.
important; (jur.) fortuitous ~ caz fortuit. 2. rezultat, consecinţă; his plan was unhappy everything ['evri0irj] pron. nehot. tot, toate (lucrurile); he has eaten up ~ a mâncat
in the ~ până la urmă planul lui nu a fost bun. 3. (sport.) număr, o anumită întrecere tot; ~ in its place fiecare lucru la locul sau; we must tell him ~ trebuie să-i spunem tot;
(dintr-un program); competiţie. ~good tot ce e bun; she spent her days doing ~ but anything îşi petrecea timpul făcând
even-tempered ['nv^tempad] adj. calm, echilibrat. de toate şi nimic (folositor); money is not ~ banul nu c totul; be punctual, that is ~ a fi
eventful [i'ventfol] adj. bogat în întâmplări; plin de peripeţii; (despre zile etc.) memorabil. punctual, asta e esenţialul; you are ~to me eşti totul pentru mine; (amer. fam.) he thinks
eventfulness [-nis] s. bogăţie de întâmplări. ~ of her ea e totul pentru el; ~ for cyclists tot ce priveşte ciclismul.
eventide ['i:vpntaidj s. (poetic) seară, înserare. everyway [~wei] adv. 1. în toate părţile / sensurile / direcţiile. 2. în toate privinţele,
eventless [i'ventlis] adj. lipsit de întâmplări; monoton. sub toate aspectele / raporturile, din toate punctele de vedere.
event-packed [i'ventpaekt] adj. (despre romane etc.) plin de peripeţii; cu nenumărate everywhere [~/iweor] I.adv. pretutindeni, peste tot; ~you go oriunde te-ai duce. II. s.
întâmplări; cu acţiune trepidantă. the ~ infinitul.
eventration [i:v9n'trei/n] s. eventrare, eviscerare, evict [i(:)'vikt] vb. tr. 1. (jur.) (from) a recupera legal (de la). 2. a evacua, a izgoni /
eventual [i'ventjusl, -t/usl] adj. 1. eventual, posibil. 2. final, definitiv; he had foreseen a da afară din casă.
these mistakes and her ~downfall (el) prevăzuse aceste greşeli şi inevitabila ei prăbuşire. eviction [i(:)'vik/3n] s. 1. (jur.) reintrare legală în posesiune. 2. evacuare, izgonire.
eventuality [i.ventju'Eeliti, -t/u-] s. eventualitate, posibilitate. evidence [Widens] I. s. 1. evidenţă, claritate, caracter evident; prezenţă; to acknowledge
eventualize [i'ventjuolaiz-, -t/u-] vb. intr. (amer., despre planuri etc.) a reuşi, a izbuti. the ~ of facts a recunoaşte evidenţa faptelor; to fly in the face of ~ a refuza să recunoască
eventually [i'ventjupli, -t/usl-] adv. 1. în cele din urmă, până la urmă, în ultimă instanţă; evidenţa (faptelor); his sister was not in ~ sora lui nu era prezentă. 2. bază, temeinicie,
he ~ became a judge sfârşi prin a deveni judecător. 2. (rar) eventual, evidenţă. 3. (jur.) mărturie, dovadă, probatoriu; semn; piece of ~ dovadă, probă; to call
eventuate [i'ventjueit] vb. intr. 1. (in) a se termina, a se rezolva (prin). 2. (amer.) a se in ~ a chema ca martor; to turn King's / Queen's / (amer.) state's ~ a depune contra
întâmpla, a avea loc. complicilor săi ca martor al acuzării pentru a fi iertat de pedeapsă; to give ~ of intelligence
ever l'cv3r] adv. 1. (în)totdeauna; întruna, mereu; ~ after / since de atunci (încoace); a da dovadă de inteligenţă; there was no ~ of his stay in the house nimic nu trăda că
for ~ (and ~), for ~ and a day pentru totdeauna, pe vcci(e), veşnic; (în scrisori) yours ar fi stat în casa aceea; false ~ mărturie falsă. II. vb. A. tr. a arăta, a dovedi, a demonstra.
-al dv. credincios; not ~ nu întotdeauna; ~ yet (şi) mai departe, (în)totdeauna; pentru B. intr. (against) a depune (mărturie) (împotriva cu gen.).
totdeauna. 2. vreodată, cândva; it is the best book I have ~ read e cea mai bună carte evidencer ['cvidensa1"] s. (înv.) martor.
pe care am citit-o vreodată; (înv.) ~ and anon din când în când; he read seldom if — nu evident ['evidant] adj. evident, clar, limpede; ~ truth adevăr evident.
citea niciodată sau citea rar; now if ~ is the time to acum ori niciodată e vremea să; evidential ['cvi'den/al] adj. bazat pe mărturie (oculară); ~ of demonstrând (cu acuz.);
nothing ~ happens nu se-ntâmplă niciodată nimic; do you ~ miss the train? vi se-ntâmplă arătând (cu acuz.); care trădează (cu acuz.).
(vreodată) să pierdeţi trenul?; it is less than ~ the time to e mai puţin ca oricând momentul evidentially [icvi'den/pli] adv. pe baza evidenţei.
să; hardly ~ aproape / mai niciodată; did you ~ hear such a thing? ai auzit (vreodată) evidentiary [levi'den/ari] adj. v. e v i d e n t i a l .
aşa ceva? 3. (în propoziţii comparative pentru a întări pe „as": as ~ de îndată ce; I'll evidently ['evidsntli] adv. evident, limpede.
come as soon as ~ I can voi veni de îndată ce voi putea. 4. (pentru a accentua o întrebare evil ['i:vl, 'i:vil] I. adj. 1. rău; funest, nefast, dăunător, primejdios; ~ tongue limbă
fam.) why ~ did you do it? cine te-a pus să faci una ca asta? de ce (naiba) ai făcut asta? înveninată / afurisită; an ~genius un geniu rău; an ~influence o influenţă nefastă; to fall
what ~ do you mean? ce vrei să spui (în definitiv)? adică ce vrei să spui? ~so a) foarte, on — days a ajunge (la) zile grele; of ~ memory de tristă memorie; of ~ omen prevestitor
tare; thank you ~ so much îţi mulţumesc foarte mult, mii de mulţumiri; ~ so long o de rău, de prost augur. 2. înrăit. II. s. 1. rău; to put one's finger on the ~ a pune degetul
veşnicie; b) oricât de; be the weather ~ so bad I must go oricât de urâtă va fi vremea, pe rană. 2. nenorocire, năpastă, calamitate; ravagii; (înv.) boală; St. John's ~ epilepsie;
trebuie să plec. King's ~scrofuloză. 3. (înv.) păcat. III. adv. rău, cu răutate; to speak ~of smb. a vorbi
ever-during ['eva 'djusrin] adj. (rar) neîncetat, necontenit, veşnic. de rău pe cineva.
everglade ['cvsgleid] s. (amer.) 1. ţinut mlăştinos (acoperit pe alocuri cu iarbă înaltă). evil-advised [~ad'vaizd] adj. prost sfătuit.
2. the Everglades ţinut mlăştinos din Florida de Sud. evil-affected [~3'fektid] adf potrivnic, nefavorabil.
evergreen ['evagrhn] (bot.) I. adj. peren; veşnic verde, veşnic proaspăt (sifig.). II. s. evil-boding [~-boudirj] adf prevestitor de rău.
(bot.) 1. plantă veşnic verde / sempervirescentă. 2. saschiu, merişor, pervincă (Vinca evil-disposed [~dis'pouzd] adf v. e v i l - m i n d e d .
minor). 3. (muz.) cântec nemuritor, hit etern. evil-doer [~'du(:)ar] ş. răufăcător.
Evergreen State [~ steit] s. (amer.) (folosit ca supranume) Statul Washington, evil-doing [-"'du(:)irj] s. fărădelege, ticăloşie; crimă.
everlasting [>ev3'Ia:stirj] I. adj. 1. veşnic; nemuritor; etern. 2. (fig.) care nu conteneşte, evil-eye [~ai] s. 1.deochi; to cast the ~onsmb.adeochea pe cineva. 2. (fig.) influenţă
care se repetă mereu; this ~ noise zgomotul ăsta care nu mai conteneşte. 3. (înv.) trainic, nefastă.
evil-eyed
evil-eyed [~'aid] adj. cu o privire rea, cu ochi răi.
evil-hearted [~'hu:tid] adj. rău la suflet, hain, câinos.
evil-living [~'livin| adj. destrăbălat, desfrânat.
evil-Iooking [~'lukin] adj. care nu prevesteşte nimic bun, de rău augur.
evilly ['i:vili[ adv. (în cuvinte compuse) prost; —treated prost tratat; —tempered prost
dispus.
evil-minded ['i:vl'maindid, 'i;vil-, '--.—] adj. 1. rău intenţionat, pus pe rele. 2. rău,
răutăcios.
evil-mindedness [-nis] s. răutate.
Evil one ['KVI'WAII] S. the ~ Necuratul, cel Rău.
evil-smelling [~'smelin] adj. rău mirositor.
evil-speaking [~'spi:kin] I. adj. bârfitor, calomniator. II. s. bârfeli, calomnii.
evil-tongued [~'tAnd] adj. rău de gură, blasfemaţor.
evil-worker [~iW9:kor] s. răufăcător.
evince [i'vins] vb./r. a dovedi, a demonstra, a arăta, a manifesta; to ~ curiosity a trăda
curiozitate; to ~ a taste for a arăta gust pentru; this ~s clearly that aceasta demonstrează
în mod limpede că.
evincement [-mont] s. dovadă; demonstrare.
evincible [-obi, -sib-] adj. (înv.) demonstrabil.
evincive [-iv] adj. ~ of care demonstrează (cu ac.), trădând (cu ac).
evirate ['i:vircit, 'ev-] vb. tr. (lit.) a castra, a emascula.
eviration [ii:vi'fei/an, <cv-] s. (Ut.) castrare, emasculare.
eviscerate [iO'vissreit] vb. tr. 1. a scoate măruntaiele (cu gen.). 2. (/ig.) a lipsi de
conţinut, a vlăgui, a stoarce.
evisceration [i(:)iViso'rei/3ii] s. 1. scoatere a măruntaielor. 2. (jig.) vlăguire, stoarcere.
evitable ['evitobl] adj. evitabil, care poate fi evitat.
evocable ['evsksbl] adj. evocabil, care poate fi evocat.
evocation [ievou'kei/on, 'i:v-, -vs'k-] s. evocare.
evocative ['evoukeitiv, 'i:v-, -vok-] adj. evocator.
evocatory [i'vnkatori, -tn:ri] adj. evocator.
evoke [i(:)'vouk] vb. tr. 1. a evoca, a trezi, a reaminti; a stârni; to ~interest a trezi /
a deştepta interes. 2. (jur.) a înainta (un proces) unei instanţe superioare.
evolute ['i:volju:t, 'ev-, -VOHI-] I. s. (mat.) cvolută, desfăşurată. II. (fa/u.) vb. A. intr.
a se dezvolta; a evolua. B. tr. a dezvolta, a face să evolueze.
evolution [ii:v3'lju:/an, iev-, -vou'l-] s. 1. evoluţie, desfăşurare (a evenimentelor etc.);
degajare (de gaze etc.); emisiune; desfăşurare, deschidere (a mugurilor etc.). 2. (/nat.)
desfăşurare (a unei curbe); extragere (de rădăcină). 3. (mar., mii.) manevră, evoluţie;
fleet ~s manevre ale flotei; sailing ~s evoluţii de ambarcaţiuni cu vele. 4. evoluare; rezultat
(al unei evoluţii).
evolutional [-al] adj. evolutiv, de evoluţie.
evolutionary [-ori] adj. v. e v o l u t i o n a l .
evolutionism [-izpmj s. (biol.) evolutionism; teoria evoluţionistă.
evolutionist [-ist] I. s. evoluţionist, adept al evoluţionismului. II. adj. evolutiv.
evolve [iO'volv] vb. A. tr. 1. a dezvolta; a desfăşura; a elabora (şifig.). 2. a degaja,
a emana, a emite (căldură, gaze etc.). 3. a dezvolta, a elabora; a deduce (teorii, fapte
etc.). B. intr. a se dezvolta; a se desfăşura.
evolvent [-pnt]vs. (mat.) evolventă, desfăşurătoare.
evulgate [i'vAlgeit] vb. tr. a publica, a anunţa, a vesti; a divulga, a da pe faţă.
evulse [i'vAlsj vb. tr. a extrage (cu forţa, un dinte etc.).
evulsion [i(:)'VA l/an] s. extragere (forţată).
ewe [ju:[ ş. 1. oaie. 2. (şl.) nevastă, jumătatea cuiva.
ewe Iamb |~ ilaem] s. miel; (jig.) one's ~ singura comoară a cuiva, singurul copil al
cuiva, lumina ochilor.
ewe mutton [~ .niAtn] s. carne de oaie.
ewer ['ju(:)3r] s. cană; urcior.
exacerbate [eks'a3S3(:)beit] vb. tr. 1. a agrava, a intensifica (suferinţa, supărarea etc.).
2. a irita; a întărâta (pe cineva).
exacerbation [eksisesoO'baiJbn] s. 1. agravare, intensificare; iritare, întărâtare. 2. (med.)
agravare; paroxism, criză.
exact [ig'zzekt, eg-[ I. adj. 1. (despre reguli, răspunsuri, ordine etc.) exact, riguros,
precis. 2. (despre oameni) corect, punctual; metodic. II. vb. tr. 1. (from, of) a cerc (cu
insistenţă), a pretinde, a reclama (plata unei sume, taxe etc.) (de la), a stoarce (bani etc.)
(de la). 2. (from, of) a insista asupra (cu gen.), a pretinde (o acţiune, o atitudine) (de
la).
exactable [-obl, cg-[ adj. (despre imjx)zite) exigibil.
exacter [-or, cg-[ s. încasator (de impozite etc.); agent fiscal.
exacting [-irj, eg-] adj. 1. exigent, pretenţios; sever, strict,riguros.2. obositor, istovitor.
exactingness [-irjnis, eg-] s. exigenţă.
exaction [ig'zaîk/sn, eg-] s. 1. (of) cerere, pretenţie (de bani etc.). 2. lucru cerut; sumă
cerută / pretinsă. 3. pretenţie nelcgală / nejustificată, stoarcere (de bani). 4. impunere
arbitrară / excesivă.
exactitude [ig'zEektitjurd, eg-] s. exactitate, precizie; rigurozitate, acurateţe.
exactly [ig'zskili, eg-| adv. 1. exact, tocmai, chiar; not ~ nu tocmai; nu chiar; ~ so!
întocmai! chiar aşa!; it is ~ five e (ora) 5 fix; he isn't ~ a scholar nu e propriu-zis un
savant. 2. întocmai, exact, aşa c. 3. cu exactitate, cu precizie.
exactness [ig'zaektnis, cg-| l.s.v. e x a c t i t u d e. 2, justeţe (a unui raţionament
etc.).
exactor [ig'zaskto', eg-] s. 1. persoană care cere / pretinde / reclamă, reclamant, perceptor.
2, dijmuitor. persoană care stoarce bani.
exact sciences [ig'za;kt 'saionsiz] s. pl. ştiinţele exacte.
334
exaggerate [ig'za:d3oreit, eg-] vb. A. tr. 1. a exagera, a umfla (un fapt etc.).
2. a intensifica, a agrava. B. intr. a exagera.
exaggerated [-id, eg-] adj. 1. exagerat; to have an ~ opinion of oneself a avea o părere
prea bună despre sine. 2. (med, despre inimă) mărit; agravat.
exaggeratedly [-idli, eg-] «aV. exagerat.
exaggeration [ig-za^o'rei/pn. eg-] s. 1. exagerare. 2. înrăutăţire, agravare; intensificare.
exaggerative [ig'z£ed3:>rotiv, eg-, -reit-] adj. care exagerează, exagerat; care nu respectă
simţul proporţiei.
exaggerator [ig.za3d3orcit3r, -cg-] s. persoană care exagerează.
exaggeratory [ig'zaxl33ret3ri, eg-] adj. v. e x a g g e r a t i v e .
exalt [ig'zo:lt, cg-, -'zolt] vb. tr. 1. a ridica, a înălţa (în grad etc.). 2. a exalta, a slăvi,
a glorifica; to ~ smb. to the skies a ridica pe cineva în slăvi. 3. a exalta, a entuziasma,
a înflăcăra, a aprinde; a încuraja. 4. a intensifica (coloritul etc.).
exaltation [legzorl'teijm, cks-, -ol-] s. 1. înălţare, ridicare. 2. exaltare, înflăcărare,
entuziasm.
exalted [ig'zodtid, eg-, -'zolt-] adj. 1. exaltat. 2. sus-pus, ridicat, de grad înalt. 3. (despre
stil) solemn.
exam [ig'zasm, eg-] prese, de la c x a m in a t i o n.
examen [ig'zeimen, eg-] s. (fig.) examen.
examinable [ig'zamiinabl, eg-] adj. (jur., despre procese) căruia i se poate face instrucţie.
examinant [ig'za;minont, eg-] s. examinator.
examination [ig'Zamii'ncifan, cg-] s. 1. cercetare, investigaţie, explorare; inspecţie,
examinare, analiză; revizie; verificare, expertiză; custom-house~revizie vamală; (med.)
post-mortem ~ autopsie. 2. examen; competitive ~ concurs; to go in for an ~ a se prezenta
la un examen; to take an entrance ~ a da un examen de admitere; to fail in an ~ a cădea
Ia un examen; written ~ examen scris; viva voce ~ examen oral, probă orală; end-of-year
~ examen de sfârşit / de fine de an; to take an ~ in a da un examen la; to pass one's ~
a lua / a trece un examen, a reuşi la un examen; to undergo a medical ~ a fi supus unui
examen medical. 3. (jur.) interogatoriu; to undergo ~ a fi supus unui interogatoriu;
searching ~ interogatoriu riguros / minuţios.
examinational [-pi] adj. de examen.
examination paper [ig'ZaMiii'nci/sn 'pripo'] s. set, grilă de întrebări la un examen.
examinator [ig'za;niineitar]s. (rar) v. e x a m i n e r.
examinatorial [ig.za;niino'to:riol, eg-] adj. examinatorial.
examine [ig'zamiin, eg-] vb. A. tr. 1. a examina, a cerceta, a investiga, a inspecta,
a analiza, a verifica, a controla. 2. (med.) a examina, a cerceta. 3. a examina, a asculta
(un candidat la examen). 4. (jur., mii.) a interoga (un inculpat, un prizonier etc.). B. refl.
a se examina, a se cerceta; a-şi face un examen de conştiinţă. C. intr. to ~ into a analiza,
a studia, a cerceta (ceva).
examinee [igizamii'ni:, cg-] s. candidat la un examen.
examiner [ig'za:minor, cg-] s. 1. examinator; to satisfy the ~s a trece un examen.
2. (amer.) revizor. 3. (jur.) judecător de instrucţie.
examining [ig'zamiinirj] adj. de examen(e).
examining body [~ 'bodi] s. comisie de examinare.
examining judge [~ 'd3Ad3] s. (jur.) judecător de instrucţie.
example [ig'za:mpl, cg-] s. 1. exemplu, pildă; model; precedent; for ~, by way of ~
de exemplu / pildă; practical ~ caz concret; beyond / without ~ fără precedent; to follow
smb.'s ~ a urma exemplul cuiva; to take ~ by smb. a imita pe cineva, a imita exemplul
cuiva; after the ~ of după exemplul (c« gen.). 2. exerciţiu sau temă servind ca exemplu.
3. specimen, model. 4. pedeapsă servind de exemplu; lecţie; let it make an ~ for him
să-i servească de lecţie; to make an ~of smb. a da cuiva o pedeapsă exemplară. 5. atitudine
exemplară; to take ~ by a lua de la; to set a good ~ a fi un exemplu bun.
exanimate [ig'zasnimeit, eg-] adj. mort, fără viaţă (şifig.).
exanthema [ieksam'Oi:nra],pi. exanthemata [-to, -'Gemote] s. (med.) exantein,erupţie.
exanthematous [iCksajn'Ocmotos] adj. (med.) exantematic.
exarch ['cksu:k] s. (is(., rei.) exarh.
exarchate ]'eksa:kcit] s. (ist.) exarhat.
exasperate [ig'za:spareit, eg-, -'zses-] vb. tr. 1. a irita, a enerva; a provoca; a exaspera,
a scoate din sărite; to ~ smb. to evil a exaspera pe cineva. 2. a intensifica; a agrava (o
suferinţă, o boală etc.).
exasperated [-id] adj. (at, by) exasperat (de).
exasperating [-in] adj. exasperant; iritant, enervant.
exasperatingly [-inii] adv. exasperant, până la exasperare.
exasperation [igiza:sp3'rei/.->n, eg-, -izas-] s. exasperare, iritare, enervare; to drive smb.
to ~ a aduce pe cineva la exasperare.
ex cathedra [eks ko'0i:dr3, -'kasSidre] (lat.) ex cathedra, în calitate oficială.
excavate ['eksksveit] vb. tr. a excava; a săpa, a dezgropa.
excavation [leksko'veijan] s. 1. săpătură, excavaţie; săpare, dezgropare. 2. (telm.)
excavaţie, lucrare de săpătură; şanţ, dcblcu, scobitură, gaură. 3. (mine) exploatare minieră.
4. dăltuirc, scobire.
excavator ['ckskoveito1"] s. 1. (constr.) excavator; walking ~ excavator păşitor; ~with
continuous output excavator cu acţiune continuă. 2. săpător (de pământ). '
exceed [ik'si:d, ck-J vb. A. tr. 1. a depăşi, a întrece (şifig.); a fi mai bun sau mai mare
decât. 2. (by) a fi mai înalt decât, a depăşi (cu). B. intr. 1. (in) a depăşi, a întrece limita
/ măsura (prin). 2. a mânca prea mult; a bea prea mult.
exceeding [-in] adj. excesiv; excepţional; imens; infinit.
exceedingly [-irjli] aaV. extrem de, foarte; excesiv.
excel [ik'scl. ck-[ vb. A. tr. (in) a întrece, a depăşi (în). B. intr. (in) a excela; a se evidenţia
(în).
335
excellence ['eksafens] s. 1. excelenţă, calitate desăvârşită, desăvârşire, perfecţiune,
măiestrie. 2. merit deosebit; superioritate.
excellency [-i] s. 1. (înv.) v. e x c e 1 1 e n c e. 2. Excellency Excelenţă (titlu dat
ambasadorilor etc.).
excellent l'cksabnt] adj. excelent, eminent, minunat, splendid, straşnic. *0* ~ reasons
motive cu totul speciale.
excellently [-li] adv. excelent etc. (v. e x c e l l e n t ) .
excelsior [ek'selsb:r, ik-, -sis'", -sjV] I. interj, mai sus! cât mai sus! (adesea ca deviză).
II. adj. (corn.) superior (ca marcă de fabrică). III. s. (amer.) rumeguş.
Excelsior State [~ steit] s. (amer.) (folosit ca supranume) Statul New York.
excentre [reks'sentar] s. (geom.) centrul unui cerc cxînscris.
except [ik'sept, ck-] I. vb. A. tr. a excepta, a exclude; present company ~ed a) în afară
de cei prezenţi; b) cu excepţia celor de faţă. B. intr. (against, to) a obiecta (împotriva,
cu gen.); a recuza (un martor). II. prep. cu excepţia (cu gen.), în afară de; ~ for a) cu
excepţia (cu gen.), în afară de cazul că; b) dacă nu. III. conj. (înv.) în afară de (cazul
că), dacă nu; ~ that atât doar că, cu singura deosebire că, cu rezerva că.
excepting [-in] prep. exceptând, cu excepţia (cu gen.).
exception [ik'sep/3n,ck-] s. 1. excepţie; lucru exceptat; with the ~ of cu excepţia (cu
gen.), lăsând la o parte; by way of ~ în mod excepţional; there is no rule without ~(s)
nu există regulă fără excepţii; the ~ proves the rule excepţia confirmă regula; in ~ to
în contra (cu gen.). 2. obiecţie, opunere; to take ~ to a obiecta la, a se opune la (sau cu
dat.); & lua în nume de rău. 3. (jur.) rezervă, cxccpţiunc.
exceptionable [-abl] adj. discutabil, contestabil; nu fără cusur; condamnabil.
exceptional [-si, -/nai] adj. excepţional, neobişnuit.
exceptionality [ik-sep/a'nseliti] ş. caracter excepţional.
exceptionally [ik'scp/an^li, -/pnali, -/anali] adv. 1. excepţional (de). 2. în mod
excepţional.
exceptive [ik'septiv] adj. l.v. e x c e p t i o n a 1. 2. care obiectează (întruna), care
contrazice.
exceptor [ik'septa1"] s. persoană care dojeneşte; critic.
excerpt I. [ek'saipt, ik-] vb. tr. (from) a extrage, a cita (un pasaj etc.) (din). II. ['eksa(:)pt,
ik'sa:pt] s. extras; fragment (dintr-o carte etc.).
excerption [ek'sa:p/n, ik-] s. 1. extragere (a unui fragment dintr-o carte etc.). 2. citat,
fragment, extras.
excess [ik'scs, ek-] s. 1. (of) surplus, excedent; prisos (de). 2. (of) supraabundenţă, exces
(de); in ~ of mai mult decât, în plus peste. 3. exces (la mâncare, băutură etc.); to ~ fără
măsură. 4. ultraj, ofensă.
excess current [~ 'kArpnt] s. (electr.) supracurent, supraintensitate.
excess fare [~ fea r ] s. supliment, taxă suplimentară (de transport).
excessive [ik'sesiv, ck-] adj. excesiv; to be an ~ smoker a fuma excesiv.
excessively [-li, ek-] adv. excesiv, prea (mult).
excessiveness [-nis, ek-] s. caracter excesiv; lipsă de măsură.
excess luggage [ik'ses <Ugid3] s. bagaj excedentar / în plus, bagaje care depăşesc
greutatea admisă, supliment de bagaje.
excess profit [~ 'profit] s. supraprofit, câştig suplimentar.
excess-profits duty [ik'ses.profits 'dju:ti] s. impozit pe supraprofit / pe câştiguri
excepţionale.
excess-profits tax [~ tzeks] s. v. e x c e s s - p r o f i t s d u t y .
exchange [iks't/eind3, eks-] I. vb. A. tr. 1. (for) a schimba (un lucru) (cu). 2. a face
schimb de (cuvinte, lovituri etc.); to ~ words with a schimba (câteva) cuvinte cu; to ~
seats with a schimba locul cu. B. intr. to ~for a se preschimba; how much will a shilling
~ for in Romanian money? cât face un şiling în bani româneşti? (/nil.) to ~ into another
regiment a trece într-un alt regiment (printr-un schimb cu altcineva). II. s. 1. (ec.) schimb
(de valută etc.); rate of ~ curs de schimb (al devizelor); free ~ valută / deviză liberă.
2. (ec.) sistem de plată prin poliţe; bill of ~ poliţă, trată. 3. (ec.) bursă; stock ~ bursă de
acţiuni; corn ~ bursă de cereale. 4. (tel.) centrală telefonică. 5. schimb, acţiunea de a
schimba; ~ of goods schimb de mărfuri; cultural ~ schimburi culturale.
exchangeability [<iks't/eind3a'biliti, eks-] s. posibilitate de schimb.
exchangeable [>iks't/eind3abl, eks-] adj. care poate fi schimbat; de schimb;
intcrşanjabil, interschimbabil.
exchangeable value [~ 'vaslju:] s. (ec.) valoare de schimb.
exchange broker [eks't/eind3 ibroukar] s. (ec.) curlier, agent de bursă / schimb.
exchange energy [iks't/eind3 -enad3i] s. (telm.) energie (potenţială) de schimb.
exchange engine [~ icnd3in] s. (auto) motor de schimb.
exchange forces [~ -fo:siz] s. pi. (telm.) forţe de schimb.
exchange premium [~ -pri:mjam] s. (ec.) agio.
exchanger [iks't/eindza1"] s. agent de schimb.
exchange rate [iks't/cind3 rcit] s. (ec.) curs valutar / al efectelor de bursă.
exchange value [~ ivaslju] s. (ec.) valoare de schimb; contravaloare.
exchequer [iks't/eka1", eks-] s. 1. trezoreria statului; tezaur; Chancellor of the
Exchequer Ministru de Finanţe (în Anglia). 2. (glumeţ) resurse, mijloace băneşti.
exchequer bill [iks't/eka bil] s. (ec.) bilet de bancă; obligaţie de stat.
excipient [ck'sipbnt, -pjant, ik'-] s. (farm.) excipient.
excircle ['cks'saikl] s. (geom.) cerc exînscris.
excisable [ek'saizabl, ik-] adj. impozabil.
excise1 [ek'saiz, ik's-j vb. tr. a tăia; a extirpa.
excise2 [ek'saiz, 'cksaiz] I. s. 1. accize. 2. the Excise autoritatea însărcinată cu încasarea
accizelor. II. vb. tr. a obliga (pe cineva) la plata accizelor; a impune (cuiva) plata unei
suprataxe.
excise duty [~ -dju:ti] s. v. e x c i s e 2 (I).
exculpate
excise law [~ b:] s. (amer.) lege care reglementează vânzarea băuturilor spirtoase.
exciseman [~ni£en], pi. excisemen [~men[ s. funcţionar (de stat) însărcinat cu încasarea
taxelor de accize.
excision [ck'si3Pn, ik-] s. extirpare, tăiere.
excitability [ik.saita'biliti, ek-, -lat-] s. excitabilitate.
excitable [ik'saitabl] adj. excitabil.
excitant ['cksitant, ik'saitent] adj., s. excitant.
excitation beksi'tei/sn] s. excitaţie; (electr.) ~ by impact excitaţie prin şoc.
excitative [ek'saitativ, ik-] adj. care excită, excitant.
excitatory [ck'saitatari, ik-] adj. v. e x c i t a t i v e .
excite [ik'sait, ck-] vb. tr. 1. a excita; a stârni (simţăminte etc.). 2. a suscita, a provoca;
a stârni, a instiga la (acţiuni, fapte etc.); to ~ rebellion a provoca o rebeliune. 3. a stimula;
a excita (organismul etc.). 4. (electr.) a excita; a induce (un curent de excitaţie); (rar)
a magnetiza. 5. (fot.) a sensibiliza (o placă).
excited [-id] adj. excitat; stârnit; emoţionat, mişcat, tulburat; agitat, nerăbdător; to get
~a) a se emoţiona; a-şi pierde capul; b) a se enerva, a se supăra, a se aprinde.
excitedly [-idlij adv. agitat, emoţionat etc. (v. e x c i t e d ) .
excitement [-mant] s. 1. excitare, excitaţie. 2. agitaţie, emoţie; frământare, freamăt;
(fam.) what's all the ~ about? ce se întâmplă? ce se petrece?
exciter [ik'saita1"] s. 1. aţâţător, instigator. 2. (electr.) excitatoare electrică. 3. (telm.)
maşină de agitare.
exciter circuit [ik'saita isa:kit] s. (electr.) circuit de excitaţie.
exciter coil [~ koil] s. (electr.) bobină de inducţie.
exciting [ik'saitirj, ek-] I. adj. 1. excitant. 2. emoţionant, captivant. 3. (electr., despre
curent) excitator. II. s. (electr.) excitaţie.
excitron ['cksitran] s. (electr.) excitron.
exclaim [iks'klcim, eks-] vb. A. intr. 1. a exclama; a striga. 2. to ~ against a învinui
zgomotos (cu ac), a protesta împotriva (cu gen.). B. tr. a exclama; a striga.
exclamation [ickskla'mei/an] s. exclamaţie; note / point / sign of ~ semn de exclamaţie,
semnul mirării.
exclamation point [~ point] s. semn de exclamaţie, semnul mirării.
exclamative [iks'klzemotiv] adj. v. e x c l a m a t o r y .
exclamatively [-li] adv. exclamativ.
exclamatory [iks'klasmateri, eks-] adj. 1. exclamativ. 2. (desprepersoane) care abuzează
de exclamaţii.
exclamatory sentence [~ 'scntans] s. (gram.) propoziţie exclamativă.
exclosure [iks'kloU3ar] s. suprafaţă / zonă apărată / îngrădită.
exclude [iks'klu:d, cks-j vb. tr. 1. (from) a exclude (din). 2. a împiedica; a exclude
(un dubiu etc.); a elimina, a da afară.
exclusion [iks'klu3^n, eks-] s. excludere; eliminare; to the ~ of afară de.
exclusive [iks'klusiv, eks-] I. adj. 1. exclusiv; ~ privileges privilegii exclusive. 2. unic;
the ~ work of X unica operă a lui X. 3. (despre cluburi etc.) cu acces limitat, cu circuit
închis; greu accesibil. 4. (amer.) excelent, de calitate superioară. 5. ~ of în afară de, fără
a pune Ia socoteală, exclusiv. II. adv. exclusiv; chapters one to twenty ~capitolul întâi
până la douăzeci exclusiv.
exclusive interview [~ 'intavju:] s. interviu acordat exclusiv unui ziar.
exclusiveness [iks'klu;sivnis, ck-] s. exclusivitate.
excogitate [eks'kod3iteit, iks-] vb. tr. a inventa; a născoci.
excogitation [cks.kod3i'tci/an, iksikod3-,ckskod3-] s. inventare; invenţie, născocire.
excommunicate I. [.ekska'mju(:)nikeit] vb. tr. a excomunica. II. [-kit, -keit] adj. (despre
persoane) excomunicat.
excommunication ['eksko-mju(:)ni'kei/3n] s. excomunicare.
excommunicato [ckskou'mjunikeitiv] adj. (rel.) de excomunicare.
excoriate [cks'ko:rieit, iks-, -'kor-] v. tr. 1. a excoria, a jupui, a coji, a decortica. 2. (ftg.)
a marca, a însemna.
excoriation [eks-ko:ri'ei/an, iks-, -.tor-] s. excoriaţie; excoriere, jupuire, cojire.
excorticate [iks'ko:tikcit, eks-] vb. tr. a decortica, a coji, a dezghioca.
excrement ['ckskrimant] s. excremente, (materii) fecale.
excremental [ickskri'mental] adj. fecal.
excrementitious [ickskrimen'ti/as] adj. v. e x c r e m e n t a l .
excrescence [iks'kresns, eks-] s. 1. excrescenţă; crescătură; umflătură; cucui. 2. (fig.)
excrescenţă. 3. (fig., rar) exces; exuberanţă.
excrescent [iks'kresnt, -eks-] adj. 1. care formează o excrescenţă. 2. (jig.) de prisos,
inutil, superfluu, suplimentar. 3. (fon.) (despre consoane) cpentetic.
excreta leks'kriita] s. pl. (fiziol.) excreţii (mai ales sudoarea şi urina).
excretal [-1] adj. v. e x c r e m e n t a l .
excrete [cks'kri:t, iks-] (fiziol.) I. vb. tr. a excreta. II. s. excreţie.
excretion [cks'kri:/pn, iks-] s. (fiziol.) excreţie.
excretive |cks'kri:tiv, iks-] adj. (fiziol.) exerctor.
excretory [eks'kri:tari, iks-] adj. v. e x c r e t i v e .
excruciate [iks'kru:/icit, -eks-, -/jcit] vb. tr. a chinui, a tortura, a supune la chinuri /
la caznă.
excruciating [-in] adj. 1. chinuitor; fioros, înfiorător, groaznic. 2. (amer. fam.)
extraordinar, fantastic.
excruciatingly [-inii] adv. grozav (de), teribil (de); (fam.) it's ~ funny să te strici de
râs, nu alta.
excruciation [iks.kru:/i'ci/pn. eks-, -u:si-] s. chinuire, torturare; tortură, caznă.
excruciators [iks'krur/icitaz, eks-,-/jcit-] s. pl. (si.) ghete sau cizme cu vârful ascuţit.
exculpate 1'ckskA.lpcit) vb. A. tr. (from) a dezvinovăţi (de), a disculpa (de). B. (refl.)
(from) a se dezvinovăţi (de), a se disculpa (de).
exculpation 336

exculpation [.ekskAl'pei/an] s. dezvinovăţire, disculpare. executive power [~ 'pauar] s. v. e x e c u t i v e a u t h o r i t y .

exculpatory [eks'kAlpoteri, 'ekskAlpetari] adj. care se dezvinovăţeşte, care disculpă; executive session [~ 'se/an] s. şedinţă cu uşile închise / secretă.
justificativ. executor [ig'zekjuts', eg-] s. 1. executant. 2. (jur.) executor testamentar. 3. (jur.) agent
excurrent [eks'ko:nmt] aay. 1. (despre apă etc.) care se scurge (în afară). 2. (anat., judecătoresc / legal / oficial.
despre sânge) arterial. executory [ig'zekjutari, eg-] adj. 1. executiv. 2. (jur.) executoriu.
excurse [iks'ko:s, eks-] vb. A. intr. 1. (rar) a rătăci, a umbla fără ţintă. 2. (fig.) a face executrix [ig'zekjutriks,eg-],pl. executrices [igizekju'triskz] s. 1. executoare. 2. (jur.)
digresiuni, a divaga. 3. a face o excursie. B. tr. a călători prin. executoare testamentară.
excursion [iks'ksi/sn, eks-] I. s. 1. excursie; deplasare, călătorie, expediţie; to make exedra ['eksidrs, ek'si:-],pi. exedrae [-dri:] s. (arhit.) exedră.
/ to go on / to go for an ~ a face o excursie. 2. (fiz.) deviaţie, deviere, abatere restantă exegesis [,eksi'd3i:sis], pl. exegeses [ieksi'd3i:si:z] s. exegeză, tălmăcire (mai ales a
de la valoarea medie; amplitudine a vibraţiei. 3. (fig.) digresiune, divagaţie. II. vb. intr. Bibliei).
(rar) a face o excursie. exegete ['eksid3i:t] s. exeget.
excursioner [-ar] s. (rar) v. e x c u r s i o n i s t . exegetic(al) [,eksi'd3etik(?l)] adj. exegetic, lămuritor.
excursionist [-ist] s. excursionist, turist, drumeţ. exegetics [,eksi'd3etiks] s. pl. (folosit ca sg.) 1. exegetică. 2. v. e x e g e s i s.
excursionize [-aiz] vb. intr. a face o excursie. exempla [ig'zempb] pl. de la e x e m p 1 u m.
excursive [iks'ka:siv, eks-] aay. digresiv, care se abate; dezordonat; -reading lectură exemplar [ig'zemplor, eg-, -la:r] s. 1. pildă, model, exemplu (de imitat). 2. tip, specimen;
dezordonată. exemplar.
excursus [eks'ko;sDS, iks-] s. abatere (de la subiect etc.); digresiune. exemplarily [ig'zemptarili] adv. exemplar.
excurt [iks'kg:t, eks'-] vb. i«rr. (amer.) a face o excursie. exemplariness [ig'zempbrinisj s. caracter exemplar.
excusability [iksikjmza'biliti] s/v. e x c u s a b 1 e n e s s. exemplarity [.egzcm'plferiti] s. v. e x e m p l a r i n e s s .
excusable [iks'kju:zobl] adj. scuzabil, de scuzat. exemplary [ig'zemptari, eg-J adj. 1. exemplar, model, dat ca pildă. 2. tipic.
excusableness [-nis] s. calitatea de a putea fi scuzat. exemplifiable [ig'zemplifaiobl] adj. care poate fi exemplificat.
excusably [-i] adv. scuzabil. exemplification [igizemplifi'kei/an, eg-] s. 1. exemplificare, (înv.) pilduire, ilustrare.
excusal [iks'kjmzsl] s. scutire de impozite (locale). 2. (jur.) copie legalizată / autentificată.
excusatory [iks'kju:z9t3ri, eks-] adj. 1. justificativ. 2. care cere iertare; care se justifică. exemplify [ig'zemplifai, eg-] vb. tr. 1. a exemplifica, a ilustra; (fnv.) a servi ca exemplu
excuse [iks'kju;z,eks-] vb.A.tr. 1. a scuza, a ierta; ~ me! iartă-mă! scuză-mă! pardon!; pentru / de. 2. (y'wr.) a legaliza, a autentifica.
~ my coming late iertaţi-mă că am întârziat, scuzaţi-mi întârzierea; please have me ~d exempli gratia [ig'zemplai 'grei/ia] (lat.) de exemplu / de pildă.
to him te rog prezintă-i scuzele mele. 2. a ierta, a scuti (de obligaţii, de dări etc.); your exemplum [ig'zemptam],pl. exempla [-o] s. 1. (lit.) parabolă. 2. (rar) exemplu, pildă.
attendance today is.~d puteţi lipsi astăzi. B. refl. a se scuza. II. [iks'kjms, eks-] s. 1. scuză, exempt [ig'zempt, eg-] I. vb. tr. (from) a scuti, a absolvi, a dispensa (de). II. adj. scutit,
justificare; ignorance of the law is no ~ necunoaşterea legii nu este o scuză; a lame / absolvit. III. s. persoană scutită de impozite etc.; (ist.) scutelnic.
thin / poor ~ pretext neconvingător, scuză neizbutită; to be an ~ for a servi ca scuză exemptible [ig'zemptabl, -ibl] adj. care poate fi scutit.
pentru; to make / to offer ~s a se scuza; a se justifica; a găsi scuze; make my ~s to him exemption [ig'zemp/an, eg-] s. 1. (from) scutire, absolvire, dispensare (de); ~from
prezintă-i scuzele mele; it admits of no ~ aşa ceva nu poate fi scuzat; nu încape nici o duty scutire de taxe (vamale); ~ from taxes scutire de impozite. 2. eliberare.
scuză; by way of ~ în chip de scuză; in ~ of ca scuză pentru. 2. scutire (de obligaţii). exemptive [ig'zemptiv] adj. 1. care asigură o scutire, care acordă o dispensă. 2. relativ
excuseless [iks'kjmzlis] adj. de neiertat. la scutire, de dispensă.
excuss [iks'kAs] vb. tr. (rar) 1. a arunca, a azvârli, a se descotorosi de. 2. a descifra, exenterate [eks'entoreit] vb. tr. 1. a exentera, a eviscera, a goli de măruntaie. 2. (fig.)
a dezlega. 3. a discuta, a cerceta, a studia. 4. (jur.) a confisca; a pune sub sechestru. a scoate afară / la lumină, a da în vileag.
excussion [iks'k/vfsn] s. (rar) 1. descifrare, dezlegare. 2. (jur.) confiscare; sechestrare; exequatur [ieksi'kweitor] s. (jur., ist.) execuatur (autorizaţie dată unui consul, de către
sechestru. un guvern străin, de a-şi exercita atribuţiile).
ex-directory ['eksdi'rekteri] adj. (despre numerele de telefon) neinformabil, care nu exequial [ig'ziikwiol] aay. (rar) de înmormântare, funebru.
figurează în cartea de telefon. exequies ['eksikwiz] s. pl. cortegiu funebru; înmormântare, funeralii.
exeat ['eksiast, -sjeet] s. (scurtă) permisie (de la şcoală etc.) exercisable ['eksasaizsbl] aay. care poate fi folosit; (despre autoritate) care poate Fi
execrable ['eksikrabl] adj. 1. execrabil, detestabil, odios, scârbos, respingător. 2. (fam.) exercitată.
groaznic, foarte rău, foarte prost. exercise ['eksasaiz] I. s. 1. exerciţiu; acţiune, punere în aplicare, practică; exercitare;
execrably [-i] adv. execrabil, groaznic. the ~ of judgement apreciere independentă (a unei situaţii etc.). 2. exerciţiu, deprindere,
execreate ['eksikreit] vb. A. tr. 1. a nu putea suferi; a-i fi scârbă de; a urî, a detesta. practică, antrenament; to take ~s a face exerciţii (fizice); a face gimnastică, a face sport;
2. a blestema. B. intr. a blestema. open-air ~ mişcare în aer liber; five-finger ~s exerciţii la pian. 3. exerciţiu, temă; to do
execration [.cksi'krei/an] s. 1. scârbă, repulsie, oroare, groază; to hold in ~ a urî, a-i one's ~s a-şi face temele. 4. manifestare, dovadă; the ~ of good will manifestare de
fi scârbă de; a nu putea suferi. 2. blestem, blestemare. 3. (rar) urâciune; fiinţă detestabilă bunăvoinţă. 5. (fig., rar) tortură, chin (sufletesc), încercare, ispitire. 6. pl. (amer.)
/ oribilă; lucru detestabil / oribil. ceremonial; ceremonii. II. vb. A. tr. 1. a exersa, a face exerciţii cu; a dezvolta, a antrena.
executable ['cksikju:t3bl] adj. executabil, care se poate executa. 2. (mii.) a instrui, a face instrucţie cu. 3. a manifesta, a da dovadă de, a dovedi (pricepere,
executant [ig'zekjutont, eg-] s. executant. talent etc.). 4. a exercita, a face uz de (drepturi etc.). 5. a îndeplini (obligaţii etc.).
execute ['eksikju:t] vb. tr. 1. a îndeplini, a efectua, a aduce la îndeplinire, a executa; 6. a nelinişti, a tulbura; a pune la încercare. B. refl. a se exersa. C. intr. 1. a face exerciţii,
a duce până la capăt; a opera, a aplica; to ~ the law a aplica legea; to ~ an office a îndeplini a se exersa. 2. (/nil.) a face instrucţie.
o funcţie. 2. a executa, a compune, a scrie. 3. a executa, a omorî. 4. (yur.) a sancţiona; exercise book [~ buk] s. caiet (ae teme I exerciţii).
a semna; a pune viza pe (un act etc.); a valida (un act); to ~ a will a executa un testament. exercised ['eksosaizdj aay. îngrijorat, neliniştit; I am ~ about his future sunt neliniştit
executer [s'\ s. executor, persoană însărcinată cu îndeplinirea a ... pentru, în privinţa viitorul lui.
execution [reksi'kjujan] s. 1. îndeplinire, executare, efectuare; to carry into ~, to put . exercitation [eg,zo:si'tei/.?n, ig-] s. (rar) exercitare.
in / into ~ a executa, a aduce la îndeplinire, a duce la bun sfârşit; (rar) man of ~ om de exergue [ek'so:g,'--] s. exergă (loc pentru inscripţie pe o medalie).
acţiune. 2. execuţie (a unei lucrări artistice etc.); interpretare; joc, stil. 3. executare, exert [ig'zs:t, eg-] vb. A. Ir. 1. a încorda (puterile). 2. a exercita, a face uz de; to ~
execuţie, omorâre; electric ~ execuţie pe scaunul electric, electrocutare; day of ~ pressure a exercita / a face presiuni; to ~ influence a exercita (o) influenţă, a influenţa.
v. e x e c u t i o n d a y ; to put to ~ a executa, a omorî. 4. (jur.) validare (a unui act); 3. (lelm.) a intercala, a insera, a introduce. B. refl. a se strădui, a se sili, a se căzni; to ~
sechestru executor; writ of ~ sentinţă executorie. 5. distrugere, nimicire; to make good oneself to the utmost to do smth. a se sili din răsputeri să facă ceva.
~ of a distruge (cu ac), a nimici (cu ac.); to do ~a) (înv.) a nimici / a distruge tot; a da exerting [-irj] s. exercitare, folosire (a forţei etc.).
iama; b) (fig.) a produce o impresie puternică; (despre argumente) a convinge; c) (fig.) exertion [ig'zoi/an, eg-] s. efort, străduinţă, silinţă, caznă; to redouble one's ~s a-şi
a fermeca, a vrăji, a cuceri. 6. (muz.) dexteritate, tehnică. dubla eforturile.
execution day [~ dci] s. 1. ziua judecăţii. 2. (fam.) zi de spălat. exes ['eksis] s. pi. (sl.) prese, de la a) e x p e n s e s; b) e x - o f f i c i a 1 s,
executioner [icksi'kju:/3n3r] s. 1. călău, gâde. 2. (rar) executor. e x - m i n i s t e r s etc.
executive [ig'zekjutiv, eg-] I. aay. 1. executiv; (amer.) administrativ. 2. activ; cu spirit exeunt ['eksiAnt, -siant] vb. intr. (lat. teatru) „ies", părăsesc scena (indicaţie scenică);
practic. II. s. 1. organ executiv; the ~ puterea executivă. 2. (amer.) (Chief) Executive ~ omnes ies toţi.
preşedintele S.U.A.; guvernator (al unui stat); primar (ai unui oras). 3. (amer.) director, ex facie [eks Tei/ii:] (lat.) din cuprinsul (unui text etc.).
administrator (al unei firme etc.). 4. (amer. mii.) comandant (ae unitate); ajiitor de exfoliate [eks'foulieit] vb. A. tr. 1. (med.) a descuama. a exfolia. 2. a coji. B. intr.
comandant. 1. (med.) a se exfolia, a se descuama. 2. a se coji. 3. (despre frunze) a cădea;a se desprinde.
executive ability [~ s'biliti] s. spirit practic. exfoliation [eks.fouli'eijan, i—'--] s. 1. (med.) exfolicre, descuamare. 2. cojire. 3. cădere
executive agreement [~ 9'gri:ni3nt] s, (amer.) acord încheiat de preşedinte cu un stat (a frunzelor).
străin şi care nu necesită aprobarea senatului. ex gratia [eks 'grei/ia] (lat.) din amabilitate.
executive authority [~ o:'6Driti] s. putere executivă. exhalation [.eks/ra'lei/sn, legzs'l-] s. 1. exalare; evaporare; exalaţie. 2. abur; ceaţă.
executive committee [~ ka'miti] s. comitet executiv. 3. acces, izbucnire (de manie etc.).
executive officer [~'ofis3r] s. 1. funcţionar superior, 2. («wr.) ofiţer de bord. 3. (amer.) exhale [eks'heil, eg'zeilj vb. A. tr. 1. a exala, a emana, a răspândi; a face să exale.
adjutant superior; ajutor de comandant. 2. a degaja (vapori etc.), a evapora; a face să se evapore. 3. (fig.) a expira (aer). 4. a da
executive order [~ 'o:dor[ s. (amer.) decret, lege. drumul la, a rosti (cuvinte); a da drumul, a da frâu liber (mâniei etc.). B. intr. a se evapora.
337
exhaling [-irj] s. cxalare.
exhaust [ig'zo:st, eg-] I. vb. tr. 1. a rări, a rarefia; a goli, a vida; a pompa, a extrage,
a scoate (aer etc.). 2. a da drumul la, a lăsa să iasă (aburul etc.). 3. (agr.) a slei, a degrada.
4. (jig.) a istovi, a obosi, a extenua, a epuiza. 5. a extrage esenţialul din; a epuiza (un
subiect). 6. (tehn.) aevacua. II. s. (te/m.) 1, ţeava de eşapament. 2. eşapament, evacuare;
emisiune. 3. epuizare; ~ of the brake slăbire a frânei.
exhaust blower [~ <blouar] s. 1. (mine) ventilator de aspiraţie / aspirant. 2. (tehn.)
exhaustor.
exhaust box [~ baks] s. 1. amortizor de sunet(e); surdină. 2. (tehn.) tobă de eşapament.
exhaust chamber [~ it/eimbar] s. (tehn.) cameră de evacuare; vas de eşapament.
exhaust chest [~ t/est] s. (tehn.) fereastră de evacuare.
exhausted [ig'zo:stid, eg-] adj. 1. istovit, obosit, frânt, epuizat, extenuat. 2. (despre
cărţi) epuizat, vândut.
exhauster [ig'za:star] s. (tehn.) 1. exhaustor; ventilator; aspirator de praf; ventilator
de aspiraţie; exhaustor de fum. 2. aspirator.
exhaust fan [ig'za:st fsen] s. v. e x h a u s t e r (1).
exhaust gases [- -geesiz] s. pi. (tehn.) gaze de evacuare.
exhaustible [ig'za:stabl, -ibl, eg-] adj. care poate fi sleit / epuizat, epuizabil.
exhausting [ig'z^:stirj, eg-] adj. obositor, istovitor; plictisitor, sâcâitor.
exhaustion [ig'za:st/3n, eg-] s. 1. scoatere, vidare, golire; pompare, evacuare; eşapament;
rarefiere, rărire (a aerului). 2. epuizare, sleire, istovire. 3. (mat., log.) eliminări succesive
(ale ipotezelor).
exhaustive [ig'za:stiv, eg-] adj. 1. istovitor, obositor. 2. exhaustiv, complet.
exhaustively [-li] adv. în mod exhaustiv, complet.
exhaustless [ig'zs:stlis] adj. nesecat, inepuizabil.
exhaustlessness [-nis] s. caracter inepuizabil.
exhaust nozzle [ig'za:st 'nazl] ş. (mec.) efuzor.
exhaust pipe [~ paip] s. (tehn.) ţeava de evacuare / de eşapament.
exhaust port [~ pa:t] s. (tehn.) orificiu / canal de evacuare, canal de emisiune.
exhaust silencer [~ isailansar] s. (auto) tobă de evacuare cu amortizare a zgomotului.
exhaust steam [~ sti:m] s. (tehn.) abur de evacuare / eşapament, abur uzat.
exhaust stroke [~ strouk] ş. (tehn.) cursă de evacuare (a pistonului).
exhaust system [~ isistim] s. (tehn.) instalaţie de exhaustare.
exhaust trails [~ treilz] s. pi. (av.) urma vizibilă a eşapamentului.
exhaust valve [<~ vslv] s. (tehn.) supapă de evacuare / eşapament.
exhibit I. [ig'zibit, eg-] vb. A. tr. 1. a arăta; a expune, a etala; a expune (la o expoziţie).
2. a manifesta, a da dovadă de, a dovedi, a arăta; to ~ an example of a da o pildă de,
a oferi un exemplu de. B. i/itr. 1. a se expune, a fi expus (la o ex\x)ziţie). 2. a institui o
bursă (universitară). II. [ig'zibit, eg-, 'cgzibit] s. 1. exponat, obiect expus; the things on
«obiectele expuse. 2. (jur.) probă materială. 3. expunere; expoziţie; târg de mostre. 4. pi.
(teatru, cin.) fotografii pentru reclamă.
exhibiter [-ar] ş. v. e x h i b i t o r .
exhibition [.eksi'bi/sn] s. 1. arătare, manifestare; expunere; (fig.) to make an ~of oneself
a se da în spectacol, a se face de râs / de ocară. 2. expoziţie; salon; târg de mostre; opening
day of an ~ vernisaj. 3. (univ.) bursă, stipendiu. 4. (med.) prescriere (a unui medicament).
exhibitional [-si] adj. de expoziţie etc. (v. e x h i b i t i o n ) .
exhibitioner [-ar] s. (univ.) bursier, stipendiat.
exhibitionism [-iz^m] s. 1. (med.) exhibiţionism. 2. tendinţă de a-şi face reclamă singur
I de a-şi face autoreclamă; laudă de sine.
exhibitionist [-ist] s. (med.) exhibiţionist.
exhibition room [reksi'bi/pn ru(:)m] s. salon (al unei expoziţii).
exhibition stand [~ steend] s. stand de expoziţie.
exhibitive [ig'zibitiv, eg-] adj. ~ of care arată (cu ac.); reprezentativ pentru.
exhibitor [ig'zibita1"] s. expozant, persoană care expune.
exhilarant [ig'zilawnt, eg'z-, ek's-] adj. v. e x h i l a r a t i n g .
exhilarate [ig'zilareit, eg'z-, ek's-] vb. tr. a înveseli; a înviora, a însufleţi.
exhilarated [-id] adj. 1. vesel, voios. 2. afumat, ameţit, cherchelit, bine dispus.
exhilarating [-in.] adj. înveselitor, care te dispune.
exhilaration [ig.ziterei/pn, eg<z-, ek.s-] s. veselie, voioşie, voie bună, chef.
exhilarative [ig'zibrativ, eg'z-, ek's-] adj. v. e x h i l a r a t i n g .
exhort [ig'za:t, eg-] vb. tr. 1. a îndemna, a îmboldi; a sfătui, a povăţui. 2. a recomanda
călduros, a susţine; a predica.
exhortation [.egza:'tci/an, .eksa:-] s. 1. îndemn(are), povăţuire. 2. predică.
exhortative [ig'zo:tativ, eg-] adj. v. e x h o r t a t o r y .
exhortatory [ig'zo: tătar ij adj. povăţuitor, plin de îndemnuri.
exhumate [igz'hju:meit] vb. tr. v. e x h u m e.
exhumation [ickshjur'mei/^n] s. exhumare, dezgropare.
exhume [eks'hjmm, ig'zju:m] vb. tr. a exhuma, a dezgropa.
exigence ['cksid^sns, 'egzi-] s. 1. exigenţă; nevoie (imperioasă), imperativ. 2. situaţie
critică, criză; to be reduced to ~ a fi strâmtorat.
exigency ['eksid3^nsi, 'egzi-, ig'zid3-] ş. v. e x i g e n c e .
exigent ['eksid3^nt, 'egzi-, ig'zid3-, eg'zid3-, ck'sid3] adj. 1. urgent, grabnic, care nu
suferă amânare. 2. exigent, pretenţios; ~ of care reclamă (cu ac.), carc cere (cu ac.).
exigible ['eksid3ibl] adj. 1. (jur.) pasibil de urmărire. 2. exigibil, încasabil, carc se poate
încasa; care se poate cere.
exiguity [ieksi'gju(:)iti] ş. 1. puţinătate, micime, mărime infimă; modicitate. 2. (jig.)
sărăcie (a unei descrieri).
exiguous [eg'zigjuas, ig'z-, ek's-] adj. mic, neînsemnat; fin.
exiguousness [-nis] s. v. e x i g u i t y .
expand
exile ['eksail, 'egz-] I. ş. 1. surghiunire, izgonire, exilare; surghiun, exil; to drive into
~ a exila. 2. exilat, surghiunit. II. vb. A. tr. a izgoni, a exila, a surghiuni. B. rejl. 1. a
pleca din ţară, a emigra. 2. a se retrage, a se izola de lume.
exilian [ig'zilian] adj. de exil, de surghiun.
exility [eg'ziliti, ek's-] s. subţirime, fineţe; subtilitate.
exist [ig'zist, eg-] vb. intr. 1. a exista, a fi, a trăi, a vieţui. 2. a exista, a fi, a se găsi,
a se afla.
existence [-pns] s. 1. existenţă, vieţuire; in ~ existent, în fiinţă, (aflător) în natură;
struggle for ~ lupta pentru existenţă; to come into ~ a se ivi, a apărea; to bring into ~
a produce; a da naştere (cu dat.); a crea; to spring into ~ a se naşte brusc, a se ivi brusc.
2. prezenţă, existenţă; entitate; fiinţă, vieţuitoare; tot ce există.
existent [-snt] adj. 1. existent, în fiinţă, prezent. 2. actual; de a(stă)zi.
existential [.egzis'tcnfpl] adj. 1. existenţial. 2. existenţialist.
existentialism [-izam] s. (filoz.) existenţialism.
exit ['eksit, 'egzit] (lat.) 1. s. 1. (uşă de) ieşire; 2. ieşire, plecare; to make an / one's
~, to take one's ~ a pleca, a se îndepărta, a fugi, a o şterge. 3. (drept de) ieşire. 4. (teatru)
ieşire / plecare de pe scenă (indicaţie scenică). 5. (jig.) moarte. 6. (tehn.) ieşire, golire;
eşapament. II. vb. intr. (teatru) „iese" (indicaţie scenică).
exit flue [~ flu:] s. (constr.) canal orizontal de fum.
exitial [ig'zi/^l] adj. (rar) primejdios; fatal, funest.
exit poll ['eksit pal, 'egzit ~] s. (pol.) sondaj electoral la ieşirea din cabina de vot.
exit table ['eksit teibl, 'egzit ~] s. (metal.) transportor de evacuare.
exitus ['eksitAS, -tas] s. rentă anuală.
exit visa ['eksit Vi:za] s. viză de ieşire (din ţară).
ex-libris [eks'laibris, -'lib-] (lat.) ex-libris, din cărţile mele.
exobiology [-eksoubai'olad3i] s. exobiologie.
exocardiac [.eksou'ku:dia?kI adj. (med.) exocardiac.
exocarp ['eksouka:p] s. (bot.) exocarp, epicarp.
exocentric [.eksou'sentrik] adj. (gram.) exocentric.
exocrine ['eksakrain] adj. (anat.) exocrin.
exode ['eksoud] s. (lit.) exod (în tragedia greacă).
exodium [ek'soudiam, eg'zoudiam] s. v. e x o d e .
exodus ['cksadas] s. exod, plecare / emigrare / emigraţie în masă; (bibi.) Exodul (evreilor
din Egipt); the Exodus Exodul (Ieşirea) (cartea a Ii-a a Vechiului Testament).
ex-official [leksa'fi/sl, -a'f-] adj. (rar) oficial.
exofficio bcksa'fi/iou, -/jou, -isiou, -isjou] (lat.) din oficiu.
exogamic bcksou'gaemik, -sa'g-] adj. exogamic.
exogamous [ek'sagamas] adj. v. e x o g a m i c .
exogamy [ck'sagami] s. exogamie (căsătorie în afara tribului).
exogen ['eksoud3en, -'eksa-] s. (bot.) plantă exogenă.
exogenous [ek'sad3inas] adj. (bot.) exogen.
exomorphism ['Cksa'ma:fiz3m] s. (geol.) exomorfism.
exonerate [ig'zonarcit, eg-] vb. A. tr. 1. (from) a exonera, a elibera, a scuti (de o obligaţie
etc.). 2. a disculpa; a achita; a reabilita. B. rej7. a se disculpa; a se reabilita.
exoneration [igizana'rei/an, eg-] s. exonerare; achitare; reabilitare; ~ from blame
disculpare, justificare.
exonerative [ig'zonarativ, eg-, -reit-] adj. eliberator (de o obligaţie etc.) care reabilitează.
Exonian [ek'sounian] adj. din Exeter.
exophthalmia [.eksafeslmja, -mia] s. (med.) cxoftalmie.
exophthalmic beksof Gaelmik] adj. (med.) exoftalmic.
exorable [ek'sowrabl] adj. milos.
exorbitance [ig'za:bitpns, cg-] s. caracter exorbitant / exagerat / excesiv, excesivitate,
exagerare.
exorbitancy [-i] s.v. e x o r b i t a n c e ,
exorbitant [ig'zo:bitent, eg-] adj. exorbitant; exagerat, excesiv.
exorbitantly [-li] adv. în mod exorbitant; exagerat, excesiv.
exorcism ['eksoisiz^m, 'egz-] s. exorcism, alungarea diavolului, a duhurilor rele; vrăji;
descânt(cc); descântare.
exorcize ['eksa:saiz, 'egz-] vb. tr. a exorciza, a alunga (duhuri rele); a descânta (pe
cineva).
exorcizer [-ar] s. exorcist, vrăjitor.
exordia s. pl.de la e x o r d i u m.
exordial [ck'so:dial, eg'z-] adj. (ret.) introductiv, de început, exordial.
exordium [ck'sordiam, cg'z-],p/. exordia [-dia] sau exordiums [-mz] s. exordiu (început
de discurs).
exosmose [ck'sazmous] s. v. e x o s r a o s i s .
exosmosis [leksoz'mousis] s. (fiz.) exosmoză.
exosphere ['eksousfiar] s. exosferă.
exospore ['eksaspaar, -spa:r] s. (bot.) exospor.
exostosis [rcksas'tousis] s. (med., bot.) exostoză.
exoteric [.eksou'tcrik] adj. 1. exoteric, inteligibil. 2. (fam) public, obişnuit, cunoscut.
exoterics [-s] s. pi. (folosit ca sg.) filozofie exoterică (mai ales aristotelică).
exothermal [ieksou'6a:mal] adj. (chim.) exotermic, care dezvoltă căldură.
exothermic [ieksou'Ga:mik] adj. (chim.) exotermic.
exotic [eg'zatik, ek's-, ig'z-] I. adj. exotic, din ţări străine. II. s. 1. plantă exotică. 2. cuvânt
exotic.
exoticism [eg'zatisizpm, ek's-, ig'z-] s. exotism.
exotoxin [.eksou'toksin] s. (bioch.) exotoxină.
expand [iks'pasnd, eks-] vb. tr. 1. a dilata; (si fig.) a lărgi, a mări; a spori; a extinde,
a dezvolta, a amplifica; to ~ the chest a dilata, a umfla pieptul; heat ~s all bodies toate
expander
corpurile se dilată la căldură; to ~ the trade a extinde comerţul. 2. (mat.) a dezvolta
(o formulă, o serie ele). B. intr. 1. a se lărgi, a se mări, a se dilata; a se extinde; a se
dezvolta, a creşte. 2. (bot.) a se desface; a înmuguri. 3. (fam., despre persoane) a deveni
expansiv.
expander ]-or] s. 1. (sport) extensor. 2. (telm.) instalaţie de lărgire.
expanding [iks'pamdirj] adj. extensibil; care se dilată.
expanding gas [~ gass] s. (mine) gaze expandate.
expanding metal [~ anetl] s. (metal.) metal folosit pentru armarea betonului.
expanding roller [~irouter] s. (te.vt.) maşină de lăţit.
expanse [iks'pasns, eks-] s. 1. spaţiu vast / întins; întins, întindere; an ~ of water
0 întindere de apă. 2. the ~ bolta cerească, firmamentul. 3. expansiune, lărgire.
expansibility [iksipasnss'biliti] s. extensibilitate; expansibilitate.
expansible [iks'pamsobl, eks-, -sib-] adj. extensibil; care se lărgeşte, care se măreşte;
dilatabil.
expansion fiks'pasn/an, eks-] s. 1. lărgire, mărire; extindere, extensiune; dilatare;
expansiune (şi fig.). 2. (pol.) expansiune. 3. întindere, întins; cuprins, suprafaţă. 4. (/nat.)
dezvoltare (a unei formule). 5. (corn.) extindere a comerţului, mărirea volumului
comerţului. 6. (ec.) mărirea circulaţiei fiduciare. 7. (telm.) vălţuire, expansion; dinisbog.
8. (auto) detentă.
expansion band [~ bamd] s. brăţară extensibilă.
expansion bearing [~ ibsarirj] s. (constr., mec.) aparat de reazem mobil.
expansion chamber [~ itjcimtor] s. 1. (fiz.) cameră de ionizare. 2. (instalaţii) cameră
de detentă / de expansiune.
expansion coil [~kail] s. (telm.) serpentină de compensaţie.
expansionism [iks'payijsnizam, eks-[ s. politică de expansiune.
expansionist [iks'pam/anist, eks-] I. s. adept al politicii de expansiune. II. adj.
expansionist, expansiune.
expansion joint [iks'pamjan d3nint] s. (constr.) rost de dilataţie / de expansiune.
expansion pipe [~ paipj s. (telm.) expansion, armonică, compensator de dilataţie; ţeava
elastică.
expansion sleeve [~ sli:v] s. (constr.) manşon de dilataţie.
expansion valve [~ va;lv] s. (telm.) sertar de expansiune, vană de expansiune; ventil
de destindere.
expansive [iks'pamsiv, eks-] adj. 1. expansiv, de expansiune / de lărgire. 2. vast, întins,
mare. 3. expansiv, comunicativ, cu inima pe buze, deschis la suflet.
expatiate [eks'peijieit, iks-] vb. intr. 1. (upon) a se întinde (asupra, cu gen.); a. vorbi
mult (despre); a o lua razna. 2. (rar) a rătăci, a pribegi, a hoinări.
expatiation [eksipci/i'cij'an, iks-] s. 1. disertaţie; discurs lung. 2. prolixitate.
expatriate [eks'paMrieit, iks-, -'peit-] vb. A. tr. a expatria. B. refl. a emigra, a se expatria,
a părăsi ţara.
expatriation [eks.pajtri'ei/an, iksipart-, .ekspeit-] s. 1. expatriere. 2. renunţare la
naţionalitate.
expect [iks'pekt, eks-] vb. tr. 1. a aştepta, a fi în aşteptarea (cu gen.); a anticipa; a se
aştepta la, a se bizui pe, a conta pe, a spera, a nădăjdui; a cere, a pretinde; I ~ you to
obey mă aştept la ascultare din partea ta; I ~ little from it nu mă aştept la cine ştie ce
de aici; it is to be ~ed e de aşteptat; you are ~ed to be more polite se cade / se cuvine
să fii mai politicos; he is ~ed to come to night îl aşteptăm diseară, trebuie să vină diseară;
1 ~ him to help me mă bizui pe ajutorul lui, sper că mă va ajuta. 2. (fam.) a crede, a socoti;
a bănui, a presupune.
expectance ]-ans] s. 1. expectativă, aşteptare. 2. speranţă, nădejde. 3. anticipare.
4. probabilitate.
expectancy [-ansi] s. v. e x p e c t a n c e .
expectant [iks'pektont, -eks-] I. adj. 1. care aşteaptă; care are perspective ~ of care
aşteaptă (cu ac). 2. de aşteptat, în perspectivă. 3. răbdător, pacient; prudent. II. s.
1. persoană care aşteaptă (ceva). 2. solicitant, candidat.
expectant heir [~ 'ss'] s. moştenitor în expectativă.
expectant mother [~ iinA03r] s. (fam.) femeie care aşteaptă un copil; viitoare mamă.
expectant policy [~ 'polisi] s. politică de temporizare.
expectant treatment [~ 'tri:tmont] s. (med.) tratament de expectativă.
expectation [.ekspck'tei/on] s. 1. aşteptare, expectativă. 2. speranţă, nădejde; pl.
perspective (de viitor); perspective de a moşteni; in ~ of în aşteptarea (cu gen.), în
întâmpinarea (cu gen.); according to ~ după cum (şi) era de aşteptat; beyond ~ dincolo
de aşteptări, peste aşteptări; contrary to ~ contrar / în ciuda aşteptărilor; to live up to
~s a îndreptăţi aşteptările / speranţele. 3. (med.) metoda expectativă / a aşteptării, metoda
vindecării naturale. 4. probabilitate; ~ of life longevitate probabilă (cifre statistice).
expectative [eks'pektstiv, iks-] adj. de aşteptare / în expectativă.
expecting [iks'pektin, eks-] adj. to be ~ a fi gravidă, a aştepta un copil.
expectorant [eks'pektorpnt, iks-] s. (med.) expectorant.
expectorate [eks'pektareit, iks-] vb. tr. si intr. a expectora; a scuipa.
expectoration [eks.pekts'rei/sn, iks-] s. 1. expectorare, scuipare. 2. scuipat, spută.
expedience [iks'piidisns, eks-] s. eficacitate, caracter adecvat / potrivit; potriveală; folos,
utilitate; avantaj; oportunitate; caracter expeditiv; promptitudine.
expediency [iks'pi:dionsi, eks-] s. e x p e d i e n c e .
expedient [iks'pi:diont, eks-] I. aay. adecvat, potrivit, nimerit, indicat, corespunzător,
oportun; expeditiv, eficace, eficient; profitabil, avantajos; folositor, util. II. s. soluţie
practică; mijloc de a scăpa / de a ieşi din încurcătură; eficacitate; expedient; tertip, mijloc
nepermis; to be reduced to ~s a fi redus la expediente; a man fertile in ~s om care ştie
să se descurce; to be fruitful in / full of ~s a fi ingenios, a şti să se descurce (în orice
împrejurare).
338
expedite ['ckspidait, -ped-] I. vb. tr. 1. a grăbi, a urgenta; a îndeplini de urgenţă. 2. (rar)
a. expedia, a trimite. II. adj. (înv.) 1. iute la treabă, vrednic. 2. prompt, expeditiv;
descurcăreţ.
expedition [lekspi'dijsn] s. 1. expediţie (ştiinţifică, războinică); (amer. fig.) to go on
a fishing ~ a sonda terenul. 2. grabă, repeziciune, iuţeală; promptitudine, urgenţă.
expeditionary [ickspi'dijonari] adj. expediţionar, de expediţie.
expeditionary force [~ fo:s] s. (mii.) corp expediţionar.
expeditious [lekspi'dijos] adj. expeditiv, iute, rapid, prompt.
expeditiousness [-nis] s. promptitudine, rapiditate.
expel [iks'pel, eks-] vb. tr. (from) a alunga, a izgoni, a da afară; a expulza; a exclude
(din).
expellee [ickspe'li:, -ik-] s. persoană expulzată/ exilată.
expend [iks'pend, eks-] vb. tr. a cheltui; a risipi.
expendable [-sbl] adj. 1. consumabil, de întrebuinţat; care poate fi cheltuit. 2. ireme­
diabil. 3. (mii.) care poate fi cedat inamicului.
expender [-sr[ s. cheltuitor, risipitor.
expenditure [iks'penditfbr] s. cheltuială; cheltuire; at my ~pe cheltuiala mea; budget
~ cheltuieli bugetare; armaments ~ cheltuieli de înarmare.
expense [iks'pens, eks-] s. 1. (mai ales pl.) cheltuială; at state ~ pe cheltuiala statului;
to cut down ~s a reduce cheltuielile; a face economii; free of ~«y fără cheltuieli; b) (ec.)
franco; to go to ~ a cheltui, a face cheltuieli; travelling ~ cheltuieli de deplasare; to put
smb. to ~s a pune pe cineva la cheltuială. 2. preţ, cost, socoteală; what is the ~ of? cât
costă?; at the ~of one's life cu preţul vieţii; at the ~of another pe socoteala/ pe spinarea
altuia; they were laughing at my ~ râdeau pe socoteala mea.
expense account [ik'spens o.kaunt] s. (cont pentru) cheltuieli de reprezentare..
expensive [-iv] aay. scump, costisitor; luxos, de lux; (rar) ales.
expensiveness [-ivnisj s. scumpete; preţ ridicat.
experience [iks'piarians, eks-] I. s. 1. experienţă (a vieţii); experienţă, rutină, practică;
practicai ~ practică; to know by / from ~ a şti din experienţă; ~ is the mother of wisdom
experienţa e mama înţelepciunii; man of ~ om cu experienţă; of no ~ fără experienţă,
neexperimentat; ~ is the daughter of time experienţa se capătă cu anii, omul cât trăieşte
învaţă; ~ keeps a dear school, but foois learn in no other vremea învaţă pe cei ce n-au
dascăl; have you had any previous ~? aţi mai lucrat în acest domeniu? 2. trăire.
3. întâmplare. 4.pi. cunoştinţe; cunoaştere, ştiinţă; doxă. 5. experienţă (bogată), pricepere,
(înaltă) calificare. II. vb. tr. 1. a încerca, a simţi, a trece prin, a suferi; to ~ pleasure
a simţi plăcere, a încerca un sentiment de plăcere. 2. a experimenta. 3. to ~ that a afla că.
experienced [-t] adj. experimentat, cu experienţă; încercat; verificat; oţelit, călit.
experiential [iks.piâri'en/pl] adj. bazat pe experienţă, experimental, empiric.
experiment I. [iks'pcrimont, eks-] s. experienţă (ştiinţifică), experiment; probă, încercare,
verificare. II. [iks'periimant] vb. intr. 1. (on, upon) a experimenta, a face experienţe (cu).
2. to ~ with a) a face experienţe cu; b) (fig.) a se juca cu.
experimental [iks'perimcntl, iks.pcr-, 'Ckspcr-] aay. experimental, bazat pe experiment
/ de experienţă; de probă.
experimental farm [~ fa:m] s. fermă experimentală.
experimentalism [eksiperi'mentalizsm, iks.per-] s. experimentalism.
experimentalist [cks.peri'mcntolist, iksiper-] s. experimentalist.
experimentalize [eks.peri'mentalaiz, iksiper-] vb. intr. a experimenta, a face experi­
mente / experienţe.
experimentally [eks-peri'mentoli, iks.per-, icksper-] aaV. 1. din experienţă. 2. experi­
mental, pe bază de experienţă. 3. cu titlu de experienţă.
- experimental plot [iks'peri'mentel 'plot] s. (agr.) parcelă experimentală.
experimental station [eks.peri'mentl .stei/pn! s. staţiune experimentală.
experimentation [iks.perimen'tei/an] s. experimentare, încercare, verificare.
experimenter [iks'periment3r, eks-] s. experimentator.
experiment Station [iks'perimant istei/pn] s. (agr.) staţiune experimentală.
expert I. ['eksps:t] s. 1. expert, specialist, cunoscător; the ~s tehnicienii; to be an ~
in / on economics a fi expert în ştiinţe economice; he is an ~ in the matter e expert în
materie, se pricepe. 2. grafolog. II. ['ekspa:t, eks'pa:t, iks-] aay. expert, priceput; versat;
calificat, de înaltă calificare.
expertise ].eksp3:ti:z] s. 1. expertiză. 2. v. e x p e r t n e s s.
cxpertness ]'eksp9:tnis, -'--] s. (in) îndemânare (la); cunoştinţe tehnice.
expert's report [pekspa;ts ri'pD:t] s. expertiză; raport al unui expert.
expiable ['ekspisbl] any. care poate fi ispăşit, expiabil.
expiate ['ekspieit] vb. tr. a ispăşi, a expiă.
expiation [ickspi'ei/pn] s. ispăşire, expiaţie.
expiatory ['ekspiotori, -pieit-] aay'. ispăşitor, de ispăşire, expiator.
expiration [ickspata'rei/an, -pa'r-, -pi'r-] s. 1. expirare, terminare; încetare; trecere,
scurgere (a unui termen etc.); on the ~ of the term la expirarea termenului. 2. expirare,
răsuflare; exalare. 3. moarte, sfârşit, deces. r
expiratory [iks'paiorotsri, eks-] adj. expirator, de expiraţie.
r
expire [iks'paio , eks-] I. vb. A. tr. (fiziol.) a expira, a da afară (aerul). B. intr. 1. (fiziol.)
a expira; a da afară aerul. 2. a expira, a muri, a-şi da sufletul / duhul. 3. a expira, a se
scurge, a se termina, a se trece, a se irosi.
expiring [iks'paiarinj adj. care expiră; pe sfârşite; care se stinge; pe moarte.
expiry [iks'paiori] s. v. e x p i r a t i o n (1).
explain [iks'plein, eks-] vb. A. tr. 1. a explica, a lămuri; a tălmăci, a tâlcui; a interpreta.
2. a explica, a da explicaţii cu privire la; a justifica, a motiva, a găsi scuze pentru. 3. to ~
away a) a desluşi, a descurca; b) a înlătura; a nega (un fapt prin vorbe). B. re/7, a se
justifica, a se explica, a-şi găsi scuze. C. intr. a da explicaţii, a se explica; come now!,
~,hai,cxplică-te!.
339
explanation [lekspb'nci/an] s. explicare, explicaţie, lămurire; interpretare, tălmăcire;
exegeză; justificare.
explanatory [iks'plasnatpri, eks-, -nit-] adj. explicativ, lămuritor; de lămurire.
explanatory work [~ wo:k] s. muncă de lămurire.
explement ['ekspbmcnt] s. (geom.) completare (a unui unghi jx'mă la 360°).
expletive [eks'pli:tiv, iks-] I.adj. cxplctiv; adiţional, adăugat; II. ş. 1. cxpletiv,cuvânt
adăugat / de prisos / de umplutură. 2. înjurătură, cuvânt injurios / de ocară.
explicable ['eksplikabl, -'—, iks'p-] adj. explicabil, de înţeles.
explicableness j-nis] s, explicabilitate.
explicând bekspli'kamd] s. lucru care trebuie explicat.
explicate ['eksplikeitj vb. tr. 1. a explica; a desluşi, a lămuri. 2. (log.) a dezvolta (o idee),
a adânci, a analiza.
explication [lekspli'kci/an] s. 1. explicare; tălmăcire, interpretare; exegeză; explicaţie.
2. desfăşurare; evoluţie, dezvoltare; dare de scamă, expunere, expozeu.
explicative [eks'plikotiv, iks-, 'eksplikeitiv] I. adj. explicativ, lămuritor, de explicare
/ de desluşire. II. s. cuvânt explicativ.
explicatory [eks'plikateri, iks-, 'cksplikeitari] adj. v, e x p l i c a t i v e (I).
explicit [iks'plisit, eks-] adj. explicit, limpede, clar, lămurit, desluşit; evident;
~ declaration declaraţie formală / categorică.
explicit function [~ ifArjA/^n] s. (mat.) funcţie explicită.
explicitly [iks'plisitli, eks-] adv. explicit etc. (v. e x p l i c i t ) .
explicitness [ik'splisitnis. eks-] s. claritate (a limbajului).
explode [iks'ploud, eks-] vb. A. tr. 1. a face să explodeze, a arunca în aer. 2. (jig.) a
discredita; a demonstra falsitatea (cu gen.). B. intr. 1. a face explozie, a exploda; a detona.
2. (jig.) a izbucni (în râs etc.).
exploded [-id] adj. 1. explodat, care a făcut explozie. 2. (Jig., despre o opinie etc.)
discreditat; căzut în desuetudine, răsuflat.
explodent [-ant] s. (fon.) (consoană) exploziva.
exploder [-9r] s. 1. (mine) amorsa; detonator. 2. persoană care a demonstrat pentru
prima oară falsitatea unei teorii etc.
exploit I. f'ekspbit] s. faptă vitejească; ispravă. II. [iks'pbit, eks-] vb. A. tr. 1. a exploata
(o mină, o pădure etc.). 2. (fig.) a exploata (pe cineva, munca, talentele cuiva). B. intr.
to ~ for a da în exploatare (un zăcământ petrolifer etc.).
exploitable [iks'pbitabl.eks-] adj. exploatabil.
exploitation bckspbi'tei/pn] s. X. exploatare; ~ of man by man exploatarea omului
de către om; rapacious ~exploatare sălbatică. 2. (mine) exploatare; stabilire a rezervelor
de substanţe minerale utile.
exploiter [iks'pbit3r] s. exploatator.
exploration [iekspb:'rci/3n, -pb'r-] s. explorare, cercetare, căutare cu dc-amănuntul,
cutreierare în lung şi în lat; ~ of the ground recunoaştere a terenului.
explorative [cks'pb(:)r9tiv, iks-, J pb3 r ] adj. 1. de explorare. 2. de explorator. 3. înclinat
spre explorări, pasionat de explorări / cercetări.
exploratory [eks'pbfOroteri, iks-, -'pbar-J adj. de explorare / cercetare / încercare /
tatonare; ~ talks convorbiri cu caracter de tatonare.
explore [iks'pb: r , eks-, -'pba1"] vb. tr. 1. a explora; a cutreiera (un ţinut, o ţară
necunoscută); a cerceta, a căuta, a studia. 2. (med.) a explora; a palpa; a deschide
(abdomenul etc.), a sonda (o rană). 3. a scruta, a cerceta cu privirea.
explorer [iks'pb:r3r] s. 1. explorator; cercetător. 2. (med.) explorator (sondă, cateter
etc.).
explosible [iks'plouzibl] adj. explozibil.
explosion [iks'plou3^n, eks-] s. 1. explozie. 2. (jig.) explozie, izbucnire; hohot (de râs).
2>. (fon.) explozie.
explosion bomb [~ bom] s. (fiz.) bombă calorimctrică.
explosion chamber [~ .t/eimbor] s. (telm.) cameră de explozii.
explosion engine [~ 'endjin] ş. (telm.) motor cu explozie / cu ardere internă.
explosive [iks'plousiv, eks-, -ouziv] I. adj. 1. exploziv, explozibil; brizant. 2. (fig.) iute,
supărăcios. 3. (fon.) exploziv. II. s. 1. exploziv; substanţă explozivă. 2. (fon.) consoană
explozivă.
explosive bomb [~ bom] s. bombă explozivă.
explosiveness [iks'plousivnis, eks-, -ouziv-] s. natură explozivă (a unui gaz etc.).
explosive shell [iks'plousiv /el] s. (mil.) proiectil brizant.
exponent [eks'pounant, iks-] I. adj. explicativ, lămuritor. II. ş. 1. interpret; îndrumător;
tălmăcitor. 2. exponent, factor, reprezentant. 3. model, tip. 4. exponat, obiect expus.
5. (mat.) exponent.
exponential [ickspou'nen/sl, -pa'n-] adj. (/nat.) exponenţial.
exponential smoothing [~ 'smu:0irj] $, (ec, mat.) lisaj exponenţial.
export I. [cks'pD:t, iks-, 'ekspo:t] vb. tr. a exporta, a face export de / cu. II. ['ekspo:t]
s. 1. export, exportare. 2. articol de export. 3. (mai ales pi.) exporturi, totalul exporturilor.
exportable [eks'po:tebl, iks-] adj. exportabil.
exportation [ickspcr.'tei/an] s. exportare, export.
export duty ['eksps:! idju:ti] s. taxă vamală de export.
exporter [cks'pD:t3r, iks-,'—] s. exportator.
export trade ['ekspo:t treid] s. (comerţ de) export.
expose [iks'pouz, cks-| vb. A. tr. 1. a expune, a supune (acţiunii soarelui etc.); a aşeza
în direcţia (cu gen.); a house ~d to the south o casă aşezată cu faţa / expusă spre sud.
2. a da pe faţă. a da de gol, a da în vileag, a demasca. 3. a expune (unui risc etc.); a amnea
/ a lăsa în voia soartci; to ~ to difficulties a pune într-o situaţie dificilă. 4. a expune,
a etala (spre vânzare etc.). 5. a destăinui, a revela, a da în vileag (o taină etc.). 6. a afişa
(ignoranţa etc.). 7. (fot.) a expune. B. refl. a se expune (unui pericol etc.).
expose magazine [.ekspou'zci majg^zim] s. (amer.) revistă de şantaj.
exquisite
exposer [iks'pouzar, eks-] s. demascator.
exposition bekspa'zi/an, -pu'z-, -pou'z-] s. 1. expunere, prezentare; înfăţişare.
2. interpretare, tălmăcire. 3. expoziţie. 4. (fot.) expunere.
expositive [cks'pozitiv, iks-, -zat-] adj. 1. expozitiv, de expunere. 2. explicativ, lămuritor,
interpretativ.
expositor [cks'pozitor, iks-] s. 1. persoană care expune / care prezintă ceva. 2. interpret,
tălmăcitor; comentator.
expository [eks'pozi teri] adj. 1. expozitiv, de expunere. 2. explicativ.
expostulate [iks'postjuleit. eks-, -t/u-] vb. intr. 1. a se ridica împotrivă, a protesta. 2. to ~
with smb. for smth. a mustra / a dojeni (prieteneşte) pe cineva pentru ceva.
expostulation [iks'p.istju'lei/an, eks-, -t/u-] s. 1. dojana, mustrare. 2. încercare de a
convinge. 3. schimb de cuvinte.
expostulator [iks'p."istjulcit3r, eks-, -tju-] s. persoană care dojeneşte (pe cineva), persoană
care dezaprobă (ceva).
expostulatory [iks'postjubteri, -Ieitsri] adj. dojenitor, mustrător.
exposure [iks'pou33r, eks-] s. 1. expunere (la soare etc.). 2. aşezare (geografică etc.).
3. demascare, dare pe faţă, dare în vileag. 4. expunere (la un risc etc.). 5. lăsare în voia
soartei (a unui copil). 6. (fot.) expunere. 7. (geol.) denudare, dezgolire. 8. buletin
meteorologic. ♦ to make an ~ a) a face vâlvă / senzaţie; b) a face tărăboi.
exposure meter [~ imi:t3r] s. (fot.) exponometru.
expound [iks'paund, eks-] vb. tr. 1. a expune, a prezenta, a înfăţişa; a face o prezentare
(cu gen.). 2. a explica, a lămuri, a desluşi, a interpreta.
expounder [-sr] ş. interpret, tălmăcitor.
express [iks'prcs, eks-] I. vb. A. tr. 1. a exprima; a rosti; a formula; the agreement is
~ed so as to acordul prevede (că); not to be ~ed de nedescris. 2. a exprima clar / direct
/ făţiş. 3. (rar) a stoarce. 4. a trimite / a expedia urgent (o scrisoare etc.). 5. (amer.) a
expedia printr-un birou de transport (bagaje etc.). 6. (ferov.) a trimite cu expresul. B. rejl,
a se exprima; to ~ oneself in French a se exprima în franceză; to be unable to ~ oneself
a nu fi în stare să se exprime. C. intr. a călători cu expresul. II. adj. 1. expres, hotărât,
forrhal. 2. expres, special. 3. expres, accelerat. III. s. 1. (ferov.) (tren) expres; (amer. si.)
by the shoe-leather ~apostoleştc, pe jos, cu piciorul. 2. expres, expediere rapida (a unei
scrisori etc.). 3. curier, trimis, mesager. 4. (amer.) expediere printr-un curier sau printr-un
birou de transporturi (de bani, mărfuri etc.). 5. (amer.) birou particular de transporturi.
IV. adv. 1. expres, într-adins, anume. 2. expres; cu expresul; prin curier; to travel ~
a călători cu expresul.
express company [~ 'kAinp^ni] s. v. e x p r e s s (III, 5).
expressage [iks'presid3] s. 1. expediere expres; colctăric rapidă. 2. taxă pentru expediere
expres.
expressible [iks'prcsabl. eks-, -sib-J adj. exprimabil, care poate fi exprimat.
expression [iks'pre/sn. eks-] s. 1. exprimare; expresie; beyond / past ~ inexprimabil,
de nedescris; de nespus; inefabil; common ~ expresie banală; algebraical ~ expresie
algebrică; to give ~ to one's feelings a-şi exprima sentimentele, a da expresie / glas
simţămintclor sale; (despre un cântăreţ) he put ~into it a cântat cu sentiment, a,pus
suflet în felul cum a cântat. 2. expresie, mină; expresivitate. 3. intonaţie (a vocii). 4. termen;
noţiune, formulă.
expressionism [-izsm] s. (arte) expresionism.
expressionist [-ist] s. (arte) expresionist.
expressionless [-lis] adj. fără expresie, lipsit de expresie.
expressive [iks'presiv, eks-] adj. expresiv; grăitor, elocvent; cu tâlc / cu înţeles; ~ of
care exprimă (cu ac), exprimând (cu ac).
expressively [-li] adj. expresiv.
expressiveness [-nis] s. expresivitate; expresie.
expressive organ [iks'presiv 'D;gon] s. (muz.) armoniu.
expressly [iks'prcsli, eks-] adv. 1. expres, special, înadins, dinadins. 2. clar, desluşit,
lămurit; precis, hotărât; expres.
expressman [iks'presmasn, eks-], pl. expressmen [-men] s. (amer.) agent al unui birou
de transporturi.
expressness [iks'presnis, eks-] s. precizie, claritate.
express train [iks'prcs trein] s. (ferov.) (tren) expres; (tren) accelerat.
expropriate [eks'prouprieit] vb. tr. a expropria; a lipsi de, a deposeda de; a confisca
(averea).
expropriation [cks-proupri'ei/sn, -eksprou-] s. expropriere, deposedare, înstrăinare;
confiscarea averii.
expropriation territory [~ 'teritpri] s. (constr.) ampriză.
expropriator [eks'prouprieit^1"] s. expropriator.
expugnable [eks'pAgnobl, iks-] adj. care poate fi învins / cucerit; expugnabil.
expugnation bekspAg'nci/pn] ş. (rar) luare cu asalt, cucerire.
expulsion [iks'pAl/sn, eks-] ş. 1. expulzare, alungare, izgonire, dare afară, eliminare,
exmatriculare. 2. (telm.) eşapament, evacuare.
expulsive [iks'pAlsiv, eks-] adj. 1. care dă afară / izgoneşte / alungă. 2. (med.) purgativ.
expunction [cks'pAijA/^n] s. 1. ştergere, radiere. 2. (jig.) nimicire, distrugere.
expunge [eks'pAnd3, iks-] vb. tr. 1. a şterge, a scoate. 2. (jig.) a distruge, a nimici.
expurgate ['ekspa:geit] vb. tr. 1. a expurga, a epura, a înlătura unele pasaje (dintr-o
carte). 2. a corecta (un text). 3. (med.) a da un purgativ (cuiva), a-purga.
expurgation [ickspai'gei/pn] s. 1. epurare, expurgare, înlăturare, îndepărtare (a unar
pasaje dintr-o carte). 2. (med.) purgativ, curăţenie.
expurgator ['eksp3:geit3r] s. persoană care expurgă o carte.
exquisite ['ckskwizit, -'--, iks'kwizit] I. adj. 1. exagerat, căutat, excesiv. 2. excelent,
perfect, minunat, ales; splendid, încântător; delicios; rar. 3. (despre durere, senzaţii) violent,
intens, acut, ascuţit. II. s. om spilcuit / dichisit, fante, om la modă; femeie foarte elegantă.
exquisitely 340

exquisitely [-li] adv. 1. minunat, splendid. 2. grozav (de), extrem (de). exterminate [eks'to:mineit, iks-] vb. tr. 1. a extermina, a distruge, a stârpi, a nimici.
exquisiteness [-nis] s. 1. excelenţă, splendoare. 2. violenţă (a ««ei dureri etc.). 3. fineţe 2. (mat.) a elimina.
(a auzului). extermination [eks'taminei/sn, iks-] s. 1. exterminare, nimicire, distrugere, stârpire.
exsanguine(d) [eks'sîeţ)gwin(d), iks-j adj. anemic, fără sânge. 2. (mat.) eliminare.
exscind [ek'sind] vb. Ir. a tăia, a decupa. exterminator [eks'to:mineit3r, iks-] s. exterminator, nimicitor, distrugător.
exserted [ek'so:tid] adj. (bot.) exsert. exterminatory [cks'taiminetari, iks-] adj. exterminator, nimicitor.
ex-scrviceman ['eks'so:vismon, '-<—],pi. ex-servicemen [-men] s. militar demobilizat; extern [eks'tsm] s. (despre un student, elev etc.) extern.
fost combatant; rezervist (care fi-a făcut stagiul). externai [eks'te:nsl,'-'--,'—] I. adj. 1. extern, exterior, de / din afară. 2. (despre politică
exsiccant ['eksiksnt] s. (chim.) agent de uscare, sicativ. etc.) extern. II. s. pl. 1. exterior, formă, înfăţişare exterioară; to judge by ~s a judeca
exsiccate ['eksikeit,'ekss-] vb. tr. a usca. (lucrurile) după aparenţă. 2. forme exterioare; formă; lucru neesenţial / secundar.
exsiccation [leksi'kei/an, ekss-] s. uscare. 3. împrejurări exterioare, circumstanţe.
exsiccator ['eksikeito'] s. (chim.) exsicator. externality [,ckst3:'naeliti] s. caracter exterior, natură exterioară; caracter neesenţial,
exstipulate [eks'stipjuleit] adj. (boi.) fără stipele. însuşire a a ceea ce este exterior / extern / superficial / nelăuntric.
exsudation [eksju'deijjn] s. (constr.) exsudare, asudare, transpiraţie. externalize [eks'tamslaiz] vb. A. tr. 1. a întruchipa; a exterioriza, a materializa,
extant [eks'tasnt, iks't-, ckstont] adj. existent; prezent; care s-a păstrat, care (mai) există, a obiectiva, a concretiza (un gând, o intenţie etc.). 2. a da o formă concretă (cu dat.).
în fiinţă; to this day ~ până azi, până în ziua de a(stă)zi. B. intr. a se exterioriza, a se întruchipa, a se materializa, a se manifesta.
extasy s.v. e c s t a s y . externally [eks'tamali,'-'—,'—] adv. extem; pe dinafară, la exterior; dinspre exterior.
extemporaneous [eksitempa'reinios, -ekstem-, -pu'r-] adj. v. e x t e m p o r e (II). exterraneous [icksts'reinios, -njos] adj. (rar) străin, din altă ţară.
extemporary [iks'tempsrori, eks-] adj.-v. e X t e m p o r e (II). exterritorial ['eks,teri't3:rial[ adj. extrateritorial.
extempore [eks'tempsri, iks-[ I. adv. pe nepregătite, improvizat. II. adj. nepregătit, exterritoriality [rcksiteri,to:ri'aeliti] s. extrateritorialitate.
ocazional; improvizat. extinct [iks'tirjkt, eks-] adj. 1. stins; to become ~ a se stinge; ~ volcano vulcan stins.
extemporization [eksitempsrai'zeijan, iks-J s. improvizare; improvizaţie. 2. (fig.) stins, apus, dispărut, mort.
extemporize [iks'tempsraiz, eks-] vb. tr. si intr. (Ut. ret.) a improviza, a inventa, extinction [iks'tirjtyan, eks-] s. 1. stingere, extincţie. 2. (fig.) stingere, dispariţie, apus,
a compune pe loc, a compune ocazional. asfinţit. 3. (fig.) distrugere, nimicire, anihilare.
r
extemporizer [-o [ s. improvizator. extinguish [iks'tirjgwif, eks-] vb. tr. 1. a stinge; (fig.) to take oil to ~ the fire a pune
extend [iks'tend, eks-] vb. A. tr. 1. a întinde; a lungi, a prelungi; a extinde; a lărgi (o paie pe foc, a turna gaz peste foc. 2. (fig.) a stinge, a potoli. 3. (fig.) a întuneca, a umbri.
casă ele). 2. a prelungi, a amâna (un termen). 3. a răspândi, a extinde (influenţa etc.). 4. (fig.) a stinge, a distruge, a nimici. 5. (jur.) a stinge, a amortiza, a achita, a anula (datorii,
4. (/nil.) a răspândi în lanţ, a întinde. 5. (sport) a încorda la maximum. 6. (înv.) a (pro)slăvi. obligaţii).
7. to ~ to a exprima, a transmite cuiva (mulţumiri, simpatie, urări etc.). B. refl. a se întinde, extinguisher [-3'] s. 1. stingător. 2. stingător de incendiu, extinctor.
a se extinde. C. intr. 1. a se întinde, a se extinde. 2. a se răspândi în lanţ. extirpate ['ekstsipcit, -top-] vb. tr. 1. a desfiinţa; a stârpi, a distruge; a dezrădăcina,
a extirpa. 2. (fig.) a stârpi, a desfiinţa; a dezrădăcina, a scoate din rădăcini; a distruge.
extended [-id] adj. 1. întins, extins, prelungit. 2. lung, prelung; întins; larg. 3. (mil.)
dispus în linie. 4. (gram.) dezvoltat. 3. (agr.) a plivi, a prăşi, a buruieni.
extirpation [,ekst3:'pei/3n] s. extirpare, stârpire.
extended order [~ roids1"] s. (mil.) ordine desfăşurată.
extirpator [,eksto(:)peitot] s. 1. cel ce distruge etc. (v. e x t i r p a t e). 2. (agr.) extirpator,
extended sentence [~ isentans] s. (gram.) propoziţie dezvoltată.
r cultivator.
extender [iks'tend3 ] s. diluant.
extol [iks'tol, eks-, -'toul] vb. tr. a preamări, a proslăvi, a lăuda, a ridica în slăvi.
extendible [iks'tendabl, -dib-] adj. v. e x t e n s i b l e .
extort [iks'to:t, eks-] vb. tr. a stoarce (bani), a smulge (o taina etc.), a scoate cu de-a
extensibility [iksitenss'biliti, eks-, -si'b-, -1st-] s. extensibilitate, putere de întindere.
sila.
extensible [iks'tensabl, eks-, -sib-] adj. extensibil, elastic, care se poate întinde.
extortion [iks'toi/an, eks-] s. 1. stoarcere; jecmănire; secătuire. 2. smulgere (a unui
extensile [iks'tensil, -sail] adj. (anat.,fiziol.) extensor.
secret etc.).
extension [iks'tenjsn, eks-] s. 1. extensiune, întindere; lungime, distanţă. 2. (fig.)
extortionate [-it] adj. storcător, jecmănitor, de jaf, prădalnic; (despre preţuri etc.),
extensiune, amploare; extindere, volum. 3. lărgire, mărire; (pre)lungire; anexă; to put
exorbitant, de speculă.
an ~ to one's house a-şi mări casa cu o aripă, a clădi o anexă; University Extension
extortioner [-ar] s. cămătar, speculant; jecmănitor, jefuitor.
cursuri populare organizate de universitate. 4. (ec.) amânarea unei scadenţe de către
extortionist [-ist] s.v. e x t o r t i o n e r .
creditor. 5. (ferov.) linie locală. 6. amânare, prelungire. 7. (med.) extensie (a unei fracturi).
extra ['ekstroj I. adj. 1. în plus, suplimentar, adiţional, extra. 2. de calitate superioară,
8. (lehn.) alungire. 9. (tel.) priză; interior. 10. (electr.) cordon prelungitor. 11. (mat.) extra. II. aaV. 1. în plus, suplimentar; to charge ~ a taxa în plus, a cere în plus (ca plata).
prelungire (a unei aplicaţii). 2. exagerat de, cu totul deosebit de; an ~ high price un preţ extrem de ridicat. III. s.
extension bolt [~ boult] s. (tehn.) şurub de reglare. I. plată suplimentară; cheltuială suplimentară; pl. cheltuieli suplimentare; service, fire
extension call [~ ko:l] s. apel telefonic interurban; convorbire telefonică interurbană. and light are ~s pentru întreţinere, încălzit şi lumină se plăteşte separat. 2. calitate
extension drill [~ dril] s. (/nil.) instrucţie în ordine desfăşurată. superioară. 3. ediţie specială (a unui ziar). 4. (cin.) figurant. IV. prep. (rar) în afară, în
extension furnace [~ ifsinis] s. (tehn.) antefocar, focar anterior. afară de. "
extensionist [iks'tenjanist, eks-] s. 1. adept al organizării de cursuri universitare populare. extra-atmospheric [~.a5tni3s'ferik] adj. extraatmosferic, în afara atmosferei.
2. (fam.) auditor al unor astfel de cursuri. extra-cellular [~'seljuk>r] adj. extracelular.
extensive [iks'tensiv, eks-] adj. 1. întins, extins, vast; most ~learning cunoştinţe vaste; extra-cerebral [~'seribrpl] adj. extracerebral.
~ plans planuri vaste. 2. (agr.) extensiv. extra-conjugal [~'ko«d3Ug3l] adj. extraconjugal.
extensiveness [-nis] s. extindere, volum. extra-cosmical [~'kozmikal] adj. extracosmic, în afara lumii noastre.
extensive power [iks'tensiv 'paus'] s. putere de extensiune. extract I. [iks'trcekt, eks-J vb. tr. 1. a extrage, a scoate (o măsea, un dop, un glonte
extensometer [iiksten'S3mter, eks-] s. 1. (autom.) dilatometru. 2. (mec.) extensometru; etc.). 2. a extrage, a stoarce (sucul etc.). 3. a extrage; a prepara, a distila (un extract).
defonnometru. 4. (/nat.) a extrage (rădăcina). 5. (despre citate etc.) a extrage, a scoate, a lua, a alege.
extensor [iks'tensa', eks-] s. (anat.) (muşchi) extensor. II. ['ekstrakt] s. 1. (chim.) extract, esenţă. 2. extras, pasaj (dintr-un text).
extent [iks'tent, eks-] s. 1. întindere, extindere, dimensiune. 2. (fig.) măsură, grad; extraction [iks'treek/sn, eks-] s. 1. extragere, scoatere; extracţie. 2. origine, obârşie;
to what ~? în ce măsură? cât?; to the utmost ~ din răsputeri, în cel mai înalt grad, la of an ancient ~ de obârşie veche. 3. extract, esenţă.
maximum; to exert oneself to the utmost ~ a se sili din răsputeri; to a certain ~ într-o extraction residues [~ 'rezidjmz] s. pl. şrot.
anumită / într-o oarecare măsură; to a great ~ în(tr-o) mare măsură; to the full ~ extractive [iks'traktiv, eks-] I. aay. extractiv. II. s. extract, substanţă extrasă.
a) complet; b) în măsura îngăduită (de împrejurări etc.); to the ~ of până la suma de. extractive industry [~ 'indsstri] s. industrie extractivă. .
3. (/ur.) apreciere, evaluare (de averi funciare). extractor [iks'trato'l s. 1. persoană sau aparat care extrage / scoate ceva; extractor;
extenuate [eks'tenjueit, iks-J vb. A. tr. 1. a slăbi, a micşora; a atenua (o vina). 2. a căuta extractor de miere; (maşină) centrifugă; maşină de scos butuci din pământ 2. (med.)
o scuză pentru, a căuta să justifice. 3. a servi ca justificare / scuză pentru. B. intr. a slăbi, instrument extractor; forceps; cleşte (de extras dinţii)..3. gheară extractoare (la o armă).
a se subţia. extracurricular (,ekstr3k3'rikjubr] adj. (scol.) în afara programului / planului; în afara
extenuating circumstances [cks'tenjueitirj 'sstomstensiz, iks- ~] s. pi. (jur.) circum­ clasei; suplimentar.
stanţe atenuante. extraditable ['ekstrsdaitobl] adj. 1. pasibil de extrădare. 2. care justifică extrădarea.
extenuation [ekstenju'eijsn, iks-] s. 1. slăbire, atenuare (a unei vini). 2. scuză /justificare extradite ['ekstrwlaitj vb. tr. a extrăda.
parţială. extradition [-ekstra'di/an] s. (yur.) extrădare.
extenuatory [eks'tenjuateri, iks-, -jwot-, -jueitari] aay. atenuant, care atenuează / extrados [eks'treidos] s. (arhit.) extrados (suprafaţă exterioară a unei bolţi sau a unui
micşorează (mai ales o vină). arc).
r
exterior [eks'tiorio , 'eks't-, -'tja:r-] I. adj. 1. exterior, extern, dinafară; lateral, tangenţial. extra-essential ['ekstrs 'sen/al] adj. neesenţial.
2. străin, din altă ţară. II. s. (aspect) exterior, înfăţişare exterioară; parte exterioară. extragalactic [tekstrago'tektik] adj. (astron.) extragalactic.
exteriority [eksitisri'oriti, ,eksti9-, -js:r-] s. caracter exterior; parte exterioară. extra-judicial [~d3u;'di/sl] adj. (jur.) extrajudiciar.
exteriorization [eks.tioriori'zei/an, .ekstio-, -ja:r-, -rai'z-] s. exteriorizare. extra-legal [~'li:g3l] adj. extralegal.
exteriorize feks'tiariaraiz, iks-, -'tjsir-J vb. v. e x t e r n a 1 i z e. extra-metropolitan [-.metro'politan] adj. situat în afara metropolei.
341
extra-mundane [~'m,\ndein] adj. nelumesc, nepământesc; de dincolo, transcendental.
extramural I'ekstra'mjusral, -'mjosr-] adj. în afara zidurilor (initial ale unei cetăţi, apoi
ale unui oraş, institut» etc.), extern; în exterior; ~ interment înmormântare în afara
zidurilor oraşului.
extramural courses [~ 'ko:siz] s. pl. (univ.) 1. cursuri în afara (zidurilor) universităţii,
ţinute de profesorii acesteia (la alte instituţii, in alte centre ele). 2. cursuri fără frecvenţă.
extraneous [eks'treinias] adj. străin, din afară; de prisos; lateral; neesenţial.
extraneousness [-nis] s. (to) lipsă de legătură (cu).
extra-official ['ekstras'fi/sl] adj. neoficial, particular.
extraordinariness [iks'todnrinis, eks-, .ekstra'o:-, -dinari-] s. caracter extraordinar.
extraordinary [iks'tnxdnri, eks-, ,ekstr3ro:din3ri] adj. 1. extraordinar, neobişnuit, rar,
nemaipomenit, nemaiauzit; straniu, ciudat; surprinzător. 2. (despre ambasadori etc.)
extraordinar.
extraordinary session [~ 'se/an] s. sesiune extraordinară.
extraphysical [.ekstre'fizikal] adj. metafizic.
extrapolate [eks'trapouleit, iks-] vb. Ir. si intr. a extrapola.
extrapolation [eks'traps'lei/an] s. (mat.) extrapolare.
extraprofessional [eks'trspra'fe/snsl] adj. extraprofesional; (despre studii) particular.
extraregular [~'regjul3r] adj. necondiţionat de reguli, absolut.
extrasensorial [~seriso:ri3l] adj. (psih.) v. e x t r a s e n s o r y .
extrasensory [~'sensori] adj. (psih.) extrasenzorial.
extra-special edition [-.spe/al i'di/sn] s. ultima ediţie a unui ziar de seară.
extrasystole [-'sistsli] s. (med.) extrasistolă.
extrasystolic [-sistolik] adj. (med.) extrasistolic.
extraterrestrial [-ti'restrial] adj. extraterestru.
extra-territorial [~iteri'to:rial] adj. v. e x t e r r i t o r i a l .
extra-territoriality [~terito:ri'a;liti] s. v. e x t e r r i t o r i a l i t y .
extrauterine [iekstr3'ju:t3rain] adj. (med.) extrauterin.
extravagance [iks'travigans, eks-, -vag-] s. 1. extravaganţă, risipă. 2. extravaganţă;
ciudăţenie, năstruşnicie, absurditate; fapt extravagant; năzbâtie, năzdrăvănie, bizarerie.
extravagancy [-i] s.v. e x t r a v a g a n c e .
extravagant [iks'traîvigsnt, eks-, -vag-] adj. 1. extravagant, risipitor, cheltuitor,
mână-spartă. 2. extravagant; năstruşnic, năzdrăvan; bizar, ciudat; aiurit, trăsnit, absurd.
3. (despre preturi) excesiv, de speculă, exorbitant. 4. (înv.) rătăcitor, pribeag, hoinar,
băjenar.
extravagantly [-li] adv. 1. extravagant. 2. excesiv, extrem, exagerat (de).
extravaganza [eks.trasva'gamzs, iks.t-, .ekstnev-] s. 1. (lit., muz.) lucrare fantezistă.
2. povestire abracadabrantă. 3. extravaganţă.
extravagate [eks'travageit, iks-] vb. intr. (from) a se depărta (de).
extravasate [eks'travsseit, iks-] vb. tr. (med.) a extravaza.
extravasation [eks'traevo'seijaii, ,ekstra5v-] s. (anal.) extravazare, vărsare a unei umori
în afara sistemului ei.
extraversion [ickstr3'v3:/an, -3an] s. (psih.) extraversiune. extroversic.
extra-violet [lekstra'vaislit] adj. (ftz.) ultraviolet.
extreme [iks'tri:m, eks-] I. adj. 1. extrem, suprem; radical; maxim, cel mai mare, cel
mai înalt, cel mai puternic etc.; ~ old age adânci bătrâneţi; (jur.) the ~ penalty of law
pedeapsa maximă; ~ reform reformă radicală; ~ youth fragedă tinereţe. 2. ultim, din
urmă; de sfârşit; in one's ~ moments înainte de moarte; pe patul morţii. 3. foarte sever,
pretenţios; riguros. 4. extrem; excesiv, necumpănit; extremist. II. s. 1. extremă, capăt,
extremitate; to run to an ~ a cădea într-o extremă; to go from one ~ to the other a
cădea dintr-o extremă în alta; to go / to run to ~s a recurge la extreme; a recurge la
măsuri extreme; in the ~ la extrem, în cel mai mare / înalt grad; extrem de; ~s meet
extremele se ating. 2. pl. (mat.) extremi.
extremeless [-lis] adj. fără capăt / fără sfârşit.
extremely [-li] adv. 1. extrem de mult / de puternic etc. 2. extrem de, foarte, tare, nespus
de, din cale afară de, peste măsură de; în ultimul grad.
extremeness [-nis] s. caracter extrem, extremism.
extremism [-izam] s. extremism.
extremist [-ist] s. extremist.
extremity [iks'tremiti, eks-[ s. 1. extremitate, capăt, margine. 2. pl. (anat.) extremităţi,
membre. 3. extremitate; mizerie, ananghie, strâmtoare; to the last ~într-o situaţie extremă,
in cea mai mare nevoie. 4. (fig.) limită; to drive smb. to ~ / extremities a) a aduce pe
cineva la disperare; b) a face pe cineva să recurgă la măsuri extreme. 5. pl. măsuri
excepţionale / extraordinare. 6. (si last ~) agonie, ultimele clipe.
extricable ['eksktrikabl, ik'-] adj. 1. care poate fi scăpat / eliberat. 2. (chim.) care poate
fi degajat.
extricate ['ekstrikeit] vb. A. tr. 1. (from, out of) a scoate, a scăpa, a descurca (din);
to ~smb. from an unpleasant affair a scăpa pe cineva dintr-o situaţie neplăcută; (mil.)
to "casualties a evacua răniţii. 2. (chim.) a scoate, a elibera, a degaja (dintr-o combinaţie);
(chim.,fiz.) a degaja. B. refl. 1. a se descurca, a ieşi, a scăpa. 2. (/nil.) a se desprinde de
inamic.
extrication [lekstri'kei/an] s. 1. descurcare; dezbărare, descotorosire, degajare; scăpare,
desprindere; slobozire, eliberare. 2. (chim.) eliberare, scoatere (dintr-o combinaţie).
extrinsic(al) [eks'trinsikţal)] adj. extrinsec, extern, exterior; accidental, neesenţial,
accesoriu.
extrorse [eks'tro:s] adj. (bot.) extrors, orientat spre exterior.
extroversion [.ekstro«'v8:Jan] s. (psih.) v. e x t r a v e r s i o n .
extrovert ['ekstro«v3:t, -trsv-] s. (psih.) extravertit.
extrude [eks'tru:d, iks-] vb. tr. 1. a scoate afară; a împinge (în) afară. 2. (;eh«.) a extrude.
extrusion [eks'tru:33n, iks-] s. 1. scoatere afară, înlăturare. 2. (telul.) extruziune.
eye
exuberance [ig'zyu:b3wns, eg-] s. 1. prisos, belşug; îmbelşugare, abundenţă; înflorire.
2. exuberanţă, comunicativitate, vioiciune, neastâmpăr.
exuberancy [-i] s.v. e x u b e r a n c e .
exuberant [ig'z/mbprant, eg-] adj. 1. exuberant, excesiv; debordant; ~health sănătate
debordantă. 2. (despre vegetaţie) bogat, luxuriant. 3. (fig.) rodnic, fertil, mănos. 4. (despre
stil) prolix, încărcat, înflorit. 5. comunicativ, vioi; zgomotos, neastâmpărat, zburdalnic.
exuberate [ig'z/u:b3reit, eg-] vb. intr. (rar) a creşte din belşug / din abundenţă.
exudate ['eksjmdeit, 'egz-] s. (biol.) exsudat.
exudation [ieksju:'dei/an, >egz-] s. 1. transpiraţie, sudaţie. 2. (med.) exsudat (pleural
etc.).
exude [ig'zju:d, eg'z-, ek's-] (fiziol., med.) vb. A. tr. a exsuda, a elimina. B. intr. a
transpira, a asuda.
exult [ig'zAlt, eg-] vb. intr. 1. a exulta, a jubila, a nu mai putea de bucurie, a fi încântat.
2. to ~ at a se bucura (mult) de; to ~in a fi satisfăcut / încântat de; to ~over a se bucura
(cu maliţie) de.
exultance [-ans] s.v. e x u l t a t i o n .
exultancy [-ansi] s.v. e x u l t a t i o n .
exultant [-ant] adj. plin de bucurie, bucuros, voios, vesel; încântat, triumfător.
exultation [iegzAl'tei/an] s. veselie, voioşie, bucurie; jubilare, încântare.
exurb ]'cks3:b, 'egz3:b] s. (amer.) zonă rezidenţială modernă situată în afara oraşului.
exuviae [ig,zju:vii;, eg-, -'zu:-] s. pl. 1. (zool.) piele, solzi etc. lepădaţi de animale.
2. (geol.) resturi de animale fosilizate.
exuviate [igizju:vieit, eg-, -'zu:-] vb. intr. a năpârli; a-şi lepăda pielea saw solzii.
exuviation [ig'zjmvi'cijan, eg-, -zu:-] s. lepădare (a pielii etc.), năpârlire, năpârlcală.
eyas ['aiss] I. s. 1. (omit.) pui de şoim, şoim care (încă) n-a zburat din cuib. 2. boboc;
novice. II. adj. tânăr, necopt; ageamiu, naiv, neştiutor; care se ţine de poalele mamei.
eyas thoughts [~ Go:ts] s. pi. gânduri / idei pripite / nechibzuite.
eye [ai] I. s. 1. ochi; (fig.) ochi, vedere; privire, ochire, ocheadă; to be all ~s a fi numai
ochi; to appear to one's ~s a apărea în ochii cuiva / dinaintea cuiva; before smb's ~(s)
sub ochii cuiva, în faţa Ochilor cuiva; to believe one's own ~s a-şi crede ochilor; to be
unable to keep / to take one's ~s off a nu-şi putea lua / desprinde / dezlipi ochii; black
~ a) ochi învineţit; b) (amer.) lovitură puternică; to blear / to dust smb.'s ~s a arunca
praf în ochii cuiva; (fam.) bright in the ~ cu chef, cherchelit; to burst upon the ~ a reţine
privirile; to cast an evil ~ on a) a privi cu ochi răi; b) a deochea; (fam.) to clap /
to lay / to set ~s on a vedea, a zări; to close one's ~s a) a închide ochii; b) (fig.) a închide
ochii pe vecie, a se stinge dintre cei vii; to close / to shut one's ~s to smth., to turn
a blind ~ to smth. a închide ochii la ceva; a trece cu vederea; to cock one's ~ a face cu
ochiul; to cry one's ~s out a plânge cu hohote; a-şi seca ochii de (atâta) plâns; (fig.)
to cry with one ~ and laugh with the other a fi nesincer / a fi taler cu două feţe; (fam.)
down your ~s! să te ia dracul!; (fam.) to do smb. in the ~ a trage pe cineva pe sfoară;
to dry one's ~s a-şi şterge ochii, a înceta de a mai plânge; (fam.) easy on the ~ plăcut
la înfăţişare, atrăgător; evil ~ v. e v i 1-e y e; ~ for ~, an ~ for an ~ ochi pentru ochi;
(poetic) the ~ of day / heaven ochiul cerului, soarele; the ~ of Greece Atena; for the
fair~ofsmb.de dragul ochilor cuiva; (prav.) four ~s see more than two doi ochi văd
mai bine decât unul; to give smb. a black ~ a) a învineţi ochiul cuiva; b) (amer.) a lovi
puternic pe cineva; to have ~s at the back of one's head a avea ochi la spate, a vedea
tot, a nu scăpa nimic; (fam.) if you had half an ~dacă n-ai fi orb, dacă ai vedea; to make
smb. open his ~s a uimi / a ului pe cineva; to meet smb.'s ~ a) a se uita drept în ochii
cuiva; b) a întâlni privirile cuiva, a cădea sub ochii cuiva; (fam.) to mind one's ~ a fi
atent, a fi cu ochii în patru; with the naked ~ cu ochiul liber; his ~ is bigger than his
belly are ochii mai mari decât burta, e mai flămând cu ochii decât cu burta; his ~s flash
/ shoot fire ochii lui aruncă fulgere, ies fulgere din ochii lui; to open one's ~ a face
ochii mari, to please one's ~ and plague one's heart a se căsători din interes, împotriva
sentimentelor; to put one's ~s together a adormi; to revert the ~s a-şi arunca ochii îndărăt,
a-şi întoarce ochii / privirile; saucer ~s ochi mari şi rotunzi; (inv.) to see black in smb.'s
~ a învinui pe cineva, a socoti pe cineva vinovat; to see out of the corner of one's ~
a vedea în treacăt, a nu vedea bine; to see with one's own ~s a vedea cu propriii săi
ochi; (î/iv.) to see with the left ~ a nu vedea bine, a nu recunoaşte; (amer.) to set one's
~ by a pune ochii pe, a îndrăgi; to sleep with one / one's ~s open a dormi iepureşte; to
throw one's ~s up a-şi arunca ochii în sus, a-şi îndrepta privirile spre cer; up to the ~s
in debt înglodat în datorii, dator vândut; to be up to the ~s in work a avea de lucru
până peste cap; to wet the other ~ a mai bea; (fam.) where are your ~s? unde ţi-s ochii?
nu vezi? with open ~s conştient, în perfectă cunoştinţă de cauză; to cast / to make sheep's
~s at smb. a face cuiva ochi dulci, a arunca priviri drăgăstoase cuiva, a privi pe cineva
cu ochi de îndrăgostit; to catch smb.'s ~ a) a reţine privirea cuiva; b) a-i sări în ochi
cuiva; c) a i se da cuvântul cuiva (mai ales în parlament); (înv.) to change / to mingle
~s a schimba priviri drăgăstoase, a-şi face ochi dulci; (amer.) to cut ~s a arunca o privire;
~s like gimlets ochi sfredelitori / pătrunzători; to fix with one's ~s a fixa cu privirea;
to fasten / to fix / to rivet one's ~s on a-şi aţinti privirile / ochii asupra (cu gen.); to feast
one's ~s a-şi desfăta privirile; to feast one's ~ on a privi CU încântare la, a soarbe din
ochi; fishy ~s ochi fără viaţă; to get the glad ~ a surprinde o privire plină de făgăduinţe;
to give smb. the glad ~ a arunca cuiva priviri pline de făgăduinţe; (amer. sl.) goo-goo
~s priviri de îndrăgostit; to have / to keep one's ~s glued on a nu-şi lua / a nu-şi dezlipi
ochii de pe; to make ~s at smb., to throw the ~ at smb. a) a face ochi dulci cuiva;
b) a fulgera pe cineva cu privirea; to measure smb. with one's ~ a măsura pe cineva
cu privirea; more than meets the ~ mai mult decât pare la prima vedere; nu chiar atât
de simplu; not to take/ to tear one's ~s off a nu-şi lua / desprinde / dezlipi ochii; to pass
/ to run one's / the ~(s) over a parcurge cu privirea, a-şi arunca ochii peste, a cerceta
în fugă cu privirea; to see with half an ~ a vedea dintr-o aruncătură de ochi / din prima
clipă; to throw one's ~ on a-şi arunca ochii asupra (cu gen.); (înv.) to throw out one's
eye-attracting
~s for a căuta din ochi / cu ochii; to be the public ~, to come into the public ~ a fi în
centrul atenţiei (publice), a interesa opinia publică; to give / to have an ~ to a acorda o
atenţie deosebită (cu dat.); to have a good ~ to a) a se îngriji foarte mult de, a acorda
multă atenţie (cu dat.); b) a recunoaşte uşor / repede; to have all one's ~s about one
a fi cu ochii în patru; (amer.) to have / to keep one's ~ on the ball a nu pierde din vedere
scopul principal; a fi atent, a fi cu ochii în patru; to keep a jealous ~ on a privi cu
neîncredere; (amer.) to keep an ~ out for a urmări; to keep one's / both ~s wide open
si to keep one's / both ~ clean / peeled / skinned, to have / to keep one's weather ~
open a fi cu ochii deschişi / cu ochii în patru; to leap to the ~s, to strike one's / the ~
a sări în ochi, a atrage atenţia; to open smb.'s ~s to a deschide ochii cuiva asupra (cu
gen.); by (the) ~ din vedere / ochi / privire; (amer. sl.) camera ~ memorie vizuală (foarte)
bună; eagle ~ ochi de vultur; ~s and no ~s a) unii văd / observă, alţii nu; b) „Cercetaţi
natura" (titlul unor cărţi şi reviste de ştiinţe naturale); to have an ~ for smth. a) a se
pricepe la ceva, a fi un bun cunoscător a ceva; b) a avea un ochi format; a quick ~ un ochi
ager, o privire ageră; mind's ~ochi lăuntric, ochiul minţii; the outward ~ vederea, simţul
văzului; to pore one's ~s out a-şi strica vederea / ochii (aVn pricina cititului etc.); a-şi
obosi ochii; in smb.'s ~s, in the ~(s) of smb. în ochii cuiva; după părerea cuiva, potrivit
concepţiei cuiva; to see ~ to ~ (with smb.) a vedea eu acelaşi ochi, a vedea la fel (cu
cineva), a fi de acord (cu cineva); a single ~ efort constant către un singur ţel; with an
~ to cu un ochi la; cu scopul de a, fără să piardă din vedere; my ~s are sore mă dor
ochii; in the twinkling of an ~ cât ai clipi din ochi; it was a sight for sore ~s îţi făcea
bine privindu-1, îţi mângâia ochii. 2. ochi, ferăstruică (ui uşă); vizor. 3. ureche (de ac).
4. (bot.) ochi. 5. (mine) gură (puţ). 6. (amer. si.) informator, spion. ♦ (sl.) (oh) my ~(s)!
pe legea mea! ia te uită! Sfinte Sisoe! nu mai spune! ei taci! ei asta-i!; all my ~ (and
Betty Martin)! prostii! apăde ploaie! fleacuri!; that's all my ~! p-asta n-o mai cred.
II. vi. tr. 1. a privi (la); a se uita la; a măsura cu privirea; a observa, a cerceta. 2. a găuri;
a face urechi Ia (ace).
eye-attracting ['ais'traektirj] adj. care atrage privirile.
eyeball ['aibarl] s. (anat.) 1. pupilă, lumina ochilor. 2. globul ocular.
eye bath [~ ba;8] s. păhărel sau vas mic pentru baia ochilor.
eye beam [~ bi:m] s. privire iute, ocheadă.
eyebright [~brait] s.v. e u p h r a s y .
eyebrow [~brau] s. sprânceană; pencilled ~s sprâncene ftn conturate; to raise the ~s
a ridica sprâncenele; (sl.) up to the ~s in debt înglodat în datorii până-n gât; (sl.) to be ocheadă.
up to the ~s in work a avea de lucru până peste cap.
eye-catching ['aiikastfin] aay. care atrage privirile.
eyed [aid] adj. (în cuvinte compuse) cu ochi...; blue— cu ochi albaştri.
r
eyeglass [ aiglu;s] s. 1. lentilă; ocular. 2. lupă. 3. monoclu.- 4. pi. pince-nez, lomietă;
ochelari. S.v. e y e b a t h .
eyehole [~houl] s. 1. (anat.) orbită, găvan. 2. v. e y e l e t (2). 3. (bol.) ochi (la cartofi).
4. vizor, vizetă. 5. (telm.) orificiu de control.
342
eye hospital [~ tiaspitl] s. spital pentru boli de ochi.
eyelash ['ailse/] s. (anat.) geană; (fig.) without turning an ~ fără să clipească.
eyeless ['ailis] adj. orb, fără vedere.
eyelet ['ailit] s. 1. cheotoare, capsă (prin care trece un şiret etc.). 2. ochi, mică
deschizătură; crăpătură.
eylet hole [~ houlj s. 1. v. e y e 1 e t. 2. (mar.) ochi de cioară.
eyelid ['ailid] s. pleoapă; (amer. fig.) not to bat an ~, without batting an ~ fără să
clipească.
eyeliner ['ai,lain3r] s. creion dermatograf pentru pleoape.
eye-minded [~'maindid] adj. sensibil la impresii vizuale.
eyen ['aim] s. (înv., dial.) pi. de la e y e (I).
eye-opener [ai.oupan3r] s. 1. (fam.) ceva ce uimeşte, ceva extraordinar; ştire senzaţională,
bombă. 2. (sl.) duşcă, păhărel (mai ales dimineaţa). 3. (sl.) înseninare; lumină.
eyepiece ['aipi:s] s. (opt.) ocular.
eyepoint [~point] s. (geod.) punct de perspectivă.
eye service [~ .sn:vis] s. muncă efectuată bine numai sub supraveghere.
eye-shadow [~,/aidou] s. fard de pleoape.
eyeshot [~/ot] s. câmp vizual, (câmp) de vedere; within ~ în câmpul vizual / cât poţi
cuprinde cu ochii; observabil, vizibil; out of ~în afara câmpului vizual; care nu se vede,
neobservabil.
eyesight ]~ sait] s. vedere, văz.
eye slit [~ slit] s.(miL) vizor.
eye socket [~ isokit] s. (anat.) orbită fa ochiului).
eyesore [~o:r, ~s:xir] s. 1. (med.) urcior (la ochi); şalarzion. 2. (fig.) spin în ochi; urâciune.
eye-spotted [~-,spotid] adj. cu picăţele / cu buline, pătat.
eye strings [~ strirjz] s. pl. (anal.) fibre oculare.
eye-tooth [~tu:0], pl. eye-teeth [~ti:8] s. 1. (dinte) canin; the child has cut his eye
teeth copilul s-a făcut marc; (fig.) to draw smb.'s eye teeth a) a tăia cuiva nasul, a pune
pe cineva la punct; b) a jefui pe cineva fără milă. 2. (fig.) experienţă, maturitate.
eye-wash [~wo/] s. 1. (med.) colir, apă de ochi. 2. (fam.) apă de ploaie, amăgire,
amăgeală; linguşire.
eyewater ['aiiWo:t3r] s. 1. v. e y e w a s h (l). 2. lacrimi. 3. (sl.) gin.
eye wink ]'ai wink] s. 1. clipire, clipeală, clipit. 2. clipă, clipită, moment. 3. privire,
eye winker [~ 'wirjka'] s. (amer.) v. e y e l a s h .
eye witness [~ 'witnis,'-,--] s. martor ocular; martor.
eyot [eit, 'eistj s. insuliţă, ostrov (in mijlocul unui rău).
eyre [ea r ] s. 1. (înv.) circuit, itinerar; justices in "judecători în deplasare. 2. (yur.)
tribunal volant.
eyrie ['aiori, 'sari] s. v. a e.r i e.
eyry ['aiori, 'cari] s. v. a e r i e .
 F, f [ef],pl. F's, Ps [efsj s. 1. F, f, a şasea literă a alfabetului englez. 2. (muz.) (nota)
fa; scale in F major gama fa major; F clef cheia de fa / bas; F sharp fa diez; F flat fa
bemol; f-hole ureche (de vioară); 3. (chim.) F (simbolul fluorului).
fa [fa:] s. (muz.) 1. (nota) fa. 2. (nota) subdominantă.
fab [fteb] adj. (si.) mişto (prese, de la f a b u l o u s ) .
fabaceous [fa'bei/as] adj. (bot.) păstăios, leguminos.
Fabian [Teibian] I. adj. 1. precaut, prevăzător; (fig.) ~tactics / policy tactică / politică
de temporizare. 2. fabian, al fabianismului. II. s. fabianist, adept al fabianismului.
Fabianism [-izpm] s. fabianism.
Fabian Society [Teibian ss'saiati] s. Asociaţia Fabiană (partid socialist fondat în 1884).
fabiform [Tcibifo:m] adj. (bot.) fabaceu, în forma bobului de fasole.
fable [Teibl] I. s. 1. fabulă; poveste. 2. (rar) mit, legendă; the region of ~ domeniul
legendei. 3. (fig.) născocire, mit, invenţie, minciună; old wives' ~s născociri, scorneli;
basme, poveşti (de adormit copiii); that story's a mere ~ această poveste c pură născocire.
4. rezumat, fabulaţie, subiect, intrigă (a unui poem, a unei piese de teatru etc.). 5. subiect
de conversaţie; they were the ~ of the town ajunseseră de poveste / de pomină/în gura
lumii. II. vb. A. tr. a născoci, a inventa. B. intr. 1. a fabula. 2. a născoci, a inventa.
fabled [-d] adj. legendar, fabulos.
fabler |-9r] s. 1. fabulist; povestitor de fabule. 2. (rar,jig.) mincinos, panglicar.
fabric [Tasbrik] s. 1. construcţie, clădire, zidire, bina; carcasă, schelet; edificiu;
stupendous ~ edificiu minunat. 2. eşafodaj, structură, alcătuire, orânduire, mecanism,
sistem; the whole ~ of arguments întregul eşafodaj de argumente; the whole ~ of society
întregul edificiu social. 3. fabricaţie, fabricare. 4. articol (fabricat), produs, marfă.
5. material, stofă, ţesătură; dress ~ ţesături pentru rochii. 6. (lit.) factură a versurilor.
7. (fam.) cârpăceală, lucru prost / făcut de mântuială. 8. (atr.) ţesut, croşetat. 9. (amer.)
fabrică.
fabricant [-pnt] s. (amer.) 1. fabricant. 2. constructor, ziditor.
fabricate [Tsebrikeit] vb. tr. 1. a născoci, a scorni, a inventa, a fabrica. 2. a falsifica,
a contrafacc (un document etc.). 3. (rar) a construi (un sistem). 4. (rar) a ridica, a înălţa
(un monument, o clădire). 5. a produce, a fabrica, a executa; a monta. 6. a prefabrica.
fabricated [-id] adj. 1. (despre documente etc.) falsificat, contrafăcut. 2. (desprefapte)
născocit, scornit, inventat, fabricat. 3. (despre case etc.) prefabricat.
fabrication [.ffebri'kei/an] s. 1. născocire, invenţie, scornitură; a pure ~ o pură invenţie.
2. contrafacere, falsificare. 3. fabricaţie, fabricare. 4. (rar) clădire, construcţie; constru­
ire. 5. prefabricare; prefabricaţie.
fabricator [Ta^brikeit3r] s. 1. (înv.) constructor, ziditor. 2. (fa/n.) fabricant (de calomnii);
născocitor (de basme, de minciuni). 3. (poetic) creator, ziditor.
fabric gloves ['fasbrik tgUvz] s. pi. mănuşi croşetate.
fabric tyre [Taîbrik itaior] s. (auto) anvelopă cu inserţie de pânză.
fabula ['fa;bjuÎ3],pl. fabulae [-li:] s. fabulă.
fabular [Tfebjulo1-] adj. 1. de fabulă, ca în fabule. 2. legendar.
fabulation [ifasbju'lci/sn] s. fabulaţie.
fabulist ['faabjulist] s. 1. fabulist, autor de fabule. 2. născocitor, mincinos.
fabulosity [-fsebju'bsiti] s. caracter fabulos / legendar / fantastic.
fabulous ffaîbjulas] adj. 1. fabulos, legendar, mitic; ~ wealth avere fabuloasă. 2. ireal;
supranatural; fantastic; absurd, de necrezut, extraordinar; a ~ price un preţ fabulos.
fabulously [-li] adv. de necrezut, nespus de, extraordinar de.
fabulousness [-nis] s. caracter fabulos / legendar.
facade [f3'su:d, fee's-] s. (fr.) 1. faţadă. 2. zid care uneşte flancurile a două bastioane;
(poetic) seated beneath a rocky ~ aşezat la picioarele unui perete stâncos.
face [feis] I.ş. l.faţă, chip; toIookinsmb's~aprivi pe cineva drept în faţă/în ochi;
don't let me see your ~ again! să nu te mai văd!; to be afraid to show one's ~ a-i fi
frică să-şi arate faţa; (pop.) what a~! ce mutră!; beery ~ figură de beţiv; to fall on one's
~a cădea pe burtă; (mil.) right ~! la dreapta!; (mil.) left ~! la stânga!; (mil.) right about
~la dreapta împrejur! 2. înfăţişare, expresie, fizionomie, mină; a sad ~ o înfăţişare tristă;
to have a good ~ a avea o mină bună, a arăta bine; to make a wry ~ at a) a se strâmba
la; b) a strâmba din nas la; to put a good / a brave ~ on a bad business a fi zâmbitor
în (faţa unor) împrejurări grele; to put a bold ~ upon smth. a nu prea pune ceva *a inimă,
a nu-şi prea face inimă rea din cauza unui fapt; to put on a long ~ a-şi lua o înfăţişare
gravă / solemnă; to put on a ~ to suit the occasion a lua o înfăţişare de circumstanţă;
to put on a new ~ a-şi schimba înfăţişarea, a se schimba la faţă; to save one's ~ a salva
aparenţele, a ieşi cu faţa curată; to read smb's~a studia expresia cuiva. 3. strâmbătură,
grimasă; to draw / to make ~s a se strâmba, a face strâmbături. 4. (fig.) neobrăzare,
neruşinare, obrăznicie; to have the ~to a avea neobrăzarea să / de a; (sl.) he's got some
~ (on him) nu-i lipseşte îndrăzneala. 5. (fig.) faţă, prezenţă; before the ~ of în faţa (cu
gen.), în prezenţa (cu gen.); from the ~ of din faţa (cu gen.), dinaintea (cu gen.); to fly
from the ~ of a fugi din faţa (cu gen.),- in the ~ of a) în faţa (cu gen.), sub ochii (cu
gen.); b) în ciuda (cu gen.); I'll do it in the ~of him am s-o fac în ciuda lui; in the (very)
~ of day ziua-n amiaza mare: (mil.) in the ~ of the enemy în faţa / sub focul inamicului;
tofly in(to) the~of sinb.o) a înfrunta pe cineva; a provoca pe cineva, a arunca mănuşa
cuiva; b) a-şi bate joc de cineva; to laugh in smb's ~ a-i râde cuiva în nas; in the ~ of
the public în (mod) public; to rush into the ~ of danger a înfrunta o primejdie, a se
arunca în braţele primejdiei; ~ to ~a) faţă în faţă, nas în nas; b) direct, personal; c) între
patru ochi; (jur.) they were brought ~ to ~ au fost aduşi / puşi faţă în faţă, au fost
confruntaţi; to one's ~în faţă, direct, făţiş, pe şleau; to set one's ~ against a se împotrivi
cu hotărâre (cu dat.),- to set one's ~ like a flint a fi de neclintit. 6. faţă, aspect exterior:
on the ~ of things la prima vedere; on the ~ of it (judecând) după (aspectul) exterior.
7. (şi ~ of cloth) faţă (la stofă). 8. vedere din faţă; faţă (a unei monede); recto, faţă (a unei
pagini); faţadă (a unei case); (constr.) parament. 9. (tehn.) parte exterioară; suprafaţă
frontală; faţetă; fasetă; şanfren. 10. cadran. 11. (mil.) arnbrazură. 12. (/nat.) faţă, suprafaţă
(a unei figuri). 13. (mine) secţie frontală de abataj, front de abataj; front de lucru; suprafaţa
frontului de abataj. 14. (poligr.) floare (de literă). 15. lăţime (a unei scânduri). II. vb.
A. tr. 1. a face faţă (cu dat.), a înfrunta (eu curaj), a sfida, a brava, a privi (drept) în faţă;
(fam.) to ~ the music a) a înfrunta critica sau greutăţile Iară să crâcnească; b) a răspunde,
a plăti (cuiva); to ~ the facts a ţine seamă de fapte; he dares not ~ me nu îndrăzneşte
să mă privească în faţă / să dea ochii cu mine. 2. a sta cu faţa spre; a da (în)spre, a fi
orientat spre; the house ~s the sea casa dă înspre marc; the picture facing page 18 desenul
din dreptul paginii 18; the man now facing me omul din faţa mea; seat facing the engine
loc cu faţa spre locomotivă; the problem that ~s us problema ce ne stă în faţă; to ~ the
knocker a cerşi pe la uşi. 3. a se ciocni cu. 4. a căptuşi (o haină); a împodobi; a garnisi,
a aranja; a tivi; a cârpi, a drege, a petici. 5. a lustrui, a da faţă cu. 6. a colora, a turna
esenţă în (ceai). 7. (mil.) to ~ about a da comanda de stânga împrejur (cuiva); to ~ down
a) a împresura, a asedia; b) a intimida, a face să-i piară (cuiva) surâsul de pe buze; to ~
out a) a nu se speria de, a înfrunta cu curaj, a face faţă (cu dat.); b) a îndeplini. B. intr.
to ~ to / towards a se întoarce cu faţa spre; to ~ up to a face faţă (cu dat.), a înfrunta
(cu ac.).
faceable [Teisabl] adj. care poate fi privit / înfruntat etc. (v. f a c c II, A).
face-about [feis9'baut] s. întoarcere la stânga împrejur.
face-ache [Tciseik] s. nevralgic facială.
face area [~ isaris] s. (tehn.) suprafaţă / secţiune frontală.
face bone [~ boim] s. (anat.) os malar.
face-card [~ka:d] s. (amer.) figură (la jocul de cărţi).
face-cream [~kri:m] s. cremă de faţă.
faced [feist] adj. (în cuvinte compuse) cu faţa; round— cu faţa rotundă; pleasant-~
plăcut la chip; red— roşu la faţă.
facedown i'feisdaun] s. (amer.) confruntare între adversari; dispută.
face flannel [~ iflasn^l] s. (amer.) aprox. mănuşa de baie.
face gear [~ gi9r] s. (tehn.) roată plană.
face guard [~ ga:d] s. (tehn.) mască de protecţie.
face-harden [~iha:dn] vb. tr. (metal.) a căli, a cimenta (un metal).
face left [~ left] s. (geod., top.) cerc stânga.
face-lifting [~tliftin] s. 1. (med.) ridectomie, operaţie facială pentru îndepărtarea ridurilor;
chirurgie facială. 2. remodelare; modernizare (a unei clădiri, a unei maşini etc.).
face-pack [~pa;k] s. mască antirid.
face-powder
face-powder [~.paudor] s. pudră de faţă.
facer [Teisor] s. 1. (?«v.) lăudăros. 2. lovitură (dată) drept în faţă. 3. obstacol neaşteptat.
face right ['feis rait] s. (geod., top.) cerc dreapta.
face shield [~ Jî:ld] s. (telm.) mască de protecţie.
face spanner [~ ispamo'] s. (telm.) cheie-furcă.
facet ['faesit, -set, 'feis-) I. s. 1. (telm.) faţetă, muchie. 2. (fig.) faţetă, aspect, înfăţişare.
II. vb. tr. a tăia în faţete (o piatră preţioasă).
faceted ['fjesitid] adj. (despre o piatră preţioasă) cu faţete.
facetiae [fo'siifii:, -/ji:] s. pl. (lat.) 1. glume, spirite, vorbe de duh; şotii, pozne. 2. cărţi
/ scrieri cu conţinut nepretenţios sau imoral.
facetious [fo'si:/os] adj. glumeţ, hazliu, spiritual, poznaş, vesel.
facetiously [-li] adv. glumeţ, glumind.
facetiousness [-nis] s. caracter glumeţ / spiritual (al unei cuvântări etc.).
face tube [Teis ţju:b] s. (fiz.) tub Pitot, tub de presiune.
face value [~ ivaslju:] s. valoare nominală (a unei monede, mărci etc.); to accept / tax
smth. at its ~ a lua ceva drept bun.
face wall [~ wo:l] s. (contr.) perete de faţadă / frontal.
face wash [~ waj] s. loţiune facială.
face wheel [~ wi:l] s. (telm.) roată-coroană; roată de coroană.
face work [~ wa:k] s. (constr.) 1. zidărie aparentă. 2. îmbrăcate, căptuşire, făţuire.
facia [Tei/s] s. v. f a s c i a (2).
facial ['fei/al, -fjal, -/iol] I. adj. 1. facial, al feţei. 2. de suprafaţă, superficial. II. s.
masaj sa» tratament facial.
facial angle [~ aerjgl] s. unghi facial.
facial expression [~ iks'pre/an] s. expresia feţei.
facient1 ['feijant] s. 1. (mat., cib.) factor. 2. executant; agent.
facient2 sufix adjectival şi substantival -fiant; liquefacient lichefiant; rubefacient
ru Defiant.
facies [Tei/ikz] s. 1. (anat., zool.) faţă, facies. 2. exterior, înfăţişare. 3. (zool., bot.,
mineral.) facies, tip general (al unei clase etc.).
facile [Tasail, -sil] adj. 1. facil, uşor, lesnicios; he wields a ~pen mânuieşte condeiul
cu uşurinţă; to be ~ in inventing lies a se pricepe să croiască minciuni, a născoci minciuni
cu uşurinţă. 2. făcut în pripă, de mântuială, superficial. 3. (despre oameni) accesibil, de
înţeles, blând, supus. 4. curgător, uşor; ~ verse versuri curgătoare.
facilely [ili] aaV. 1. cu uşurinţă. 2. cu îndrăzneală / siguranţă.
facileness [-nis] s. 1. facilitate, uşurinţă; mână uşoară; dibăcie. 2. accesibilitate.
3. docilitate, maleabilitate. 4. credulitate.
facilitate [fo'siliteit] vb. tr. 1. a facilita, a uşura, a înlesni. 2. a promova, a încuraja.
facilitation [faisili'tei/pn] s. 1. facilitare, uşurare. 2. promovare, încurajare.
facilitative [fa'siliteitiv] adj. 1. de facilitare. 2. de încurajare.
facility [fo'siliti, -lat-] s. 1. uşurinţă, facilitate; ~ in speaking uşurinţă în vorbire.
2. aptitudine, talent, înzestrare, dar (de a scrie, de a vorbi etc.). 3. dezinvoltură, caracter
curgător. 4. (mai ales pl.) condiţii favorabile, privilegii, avantaje; posibilităţi; facilities
for the supply of information posibilităţi de furnizare a informaţiilor. 5. pl. comodităţi,
înlesniri.
facing [Teisin] s. 1. îmbrăcare, acoperire; căptuşire, făţuire; împodobire, gamisire, gătire,
placare. 2. strunjire. 3. pl. şevron, tresă, galon (colorat); dungă, vipuşcă; 4. pl. (mar.)
rondouri, viraje (ale vasului). 5. întoarcere (la dreapta, la stânga). ♦ to put smb. through
his ~s a verifica cunoştinţele cuiva, a vedea ce poate, a vedea ce-i poate capul.
facing bar [~ ba:r] s. (constr.) grindă de sprijin.
facing brick [~ brik] s. (constr.) cărămidă aparentă.
facing cutter [~ rkAtor] s. (telm.) freză frontală.
facing distance [~ distans] s. (mii.) distanţă între rânduri.
facing mill [~ mil] s. (telm.) freză cilindrică.
facing plate [~ pleit] s. (constr.) placă de fixare.
facing point [~ pointj s. (ferov.) macaz atacat la vârf.
facing rail [~ rcil] s. contraşină.
facing sand [~sa;nd] s. (telm.) nisip de nudelarc.
facsimile [faek'simili] I. s. facsimil, copie exactă; in ~a) în facsimil; b) (fig.) întocmai,
fidel, exact. II. vb. tr. a reproduce în facsimil (o semnătură etc.).
facsimile telegraph [~ iteligra:f] s. (tel.) fototelegraf, belinograf.
fact [faîktj s. 1. fapt, întâmplare, eveniment; împrejurare, circumstanţă; adevăr, realitate;
the ~ cannot be ignored that nu poate fi ignorat faptul că; a revealing ~ un fapt revelator;
stark ~fapt nud, faptul însuşi, cruda realitate; to look ~s in the face a privi lucrurile în
faţă; a vedea lucrurile aşa cum sunt; he is sure of his ~s vorbeşte în cunoştinţă de cauză;
by the ~ that prin aceea că; owing to the ~ that datorită faptului că; apart from the ~
that lăsând la o parte faptul că; to know for a ~ that a şti precis că; in ~ de fapt, în
realitate; ba chiar; I think, in ~ I am sure cred, ba chiar sunt sigur; in point of ~ de
fapt, în realitate; as a matter of ~de fapt, în realitate; la drept vorbind; într-adevăr; an
indicative ~ un fapt grăitor; the ~ is that realitatea este că. 2. faptă, acţiune; (y»r.) the
jury only decides issues of "juraţii hotărăsc numai asupra faptelor; taken in the ~ prins
asupra faptului; prins în flagrant delict; 3. subiect; come to the ~! vino la subiect!
fact-finding ['faektfaindirj] adj. de informare, de documentare, de investigaţie.
faction [Taîkjan] s. 1. facţiune; fracţiune, partidă. 2. clică, bandă. 3. discordie, disensiune,
dezbinare, sciziune; ceartă; vrajbă; spirit of ~ spirit de vrajbă, dihonie.
factional [-ol] adj. de facţiune; răzvrătit.
factionalism [-olizain] s. disidenţă; spirit de gaşcă.
factionary [-ari] s. scizionist, disident.
factionîst [-ist] s. v. f a c t i o n a r y .
344
factious [Tadc/os] adj. 1. facţios, răzvrătit; de dezbinare, al dezbinării. 2. (pol.) scizionist.
3. (rel.) schismatic.
factiously [-li] adv. în spiritul dezbinării / sciziunii.
factiousness [-nis] s. spirit facţios, spirit de răzvrătire.
factitious [faek'tijbs] adj. 1. artificial, imitat (cu artă), meşteşugit; falsificat; ~ enthusiasm
entuziasm simulat. 2. (jig.) factice, nefiresc, convenţional.
factitiously [-li] adv. artificial; nefiresc.
factitiousness [-nis] s. artificialitate.
factitive ['fektitiv] (gram.) I. adj. factitiv. II. s. verb factitiv.
factitive object [~ 'obd3ikt] s. (gram.) complement al unui verb factitiv.
factor ['faektor] s. 1.1. agent, mijlocitor, intermediar, samsar; comisionar. 2. factor,
agent; condiţie; element; ~of evolution factor de evoluţie; the human ~ elementul uman.
3. (sco(.) administrator de moşie, vătaf, vechil, epistat. 4. (mat.) factor, divizor; coeficient;
prime ~ factor prim; common ~divizor comun. 5. (telm.) coeficient, factor; ~ of safety
coeficient de siguranţă. II. vb. A. tr. 1. (mat.) a descompune în factori. 2. a mijloci.
factorable [-M] adj. (mat.) care poate fi descompus în factori; factorizabil.
factorage ]-id3] s. (corn.) 1. comision (pentru vânzare de mărfuri). 2. drept de comision.
factor analysis ['faektar ainselasis] s. (mat.) analiză factorială.
factorial1 [faek'to:riol] s. (mal.) factorial.
factorial2 adj. de fabrică.
factoried ['fastorid] adj. (amer.) având / cu multe fabrici.
factoring ['faectarirj] s. (com.) factoring, operaţie de realizare a creanţelor.
factorization [rfasktarai'zei/an] s. (mat.) descompunere în factori.
factorize [ifsektsraiz] vb. tr. (mat.) a descompune în factori.
factorship [Tataofip] s. (com.) serviciu de curtier.
factory ['factori] s. 1. fabrică, uzină; spinning~filatură; («rar.) floating ~navă-atelier.
2. (corn.) factorie, contoar, agenţie într-o ţară străină.
Factory Acts [~ aekts] s. legislaţie industrială.
factory buster [~ ibAStsr] s. (mil. fam.) bombă explozivă grea.
factory committee [~ ko'miti] s". comitet de fabrică.
factory-farm [~fu:m] s. (amer.) fermă industrială, întreprindere agricolă care prelucrează
produsele proprii la faţa locului.
factory girl [~ go:l] s. muncitoare de fabrică.
factory hand [~ hasnd] s. muncitor de fabrică.
factory overhead [~ .ouvohed] s. cheltuieli de regie / indirecte.
factory people [~ ,pi:pl] s. muncitori de fabrică.
factory price [~prais] s. (ec.) preţ de fabrică.
factory-ship ['faxtori/ipj s. navă-uzină.
factory system [~ isistim] s. sistemul marii industrii.
factory waste [~ weist] s. deşeuri industriale.
factory worker [~ iWo:kor] s. muncitor de fabrică.
factotum [faek'toutam] s. 1. factotum, om de încredere, mână dreaptă. 2. meşter la toate;
fată în casă la toate.
factual ['fasktjual, -t/ual] adj. faptic; efectiv, real, pozitiv; ~ knowledge cunoaştere a
faptelor.
factum ['fa:ktom] s. 1. (jur.) factum, expunere a faptelor. 2. (mat.) produs.
facture [TaektJV] s. 1. (arte) factură, execuţie. 2. (ec.) factură, scrisoare de trăsură.
facula ['fajkjulo], pl. faculae [-li:] s. (astron.) faculă, partea mai strălucitoare din discul
solar.
facultative ['faskaltotiv,-teit-] adj. 1. facultativ, la alegere. 2. întâmplător, contingent,
accidental. 3. al facultăţilor (fizice sau morale).
faculty [Taskalti] s. 1. facultate; aptitudine, înzestrare, dar, talent; mental faculties
facultăţi morale / spirituale, aptitudini ale spiritului; to have the ~ of observation a fi
înzestrat cu simţul observaţiei. 2. (univ.) facultate; the four faculties facultatea de litere,
de ştiinţe, de drept şi de medicină. 3. (amer.), corp profesoral. 4. the Faculty corpul
medicilor; facultatea de medicină; (scot.) the Faculty of advocates baroul avocaţilor.
5. putere, autoritate, drept; libertate. 6.pl. mijloace, posibilităţi, resurse. 7. (înv.) putere
de vindecare, eficacitate.
faculty tax [~ ta-'ks] s. (amer.) impozit proporţional pe averea contribuabililor.
. facund ['faîkand, fo'kAnd] adj. elocvent, grăitor.
facundity [fo'kAnditi] s. (înv.) limbuţie.
facy [Teisi] adj. (dial.) obraznic, impertinent; neruşinat.
fad [faxl] s. 1. moft, capriciu, toană; ciudăţenie, manie, fantezie; patimă, pasiune; obiect
al pasiunii (trecător); to be full of ~s and fancies a fi plin de ciudăţenii; it's a ~ with
him to e o manie a lui de a. 2. om greu de mulţumit, cusurgiu.
fadaise [fo'deiz, Taidaz] s. (fr.) absurditate, nerozie; loc comun, banalitate.
faddiness [Tsedinis] s. ciudăţenie, excentricitate; caracter capricios.
faddish ['fiedi/] adj. v. f a d d y.
faddishness [-nis] s. (rar) v. f a d d i n e s s .
faddist [Tajdist] s. 1. persoană ciudată, excentric; maniac, pornit, apucat; food ~maniac
în privinţa mâncării; vegetarian convins ele. 2. (amer.) persoană care urmează o modă
trecătoare, adept al unei mode trecătoare.
faddy ['faedi] adj. 1. ciudat, excentric, cu toane. 2. capricios; he's ~ about his food e
dificil la mâncare.
fade1 [feid] vb. A. in/r. 1. (despre flori) a se ofili, a se veşteji, a păli. 2-/ig. (si to ~
away) a se trece, a se şterge; a slăbi; all memory of the past has ~d s-a şters orice amintire
a trecutului; (si.) you just ~ away! hai şterge-o! 3. (despre culori) a se şterge, a ieşi;
(despre o stofă) a se decolora; (despre sunete, lumină) a se stinge, a se pierde, a muri.
4. to ~into a se preface în; summer ~s into autumn treptat-treptat, vara face loc toamnei.
345 fairly

5. (cm., TV) to ~in a apărea treptat; to ~out a dispărea treptat. B. tr. 1. a decolora, a scoate, fail year [Teii ja:r] ş. (amer.) an prost (pentru recoltă).
a şterge (culoarea). 2. (cin.) to ~ one scene into another a fuziona două scene. fain1 [fein] I. adf pred. (mai ales poetic). 1. ~ to / of bucuros că, dispus să, gata de.
fade2 [faed] adj. (Jr.) fad, searbăd, sălciu, anost, fără gust. 2. ~ to obligat să; he was ~ to comply a fost nevoit să încuviinţeze. II. adv. bucuros,
fadeaway ['feidawei] s. (fam.) 1. moarte; to make a ~a muri, a da ortul popii. 2. (amer.) cu dragă inimă; he would ~come ar veni bucuros.
dispariţie; irosire. fain2 vb. tr. şi intr. şi ~s; ~s I! nu vreau! (formulă folosită de un copil care vrea să se
faded ['feidid] adj. ofilit, veştejit; fanat; decolorat. descotorosească de o îndeletnicire neplăcută); ~ I fielding! nu vreau să strâng mingile!
fadeless ['feidilis] adj. care nu se ofileşte; de neşters; nepieritor. faineant [ifeinei'a:ţ]] (jr.) I. adj. leneş, trândav. II. s. leneş, trântor, pierde-vară, dugliş.
fader ['feidar] s. 1. (tehn.) potenţiometru de reglaj. 2. (ţel.) atenuator. fainness [Tcinnis] s. (înv.) bunăvoinţă; dorinţă; zel.
fading ffcidirj] ş. 1. (tel.) fading, slăbire a semnalelor; mixaj; suprapunere; 2. ofilire faint [feint] I. adj. 1. slab, fără putere; neputincios, sleit, sfârşit; prăpădit; to feel ~ a
(a unei plante); decolorare (a unei stofe); alterare (a unei culori); slăbire (a luminii). simţi o sfârşeală, a se simţi sfârşit, a-i veni rău. 2. fricos, temător, laş, mişelnic. 3. slab,
3. (chim.) eflorescentă. 4. (tehn.) atenuare; amortizare. stins, nelămurit, neclar, palid; a ~ light o lumină slabă. 4. mic, slab, neînsemnat; sfios;
fading effect [~ itfekt] s.v. f a d i n g (1). I haven't the ~est notion n-am nici cea mai mică idee, habar n-am; not the ~est hope
Fadladeen [Tfedla'dim] ş. (fig.) critic prezumţios. nici cea mai slabă speranţă; (prov.) ~ heart never won fair lady cine nu riscă, nu câştigă;
1
faecal matter [Ti:ks>l 'maets "] s.v. f a e c e s (2). cui îi c frică de brumă nu sădeşte viţă. <• (jur.) ~ action cauză fictivă. II. vb. intr. (şi to
faeces ['fi:si:z] s. pl. 1. sediment, depunere, drojdie. 2. (materii) fecale, excremente. ~ away). 1. (poetic) a-şi pierde curajul. 2. a slăbi, a se simţi sfârşit; a ameţi; a leşina.
faecula ['fekjuto] s.v. f e c u I a. III. ş. leşin, pierdere a cunoştinţei, sincopă; dead ~ pierdere completă a cunoştinţei; to fall
faerie [Teiari, Teari] (înv. poetic) I. s. 1. ţinut fermecat, ţară de basm. 2. vrăjitorie; down in a ~ a leşina, a-şi pierde cunoştinţa.
vrajă, farmec. II. adj. fermecat, vrăjit; de basm, feeric; fantastic, imaginar, închipuit (v. şi faint-heart [Teintha:t] s. (om) fricos, om slab de înger, inimă de iepure.
f a i r y II). faint-hearted [~'hu:tid,'-»--] adf fricos, las, temător, slab de înger.
Faerie Queene [- kwi;n] s. crăiasa zânelor. faint-heartedness [~'ho:tidnis] s. frică, laşitate.
faery ['feiari, Teari] ş., adj. v. f a e r i e . fainting ['feintirj] s. neputinţă; leşin.
fag [fa;g] I. vb. A. intr. 1. a trudi, a munci din greu; a asuda, a transpira; a gâfâi; to ~ fainting fit [~ 'fit] s. ameţeală; leşin.
up a hill a urca un deal gâfâind. 2. a toci, a buchisi. 3. a se folosi de serviciile elevilor faintly [Teintli] adv. 1. slab, de-abia; uşor. 2. cu sfială, sfielnic.
mai tineri; to ~for a senior a face servicii unui elev mai mare (în şcolile engleze). 4. to ~ faintness [Teintnis] ş. 1. slăbiciune. 2. ameţeală, leşin; a feeling of ~ came over .him
away at a asuda muncind la; to ~ out a reţine şi a înapoia mingea (la cricket). B. tr. (şi simţea că-i vine să leşine. 3. paliditate.
to~out)aslei, a istovi, a surmena. C.rej?. 1. a munci din greu, a se trudi. 2. to ~oneself fair1 [feor] s. 1. bâlci, iarmaroc, târg; (ist.) Bartholomew Fair Bâlciul lui Bartolomeu
out a se speti, a se istovi, II. s. 1. muncă istovitoare sau plictisitoare, corvoadă; what (bâlci anual care se ţine la Londra în ziua de Sf. Bartolomeu, la 24 august); a day after
a~! ce corvoadă! 2. istovire, sfârşeală, epuizare, surmenaj; brain ~ surmenaj intelec­ the ~ la spartul târgului, prea târziu, la urmă de tot; horse ~ târg de cai; world ~expoziţie
tual. 3. elev care face servicii unui elev mai mare (în şcolile engleze). 4. (şl.) ţigară. internaţională, târg internaţional. 2. bazar (fdantropic).
5. (amer. peior.) homosexual. fair21. adf 1. frumos, minunat, atrăgător, drăguţ, nurliu, cu vino-ncoace; ~one (femeie)
fag-end ['fzeg'cnd,'--] s. 1. rămăşiţă netrebuincioasă; muc, chiştoc; 2. sfârşit; capăt, frumoasă, mândră, mândru(li)ţă; (înv.) to show a ~ pair of heels a o lua la sănătoasa,
extremitate; at the ~ of the book la sfârşitul cărţii; the ~ of the day sfârşitul zilei. a-şi lua tălpăşiţa. 2. frumos, curat, îngrijit, fără nici o pată; exemplar, model, fără cusur;
fagetum ['fa^itam] s. (bot.) făget. senin, fără nori; (despre apă) limpede; (despre un text) citeţ, clar; (fig.) nepătat; ~ fame
fagged [faegd] adj. obosit. nume bun, reputaţie frumoasă. 3. bun, frumos, plăcut, prielnic, favorabil; ~ weather vreme
fagged out ['fa?gd 'aut] adj. frânt / rupt de oboseală, istovit. frumoasă; ~ water apă proaspătă sau limpede; ~ wind vânt prielnic; a ~ chance /
fagging [Tsgirj] I. adf (despre muncă) istovitor. II. s. oboseală, trudă, muncă istovitoare. opportunity un bun prilej, o ocazie favorabilă; to have ~ prospects a avea perspective
faggot l'fa;g3t] I. ş. 1. sarcină, legătură, braţ de vreascuri; mănunchi de nuiele, fascină. frumoase; to be in a / on the ~ way to a fi pe drumul cel bun ca să, a avea perspective
2. (agr.) snop. 3. (işt.) ardere (pe rug). 4. un fel de perişoară. 5. (muz.) fagot. 6. (înv.) bune de a; ~ words vorbe frumoase, linguşiri; ducere / purtare cu vorba. 4. cinstit, onest;
nume fictiv pe listele de alegători. 7. (şl. peior.) femeie, muiere. II. vb. tr. a lega în drept, nepărtinitor, imparţial; ~ and square cinstit, deschis; by ~ means pc faţă, făţiş;
mănunchi, a face o legătură din. that is not ~! nu e frumos! nu e permis!; -wages salarii echitabile; ~field and no favour
faggot iron [~ .aisn] s. fier în legături. joc sau luptă în condiţii egale; all's ~in love and war totul e permis în dragoste şi la
faggot vote [~ vout] ş. (işt.) drept de vot primit prin ridicarea ad-hoc a censului de război. 5. considerabil, respectabil, mare; bun, frumos; ~ amount sumă frumuşică; ~
proprietate. chance of success şanse bune de reuşită. 6. bălan, bălai, blond, deschis;.~ complexion
faggot wood [~ wud] s. lemn pentru fascine, nuiele, vreascuri, lemn mărunt. culoare deschisă a feţei; ~ woman (femeie) blondă, blondină. 7. bun, natural, firesc; to
faggoty [Taegoti] adf (amer. si.) 1. efeminat. 2. homosexual. die a ~ death a muri de o moarte bună. 8. convenabil, acceptabil, accesibil, rezonabil;
fagot ['faagat] v. f a g g o t . ieftin; at ~ prices la preţuri accesibile; ~ terms condiţii acceptabile. II. adv. 1. cinstit,
fah [fa:] ş. (muz.) (nota) fa. corect, drept, just, echitabil; to play ~ a) a juca cinstit / după regulile jocului; b) (fig.)
Fahrenheit [Trer^nhait, Ta:r-] s. (termometru) Fahrenheit. a proceda cum trebuie. 2. curtenitor, politicos; to speak smb. ~ a vorbi politicos cu cineva.
faience [fai'ams, feb:ns şi pronunţia franceză] s. faianţă. 3. direct, drept, deschis, laţiş, fără ocoluri. 4. drept, direct, exact, tocmai, taman; to aim
fail [fell] I. vb. A. intr. 1. a slăbi, a-şi pierde puterea; his sight has ~ed of late vederea ~ a ţinti eu precizie; to strike smb. ~in the face a lovi pe cineva drept în faţă. 5. frumos,
i-a slăbit (mult) în ultima vreme. 2. a nu reuşi, a nu se îndeplini, a înşela aşteptările; de bine; (înv.) to bespeak smb. ~ a vorbi pe cineva de bine. 6. nepărtinitor, imparţial,
the maize ~ed that year în anul acela nu s-a făcut porumb (frumos). 3. a-i lipsi (cuiva); fără părtinire. <• (amer.) for ~ neîndoios, negreşit; to promise ~ to do smth. a avea multe
a nu avea (cu ac); a nu găsi (cu ac.); words ~ me to express nu găsesc cuvinte pentru şanse de a face ceva; ~ and softly! încet! uşurel!; (mar.) does the boat lie ~? e şalupa
a exprima. 4. a uita; a nu...; don't ~ to let me know nu uita să mă anunţi; he ~ed to la bord?; (prov.) ~and steady wins the race încet, încet departe ajungi; încetul cu încetul
come n-a venit; nu s-a prezentat; who can ~ to feel his heart go out when cui nu i se se face oţetul. III. s. 1. (înv.) mândră, frumoasă. 2. the ~ (poetic) sexul frumos; (prov.)
strânge inima când. 5. a nu reuşi, a da greş, a suferi un eşec; a cădea la un examen; to ~ none but the brave deserve the ~ numai cei cutezători merită cununa.
in mathematics a cădea la matematică; my attempt has ~ed încercarea mea a dat greş; Fair City [Tea 'siti] s. (folosit ca supranume) Perth (oraş în Scoţia).
(jur.) to ~ in a suit a pierde un proces; I ~ ţo see your meaning nu (reuşesc să) înţeleg fair-copy [~'kopi] I. s. original (nu copie). II. vb. tr. a trece pe curat (un document
ce vrei să spui. 6. a trăda, a fi un trădător. 7. (com.) a da faliment; to ~ for a million etc.).
a da faliment pentru un milion; 8. to ~ in a-i lipsi, a nu avea, a prezenta neajunsul că; Fair-Deal [~'di:l] s. (amer.) politica economică a administraţiei Harry S. Truman.
this novel ~s in unity acestui roman îi lipseşte unitatea; the experiment ~ed of success fair-dealing [~'di:lirj] I. ş. cinste; mod corect de a proceda. II. adj. cinstit, corect,
experienţa nu a reuşit. B. tr. a trăda, a lăsa, a părăsi; a lăsa în pană; his heart ~ed him nepărtinitor.
curajul îl părăsi, inima i se făcu cât un purice; I will never ~you nu te voi trăda niciodată. fair draft [~ dro:ft] s. (top.) desen de editare.
II. ş. 1. lipsă; without ~ negreşit, neapărat, cu orice preţ. 2. (rar) moarte. fair-faced [~'fcist] adj. 1. blond, bălan. 2. frumos,cu vino-ncoace. 3. făţarnic,cu două
failing ['feilirj] I. s. 1. neajuns, lipsă, cusur, meteahnă. 2. slăbiciune. II. adf feţe.
neîndestulător, insuficient; absent; never ~ a) (despre un izvor) care nu seacă niciodată; fair-ground [~'graund] s. 1. câmp pentru iarmaroc; 2. terenul unei expoziţii.
b) (fig.) nesecat; Iară margini; iară fund. III.prep. în lipsa (cu gen.); în absenţa (cu gen.); fair-haired [~'h£3d,'--] adj. cu părul blond.
~ him în caz că lipseşte / că moare etc.; ~ an answer to my letter I shall telegraph fairies-table [TesriZtteibl] s. (bot.) buricul-apci (Hydrocotyle vulgaris).
dacă nu voi primi răspuns la scrisoarea mea, voi telegrafia; ~ all else în disperare de fairily ['fearili] adv. uşor, cu delicateţe.
cauză. fairing1 ['fearirj] s. dar de iarmaroc, puiul târgului.
fail-safe [Teilscif] adf (amer.) infailibil. fairing2 ş. (av.) 1. capotaj. 2. (înv.) fixare a pânzei pe fuselaj. 3. înveliş aerodinamic,
failure [TciljV] ş. 1. lipsă; absenţă; current ~lipsă de curent; ~to answer the roll-call carenaj.
lipsă Ia apel; ~ to keep a promise neîndcplinirea unei promisiuni; ~ to observe a law fairish [Teari/] adj. 1. (desprepăr) care bate spre blond. 2. acceptabil, destul de bun,
ncrespectarea legii. 2. sărăcie, puţinătate. 3. nereuşită, insucces, eşec; cădere, fiasco; aşa şi aşa.
harvest ~ recoltă proastă; dead ~ eşec total; to end in ~, to meet with ~ a sfârşi prost, fairlead ['fea'liid] s.v. f a i r l e a d e r .
a termina printr-un eşec; the play was a ~ piesa a fost un fiasco. 4. (com.) faliment, fairleader [~'li:d9r] s. (mar.) piesă de ghidare.
bancrută. 5. slăbiciune, slăbire, lipsă, pierdere (a unor facultăţi fizice); ~ of sight slăbire fairlight [Tea'lait] s. ferestruic mobilă.
sau pierdere a vederii. 6. (tehn.) avarie, defectare; stricare, deranjament; oprire (în fairly [Teali] adv. 1. drept, corect, cum se cuvine, nepărtinitor. 2. destul de, îndeajuns
funcţionare), pană, întrerupere. 7. (geol.) ruptură; sfărâmătură; surpare, prăbuşire (de teren). de; ~ well destul de bine. 3. foarte, tare, extrem de, cât se poate de, cu totul; in ~ close
8. persoană care nu a reuşit în viaţă, ratat, ghinionist. relations în relaţii cât se poate de strânse.
fair-maid
fair-maid [Tsa'meid] s. 1. se întâlneşte în denumirea mai multor plante, de ex. February
~s ghiocel (Galanthus nivalis).!, sardea afumată.
fair-minded [~'maindid, '-■--] adj. 1. imparţial, drept, corect, cinstit. 2. binevoitor.
fair-mindedness [~'maindidnis] s. imparţialitate, corectitudine.
- fairness [Teanis] s. cinste, nepărtinire etc. v. f a i r 2 (I).
fair play [Teo 'piei] ş. 1. joc corect / regulamentar / conform regulilor. 2. (fig.) joc
cinstit; corectitudine; nepărtinire. .
fair sex [~ 'seks] s. the ~ sexul frumos.
fair-sized [~'saizd] adj. destul de marc; de o mărime rezonabilă.
fair-spoken [~'spouk.7n, '-■--] adj. 1. care vorbeşte frumos, gură de aur; care făgăduieşte
multe. 2. curtenitor, politicos.
fair tongue [~ 'tArj] s. linguşitor.
fair trade [~ 'treid] s. 1. comerţ pe bază de reciprocitate. 2. (sl.) contrabandă.
fairway [Teowei] s. 1. (mar.) şenal navigabil. 2. (la golf) porţiune de parcurs cu iarbă,
bine întreţinută şi fără accidente (unde trebuie să cadă mingile bine jucate); (la tenis)
centrul terenului.
fair-weather i'fsa.weoa1"] adj. de vreme bună; (fig.) ~ friends prieteni nestatornici,
prieteni de vreme bună; (mar.) ~ sailor marinar iară experienţă, marinar de apă dulce.
fairy [Tsori] I. s. 1. zână; nimfă; elf, silf; vrăjitoare; pl. iele, şoimanc; the wicked ~
Muma-Pădurii, Baba-Cloanţa; ~ of the hill oreadă, nimfa a munţilor; ~ of the mine gnom;
~ of the water ondină, naiadă. 2. (înv.) farmec, vrajă. 3. (amer. fam.) homosexual, tip
efeminat, fătălău. II. adj. fermecat, de basm, feeric, vrăjit; (ca) de zână.
fairy art [~ a:t] s. magie.
fairy circle [~ -S3:kl] s. cerc vrăjit / magic.
fairy-cycle Hsaikl] s. (rar) bicicletă de copii.
fairy fingers [~ ifirjgaz] s. (bot.) degeţel-roşu (Digitalis purpurea).
fairyism ['feariizşm] s. 1. lumea zânelor. 2. caracter feeric. 3. credinţă în zâne etc. v.
f a i r y (1,1). 4. poveşti cu zâne.
fairy lamp l'feari lzemp] s. lampion.
fairyland ['fearilsend] s. ţară de basm, ţara minunilor, ţinut vrăjit / fermecat.
fairy light ['foiri lait] s. v. f a i r y l a m p.
fairy-like [—laikj adj. ca. de zână; feeric.
fairy mushroom [~ miA/rum] ş. ciupercă otrăvitoare.
fairy queen [~ kwi:n] s. crăiasa zânelor.
fairy-ring [~rirj] s. v. f a i r y c i r c l e .
fairy story [~ -sto:ri] s.v. f a i r y-t a 1 e.
fairy-tale [~teil] s. 1. basm (cu zâne). 2. (jig.) basm (de adormit copiii).
fait accompli [<fet cn.koirj'pli:] s. (jr.) fapt împlinit.
faith [fciO] s. 1. credinţă; crezare; încredere; crez, convingere; (jam.) to pin one's ~
on smb.'s sleeve a se încrede orbeşte în părerea cuiva; to have / to put ~ in a crede în,
a da crezare (cu dat.). 2. credinţă, religie, lege. 3. credinţă, fidelitate, lealitate, cinste,
loialitate; in good ~ cinstit, conştiincios; în serios, fiind de buna credinţă; in bad ~fiind
de rea credinţă. 4. garanţie, autoritate, chezăşie; on the ~of treaties bizuindu-se pe tratate.
5. făgăduinţă, promisiune, legământ, cuvânt (dat.); to plight one's ~ a-şi da cuvântul;
to break one's ~a-şi călca cuvântul; by my~! pe cinstea mea! pe cuvânt! -0* in ~ whereof
întru confirmarea căruia.
faith cure ['fciG <kju3r] s. 1. vindecare prin credinţă. 2. vindecare prin sugestie.
faithful l'feiBfwl] I.adj. 1. credincios; statornic; fidel, leal, loial, vrednic de încredere,
cinstit. 2. fidel, exact, întocmai, adevărat, corect; ~ promise promisiune formală. II. s.
pl. the ~ credincioşii, drept-credincioşii; Father of the Faithful calif, părinte al;
credincioşilor (la musulmani).
faithfully [-i] adv. 1. cu credinţă; cinstit; yours ~cu toată stima (formulă de încheiere
în scrisori). 2. fidel, cu exactitate, corect.
faithfulness f-nis] s. 1. credinţă, fidelitate, loialitate. 2. onestitate, cinste.
faith-healer [Tci0ihi:l3r] s. tămăduitor (a cărui terapeutică se bazează pe credinţă şi
pe sugestie).
faithless [TeiGlis] adj. 1. necredincios, ateu. 2'. necinstit, neloial, mincinos, perfid.
faithlessly [-li] adv. necinstit, perfid.
faithlessness [-nis] s. 1. necredinţă, ateism. 2. necredinţă, infidelitate, lipsă de loialitate.
fake1 [fcik] (mar.) I. s. spiră. II. vb. tr. a răsuci; a încolăci; a aranja (o parâmă).
fake2 I. vb. ţr. 1. (mai ales to ~ up) a falsifica, a contraface. 2. a înşela, a trage pe
sfoară, a prosti. 3. (fam.) to ~ off a trage chiulul. 4. (fam.) to ~ out a duce cu vorba;
a trage pe sfoară. II. s. 1. falsificare, contrafacere. 2. înşelăciune, escrocherie, păcăleală.
3. copie, imitaţie fără valoare. 4. şiretlic, subterfugiu. 5. impostor, şarlatan. III. adj. 1. fals,
imitat, contrafăcut. 2. simulat; fictiv.
fakeer ffa'ki1"] s. v. f a k i r.
fakement [Teikmont] s. (sl.) 1. v. f a k e 2 (II). 2. pl. fleacuri, nimicuri, bagatele.
faker ['feiko1"] s. (sl.) 1. măsluitor, plastograf; şarlatan. 2. negustor ambulant; negustor
de stradă. 3. (peior.) saltimbanc, comediant. 4. (amer.) stilizator.
fakir ['fa:kiar, IVkia1"] s. 1. fachir. 2. v. f a k e r (4).
falcate ['faelkcit] adj. (zool., bot.) falcat, în formă de seceră.
falchion [To:lt/5n] s. iatagan, (poetic) paloş.
falciform ['faelsife:m] adj. (boţ.) falcat.
falcon ['foCJlkon, 'fo:k-] (omit.) şoim (păsări din genul Falco); peregrine ~, passenger
~ şoim-călător (Falco peregrinus).
falconer [-?r] s. (cinegetică) şoiinar.
falconet [-et] s. 1. (omit.) pui de şoim. 2. (omit.) şoim-pitic (Falco aesalon).3. (ist.)
săeălaş, tun de calibru mic.
falcon-gentle [ToOlkon^entl] s. (omit.) pui de crete / de porumbar (Astur
ptrfumbarius).
346
falconry [Toilkanri] s. 1. şoimărie, creşterea şoimilor. 2. vânătoare de şoimi.
falderal ['fcelda'rzel,'—] s. 1. (înv.) fleac, bagatelă; ornament, zorzon. 2. refren fără
nici o semnificaţie (în cântecele populare), tra-la-la.
faldstool E'fb:ldstu;l] s. 1. scaun arhieresc. 2. scaun pliant. 3. scaun de rugăciune (al
unui suveran, la încoronare).
Falernian [fo'lotnjon, -nion] s. vin de Falerno.
fall [/o:l] I.pastfell [fel],part. trec. fallen ['fo:bn] (se conjugă cu have; în lit. cu be)
vb. A. intr. 1. a cădea, a pica; a se lăsa; (teatru si fig.) the curtain ~s cortină se lasă;
to let ~ a lăsa să cadă; heavy rain was ~ing ploua cu găleata. 2. (despre clădiri) a cădea,
a se prăbuşi, a se dărâma, a se ruina. 3. (despre frunze) a cădea, a se desprinde. 4. (fig.)
a cădea, a pieri, a muri, a răposa, a-şi pierde viaţa, to ~in battle a cădea în luptă. 5. (fig.)
a scădea, a se lăsa, a descreşte, a se micşora, a coborî; the tide ~s apa se retrage, e reflux;
prices ~ preţurile scad; (muz.) tp ~ a note a coborî cu o notă; the wind fell vântul se
domoli; his courage fell îşi pierdu curajul. 6. (fig.) a cădea, a decădea (moraliceşte);
a cădea (în păcat sau în ispită). 7. (despre păr) a cădea, a atârna. 8. (despre miei) a se
naşte. 9. (despre piei) a se muia, a se face mlădios. 10. to ~aboard of a) (mar.) a aborda
(cu ac.); b) (sl.) a da buzna peste, a tăbărî asupra (cu gen.); a bate (cu ac.), a snopi în
bătaie (cu ac.); c) (sl.) a devora, a înfuleca; to ~about smb.'s neck a se arunca de gâtul
cuiva; to ~ abreast of a) a nu se dezlipi de; b) a merge în pas cu; to ~ across a da peste,
a întâlni întâmplător; to ~ among a cădea printre (cu ac.) / în mijlocul (cu gen.); to ~
at smb.'s feet a cădea la picioarele cuiva; to ~ asleep a adormi; (mar.) to ~astern a rămâne
în urmă; to ~ away a) a se stinge, a se ofili, a se usca (văzând cu ochii); b) to ~ away
from a se despărţi de, a părăsi (cu ac.); to ~ back a) a da înapoi, a bate în retragere;
a se retrage; b) a nu-şi ţine cuvântul / promisiunea etc.; to ~ back upon a) a reveni la
(o idee); b) a recurge la, a apela la, a găsi un sprijin în; c) (mil.) a se retrage spre; to ~
backward(s) a) a da înapoi, a se retrage; b) a cădea pe spate; to ~ behind (hand) a rămâne
în urmă I de căruţă, (şi fig.) to ~ beside one's wit a-şi pierde mintea / uzul raţiunii; to
~ by the sword a pieri de sabie, to ~ down a) a cădea, a se prăbuşi; b) a se prosterna,
a cădea la pământ; c) (despre haine) a cădea, a atârna; d) (amer.) a da greş, a suferi un
eşec; (despre poliţe) to ~ due a urma să se achite; to ~ dumb a amuţi, a deveni mut;
(despre o glumă) to ~ flat a nu prinde, a da greş, a fi primit cu răceală; to ~ for a) (amer.
fam.) a se îndrăgosti de, a-i cădea cu tronc, a îndrăgi (cu ac.); a se deda (unui viciu);
b) a fi trup şi suflet al (cu gen.), a fi devotat (cu dat.); c) (sl.) a cădea în plasă; to ~
forward(s) a) a cădea pe faţă; b) a păşi înainte, a ieşi în faţă (din rând); (mar.) to ~fouI
of a lovi (cu ac.), a izbi (cu ac.) a se ciocni de; to ~ from a cădea de pe /din; to ~from
the lips a-i scăpa de pe buze; to ~ from favour a cădea în dizgraţie; to ~ home a nimeri
în locul potrivit; to ~ in a) a cădea, a se prăbuşi; b) (mii.) a se alinia, a intra în formaţie;
c) (despre termene) a trece, a se scurge; d) a înceta, a se termina; e) (despre un post)
a deveni vacant; to ~ in at a cădea în, a da peste; to ~ in to a ceda (cu dat.), a cădea de
acord cu, a se învoi să; to ~ in with a) a întâlni pe neaşteptate (cu ac.), a da de / peste;
b) a se asocia cu; a se înhăita cu; c) a se îndrepta spre; to ~ in love with a se îndrăgosti
de; (rar) to ~ in tears a izbucni în lacrimi; to ~ into a) a cădea în; a se prăbuşi în; b) (despre
râuri) a se vărsa în; c) a se apuca de, a se pune pe, a începe să; to ~ into error a fi indus
în eroare; to ~ into bad company a intra într-o societate proastă; to ~ into bad health
a se îmbolnăvi; to ~ into the category of a intra în categoria (cu gen.); the custom fell
into abuse uzul se transformă în abuz; to ~ into the habit of a-şi lua obiceiul de a; (mil.)
to ~ into line a se alinia; a intra în formaţie; (jig.) to ~ into line with a cădea de acord
cu, a se învoi cu, a acţiona în conformitate cu; to ~ into a rage a se înfuria, a se mânia,
a-1 apuca năbădăile; to ~ into ruins a se ruina, a se preface în ruine, a se spulbera; credits
~ing into the budget credite aferente bugetului; to ~ into conversation a intra în vorbă;
to ~ off a) (despre fructe) a cădea, a pica, a se desprinde; b) a se despărţi (de); c) a se
micşora, a slăbi; d) (mar.) a se abate, a nu mai asculta de cârmă; to ~ on a) a se repezi
la, a se năpusti asupra (cu gen.); b) a se apuca de, a se pune pe, a începe (cu ac;); c) (despre
zile, sărbători, date etc.) a cădea la; d) a începe brusc, a se dezlănţui; e) a lovi (cu ac),
a izbi (cu ac); a sound fell on my ears un sunet îmi izbi urechile;/) (jig.) a cădea în
seama (cu gen.), a reveni (cu dat.), a incumba (cu dat.); it ~s on me to mie îmi revine
sarcina de a; g) a descoperi (cu ac.), a găsi (cu ac.); to ~ on a means of doing smth.
a găsi un mijloc de a face ceva; h) a fi; a avea; to ~on evil days a fi la strâmtoare, a avea
zi de ghinion; (jig.) to ~ on one's feet a) a cădea în picioare, a avea noroc; b) a găsi un
serviciu bun; to ~ out a) a cădea, a se desprinde; b) (mii.) a ieşi din formaţie; c) (mii.)
a întreprinde un atac; d) a începe să se certe; e) a se întâmpla, a se petrece; it so fell out
that s-a întâmplat că;j) to ~out of a renunţa la, a isprăvi cu; to ~out of love a înceta
de a mai iubi, a nu mai iubi; to ~ out of hearing a nu mai putea fi auzit; to ~ out of
a habit a pierde obişnuinţa; a se lăsa de un obicei; to ~ over a) a cădea peste, a se poticni
de; b) (despre ziduri) a cădea peste; c) (amer.) a prinde drag de, a îndrăgi (cu ac); to ~
over one another, to ~ over each other a se încaieră, a se lua la harţă, a se lupta, a rivaliza,
a se duşmăni de moarte; to ~ over oneself a face imposibilul, a face pe dracu-n patru;
to ~ short a) a(-i) lipsi, a nu avea; we fell short of provisions ne lipseau merindele, nu
mai aveam de-ale gurii; b) a rămâne în urmă; (despre bucate) a nu se face; c) a nu
corespunde; this ~s short of his merits aceasta nu corespunde meritelor sale; to ~ short
in one's duty a nu-şi face datoria pe deplin; to ~ short of one's aim a nu-şi atinge ţinta;
to ~ through a da greş, a nu reuşi; a suferi un eşec; to ~ to a) a se apuca (cu înfrigurare)
de, a se pune pe treabă; b) (şi to one's lot) a-i fi hărăzit; to ~to loggerheads a se încaieră^
a se lua la bătaie; to ~ to pieces a se face ţăndări; to ~ to ruin a se preface în ruină, a se
face praf; to ~ together by the ears a se apucă de păr, a se părui, a se lua la păruială;
a se încaieră; to ~ under a cădea sub; a intra în (categoria etc); to ~ upon a) a da de /
peste; b) a năvăli asupra, a se năpusti asupra; to ~ silent; a tăcea, a înceta să mai vorbească;
to ~ within a intra în (atribuţii); this doesn't ~ within my province aceasta nu intră în
atribuţiile melc; ♦ to ~sick a se îmbolnăvi; to ~ vacant a deveni vacant; his countenance
fell se schimbă la faţă; rămase cu gura căscată. B. tr. (înv.) 1. a doborî, a tăia (copaci).
347
2. a tăia, a sfărâma (cărbune). II. s. 1. cădere; prăbuşire: (rel.) the Fall of man căderea
omului (în păcat); a heavy ~ of rain ploaie torenţială. 2. declivitate; pantă, înclinare,
3. (amer.) toamnă. 4. (mai ales pi.) cădere de apă, cascadă, cataractă; Niagara Falls
cascada Niagara. 5. (hidr.) înălţime de cădere (a apei la un baraj); coloană de apă. 6. (tehn.)
presiune; înălţime a presiunii; (electr.) ~ of potential pierdere de potenţial. 7. povârniş,
pantă, înclinaţie, înclinare. 8. tăiere (a pădurii). 9. luptă, bătaie, încăierare; to try a ~
with a se lua la bătaie cu. 10. (drum) pantă, povârniş. 11. (mar.) curent de palane.
fallacious [IVlei/as] adj. fals, eronat, greşit, înşelător, falacios.
fallaciously [-li] adv. fals, greşit.
fallaciousness |-nisj s. caracter fals, falsitate.
fallacy [Taelssi] s. 1. falsitate, eroare, greşeală; sminteală, aberaţie, erezie. 2. deducţie
/ concluzie greşită. 3. sofism, paralogism.
fallal [Tas'lsEl, 'faîl'lffil, -'-] s. ornament, zorzon. bagatelă strălucitoare.
fall-back l'ib:lb<ek] s. (autom.) continuare.
fall-down [~'daun] s. (fam.) capac.
fallen [To:ton]1. pari. trec. de Ia f a l l . (I).II.s. the ~ cei căzuţi (pe câmpul de luptă).
faller ['fo:br] s. cel care cade.
fall guy [ffo:l gai] s. (amer. si.) 1. ţap ispăşitor. 2. pradă uşoară, găgăuţă.
fallibility [tfsli'biliti, -lo'b-, -foţi] s. putinţa de a greşi; cădere în păcat.
fallible [Tselabl. -lib-] adj. supus greşelilor.
falling ['fo:lirj] I. s. 1. cădere, prăbuşire. 2. scădere, micşorare, slăbire. II. adj. 1. căzător;
care cade. 2. care scade, care se micşorează; descrescând.
falling board [~ bn:d] s. oblon, chepeng,
falling down [~ 'daun] s. cădere, prăbuşire,
falling out [~ 'aut] s. (jig.) ceartă, sfadă.
falling rhythm ['fr:lirj 'riO^m] s. (prozodie) ritm coborâtor,
falling sickness [- 'siknis] s. (med.) epilepsie, boală.
falling speed [~ spi:d] s. (tehn.) viteză de cădere.
falling star [~ 'sto:r] s. stea căzătoare,
falling stone i~ 'stoun] s. (fam.) piatră meteorică,
fall leaf ['fori li:f] s. tăblie rabatabilă (a unei mese).
fall-off ['fo:b(:)f] s. scădere, diminuare, reducere.
fall-out ['fo:laut] s. 1. precipitaţii / pulberi / căderi radioactive. 2. reziduu; produs
secundar.
fallow1 ['felou] I. s. ogor necultivat (un timp), ogor sterp, pârloagă; ţelină; ogor de
vânat. II. adj. 1. părăginit, înţelenit. 2. (jig.) (despre oameni) ncdczvoltat. III. vb. tr. a
desţeleni.
fallow2 adj. galben-cafeniu, roşiatic, roşcat.
fallow deer [~ diar,'--'-] s. 1. (fam.) vânat mare. 2. (zool.) ccrb-lopătar (Dama dama).
fallowing [Ta?louin] s. (agr.) dezmiriştire.
fall pipe [To:l paip] s. (constr.) burlan de scurgere.
fall-trap ['foltreep] s. capcană, cursă (şi fig.).
false [fo(:)ls] I. adj. 1. fals, incorect, greşit, eronat; nefundat, neîntemeiat; injust, ilegal;
~ pride falsă mândrie; ~ pretences prefăcătorie, falsitate, amăgire, înşelăciune;
~ imprisonment întemniţare ilegală; to give / to put a ~ colour on a prezenta într-o
lumină falsă, a denatura (/apte etc.) 2. fals, trădător, necredincios, neloial, sprinţar,
nestatornic. 3. (despre bani) fals; (despre dinţi, păr) artificial, fals; (mar.) ~keel chilă
falsă. II. adv. fals; to play smb. ~ a înşela pe cineva.
false arch ['fa(:)ls 'a:t/l s. (arhit.) arc decorativ.
false beam [~ 'bi:m] s. (tehn.) grindă neportantă.
false flames [~ 'fieimz] s. foc bengal.
false-hearted [~'ho:tid] adj. trădător, înşelător, mişel; amăgitor, nestatornic; perfid.
false-heartedness [~'ha:tidnis] s. perfidie.
falsehood ['fo(;)lslrud] s. 1. falsitate, neadevăr, minciună. 2. trădare, lipsă de credinţă,
infidelitate.
falseness ['fo(:)lsnis] s. 1. falsitate, incorectitudine (a unui citat etc.). 2. falsitate,
necredinţă, călcare a cuvântului (dat). 3. pungăşie, înşelătorie.
false pass ['foils 'pu:s] s. (tehn.) trecere goală; calibru gol / orb.
false-swear [T:>(:)ls1sw£3r] vb. tr. ajura strâmb împotriva (cuiva).
falsetto [fo(:)l'sctou] s. (muz.) falset.
false window [~ 'windou] s. (arhit.) fereastră oarbă.
falsework ['fo(:)Isw3:k] s. (constr.) cofraj; schelă; cintru.
falsies [Toilsiz] s. pi. sutien de cauciuc, sâni falşi.
falsification ['fbfOlsifi'keiJbn,>-—'--] s. falsificare, prefacere; răstălmăcire, denaturare.
falsifier [To(:)lsifai3r] s. falsificator.
falsify ('fb(:)lsifaij vb. tr. 1. a falsifica, a denatura, a altera, a răstălmăci. 2. a dezamăgi,
a înşela speranţele (cuiva).
falsity [To(:)lsiti] s. 1. falsitate, caracter eronat. 2. falsitate, perfidie, minciună, trădare.
falter ['fo(:)ltar] vb. A. intr. 1. a se clătina; a se poticni; a merge orbecăind. 2. a se
bâlbâi, a îngăima, a şovăi în vorbe, a se încâlci la vorbă; (despre voce) a tremura. 3. a şovăi,
a ezita, a nu fi hotărât, a sta pe gânduri; a tremura. B. tr. to ~out a îngăima, a bâigui,
a bolborosi, a murmura; to ~ out an excuse a îngăima o scuză.
faltering [TD(:)lterirj] I. adj. şovăitor, nehotărât, tremurător, tremurat etc. (v. f a l t e r ) ;
~ voice glas tremurător, voce tremurată. II. s. şovăire, ezitare.
fam [fcem] s. (omit.) ..oglindă" (la raţă).
fame [fcimj s. 1. faimă, veste, renume, slavă; to win ~ a câştiga faimă, a-şi face faimă.
2. reputaţie, (rc)nurne; pomină, buh; house of ill ~ casă rău famată; casă de toleranţă.
3, (rar) zvon, vorbe; according to ~ după zvonurile care umblă,
famed [-d] adj. (for) faimos, renumit, vestit, celebru (prin, pentru),
familial [iVmiljal, -iol] adj. familial.
fancy
familiar [fs'milia1-] I. adj. 1. familiar, (bine) cunoscut, apropiat, obişnuit; ~face faţă
cunoscută; ~ sight privelişte familiară, scena obişnuită; (fam.) to be ~ with the bottle
a-i plăcea să tragă la măsea; to grow ~ with smth. a se deprinde cu ceva, a se obişnui
cu ceva. 2. familiar, neceremonios; eu maniere prea libere; (despre stil) simplu. 3. (înv.)
familial, de familie, al familiei, din familie. II. s. prieten apropiat / intim; prieten al casei.
familiarity [faiiirili'asriti] s. 1. familiaritate, prietenie strânsă, legătură intimă; to treat
with a kind ~ a trata cu blândeţe. 2. familiaritate, intimitate, purtare nceeremonioasă;
~ breeds contempt familiaritatea aduce dispreţ. 3,pl. familiarităţi, familiarisme. 4. bună
cunoaştere; smb.'s ~ with English o bună cunoaştere a limbii engleze de către cineva.
familiarization [ibimiliorai'zei/sn] s. ~ with familiarizare cu; însuşire a, deprindere cu.
familiarize [lb'miliaraiz] vb. A. tr. to ~ with / to a familiariza cu, a face cunoscut,
a obişnui cu, a deprinde cu. B. refl. to ~ oneself with a se familiariza / a se obişnui /
a se deprinde cu.
familiarly [fa'milisli] adv. familiar, intim; neceremonios.
familist ['fiemilist] s. (rar) capul casei.
familistery [ifamw'listori] s. mai multe familii locuind în aceeaşi clădire.
family ['fsemili, -mali] s. 1. familie, neam, viţă; with the ~ în sânul familiei; a man
of~Gt) un om de neam ales; b) (amer.) (bun) familist, om de casă; (/ingv.)~ of languages
familie de limbi; (amer. pol.) the President's official ~ membrii cabinetului. 2. (zool,
bot.) familie. 3. (jig.) familie, grup, tot. 4. (a/r.) de familie; al familiei: familial; in a ~
way familial; gospodăreşte; cu mijloace casnice; neceremonios, simplu; she is in the ~
way e gravidă.
.family circle [~ isa:kl] s. 1. cercul familiei. 2. (amer. teatru) balcon.
family estate [~ is'tcit] s. patrimoniu, moşie părintească.
family man [~ m?en] s. (bun) familist; om de casă.
family name [~ ncim] s. nume de familie.
family tree [~ tri:] s. arbore genealogic.
famine [Tfemin] s. 1. foamete. 2. (of) lipsa, absenţă (de); water ~ lipsă de apă.
famine fever [~ ifi:v3r] s. (med.) 1. tifos. 2. febră recurentă.
famine prices [~ -praisiz] s. pi. preţuri urcate în perioada de foamete.
famish ['famii/] vb. A. tr. a înfometa, a face (pe cineva) să sufere de foame, a ţine
flămând. B. intr. (fam.) to be ~ing a flămânzi, a i se face foame, a nu mai putea de foame,
a fi lihnit.
famished [-it] adj. flămând. înfometat, lihnit.
famishment [-insnt] s. înfometare, fiămânzirc.
famous [Teimas] adj. 1. (for) vestit, renumit, faimos, celebru (prin, pentru). 2. (fam.)
faimos, grozav, straşnic, teribil; I have a ~appetite mi-e o foame grozavă; (fam.) that's
~perfect! straşnic!
famously [-li] adv. (fam.) minunat, grozav, straşnic.
famousness [-nis] s. celebritate, renume, faimă.
famulus ['fannjul3s],pl. famuli [-lai] s. 1. (îm>.) slujitor, servitor, slugă. 2. asistent (al
unui profesor, magician etc.).
fan1 [fzen] I. s. 1. evantai, apărătoare (de muşte). 2. ventilator. 3. (agr.) vânturătoare.
4. aripă (a unei mori de vânt, de elice etc.); aripă sau coadă de pasăre. 5. (fig.) (to) îndemn,
imbold (la, să). II. vb. A. tr. 1. a face vânt (cuiva). 2. (agr.) a vântura. 3. a aţâţa (focul),
asufiaîn. 4. (fig.) a aţâţa, a stârni, a aprinde; (jig.) to ~ the passions to the flame a aprinde
pasiunile; to ~ the cold war a aţâţa războiul rece. 5. (jam.) a cerceta, a căuta. 6. (amer.
fam.) a percheziţiona, a căuta (asupra cuiva) arme sau obiecte de furat. 7. a îndepărta
(praful etc.) cu evantaiul. B. refl. a-şi face vânt (cu evantaiul). C. intr. 1. a face vânt (cu
evantaiul); a răcori. 2. (şi to ~ out) a se întinde în formă de evantai. 3. (poetic) a adia,
a sufla (lin).
fan2 s. (fam.) om pasionat după cinema, sport etc., amator entuziast; microbist.
fanai [Tcinal. fa'nasl] s. (rar) far, lumină de far.
fanariot |ib'no:ri3t] adj., s. fanariot.
fanatic [fb'naHik] I. s. fanatic. II. adj. fanatic, plin de fanatism, pătimaş în credinţă.
fanatical |-3l] adj. v. f a n a t i c (II).
fanatically [-alii adv. (ca un) fanatic.
fanaticism [fo'metisiz^m] s. fanatism.
fanaticize [fb'naHisaiz] vb. A. tr. a fanatiza, a face fanatic. B. intr. a deveni fanatic,
a se purta (ca un) fanatic.
fanciable [Taensbbl] adj. (/am.) 1. (despre boli) imaginar. 2. (despre mâncăruri)
atrăgător.
fancied [Tîensid] adj. 1. ireal, imaginar. 2. dorit; favorit.
fancier ['fasnsis'] s. 1. cunoscător, expert; dog ~ a) specialist în privinţa câinilor;
b) crescător de câini; c) negustor de câini; rose ~ expert în materie de trandafiri. 2. negustor
specializat în anumite articole sau animale; bird ~negustor de pisări, păsărar. 3. amator,
iubitor (de animale etc.) 4. visător.
fanciful [Ta?nsiful] adj. 1. exaltat, entuziast; capricios, cu toane, fantezist. 2. ciudat,
straniu, bizar, fistichiu. 3. fantastic, imaginar, ireal; lucrat cu fantezie.
fancifully [-ij adv. capricios, fantezist; bizar, fistichiu.
fancifulness [-nis] s. caracter capricios; caracter fantezist.
fanciless [Tasnsilis] adj. lipsit de fantezie, fără fantezie.
fancy ['faensi] I. s. 1. fantezie, imaginaţie, putere de imaginaţie. 2. închipuire, plăsmuire,
fantezie; the world of ~ lumea himerelor. 3. gând. idee; I have a ~ that mă gândesc că.
4. fantezie, moft. capriciu, toană, chef; the ~ took him to enlist s-a angajat din capriciu.
5. înclinaţie, gust, preferinţă (în artă, îmbrăcăminte etc.); pasiune, manie, patimă; to have
a ~ for a-i plăcea, a fi ahtiat după, a fi amator de, a avea mania (cu gen.), a îndrăgi;
I took a ~ to him, he took my ~ l-am îndrăgit, mi-a căzut cu tronc (la inimă); to tickle
smb.'s ~ a) a-i plăcea cuiva, b) a-i stârni curiozitatea cuiva. 6. the ~ (sport) a) maniaci
sau amatori ai unui anumit sport, susţinători ai unui sport (mai ales al boxului); b) lumea
fancy-articles
sportului; c) favorit. 7. (com.) articol de lux. ll.adj. 1. ciudat, straniu; fantezist, fantastic.
2. ornamental; complicat; neobişnuit. 3. de mascaradă, de bal mascat şi costumat. 4. la
modă; de calitate superioară. 5. (despre animale) pursânge. III. vb. A. tr. 1. a(-şi) imagina,
a-şi închipui, a-şi reprezenta; ~that! închipuieşte-ţi! imaginează-ţi! ei poftim! ce zici?
ce ai de spus? cum îţi place? 2. a crede, a socoti, a presupune. 3. a se socoti grozav la;
he fancies his tennis se crede grozav la tenis. 4. a-i plăcea, a iubi; to ~smth. a-i plăcea
ceva; to ~ smb. a se simţi atras de cineva; you may eat anything that you ~ poţi mânca
(tot) ce pofteşti. 5. a creşte (animale sau plante de soi). B. refl. a fi încrezut, a avea o
părere grozavă despre sine. C. intr. a-şi imagina, a-şi închipui; just / only ~! închipuieşte-ţi!
ce zici? cum îţi place?
fancy-articles [~i<Ktiklz] s. pl.v. f a n c y g o o d s .
fancy baker [~ ibeikar] s. cofetar.
fancy bakery [~ ibeikari] s. cofetărie, arta cofetarului.
fancy-ball [~'bo:l] s. bal costumat; bal mascat.
fancy biscuits [~ 'biskitsj s. pl. fursecuri.
fancy bloke [~ blouk] s. (sl.) sportiv.
fancy board [~ ba:d] s. carton fin.
fancy bonnet [~ itonit] s. pălărie modernă (de damă).
fancy cake [~ keik] s. tortă.
fancy-coloured [~'kAbd] adj. multicolor.
fancy dog [~ dog] s. câine de lux.
fancy-dress ['famsi-drcs] I. s. costum de bal mascat. II. adj. costumat, travestit.
fancy-dress ball [~ 'to:l[ s. bal mascat şi costumat.
fancy fair [Taaisi ife>r] s. bazar de articole la modă (organizat în scopuri filantropice).
fancy flour [~ ,flauar] s. făină de prima calitate.
fancy-framed [~freimd] adj. încrezut, închipuit.
fancy-free [~'fri:] adj. (înv.) care nu e îndrăgostit, cu inima liberă.
fancy goods [~ gudz] s. articole de modă; noutăţi, fantezii.
fancy lady [~ ileidi] s. (amer.) prostituată, femeie de stradă.
fancy lay [~ lei] s. (sl.) box.
348
fantastic(al) [fam'tEestik(al), fan-] adj. 1. fantastic, ireal, închipuit; de închipuire.
2. ciudat, straniu, excentric, extravagant. 3. cu toane, capricios.
fantasticality [fsenitaesti'kaeliti, fan-] s. 1. fantastic. 2. caracter fantastic. 3. pl.
extravaganţe; ciudăţenii.
fantastically [fan'taestikali] adv. fantastic.
fantasticalness [fan'usstikslnis] s. v. f a n t a s t i c a 1 i t y (1 j 2).
fantasy ['famtasi, -azi] s. 1. fantezie, imaginaţie, închipuire. 2. iluzie; joc al închipuirii.
3. presupunere neîntemeiată, năzărire. 4. capriciu, toană. 5. (muz.) fantezie. 6. (numism.)
monedă emisă pentru colecţionari.
fanteague [fam'tkg] s. (pop.) încurcătură, bucluc.
fantecg s. v. f a n t e a g u e.
fantoccini ['famto'tfkni] s. pl. (itnl.) marionete; teatru de marionete.
fantod ['ftentod] s. v. f a n t a d.
fantom [Tamtam] etc. v. p h a n t o m etc.
fan tracery ['fam -treispri] s. (arhit.) nervuri (ale unei boite).
faquir ['fa:kiar, fo'kio'] s. v. f a k i r (1).
far [fa:r],comp. farther ['fa:<5ar] si further ['fa:c3ac],sup. farthest [Tavist] si furthest
[Tavist] I. adv. 1. (spaţial) (şi ~ off / away) (hăt) departe, în depărtare, la distanţă;
(temporal) departe; that is still ~off a) mai e mult până acolo; b) (fig.) până atunci mai
va; ~and near/ wide peste tot, pretutindeni, în toate părţile; (fig.) to carry too ~ a împinge
prea departe; (fig.) to go too ~ a merge prea departe; he is ~ gone in drink e beat turtă;
~ in / on the day târziu, spre sfârşitul zilei; as ~ as până la; în măsura în care; how ~?
până unde (anume)?; so ~ până acum, deocamdată; so ~so good până acum toate bune;
in so ~ în această măsură; inso~ as în măsura în care; ~ between departe, la distanţă
(u/»tl de altul); rar; puţini, puţine; ~ distant foarte depărtat; ~ back in the past în trecutul
îndepărtat; as ~ back as the 17th of March încă la 17 martie; ~ into the air sus în aer;
~ into the ground adânc în pământ; from ~ de departe, din depărtări; ~ from departe
de; ~ from beingdeparte de a fi; ~ from it departe de aşa ceva; nici gând; da de unde!;
(fam.) I wish him ~ enough lua l-ar naiba. 2. (cu) mult, infinit, incomparabil; ~ and
away a) cu