DICÞIONAR

DE
GEOMORFOLOGIE
Ielenicz Mihai Nedelea Alexandru

DICÞIONAR
DE
GEOMORFOLOGIE

 -7

EDITURA UNIVERSITARÃ
Bucureºti
Tehnoredactare: Ameluþa Viºan
Culegere computerizatã: referent Florin Bârjovanu
Fotografii: Ielenicz Mihai, Nedelea Alexandru, Constantinescu Horia Cãtãlin
Coperta: referent Florin Bârjovanu

Copyright © 2009
Editura Universitarã
Director: Vasile Muscalu
Bd. Nicolae Bãlcescu nr. 27-33,
sect.1, Bucureºti.
Tel./Fax. (021) 315.32.47 / 319.67.27
www.editurauniversitara.ro.
e-mail: redactia@editurauniversitara.ro.

EDITURÃ RECUNOSCUTÃ DE CONSILIUL NAÞIONAL AL CERCETÃRII

ªTIINÞIFICE DIN ÎNVÃÞÃMÂNTUL SUPERIOR (C.N.C.S.I.S.)

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României

IELENICZ, MIHAI
Dicþionar de geomorfologie / Mihai Ielenicz,
Alexandru Nedelea. - Bucureºti : Editura Universitarã,
2009
Bibliogr.
ISBN 978-973-749-727-7
I. Nedelea, Alexandru

81’374.2:551.4=135.1

© Toate drepturile asupra acestei lucrãri sunt rezervate Editurii Universitare

Distribuþie: tel/fax: (021) 315.32.47

(021) 319.67.27
comenzi@editurauniversitara.ro

ISBN 978-973-749-727-7
 Ce,
Cui,
Cine?

Sunt întrebãri la care orice lucrare trebuie sã rãspundã mai ales când are
caracter ºtiinþific. Ce dorim prin elaborarea acestuia, cui i se adreseazã ºi care sunt
competenþele noastre în raport cu cerinþele tematicei lucrãrii.
Scrierea unui dicþionar pare în concepþia simplistã a unora ca „ceva facil”
ce-ar solicita douã operaþiuni generale – o înscriere de termeni ºi o definire de
multe ori copiatã. În realitate o lucrare care se doreºte a fi utilã, iar autorii respectaþi,
impune mai multe cerinþe. Mai întâi aceºtia trebuie sã aibã o foarte bunã pregãtire
ºtiinþificã care necesitã nu numai o cunoaºtere teoreticã înfãptuitã printr-o
documentare profundã din literatura româneascã ºi strãinã, dar mai ales una practicã
dobânditã prin confruntarea cu realitatea oferitã de teren. Cele douã conduc la
înþelegerea mecanismului sistemelor pe care fiecare termen le reflectã prin prisma
geneticã, evolutivã, structuralã ºi ierarhicã etc. Cunoaºterea conduce fireºte la
întocmirea unui glosar în care trebuie sã se regãseascã mai multe categorii de
termeni ce se raporteazã la sisteme strict legate de specialitatea pentru care se
întocmeºte dicþionarul, apoi la noþiuni care sprijinã înþelegerea legãturilor acestora
cu elemente specifice altor domenii mai apropiate ori mai depãrtate sau care fac
raportãri la metode, mijloace, instrumentaþie de observare, înregistrare, reproducere
etc. Sunt necesari ºi termenii ºtiinþifici de rezonanþã generalã care permit înþelegerea
profundã a conexiunilor ºi sensului deplin (mai ales a noþiunilor de ordin teoretic).
Toate acestea fac dificilã ºi pretenþioasã selecþia noþiunilor care nu trebuie vãzutã
doar ca o simplã însuºire a celor existente în diverse dicþionare ci ca un inventar
gândit în raport cu necesitãþile practice impuse de specificul lucrãrii.
Definirea termenilor cere o explicaþie simplã, concretã ºi integralã încât sã
nu conducã la neclaritãþi. În multe situaþii (mai ales în cadrul celor de naturã
geograficã) se impun exemplificãri ºi chiar ilustrãri prin fotografii, schiþe, hãrþi,
scheme etc. clare ºi reprezentative pentru subiectele definite.
Permanent, nu trebuie uitat cã, o astfel de lucrare te reprezintã ca nivel de
gândire, concepþie, putere de sintezã ºi expunere mai mult decât un articol sau
carte de strictã specialitate mai ales pentru cã aceasta este folositã de cãtre un
numãr mare de cititori - de la specialiºti geografi sau din domenii mai mult sau
mai puþin apropiate (geologi, biologi, ecologiºti, constructori, agronomi etc.) la
toþi aceia care doresc sã pãtrundã ºi sã înþeleagã tainele naturii.
6 DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE

Acestea au fost câteva gânduri care ne-au stat în atenþie pentru înfãptuirea
lucrãrii de faþã. Ne dorim ca ea sã fie un bun instrument de lucru ºi înþelegere
pentru studenþi, profesori, elevi etc. La realizarea ei ne-au stat chezãºie o experienþã
îndelungatã în Geografie ºi mai ales în Geomorfologie. Ne-am orientat asupra
terminologiei folosite frecvent în þara noastrã (de aici ºi unele noþiuni cu caracter
regional) ce-ºi au reflectare în procese ºi forme de relief des întâlnite. Finalizarea
acestei lucrãri ne-a condus ºi la alte idei care vor fi aplicate în alte ediþii care
vizeazã amplificarea explicãrii unor termeni, eliminarea unor noþiuni paralele,
introducerea glosarului în mai multe limbi etc.
În speranþa cã dicþionarul va stârni un interes corespunzãtor vã mulþumim
pentru atenþie ºi pentru eventuale sugestii.

Autorii

)
AA - acumulare haoticã de fragmente
de rocã vulcanicã (bazalt) rezultate în
timpul rãcirii diferenþiate a lavei; stratul
de suprafaþã consolidate se sparge prin
presiunea exercitatã de eliminarea gazelor
ºi a curgerii lavei de dedesubt (specific în
insulele din Oceanul Pacific - ex. Arh.
Hahawai).
ABISAL - domeniul în oceane ºi mãri
aflat la adâncimi profunde, caracterizate
prin: relief de fose, cordiliere, platouri unde
existã o presiune însemnatã a apei, o
temperaturã relativ constantã, salinitate
ridicatã, lipsa luminii, o relativã dinamicã
a apei; plantele lipsesc, iar fauna are
adaptãri specifice: unele animale ºi-au
pierdut vederea, altele au ochi foarte mari,
telescopici; în unele sectoare se produc
erupþii vulcanice ºi seisme (ex. Oceanul
Pacific); pe ansamblu formeazã zone
distincte în fiecare ocean la care în
sectoarele cele mai adânci sunt gropi
abisale (fose abisale).
ABATERE - tendinþã de evoluþie a unui
fenomen, diferitã în raport cu o situaþie
normalã; mãrimea A. se apreciazã prin
diferenþa dintre valoarea înregistratã
(calculatã) ºi cea medie; cunoaºterea A.
este necesarã pentru stabilirea limitelor
extreme ale câmpului evoluþiei unui proces
sau sistem ºi, prin aceasta, a diferitelor
tendinþe de dezvoltare a lor; frecvent pot
fi urmãrite la parametrii climatici (tem-
peraturi, precipitaþii, umezealã), hidro-
7
logici (nivele, debite), edafici (conþinut în
materie organicã, mineralã) etc.
ABIOTIC - mediu în care nu sunt
condiþii pentru viaþã (vieþuitoarele lipsesc).
Este întâlnit în unele goluri din interiorul
scoarþei la adâncimi variate care conþin
gaze nocive.
ABIS - prãpãstii cu diferenþe de nivel
foarte mari (sute de metri); se foloseºte în
exprimãrile figurative, în legãturã cu
abrupturile din regiunile muntoase (ex: A.
Caraimanului); aceeaºi semnificaþie pentru
avenele adânci din regiunile calcaroase, al
cãror fund nu se distinge; uneori, pentru
marile adâncimi oceanice.
ABLAÞIE - micºorare a masei de
gheaþã (mai ales în sectoarele frontale ale
gheþarilor) prin topire, evaporare sau prin
ruperea (desprinderea) de blocuri la con-
tactul cu apa mãrilor (rezultã aisberguri)
sau când limbile gheþarilor montani se
retrag lãsând între morene bucãþi de gheaþã
moartã (ex. în Alpi); proces de îndepãrtare
a materialelor fine de la suprafaþa scoarþei
terestre, prin intermediul agenþilor externi
geomorfologici (apã din precipitaþii, vânt,
gheaþã etc.).
ABORDARE CARTOGRAFICÃ -
metodã folositã în analiza evoluþiei
caracteristicilor reliefului dintr-o regiune
geograficã pe baza comparãrii de hãrþi
editate la intervale mari de timp (ex.
frecvent în studiul albiilor râurilor mari).
ABORDARE STATISTICÃ (nu-
mericã) - metodã de apreciere cantitativã
8 DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
a caracteristicilor morfometrice pentru
relieful dintr-o regiune geograficã; se
întocmesc diagrame specifice (ex.
Histograme ale treptelor de relief, gradului
de fragmentare, expunerii versanþilor).
ABRAZIUNE - proces de eroziune a
rocilor din faleze, realizat de cãtre apa
mãrii, lacurilor, încãrcatã cu nisip, pietriº
sau gheaþã; este deosebit de activã la
falezele alcãtuite din roci uºor de dislocat;
prin retragerea acestora rezultã platforma
litoralã (ex. þãrmurile înalte din vestul
Europei; faleza de la sud de Constanþa).
ABRUPT - pantã cu înclinare mare
(uneori chiar la verticalã) ce dominã o
regiune slab înclinatã. Poate rezulta prin
tectonicã (pe linii de falii - Culoarul
Timiº-Cerna), diferenþe litostructurale (A.
de cueste alcãtuite din conglomerate ale
Bucegilor; în zonele de þãrm cu faleze sau
erodate de gheþari (fiordurile din
Norvegia).
ABRUPT CALCAROS - abrupturi în
masivele calcaroase create tectonic, eroziv
ºi accentuat uneori prin procese de
dezagregare, prãbuºire, avalanºe, dizolvare
pe reþeaua de fisurarea ºi diaclazarea
calcarului (ex: A.c. din Piatra Craiului).
ABRUPT CONTINENTAL (sin.
TALUZ, POVÂRNIª) - marginea dome-
niului continental situatã, în medie, între
200 m ºi 3000-4000 m adâncime; limiteazã
platforma continentalã, în partea supe-
rioarã, ºi fundul oceanului, în partea
inferioarã; panta sa este cuprinsã între 4°
ºi 30°; în partea superioarã este abruptul
propriu-zis, iar în partea inferioarã glacisul
continental cu pante de câteva grade.
ABRUPT DE DESPRINDERE (sin.
RÂPÃ) - pantã accentuatã rezultatã frecvent
în urma unui proces gravitaþional (alu-
necare, prãbuºire, sufoziune) sau antropic
(cariere).
ABSCISÃ - element de referinþã, cu
desfãºurare orizontalã, într-un sistem grafic
de reprezentare a valorilor diverºilor
parametri (ex: pe A. pot fi raportate mãrimi
de timp în graficele morfoclimatice, de
distanþe sau intervale morfometrice
specifice - hipsometrice, fragmentare,
declivitate etc.).
ABSOLUT(Ã) - valoare de referinþã cu
sensul de exact; ex: altitudine A., valoarea
unei înãlþimi în raport cu nivelul mãrii,
oceanului (2544 m Vârful Moldoveanu)
timp geologic (600 mil. ani baza paleo-
zoicului; acum 10.000 ani este începutul
holocenului; adevãr ºtiinþific A. definit de
legile care stau la baza sistemelor
geografice-zonalitate, etajare, circuitul
materiei etc.
ABSORBÞIE - procesul de reþinere a
radiaþiei solare de cãtre suprafaþa terestrã
ºi de a o transforma în energie caloricã a
cãrei variaþie în timp conduce îndeosebi la
procese mecanice, chimice, biochimice în
roci favorizând dezagregãri, alterãri etc.
Varietatea mare a rocilor, expunerii pan-
telor etc. face ca ea sã aibã local, regional
un caracter selectiv.
AC - vârf sub formã de coloanã ascuþitã,
cu versanþi aproape abrupþi, cu înãlþimi de
mai multe zeci de metri (Acul Cleopatrei
din Munþii Fãgãraº); ca tip de relief,
termenul este folosit ºi pentru a desemna
stânci izolate din regiunile alpine sau din
marginea abrupturilor formate din roci
rezistente (calcare, granite, gnaise etc.), ºi
care au la bazã poale de grohotiº (ex. în
Munþii Piatra Craiului, Munþii Fãgãraº,
Munþii Retezat, Munþii Cãlimani).
ACAUSTOBIOLIT - rocã sedimen-
tarã organogenã care nu arde (de naturã
calcaroasã, silicioasã etc.). Pe ele când au
dezvoltare mare rezultã reliefuri specifice.
ACCELERAÞIE GRAVITAÞIO-
NALÃ (sin. GRAVITAÞIE) - mãrime fizicã
vectorialã care indicã atracþia reciprocã
dintre douã corpuri fiind direct proporþio-
nalã cu produsul maselor ºi invers propor-
A 9
þionalã cu pãtratul distanþei dintre ele. A.g.
creºte de la Ecuator unde este de - 978 cm/
s2 cãtre poli ajunge la - 983 cm/s2; imprimã
greutatea corpurilor ºi se exercitã ca agent
în desfãºurarea unor procese geomorfo-
logice specifice (alunecãri, prãbuºiri etc.).
ACE DE GHEAÞÃ - cristale de gheaþã
alungite, cu dimensiuni frecvent sub 1 mm,
generate de temperaturile negative foarte
scãzute; au rol în procesele gelivale.
ACID(Ã) - soluþie care, în contact cu
elemente bazice din roci le transformã în
sãruri; are rol important în procesele de
alterare chimicã a rocilor, în dizolvarea ºi
diverse forme de poluare a mediului.
ACIDOFILÃ - plantã terestrã sau
acvaticã care vieþuieºte în medii acide ºi
care contribuie la alterarea mineralelor din
roci (ex. plantele de turbãrii precum
muºchiul Sphagnum, cele de pe stânci -
lichenii, muºchii etc.).
ACORD DE MEDIU - actul
tehnico-juridic prin care sunt stabilite
condiþiile de realizare a unui proiect sau a
unei activitãþi din punct de vedere al
impactului asupra mediului. Conþine
referiri ºi la relieful din spaþiile unde se
aplicã proiectul. Ele vizeazã protejarea
unor forme de interes ºtiinþific, peisagistic,
diminuarea sau eliminarea efectelor
negative existente ºi prevederea nedeclan-
ºãrii de degradãri etc.
ACREÞIE - proces complex care se
finalizeazã prin crearea ºi extinderea unor
forme de relief - ex. acreþia în regiunile de
rift prin consolidarea materiei pe marginile
sau deasupra acestuia ºi care contribuie la
expansiunea fundului oceanic; acreþia în
zonele subducþie - unde prin exercitarea
energiei tectonice pot rezulta cordiliere
submerse ºi lanþuri montane emerse (ex.
formarea în mai multe faze a Carpaþilor
Orientali); acreþie vulcanicã - care gene-
reazã aparate izolate sau grupãri de masive
vulcanice (ex. în vestul Carpaþilor Orien-
tali); acreþie prin precipitare (formarea ºi
creºterea stalactitelor, stalagmitelor etc.);
acreþie litoralã (extinderea uscatului prin
închiderea golfurilor prin cordoane de nisip
etc.); acreþie fluvialã (extinderea supra-
feþelor cu plaje ºi renii în malurile convexe
ale râurilor etc.
ACTIV - stare în evoluþia unui sistem,
agent, proces morfogenetic ºi a rezultatelor
manifestãrii lor (ex. sistem crionival în
etajul alpin; torentul la precipitaþii; ero-
ziune marinã la un þãrm cu falezã; râpa unei
alunecãri de teren etc.
ACTIVITATE SOLARÃ - totalitatea
proceselor ce se produc în atmosfera solarã
care un regim de desfãºurare variabilã, în
cicluri frecvente de 11 ani; influenþeazã
variaþia intensitãþii fluxului de radiaþie
solarã corpuscularã (vântul solar) care
strãbate spaþiul sistemului planetar ºi având
consecinþe în procesele din atmosferã, dar
ºi în cele care se realizeazã în relieful
uscatului.
ACTUAL - geomorfologic - are sens
de present (process care are loc; formã de
relief rezultatã recent sau în curs de
constituire - ex. O alunecare de teren, dune
de nisip etc.); geologic - se referã la ultima
parte a holocenului în care s-au produs
diverse procese geologice însoþite de
apariþia de structuri ºi modificãri paleo-
geografice evidente.
ACTUALISM - Principiu evoluþionist
bazat pe ideea cã anumite caracteristici
(genetice, structurale etc.) din trecutul unui
relief pot fi clarificate prin raportarea la
prezent a elementelor principale create
atunci ºi care se pãstreazã în alcãtuirea
actualã a sa; Metodã care plecând de
informaþiile rezultate prin diverse analize
realizate asupra unor elemente din
alcãtuirea unui relief ºi pe care le comparã
cu cele similare din situaþii evolutive
prezente în alte locuri (regiuni) stabileºte
momente semnificative din dezvoltarea
10
cronologicã a acestuia (ex. Rezultatele
analizelor sporopolinice ale unor probe
geologice) consemnate în diagrame permit
stabilirea unor spectre floristice care prin
raportare la situaþiile actuale conduc mai
întâi la precizarea poziþiei geografice a
formaþiunilor vegetale similare iar apoi
prin cunoaºterea condiþiilor climatice în
care acestea se dezvoltã ºi se poate ajunge
la indicarea mecanismelor genetice ºi
evolutive pentru relief; Gh. Pop a deter-
minat caracteristicile modelãrii suprafeþei
de eroziune Mãgurii Mãriºel din Munþii
Apuseni plecând în deducþii de la spectrele
floristice întocmite pe baza unor probe de
argile recoltate din stratele prezente în
nordul regiunii.
ACUMULARE - proces morfogenetic
de depunere a materialelor transportate de
diferiþi agenþi externi dar ºi formele de
relief rezultate. Ex.: A. antropicã (halde),
A. coluvialã (glacis, coluvial), A. deluvialã
(deluvii), A. eolianã (dune de nisip), A.
fluviatilã (ostrov), A. fluvio-glaciarã
(sandre), A. fluvio-lacustrã (delta), A.
glaciarã (morene), A. lacustrã (câmpie),
A. litoralã (plaje), A. nivalã (troiene), A.
torenþialã (con de dejecþie).
ACVATIC - mediu, domeniu care are
ca element principal apa; aceasta are o
importanþã distinctã în crearea de forme de
relief prin diverse procese.
ACVIFER - strat alcãtuit frecvent din
roci sedimentare neconsolidate (nisip,
pietriºuri, bolovãniº etc.) aflat deasupra
unor roci impermeabile ºi în care apa
infiltratã umple golurile înregistrând ºi o
miºcare specificã; apa din cele situate la
adâncime micã (pânze freatice) este
folositã fie prin pompare fie prin izvoare;
ea însã conduce în timp la procese chimice
iar prin îngheþ la cele mecanice.
ACVIFUG (ROCI) - roci compacte dar
fisurate prin care apa care circulã greu
provoacã alterãri ºi mãcinarea acesteia
(roci magmatice, metamorfice).
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
ADAPTARE LA MEDIU - proces prin
care rocile ce intrã în alcãtuirea diferitelor
forme de relief se acomodeazã cu variaþia
în timp îndelungat a acestora ceea ce face
ca procese precum dezagregarea, alterarea
practic sã înceteze.
ADÂNCIME CRITICÃ DE ÎN-
MLêTINIRE - adâncime de la care apa
freaticã poate determina înmlãºtinirea unui
depozit aflat pe o suprafaþã relativ planã.
ADÂNCIME CRITICÃ DE SALI-
NIZARE - adâncime de la care apa freaticã
încãrcatã cu sãruri uºor solubile poate
determina prin ascensiune salinizarea
solului sau dezvoltarea la suprafaþã a unor
cueste de sãruri (în deºert).
ADÂNCIMEA FRAGMENTÃRII
RELIEFULUI - caracteristicã morfo-
metricã a reliefului prin care se exprimã
gradul de adâncire a organismelor fluvia-
tile; reprezintã valoarea relativã în metri
între nivelul culmii ºi patul vãii ºi se
exprimã în metri.
ADÂNCITURÃ - formã de relief
negativã rezultatã în urma unor procese
geomorfologice (eroziune, tasare, etc.) sau
antropice (excavaþii).
ADVENTIV - crater vulcanic secundar,
dezvoltat pe flancurile (versanþii) conului
vulcanic.
AER POLUAT - masã de aer care
conþine gaze ºi pulberi ce depãºesc limita
admisibilã pentru desfãºurarea normalã a
vieþii; este frecvent în metropole, centre
industriale, regiuni cu exploatãri de gaze,
þiþei, cãrbune în cariere, locuri de depozi-
tare a gunoaielor ºi deºeurilor etc. Apa, mai
ales din precipitaþii, de preia rezultând
soluþii frecvent acide care exercitã acþiuni
corozive asupra rocilor cu care intrã în
contact contribuind la diverse forme de
alterare.
AERARE - pãtrunderea aerului prin
pori ºi fisuri în roci ºi depozite unde
faciliteazã local procese de oxidare,
carbonatare etc.
A 11
AEROB - mediu care conþine oxigen
molecular, care permite desfãºurarea de
procese chimice sau biochimice pe
suprafeþele exterioare ºi interioare ale
rocilor contribuind la oxidarea unor
elemente chimice iniþiale (frecvent în roci
realizate în scoarþã în condiþiile lipsei de
oxigen - ex. granite).
AEROFOTOGRAMA - mijloc de
redare a caracteristicilor reliefului dintr-o
regiune pe baza unei fotografieri aeriene
cu aparaturã specialã(camerã aerofoto-
grametricã) fixatã la un aparat de zbor (de
la planor, avion la satelit). Se obþin la scãri
diferite (în funcþie de înãlþimea de la care
se executã fotografierea ºi de caracte-
risticile optice ale camerei). Prin asam-
blarea lor folosesc la întocmirea hãrþilor
topografice, iar prin analiza concretã a
fiecãrei se ajunge la cunoaºterea directã a
formelor de relief interpretând elementele
din alcãtuirea imaginii.
AEROFOTOGRAMETRIE - ramurã
de bazã a fotogrametriei care pentru relief
are în vedere metodele de stabilire a formei,
dimensiunilor ºi poziþiei componentelor
sale pe baza analizei aerofotogramelor.
AEROFOTOHARTÃ - ansamblu de
fotografii aeriene pe care sunt stabilite
curbele de nivel ºi sunt marcate denumirile
geografice.
AEROFOTOINTERPRETARE -
analiza caracteristicilor reliefului (alcã-
tuire, forme, procese morfogenetice etc.)
reprezentat pe aerofotograme. Sunt obþi-
nute informaþii reale raportate la data când
s-au fãcut înregistrãrile. Prin comparare cu
situaþii surprinse pe aerofotograme reali-
zate în ani diferiþi se pot stabili direcþiile
de evoluþie ale proceselor morfogenetice
ºi a formelor de relief (ex. - evoluþia albiei
minore a Someºului, Siretului, Prutului,
Jiului etc. în cadrul luncii lor), precum ºi
urmãrile gradului de implicare localã a
comunitãþii umane în declanºarea sau
stãvilirea proceselor ce determinã degra-
darea terenurilor ºi situaþii de risc geomor-
fologic (ex. Producerea unor alunecãri de
teren sau curgeri noroioase pe versanþii
despãduriþi din Câmpia Moldovei sau pe
haldele de steril rezultate în urma exploa-
tãrilor de lignit din Oltenia). De asemenea
stau ºi la baza întocmirii proiectelor ce-ºi
propun valorificarea economicã a unor
spaþii naturale cu relief denivelat (ex.
Transformarea Bãlþii Brãilei sau a diver-
selor sectoare din lunca inundabilã a
Dunãrii ºi din deltã în terenuri agricole de
tip poldere).
AEROLIÞI - meteoriþi cu alcãtuire
bazicã care în îndelungata evoluþie a
planetei noastre au ajuns frecvent pe
aceasta creând un microrelief ºi depozite
specifice.
AFLORIMENT - loc unde pot fi
observate ºi analizate “la zi” (la vedere)
alcãtuirea petrograficã ºi structuralã a unui
sector de la partea superioarã a scoarþei
terestre; frecvent apar pe pante abrupte
create natural prin adâncirea râurilor
(versanþi), prin producerea unor alunecãri
de amploare, prin eroziune marinã în faleze
etc. sau antropic (cariere, deblee etc.).
AFLUENT (sin. TRIBUTAR) - curs de
apã care se varsã într-o altã apã curgãtoare
sau într-un lac ºi creeazã prin adâncire vãi
de ordine variate. Punctul unde A. îºi
uneºte apele cu râul (colector) se numeºte
confluenþã. Confluenþele pot fi: simple, în
serie, sau se pot constitui în mari pieþe de
adunare a apelor (ex: Argeºul la Piteºti;
Oltul este afluent al Dunãrii cu care
conflueazã la Turnu Mãgurele).
AFLUENÞÃ - pãtrunderea apei de
suprafaþã sau subterane prin diverse cãi în
râuri, lacuri, mãri etc.
AFUIERE - proces de eroziune a albiei
unui râu, ca urmare a creºterii vitezei apei
în jurul unui obstacol (în jurul unui prag
fluviatil).
12
AGENT GEODINAMIC - termen
folosit în geologie cu sens de factor care
dispune de energie pe care o foloseºte în
acþiuni (procese) orientate asupra scoarþei
terestre ce au ca rezultat crearea de forme
de relief care se înscriu într-un sistem
ierarhic.
AGENT GEOMORFOLOGIC -
factor dinamic care are energie provenind
din interiorul sau exteriorul Pãmântului ºi
pe care o foloseºte în procese morfo-
genetice. Se divid în: A.g. endogeni - care
realizeazã marile structuri ºi reliefuri ale
suprafeþei Pãmântului ºi a cãrui sursã de
energie se aflã în interiorul Pãmântului
(gravitaþia) sau la contactul scoarþei în
astenosferã (tectonici, vulcanici, seismici
etc.). Ei impun formarea munþilor,
epirogeneza, vulcanismul, cutremurele,
uneori oscilaþiile eustatice; A.g. exogeni -
(apa din precipitaþii, apa curgãtoare, apa
mãrii, gheaþa, vântul, organismele, omul),
care au capacitatea de a disloca (eroziune),
transporta materiale cu dimensiuni
variabile ºi a le depune când numai dispun
de energie creând forme de relief specifice
(fluviatile, eoliene, glaciare, antropice
etc.).
agenþi
agenþiexterni
externi
nivelare
nivelare prin eroziune eroziune
nivelare
nivelare prin sedi
agenþi
agenþiinterni
interni
AGESTRU - denumire regionalã
folositã pentru forma de relief creatã prin
acumulare de cãtre torenþi în sectorul final.
AGLOMERATE VULCANICE -
sunt roci prezente în alcãtuirea aparatelor
izolate ºi lanþurilor vulcanice formate ºi
care au rezultat prin asocierea haoticã a
unor fragmente de lavã consolidatã (blocuri
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
cu dimensiuni ºi formã variatã) cu
materiale fine (tip cenuºã vulcanicã) în faze
în care erupþiile au fost violente (ex.- pe
latura de vest a masivelor Cãlimani -
Gurghiu - Harghita alcãtuiesc platouri
largi).
AGRADARE - proces de acumulare
regresivã (înaintarea regresivã a conurilor
de dejecþie în secþiunea inferioarã a
canalului de scurgere a torentului, într-o
fazã înaintatã de evoluþie) sau de înãlþare
localã a unor suprafeþe cvasiorizontale prin
depunerea de materiale eoliene (erguri),
marine (delte) sau fluviatile (glacisuri, pie-
monturi) etc., când mãrimea încãrcãturii
transportate este mai mare decât compe-
tenþa ºi puterea de deplasare.
AGRESIVITATE - comportament
extrem de activ al unor agenþi morfo-
genetici asupra unor elemente sau relaþii
dintr-un sistem de mediu. Ex. - A.
antropicã conduce la nivelãri, secþionãri,
cariere dar poate provoca direct sau
indirect degradarea terenurilor.
AGROTERASÃ - formã de relief
antropic, cu aspect de treaptã, amenajatã
pe versanþi pentru diverse culturi agricole
(livezi, viþã de vie). Se realizeazã pe
versanþi cu pantã accentuatã cu potenþial
pentru ºiroire, alunecãri etc.
AISBERG (sin. ICEBERG) - bloc de
gheaþã, cu dimensiuni mari, rupt din
prin
gheþarii de vale ºi din cei de calotã care
ajung la þãrm; pluteºte datoritã densitãþii
prin sedimentare
m entare
lui mai mici decât cea a apei de mare; este
antrenat de curenþi marini ºi poate
transporta fragmente de roci care, în urma
topirii, ajung pe fundul oceanului (ex. -
frecvent se desprind din masa de gheaþã
din Groenlanda sau din Antarctica.
ALBIE - suprafaþa ocupatã permanent
sau temporar de apa unui organism fluviatil
ºi în cadrul cãreia acesta exercitã procese
de eroziune, transport, acumulare ºi
creeazã un relief specific.
ALBIE MAJORÃ (sin. LUNCA) -
partea albiei ocupatã de apã numai în
A 13

timpul nivelelor mari ºi al viiturilor.

Termenul de luncã se referã la complexul
fizico- geografic din acest spaþiu ce îmbinã
în sistem apa, uscatul, vegetaþia, solurile
ºi folosinþa economicã; noþiunea de albie
majorã se referã doar la ansamblul
formelor de relief (grinduri fluviatile,
cursuri pãrãsite, mlaºtini, despletiri etc.);
ALBIE MINORÃ - reprezintã partea
ocupatã de apa râului în timpul nivelelor
medii ºi de etiaj. În profil transversal se
pot deosebi: malurile domoale ºi abrupte -
care o despart de A. majorã, talvegul
(canalul de etiaj) - ocupat permanent de
apã, cursurile permanente ºi temporare. În
profil longitudinal, talvegul prezintã o
succesiune de praguri ºi gropi (rezultã prin
turbioane). În A. minorã se gãsesc
acumulãri diferite (riduri, bancuri de nisip,
ostroave);
ALBIE PÃRÃSITÃ - existã în luncã
ºi a rezultat uneori prin procese de
autocaptare sau abaterea cursului de apã
pe alt traseu.
ALBIE DE STRÃPUNGERE - por-
þiune din A. majorã nou creatã prin
strãpungerea pedunculului unui meandru
(autocaptare).
ALCALIN(Ã) - soluþii bazice care, în
contact cu acizii, dau sãruri; rezultã
frecvent în lanþul reacþiilor din sistemul de
alterare chimicã prin procese de hidrolizã
(în regiunile cu climat cald ºi umed
tropical, musonic).
ALCÃTUIRE GRANULOME-
TRICÃ - ponderea pe care o au diferitele
fracþiuni ce intrã în componenþa unui
depozit de versant, aluviuni (praf, nisip fin,
nisip grosier, pietriº etc.) sau a orizonturilor
de sol.
ALEURIT - depozit sedimentar alcãtuit
din elemente cu dimensiuni între 0,06 ºi
0,004 mm; este poziþionat între nisip
(psamite) ºi argilã.
ALGONKIAN - perioadã geologicã în
Precambrian în care s-au produs miºcãrile
14
tectonice assyntice ce-au impus meta-
morfozarea ºi cutarea rocilor din funda-
mentul unitãþilor de platformã din Europa
(la noi platforma moesicã).
ALLIT - rocã rezultatã prin alterarea
chimicã intensã a celor magmatice ºi
metamorfice din alcãtuirea reliefului
regiunilor ecuatoriale ºi de savanã. Prin
eliminarea componenþilor chimici bazici ºi
a silicei roca iniþialã va fi transformatã
într-un depozit în care precumpãnesc oxizii
de aluminiu, fier.
ALLITIZARE - proces complex de
alterare chimicã (dominã hidraliza) a
rocilor metamorfice ºi magmatice favorizat
de temperaturile ridicate (medii anuale de
20 - 22°) ºi de o umiditate ridicatã din roci
facilitatã de cãderea unor precipitaþii bogate
(anual peste 1000 mm). Se înregistreazã în
zonele morfoclimatice ecuatorialã ºi de
savanã. Depozitul rezultat (grosimea de
mai mulþi metri) precede realizarea
lateritelor ºi bauxitelor.
ALIZEU - vânt regulat care suflã în tot
timpul anului în regiuni tropicale; are
direcþie opusã, de la nord-est spre sud-vest,
în emisfera nordicã, ºi de la sud-est la
nord-vest, în emisfera sudicã. Datoritã
înclinãrii axei terestre pe parcursul unui an,
suprafaþa de acþiune se modificã sezonier
în latitudine. Au rol esenþial în menþinerea
mediului arid deºertic în care se impune
relieful eolian ºi ruiniform.
ALOGEN - curs de apã care strãbate o
regiune aridã sau semiaridã, fãrã a-ºi pierde
apa, datoritã debitului mare din amonte
provenit de obicei din masive montane
aflate în zone climatice umede (ex: Nilul
care strãbate deºerturile din nordul Africii
dar care îºi are obârºia în munþii din centrul
continentului.
ALOHTON - element provenit din altã
parte decât locul unde se aflã în prezent
(poate fi rocã, depozite fluviatile, blocuri
eratice etc.).
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
ALP - umãr (treaptã) glaciar prezent în
marginea circurilor ºi vãilor modelate
anterior de gheþari care în prezent se aflã
în etajul alpin montan (ex.: în Elveþia, la
obârºia Ialomiþei în Munþii Bucegi).
ALPIN (Ã) - Etaj morfogenetic
desfãºurat pe crestele ºi vârfurile din munþii
înalþi aflate deasupra izotermei medii
anuale de 0°. Aici condiþiile climatice
faciliteazã producerea îngheþului, dezghe-
þului, acumularea ºi pãstrarea zãpezii care
se transformã în gheaþã, acþiunea intensã a
vântului; rezultã dezagregãri (determinã
mase de grohotiº ºi crearea de creste),
eroziune glaciarã, avalanºe de proporþii etc.
Se aflã la peste 4500 m în zona ecuatorialã,
la peste 3000 m în munþii din regiunile
deºertice - Atlas, 2100 - 3000 m în zona
temperatã ºi 1000 - 1500 m în zona
subpolarã. În Carpaþi ocupã vârfurile ºi
crestele aflate la altitudini de peste 2100
m dar în perioadele glaciare (Pleistocen)
limita a fost mult mai jos. Geologic - sistem
geotectonic desfãºurat în timp din
mezozoic ºi pânã în prezent în cadrul cãruia
s-au detaºat mai multe faze orogenetice
(determinate de dinamica plãcilor) ce-au
creat cel mai mare ansamblu de lanþuri
montane de pe Pãmânt cu unitãþi formate
din roci cristaline, sedimentare (fliº ºi
molasã) ºi vulcanice (Pirinei - Alpi -
Carpaþi - Balcani - Caucaz - Himalaya,
Anzi - Cordilieri etc.), au exondat întinse
regiuni de platformã creând podiºuri ºi
câmpii strâns legate de munþi.
ALTAIDE - sisteme muntoase generate
de miºcãrile orogenetice hercinice în
centrul ºi estul Asiei (în principal, Munþii
Altai) dar care au fost ridicate în neozoic.
ALTERARE - totalitatea proceselor
care modificã starea fizicã ºi chimicã a
rocilor în loc; A. fizicã - totalitatea
proceselor de dezagregare care desfac
rocile în fragmente colþuroase ce au aceeaºi
alcãtuire mineralogicã ca ºi roca din care
A 15

au rezultat; A. chimicã - este realizatã prin

distrugerea rocilor ºi transformarea
elementelor chimice care alcãtuiesc
mineralele din care rocile sunt formate;
rezultã structuri chimice diferite de ale rocii
din care au provenit. Se produce hidratarea,
hidroliza, carbonatarea etc.
ALTERIT - (sin. ALLIT) - scoarþã de
alterare realizatã printr-o alterare intensã
în regiunile tropicale, musonice cu climat
cald ºi umed; este bogat în oxizi de fier ºi
aluminiu.
ALTIMETRIE (sin. NIVELMENT) -
ansamblul operaþiunilor ºi mãsurãtorilor
topografice ºi geodezice, utilizate pentru
determinarea altitudinilor unor puncte de
pe suprafaþa Pãmântului raportate la un
plan de referinþã (nivelul mãrii); se
deosebesc mai multe tipuri de A.
(nivelment): barometricã, trigonometricã,
geometricã, geodezicã, fotogrametricã.
ALTIMETRU - instrument utilizat
pentru mãsurarea altitudinii; funcþioneazã
pe baza unui barometru încorporat;
variaþiile de presiune legate de diferenþele
de înãlþime sunt indicate prin oscilaþiile
unui indicator în faþa unei scãri de
altitudine.
ALTITUDINE - înãlþimea unui punct
de pe suprafaþa Pãmântului faþã de un plan
de referinþã. De aici A. absolutã în care
raportarea se face la nivelul general oceanic
- ex. Vârful Negoiu are 2535 m. A. relativã
la care mãsurãtoarea se face faþã de un nivel
de bazã regional - ex. Poiana Braºov se aflã
la cca. 400 m faþã de Depresiunea Braºov.
ALTIPLANAÞIE - modelare localã
prin procese periglaciare a versanþilor
culmilor montane înalte care conduce la strat argilos, plastic, puternic umectat, în
individualizarea de trepte, umeri de vale tendinþa stabilirii unui echilibru de versant.
etc. Forma rezultatã are în general trei
ALUNECARE - proces gravitaþional componente: râpa de desprindere (linearã,
de deplasare în general rapidã a depozitelor semicircularã), corpul (masa) alunecat,
ºi rocilor de pe unele pãrþi din versant, sub alcãtuit din trepte, valuri, microdepresiuni
efectul forþei de gravitaþie; are loc pe un ºi patul pe care s-a produs miºcarea. Ele
16
pot fi: A. delapsivã - evolueazã de la baza
versanþilor spre partea superioarã a lor; A.
detrusivã - se formeazã în partea superioarã
a versantului ºi evolueazã spre baza lui;
A. consecventã - la care corpul alunecãrii
se deplaseazã pe direcþia înclinãrii
stratelor; A. obsecventã - în care deplasarea
maselor alunecate se face în sens opus
înclinãrii stratelor geologice; A. insecventã
- se deplaseazã sub diferite unghiuri fãrã
sã þinã seama de înclinarea stratelor; A.
rotaþionalã - deplasarea materialelor se
face pe o suprafaþã (pat) aproape semi-
circularã; masa este deplasatã sub formã
de trepte care îºi mai pãstreazã structura
geologicã iniþialã. A. arealã - afecteazã
întinse suprafeþe de versant, materialul
antrenat prezentând grosimi mici (sub 4 m);
A. pe sol (bloc glisant) ºi A. cu adâncime
micã; A. profundã (linearã - pe bazine
torenþiale; arealã - de tip glimee, cu trepte
mari); A. activã; A. parþial stabilizatã; A.
stabilizatã A. curgãtoare etc.
ALUVIAL - depozit din albia minorã
ºi luncã, din alcãtuirea unor terase, format
din materiale cãrate de apa râurilor ºi
depuse în condiþiile scãderii capacitãþii de
transport. Sunt grosiere în munþi ºi din ce
în ce mai fine spre câmpie, au conþinut
heterogen atât granulometric cât ºi ca tip
de roci; în depozitele foarte groase din
regiunile subsidente sau acumulate la
trecerea bruscã din munþi în depresiuni,
câmpii (conuri aluviale, glacisuri aluviale,
piemonturi) apa râurilor se infiltreazã rapid
iar albiile vãilor devin seci (glacisurile de
la exteriorul Subcarpaþilor de Curburã).
ALUVIONARE - proces de acumulare,
în albia râurilor (dã ostroave, renii) ºi în
regiunea de vãrsare a lor, a materialelor
transportate. Rezultã depozite aluvionare
ºi forme de relief de tipul - ostroave, renii,
grinduri, conuri aluviale, delte etc. Procesul
depinde de diferiþi factori între care debitul
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
solid, puterea de transport ºi schimbarea
rapidã a pantei albiei în profil longitudinal.
ALUVIU - vezi Holocen.
ALUVIUNI - materiale detritice (mâl,
nisip, pietriº, bolovãniº etc.) transportate
ºi depuse de apele curgãtoare; pot fi depuse
în albia minorã, luncã (în timpul inun-
daþiilor) sau la vãrsare în general; A. fine
sunt acumulate în câmpie ºi la marginea
luncilor iar cele A. grosiere în albia minorã
(mai ales în unitãþile montane).
ALVEOLÃ - microdepresiune circu-
larã sau uºor alungitã (diametru de la câþiva
centimetri la 1,5 m), frecventã pe suprafeþe
slab înclinate (uneori ºi pe pante stâncoase
abrupte), cu genezã variatã (dizolvare, pe
roci calcaroase, sare, gips; alterare chimicã,
în jurul unor fisuri sau puncte de rezistenþã
limitatã; dezagregare, în roci cu alcãtuire
neomogenã; ex: conglomerate etc.).
ALLASURI - forme de relief indi-
vidualizate în regiunile polare (Siberia)
unde pergelisolul este în curs de degradare;
rezultã depresiuni de tasare care sunt
acoperite de lacuri ºi mlaºtini.
AMBIENTAL - mediu care conþine ºi
forme de relief cu o configuraþie
interesantã care degajã plãcerea de a le
asocia spaþiului de vieþuire. Formele de
relief pot fi create dupã modelul din diferite
regiuni (o peºterã, stânã într-un parc) sau
sunt naturale ºi incluse într-un spaþiu
amenajat(un versant abrupt, movilã
microdepresiune etc.).
AMENAJAREA PEISAJULUI -
program ce înglobeazã mãsuri concrete,
vizând ocrotirea ºi conservarea unui peisaj.
AMENDAMENT - substanþã care se
încorporeazã în sol cu scopul corectãrii
unor proprietãþi fizice ºi chimice ale
acestuia. Ex: reducerea aciditãþii solurilor
se poate realiza cu ajutorul A. calcice (sub
formã de carbonat de calciu sau de oxid de
calciu), iar micºorarea alcalinitãþii, cu
ajutorul gipsului sau a turbei oligotrofe. A.
A 17
se aplicã pentru a spori calitatea mediului
în care vieþuiesc plantele de culturã.
AMFIBOLIT - rocã metamorficã cu
texturã masivã, duritate mare ºi rezistenþã
la atacul agenþilor externi, impune
masivitatea formelor de relief.
AMFITEATRU - dispunere a ele-
mentelor componente dintr-un sistem
reliefogen, având un sector central jos ºi
mai multe trepte care se succed ºi cresc în
înãlþime spre exterior (Ex. - alunecãri masi-
ve, profunde, cu râpã semicircularã ºi trepte
ce coboarã cãtre baza versantului; un crater
vulcanic (Sf. Ana), un circ glaciar (Bâlea)
dar ºi forme antropice - cariere de piatrã,
cupru (Maidanpedk, Roºia Montanã).
AMONTE - parte din cursul unui râu
aflatã în apropierea izvorului sau sector al
cursului unui râu situat mai sus în raport
cu un punct de reper (ex.- defileul Jiului
se aflã în amonte de Depresiunea
Târgu-Jiu).
AMORF - caracteristicã a unei forme
de relief sau a materiei cãreia îi lipseºte o
dispoziþie structuralã ºi care conþine
elemente cu dimensiuni cu aspect neregulat
(ex. - corpul unei alunecãri de teren; o masã
de grohotiº).
AMPLASAMENT - exprimã poziþia
geograficã a unei forme, unitãþi de relief ºi
proces morfologic în raport de diferite
elemente reper (ex. Craterul Mohoº se aflã
în N.E. muntelui Ciomatu; alunecarea s-a
produs pe versantul stâng al vãii Bâsca
Rosilei în estul oraºului Nehoiu).
AMPLITUDINE - valoare care indicã
diferenþa localã între punctele extreme ale
unei forme de relief (terasa de 25 m
corespunde distanþei pe verticalã între albia
râului ºi podul terasei) sau ale manifestãrii
unui proces morfogenetic (mãrimea
înãlþãrii neotectonice a unui pod de terasã
în Subcarpaþii este de 5 m).
AN - unitate de mãsurã a timpului pe
Pãmânt ce desemneazã o rotaþie completã
a Terrei în jurul Soarelui. Se separã: A.
astronomic terestru = 365 zile, 5 ore, 48
minute, 48 secunde; A. calendaristic = 365
zile (366 - un A. bisect); Pe parcursul sãu
agenþii ºi procesele morfogenetice au un
regim de manifestare specific (râul exercitã
eroziuni intense ºi un transport bogat la
debitele mari din primãvarã sau de la viituri
ºi acumulãri la debitele mici din timpul
toamnei ºi iernii.
ANACLINAL(Ã) - desfãºurarea unei
forme de relief contrarã sensului de
înclinare a stratelor (frunte de cuestã, vãi
obsecvente, alunecãri obsecvente).
ANAFOR - vârtej de apã cu ax vertical
pe curentul principal al unui râu; determinã
eroziune turbionarã ºi dezvoltarea în talveg
a unor excavaþii adânci de mai mulþi zeci
de metri (marmite de fund). Pot fi observate
în albia Dunãrii, Siretului, Oltului etc.
ANAGLACIAR - intervalul de timp în
care se realizeazã trecerea de la faza inter-
glaciarã la cea glaciarã; are loc schimbarea
unui sistem morfogenetic cu altul care
favorizeazã manifestarea eroziunii lineare
(ex. - un râu se adânceºte în pânza de
aluviuni din luncã cu mai mulþi metri iar
rezultatul va fi detaºarea unei trepte -
terase).
ANALIZÃ - metodã aplicatã în cunoaº-
terea unui sistem geografic, care constã în
desfacerea întregului în elemente, urmã-
rirea caracteristicilor acestora ºi a relaþiilor
dintre ele, descrierea ºi interpretarea lor ºi,
pe aceastã bazã, separarea trãsãturilor
generale de cele particulare; este folositã
intens în studiul reliefului (A. geomorfo-
logicã), atât în activitãþile desfãºurate pe
teren (cartãri) cât ºi în cele de cabinet ºi
laborator; pe seama ei se ajunge la
stabilirea genezei ºi etapelor de evoluþie
ale reliefului unei regiuni ºi a legitãþilor
care stau la baza funcþionãrii unor meca-
nisme morfogenetice.
18
ANALIZÃ GEOMORFOLOGICÃ
(A. RELIEFULUI) - metodã folositã în
cunoaºterea caracteristicilor (morfografice,
morfometrice, morfogenetice, morfostruc-
turale etc.) formelor de relief, a unitãþilor
reliefogene ºi a peisajului morfologic prin
care sunt studiate alcãtuirea, structura ºi
legãturile spaþiale, temporale, cauzale
dintre elementele acestora; se stabilesc
caracteristicile individuale ºi generale care
permit raportãri cronologice, ierarhizãri în
sisteme mai mari ºi corelaþii cu ceilalþi
componenþi ai mediului inclusiv cu
rezultatele presiunii antropice. Se înfãp-
tuieºte prin analiza hãrþilor topografice, a
aerofotogramelor, studii pe teren,
întocmirea de hãrþi, profile etc.
ANALIZA RISCULUI GEOMOR-
FOLOGIC - ansamblu de cercetãri
concentrate asupra cunoaºterii factorilor
favorizanþi ºi mecanismului producerii
proceselor geomorfologice ce conduc în
anumite situaþii la dezastre concretizate în
pierderi materiale ºi vieþuitoare importante
ºi chiar vieþi omeneºti. Se concretizeazã
în final prin valori cantitative ºi modificãri
calitative ale configuraþiei reliefului ºi legat
de acestea ale structurii ºi alcãtuirii spa-
þiului umanizat. Constituie componenta
principalã în alcãtuirea programelor ºi
hãrþilor destinate aprecierii realiste ºi
administrãrii situaþiilor de risc (ex. Frec-
venþa ºi amplitudinea producerii alunecã-
rilor de teren ce dislocã volume mari de
rocã în spaþiile unor localitãþi).
ANALIZÃ GRANULOMETRICÃ -
metodã folositã pentru cunoaºterea
ponderii pe care o au diferitele elemente
ce compun un depozit (aluvial, eolian,
morenic etc.); se mãsoarã greutatea fiecãrei
fracþii granulometrice ºi apoi se calculeazã
procentul ce le revine prin raportare la
întreaga cantitate a probei analizate; se
realizeazã prin cernere, pipetare.
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
ANASTOMOZARE - proces care se
produce în albiile râurilor ce au pantã micã
ºi care transportã o cantitate însemnatã de
aluviuni; prin depunerea materialelor la
gurile de vãrsare ale unor pâraie afluente,
se realizeazã un baraj natural (pe stânga ºi
pe dreapta Ialomiþei în Câmpia Românã),
care le astupã (ca urmare în spatele
barajului pe pârâu rezultã un lac); procesul
se manifestã ºi în albiile despletite ºi constã
în astuparea parþialã a segmentului din
amonte a unor braþe care devin inactive
(înnisipãri frecvente pe Dunãre, Siret, Olt,
în cursul inferior); se vorbeºte de curs de
apã, pârâu anastomozat.
ANDEZIT - rocã vulcanicã, acidã
(conþine peste 50% SiO 2), masivã, de
culoare gri pânã la negru; are o mare
rãspândire, fiind legatã de efuziunile din
neozoic (este roca dominantã în lanþul
vulcanic din vestul Carpaþilor Orientali);
este utilizat ca material pentru cãile de
comunicaþie ºi în construcþii; este dur ºi
rezistent la atacul agenþilor externi, formele
de relief rezultate se impun prin masivitate.
ANEMOLIT - stalactitã cu desfãºurare
înclinatã, datoritã curenþilor de aer care au
influenþat direcþia precipitãrii.
ANDINÃ (ANZI) - ansamblu de unitãþi
montane realizate în mezozoic ºi neozoic
prin ciocnirea plãcii pacifice cu cea
sud-americanã, prima înregistrând un
proces de subducþie iar cea de a doua de
agradare prin dezvoltarea de ºiruri paralele
de munþi; îi sunt specifice manifestãri
seismice, vulcanice etc.
ANOTIMP - diviziune a anului calen-
daristic care grupeazã un numãr diferit de
luni, în raport de zonele climatice ºi cãrora
le este specific un regim morfodinamic
generator de forme de relief ce au o
distribuþie zonalã (ecuatorialã de savanã,
deºerticã, subtropical, temperatã, subpolarã
ºi polarã).
A 19
ANSE - denumire regionalã pentru un
tip de golf ce are dimensiuni reduse la
þãrmurile muntoase înalte; se dezvoltã
îndeosebi fie în locurile unde existã o
structurã cutatã, perpendicularã pe linia
þãrmului (pe anticlinale sunt culmi ce dau
capuri, iar pe sinclinale porþiuni joase cu
golfuri; ex: litoralul marocan), fie pe
þãrmurile afectate perpendicular de falii (în
compartimentele coborâte se desfãºoarã
golfuri; ex: Noua Zeelandã, Scoþia); prin
evoluþie pot sã aparã sectoare de plaje ºi
lagune.
ANTAGONISM - situaþie existentã la
contactul dintre douã sisteme, douã forme,
douã grupãri de procese morfogenetice
opuse ca tendinþã de desfãºurare ºi a cãror
evoluþie poate conduce la o stare de
echilibru cãreia îi corespunde o formã nouã
de relief, un sistem nou (ex. - un munte în
contact cu o depresiune subsidentã; în
primul se produc procese care tind sã-i
reducã înãlþimea iar în cea de a doua
umplere pentru a frâna lãsarea; tendinþa
este de înfãptuire a unei pante generale de
echilibru.
ANTARCTIC - spaþiu (continent,
insule, sudul oceanelor, pânã la 60°
latitudine sudicã) cu caracteristici diferite
ale componentelor naturale ce se reflectã
în sisteme morfodinamice diferite (glaciar,
periglaciar etc.).
ANTECAMBRIAN (sin. PRECAM-
BRIAN) interval de timp (cca 4 mld. ani)
în evoluþia Pãmântului când între altele
s-au înfãptuit prima scoarþã solidã ºi
primele reliefuri alcãtuite din rocile
magmatice, metamorfice ºi, în mai micã
mãsurã, sedimentare. O parte din aceste
structuri vechi alcãtuiesc nucleele conti-
nentelor (scuturile canadian, baltic, african,
brazilian, sinic etc.); se divide în douã ere
- Arhaicã ºi Proterozoicã fiecãreia
corespunzându-i anumite faze de miºcãri
tectonice generatoare de reliefuri.
ANTECEDENT - sector de vale
îngustã dobândit prin adâncirea unui râu
într-o etapã de evoluþie în condiþiile în care
s-au produs miºcãri neotectonice, ce-au
determinat ridicarea regiunii (ex. defileele
Oltului, Jiului, Buzãului etc.).
ANTECLIZÃ - structurã complexã
dobânditã de suprastructura sedimentarã ce
acoperã unele regiuni de platformã impusã
de miºcãri neotectonice: Acestea determinã
o bombardare generalã a ei dar ºi nume-
roase cute secundare(ex. - în structura
Platformei Est Europene - în Ucraina).
ANTHODITE - concreþiuni (flori de
calcar) ce apar pe pereþii sãlilor din peº-
teri ca urmare a procesului de precipitare.
ANTICLINAL - cutã geologicã cu
zonã axialã ridicatã, în formã de boltã;
unele pot corespunde unor culmi iar în
altele eroziunea a creat depresiuni, vãi etc.
Relief în structurã cutatã
ANTICLINORIU - sistem de cute
vechi care datoritã unor miºcãri de înãlþare
capãtã o boltire frecvent centralã; are
aspect de anticlinal gigant, având pe
flancuri cute secundare (ex. - structura
Podiºului Babadag).
ANTIDUNÃ - formã de dispunere
ondulatã a materialului nisipos de pe
platforma continentalã datoritã prezenþei
20
unor curenþi perpendiculari pe aceste
forme.
ANTIGEN - rezultat al producerii în
unele locuri a unor forme de precipitare
din soluþii superconcentrate care dau
structuri (pãpuºi de calcar în baza
loessurilor) sau forme (ex. cele din peºteri
etc.).
ANTROPIC - agent, procese ºi forme
de relief dependente de manifestarea
activitãþilor umane; sunt acþiuni directe, ce
creeazã forme de relief specifice (cariere,
canale prin excavaþii) sau indirecte prin
care este influenþatã evoluþia altor procese
(prin defriºarea pãdurii de pe versanþi sunt
accelerate procesele de spãlare în
suprafaþã, ºiroire etc.), ce determinã
accentuarea degradãrii terenurilor.
ANTROPOGEN - denumire folositã în
unele lucrãri pentru perioada cuaternarã,
având drept criteriu pentru definirea ei
prezenþa omului ºi a activitãþilor sale.
ANTROPOSFERÃ (sin. SOCIO-
SFERÃ) macrosistem geografic care se
referã la spaþiul terestru influenþat de
societatea omeneascã; în cadrul ei existã
forme de relief create de om (diguri,
cariere, canale etc.) dar ºi medii a cãror
structurã este puternic influenþatã antropic.
APALAªIAN - Tip de relief structural,
individualizat în masive vechi hercinice,
ce-au fost puternic nivelate (peneple-
nizate), încât, la suprafaþã, cutele strânse,
retezate apar reprezentate de aliniamente
de roci cu rezistenþã diferitã la acþiunea
agenþilor modelatori; prin înãlþarea
regiunii, eroziunea atacã diferenþiat fâºiile
de strate, favorizând detaºarea unor
interfluvii plate sau rotunjite în rocile dure
ºi a unor sectoare de chei pe vãi adâncite
în rocile dure ºi a unor vãi largi ºi bazinete
depresionare în roci uºor de erodat;
termenul vine de la Munþii Appalachi
(S.U.A.). Ciclu de miºcãri tectonice A. care
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
au dat naºtere la sistemele muntoase de la
finalul Paleozoicului.
APARAT VULCANIC - formã de
relief conicã, creatã în urma apariþiei
materiei topite la suprafaþa scoarþei
terestre. Pe conul vulcanic, dar ºi la baza
acestuia, au loc acumulãri de lave,
sfãrâmãturi ºi cenuºã vulcanicã, rezultate
în urma erupþiilor vulcanice repetate; în
componenþa sa intrã craterul, flancurile,
conuri secundare, vãi divergente etc.
APA TERMALÃ - izvoare prin care
apa cu temperaturi mari þâºneºte din
scoarþã, uneori cu vapori având presiune
ridicatã; dau geysere, însoþite de forme de
relief ºi depozite specifice (geyserit).
APÃ MINERALÃ - apã care are o
cantitate mai mare de 0,5 grame/litru sãruri.
Cea mai mare parte a acestor ape sunt de
origine vadoasã, provenind din preci-
pitaþiile care se infiltreazã în scoarþa
terestrã pânã la adâncimi mari, de unde
revine la suprafaþã sub formã de izvoare,
încãrcate cu o anumitã cantitate de gaze ºi
sãruri minerale. În jurul izvoarelor
minerale rezultã ºi forme de precipitare a
sãrurilor.
APÃ VADOASÃ - apã care provine din
infiltraþia în scoarþa terestrã a apei din
precipitaþiile atmosferice.
A 21
APLATIZARE - Nivelarea reliefului
înalt (muntos, deluros, a movilelor din
regiunile de câmpie) prin acþiunea
diverºilor agenþi morfodinamici; Mode-
larea materialelor transportate de diverºi
agenþi morfogenetici, în urma cãruia se
realizeazã modificarea înfãþiºãrii lor (devin
rotunjiþi în albia râurilor, capãtã o formã
turtitã prin modelare glaciarã etc.).
ARC - formã geometricã reprezentând
un segment dintr-o linie curbã; apare în
desfãºurarea unor componente de relief: A.
insular sau ghirlandã de insule (arhipelag
extins pe sute, mii de kilometri, în
vecinãtatea principalelor fose pacifice:
Aleutine, Kurile, Japonia, Filipine etc.), A.
muntos - lanþ muntos (Carpaþii).
ARCADÃ - Boltã la intrarea în peºteri.
Strãpungere a culmilor stâncoase (mai ales
calcaroase) de cãtre valuri la þãrmurile
unde acestea au frecvenþã ºi amplitudini
mari.
ARCOZÃ - varietate de gresie bogatã
în cuarþ ºi feldspaþi; opune rezistenþã la
atacul agenþilor externi.
ARCTIC - bazin oceanic între America
de Nord, Asia ºi Europa cu un relief
complex în care se impun dorsala, ºelful
extins, numeroase insule.
AREIC - denumire care desemneazã o
regiune secetoasã, cu vãi prin care
scurgerea apei este rarã ºi doar cu caracter
local (ex. - în deºert ºi semideºert etc.).
AREISM - ansamblu de procese de
naturã climaticã (secetã, uscãciune) care
în condiþiile unei litologii ce favorizeazã
infiltrarea rapidã a apei (permeabilitate
mare), nu favorizeazã realizarea unei
scurgeri fluviatile permanente ºi pe un
spaþiu extins; specifice regiunilor de deºert
ºi semideºert.
ARENACEE - regiuni cu depozite de
nisip bogate mai mult sau mai puþin
cimentate sau fixate de vegetaþie.
ARENÃ - depozit (scoarþã) de alterare
care este alcãtuitã din nisip ºi pietriº
rezultate din dezagregarea sau alterarea
unor roci neomogene fizic sau mineralogic
(îndeosebi pe granite, gneise etc.).
AREOLARÃ (EROZIUNE) - pro-
cesul de eroziune care are loc mai ales pe
suprafeþe slab înclinate, pe care scurgerea
concentratã, în canale, nu se înfãptuieºte.
Are caracteristicã de pânzã de apã care prin
deplasare îºi dezvoltã turbioane mici care
realizeazã o eroziune localã. Pânza
transportã particulele de sol dislocate.
Procesul este foarte activ când solul este
îmbibat cu apã (primãvara ºi dupã ploile
de duratã) ºi nu este acoperit de vegetaþie.
ARGILÃ - rocã sedimentarã detriticã
necoezivã, formatã din particule fine (mai
mici de 0,002 mm în scara Atterberg;
minerale argiloase, carbonaþi, silice); în
stare uscatã, este avidã de apã, prin în-
muiere devine plasticã ºi faciliteazã desfã-
ºurarea de alunecãri de teren. În funcþie de
ponderea fiecãrui component, poate fi: A.
nisipoasã, A. prãfoasã, A. lutoasã, A.
marnoasã. Prezenþa stratelor argiloase în
alcãtuirea versanþilor favorizeazã alune-
cãrile de teren iar în regiunile deºertice,
semideºertice a pãmânturilor rele (badland-
suri).
ARGILOS - teren, versant, cu conþinut
ridicat în strate de  argilã; pe suprafeþele
înclinate prezintã potenþial pentru alunecãri
iar pe suprafeþele orizontale - a proceselor
de înmlãºtinire.
ARHAIC - prima parte a erei Precam-
briene, apreciatã de la constituirea
Pãmântului ºi pânã acum 2,5 mild. ani. În
structurile platformelor din Australia,
Africa de Sud, Groenlanda este reprezentat
de roci puternic metamorfozate. În cea de
a doua parte a sa au apãrut primele forme
de viaþã (cianobacterii).
22
ARHEOLOGICÃ - metodã bazatã pe
studierea resturilor de culturã materialã,
specifice unor epoci istorice pentru
stabilirea vârstei unor forme de relief (ex.
- terase).
ARHIPELAG - grup de insule de
origine diferitã sau identicã (vulcanice),
dispuse foarte aproape unele de altele (ex:
A. Nipon, A. Britanic).
ARIDITATE - caracteristicã de naturã
climaticã care exprimã un grad redus de
umiditate. Este specificã regiunilor deºer-
tice, semideºertice, stepelor. Se apreciazã
prin indicatori specifici. În funcþie de
mãrimea acestora sunt deºerturi hiperaride
ºi aride dar ºi regiuni semiaride. Pe
ansamblu ele ocupã 83% din Australia,
64% din Africa, 39% din Asia, 33% din
America. Lor le sunt specifice peisaje
reliefogene distincte în care se impun
ergurile ºi hamadele.
ARIE PROTEJATÃ - unitate geo-
graficã cu mãrimi variate în care sunt
elemente naturale, rare dar în procent
ridicat de unde existenþa unui interes
ºtiinþific ce impune ocrotirea; se referã la
parcuri naþionale, rezervaþii naturale,
rezervaþii ale biosferei, monumente ale
naturii ºi altele.
ARIE UTILÃ (EFECTIVÃ) - sector
de aerofotogramã astfel delimitat încât sã
ofere optimum de informaþii în analiza
imaginii; trasarea acesteia are în vedere
caracterul unic al ei în cadrul foto-
asamblajelor.
ARROYO (sin.UED) - denumire
spaniolã în America Latinã pentru vãi seci
(caracteristice deºertului Atacama).
ARTEZIAN - izvor de apã cu mare
presiune hidrostaticã, provenind din
secþionarea unui acvifer (aflat sub strate
permeabile de rocã), în punctul situat sub
nivelul piezometric (în bazine arteziene).
ANTROPIZARE - modificãri ale
mediului natural prin activitãþile antropice.
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
Pentru relief aceasta se concretizeazã în
activitãþi de nivelare, umplere a unor
microdepresiuni, crearea de canale, diguri,
halde, cariere etc. (sunt frecvente în spaþiile
locuite, în luncile râurilor, în exploatãrile
de cãrbuni, piatrã etc.).
ANTROPOGEOMORFOLOGIE -
ramurã a Geomorfologiei care are ca obiect
de studiu relieful creat de om la scarã localã
sau regionalã prin acþiuni directe (exca-
vaþii, nivelãri, terasãri, acumulãri) sau
indirecte (sedimentãri în lacurile de baraj,
procese de versant cauzate de secþiunea
acestora pentru diverse construcþii).
APE DE SUPRAFAÞÃ - (râuri, lacuri,
mãri) prin acþiunea lor (impusã de
gravitaþie, debit, vânt etc.) conduce la
procese geomorfologice (eroziune,
transport, acumulare) ºi la crearea unor
forme de relief specifice precum: vãile,
terasele, luncile, albia minorã, faleze
lacustre, faleze marine, cordoane de nisip,
bararea golfurilor ºi gurilor de vãrsare ale
râurilor etc.
APE SUBTERANE - acumulãri de apã
în depozite sedimentare la diferite adân-
cimi. Importante sunt cele aflate la adân-
cime micã (A. freaticã) care influenþeazã
(prin oscilaþia nivelului) diverse procese
morfogenetice ºi A. captive sub presiune
care ajung la suprafaþã prin fisuri, crãpãturi
sau foraje, unde formeazã geysseri, ºi
diverse depuneri de materiale.
ARDEZIE - rocã sedimentarã
consolidatã rezultatã din metamorfozarea
argilei; este frecventã în regiunile cu
formaþiuni paleozoice (ex. Marea Britanie)
ARIE (AREAL) - termen folosit pentru
delimitarea localã (mai rar regionalã) a
unor procese ºi forme de relief (spaþiu cu
dune de nisip, cu exocarst, cu forme de
sufoziune etc.). Similar corespunde la arie
de extindere (expansiune) a procesului (la
alunecãri de teren); arie de protejare
(protecþie) în cazul unor rezervaþii naturale
A 23
geomorfologice (ex.la Detunata; Sfinxul
din Bucegi), arie de restrângere (spaþiu în
care prin intervenþii antropice se ajunge la
schimbarea evoluþiei normale a proce-
sului).
ARENIT - rocã sedimentarã nisipoasã,
neconsolidatã sin. psamit.
ASAMBLAJ - grupare de hãrþi,
fotograme, fotografii care permite analiza
reliefului pe suprafeþe extinse sau în
sectoare caracteristice.
ASANARE (sin. SECARE) - acþiune
care duce la eliminarea apei din sol ºi din
diferite prin executarea de canale, puþuri,
plasarea de conducte etc.). Lucrãrile sunt
absolut necesare în terenurile cu exces de
umiditate (câmpiile de subsidenþã, lunci),
în masele alunecate etc.
ASCENSIONAL - calitatea unui fluid
de a se ridica pe verticalã în anumite
condiþii (ex: apa din sol sau depozite ca
efect al capilaritãþii; ape subterane sub
presiune intersectate de foraje; materie
topitã prin coºul unui vulcan etc. Pe
suprafaþa terestrã pot determina procese de
acumulare de sãruri sau construcþia unor
forme de relief - vulcani).
ASECVENT - vezi INSECVENT.
ASEISMIC (Ã) - regiune în care
cutremurele nu se produc sau au o
desfãºurare sporadicã (în general regiunile
interne ale unitãþilor de platformã, rigide,
bine consolidate).
ASFALT - rocã sedimentarã, causto-
bioliticã, fiind un amestec de hidrocarburi
cu alþi compuºi; este de culoare neagrã, în
stare amorfã ºi a rezultat prin oxidarea ºi
polimerizarea þiþeiului; zãcãminte însem-
nate în S.U.A., Azerbaidjan; în România,
se gãseºte în Dealurile Silvaniei, la Derna;
folosit ca material izolant ºi pentru ame-
najarea ºoselor.
ASIMETRIC - caracteristicã în desfã-
ºurarea unor componente ale formelor de
relief în raport cu un plan de referinþã; ex:
fruntea cuestei ºi suprafaþa structuralã;
dunele, vãi cu sisteme de terase dar pe o
parte a vãii, cutea asimetrice (sinclinale ºi
anticlinale deformate), vãile subsecvente
etc.
ASOCIAÞIE - grupare de forme de
relief sau de procese morfogenetice într-un
anumit spaþiu ºi într-un interval de timp,
la bazã stând relaþiile funcþionale (ex. -
procese de alterare care impun anumite
depozite ºi reliefuri reziduale; structura
monoclinalã care faciliteazã formele de
relief structural; formele de relief carstic
legate de prezenþa calcarului, sãrii, gipsului
etc.).
ASPERITATEA RELIEFULUI -
ansamblu neregularitãþilor reliefului care
poate fi urmãrit la scarã micã (relieful
rezidual ruiniform rezultat din dezagregãri,
alterãri de pe care a fost îndepãrtatã scoarþa
de alterare iar pe întinderi vaste tot ceea
ce constituie fragmentare impusã de diverºi
agenþi externi dar mai ales de cei fluviatili.
ASTENOSFERÃ - partea superioarã
a mantalei terestre cu grosimi ce ajung la
700-800 km (în medie 400 km). Materia
care o alcãtuieºte se aflã sub forma unei
topituri magmatice. Aceastã stare se
datoreazã reacþiilor chimice ce au loc aici.
Din A. materia topitã pãtrunde în scoarþã
unde prin consolidare creeazã corpuri,
structuri ºi intruziuni magmatice iar prin
ieºirea la suprafaþã diverse aparate vul-
canice. Ea este o topiturã compusã din
silicaþi de aluminiu, magneziu ºi fier, cu o
temperaturã de 1200° - 1400°C. În aste-
nosferã materia topitã se deplaseazã prin
curenþi de convecþie generaþi de diferenþe
de naturã energeticã; ei au un rol important
în deplasarea plãcilor tectonice.
ASTEROIZI - corpuri cereºti cu
diametre de la câþiva kilometri pânã la
1160 km (Ceres), concentrate între plane-
tele Marte ºi Jupiter, ºi care se deplaseazã
pe orbite eliptice în jurul Soarelui; se mai
24 DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE

numesc ºi planetoizi; se cunosc cca 2500,

dar numãrul lor este mult mai mare; geneza
este legatã fie de distrugerea unei planete
(Phaeton) care ar fi fost între Marte ºi
Jupiter, fie de concentrarea materiei în mai
multe nuclee ce n-au putut ulterior sã se
uneascã într-o planetã; în deplasarea lor pe
orbite se pot apropia de planetele Distribuþia recifilor de corali
sistemului a cãror forþã de atracþie mare (dupã W.K. Hamblin)
poate determina modificarea traiectoriei
Formarea atolilor
iniþiale ºi prãbuºirea pe planetã. Impactul
Insulã vulcanicã
duce nu numai la dezastre de proporþii dar
ºi la crearea unor mari forme de relief (ex.
- Golful Belize în Jurasic). Recif
ASSYNTICE - miºcãri tectonice
(orogenetice) de la finele Precambrianului;
au produs metamorfozãri, cutãri ºi un relief
care a fost erodat; au avut un rol principal
în constituirea platformei moessice, Insulã vulcanicã
prezentã în sudul României.
AªEZARE - localizarea geograficã a Barierã de corali
unei unitãþi de relief, folosind parametrii
specifici - coordonate geografice (mate-
matice) sau raportare la unele elemente
geografice dintr-un spaþiu mai larg (ape,
aºezãri umane, linia þãrmului etc.).
ATLANTIC (Ã) - Interval de timp în
Holocen (6500 - 4500 î.Hr.) caracterizat Atoli
în România printr-o morfogenezã impusã
de un climat temperat cald ºi umed; Bazin
oceanic care s-a dezvoltat din a doua parte
Masã vulcanicã submersã
a mezozoicului prin evoluþia riftului; au
dupã Ch. Darwin
rezultat o dorsalã extinsã, insule vulcanice,
gropi abisale etc. Tip de þãrm înalt, A.g. economico-geografic, A.g. clima-
dezvoltat pe o structurã transversalã. tologic), volumul de informaþie (A.g.
ATLAS GEOGRAFIC - ansamblu de ºcolare, A.g. ºtiinþifice) etc. În România,
hãrþi, scheme, diagrame prin care sunt primul A.g. a fost realizat, la 1800, de cãtre
reprezentate diferite probleme de naturã Gh. Rãducanu Golescu, în grafie
geograficã; denumirea aparþine carto- greceascã; primul A.g. în limba românã
grafului G. Mercator, dar primul A.g. a fost aparþine lui Gh. Asachi (1838).
realizat de A. Ortelius, la 1570. ªi în ATOL - formã de relief complexã
prezent existã o mare diversitate de lucrãri alcãtuitã dintr-un recif coraligen (dezvoltat
de acest tip, ele diferenþiindu-se dupã: pe platforma continentalã sau un vulcan
teritoriul reprezentat (A.g. universal, A.g. submers la adâncime micã - gayot) frecvent
naþional), tematicã (A.g. fizico-geografic, circular cu diametru ce poate avea mai
A 25
mulþi kilometri care înconjoarã un spaþiu
acvatic (lagunã). Nume - attolon - din
Arhipelagul Malvine. În România au fost
identificate în mai multe locuri astfel de
paleostructuri din Jurasic. Tipici sunt atoli
din Dobrogea centralã (Cheia).
ATMOSFERÃ - Înveliº gazos care
înconjoarã Pãmântul; datoritã forþei de
atracþie (forþa de gravitaþie) aerul este
concentrat lângã suprafaþa planetei; deºi
peste 98% din masa de gaze ce o alcãtuieºte
(78% N, 20,9% O2, 0,93% Ar, 0,03% CO2
ºi Ne, He, Kr, H, Xe, O3) se aflã pânã la 30
km înãlþime, limita superioarã este admisã
la 3000 km (corespunde egalizãrii den-
sitãþii gazelor din spaþiul planetei cu cel
interplanetar) sau la marginile magnetosfe-
rei; se divide în: troposferã, stratosferã,
mezosferã, termosferã ºi exosferã, între
care existã subînveliºuri de tranziþie.
Pentru relief rol esenþial îl au masele de
aer aflate în vecinãtatea scoarþei terestre
unde se realizeazã schimburile principale
de materie, energie cu reliefosfera ºi
principalele forme de intervenþie ale
aerului în crearea reliefului (meteorizarea).
ATRACÞIE GRAVITAÞIONALÃ
(sin. ACCELERAÞIE GRAVITAÞIONALÃ,
GRAVITAÞIE)
ATRIBUT - caracteristicã a unei
entitãþi geografice din teren, exprimatã pe
o hartã clasicã sau digitalã, sub forma unei
date exprimate prin cifre sau/ºi litere.
Termenul este folosit în domeniul siste-
melor informatice geografice (ex: altitu-
dinea ºi denumirea unei cote, tipul ºi
înãlþimea unui mal, dimensiunile unei albii
etc.).
ATRIO - depresiune în cratere cu
dimensiuni mari (caldeire), desfãºuratã
între marginile acestuia ºi un con secundar
central (Atrio del Cavallo din caldeira
Vezuviului).
ATRIÞIE - procesul de fãrâmiþare,
modificare a materialului rezultat în urma
activitãþii de transport a materialelor
dezagregate, din locul de formare cãtre
locul de depunere, prin intermediul agenþi-
lor (apa curgãtoare, gheþarul, vântul, apa
mãrii etc.).
ATTERBERG (SCARA) - scarã pe
care apar limitele schimbãrilor în coe-
ziunea solului (trecerea materialelor din
starea solidã, la cea plasticã ºi, respectiv,
de curgere). Limita plasticitãþii (L.P.) -
conþinutul minim de apã la care particulele
de sol pot fi deplasate fãrã a se sfãrâma;
Limita curgerii (L.C.) - conþinutul minim
de apã la care solul curge sub propria
greutate; Indicele de plasticitate (I.P.) este
diferenþa acestor douã valori.
ATTICÃ - fazã de miºcãri tectonice
orogenetice din ciclul alpin manifestatã în
miocenul superior (sarmaþian) care în
Carpaþi a generat cutãri în fliºul paleogen;
pe plan european sunt separate Paratethisul
occidental de cel oriental.
AUGE - termen echivalent vãilor
glaciare în Alpi.
AUREOLÃ DE CONTACT - areal
(zonã), în scoarþã dezvoltat în jurul unei
intruziuni magmatice care determinã
transformarea radicalã a rocilor limitrofe
preexistente prin metamorfism de contact
termic; au diametre frecvent de zeci, sute
de metri ºi o succesiune de fâºii cu grad
diferit de metamorfozare (de la corneene
ºi skarne la ºisturi); sunt frecvente în
regiunile cu roci metamorfice sau sedi-
mentare ce au fost strãpunse de corpuri
magmatice (ex. Dobrogea de Nord).
AUREOLÃ HIDROTERMALÃ -
areal în jurul unor fisuri, crãpãturi sau în
jurul unor corpuri vulcanice prin care
circulã soluþii hidrotermale ce provoacã
metamorfozarea rocilor; conþinut ridicat în
zãcãminte polimetalice.
AUREOLÃ MOFETICÃ - regiune ce
cuprinde masive vulcanice ºi nevulcanice
26
(limitrofe), în care se produc emanaþii de
CO2 (mofete) sau de apã încãrcatã cu acest
gaz (borvizuri); în România aceasta
încadreazã lanþul vulcanic, depresiunile
Oaº, Maramureº, Giurgeu, Ciuc, Borsec,
Braºov ºi o parte din munþii alcãtuiþi din
fliº.
AUSTRAL - localizare a unor unitãþi
de relief mari ºi procese în emisfera sudicã
(australã) a Pãmântului (continente
australe, glaciaþiune în spaþiul austral etc.).
AUSTRICÃ - fazã tectonicã importantã
(mezocretacic) la începutul miºcãrilor
orogenezei alpine; a produs metamorfo-
zarea ºi cutarea rocilor din masivele
cristaline carpatice ºi începutul realizãrii
unor pânze de ºariaj (în Carpaþii Meri-
dionali).
AUTOAPRINDERE - proces de
aprindere a gazelor naturale prin frecarea
de grãunþi de nisip în timpul strãbaterii
fisurilor din strate; genereazã fenomenul
„Focurilor vii“ (în România, în Subcarpaþi,
la Andreiaºu de Jos, Vrancea ºi la Luncile
- Lopãtari, Buzãu).
AUTOCAPTARE (sin. CAPTARE DE
MEANDRU) - proces de secþionare a buclei
de meandru; se produce la viituri
importante, când se creeazã o albie nouã
între meandre, meandrul pãrãsit (belciug)
formeazã o albie cu ochiuri de apã sau
areale mlãºtinoase care sunt dominate de
o “insul㔠(popinã).
AUTOHTON - Structurã geologicã
bazalã peste care s-au deplasat tectonic,
din exterior, altele (mai vechi) ce alcãtuiesc
pânze. Râuri care îºi au izvoarele ºi
punctele de vãrsare în aceeaºi unitate
geograficã, dezvoltând forme de relief (vãi)
cu trãsãturi similare (Cãlmãþui, Mostiºtea,
Colentina, în Câmpia Românã). Depozit de
alterare rãmas în locul de provenienþã
(scoarþã de alterare).
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
AUTOMETAMORFISM - modificãri
radicale ale mineralelor din rocile care sunt
strãbãtute de soluþii hidrotermale.
AUTORIZAÞIE DE MEDIU - actul
tehnico-juridic prin care sunt stabilite
condiþiile ºi parametrii de funcþionare,
pentru activitãþi existente ºi pentru altele
noi, astfel încât sã nu fie afectate caracte-
risticile de bazã ale mediului ºi mai ales
ale spaþiilor protejate ºtiinþific ºi peisa-
gistic.
AVAL - sector din lungul unei vãi situatã
în apropierea gurii de vãrsare a râului sau
cãtre vãrsarea râului în raport cu un reper
(ex. Defileul Oltului de la Cozia este în
aval de confluenþe cu Lotrul).
AVALANªÃ - masã de zãpadã care se
deplaseazã cu viteze foarte mari pe
versanþii abrupþi ai munþilor; se formeazã
culoare de A., prin transportarea groho-
tiºurilor de dimensiuni diferite pe alinia-
mentele înregistrãrii repetate a lor; la bazã
rezultã conuri de zãpadã amestecatã cu
grohotiºuri iar uneori depresiuni limitate
la exterior de morene nivale.
AVANDUNÃ - dunã litoralã paralelã cu
þãrmul, formatã pe partea superioarã a
plajei; este activã, fiind alimentatã de
nisipul spulberat de pe plajã ºi atacatã
uneori de valuri.
AVANFOSÃ - depresiune tectonicã la
contactul unitãþilor de orogen cu cea de
platformã nãscutã prin falierea ºi coborârea
unei fâºii din marginea platformei. Are
lungimi de sute de kilometri ºi lãþimi de
mai mulþi zeci de kilometri. Este umplutã
cu sedimente aduse de pe unitãþile de uscat
vecine ºi care au caracter de molasã. Prin
cutarea ºi înãlþarea acestora rezultã un
sistem de dealuri ataºate orogenului.
Avanfosa carpaticã care se aflã la exteriorul
munþilor la est de valea Dâmboviþei, a
funcþionat ca bazin de sedimentare în
A 27
miopliocen ºi a fost transformatã în
sistemul deluros subcarpatic în pliocen-
cuaternar.
AVANPLAJÃ - plajã submersã situatã
la marginea platformei litorale în
vecinãtatea contactului cu linia de þãrm;
pe ea sunt acumulãri de nisip, pietriºuri
(bine rulate de valuri) ºi materie organicã;
valurile creeazã un microrelief specific în
care sunt frecvente riduri, ripple marksuri,
cordoane submerse etc. Este bine dez-
voltatã la þãrmul românesc al Mãrii Negre.
AVANPOST - formã de relief care prin
poziþie ºi stadiu de evoluþie constituie un
indicator de evoluþie a alteia existentã (ex.
- Insula Sacalin pentru o evoluþie deltaicã
la gura braþului Sfântu Gheorghe; bancurile
submerse litorale pentru viitoare cordoane
de nisip).
AVANPORT- sedor al unui port rezultat
ca urmare a colmatãrii portului principal
sau a supradezvoltãrii sale.
AVEN - formã de relief carstic, frecvent
având înfãþiºarea unui puþ vertical (simplu
sau în trepte) având partea superioarã mai
largã. A rezultat prin dizolvare ºi prãbuºiri
în lungul unor fracturi sau areale cu
concentrare de diaclaze. Face legãtura între
formele carstice de suprafaþã ºi cele
subterane. În masivele calcaroase din
România sunt numeroase ºi la altitudini
variate; pe fundul unora în Munþii Apuseni
sunt nuclee de gheaþã.
AZONAL - termen care se foloseºte
frecvent pentru formele de relief,
dependente de factorii de naturã internã
(tectonicã, structurã, litologie) care au
aceeaºi caracteristicã (continente, bazine
oceanice, lanþuri de munþi, relief carstic);
li se opun cele dependente de factorii
climatici care au caracter zonal (glaciare,
periglaciare, de savanã etc.).
AZONALITATE - lege care stã la baza
genezei ºi repartiþiei unor sisteme locale
sau regionale de mediu dependente de
acþiunea altor factori decât cei climatici
generali ce impun zonalitatea. Pentru relief
legea faciliteazã individualizarea macro-
formelor ºi mezoformelor în care factorii
geologici au rol esenþial dar ºi numeroase
componente cu dimensiuni reduse generate
de acþiunea agenþilor externi pe anumite
tipuri de roci, structuri, expuneri, pante,
agenþi (dinamica apei mãrilor).
AVERSÃ - caracterul precipitaþiilor
bogate de scurtã duratã (apar ºi înceteazã
brusc) ºi cu schimbãri rapide în intensitate;
frecvent sunt ploi cu acest caracter, dar se
manifestã ºi ninsori, lapoviþã. Manifestarea
lor se coreleazã cu realizarea de eroziuni
intense (ºiroire, torenþialitate, pluvio-
denudare), sunt diferite cantitativ; pot
exista ploi cu acest caracter, dar ºi ninsori,
lapoviþã.
AVULZIE - schimbarea albiei unui râu,
datoritã acumulãrilor aluviale submerse
care la ape mici devin emerse barând
direcþia anterioarã de scurgere a apei.
AXA DE ANTICLINAL - linie de
creastã a unei cute anticlinale; la dealurile
se suprapune în proporþii diferite cu
cumpãna de ape.
AXA DE SINCLINAL - linie care
uneºte punctele cele mai joase dintr-o cutã
sinclinalã; în lungul vãilor dezvoltate pe
sinclinale, axul poate corespunde cu traseul
albiilor.
28 DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE

Alunecare (jgheab) – Tigreni

Aerofotogramã

Abrupt montan

Aluviuni (Valea Argeºului)

Alunecare

Alpin (etaj) Abraziune marinã (Sardinia)

 29

Albie (Valea Vâlsan) Alunecare (Subcarpaþii Argeºului)

Antropic (relief) – Transfãgãrãºan Avalanºã (sector final) – Munþii Fãgãraº

Anticlinal Avalanºã – Munþii Bucegi

Alveol㠖 Cheile Vâlsan Atol

30
*
BABE - termen regional pentru martori
de eroziune sub formã de coloane de tip
„ciuperc㔠(ex. M. Bucegi, M. Ciucaº, M.
Ceahlãu)
BADENIAN - etaj geologic din Neo-
zoic în care s-au produs miºcãri tectonice
însemnate ce-au creat în spaþiul românesc:
fragmentarea uscatului carpatic existent ºi
transformarea lui într-un ansamblu de
horsturi ºi grabene; erupþii vulcanice
importante în restul Carpaþilor Orientali ºi
SV Munþilor Apuseni care au condus la
individualizarea de munþi; subsidenþe
active în Depresiunea tectonicã a Transil-
vaniei ºi transgresiuni în regiunile de
platformã.
BADLANDS (sin. PÃMÂNTURI
RELE, OVRAG) - relief caracteristic
regiunilor aride, dezgolit de vegetaþie, unde
apele curgãtoare au dus la o fragmentare
puternicã a versanþilor, creând ansambluri
de ravene foarte adânci, separate de
interfluvii înguste ºi instabile; termen de
origine englezã, folosit prima datã în
S.U.A. (statul South Dakota), unde existã
un astfel de relief intens degradat care
poartã acest nume.
BAÉR-BABINET - lege care se aplicã
ca teoria Coriolis la arterele hidrografice
ºi indirect la configuraþia sistemului de vãi.
Datoritã rotaþiei Pãmântului, pe ansamblu,
râurile se abat de la direcþia meridianã cãtre
dreapta, în emisfera nordicã, ºi spre stânga,
în cea sudicã); abaterea devine evidentã sau
se anuleazã în configuraþia vãilor când se
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
asociazã cu intervenþia altor factori (ex:
prezenþa unui numãr mare de afluenþi care
aduc un volum important de apã ºi
materiale; pentru Dunãre, în Câmpia
Românã, efectul este amplificat, iar pentru
Siret, anulat).
BAHADA (BAJADA) - formã de relief
de acumulare dezvoltatã în continuarea
pedimentului la exteriorul culmilor mun-
toase din regiuni de deºert ºi semideºert;
este alcãtuitã din nisipuri, pietriºuri, bolo-
vãniºuri angulare ºi, ca urmare, este zvân-
tatã, fãrã lacuri; la exterior trece în playa.
BAHNà - mediu mlãºtinos dezvoltat în
unele microdepresiuni, unde excesul de
umiditate întreþine o vegetaþie de papurã,
rogoz, trestie (ex. Podiºul Sucevei ºi
Câmpia Moldovei).
BAIDJARCSURI - microformã de
relief termocarstic specificã regiunilor
arctice cu pergelisol în degradare; au
aspectul de movilã cu nuclee de gheaþã,
acoperite cu vegetaþie limitate de sectoare
joase individualizate pe aliniamente de
fisuri unde gheaþa s-a topit.
BAIE - golf cu dimensiuni reduse.
BAIKALIAN - miºcãri tectonice
însemnate la trecerea dintre Proterozoic ºi
Paleozoic de care sunt legate metamor-
fozarea ºi cutarea formaþiunilor din
fundamentul Podiºului Moldovei ºi Do-
brogea.
BALAST - pietriº în amestec cu nisip
care intrã frecvent în alcãtuirea depozitelor
B 31
aluviale existente în albiile ºi terasele
râurilor; se exploateazã în balastiere.
BALTAC - denumire veche datã bãlþilor
în care stuful s-a dezvoltat în peste 60%.
BALTÃ - Lac cu adâncimi reduse, cu
caracter permanent sau sezonier, cu o
bogatã vegetaþie hidro ºi higrofilã. Sunt
frecvente în microdepresiuni de tasare în
câmpii loessoide dar ºi pentru unele întin-
deri apã sau mlaºtini din luncile râurilor
mari ºi care sunt încadrate de grinduri,
diguri dar ºi legate prin canale (ex. - în
lungul Dunãrii).
BANADA - termen spaniol ce desem-
neazã mlaºtinile formate pe câmpiile de
loess din Pampas, dezvoltate pe suprafeþe
în general endoreice.
BANATITE - roci magmatice corelate
cu miºcãrile tectonice laramice din creta-
cicul superior; se întâlnesc în alcãtuirea
Carpaþilor Occidentali.
BANC DE NISIP - denumire regionalã
pentru acumulãri importante de nisip pe
platforma litoralã submersã sau în albiile
marilor fluvii (Dunãrea). Sunt submerse
dar prin aluvionãri intense pot deveni
emerse.
BANCHIZÃ - gheaþã de mare,
compactã, extinsã pe suprafeþe mari în
Oceanul Arctic sau la exteriorul Antar-
cticei. B. se pot sparge datoritã curenþilor
marini sau vântului, dând naºtere la
câmpuri de sloiuri, separate de canale. Din
îngrãmãdirea sloiurilor, datoritã vântului
se formeazã hummock-uri (ridicãturi), cu
o formã neregulatã. Dupã extindere, existã:
(a) B. polarã - arcticã ºi antarcticã; (b) B.
de coastã - se formeazã de la þãrm spre
largul mãrii; (c) B. în derivã - gheaþã care
nu s-a topit în timpul verii ºi pluteºte în
derivã pe ocean sau mare (aisberguri)
BARAJ - formã de relief, dezvoltatã în
albiile râurilor, prin procese naturale
(alunecãri de teren, prãbuºiri în masã,
curgeri noroioase, curgeri de lavã, mase de
gheaþã etc.) sau antropice (B. din beton,
pãmânt etc.); în spatele lor rezultã lacuri
(Lacul Roºu, iazuri, heleºtee, lacuri hidro-
energetice - Izvoru Muntelui, Vidraru etc.).
BARÃ (E) (sin. CORDON) - formã de
relief pozitivã, alungitã, dezvoltatã
submers fie la gura de vãrsare a fluviilor
în mare (din acumularea aluviunilor aduse
de fluviu ºi a materialelor antrenate de
valuri ºi curenþi), fie în faþa unor golfuri
(acumulãri impuse de curenþi ºi valuri) sau
în lungul þãrmului; prin evoluþie pot duce
la crearea de cordoane de nisip favorabile
dezvoltãrii de delte, limane sau lagune (ex.
- litoralul românesc).
BARÃ - sunt forme de relief submerse
rezultate prin acumularea (nisipului, pietri-
ºului, scheletelor organice ºi a materialelor
vegetale) la gurile de vãrsare ale fluviilor;
rezultã la adâncimi mici pe ºelfurile largi
prin interacþiunea dintre curentul fluviatil,
valuri ºi curenþii marini. Iniþial rezultã
bancuri de materiale alungite, apoi bare
care separã douã medii distincte(spre uscat
ºi spre larg) ºi cordoane (perisipuri) ce
închid golfuri (apar lagune), gurile de
vãrsare ale râurilor mici (iau naºtere limane
fluviomaritime) etc.
BARÃ STRUCTURALÃ (PETRO-
GRAFICÃ) - aliniament de strate de roci
cu rezistenþã mai mare, încadrat de altele
uºor de denudat; prin eroziune diferenþialã,
în lungul B.s. se dezvoltã o creastã (culme
ascuþitã); dacã este secþionatã de râuri,
acestea vor tãia în cadrul ei sectoare de chei
(ex: barele calcaroase din sudul Carpaþilor
Meridionali, între Olt ºi Dunãre).
BARCANÃ - acumulare de nisip
(dune) în formã de semilunã, orientatã cu
partea convexã în direcþia din care bate
vântul; are profil asimetric, panta dinspre
vânt fiind domoalã (10°-20°), iar partea
opusã abruptã (30°-35°). Ex. - în deºerturile
Kara Kum ºi Kâzâl Kum).
BARIERÃ - Orograficã - unitate de
relief înaltã care produce diferenþe în
32
circulaþia maselor de aer cu reflectare în
caracteristicile de mediu ºi peisaj (ex.
Carpaþii pentru masele de aer din sud, est,
nord); Coraligenã - sistem de insule
formate din atoli de corali ºi alte vieþuitoare
cu schelet calcaros desfãºurat pe mai multe
sute ºi mii de kilometri în mari sau oceane
la depãrtãri nu prea mari de þãrm (ex.
Marea barierã de corali din estul
Australiei); Glaciarã - marginea banchi-
zelor gheþarilor continentali care reprezintã
un obstacol în acþiunea morfogeneticã a
valurilor oceanice asupra þãrmurilor
întârziind evoluþia acestora (Groenlanda,
Antarctica); Antropicã orice construcþie
prin care indirect se ajunge la modificarea
reliefului (ex. Digurile din Golful Zurder
See care au facilitat dezvoltarea câmpiei
de tip poldere).
BARISFERÃ - constituie în unele
modele de reprezentare a structurii Terrei
ca nucleu al Pãmântului (din centru ºi pânã
la cca. 2900 - 3000 km). În acesta materia,
dominant alcãtuitã din fier, nichel este
prezentã în stare de topiturã dar ºi solidã;
curenþii de convecþie care deplaseazã
topitura impun magnetismul terestru.
BARRANCOS - vãi adâncite radiar în
conurile vulcanice, pe care le fragmenteazã
puternic. Între aceste vãi rectilinii se gãsesc
interfluvii triunghiulare numite planeze.
Denumirea provine de la vulcanii din
Insulele Azore. Iniþial se formeazã datoritã
acþiunii torenþilor de lavã care creeazã
primele direcþii de scurgere pentru ca
ulterior ele sã fie accentuate prin eroziunea
exercitatã de apele curgãtoare.
BATAL - groapã sãpatã pentru depozi-
tarea materialelor rezultate în timpul exe-
cutãrii forajelor.
BATARDOU - locaº separat în albia
râului prin panouri metalice, în interiorul
cãruia, dupã evacuarea apei, se executã
fundaþii de poduri.
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
BATIMETRIE - metodã a hidrometriei
care se ocupã cu mãsurarea adâncimii apei
în oceane, mãri, lacuri ºi râuri; cu ajutorul
valorilor obþinute se construiesc profile ºi
configuraþii ale reliefului submers.
BATIMETRU - instrument utilizat
pentru mãsurarea adâncimii apei din mãri,
oceane, râuri, fluvii ºi lacuri. Sunt
mecanice, electronice ºi automatizate.
BATISCAF - navã special utilizatã în
cercetarea mediului (îndeosebi relief,
biocenoze, apã) de la adâncimi mari, din
bazinele oceanice ºi marine.
BATOLIT - corp rezultat din con-
solidarea magmei la adâncime în scoarþã
(30 - 40 km); are o boltã cu configuraþie
neregulatã cu apofize, protuberanþe prin
care realiza alimentarea unor vetre
magmatice cu dimensiuni mici, dezvoltate
la nivele superioare. În regiunile de orogen
B. sunt prinºi în cutare ºi ridicare încât
ajung la suprafaþã, unde sunt scoºi “la zi”
prin procese de eroziune (Munþii Mãcin).
BAUXITÃ - rocã sedimentarã cu un
bogat conþinut în oxizi ºi hidroxizi de alu-
miniu; a rezultat printr-un proces intens de
alterare chimicã a rocilor granitice,
ºisturilor cristaline, calcarelor aluminoase,
într-un climat cald ºi umed; constituie
materia primã pentru obþinerea alu-
miniului.
BAZALT - rocã magmaticã, de naturã
bazicã, consolidatã la suprafaþã; are culoare
cenuºiu închis-negru, este compactã, grea
ºi rezistentã la spargere; alcãtuieºte aparate
vulcanice mari (Hawaii ºi alte insule din
Oc. Pacific) sau platouri (Podiºul
Dekkan-India); în România, bazaltul existã
în mai multe locuri în Munþii Perºani
(Racoº), Detunatele din centrul Munþilor
Apuseni etc. Prin consolidarea topiturii
aproape de suprafaþã rezultã o dispoziþie
în coloane verticale. Scoase “la zi” de cãtre
eroziune impune imagini deosebite în
peisaj (coloane prismatice numite ºi orgi
de bazalte).
B 33
BAZÃ DE DATE GEOGRAFICE -
volum de informaþii despre relief rezultat
din studiul hãrþilor (îndeosebi topografice),
aerofotogramelor, bibliografiei, cercetã-
rilor de teren, din interpretarea analizelor
de laborator ºi a materialelor cartografice.
Pentru relief sunt importante informaþiile
de nivelment dar ºi cele care permit
localizãri (urmãri evolutive, consecinþele
unor procese etc.).
BAZÃ DE EROZIUNE (sin. NIVEL
DE BAZÃ) - loc de unde încep sã se
manifeste diferite forme de eroziune
(fluviatilã, de versant, glaciarã, marinã
etc.); evoluþia procesului este în funcþie de
oscilaþia în timp a acestui nivel. Se disting
baze de eroziune locale, regionale,
generale.
BAZÃ TOPOGRAFICÃ (sin. HARTÃ
TOPOGRAFICÃ) - reprezentare micºoratã
ºi codificatã a unei pãrþi din suprafaþa
terestrã care foloseºte la: întocmirea de
hãrþi morfometrice, morfografice, profile,
la cartãri geomorfologice pe teren, la
realizarea diverselor hãrþi geomorfologice
de sintezã etc.
BAZIN - areal raportat la desfãºurarea
unor procese naturale unele cu consecinþe
directe sau indirecte în morfogenezã. Se
disting: - bazin tectonic (similar depresiune
tectonicã; formã de relief negativã creatã
prin coborârea uscatului între linii de
fracturã ºi flexuri; acoperirea lui cu apã;
aici se produc acumulãri însemnate de
sedimente care uneori duc la umplerea ºi
transformarea sa în uscat; miºcãrile
tectonice pot accentua fie subsidenþa fie
înãlþarea ºi adesea uºoarã ondulare o
stratelor (ex. Bazinul Transilvaniei,
Bazinul Getic, Bazinul panonic); bazin de
sedimentare - depresiune de naturã diferitã,
acoperitã de apã ºi transformatã în lac, golf,
mare ºi în care loc depunerea materialelor
aduse de cãtre râuri de pe uscat dar ºi
resturile de materie rezultate din descom-
punerea vieþuitoarelor din bazin; formele
de relief sunt în sectoarele de þãrm - delte,
faleze, plaji, cordoane de nisip etc. sau
câmpia care rezultã prin umplere - ex.:
lacurile de baraj, Delta Dunãrii etc.; bazin
torenþial - cea mai extinsã parte a unui
torent unde se produc: eroziune linearã ºi
de obârºie produsã prin ravene, ogaºe ºi
transportul bogat al apei ºi materialelor
dislocate; bazin de recepþie - care
hidrologic se referã la suprafaþa de pe care
un râu îºi adunã apele dar care morfologic
corespunde unui spaþiu cu forme de relief
variat rezultate prin procese fluviatile (de
la albii minore, lunci , terase la vãi) ºi de
versant; bazin oceanic - reprezintã cele mai
mici forme de relief negativ rezultate prin
evoluþia rifturilor; au adâncimi mari,
scoarþa dominant oceanicã ºi un relief
complex cu fose, platouri, dorsale, catene
muntoase etc.
BAZINET DEPRESIONAR - formã
de relief negativã cu dimensiuni reduse ºi
care au origini diferite: tectonicã - grabene;
de eroziune fluviatilã - la obârºia sau în
unele regiuni din lungul râurilor în amonte
fie de sectoare aflate în ridicare fie de cele
alcãtuite din roci dure, fie la confluenþele
importante ca urmare a ponderii diferite a
exercitãrii eroziunii laterale (amonte) ºi a
celei lineare (în aval); de eroziune glaciarã
(bazinet de subsãpare) exercitatã de gheaþa
în amonte de praguri sau la confluenþe.
BÃRÃGAN - tip de câmpie caracte-
risticã câmpiei Române dintre Mostiºtea
ºi Cãlmãþuiul buzoian, cu caracter de stepã.
Ex. B. Ialomiþei, B. Cãlmãþuiului.
BÃTRÂNEÞE - etapã, stadiu de
evoluþie a unui relief (în teoria ciclicã a lui
W.M. Davis; corespunde finalizãrii
peneplenei).
BÂTCÃ - vârf rotunjit pe culmi
montane secundare (în Munþii Bistriþei).
BEACH - (vezi plaja)
BELCIUG - albie pãrãsitã în urma
„gâtuirii unui meandru“; în fosta albie pot
34
fi ochiuri de apã, sectoare cu exces de apã
etc.; se mai numeºte „braþ mort“ sau
„meandru pãrãsit“.
BENIOFF (PLAN) - planul pe care are
loc subducþia unei plãci tectonice (mai grea
sub una continentalã sau oceanicã mai
uºoarã); coborârea plãcii subduse se face
în astenosferã unde treptat se topeºte (se
consumã). Planul are o înclinare de 50°-65°
ºi se poate ajunge în interiorul Pãmântului
pânã la 750 km. În lungul planului B. se
produc descãrcãri de energie ce dau seisme,
vulcanism, metamorfozãri, cutãri etc.
BENT - ochi de apã realizat antropic,
în regiuni cu pânze freatice, la adâncime
mare, sau care au debite reduse. Excavaþia
are o adâncime de 1-1,5 m, este pardositã
cu un strat de argilã, în care se adunã apa
din precipitaþii (ex: frecvent sunt în Podiºul
Cotmeana). Ea se foloseºte la adãpatul
vitelor ºi prin filtrare în consumul casnic.
BENTONITÃ - rocã sedimentarã
argiloasã (dominant montmorillonit), cu
aviditate mare pentru apã, plasticitate
ridicatã; se foloseºte în diferite ramuri
industriale (extracþia petrolului, chimicã,
alimentarã); zãcãminte importante în Fed.
Rusã, S.U.A., Italia; în România, pe valea
Chioarului-jud. Maramureº.
BERGSCHRUND (sin. RIMAYE) -
crãpãturã adâncã ºi îngustã ce apare între
masa gheþarului ºi peretele circului glaciar,
ca efect al deplasãrii în aval a gheþii ºi al
cãldurii primite de la versant.
BERGSTRICH - semn folosit pe
hãrþile topografice, reprezentat de o liniuþã
perpendicularã pe curbele de nivel care
semnificã semnul cãderii pantei; pe hãrþile
geomorfologice sunt folosite pentru repre-
zentarea suprafeþelor cu înclinare mare
(frunþi de terasã, abrupturi, vârfuri ascuþite,
faleze, maluri abrupte etc.).
BERMà - fâºie de trecere de la sectorul
de plaje înaltã (afectatã de valuri la furtuni)
ºi plajã din faþa liniei de þãrm (pe care
acþiunea valurilor este frecventã).
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
BIEF - porþiune în albia unui râu sau
de pe un canal, delimitatã de puncte precise
(între douã baraje, între douã praguri
importante).
BIFURCARE FLUVIATILÃ (sin.
DESPLETIRE; CEATAL) - locul de
despãrþire a unui râu în douã braþe (ex. -
Dunãrea la Cãlãraºi, în aval de Hârºova la
ceatal etc.).
BILANÞ DE MEDIU - rezultat
consemnat într-un document ºi care este
stabilit pe bazã de analizã a raportului
dintre procedura de a obþine informaþii
asupra cauzelor ºi presiunea antropicã
exercitatã asupra mediului dintr-un anumit
teritoriu în acord cu legislaþia ºi angaja-
mentele stabilite privind protecþia ºi con-
semnarea lui.
BILANÞ GLACIAR - raportul dintre
volumul de gheaþã care se acumuleazã ºi
cel care se pierde prin topire într-un bazin
glaciar. Se reflectã în oscilaþia limbilor de
gheaþã ºi în relieful care rezultã.
BILANÞ DENUDAÞIONAL -
diferenþa dintre produsele realizate prin
meteorizare ºi cele denudate; este în funcþie
de pantã ºi de factorii care faciliteazã una
din cele douã componente; dacã meteori-
zarea precumpãneºte atunci depozitele sunt
groase; invers se ajunge la roca în loc.
BILANÞ MORFOGENETIC-
reprezintã raportul dintre cantitatea de
materiale deplasate pe versant ºi a celor
formate „in situ ” prin meteorizare.
BILLABONG (sin. BELCIUG) -
termen acordat de aborigenii din Australia
meandrelor pãrãsite, secate în sezonul
secetos.
BIOACUMULÃRI - acumulãri de
materiale organice (îndeosebi fragmente de
cochilii) pe plajele marine sau lacustre, în
bazine lacustre, mlaºtini, microdepresiuni
antropice etc.; configuraþia este legatã de
dinamica valurilor ºi caracteristicile
suprafeþei pe care se acumuleazã; iar
B 35
dimensiunile sunt în funcþie de volumul de
materiale acumulate (frecvent pe plajele de
la sud de Eforie).
BIODEGRADARE (sin. BIOALTE-
RARE) - acþiune complexã a vieþuitoarelor
asupra rocilor în situ ºi depozitelor prin
dezagregarea bioticã, creºterea rãdãcinilor
ºi crearea de galerii ºi locuri de adãpost
etc.) ºi alterare (favorizarea proceselor de
oxidare, carbonatare etc.). Rezultã un
microrelief haotic ºi depozite cu caracte-
ristici diferite.
BIOGEOGRAFIE - ºtiinþã care
studiazã distribuþia spaþialã a plantelor ºi
animalelor pe Pãmânt, legile care stau la
baza acestei distribuþii (zonalitãþii, etajãrii,
azonalitãþii etc.). În analizele biogeografice
cunoaºterea rolului pe care îl are relieful
este esenþialã.
BIOM - zone, regiuni cu întinderi
variate cãrora le sunt specifice anumite
tipuri de formaþiuni vegetale în raport cu
condiþiile de mediu (ex. - pãdurea tropicalã,
savana, tundra, taigaua, stepa, pustiurile,
pãdurile de foioase, pajiºtile alpine ºi
polare etc.).
BIOMETEORIZARE (sin. METEO-
RIZARE BIOLOGICÃ) - acþiuni (fizice,
chimice, mecanice) exercitate asupra
rocilor de cãtre vieþuitoare.
BIOSTAZIE - exprimã starea de
echilibru între elementele componentelor
ce definesc o unitate de mediu. Pentru relief
ele corespund unor momente de echilibru
între procesele morfogenetice reflectate
într-o anumitã formã (ex. luncile reflectã
local, la nivele de scurgere normale,
atingerea acestei stãri; la scarã mai mare
sunt suprafeþele de nivelare).
BIOSFERA - înveliºul biotic al
Globului caracterizat prin prezenþa
diversificatã a vieþii în raport de condiþiile
de mediu în cadrul cãrora relieful (de la
marile unitãþi la formele singulare) are un
rol esenþial.
BIOTIT - mineral cu conþinut bogat în
fier ºi magneziu, micã de culoare neagrã,
brunã; prezent în rocile magmatice acide
(granite, granodiorite); este uºor atacat de
procese de alterare.
BIOTOP (sin. ECOTOP) - complex de
factori naturali, cuprinzând mediul abiotic
relief (solul, apa, aerul, factori climatici
etc.) necesar biocenozei.
BLOC CONTINENTAL (sin. CONTI-
NENT) - parte din spaþiul continental
alcãtuitã din trei înveliºuri - (de tip bazaltic,
granitic ºi sedimentar) separat de restul
crustei continentale sau de crusta oceanicã
prin linii de rupturã profunde.
BLOC ERATIC (sin. ERATIC) -
blocuri de rocã durã, transportate de
gheþarii de calotã la distanþe mari de locul
de provenienþã ºi depuse în regiuni cu alte
constituþii petrografice; prin raportare la
regiunea de provenienþã se poate stabili
direcþia de deplasare. Ex: B.e. din Câmpia
Germano–Polonezã au fost aduºi din
regiunea fenoscandinavicã de cãtre gheþarii
pleistoceni.
BLOCDIAGRAM (Ã) - metodã de
redare tridimensionalã, schematizatã,
micºoratã, în profunzime (perspectivã) a
caracteristicilor generale ale reliefului (pe
ansamblu sau local) în strânsã corelare cu
alte componente de mediu (rocã, structurã,
grad de utilizare a terenurilor etc.); se
bazeazã pe un tip de proiecþie geometricã
(se alege în funcþie de desfãºurarea
orograficã, de distribuþia elementelor care
se raporteazã la relief, de necesitatea
eliminãrii în cât mai mare mãsurã a
deformãrilor provocate de construcþia
geometricã), pe hãrþi în care relieful este
redat prin curbe de nivel, pe secþiuni
(profile geologice) reprezentative sau
areale specifice ale distribuþiei altor
elemente de mediu. A fost elaboratã de
geomorfologul american W. M. Daris care
a utilizat-o îndeosebi pentru realizarea a
36
douã direcþii - raportarea reliefului la
structurile geologice ºi relevarea de faze
ºi etape de evoluþie ale unui relief. Pe
blocdiagramã apar reprezentate schematic
relieful (în desfãºurarea de la planul frontal
în profunzime, apoi pe verticalã în raport
de altitudine), caracteristicile structurale de
bazã dar ºi cele care impun un anumit
specific petrografic, tectonic (redate în una
sau mai multe secþiuni), alte elemente de
mediu (prin areale). De aici clasificarea lor
în funcþie de tipul de proiecþie (cu un punct
de perspectivã, cu douã puncte de
perspectivã, axonometrice), de numãrul de
secþiuni geologice (frontale, mixte), de
scopul utilizãrii (pentru ilustrarea
caracteristicilor reliefului dintr-o regiune,
demonstrative pentru evidenþierea evolu-
tivã a unor procese sau forme de relief),
de gradul de exactitate (reale întocmite
folosind o proiecþie ºi hãrþi topografice,
geologice etc.; schematice pentru demon-
strarea unui tip de relief sau de evoluþie).
BLOC GLISANT - fragment angular
de rocã, de dimensiuni mari, care se poate
deplasa lent pe versanþii munþilor; depla-
sarea este „grãbit㓠primãvara datoritã
dezgheþului, pãrþii superioare a solului care
este ºi supraumectat (în Carpaþi pe versanþi
la peste 2000 m altitudine).
BLOC OSCILANT - bloc de rocã
rezultat prin dezagregare, ulterior mai mult
sau mai puþin rotunjit prin alterare ºi
coroziune eolianã; se aflã într-un echilibru
instabil ceea ce faciliteazã o uºoarã miºcare
la vânturile puternice (Ex. - în regiunile
deºertice, semideºertice, glaciare, peri-
glaciare, alpine).
BLOCK LAVÃ - acumulãri de blocuri
rezultate din fragmentarea pânzelor de lavã
bazicã (vâscoase) în procesul lor de rãcire
ºi consolidare diferenþiat de la suprafaþã
în adâncime; au formã paralelipipedicã cu
muchii evidente între care sunt suprafeþe
netede.
BOCCA - conuri vulcanice secundare
cu dimensiuni reduse dezvoltate pe
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
flancurile aparatelor vulcanice (ex. Etna,
Stromboli).
BOG - materiale minerale ºi organice
(în curs de descompunere) în regiunile
mlãºtinoase ºi în turbãrii.
BOGAZ - termen ce desemneazã
ºanþurile, ravenele înguste ºi adânci
formate prin dizolvare (pe versanþii
carstici), prin ºiroire în lungul suprafeþe-
lor de strat, diaclazelor ºi faliilor.
BOCªÃ - (B. de mangal) - grãmadã de
lemne pregãtite pentru a fi transformate
prin ardere înceatã în cãrbuni; B. de
minereu - grãmadã de minereuri bogate în
sulf, folosite pentru oxidarea minereurilor.
BOLOVÃNIª - rocã sedimentarã
detriticã, necimentatã, alcãtuitã din frag-
mente cu dimensiuni ce depãºesc 7 cm ºi
care au un grad variat de uzurã, în funcþie
de agentul care le-a transportat ºi erodat;
B. fluviatil - este întâlnit în albiile minorã
ºi majorã ºi în alcãtuirea depozitului aluvial
al teraselor râurilor; B. glaciar - în
morenele gheþarilor; B. marin - la baza
falezelor etc.; cu cât sunt mai mari, cu atât
transportul ºi rotunjirea sunt mai reduse,
de unde înfãþiºarea colþuroasã.
BOLSON - denumire frecventã în
S.U.A. ºi Mexic pentru depresiuni din
regiunile deºertice care au naturã tectonicã
ºi sunt încadrate de munþi cu versanþi ce
au pante accentuate. Sistemul morfogenetic
specific legat de dezagregãri, ravenãri ºi
spãlare în suprafaþã (în timpul rarelor ploi
torenþiale) a condus în timp la generarea
unor forme de relief care se circumscriu.
La exterior sunt pedimente (bahada) la
baza versanþilor montani, apoi acumulãri
de materiale transportate (o trecere de la
elementele grosiere la cele fine care ocupã
cea mai mare parte din depresiune care
formeazã suprafeþe relativ netede (playa)
în care existã ºi acumulãri lacustre cu apã
sãratã, eflorescenþe saline ºi de gips.
BOLBOROªI - denumire regionalã în
România pentru vulcanii noroioºi; sunt
B 37
emanaþii de apã ºi gaze încãrcate cu o
cantitate redusã de materiale minerale (ex.
în nordul Olteniei, în regiunea Berca -
Beciu ºi bazinul Slãnicului de Buzãu).
BOMBÃ VULCANICÃ - piroclastit
rezultat prin consolidarea lavei în aer sau
la contactul cu suprafaþa terestrã (de unde
ºi forma pe care o capãtã - platã sau
fuziformã); fragmente de lavã, ejectate în
urma unei explozii vulcanice, au diametrul
mai mare de 10 cm; prin acumularea ºi
cimentarea B.v., se formeazã aglomeratele
vulcanice (munþii Etna, Vezuviu, Cãlimani
etc.).
BONITARE - metodã care se foloseºte
în cuantificarea mai multor parametri,
pentru evaluarea stãrii unui sistem, pentru
stabilirea unui model de folosinþã; se aplicã
pentru orice component geografic (în mod
deosebit asupra solului, reliefului apelor,
vegetaþiei etc.), dar ºi pentru întreaga
unitate de referinþã; se întocmesc hãrþi de
B. pe care se diferenþiazã areale cu anumite
trepte de potenþial morfodinamic în grade
de favorabilitate pentru activitãþile antro-
pice raportate la categoriile de pante;
pentru B. terenurilor se apreciazã para-
metrii care reflectã gradul de degradare
prin acþiunea diferitelor procese naturale
(pluviodenudare, torenþialitate, alunecãri
etc.) ºi antropice, consecinþã a unui anumit
mod de folosinþã (pãºunat abuziv, lucrãri
agricole ºi culturi incompatibile cu panta).
BONITAREA RELIEFULUI -
aprecieri cantitative ale caracteristicilor
reliefului (mai ales pante, expoziþia
versanþilor, stare morfodinamicã etc.) pe
baza cãrora se pot stabili (evalua) utilizarea
lui în activitãþile economice (pentru diverse
tipuri de culturi, pãºuni, fâneþe etc.) dar ºi
întocmirea de proiecte de reabilitarea
suprafeþelor cu grad de degradare intens
(determinat de manifestarea deosebitã a
unor procese morfologice - precum
alunecãri, ºiroiri, torenþialitate etc.).
BORA - vânt rece ºi uscat care bate
dinspre culmile montane unde (aerul este
rece) cãtre mare (aer mai cald ºi umed)
provocând procese eoliene, compromiterea
culturilor agricole ºi modificãri însemnate
în peisaj; este specific litoralului Mãrii
Adriatice unde determinã scãderea bruscã
a temperaturi ( –15°, –20°C).
BOREAL - caracteristicã sau unitãþi
geografice aflate în emisfera nordicã (zone
morfoclimatice, emisferã, mase de aer,
curenþi de apã, pãdure etc.).
BORNÃ - element indicator pentru
punctele geodezice, topografice, la care se
fac raportãri în lucrãrile de cartare
geomorfologicã ºi aprecierile de altitudine.
BORNHART (sin. INSELBERG) -
vârf, munte izolat alcãtuit din roci dure care
dominã spaþiile joase limitrofe, trecerea
spre acestea realizându-se prin glacisuri
mixte sau pedimente
BORªITURÃ - denumire regionalã
pentru o alunecare curgãtoare sau pentru
sectoare limitate (borºituri) dintr-o alune-
care masivã de versant, unde excesul de
apã a favorizat dezvoltarea noroiului.
BRAHIANTICLINAL - structurã
geologicã reprezentând o boltã anticlinalã
(raportul lungime-lãþime - 5/1; 2/1); uneori
se reflectã în relief prin culmi cu versanþi
abrupþi ºi creastã alcãtuite din roci vechi
ºi rezistente.
BRAHISINCLINAL - structurã
geologicã reprezentatã de un sinclinal scurt
elipsoidal (raportul lungime-lãþime - 5/1;
2/1) cu prezenþa formaþiunilor sedimentare
mai noi în centru; în relief uneori le
corespund bazinete depresionare.
BRAÞ FLUVIATIL - albii prin care
apa curge permanent sau temporar; frec-
vente în câmpiile de divagare, delte, lunci.
BRAÞ - secundar albie în luncile
extinse în care sunt numeroase despletiri
(ex. Siret); poate fi: B. activ, prin care apa
se scurge doar la viituri, B. pãrãsit (mort),
B. anastomozat (cu un capãt astupat prin
38
depunerea de aluviuni dinspre cursul
principal).
BRAZDE - denumire regionalã pentru
trepte ºi valuri locale la alunecãrile cu
dimensiuni mari; tip de alunecare de micã
adâncime în care masa deplasatã este în
întregime dispusã în B.
BRÂNÃ - microformã de relief,
dezvoltatã prin eroziune selectivã, pe
versanþii alcãtuiþi din strate cu desfãºurare
orizontalã sau slab înclinatã ºi care opun
rezistenþã deosebitã la atacul proceselor
agenþilor modelatori (îngheþ-dezgheþ,
pluviodenudare etc.); apar ca trepte (lãþimi
de 0,5-1 m) pe stratele rezistente, la înãlþimi
diferite pe marile abrupturi structurale
(Munþii Bucegi, Ciucaº, Ceahlãu etc.).
BRECIE - rocã sedimentarã detriticã,
heterogenã, alcãtuitã pe de o parte, din
elemente colþuroase cu origine diferitã
(fragmente rezultate din dezagregãri,
bucãþi de lavã consolidatã, produse din
exploziile vulcanice, materiale dislocate de
miºcãrile tectonice), iar, pe de altã parte,
dintr-un ciment de naturã deosebitã (lavã
vulcanicã sau diverse soluþii). Când în
alcãtuire precumpãnesc componentele dure
(rezistente) iar stratele au grosime mare în
relief se vor impune pantele accentuate.
BRIZANT - stânci emerse sau sub-
merse aflate pe o platformã de abraziune
în faþa falezelor abrupte care determinã
spargerea puternicã a valurilor ºi împrãº-
tierea apei (ex. - Scoþia, Peninsula Bretagne).
BULBOACÃ - turbion dezvoltat în
mediul acvatic. (sin: VÂLTOARE).
BULBOANÃ - (sin. OBANÃ).
Relief pe domuri
butonierã
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
BUGEAC - termen popular dat ºesu-
rilor joase cu lacuri ºi mlaºtini din nord-
vestul Mãrii Negre.
BULGUNIAK (sin. PINGO) - varietate
de hidrolacolit, cu aspectul unor movile cu
dimensiuni ce depãºesc 10 m înãlþime ºi
50 m în diametru. Se formeazã pe supra-
feþele plane în regiunile cu îngheþ-dezgheþ
frecvent; termenul este specific în Siberia.
BURGUINGNON - ( sin. BANCHIZÃ).
BUSOLÃ - instrument folosit în orien-
tarea geograficã ºi în geologie; indiferent
de tip, are trei elemente comune: un cadran
pe care sunt trecute valori unghiulare (de
la 0° la 360°), acul magnetic care indicã
direcþia nord-sud ºi un inel cu indicatori
pentru vizare; sunt de mai multe tipuri: B.
simple (ºcolare) servesc doar pentru
orientarea pe teren, permiþând stabilirea
poziþiei corecte a hãrþilor ºi a direcþiilor
de deplasare; B. topografice, folosite în
ridicãrile necesare întocmirii de planuri; B.
geologice, utilizate pentru orientare (hartã,
direcþia stratelor ºi liniilor tectonice) ºi
stabilirea înclinãrii stratelor ºi a
desfãºurãrii diferitelor forme de relief. Este
necesarã în activitãþile de cartare
geomorfologicã.
BUTONIERÃ (sin. WEALD) -
depresiune în sectorul central al unui
anticlinal sau al unui dom, care s-a format
prin dezvoltarea pe axul cutei a bazinului
de recepþie al unui râu sau torent; erodarea
ºi evacuarea rocilor de aici duce la aºa zisul
proces de “golire” a cutei ce are ca urmare
generarea depresiunii.
B 39

Baraj – Sardinia Barierã orografic㠖 Munþii Fãgãraº

Bergschrund – Munþii Alpi Badlands – Pâclele Mari

Barierã (corali) Bazinet depresionar – Munþii Apuseni

Babe – Munþii Bucegi Barcane

40 DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE

Bocºã

Bazalt (coloane)

Batolit Sierra Nevada

Brânã Bloc oscilant

B 41
+
CACIOC - mici insule plutitoare,
formate din rãdãcini de stuf ºi papurã.
CAINOZOIC (sin. NEOZOIC) - erã
geologicã reprezentând ultimii 65 milioane
de ani; se caracterizeazã prin dezvoltarea
vieþuitoarelor (angiosperme, mamifere
placentare etc.), desfãºurarea ciclului
tectonic alpin ce-a generat cele mai
importante lanþuri de munþi, apariþia ºi
evoluþia hominidelor, configuraþia actualã
a bazinelor oceanice ºi continentelor; se
divide în paleogen, neogen ºi cuaternar.
CALANCO - golfuri pe þãrmurile
mãrilor sau podiºurilor calcaroase unde
ridicarea nivelului apei a produs inundarea
unor forme negative exocarstice (doline,
uvale). (ex. pe þãrmul dalmatic).
CALCAR - rocã sedimentarã,
predominant rezultatã din precipitare în
domeniul marin ºi prin acumulãri de naturã
organogenã; alcãtuit din CO3Ca, la care,
în mãsurã mai micã, se adaugã alte
elemente chimice, de unde varietatea
culorii (de la alb la cenuºiu ºi negru), a
proprietãþilor ºi reliefului care rezultã, a
direcþiilor de folosire (munþii Pãdurea
Craiului, Piatra Craiului, Aninei,
Mehedinþi etc.); este roca în care dizolvarea
creeazã un relief carstic variat cu o
multitudine de forme endo ºi exocarstice.
CALCAROS - relief individualizat pe
masive sau podiºuri alcãtuite din calcare;
în afara formelor carstice (tipice pentru
aceaatã rocã) evoluþia acestor regiuni
conduce la realizarea unor forme de relief
întâlnite ºi în alte formaþiuni petrografice
ºi care au rezultat prin însumarea în timp a
acþiunii mai multor agenþi ºi procese (ex.
nivele de eroziune, vãi, faleze, circuri
glaciare etc.; se întâlnesc în Carpaþi în
masivele Piule - Iorgovanu, Vânturariþa,
ªureanu, în Munþii Apuseni etc.).
CALCIFIERE - proces chimic care în
regiunile aride, semiaride conduce la
dezvoltarea pe grosimi variabile a unor
creste calcaroase (agregatele minerale din
depozite de pe diverse suprafeþe sunt unite
- cimentate - prin carbonaþi de calciu); sunt
frecvente în deºerturile din Africa,
Australia, America de Sud).
CALCIT - mineral (CO3Ca) de culoare
albã ºi alte nuanþe care se prezintã în formã
transparentã (spat de Islanda), sub formã
cristalizatã în alcãtuirea maselor de calcar
sau a stalactitelor, stalagmitelor ºi a altor
forme de precipitare etc.
CALDEIRÃ (CALDERA) - formã de
relief negativã de mari dimensiuni
dezvoltatã la vulcanii care au suferit o
evoluþie prin explozie; craterul suferind o
lãrgire prin prãbuºirea pãrþii superioare a
conului vulcanic, aflat deasupra unui gol
din interior cauzat de eliminarea lavelor în
timpul erupþiilor (ex. Vezuviu). Se divid
genetic: C. de explozie; C. de prãbuºire;
C. de eroziune.
CALCOSFERA - subînveliº în
interiorul Pãmântului (la 1200 - 2000 km
adâncime) alcãtuit din metale grele ce
corespunde mantalei inferioare.
42
CALEDONIAN - sistem cu patru faze
de miºcãri orogenetice manifestat în
Paleozoicul inferior care au creat lanþuri
de munþi dintre care au rãmas cei din
Scandinavia, Scoþia, Walles, Groenlanda,
Apalachi. În România acestora le
corespunde unitatea ºisturilor verzi din
Dobrogea Centralã.
CALEDONIDE - unitãþi structurale
(munþi) generate de orogenezele
caledoniene.
CALIBRARE - stadiu în evoluþia unor
vãi dupã ce s-a ajuns la un maximum de
lãrgire ºi care presupune evoluþia
meandrelor albiei separat de aceea a
versanþilor ce-i dominã.
CALICHE - termen de origine spaniolã
ce desemneazã un depozit terigen, compus
predominant din carbonat de calciu (apare
în stare diferitã, de la praf la noduli ºi
respectiv crustã durã, ca urmare a acu-
mulãrii carbonatului de calciu ºi cimentãrii
orizonturilor în condiþiile evaporãrii apei
care ocupã spaþiile capilare); crustele pot
avea peste 40 m grosime în regiunile
semiaride, unde precipitaþiile depãºesc
cantitativ evapotranspiraþia (Deºertul
Kalahari, Australia de Vest, Tunisia etc.).
În Deºertul Atacama (Chile, Peru),
termenul se referã la un depozit impur de
NaNO3 ce se acumuleazã sub formã de
cruste în soluri; în Mexic, desemneazã un
calcar alb compact sau o argilã albã cu
feldspaþi; în sud-vestul S.U.A., existã
termenul sinonim de calcrete.
CALOTÃ GLACIARÃ - masã de
gheaþã (eisfield) care acoperã porþiuni mari
pe continente (zonele polare) sau pe
platourile munþilor aflate deasupra limitei
zãpezilor veºnice. Prin dinamica masei de
gheaþã rezultã un relief specific ce poate fi
analizat dupã topirea gheþii. În istoria
geologicã a Pãmântului s-au manifestat mai
multe faze glaciare care au creat calote
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
extinse. Cele mai recente au fost în
cuaternar în Europa Centralã ºi de Nord,
America de Nord, Siberia etc.).
CAMBRIAN - perioadã geologicã
(cca. 70 mil. ani) la începutul erei
paleozoice de la care se pãstreazã cele mai
vechi fosile indicatoare a unor forme de
viaþã marinã; miºcãri tectonice aparþinând
fazelor orogenetice assynticã ºi baikalianã
cu reflectare în structura unitãþilor de
platformã.
CAMENIÞÃ - vezi KAMENIÞA.
CAMERA AEROFOTOGRAME-
TRICÃ - camerã specialã destinatã
fotografierii suprafeþei terestre de la bordul
unei aeronave, în vederea obþinerii de
fotograme.
CAMERA CARSTICÃ (sin. SALÃ) -
cavitãþi cu dimensiuni variate rezultate prin
dizolvare la care se asociazã ºi alte procese
(prãbuºiri) în interiorul masivelor
calcaroase; în cadrul lor se individualiza
diverse speleotheme. Pe ansamblu
formeazã peºterile.
CAMERA MAGMATICÃ (sin.
BAZIN sau VATRÃ MAGMATICÃ) - spaþiu
în scoarþa terestrã la adâncimi mai mari de
5 km unde materia este o topiturã sub
presiune; ea se poate consolida în interior
dând diferite corpuri magmatice sau poate
ajunge la suprafaþa urmând diverse
crãpãturi, fisuri (constituie traiecte de
evacuare, creând aparate vulcanice cu
dimensiuni ºi configuraþii variate).
CANIOANE SUBMARINE - forme
de relief din bazinele oceanice ºi marine
formate pe taluzul continental prin eroziuni
realizate de curenþii de turbiditate, au
lungimi ce ajung uneori la mai mulþi
kilometri, au versanþi abrupþi ºi se terminã
pe câmpia abisalã prin conurile rezultate
din depunerea materialelor transportate.
CAOLINIT - reprezintã o argilã
rezultatã prin intense procese de alterare
ce cuprind roci magmatice ºi metamorfice;
C 43
uneori formeazã depozite groase care sunt
exploatate ca resursã de materiale de
construcþie. (în România existã la Hoghiz
Bãi, Aghireºu etc.).
CAOLINIZARE - proces de alterare
puternicã a rocilor magmatice ºi
metamorfice în condiþiile unui climat cald
ºi umed (existã regiunile tropicale,
musonice). Prin îndepãrtarea materialului
alterat rãmân stânci rotunjite (cãpãþâni de
zahãr).
CANAL DE ETAJ (sin. TALVEG) -
sectorul cu adâncimile cele mai mari din
albia unui râu; are un profil neregulat el
însumând adâncituri ºi praguri.
CANAL DE SCURGERE - partea
mijlocie a torentului, reprezentând o
continuare a bazinului de recepþie; are
forma unui jgheab; aici, apele acþioneazã
prin eroziune linearã (adânceºte canalul)
transporta de apã ºi aluviuni; pereþii
canalului au o formã dreaptã sau abruptã.
CANAL DE DRENAJ - formã de relief
antropic (ºanþ) executatã în lunci sau în
câmpiile de subsidenþã unde existã exces
de apã cu scopul de a colecta ºi evacua apa.
CANAL DE ALIMENTARE - formã
de relief antropic betonatã prin care se
realizeazã transportul apei pentru irigaþii
sau alte nevoi economice.
CANAL DE EVACUARE - formã de
relief antropic betonatã în care se
colecteazã ºi evacueazã reziduri industriale
sau de altã naturã.
CANARA - denumire regionalã pentru
definirea unei vãi înguste ºi adânci, cu
pereþi abrupþi, sãpatã în loess, calcare.
Termenul este specific pentru Dobrogea
(ex: Canaraua Fetii; Canaraua lui Olteanu).
CANDELABRU - concreþiune calca-
roasã, situatã pe pereþii sãlilor din peºteri
ce are înfãþiºarea unei coloane strangulate
din loc în loc.
CANELURI - microforme pe supra-
feþele de versant sau blocuri de piatrã,
stânci (mai ales unde sunt alternanþe de roci
cu rezistenþã diferitã) în generarea cãrora
ºi eroziunea eolianã (prin izbiri repetate cu
particule de nisip) are un rol esenþial. În
timp poate rezulta un complex de scobituri
sub formã de “fagure” (Sahara).
CANEVAS - reþea de linii care serveºte
la realizarea unor planuri topografice (C.
geodezic), hãrþi (reþea de meridiane ºi
paralele sau reþea cu linii paralele ºi
perpendiculare, pentru orientare prin
coordonate rectangulare); serveºte la
acþiuni de stabilire a poziþiei geografice a
diferitelor elemente de relief.
CANION - termen spaniol (canon),
desemneazã o vale adâncã într-o structurã
tabularã (orizontalã), ale cãrei straturi cu
diferite duritãþi dau versanþi cu terase ºi
brâne structurale; de obicei, aceste vãi sunt
foarte adânci ºi înguste (Colorado). Pot
apãrea ºi în regiuni constituite din loess
sau depozite loessoide foarte groase
(China).
CANION SUBMARIN - formã de
relief (vale) submarin dezvoltatã îndeosebi
pe taluzul continental; se caracterizeazã
prin îngustime, versanþi frecvent abrupþi,
sinuozitãþi similare meandrelor, praguri în
profil longitudinal; la baza lor, materialele
transportate prin ele dau acumulãri bogate
(conuri, glacisuri); au origine diferitã: vãi
formate pe uscat, în perioadele glaciare
când nivelul oceanului (mãrilor) era
coborât ºi care ulterior (interglaciar) au fost
înecate; eroziune puternicã pe taluz
provocatã de curenþi noroioºi, curenþi de
turbiditate, alunecãri submarine, izvoare
submarine etc.; se întâlnesc frecvent în
Oceanul Pacific, Marea Mediteranã,
Oceanul Atlantic.
CAP - extremitatea unei unitãþi de relief
continental în spaþiul oceanic (ex. - Capul
Nord în Oceanul Arctic, Capul Roca în
Oceanul Atlantic pentru Europa. C. Midia
44 DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE

în estul Dobrogei, C. Bunei Speranþe în CA

Africa etc.).
CAP ROCK - Extremitate stâncoasã
cu faleze proeminente în regiuni
continentale, insulare etc.
CAPACITATE DE TRANSPORT
(sin. SARCINÃ, ÎNCÃRCÃTURÃ) -
caracteristica unui agent morfogenetic de
a transporta produsele dislocate, apreciatã CA
Cp
prin volumul de materiale antrenate. Existã
capacitatea râului (volumul de aluviuni pe Cl
C
care acesta îl poate transporta într-un sector
de albie; variazã mai ales în funcþie de VM Ct
debit, pantã, dimensiunile materialelor);
capacitatea gheþarului - volumul de
morene cãrat (depinde de aportul în 1000 m 850 m
materiale ce ajung în masa de gheaþã sau
care este smuls de limba de gheaþã aflatã CA - cumpãnã de apã; C - cot de
în miºcare, de pante ºi rocile care intrã în
alcãtuirea circului ºi vãii glaciare; Captare lateralã
capacitatea eolianã - volumul de praf ºi
nisip fin deplasat eolian (depinde de
intensitatea , viteza ºi durata vântului dar
ºi de dimensiunile elementelor antrenate).
CAPILARITATE - proces care se
referã la circulaþia apei într-o rocã sau
depozit prin spaþii extrem de fine
(capilare). Este intensã în perioadele
secetoase când apa ajunsã, astfel la
suprafaþã, asigurã pentru un timp
umiditatea pentru plante dar faciliteazã prin
evaporare pe sol sau rocã dezvoltarea unei
pojghiþe de sãruri.
CAPTARE (FLUVIALÃ) - fenomen
prin care cursul unui râu este preluat de alt
râu vecin; râul ce capteazã devine captator,
mãrindu-ºi bazinul iar celãlalt, sectorul Captare frontalã
preluat râu, captat. C. se poate produce
lateral, frontal, prin deversare etc. Se
produc modificãri în configuraþia iniþialã
a reliefului, apare porþiunea de vale îngustã
unde s-a realizat trecerea dintr-un bazin în
celãlalt (clisura ce are aspectul unei chei,
ºaua de captare, schimbarea poziþiei
cumpenii de apã care nu va mai coincide Captãri în carst
C 45
A superiori ºi realizarea continentului Pangaea.
Captare prin revãrsare
B
Vale moartã
Captare prin atingerea
albiilor
Captãri în carst
cu linia marilor înãlþimi etc. Ex. - captarea
râurilor de la obâºia Prahovei de cãtre
Timiº, captarea de cãtre Criºul Repede a
râurilor ce vin spre nord din Munþii
Pãdurea Craiului ºi Vlãdeasa.
CAPUL DEALULUI - termen regional
ce desemneazã partea superioarã a unui
interfluviu rotunjit.
CARACTERIZAREA RELIE-
FULUI - constituie prezentarea trãsãturilor
formelor ºi unitãþilor, a genezei, evoluþiei
în timp, a morfodinamicii prezente ºi a
consecinþelor manifestãrii ei asupra
mediului ºi societãþii umane. Se bazeazã
pe studii detaliate în teren ºi analize realiste
a hãrþilor ºi a informaþiilor bibliografice.
CARBONIFER - perioadã geologicã
din era paleozoicã; este caracterizatã prin
vegetaþie luxuriantã, miºcãri orogenetice
de amploare (hercinidele), erupþii vulca-
nice ºi cele mai mari zãcãminte de cãrbuni
CARDINAL (PUNCT) - sistem de
direcþii ºi puncte folosite în orientare ºi în
poziþionarea formelor de relief; se stabilesc
cu ajutorul busolei: nordul, pe direcþia
Stelei polare, sudul, pe direcþia stelei
Crucea sudului, ºi estul ºi vestul, pe un ax
perpendicular pe linia ce le uneºte pe
primele; între acestea, sunt patru puncte
intercardinale; nordul ºi sudul geografic
corespund punctelor de intersecþie a reþelei
de meridiane, înscriindu-se ca extreme ale
axei terestre.
CARENÃ - microformã de relief endo-
carstic, cu caracter rezidual; este prezentã
pe tavanul sãlilor din peºteri având aspectul
unor creste subþiri rãmase între goluri
dezvoltate pe diaclaze prin dizolvare.
CARIERÃ - formã de relief antropic
care rezultã prin exploatarea la zi a unor
zãcãminte (cãrbuni, bauxitã, minereuri
complexe) sau a unor roci folosite în
construcþii (calcar, bazalt, granit, caolin);
prin extracþia în versant, rezultã o formã
de relief cu caracter complex (abrupt în
trepte ºi microdepresiuni). (Ex. - carierele
de lignit din Podiºul Getic, de calcar de la
Sãnduleºti etc.).
CAROIAJ - sistem de linii paralele ºi
perpendiculare, trasate la distanþe egale, pe
diferitele reprezentãri topografice (planuri,
hãrþi) care se folosesc pentru stabilirea
coordonatelor diferitelor forme de relief de
pe acestea (coordonate rectangulare). Reþea
de linii sau puncte dispuse pe un ecran de
computer, pentru localizarea punctelor ce
definesc ºi elemente de relief.
CAROTÃ - probã de rocã extrasã din
structuri aflate la adâncime, prin
intermediul forajelor; prin analiza lor se
stabilesc concluzii referitoare la evoluþia
46 DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE

reliefului unei regiuni de uscat dar ºi a

condiþiilor în care s-a realizat sedimentarea
într-un bazin limitrof.
CARPATIC - sistem, tip, proces,
evoluþie etc. specifice sau legate de lanþul
Munþilor Carpaþi (Ex. - tip de gheþar, tip
Izbuc Ziduri ºi ºanþuri de
de peisaj, tip de erupþii vulcanice etc.). eroziune diferenþialã
CARST - ansamblu de condiþii, procese
ºi forme care se petrec în roci unde relief se împart în douã grupe în funcþie de
dizolvarea este primordialã; formeazã un genezã ºi poziþia lor la exteriorul maselor
sistem (tip de mediu) în care se asociazã de rocã carstificabile, exocarstice (lapi-
forme de relief, o circulaþie a apei prin masa ezuri, doline, uvale, polje, avene, chei etc.)
de roci, formaþiuni vegetale ºi tipuri de sol ºi endocarstice (peºteri cu un ansamblu de
specifice. Rocile carstificabile sunt calca- forme de precipitare, eroziune, acumulare
rele, dolomitele, gresiile ºi conglomeratele etc.). Termenul a fost preluat din Slovenia
calcaroase, sarea, gipsurile etc. Formele de unde existã un podiº Karst cu un astfel de
complex de forme ºi a fost ulterior
Pl C S extrapolat mai întâi la nivel de ansambluri
P
Vs individualizate în condiþii climatice variate
Pd
U P
D (kegelcarst sau carst cu pinacli, carst
Iz
C mamelonar în regiunile tropical umede,
L VD Po holocarst în cele temperate umede ºi
A L
subtropicale merocarst în regiunile
P temperate pe calcare cu grosime micã etc.),
ori în funcþie de adâncimea în scoarþã (carst
Po - polie
P - peºterã
Iz - izvor carstic
Vs - vale seacã
U - uvalã
A - aven
Aven de suprafaþã, activ; carst de adâncime
C- chei L - lapiezuri Pd - pod natural
S - sorb D - dolinã
Dolinã Pl - platou carstic fosil), de rocile pe care s-a format (carst
în calcare, carst pe sare, gipsuri;
Relief carstic pseudocarst, similicarst, clastocarst pe alte
roci cu elemente care suferã dizolvãri etc.).
În ultimul timp noþiunea de carst este
6

5 1 3
8 7
9 2 asociatã cu sistemul (mediu) în care se
4
detaºeazã relieful carstic. În România
1.salã; 2.galerie; 3.stalactitã; 4.stalagmitã; 5.coloanã;
6.stilolite; 7.anemolit; 8.draperie; 9.dom. relieful carstic are o desfãºurare bogatã din
Peºterã Munþii Apuseni (Pãdurea Craiului, Bihor,
Codru Moma, Trascãu) în Munþii Aninei,
Munþii Orãºtiei pe culmile din sudul
Carpaþilor Meridionali, în Dobrogea; existã
Stalactite
ºi carst fosil în calcarele situate la adâncimi
în Dobrogea de Sud, în Câmpia Românã
Dom
etc.).
CARSTIC - Proces care se produce în
principal prin dizolvarea unei roci în lungul
Dom stalagmitic fisurilor de diferite mãrimi ºi conduce la
C 47
generarea de forme de relief specifice
(endo ºi exocarstice); este caracteristic în
podiºurile ºi masivele calcaroase; Relief C.
- ansamblu de forme rezultate prin procese
carstice ºi care se aflã în stadii diferite de
evoluþie; constituie un component de bazã
al sistemului geografic carstic ºi al
peisajelor carstice.
CARSTIFICARE - reprezintã meca-
nismul impus de procese fizico- chimice
(dizolvarea are rol esenþial), evoluþiei
maselor de calcare din care sunt alcãtuite
unele masive muntoase ºi podiºuri.
Depinde de caracteristicile calcarelor
(îndeosebi gradul de fisurare, diaclozare),
cantitãþile de precipitaþii cãzute (asigurã un
anumit regim al circulaþiei apei prin fisuri),
gradul de acoperire cu vegetaþie etc.
Procesele se înscriu într-un sistem alcãtuit
din dizolvare, crearea de goluri subterane
(galerii, sãli) lãrgite ºi prin asociere cu
procese gravitaþionale, precipitarea
carbonaþilor, însoþite de crearea în sãlile
peºterilor de speleoforme, organizarea unor
cursuri de apã subterane care produc
eroziuni ºi acumularea de depozite
aluviale.
CARSTOLOGIE (sin. SPELEO-
LOGIE) - ºtiinþã care se ocupã cu studiul
sistemului carstic.
CARSTOPLENÃ - suprafaþã de
nivelare rezultatã în masive calcaroase ºi
la a cãrei genezã au contribuit esenþial
modelarea carsticã.
CARTARE - metodã, specificã
geografiei ºi geologiei, care constã în
identificarea pe teren a diferitelor elemente
ale sistemului, localizarea pe hãrþi ºi
planuri topografice a locurilor în care se
aflã, marcarea (trecerea) lor pe hãrþi prin
areale (colorate sau haºurate) ºi simboluri
convenþionale; este însoþitã de mãsurãtori,
descrieri detaliate, profile, schiþe; se aplicã
în toate domeniile geografice; de unde mai
multe tipuri: C. geomorfologicã
(identificarea ºi marcarea pe hãrþi a
proceselor ºi formelor de relief dintr-un
teritoriu însoþite de prezentare, profile ºi
schiþe suplimentare, toate în vederea
realizãrii de hãrþi geomorfologice); C.
geologicã (trecerea pe hãrþile topografice
la scãri mari a diferitelor elemente de
naturã geologicã - formaþiuni, linii de falie,
puncte de recoltare de probe, direcþia ºi
înclinarea stratelor etc. pentru întocmirea
de hãrþi geologice morfolitologice,
morfostructurale etc.
CARTODIAGRAMÃ - metodã de
reprezentare complexã a doi sau mai mulþi
indicatori geomorfologici; pe o bazã
cartograficã (harta topograficã de pe care
se extrag doar elementele ce sunt necesare:
reþea de vãi, cote localitãþi etc.); se trec
arealele caracteristice unui indicator
morfometric iar prin izolinii sau diagrame
valori specifice altora. Servesc la stabilirea
de corelaþii.
CARTOGRAFIE - ºtiinþã geograficã
care are ca obiect de studiu întocmirea
planurilor ºi hãrþilor topografice, folosind
diferite sisteme de proiecþie ºi metode de
reprezentare a datelor obþinute prin ridicãri
geodezice, topografice, fotografice, foto-
grametrice; face trecerea între topografie
ºi geografie; ºi-a dezvoltat direcþii în
fiecare domeniu geografic ºi mai ales în
studiul reliefului.
CARTOGRAFIERE - domeniu al
cartografiei care se ocupã cu realizarea
hãrþilor geografice tematice, folosindu-se
de o bazã (harta) topograficã, (de pe aceasta
se iau unele elemente de nivelment ºi
planimetrie în raport de tipul de hartã
geomorfologicã ºi de date rezultate din
cartãri (geomorfologice) ºi din calcule
(parametrii morfografici ºi morfometrici).
Prin cartografierea geomorfologicã se
realizeazã hãrþi (hãrþi cu unitãþi de relief,
48
morfografice, morfometrice, morfolito-
structurale, morfodinamice etc.
CARTOGRAMÃ - metodã carto-
graficã prin care se reprezintã pe hãrþi un
indicator geografic (harta pantelor, harta
densitãþii reþelei de vãi, harta hipsometricã
etc.); pe hãrþi apar areale (colorate sau
haºurate), izolinii, valori, caracteristici.
CARTOLOGIE - domeniu al carto-
grafiei care analizeazã ºi clasificã (gru-
peazã) hãrþile, inclusiv evoluþia istoricã a
acestora; un loc distinct revine domeniului
hãrþilor privind relieful care pot fi grupate
dupã criterii diferite (genetic, evolutiv,
aplicativ, morfometric, grad de gene-
ralizare etc.).
CARTOMETRIE - metodã de analizã
în cartografie, în vederea reprezentãrii
tuturor valorilor numerice ºi mãrimilor
existente pe o hartã topograficã.
CARTOREPRODUCERE - domeniu
al cartografiei care vizeazã cunoaºterea
metodelor, principiilor, mijloacelor nece-
sare reproducerii topografice a hãrþilor,
planurilor.
CARTOGRAFIE COMPUTERI-
ZATÃ - realizarea de hãrþi cu ajutorul
calculatorului pe baza unor programe ºi a
introducerii în prealabil a informaþiilor de
pe hãrþi topografice. Între acestea un loc
aparte îl au hãrþile morfometrice.
CASANT - caracteristicã pe care o au
rocile de a se sparge, mai ales cele
magmatice, metamorfice dar ºi sedi-
mentare (ex. - calcarul) în condiþii de
exercitare asupra lor a unor presiuni mari
ºi mai ales a unor variaþii mari ºi repetate
de naturã termicã sau ca grad de umezire.
Prin sfãrâmare rezultã blocuri, bolovani ºi
componente mai mici care sunt colþuroase.
Rãmân pe loc dacã se produc pe suprafeþele
orizontale sau se deplaseazã gravitaþional
pe pantele mari.
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
CASCADÃ - cãdere verticalã de apã
care se produce în locul unde albia râului
prezintã praguri (rupturi de pantã), denive-
lãri bruºte (mai mari de un metru), datorate
în general structurii geologice diferite sau
stratelor cu duritãþi deosebite (ex. -
Urlãtoarea în Munþii Bucegi, Bâlea, Capra
ºi ªerbota în Munþii Fãgãraº). O parte din
ºuvoiul de apã ce cade exercitã o acþiune
de eroziune intensã la baza abruptului unde
creeazã o niºã (marmitã) care prin
extindere faciliteazã prãbuºirea rocilor de
deasupra. Ca urmare suprafaþa pragului se
va deplasa amonte de poziþia anterioarã,
procesul este cunoscut sub numele de
“retragere regresivã a cascadei”.
CASPURI DE PLAJÃ - forme de
relief efemere create pe plaje în vecinãtatea
liniei de þãrm de cãtre valurile de hulã; au
formã de semilunã cu concentrarea
elementelor grosiere (pietriº) în centru ºi
a nisipului pe braþe; când au dimensiuni
mici se numesc caspeturi.
CATABATIC - vânt descendent, cu un
caracter local, ce se produce în timpul
nopþii în zonele montane sau la marginea
calotelor glaciare, ca efect al rãcirii
radiative a suprafeþei terenului (se
transmite ºi stratelor inferioare ale aerului);
acesta corespunde brizelor montane
nocturne (vitezele ating în acest caz chiar
50 m/s); astfel de vânturi precum Mistralul
(sudul Franþei) ºi Bora (pe coasta
Dalmaþiei, în Croaþia) produc pagube
materiale dar ºi procese de coroziune,
deflaþie.
CATACLISM - rezultat al producerii
unor procese naturale între care ºi cele
geomorfologice desfãºurat pe spaþii întinse,
materializat în distrugeri materiale de
amploare, în pierderi de vieþi omeneºti dar
care sunt însoþite ºi de modificãri ale
reliefului (erupþia vulcanului Vezuviu sau
recent Sfânta Elena din Cordilieri a
C 49
determinat dispariþia aºezãrilor de la poale,
distrugerea amenajãrilor existente, a
peisajelor, înlocuirea configuraþiei
vulcanului cu una nouã etc.; la fel se ajunge
prin inundaþii pe spaþii mari, frecvente în
Bangladesh, prin producerea de seisme,
unele însoþite de tsunami - Oceanul Indian
ºi a rãzboaielor - recent Irak, Afganistan).
CATACLINAL (sin. CONCOR-
DANÞÃ) - caracteristicã a unei forme de
relief de a se desfãºura în acelaºi sens cu
cãderea stratelor dintr-o structurã
geologicã (o vale consecventã, o alunecare
consecventã).
CATAGLACIAR - interval care indicã
trecerea de la faza glaciarã la cea inter-
glaciarã, însoþitã de modificarea climatului,
asociaþiilor vegetale, de schimbarea
regimului scurgerii râurilor, care având
debite mai mari, se adâncesc în luncile
create anterior rezultând terase.
CATARACTÃ - serii de praguri
perpendiculare pe direcþia de curgere a apei
dezvoltate pe planuri de falie ºi în podiºuri
sau munþi din roci dure, apa cade cu o
amplitudine mare sub formã de cascade.
Sunt frecvente în regiunile tropicale umede
(Jguasu, Victoria) sau temperate (Niagara).
CATASTROFÃ (sin. DEZASTRU,
CALAMITATE, RISC) - rezultatul
producerii unui fenomen natural cu duratã
diferitã ºi în urma cãruia s-au înregistrat
însemnate pierderi materiale ºi de vieþi
omeneºti dar ºi modificãri ale mediului,
unele afectând configuraþia localã sau
regionalã a reliefului (ex. alunecãri de mari
proporþii, erupþii vulcanice, încãlzirea
globalã ce-ar duce la topirea calotelor
glaciare, creºterea nivelului oceanic ºi
acoperirea cu apã a regiunilor de câmpie
litoralã).
CATAZONÃ - în metamorfismul
regional, zonã situatã în litosferã la
adâncimi de 10-20 km, unde sunt
temperaturi foarte ridicate ºi o presiune
litostaticã mare; ca urmare metamorfozarea
este profundã rezultând roci cu structurã
cristalinã ºi texturã masivã (cuarþite, gnaise
ºi paragnaise, amfibolite etc.). Astfel de
roci impun reliefuri cu pante mari, creste
ºi o rezistenþã însemnatã la atacul agenþilor
externi.
CATENÃ - lanþ muntos caracterizat
prin înãlþimi mari, asocieri de culmi înguste
ºi lungi desfãºurate pe o direcþie paralelã
ºi care frecvent sunt separate de depresiuni
tectonice; existã: C. submerse (sunt
separate de fose) ºi C. în cadrul
continentelor (au rezultat în urma mai
multor faze de miºcãri tectonice, produse
într-o etapã orogeneticã; pot fi încadrate
de depresiuni tectonice sau le pot include);
se diferenþiazã dupã vârstã ºi evoluþie în:
C. vechi (lanþuri create de orogenezele
caledonicã ºi hercinicã din paleozoic; au
suferit o puternicã nivelare, iar în neozoic
au fost fragmentate tectonic ºi unele
reînãlþate la peste 500 m, uneori peste 1000
m; ex: Alpii Scandinaviei, munþii din
Scoþia ºi Wales, Munþii Urali, Munþii
Appalachi etc.); C. noi (lanþuri formate de
orogeneza alpinã; constituie cele mai
întinse sisteme muntoase de pe Glob -
Cordilierii, Anzii, Alpii, Carpaþii, Himalaia
etc.).
CAUZALITATE - principiu conform
cãruia acþiunea diferenþialã a unor agenþi
morfogenetici dar ºi procesele legate de
acestea ºi configuraþia formelor de relief
nu pot fi explicate decât prin înþelegerea
legãturii dintre ele ce are caracter spaþial,
cauzal, temporal ºi funcþional. (Ex. - o
alunecare de teren nu poate fi înþeleasã
decât dacã se cunoaºte sistemul legãturii
dintre factorii ce le pot provoca ºi impune
evoluþia).
CAVERNÃ - gol carstic, peºterã.
50
CAVITATE - spaþiu gol rezultat prin
procese de dizolvare (în roci solubile,
îndeosebi calcare), alterare diferenþiatã
(alveole ºi taffoni în roci ºi structuri cu
strate neomogene), eroziune (la baza
cascadelor, a malurilor concave ºi a
falezelor înalte), sufoziune (tunele, hrube).
CAZANE - denumire datã într-un
sector îngust din Defileul Dunãrii (între
culmi aparþinând munþilor Stirbãt - Serbia
ºi Ciucaru - România) unor excavaþii
verticale foarte adânci din albia fluviului.
Sunt marmite cu poziþie verticalã cu dimen-
siuni foarte mari create prin eroziunea
exercitatã de curenþii verticali dezvoltaþi
de apa încãrcatã cu nisip ºi pietriº ºi care
are înfãþiºarea unor vârtejuri (Cazanele
Mari, Cazanele Mici).
CÃDERE DE APÃ - vezi CASCADÃ.
CÃLDARE GLACIARÃ (sin. CIRC
GLACIAR, ZÃNOAGÃ) - Vale cu profil
transversal în „U“ ºi lungime micã în
Podiºul Moldovei ºi Câmpia Românã. C.
glaciarã - formã de relief creatã de gheþarii
montani prin eroziune, sub forma unei
excavaþii circulare, încadratã de pereþi
abrupþi, la obârºia vãilor glaciare; exca-
vaþia este creatã prin presiunea exercitatã
de masa de gheaþã, prin erodarea patului
de rocã; corespunde sectorului principal
(de obârºie) al alimentãrii gheþarului.
CÃPÃÞÂNÃ DE ZAHÃR - formã de
relief cu aspect de „cupol㓠sau conuri
înalte, suspendate, rezultate din modelarea
rocilor granitice, într-un climat tropical cu
douã anotimpuri: unul cald ºi uscat care
contribuie la descompunerea rocii granitice
ºi altul umed care intensificã alterarea dar
provoacã ºi transportul materialului
degradat.
CÃRÃRI DE VITE - ansamblu de
trepte pe versanþii intens pãºunaþi din
regiunile de dealuri ºi în munþi rezultate
prin tasarea (bãtãtorirea)solului sau a pãrþii
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
Formarea cãpãþânilor de zahãr
1 - gnais ocular, cu filioane de pegmatite;
2 - granite cu granulaþie finã;
3 - filon;
4 - reconstituirea prin linie punctatã a crustei
granitice alterate, care a fost îndepãrtatã
prin descuamare;
5 - surplombe excavate prin formare de taffonii.
superioare a depozitelor de pe aceºtia; prin
intensificarea procesului ºi combinarea cu
spãlarea în suprafaþã se ajunge în stadii
avansate de degradare a pajiºtilor ºi
terenurilor.
CÂMP - subunitate de relief din cadrul
unei câmpii ce se distinge prin anumite
caracteristici de evoluþie care se reflectã
în peisajul morfologic. Uneori este înþeles
ca un interfluviu plat aflat între douã vãi
principale.
CÂMP DE BLOCURI (sin. CÂMP DE
PIETRE, MARE DE PIETRE) - suprafaþã
întinsã acoperitã de blocuri ºi bolovãniºuri
rezultate prin dezagregare în loc (pe pante
cu valori reduse) sau prin dezagregare,
prãbuºire ºi acumulare la baza unor
versanþi stâncoºi; sunt prezente în Carpaþi
în etajul alpin, iar pe Glob, în regiunile
polare, subpolare ºi în munþii din
deºerturile tropicale (reguri, hamade).
CÂMP DE DUNE - suprafaþã întinsã,
cu mase de nisip, unde vântul a creat un
relief specific, alcãtuit din dune ºi
microdepresiuni interdunare, cu formã,
dimensiuni ºi evoluþie variate; în România,
se întâlnesc la Carei, sudul Olteniei, pe
dreapta Buzãului, Ialomiþei etc. Pe Glob,
cele mai întinse C.d. se aflã în Sahara ºi
C 51
Asia Centralã, unde masa de nisip are
grosimi ºi extindere foarte mari (se numesc
erguri, kumuri).
CÂMP DE FIRN (NÉVÉ) - suprafaþã
orizontalã sau cvasiorizontalã, acoperitã de
mase groase de zãpadã, aflate în proces de
transformare în gheaþã; sunt frecvente în
regiunile polare, subpolare, dar ºi pe orice
suprafaþã alpinã din vecinãtatea limitei
zãpezilor veºnice; constituie sectorul
principal de alimentare a gheþarilor;
regional exercitã procese nivale.
CÂMP DE GHEAÞÃ - suprafeþe
întinse oceanice ºi continentale ocupate de
mase însemnate de gheaþã ce au o grosime
mare (banchizele din Arctica ºi sudul
oceanelor la contactul cu Antartica dar ºi
în depresiunile de pe continentul sudic;
suprafeþe mici sunt în etajul alpin montan
sub forma gheþarilor de platou. În
glaciologie se numesc eisfjeld ºi au rol
esenþial în ºlefuirea reliefului subglaciar.
CÂMP DE LAPIEZURI (sin. LAPIAZ)
- suprafaþã cvasiorizontalã în masivele ºi
platourile calcaroase, pe care lapiezurile
au o dezvoltare foarte mare (ex: la Ponoa-
re, Munþii Aninei, în platourile Ialomiþei
ºi Munþii Strunga din Bucegi).
CÂMP DE LAVÃ - platou rezultat din
consolidarea lavelor bazice pe suprafeþe
cvasiorizontale (în Podiºul Dekkan - India,
ins. Hawaii).
CÂMP MARIN - sectoare de uscat în
vecinãtatea þãrmului mãrii care au rezultat
prin procese de acumulare de nisip, pietriº,
cochilii sub formã de suitã de cordoane
litorale în condiþiile existenþei unei
platforme litorale joase ºi extinsã ºi a unui
aport însemnat de materiale. Asocieri
paralele de cordoane dau înãlþimile cele
mai mari din câmp; pe ele se dezvoltã un
relief de dune de nisip ºi depresiuni (au
lacuri ºi sectoare mlãºtinoase). Pe litoralul
românesc formeazã grindurile marine
dintre braþul Chilia ºi complexul Razim.
CÂMP DE NOROI - suprafaþã
cvasiorizontalã, în regiunile polare,
subpolare, unde existã o structurã cu
molisol ºi pergelisol; în sezonul cald, prin
dezgheþarea molisolului argilos, se
dezvoltã un peisaj mocirlos specific.
CÂMP DE PIETRE - vezi CÂMP DE
BLOCURI.
CÂMPIE - tip de unitate geograficã
caracterizatã morfologic prin - altitudini
frecvent sub 300 m, fragmentare redusã
determinatã de 1 - 3 generaþii de vãi cu
adâncimi diferite dar sub 100 m, cu albii
prin care scurgerea apei înregistreazã
fluctuaþii însumate (multe seacã o mare
parte din an), interfluvii extinse aproape
netede numite ºi câmpuri. Au rezultat fie
în urma proceselor de acumulare fie prin
eroziune dar într-un interval de timp de sute
de milioane de ani. De aici mai multe
subtipuri: fluvio-lacustre (prin umplerea cu
sedimente a unor lacuri) - ex. Câmpia
Românã; lacustre - prin micºorarea
suprafeþei lacurilor în urma unor intense
procese de evaporare sau a micºorãrii
debitelor afluenþilor provocate de modi-
ficãri climatice - ex. În jurul lacului Ciad,
fie prin activitãþi antropice - precum
folosirea excesivã a apei la irigaþii - ex. În
jurul Lacului Aral sau construirea de diguri
- ex. Lacul Brateº; fluvio-maritime (de
nivel de bazã general) - rezultate prin
închiderea golfurilor prin cordoane de
nisip, expansiunea spaþiilor deltaice în
condiþiile unei aluvionãri bogate (ex. la
þãrmul din nord-estul Mãrii Negre);
maritime - formate pe spaþiul exondat al
platformei continentale impus de miºcãri
epirogenetice pozitive (sunt fâºii pe
þãrmurile în ridicare din jurul Mediteranei)
sau de manifestarea unui eustatism negativ
(ex. Câmpia din estul Podiºului Dobrogei
în pleistocen - fazele glaciare - când nivelul
52
mãrii era mult coborât); piemontane -
realizate prin acumulãri aluvio-proluviale
bogate, exercitate pe spaþii întinse aflate
la baza unor munþi, dealuri, în condiþiile
unui climat (mai ales subtropical) cu
precipitaþii torenþiale concentrate într-un
sezon; sunt pânze de pietriºuri, nisipuri
suprapuse, îngemãnate ºi pe grosimi
însemnate (ex. câmpia din bazinul Padului
în Lombardia); de glacis aluvio-proluvial
- sunt rezultatul îmbinãrii a douã-trei
generaþii de conuri de aluviuni la exteriorul
unor dealuri sau munþi joºi create frecvent
de torenþi ºi râuri cu scurgere pulsatorie
(ex. câmpia de la exteriorul Subcarpaþilor
Vrancei); de terase - sunt alcãtuite dintr-o
succesiune de terase cu dispoziþie mono-
lateralã (Câmpia Piteºti) sau bilateralã
frecvent la ieºirea râurilor din regiuni
înalte; de conuri aluviale extinse (uneori
pentru cã sunt în sectorul de vãrsare al
râului are caracter terminal) - au rezultat
prin acumulãri de nisipuri, pietriºuri
mãrunte ºi argile la marginea unui lac,
depresiuni sau la confluenþele importante
(ex. Câmpia Aradului, Câmpia Prahovei,
Câmpia Buzãului); de divagare - câmpii
extinse în spaþii joase, netede pe care se
acumuleazã aluviuni pe grosimi mari în
care o bunã parte a apei râurilor se pierde;
prezintã albii pãrãsite, uscate, albii prin
care apa circulã numai dupã precipitaþii sau
permanent cu fluctuaþii în timp; le sunt
caracteristice despletirea albiilor ºi diflu-
enþele (ex. Câmpia Putnei); de subsidenþã
- sunt legate de regiunile joase, unde se
înregistreazã lãsãri neotectonice (1 - 5 mm/
an) ce faciliteazã acumularea acceleratã a
aluviunilor pe grosimi importante, albii
încadrate de maluri slab evidenþiate de
unde posibilitatea unor revãrsãri ºi
inundaþii pe spaþii întinse dar ºi a menþinerii
unui grad ridicat de înmlãºtinire (Câmpia
Siretului, Câmpia Criºurilor, Câmpia
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
Someºului etc.); fluvio-glaciare - create
prin acumularea materialelor cãrate de
gheþari ºi cursurile de apã ce rezultã din
topirea acestora (ex. o mare parte din
Câmpia germano-polonezã; unele se
numesc sandre; glaciare - rezultate în urma
topirii calotelor glaciare ºi a limbilor
gheþarilor ajunse la baza munþilor (ex. în
republicile baltice); eoliene - formate prin
acumulãri de nisip, praf aduse de cãtre vânt
la marginea deºerturilor sau pe diverse
suprafeþe relativ plane (ex. câmpia de la
marginea Saharei, Câmpia Carei); existã
un microrelief de dune ºi depresiuni
interdunare); loessoide (de loess) - câmpii
care la suprafaþã au o pãturã groasã de loess
sau depozite loessoide rezultate din
acumularea prafurilor, nisipului fin (ex.
Bãrãganul, în nordul Chinei); de eroziune
- sunt rezultatul manifestãrii acestui proces
în timp îndelungat (ex. prin erodare
completã în zeci - sute de milioane de ani
a unor munþi, podiºuri - suprafaþa fiind
numitã peneplenã sau pediplenã prin
mecanismul de pedimentare în condiþii de
climat subtropical, savanã, semideºert etc.;
prin abraziune lacustrã sau marinã ce
conduce la fâºii netede, joase la marginea
mãrii sau în jurul lacurilor). Se mai pot
clasifica ºi dupã altitudine - joase ºi înalte.
CÂMPIE ABISALÃ - unitate de relief
în bazinele oceanice; ocupã peste 40% din
suprafaþa acestora desfãºurându-se la
adâncimi sub -3000 m; în cuprinsul ei sunt
întinse suprafeþe relativ plane (alcãtuite din
curgeri de roci bazaltice ºi din acumularea
resturilor organismelor marine) dominate
de creste ºi vârfuri de munþi vulcanici; în
vecinãtatea rifturilor sunt dorsale
fragmentate de falii de transformare iar în
zonele de subducþie aliniamente de fose
abisale. (ex. sunt extinse în Oceanele
Pacific, Atlantic, Indian).
C 53

CÂMPIE LITORALÃ - unitate de CERC DE PIETRE - formã de

relief în vecinãtatea þãrmului mãrilor care acumulare circularã a unor fragmente
s-a format în holocen printr-un proces colþuroase (gelifracte), datoritã proceselor
complex de închidere ºi umplere cu de sortare ºi miºcare a lor prin îngheþ-
sedimente a golfurilor ºi gurilor de vãrsare dezgheþ în molisolul regiunilor peri-
ale râurilor mici, prin evoluþia deltelor. Este glaciare; se formeazã pe suprafeþe plane.
o câmpie de nivel de bazã sau
fluvio-lagunarã (ex. Delta ºi complexul
Razelm-Sinoe).
CÂRLIGÃTURÃ - termen popular
Formarea cercurilor de pietre prin criogenie
pentru terenurile accidentate, intens
diferenþiatã (dupã Van Vliet Lansé)
fragmentate.
CEATAL - termen regional pentru
bifurcare fluvialã în Delta Dunãrii.
CENTRIFUGÃ - forþã dezvoltatã în
urma miºcãrii de rotaþie a Pãmântului; are
drept consecinþe deplasarea corpurilor
aflate în miºcare, de la direcþia meridianã
spre dreapta, în emisfera nordicã, ºi spre
stânga, în emisfera sudicã.
CENTRIPETÃ - forþa de atracþie spre
interiorul Pãmântului; variazã latitudinal
ºi altitudinal. Determinã deplasare pe Cercuri de pietre în Québec
suprafeþele înclinate (curgerea apei
CERC DE NOROI - suprafeþe
râurilor, cãderea blocurilor, alunecãrile de
circulare mlãºtinoase rezultate în sezonul
teren, curgerile de noroi etc.) structurarea
cald în regiunile periglaciare ca urmare a
materiei Pãmântului ºi greutatea corpurilor.
dezgheþului unui molisol neomogen ca
CENUªÃ VULCANICà (sin grad de umiditate.
TEPHRA) - produse solide din erupþiile CHAPADA - culme sau platou
explozive de naturã vulcanicã care împãdurit în cadrul savanei sud-americane
cuprinde elemente fine (sub 4 mm (Brazilia).
diametru) ce sunt împrãºtiate la distanþe CHEIE - vale îngustã, cu versanþi
diferite (în funcþie de puterea exploziei, povârniþi ºi surplombaþi, adâncitã în mase
dimensiuni, viteza curenþilor de aer etc.) de roci dure (de regulã, calcare), având
de locul generãrii lor ºi acumulate pe uscat fundul integral ocupat de apã (ex: Cheile
(depozite neconsolidate) sau în bazine Râmeþilor (Munþii Trascãu), Cheile Nerei,
lacustre, marine ca tufuri, cinerite. (Ex. în Cheile Bicazului - în calcare - ºi Cheile
alcãtuirea vulcanilor Etna, Stromboli, Argeºului - în cristalin); pot fi ºi sectoare
Vezuviu sau a platourilor vulcanice din din defilee între porþiuni de bazinete
Carpaþii Orientali sau în Depresiunea depresionare (ex. Defileul Dunãrii).
colinarã a Transilvaniei unde sunt strate CHIMERICE - miºcãri tectonice cu
formate (acumulate) în lacurile din caracter orogenetic produse în douã faze
mio-pliocen. (Triasic ºi Jurasic) ce au impus stilul
54
tectonic din Dobrogea de Nord (unitatea
Tulcea).
CHINOOK - vânt de tip foehn, în
Munþii Stâncoºi (America de Nord);
provoacã treceri rapide la situaþii de vreme
cãlduroasã însoþitã de viituri ºi ce
accelerarea proceselor din albia râurilor.
CHOROGRAPHIE - denumire anticã
pentru ºtiinþa care se ocupã cu descrierea
regiunilor geografice, prezentare în care se
acorda însemnãtate ºi reliefului.
CHOTT ( sin. ªOT) - microdepresiune
în deºerturile din nordul Africii (Algeria,
Tunisia) în care sunt cantonate lacuri cu
apã sãratã ce înregistreazã nivele variabile
(la ploi este maxim; în anii secetoºi lacurile
seacã treptat iar suprafaþa depresiunii se
transformã în teren acoperit de sare).
CICLOGRAMÃ - reprezentare a
valorilor calculate pentru indicatori
geomorfologici prin sectoare de cerc.
CICLU - interval de timp în care se
realizeazã evoluþia unui proces, relief ºi în
cadrul cãruia se pot separa stadii (faze)
incipiente (pregãtitoare), de amploare
(manifestare efectivã) ºi de final (stingere)
care se transpun în anumite caracteristici
ale formelor rezultate. Este scurt în cazul
reliefurilor cu dimensiuni reduse (ex. o
alunecare de teren - mai mulþi zeci de ani)
ºi foarte îndelungat la cele extinse (un
munte). În ultima situaþie evoluþia generalã
ºi completã se înfãptuieºte în mai multe
cicluri care se succed dar care nu sunt
Ciclurile de eroziune generale (a) ºi locale (b)
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
identice ca duratã, amplitudine, rezultate
etc., întrucât ºi baza de pornire ºi condiþiile
genetice se modificã de la unul la altul (de
aici termenul de evoluþie ciclicã).
CICLUL EROZIUNII NORMALE -
vezi CICLU MORFOGENETIC
CICLU EOLIAN - interval de timp în
care prin procese dominant eoliene rezultã
o nivelare generalizatã a reliefului (este
specific regiunilor deºertice unde acestea
se asociazã însã ºi cu ºiroirea, prãbuºirile
etc.).
CICLU GELIVAL - succesiunea de
procese de îngheþ ºi dezgheþ. Pentru
morfologia periglaciarã prezintã impor-
tanþã trecerile brusce de la îngheþuri puter-
nice la dezgheþuri la intervale scurte de
timp (diurn), urmarea fiind spargerea
rocilor ºi formarea de grohotiºuri ºi pante
abrupte.
CICLUL DE SEDIMENTARE -
interval de timp geologic în care se produce
acumularea depozitelor într-un bazin de
sedimentare; începutul corespunde unei
transgresiuni, iar finalul, unei regresiuni;
în evoluþia generalã a marilor bazine de
sedimentare se separã mai multe C.s.,
limita dintre ele fiind marcatã prin discon-
tinuitãþi stratigrafice; analiza formaþiunilor
sedimentate conduce la concluzii refe-
ritoare la caracteristicile modelãrii usca-
tului dar ºi a proceselor din bazinele de
sedimentare.
CICLU MORFOGENETIC (sin. C.
DAVISIAN; C. GEOMORFOLOGIC
ÎNDELUNGAT, C. DE EROZIUNE; C.
EROZIUNII NORMALE) - teorie formulatã
de geomorfologul american W.M. Davis la
sfârºitul sec. XIX prin aplicarea
principiilor ºi legilor evoluþioniste la relief.
În acest sens în cadrul unui ciclu cu
desfãºurare în timp pe mai multe zeci sau
sute de milioane de ani în evoluþia unui
relief major se pot separa trei faze care se
disting prin dominarea anumitor procese
C 55
în urma acþiunii cãrora rezultã tot atâtea
configuraþii distincte ale acestuia (faza de
tinereþe - procesele dominante la început
sunt cele tectonice care genereazã munþi
înalþi pentru ca odatã cu încetarea acestora
sã se afirme eroziunea linearã care îi
fragmenteazã puternic; faza de maturitate
- eroziunea apelor curgãtoare reduce
înãlþimile ºi rotunjeºte formele care capãtã
înfãþiºarea de dealuri sau munþi joºi; faza
de bãtrâneþe când relieful este redus prin
eroziune la o câmpie numitã peneplenã).
Deci procesul dominant pe tot parcursul
ciclului evolutiv este eroziunea impusã de
apele curgãtoare (de aici ºi denumirea) ºi
întrucât râurile sunt prezente pretutindeni
(în toate zonele climatice ale Terrei)
acþiunea acestora este consideratã ca
„normal㔠(eroziune normalã). Teoria este
completatã cu modele de evoluþie valabile
ºi în alte situaþii care au caracter spaþial
limitat (ciclul evoluþiei masivelor calca-
roase, ciclul evoluþiei regiunilor cu gheþari,
ciclul evoluþiei regiunilor deºertice etc.).
Importantã este ºi conceperea succedãrii
în timp, pentru aceeaºi regiune, a mai
multor cicluri de nivelãri separate de faze
în care miºcãrile tectonice au revenit
ridicând la altitudini mari peneplena creatã
anterior. Ca urmare într-un sistem muntos
pot fi identificate urmele unor nivelãri
complete sau aproape complete din mai
multe cicluri care s-au succedat. De aici ºi
termenul de evoluþie generalã policiclicã.
Astfel de situaþii se produc în intervale de
sute de milioane de ani când ºi condiþiile
(mai ales climatice) care faciliteazã nive-
larea se pot modifica impunând succesiuni
de grupãri de agenþi ºi procese. De aici ºi
termenul de succesiune evolutivã
poligeneticã ºi policiclicã. (Ex. în Carpaþi
existã suprafeþele de nivelare care au fost
dobândite în mai multe cicluri ce s-au
succedat din cretacicul superior ºi pânã în
prezent iar sistemele morfogenetice au fost
legate de climate - tropical umed,
subtropical, temperat etc.).
CICLU OROGENETIC (GEO-
TECTONIC) - interval mare de timp în
care geneza marilor forme de relief este
legatã de acþiunea dominantã a factorilor
ºi proceselor tectonice impuse de dinamica
plãcilor cu dimensiuni variabile. Ciocnirea
acestora conduce la o succesiune de acþiuni
(metamorfozarea rocilor preexistente în
plãci ºi deasupra lor, magmatism ºi
vulcanism, cutãri însoþite de formarea de
structuri, de creste submerse, cordiliere
separate de depresiuni tectonice etc.) pe
mãsura consumãrii energiei tectonice ºi
generarea unui sistem orogenetic emers
(ansamblu muntos) frecvent în mai multe
faze tectono-structurale (ex. Carpaþii au
rezultat în ciclul geotectonic alpin care se
desfãºoarã din perioada cretacicã ºi în toatã
era neozoicã, sistemul orostructural fiind
dobândit treptat prin manifestarea fazelor
tectonice austricã, laramicã, savicã, stiricã,
aticã, rhodanicã, valahã).
CICLU CARSTIC - model al evoluþiei
masivelor alcãtuite din calcare imaginat de
W.M. Davis în cadrul cãruia separã o fazã
de tinereþe (individualizarea exocarstului
ºi conturarea circulaþiei apei în masivul
calcaros), una de maturitate (impunerea
endocarstului ce cuprinde masivul în
întregime cu apogeul exocarstului), una de
bãtrâneþe (apogeul evoluþiei endocarstice
însoþit de prãbuºirea plafoanelor cavitãþilor
ºi revenirea la un drenaj de suprafaþã
printre martori calcaroºi) încheiatã cu
realizarea unei câmpii de nivelare carsticã
(carstoplena). Poate fi parcurs într-un
interval evolutiv de duratã ºi în condiþii
care permit o carstificare acceleratã (ex.
carstul cu pinakle).
CIMENT - element de legãturã în
cadrul rocilor sedimentare detritice de tipul
gresiilor, conglomeratelor, breciilor etc.; în
56
funcþie de conþinut, poate fi de naturã
calcaroasã, silicioasã etc. ºi poate influenþa
prin proprietãþi atât unele procese (ex. -
dizolvarea pe cele calcaroase) cât ºi
formele de relief produse prin eroziune
diferenþialã impusã de gradul de rezistenþã
diferit al componentelor ºi cimentului.(Ex.
- alveole, ºanþuri, proeminenþe).
CINERIT (sin. TUF VULCANIC) -
rocã rezultatã din cimentarea unor
elemente fine (cenuºe) rezultate în urma
erupþiilor vulcanice. Deseori stratele sunt
bine cimentate ºi opun o rezistenþã
însemnatã la eroziune în raport cu cele
limitrofe. Ca urmare rezultã forme de relief
rezidual produse de eroziunea diferenþialã.
CIOACÃ - termen regional acordat
martorilor de eroziune proeminenþi din
zonele de munte sau de deal (de regulã, în
Banat ºi Oltenia).
CIRC DE ALUNCECARE (sin.
RÂPà DE ALUNECARE) – locul de
desprinderea masei alunecate care are
formã semicircularã ºi pantã abruptã; sub
el se aflã o microdepresiune închisã de
pãmânt; se întâlnesc frecvent la alunecãrile
rotaþionale.
CIRC GLACIAR (sin. CÃLDARE
GLACIARÃ) - microdepresiune încadratã
în cea mai mare parte de culmi montane;
în ea se formeazã gheþarul care poate
rãmâne suspendat sau se continuã prin
limba de gheaþã ce coboarã pe valea
glaciarã.
CIRC NIVAL - sectorul de la obârºia
unor culoare de avalanºe; are dimensiuni
mari când se dezvoltã în bazinul superior
al unor vãi torenþiale (sunt frecvente în
Carpaþi la altitudini mai mari de 2000 m).
CIRCUMPACIFICÃ - termen folosit
pentru a menþiona arealul de rãspândire a
vulcanilor ºi centrelor cu seismicitate
accentuatã (pe marginile Oceanului
Pacific).
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
CIUCEAVÃ - termen regional cu
referinþã la culmi calcaroase înguste, cu
versanþi abrupþi, secþionaþi transversal de
numeroase vãi torenþiale (Ciucevele
Cernei).
CIUPERCÃ - denumire pentru unele
forme de relief rezultate pe vârfuri sau pe
versanþii secþionaþi în structuri tabulare,
monoclinale, aglomerate vulcanice etc.,
unde existã o alternanþã de strate de roci
care opun rezistenþã deosebitã la atacul
agenþilor externi; ºiroirea, îngheþul,
dezgheþul, vântul, spãlarea în suprafaþã etc.
acþioneazã diferenþiat pe strate de roci
vecine ºi, ca urmare, la unele, capetele vor
rãmâne în evidenþã (poliþe), iar la altele se
vor retrage (surplombe); în final rezultã
aceste forme bizare care amintesc de
ciupercile vegetale (un picior ºi o pãlãrie).
Ex: în Munþii Bucegi, Ciucaº, Cãliman,
Ceahlãu.
CIUROAIE - termen regional (Vâl-
cea), pentru desemnarea procesului de
deplasare a fragmentelor de rocã pe
versanþii alcãtuiþi din depozite nisipoase,
slab cimentate sau necimentate atât la ploi
(prin ºiroire), cât ºi în intervale uscate (prin
nãruire).
CLAIE - vârf izolat cu aspect pira-
midal, uneori rotunjit, care dominã un
interfluviu ascuþit, în munþii înalþi; ex:
Claia Paltinul (Munþii Fãgãraº), Claia
Mare ºi Clãiþa (Munþii Bucegi); constituie
o formã de relief rezidual.
CLASIFICARE - acþiune de grupare
ºi ordonare a componentelor în sisteme
geografice, a proceselor ºi formelor de la
nivelul fiecãrui înveliº sau a unitãþilor
geografice, în baza unor criterii specifice
(genetice, funcþionale, cronologice etc.);
categoriile separate poartã denumiri
precum grupã, subgrupã, genuri ºi mai ales
tipuri etc.
C 57
CLASIFICARE GEOMORFOLO-
GICÃ - grupãri dupã criterii genetice,
morfometrice, morfografice, evolutive ale
formelor de relief, sau genetice ºi evolutive
pentru procese; stau la baza tipizãrii sau
regionãrii; importantã este clasificarea
formelor dupã agenþi ºi mãrime - forme de
ordinul I sau tectonice (continentele ºi
bazinele oceanice), forme de ordinul II sau
tectonostructurale (munþi, podiºuri,
dealuri, câmpii, platforma continentalã,
taluzul, câmpiile abisale, fosele) ºi forme
de ordinul III sau sculpturale (un ansamblu
ierarhizat pe agenþi externi, procese,
mãrime, evoluþie).
CLASTIC - proces de distrugere
mecanicã a rocilor (dezagregare) ºi
rezultatele producerii lui (sfãrâmãturi
colþuroase care rãmân pe loc, cad gravi-
taþional sau sunt transportate de cãtre un
agent); roci C. - grohotiºuri, bolovãniºuri,
pietriºuri etc.
CLÃBUCET - denumire regionalã
pentru un tip de culmi sau de munþi, cu
altitudini mijlocii (1000-1400 m),
interfluvii netede sau rotunjite, cu versanþi
împãduriþi ºi poieni la partea superioarã
(ex: Clãbucetele Predealului).
CLEIONAJE - sistem de barare a
ºanþurilor de ºiroire, ogaºelor ºi torenþilor
prin folosirea de pari, þãruºi înfipþi pe
aliniamente transversale pe direcþia aces-
tora ºi care sunt legaþi printr-o împletiturã
strânsã de ramuri subþiri. Scopul este
slãbirea eroziunii lineare prin micºorarea
pantei de scurgere a apei în urma acu-
mulãrii de materiale în spatele obstacolelor
realizate.
CLIMA - sistem definit de media
multianualã a valorilor elementelor
meteorologice (temperaturã, precipitaþii,
umiditate, nebulozitate, vânt etc.) într-o
anumitã regiune, loc; este condiþionatã de
repartiþia radiaþiei solare; circulaþia ma-
selor de aer ºi mai mulþi factori fizico-
geografici (repartiþia inegalã a suprafeþelor
oceanice ºi de uscat, desfãºurarea în
suprafaþã ºi pe verticalã a catenelor
muntoase, repartiþia ºi tipurile de vegetaþie,
gheþari, lacuri, folosinþe ale terenurilor etc.)
ºi economico-geografici (activitãþi
industriale, agricole, de circulaþie etc.);
constituie unul dintre componenþii
principali ai mediului geografic, care
impune un sistem de legãturi complexe, ce
asigurã schimburile principale de materie
ºi energie, condiþionând evoluþia ºi
specificul peisajelor regionale, locale;
global, se disting mai multe tipuri ºi
subtipuri de climã cu desfãºurare: zonalã
(ecuatorial, tropical, temperat, polar etc.),
regionalã (climat oceanic, continental, de
tranziþie; de munte, de deal ºi de câmpie)
ºi localã (topoclimate), specifice unor
areale limitate ºi relativ omogene.
Principalele climate ale Globului sunt:
ecuatorial, subecuatorial, tropical uscat,
subtropical, temperat, subpolar, polar.
Fiecare dintre acestea au specific un
morfosistem în care se asociazã agenþi
morfogenetici cu rol esenþial în desfã-
ºurarea proceselor ºi generarea formelor
de relief cu reflectare directã în peisaje
caracteristice.
CLIMAT - ansamblul unor stãri ale
caracteristicilor meteorologice (tempe-
raturã, precipitaþii, umiditatea aerului,
gradul de însorire, vânt) dintr-un anumit
loc ºi dintr-o perioadã bine definitã cu
implicare directã în morfogeneza zonalã ºi
regionalã (ex. - climat rece polar, subpolar,
alpin etc. în morfogeneza glaciarã ºi
periglaciarã etc.).
CLIMAT ECUATORIAL - se
desfãºoarã pe continente, în medie pânã la
5° latitudine în fiecare emisferã, dar
regional se extinde pânã la 10° (în bazinele
fluviilor Amazon ºi Congo, Indonezia,
Filipine, Malaysia); radiaþie totalã de 160
58
kcal/cm2/an; temperaturi medii lunare între
25° ºi 28° C amplitudini termice mici;
umezeala relativã a aerului ridicatã -
80-85% ºi constantã; convecþie termicã
intensã care impune o nebulozitate
deosebitã (accentuatã dupã-amiaza);
cantitãþi mari de precipitaþii (în jur de 2000
mm) care se produc zilnic, adesea sub
formã de aversã; calme ecuatoriale; un
climat cald ºi umed, relativ omogen pe
uscat ºi apã; diferenþieri regionale impuse
de relieful muntos, curenþii oceanici reci;
este favorabil alterãrii chimice, creãrii
scoarþelor de alterare de tip lateritic ºi
allitic.
CLIMAT GLACIAR - specific marilor
întinderi de gheaþã din regiunile polare sau
de pe crestele alpine deasupra limitei
zãpezilor veºnice; paleoclimat specific în
unele faze din pleistocen; favorabil
modelãrii glaciare ºi periglaciare care
impun forme specifice.
CLIMAT POLAR - la latitudini mai
mari de 66°, incluzând marginile conti-
nentelor nordice, arhipelagurile polare,
Antarctida etc.; se dezvoltã douã vaste arii
de presiune maximã (polare); zãpada ºi
gheaþa sunt permanente; bilanþ radiativ
negativ în toate lunile; temperaturi medii
negative care iarna coboarã la - 30°-40° C;
precipitaþii de 100 mm sub formã de
zãpadã; subtipuri: C.p. moderat (la peri-
ferie; temperaturi mai ridicate vara; pânã
la 200 mm precipitaþii); C.p. excesiv
(Antarctica, Groenlanda; temperaturi
foarte scãzute -89,2° la staþia Vostok, în
1983 ºi cca. 50 mm precipitaþii) cu mase
de gheaþã care impun procese de eroziune,
transport ºi acumulãri glaciare dar ºi
realizarea unei forme de relief rezidual
(nunatakuri).
CLIMAT SUBECUATORIAL - se
desfãºoarã în ambele emisfere în medie în
latitudine între 5° ºi 12° C (Podiºul Guya-
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
nelor, Venezuela, Podiºul Braziliei; douã
fâºii late în Africa, India, Indonezia etc.);
douã sezoane - cald ºi uscat ºi cald ºi umed,
cu nebulozitate ridicatã, impuse de
prezenþa alizeelor iarna ºi a calmelor
ecuatoriale vara; radiaþie globalã în jur de
150 kcal/cm 2 , repartizatã diferit pe
sezoane; temperaturi medii în lunile de varã
de peste 25° C ºi în cele de iarnã 20°-25°
C; precipitaþii anuale de 1000-1500 mm,
frecvent în sezonul cald ºi umed; are ca
subtipuri: C.s. musonic (veri foarte umede
ºi ierni uscate ce dau alterãri intense ºi
forme de relief de tipul cãpãþânilor de zahãr
ºi scoarþe de alterare de tip lateritic
pedimente); C.s. de tranziþie (pânã la 20°
C latitudine, spre cel tropical uscat, ºi spre
cel ecuatorial de la 5°-8° C) cu depozite ºi
forme de relief ce au ca specific alterarea,
dezagreagarea, pluviodenudarea; tipice
sunt pedimentele, inselbergurile etc.
CLIMAT SUBPOLAR - de o parte ºi
de alta cercurilor polare; bilanþ radiativ
negativ în sezonul rece ºi pozitiv în cel
cald; 6-7 luni cu temperaturi medii sub 0°
C; amplitudini termice anuale mari,
precipitaþii sub 500 mm; subtipuri: (a) C.s.
oceanic - mase de aer maritim polar,
faciliteazã un regim termic moderat, cu veri
de 8°-10° C ºi ierni de -5° C; precipitaþii în
jur de 500 mm ce dau strat de zãpadã gros;
precumpãnesc formele de relief legate de
procesele fluviatile ºi periglaciare; (b) C.s.
continental - cu ierni lungi, reci, cu
temperaturi medii de la -20°-45° C, minime
absolute la -70° C, veri rãcoroase în care
maxima absolutã depãºeºte rar 25° C;
precipitaþii 300 mm, nebulozitate micã, ger
puternic ce favorizeazã permafrostul; relief
periglaciar tipic.
CLIMAT SUBTROPICAL - la lati-
tudini de 30°-40° C, în sudul S.U.A., în
nord-estul Mexicului, în jurul Mãrii
Mediterane, în China de sud ºi sud-est, în
C 59
sudul Coreei, în sudul Japoniei etc.; douã
sezoane impuse de circulaþia alizeelor
(vara) ºi a vânturilor de vest (iarna);
radiaþia globalã 100-120 kcal/cm 2/an;
subtipuri: C.s. mediteranean (Marea
Mediteranã ºi California; Africa de Sud
etc.) - ierni blânde cu temperaturi medii
de 10°-12° C ºi ploi bogate, precipitaþii
medii anuale de 600-1000 mm; veri calde
cu temperaturi medii de 25°-27°C,
precipitaþii puþine, timp senin ºi secetos;
contrastele termice cresc spre interiorul
continentului; morfodinamica va fi o
îmbinare între pedimentare ºi fluviaþie; C.s.
continental - în interiorul continentelor
(Marele Bazin Colorado, Podiºul Preriilor,
Pampasul argentinian, Anatolia etc.); ierni
reci, uscate ºi veri foarte calde cu amplitu-
dini termice diurne ridicate, cca. 500 mm,
precipitaþii frecvent în iarnã; ariditatea
creºte în depresiunile bine închise ºi în
spatele lanþurilor de munþi; sistemul de
modelare va avea caracter complex cu
procese legate de torenþialitate, acþiunea
vântului ºi dezagregare; C.s. din estul
continentelor (Asia, America de Nord,
pânã la 40° latitudine); veri cu temperaturi
medii de 25°-30° C, umiditate relativã de
80%, nebulozitate ºi precipitaþii bogate;
iarna, temperaturi coborâte care provoacã
îngheþuri, precipitaþii reduse, adesea
zãpadã; morfodinamica va fi legatã de
procesele fluviatile, alunecãri, torenþi; C.s.
montan - expunerea în raport cu direcþia
maselor de aer impune diferenþe importante
în cantitãþile de precipitaþii cãzute ºi în
procesele de modelare.
CLIMAT TEMPERAT - specific la
latitudinea de 40°-60°, cuprinzând întinse
suprafeþe de uscat în emisfera nordicã;
radiaþia globalã scade spre latitudinile mari
de la 120 la 60 kcal/cm2/an; bilanþ radiativ
scãzut (20-40 kcal/cm 2/an), circulaþia
dominantã este vesticã, evoluþia vremii
fiind dependentã de activitatea ciclonalã
foarte activã; subtipuri: C.t. oceanic - pe
oceane ºi în pãrþile continentale limitrofe;
pe þãrmurile vestice, frecvenþa maselor
oceanice face ca în lunile de iarnã
temperaturile medii sã fie cu puþin peste
0° C, iar vara între 10°-18° C, precipitaþii
bogate, 600 mm, distribuite relativ
uniform, nebulozitate ridicatã, ceaþã
frecventã; pe þãrmurile estice circulaþia
diferitã sezonier face ca vara, când sunt
frecvente masele oceanice, sã cadã
precipitaþii bogate, iar temperaturile sã fie
moderate, iar iarna, cu mase continentale
reci, sã prezinte temperaturi scãzute ºi
cantitãþi de zãpadã reduse; procesele
fluviatile, torenþii, alterarea ºi alunecãrile
de teren au rol esenþial în evoluþia
reliefului; C.t. continental (America de
Nord, estul Europei, Asia); veri calde
uscate ºi ierni reci, geroase; precipitaþii
reduse; secete de duratã; în funcþie de
depãrtarea de ocean, se diferenþiazã: C.t.
continental de tranziþie - unde se mai simte
influenþa maselor oceanice; veri calde cu
temperaturi medii lunare 20°-28° C, ploi
sub formã de aversã; ierni reci cu
temperaturi lunare 0°-15° C, zãpezi, geruri;
C.t. continental propriu-zis - pe cea mai
mare parte din suprafaþa continentalã; aici,
iarna se dezvoltã arii anticiclonale ce
menþin temperaturi foarte scãzute ºi strat
de zãpadã permanent; vara sunt prezente
mase de aer polar, de unde caracterul
rãcoros cu precipitaþii, se produc
amplitudini foarte mari; procesele fluviale
au fluctuaþii importante sezonier;
dezagregãri ºi torenþialitate; C.t.
continental excesiv - în Asia Centralã ºi în
podiºurile dintre ramurile Cordilierilor;
izolarea ºi distanþa mare faþã de ocean
înlãturã influenþele oceanice, iernile au
temperaturi medii de -5° -15° C iar verile
60
de +20° C +25° C, extremele termice pot
fi de +45° C, -40° C; precipitaþii sub 200
mm distribuite neuniform; sunt regiuni de
deºert cu procese de pluviodenudare rarã
dar active, activitatea intensã a vântului ºi
dezagregãri; C.t. continental al munþilor
înalþi - scãderea valorilor de temperaturã
ºi creºterea precipitaþiilor în raport de
altitudine; limita zãpezilor veºnice la
2500-3000 m; diferenþe între regiunile
expuse ºi cele adãpostite, în raport cu
direcþia maselor de aer; etajarea acþiunii
agenþilor morfogenetici ºi a formelor de
relief rezultate.
CLIMATOGEN - caracteristicã pe
care relieful prin altitudine ºi desfãºurare
constituie un însemnat factor regional în
diferenþierea nuanþãrilor climatice pe spaþii
mai mult sau mai puþin extinse care la
rândul lor se reflectã în peisaje ºi în regimul
de modelare morfogeneticã (ex. -
dezvoltarea Carpaþilor de la 600 m la 2544
m - în România - impune etaje climatice
iar desfãºurarea în teritoriu distingerea mai
multor nuanþãri climatice: oceanice în vest,
submediteranene în sud-vest, continentale
în est etc. toate cu reflectare în specificul
distinct al evoluþiei modelãrii actuale a
reliefului).
CLIMATUL TROPICAL USCAT -
în spaþiul de acþiune permanentã a
alizeelor; corespunde deºerturilor Sahara,
Kalahari, din Arabia, Iran, Pakistan, India,
Australia, Mexic etc.; radiaþia globalã
160-200 kcal/cm2/an, cu valori maxime la
solstiþiu; bilanþ caloric redus deasupra
deºerturilor 60-80 kcal/cm2/an ºi mai mare
în spaþiul oceanic - peste 100 kcal/cm2/an;
temperaturi medii lunare între 10-15°C
(iarna) ºi 30-35°C (vara); amplitudini
termice diurne mari (60-70°C pe nisip);
precipitaþii sub 200 mm (local sub 100 mm)
care cad în regim torenþial, la intervale
neregulate; umiditatea relativã a aerului
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
extrem de redusã (20-50%); secete lungi
ºi nebulozitate foarte micã; subtipuri:
C.t.u. excesiv - precipitaþii sub 100 mm,
în centrul deºerturilor dar ºi în vecinãtatea
þãrmurilor unde sunt curenþi de apã reci;
C.t.u. oceanic - mai umed datoritã
înaintãrii maselor de aer oceanic; C.t.u.
semiarid - la trecerea spre latitudini mai
mari, 200-500 mm precipitaþii; C.t.u.
montan - Anzi, Mexic - în raport de
altitudine, scãderea temperaturii ºi creº-
terea precipitaþiilor. Sunt caracteristici ca
agenþi - variaþiile termice mari, vântul ºi
ploile torenþiale rare dar extrem de agre-
sive; rezultã forme legate de dezagregare,
prãbuºiri, ºiroire, eolizaþie.
CLIMOGRAMÃ (CLIMATOGRA-
MÃ) - reprezentare graficã complexã (tip
Peguy, Peltier, Walter-Lieth) care indicã
particularitãþile climatice ale unui anumit
teritoriu prin raportare la datele înregistrate
la staþii meteorologice); pe ele se pot separa
intervale cu un anumit specific de naturã
morfoclimaticã ce se concretizeazã în
acþiuni rezultate din asocieri de agenþi,
procese ºi reflectare în formele rezultate
(ex. - pe diagrama Peguy se pot diferenþia
luni cu specific glacio-nival, gelivale
uscate, temperat umede sau uscate,
subtropicale etc., fiecare cu anumite
caracteristici morfodinamice.
CLINOMETRU - instrument utilizat
în stabilirea unghiurilor pantelor de
versant.
CLIPÃ (KLIPPÃ, OLISTOLIT) - bloc
de dimensiuni mari, inclus într-o masã de
roci de altã naturã (ex. - C. calcaroase
prezente în fliº marno-grezos). Prin
scoaterea la zi de cãtre eroziune, ele apar
ca martori de eroziune cu o fizionomie
aparte. (pe Valea Ampoiului, Piatra Teiului
de pe Bistriþa).
CLISURÃ (sin. CAZANE) - denumire
regionalã acordatã unui sector îngust ºi
adânc de vale (ex. în Defileului Dunãrii).
C 61
CLITTER (TORR) - câmp de blocuri
granitice rezultate din dezagregarea
completã a unor vârfuri (toruri) în Anglia.
CLIVAJ - caracteristicã a unor minerale
sau roci (metamorfice) de a se desface pe
anumite planuri ce corespund unor
suprafeþe de minimã rezistenþã. Acþiunea
este evidentã la dezagregãri ºi alterãri.
CLUSE - sector de vale foarte îngust
(uneori chei) realizat de râuri la traversarea
unui anticlinal format din roci cu rezistenþã
mare la eroziuni. Poate avea caracter
epigenetic (direcþia de curgere a fost
impusã de o altã structurã (monoclinalã
care acoperã anticlinalul) sau antecedentã
(adâncirea s-a realizat concomitent cu
ridicarea neotectonicã a unitãþii geografice
în care este cuprins anticlinalul) (ex. în
Munþii Jura; în Subcarpaþi).
CLUSTERITE (sin. STILOLITE,
MACAROANE) - microformã endocarsticã
foarte alungitã.
COAMÃ - partea superioarã uºor
boltitã a unei culmi deluroase sau de munte.
COASTÃ - Denumire regionalã pentru
forma de relief structural (de tip frunte de
cuestã) (similar cuestã). În unele opinii
coasta este similarã cu formele de relief din
fâºia litoralã de la contactul uscatului cu
marea iar dupã altele un sector de tranzit
de la unitãþile de podiº sau de câmpie la
taluzul continental (ar îngloba câmpiile
litorale, platforma continentalã care a fost
în pliocen - cuaternar supus unei evoluþii
dominant maritimã).
COCIOC - ochiuri de apã în sectoarle
mai adânci din meandrele pãrãsite.
COCKPIT KARST - tip de relief
carstic ce se dezvoltã în zonele calde ºi
umede (temperaturi de cca 20° C ºi unde
rezultã din descompunerea materiei
organice cantitãþi mari de acizi); îi sunt
specifice prezenþa unor depresiuni cu
fundul cvasiorizontal ce intrã în contact cu
interfluvii tãiate de vãi.
COD - sistem care cuprinde semne,
semnale, simboluri, reguli de folosire ºi de
transmitere a unor informaþii despre
elementele de mediu între care ºi de relief.
COEFICIENT MORFOLOGIC -
valoare care exprimã mãrimea relativã a
unui factor morfodinamic, proces, stadiu
de evoluþie al unei forme de relief. Rezultã
prin raportarea unor mãsurãtori realizate
pe teren (ex. - pentru aprecierea gradului
de uzurã al componentelor dintr-un depozit
aluvial se calculeazã aplatizarea, rotunjirea
ºi asimetria acestor valori care se deduc
prin introducerea valorilor unor elemente
mãsurate pe teren sau de pe hãrþile
topografice (gradul de fragmentare prin
raportarea energiei ºi desimii fragmentãrii).
COEFICIENT DE ABSORBÞIE -
indice care exprimã capacitatea de
absorbþie a apei de cãtre roci; este definit
ca raport între masa de apã reþinutã de o
probã de rocã în stare naturalã ºi masa
aceleiaºi roci uscatã la 105° C (în procente).
COEFICIENT DE FISURAÞIE -
raport între volumul fisurilor dintr-o rocã
ºi cel al rocii; de el direct depinde circulaþia
apei ºi indirect intensitatea proceselor de
dezagregare, alterare chimicã, dizolvare ºi
alte acþiuni mecanice ale agenþilor
morfogenetici.
COEFICIENT DE INFILTRAÞIE -
cantitatea de apã care se infiltreazã într-o
rocã, pe o unitate de suprafaþã, într-un
anumit timp. Este important în aprecierea
potenþialului versanþilor pentru procesele
de alunecare, ºiroire, torenþialitate etc.
COEFICIENT DE ÎNMAGAZI-
NARE A PRECIPITAÞIILOR - raportul
dintre cantitatea de apã existentã într-un
depozit, sol ºi valoarea precipitaþiilor
cãzute într-o perioadã de timp.
COEFICIENT DE RAMIFICARE
(DESPLETIRE) A RÂURILOR (Kr) -
reprezintã raportul între suma lungimii
62
tuturor braþelor din albia unui râu ºi cea a
cursului principal (Kr = b1 + b2 + b3 + ...+
bn /BP); când Kr > 2, se impune dragarea
braþului principal. Important pentru
aprecierea intensitãþii acumulãrilor în
albie.
COEFICIENT DE SCURGERE - pe
versanþi raportul dintre cantitatea de apã
care se scurge la suprafaþa terenului
(solului) ºi cea a precipitaþiilor cãzute (are
însemnãtate pentru pluviodenudare);
pentru un organism fluviatil se referã la
raportul dintre cantitatea de apã scursã pe
râu ºi cea a precipitaþiilor cãzute în bazin,
într-un interval de timp (important pentru
aprecierea intensitãþii ºi locului proceselor
fluviale pe diferite sectoare ale râului).
COEFICIENTUL DE ASIMETRIE
A BAZINULUI HIDROGRAFIC -
element morfometric exprimat prin
raportul dintre dublul diferenþei suprafeþei
versanþilor (stâng, drept) ºi suprafaþa totalã
a bazinului.
COEFIECIENTUL DE SINUOZI-
TATE (MEANDRE) A RÂURILOR
(KS) - reprezintã raportul între lungimea
în linie sinuoasã albiei râului (L S ) ºi
lungimea în linie dreaptã a ei (Ld); KS =
LS/Ld; totdeauna KS > 1; indicã stadiul
evoluþiei meandrelor.
COEZIUNE - unitatea care existã între
componentele unui sistem morfologic
(factori genetici, agenþi, procese, formele
rezultate) datorate complexului de legãturi
ce se stabilesc între acestea spaþial ºi în
timp ºi care se reflectã în peisaje reliefo-
gene (ex. - sistem carstic - definit de
prezenþa calcarelor, a circulaþiei apei, a
proceselor de dizolvare, precipitare, prãbu-
ºire ºi a unei multitudini de forme endo ºi
exocarstice în condiþiile climatice diferite
deºi sistemul este asemãnãtor ºi unitar,
existã deosebiri de evoluþie care se reflectã
în peisaje variate.
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
COLAPS - moment care semnificã
finalul unei evoluþii întreruptã brusc natural
sau antropic ºi care este urmat de naºterea
unui sistem nou. (ex. construirea unui baraj
pe o vale în spatele cãruia rezultã un lac
care conduce la modificarea localã a
sistemului; ruperea barajului de pe Tazlãu
însoþit de o golire rapidã a lacului Belci cu
toatã suita de procese; erupþia catastrofalã
a vulcanilor Krakatoa ºi Santorin ce-au
cauzat distrugerea în mare mãsurã a
insulelor respective).
COLECTOR - termen folosit pentru a
desemna râul principal care adunã,
colecteazã toate apele dintr-un bazin
hidrografic. Ex: Oltul, Argeºul, Mureºul
etc. El constituie ºi nivelul de bazã regional
care influenþeazã evoluþia proceselor de
albie de pe afluenþi.
COLINÃ - culme alungitã, încadratã de
versanþi convecºi ºi care coboarã altimetric
treptat spre punctul de unire a râurilor ce-o
încadreazã (Colinele Tutovei). Pot fi ºi
dealuri piemontane.
COLIZIUNE - termen folosit în teoria
tectonicii globale ºi care se referã la
procesul de „CIOCNIRE” dintre douã plãci
care se deplaseazã din sensuri opuse în
zonele de subducþie (una oceanicã ºi alta
continentalã - tip andin; amândouã
oceanice - tip insular pacific; amândouã
continentale - tip himalaian). În urma
acestui proces rezultã pe de o parte
subducþia ºi consumarea unei plãci iar pe
de alta miºcãri de cutare ºi înãlþare ce
creeazã munþi, produc erupþii vulcanice ºi
seisme (ex. ciocnirea dintre mezoplaca
indianã ºi placa asiaticã a condus la
generarea lanþului munþilor Himalaya..
COLOANÃ - formã de relief alungitã,
cu poziþie verticalã; în peºteri a rezultat din
unirea unei stalagmite cu o stalactitã sau a
unei stalactite care a atins podeaua; pe
versanþii cu pantã mare sau pe vârfurile la
care stratele au o poziþie aproape verticalã,
C 63
dezagregarea, alterarea, ºiroirea ºi
pluviodenudarea detaºeazã în timp coloane
circulare, prismatice, cu înãlþimi de zeci
de metri. Ex: Munþii Bucegi, Ciucaº,
Ceahlãu (în conglomerate) în Munþii
Metaliferi, coloanele de bazalt de la
Detunate, sau în Munþii Perºani la Racoº;
pe timp scurt pot sã aparã ºi pe versanþii
formaþi din loess, în urma unor prãbuºiri
în trepte.
COLOANÃ STRATIGRAFICÃ -
formã de reprezentare a datelor din cartãri
sau din foraje, referitoare la formaþiunile
geologice care se succed de la suprafaþã în
adânc, într-o regiune; pe ea sunt trecute,
prin semne convenþionale, alcãtuirea
litologicã a fiecãrei serii, vârsta, grosimea
ºi alte elemente. Reprezentãri care
sintetizeazã datele obþinute dintr-un numãr
mare de foraje geologice; sunt utilizate în
studiul reliefului prin aplicarea metodelor
actualismului ºi a depozitelor corelate.
COLMATARE - proces de depunere a
materialului transportat de ape, într-un
bazin oceanic, marin, lacustru sau în albia
unui râu, prin sedimentare sau aluvionare.
COLÞI - stânci ascuþite înºirate pe
anumite aliniamente; sunt frecvente pe
crestele alpine intens dezagregate sau în
locurile unde crestele culmilor sunt formate
din alternanþe de strate verticale, cu gro-
sime nu prea mare ºi cu rezistenþã diferitã
la atacul agenþilor externi (cele rezistente
rãmân înºirate); când au dimensiuni mari,
constituie coloane, turnuri (în Subcarpaþi,
munþii fliºului ºi crestele alpine la peste
2000 m).
COLUMELÃ - microcoloanã (sub 1
m) în centrul unor marmite de pe cursurile
de apã din peºteri; rezultã în sectoarele
unde viteza apei este nulã, în condiþiile în
care, de jur împrejurul ei, curenþii de apã
produc eroziune.
COLUVIU (sin. DEPOZIT COLUVIAL) -
material acumulat la baza versantului,
rezultat prin spãlare în suprafaþã, ºiroire,
procese gravitaþionale etc.; este format în
general din materiale fine; când au exten-
siune mare formeazã un glacis caluvial sau
mixt (coluvio - proluvial).
COMBATERE - acþiune care implicã
un lanþ de activitãþi spontane sau dupã un
program care au menirea de a limita ºi
corecta efectele negative îndreptate asupra
unor elemente de mediu sau a acestuia în
întregime, prin producerea de alunecãri de
teren, torenþi noroioºi, ºiroire, eroziune sau
diverse activitãþi antropice. Existã metode
ºi acþiuni de naturã variatã eficace.
COMBE (sin. BUTONIERÃ) -
depresiune individualizatã în axul
anticlinalelor sau în centrul domurilor; are
aspect circular sau alungit, versanþi cuestici
faþã în faþã ºi vatrã relativ platã; dacã în
alcãtuirea structuralã sunt alternante de roci
cu rezistenþã diferitã la atacul agenþilor
externi atunci prin evoluþie se poate ajunge
la forme de relief complexe cu abrupturi
cuestice în trepte cu diverse alunecãri ºi
martori de eroziune uneori cu poziþie
centralã. (ex. în Munþii Jura; în România
la Leghia, Sãrata Monteoru).
COMPACTARE - tasare intensã care
determinã micºorarea porozitãþii, degra-
darea solurilor ºi intensificarea spãlãrii
areolare.
COMPACTIZARE (TASARE) -
proces fizic în loessuri, depozite loessoide
în urma cãrora se reduce spaþiul ocupat de
goluri iar la suprafaþã se impun micro-
depresiuni (crovuri).
COMPENSARE - corecþie aplicatã
unor valori rezultate din mãsurãtori asupra
unor elemente ce caracterizeazã un depozit,
ansamblu de forme de relief, în reprezentãri
grafice ºi cartografice etc. pentru a obþine
situaþii cât mai aproape de dezvoltarea
realã.
COMPETENÞÃ (sin. COMPETINÞÃ)
- capacitate pe care o are un curent de apã,
64
într-un loc ºi la un moment dat, de a
transporta particule de aluviuni (nisip,
pietriº, bolovãniº etc.) ce ating un
maximum de dimensiuni în raport cu forþa
sa (diametrul maxim al particulelor ce pot
fi deplasate la un anumit debit); Depinde
de panta albiei, viteza ºi debitul lichid al
râului – ex. la viituri este foarte mare iar în
perioadele cu ape mici extrem de redus,
noþiunea se aplicã ºi la alþi agenþi (gheþar,
vânt).
COMPLEX - caracteristicã a unui
sistem sau component morfologic impusã
de ansamblul de relaþii care s-au dezvoltat
între factorii genetici, agenþii ºi procesele
acestuia spaþial ºi temporal ºi funcþie de
care rezultatele (formele de relief) sunt
variate.
COMPLEX CARSTIC - sistem
geomorfologic individualizat
într-un podiº, platou sau masiv calcaros,
prin procese dominant de dizolvare ºi
precipitare ºi care în funcþie de gradul de
evoluþie implicã diverse forme endo ºi
exogene ºi totodatã peisaje variate.
COMPLEX DE ALTERARE - masã
de materiale (argilã, oxizi, sãruri, bucãþi
de rocã etc.) rezultate în urma desfãºurãrii
proceselor de alterare; poate fi acumulatã
pe loc (in situ) dând scoarþe de alterare sau
în urma unei deplasãri pe pantã - depozite
de pantã.
CON - formã de relief cu o configuraþie
specificã ºi care este rezultatul producerii
unor acþiuni naturale ºi antropice.
Semnificative sunt cele cu dezvoltare pe
verticalã între care: C. vulcanic - rezultat
din acumularea de lavã, cenuºã, bombe
produse în timpul erupþiilor; are dimensiuni
variabile în funcþie de tipul de erupþie ºi
de natura chimicã a lavelor, diametre
bazale de la mai multe sute de metri, la
câþiva kilometri, înãlþime ce poate ajunge
la mai multe mii de metri; are la partea
superioarã un crater prin care ies produsele
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
vulcanice, iar în interior, coºul vulcanic ce
ajunge în adânc pânã la vatra bazinului cu
lavã; la vulcanii mari se adaugã pe flancuri
numeroase C. secundare (adventive), iar
în craterul principal dezvoltarea prin
prãbuºiri a unor depresiuni cu diametre de
ordinul kilometrilor ºi care au versanþi
abrupþi (caldeire); C. vulcanice cu cea mai
mare înãlþime sunt cele ale vulcanilor
Mauna Loa ºi Kilauea, care, mãsurate de
pe fundul oceanului, au în jur de 9000 m
înãlþime; C. de vulcan noroios - se dezvoltã
în regiunile alcãtuite din roci sedimentare
(alternanþe de strate de argilã, nisipuri slab
cimentate) în adâncul cãrora existã
zãcãminte de gaze naturale; apa din
precipitaþii, infiltratã ºi încãrcatã cu parti-
cule nisipoase, argiloase, este împinsã prin
fisuri la suprafaþa terestrã de cãtre forþa
gazelor din interior; ca urmare la suprafaþã
i-au naºtere forme de relief prin explozie
ºi, mai ales, prin acumularea noroiului; în
locurile unde noroiul este fluid, rezultã
cratere de câþiva metri în diametru ºi C.
aplatizate, pe când în cele unde noroiul este
vâscos rezultã C. înalte ce au în vârf cratere
mici; activitatea vulcanilor de noroi este
limitatã în timp; dupã astuparea canalului
prin care noroiul este împins din interior,
C. se usucã, argila crapã, iar apa de la ploi
duce la fragmentarea treptatã a lor (Pâclele
Mari, Pâclele Mici etc.); C. de gheizer - se
dezvoltã în regiunile vulcanice sau în
vecinãtatea lor, acolo unde se produc
izbucniri de apã fierbinte încãrcatã cu
diferite materiale; C. rezultã din acu-
mularea silicei ºi precipitarea sãrurilor din
soluþie (Yellowstone, Islanda). A doua
categorie de forme pentru care se foloseºte
impropriu denumirea de “con” sunt cele
cu desfãºurare în suprafaþã ºi care au
rezultat prin acumularea materialelor
transportate ºi depuse de diverºi agenþi pe
suprafeþe cvasiorizontale; au înfãþiºare
complexã - triunghiularã în plan ºi uºor
C 65
bombatã pe centru. În acest sens sunt: C.
aluviale dezvoltate în douã situaþii. Mai
întâi sunt cele formate în albiile largi ale
râurilor mari, la trecerea dintr-o regiune
accidentatã în câmpie sau într-o
depresiune; apar sub forma unei pânze de
aluviuni pe care râul se despleteºte. În al
doilea rând apar conuri aluviale la vãrsarea
unor râuri cu un debit solid bogat într-un
colector cu albie majorã largã; rezultã C.
de aluviuni care uneori se ridicã deasupra
albiei colectorului cu mai mulþi metri; în
unele situaþii apar 2-3 generaþii, care au o
desfãºurare eºalonatã, îmbucatã ºi adesea
cu poalele retezate de râul colector (aparþin
mai multor faze de construcþie; dezvoltarea
lor a condus la împingerea albiei
colectorului spre versantul opus); C. de
avalanºã - constituie partea terminalã a
unei avalanºe rezultatã din acumularea
zãpezii, blocurilor de rocã, arborilor
transportaþi de pe versant; dupã topirea
zãpezii rãmân blocurile de pietre; dacã
fenomenul se repetã, acumulãrile de pietre
dau C. de grohotiº; C. de dejecþie -
constituie o formã de acumulare construitã
în partea terminalã a unui torent, prin
suprapunerea în mai multe faze a
încãrcãturii transportate de ºuvoaiele de
apã la viituri; în structurã apar evidente mai
multe pânze de pietriºuri, nisipuri, argilã,
suprapuse diferit; elementele grosiere
rãmân la partea superioarã a C. (vârf), iar
cele fine precumpãnesc cãtre bazã (poale);
în funcþie de mãrimea elementelor
acumulate, sunt bombate mai mult (dominã
bolovãniºurile) sau mai puþin (argilã,
nisipuri); pot fi C. singulare (suprapuse
parþial) îngemãnate (sub forma unei prispe)
dar ºi erodate de cãtre râuri (apar ca
fragmente suspendate); Se adaugã: C. de
eroziune - creat de cãtre ºuvoaiele de apã
încãrcate cu pietriº la ieºirea dintr-un relief
înalt (munte, podiº), aflat în regiunile cu
climat arid sau semiarid; C. este tãiat în
baza versanþilor vãii care capãtã o
deschidere largã; materialele care au fost
folosite de apã la crearea lui sunt
transportate ºi acumulate la o distanþã mai
mare; C. de grohotiº (C. de pietre) -
reprezintã o acumulare bogatã de blocuri
ºi bolovani colþuroºi, mai ales la baza
versanþilor din regiunile alpine, în
sectoarele finale ale unor torenþi, ogaºe,
ravene sau culoare de avalanºe; materialele
dezagregate de pe creste ºi versanþi sunt
transportate de apã sau zãpadã pe aceste
fãgaºe; în alcãtuirea lor, elementele
grosiere se aflã la exterior, iar cele cu
dimensiuni mai mici cãtre vârf ºi la
suprafaþã; C. fluvio-glaciar - evantaie de
pietriºuri, nisipuri, argile împrãºtiate de
cãtre torenþii subglaciari la marginea
calotelor glaciare; prin acumulãri bogate
ºi extinse în suprafaþã rezultã câmpii
fluvio-glaciare (sandre).
CON DE REVER - relief de acumulare
creat pe plaja externã (dincolo de
aliniamentul dunelor de nisip) de cãtre
valurile foarte mari (la furtunã) care
strãpungând ºirul de dune debordeazã
dincolo de ele creând din nisip fin conuri
aplatisate.
CON DE NOROI - sector terminal la
torenþii noroioºi dezvoltaþi pe versanþii
despãduriþi alcãtuiþi din roci uºor de dislo-
cat prin alunecãri, eroziune etc. (argile,
nisipuri); materialele îmbibate cu apã curg
prin canalul torentului, împrãºtiindu-se la
baza lui sub forma unui con mai mult sau
mai puþin aplatizat, în funcþie de
vâscozitatea ºi volumul lor.
CON VULCANIC HETEROGEN
(sin. CON VULCANIC MIXT, STRATO-
VULCAN) - con vulcanic alcãtuit dintr-o
alternanþã de lave ºi de piroclastite.
CON VULCANIC OMOGEN - con
vulcanic alcãtuit din materiale de aceeaºi
66
naturã. Dupã natura petrograficã a
materialului, pot fi: C.v.o. de lavã (masive,
fãrã stratificaþie), C.v.o. de sfãrâmãturi
(alcãtuite din produse piroclastice de
dimensiuni mai mari decât cele ale
cenuºelor), C.v.o. de cenuºã vulcanicã.
CONCAV - tip de pantã care indicã o
evoluþie complexã - de eroziune la partea
superioarã ºi acumulare în bazã; tendinþa
generalã este de diminuare a primei situaþii
ºi de accentuare a celeilalte. Se disting mai
multe subtipuri: Versanþi concavi cu formã
curbatã spre interior fiind specifici fazei
descendente de evoluþie a reliefului când
adâncirea vãilor scade ºi dominã
acumularea; Mal concav la râuri,
concavitatea fiind realizatã de cãtre
curentul principal al apei râurilor în
sectoarele în care izbeºte malul care se
menþine abrupt suferind o retragere
lateralã; Bazã concavã a falezelor realizatã
prin eroziunea valurilor ºi curenþilor marini
în þãrmurile înalte; Concavitatea
desprindere ale alunecãrilor rotaþionale;
Surplombe, niºe, alveole create de ero-
ziunea diferenþialã, alterare, dezagregare
pe versanþii abrupþi sau pe suprafeþe
cvasiorizontale. În morfologie termenul de
“concav” este asociat cu forma dezvoltatã
în plan vertical iar concavitatea în plan
orizontal.
CONCENTRIC - desfãºurare geome-
tricã circularã în jurul unui punct (ex. -
undele seismice care se propagã în raport
de epicentru; acumulãrile vulcanice în jurul
coºului vulcanic etc.).
CONCORDANT(Ã) - formã de relief
care se desfãºoarã în acelaºi sens cu
cãderea stratelor (suprafeþe, platouri
structurale); relief care concordã cu
structura (dealuri pe anticlinale, depresiuni
pe sinclinale).
CONCREÞIONARE - proces de
depunere a sãrurilor din soluþiile supra-
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
saturate care circulã prin sol, depozite, roci
carstificabile, urmat de realizarea unor
forme specifice - concreþiuni (ex. - în
depozite rezultã noduli din calcar, gips,
sare) cu dimensiuni variate; în peºteri sunt
stalactite, stalagmite, coloane etc.; în
loessuri ºi depozite loessoide rezultã pãpuºi
de loess, cruste etc.
CONDENSARE - proces fizic prin care
vaporii dau apã; stã la baza producerii la
nivelul suprafeþei active a fenomenului de
rouã care are un rol esenþial în procese de
alterare chimicã.
CONDIÞIE - situaþie, factor care
influenþeazã, parþial sau hotãrâtor, apari-
þia, evoluþia ºi rezultatul unui proces sau
grup de procese etc. Sunt legate de oricare
component natural (de naturã climaticã,
bioticã, hidricã) sau antropic. Dintre cei
morfogenetici rol însemnat au: pantele
(prin formã, înclinare), gradul de
fragmentare în plan orizontal sau vertical,
expunerea etc. Pot avea caracter potenþial
(ex. la alunecãri existenþa unor pante mari,
a argilei în alcãtuirea versanþilor ºi a
precipitaþiilor) ºi de declanºare (ploi
bogate, eroziunea bazei versanþilor,
adâncirea torenþilor, secþionarea antropicã
sau schimbarea modului de utilizare a
terenurilor).
CONFIGURAÞIA RELIEFULUI -
înfãþiºarea reliefului (morfografic); mod de
grupare a formelor de relief în sisteme
ierarhic superioare.
CONFLUENÞÃ - rezultat al unirii a
douã sau mai multe elemente. Sunt: C.
fluviatilã - locul unde afluentul se varsã în
râul colector. C. glaciarã - locul de unire
a limbilor a doi gheþari.
CONGELIFLUXIE (sin. CONGELI-
FLUXIUNE) - alunecãri superficiale ºi de
micã adâncime ale unor porþiuni din
depozitul de pe suprafeþele înclinate din
regiunile alpine, subalpine, polare ºi
C 67
subpolare unde prin dezgheþ se îmbibã cu
apã ºi se deplaseazã peste stratul încã
îngheþat. Rezultã un ansamblu de trepte ºi
vãluriri (ex. în etajul alpin carpatic).
CONGELIFRACÞIE - vezi GELI-
FRACÞIE.
CONGELITURBAÞIE (CRIOTUR-
BAÞIE) - ansamblu de forme de relief ºi
structuri realizate în depozitele de pe
suprafeþele orizontale sau slab înclinate, în
condiþiile climatului polar, subpolar ºi alpin
riguros prin producerea intensã a
proceselor de îngheþ - dezgheþ. Rezultã
frecvent poligoane ºi cercuri de pietre,
hidrolocaliþi, muºuroaie înierbate, pene de
ghiaþã, involuþii etc. (ex. în nordul Canadei,
Siberia; în România s-au produs în fazele
glaciare de la finele pleistocenului iar în
prezent unele au luat naºtere pe platourile
carpatice situate la peste 2000 m.
CONGLOMERAT - rocã sedimentarã
detriticã rezultatã prin cimentarea
pietriºurilor; în alcãtuire intrã mai întâi
elemente de naturã geologicã variatã ce
depãºesc 2 cm în diametru ºi care au suferit
o rotunjire, prin transportare de cãtre un
agent (ape curgãtoare, mare etc.) ºi apoi
cimentul care poate fi calcaros, silicios,
argilos; sunt frecvent întâlnite în strate
groase, în masele muntoase din fliºul
cretacic (Bucegi, Ciucaº, Ceahlãu unde
stiva de strate depãºeºte 500 m grosime).
CONSECVENTÃ - caracteristicã care
indicã concordanþa dintre desfãºurarea
formelor de relief ºi elementele specifice
unui structuri geologice (ex. - vale
dezvoltatã în structura geologicã
monoclinalã, al cãrei sens de desfãºurare
concordã cu cel al cãderii stratelor; alune-
cãri de teren dezvoltate pe versanþi care
înclinã în sensul cãderii stratelor; culmi pe
anticlinale ºi vãi pe sinclinale etc.).
CONSERVAREA NATURII (PRO-
TECÞIA MEDIULUI ÎNCONJU-
RÃTOR) - ansamblu de mãsuri menite sã
asigure în regiunile afectate de activitãþi
pãstrarea (menþinerea) ºi ameliorarea
calitãþii mediului în cadrul cãruia relieful
constituie nu numai suport pentru celelalte
componente geografice dar la rândul sãu
se impun ca peisaj ºi ca valoare ºtiinþificã.
CONSOLIDARE - acþiune de întãrire
naturalã a unui material, depozit, pe mãsura
uscãrii sale; acþiune de stabilizare antropicã
a unui mal afectat de eroziune, a unei
porþiuni de versant pe care s-a produs o
alunecare.
CONSTANTÃ SOLARÃ - cantitatea
de energie primitã de la Soare pe o
suprafaþã de 1 cm2, în timp de 1 minut, la
nivelul superior al atmosferei terestre;
valoarea medie este de 1,98 cal/ cm2/minut,
dar variazã în funcþie de distanþa
Soare-Pãmânt ºi de evoluþia activitãþii
solare.
CONTACT - limitã (suprafaþã, linie)
dintre douã forme de relief, douã structuri
ce au importanþã pentru relief. (ex. la o
terasã muchia, tâtâna sau suprafaþa dintre
depozitul aluvial ºi roca în loc).
CONTINENT - formã de relief de
ordinul I (planetarã), reprezentând mari
întinderi de uscat, înconjurate de oceane
ºi mãri, care au rezultat prin acþiunea
forþelor tectonice în miliarde de ani;
structural, pe verticalã sunt alcãtuite din
cele trei pãturi ale scoarþei (sedimentarã,
graniticã ºi bazalticã), iar în suprafaþã, din
nuclee rigide foarte vechi (precambriene),
în jurul cãrora s-au ataºat sisteme
orogenice din paleozoic, mezozoic ºi
neozoic sau depresiuni tectonice care au
fost umplute cu sedimente cu grosime mare
ºi pe care sunt câmpii sau podiºuri; existã
ºapte C.: Europa - 10,05 mil. km2, Asia -
44,3 mil. km2, Africa - 29,80 mil. km2,
America de Nord - 24,3 mil. km2, America
de Sud - 17,7 mil. km2, Australia ºi Oceania
- 8,9 mil. km2, Antarctida - 12,5 mil. km2;
cele mai multe se aflã în emisfera nordicã,
68
Suprafaþa
Continentul
mil. kmp % medie (m)
Asia 44,4 30
Africa 29,8 20,1
America de Nord 24,4 16,5
America de Sud 17,8 21,1
Antarctica 12,5 8,5
Europa 10 6,8
Australia ºi Oceania 8,9 6 340
Principalele date morfometrice ale continentelor
în raport cu Ecuatorul; cele mai întinse
suprafeþe continentale se aflã în emisfera
esticã; cea mai mare înãlþime (Everest 8848
m) se aflã în Asia. Altitudinea medie este
în Europa de 300 m; Asia de 1000 m;
Africa de 700 m; America de Nord de 700
m; America de Sud de 600 m; Australia ºi
Oceania de 400 m; Antarctida de 2263 m.
CONTINENTAL - caracteristicã
impusã unei forme, proces, sistem etc., de
cãtre un continent; în geografie se folosesc:
platformã C. ºi taluz C. pentru forme
tectono-structurale aflate la contactul
continentelor cu bazinele oceanice, crustã
C. cu sens de scoarþã ce intrã în alcãtuirea
continentelor, climat C., nuanþã climaticã
desfãºuratã în interiorul continentului,
calotã de gheaþã C., mãri C. înscrise pe
platforme continentale etc.
CONTINENTALIZARE - creºterea
influenþei suprafeþelor de uscat asupra
proceselor geografice (îndeosebi climatice
cu reflectare în cele pedogenetice, biogeo-
grafice, hidrologice ºi morfologice).
Aceastã caracteristicã are loc în condiþiile
creºterii distanþei faþã de þãrmurile
oceanului (sursa maselor de aer umed),
ceea ce favorizeazã sporirea deficitului de
umiditate ºi extinderea þinuturilor semi-
aride ºi aride la latitudini medii (ex.- stepa,
semideºerturile ºi deºerturile din Asia).
Pentru relief ea determinã modificarea
sistemului de modelare (ponderea agenþilor
ºi proceselor) ºi generarea altor forme (de
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
Înãlþimea Înãlþimea maximã (m)
960 8848 Chomolungma (Everest)
750 6010 Kilimandjaro
720 6187Mc.Kinley
590 6960 Aconcagua
2200 5140 Vinson Massif
340 4807 Mont Blanc
5029 Punck Jaya (Noua Guinee)
la alterare, procese fluviale în vestul ºi
centrul Europei la forme eoliene în centrul
Asiei).
CONTRACÞIE - proces care duce la
micºorarea volumului unui corp, urmat de
unele consecinþe (uscarea suprafeþelor
argiloase însoþitã de crãparea stratului
superior; în alternanþã cu dilatarea deter-
minã dezagregãri); teorie elaboratã de Elie
de Beaumont (1852) care explicã formarea
sistemelor muntoase prin încreþire impusã
de micºorarea volumului Pãmântului
(contracþie), în urma unui proces general
de rãcire.
CONTRAPANTÃ - suprafaþã înclinatã
în sens invers unei pante generale; ex: C.
glaciarã - dezvoltatã prin procese de
eroziune a masei de gheaþã în spatele
pragului glaciar; C. structuralã - în albiile
unor torenþi sau râuri mici sau pe versanþi,
în locurile unde apar strate groase, greu de
erodat de cãtre curenþii de apã.
CONVECÞIE - proces fizic complex
care se realizeazã în mai multe variante.
Legat de relief este importantã C. oro-
graficã care se produce în condiþiile în care
în deplasarea maselor de aer acestea
întâlnesc un lanþ de munþi ºi pe care îl
escaladeazã. Prin convecþie iau naºtere nori
ºi precipitaþii bogate (convective); depla-
sãri pe verticalã ale magmei din astenosferã
în cadrul curenþilor de convecþie.
CONÞINUT MORFOLOGIC -
totalitatea agenþilor, proceselor ºi formelor
C 69
de relief care se includ într-un sistem
morfologic; specificul conþinutului este
impus de agenþii ºi procesele care au un
rol esenþial în geneza ºi evoluþia formelor
de relief de unde ºi peisajele degajate (ex.
- în Munþii Fãgãraº la peste 2000 m
înãlþime sistemul morfologic alpin are ca
specific conþinutul rezultat din îmbinarea
rezultatelor unei modelãri vechi (îndeosebi
glaciarã din pleistocen - cu cea impusã în
prezent de crionivaþie ºi torenþialitate) care
favorizeazã ºiroirea, torenþialitatea ºi
intensificarea proceselor de eroziune ºi
transport în albiile râurilor.
CONVENÞIONAL - modalitate de
prezentare a unor situaþii. Semn C. indicã,
pe hãrþi diverse procese ºi forme de relief
care nu pot fi redate prin contur ºi areal la
scara reprezentãrii; trasarea unei limite
într-o fâºie de contact neclar între douã
unitãþi geografice (ex. - în unele sectoare
între Câmpia Românã ºi Podiºul Getic);
stabilirea unei scãri de mãrime în apre-
cierea valorilor unor indicatori morfo-
metrici.
CONVERGENÞA FORMELOR DE
RELIEF - mod de desfãºurare a acestora
ca rezultat al unei evoluþii de duratã (ex.
convergenþa vãilor într-un crater vulcanic
inactiv; convergenþa teraselor în bazinul
unui râu etc.)
CONVEX - tip de pantã pe care
procesele ce au loc sunt diferite. În plan
vertical se realizeazã treptat o trecere de la
eroziunea slabã la partea superioarã a
pantei la una superioarã accentuatã spre
bazã (este specificã versanþilor), specifici
fazei ascendente de evoluþie a reliefului
când predominã adâncirea râurilor.
Desfãºurarea liniarã, în suprafaþã (malurile
convexe ale albiilor întreþinute de viteza
micã a apei râurilor. Ele corespund unor
întinse acumulãri cu dezvoltare de fâºii de
plaje (acumulãri în convexitãþile râurilor).
CORRIE - denumire în Scoþia pentru
circuri glaciare.
CORP MAGMATIC - structuri
realizate prin consolidarea magmei în
scoarþã la diferite adâncimi; au formã ºi
volum diferit (batolit, lacolit, apofize,
dykuri etc.). Eroziunea le poate scoate la
zi punând în evidenþã forme de relief
masive (culmi, vârfuri - ex. în Dobrogea
de Nord) care dominã în peisaj. Dacã sunt
secþionate epigenetic de râuri rezultã chei.
COORDONATE GEOGRAFICE -
valori numerice cu ajutorul cãrora se
stabileºte poziþia geograficã a unui punct
pe suprafaþa terestrã, în funcþie de un plan
de referinþã; C.g. sunt: latitudinea - distanþa
în grade, minute ºi secunde sau kilometri
(lungimea arcelor de cerc corespunzãtoare)
faþã de Ecuator (este nordicã ºi sudicã);
longitudinea - distanþa în grade, minute ºi
secunde sau kilometri (lungimea arcelor de
cerc corespunzãtoare) faþã de primul
meridian (este esticã ºi vesticã). Teritoriul
României este situat între 43°37´ ºi
48°15´latitudine nordicã ºi între 20°15´ ºi
29°41´ longitudine esticã. Pentru relief se
folosesc C.g. în localizarea geograficã a
unor forme sau unitãþi morfologice (ex. -
Munþii Bucegi).
COPÂRªEU - termen regional
(Transilvania) pentru treptele unor alu-
necãri mari (tip glimee) care datoritã depla-
sãrii rotaþionale îºi pãstreazã nemodificatã
în bunã mãsurã alcãtuirea petrograficã dar
care suferã schimbãri importante ale
înclinãrii stratelor.
CORAZIUNE - proces de roadere ºi
ºlefuire a suprafeþelor ºi muchiilor
formelor de relief expuse izbirii de cãtre
vântul încãrcat cu particule provenind din
roci dure, antrenate în miºcare; rezultã
microforme specifice (alveole, ºanþuri
etc.); tip de deplasare gravitaþionalã lentã
(deraziune) în depozitele groase care
preseazã capetele unor strate subþiri de roci
70
puþin rezistente ºi care au o poziþie aproape
verticalã.
CORDILIERÃ - termen folosit pentru
desemnarea lanþurilor muntoase, ridicate
în urma unor faze de miºcãri orogenetice
(de formare a munþilor); au lungimi foarte
mari (ex: Cordiliera Pacificã); pot fi
submerse ºi emerse.
CORDON LITORAL (sin. PERISIP-
SPIT) - formã de relief de acumulare pe
platformele litorale din lungul þãrmurilor,
sub influenþa majorã a curenþilor litorali ºi
a valurilor; sunt frecvente la gurile de
vãrsare ale marilor fluvii care transportã
mari cantitãþi de aluviuni pe care le depune
pe fâºia litoralã submersã; pot uni insule
cu þãrmul, închide golfuri sau gurile de
vãrsare ale râurilor creând forme distincte
de þãrm; sunt submerse (bare) dar ºi emerse
(cordoane).
CORECÞIE - mãrime ce poate fi
adunatã sau scãzutã la o valoare calculatã,
mãsuratã pentru a obþine o situaþie
apropiatã de cea realã. (C. aplicatã la
mãsurãtorile de înãlþime cu altimetru, C.
imaginilor în teledetecþie).
CORELAÞIE - 1. legãturi între douã
sau mai multe procese ºi factori
morfogenetici în funcþie de care sunt ºi
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
formele de relief rezultate (ex. - terasele
sunt în lungul unui râu în numãr mare în
sectoarele unde procesele fluviale s-au
produs în condiþiile în care sacadat
miºcãrile de ridicare au fost active ºi
lipsesc în sectoarele unde subsidenþa a fost
continuã; 2. între valorile mãsurate pentru
diverºi indicatori morfometrici pentru
stabilirea unei caracteristici ale evoluþiei
reliefului. Se concretizeazã în tabele ºi
reprezentãri grafice.
CORIDOR MORFOLOGIC - loc de
trecere îngust ºi lung care leagã douã
regiuni situate de-o parte ºi de alta unui
lanþ montan (ex. - pasul, ºa, trecãtoare).
CORIOLIS (FORÞA) - reprezintã
forþa fizicã rezultatã în urma miºcãrii de
rotaþie a Pãmântului; prezintã importanþã
în deplasarea maselor de aer, apã, care sunt
deviate spre dreapta, în emisfera nordicã,
ºi spre stânga, în emisfera sudicã de unde
ºi diferenþieri în intensitatea exercitãrii pe
aceste direcþii a proceselor morfogenetice
cu reflectare în peisaj.
CORN DE PLAJÃ (sin. CASPURI DE
PLAJÃ) - formã de relief dezvoltatã pe
plaja afectatã de valuri (faþa plajei); au
formã arcuitã, sunt alcãtuite din nisip,
pietriº, au coarnele orientate spre mare ºi
sunt rezultatul asocierii acþiunii valurilor
care izbesc þãrmul creând prin abraziune
forma de corn ºi a producerii unui curent
de revenire a apei în mare ce antreneazã
materialele fine dintre braþele coarnelor.
CORNEEANÃ - rocã metamorficã
formatã prin procese termice, fãrã aport de
substanþe, în perimetrul aureolei de contact
a unei topituri magmatice cu rocile în care
a pãtruns. În cele din urmã se produc
modificãri de alcãtuire, structurã ºi
proprietãþi ceea ce face ca reacþia lor la
atacul agenþilor morfogenetici sã fie
diferitã (în Munþii Giurgeu -regiunea
Ditrãu , Munþii Gilãu, Munþii Banatului).
C 71
CORNET - martori de eroziune cu
formã conicã; se aflã deasupra unei supra-
feþe de eroziune netedã sau a vetrei unei
depresiuni; termen folosit în Podiºul
Mehedinþi, reprezentând martorii calcaroºi
care se impun în peisaj.
CORNIªÃ - sector la partea superioarã
a unui perete stâncos, falezã, versant care
prin extensie spre exterior se impune în
peisaj datoritã rezistenþei mai mari a
stratului de rocã din care este formatã în
raport cu stratele de sub ea.
COROZIUNE - proces chimic realizat
de substanþe acide asupra elementelor de
la suprafaþa rocilor; ex. - procesul de
dizolvare a calcarului, care este foarte activ,
agresiv când asupra lui acþioneazã apa
încãrcatã cu CO 2 devenind un acid
carbonic slab; proces mecanic de ºlefuire,
roadere a muchiilor ºi colþurilor stâncilor
de cãtre vânt încãrcat cu materiale (nisip,
praf).
COSTIER - caracteristicã, procese,
forme, în fâºia de contact dintre apa mãrii
ºi uscat (Ex. depozite C. - formaþiuni
acumulate pe plajã; procese C. - abraziune,
acumulare; forme de relief C. plajã, falezã,
curenþi.
COª VULCANIC –partea centralã a
unui aparat vulcanic prin care lava este
expulzatã din adâncul scoarþei (pungi de
lavã) la suprafaþa acestuia; stingerea
activitãþii vulcanice corespunde fazei în
care lava din coº se consolideazã formând
un corp compact ºi rezistent.
COªAVA - vânt catabatic, cu vitezã
mare care se simte în Munþii Banatului ºi
în zonele limitrofe, provocând uneori
dezastre pe suprafeþe limitate.
COªCOVE - denumire popularã
localã ce se acordã unui microrelief
(excavaþiuni), ce poate apãrea prin
subsãparea malurilor râului, fixate de
rãdãcini de arbori; uscarea nãmolului
argilei pe suprafeþe orizontale în perioade
secetoase; rezultã pojghiþe ondulate cu
format poligonal care se sparg iar
materialele fine sunt spulberate de vânt.
CONDUCT VULCANIC - orice
crãpãturã verticalã sau oblicã dintr-un
aparat vulcanic ºi scoartã prin care lava sub
presiune ajunge la suprafaþã creând conuri
vulcanice principale ºi secundare.
CONVERGENÞA FORMELOR DE
RELIEF - mod de desfãºurare a acestora
ca rezultat al unei evoluþii de duratã (ex.
confergenþa vãilor într-un crater vulcanic
inactiv; convergenþa teraselor în bazinul
unui râu etc.)
COT DE CAPTARE - element dupã
care se recunoaºte o captare; apare în
configuraþia vãii ca sector în care direcþia
vãii se modificã brusc, întrucât a rezultat
din unirea unui sector de vale care a fost
captat, cu altul prin râul care a înaintat
regresiv ºi a captat.
COTÃ - valoare a înãlþimii sau
adâncimii unui punct în raport cu un nivel
de referinþã; raportarea se poate face la
nivelul mãrii sau al oceanului la valori
absolute sau la un nivel local precum albia
unui râu, þãrmul unui lac ca valori relative
(ex. Vârful Omul se aflã la 1554 m în raport
de albia Prahovei la Buºteni).
CRACUL MUNTELUI - denumire
regionalã care se referã la o culme prelungã
care face trecerea spre unitãþile de relief
vecine.
CRATER - formã de relief negativã,
aproape circularã, rezultatã prin procese de
efuziune (gaze, lavã, noroi) sau de izbire
72
(meteorit); are diametre de la câþiva
milimetri la mai multe zeci de kilometri ºi
adâncimi pânã la mai multe sute de metri.
Se disting: C. vulcanice - parte a aparatului
vulcanic sub formã de adânciturã, situatã
în partea superioarã a conului (are de regulã
o formã de pâlnie), prin care sunt expulzate
lave ºi gaze; uneori C. au dimensiuni
apropiate atât în partea sa superioarã, cât
ºi în cea inferioarã; pot sã se dezvolte ºi pe
flancurile conului (C. adventive); dupã
modul în care au fost create (prin explozii
sau prãbuºire) au dimensiuni ºi înfãþiºare
diferitã; cele mai extinse ºi complexe sunt
caldeirele; diametrul unui C. variazã de la
vulcan la vulcan, în raport cu dimensiunile
conului. C. vulcanilor noroioºi - au
dimensiuni mici (câþiva cm sau dm) dacã
pasta este vâscoasã, ºi de ordinul metrilor
dacã noroiul este puternic lichefiat; C. de
tip maare - rezultate prin explozii de gaze
sau prãbuºiri fiind umplut cu apã; au
diametre de la câteva sute de metri la câþiva
kilometri; C. create de meteoriþi - puþine
la numãr pe Pãmânt, dar foarte dese pe
Lunã ºi pe celelalte planete ºi sateliþii lor;
au rezultat din impactul meteoriþilor,
asteroizilor cu suprafaþa planetarã, ºi au
dimensiuni de la câþiva milimetri la
kilometri, cele mai extinse sunt în Arizona,
Australia ºi au formã ºi grad de
complexitate ridicat.
CRATON - unitate structuralã veche
care a devenit compactã ºi rigidã în raport
cu miºcãrile tectonice de cutare; aici
neotectonica conduce la fracturãri, uºoare
înãlþãri sau coborâri. Este specific regiu-
nilor structurale de platformã precambriene
ºi paleozoice (ex. în Canada, Brazilia, estul
Europei) unde relieful este reprezentat de
câmpii, podiºuri ºi uneori munþi bloc.
CRATONIZARE - trecerea unei
unitãþi structurale din etapa de orogen în
urma consumãrii energiei tectonice care
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
genera cutãri la o unitate stabilã rigidã în
care impulsurile tectonice din lateral
conduc doar la fragmentãri, dezvoltare de
depresiuni de tip graben ce devin bazine
de sedimentare sau horsturi exprimate în
câmpii, podiºuri sau munþi bloc (Brazilia).
CRÃPÃTURI - rezultatul unui proces
mecanic de spargere a rocii prin în-
gheþ-dezgheþ, variaþii de umiditate, de
rupere (într-o masã alunecatã, în loess); au
lungimi pânã la mai mulþi metri ºi adâncimi
de la câþiva centimetri la mai mulþi metri;
prin realizarea lor se produc desprinderi ºi
prãbuºiri de masã de rocã.
CREASTÃ - interfluviu ascuþit, rezultat
prin intersecþia versanþilor ca urmare a unei
modelãri periglaciare, glaciare intense (în
regiunile muntoase alpine) sau a unei
desfãºurãri structurale (strate groase din
roci dure în poziþie aproape verticalã -
Piatra Craiului); rest dintr-un aparat
vulcanic (Creasta Cocoºului din Munþii
Gutâi).
CREEP(ING) - provine de la cuvântul
englezesc to creep = a se târî, a se furiºa;
reprezintã miºcãri gravitaþionale foarte
scurte, neperceptibile, separate de perioade
lungi de stagnare pe care le executã
particulele din componenþa unui depozit.
Rezultã prin îngheþ-dezgheþ, dizolvare,
gonflarea prin umezire a unor minerale,
tasare din exterior etc., particulele se miºcã
uºor în interiorul depozitului dar miºcarea
Creep
C 73
fiecãrei particule ce ocupã un spaþiu atrage
dupã sine ºi deplasarea particulelor aflate
în vecinãtatea ei care tind sã-i ocupe locul.
CRÊT - creastã dezvoltatã pe flancurile
fragmentate ale anticlinalelor pe strate
alcãtuite din roci rezistente la eroziune
(calcare). Sunt frecvente în Munþii Jura.
CRETACIC - perioadã importantã a
erei mezozoice care se caracterizeazã prin
lungime (cca 65000000 ani), dispariþia
unor specii de animale care cunoscuserã o
dezvoltare deosebitã (amoniþi, belemniþi ºi
reptilele mari) ºi apariþia angiospermelor
ºi a primelor mamifere placentare, desfãºu-
rarea unor faze importante ale orogenezei
alpine (austricã ºi laramicã, savicã, stiricã,
valahã etc.) care au creat principalele
cordiliere ale celor mai noi sisteme
muntoase de pe Glob iar în România
Carpaþii, Subcarpaþii.
CREVASÃ - crãpãturã adâncã în masa
de gheaþã (la gheþarii montani ºi de calotã),
rezultatã din insuficienta plasticitate a
gheþii în extensie. C. prezintã profil
transversal, în formã de V ºi adâncimi de
10-20 m, lungimi de zeci ºi sute de metri.
CRIERGIE - acþiune a proceselor de
îngheþ asupra rocilor ºi a depozitelor;
rezultã dezagregãri ºi deformãri în
structura materialelor de pe versanþi
însoþite de dezvoltarea unor structuri ºi
forme specifice (poligoane, pene de gheaþã,
involuþii).
CRIOCARST (sin. TERMOCARST) -
relief creat în regiunile polare, subpolare
ºi alpine pe gheaþã ºi pe suprafeþele
îngheþate în timpul dezgheþului.
CRIOCLASTISM (CRIOCLASTIE)
- proces de dezagregare prin îngheþ-
dezgheþ, specific regiunilor polare,
subpolare ºi alpine; rezultã gelifracte
(grohotiºuri) cu dimensiuni variabile ºi
abrupturi.
CRIOCONIT - praf provenit din
dezagregarea stâncilor aflate deasupra
gheþarilor ºi acumulat în microdepresiuni
ºi pe suprafeþele acestora(Groenlanda).
CRIOGEN - proces generat de
îngheþ-dezgheþ cu semnificaþie de spargere
a rocii; roci car reacþioneazã rapid la aceste
procese.
CRIOLITOZONÃ - regiunile polare
ºi subpolare în care existã pergelisol ºi
unde îngheþ-dezgheþul (dominant) repetat
determinã un relief specific cu forme de
dezagregare ºi structuri cu caracteristici
distincte.
CRIOLOGIE - domeniu care studiazã
procesele ºi formele rezultate prin
producerea îngheþ-dezgheþului.
CRIOOSMOZÃ - proces de creºtere a
cristalelor de gheaþã în molisol, prin
atragerea apei îngheþate; rezultã tensiuni
care lãrgesc crãpãturile ºi împing bucãþile
de rocã din molisol spre suprafaþã.
CRIOPEDIMENT - formã de relief
(suprafaþã netedã cu înclinare micã)
rezultatã în regiunile subpolare ºi alpine,
prin acþiunea de retragere a versanþilor
abrupþi, prin procese de îngheþ-dezgheþ.
CRIOPEDOGENEZÃ - procese care
conduc la dezvoltarea solurilor ºi a
depozitelor în regiunile reci periglaciare.
CRIOPLANAÞIE - sistem de
modelare a reliefului în climat periglaciar,
ce are ca rezultat final crearea unei
suprafeþe netede (câmpie de eroziune
periglaciarã ºi a criopedimentelor).
CRIOSFERÃ - spaþiu în troposferã a
cãrei limitã inferioarã este consideratã
limita zãpezilor veºnice care coboarã ca
poziþie în înãlþime de la 5000 m în dreptul
Ecuatorului ºi tropicelor, la 3000 m în zona
temperatã ºi 0 m la latitudini mai mari de
Cercul Polar. În spaþiul acesteia, tempera-
turile sunt negative; pe suprafeþele de uscat
aflate în cadrul ei, zãpada se transformã în
74
gheaþã, iar peisajul este alcãtuit din creste
ºi platouri afectate de procese glaciare ºi
periglaciare.
CRIOTURBAÞIE - complex de
acþiuni care se înregistreazã în molisol sau
la suprafaþa lui, în urma producerii de
procese periglaciare (îndeosebi îngheþ-
dezgheþ); rezultã în depozite, pene de
gheaþã, ondulãri, deplasarea blocurilor, iar
la suprafaþã, dezvoltarea unor forme
geometrice (poligoane, cercuri) de crã-
pãturi, acumulãri de pietre ºi bombãri.
CRIPTOLAPIEZ - ºanþ de dimensiuni
mici creat în calcare prin îngheþ-dezgheþ
ºi dizolvare.
CRIPTOCARST - (sin. CARST FALS,
PSEUDOCARST), ansamblu de forme
asemãnãtoare celor carstice dar la
generarea cãrora au stat alte procese
(alterare, dezagregare, ºiroire etc.).
CRISTAL - formã geometricã de
exprimare a materiei în stare solidã, la care
apar feþe plane (triunghiulare, patrulatere,
rombice etc.) care se întretaie, dând muchii
ºi colþuri, totul constituind un ansamblu
simetric, regulat; prin multiplicare, creeazã
o reþea cristalinã.
CRISTALINÃ(E) - roci a cãror
structurã reflectã un grad de cristalizare
diferit; la cele magmatice se diferenþiazã
structura cu o cristalizare completã
(holocristalinã), parþialã (hemicristalinã)
sau deloc (amorfã, sticloasã, vitroasã,
hialinã); la rocile metamorfice, structura
cristalinã se amplificã de la cele epizonale
la cele catazonale; la cele sedimentare,
caracteristica este valabilã doar la cele din
grupa de precipitare (sare, gips, calcar).
CRITIC - stare, moment, prag atins de
un ansamblu de relaþii dintre elementele
unui sistem ce poate conduce la modificãri
însemnate ºi uneori brusce în alcãtuirea,
structura acestuia sau chiar în schimbarea
lui.
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
CRIVÃÞ - denumire popularã acordatã
vânturilor reci care bat cu vitezã mare în
Podiºul Moldovei, Câmpia Românã (de est
ºi nord-est), viscolind ºi troienind zãpada;
poate contribui indirect la accentuarea unor
procese (ex. - tasarea în Bãrãgan).
CRIVINÃ - denumire popularã a unei
insule mici, alungite, acoperite de vegetaþie
arborescentã, ce apare de-a lungul
cursurilor de apã din zonele de câmpie ºi
dealuri joase. Vezi ºi OSTROV.
CROCHIU - reprezentare sumarã,
schematicã a unui sector de mediu în care
se insistã pe doar câteva elemente (frecvent
aparþinând reliefului, vegetaþiei) ce au rol
determinant pentru determinarea peisajului
morfologic.
CROFESIMA - înveliº în interiorul
Pãmântului în modelul indicat de Ed.
Suess, în care, sub raport chimic, dominã
compuºi ai cromului, fierului ºi silicaþii de
magneziu; materia este în stare solidã, iar
densitatea variazã în jur de 5 g/cm3.
CRONOLOGIE - suitã de evenimente,
fapte, procese, legãturi încadrate în
secvenþe de evoluþie în timp care alcãtuiesc
un sistem cu diferite diviziuni. Se distinge
o cronologie geologicã (ere, perioade, etaje
etc.), geomorfologicã etc.
CRONOLOGIA SISTEMELOR ªI
PEISAJELOR MORFOLOGICE -
direcþie a Geomorfologiei care cerceteazã
evoluþia în timp a peisajului morfologic.
CRONOSTRATIGRAFIE - ramurã a
Geologiei care prin interpretarea, datarea
ºi corelarea informaþiilor stratigrafice
dintr-un teritoriu stabileºte unitãþi crono-
stratigrafice care s-au realizat într-un inter-
val de timp geologic; pe baza acestora se
ajunge la diferenþierea de unitãþi geocrono-
logice (încadrate în scara geomorfologicã)
ca sintezã a evoluþiei geologice a regiunii.
Tot ansamblu de date servesc ºi la inter-
pretãrile referitoare la evoluþia reliefului
C 75
dintr-o unitate geograficã ºi stabilirea pe
de o parte a etapelor ºi fazelor de dezvoltare
a acestuia (scara morfocronologicã) iar pe
de altã parte la urmãrirea ºi stabilirea
importanþei legãturilor dintre factorii
genetici interni ºi externi.
CROªET - cordon litoral de nisip cu
aspect de sãgeatã curbatã.
CROV - formã de relief negativã,
reprezentatã prin depresiuni mici, rotunde
sau ovale care au luat naºtere prin procese
de tasare în loess ºi depozite loessoide.
Apar frecvent în regiunile de stepã (în
România, în Bãrãgan, Gãvanu-Burdea; în
Ucraina, Rusia, unde se numesc farfurii de
stepã).
CRUPÃ - termen regional folosit în
denumirea unui bot de deal rotunjit.
CRUSTAL - element, fenomen, legat
de scoarþa terestrã (miºcãri C., deformãri
C. etc.).
CRUSTÃ TERESTRÃ (SCOARÞÃ
TERESTRÃ) - înveliº al Pãmântului, situat
peste astenosferã (contactul dintre ele
corespunde discontinuitãþii Mohorovici)
care are grosimi variabile (în medie cca.
80 km la blocurile continentale ºi 10 - 30 km
sub ocean. În ea se desfãºoarã baza sferei
reliefului terestru (reliefosfera). Este
alcãtuitã dominant din materie solidã sub
formã de roci sedimentare, bazaltice ºi
Crustã
Orizont continentalã
Orizont
sedimentar
granitic
Orizont
bazaltic
Astenosferã
Structura crustei
granitice ce au o repartiþie variatã de unde
ºi separarea a trei tipuri de crustã - oceanicã
(subþire precumpãnitor materie bazalticã
dar ºi o fâºie de roci sedimentare), conti-
nentalã (grosime mare, toate trei categoriile
de roci dispuse diferit) ºi de tranziþie (între
cele douã, la exteriorul bazinelor oceanice).
CRUSTÃ DEªERTICÃ - strat de
precipitare chimicã, format la suprafaþa
terenurilor, mai ales în depresiuni, datoritã
circulaþiei intense ascendente a apei, ce
antreneazã spre suprafaþã diferite sãruri
care se acumuleazã în urma evaporãrii apei;
dupã compoziþia crustei se pot diferenþia:
C. calcaroasã, C. salinã, C. silicioasã, C.
feruginoasã etc.
CUARÞ - mineral format din SiO 2
cristalizat; este cel mai rãspândit mineral,
fiind prezent în alcãtuirea rocilor
magmatice, metamorfice, sedimentare
(nisip, pietriº, gresii, conglomerate etc.);
are duritate mare, situaþie care impune
rocilor care-l conþin din abundenþã un grad
ridicat de rezistenþã la atacul agenþilor
externi.
CUARÞITE - roci metamorfice
dominant alcãtuite din cuarþ bine cimentat
de unde rezistenþa mare la eroziune;
favorizeazã impunerea reliefului de creste,
abrupte ºi ruiniforme (în Munþii Mãcinului
ºi Podiºul Casimcei).
CUATERNAR - perioadã geologicã
aparþinând Neozoicului sau dupã unii
geologi cea de a cincea erã aflatã la început;
are o duratã pânã în prezent de 1,8 mil. ani
(alþii o extind pânã la 3 milioane ani). Se
remarcã prin alternanþa de faze glaciare ºi
interglaciare, apariþia ºi evoluþia omului,
de care se leagã impunerea antroposferei
ca un component distinct al mediului
geografic; se divide în Pleistocen ºi
Holocen. Formele de relief specifice sunt
vãile cu terase ºi luncile, glacisuri,
76
piemonturi, cele rezultate prin modelarea
glaciarã ºi periglaciarã.
CUCÃ - termen regional care indicã un
vârf izolat, despãdurit.
CUESTÃ (sin. COASTÃ) - formã de
relief caracteristicã structurii monoclinale,
alcãtuitã dintr-un versant cu pantã linã
(paralelã cu stratele) care corespunde unei
suprafeþe structurale sau spinarea cuestei
ºi un versant cu înclinare mare, dezvoltat
pe capetele de strat care poartã numele de
fruntea cuestei; îmbinarea dintre cele douã
se realizeazã în lungul muchiei de C.; într-o
astfel de structurã monoclinã se formeazã
vãi subsecvente (perpendiculare pe
structurã), consecvente (cu aceeaºi direcþie
cu înclinarea stratelor) ºi obsecvente (cu
direcþie contrarã înclinãrii stratelor).
CUIRASÃ (sin. CRUSTÃ FERUgINoASÃ) -
crustã formatã în urma precipitãrii oxizilor
de fier în partea superioarã a depozitului
de alterare dezvoltat în climatul tropical
umed.
CULME - interfluviu rotunjit, prelung,
din regiunile muntoase sau deluroase; C.
principale se desfãºoarã pe lungimi mari
ºi au vârfuri separate de ºei de cãtre
eroziune; la cele secundare, care sunt
scurte, se impune profilul general uºor
convex (coline).
CULOAR - formã de relief negativã,
alungitã, creatã prin eroziunea efectuatã de
diverºi agenþi; uneori se adaugã miºcãrile
tectonice; se foloseºte în exprimãrile: C.
de avalanºã - jgheabul creat prin manifes-
tarea periodicã a avalanºelor; C. depre-
sionar - depresiune alungitã, unitarã sau
formatã din mai multe bazinete depresio-
nare, înºirate pe un aliniament de roci uºor
de dislocat; între ele se comunicã prin ºei
de înãlþime; C. carstic - depresiune îngustã
de contact, individualizatã în lungul unor
bare calcaroase; C. de vale - vale
principalã, adâncã, dar ºi largã (are luncã
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
ºi sistem de terase pe care s-au dezvoltat
aºezãri); C. tectonic - creat prin fragmen-
tarea tectonicã a unei regiuni ºi coborârea
unor subunitãþi. (Vezi ºi GRABEN).
CULORI CONVENÞIONALE - sunt
folosite în reprezentarea pe hãrþi a
diferitelor elemente geografice (pe hãrþile
fizice generale, între acestea cele legate de
relief sunt: nuanþe de maron pentru munþi,
galben pentru dealuri, verde pentru câmpii,
albastru pentru reþeaua hidrograficã,
încadratã în vãi de ordine diferite, negru
pentru localizarea cotelor ºi indicarea
valorii lor. Pe hãrþile morfogenetice se
folosesc toate culorile diferenþierile
fãcându-se dupã vârstã, tip genetic,
dinamica actualã.
CUMPÃNA APELOR - linia care
delimiteazã douã bazine hidrografice
vecine (urmãreºte de obicei cele mai mari
înãlþimi); de la aceastã linie, pantele ºi
scurgerea de suprafaþã se dirijeazã în
sensuri opuse.
CUMULOVULCAN - tip de con creat
de vulcanii care eliminã lave acide,
vâscoase (multã silice în compoziþie), cu
temperaturi de 1000-1200°C; materia se
solidificã în partea superioarã a coºului
vulcanic; noile ºarje de lavã nu mai ajung
la zi, ci împing în sus materialele
consolidate, creând un con ascuþit fãrã
crater (cumulodom) care poate atinge
înãlþimi de sute de metri; la intervale mari
de timp (secole), presiunea crescutã în
adânc poate duce la explozii de amploare
însoþite de azvârlirea vârfului conului,
curgeri de lavã, nori de gaze fierbinþi etc.
În final din vechiul con nu rãmâne decât o
parte (ex: Mont Pelée, 1902) cu o
morfologie a versanþilor nouã.
CUNETÃ - fundul ºi porþiunile de
versanþi dintr-o vale care au fost acoperite
de apã dupã amenajarea unui lac de
acumulare.
C 77

CUPLU STEREOSCOPIC (STERE-

Schema curenþilor de
OGRAMA) - ansamblu de douã aero- convecþie între America
fotograme alãturate care se acoperã în de Sud ºi Africa
proporþie de 60%, permiþând obþinerea
modelului stereoscopic, analizat cu aju-
torul stereoscopului.

Rift
CUPOLÃ - formã de relief pozitivã, cu
aspect semicircular, realizatã în regiunile
unde se produc procese de pedimentaþie fie

Zonã de subducþie
arþã
într-o fazã incipientã a acestora, fie în final,

Sco
când se realizeazã nivelarea inselber-
gurilor; se întâlneºte în Podiºul Casimcea
din Dobrogea.C. carsticã - boltire
semicircularã pe tavanul sãlilor din peºteri.

Sud
CURÃTURÃ - termen regional ce
defineºte versanþii defriºaþi de pe care au

de
fost scoase rãdãcinile.

CURBE DE NIVEL - linii trasate pe o
hartã topograficã care uneºte punctele cu
aceeaºi altitudine. C.n. rezultã din secþio-
narea reliefului cu plane orizontale para-
lele; C.n. pot fi: principale (linie mai
groasã), normale, auxiliare ºi accidentale
(linii întrerupte ale cãror segmente au
lungimi diferite).
CURBÃ GRANULOMETRICÃ -
reprezentare graficã a ponderii categoriilor
granulometrice alese în analize. În repre-
zentarea pe axa verticalã se trec procente
sau greutatea în grame pentru fiecare
fracþie aleasã iar pe orizontalã, diametrele
fracþiilor granulometrice. C.g. simple
(curba indicã ponderea fiecãrei fracþii),
C.g. cumulate (curba indicã creºterea
valorii prin însumare plecând de la
dimensiunile minime la cele maxime).
CURBÃ HIPSOGRAFICÃ (HIPSO-
METRICÃ) - reprezentare graficã într-un
sistem de douã coordonate, în care pe
abscisã este redatã suprafaþa Pãmântului
în procente, iar pe ordonatã, altitudinea de
pe continente ºi adâncimea reliefului din
bazinele oceanice în metri.
America
Oceanul
Pacific
CURBIMETRU - instrument utilizat
pentru mãsurarea distanþelor pe hãrþile
topografice.
CUPTOR VULCANIC (VATRA
VULCANICÃ) - gol în scoarþã în care
materia este în stare de topiturã; provoacã
metamorfism de contact în exterior; prin
consolidare genereazã batoliþi iar prin
deplasarea materiei ºi consolidarea la
diferite niveluri rezultã corpuri magmatice;
din el materia poate ajunge ºi la suprafaþã
unde lava creeazã aparate vulcanice.
CURENÞI DE CONVECÞIE (sin.
CURENT SUBCRUSTAL) - miºcare în
astenosferã a topiturii magmatice deter-
minatã de diferenþieri regionale de poten-
þial termic; se înscriu în circuite cu ramuri
ascendente (sparg crusta, creând rifturi,
78
prin care împing o parte din materie la
exteriorul lor), descendente (rup crusta
formând zone de subducþie prin care sunt
aspirate porþiunile grele din ea, facilitând
topirea lor) ºi paralele cu crusta (impun
deplasarea plãcilor).
CURENT DE TURBIDITATE -
deplasarea în masã, sub formã de curgere,
a sedimentelor pe distanþe foarte mari, pe
taluzul continental din bazinele marine ºi
oceanice provocatã de gravitaþie, seisme;
executã o eroziune linearã puternicã prin
care se formeazã canioane submarine;
CURENÞI DE ÞÃRM - se înregis-
treazã în domeniul plajei fiind de douã
subtipuri: curenþi de þãrm proriu-zis
(longshare current, curent de derivã
litoralã) care au o desfãºurare paralelã cu
þãrmul producând însemnate procese de
eroziune, transport ºi acumulare pe plajã;
rezultã din energia valurilor rãmasã la
trecerea de la miºcarea orbitalã la cea de
translaþie; curenþii rip care au direcþie
aproape perpendicularã pe linia de þãrm,
se produc la furtuni când executã nu numai
secþionarea cordoanelor de nisip submers
de pe plajã dar ºi antrenarea nisipului smuls
din þãrm ºi plaje spre larg.
CURGERE DE GROHOTIª -
deplasarea materialelor rezultate prin
gelifracþie (fracturarea rocii prin îngheþ),
pe versanþii înclinaþi ai munþilor, în regim
periglaciar. D㠄râuri de pietre” care adesea
se înscriu pe traseul unor avalanºe repetate.
CURGERE DE LAVÃ - curgerea lavei
pe flancurile conurilor vulcanice în timpul
erupþiilor.
CURGERE LAMINARÃ - deplasarea
apei sub forma unor fâºii lineare, aproape
paralele între ele. Nu are rol morfogenetic.
CURGERE TURBULENTÃ -
miºcare în care se realizeazã amestecul
continuu al masei de apã, de la suprafaþã
spre adâncime ºi invers, astfel încât viteza
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
curentului de apã creºte de la maluri spre
axul curentului ºi de la fundul albiei spre
suprafaþã. Este forma principalã de curgere
a apei în albiile râurilor, cea care realizeazã
diverse forme de eroziune, transport,
acumulare ce conduc la reliefuri specifice.
CURGERE PIROCLASTICÃ (sin.
LAHAR) - deplasare pe flancurile conurilor
vulcanilor a materialelor acumulate în
urma erupþiilor (cenuºe, lapili, scãrii etc.),
facilitatã de producerea unor precipitaþii
bogate ce conduce la îmbibarea lor ºi
ruperea stabilitãþii depozitului. Acesta se
acumuleazã în partea inferioarã a
versanþilor ºi la baza lor având un caracter
heterogen (ex. pe platourile vulcanice din
vestul munþilor Cãlimani - Gurghiu -
Harghita).
CURGERI CINERITICE - amestec
de cenuºe ºi gaze încinse care în timpul
unor explozii vulcanice puternice se
deplaseazã cu viteze foarte mari pe
flancurile vulcanilor provocând modificãri
brusce ale mediului ºi dezastre inclusiv
schimbãri ale formelor de relief (ex.
vulcanii Mont Pele, Sf. Elena etc.).
CURGERE NOROIOASÃ - vezi
Torent noroios.
CURMÃTURÃ - ºa largã între douã
vârfuri, culmi.
CURS DE APÃ - traseul urmat de o
apã curgãtoare la suprafaþã (pârâu, râu,
fluviu) sau în subteran; îi corespunde un
talveg ºi o albie minorã.
CURS EPIGEU - curs de apã curgã-
toare de suprafaþã, caracteristic regiunilor
carstice.
CURS HIPOGEU - curs de apã
curgãtoare subteran rezultat din gruparea
apelor drenate din spaþiile interstiþiale din
masa calcarului; este cel care formeazã
galerii în peºteri.
CUSTURÃ - creastã montanã îngustã,
zimþatã, situatã la contactul dintre douã
C 79
circuri glaciare vecine; rezultã prin
eroziune glaciarã ºi procese periglaciare.
În lungul ei pot fi sectoare mai joase (ºei
de transfluenþã prin care a trecut masa de
gheaþã dintr-o vale în cealaltã) Poate
prezenta pãrþi mai joase ºi pãrþi mai înalte
(þancuri, ace, piramide, vârfuri - Ex. -
Munþii Fãgãraº).
CUTARE - acþiune exercitatã de forþe
de naturã tectonicã asupra stratelor de roci
existente la partea superioarã a scoarþei
prin care acestea suferã ondulãri mai
strânse sau mai largi în funcþie de
intensitatea procesului. Se petrec îndeosebi
în ariile labile ale scoarþei (la ciocnirea
plãcilor în zonele de subsidenþã etc.) ºi în
timpul miºcãrilor orogenetice când sunt
însoþite de ridicãri generatoare de forme
de relief de tip montan (Carpaþi) sau
deluros (Subcarpaþi).
CUTÃ - formã geometricã pe care o au
stratele ce-au suferit o miºcare tectonicã
aplicativã; se caracterizeazã prin înãlþime,
lãþime, plan axial, creastã etc.; C. sunt de
mai mult tipuri: drepte, înclinate, simetrice
ºi asimetrice, largi ºi apropiate, normale,
izoclinale ºi în evantai, faliate, diapire, cu
solzi, de ºariaj.
CUTREMUR - miºcare teluricã de
scurtã duratã (de la 1-2 secunde la câteva
minute), determinatã de descãtuºãri bruºte
ale unor importante energii interne,
acumulate în scoarþã, în locuri (hipocentre)
ºi la adâncimi diferite (C. normale pânã la
60 km, C. intermediare la 60-300 km ºi
profunde la 300-700 km). Majoritatea C.
sunt legate de regiunile de rift sau de
subducþie. Proiecþia la suprafaþã a hipo-
centrelor sunt epicentrele; undele seismice
se propagã din fiecare hipocentru spre
exterior, pe distanþe de sute sau mii de
kilometri ca unde longitudinale ºi trans-
versale; din epicentre se transmit ca vibraþii
concentrice pe suprafeþe întinse. Numãrul
C. care se produc în regiunile active este
foarte mare; unele sunt sesizate numai prin
înregistrãrile seismografelor (micro-
seisme), altele (macroseisme) au efecte
Cutremur de pãmânt
concretizate în distrugeri ale construcþiilor,
iar la cele mai puternice, în pierderi de vieþi
omeneºti. Producerea lor faciliteazã
declanºarea unor procese ce afecteazã
elemente ale mediului geografic (alunecãri
de teren însemnate, crãpãturi la suprafaþa
scoarþei, valuri marine de amploare
tsunami). C. se apreciazã frecvent fie în
funcþie de amploarea distrugerii, pe scara
Mercalli (12 grade), fie dupã o scarã de
magnitudine (Richter, cu 9 grade). Pe Glob,
regiunile unde se produc C. cu frecvenþã
ºi intensitate ridicatã sunt: Cercul de Foc
de la exteriorul Oceanului Pacific, riftul din
80
Oceanul Atlantic. În România, regiunea cu
seismicitatea cea mai accentuatã se aflã în
Vrancea.
CUVERTURÃ - ansamblu de strate
sedimentare acumulate peste soclurile
rigide ale unitãþilor de platformã struc-
turalã. Tectonic aceasta suferã doar miºcãri
de ridicare sau coborâre. În ultima situaþie
platforma se va afla sub nivelul mãrii (în
urma unor transgresiuni) perioadã propice
sedimentãrii. Prin ridicare devine uscat iar
rocile acumulate vor fi erodate. Dacã aceste
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
procese se repetã (cicluri de sedimentare)
atunci cuvertura va avea grosime mare ºi
o structurã tabularã (orizontalã) sau
monoclinalã. (ex. în Câmpia Românã,
Câmpia de Vest, Dobrogea de Sud etc.).
CUVETÃ - depresiune cu dimensiuni
reduse care poate fi creatã prin eroziune
diferenþiatã sau miºcãri tectonice pe spaþii
restrânse; uneori este acoperitã parþial de
lacuri (cuvete lacustre) în care se
acumuleazã materiale aduse de râuri sau
spãlate de pe versanþi.
C 81

Câmp de dune (Sahara) Caolin – Munþii Mãcin

Cazanele Dunãrii Calotã glaciarã (Islanda)

Cap rock

Caldeirã (Galapagos) Cascadã (Munþii Fãgãraº)

82 DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE

Canion (Colorado) Carierã

Cheile Turzii Costier (Estul Braziliei)

Coloane (de bazalt) – Persani Cerc de pietre

Chott (Algeria) Ciuceve (Valea Cernei)

C 83

Cheile Tãtarului (Munþii Bucegi) Circ glaciar (Munþii Fãgãraº)

Conglomerat – Munþii Ciucaº Coºcove

Crevasã Con de dejecþie

Corniºe ºi avalanºe Colþii Râiosului (Munþii Fãgãraº)

84 DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE

Cornet Creste (Podiºul Casimcei)

Crater Culoar de avalanºã

Cueste etajate (Munþii Zarand) Custurã (Karling) – Munþii Fãgãraº

C 85
D
DACIAN - etaj al Pliocenului, cu
rãspândire însemnatã în România, în
regiunile deluroase, cu formaþiuni
sedimentare ºi cu erupþii vulcanice în
sistemul din vestul Carpaþilor Orientali ºi
Munþilor Apuseni; pe versanþii vãilor
alcãtuiþi din aceste formaþiuni sunt
frecvente alunecãri de teren ºi torenþi.
DACIC - bazin tectonic (unitate în
Parathetisul oriental) care cuprindea
Avanfosa, Depresiunea Geticã ºi porþiuni
din Platforma moessicã ºi Platforma
moldoveneascã; a fost bazin de sedi-
mentare din Neozoic ºi pânã în Pleistocen
cu legãturi cu bazinul ponto-caspic. Prin
colmatare a devenit uscat ce-a fost antrenat
în Cuaternar în ridicare prin înãlþarea
Carpaþilor, rezultând reliefuri de dealuri ºi
câmpie.
DACIT - rocã magmaticã din grupa
granodioritului; intrã în alcãtuirea
masivelor vulcanice din nordul Carpaþilor
Orientali ºi din Munþii Apuseni; este o rocã
rezistentã la atacul agenþilor externi ceea
ce face ca formele de relief (culmi, movile,
vârfuri) sã se caracterizeze prin masivitate
ºi versanþii cu pantã mare iar vãile care le
taie sã fie înguste (defilee).
DALE - plãci desprinse, prin procese
de dezagregare naturale sau antropice, din
roci cuprinse în strate cu grosimi decimetri-
ce; formeazã aglomerãri de pietre, câmpuri
de pietre, grohotiºuri. Apar în regiuni
periglaciare sau în munþii din deºerturi.
DALMATIC - ansamblu de forme de
relief litoral individualizat la þãrmurile cu
structurã cutatã la care direcþia lor este
paralelã cu direcþia desfãºurãrii cutelor.
Sistemul de insule (pe anticlinale) ºi canale
ºi golfuri (pe sinclinale) a rezultat în urma
producerii transgresiunii postglaciare când
apele mãrii au acoperit sectoarele joase
corespunzãtoare sinclinalelor. Prin evoluþie
unele golfuri pot fi umplute cu aluviuni
devenind câmpii litorale. (ex. þãrmul
Croaþiei la Marea Adriaticã ce constituie
un ansamblu tipic de forme de concordanþã
cu structura cutatã; în literaturã este
cunoscut ca þãrm cu canale sau þãrm
dalmaþian).
DAM - termen ce desemneazã forme de
relief antropic (digurile în Olanda
construite în jurul polderelor).
DANUBIAN (DUNÃREAN) - termen
care exprimã apartenenþa la bazinul
Dunãrii; întâlnit în denumiri ca - România,
þarã danubianã, Autohtonul danubian,
pentru Carpaþii Meridionali.
DATÃ(E) - valoare rezultatã din mãsu-
rãtori sau calcule ºi care exprimã o mãrime
prin care se apreciazã spaþial, temporal, un
element, proces geomorfologic, caracte-
risticã. - D. morfometrice; (privind dimen-
siunile unor forme de relief) ºi evoluþia lor
în timp - (ex. pentru alunecãrile de teren).
Ele se pot stoca în bãnci de date ºi
valorifica.
DANTELAT - caracteristicã a unor
forme de relief ondulat (ex.- vãlurile
parietale din peºteri).
86
DATARE GEOMORFOLOGICÃ -
activitate care prin diferite metode conduce
la stabilirea etapelor, fazelor de modelare
a reliefului dintr-o regiune ºi chiar a unei
forme de relief. Între metodele utilizate
sunt: analiza loessurilor ºi solurilor fosile
(loessul considerat ca aparþinând unei faze,
stadiu glaciar iar solurile fosile ca legate
de interglaciar); stratigrafico-paleon-
tologicã (vârsta formaþiunilor funcþie de
fosilele caracteristice identificate în ele),
sporo-polinice, arheologicã, C14 etc. Pentru
formele de relief vechi (suprafeþe ºi nivele
de eroziune) se face apel la corelaþii de
naturã paleogeograficã prin analiza
depozitelor acumulate în bazine de
sedimentare.
DATARE CU CARBON 14 - metodã
folositã pentru stabilirea vârstei unor
formaþiuni ce intrã în componenþa unor
forme de relief ºi pe aceastã bazã apre-
cierea perioadei de când existã relieful
respectiv (ex. în cunoaºterea vârstei
morenelor glaciare, a acumulãrilor
loessoide.
DAVISIAN (Ã) - teorie asupra evoluþiei
generale a reliefului elaboratã de
W.M.Davis, potrivit cãreia de la crearea
unui relief tectono structural (lanþ de
munþi) acesta suferã în condiþiile slãbirii
complete a rolului miºcãrilor tectonice o
modelare continuã încadratã într-un ciclu
parcurs în trei etape distincte - tinereþe
(relief înalt accidentat), maturitate (relief
cu altitudini medii) ºi bãtrâneþe (final, relief
aplatizat sub forma unei câmpii de eroziune
numitã de el peneplenã).
DAYA (DAIJA) - microdepresiuni de
deflaþie create în semideºert care au bazã
argiloasã ce permite formarea de lacuri.
(ex. Libia, Algeria).
DÂLMÃ (sin. GÂLMÃ) - denumire
regionalã pentru vârfuri din calcare sau
conglomerate care se ridicã cu mai mulþi
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
zeci de metri deasupra culmilor (Podu
Dâmboviþei - Giuvala).
DÂMB (sin . MOVILÃ)- formã de relief
pozitivã cu origine naturalã sau antropicã
care apare izolat unei regiuni netede pe care
o dominã prin înãlþimi mici.
DECALAJ MORFOLOGIC -
diferenþe spaþiale ºi temporale în acþiunea
unor agenþi ºi procese morfogenetice
impuse de intervenþia unor factori geo-
grafici ºi care se caracterizeazã prin
trãsãturi ale unor forme de relief similare
genetic (ex. - condiþiile climatice deosebite
care favorizeazã evoluþii diferite ale
carstului în regiunile ecuatoriale, deºertice,
temperate etc.) ceea ce duce la individua-
lizarea de forme ºi peisaje aparte ca
înfãþiºare ºi dimensiuni; existenþa în lungul
unei vãi a mai multor unitãþi cu alcãtuire
geologicã diferitã pe care aceasta le
intersecteazã face ca ritmul adâncirii sã fie
deosebit între douã unitãþi formate din roci
puþin rezistente separate de un sector de
cheie în calcare ºi ca urmare atingerea
altitudinii celei din aval de cãtre cea din
amonte sã fie decalat.
DECANTARE - depunerea particulelor
transportate în suspensie de cãtre un curs
de apã.
DEAL - formã de relief pozitivã, cu
înãlþime de pânã la 1000 m (frecvent
300-600 m), înfãþiºare convexã, ºi care
dominã prin versanþi povârniþi, albiile,
vãile sau vatra depresiunilor; existã ºi
forme particulare de dealuri (impuse de
alcãtuire, structurã ºi evoluþie) ºi care au
diverse denumiri regionale (coline, gruiuri,
mãguri) care se exprimã printr-o anumitã
fizionomie.
DEALURI - tip de sistem de relief
major care se caracterizeazã prin altitudini
de 250-1000 m, alcãtuire predominant din
roci sedimentare, interfluvii în general
prelungi, cu versanþi convecºi sau convex-
concavi, separate de vãi largi, cu lunci
extinse ºi terase pe care se aflã aºezãri. În
D 87
ansamblu lor dominã forme de relief
negative (vãi), suprafeþele înclinate ca
rezultat al unei fragmentãri accentuate ºi
geneza precumpãnitor erozivã; se clasificã
dupã: altitudine (D. joase la 250-500 m;
D. medii la 500-700 m ºi D. înalte la peste
700 m), genezã (D. de eroziune - prin
fragmentarea unor munþi joºi sau a unor
podiºuri sau câmpii înãlþate, D. de cutare
(Subcarpaþii), alcãtuire (D. din roci
sedimentare, vulcanice sau metamorfice -
mãguri) etc.; se mai foloseºte ºi în expresii
care raporteazã anumite elemente
geografice la acest spaþiu (climat de D.,
vegetaþie de D., peisaj de D. etc.).
DEBIT LICHID - volumul de apã care
se scurge prin secþiunea activã a râului în
unitatea de timp. Se exprimã în m3/s sau l/
s. D.l. variazã datoritã: condiþiilor clima-
tice, reliefului, naturii rocilor. Cu excepþia
regiunilor aride ºi semiaride, D.l. râului
creºte de la izvor la vãrsare. Prezintã
importanþã: D.l. zilnic, mediu lunar ºi
anual, sezonier, maxim anual, minim
anual, maxim absolut (cel mai mare D.l.
înregistrat pânã în prezent), minim absolut
(cel mai mic D.l. înregistrat pânã în pre-
zent), D.l. caracteristic de etiaj. În funcþie
de variaþia debitului lichid se înfãptuieºte
scurgerea apei râurilor, regimul de manifes-
tare al proceselor de albie ºi dezvoltarea
formelor de relief fluviatil.
DEBIT SOLID - cantitatea de material
solid transportat de un curs de apã, într-o
secundã, prin secþiunea râului. Acest
transport se face prin rostogolire, târâre,
suspensie, soluþie. Se mãsoarã în kg/s.
Raportul dintre D.s. ºi unitatea de debit
lichid constituie turbiditatea. În funcþie de
volumul ºi mãrimea elementelor care îl
alcãtuiesc se produce eroziunea în albia
râurilor ºi evoluþia acesteia.
DEBLEU - formã de relief negativã,
creatã antropic, prin secþionarea unor
mãguri, versanþi, pentru a se asigura
trecerea unor cãi ferate, ºosele.
DEBORDARE - revãrsare a apei
râurilor în lunci, la debite mari produse la
viituri ºi care provoacã inundaþii însoþite
de modificãri în microrelieful acestora.
DEBRIS (sin. GROHOTIª) - masã de
pietre, bolovani, blocuri colþuroase, rezul-
tate prin dezagregãri ºi prãbuºiri.
DECAPITARE - proces în albiile
meandrate ale râurilor; prin evoluþia mean-
drelor se ajunge la secþionarea gâtului
unora - proces cunoscut sub numele de
îndreptarea cursului sau autocaptare; din
vechiul meandru rãmâne belciugul care
înconjoarã un martor de eroziune numit
popinã.
DECENIU - perioadã de zece ani
consecutivi, pentru care în general se
calculeazã mediile, frecvenþele diferiþilor
parametrii climatici, hidrologici, geomor-
fologici etc., în scopul analizei multianuale
a acestora.
DECLIVITATE - pantã, înclinare a
unei suprafeþe; se mãsoarã pe teren sau se
calculeazã pe hãrþi în care relieful este
reprezentat prin curbe de nivel; se pot
întocmi hãrþi speciale pe care apar areale
cu valori de D. Are importanþã pentru
hãrþile morfodinamice în aprecierea poten-
þialului terenurilor ºi în corelaþii cu proce-
sele geomorfologice care au loc.
DECOPERTARE - operaþie în urma
cãreia formaþiunile petrografice aflate
deasupra unui zãcãmânt sunt îndepãrtate
în vederea exploatãrii la zi a acestuia
(orizonturile de lignit din Oltenia, cele de
cupru din unele cariere etc.). Rezultã un
relief antropic complex.
DECREPITARE - proces de deza-
gregare produs prin variaþiile de tempe-
raturã (insolaþie în regiunile deºertice ºi
îngheþ-dezgheþ) care conduc, prin dilatãri
ºi comprimãri repetate, la desfacerea unor
pãrþi de la suprafaþa rocilor de pe versanþi;
rezultã grohotiºuri.
88
DEDUCTIV - principiu în analiza
geograficã, prin care, plecând de la situaþii
cunoscute ºi legitãþi, se ajunge la prog-
nozãri evolutive.(ex. - cunoscând meca-
nismul alunecãrilor de teren se pot indica
posibilitãþi de realizarea lor în alte locuri).
DEFERLARE - proces de deformare
ºi spargere a valurilor în regiunile de þãrm
cu adâncime micã; sectorul în care acesta
se înregistreazã frecvent alcãtuieºte fâºii
de deferlare; procesul conduce prin
eroziune ºi acumulãri marine modificãri ale
configuraþiei platformei de abraziune,
falezelor, acumulãrilor de nisip etc. (ex.
poate fi urmãrit la þãrmul românesc).
DEFILEU - sector lung de vale, pe
ansamblu îngustã, creat prin traversarea
unor unitãþi de relief (munþi, podiºuri)
alcãtuite din roci dure. În cadrul sãu existã
sectoare foarte înguste de chei separate de
bazinete depresionare cu lunci, terase ºi
aºezãri. (ex.- defileele Dunãrii).
DEFLAÞIE - acþiunea vântului asupra
reliefului; este un proces prin care acesta
smulge, spulberã ºi sorteazã nisipurile ºi
particulele dezagregate, mai mici de 0,2
mm în diametru; are un rol însemnat în
modelarea regiunilor aride ºi semiaride în
crearea pe de o parte a câmpurilor de pietre
(prin spulberarea elementelor fine iar pe
de alta a câmpurilor de nisip unde se
produce acumularea a ceea ce vântul a
transportat. Pe acestea din urmã ea impune
peisajul de dune ºi de riduri.
DEFLUVIAÞIE - modificarea radicalã
a poziþiei albiei unui râu în regiuni netede
(câmpii de nivel de bazã, depresiuni
extinse), ca urmare a unor intense aluvio-
nãri sau a activitãþii unor centre de sub-
sidenþã. Ex: Huang He, în China; Buzãul,
Râmnicul Sãrat, în nord-estul Câmpiei
Române.
DEFORMARE - proces fizic rezultat
în urma exercitãrii unor presiuni de naturã
internã sau externã asupra unui element
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
geografic, însoþit de modificãri ale formei,
structurii ºi volumului (ex: D. structurii
rocilor ºi depozitelor, în urma producerii
unor cutremure, alunecãri de teren; tasarea
loessului sub presiunea nãmeþilor de
zãpadã; D. direcþie de deplasare a maselor
de aer, în dreptul unui obstacol orografic
însemnat etc.).
DEFRIªARE (sin. D ESPÃDURIRE ) -
tãierea pãdurii pe anumite suprafeþe, în
scopul preluãrii materialului lemnos sau
acordãrii terenurilor alte folosinþe (culturi,
aºezãri, unitãþi economice etc.); prin D. se
modificã brusc caracteristicile locale de
mediu, însoþite uneori de producerea unor
procese geomorfologice care conduc la
degradarea terenurilor (ex. - Subcarpaþii de
Curburã).
DEGLACIAÞIE - proces de topire a
masei de gheaþã din calote sau a gheþarilor
montani; se coreleazã cu intervale de
încãlzire a climatului (în pleistocen s-au
produs în fazele interglaciare; în prezent
procesul este destul de activ ºi uºor de
apreciat prin urmãrirea retragerii poziþiei
limbii gheþarilor în Alpi, Groenlanda etc.
DEGRADAREA TERENURILOR -
caracteristicã a suprafeþelor de versant pe
care s-au produs intense procese de ºiroire,
torenþialitate, gravitaþionale etc. ce au
condus la distrugerea parþialã sau totalã a
solurilor ºi a depozitelor de pantã (ex. pe
numeroºi versanþi din regiunile deluroase
ºi de podiº din România).
DELAPSIV - tip de alunecare în care
procesul generat în treimea inferioarã a
versanþilor se extinde treptat cãtre partea
superioarã a lor.
DELTAIC - domeniu (gura de vãrsare
a unui fluviu într-o mare, golf, lac), condiþii
(fluviu cu debit solid însemnat, platformã
litoralã extinsã ºi la micã adâncime, lipsa
mareelor ºi a curenþilor care sã antreneze
materialele spre larg), facies sedimentar de
D 89
tranzit între cel fluviatil ºi cel maritim,
forme de relief (grinduri, depresiuni
lacustre, braþe etc.) legate de procesul
genetic ºi evolutiv al unei delte.
DELTÃ - formã de relief de acumulare,
reprezentatã printr-un ansamblu de
grinduri, canale, lacuri ºi depresiuni pline
cu apã sau mlãºtinoase ce apare la gura de
vãrsare a marilor fluvii, unde aluviunile nu
sunt îndepãrtate de valuri, curenþi ºi maree,
acestea depunându-se. În timp poate
înainta în spaþiul maritim. Se deosebesc
mai multe tipuri:
Tipuri de delte
Delta Nilului
Delta Tibrului
Delta Mississippi
Delta Dunãrii
D. digitiformã - ia naºtere atunci când
un fluviu înainteazã pe mai multe braþe ºi
carã cantitãþi mari de materiale
(Mississippi); D. lobatã - sunt cele mai
frecvente, remarcându-se prin înaintarea
masivã pe 2-3 braþe principale datoritã
abundenþei de aluviuni (Rhin, Rhon,
Dunãre, Rio, Parana); D. triunghiularã -
formatã prin aluvionarea efectuatã de cãtre
un singur braþ principal prin care se varsã
în mare cea mai importantã cantitate de apã
ºi aluviuni (Tibru); D. baratã - a cãrei
dezvoltare este opritã fie de curenþii litorali
ce împrãºtie aluviunile aduse de fluvii, fie
de atingerea unei zone adânci a platformei
sau în curs de lãsare (ex: Gangele, Irawadi),
fie de scãderea importatã a debitului solid
(Nil) ca urmare a reþinerii lui în lacuri de
baraj (L. Neser de la Asuan).
DELTÃ DE FURTUNÃ - microrelief
cu aspect de deltã, format în spatele
barierelor coraligene, prin acumulãri de
nisip importante datorate valurilor de
furtunã.
DELTÃ DE LAVÃ - microrelief cu
aspect de deltã ce ia naºtere prin vãrsarea
unui curent de lavã într-un lac mare sau
depresiune.
DELTÃ INTERIOARÃ CONTI-
NENTALÃ - conuri aluviale în deºerturi
ºi semideºerturi rezultate prin acumularea
materialelor cãrate de fluvii ca urmare a
pierderii apelor în nisipul acestor regiuni
(la gura de vãrsare a râurilor ce vin din
Munþii Hinducuºi ºi pãtrund în deºerturile
din Asia Centralã; conuri aluviale dezvol-
tate în depresiuni netede extinse sau în
câmpii ºi care sunt create de râuri care
coboarã din dealuri sau munþi; aici feno-
menul de difluenþã, despletire ºi schimbare
a importanþei albiilor este frecvent;
formeazã în timp câmpii piemontane sau
de glacisuri aluviale.
90
DELTÃ MAREICÃ - microrelief
asemãnãtor cu delta la gurile fluviilor unde
sunt maree slabe.
DELTÃ PROGLACIARÃ - deltã de
dimensiuni reduse, formatã de torenþii
rezultaþi prin topirea gheþarilor pe câmpiile
fluvioglaciare.
DELTÃ LACUSTRÃ - deltã construitã
de cãtre un râu la vãrsarea într-un lac. Apar
evidente la coada lacurilor de baraj
antropic (Izvorul Muntelui, Vidraru etc.).
DELUVIU - depozit heterogen care
îmbracã versanþii; a rezultat din materialele
rezultate prin dezagregarea ºi alterarea
rocilor, prin alunecãri etc. ºi care au fost
dislocate ºi acumulate în alte locuri în
raport cu cele originale (de aici caracterul
alogen); au grosimi variate în funcþie de
pantã, rocile de provenienþã ºi lungimea
deplasãrii; pe seama lor s-au dezvoltat
diverse tipuri de soluri care sunt folosite
agricol (prin arãturi s-au produs modificãri
ale configuraþiei iniþiale a depozitelor) (ex.
au desfãºurare mai mare pe versanþii din
regiunile deluroase).
DENDRITICÃ (REÞEA) - tip de reþea
de ape curgãtoare cu aspect arboricol;
dezvoltã o densitate de fragmentare mare
(ex: bazinele Amazon, Congo, Nipru,
Volga, Obi) ºi o diversitate de forme de
relief.
DENIVELARE - diferenþã de
altitudine dintre douã unitãþi de relief sau
forme de relief (ex. - faleza de la Saturn -
Mangalia creeazã o denivelare între plãji
ºi podiº de 8 - 10 m).
DENSITATEA MORFOHIDRO-
GRAFICÃ - reflectã gradul de
fragmentare al reliefului, de îmbucãtãþire
în suprafaþã de cãtre o reþea de vãi existentã
într-o unitate geomorfologicã. Este un
indicator morfometric important care
exprimã raportul dintre lungimea totalã a
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
vãilor (L ) ºi suprafaþa (S) secþionatã de
ele; se exprimã în km/km2.
DENUDAÞIE - rezultatul asocierii
agenþilor ºi proceselor morfogenetice care
conduc la desprinderea particulelor ºi a
maselor de rocã ce alcãtuiesc un relief
major ºi le transportã spre regiuni
favorabile acumulãrilor. Este o exprimare
a tendinþei generale de înfãptuire a unor
suprafeþe de echilibru morfodinamic (sin.
planatie).
DEPLASARE - proces care impune
miºcarea particulelor într-un depozit
rezultat prin dezagregare sau alterare pe
suprafeþe orizontale sau slab înclinate.
Rezultã o automiºcare facilitatã de propria
greutate a particulelor, de crearea de goluri
rezultate din circulaþia apei în depozit sau
prin dizolvãri sau din presiunea exercitatã
de un corp care se aflã pe depozit (o
acumulare de zãpadã) etc.; sunt miºcãri
lente care se petrec atât în depozitele uscate
cât ºi în cele umede.
DEPLASÃRI INDIVIDUALE -
desprinderi de fragmente de roc㠄bucatã
cu bucat㓠dintr-un perete sau versant,
urmate de cãderea ºi deplasarea lor
gravitaþionalã; în general, reprezintã
consecinþa unor variaþii de volum
provocate de oscilaþii de temperaturã,
umiditate.
DEPLASÃRI ÎN MASÃ - deplasãri
care afecteazã volume mari de rocã, chiar
versanþi întregi, care, dupã ce se prãbuºesc,
se fãrâmiþeazã; se produc atunci când într-o
culme montanã au loc dezechilibre pe
spaþii ºi grosimi mari ale rocilor, în urma
unor explozii, cutremure, a unor ploi
torenþiale puternice, a pierderii stabilitãþii
versantului ca urmare a eroziunii de la bazã
a unor trepidaþii provocate de circulaþia
rutierã etc.
DEPOPULARE - acþiune care poate
rezulta ºi prin producerea unor procese
D 91
morfodinamice cu efecte catastrofale
(inundaþii de proporþii, erupþii vulcanice
ample, seisme repetate etc.)
DEPOZIT - acumulare de materiale pe
care un agent morfogenetic (râu, vânt,
gheþar, om etc.) le dislocã ºi le depune la o
depãrtare oarecare de locul de provenienþã.
De aici diferenþierea lor în: D. de pantã
(deluvii, coluvii), D. aluviale (acumulate
de râu în albie sau la locul de vãrsare), D.
Direcþia de miºcare
Eroziune glaciarã
Debriuri în masa
X
de gheaþã
V V Eroziune glaciarã
Crevase X X
X de caracteristicile structurale ale unitãþii de
Depozit glaciar
Morenã eaþã
de gh
Till Masã Till
Gheaþã
Procese ºi depozite glaciare în Walles, (dupã Addison K.)
deltaice (acumulãri în anumite condiþii la
gurile fluviilor), D. eoliene(câmpuri de
nisip, praf etc.); D. glaciare - diferite tipuri
de morene; D. fluvioglaciare - la exteriorul
calotelor glaciare; D. marine; D. lacustre
etc.
DEPRESIUNE - formã de relief
negativã cu dimensiuni variate (de la
microdepresiuni la macrodepresiuni de
tipul bazinelor oceanice), genezã deosebitã
(de eroziune, tectonice etc.) ºi evoluþie
specificã (de unde ºi grad de complexitate
morfologicã aparte); sunt încadrate de
forme de relief pozitive cu altitudini mari
ºi versanþi frecvent abrupþi. Se diferenþiazã
dupã diverse criterii: genezã D. tectonice
(grabene - ex. Braºov); D. tectonice ºi de
baraj vulcanic (ex. Ciuc, Gheorgheni); D.
de eroziune diferenþialã (ex. Apold); D.
carstice (de la doline la polii); D. glaciarã
(depresiunile dintre morene sau din spatele
pragurilor glaciare - ex. cele ocupate de
lacuri în Carpaþii Meridionali); D. eoliene
(prin coroziune sau interdunare); D.
antropice (excavaþiile miniere sau în
cariere); D. tasare (crovurile din Bãrãgan
etc.); în raport de treptele de relief ºi
configuraþia componentelor acestora sunt:
D. intramontane (ex. Depresiunea Transil-
vaniei); D. intracolinare (ex. Depresiunea
Vãleni); la contactul muntelui cu dealurile
(ex. Neamþ, Cracãu, Tazlãu); D. în amonte
de chei sau defilee epigenetice sau
antecedente (ex. Brad - Hãlmagiu); D. în
podiº (ex. Ponoare în Mehedinþi); D. în
câmpie (ex. crovuri, padine etc.); în funcþie
relief majore D. subsecvente (ex. Bârladul
superior); D. consecvente (ex. Huºi); D.
butoniere pe domuri (ex. Leghia); D. în
grabene (ex. Petroºani etc.); D. altitudine
etc.
DEPUNERI ALUVIALE - acumulãri
de aluviuni realizate în albiile râurilor, în
delte, estuare, în lacuri etc. care dau forme
specifice (ostroave emerse ºi submerse,
renii, conuri aluviale, glacisuri, delte
lacustre, etc.) ce înregistreazã o dinamicã
deosebitã ca urmare a proceselor fluviale
dependente între altele de regimul
debitelor.
DERAZIUNE (sin CORAZIUNE) -
proces care se produce prin deplasarea
gravitaþionalã lentã a materialelor dintr-un
depozit gros aflat pe un versant în care
stratele de rocã sunt subþiri aproape
verticale ºi au un grad de consolidare redus.
Presiunea exercitatã de materiale în timpul
miºcãrii, conduce la ruperea ºi antrenarea
capetelor stratelor în deplasare, în sensul
pantei iar efectul va fi modificarea localã
a poziþiei lor (îndoirea capetelor de
strat).(pe versanþii unor culmi din Munþii
Buzãului).
DEREA - termen local (în Dobrogea)
care defineºte o vale de dimensiuni reduse
cu scurgere permanentã.
92
DERIVAÞIE - ramificaþie a unui curs
de apã spre alt curs mai important în scopul
mãririi debitului arterei principale de apã.
DERIVÃ CONTINENTELOR - teo-
rie elaboratã de A. Wegener în anul 1912
prin care se încerca explicarea configu-
raþiei actuale a blocurilor continentale ºi
oceanelor folosindu-se de mai multe
argumente geografice. Se pleacã de la
acceptarea existenþei unui continent unitar
(Pangea) la finele paleozoicului care
ulterior este fragmentat treptat tectonic în
mai multe blocuri care “plutesc” pe un
înveliº magmatic “Sima” ºi se deplaseazã
în direcþii diferite (Americile spre vest,
Eurasia cãtre est, Africa spre nord, India
ruptã din Africa spre nord-est, Australia
cãtre sud-est, Antarctica cãtre Polul Sud).
ªi-a argumentat teoria prin analiza con-
turului continentelor care se pot “îmbuca”
în golfurile ºi mãrile ce le înconjoarã, apoi
pe existenþa unor urme de depozite glaciare
ºi a unor specii de animale comune în
continentele sudice. Unele idei sunt reluate
în teoria tectonicii globale.
DERMOLITH (sin. PAHOE HOE) -
curgeri de lavã bazalticã care prin
solidificare capãtã aspect ondulat (lave
cordate).
DESCUAMARE - rezultatul
producerii unor procese de meteorizare
(îndeosebi dezagregãri ºi alterãri) în
condiþiile unui climat semiarid pe roci
magmatice (ex. granite) sau sedimentare
(ºisturi argiloase, grezoase în strate subþiri
care se transmit de la suprafaþa rocii în
profunzime pe planuri aproape paralele;
orizonturile alterate diferit se desprind sub
formã de plãci care se acumuleazã la baza
pantelor întrucât în rocile magmatice
alterarea este mai intensã pe muchii ºi
colþuri; prin descuamare se realizeazã un
proces de rotunjire a blocurilor, coloanelor
încã nealterate; pe suprafeþele netede
alcãtuite din materiale argiloase pierderea
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
apei prin evaporaþie intensã duce uneori la
crãparea poligonalã a orizontului uscat de
deasupra ºi desprinderea fragmentelor
(descuamare) sub formã de „coºcove”.
DESCUAMARE SFEROIDALÃ -
procesul de detaºare a fâºiilor concentrice
de rocã de pe suprafaþa blocurilor
sferoidale din stânci, prin procese de
dezagregare ºi mai ales de alterare;
procesul este specific mai ales granitelor
în climatele cu douã anotimpuri (uscat,
respectiv umed). În România existã în
Munþii Mãcin, Munþii Igniº etc.
DESECARE - procesul de îndepãrtare
sau de reducere a apei care se aflã în
depozite, soluri ºi uneori când este în exces
acoperã anumite suprafeþe (ex. - câmpiile
de subsidenþã, polderele).
DESHIDRATARE - proces de pierdere
a apei din depozite, roci, sol în condiþii de
temperaturi ridicate, uscãciune, secetã.
Rezultã dezagregãri locale în rocile
argiloase, eflorescenþe ºi cruste saline etc.
DESPÃDURIRE - proces de eliminare
a pãdurii de pe diferite unitãþi geografice
pentru extinderea pãºunilor sau terenurilor
cu diverse culturi. Urmarea directã a aces-
tuia o constituie intensificarea proceselor
de versant (alunecãri, curgeri noroioase,
torenþialitate, ºiroire, spãlare în suprafaþã
etc.) sau din luncile râurilor (revãrsãri) ceea
ce a condus nu numai la apariþia unor forme
de relief noi dar ºi la degradarea terenurilor
(pe majoritatea versanþilor ºi în albiile
râurilor mari din regiunile deluroase din
þara noastrã).
DESPLETIRE - locul unde un râu se
desparte în douã sau mai multe braþe;
procesul este comun în albiile largi ale
râurilor ce strãbat regiuni deluroase ºi de
câmpie.
DEªERT - regiune cu climat cald sau
rece, dar arid (anual sub 250 mm
precipitaþii), cu un regim de cãdere extrem
de neordonat; cu o vegetaþie ºi animalele
D 93
extrem de reduse ca specii ºi indivizi iar
cele existente cu adaptãri. Relieful se
impune în peisaj fiind reprezentat de
câmpuri de pietre (SERIR, DEªERT DE
PIETRE), câmpuri de nisip cu numeroase
dune cu forme ºi mãrimi variate, munþi
reziduali încadraþi de grohotiº ºi pedimente
etc. Existã deºerturi ºi regiunile tropicale
uscate (Sahara, Kalahari Arabia, Australia)
dar ºi în regiuni temperat continentale
excesive (Gobi) etc.
DEªERTIC - termen care se raporteazã
la caracteristici ºi componente geografice
din regiunile aride (ex. - climat D., relief
D. de câmpuri de dune, (erguri, kumuri),
stâncãrie, mase de pietre (hamadã); procese
de modelare D. (dezagregare, eolizaþie),
vegetaþie D., soluri D., peisaj D.
DEªERTIFICARE - proces de extin-
dere a deºerturilor în regiunile de savanã,
semideºertice, subtropicale etc. vecine lor;
studiile F.A.O. estimeazã cã nisipurile
Saharei înainteazã spre sud cu cca 1,5-10
km/an.
DETERMINISM GEOGRAFIC -
teorie care acordã condiþiilor naturale
geografice (mai ales relief ºi climã) un rol
important (determinant) în evoluþia
societãþii omeneºti.
DETRACÞIE - proces de dislocare a
blocurilor de rocã sub acþiunea gheþarilor.
DETRITICE - roci sedimentare
formate din fragmente cu dimensiuni
variate care au rezultat prin desprindere de
roca în loc prin dezagregare sau eroziune,
au suferit un transport ºi sunt acumulate în
albiile râurilor(nisip, pietriº) sau în bazine
lacustre, marine unde pot fi cimentate
(gresii, conglomerate).
DETRITUS - depozit alcãtuit din
acumularea în loc sau la depãrtare de locul
de provenienþã a unor fragmente de rocã
generate dominant de procese de deza-
gregare. Dimensiunile ºi forma frag-
mentelor depinde de rezistenþa rocilor (sunt
mari ºi colþuroase cele provenite din
granite, calcare, ºisturi cristaline ºi mai
mici acelea rezultate din îmbucãtãþirea
stratelor de argilã, gresii slab consolidate,
disodile etc.), de climat (mari, colþuroase
ºi abundente în regiunile cu climat ce
presupune mari variaþii de naturã termicã
sau alternante de perioade de uscãciune ºi
umiditate), pantã etc. Rezultã mase de
grohotiº, blocuri, ghirlande de pietre, râuri
de pietre etc. (ex. în etajul alpin carpatic).
Deplasarea pe pantã se produce
gravitaþional sau prin intermediul ava-
lanºelor, torenþilor etc. Acestea alcãtuiesc
grupa de detritus mineral. Existã ºi detritus
rezultat prin sfãrâmarea resturilor organice
(scoici, scheletele unor organisme marine
etc.) de cãtre valuri în regiunile de þãrm
(detritus organogen - ex. la þãrmul Mãrii
Negre). Toate alcãtuiesc grupa rocilor
detritice neconsolidate. Prin acumularea
lor în mediu lacustru sau marin pot fi
cimentate rezultând o parte importantã din
grupa rocilor detritice consolidate (breccii
iar dacã fragmentele sunt ºi rulate gresii,
conglomerate).
DETRUSIV - tip de alunecare de teren
care se produce în partea superioarã a
versantului ºi evolueazã treptat spre baza
lui.
DETUNATÃ - denumire regionalã
acordatã pentru formele de relief cu aspect
de vârf prismatic alcãtuit din coloane de
bazalt cu poziþie verticalã; aici, vânturile
puternice ºi trãsnetele dau sunete care sunt
amplificate de pereþii verticali ai stâncilor;
la bazã sunt mase însemnate de blocuri
prismatice desprinse ºi prãbuºite din pereþi
(ex. Detunatele din Munþii Apuseni).
DEVIAÞIE - deplasare, abatere de la
evoluþia normalã a unui sistem, proces;
formã de relief, peisaj rezultate prin
intervenþia importantã a unui factor natural
extern (ex. - deviaþia albiilor Ialomiþei,
Prahovei, Buzãului, Râmnicului Sãrat,
arealele unor centri de subsidenþã);deviaþie
antropicã provenitã din construirea de
94
canale (la Argeº) pentru evitarea inun-
daþiilor sau pentru a asigura necesarul de
apã pentru consumul industrial ºi casnic
etc.
DEVONIAN - perioadã din era
paleozoicã, marcatã de extinderea formelor
de viaþã din mediul acvatic în cel terestru
ºi, prin aceasta, producerea de modificãri
în dinamica proceselor morfologice ºi
evoluþia reliefului.
DEZAGREGARE - proces de meteo-
rizare prin care se realizeazã fragmentarea
rocilor în componente cu dimensiuni ºi
forme variabile dar colþuroase care-ºi
pãstreazã alcãtuirea mineralogicã a rocii
din care au provenit. Intensitatea proce-
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
sului depinde de mai mulþi factori între care
cei de naturã climaticã (variaþiile mari de
temperaturã în jurul valorii de 0°; îngheþul
ºi dezgheþul apei), petrograficã, pante etc.
Se disting mai multe forme de manifestare
- prin crioclastism, gelivaþie, termo-
clastism, creºterea rãdãcinii arborilor în
fisurile rocilor etc. în funcþie de diferen-
þierea zonalã a condiþiilor climatice.
DEZASTRU(E) (sin. CATASTROFÃ)
- împrejurare determinatã de manifestarea
cu intensitate majorã a unor procese
geomorfologice care au condus la
înregistrarea de pagube materiale
deosebite, pierderi de vieþi omeneºti dar ºi
modificãri însemnate în configuraþia
unitãþilor de mediu (ex. erupþia vulcanului
Vezuviu; producerea unor alunecãri
curgãtoare pe suprafeþe întinse, declanºarea
unor avalanºe pe versanþii din etajul alpin
în sectoare cu amenajãri pentru sporturi de
iarnã etc.).
DEZECHILIBRU - moment într-o
evoluþie când se produce ruperea
echilibrului între elementele unui sistem
sau între sisteme; poate fi rezultatul
acumulãrii treptate de materie, energie,
informaþie pe cale naturalã, ce conduce la
modificarea unor elemente, urmatã de D.
ºi stabilirea de noi relaþii în sistem (ex:
erupþii vulcanice, bararea naturalã a cursu-
lui unui râu etc.) sau antropicã (despãduriri,
secþionarea versanþilor, poluare); se
foloseºte în expresii ca: D. naturale (ex:
extinderea deºerturilor, calotelor glaciare
în pleistocen etc.), D. de versant ºi albie
etc.
DEZGHEÞ - procesul de topire a
zãpezii ºi a gheþii, ca urmare a creºterii
temperaturii din aer ºi din sol la peste 0°C.;
provoacã exces de apã, curgeri bogate în
albiile râurilor (apa este adesea asociatã cu
sloiuri de gheaþã) care accelereazã
procesele morfogenetice, prãbuºiri de
D 95
blocuri de pe pantele accentuate etc.
DEZINTEGRARE - desfacerea,
ruperea unui ansamblu în componente tot
mai mici (ex. - este activã în cazul
dezagregãrilor sau exercitãrii unor presiuni
foarte mari asupra unor suprafeþe de rocã
uºor de rupt (argilã, morene).
DEZVOLTAREA RELIEFULUI -
ansamblu de transformãri de ordin calitativ
ca urmare a unor acumulãri cantitative pe
care le suportã un sistem morfologic în
timp ºi spaþial ºi care se reflectã în evoluþia
sistemului de relaþii ºi în peisaj (ex. - un
platou calcaros în care în timp se impune
un sistem morfologic carstic ce trece prin
etape variate de evoluþie reprezentate în
peisaje endo ºi exocarstice).
DEZVOLTARE DURABILÃ -
concept care are în vedere valorificarea
optimã a sistemelor naturale ºi social-
economice; D.d. urmãreºte protejarea
ecosistemelor, a solului, a aerului, a apei
ºi conservarea biodiversitãþii, pentru
necesitãþile generaþiilor viitoare.
DIABAZ (sin. DOLERIT) - rocã
magmaticã bazicã cu rezistenþã mare (ex.
Dobrogea de Nord).
DIACLAZÃ - crãpãturã finã, fisurã în
masa unei roci dure (perpendicularã pe
planul de stratificare la rocile sedimentare
ºi convexã la cele magmatice), pe care se
dezvoltã procese de dezagregare (rezultã
grohotiºuri prismatice), alterare (produce
forme de relief rotunjite), dizolvare (în
calcare, faciliteazã dezvoltarea de exo ºi
endocarst); apare fie în urma presiunilor
tectonice în fazele de cutare ºi ridicare, fie
în procesul de rãcire-consolidare a materiei
magmatice.
DIAGENEZÃ - acþiune complexã de
transformare (prin procese fizice, chimice,
mecanice etc.) a caracteristicilor mate-
rialelor care sunt sedimentate într-un alt
mediu decât cel de provenienþã; ele suferã
compactizãri, cimentãri, concreþionãri,
dizolvãri etc. (din nisipuri vor lua naºtere
gresii, din pietriº ajung conglomerate, din
prafuri rezultã loessuri etc.).
DIAGNOZÃ - metodã prin care se fac
predicþii în baza analizei ce permite
relevarea unor elemente generale iden-
tificarea ºi stabilirea unei evoluþii (ex. -
aliniamentele de crãpãturi în versant ca
element reper pentru producerea unor
deplasãri în masã; în regiunile vulcanice
intensificarea anumitor fenomene ca repere
pentru o eminentã erupþie).
DIAGRAMÃ - metodã de reprezentare
graficã a valorilor ce caracterizeazã un
element sau mai multe elemente
geografice; reprezentarea poate fi simplã
(o curbã, coloane, cerc, pãtrate înscrise
pentru fiecare indicator morfometric) sau
complexã (când se coreleazã valori la cel
puþin doi parametri; ex: adâncimea ºi
desimea fragmentãrii), realizatã manual,
prin computer sau automat, la aparate cu
înregistrare directã.
DIAPIR - sistem de cute impus stratelor
sedimentare care sunt strãpunse prin
ascensiunea blocurilor de sare de dedesubt
supuse unor presiuni laterale ºi din adânc;
este specific în Subcarpaþi; (definirea le-a
fost datã de L. Mrazec). Când sunt la
suprafaþã sau la micã adâncime dizolvarea
sãrii determinã dezvoltarea unui relief
carstic, urmat de prãbuºiri etc. (ex. Slãnic).
DIAPIRISM - procesul de ascensiune
a blocurilor de sare (sâmburi) în formaþiuni
sedimentare care determinã falieri, cute
diapire sau boltiri sub formã de domuri.
DIASTROFISM - ansamblu de miºcãri
tectonice care afecteazã porþiuni mari din
scoarþã ºi care în timp creeazã relief
tectono-structural. Includ miºcãrile
orogenetice de care se leagã procese de
metamorfozare, cutare ºi creare de
cordiliere separate de depresiuni ºi
96
miºcãrile epirogenetice concretizate în
crearea de bazine tectonice ºi masive în
ridicare, toate încadrate de linii de fracturã
profundã (pe unele iese la suprafaþã materie
vulcanicã ce dã naºtere la relief vulcanic.
DIATOMIT - rocã sedimentarã
organogenã silicioasã, poroasã, de culoare
albã, gãlbuie, maronie, uºor de dislocat.
DIATREMÃ - termen acordat în
general coºurilor vulcanice ºi conductelor
vulcanice create de gazele ce ies din adânc
cu presiune perforând rocile; acestea pot
fi umplute cu materiale piroclastice.
DIFERENÞIALÃ (EROZIUNE) -
acþiunea exercitatã diferit în timp a unui
agent ca urmare pe de-o parte a variaþiei
locale a condiþiilor în care acþioneazã (rocã,
structurã) iar pe de alta a celor care-i
asigurã dinamica; se impune în relief prin
crearea de aspecte ºi forme diferite (ex.
evoluþia sectorului frontal al unui gheþar
concretizatã în succesiuni de limite de
ablaþie, scurgeri noroioase, blocuri de rocã
eliberate de gheaþã, schimbãri ale culorii
gheþii etc.); rezultã depozite cu grosime ºi
alcãtuire variabilã ce acoperã suprafeþe de
roci cu fizionomie neregulatã (un micro-
relief fasilirat).
DIFERENÞIALÃ (ALTERARE) -
alterarea diferitã a unor roci în raport cu
altele, ca rezultat al diferenþelor de poro-
zitate, compoziþie mineralogicã, granulo-
metrie, albedou, expoziþie ºi suprafaþã de
atac expusã agenþilor externi (în special
faþã de apã); rezultã depozite cu grosimi ºi
alcãtuire variabilã ce acoperã suprafeþe de
roci cu fizionomie neregulatã (un micro-
relief fosilizat).
DIFLUENÞÃ - termen cu sens de
desfacere în braþe. Se disting douã tipuri:
D. fluviatilã - desfacerea unui curs de apã
în douã braþe care se varsã dupã un parcurs
independent în acelaºi râu colector sau în
colectori diferiþi. D. glaciarã - despãrþirea
limbii unui gheþar în douã pãrþi ca urmare
a întâlnirii unui obstacol stâncos.
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
DIG - formã de relief antropic pozitiv
realizatã în luncã, aproape paralel cu albia
minorã a râurilor cu scopul de a împiedica
revãrsarea apei ºi producerea de inundaþii
la viituri; pot fi din pãmânt bãtãtorit sau
din piatrã uneori acoperitã cu beton.
DIGITIZARE - operaþie de trasare,
desenare a unei entitãþi geografice pe o
hartã digitalã ºi de introducere a acesteia
într-un fiºier special (în computer),
utilizând digitizorul (planºeta de D.);
aceasta permite simultan determinarea ºi
înregistrarea coordonatelor rectangulare,
corespunzãtoare punctelor ce definesc
entitãþile.
DILUVIUM - denumire similarã
Pleistocenului; ce mai mare parte din
cuaternar; îi sunt caracteristice - oscilaþii
mari de naturã climaticã, relieful glaciar,
apariþia ºi evoluþia omului.
DIMENSIUNE GEOGRAFICÃ -
ordin de scarã al cercetãrii geografice;
descrie o anumitã ordonare spaþialã.
DINAMICÃ MORFOLOGICÃ -
domeniu în care sunt analizate agenþii,
procesele ºi rezultatele acþiunilor în cadrul
diferitelor sisteme de relief. Se separã: D.
externã - acþiunea forþelor ºi proceselor
externe asupra scoarþei ce duc la realizarea
de depozite ºi de relief erozivo-acumulativ;
D. internã (D. scoarþei) - miºcarea ºi
transformãrile materiei în scoarþã, sub
acþiunea factorilor tectonici ce conduc în
timp geologic la dezvoltarea formelor de
relief planetare ºi tectono-structurale
precum continentele, bazinele oceanice,
munþii, dealurile, podiºurile, câmpiile,
platforma ºi taluzul continental, câmpiile
abisale, dorsalele ºi fosele.
DIOXID DE CARBON - gaz cu
pondere redusã în alcãtuirea atmosferei
(0,03%, respectiv 7•109 tone); provine prin
descompunerea materiei organice, erupþii
vulcanice, procese de ardere, emanaþii
industriale etc.; creºterea ponderii sale este
însoþitã de mãrirea temperaturilor în
D 97
troposfera inferioarã (efect de serã), urmatã
de un ansamblu de modificãri la nivelul
altor elemente ale mediului geografic
precum topirea unei mari pãrþi din masa
gheþarilor, ridicarea nivelului oceanic,
transgresiuni etc. Preluarea lui de cãtre
precipitaþii conduce la dezvoltarea unei
soluþii slabe de acid carbonic care în
regiunile alcãtuite din calcar are un rol
esenþial în procesul de dizolvare pe
diaclaze ºi crearea formelor de relief
carstic.
DIP SLOPE - termen folosit la
hogbaksuri pentru versantul (panta) care
este în concordanþã cu înclinarea stratelor
(spinãri de cuestã, suprafeþe structurale).
DIRECÞIE - sens de deplasare,
evoluþie, orientare; se foloseºte în expresii:
D. vântului, D. de curgere a apei, D.
curenþilor de apã; D. nord, pentru
orientarea hãrþilor; D. ascendentã sau
descendentã într-un ciclu de evoluþie a unui
relief, proces etc.
DISCONTINUITATE - suprafaþã care
separã brusc douã unitãþi, structuri de
medii, unitãþi de relief etc. diferite ca
alcãtuire, genezã, evoluþie, caracteristici.
Cele mai însemnate sunt: discontinuitãþile
dintre înveliºurile din interiorul Pãmân-
tului (Lehmann la 5100 km între nucleul
intern ºi cel extern; Gutenberg - Wichert
la 2900 km între nucleu ºi manta, Repetti
la 1000 km între mantaua inferioarã ºi
astenosferã; Mohorovicic (Moho) la
trecerea la scoarþã ºi Conrad între pãturile
bazalticã ºi graniticã din scoarþã);
discontinuitãþi stratigrafice aflate pe
contactul dintre formaþiuni litologice
acumulate în intervale de timp diferite.
Perioada care lipseºte dintre acestea
corespunde intervalului când regiunea era
exondatã ºi erodatã, deci când a rezultat
un relief care apoi a fost fosilizat (ex. în
sedimentarul vechi din unitãþile cristaline
din Carpaþi existã discontinuitãþi care
1. munte
2. câmpie
3. glacis erozivo-
acumulativ
1. versant
2. luncã
3. terasã
Diagrama scurgerii apei
râurilor într-un an.
Horst
Dispariþia discontinuitãþii
Graben Horst morfologice, dar menþinerea
celei structurale
Aer
Discontinuitate
stratigraficã
Uscat
Apã 1, 2, 3 - Contacte
între medii diferite
Sisteme de discontinuitãþi
corespund unor paleoreliefuri; situaþii
similare în Podiºul Babadag unde
pediplena de pe formaþiunile hercinice este
acoperitã de calcarele cretacice sau în
Podiºul Casimcea unde calcarele jurasice
fosilizeazã pediplena de pe ºisturile verzi);
DISCONTINUITATE OROGRA-
FICÃ - contact brusc între douã unitãþi de
relief ºi care apare prin treceri brusce de
altitudine, de configuraþie, pantã, grad de
fragmentare (ex. Munþii Fãgãraº ºi
Depresiunea Fãgãraº).
DISCORDANT(Ã) - contact net între
douã domenii, sisteme morfologice, unitãþi
de relief; frecvent în expresiile: D.
structuralã (structurã cutatã retezatã,
separatã de una monoclinalã printr-o
suprafaþã D. relief (munte - câmpie); D. în
sistemele azonale, intrazonale.
DISCORDANÞÃ - suprafaþã aflatã la
contactul dintre o unitate structuralã veche
cu o anumitã alcãtuire (roci cristaline,
98
magmatice etc., cutate ºi erodate când
aceasta era uscat) ºi o unitate structuralã
nouã (roci sedimentare în strate cu
dispoziþie orizontalã sau monoclinalã; lavã
ºi piroclastite din faze de erupþie diferite).
Sunt frecvente în regiunile care au evoluat
ca bazine de sedimentare unde s-au produs
transgresiuni (acumulãri de sedimente) ºi
regresiuni (uscatul generat era erodat) - ex.
- Podiºul Moldovei, Câmpia Românã.
Eroziunea se manifestã diferenþiat pe
aceste contacte ºi dã naºtere la forme
variate de relief discordant (ex. - Podiºul
Casimcea).
DISCORDANÞÃ STRATIGRA-
FICÃ - termen geologic care semnificã o
suprafaþã care delimiteazã contactul dintre
douã pachete de strate acumulate în faze
diferite de sedimentare; formaþiunile care
lipsesc corespund de regulã intervalului
când regiunea constituia un uscat supus
eroziunii. El formeazã o lacunã
stratigraficã care este apreciatã în analizele
referitoare la evoluþia reliefului.
DISECARE - fragmentare, îmbucã-
tãþire a reliefului de cãtre reþeaua hidro-
graficã; este mare în regiunile muntoase ºi
deluroase ºi redusã în câmpii; se apreciazã
prin calcularea ºi reprezentarea indicelui
morfometric de desime (densitate) a
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
fragmentãrii, hãrþi ºi diagrame morfo-
metrice.
DISIMETRIE (sin. ASIMETRIE) -
caracteristicã a unei forme de relief în
raport cu axul central (o vale), a limitelor
unui sistem (limitã nordicã faþã de cea
sudicã a etajului alpin carpatic) etc.
DISLOCARE - proces natural tectonic
(cutãri, ºariaje, crearea de bazine de
sedimentare prin falieri ºi coborâri etc.),
fizic (prãbuºire, alunecãri, eroziune), ºi
chimic (dizolvare) sau antropic (excavare),
în urma cãrora rezultã structuri ºi forme
de relief cu dimensiuni ºi complexitate
variabile.
DISODILE - roci sedimentare marno-
argiloase, bituminoase, cenuºii-negri-
cioase, cu structurã ºistoasã, friabile,
datoritã conþinutului în substanþe
bituminoase; suprafeþele de versant în
alcãtuirea cãrora existã acest tip de rocã
au o evoluþie rapidã; la baza lor rezultã
acumulãri sub formã de plãci.
DISOLUÞIE - proces de transformare
în soluþii acide a apei din precipitaþii prin
preluarea a diferite substanþe, gaze
(împreunã cu CO2 în acid carbonic; cu
produse ale descompunerii materiei
organice în acizi humici etc.) care vor
acþiona asupra elementelor din roci,
depozite facilitând alterarea, dizolvarea ºi
generarea de depozite ºi forme de relief.
D 99
DISPERSIE - proces de împrãºtiere a
materialelor dislocate de diferiþi agenþi
morfogenetici în urma cãrora rezultã în
timp forme de relief (ex. - picãturile de apã
la ploile torenþiale, izbirea de cãtre un
meteorit a suprafeþei terestre, activitãþi
antropice ce conduc la dislocãri brusce
etc.).
DISTRIBUÞIE - repartiþia unor ele-
mente geografice, procese, forme de relief
pe o unitate spaþialã (stã la baza regionãrii
geografice) sau a evoluþiei reliefului în
timp (permite diferenþieri în etape, faze,
stadii de evoluþie).
DIVAGARE - proces realizat de apele
curgãtoare în regiunile unde acumulãrile
sunt extrem de bogate. Acestea determinã:
desfacerea albiei minore a râurilor în braþe
(despletiri sau difluenþe), schimbarea
frecventã a cursului principal de pe unul
care se înnisipeazã ºi panta devine mai
micã, pe altul (mai jos); rezultã braþe
active, braþe pãrãsite, ostroave, plaje de
nisip ºi pietriº.
DIVERGENÞA - acþiuni opuse în
evoluþia acþiunii unor agenþi sau procese
care se reflectã în rezultate diferite
(Înãlþarea sacadatã a unui munte în raport
cu acþiunea agenþilor externi care îl
fragmenteazã de al ºi niveleazã (în timp
îndelungat pot rezulta suprafeþe de nivelare
etajate; O depresiune tectonicã generatã de
miºcãri subsidente de amploare în
divergenþã cu tendinþa de umplere cu
materiale aduse de agenþi care
fragmenteazã unitãþile de uscat limitrofe).
DIVERGENÞA TERASELOR -
desfãºurarea poziþiei profilelor longitu-
dinale în care se înscriu peticele de terase
în raport cu cel al albiei minore. Poate avea
caracter tectonic (ridicãri sacadate în
bazinul superior al râului - divergenþã în
amonte; ridicãri sacadate ale regiunii din
cursul inferior al unui râu - divergenþa în
aval) sau miºcãri eustatice negative
(divergenþã cãtre vãrsarea fluviului); pot
rezulta ºi din asocierea celor douã cauze.
DIVIZARE MORFOLOGICÃ -
acþiune de separare (diferenþiere) a unui
întreg (sistem) în componente de diferite
ordine în baza unor criterii diferite
(hipsometric - unitãþi de munte, podiº,
dealuri, câmpii, depresiuni oceanice ºi
marine; genetic - dupã agent în forme de
relief fluviatil, eolian, marin, glaciar,
antropic fiecare cu subunitãþi care se
înscriu într-un ansamblu ierarhic; dupã
rezultatul unei evoluþii regionale - câmpii
de subsidenþã, câmpii de glacis ºi piemont,
câmpii de terase etc.; evoluþia de timp -
separarea de etape, subetape, faze
concretizate în anumite forme de relief etc.
DIZOLVARE - proces fizico-chimic
prin care se exercitã atacul apei asupra unor
tipuri de minerale ºi roci solubile; apa preia
din reþeaua acestora anumite elemente,
formând soluþii care se deplaseazã prin
crãpãturi, fisuri, diaclaze pe contacte
litostructurale; este deosebit de activã când
apa este încãrcatã cu gaze (CO2) sau acizi;
prin D., rezultã goluri cu formã, poziþie ºi
dimensiuni variabile; când soluþiile au
devenit suprasaturate, se înregistreazã un
proces de precipitare, cu dezvoltarea de
structuri ºi forme distincte.
DJEBEL - termen arab ce defineºte o
regiune montanã sau colinarã.
DOAB (sin. SERRES) - interfluvii plate,
înguste ºi lungi, cu aspect de colinã,
rezultate în urma lãrgirii (prin eroziune
lateralã) a douã vãi paralele în regiunile
de podiº piemontan (aici rezultã coline).
DOBORÂTURÃ - sector de pãdure în
care arborii, datoritã unei furtuni puternice,
au fost smulºi ºi culcaþi în poziþii diferite;
prin extragerea lor pe versanþi rezultã
microforme de tipul gropilor.
DOLINÃ - microdepresiunea carsticã
individualizatã pe platourile calcaroase; are
100
diametru de pânã la 100 m, adâncimi de
pânã în 50 m, maluri abrupte sau concave,
fund plat acoperit de un strat subþire argilos
pe seama cãruia s-a dezvoltat un sol
specific (rendzime). La cele mari existã:
sorburi care asigurã circulaþia apei spre
interiorul masivului calcaros, alte generaþii
de doline mici ºi mai noi. Prin evoluþie
dolinele se intersecteazã rezultând
depresiuni carstice mai mari (uvale) între
care rãmân martori de eroziune calcaroºi
(humuri). Doline se formeazã ºi pe alte roci
carstificabile (sare, gipsuri, dolomite etc.)
DOLINÃ DE DEZGHEÞ - formã de
relief negativã (termocarst) în regiunile
periglaciare, rezultatã prin tasãri în
molisoluri inegal dezgheþate.
DOLOMIT - rocã sedimentarã
alcãtuitã frecvent din carbonaþi de calciu
ºi magneziu, predominant are culoare
alb-cenuºie; apare asociatã masivelor
calcaroase; pe ele se pot înregistra forme
carstice(Munþii Apuseni).
DOM - structurã de D. - strate
sedimentare uºor boltite care conþin gaze
naturale (boltirea în Transilvania este
legatã de tectonica sãrii - ce provoacã
ascensiunea sâmburilor de sare); relief pe
D. - forme de relief sculptate de agenþii
externi (ape curgãtoare, alunecãri) într-o
structurã de D.; rezultã butoniere
(depresiuni în partea centralã ce au cueste
circulare, vãi obsecvente ºi alunecãri pe
flancuri, vãi consecvente, ºiroire iar când
sunt nefragmentate cupole. D. vulcanic
(cumulodom) - vârf rezultat prin conso-
lidarea materiei vulcanice pe coº sub forma
unui dop care este ridicat de gazele din
adânc aflate sub presiune. D. stalagmitic -
speleotemã cu aspect masiv, rezultatã din
unirea mai multor stalagmite.
DOMENIU - spaþiu terestru unitar sub
raportul alcãtuirii, genezei, evoluþiei ºi care
corespunde unui sistem de un anumit ordin.
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
Se disting: D. continental - continentele ºi
marginea bazinelor oceanice în care existã
cele trei pãturi ale scoarþei: bazalticã,
graniticã ºi sedimentarã ºi D. oceanic -
numai cu pãturã bazalticã ºi local sedi-
mentarã; D. antropic - spaþiu în care
activitãþile umane au transformat parþial
sau total mediul natural (inclusiv au
exercitat influenþe asupra formelor de
relief, regimul de manifestare al proceselor
morfogenetice naturale ºi crearea de forme
antropice); D. geomorfologic regional -
spaþiu continental alcãtuit dintr-un lanþ
muntos înalt, înconjurat de depresiuni,
podiºuri, dealuri, câmpii, toate alcãtuind
un sistem a cãrui evoluþie a fost
condiþionatã mai mult sau mai puþin de
înãlþarea ºi modelarea munþilor (ex: D.
alpin, D. carpatic).
DOMINANTÃ - caracteristicã princi-
palã a unui sistem, proces, forme de relief
impusã de unul sau mai multe elemente
corelate. Ex. - în: geomorfologie - proces
D. (impune prin intensitate specificul
modelãrii unui spaþiu de versant afectat de
alunecãri, ºiroire, gelivaþie etc.); asocierea
D. a doi agenþi morfogenetici (rezultã un
sistem de modelare deºertic cu acþiunea
vântului ºi meteorizãrii); peisaje morfo-
genetice specifice D. (glaciar ºi periglaciar
în etajul montan alpin etc.).
DONAU - fazã în sistemul glaciar alpin
european, în pleistocenul inferior; sincronã
cu faza Elba din glaciaþiunea de calotã
scandinavã, Odesa în Europa de Est ºi
Nebraska în S.U.A.; s-a manifestat acum
1,4 - 1,6 mil. ani.
DONAU-GÜNZ - fazã interglaciarã în
sistemul alpin pleistocen, fiind cea mai
lungã de acest gen (cca. 400 - 450.000 ani).
DONGA - denumirea vãilor torenþiale
din regiunile semiaride din Africa de Sud.
DORSALÃ - ansamblu de cordiliere,
depresiuni ºi platouri dezvoltate în bazinele
D 101
oceanice de o parte ºi de alta rifturilor
(paralele cu acestea) de-a cãror funcþionare
sunt legate genetic ºi evolutiv. Sunt
alcãtuite din materie topitã care iese prin
rifturi, se revarsã ºi se consolideazã lateral.
Au lungimi de mai multe zeci de mii de
kilometri, lãþimi de câteva mii de kilometri;
riftul este un culoar tectonic lat de 10 - 20
km care îºi are baza în astenosferã;
cordilierele sunt alcãtuite din munþi
vulcanici submerºi care se ridicã la mai
multe mii de metri deasupra fundului
oceanului (uneori ajung la suprafaþã
formând insule). Aproape perpendicular pe
dorsalã se desfãºoarã fracturi adânci (falii
de transformare) ce favorizeazã activitãþi
vulcanice ºi construirea de aparate
vulcanice submerse ºi uneori emerse. În
Oceanul Atlantic dorsala se desfãºoarã de
la nord la sud fiind într-un proces de
extindere ca urmare a activitãþii riftului;
în Oceanul Pacific dorsala se aflã în
sectorul estic având un rift inactiv etc.
DOSUL MUNTELUI (sin. UBAC) -
denumire regionalã cu semnificaþie de
versantul umbrit al muntelui (expunere
nordicã) ºi care frecvent este împãdurit.
DOWNS - în sudul Angliei relief de
coline uºor ondulate, pe calcare cretoase;
relief de suprafeþe structurale.
DRAGARE - adâncirea talvegului sau
a albiei fluviilor, a lacurilor de baraj prin
care sunt extrase aluviunile acumulate în
vederea asigurãrii unui pescaj normal
pentru navigaþie.
DRAPERII - sunt forme de relief
carstic din interiorul peºterilor dezvoltate
prin precipitarea soluþiilor supracon-
centrate carbonat de calciu care circulã
activ pe aliniamente de fisuri, diaclare
aflate în tavanul sãlilor în vecinãtatea
pereþilor; au forma unor valuri de piatrã
legate de tavan ºi perete ºi care uneori
ajung pânã la podea. (ex. în peºterile
Topolniþa, Urºilor, Meziad etc.).
DREIKANTER - piatrã cu faþete, bloc
oscilant, ºlefuit pe trei faþete datoritã
acþiunii conjugate a coroziunii ºi deflaþiei.
Formarea faþetelor se explicã prin
rostogolirea de mai multe ori a pietrelor,
ca urmare a excavãrii nisipului de la baza
lor ºi oprirea lor pe un anumit interval de
timp pe suprafaþa platã.
Dreikanter
DREN - relief antropic sub formã de
canal amenajat pentru colectarea ºi
evacuarea apei de pe o suprafaþã cu exces
de umiditate în câmpiile de subsidenþã,
lunci) sau dintr-o masã alunecatã.
DRENAJ (BAZIN DE, REÞEA DE)
- colectarea apelor dintr-un teritoriu
printr-un sistem de canale, talveguri
betonate, tubulaturã ºi puþuri.
DRIFT CONTINENTAL - teoria
derivei continentelor în concepþia lui A.
Wegenar.
DRUMLIN - formã de acumulare
elipsoidalã, asimetricã, creatã de gheþarii
de calotã în sensul de curgere; dimensiunile
variazã între 200-1000 m lungime, 100-200
m lãþime, 5-40 m înãlþime; se asociazã dând
câmpuri de D.; sunt rãspândite în America
de Nord, Fed. Rusã, Scandinavia; între D.
existã zone de înºeuare, lacuri, mlaºtini;
drumline cu dimensiuni mai mici se
formeazã ºi între morenele frontale ale
gheþarilor alpini ºi marginile limbii
gheþarilor aflaþi în retragere (ex. -
Germania de Sud).
102
DRUMUIRE - metodã folositã în
ridicãrile topografice la scarã mare pentru
lucrãri de detaliu; este utilizatã în
activitãþile cadastrale.
DUBLET - cuplu stereoscopic de
aerofotograme vecine; stã la baza analizei
reliefului prin metoda stereoscopicã.
DUJODA - formã de relief termocarstic
(în Iakuþia - Siberia), care are aspect de
depresiune alungitã, delimitatã de maluri
abrupte; a rezultat din topirea gheþii din
molisol, însoþitã de tasãri.
DUNÃ - formã de relief, având aspect
de val sau de movilã, în general asimetricã,
creatã prin acumularea nisipului, în urma
Dune transversale
ªiruri de dune
Dune lineare
Tipuri de dune (dupã McKee)
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
acþiunii vântului. Dimensiunile sunt foarte
variabile: înãlþimi 1-300 m (cele mai mari
se întâlnesc în Sahara ºi în Deºertul
Arabiei), lungimi de zeci sau sute de metri.
Se întâlnesc în regiunile aride ºi semiaride,
unde vânturile bat aproape continuu în
sectoarele de litoral cu abundenþã de nisip
(în vestul Þãrii Galilor, lângã Bordeaux),
în lunci ºi pe terase extinse (a Dunãrii în
Oltenia), în apropierea morenelor glaciare
(Câmpia germano-polonezã). Se clasificã
dupã: locul de formare (D. continentale,
D. litorale, D. fluviatile, D. lacustre);
direcþia vântului (D. transversale ºi
longitudinale); gradul de fixare (D. mobile
Barcane
Dune parabolice
Dune stelate
D 103
ºi fixate - stabilizate); formã (D. în
semicerc, D. conice, D. tip nebka, D. ovale,
D. scut, D. barcane, D. parabolice, D. cu
înfãþiºare de stea etc.)
DURATÃ - interval de timp pentru
desfãºurarea unui proces sau de existenþã
a unei forme de relief. Se foloseºte în
expresii: D. unui cutremur; D. producerii
unei alunecãri ºi existenþei unei dune de
nisip etc.
DURIPAN - orizont într-un depozit
puternic cimentat cu silice, oxizi de fier ºi
carbonaþi care este foarte dur ºi casant; prin
eroziune diferenþialã rãmân sub formã de
plãci, brâne, corniºe.
DURICRUSTE - scoarþe de alterare
cimentate în mare mãsurã ceea ce
determinã o rezistenþã deosebitã la acþiunea
agenþilor externi; se impune în peisaj prin
suprafeþe netede la partea superioarã
(formeazã platouri, mesasuri), colorit variat
în funcþie de compoziþie, o grosime de mai
mulþi metri. În funcþie de conþinutul chimic
dominant pot fi - laterite (oxizi de fier ºi
aluminiu), bauxite (oxizi de aluminiu),
fericrete (oxizi de fier), silcrete (oxizi de
siliciu), alcrete (oxizi de aluminiu),
gipscrete (sulfaþi). Sunt specifice în
regiunile cu climat ecuatorial, de savanã,
semideºertic, temperat aride etc.
DURITATE - proprietate a mine-
ralelor, rocilor de a opune rezistenþã la un
atac extrem prin presare. F. Mohs (1820) a
Depresiune (Arefu)
elaborat o scarã de D. cu 10 clase, denumite
dupã tot atâtea minerale (talc, gips, calcit,
fluorinã, apatit, ortozã, cuarþ, topaz,
corindon ºi diamant) considerate etalon al
rezistenþei la pãtrunderea în interior prin
zgâriere, apãsare a vârfului unui corp
ascuþit; caracteristicã în geomorfologie se
foloseºte în expresii referitoare la rezistenþa
opusã de roci la atacul agenþilor externi
(variazã în funcþie de climat).
DURUITOARE - denumire regionalã
pentru cãderile de apã înregistrate pe
pragurile înalte (ex. Ceahlãu); la bazã
rezultã marmite iar în timp abruptul suferã
o retragere.
DUST-BOWL - denumire datã unei
regiuni din partea central- sudicã a S.U.A.
(Kansas, Oklahoma, Texas), semnificând
„bazinul Prafului”, unde s-a declanºat o
puternicã eroziune eolianã (dupã 1935),
datoritã excesului monoculturilor meca-
nizate ºi a persistenþei pârloagelor goale
într-un mediu arid.
DYKE - rezultã din materie topitã care
pãtrunde pe planuri de stratificare ºi în
lungul unor fracturi cvasiorizontale care
strãbat aparatul vulcanic sau formaþiunile
de deasupra vetrei magmatice. Prin
consolidare iau naºtere corpuri magmatice
cu aspect tabular ºi dimensiuni variabile
(ajung la zeci de metri grosime ºi lungimi
uneori de mai mulþi kilometri; ex. în Munþii
Bârgãu, Munþii Gutâi).
Dezagregare (Munþii Mãcin)
104 DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE

Dune Deltã (Delta Dunãrii)

Detunate (Munþii Apuseni) Drumlin (Norvegia)

Deºert (Sahara)

Doborâturi de vânt Duruitoare (Munþii Ceahlãu)

E 105
EBURON (ELBA) - prima fazã
importantã (acum cca. 1 mil. ani)
menþionatã în glaciaþiunea de calotã nord
europeanã (îi corespunde faza alpinã
Donau).
ECHILIBRU - stadiu corespunzãtor
unei stãri din evoluþia unei unitãþi ºi forme
de relief sau a proceselor morfogenetice
în care se realizeazã o stabilitate între
acþiunile ce produc schimbãri de alcãtuire,
structurã, funcþionare ºi cele care se opun;
este reflectat de anumite fizionomii (peisaj
morfologic) ºi poziþie dinamicã; are
caracter relativ întrucât orice intervenþie
însemnatã a unor factori externi sistemului
poate conduce lent sau rapid la ruperea sa
ºi la declanºarea unei faze evolutive noi
(ex. un sector de luncã largã se raporteazã
la un echilibru fluviatil; pedimentul ºi în
final pediplena corespunde unor stãri de
echilibru în evoluþia unor versanþi ºi în final
a unei unitãþi de relief montan; succesiunea
pe verticalã a mai multor terase în cadrul
unei vãi reflectã un ºir de momente de
realizare a unor faze de echilibrare ºi
dezechilibrare morfodinamicã. Pot fi: în
funcþie de extinderea spaþialã - echilibre
locale (în evoluþia unei alunecãri, a unui
gheþar, a unei faleze, în unitãþi regionale
de relief (peneplenã, karstoplenã etc.),
echilibre la nivelul unor blocuri
continentale (echilibru izostatic) sau în
bazinele oceanice (închiderea rifturilor
pentru creºterea dorsalelor); de menþinerea
în timp a stãrii de echilibru (E. scurtã
duratã - ex. alunecãri, torenþi; de ordinul
sutelor ºi miilor de ani - evoluþia cursurilor
de apã într-o luncã; E. zeci ºi sute de mii
sau de milioane de ani - transformarea unui
lanþ montan în peneplenã sau succesiunea
unor sisteme morfoclimatice în cuaternar
etc.). Stãrile de echilibru se exprimã grafic
prin desfãºurarea unor curbe care diferã ca
alurã în funcþie de agenþi (fluviatil, glaciar,
marin etc.), de sistemele climatice cãrora
le sunt specifice grupãri de procese ce
imprimã modelãri caracteristice. Frecvent
sunt indicate profile longitudinale de
echilibru fluviatil, glaciar, marin sau profile
de echilibru de versant.
ECHILIBRU (PROFIL LONGI-
TUDINAL DE) - profilul albiei unui râu
reflectat într-o curbã larg concavã faþã de
care râul numai exercitã eroziune în
adâncime ºi nici aluvionãri în albie ci doar
un transport al apei ºi eventual al
materialelor provenite de pe versanþi. Deci
în acest stadiu eroziunea linearã ºi
acumularea tind cãtre zero pentru fiecare
douã puncte alãturate, albia acoperindu-se
cu o pãturã subþire ºi uniformã de aluviuni.
Alura curbei profilului de echilibru diferã
în funcþie de zona de climat, de cantitatea
ºi mãrimea aluviunilor transportate, treapta
de relief strãbãtutã de râu (de la un profil
în trepte în climatul tropical umed la
106
configuraþii concave mai mult sau mai
puþin accidentate în alte climate).
ECHIPLANAÞIE (sin. CRIOPLAN-
ÞIE) - sistem de modelare care genereazã
suprafeþe de nivelare în condiþiile unui
climat rece (polar, subpolar, alpin) în care
se manifestã intens procesele specifice
periglaciarului.
ECOTURISM - practicarea unui
turism cu respectarea regulilor de protecþie
a mediului inclusiv a formelor de relief.
ECUATORIALÃ (ZONÃ MORFO-
CLIMATICÃ) - se desfãºoarã de o parte ºi
de alta Ecuatorului, având ca specifice -
cãldurã, umiditate abundentã, vegetaþie
luxuriantã, procesul de alterare cu rol
morfogenetic deosebit de activ, un relief
cu suprafeþe convexe (cãpãþâni de zahãr)
ºi depozite groase de alterare, unele
acoperite de cruste feruginoase.
ECUAÞIA UNIVERSALÃ A
EROZIUNII SOLULUI - expresie
matematicã de apreciere a gradului de
îndepãrtare a solului prin diverse procese
de versant (A = RKLSCP - în care A -
stratul îndepãrtat; R - agresivitatea
precipitaþiilor; K - rezistenþa solului; L -
lungimea versanþilor; S - caracteristica
declivitãþii; C - influenþa utilizãrii
terenurilor; P - influenþa lucrãrilor de
îmbunãtãþiri funciare).
EDEYEN - termen arab care desem-
neazã un câmp de nisip (erg).
EEMIAN - ultimul interglaciar
pleistocen din Europa nord-vesticã
(contemporan cu Riss-Würm în Alpi),
localizat între fazele glaciare de calotã
Saale ºi Vistula.
EFECT GEOMORFOLOGIC -
rezultatul desfãºurãrii unor procese morfo-
genetice sau de altã naturã, concretizat în
modificãri la scarã diferitã a configuraþiei
reliefului existent anterior, inclusiv a
peisajului, apoi impunerea în timpi
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
deosebiþi a unor forme noi de relief cu
caracteristici aparte ºi în situaþii extreme
realizarea unor degradãri (chiar dezastre)
însemnate (ex. la scarã redusã - o alu-
necare, un torent; la scarã mai mare
evoluþia unui gheþar continental, produ-
cerea unor cutremure, tzunami etc.). De
aici ºi deferenþierea lor în efecte ale
proceselor fluviatile, glaciare, marine,
eruptive, seismice etc.
EFECT DE ROUÃ - rezultat al
producerii dezagregãrii ºi alterãrii rocilor,
intervalele de timp când acest proces
meteorologic se înregistreazã frecvent; este
activ în regiunile litorale semideºertice sau
vara în cele temperate când mai întâi apa
rezultatã din rouã dizolvã minerale din roci,
pãtrunde în fisurile acestora iar apoi când
prin o evaporare rapidã produce cristalizãri
sau precipitãri însoþite de presiuni locale,
lãrgirea crãpãturilor ºi desprinderea de
particule minerale cu dimensiuni variate.
EFECTE CUMULATIVE - con-
secinþe în lanþ impuse de asocierea spaþialã,
temporalã ºi funcþionalã a mai multor
agenþi ºi procese morfogenetice (ex.
producerea unei alunecãri de teren care
bareazã albia unui râu urmatã de inundaþii,
formarea unui lac, eliminarea produselor
de eroziune linearã, apariþia de delte la
sedimentãri în acesta.
EFECT DE RELIEF - se coreleazã
mai întâi la nivelul formelor majore de
relief (ex. lanþ muntos) cu efecte de
diferenþiere morfogeneticã în raport de
altitudine ºi de orientare faþã de direcþia
maselor de aer ºi apoi la nivelul formelor
minore reflectate fie în efecte impuse de
orientarea versanþilor ce au potenþial
radiativ diferit fie local dat de deosebirile
de pantã, rocã, structurã, grad de acoperire
cu zãpadã, grad de umiditate variat.
EFECTE ASUPRA RELIEFULUI -
consecinþe imediate sau în perspectivã ale
E 107
presiunii umane asupra reliefului prin
diverse activitãþi; ex. - local provocarea
unor procese de alunecare, prãbuºire etc.
sau realizarea formelor de relief antropic -
precum diguri, cariere etc.; global -
încãlzirea globalã urmatã de topirea
calotelor glaciare, ridicarea nivelului
oceanic ºi inundarea câmpiilor litorale.
EFECTIVITATE GEOMOR-
FOLOGICÃ - cu care un proces sau un
ansamblu de procese morfodinamice
afecteazã o formã de relief.
EFILARE - pierderea treptatã localã a
unor forme de relief ca urmare a impunerii
unor acþiuni opuse genezei sale. Unele
terase din lungul unor vãi se efileazã
(dispar) în sectoarele în care se produc
subsidente (în depresiuni, în câmpiile
subsidente) unde eroziunea linearã este
înlocuitã de acumulãri ce compenseazã
lãsãrile neotectonice (ex. - terasele
Prahovei, Argeºului la intrarea acestora în
câmpie).
EFLUENÞI - prelungiri (limbi secun-
dare) ale gheþarilor de platou sau calotã în
zona de topire care impun cursuri de apã;
un râu cu obârºia într-un lac).
EFUZIVE - procese prin care lava din
interiorul scoarþei ajunge la suprafaþa ei
unde dau curgeri relativ liniºtite (bazice)
ºi explozive (acide). Rezultã aparate
vulcanice (conuri formate din lave ºi
conglomerate acide ºi platouri din lave
bazice). Rocile efuzive rezultã dintr-o
consolidare rapidã a lavei în contact cu
aerul ºi apa (ex. - andezite, dacite, riolite,
bazalte).
EISEBERG - vezi ICEBERG.
ELEMENTE MORFOLOGICE -
pãrþi ale unui sistem geomorfologic ce au
caracteristici de fizionomie, cantitative ºi
de evoluþie diferite dar care se coreleazã
genetic. (ex.- o terasã are ca elemente
podul, fruntea, muchiile, structura; o vale
se compune din versanþi, terase, lunci, albie
minorã fiecare cu o alcãtuire din elemente
de alt ordin; talvegul este axul acesteia iar
planul care este perpendicular pe albie ºi
trece prin talveg impune caracteristica de
vale simetricã sau asimetricã etc.) În
funcþie de mãrimea formei de relief (fiecare
reflectã un anumit sistem evolutiv) nu
numai cã numãrul de elemente creºte dar
ele se diversificã (principale, secundare)
în raport cu locul pe care-l au în acesta,
deci se pot ierarhiza. (ex. o dolinã are trei
elemente principale - vatra, versanþii,
muchiile; un platou carstic include
elementele tuturor dolinelor, lapiezurilor
care au rol secundar; el va fi definit de cãtre
altele cu caracter principal - versanþii,
suprafeþele cvasiorizontale calcaroase, linii
cu desfãºurare complexã etc. situate la
contactul acestora.
ELEMENT MORFOSTRUCTU-
RAL - component al unei forme de relief
structural (ex. - frunte de cuestã, muchia
cuestei etc.).
ELEVAÞIE PERIGLACIARÃ - se
referã la deplasarea pe verticalã în molisol
pânã ajung la suprafaþa acestuia a
elementelor grosiere sub impulsul proce-
selor gelivale ºi bombarea depozitului; stã
la baza creãrii structurilor poligonale.
ELIPSOID DE REFERINÞÃ - forma
geometricã a Pãmântului, reprezentatã de
o sferã omogenã, turtitã datoritã miºcãrii
de rotaþie; constituie suprafaþa de referinþã
pentru calculele geodezice ºi topografice
ºi stã la baza aprecierilor privind dimen-
siunile Pãmântului - raza ecuatorialã
6378,16 km, raza polarã 6356,77 km,
suprafaþa 510,2 mil. km2, volumul 1083
km3, masa 5,9 •1021 t.
ELSTER - fazã glaciarã din Pleisto-
cenul mediu (acum 400.000 - 500.000 ani)
în glaciaþiunea de calotã nord-europeanã
(echivalentul fazei alpine Mindel ºi
Moscova din spaþiul Câmpiei Ruse).
108
ELUVIU (sin. SCOARÞA DE
ALTERARE) - material detritic necon-
solidat, rezultat din dezagregarea ºi
alterarea rocilor ºi rãmas pe locul de
generare (in situ); se formeazã pe suprafeþe
orizontale sau slab înclinate; are grosimi
variate în funcþie de intensitatea proceselor,
proprietãþile rocilor ºi miºcarea compo-
nentelor.
EMERGENÞÃ - izvor carstic; poate
fi permanent sau temporar; prin
modificarea circuitului apei în interiorul
masivelor calcaroase emergenþele pot fi
pãrãsite, în versanþi rãmânând doar goluri
inactive.
EMERSIUNE - rezultatul producerii în
regiunile de þãrm lacustru sau marin a unor
procese de ridicare a uscatului (miºcãri
epirogenetice pozitive) sau de coborâre a
nivelului apei (miºcãri eustatice negative).
Rezultã fâºii litorale netede care cresc în
dimensiuni dacã procesele ce le-au generat
au intensitate sau platformele submerse
sunt la micã adâncime ºi au extindere
deosebitã. (ex. coborârea nivelului Mãrii
Negre cu mai mulþi zeci de metri în
pleistocenul superior (în fazele glaciare) a
facilitat extinderea podiºului dobrogean
spre est pe mai mulþi zeci de kilometri.
EMISAR (sin. efluent) - râu (pârâu)
care preia în reþeaua de drenaj apa unui lac.
EMISFERÃ(E) - jumãtãþi ale Globu-
lui terestru raportate la diferite planuri de
referinþã (faþã de Ecuator - E. nordicã, E.
sudicã; faþã de meridianul de origine - E.
vesticã sau occidentalã ºi E. esticã sau
orientalã); în Geografie se mai folosesc
termenii de E. continentalã, în care se
încadreazã cca. 47% din suprafeþele de
uscat ºi E. oceanicã (53%) în care s-ar
concentra oceanele.
ENDO - prefix cu sens de “interior”.
Folosit în diferenþierea unor sisteme
morfologice care includ procesãri, forme
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
de relief generate prin forþe dezvoltate în
interiorul scoarþei.
ENDOCARST - parte a sistemului
carstic care se referã la procese ºi forme
de relief care rezultã în interiorul unui
masiv, culme, podiº etc. alcãtuit din calcare
sau din orice rocã care este supusã îndeo-
sebi proceselor de dizolvare ºi precipitare.
Formele de bazã sunt peºterile ce pot avea
dimensiuni, configuraþii, stadii de evoluþie
ºi încãrcãturã în microforme extrem de
variate (ex. Postojna în Slovenia; Vântului,
Topolniþa, Meziad, Urºilor etc. în Ro-
mânia).
ENDOGEN - mediul din interiorul
Pãmântului de unde acþioneazã forþe ºi
procese tectonice (miºcãri orogenetice,
epirogenetice, deplasarea plãcilor, gravi-
taþia terestrã), seismele ºi vulcanismul,
toate generând direct sau contribuind la
reliefuri specifice.
ENDOREIC - termen referitor la
regiuni drenate de râuri ce ajung sã se verse
în chiuvete lacustre cu regim temporar sau
se pierd treptat în câmpurile de nisip ale
deºerturilor ca urmare a evaporaþiei ºi
infiltraþiei; astfel de situaþii se întâlnesc în
regiunile aride ºi semiaride.
ENERGIA DE RELIEF - diferenþa de
altitudine dintre punctele extreme dintr-un
areal supus analizei. E.r. este egalã cu: H
max-H min. ºi se exprimã în metri. Se poate
calcula ºi reprezenta prin mai multe
metode: cartograme, izolinii, pe bazine
morfohidrografice, pe profile transversale
etc.
ENERGIE - forþã de care dispune un
agent morfogenetic ºi care îi conferã
capacitate de acþiune prin diverse procese
îndreptate asupra suprafeþei terestre ºi de
realizare a unor forme de relief specifice
stadiilor de evoluþie. Existã energie
tectonicã, seismicã, gravitaþionalã, cos-
micã, radiativã etc. dar ºi tipuri de energii
de care dispun agenþii externi ºi care decurg
E 109
din cele anterioare. Se disting: Energie
fluviatilã - (forþa pe care o are un râu într-un
loc la un moment dat; este dependentã de
pantã ºi debit, o consumã prin procese de
eroziune ºi acumulare aflate în diferitele
stadii evolutive); Energie glaciarã
(dependenþã mai ales de volumele de
zãpadã ºi gheaþã acumulate, caracteristicile
reliefului preglaciar ºi limite climatice; este
consumatã prin procese de eroziune,
transport ºi creeazã un relief specific);
Energie indusã de deplasarea maselor de
aer; produce eroziune, transport ºi dã
naºtere la forme de relief de eroziune ºi
acumulare), Energia apei mãrilor impusã
de factori diferiþi (eolieni, seismici,
eruptivi, vulcanice etc.) care determinã
valuri, curenþi, maree cu rol esenþial în
modelarea þãrmurilor etc.
ENVIRONMENT - termen similar
noþiunii de mediu înconjurãtor; reprezintã
sisteme care includ componentele mediului
natural ºi pe om ale cãrui activitãþi sunt în
concordanþã cu cerinþa asigurãrii înde-
plinirii necesitãþilor sale în deplin acord cu
respectarea protecþiei ºi conservãrii me-
diului, în vederea realizãrii unei dezvoltãri
durabile. Intervenþia directã sau indirectã
a omului în sistemele naturale conduce în
timp la generarea ºi impunerea de medii
antropizate (un sat de munte) ºi antropice
(un oraº).
EOLIAN (E) - procesele ºi formele de
relief create prin acþiunea maselor de aer
în miºcare; eficacitatea lor depinde de
frecvenþa, durata ºi intensitatea vântului dar
ºi de intervenþia indirectã a altor factori (ex.
tipul de formaþiuni vegetale ce protejeazã
solul, roca).
EOLIZAÞIE - totalitatea transfor-
mãrilor pe care le suferã rocile în deºerturi,
în condiþiile scrijelirii ºi polizãrii lor de
cãtre vânturile puternice care transportã
particule de nisip (în funcþie de dimensiuni)
în suspensie sau prin saltaþie; pietriºurile
supuse E. au suprafeþe scrijelite, ºlefuite
încât uneori, prezintã faþete separate de
muchii (dreikantere).
EOCEN - diviziune a Paleogenului de
care sunt legate formaþiunile de fliº din
Carpaþi ºi cele epicontinentale din
Transilvania ºi Dobrogea de Sud, precum
ºi miºcãrile tectonice alpine din faza
pirineanã; începe formarea sectorului
nordic al Oceanului Atlantic.
EON - cea mai mare unitate separatã în
scara geocronologicã; geologii considerã
douã astfel de trepte - Precambrianul
(Cryptozoic) pentru intervalul 4,6 - 0,6
mild. ani ºi Fanerozoicul începând cu era
Paleozoicã. Pentru geomorfologie de la
primul eon au rãmas cea mai mare parte a
scuturilor ºi platformelor ce alcãtuiesc
nucleele continentelor iar de la cel de al
doilea dobândirea treptatã a configuraþiei
actuale a reliefului atât în domeniul
continental cât ºi în cel oceanic.
EPICENTRU - punct pe suprafaþa
terestrã corespunzãtor proiecþiei undelor
seismice emise din centrul de producere
(hipocentru) aflat în scoarþa terestrã la
diferite adâncimi; din epicentru undele se
propagã pânã la diverse depãrtãri
pricinuind diverse pierderi materiale ºi
chiar dezastre; face parte din sistemele
numite cutremure care au frecvenþã
distinctã în Asia de Sud-Est, vestul
Americilor, Grecia, Turcia dar ºi în
sud-estul þãrii noastre unde au epicentru
în regiunea Vrancea.
EPICONTINENTAL - Mare E. -
desfãºuratã pe platforma continentalã la
marginea uscatului; depozit E. - acumulãri
de materiale de pe platforma continentalã
cu grosime micã ºi varietate de facies.
EPIGENEZÃ - (sin. SUPRAIMPU-
NERE) acþiune complexã, desfãºuratã
într-o structurã discordantã, prin care
diverse tipare ale formelor de relief
dobândite în structura de suprafaþã se
110
impun ºi în cea de dedesubt. Ex. - Vãi
epigenetice sau supraimpuse create de râuri
care ºi-au stabilit iniþial o direcþie de
curgere în corelare cu structura sedi-
mentarã de suprafaþã ºi pe care ºi-au
continuat-o în cea cristalinã, magmaticã,
din fundament. Similar, rezultã: depresiu-
nea epigeneticã, creste ºi mãguri epi-
genetice (forme exhumate în vestul ºi
nordul Munþilor Apuseni).
EPIROGENEZÃ - miºcãri tectonice
lente care provoacã înãlþãri sau coborâri
ale unor pãrþi din scoarþa terestrã, fãrã a
deranja structura stratelor; când acestea
sunt pozitive, are loc retragerea apelor ºi
extinderea suprafeþei continentelor (regre-
siune); când E. sunt negative (thalasso-
gene), are loc înaintarea apelor (transgre-
siune) peste uscatul în coborâre.
EPIROGENIC - care este legat de o
miºcare epirogeneticã.
EPIU - dig în albia unui râu perpen-
dicular pe aceasta cu scopul regularizãrii
regimului de scurgere ce are ca urmare
modificãri ale modului de asociere al
proceselor fluviatile.
EPIZONÃ - în metamorfismul
regional, zonã superioarã caracterizatã
printr-un metamorfism slab, desfãºurat la
o temperaturã redusã ºi sub o presiune
litostaticã micã, dar sub influenþa unui
foarte puternic stress; rezultã ºisturi
cristaline slab metamorfozate (filite, ºisturi
talcoase, sericitoase, cloritoase etc.) uºor
de atacat de cãtre agenþii externi.
EPOCÃ GEOMORFOLOGICÃ -
diviziunea superioarã în unele scãri
geomorfocronologice în care sunt cuprinse
pe de o parte fazele de orogenezã ºi de
creare a reliefului tectono structural iar pe
de altã parte cele de înfãptuire a modelãrii
subaeriene concretizate în suprafeþe, nivele
de eroziune etc.(pentru relieful României
existã epocile prehercinicã, hercinicã ºi
alpinã.
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
EPURA BAZINULUI - reprezentare
graficã corelativã, utilizatã în hidrologie,
ce pune în evidenþã creºterea suprafeþei
unui bazin hidrografic, o datã cu creºterea
lungimii râului. E.b. dã posibilitatea
aprecierii gradului de dezvoltare a bazi-
nului în cele trei sectoare ale sale (superior,
mediu, inferior), precum ºi influenþa
acestei configuraþii în evoluþia scurgerii
apei ºi indirect în evoluþia proceselor ºi
formelor morfogenetice.
ERATIC (BLOC) - stâncã dislocatã
prin procese periglaciare - glaciare,
transportatã de masa de gheaþã pe distanþe
mari ºi depusã când gheaþa s-a topit (ex. -
în Finlanda, Þãrile Baltice, Bielorusia etc.).
ERÃ GEOLOGICÃ - interval de timp
de ordinul zecilor sau sutelor de milioane
de ani, caracterizat printr-o anumitã
dezvoltare a formelor de viaþã, anumite
orogeneze creatoare, de structuri ºi reliefuri
tectonostructurale importante, o evoluþie
paleogeograficã specificã; timpul de când
Pãmântul a devenit planetã ºi pânã azi a
fost împãrþit în cinci E.g.: Precambrianã,
Paleozoicã, Mezozoicã, Neozoicã ºi
Cuaternar (în mai multe clasificãri,
cuaternarul este inclus ca perioadã în era
neozoicã).
ERÃ GEOTECTONICÃ (din. ERÃ
TECTONICÃ - termen geologic care se
raporteazã la intervale de sute de milioane
de ani când s-au înregistrat mai multe faze
de miºcãri orogenetice importante pentru
evoluþia unei regiuni, respectiv în crearea
unor structuri geologice ºi reliefuri de
amploare (ex. era alpinã cu fazele austricã,
laramicã, savicã, stiricã, valahã etc.).
EROZIUNE - proces geomorfologic
fizic, chimic, mecanic, impus de cãtre un
agent morfogenetic prin care se înfãp-
tuieºte modelarea scoarþei terestre; reali-
zeazã dislocarea particulelor de sol sau
rocã de cãtre apele curgãtoare, gheþari,
vânt, apã marinã, vieþuitoare etc. Poartã
E 111
denumiri variate în funcþie de agenþii ºi
condiþiile generatoare:
EROZIUNE ACCELERATà – formã
complexã, îndesebi cu caracter mecanic,
fizic exercitatã prin îmbinarea acþiunii
diverºilor agenþi modelatori (ºiroire,
torenþi, curgeri noroioase, alunecãri etc.)
asupra versanþilor în condiþiile stimulãrii
lor prin diverse activitãþi antropice (despã-
duriri, defriºãri, secþionãri ale acestora
pentru drumuri, cariere etc.); conduce la
îndepãrtarea rapidã a solurilor, depozitelor
de versant, fragmentãri ºi dislocãri de mase
de rocã ceea ce faciliteazã dezastre însem-
nate.
EROZIUNE ANTROPICÃ - proces
de îndepãrtare a solului sau a depozitelor
de pantã prin diverse activitãþi antropice
desfãºurate direct (decopertãri pentru
exploatãrile de cãrbune, sulf, nisip etc.) sau
indirect (eliminarea formaþiunilor vegetale
ce aveau rol stabilizator; un mod de
utilizare a terenurilor favorabil producerii
ºiroirii, torenþialitãþii deversãrilor etc.);
conduce la degradarea terenurilor ºi uneori
la dezastre.
EROZIUNE ÎN ALBIE - acþiune
îndeosebi mecanicã exercitatã de cãtre
apele curgãtoare ºi gheþari pe fundul vãilor
unde se scurg; cunoaºte diverse forme de
manifestare din care însemnate sunt E.
linearã, E. lateralã, E. regresivã.
EROZIUNE DIFERENÞIALÃ (SE-
LECTIVÃ) - acþiune care se manifestã
selectiv asupra rocilor cu diferite duritãþi
ºi proprietãþi chimice variate aflate într-o
succesiune de strate ce alcãtuiesc versanþii.
Rezultã poliþe, creste pe stratele cu duritate
mare ºi goluri, jgheaburi, alveole etc. pe
stratele moi. Sunt evidente în structurile
monoclinale ºi tabulare.
EROZIUNEA BIOCHIMICÃ ªI
CHIMICÃ - acþiuni de atac asupra
elementelor din componenþa rocilor de
cãtre vieþuitoare (extragerea elementelor
necesare în procesele biotice) ºi diverse
soluþii (coroziune). Ex. în masivele
calcaroase rezultã alveole.
EROZIUNE EOLIANÃ (sin. CO-
ROZIUNE) - proces de izbire a suprafeþelor
de rocã ce intrã în alcãtuirea unei forme de
relief de cãtre particule de nisip antrenate
în miºcare de cãtre vânt urmate de
dislocarea de bucãþi de rocã. În timp rezultã
excavaþii mici (alveole) sau ºlefuirea
muchiilor, stâncilor din regiunile semi-
deºertice alcãtuite din loess sau nisipuri
slab consolidate ºi acoperite discontinu cu
tufe, ierburi, prin coroziune ºi deflaþie
spaþiile dintre acestea sunt erodate
rezultând forme de relief negative lineare
(yardanguri).
EROZIUNE FLUVIATILÃ - repre-
zintã cea mai însemnatã formã de mani-
festare a acestui proces atât prin vitezã,
volum de rocã îndepãrtat, tipuri de mani-
festare, multitudinea rezultatelor (vãi,
versanþi, terase, lunci, albii), cât ºi prin
prezenþa acesteia în orice regiune de pe
suprafeþele de uscat. Principalele tipuri de
manifestare sunt: E. linearã, E. lateralã,
E regresivã.
EROZIUNEA GLACIARÃ (sin.
EXARAÞIE) - proces complex realizat de
gheaþa în miºcare încãrcatã cu blocuri de
rocã pe fundul circurilor, vãilor, pe
pragurile ºi suprafeþele preglaciare
acoperite de calote. Prin exaraþie se produc
ºlefuirea rocilor dure, crearea de striuri de
scrijelire, dislocarea de blocuri etc.(s-a
produs în Carpaþi în Pleistocenul superior
la altitudini mai mari de 1800 m).
EROZIUNE LATERALÃ - formã de
acþiune exercitatã de apã, gheþari asupra
pãrþilor laterale ale albiei de curgere.
EROZIUNE LINEARÃ (ÎN ADÂN-
CIME) - eroziune realizatã de curgerea
turbionarã a apelor curgãtoare care impune
112
Tipuri de procese în albia minorã a râurilor
adâncirea albiei ºi a vãilor fluviatile fie prin
procesul de scrijelire a patului canalului
de scurgere prin turbioane verticale sau
prin târârea materialelor cu dimensiuni
mari. Rezultã în principal talvegul.
EROZIUNE NORMALÃ - termen
utilizat de W.M. Davis ºi folosit ºi de cãtre
alþi geomorfologi în sec. XX pentru
eroziunea fluviatilã întrucât acþiunea apelor
curgãtoare este prezentã în toate regiunile
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
Scurgerea turbulentã
de uscat indiferent de latitudine. Îi era opus
termenul de eroziune accidentalã specific
acþiunii altor agenþi.
EROZIUNE REGRESIVÃ - formã de
manifestare a eroziunii lineare pe pragurile
din albia râurilor (are amploare în
sectoarele de cascadã) sau la obârºiile
râurilor ºi torenþilor. Numele este legat de
faptul cã se manifestã din aval în amonte
(regresiv). Conduce în timp la adâncirea
E 113
talvegului, crearea pe sectoare a profilului
de echilibru, captãri etc.
EROZIUNEA SOLULUI - proces
care duce la îndepãrtarea înveliºului de sol
(total sau doar a orizonturilor de suprafaþã)
sub acþiunea spãlãrii areolare ºi a ºiroirii.
EROZIUNE SUBCRUSTALÃ -
proces înregistrat la contactul scoarþei cu
astenosfera ºi care constã în topirea bazei
scoarþei de cãtre curenþii de convecþie
ascendenþi; are ca urmãri subþierea
scoarþei, posibilitatea ruperii ei ºi crearea
de rifturi etc.
EROZIUNE DE (ÎN) SUPRAFAÞÃ
(E. AREOLARÃ, LAMINARÃ) - proces care
se produce pe versanþii cu pantã redusã ºi
neacoperiþi de vegetaþie la ploile bogate;
rezultã o pânzã de apa care îndepãrteazã
(spalã) particulele fine de sol de la partea
superioarã a versantului ºi le lasã cãtre baza
acestuia. Ca urmare, în timp, în jumãtatea
superioarã a versanþilor orizonturile de sol
(fertile) sunt îndepãrtate ajungându-se
uneori la rocã determinând o formã de
degradare a terenurilor. De aici ºi denu-
mirea de eroziunea solului.
EROZIUNE NIVALÃ - proces
mecanic efectuat de zãpadã încãrcatã cu
diverse materiale asupra depozitelor ºi
rocilor din versant prin producerea avalan-
ºelor (frecvent pe versanþii vãilor din
Carpaþi la peste 1800 m altitudine).
EROZIVITATE - apreciere cantitativã
asupra volumului de sol îndepãrtat fie prin
producerea unei spãlãri areolare (în
suprafaþã) exercitatã de apa provenitã din
ploile torenþiale (ex. pe soluri neprotejate
de vegetaþie, pe cele aflate pe pante mari
etc., fie prin spulberarea particulelor fine
din sol prin acþiunea de deflaþie (ex. pe
solurile nisipoase din regiunile semiaride
sau de pe terenurile lipsite de vegetaþie).
EVOLUÞIONISM - teorie filozoficã
cu largã aplicabilitate în sferã ºtiinþelor
naturii. Pentru relief se referã la evoluþia
formelor de relief proces indicat în duratã
(faze de evoluþie), în desfãºurarea spaþialã
(impune trecerea de la simplu la complex),
în multitudinea de relaþii genetico-
funcþionale (determinate de modul de
asociere a agenþilor ºi proceselor
morfologice). Ex.- la alunecãri - spaþial o
trecere de la vãluriri la alunecãri de micã
adâncimea cu râpe evidente ºi corp format
din câteva aliniamente de valuri ºi în final
la versanþi alunecaþi sau glimee cu râpe
enorme, trepte ºi valuri de alunecare,
microdepresiuni, glacisuri etc.; funcþional
- alunecãri active în curs de desfãºurare,
alunecãri parþial stabilizate, alunecãri
fixate etc.; temporal - alunecãri vechi,
alunecãri recente, alunecãri în curs de
desfãºurare
ERG - mari acumulãri de nisipuri
(câmpuri de nisip) în regiunile aride pe care
vântul a creat dune cu diferite forme ºi
dimensiuni dezvoltate pe suprafeþe de zeci
ºi mii de kilometri pãtraþi, în Africa, Asia
Centralã, Arabia, Australia etc.
ERODABILITATE - caracteristicã a
unei roci, depozit care exprimã mãsura în
care poate fi erodat de cãtre un agent ºi
transportat în condiþii standard de pantã,
folosinþã, climã.
ERODISOL - sol parþial sau aproape
total îndepãrtat prin procese de spãlare în
suprafaþã, ºiroire ºi decopertare antropicã.
EROZIUNE TERMICÃ - specificã
regiunilor cu climat rece unde existã
molisol care în sezonul cald se dezgheaþã
diferenþiat ceea ce conduce la o suitã de
tasãri diferite ca amploare. Stã la baza
realizãrii “termocarstului”.
ERUPÞIE - proces de eliminare a
materiei solide, lichide, gazoase (lavã, apã
ºi gaze, noroi etc.) din scoarþã de la
adâncimi variabile ºi de impunerea prin
aceasta a unor acþiuni ºi forme de relief la
114
exteriorul scoarþei care poartã nume aparte
ºi au caracteristici distincte (E. vulcanicã,
E. geyserelor.
ERUPÞII HIDROTERMALE -
proces de expulzare de apã fierbinte
încãrcate cu diverse sãruri, determinate de
gaze existente în vecinãtatea vetrelor de
materie topitã din scoarþã ºi care dau
geyserii (Yellowstone, Islanda).
ERUPÞII DE NOROI ªI APÃ - dau
vulcani noroioºi generaþi de materialele
(nisipo-argiloase) aduse la suprafaþã de
gazele naturale care împing noroiul.
ERUPÞIE VULCANICÃ - totalitatea
proceselor ºi manifestãrilor rezultate tot
prin strãpungerea scoarþei terestre de cãtre
topiturile magmatice ºi de gazele provenite
din adâncul acesteia cât ºi rezultatele
(formele de relief, procesele) care se
realizeazã.
ESKER (sin. HARJU, ÖSKER) - formã
de relief reprezentând o îngrãmãdire de
pietre sub formã de dig ºerpuit, provenit
din existenþa unui curs de apã inglaciar;
orientarea corespunde sensului deplasãrii
gheþarilor.
ESTAVELÃ - loc îngust într-un masiv
carstic (la baza unui versant sau la
contactul acestuia cu o formã negativã -
ex. dolinã) care poate funcþiona alternativ
fie ca izvor carstic (în intervalele de timp
cu apã abundentã în circulaþia din interior)
fie cu ponor, sorb (în intervale secetoase)
- ex. în Munþii Aninei, Padiº, Podiºul
Mehedinþi.
ESTRAN - porþiune de litoral afectatã
de flux ºi reflux; este stâncos sau acoperit
cu nisip, mâl sau materiale de naturã
organicã.
ESTUAR - formã de relief care în plan
are aspectul unor pâlnii la gurile de vãrsare
ale fluviilor în mãri sau oceane. Se
formeazã în mãrile cu flux ºi reflux
puternic, capabile sã transporte spre larg
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
Estuarul Gironde
mlaºtinã
schorre
plaje de nisip
dune de nisip
cordon litoral vechi
Bordeaux
aluviunile cãrate de fluviu. Fluxul pãtrunde
în interiorul E., producând ridicarea
nivelului apei ºi decantarea aluviunilor
aduse de râu. La reflux, acþiunea mãrii ºi a
râului se însumeazã, formând un puternic
curent de descãrcare, care înlãturã
materialele depuse în timpul fluxului. E.
pot avea dimensiuni de ordinul kilometrilor
(ex. - la Amazon peste 1500 km; Sf.
Laurenþiu 500 km; Sena peste 140 km etc.).
ETAJARE - desfãºurare pe mai multe
niveluri a condiþiilor ºi elementelor
climatice, de vegetaþie, sol, de modelare a
reliefului, într-un masiv muntos, care
conduce la individualizarea unor sisteme
de mediu specifice (etaje). Se disting mai
multe tipuri de etaje: pe uscat - etaj deluros
ºi etaj al munþilor joºi, etaj al munþilor
mijlocii, etaj al munþilor înalþi, etajul alpin,
etaj forestier, etaj alpin, etaj glaciar, etajul
crestelor supraglaciare.
ETAJARE MORFOLOGICÃ -
succesiune a sistemelor de modelare a
reliefului în regiunile muntoase, deter-
minatã de gruparea diferitã în altitudine a
proceselor morfogenetice, în funcþie de
climã ºi vegetaþie.
E 115
ETALON MORFOLOGIC - model
care prin caracteristici serveºte ca unitate
de comparare pentru o mulþime de forme
de relief sau procese morfogenetice din
aceeaºi familie (ex. modelul unei terase
aluviale; modelul unui circ glaciar, modelul
unui vulcan etc.).
ETAPÃ - interval principal de timp în
scara morfocronologicã de care se leagã
cele mai însemnate momente din evoluþia
unui sistem, agenþi ºi procese morfo-
dinamice. E. (de la zeci, sute de milioane
de ani ºi pânã la ordinul câtorva ani, luni
etc.) depinde de extinderea sistemului ºi
de nivelul complexului de legãturi care se
dezvoltã în el ºi cu sistemele limitrofe. Se
foloseºte în expresii: E. morfotectonicã -
include faze de miºcãri tectonice dintr-o
orogenezã, în urma cãrora a rezultat un
sistem muntos; E. morfosculpturalã -
interval de timp în care relieful creat ºi
exondat de cãtre miºcãrile tectonice este
modelat ºi transformat de cãtre agenþii
externi în suprafeþe de nivelare (ideal
peneplene ºi pediplene); E. morfo-
cronologicã - care le include pe amândouã.
ETIAJ - termen care desemneazã
nivelul mediu multianual al apei din albia
unui râu ºi care constituie un element de
referinþã în aprecieri hidrologice (maxime,
minime, zilnice, lunare etc.) dar ºi aprecieri
privind evoluþia proceselor morfologice
(pe primul loc transportul apei ºi
materialelor dar ºi producerea acumulãrilor
ºi a eroziunii).
EUSTATISM - miºcãri ale nivelului
apelor mãrilor ºi oceanelor, în intervale
largi de timp, cauzate dominant de
variaþiile climatice globale. E. negativ,
când nivelul oceanului coboarã, rezultând
regresiuni, ºi E. pozitiv, când nivelul se
ridicã, producând transgresiuni. S-au
manifestat de mai multe ori în cuaternar,
pe fondul alternanþelor fazelor glaciare ºi
interglaciare (glacioeustatism); au fost
studiate în bazinul Mãrii Mediterane.
Uneori sunt legate ºi de coborâri sau
ridicãri ale fundului unui bazin marin (E.
diastrofic).
EVALUARE - aprecierea caracte-
risticilor unui sistem în conformitate cu un
scop. Se foloseºte: E. terenurilor pentru
anumite folosinþe; E. solului (bonitare)
pentru stabilirea fertilitãþii în raport cu
diferite culturi; E. gradului de degradare
a terenurilor; E. riscului geomorfologic, a
stãrilor de hazard ºi vulnerabilitate etc.
EVALUARE GEOMORFOLO-
GICÃ - analiza complexa a reliefului
dintr-o regiune geograficã bazatã pe date
morfografice, morfometrice, morfogene-
tice, morfocronologice etc. Stã la baza
studiilor geomorfologice ºi a elaborãrii
diferitelor reprezentãri cartografice (orice
tezã de doctorat cu tematicã geomor-
fologicã).
EVAPORIT - rocã sedimentarã
monomineralã de precipitaþie chimicã
depusã în lacuri, mãri, izvoare minerale,
în peºteri (ex: gips, sare, calcit, tuf calcaros,
geiserit etc.). Pe seama lor se dezvoltã
microreliefuri distincte.
EVOLUÞIE - indicã dezvoltarea unui
sistem, proces morfogenetic; se foloseºte
în expresii: E. paleogeograficã, E.
reliefului, E. proceselor de eroziune ºi
acumulare. În cadrul E., în funcþie de
mãrimea sistemului la care se raporteazã
se separã perioade, faze, stadii care reflec-
tã caracteristici ºi elemente esenþiale ce se
dobândesc în timp; (ex. - teoria reliefului
elaboratã de W. Davis (ciclul eroziunii
normale , diversificatã ulterior).
EVORSIUNE - formã de manifestare
a eroziunii fluviatile în patul albiei ºi în
malurile concave, care determinã formarea
marmitelor.
EXARAÞIE - procesul de eroziune
(ºlefuire, zgâriere, tocire) exercitat de
gheþar prin materialele încorporate în masa
de gheaþã. Eroziunea glaciarã este depen-
dentã de: stadiul de evoluþie a masei
116
gheþarului, de conþinutul de bucãþi de rocã
încorporate în gheþar, de volumul masei
acestuia, localizarea potenþialului optim de
eroziune în masa gheþarului, dinamica
gheþarului, caracteristicile suprafeþei
subiacentã mai ales ca rocã ºi pantã.
EXCES DE UMIDITATE - abundenþã
de apã în sol, depozite care provoacã o
aeraþie slabã, înmlãºtinire, scãderea
fertilitãþii solului.
EXFOLIERE - proces de desprindere
sub formã de fragmente subþiri, lamelare,
a structurilor superficiale ale unor roci
(argile), sub acþiunea agenþilor geomor-
fologici.
EXHUMARE - dezvelirea unui relief
vechi, prin îndepãrtarea stratelor de roci
acoperitoare (roci sedimentare moi);
rezultã în regiunile cu structurã discor-
dantã, unde, prin E., apar la zi vechea
peneplenã, mãguri ºi creste din roci
cristaline, abrupturi de falie etc.
EXOCARST - parte a sistemului
carstic dintr-un masiv, culme, platou etc.,
alcãtuit din calcare, dolomite, sare, gips etc.
pe care dizolvarea a generat un ansamblu
de forme negative - lapiezuri, doline, uvale,
avene, chei (aici ºi eroziunea fluviatilã) dar
ºi pozitive ce au caracter rezidual (creste,
humuri etc.) (ex. în Podiºul Mehedinþi,
Munþii Aninei, Munþii Apuseni).
EXOGEN - termen care indicã
raportarea spaþialã a unor tipuri de agenþi
(râurile, gheþarii, apa mãrii, vântul,
vieþuitoarele etc.) ºi procese (eroziune,
acumulare, deflaþie, abraziune etc.) care
genereazã diverse forme de relief pe
suprafaþa terestrã.
EXONDARE - extinderea uscatului în
detrimentul spaþiului acvatic prin trei
procese: coborârea nivelului apei în urma
producerii eustatismului, ridicarea regiunii
de uscat determinatã de miºcãri epiro-
genetice pozitive ºi colmatarea intensã a
domeniului acvatic.
EXOREIC(Ã) - bazin hidrografic în
care colectorul se varsã în ocean, mare;
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
regiune de uscat pe care se dezvoltã bazine
hidrografice cu ieºire la ocean.
EXOTIC - termen aplicat ºi pentru
forme de relief inedite într-o unitate
geomorfologicã; au caracter azonal ºi
spectaculos; ex. cãpãþânile de zahãr pe
granite din regiunile tropicale; relieful
ruiniform creat de procesele de meteo-
rizare, mogotenkarstul etc.
EXPERIMENT - metodã folositã în
scopul verificãrii unor procese ºi relaþii
dintre elementele unui sistem; E. hidro-
logic - pentru analiza modului de scurgere
a apei râului cu reflectare în procesele
morfodinamice; E. geomorfologic - în stu-
diul proceselor de dezagregare, alterare,
eroziune; în ultimele decenii, este folosit
pentru cunoaºterea raporturilor dintre
condiþiile de mediu ºi organismele ce îl
populeazã.
EXPLOATAREA AEROFOTO-
GRAMELOR - metodã complexã de
analizã a reliefului unei regiuni pe bazã de
interpretare a reprezentãrii reliefului pe
fotograme. Se realizeazã analitic (calcul
numeric), grafic, planimetric (aprecierea
formei, poziþiei, dimensiunilor) etc.
EXPOZIÞIA VERSANÞILOR
(PANTELOR) - orientarea suprafeþelor de
versant în raport cu punctele cardinale; are
un rol esenþial în aprecierea cantitãþii de
radiaþie solarã pe care o primesc, de unde
ºi valoarea bilanþului caloric cu consecinþe
în regimul dinamic al proceselor morfo-
genetice; se foloseºte ºi pentru stabilirea
raportului unui versant cu direcþia vântului
(expus, adãpostit).
EXTREME MORFOMETRICE -
valorile maximã ºi minimã dintr-un ºir de
valori morfometrice mãsurate într-un
interval de timp; au importanþã în stabilirea
ecartului de manifestare maximã a
proceselor morfogenetice etc.
EXUDARE - ridicarea apei prin capila-
ritate din sol, depozite, urmatã de evaporare
ºi realizare de cruste saline în regiunile de
E 117
deºert, semideºert (Sahara, Arabia, Australia).
EXTRUZIVE (sin. EFUZIVE) -
procese ºi forme rezultate în timpul eva-
cuãrii, rãcirii ºi consolidãrii pe suprafaþa
terestrã a lavelor vulcanice (acide sau
bazice) în contactul cu aerul, apa, relieful
prevulcanic etc. Rezultã microforme de
relief specifice prin curgeri de lavã, cenuºã,
blocuri etc. dar ºi prin acumulãri haotice.
Eratic (block)
Emisar
Ecuatorial (pãdure)
EXTRUZIUNE (sin. ERUPÞIE) - tot
ansamblu de procese, forme de relief ºi roci
care sunt determinate de manifestãrile
vulcanice.
EXURGENÞÃ - termen hidrologic
legat de ieºirea apei subterane la suprafaþã.
(ex. - izvoare carstice); în jurul sãu sunt
influenþate caracteristicile mediului natural
inclusiv ale microreliefului.
Esker (oser)
Erupþie
Eroziune Diferenþialã (Turcia)
118
F
FACIES - caracteristici de bazã în
definirea unui sistem, înglobând trãsãturi
referitoare la înfãþiºare, alcãtuire, structurã,
evoluþie etc. Termenul se foloseºte
dominant în Geologie. Se disting dupã
locul unde s-au consolidat topiturile
magmatice ºi caracteristicile de naturã
petrograficã (F. intrusiv, F. efuziv, F.
filonian); dupã locul, intensitatea
procesului ºi natura metamorfismului: F.
epizonal, F. mezozonal, F. catazonal, F.
de contact ºi F. dinamice; dupã tipul de
faciesuri continentale: litofaciesuri care
dupã tipul de roca dominant (fluviatil,
lacustru, eolian, glaciar, periglaciar,
concreþionar, vulcanic etc.) ºi faciesuri ma-
rine (lagunare, limnice, deltaice, litorale,
batiale, abisale etc. Se poate utiliza plecând
de la elementele de bazã care-l definesc ºi
în ºtiinþele geografice. Pentru relief se
poate recurge la facies morfologic ca
raportare la un sistem (facies litoral, carstic,
glaciar, de savanã etc.), faciesuri
morfosculpturale (treptele morfogenetice
dintr-o regiune care se încadreazã în
sisteme evolutive etc.).
FACOLIT - corp magmatic existent
într-o structurã cutatã; în axul cãruia
(anticlinal sau sinclinal) este amplasat; în
secþiune prezintã formã de semilunã.
FACTOR - condiþie, agent, compo-
nentã de sistem etc. care se implicã în
mecanismul genetic evolutiv al acestuia
determinând un proces, un rezultat, o stare
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
etc. În Geomorfologie se separã - factori
endogeni (gravitaþia, tectonici, seismici,
vulcanici etc.) care acþioneazã din
interiorul Pãmântului generând relief sau
influenþând procesul de creare a diferitelor
forme de relief; factori exogeni -
(fizico-geografici ºi antropici) care impun
cea mai mare parte a proceselor care
conduc la apariþia ºi evoluþia diverselor
forme de relief (fluviatile, glaciare, litorale,
eoliene, periglaciare etc.); factori agresivi
(agenþi care conduc prin acþiunea lor în
anumite faze de manifestare la pagube
materiale ºi pierderi de vieþi omeneºti
(seisme, revãrsãri ºi inundaþii, alunecãri ºi
curgeri de proporþii etc.), factori de risc
(proces, acþiune antropicã care conduce
imediat sau în timp la realizarea de dezastre
reliefogene - ex. poluarea cu pulberi
vulcanice cu direcþie spre încãlzirea
globalã ce produce modificãri morfo-
genetice, inundarea regiunilor litorale
joase; despãdurirea brutalã a versanþilor
alcãtuiþi din straturi cu rezistenþã micã la
pluviodenudare, procese gravitaþionale
etc.).
FACTOR GEOMORFOLOGIC - are
un sens dublu - de agent care dispune de
energie pe care o foloseºte în derularea de
procese morfogenetice (apa curgãtoare,
gheþarul, vântul etc.) ºi de condiþie pentru
realizarea unei acþiuni ce conduce la un
sistem de modelare general (climatul care
determinã sistemul glaciar, deºertic,
F 119
temperat etc.), regional (un lanþ montan în
raport cu unitãþile vecine) sau local
(calcarul, sarea, gipsul pentru relieful
carstic).
FACTOR ABIOTIC - element al
mediului, lipsit de viaþã (rocã, miºcãri
tectonice, forme de relief, temperaturã,
substanþe minerale din aer, apã, gheþar, sol)
care influenþeazã ca agent sau condiþie
sistemele, geneza ºi evoluþia reliefului.
FACTOR ANTROPIC - activitãþi
antropice care influenþeazã direct sau
indirect desfãºurarea proceselor ºi carac-
teristicilor unor elemente ale mediului; au
însemnãtate în accelerarea proceselor
geomorfologice, în degradarea terenurilor
dar ºi în conservarea solului, vegetaþiei,
peisajului, în stimularea, dar ºi în atenu-
area unor procese (fluviatile, litorale etc.);
în timp îndelungat influenþeazã evoluþia
reliefului la scarã regionalã, planetarã etc.
FACTOR CLIMATIC - elemente
(temperaturã, precipitaþii, luminã, presiune
atmosfericã, umezealã etc.) care
influenþeazã direct sau indirect dezvoltarea
unor procese morfologice (fluviatile,
glaciare, marine, eoliene, meteorizarea
etc.) impunând o desfãºurare latitudinalã
(zone morfoclimatice) sau în etajare (etaje
morfoclimatice).
FACTOR COSMIC - radiaþii solare de
care se leagã perioada de luminã diurnã,
încãlzirea suprafeþei terestre ºi o serie de
procese, aproape în orice geosferã; de aici
o diferenþiere în timp în regimul de
manifestare al unor procese de meteorizare
(dezagregarea, alterarea etc.).
FACTOR ENDOGEN - miºcãrile
tectonice, cutremurele, gravitaþia etc., care
au rol esenþial în realizarea unor procese
cu caracter regional în interiorul scoarþei
(cutãri, metamorfozãri, magmatism etc.)
sau la exterior (ridicãri, coborâri gene-
ratoare de suprafeþe de uscat sau de apã,
relief gravitaþional etc.).
FACTOR EOLIAN - acþiunea
complexã a vântului care determinã
procese specifice (coroziune, deflaþie,
acumulare) ºi forme de relief specifice
(câmpuri de nisip).
FACTOR EXOGEN - agenþi care
provin din mediile aerian, acvatic, biotic,
antropic ºi care exercitã procese
diversificate, asupra exteriorului scoarþei
terestre dezvoltând un ansamblu de forme
de relief specifice (glaciare, periglaciare,
marine, eoliene, antropice etc.
FACTOR FAVORIZANT - condiþie
care stimuleazã evoluþia unor agenþi ºi
procese (rocile care prin proprietãþi
selecteazã procesele morfogenetice ºi
conduc la generarea unor reliefuri (carstic,
pe conglomerate, vulcanic etc.).
FACTOR LIMITATIV - condiþie care
poate opri evoluþia unor procese
morfogenetice ºi a evoluþiei unor reliefuri
(ex. - creºterea temperaturii duce la topirea
gheþarilor ºi încetarea formãrii reliefului
glaciar).
FAGURE - suprafeþe de strat în poziþie
verticalã sau puternic înclinate, pe care
alterarea, dezagregarea ºi alte procese au
creat alveole pe linii de fisurare.
FALEZÃ - abrupt rezultat prin
eroziunea valurilor (abraziune), de-a lungul
þãrmurilor lacustre, marine ºi oceanice.
Iniþial, unele þãrmuri sunt create prin
ridicãri tectonice sau vulcanism dar
evoluþia (retragerea lor) se realizeazã prin
abraziune. La baza F. se formeazã firida
de abraziune, iar în continuarea spre mare,
platforma de abraziune - o suprafaþã
netedã, cu o pantã linã. F. se împart dupã:
funcþionalitate - F. active ºi F. moarte
(abraziunea a încetat); înãlþime - F. joase,
F. înalte; înclinare - F. drepte, F. oblice;
desfãºurare - F. simple, F. duble, F. în
trepte.
120 DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE

a) acþiunea principalã b) surplomba la baza c) material prãbuºit

(presiune, izbire bom- abruptului ºi acumulat la baza funcþionalã
bardare) falezei

stabilizatã

moartã
Retragerea unui þãrm înalt prin acþiunea complexã a valurilor
tectonicã

Tipuri de faleze

dupã A.C. Ramsay

dupã F. Richthofen Retragerea

falezelor ºi
formarea
platformei de
abraziune

dupã D.W. Johnson

FALEZÃ DE GHEAÞÃ - marginea unghiul diedru format de planul de F. cu

abruptã a banchizei de gheaþã sau a
gheþarilor care debordeazã în ocean, în care
se exercitã acþiunea de izbire a valurilor;
din ea se rup aisberguri.
FALIE - dislocaþie în scoarþã în lungul
unui plan vertical sau înclinat; rezultã douã
blocuri deplasate (pe verticalã, în plan
orizontal sau compus) unul în raport de
celãlalt; elementele unei F. sunt: planul de
F. - suprafaþa pe care are loc deplasarea
celor douã compartimente; direcþia F. -
linia rezultatã din intersecþia planului de
F. cu un plan orizontal; înclinarea F. -
un plan orizontal; orientarea direcþiei
faliei - unghiul format între direcþia nord
ºi cea a F.; sãritura F. - deplasarea pe
verticalã a celor douã compartimente
iniþial adiacente. Existã în raport cu
numãrul lor: F. izolate; F. grupate; F. în
reþea. În raport cu sensul planului: F.
verticalã, F. înclinatã ºi F. orizontalã sau
decroºatã. În funcþie de poziþia blocului
coborât faþã de sensul planului de F.: F.
normalã ºi F. inversã. În funcþie de
raportul dintre sensul planului de F. ºi cel
al cãderii stratelor sunt: F. conforme ºi F.
contrare.
F 121
FALIE TRANSFORMANTÃ - falie
perpendicularã pe dorsalele medii oceanice
care întrerup continuitatea riftului. În
lungul F.t. apar miºcãri orizontale de
sensuri opuse, vulcanism etc.
FALUNE - acumulãri bogate de
cochilii, la linia þãrmului, pe plajã.
FAMILIE - unitate taxonomicã
utilizatã uneori pentru ierarhizarea unor
forme de relief (ex. - forme de eroziune ºi
forme de acumulare).
FANGLOMERAT - depozit alluvial
(pietriºuri) sau proluvial (din conuri de
dejecþie) cimentate.
FANDELTE - acumulãri de materiale
cãrate de râuri ºi depuse pe fundul unor
lacuri sau pe platforma continentalã.
reînnoit
FASCINAJE - lucrãri hidrotehnice
executate din snopuri de nuiele aºezate
perpendicular în albia unui torent, cu
scopul de a limita eroziunea linearã ºi
lateralã ºi de a reþine aluviunile.
FAÞA MUNTELUI - versantul însorit
al muntelui (expunere sud-esticã), preferat
pentru unele culturi, pãºuni, aºezãri; pe el
limita unor formaþiuni majore de vegetaþie
este mai sus în raport cu cea de pe versantul
aflat în umbrã; de asemenea în dinamica
proceselor morfogenetice existã diferenþe
de intensitate ºi ca frecvenþã în cele douã
situaþii.
FAÞÃ DE ALUNECARE - suprafaþã
dezvoltatã prin deplasarea unei mase de
pãmânt argilos la contactul dintre aceasta
ºi versantul neafectat; apare ca o suprafaþã
122
lustruitã; se observã uºor la marile alune-
cãri recente.
FAÞETE DE FALIE - suprafeþe de
versant cu aspect triunghiular (trapezoidal)
rezultate prin secþionarea abruptului de
falie de cãtre o reþea de vãi.
FAZÃ - unitate taxonomicã cu
caracteristici specifice, care indicã un
anumit interval de timp din evoluþia unui
proces sau sistem morfogenetic. Se
foloseºte pentru: denumirea unor secvenþe
ale miºcãrilor orogenetice (F. austricã,
laramicã, savicã, moldavicã, valahã, în
orogeneza alpinã); în evoluþia unui proces
(F. ascendentã, staþionarã, descendentã);
în evoluþia de ansamblu a unui relief major
(Faza de tinereþe, Faza de maturitate, Faza
de bãtrâneþe în cadrul ciclului de eroziune
etc.).
FAZÃ TECTONOGENETICÃ (sin.
FAZÃ DE CUTARE) - interval de zeci sau
sute de mil. de ani când se produc miºcãri
orogenetice ce produc metamorfozãri,
cutãri, dezvoltarea de catene montane
submerse ºi emerse, ridicãri epirogenetice
ce dau exondãri, dezvoltarea de bazine
tectonice însoþite de transgresiuni. Face
parte dintr-un ciclu (etapã) tectonicã. Ex.
etapa tectonicã alpinã s-a manifestat în
România prin mai multe faze tectonice
(austricã, laramicã, savicã, stiricã, atticã,
valahã etc.). Între douã faze tectogenetice,
când se consumã energia tectonicã este o
fazã de calm tectonic când pe prim plan se
situeazã acþiunea agenþilor externi
provocând nivelãri (faze morfogenetice).
FÃGAª - canal de scurgere a apei de
ploaie sub formã de ºiroire.
FÃINÃ GLACIARÃ - material fin,
nisipos argilos, care este încorporat în masa
de gheaþã în urma proceselor de eroziune
ºi dislocare a particulelor de rocã din patul
de deplasare al gheþii; acest material fin,
nisipos va participa la formarea ansam-
blurilor acumulative (morenelor). zãpada
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
prãfoasã, uscatã din zona de alimentare a
gheþarilor în care temperaturile sunt tot
timpul negative; aceastã zãpadã se trans-
formã în gheaþã, prin tasare ºi recristalizare.
FÂNTÂNÃ - puþ hidrologic rezultat
prin perforarea terenului pe verticalã (prin
sãpare sau forare) pânã la patul imper-
meabil, pentru a capta pânza acviferã ºi a
obþine apã pentru gospodãrii sau în alte
scopuri.
FÂNTÂNI DE LAVÃ - fenomen
specific manifestãrilor vulcanice explozive
care constã în erupþii de lavã sub formã de
jeturi ºi gaze. (ex. erupþiile vulcanului
Etna).
FEED-BACK - element de bazã al
autoreglãrii reliefogene care constã în
refacerea unui sistem morfologic ca urmare
a revenirii în cadrul lui a unei pãrþi din
materia, energia ºi informaþia ieºitã din
acesta la un moment dat din evoluþia sa.
(ex. - feed-bakul este cel care regleazã
raportul dintre procesele de transport,
eroziune, acumulare fluviatilã în raport cu
mãrimea forþei apei râurilor în diferite
puncte ale albiei minore).
FEIDJ - depresiune alungitã formatã
între douã dune longitudinale, unde proce-
sele de deflaþie ºi coroziune sunt active,
dar nu reuºesc sã înlãture tot materialul de
nisip de pe fundul depresiunii; apa prove-
nitã din precipitaþii se poate acumula în
pânze freatice care pot favoriza dezvoltarea
vegetaþiei (oazele).
FELDSPATI - minerale (alumosilicaþi
de K, Na, Ca) cu duritate mare, clivaj bun,
incolore sau de culoare deschisã, care intrã
dominant în alcãtuirea rocilor magmatice
ºi metamorfice. Se altereazã repede
favorizând desfacerea rocilor ºi crearea de
fisuri lãrgite, alveole etc.
FENOMEN (sin. PROCES) - formã de
exteriorizare a unor procese fizico-
geografice.
FERALICÃ - tip de scoarþã de alterare
alcãtuitã dominant din oxizi de fier ºi
F 123
aluminiu; este specificã regiunilor cu
climat cald ºi umed unde alterarea este
intensã (mai ales prin hidrolizã).
FEREASTRA CARSTICÃ - sector de
peºterã rãmas la zi prin prãbuºirea tava-
nului acesteia dincolo de el.
FEREASTRA TECTONICÃ - sector
în care eroziunea a eliminat o parte dintr-o
pânzã de ºariaj, scoþând la zi structura
autohtonului (ex. - în Munþii Vrancei).
FERUGINOS - termen care defineºte
un depozit sau material care conþine mulþi
oxizi de fier; se observã în peisaj datoritã
culorii roºii.
FESTON - formã de acumulare de
pietriº, nisip ºi cochilii pe plaja submersã;
involuþie - ondulare în molisolurile peri-
glaciare datoritã îngheþului.
FEª-FEª - termen arab semnificând
suprafeþe fãrã rezistenþã unde piciorul sau
roata se înfundã.
FIER - element chimic prezent sub
formã de combinaþii, precumpãnitor în
nucleul Pãmântului ºi mai rar în scoarþã
(doar 5%).
FIERBÃTOR (sin. VULCAN NO-
ROIOS) - proces ºi formã de relief rezultate
în urma ieºirii din adânc la suprafaþã a apei
încãrcatã cu gaze ºi particule de argilã,
nisip etc. (ex. în regiunea Berca, Policiori,
Pâclele).
FILITE - roci metamorfice realizate în
epizonã, prin transformarea rocilor argi-
loase; au texturã ºistoasã, structurã crista-
linã finã, luciu ºi culori variate, în funcþie
de mineralele dominante (mice, clorit);
sunt repede afectate de dezagregare ºi
alterare chimicã.
FILON - lavã consolidatã pe suprafaþa
de contact dintre douã strate în aparatul
vulcanic. Prin erodarea stratelor de dea-
supra el este scos la zi unde se impune în
peisaj ca formã de relief (cu aspect de zid).
FINIGLACIAR - fazã în retragerea
calotei glaciare scandinave, în Tardiglaciar,
acum 8000 - 9000 ani.
FIORD - termen utilizat în Peninsula
Scandinavicã, ce reprezintã golfuri care
pãtrund adânc, ramificat, în interiorul
uscatului. Au rezultat prin inundarea de
cãtre mare a unor vãi glaciare adânci, dupã
topirea calotei glaciare ce acoperea zona
limitrofã. F. se gãsesc în Peninsula
Labrador, Scandinavicã (Sogne Fiord,
Stavanger Fiord, Oslo Fiord, Hardanger
Fiord), Groenlanda, Þara Focului,
Patagonia, Noua Zeelandã, Scoþia etc.
FIRIDÃ - excavaþie la baza versanþilor,
malurilor, falezelor create prin exercitarea
unui proces de eroziune de cãtre apa
curgãtoare sau valuri.
FIRIDÃ DE ABRAZIUNE - scobiturã
la baza falezelor marine sau a malurilor
înalte ce încadreazã lacurile; creatã prin
procesul de eroziune (abraziune) al valu-
rilor puternice, încãrcate cu nisip, pietriº;
prin prãbuºirea stratelor de rocã de
deasupra ei, abruptul falezei se retrage, iar
platforma litoralã se extinde.
FIRN - zãpadã care se acumuleazã de
la an la an ºi care se modificã prin topire ºi
recristalizare parþialã, devenind grãunþoasã
ºi tasatã. În urma unei evoluþii mai
îndelungate, F. devine gheaþã. Sin: NÉVÉ.
FIRTH - termen anglo-saxon utilizat
pentru a denumi fiordurile; este format prin
acþiunea gheþii, dar pe un aliniament de
fracturi tectonice (Scoþia).
FIRUL APEI - linie la partea supe-
rioarã a cursului de apã, unde viteza
acestuia este cea mai mare; pe verticalã
coincide ºi cu fâºia cu adâncimi maxime
din albie (talveg).
FIRUL VÃII (sin. TALVEG) - linia cu
cele mai mari adâncimi din albia unui râu.
FISURÃ - spãrturã în masa de roci ce
alcãtuieºte un munte, platou, un versant etc.
ºi care este provocatã de cauze tectonice
(procese de cutare, înãlþare, coborâre etc.)
variaþii de temperaturã însemnate ca
valoare ºi repetate la intervale scurte de
124
timp, procese gelivale, uscãciune intensã
în rocile sedimentare. Prin extindere ºi
lãrgire se ajunge la dezagregãri.
FIZIONOMIA RELIEFULUI - vezi
(Imaginea reliefului, morfografie)
FIXARE - acþiuni (operaþii) menite sã
conducã la stabilizarea manifestãrii unor
procese morfogenetice (a unei alunecãri,
torent etc.). Se aplicã diverse metode, lu-
crãri în funcþie de stadiul de evoluþie al pro-
cesului, de nivelul pagubelor produse etc.
FIZIC - tip de mediu studiat de Geo-
grafia fizicã.
FIZIOGRAFIE - domeniu al Geogra-
fiei, cunoscut din antichitate, care are ca
scop descrierea (prezentarea) elementelor
de mediu dintr-o anumitã regiune; s-a mai
folosit pentru denumirea ºtiinþei reliefului
(se bazeazã pe descriere).
FJELD - termen utilizat in Peninsula
Scandinavã pentru suprafaþa modelatã prin
acþiunea gheþii. Deasupra ei se ridicã
martori de eroziune glaciarã.
FLANC - termen folosit în Geologie în
expresii “flancul cutei” ca sector al acesteia
ce leagã porþiunile extreme; flancul
anticlinalului - adicã al unei boltiri; flancul
sinclinalului al concavitãþii cutei etc. Când
existã corespondenþã între desfãºurarea
cutelor ºi cea a reliefului, flancurile aparþin
versanþilor.
FLANDRIANÃ - transgresiune cu
desfãºurare mare în Europa de nord-vest
în intervalul 10000 de ani - 7000 î.Hr. ca
urmare a topirii calotei glaciare.
FLEXURÃ - accident tectonic care
afecteazã stratele de roci prin schimbarea
bruscã a înclinãrii, fãrã a se modifica ºi
continuitatea acestora (fundamentul
platformei moldoveneºti coboarã lent spre
Carpaþi pentru ca de la Siret spre vest sã
fie flexurat ajungând sub unitatea de fliº
paleogen).
FLEXURÃ CONTINENTALÃ -
aliniament de accidente tectonice (fle-
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
xurãri, falii) dezvoltate în general la
contactul dintre domeniul continental ºi cel
oceanic; morfologic se transpune în rupe-
rea de panta aflatã la trecerea de la
platforma continentalã la taluzul conti-
nental.
FLIª - depozite sedimentare detritice
cu grosimi foarte mari (mii de metri),
alcãtuite din pachete de strate de gresii,
marne, argile etc., care sunt cutate (de la
cute largi la cute strânse, faliate ºi pânze
de ºariaj); ele au fost sedimentate în bazine
tectonice din zonele de subducþie,
materialele provenind din catene muntoase
exondate parþial ºi neuniform, de unde
variaþia faciesurilor ce-l alcãtuiesc; are o
desfãºurare largã în Carpaþii Orientali ºi
în sud-estul Munþilor Apuseni.
FLOÉ - mase de gheaþã în derivã, rupte
din banchiza arcticã; au grosime redusã ºi
suprafeþe mari; se dezvoltã în sezonul de
varã polarã.
FLOOD - curenþi de apã rapizi; viiturã.
FLUAJ - modificare a configuraþiei
masei gheþarului în condiþiile exercitãrii
unor presiuni mari ºi diferenþiate în cadrul
acestuia în procesul de deplasare; la viteze
mari rezultã crãpãturi de tipul crevaselor.
FLUCTUAÞIE - variaþie în timp ºi
spaþiu a condiþiilor ce asigurã evoluþia unui
proces morfogenetic (ex. eroziune,
acumulare etc.) sau a unei forme de relief
(o alunecare poate fi reactivatã parþial sau
total; în dinamica unei alunecãri prezente
pot fi sectoare cu grad de activitate diferit
în funcþie de pantã, nivel de umezire etc.).
FLUVIAL (FLUVIATIL) - termeni
legaþi de acþiunea morfogeneticã a apelor
curgãtoare exprimând tipul de agent
(fluvial), tipurile de procese realizate de
acesta (eroziune, transport, acumulare),
forme de relief create (relief fluviatil - vãi,
terase, albii), tipuri de depozite (fluviatile
numite ºi aluviale), dezvoltarea unui mediu
ºi peisaje specifice (fluviatile). Existã ºi
F 125
diferenþieri în funcþie de specificul unitãþii
geografice unde se înregistreazã (ex.
procese fluviatile deltaice).
FLUVIOCARST - termen care se
referã la circulaþia apei în regiunile
carstice, prezentând o serie de particula-
ritãþi impuse de stratificaþia calcarului ºi
de gradul de tectonizare a masei de calcar.
FLUVIOGLACIAR - termen cu
semnificaþie de domeniu aflat la contactul
dintre masa gheþarilor ºi regiunile vecine
de unde aceºtia lipsesc; corespunde
spaþiului în care acþiunea gheþarilor devine
extrem de micã, locul ei fiind luat de
procesele generate de apa rezultatã din
topirea gheþii (procese fluvioglaciare). Se
concretizeazã în forme de relief specifice
create prin acumularea ºi eroziunea
ºuvoaielor de apã (de la conuri, pânze de
pietriº la trepte cu configuraþie variabilã).
FLUVIOMARIN - termen care se
referã la domeniul (spaþiul) de la contactul
uscatului cu marea unde se îmbinã acþiunea
proceselor fluviatile (dominant acumu-
larea) cu cele marine impuse de curenþi ºi
valuri dar ºi la formele de relief rezultate
în urma acestei interferenþe (delte, limane,
câmpii de nivel de bazã, grinduri etc.
FLUVIONIVAL - proces complex
specific regiunilor periglaciare ºi etajului
alpin, rezultat din îmbinarea topirii zãpezii
ºi eroziunea exercitatã pe pante de ºiroaiele
de apã provenite din aceasta. Materialele
transportate sunt acumulate la baza
versanþilor sau în microdepresiuni.
FLUVIONIVOGLACIAR - procesele
fluviatile care se produc în spaþiile din
vecinãtatea limitei zãpezilor veºnice; aici
au loc ablaþia gheþii însoþitã de curenþii de
apã dar ºi ºuvoaiele de apã din topirea
zãpezii ce desprind, transportã ºi depun
materiale din morenele de fund ºi frontalã.
FLUVIOPERIGLACIAÞIE - acþiu-
nea exercitatã de apele curgãtoare în
regiunile cu climat rece polar, subpolar,
alpin; se manifestã câteva luni (în sezonul
cald) când se produce dezgheþul râurilor
ºi topirea zãpezii; debitele mari, zãpoarele,
patul albiei încã îngheþat favorizeazã
revãrsãri, eroziunea lateralã ºi acumulãri
bogate de aluviuni (în cursul inferior al
fluviilor care ajung în Oceanul Arctic).
FLUVIU - sistem acvatic de apã
curgãtoare, care colecteazã un numãr mai
mare sau mai mic de afluenþi ºi care se
varsã într-un bazin marin sau oceanic. În
timp creeazã terase, lunci, delte, estuar ºi
o mulþime de forme mici de acumulare.
FLUX - cantitate de materie ºi energie
dirijatã pe anumite direcþii într-un proces
morfogenetic (fluxul apei oceanelor ºi
mãrilor la maree; concentrarea apei de
ploaie care se scurge pe anumite direcþii la
ºiroire.
FOCAR - punct spre care se con-
centreazã sau din care diverg fluxuri de
energie; hipocentru ºi epicentru pentru
seisme.
FOCUL VIU - proces natural de
autoaprindere la suprafaþa pãmântului a
gazelor emanate din interiorul scoarþei (în
Subcarpaþii Curburii, peninsula Apºeron
din Azerbaidjan etc.
FOEHN - vânt cald ºi uscat care se
înregistreazã în regiunile joase aflate în
spatele unor bariere orografice înalte, prin
descendenþa rapidã a maselor de aer care
le traverseazã periodic; determinã creºterea
valorilor de temperaturã, disiparea norilor,
scãderea umezelii relative ºi uscãciune;
este tipic în Bavaria, estul Stâncoºilor. În
România, are o frecvenþã ºi o intensitate
mai micã, fiind sesizat în sudul ºi sud-
vestul Depresiunii colinare a Transilvaniei,
în Subcarpaþii Curburii ºi Banat; aici
provoacã topirea timpurie a zãpezii,
inundaþii pe suprafeþe mari din luncile
râurilor.
FOLIAÞIE - aºezare în plãci, foi,
întâlnitã la rocile metamorfice ºi
126
sedimentare care, supuse acþiunii agenþilor
externi, se desfac în lungul acestor planuri;
constituie un factor favorabil proceselor de
meteorizare.
FORMAT RASTER - metoda de
reprezentare pe computere ºi staþii grafice
a datelor spaþiale, sub forma unei reþele de
pixeli ce concurã la compunerea hãrþilor
sau imaginilor raster.
FORMAT VECTOR - mod de
exprimare a entitãþilor spaþiale geografice
în SIG (sub formã de puncte, arce,
poligoane) pe hãrþi, utilizând coordonate
carteziene introduse prin digitizare, direcþii
ºi valori (ex: curbele de nivel pe o hartã
digitalã).
FOGGARA - KHETTARA - sisteme
subterane, antropice de captare ºi
concentrare a apei ce este utilizatã în
irigaþii ºi la alimentarea populaþiei în
regiunile aride din Algeria, Maroc, Tunisia.
FORAJE - acþiuni de perforare a
scoarþei terestre pe anumite adâncimi în
scopul cunoaºterii alcãtuirii geologice. Pe
baza datelor se stabilesc coloane litologice
care stau la baza realizãrii coloanelor
stratigrafice ºi a interpretãrilor geomor-
fologice genetico - evolutive pe baza
metodei computerizate.
FORMAÞIUNE - indicã o grupare de
componente relativ omogene care au
rezultat, evoluat în condiþii foarte
apropiate; se foloseºte ca F. stratigraficã
pentru depozite sedimentare cu grosimi
variabile dar care reflectã anumite condiþii
de acumulare, sedimentare; interpretarea
lor permite aprecieri asupra caracte-
risticilor modelãrii uscatului limitrof
bazinului de sedimentare în intervale de
timp îndepãrtate; F. superficialã - se referã
la depozitele care existã pe versanþi ºi
suprafeþe cvasiorizontale (generate de
dezagregare, alterare biochimicã, procese
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
gravitaþionale) sau depuse de diferiþi agenþi
morfogenetici (gheþar, apa râului, vânt
etc.); au grosimi reduse (de la câþiva
decimetri la mai mulþi metri), acoperã roca
în loc protejând-o; prin acþiunea proceselor
pedogenetice la partea exterioarã se
dezvoltã soluri; în funcþie de agenþii ºi
condiþiile de realizare au diferite
caracteristici granulometrice, de aºezare a
componentelor, denumiri (scoarþe de
alterare, depozite deluviale, coluviale,
proluviale, aluviale, glaciare, litorale etc.);
analiza lor faciliteazã raportãri la evoluþii
recente.
FORMAÞIUNE VEGETALÃ -
comunitate vegetalã cu o anumitã
fizionomie (ierboasã, pãdure, arbustivã,
stepã etc.). Constituie un factor important
prin care se asigurã în general stabilitatea
terenurilor vis-a-vis de procesele de pantã.
FORMÃ DE RELIEF - o anumitã
înfãþiºare geometricã; a rezultat prin
acþiunea agenþilor interni ºi externi; se
compune din suprafeþe (drepte, convexe,
concave) care se îmbinã în lungul unor
linii; au dimensiuni variabile (de la forme
cu areale de câþiva cm 2 la continente,
1 - suprafeþe;
2 - linii;
3 - versant;
4 - terase;
5 - luncã. 1 - suprafeþe
2 - linii
P - formã pozitivã
N- formã negativã
Elemente ale unei forme de relief
F 127
bazine oceanice, lanþuri de munþi, podiºuri,
câmpii), de unde o configuraþie, structurã
ºi evoluþie diferite. Se clasificã dupã:
mãrime (macroforme, mezoforme, micro-
forme), agenþii care au avut rol hotãrâtor
în genezã (tectonice, tectono-structurale,
fluviatile, glaciare, eoliene, gravitaþionale,
antropice), procesele care le-au creat (de
eroziune, acumulare), desfãºurarea în
raport cu o suprafaþã orizontalã (pozitive,
negative, plate).
FORÞà - direcþia pe care un agent îºi
axeazã manifestarea primordialã sau sensul
de producere maximã a acþiunii unui proces
sau a evoluþiei unei forme de relief etc. F.
coriolis este consecinþã a miºcãrii de rotaþie
ºi se defineºte prin abaterea corpurilor
aflate în miºcare de la direcþia iniþialã spre
dreapta, în emisfera nordicã a Pãmântului
ºi spre stânga în cea sudicã; F. de gravitaþie
sau centripetã (atracþia spre centrul
Pãmântului) are rol esenþial în structurarea
materiei dar ºi în generarea proceselor
depozitelor ºi formelor de relief
gravitaþionale; F. (tãria) vântului care
corespunde cu viteza miºcãrii aerului,
importantã pentru aprecierea deflaþiei; F.
externe care indicã acþiuni ale agenþilor
externi asupra componentelor de mediu; F.
erozivã legatã de acþiunea mecanicã
exercitatã asupra rocilor de cãtre diverºi
agenþi externi; F. tectonicã care indicã
acþiuni de cutare, înãlþare sau coborâre,
expulzare a materiei topite, dezvoltarea
curenþilor de convecþie etc. prin folosirea
energiei interne.
FOSÃ - ºanþ tectonic pe sute ºi mii de
kilometri lungime care strãbate scoarþa pe
adâncimi mari; cele mai importante sunt
fosele oceanice, prezente în bazinele
oceanice, în ariile de subducþie la adâncimi
de peste 5000 m; au formã arcuitã sau
dreaptã; în ele se acumuleazã materiale
fine, dar ºi cele provenite din erupþii
vulcanice care dau vulcani submerºi sau
emerºi (insule); reprezintã 1% din supra-
faþa terestrã (cele mai mari sunt în
Oceanele Pacific ºi Atlantic).
FOSILÃ - rest al unei plante sau al unui
animal dintr-o anumitã perioadã de timp
geologic ºi care se pãstreazã în stratele de
rocã sedimentare; pe baza cunoaºterii F.
s-a ajuns la scara geocronologicã (cu ere,
perioade, etaje etc.), folositã în analizele
geologice dar ºi la scãrile utilizate în
studiile geomorfologice.
FOSIL - formã de relief acoperitã de
diferite materiale acumulate. (ex. un sector
din albia unui râu acoperit de lava unui
vulcan; o peneplenã acoperitã de sedimente
într-o fazã de producere a unei trans-
gresiuni.
FOTOASAMBLAJ - aranjarea prin
alipire ºi suprapuneri parþiale a mai multor
fotografii, pentru obþinerea unei imagini de
ansamblu geografice, geomorfologice
asupra unei regiuni. Pe baza lor se ajunge
la precizãri referitoare la caracteristicile
reliefului unei regiuni iar pe baza analizei
fotoansamblurilor realizate pentru acelaºi
sector dar în perioade diferite se pot face
interpretãri evolutive.
FOTOGRAFIE - redare pozitivã, pe
un material fotosensibil a unei imagini, a
unei forme de relief sau a unei unitãþi de
relief color; simple ºi panoramice.
FOTOGRAMÃ - fotografie efectuatã
din avion sau dintr-un punct mai înalt; pe
baza F. se pot realiza mãsurãtori precise
asupra formelor de relief; sunt utilizate în
topografie, cartografie ºi în orice studiu
geografic.
FOTOGRAMETRIE - sistem de
metode ºi metodologii care asigurã
interpretarea aerofotogramelor permiþând
între altele ºi identificarea (fotoiden-
tificarea), localizarea ºi mãsurarea for-
melor de relief (fotogrametrie analiticã ºi
numericã) etc.
128
FOTOINTERPRETARE - operaþiune
prin care de pe aerofotograme se stabilesc
referitor la relief formele acestuia cu
componentele sale, deducerea unor
caracteristici morfodinamice, raporturile
cu alte elemente ale mediului geografic.
FOTOTELEVIZIUNE - sistem de
teledetecþie ce constã în preluarea de
fotografii ale suprafeþei terestre de cãtre
navele cosmice ºi sateliþi specializaþi ºi care
sunt transmise la sol prin procedee
specifice televiziunii.
FOUCAULT (PENDUL) - instrument
folosit în Panteonul de la Paris pentru
dovedirea miºcãrii de rotaþie a Pãmântului;
urmele lãsate de vârful pendulului, care
efectueazã o deplasare constantã într-un
singur plan pe o suprafaþã orizontalã
acoperitã cu nisip, se înregistreazã de la
dreapta cãtre stânga (sens direct), ceea ce
dovedeºte deplasarea în timp a acesteia de
la stânga spre dreapta, o datã cu rotaþia pla-
netei.
FRACTURÃ - crãpãturã cu dimensiuni
variabile în stratele de roci din scoarþã; se
mai numesc fisuri, diaclaze, falii etc.; sunt
umplute cu apã, soluþii, materii organice
ºi anorganice, aer etc.; constituie prin-
cipalele aliniamente de exercitare a
proceselor de dezagregare, alterare
chimicã, dizolvare etc.
FRACÞIUNE GRANULOME-
TRICÃ - categorie de particule dintr-un
depozit superficial cu o anumitã dimen-
siune; categoriile de particule pot fi
clasificate dupã diferite scãri, cea mai
folositã este scara Atterberg.
FRAGMENT - element rezultat din
separarea unui întreg (ex. - fragment de
rocã produs prin dezagregarea sau alterarea
acesteia; fragment dintr-o evoluþie poli-
ciclicã a reliefului cu sens temporal ce este
indicat prin faze, etape evolutive; frag-
mente dintr-o formã de relief - martori de
eroziune, nivele de eroziune) etc.
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
FRAGMENTAREA RELIEFULUI -
gradul de îmbucãtãþire a reliefului dintr-o
regiune, de cãtre reþeaua de ape cu scurgere
permanentã ºi temporarã; se calculeazã:
desimea (densitatea) F.r. prin raportarea
lungimii reþelei de vãi (în km) la suprafaþa
pe care aceasta se dezvoltã (km2): den-
sitatea fragmentãrii principale (datã de
râuri), densitatea fragmentãrii secundare
(produsã de reþeaua cu scurgere semiper-
manentã) ºi densitatea fragmentãrii
globale (le include); adâncimea F.r.
(energie de relief) prin stabilirea
diferenþelor de altitudine dintre nivelul
interfluviilor ºi albii. Valorile diferã în
funcþie de caracteristicile altimetrice ºi
evoluþia reliefului; sunt indicatori
importanþi în stabilirea potenþialului
morfodinamic al reliefului.
FRAGMENTAREA ROCILOR -
proces de sfãrâmare a rocilor prin
dezagregare; rezultã elemente colþuroase
cu dimensiuni variabile, care pot rãmâne
pe loc (scoarþe aluviale) sau pot suferi
deplasãri pe versant (dealuri, râuri de pietre
etc.) sau se acumuleazã sub formã de
conuri, trene ºi poale de materiale (cele
mari ºi colþuroase sunt grohotiºuri).
FRANA - denumire în limba italianã
datã alunecãrilor de teren, uneori doar
pentru râpa de desprindere.
FRANJURI PERIGLACIARE -
structuri periglaciare dezvoltate în molisol
ºi formate prin umplerea golurilor create
de crãpãturile ºi de penele de gheaþã, cu
materiale diferite de cele ce alcãtuiesc
substratul în care sunt implantate; sunt
frecvente în regiunile periglaciare (Canada,
Siberia), în etajul platourilor alpine din
munþii care depãºesc 3000 m din zona
temperatã; în România fragmente din
aceste structuri dezvoltate la finele pleisto-
cenului se pãstreazã în depozitele loessoide
de pe terase sau în scoarþele din etajul alpin
carpatic (Munþii Parâng).
F 129
FREATIC - caracterul apelor subterane
care formeazã la partea superioarã a
scoarþei terestre un strat liber, numit ºi
pânzã F., având la bazã roci impermeabile;
alimentarea se face prin infiltrarea apei din
precipitaþii ºi din topirea zãpezilor; din
acest strat se alimenteazã puþurile ºi
izvoarele; în câmpiile de subsidenþã este
aproape de suprafaþã facilitând înmlãº-
tinirea în perioadele ploioase ºi sãrãturarea
solurilor în cele secetoase.
FRECVENÞÃ - ritmul producerii unui
proces; se foloseºte în expresii ca: F.
viiturilor, F. ploilor torenþiale, F. inun-
daþiilor etc.
FRIABIL - rocã, depozit care se sfã-
râmã (se desface) uºor; sunt slab coezive,
au porozitate mare fiind uºor de erodat.
FRICÞIUNE - proces care se produce
între douã mase de rocã din care cel puþin
una se deplaseazã. La contactul dintre ele
rezultã o suprafaþã de fricþiune (la alunecãri
suprafaþa de frecare).
FRIGANA - asociaþie vegetalã pre-
zentã în estul bazinului Mãrii Mediterane,
formatã din arbuºti xerofiþi, spinoºi, ce
cresc pe versanþii stâncoºi, pe terenuri
puternic erodate.
FRONT DE CUESTÃ - versant, de
regulã într-o structurã monoclinalã, pe
vãile subsecvente adânci; este cel care
reteazã capetele de strat fiind abrupt ºi cu
dimensiuni mari, (lungimi de ordinul
kilometrilor, înãlþime de sute de metri). În
cazul în care alterneazã pachete de roci cu
rezistenþã diferitã la atacul agenþilor
externi, capãtã o desfãºurare în trepte;
apare ºi pe flancurile suspendate ale unor
sinclinale suspendate (ex: abruptul
prahovean sau cel brãnean al Munþilor
Bucegi); datoritã pantelor mari procesele
de ºiroire, torenþialitate, alunecãri etc. sunt
deosebit de active.
FROST CREEP (sin: CREEP) - proces
prin care are loc o deplasare a particulelor
de rocã în lungul pantei în nopþile geroase,
când apa interstiþialã din molisol îngheaþã,
rezultã cristale sub formã de ace de câþiva
centimetri înãlþime, care se ridicã datoritã
presiunii deasupra solului, apa având
deasupra o particulã mineralã. La dezgheþ
cristalele dispar iar particulele cad
gravitaþional.
FRONT GLACIAR - sectorul din faþa
unei limbi glaciare sau al calotei glaciare
desfãºurat în vecinãtatea limitei zãpezilor
veºnice; aici procesele glaciare se îmbinã
cu cele fluviatile ºi crionivaþia determinând
o morfodinamicã acceleratã dominatã de
înaintarea sau retragerea gheþarilor ºi cãreia
îi este specificã îmbinarea formelor de
relief glaciar ºi fluvioglaciar.
FROST HEAVING (sin: ÎMPINGERE
PRIN ÎNGHEÞ) - proces prin care, datoritã
îngheþului diferit al apei din molisol, în
interiorul acestuia se produc tensiuni care
împing cãtre suprafaþã fragmentele de rocã
din depozit; la suprafaþa solului rezultã
pietre redresate parþial, implantate parþial
în acesta. Procesul favorizeazã crearea
poligoanelor ºi arcurilor de pietre frecvente
în regiunile periglaciare.
FRUNTE DE CUESTÃ - suprafaþã de
versant înclinatã puternic, dezvoltatã pe
capetele de strat ale unei cueste (sunt
frecvente în podiºurile cu structurã
monoclinalã constituind ºi spaþii pe care
se produc cu intensitate degradãri de teren
prin ºiroire, alunecãri, torenþi etc.
FRUNTE DE TERASÃ - suprafaþã
înclinatã care mãrgineºte la exterior un pod
de terasã; rezultã prin adâncirea albiei unui
râu, vechea luncã creatã de acesta,
rãmânând suspendatã (devine terasã); în
cadrul ei poate fi urmãritã structura terasei.
De obicei pe ele se aflã pâlcuri de arbori,
livezi, viþã de vie. Panta mai mare
faciliteazã alunecãri ºi ºiroire.
FRUNTEA ALUNECÃRII - sectorul
bazal al corpului alunecãrii format din
130
aliniamente convexe de valuri de materiale,
care au rezultat, pe de-o parte, din
împingerea depozitelor din faþã, iar, pe de
alta, din revãrsarea celor venite din partea
superioarã; la începutul dezvoltãrii proce-
sului, trecerea spre suprafeþele neafectate
este bruscã, marcatã de o denivelare; în
timp, ea devine linã (se atenueazã) datoritã
spãlãrii în suprafaþã, ºiroirii sau lucrãrilor
agricole. Sunt frecvente în regiunile de
dealuri ºi podiºuri.
FUGITURÃ (DE TEREN) - termen
regional utilizat pentru desemnarea unei
alunecãri de teren în general cu dimensiuni
mici.
FULDJ - micã depresiune rotundã sau
uºor ovalã, formatã în urma proceselor de
coroziune ºi deflaþie pe rocile sedimentare
slab cimentate, în regiunile aride ºi
semiaride; denumirea este de origine arabã.
FUMAROLE - emanaþii din vulcani
prin care vaporii ºi gazele vulcanice
fierbinþi sunt emise înainte ºi dupã
explozie; sunt uscate ºi provoacã distrugeri
mari în peisaj.
FUND - desemneazã poziþia în spaþiu a
unei forme de relief sau a unui ansamblu
de forme cu genezã, evoluþie, fizionomie
diferite. Se utilizeazã în expresiile: F.
lacustru care se referã la suprafaþa cuvetei
lacustre ce are genezã variatã de unde ºi o
micromorfologie diferitã (ex. - albia ºi
lunca unui râu acoperite de apele lacului
natural sau antropic de baraj; baza în trepte
a unei exploatãri în carierã pentru locurile
antropice, configuraþia unui crov, doline,
microdepresiuni glaciare, nivale etc.); F.
oceanic care se referã în linii generale la
toatã baza depresiunii în care se aflã masa
de apã. Ca relief acesta cuprinde platforma
continentalã, taluzul continental, platou-
rile, ºirurile de munþi submerse izolaþi sau
din dorsale, fosele ºi rifturile etc. În sens
limitat se referã la spaþiul oceanic
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
propriu-zis (la adâncimi mai mari de 2500
m) unde alcãtuirea scoarþei ºi a reliefului
este dependentã de procesul de expansiune
(creºtere) a plãcilor de o parte ºi de alta
riftului; F. de vale corespunde sectorului
inferior al acesteia unde existã albia
minorã, lunca ºi uneori terasa inferioarã;
F. depresiunii indicã sectorul cel mai jos
al acesteia care poate fi plat (ex. -
Depresiunea Braºov) sau în trepte (albia
minorã, lunci, terase joase etc.).
FUNDAMENT - structurã geologicã
veche (precambrianã, paleozoicã), rigidã,
alcãtuitã din roci magmatice intrusive,
metamorfice, ce aparþine unui relief
peneplenat, fragmentat tectonic ºi deseori
coborât ºi acoperit de apele mãrilor. Ca
urmare peste el rezultã o structurã nouã,
formatã din strate groase de roci
sedimentare cu dispunerea tabularã sau
monoclinalã. Miºcãrile tectonice pe
verticalã determinã poziþia verticalã a
fundamentului de la suprafaþa (Podiºul
Casimcei) la adâncimi de mii de metri
(Câmpia Românã).
FUNICULAR - instalaþie compusã
dintr-un cãrucior mobil pe cablu suspendat
peste un râu, cu ajutorul cãruia se executã
mãsurãtorile hidrometrice (F. hidrometric),
sau pe un versant abrupt, folositã pentru
extragerea materialul lemnos din locurile
greu accesibile (F. silvic).
FURCITURÃ - punct de separare a
unui curs de apã în braþe (bifurcare);
termen regional în Delta Dunãrii - ceatal.
Se mai foloseºte regional pentru vãile cu
scurgere semipermanentã rezultate din
unirea crovurilor în câmpiile de loess
(Bãrãgan).
FURTUNÃ DE PRAF (NISIP) -
antrenarea de cãtre vânturile cu viteze mari
ºi de duratã a prafului ºi nisipului foarte
fin pe distanþe foarte mari (din Africa de
F 131
Nord uneori pânã în sudul României).
Încetarea acþiunii agentului conduce la
depuneri selective.
FUZIUNE - termen folosit în douã
sensuri - ca proces de unire, îmbinare a
douã forme de relief (ex. - morena medianã
Falezã (Sardinia)
Focul viu (Andreiaºu)
Firide de abraziune (Sardinia)
ca rezultat al asocierii a douã morene
glaciare ce aparþineau la douã limbi de
gheþar ce s-au unit); ca proces de topire a
gheþii în sectorul frontal al gheþarului sau
a materiei solide din scoarþã la contactul
cu magma.
Fiord (Norvegia)
Fereastrã carsticã (Munþii Fãgãraº)
Frost Heaving (Munþii Fãgãraº)
132 DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE

Fosila (roca)

Falie

Fragmentarea reliefului

Fisurã Fumarole
G 133
G
GABBROU - rocã magmaticã bazicã
de adâncime, cu o culoare cenuºiu-neagrã,
masivã; opune o rezistenþã mare la atacul
agenþilor externi - versanþii au panta mare
iar podurile interfluviale sunt rotunjite.
GABION - baraj din bolovani ºi pietre
cuprinse în plase de sârmã care sunt fixate
pe torenþi, în albiile râurilor sau în sectoa-
rele de þãrm cu scopul slãbirii proceselor
de eroziune exercite de apã.
GALERIE - tunel subteran rezultat în
urma lucrãrilor miniere; canal subteran
format în lungul fisurilor, diaclazelor,
faliilor etc., de cãtre apã, prin dizolvare ºi
eroziune mecanicã.
GALEÞI - pietriºuri rotunjite, prezente
în depozite fluviatile, glaciare, litorale etc.,
care diferã prin dimensiuni, grad de uzurã
(apreciat pe baza calculãrii indicilor de
rulare, aplatizare), formã (în funcþie de rocã
ºi de agent).
GAP - sector îngust tãiat de râuri, în
culmile dure din Appalachi.
GARA - termen arab care desemneazã
un martor de eroziune rezultat prin deza-
gregare ºi coroziune.
GARNISAJE - lucrãri hidrotehnice
executate din snopuri de nuiele care
tapiseazã fundul canalului de scurgere al
ravenelor ºi torenþilor, în scopul micºorãrii
eroziunii lineare ºi a reþinerii de materiale;
acestea se aºeazã cu vârful cãtre amonte
(paralele cu curentul de apã).
GASSI - depresiune alungitã formatã
între douã dune longitudinale, unde proce-
sele de deflaþie ºi coraziune sunt foarte
active, fãcând sã aparã la zi, prin
spulberarea totalã a nisipurilor, substratul
de rocã durã (Sahara).
GAZ NATURAL - gaze formate în
naturã, fãrã intervenþia omului, ºi care
constituie aerul atmosferic sau se gãsesc
libere ori dizolvate în porii rocilor. Se
deosebesc: G.n. degajate de vulcani
(fumarole, solfatãri): G.n. din bãlþi (din
strate purtãtoare de hidrocarburi) etc. De
ele sunt legate dezvoltarea de vulcani
noroioºi, geysere, focuri vii.
GAZE VULCANICE - emanaþii ale
materiei topite din regiunile vulcanice care
ajung la suprafaþã prin crãpãturi în scoarþã
sau în timpul erupþiilor vulcanice. Când au
caracter exploziv contribuie la distrugerea
aparatului vulcanic ºi la proiectarea parti-
culelor solide pe distanþe diferite. Ema-
naþiile normale de gaze ºi apã pot duce la
acumulãri la exterior ale diverselor ele-
mente chimice (ex. sulf).
GÃVAN - formã de relief negativã
dezvoltatã pe depozite loessoide ºi loess
prin procesul de tasare. Are de regulã
contur neregulat dar pot fi ºi lineare când
se asociazã cu un drenaj subteran aflat la
adâncime micã. Uneori pe fundul lor existã
porþiuni cu exces de umiditate sau ochiuri
de apã (primãvara sau dupã ploile bogate).
Sunt frecvente în Câmpia Românã (în
centru ºi est).
GÂLGÃI - termen regional folosit
pentru microrelieful cu ridicãturi ºi
134
microdepresiuni prezente pe terenurile cu
conþinut ridicat în argilã datoritã dilatãrii
ºi contractãrii argilei, ca urmare a
modificãrii conþinutului de apã al acestora
(în câmpiile semiaride rezultã micro-
depresiuni cu adâncimi de pânã la 1 m ce
alterneazã cu movile sau vãiugi.
GÂLMÃ (sin. DÂLMÃ)- termen
regional pentru martor de eroziune rotunjit
(mai ales calcaros) care dominã podurile
interfluviale prin diferenþe de nivel de
câteva zeci de metri.
GÂRLÃ - denumire regionalã pentru
un curs de apã cu debit mic; în Delta
Dunãrii, canale de legãturã între braþe;
eroziunea este slabã iar acumularea este
dominant realizatã din elemente minerale
fine ºi organice.
GÂT DE MEANDRU - spaþiu îngust
care separã douã meandre.
GÂTUIREA MEANDRULUI -
proces de “îndreptare” a cursului ondulat
al albiei unui râu prin secþionarea spaþiilor
de uscat dintre buclele meandrelor; rezultã
belciugul ca formã negativã (buclã
pãrãsitã) ºi o popinã (forma pozitivã)
înconjuratã de acesta în cea mai mare
mãsurã.
GEANTICLINAL - cordilierã
alungitã, formatã din roci vechi, încadratã
de fose în zonele de subducþie; sunt
submerse dar în timp miºcãrile tectonice
le aduc la suprafaþã.
GEANÞ - creste dezvoltate pe calcare
având versanþi povârniþi (ex. în Munþii
Aninei).
GEISERIT (sin. GHEISERIT) - rocã
sedimentarã formatã prin precipitarea pe
suprafaþa terestrã a sãrurilor conþinute în
apa subteranã eliminatã prin geisere sau
izvoare termale; rezultã pojghiþe, coji,
platoºe, scoarþe care creeazã forme diverse
pe direcþia de propagare a lichidului
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
(platouri neregulate pe suprafeþele slab
înclinate ºi vãluri pe pereþii stâncilor - ex.
în Yellowstone).
GELIFLUXIUNE - proces de glisare
pe pante al materialelor dezgheþate în
molisolul umed din regiunile periglaciare
sau alpine înalte sub efectul gravitaþiei;
alunecarea lor se face pe un pat îngheþat;
rezultã un ansamblu de vãlurele ºi ondulãri
(solifluviuni).
GELIFRACTE (sin. GROHOTIªURI
- fragmente colþuroase rezultate prin
dezagregarea stratelor de rocã care
alcãtuiesc versanþii direct expuºi variaþiilor
de temperaturã ºi îngheþ-dezgheþului. Au
mãrimi variate (de la elemente centimetrice
la blocuri) în funcþie de frecvenþa ºi
intensitatea celor douã tipuri de procese dar
ºi de gradul de rezistenþã al rocii sau de
protejarea ei de cãtre vegetaþie etc. Pot fi
izolate sau grupate în forme cu dimensiuni
diferite (de la conuri, poale la mase de
grohotiº extinse). Ex. sunt frecvente în
etajele alpin ºi subalpin din Carpaþi dar ºi
din alte lanþuri montane înalte.
GELIFRACÞIE - proces mecanic care
produce fragmentarea rocilor frecvent
expuse direct variaþiilor de temperaturã
deasupra ºi sub 0°. Este cu atât mai intens
cu cât amplitudinile dintre valorile negative
ºi pozitive ale temperaturii înregistrate de
rocã sunt mai mari dar ºi cu cât trecerea de
la o situaþie la alta este mai rapidã iar
stratele de rocã sunt neprotejate de depozite
de versant sau vegetaþie. Rocile, în funcþie
de alcãtuire ºi proprietãþi vor reacþiona
diferit la aceste oscilaþii termice facilitând
generarea de gelifracte cu dimensiuni
variabile (macrogelifracte, micro-
gelifracte). Procesul este caracteristic mai
ales regiunilor montane înalte (alpine,
subalpine), polare ºi subpolare ºi
înregistreazã intensitate în sezoanele de
tranzit (primãvara, toamna) în prima
G 135
situaþie ºi vara în cea de a doua. În afarã de
grohotiºuri rezultã ºi creste, abrupturi,
alveole etc.
GELIPLANAÞIE - acþiunea de
nivelare în timp a unui relief dominant prin
procese de îngheþ-dezgheþ; este specificã
regiunilor reci ce au ca specific modelarea
periglaciarã.
GELIREPTAÞIE (sin. REPTAÞIE) -
proces de deplasare a particulelor minerale
de la suprafaþa unui depozit prin îngheþ
(rezultã apofize de gheaþã care ridicã
particulele pe verticalã) ºi dezgheþ (gheaþa
se topeºte iar particulele cad).
GELISOL - termen atribuit depozitelor
ºi rocilor îngheþate profund, specifice
regiunilor periglaciare; la suprafaþã existã
un orizont care se dezgheaþã în sezonul cald
(molisol în care se produc procese
dependente de îngheþ-dezgheþ), iar în
adâncime un orizont permanent îngheþat
(pergelisol, permafrost, tjale sau merzlota).
GELISTRUCTURI - structuri
dezvoltate în depozitele periglaciare ºi în
rocile sedimentare în regiunile perigla-
ciare; unde îngheþurile sunt de duratã ºi
intense - rezultã o structurã majorã cu
pergelisol în bazã ºi molisol (orizont
subþire care se dezgheaþã în sezonul cald)
la suprafaþã. În molisol se dezvoltã structuri
secundare de tipul involuþiilor, franjurilor
ºi penelor de gheaþã etc.
GELITURBAÞIE - acþiune rezultatã
din manifestarea diferenþiatã a proceselor
de îngheþ ºi dezgheþ în molisol în regiunile
periglaciare ºi care se finalizeazã în crearea
unui microrelief ondulat cu movile ºi a
unor structuri interioare de tipul involu-
þiilor.
GELIVAÞIE - sistem morfogenetic
complex care se înregistreazã în regiunile
cu climat rece (alpine, polare, subpolare)
în intervale în care variaþiile mari de
temperaturã sunt însoþite de îngheþul ºi
dezgheþul apei din roci ºi depozite. Ca
urmare a tensiunilor rezultate din oscilaþiile
de volum produse prin îngheþarea sau
dezgheþarea apei se înregistreazã lãrgirea
ºi extinderea fisurilor în roci urmate de
spargerea, eliberarea de gelifracte, ce vor
crea prin acumulare scoarþe detritice ºi
depozite de versant în care rezultã mai întâi
crãpãturi („pene” umplute cu un amestec
de gheaþã ºi bolovani) simple sau în reþea
poligonalã, apoi ondulãri (involuþii) iar la
suprafaþã forme de relief specifice
(poligoane ºi cercuri de pietre, muºuroaie
inerbate, pingo, hidrolocoliþi etc.). În
regiunile periglaciare polare ºi subpolare
unde procesele sunt de duratã rezultã o
structurã majorã caracteristicã cu un
orizont bazal (rocã ºi depozite) permanent
îngheþate (pergelisol, permafrost, tjale,
merzlota) ºi altul superior care suferã
dezgheþ sezonier (molisol cu grosime de 1
- 3 m). În Pleistocen în timpul fazelor
glaciare, teritoriul þãrii noastre era afectat
în întregime de acest sistem de procese; în
prezent sunt active doar în Carpaþi, mai ales
la peste 1800 m altitudine).
GELIVAL (CICLU) - interval de
înregistrare a oscilaþiei termice deasupra
ºi sub 0° C. Cu cât frecvenþa lor este mai
mare iar producerea se face la intervale tot
mai scurte de timp cu atât gelivaþia este
mai activã. (În Carpaþi au însemnãtate la
peste 1800 m altitudine cele realizate
primãvara ºi toamna)
GELIVE - termen care se raporteazã
la comportamentul rocilor faþã de procesele
de îngheþ-dezgheþ ºi de aici la rezultatele
la care se ajunge; sunt roci macrogelive ºi
microgelive, primele se sparg în elemente
colþuroase cu dimensiuni mari iar celelalte
în elemente mici.
GELIVITATE - proprietate a rocilor
de a rãspunde mai rapid sau mai lent la
manifestarea îngheþ-dezgheþului; depinde
136
de structura, textura ºi gradul de fisurare
ale rocilor; existã roci macrogelive ce
permit dezagregarea în sfãrâmãturi cu
dimensiuni mari (granitul) ºi roci micro-
gelive care dau materiale fine (gresii).
GEOCRONOLOGIE - termen folosit
atât în Geologie (scara cronologicã a
evenimentelor de naturã tectonicã,
stratigraficã, evoluþia vieþii etc. - marcatã
prin intervale numite - ere, perioade, etaje,
serii etc.) dar ºi în Geomorfologie
(diferenþierea în timpi geologici a etapelor
genezei ºi evoluþiei formelor de relief ºi a
succesiunii proceselor morfologice; se
separã perioade, epoci, faze, subfaze etc.).
Ex. în evoluþia generalã a reliefului de pe
teritoriul þãrii noastre se separã: epoca
prealpinã a reliefului specificã regiunilor
de platformã cu fazele prehercinicã ºi
preaustricã ºi epoca alpinã sau carpaticã
când sunt realizate trepte de nivelare cu
fazele paleogenã (pediplena carpaticã),
miocenã (suprafaþa medie carpaticã),
pliocen inferioarã (suprafaþa carpaticã de
bordurã) ºi pliocen superior - cuaternarã
(nivele de eroziune, terase, piemonturi
etc.).
GEOFIZICÃ - ºtiinþã al cãrui obiect
de studiu îl reprezintã Pãmântul ca sistem
unitar dar format din multe subsisteme
regionale a cãrui cunoaºtere se face
urmãrind alcãtuirea, structura, evoluþia (ca
întreg), proprietãþile (gravitaþia, magne-
tismul, electricitatea, densitatea etc.),
energiile telurice ºi modul de manifestare
al agenþilor ºi proceselor specifice.
GEOLOGIE ISTORICÃ - ramurã a
Geologiei care studiazã geneza ºi evoluþia
Pãmântului, a ansamblului de procese ce
au creat înveliºurile sale dar ºi structurile
de diferite ordine; se bazeazã pe analiza ºi
interpretarea datelor de naturã tectonicã,
litostructural, paleontologicã, stratigraficã
etc. (sinonim - parþial Paleogeografie).
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
GEOLOGIE STRUCTURALÃ -
ramurã a Geologiei care are în atenþie
structura Pãmântului pe ansamblu dar în
detaliu a unitãþilor structurale de ordine
variatã care sunt la nivelul scoarþei
(alcãtuire, genezã, evoluþie). Datele sale
stau la baza analizelor de geomorfologie
structuralã prin care se urmãreºte în
amãnunt mai ales reflectarea caracte-
risticilor tectono - structurale regionale ºi
locale în ansamblul formelor de relief
create de agenþii externi (ex. reliefurile
individualizate în structura monoclinalã
din Podiºul Moldovei).
GEOMECANICÃ - ramurã a Geolo-
giei care se ocupã cu analizarea proprie-
tãþilor fizice ºi mecanice ale rocilor (duri-
tate, plasticitate, solubilitate etc.) în scopul
stabilirii comportamentului reacþiei lor în
situaþii în care sunt implicate (ex. con-
strucþii). Pentru relief sunt importante
datele oferite în analizele cu caracter
morfolitologic (reacþia rocilor prin proprie-
tãþi la acþiunea agenþilor externi reflectatã
în geneza unor forme de relief specific -
ex. dizolvarea ºi individualizarea reliefului
carstic pe calcare).
GEN (URI) - categorii ce definesc:
tipurile de relief în general (carstic,
granitic, litoral etc.); formele de relief
separate dupã agent (fluviatil, glaciar,
eolian, antropic etc.) sau proces (de
eroziune, acumulare rezidual etc.), grupãri
în sisteme morfoclimatice (deºertic,
savanã, periglaciar etc.).
GENERALIZARE CARTOGRA-
FICÃ - procesul de selecþie ºi modificare
a dimensiunilor elementelor de planimetrie
ºi nivelment (râuri, cote, pãduri, aºezãri
etc.), în vederea realizãrii de hãrþi la scãri
tot mai mici.
GENERAÞIE - ansamblu de elemente
ºi procese care ocupã aceeaºi treaptã
G 137
ierarhicã (sub raport cronologic) într-un
sistem (ex.: G. de vãi - au apãrut ºi au
evoluat într-o unitate de relief în acelaºi
interval de timp, de unde o serie de
caracteristici comune (ex: în Câmpia
Galaþiului sunt trei generaþii de vãi: Prutul,
Bârladul ºi Siretul - cele mai vechi, alta
formatã din râuri cu izvoarele în Podiºul
Covurlui ºi a treia, din vãi dezvoltate numai
în câmpie, care sunt ºi cele mai noi).
GENEZÃ - modul de formare a unui
sistem sau a elementelor ce îl compun; ex.:
G. marilor unitãþi de relief, G. reliefului
vãilor, G. suprafeþelor de nivelare, G. unui
defileu, cheie sau a unei marmite etc.
GENUNE - termen regional folosit mai
ales în munþi pentru unele spaþii adânci
înconjurate de versanþi abrupþi cu sens de
prãpastie, hãu.
GEOCOMPLEX - regiune relativ
întinsã, ale cãrei componente naturale ºi
antropice (geocomponente) sunt în
interdependenþã, ceea ce conduce la
rãspunsuri unitare, la acþiunea proceselor
morfogenetice (ex. - Valea Târnavei Mari,
unde versanþii sunt în cea mai mare mãsurã
despãduriþi dar ºi afectaþi de poluarea
industrialã; cunoaºte o frecvenþã ridicatã
a alunecãrilor de teren în forme destul de
variate.
GEOCRATICE - miºcãri tectonice
care ridicã sau coboarã scoarþa terestrã pe
suprafeþe mai mari (spaþii continentale) sau
mai mici provocând extinderea uscatului
(regresiuni) prin câmpii litorale sau
micºorarea lui (transgresiunea).
GEOCRIOLOGIE - domeniu de
studiu al periglaciarului care urmãreºte
ansamblul proceselor ºi modificãrilor ce
au loc în depozitele ºi rocile din regiunile
cu pergelisol, dar ºi în acelea unde perge-
lisolul este temporar ca urmare a producerii
cu intensitãþi diferite a îngheþ-dezgheþului
(ciclurilor gelivale).
GEODÃ - gol în filoanele hidrotermale
sau în roci sedimentare, pe pereþii cãruia
s-au acumulat, în strate concentrice,
diverse minerale cristalizate sau con-
creþionate.
GEODEPRESIUNE - termen folosit
rar pentru indicarea marilor depresiuni
tectonice.
GEODEZIE - ºtiinþã care studiazã
forma, dimensiunile Pãmântului ºi ale
câmpului gravitaþional pe bazã de
mãsurãtori efectuate pe suprafaþa terestrã
ºi cu aparatura instalatã pe sateliþi, avioane;
se bazeazã pe triangulaþie, nivelment,
gravimetrie, înregistrãri satelitare etc.;
datele servesc la realizarea hãrþilor topo-
grafice.
GEODINAMICÃ - domeniu ºtiinþific
care urmãreºte acþiunea agenþilor interni
ºi externi, a proceselor acestora în crearea,
evoluþia în timp a formelor de relief, inclu-
siv modificãrile în peisaj ºi consecinþele
asupra spaþiului umanizat.
GEOGRAFIE - ºtiinþa care are ca
obiect de studiu mediul geografic (numit
la nivel planetar înveliº geografic), care
este un sistem deschis, dinamic ºi unitar,
alcãtuit din ºase componente (relief, apã,
aer, vieþuitoare, sol ºi societatea ome-
neascã), între care existã relaþii multiple
(statice, dinamice, temporale ºi spaþiale)
ce asigurã un schimb de materie, energie,
informaþie, ºi a cãrui cunoaºtere se
realizeazã prin metode diverse, cele pur
geografice având un loc distinct. ªtiinþa îºi
are izvoarele în douã domenii apãrute în
antichitate: fisiografia (descrierea locu-
rilor) ºi geografia (termen dat de Eratos-
tene în sec. III î.Hr. cunoaºterii Pãmântului
ca întreg, a dimensiunilor ºi formei sale);
s-a dezvoltat în perioada marilor desco-
periri geografice (acumulare de informaþii
ºi reprezentãri pe hãrþi) ºi a cunoscut o
amploare deosebitã în sec. XIX - XXI, când
138 DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE

ISTORIA DESCOPERIRILOR
GEOGRAFICE
G. ISTORICÃ
G. CONTINENTELOR ªI
OCEANELOR
TOPONIMIE
GEOGRAFICÃ
GEOGRAFIA STATELOR
G. Regionalã
G. Culturilor umane
G. CULTURALÃ
GEOGRAFIA PEISAJELOR G. Confesionarã

Etnogeografie
G. POLITICÃ
G. Electoralã

G. Medicalã
G. SOCIALÃ G. Lingvisticã
G. Umanã G. Comportamentalã
Generalã G. Schimburilor economice
G. ECONOMICÃ G. Transporturilor
G. Mediului G. Agriculturii
Înconjurãtor G. Industriei
G. Resurselor
G. AªEZÃRILOR G. Aºezãrilor rurale
G.I.S. G. Aºezãrilor urbane
UMANE
GEOGRAFIE
G. POPULAÞIEI

G. TURISMULUI Ecoturism
Cartografie

Zoogeografie
BIOGEOGRAFIE Fitogeografie

PEDOGEOGRAFIE Tematologie
Oceanografie
Hidrochimie
Geografie Hidrogeologie
HIDROLOGIE Limologie
teoreticã Potamologie
G. Teoreticã
Microclimatologie
CLIMATOLOGIE Topoclimatologie
Sinopticã
C. Bilanþul caloric
G. Climaticã
Geografie GEOMORFOLOGIE G. Litoralã
fizicã G. Structuralã
generalã

Geografie - Sistemul ºtiinþelor geografice

s-au clarificat mai multe probleme cum ar
fi: denumirea ºtiinþei ºi a obiectului de
studiu, o definire cuprinzãtoare, limitele
înveliºului geografic, diviziunile, locul ei
în sistemul ºtiinþelor despre Pãmânt.
Geomorfologia este o ºtiinþã geograficã, ea
studiind componentul din baza sistemelor
de mediu în strânsã interdependenþã cu
celelalte.
GEOGRAFIE APLICATÃ - domeniu
în care sunt urmãrite relaþiile dintre unele
elemente ale componentelor geografice ºi
necesitãþile dezvoltãrii societãþii, pãstrãrii
ºi conservãrii mediului.
GEOGRAFIE FIZICÃ - ºtiinþã care
studiazã mediul fizic, dar ºi implicaþiile
reciproce cu activitãþile antropice; se divide
în G.f. generalã (analiza teoreticã a
fiecãrui component ºi a mediului fizic pe
ansamblul Globului cu exemplificãri
regionale) ºi G.f. regionalã (analiza
mediului fizic pe un spaþiu limitat);
cuprinde: Geomorfologia, Climatologia,
Hidrologia, Biogeografia, Geografia
G 139

Diviziunile Geomorfologiei ºi legãtura cu alte ºtiinþe

140
solurilor etc.;din fiecare dezvoltându-se
subramuri secundare.
GEOGRAFIE GENERALÃ (GLO-
BALÃ) - ºtiinþã care analizeazã în întregul
sãu ansamblul componentelor fizice ºi
umane, ca organizare, structurã,
funcþionare.
GEOGRAFIE REGIONALÃ -
domeniu de analizã a mediului geografic
pe un spaþiu delimitat natural (conti-
nentele), istoric-administrativ (statele
lumii), economic-politic-social (Uniunea
Europeanã) etc.
GEOID - model al formei Pãmântului,
definit de suprafaþa datã de nivelul mãrilor
ºi oceanelor neafectatã de valuri ºi maree,
care pãtrunde prin continente ºi este
orizontalã în orice punct de pe suprafaþa
terestrã dar perpendicularã pe verticala
locului; este suprafaþa de referinþã pentru
raportãrile mãsurãtorilor de adâncime,
înãlþime. Are comun cu elipsoidul de
rotaþie - volumul ºi axa de rotaþie, ºi diferã
prin faptul cã suprafaþa G. este sub cea a
elipsoidului în bazinele oceanice ºi invers
pe uscat.
GEOMAGNETISM – vezi MAGNE-
TISM TERESTRU.
GEOMORFOLOG - cercetãtor (frec-
vent cu pregãtire geograficã sau geologicã)
care studiazã relieful unei regiuni (alcã-
tuire, genezã, structurã, evoluþie, vârstã,
folosire antropicã).
GEOMORFOGENEZÃ - secþiune a
Geomorfologiei care se ocupã de
cunoaºterea genezei ºi evoluþiei reliefului
(factori ºi condiþii genetice, agenþi ºi
procese morfogenetice; etape ºi faze de
evoluþie etc.).
GEOMORFOLOGIC(Ã) - sistem,
proces, caracteristicã referitoare la geneza
ºi evoluþia reliefului, reprezentãri etc.
(proces G., ciclu al evoluþiei G., regiune
G., hartã G.).
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
GEOMORFOLOGIE - ºtiinþã geo-
graficã care are ca obiect de studiu relieful
(genezã, evoluþie, dinamicã, raporturi cu
societatea omeneascã, regionãri); numele
i-a fost dat de K. Neuman în sec. XIX; în
cadrul ei s-au dezvoltat ca domenii
distincte: G. generalã (analiza globalã a
tipurilor de relief), G. regionalã (analiza
reliefului dintr-o unitate geograficã), G.
tectonostructuralã (studiul formelor de
relief create de tectonicã - continente,
bazine oceanice, lanþuri de munþi, podiºuri,
câmpii, platforma continentalã, taluzul
continental, câmpiile abisale), G. erozivo-
acumulativã sau sculpturalã; geneza ºi
evoluþia formelor de relief create dominant
de agenþii externi), G. climaticã (analiza
ansamblului de condiþii, agenþi, procese ºi
forme strict legate de zonele ºi etajele de
climã), G. petrograficã (analiza reliefului
creat de agenþii externi pe diferite tipuri
de roci, în concordanþã cu proprietãþile
acestora), G. structuralã (reliefurile
individualizate pe diferite tipuri de structuri
geologice), G. regiunilor marine ºi
oceanice (reliefurile dezvoltate la nivelul
diferitelor trepte ale acestora), G. aplicatã
sau inginereascã - (cunoaºterea dinamicii
actuale în raport cu activitãþile antropice)
etc.
GEOMORFOLOGIE CLIMATICÃ
- ramurã a Geomorfologiei al cãrui obiect
de studiu îl reprezintã cunoaºterea
sistemelor morfologice raportate la zone,
etaje ºi regiuni climatice (se urmãresc
factorii de mediu cu accent pe cei
bioclimatici ce au rol direct în gruparea
agenþilor ºi proceselor morfogenetice ºi în
final în impunerea în peisaj a unor reliefuri
specifice (relieful deºerturilor tropicale,
relieful regiunilor de savanã etc.).
GEOMORFOGRAFIE - secþiune a
Geomorfologiei care analizeazã relieful
punând în evidenþã aspecte de ordin
G 141
calitativ (fizionomia principalelor tipuri ºi
subtipuri ale componentelor de bazã -
interfluvii, vãi, versanþi, expunere etc.).
GEOMORFOMETRIE - secþiune a
Geomorfologiei în care relieful este
analizat în vederea cunoaºterii caracte-
risticilor de ordin cantitativ (grad de
fragmentare, hipsometria, altitudinea
medie etc.) pe ansamblu ºi diferenþiat
teritorial cu raportãri genetice.
GEOMORFOSFERÃ - vezi RELIE-
FOSFERA.
GEOMORFOSIT - proces geomor-
fologic sau formã de relief cu importanþã
în desfãºurarea evoluþiei reliefului. Dato-
ritã percepþiei umane a cãpãtat valoare
ºtiinþificã, culturalã, ecologicã, esteticã ºi
economicã.
GEOREFERENÞIERE - identificarea
pe baza elipsoizilor de referinþã ºi a
proiecþiilor cartografice disponibile în
cadrul unui pachet de programe SIG a
spaþiului informatic ce corespunde tere-
nului; în acest mod, datele geografice din
teren sunt transpuse cu precizie în spaþiul
informatic, astfel încât sã coincidã cu
poziþiile lor reale (ex: georeferenþierea unei
cote altimetrice).
GEOSFERÃ - subunitate majorã în
structura Pãmântului, distinctã sub raportul
alcãtuirii, proprietãþilor, proceselor,
evoluþiei; are configuraþia unui înveliº
relativ sferic ºi sunt separate prin suprafeþe
de discontinuitate. Se disting endosfere
(nucleul, mantaua, scoarþa, fiecare cu
subînveliºuri) ºi exosfere (reliefosfera,
hidrosfera, atmosfera, biosfera, pedosfera,
antroposfera). La contactul dintre cele douã
grupãri s-a individualizat în timp înveliºul
geografic care cuprinde o micã parte din
endosfere ºi cea mai mare parte din
exosfere.
GEOSINCLINAL - noþiune utilizatã în
Geologie (mai ales în sec. XX) pentru a
desemna o depresiune tectonicã alungitã,
de dimensiuni mari, cu mobilitate
deosebitã, dezvoltatã în vecinãtatea zonelor
de platformã; îi sunt caracteristice:
subsidenþa activã care duce la acumularea
unor cantitãþi enorme de sedimente,
procese de metamorfozare, magmatism,
vulcanism ºi cutãri; în evoluþia acestuia se
separã mai multe etape: G. propriu-zis
dominat de subsidenþã ºi acumulãri; G. de
orogenezã (inversarea sensului miºcãrii de
coborâre în ridicare; au loc metamorfism,
cutãri, relief submers de cordiliere ºi fose).
Ridicarea în bloc (dispar depresiunile,
rezultã lanþuri muntoase paralele care au
regiuni deluroase ºi de câmpie limitrofe
uºor înãlþate). Gliptogenezã (erodarea
reliefului pânã la realizarea câmpiilor de
eroziune; consumarea energiei tectonice ºi
transformarea regiunii într-un soclu rigid,
dependent doar de impulsurile neotec-
tonice provenite de la regiunile orogenetice
vecine). În prezent în condiþiile acceptãrii
teoriei tectonicii globale, conceptul ºi
întreaga eºalonare evolutivã sunt mai puþin
folosite.
GEOSISTEM - unitate teritorialã,
funcþionalã, în care elementele compo-
nente (relief, ape, climã, vegetaþie, sol dar
ºi omul, ca agent privit prin activitãþile sale
etc.) sunt structurate sistemic (subsisteme),
interacþionând reciproc (prin schimburi de
materie ºi energie) ºi ca un întreg cu G.
învecinate (ex: G. deºerturilor, G.
pãdurilor ecuatoriale). Iniþial termenul
introdus de V. Soceava se referã strict la
obiectul de studiu al Geografiei fizice. În
prezent tot mai mulþi geografi îl considerã
ca obiect al Geografiei.
GEOTECTONICÃ - domeniu al
Geologiei care analizeazã miºcãrile
tectonice care afecteazã scoarþa ºi deter-
minã crearea diferitelor structuri care se
ierarhizeazã de la nivel planetar la cel
142
regional ºi local. Informaþiile sale au rol
esenþial pentru geomorfologia tectono-
structuralã.
GEOTECTURA - denumire puþin
folositã pentru a denumi cele mai mari
morfostructuri terestre create de agenþii
interni (continente, bazine oceanice) în
contextul genezei, evoluþiei pe ansamblu
dar ºi a divizãrii lor în forme de relief de
ordin inferior.
GEOTEHNICÃ - domeniu al
Geologiei inginereºti care se ocupã de
cunoaºterea caracteristicilor rocilor ºi
stratelor de la partea superioarã a scoarþei;
datele sunt importante în urmãrirea
evoluþiei raporturilor dintre roci ºi acþiunea
agenþilor externi care conduce la
individualizarea de reliefuri petrografice
specifice.
GEOTERMAL(Ã) - sursã de energie
termicã din interiorul Pãmântului. Se
disting: izvor G., treaptã G. (distanþã în
metri, mãsuratã spre interiorul Pãmântului,
care asigurã creºterea temperaturii cu un
grad), gradient G., (mãrime cu care
temperatura creºte spre interiorul Pã-
mântului la fiecare sutã de metri), energie
G. a apelor ºi vaporilor proveniþi din
scoarþã ºi care poate fi valorificatã eco-
nomic. Pentru relief prezintã importanþã în
regiunile în care genereazã geysere.
GEOTOP - unitate spaþialã caracte-
rizatã prin omogenitate geograficã (bazã a
geosistemului).
GETIC - denumire din Geografia
regionalã pentru unitate de relief (Podiºul
Getic, Subcarpaþii Getici), structurã (Pânza
Geticã în cadrul Carpaþilor Meridonali),
bazin tectonic în care s-au produs
sedimentãri (Depresiunea Geticã) etc.
GHEAÞÃ - starea solidã a apei care
este dobânditã la temperaturi de 0°C (apa
sãratã îngheaþã la -1,4 -1,7°C); este
prezentã în lacuri, mãri, oceane (banchizã),
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
pe râuri în sezonul rece (ace de G., nãboi,
G. de fund, G. de mal, pod de G.);
alcãtuieºte masa gheþarilor alpini ºi
continentali, este prezentã sub morene ºi
în depozite fluvioglaciare ca G. fosilã,
moartã; intrã în structura pergelisolului ºi
molisolului (inclusiv la suprafaþa lui) din
regiunile polare ºi subpolare; apare sub
formã de cristale izolate în sol ºi în
depozitele de versant etc. Cea mai mare
desfãºurare o are în bazinele marine ºi
oceanice situate la latitudini mari. Scãderea
temperaturii sub -10°C determinã dezvol-
tarea mai întâi a cristalelor de G., urmatã
de un amestec de zãpadã ºi cristale de G.
(slush), sloiuri, G. fixã sau în derivã
(deplasatã de curenþi), banchizã (pack); din
banchizã se rup bucãþi subþiri (floé). Are
rol morfogenetic esenþial gheþarilor ºi a
proceselor de gelivaþie din regiunile
periglaciare.
GHEIZER - izvor termal intermitent
din regiunile vulcanice care aruncã apã
mineralizatã ºi vapori fierbinþi la mare
înãlþime (datoritã presiunii vaporilor). Sunt
frecvenþi în Islanda, S.U.A. la Yellowstone,
Noua Zeelandã, Peninsula Kamceatca
etc.). Producerea lor favorizeazã depunerea
în trepte a gheizeritului.
GHEIZERIT - rocã sedimentarã de
precipitaþie chimicã, bogatã în silice,
rezultatã prin depuneri din apa gheizerelor
ºi a izvoarelor termale (are culoare galbenã,
albã, roºcatã, este poroasã ºi uºoarã); poate
determinã individualizarea de trepte
concentrice izvorului ºi microdepresiunii
cu apã.
GHERDAP - denumire regionalã
folositã pentru sectorul dunãrean al Porþilor
de Fier unde existã o vale îngustã iar în
albie numeroase praguri ºi stânci care
îngreuneazã navigaþia. Prin realizarea
barajului ºi a lacului Porþile de Fier apa
le-a acoperit.
G 143
Tipuri de gheþari montani
1. Gheþari de platou (scandinav)
2. Gheþari de vale (alpin)
3. Gheþari de circ (pirenean)
4. Gheþari de piemont (alaskian)
5. Gheþari tip Kilimanjaro
GHEÞAR - masã de gheaþã acumulatã
în cantitãþi importante în bazinele vãilor ºi
pe platouri în regiunile montane alpine,
deasupra limitei zãpezilor veºnice din
regiunile intertropicale (la peste 4500 m)
ºi temperate (la peste 3000 m), precum ºi
din munþi ºi pânã la ocean în regiunile
polare arctice ºi antarctice (0 m-1000 m).
Gheaþa a rezultat din acumularea ºi tasarea
zãpezilor acumulate de-a lungul anilor,
transformarea ei în firn (gheaþã spongioasã)
ºi apoi în G. În funcþie de condiþiile
geografice regionale, G. sunt de douã mari
tipuri: G. montani care se desfãºoarã în
regiuni alpine ºi au câteva caracteristici:
bazine de acumulare a zãpezii incluzând
ºi versanþii de deasupra G.; circul glaciar
(o depresiune în care se formeazã în
permanenþã gheaþa); limba glaciarã, care
porneºte din circ ºi coboarã pe vale pânã
la o altitudine unde temperaturile mai
ridicate determinã topirea ei (zona de
ablaþie). Masa de gheaþã înregistreazã o
miºcare a cãrei vitezã (în general mai mulþi
Componentele unui gheþar de vale
1. Circ
2. Vale glaciarã 6. Morenã frontalã
3. Prag cu roci ºlefuite 7. Morenã de suprafaþã
4. Crevase 8. Morenã de fund
5. Rimaye 9. Morene laterale
zeci de metri pe an) depinde de volumul
de gheaþã care se realizeazã în circ (care
exercitã o acþiune de împingere) ºi de panta
de pe fundul vãii. Prin deplasare, gheaþa
încãrcatã cu bucãþi de rocã exercitã asupra
versanþilor ºi patului albiei, cu care intrã
în contact, o puternicã acþiune de eroziune,
ºlefuire, scrijelire; ca urmare, caracte-
risticile vãii se modificã, cãpãtând un profil
longitudinal în trepte (bazinete de
subsãpare glaciarã, alternând cu praguri
glaciare) ºi unul transversal în forma literei
„U“. Materialele smulse ºi transportate
constituie morene care, dupã poziþie, pot
fi: frontale, laterale, mediane, interne, de
fund ºi de suprafaþã. Subtipurile de G.
montani sunt: G. alpin (de vale) care are
la componentele enumerate în zona de
ablaþie, în spatele morenei frontale,
acumulãri de pietriº ºi gheaþã fosilã,
moartã; G. pirenean (suspendat), dezvoltat
mai ales la nivelul limitei zãpezilor perene
sau pe versanþii cu pantã mare; are gheaþã
puþinã care se acumuleazã într-un circ
144 DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE

Gheþar de calotã Gheþari alpini

Circ glaciar Vale glaciarã
Creste

Iceberg
Gheþari de calotã ºi de vale (Gwynedd Ice Cap)
dupã Addison K.

Relieful fluvio-glaciar (Canada)

Torent supraglaciar
Gheþar

Tunel subglaciar Lac de baraj

Kammes
Esker Esker Kome
Kettle Kammes

Morenã de fund Sedimente lacustre

dupã Treuhaile
Gheþarul antarctic

2
2 2

1 - alimentare cu gheaþã 4 - detaºare de iceberguri

2 - alimentare cu zãpadã 5 - iceberguri
3 - îngheþare la bazã

Gheþari de calotã - procese ºi depozite

G 145
terminat în faþa unui prag abrupt; G.
himalaian, cu o largã zonã de alimentare
cu zãpadã ºi de formare a gheþii care se
continuã cu o limbã dezvoltatã pe o
lungime de 60-80 km; zona de ablaþie se
aflã la cca. 3000 m altitudine; G. de tip
Kilimanjaro (stea), cantonat în craterul
vulcanului la peste 5000 m, limbile de
gheaþã care depãºesc marginea craterului
înainteazã puþin pe flancurile conului; G.
alaskian (de piemont) este de tip alpin, dar
limba coboarã pe o fâºie de câmpie litoralã
aflatã la marginea oceanului, ºi dã conuri
de gheaþã care se suprapun formând un
piemont de gheaþã; G. scandinav (de
platou), cu mase de gheaþã groase pe
platouri, de pe care se revarsã pe vãi limbi
de gheaþã spre ocean; au rezultat vãi
glaciare complexe, în cea mai mare mãsurã
acoperite de apele oceanului, dupã topirea
gheþii; G. continentali (de calotã) ocupã
peste 13,9 mil. km2 în Antarctica, la care
se adaugã calote mai mici în Groenlanda,
Arhipelagul Nord-Canadian ºi pe insulele
din Oceanul Arctic; subtipuri: G. antarctic
care constituie o platoºã de mai multe mii
de metri grosime care se continuã în ocean
printr-o întinsã banchizã; G. groenlandez,
în afara calotei de gheaþã netedã (icefield)
cu grosimi de 2500-3500 m, are limbi de
gheaþã care coboarã spre ocean unde dau
aisberguri; deasupra masei de gheaþã sunt
vârfuri muntoase (nunatak-uri); G. islan-
dez, ocupã parþial insula având caracter
discontinuu datoritã erupþiilor vulcanice ºi
geizerelor; G. de tip Spitzbergen este
alcãtuit din G. alpini pe vãile din munþi ºi
G. de platou la exterior.
În pleistocen, G. de calotã au ocupat
suprafeþe întinse din Europa (din Scan-
dinavia pânã în Arhipelagul Britanic, în
Câmpia Germano-Polonezã ºi o bunã parte
din Câmpia Rusã, pânã la Kiev), America
de Nord (coborau pânã la latitudinea de
37°), în nordul Siberiei, în Patagonia etc.
În Carpaþi au existat G. de tip alpin ºi
pirenean în a doua parte a pleistocenului,
de la care s-au pãstrat reliefuri adecvate la
peste 1800 m în masivele principale din
Carpaþii Meridionali, Munþii Rodnei ºi
Munþii Maramureºului.
GHEÞAR DE PIETRE - se referã la
nuclee de gheaþã acoperite de mase de
grohotiº. Se aflã la contactul gheþarului cu
versanþii, fie în sectorul de ablaþie a limbii
de gheaþã (aici acoperirea poate fi datã de
materiale morenice).
GHEÞAR DE ªELF (sin. ICESELF) -
masã de gheaþã din calota care înainteazã
în bazinul oceanic pe ºelf (Antarctica).
GHIBLI - vezi HAMSIN
GHIOL - denumire localã pentru lac
sau baltã mare cu fundul plin de mâl (în
Dobrogea).
GHIPS (GIPS) - mineral rezultat în cea
mai mare mãsurã prin precipitarea chimicã
în bazinele lacustre ºi marine; poate lua
naºtere ºi prin hidratarea anhidritului; este
incolor, alb, sau, în funcþie de impuritãþi,
brun, galben etc. Pe el dizolvarea creeazã
un relief carstic (de la lapiezuri, doline la
peºteri) - ex. - în România în Subcarpaþi.
GHIRLANDÃ DE INSULE - arhi-
pelag frecvent în Oceanul Pacific, aproape
în totalitate de origine vulcanicã sau
rezultate prin construcþii coraligene.
GHIRLANDÃ DE PIETRE - gro-
hotiºuri acumulate la baza versanþilor, sub
formã de fâºii.
GHOURD - proeminenþã piramidalã pe
creasta unei dune.
GIBBER PLAINS - câmpuri de nisip
în Marele deºert australian; sinonim erg în
Africa ºi Kum în Asia Centralã.
GILGAI (sin. MOTTUREAU) -
denumire australianã datã muºuroaielor
înierbate de înãlþime pânã la 2 m, întâlnite
146 DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE

în mlaºtinile ºi pãºunile litorale; G. se

formeazã prin umflarea unor soluri argi- Modelarea glaciarã a unei regiuni
montane
loase, supuse variaþilor sezoniere de umi-
Preglaciar
ditate.
GIPFELFLUR - ansamblu de forme de
relief de eroziune (creste, vârfuri ascuþite)
care se înscriu în acelaºi plan altimetric.
Stã la baza unei teorii generale a evoluþiei
reliefului montan cu altitudine mare elabo-
ratã de A. Penk. Aici procesele periglaciare
Albie
ºi glaciare produc retragerea simultanã a Glaciar Creastã
versanþilor care ajung sã se intersecteze iar Circ
rezultatul final îl reprezint㠄crestele de
intersecþie” (În Carpaþi au fost localizate Morenã
în masivele Fãgãraº, Parâng). Alternanþa
în cuaternar a mai multor faze cu climat
rece (modelarea periglaciarã - glaciarã) ºi
temperat (modelare fluvio- torenþialã etc.) Pietriºuri bazale

au facilitat individualizarea a douã, trei

generaþii de gipfelflur.
GISS - (Institutul de Studii Spaþiale
Goddard) - în activitatea sa se includ ºi
activitãþi de teledetecþie.
GLACIAR(Ã) - caracteristicã, sistem,
proces legate de gheþari ºi dinamica lor; se
întâlneºte în exprimãri precum: ciclu G.,
depozit G., difluenþã G. (ramificare a limbii
gheþarului), confluenþã G., lac G., fazã G.,
vale G., circ G., eroziune G., striuri G. Profil transversal printr-o vale glaciarã
(dupã Arthur Strahler):
(ºãnþuleþe create în rocile dure), morene G., U - umeri glaciari; K - custuri (karling-uri);
calote G. (mare întindere de gheaþã pe R - râu încrustat în ulucul fostei vãi glaciare
suprafeþe plane), relief G. (creat de gheþari
post glaciar horn
prin eroziune ºi acumulare), sistem
morfogenetic glaciar la latitudini polare în circ versant
abrupt
etajul alpin.
GLACIAÞIUNE (GLACIAÞIE) -
interval de timp geologic în care rãcirea
vale
globalã a climei Pãmântului (cauze suspendatã
planetare, cosmice) a fost însoþitã de
morenã morenã prag morenã
dezvoltarea unor enorme mase de gheaþã lateralã
frontalã
poziþionate fie la latitudini mari fie în munþi
de la o anumitã altitudine. În evoluþia individualizãrii calotelor de gheaþã), stadiu
temporalã a ei se separã: stadiu anaglaciar glaciar propriu-zis (maximum de expunere
(trecerea la climatul rece, începutul în timp ºi spaþiu a calotelor ºi de realizare
G 147
a modelãrii glaciare), stadiul cataglaciar
(încãlzire a climatului urmatã de degra-
darea calotelor ºi individualizarea relie-
fului glaciar). Pe continente existã depozite
ºi forme de relief glaciare care au rezultat
în diferite perioade geologice din evoluþia
lor - de la cele din Permian (Australia,
Africa) la cele din Cuaternar (cele mai
multe sunt concentrate în continentele
nordice. Aici s-au produs pânã la cinci faze
glaciare ce poartã denumiri diferite de la o
regiune continentalã la alta dar ºi pentru
munþi, cele mai intense impunând calote
de gheaþã care în America de Nord au ajuns
la latitudinea confluenþei lui Mississippi
cu Misouri iar în Europa de Est la Kiew;
în Carpaþi limbile gheþarilor au coborât la
1600 m. Spaþial se separã glaciaþiuni de
calotã (continentele) ºi glaciaþiuni
montane separate de faze interglaciare când
masa de gheaþã a suferit un recul de
amploare care în unele regiuni a însemnat
dispariþia ei iar în altele reducerea la nuclee
glaciare.
GLACIOCARST (sin. TERMO-
CARST)- forme similare celor carstice dar
care sunt create în timpul dezgheþului pe
gheaþã ºi pe terenurile îngheþate. Se
dezvoltã frecvent în regiunile polare ºi
subpolare.
GLACIODISLOCARE - proces de
smulgere a unor bucãþi de rocã din pereþii
circului ºi ai vãilor glaciare, din praguri
din versanþii culmilor aproape acoperite de
calotele de gheaþã, favorizat de miºcarea
gheþii ce-a pãtruns anterior în crãpãturile
dintre ele. Acestea constituie elemente de
bazã pentru exercitarea acþiunii de eroziune
glaciarã dar ºi în formarea morenelor.
GLACIOEUSTATISM - proces de
oscilaþie a nivelului mãrilor ºi oceanului
planetar marcat de scãderea lui în fazele
glaciare (o bunã parte a apei rãmâne pe
uscat sub forma calotelor de gheaþã) ºi
ridicarea lui în fazele interglaciare
(încãlzirea climei) când apa rezultatã din
topirea gheþarilor ajunge în oceane. Aceste
variaþii de nivel în cuaternar au stat la baza
formãrii teraselor cu genezã eustaticã de
pe þãrmurile Mãrii Mediterane (au fost puse
în evidenþã cinci terase, cele mai clare fiind
pânã la altitudinea de 20 m).
GLACIOIZOSTAZIE - una din for-
mele de exprimare a miºcãrilor izostatice
determinate fie de instalarea pe uscat a unor
mase de gheaþã enorme (preseazã blocul
continental afundându-l în astenosferã) fie
de cea a topirii ei (blocul lipsit de apãsarea
gheþii se va ridica - ex. Scandinavia în
Holocen.
GLACIOFLUVIAL (sin. FLUVIO-
GLACIAR) - ansamblul de procese ºi forme
de relief care sunt legate de ºuvoaiele de
apã rezultate din topirea gheþii; acestea
acþioneazã sub gheaþã, la marginea
calotelor glaciare sau la exteriorul lor; dau
naºtere la drumlinuri, eskeruri, kamesuri,
câmpii fluvioglaciare.
GLACIOLACUSTRE - sedimente
aduse de curenþii de apã subglaciari ºi
acumulate în bazinele lacustre aflate la
exteriorul calotelor glaciare sau cele care
au rezultat prin depuneri în ochiurile de apã
de pe masa de gheaþã ºi care se datoresc
curenþilor inglaciari.
GLACIOPLANATIE - acþiunea de
modelare în timp îndelungat realizatã
asupra reliefului preglaciar de cãtre masa
gheþarilor de calotã. Se concretizeazã în
câmpii de eroziune (fjelduri).
GLACIOLOGIE - domeniu ºtiinþific,
aparþinând Geografiei, care studiazã ghe-
þarii (mod de formare, evoluþie, raporturile
cu elementele de mediu, forme, rezultate,
repartiþie etc.); obiectul de studiu se
numeºte glaciosfera.
GLACIOMETRU - instrument pentru
determinarea adâncimii pânã la care solul
este îngheþat.
148 DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE

GLACIOSCOP - instrument utilizat GLACIOLOG - cercetãtor al mediului

pentru aprecierea depunerilor de brumã, glaciar; analizeazã geneza ºi evoluþia masei
polei, chiciurã. de gheaþã precum ºi acþiunile
GLACIS - formã de relief cu pantã morfogenetice realizate de ea.
redusã (înclinatã la 2°-5°), care mãrgineºte GLIMEE - termen regional introdus în
un abrupt sau un versant înclinat. G. literaturã pentru a denumi alunecãrile
reprezintã forme de tranziþie, cu profil masive de teren, sub formã de trepte, cu
general concav. Ele pot apãrea în toate grosimi de zeci de metri, cu adâncimi ale
zonele climatice, însã, în fiecare din patului de glisare de 5-20 m, stabilizate sau
acestea, este determinat de un proces active. Ca vârstã, sunt pleistocen superior
dominant: în zonele polare - congelifracþia - holocene. Cele mai întinse se gãsesc în
ºi solifluxiunea, în zonele temperate - Transilvania (Podiºul Hârtibaciu, la Movile
eroziunea ºi acumularea datoratã pluvio- 10 km2, Saschiz etc.). În alcãtuirea lor intrã
denudãrii ºi ºiroirii; în zonele deºertice - râpele (lungimi de sute de metri ºi înãlþimi
torenþialitatea; în zona mediteraneanã - de zeci de metri; unele sunt active), corpul
alterarea fizicã ºi eroziunea torenþialã; în alunecãrii format în sectorul superior din
zona ecuatorialã - alterarea chimicã ºi trepte paralele (au formã trapezoidalã -
sufoziunea. Se disting în funcþie de: ori-
numite copârºae sau rotunjitã - gruieþi ori
gine - G. de eroziune - format prin erozi-
þiglãi; dimensiuni foarte mari; se poate
unea stratelor frecvent cu roci friabile de
la poala unor abrupturi, (când sunt dezvol- observa structura ºi alcãtuirea geologicã),
tate pe roci dure se numesc pedimente); separate de depresiuni cu lacuri ºi mlaºtini
G. de acumulare (coluvial, proluvial) - iar în cel inferior din valuri (materialele
format prin acumularea la baza unui sunt bine amestecate) ºi un glacis uºor
versant; poziþie ºi formã - G. de front vãlurit transformat antropic în terenuri
structural (la baza cuestelor), G. de cultivate. Sunt alunecãri rotaþionale create
piemont (la poalele muntelui), G. de vale
(la contactul luncã-frunte de terasã; Formarea unei glimee
luncã-versant), G. versant (versanþii
concavi ºi scurþi care mãrginesc o vale);
materialele dominante la suprafaþã - G.
în rocã, G. detritic (dominã materialele
alohtone), G. mixt.
GLACISARE - procesul de apariþie ºi
extindere a glacisurilor prin diverse
procese de versant.
GLACIZARE - dezvoltarea calotelor
de gheaþã ºi a gheþarilor montani mari, ca
urmare a unui aport deosebit de precipitaþii
solide (ex. - Riss); procesul este activ în
anaglaciar (prima parte a impunerii unei
faze glaciare ca urmare a rãcirii climei când
volumul de gheaþã creºte treptat ocupând
suprafeþele tot mai largi care astfel vor
R - râpã; C - gruieþ; T - þiglãi
suferi o modelare glaciarã.
G 149
în mai multe faze prin care pe de o parte
râpa din partea superioarã a versantului s-a
retras iar în faþa ei au apãrut trepte noi iar
pe de altã parte cãtre baza versantului prin
împingerile exercitate de sus primele trepte
s-au fragmentat, materialul s-a amestecat
ºi s-a combinat cu cel local ce-a suferit o
translaþie.
GLIPTOGENEZÃ - termen utilizat de
geologi pentru a numi o etapã în evoluþia
unei regiuni de orogen în care un sistem
muntos este puternic fragmentat ºi nivelat
de cãtre agenþii externi, în condiþiile unor
foarte slabe miºcãri de ridicare sau
coborâre neotectonicã; se ajunge la o
câmpie de eroziune.
GLODURI - termen regional (în
Subcarpaþii Olteniei) cu semnificaþie de
vulcan noroios sau de terenuri argiloase
unde efuziunea apei încãrcatã cu gaze este
frecventã.
GNAIS - rocã provenitã din metamor-
fozarea intensã a rocilor magmatice
(ortognaise - omogen ºi masiv) sau sedi-
mentare (paragnaise). Se aflã în alcãtuirea
Carpaþiilor Meridionali unde datoritã
duritãþii impun versanþi abrupþi, vãi
înguste, defilee.
GOARÞE - denumire regionalã pentru
alunecãri cu pat de glisare la adâncime
micã; corpul alunecãrii se prezintã vãlurit.
GOBI - areal endoreic, individualizat
prin culmi muntoase joase în cuprinsul
unor mari depresiuni. (ex. podiºul din
Mongolia).
GOLETZ (sin. TREPTE DE ALTI-
PLANAÞIE, TREPTE DE MUNTE) - formã
de relief în trepte dezvoltate în regiunile
muntoase înalte, pe versanþii în alcãtuirea
cãrora intrã strate cvasiorizontale cu
rezistenþã diferitã la atacul agenþilor
externi; procesele periglaciare (îndeosebi
dezagregãri, nivaþie se exercitã diferenþiat,
în funcþie de gelivitatea rocilor ceea ce
conduce la eliminarea rocilor moi ºi
menþinerea ca poliþe, terase a celor dure;
de aici configuraþia terasatã.
GOL CARSTIC - orice excavaþie
realizatã prin dizolvare în rocile de tipul
calcarelor, dolomitelor, gipsului etc. Cele
mai mari sunt peºterile, sãlile, galeriile,
avenele.
GOLF - parte a unui bazin (ocean,
mare, lac), care înainteazã într-o
deschizãturã largã a uscatului; G. are o
largã comunicare cu bazinul principal.
GOLF STREAM - curent oceanic cald
în Oceanul Atlantic care se deplaseazã din
golful Mexic pânã în Insulele Spitzbergen
ºi peninsula Kola.
GONDWANA - continent sudic în
prima parte a erei mezozoice. A rezultat
prin fragmentarea continentului „unic”
Pangaea (de la finele erei paleozoice) de
cãtre Ocenul Thetys. El unea Africa,
America de Sud, India, Madagascarul,
Australia, Antarctica etc. În a doua parte a
erei mezozoice a început procesul de
îmbucãtãþire a lui în mai multe blocuri care
s-au deplasat tectonic spre sud, vest, est ºi
nord constituind nucleele marilor plãci
tectonice actuale. Numele sãu a fost dat de
E. Suess.
GONFLARE - proces fizic de umflare
(ridicare localã), produs pe suprafeþe
orizontale sau slab înclinate, alcãtuite din
argilã (mai ales de tip montmorillonit) în
condiþiile îmbibãrii acesteia; contribuie la
dezagregarea rocilor prin variaþie de volum
impuse de alternarea perioadelor bogate în
precipitaþii (dau gonflãri) cu cele secetoase
(eliminarea apei, uscarea ºi crãparea
stratelor argiloase.
GORGAN - termen regional în Câmpia
Românã ºi în podiºurile joase din þara
noastrã având sensul de movilã; frecvent
are origine antropicã servind în secolele
precedente fie ca puncte de observare ºi
150
transmitere a pericolelor (prin fum, foc),
fie ca puncte de delimitare teritorialã sau
de înhumare dupã rãzboi.
GOTHIGLACIAR - fazã (12000-9500
î.Hr.) în retragerea calotei glaciare în
timpul tardiglaciarului în Peninsula
Scandinavã; limita calotei s-a stabilit în
Suedia centralã ºi sudul Finlandei.
GOUR - bazinet cu apã în peºteri,
circular sau oval, diametre de la 0,5 la 2
m, încadrat de ºiruri de concreþiuni cu
pereþi verticali ºi înãlþimi de pânã la câþiva
decimetri ºi desfãºurare ondulatã; uneori
sunt în trepte 2 - 3 goururi; conþine frecvent
pietre rulate numite perle de peºterã.
GOZE - câmp de nisip cu acumulãri
importante în jurul tufelor.
GRABEN - unitate depresionarã rezul-
tatã prin scufundarea unei porþiuni din
scoarþa terestrã pe falii adânci (ex. - depre-
siunile din vestul Carpaþilor Occidentali.
Au versanþi abrupþi sau în trepte, frag-
mentate de vãi iar vatra este umplutã de
sedimente în care râurile au creat un relief
specific.
GRADIENT GEOTERMIC - mãrime
care indicã spaþiul (distanþa) de creºtere
spre interiorul Pãmântului a temperaturii
cu 1° C. În medie este apreciat la 1° C la
fiecare 100 m. Se modificã în vecinãtatea
vetrelor magmatice dar ºi la adâncimi mai
mari (datoritã presiunilor enorme).
GRAFIC - metodã de a evidenþia prin
linii, puncte, în raport de un sistem de
reprezentare variaþia valorilor unui para-
metru sau a mai multor parametri morfo-
logici; redau fie ponderea acestuia într-un
anumit spaþiu fie evoluþia lor în timp.
Pentru interpretãri evolutive parametri
morfologici se raporteazã la alþii de altã
naturã (îndeosebi climatici).
GRANIT - rocã magmaticã intrusivã,
acidã, structurã holocristalinã, conþinut
bogat în cuarþ ºi feldspaþi potasici ºi
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
plagioclazi, culoare variabilã (alb-cenuºiu,
roz, roºie); apare în alcãtuirea batolitelor.
Prin dezagregare rezultã grohotiºuri, iar
prin alterare (în climat umed ºi cald),
scoarþe groase ºi „cãpãþâni de zahãr“. Se
întâlneºte îndeosebi în structurile vechi
(precambriene ºi hercinice); în România,
se aflã în Dobrogea de Nord (Munþii
Mãcinului), dar local ºi în Muntele Mare,
Munþii Zarand.
GRANODIORIT - rocã magmaticã,
acidã, structurã holocristalinã, în alcãtuire
abundã feldspaþii plagioclazi; culoare
variatã, dar mai închisã decât la granite;
este legat de corpurile intrusive (lacoliþi,
batoliþi, filoane, dykuri); în România se aflã
în Munþii Vlãdeasa, Zarand, Dognecea;
impune în relief înfãþiºarea greoaie,
versanþii cu pantã mare ºi vãi înguste.
GRANULÃ (GRÃUNTE) - element
(pânã în câþiva milimetri în diametru) care
intrã în alcãtuirea rocilor heterogene (ex:
granit), imprimând o structurã granularã;
particulã rezultatã din spargerea rocii
(nisip din gresii).
GRANULAÞIE - conþinutul exprimat
în procente al materialelor fine sau mai
grosiere (pietriº, nisip, praf, etc.) din
compoziþia rocilor sedimentare sau
solurilor.
GRANULOMETRICÃ (ANALIZÃ)
- metodã folositã în studiile geologice prin
care se stabileºte ponderea diferitelor
granule din depozite în funcþie de mãrimea
(diametrul) lor. Rezultatele conduc la
interpretãri privind caracteristici ale tipului
de depozit sau sediment, provenienþã etc.
iar pentru studiile geomorfologice se
ajunge la concluzii referitoare la evoluþia
reliefului uscatului de pe care au fost aduse
materialele acumulate.
GRAVITAÞIE - forþa de atracþie
exercitatã de Pãmânt asupra unui corp
situat la suprafaþa sa sau în sfera sa de

atracþie. Are mare importanþã pentru
desfãºurarea unor procese geomorfologice
(alunecãri, prãbuºiri, tasare apoi la curge-
rea apei râurilor sau deplasarea gheþarilor
de unde ºi intensitatea proceselor de
eroziune ºi acumulare.
GRAVITAÞIONAL - proces legat de
manifestarea directã (prãbuºiri, alunecãri,
curgeri) sau indirectã (scurgerea apei de
care depinde evoluþia proceselor de
eroziune, transport ºi acumulare) a
gravitaþiei.
GRESIE - rocã sedimentarã, detriticã,
rezultatã prin consolidarea nisipurilor prin
ciment calcaros, silicios, feruginos etc., de
unde culoarea gri, albã, gãlbuie, roºcatã
etc., ºi gradul de rezistenþã diferit; alcã-
tuieºte strate cu grosimi variabile fiind
frecventã în fliºul carpatic unde formeazã
faciesuri caracteristice (G. de Kliwa -
puternic silicioasã ºi rezistentã, G. de
Tarcãu - calcaroasã); rezistenþa mare la
eroziune conduce la individualizarea de
abrupturi, vãi înguste iar alternanþa stra-
telor cu rezistenþã variatã la manifestarea
eroziunii selective ºi impunerea de poliþe,
terasate pe cele rezistente ºi a niºelor pe
cele slab consolidate.
GRILÃ - reþea de linii drepte folositã
ca bazã ºi în aplicarea unor metode
geomorfologice de cunoaºtere a caracteris-
ticilor morfografice (fizionomia surprinsã
prin schiþe panoramice, blocdiagrame) sau
morfometrice (calcularea gradului de
fragmentare a reliefului unei regiuni pe
pãtrate egale).
GREUWACKE (GRAYWACKE) - rocã
sedimentarã nisipoasã, bine cimentatã, cu
duritate mare, acumulatã în bazine
tectonice la începutul paleozoicului; se
impune în relief prin individualizarea de
creste când stratele au poziþie verticalã (ex.
în Podiºul Casimcea).
151
GRÃDIªTE (sin. POPINÃ) - martor de
eroziune rezultat prin procesul de
autocaptare de meandru; este înconjuratã
în cea mai mare parte de meandrul pãrãsit
care este o albie fãrã scurgere dar cu ochiuri
de apã ºi sectoare cu exces de umiditate.
GREZES LITÈES - depozite la baza
versanþilor, formate în climat periglaciar,
alcãtuite din fragmente de rocã rezultate
prin gelifracþie; au o stratificaþie ritmicã,
o alternanþã de orizonturi fine ºi grosiere,
astfel încât fragmentele sugereazã variaþia
în timp a intensitãþii procesului gelival.
GRID - reþea de linii paralele care se
intersecteazã în unghiuri drepte, formând
o grilã (termen folosit în cartografie).
GRIND - formã de relief de acumulare
alungitã, creatã de apele curgãtoare sau
marine; pot fi: G. fluviatile, G. maritime,
G. fluviomaritime.
GROAPÃ ABISALÃ (sin. FOSÃ
ABISALÃ) - zonã care aparþine fundului
oceanic la adâncimi mai mari de 6000 m ºi
care apar ca areale depresionare, alungite
ºi înguste, cu versanþi foarte înclinaþi, cu
adâncimi ce depãºesc 10000 m; s-a format
de obicei la contactul dintre plãci (una mai
grea care s-a subdus ºi una mai uºoarã care
a încãlecat placa subdusã).
GROHOTIª - fragmente colþuroase de
roci, de dimensiuni diferite, provenite din
dezagregarea rocilor în regim periglaciar
prin procese de îngheþ-dezgheþ.
152
GROTÃ - termen francez pentru
peºterã.
GROTÃ GLACIARÃ (TUNEL
GLACIAR) - excavaþie creatã de apele
subglaciare în sectorul final al limbii
gheþarului; în Islanda rezultã din topirea
gheþii de cãtre ºuvoaie de apã provenite din
geysere sau din deplasarea lavelor
vulcanice (subglaciare).
GRUI - vârf pe un interfluviu rotunjit,
aflat la confluenþa unor râuri; oferã o largã
perspectivã asupra regiunilor vecine (ex. -
Gruiurile Argeºului).
GROHOT– mase de grohotiº activ care
îmbracã o mare parte din versanþii din
etajul alpin carpatic (Retezat, Fãgãraº).
GROTE MARINE - au douã origini -
pot fi peºteri inundate de apele mãrilor în
urma transgresiunilor postglaciare (ex. - în
Jamaica, Sardinia etc.) sau corespund unor
excavaþii create la baza falezelor de cãtre
abraziunea realizatã de valuri (firide
adânci).
GRUS (sin. ARENÃ GRANITICÃ) -
depozit de materiale rezultate din deza-
gregarea granitelor, granodioritelor sau
gnaiselor (ex. - în Munþii Dognecea, Munþii
Mãcin).
GRUIEÞI (sin. HOLÓAGE, ÞIGLÃI)
- denumire regionalã (Transilvania) dat
movilelor care apar în corpul unor alune-
cãri masive prin fragmentarea treptelor.
GRUMAZ - bot de deal, cu pante mari
(coastã).
GUELTA - denumire datã în Sahara
bãlþilor care se menþin câteva zile în albia
unui ued, dupã trecerea viiturii; sunt
alimentate de regulã din izvoare.
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
GUFER (GOUFFERE) - aven adânc
pe fundul unei doline ce dã într-o peºterã.
GULET - îngustare ca un gât,
caracteristicã þãrmurilor stâncoase de tip
riass, prin care creºte viteza curentului de
maree iar comunicaþia cu largul mãrii se
reduce.
GUNZ - fazã glaciarã produsã la finele
Pleistocenului inferior în Alpi. (0,8 - 0,9
mil. ani); corespunde fazelor Odessa
(Europa de Est), Nebraska (America de
Nord). Menap (Scandinavia) etc.
GUNZ - MINDEL - fazã interglaciarã
în cronologia alpinã; acum 0,55 - 0,8
mil.ani - sincron - Morozov (în Europa de
Est), Cromer (Scandinavia), Afton
(America de Nord).
GURÃ DE VÃRSARE - locul unde un
râu se varsã în alt râu, lac, mare sau ocean.
Reprezintã punctul terminus al unui râu
pânã la care se mãsoarã lungimea lui.
Constituie nivelul de bazã pentru râul
respectiv, în funcþie de care are loc
realizarea profilului de echilibru prin
eroziune sau acumulare.
GURGUI - martor de eroziune
proeminent în raport cu relieful din jur (ex:
Masivul Gurguiatul din sudul Masivului
Bucegi).
GUTHENBERG-WIECHERT -
discontinuitate între nucleul ºi mantaua
Pãmântului la cca. 2900 km adâncime.
GUYOT - formã de relief submarin cu
aspect tronconic, ce reprezintã o veche
insulã vulcanicã care a suferit o miºcare
de lãsare; abraziunea a nivelat partea
superioarã, dând o suprafaþã aproape
orizontalã; pe ea se dezvoltã adesea atoli
(Oceanul Pacific).
 153

Geodã Glimee (Câmpia colinarã a Transilvaniei)

Gheþar de pietre (Munþii Fãgãraº) Galerie

Gheþar (Patagonia) Gabion

154 DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE

Gheizer (Noua Zeelandã) Gheþar de vale (Munþii Alpi)

Guyot (Oceanul Pacific)

Gheþarul Aletsch

Golf (Sardinia) Grohotiº (Munþii Piatra Craiului)

H 155
H
HABOOB - termen folosit în Sahara ºi
Arabia pentru furtuni puternice, care
antreneazã praful pânã la 1500 m în
troposferã.
HADAL - (sin. FOSÃ OCEANICÃ SAU
ULTRAABISAL) - cele mai mari adâncimi
oceanice (sub 6000 m) în lungul unor zone
de fracturã profundã în scoarþa oceanicã
unde existã un mediu specific; au o
frecvenþã mare în Oceanul Pacific în zonele
de subducþie.
HAFF - termen corespunzãtor unui
þãrm lagunar.
HAIT - acumulare de apã pe râurile de
munte, în spatele unor baraje din lemn,
realizatã în scopul asigurãrii plutãritului
(ex. odatã pe valea Bistriþei); existenþa lor
introducea modificãri locale în regimul de
manifestare a proceselor geomorfologice
(când era închis în amonte se producea
efect de lac, viteza apei era redusã ºi aveau
loc acumulãri în albie iar la deschidere
ºuvoiul de apã declanºa în aval o accelerare
a eroziunii ºi transportului de materiale.
HALDÃ - formã de relief antropic
pozitivã creatã prin depunerea sterilului
rezultat din flotaþia minereurilor sau a
cãrbunilor.
HALOCARST - forme de relief
dezvoltate prin dizolvare ºi precipitare pe
sare, gips (frecvent sunt lapiezuri, alveole,
avene chiar peºteri).
HALOCLASTISM (Sin. SALZSPRE-
NNUNG) - formã de manifestare a
dezagregãrii prin dezvoltarea de cristale în
fisurile rocilor care prin creºterea
volumului vor exercita presiuni asupra
pereþilor acestora (în regiunile
semideºertice).
HAMADÃ (sin. HARAT) - podiº
stâncos în regiunile deºertice supus
dezagregãrii de unde vântul îndepãrteazã
formaþiunile fine (praf, nisip) care vor fi
acumulate la exteriorul lui (aici dã erguri).
În loc rãmân creste, blocuri ºi grohotiºuri
cu dimensiuni variate (ex. - în Sahara,
Australia, Arabia).
HAMSIN (sin. KAMSIN, SCIROCCO,
GHIBLI) - vânt fierbinte ºi uscat care bate
dinspre deºertul Sahara cãtre litoralul
nordic al Africii; antreneazã mari cantitãþi
de nisip fine ºi praf, pe care-l transportã
uneori pânã în Grecia, Italia, Spania.
HARAT - vezEHAMADÃ.
HARMATTAN - vânt fierbinte ºi uscat
în Africa de Nord care bate dinspre Sahara
(nord-est) spre Golful Guineea; transportã
mari cantitãþi de nisip ºi praf.
HARTÃ - reprezentare pe un plan, pe
baza unui sistem de proiecþie, a unei pãrþi
sau a întregii suprafeþe terestre, micºoratã
ºi generalizatã în funcþie de o anumitã scarã
de proporþie. Ea poate fi realizatã
cartografic pe un suport (plan orizontal),
poate fi redatã optic sau stocatã numeric
în computer. Cele mai numeroase sunt: H.
topografice - pe care apar reprezentate
coordonate geografice (meridiane, para-
156
lele) ºi rectangulare, forme de relief majore
(continente, bazine oceanice, munþi, câmpii
etc.), altimetria redatã prin curbe de nivel
ºi cote, reþeaua de râuri, lacurile, pãdurile,
elemente administrative, sociale, econo-
mice etc. Numãrul acestora ºi modul de
reprezentare sunt condiþionate de scara H.
(cu cât aceasta este mai mare cu atât
informaþiile sunt mai diverse ºi mai
numeroase). Ca urmare, criteriile de bazã
în clasificarea H. topografice sunt:
proiecþia (majoritatea în sistem Gauss) ºi
scara (hãrþi la scãri mari - 1:10000,
1:25000, hãrþi la scãri medii - 1:50000-
1:200000, hãrþi la scãri mici - 1:300000 -
1:1000000, hãrþi la scãri foarte mici - sub
1:1000000); H. topografice constituie, pe
de-o parte, baza pentru analizarea ºi
reprezentarea elementelor geografice, iar,
pe de alta, baza de lucru pentru diferite
hãrþi tematice din orice domeniu al
Geografiei precum H. geomorfologice pe
care sunt reprezentate rezultatele analizei
ºi cartãrii reliefului ca: H. morfometrice
pentru categorii de valori ale unor
indicatori specifici (H. hipsometricã, H.
densitãþii sau desimii fragmentãrii - indicã
gradul de secþionare prin vãi a unui teritoriu
în plan orizontal, H. energiei de relief -
aratã gradul de fragmentare pe verticalã a
unui teritoriu, H. pantelor - redã ponderea
suprafeþelor cu înclinãri variate, H. ierar-
hizãrii sistemelor de vãi ºi de interfluvii),
H. morfografice (diferenþiazã formele de
relief dupã fizionomie), H. morfostructu-
rale (conþine formele de relief individua-
lizate pe anumite tipuri de structuri), H.
morfolitologice (ansamblul formelor de
relief legate de anumite roci), H. teraselor,
H. proceselor geomorfologice actuale, H.
geomorfologicã generalã (conþine forme
de relief create în anumite faze de evoluþie
etc.; H. climatice, pe care apar redate valori
medii ale diferitelor elemente (temperaturã,
precipitaþii, nebulozitate, fenomene
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
meteorologice, tipuri de climat etc.), H. cu
conþinut meteorologic folosite în scop
sinoptic; H. hidrologice (scurgerea medie);
H. ale bazinelor hidrografice; H.
hidrogeologice; H. biogeografice,
pedogeografice, economico-geografice,
cu caracter demografic. H. tematice se mai
pot grupa dupã: mãrimea teritoriului
reprezentat (Planigloburi, H. ale emi-
sferelor, H. ale continentelor, oceanelor);
scop (H. economice, turistice, ºcolare) etc.
HARTÃ CADASTRALÃ - (la scarã
foarte mare; redã parcelarea ºi utilizarea
terenurilor ºi unele informaþii ce pot ilustra
valoarea acestora); H. ÎN RELIEF
(reprezentarea tridimensionalã a acestuia,
exageratã pe verticalã, pentru a deveni
sugestivã; se trec ºi elemente de plani-
metrie cu rol esenþial), H. ORTO-
FOTOGRAFICÃ (reprezentare realizatã
prin utilizarea datelor din aerofotograme)
etc.
HARTÃ DIGITALÃ (sin. HARTÃ
NUMERICÃ) - conþine date geografice din
teren care au fost codificate ºi stocate în
computer sub formã de fiºiere; ele pot fi
afiºate cu ajutorul programelor speciale
SIG, astfel încât sã rezulte o hartã pe
display ºi, în final, o copie la imprimantã
sau plotter. Constituie o bazã de date care
pe de o parte este valorificatã în funcþie de
necesitãþi iar pe de alta este actualizatã
permanent.
HARTÃ GEOLOGICÃ - reprezentare
a diferitelor elemente geologice dintr-o
anumitã regiune (alcãtuire structuralã,
litologicã, linii cu semnificaþie tectonicã,
vârste etc.) pe baza cãrora se stabilesc
corelaþii cu formele de relief ºi procesele
geomorfologice.
HARJU - denumire finlandezã a
eskerului.
HARTLING - martor de eroziune.
HAªURÃ - sistem de linii folosit pe
hãrþi în reprezentarea înclinãrii diferitelor
H 157
suprafeþe ce compun relieful. Ele se
plaseazã în spaþiul dintre curbele de nivel,
sunt perpendiculare pe curbe ºi sunt dese
ºi groase, pentru pante mari ºi rare ºi subþiri
pentru cele mici; suprafeþele orizontale
rãmân albe.
HAWAIAN - tip de erupþie ºi de vulcan
specific în Arhipelagul Hawaii; erupþii de
lave bazaltice cu mare fluiditate care se
scurg pe distanþe mari; prin consolidare dau
conuri aplatizate, continuate prin platouri
vulcanice (vulcaniscut).
HAZARD - proces care se produce
într-o unitate de mediu cu consecinþe
imediate în modificãri mai mari sau mai
mici în calitãþile acestuia ºi consecinþe
pentru activitãþile umane. Existã: H.
natural (geomorfologic, climatic, hidro-
logic), pentru definirea unui fenomen care
provoacã dezechilibre în mediu ºi pagube
oamenilor ºi proprietãþilor (alunecãri,
taifune, uragane, inundaþii, prãbuºiri de
mari proporþii, cutremure etc.); H.
antropogene (exploatãri miniere nesãbuite
însoþite de tasãri ºi alunecãri de proporþii,
amenajãri cu diguri ºi canale de scurgere
etc.).
HÃU - gol de dimensiune mare în
avene, pe versanþii montani abrupþi cu
diferenþã de nivel de mai multe sute de
metri.
HÂRTOP - formã de relief negativã pe
versanþi creatã de ravene, torenþi; termen
regional folosit pentru microdepresiunile
dintre valurile ºi treptele de alunecare.
HELICTITE - speleoforme de tavan
subþiri, rãsucite, îndoite, înrãmurate ca
urmare a influenþei curenþilor de aer în
procesul depunerii calciului din soluþiile
supraconcentrate.
HEMATIT - mineral (oxid de fier) de
culoare cenuºiu-viºinie prezent în roci
magmatice, ºisturi cristaline, depozite
hidrotermale etc.; se altereazã repede în
condiþiile de umiditate din regiunile
tropicale.
HEMIPELAGIC - domeniu de
sedimentare marin, corespunzãtor ºelfului
(platformei continentale ºi abruptului
continental - taluzului).
HERBU - (veziSCHORE microfalezã
înierbatã, care desparte partea înaltã a unei
mlaºtini marine de partea joasã acoperitã
mai des de valuri, pe litoralurile franceze.
HERCINIC - ciclu de faze de miºcãri
orogenetice (bretonã, sudetã, asturicã,
saalicã, thuringianã, pfalzicã care s-au
produs în a doua parte a erei paleiozoice
(în special în carbonifer ºi permian) ºi care
au generat lanþuri de munþi (Appalachi, din
sud-vestul Angliei prin vestul ºi centrul
Europei spre Dobrogea, Urali, Alpii
Australiei etc.) ºi unirea blocurilor de uscat
în supercontinentul Pangrea.
HERCINIDE - masive ºi culmi
realizate prin orogeneza hercinicã.
HETEROGEN - neomogen; referinþã
la alcãtuirea unor sisteme, tipuri de roci ce
intrã în alcãtuirea unor forme de relief.
HIATUS (sin. LACUNÃ STRATI-
GRAFICÃ - nivel de discontinuitate
stratigraficã importantã între douã intervale
de sedimentare; analiza situaþiei pune în
evidenþã douã faze de bazin de sedimentare
separate de una intermediarã când regiunea
este un uscat supus eroziunii. Sunt evidente
în regiunile de platformã (Câmpia Românã,
Podiºul Dobrogei de Sud, Podiºul
Moldovei) unde pot fi urmãrite la nivelul
coloanelor stratigrafice.
HIDROAMELIORAÞIE - lucrãri de
îmbunãtãþiri funciare prin care se regleazã
cantitatea de apã din sol, depozite; între
acestea importante sunt: îndiguirile,
desecãrile, irigaþiile.
HIDROLIZÃ - proces de alterare
chimicã a mineralelor din roci în condiþiile
unui climat cald ºi umed; sunt eliminate
treptat din alcãtuirea acestora elementele
158
chimice de tipul Na, K, Ca, Mg etc. care
sunt preluate în diverse soluþii, apoi silicea
iar reziduu devine bogat în oxizi ºi
hidroxizi de Fe, Al rezultând caolin,
hematit, bauxitã etc. (specific regiunilor cu
climat ecuatorial, de savanã, subtropical).
HIDRATARE - proces care contribuie
mai întâi la alterarea mineralelor din roci
(apa pãtrunde în structura mineralului pe
care îl transformã - ex. gipsul în anhidrit)
ºi prin aceasta la degradarea treptatã a
acestora. În al doilea rând prin asociere cu
deshidratarea faciliteazã o formã de
dezagregare bazatã pe creºteri ºi descreºteri
de volum.
HIDROCRATICE - oscilaþii ale
nivelului lacurilor, mãrilor, datorate unor
cauze externe (climatice, infiltrãri rapide
ale apei etc.).
HIDRODINAMICÃ - domeniu
ºtiinþific de analizã a legilor miºcãrii
fluidelor ºi al consecinþelor acestuia.
HIDROGEOLOGIE - ramurã a
hidrologiei care studiazã apele subterane
(geneza, proprietãþile, compoziþia), sursele
ºi rezervele de apã potabilã din stratele
acvifere, în scopul utilizãrii acestora, ºi al
cunoaºterii modului în care reacþioneazã
rocile la acþiunea apei.
HIDROGRAFIC - bazin, suprafaþã de
pe care îºi adunã apele un organism
fluviatil. Constituie un element de bazã în
raportarea unor parametri morfometrici ºi
unitate de referinþã în aprecieri evolutive,
aceasta constituind o unitate de sistem.
HIDROGRAFIE - totalitatea apelor
dintr-un teritoriu alcãtuiesc H. acelui
teritoriu; se întocmesc hãrþi hidrografice
ale anumitor regiuni. Stã la baza calculãrii
unor indicatori morfometrici.
HIDROGRAMÃ - diagramã pe care se
reprezintã mãrimi ale debitului într-o
unitate de timp; ex: la viituri, curba relevã
trei componente - ascendenþa (concen-
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
trarea), vârful ºi descendenþa procesului;
pentru prognoze se calculeazã ºi se repre-
zintã curba scurgerii totale a precipitaþiilor,
pentru un bazin dat (H. unitarã). Sunt
utilizate ºi pentru corelaþii morfodinamice
de albie.
HIDROIZOHIPSE - linii care indicã
puncte sau cote cu aceeaºi altitudine la care
se aflã nivelul piezometric. Se traseazã pe
hãrþi topografice. Datele se folosesc pentru
urmãrirea legãturilor regimului apelor
freatice cu cel al proceselor pedo ºi morfo-
genetice pe suprafeþele cvasiorizontale.
HIDROLACOLIT - formã de relief cu
aspect de movilã (înãlþime de mai mulþi
metri ºi diametru de pânã în 100 m),
formatã în regiunile periglaciare cu
pergelisol; rezultã prin îngheþarea în
molisol a lentilelor de apã provenite fie de
la o sursã internã, fie din infiltraþii; în
funcþie de condiþiile genetice ºi de evoluþie,
au dimensiuni ºi forme deosebite care
poartã nume aparte (palse, pingo).
HIDROLOGIE - ºtiinþã geograficã
care are ca obiect de studiu înveliºul de
apã cãruia îi analizeazã alcãtuirea,
structura, legile specifice, proprietãþile
fizice, chimice, dinamica ºi evoluþia
fiecãrui element, legãturile cu celelalte
înveliºuri. În cadrul ei s-au individualizat
subramuri cu caracter general sau special:
Hidrografia (prezentarea apelor conti-
nentale), Hidrogeologia (studiul apelor
subterane), Hidrometria (culegerea,
prelucrarea ºi analiza datelor rezultate prin
mãsurãtori), Hidrochimia (chimismul
apelor), Limnologia (studiul lacurilor),
Oceanografia (studiul mãrilor ºi
Oceanului Planetar), Potamologia (studiul
apelor curgãtoare), Telmatologia (analiza
mlaºtinilor), Glaciologia (analiza gheþii ºi
gheþarilor). Conceptele, metodele ºi datele
sunt utilizate în studierea diverselor forme
de relief ºi al proceselor morfodinamice
actuale.
H 159
HIDROSFERÃ - component de bazã
al Înveliºului natural geografic care
cuprinde totalitatea apelor de pe planetã
(apa oceanelor ºi a mãrilor, apa râurilor,
fluviilor, lacurilor, apa cantonatã în gheþari,
apa subteranã, apa din atmosferã. Apare
ca un sistem funcþional cu mobilitate mai
micã decât atmosfera, dar mai mare decât
litosfera.
HIDROSTATIC - vezi NIVEL
HIDROSTATIC.
HIDROTERMAL(Ã) - proces impus
de existenþa ºi circulaþia apelor fierbinþi,
venite din scoarþã din vecinãtatea unor
vetre magmatice; fazã H. - finalul
consolidãrii magmelor în scoarþã, însoþit
de emiterea de gaze, vapori de apã care,
parcurgând fisurile ºi crãpãturile din
stratele acoperitoare, se transformã în apã
care se încarcã cu diverse substanþe mine-
rale pe care le depune în fisuri sau la
suprafaþã; izvor H. - loc de apariþie a apei
termale la zi.
HIMALAYAN - gheþar de vale cu
dimensiuni foarte mari (cel mai extins tip
din regiunile montane) specific munþilor
foarte înalþi din regiunile tropicale,
musonice etc. unde climatul rece dar ºi
precipitaþiile extrem de bogate permit
dezvoltarea sa. (ex. în Munþii Himalaya).
Ocupã bazine hidrografice întinse pe zeci
ºi sute de kilometri în cadrul cãrora la
altitudini de peste 5000 m se aflã un numãr
mare de gheþari ale cãror limbi de gheaþã
se unesc prin confluenþe sau prin trecere
peste ºei joase; rezultã o limbã uriaºã de
gheaþã care coboarã mult sub limita
zãpezilor eterne.
HINTERLAND (sin. RUCKLAND) -
termen utilizat în teoria evoluþiei geosin-
clinalelor ºi care corespunde unei regiuni
rigide de pe latura internã a bazinului
tectonic, care exercitã o presiune asupra
acestuia impunând ºariaje ºi coborârea
unitãþii de platformã de la exteriorul ei
(Vorland).
HIPERARID - deºert tropical aproape
lipsit de cãderea precipitaþiilor; procesele
morfologice specifice sunt reprezentate de
termoclastism, deflaþie - coroziune -
acumulãri eoliene. (ex. în Libia, Atacama,
Calahari etc.)
HIPERTERMALE - izvoare termale
a cãror apã depãºeºte temperatura de 42°C.
HIPOABISAL - mediul din baza
scoarþei terestre caracterizat prin tempe-
raturi ºi presiuni ridicate ºi lipsa oxigenului
unde se consolideazã rocile intrusive (ex.
- granit). Când acestea ajung datoritã
miºcãrilor tectonice ºi eroziune în contact
cu agenþii externi vor suferi o alterare
întreagã prin oxidare ºi hidrolizã.
HIPOABISALE - roci magmatice
consolidate la adâncimi mari în scoarþa
terestrã în diverse structuri; prin erodarea
rocilor acoperitoare pot fi scoase la zi unde
dau un relief greoi.
HIPOCENTRU - locul unde se
declanºeazã un proces - ex. cutremur. În
funcþie de adâncimea la care se aflã acestea
pot fi: H. superficiale, H. normale, H.
intermediare, H. adânci.
HIPOGEU - proces ºi formã de naturã
carsticã; curs de apã subteran.
HIPOMAGMÃ - materie topitã cu un
conþinut foarte mare în gaze de unde o slabã
mobilitate; sunt lave vâscoase.
HIPSOGRAFIE - domeniu de analizã
a treptelor de relief - ex. valorile rezultate
din calcularea treptelor de relief majore
mãsurate stau la baza întocmirii curbei
hipsografice care redã sintetic, generalizat
ºi exprimat frecvent prin procente compo-
nentele majore ale reliefului ce alcãtuiesc
uscatul ºi bazinele oceanice; ea se poate
întocmi ºi pentru spaþii mai mici.
HIPSOGRAFICÃ - metodã de
cunoaºtere a desfãºurãrii treptelor de relief
160
dintr-o regiune prin analiza hãrþilor
topografice pe care acesta este reprezentat
prin curbe de nivel; o formã specialã, cu
rang superior de interpretare, constã în
realizarea unei hãrþi tematice (harta
hipsometricã) pe care apar reprezentate
areale (trepte) hipsometrice a cãror mãrime
se alege în funcþie de dezvoltarea pe
verticalã a reliefului.
HIPSOGRAMÃ - diagramã a mãrimii
treptelor hipsometrice.
HIPSOMETRIE - direcþie de analizã
a reliefului, bazatã pe mãsurarea ºi
reprezentarea altitudinilor ºi treptelor de
înãlþime; domeniu în geodezie orientat pe
mãsurarea ºi reprezentarea pe planuri ºi
hãrþi a înãlþimilor ºi adâncimilor (prin
izohipse).
HISTOGRAMÃ - tip de reprezentare
graficã în care pentru caracterizarea
reliefului se folosesc valorile rezultate din
diverse mãsurãtori efectuate pe hãrþi
topografice, hãrþi geomorfologice speciale
ºi din alte aprecieri cantitative.
Reprezentarea se face prin sistemul
coloanelor.
HOAGÃ (sin. VÂLCEA) - termen
popular în Moldova pentru o vale largã,
scurtã ºi care areapã dupã ploile bogate.
HOGBACK - formã particularã de
cuestã, dezvoltatã într-o structurã cu strate
aproape verticale; suprafaþa structuralã este
la fel de înclinatã ca ºi fruntea cuestei
desfãºuratã pe capetele de strat (ex: cuesta
Pietrei Craiului).
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
HOLM - denumire regionalã
(Moldova) pentru un deal nu prea înalt, dar
izolat.
HOLOAGÃ (sin. GRUIET) - denumire
regionalã (Transilvania) pentru val de
alunecare sub formã de movilã.
HOLOCARST - tip de evoluþie a unui
sistem carstic în masive ºi culmi calcaroase
dezvoltate, în climat mediteranean (cald ºi
umed) în care procesele de carstificare sunt
intense favorizând dezvoltarea atât a unui
exocarst cât ºi a unui endocarst bogat în
forme cu dimensiuni mari (ex. în Alpii
Dinarici din Croaþia ºi Slovenia).
HOLOCEN (sin. ALUVIU) - cea de a
doua parte a Cuaternarului care dureazã de
cca 10000 ani; s-au înregistrat evoluþia
omului ºi a societãþii de la neolitic la actual;
climatul postglaciar a suferit oscilaþii atât
de naturã termicã, cât ºi ca umiditate, iar
vegetaþia a trecut prin transformãri cãtre
situaþia prezentã; se divide în: preboreal,
boreal, atlantic, subboreal, subatlantic.
HORJ - termen regional folosit pentru
grohotiºuri.
HORN - formã de relief negativã
dezvoltatã prin sufoziune în marginea
malurilor abrupte alcãtuite din loess; face
legãtura între suprafaþa topograficã
prezentã la nivelul depozitului de loess ºi
tunelele subterane prin care se realizeazã
drenarea apei ce ajunge aici prin hornuri.
Sunt verticale, au lungimi de la 1 m la mai
mulþi metri ºi diametre pânã la 0,5 m;
vârfuri piramidale (Matter horn), denumire
folositã în Munþii Alpi; denumire regionalã
în unele masive carpatice pentru sectoare
înguste de vale individualizate pe abrupturi
(scocuri adânci) tectonice sau litostruc-
turale (ex. - în Munþii Bucegi); puþ carstic
care leagã fundul unei doline cu un sistem
carstic intern (premerge avenul).
HORST - component al unei structurii
faliate care se referã la un bloc (comparti-
H 161

ment) înãlþat al scoarþei terestre (deasupra (Spania); s-a extins în tot spaþiul medite-
regiunilor învecinate), încadrat de planuri ranean.
de falie. HUM - vârf, culme alcãtuitã din calcar
HORTON - sistem de ierarhizare a sub formã de martor de eroziune ce se
talvegurilor, conform cãruia cursului ridicã cu câþiva zeci sau sute de metri
elementar (care nu mai primeºte afluenþi) deasupra regiunilor limitrofe.
i se atribuie ordinul 1; din joncþiunea a HUMMOCK - blocuri de gheaþã
douã cursuri de ordinul 1 rezultã un curs depuse haotic pe banchizã, datoritã
de ordinul 2; în cazul în care cursul de presiunii laterale mari pe contactul dintre
ordinul 2 primeºte un curs de ordinul 1, sloiuri.
atunci ordinul acestuia rãmâne neschimbat. HUNIE - termen regional folosit pentru
Concluzionând, prin unirea a douã cursuri un torent cu bazin de recepþie ºi con de
de acelaºi ordin rezultã un curs de ordin dejecþie, dezvoltat pe frunþile de terasã ºi
superior, iar prin joncþiunea cu un curs de versanþii loessoizi (Oltenia).
ordin inferior, acesta rãmâne neschimbat.
Este o metodã folositã în aprecierile
morfometrice.
HRUBÃ DE SUFOZIUNE - tunel
subteran creat prin sufoziune în roci
friabile, loessuri ºi depozite loessoide.
HUDUDOI (sin. VAUDOI) - termen
regional pentru denumirea unui torent ºi
scurgeri torenþiale.
HUERTA - denumire datã câmpiilor
irigate în provinciile Valencia ºi Murcia

Hawaian (Erupþie) Hogback

162 DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE

Haldã steril Himalayan (gheþar)

Hait (Valea Buda – Fãgãraº) Hercinic (Munþii Mãcin)

Horn (M. Matterhorn) Hait rupt

H 163
I
IAILA - denumire regionalã pentru
culmi ºi platouri cu pajiºti în munþii din
Crimeea de S.E.
IARNÃ - sezon în care caracteristicile
morfoclimatice sunt modificate radical (ex:
în zona subecuatorialã este anotimpul
secetos ºi se produc dezagregãri, în cea
mediteraneanã cel rãcoros ºi cu ploi (re-
zultã ºiroire, torenþialitate), la latitudinile
temperate este frig (se produc îngheþ-
dezgheþ, deflaþie, viscol, au loc acumulãri
de zãpadã etc.), iar dincolo de cercurile
polare este îngheþ ºi noapte permanent);
astronomic, dureazã de la solstiþiu de iarnã
la echinocþiu de primãvarã dar
caracteristicile ei se pot înregistra uneori
ºi înainte ºi dupã aceste date.
ICE-CAP - gheþar de platou cu
desfãºurare în formã de cupolã care se
terminã la exterior prin limbi de gheaþã care
coboarã pe vãi ce au o dispoziþie radiarã
(în insulele din Oceanul Arctic).
ICEBERG (sin. EISBERG) - masã de
gheaþã desprinsã din calota glaciarã (ex. -
Groenlanda) care ajunge în ocean unde este
antrenatã de curenþii de apã spre latitudini
mici; treptat ea se topeºte.
ICEFJELD - câmp de gheaþã cu
dimensiuni mari, continentale, grosimi ce
ajung la peste 1500 m; în timpul curgerii,
muleazã relieful preexistent care va fi
erodat; acoperã insule din regiunile arctice.
În prezent se aflã în Arhipelagul Canadian,
Groenlanda, Patagonia (Hiello Patagonica
cu o suprafaþã de 13000 km2) etc.; tip de
gheþar montan, dezvoltat pe un platou, care
are o limbã micã de gheaþã ce înainteazã
pe vale.
ICESTRÖM - limbi de gheaþã dez-
voltate lateral, pe diferite direcþii, dintr-un
platou de gheþari (în Norvegia, Chile,
Bolivia).
ICEªELF - vezi GHEÞARI DE ªELF.
IDOGRAMÃ - grafic reprezentând
variaþia lãþimii bazinului de recepþie a unui
râu în funcþie de lungime.
IERARHIE - mod de încadrare a
proceselor ºi formelor rezultate în sisteme
morfogenetice sau regionale pe trepte cu
grad diferit de complexitate (ex. - vale,
versanþi, albie majorã, albie minorã, albii
pãrãsite, ostroave, plaje, mal etc.; Carpaþi,
Carpaþi Orientali, Muntele Ceahlãu,
platoul Ocolaºu, Vârful Ocolaºu).
IERARHIZAREA REÞELEI
HIDROGRAFICE - mod de grupare
(clasificare) a reþelei hidrografice în funcþie
de diferite criterii: configuraþia în plan
(reþea hidrograficã dendriticã, rectan-
gularã, penatã, radiarã, convergentã etc.);
suprafaþa bazinului; lungimea cursurilor;
debitul râului; poziþia faþã de colectorul
principal etc. Dupã poziþia faþã de
colectorul principal existã mai multe tipuri
de ierarhizãri: Gravelius (1914) considerã
cã râul cel mai mare este de primul ordin
de la izvor pânã la vãrsare; afluenþii care
se varsã direct în acesta sunt de ordinul 2,
164
cursurile care se varsã în cele de ordinul 2
sunt de ordinul 3 ºi aºa în continuare;
Horton (1945) a schimbat acest sistem,
atribuind ordinul 1 talvegului elementar
(nu mai primeºte nici un afluent); cursul
de ordinul 2 va fi acela care primeºte cel
puþin unul sau mai mulþi afluenþi de ordinul
1; prin unirea a douã talveguri de ordinul
2, ia naºtere unul de ordinul 3 etc.; ºi la
acest sistem un curs de apã îºi pãstreazã
ordinul, o datã stabilit, ca ºi denumirea de
la izvor pânã la vãrsare; Panov atribuie
ordinul 1 pâraielor fãrã afluenþi, din unirea
a douã cursuri de ordinul 1 se formeazã
unul de ordinul 2, prin unirea a douã cursuri
de ordinul 2 se formeazã unul de ordinul 3
ºi aºa pânã la segmentul de cel mai mare
ordin; deci cursul principal va trece
succesiv prin toate ordinele de mãrime, pe
mãsura acumulãrii de segmente inferioare;
în prezent se vorbeºte de sistemul
Horton-Strahler; pentru Scheidegger
(1965) fiecare segment devine purtãtorul
unei anumite mãrimi, în funcþie de aportul
segmentelor anterioare (ex: dacã un
segment de ordinul 5 se uneºte cu unul de
ordinul 4 ia naºtere un segment de ordinul
9). Indiferent de sistem fiecãrei trepte
(ordin) al acestuia îi este specificã un
segment de vale care într-un bazin luat ca
sistem se va caracteriza prin anumite
trãsãturi evolutive reflectate într-o fizio-
nomie ºi valori morfometrice distincte ceea
ce conduce la omogenitatea ºi unitatea lor
morfogeneticã.
IEZER - lac de munte, puþin adânc,
cantonat în circurile glaciare; termenul se
foloseºte mai ales în munþii Fãgãraº
(Capra, Podragu, etc.), Iezer (lacul Iezer),
Retezat.
IGNIMBRIT - depozit vulcanic
neconsolidat, nesortat, cu grosimi ºi areale
însemnate care rezultã din acumularea
particulelor fine de lavã, din norii produºi
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
în timpul erupþiilor puternice; uneori for-
meazã platouri întinse.
ILLIT - silicat de aluminiu ºi potasiu
hidratat (tip de argilã), rezultat din alterarea
rocilor magmatice acide ºi a argilelor.
IMAGINE DIGITALÃ (sin. IMA-
GINE NUMERICÃ) - redare a unei regiuni
terestre prin intermediul fotografierii din
sateliþi de teledetecþie transmisã într-un
numãr de pixeli cu valori variate ºi care
vor fi prelucraþi cu ajutorul computerelor.
IMAGINEA RELIEFULUI (sin.
FIZIONOMIE) - caracteristicã a reliefului
care reflectã înfãþiºarea acestuia la un
moment dat ca rezultat al evoluþiei; cores-
punde peisajului morfologic ce poate fi
redat diferit prin fotografiere (imagine
frontalã), schiþã panoramicã (imagine
sinteticã),fotogramã (imagine satelitarã,
imagine spaþialã), imagine stereoscopicã
(tridimensionalã).
IMBRICARE - depunere oblicã a
gãleþilor în patul albiei în raport de direcþia
curenþilor de apã.
IMERGENÞÃ - locul de pãtrundere a
unui curs de apã în interiorul unui masiv
calcaros.
IMERSIUNE - proces de acoperire a
unei regiuni de uscat (câmpie litoralã) de
cãtre apã (transgresiune) prin coborârea
acesteia (miºcãri epirogenetice negative).
IMPACT - termen ce defineºte un
contact relativ brusc dintre o formã de
relief ºi un agent morfogenetic, dintre
agenþi sau procese cu urmãri asupra
reliefului cu reflectare în peisajul morfo-
logic regional sau local. (diferite forme de
manifestare a presiunii antropice -
desecarea Bãlþii Brãilei sau amenajarea
sistemelor de poldere în Olanda; produ-
cerea mareelor în raport cu manifestarea
normalã a cursului fluviului în sectorul de
vãrsare în ocean care conduce la crearea
estuarelor etc.).
I 165
IMPERMEABILITATE - proprietate
a rocilor de a nu permite apei sã se infiltreze
sau în alte cazuri când aceasta prezintã
fisuri, diaclaze circulaþia se va efectua cu
greutate (ex: roci vulcanice, metamorfice,
sedimentare compacte).
IMPERMEABIL (Ã) - proprietate
fizicã a unor tipuri de roci care în anumite
condiþii (porozitate extrem de micã;
îmbibarea porilor cu apã) nu permite
penetrarea apei. Ca urmare apa din
precipitaþii se va scurge în suprafaþã sau
pe anumite aliniamente adâncite provocând
eroziune areolarã, ºiroire etc. În cazul
rocilor argiloase acestea devin plastice iar
depozitele ºi stratele aflate deasupra vor
suferi procese de alunecare sau de curgeri
noroioase (ex. - frecvent pe versanþii din
Subcarpaþi sau din Podiºul Transilvaniei).
IMUNITATE CARSTICÃ - caracte-
risticã dobânditã de unele forme de relief
exocarstice, în condiþiile trecerii de la
drenajul de suprafaþã la unul subteran (ex:
trepte antitetice).
INCANDESCENÞÃ - proces de
emisie de radiaþie luminoasã care este
determinat de materia unei mase
supraîncãlzite (lava vulcanicã).
INCIPIENTÃ - fazã de început în
evoluþia unui proces ºi a primelor forme
rezultate (ex. - eroziune I.).
INDEX OROGRAFIC - tabel cu
denumirea formelor de relief existentã pe
o hartã, atlas cu precizarea localizãrii lor
printr-un sistem de coordonate.
INDICI - valori calculate prin formule
matematice pe baza rezultatelor unor
mãsurãtori executate pe hãrþi, componente
ale unor depozite, forme de relief etc. ºi
care definesc caracteristici morfometrice
ºi de evoluþie ale unor procese, reliefuri
etc. (ex. - I. de uzurã a elementelor dintr-un
depozit aluvial, glaciar, eolian, litoral; I.
de aplatizare (turtire); I. de asimetrie; I.
de rulare; I. de gelivitate etc. Valorile sunt
înscrise în tabele ºi reprezentate grafic.
INDICI AI GRADULUI DE UZURÃ
A PIETRIªURILOR - valori rezultate din
calcularea în baza unor formule a unor
parametri morfometrici pe serii de galeþi
proveniþi din acelaºi tip de roci sau clasã
dimensionalã. Exprimã gradul de rotunjire,
aplatisare ºi rulare a galeþilor. Rezultatele
sunt diferite în funcþie de agentul morfo-
genetic, rocã, distanþã, timp etc.
INEL DE LAVÃ - margine circularã
rezultatã din consolidarea materiei topite
care se revarsã dintr-un lac de lavã bazicã
(ex. - în Hawai).
INEL DE PIETRE (sin. CERC DE
PIETRE - formã de relief dezvoltatã pe
suprafeþe plate ºi parþial înierbate din
regiunile cu climate reci (polare, subpolare,
alpine) unde existã pergelisol ºi molisol.
Prin procese de gelivaþie repetate se pro-
duce în molisol deplasarea spre suprafaþã
ºi lateral a blocurilor de rocã. În timp
îndelungat acestea vor crea pe suprafaþa
terenurilor acumulãri circulare de
gelifracte între care rãmâne un sol mâlos
cu pietre ce au dimensiuni reduse.
INFILTRARE - proces fizic de
pãtrundere a apei într-un depozit sau în
fisurile, crãpãturile rocilor (gravitaþional,
capilar etc.). Faciliteazã alte procese
(dizolvarea, deplasarea lentã a particulelor
libere, prin îngheþ creºteri de volum însoþite
de dezvoltarea de tensiuni laterale ºi în
profunzime etc.) care se transmit în final
în realizarea de forme de relief cu
dimensiuni variate - (ex. crovuri, exocarst
etc.)
INFORMAÞIE GEOMORFO-
LOGICÃ - date rezultate din studierea
reliefului pe teren(cartãri, observaþii,
mãsurãtori, anchete etc.), în cabinet
(analiza hãrþilor topografice, a hãrþilor
166
morfologice speciale, a profilelor etc.) ºi
în laborator (analiza probelor prelucrate pe
teren, a reprezentãrilor obþinute pe baza
utilizãrii unor programe pe calculator etc.).
INGLACIAR - curs de apã în interiorul
masei unui gheþar; are frecvenþã mare în
sectoarele finale ale acestora unde se
produce ºi ablaþia lor; dau tunele în gheþar.
INGRESIUNE - acoperirea regiunilor
joase din zona litoralã de cãtre apele mãrii,
în urma unei coborâri a uscatului (epiro-
genie negativã) sau a ridicãrii nivelului apei
(eustatism pozitiv dezvoltat ca urmare a
topirii calotelor de gheaþã).
INLANDSIS - gheþari de calotã, cu
suprafeþe foarte mari, cu grosimi de sute ºi
mii de metri care, prin deplasare, exercitã
o modelare specificã (exoraþie, transport,
ºlefuire, acumulare de materiale etc.). Ex.
- Antarctica > 12 mil. km2, Groenlanda 1,7
mil. km2.
IN SITU - termen care indicã prove-
nienþa unui element, format pe loc, fãrã a
mai suferi alte intervenþii.
INSECVENT (sin. ASECVENT) -
proces sau formã de relief dezvoltate
indiferent de caracteristicile structurale ale
unei regiuni.
INSELBERG - martor de eroziune
rãmas izolat dintr-un masiv muntos care a
fost denudat prin procese de pedimentare;
este caracteristic zonelor aride ºi semiaride;
procesele care se desfãºoarã pe versant
determinã o retragere a versantului paralel
cu el însuºi, menþinându-ºi înclinarea
iniþialã.
INSOLAÞIE- proces meteorologic
rezultat din expunerea reliefului la
incidenþa radiaþiei solare. Variaþiei zilnice
generale provocate de diferiþi factori de
naturã planetarã i se adaugã local expoziþia
diferitã a suprafeþelor ce compun formele
de relief (mai ales între cele orientate spre
sud, sud-vest, sud-est faþã de cele dinspre
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
nord, nord-vest, nord-est). Ea duce la
realizarea pe acele suprafeþe a unor
diferenþe evidente în gradul de încãlzire,
în ritmul ciclurilor calorice diurne ºi
sezoniere etc. urmate de variaþii în regimul
de manifestare al proceselor de
meteorizare, de deplasãri lente etc.
IN SITU - termen care poziþioneazã un
depozit sau un relief  „în locul de formare”
(ex. - depozitele aluviale, scoarþa de
alterare).
INSTRUMENT - mecanism (unealtã)
folositã pentru observãri ºi aprecieri
cantitative asupra reliefului (ex. - G.P.S.)
dar ºi la înregistrarea directã a lui ºi
componentelor sale (instrument de
teledetecþie) etc.
INSULÃ - porþiune de uscat înconjuratã
din toate pãrþile de apã. I. poate apãrea în
extremitatea blocurilor continentale din
care a fost separatã (I. continentalã) sau la
distanþã mare de þãrm (I. oceanicã); poate
fi de naturã coraligenã (I. coraligenã) sau
vulcanicã (I. vulcanicã) iar mai rar
antropicã (în Dubai).
INSULE BARIERÃ - arhipelaguri
formate dintr-un ºir de insule individua-
lizate pe platforma continentalã într-o
poziþie paralelã cu þãrmul. Rezultã prin
construcþii coraligene (ex. - marea barierã
de corali) sau acumulãri de sedimente
cãrate de curenþii marini (oceanici) sau de
depunere a aluviunilor în vecinãtatea
gurilor de vãrsare ale fluvilor mari.
INTENSITATE - mãrime scalarã sau
vectorialã prin care se apreciazã tãria, forþa
unui proces; I. radiaþiei luminoase (energia
ce ajunge pe o suprafaþã - cal/cm2/minut);
I. ploii (cantitatea de ploaie înregistratã pe
minut importantã pentru aprecierea
eroziunii areale); I. ploii torenþiale (para-
metru care desemneazã cantitatea maximã
de precipitaþii cãzutã într-un interval de
timp; poate fi maximã fie la începutul
I 167
aversei, fie la mijlocul ei, fie la sfârºitul
aversei cu însemnãtate în analizele
pluviodenudãrii ºi torenþialitãþii); I. unei
alunecãri (relevã variaþia procesului în
timp); I. retragerii unui mal sau a unei
faleze sub influenþa valurilor ºi curenþilor
de apã etc.
INTERCONTINENTAL(Ã) - element
dezvoltat între douã continente; Mare I.
(M. Mediteranã, M. Antilelor, M. Roºie),
strâmtori I. (Bering, Gibraltar, Bab el
Mandeb).
INTERCOTIDAL (sin. INTERIDAL)
- regiune la þãrm care este afectatã de flux
ºi reflux.
INTERDUNE - microdepresiuni
alungite aflate între dunele de nisip create
de vânt în erguri.
INTERFAÞÃ - termen ce desemneazã
contactul dintre douã medii, forme de
relief, douã zone geografice etc. Care apare
ca o suprafaþã mai mult sau mai puþin
extinse pe care se îngemãneazã procese
specifice mediilor (ex: I. între falezã ºi
platforma continentalã; versant ºi
depresiune etc.; o suprafaþã de eroziune ºi
depozitul (structura) de o acoperã.
INTERFLUVIU - formã de relief
pozitivã, cuprinsã între douã vãi. În funcþie
de intersecþia ºi înclinarea la nivelul I.,
acestea pot fi: I. plate (în câmpie, podiº),
I. rotunjite (în regiunile de dealuri ºi munþi
joºi) ºi I. ascuþite (crestele înalte ale
munþilor).
INTERGLACIAR - fazã în cronologia
glaciaþiunii pleistocene care corespunde
intervalelor de timp când aceasta s-a
restrâns datoritã încãlzirii climatului; au
denumiri diferite în funcþie de regiunea
unde au fost studiate. Pentru glaciaþiunea
alpinã, acestea sunt: Donau - Günz,
Günz-Mindel, Mindel-Riss, Riss-Würm);
este însoþitã de modificãri radicale ale
peisajului.
INTERMITENT - caracteristicã în
acþiunea (proces) unui factor genetic care
se reflectã într-o evoluþie specificã ce poate
genera diverse configuraþii ale reliefului
(ex. Scurgerea I. a apei de ploaie pe versant
ce creeazã diferite forme de ºiroire; izvoa-
rele cu debite la anumite intervale de timp
întâlnite în regiunile calcaroase (izbucuri)
ºi vulcanice (gheizere) etc.
INTERN - calitate frecvent cu rol
poziþional sau funcþional care se atribuie
unei structuri (endosfere), formelor sau
tipurilor de relief (endocarst), agenþilor
morfodinamici (gravitaþie, curenþi de
convecþie), tipurilor de energie (seismicã,
tectonicã), proceselor morfogenetice
(miºcãri epirogenetice etc.) de care se leagã
geneza ºi evoluþia unor forme de relief cu
amploare diferitã.
INTERNET - sistem internaþional ce
asigurã schimb de informaþii, inclusiv cele
legate de relief (de ordin genetic, evolutiv,
grad de utilizare, riscuri geomorfologice).
INTERPOLARE - sistem de calculare
a unor parametri morfologici bazat pe
existenþa unei mulþimi de informaþii
cunoscutã (ex. - altitudini intermediare,
valori de fragmentare etc.); în final poate
conduce la stabilirea deverselor tipuri de
izolinii pe hãrþi speciale ce caracterizeazã
morfometric relieful.
INTRACARPATIC - forme de relief
existente în interiorul arcului carpatic
(depresiuni, culoare de vale etc.).
INTEROFLUX - curgerea pânzei de
apã de la baza sau dintr-un depozit deluvial.
INTERPRETOSCOP - aparat care
faciliteazã citirea stereogramelor ºi pe
aceastã bazã cunoaºterea caracteristicilor
reliefului dintr-o regiune (poziþie, alcãtuire,
forme de amãnunt, procese, relieful ºi
presiunea antropicã etc.).
INTERSTADIAL - interval de timp
relativ scurt, în care într-o fazã glaciarã are
168
loc o încãlzire a climatului, însoþitã de o
anumitã retragere a limitei masei de gheaþã
(Würm I - Würm II, Würm II - Würm III).
INTERTROPICALÃ - zonã circum-
terestrã conturatã de limitele acþiunilor spre
Ecuator ale alizeelor din emisferele nordicã
ºi sudicã. Zona se caracterizeazã prin
temperaturi ridicate, vânturi slabe, umi-
ditate mare ºi precipitaþii bogate (toren-
þiale). Aceste condiþii favorizeazã domi-
narea în morfogenezã a alterãrii chimice
ºi biochimice, a spãlãrii în suprafaþã.
Constituie o zonã morfoclimaticã distinctã
reflectatã în peisaje caracteristice.
INTRAGEANTICLINAL - denumire
utilizatã în teoria evoluþiei geosinclinalelor
care semnificã o creastã cordilierã îngustã
ºi frecvent submersã dezvoltatã într-un
bazin tectonic rezultatã a unor miºcãri
orogenetice; când este exondatã va fi
erodatã.
INTRAGEOSINCLINAL - fosã
într-un bazin tectonic în care se acumuleazã
sedimente cu grosime foarte mare.
INTRAZONAL - agenþi, procese ºi
forme de relief care sunt legate de contactul
dintre zonele morfoclimatice; constituie un
spaþiu de interferenþã.
INTRUSIV - termen folosit pentru
procese, rocile magmatice ºi metamorfice
rezultate la adâncimi mari în scoarþã în
condiþiile existenþei aici a unor presiuni ºi
temperaturi foarte ridicate.
INTRUZIUNE - magmã rãcitã ºi
consolidatã în partea superioarã a scoarþei
terestre care, dupã formã, are diferite
denumiri: lacolit, batolit, filon, sill, dyke
etc.; poate fi scoasã la zi prin eroziune,
frecvent impunându-se în peisaj ca formã
ºi înãlþime.
INUNDAÞIE (REVÃRSARE) -
reprezintã o acoperire temporarã cu apã a
unei porþiuni de teren emersã, ca urmare a
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
creºterii nivelului unui râu, lac sau altã
sursã de apã. I. este provocatã de un surplus
de apã care depãºeºte capacitatea de
transport a albiei minore ºi, ca urmare, se
acoperã albia majorã, pe suprafeþe care de
regulã nu sunt afectate de creºteri ale
nivelelor medii (revãrsãri). Cauzele I. pot
fi: climatice (ploi, topirea zãpezilor ºi
gheþarilor),despãduririle, unele construcþii
hidrotehnice, ruperea digurilor (pe Tazlãu)
etc.
INVERSIUNE - schimbare a sensului
evoluþiei unor procese (prin crearea unui
lac de baraj, procesele de albie sunt
înlocuite de cele lacustre); transformarea
prin eroziune a unei forme de relief pozitivã
(deal) în una platã (câmpie); în structura
cutatã, individualizarea prin eroziune a
unor interfluvii pe sinclinale ºi a unor vãi
pe anticlinale; în structura faliatã, prin
erodarea horsturilor, grabenele dintre ele,
dacã au la suprafaþã un pachet gros de strate
rezistente, se vor impune ca forme pozi-
tive de relief; în evoluþia unui vulcan, prin
erodarea conului rãmân ca martori
neck-urile etc.
INVOLUÞIE - termen utilizat în stu-
diul reliefului cel puþin în douã ipostaze -
Structurã periglaciarã individualizatã prin
procese de gelivaþie manifestate diferenþiat
în molisol ºi care are configuraþia unor on-
dulãri ale orizonturilor dominant nisipoase,
mâloase sau din pietriºuri; schimbare a
sensului funcþional al unor agenþi sau
procese determinatã de intervenþia unor
factori ºi care se transpune în modificãri
ale reliefului (încãlzirea globalã însoþitã de
regresul calotelor glaciare ºi a proceselor
specifice lor; construirea unui baraj pe o
vale care conduce la schimbarea localã a
rolului proceselor fluviatile în albia râului
ºi înlocuirea cu cele de sedimentare
lacustrã, abraziune etc.)
I 169
IPOTEZÃ - concept, teorie, model
presupus asupra genezei ºi evoluþiei unui
sistem morfologic, a unui proces morfo-
logic. Între acestea sunt cele de naturã
geotectonicã (geneza continentelor ºi
bazinelor oceanice, a sistemelor muntoase
precum teoria tectonicii plãcilor, teoria
translaþiei continentelor, teoria contracþiei
Pãmântului, teoria izostaziei, teoria
evoluþiei geosinclinalelor etc.; de evoluþia
generalã a reliefului uscatului (teoria
ciclului de eroziune) sau a unui sistem
regional (teoria pediplanaþiei, a creãrii
teraselor etc.).
ISLANDEZ - proces, formã de relief,
sistem de modelare legat de spaþiul
Islandei: gheþar I., platou vulcanic I.,
tunelele create de efuziunile vulcanice sub
gheþari etc.
ISTM - fâºie îngustã de uscat mãrginitã
de ape, care uneºte douã regiuni de uscat
mai întinse (douã continente sau o
peninsulã de un continent); ex: I. Panama.
IUZI - termen regional (Transilvania)
pentru alunecãri de micã adâncime; corpul
este alcãtuit din valuri ºi trepte rezultate în
mai multe momente ale evoluþiei
procesului.
IZBUC - izvor carstic cu scurgere
intermitentã. Are la baza funcþionãrii
principiul sifonajului. În golurile carstice
apa se acumuleazã pânã la un anumit nivel
(de evacuare); de la acesta, izvorul prezintã
scurgere pânã când apa ajunge la nivelul
de oprire, în golul carstic pãtrunzând aer;
se întâlnesc în Munþii Apuseni: Cãlugãri
(lângã Vaºcãu), Bujor (valea Poºaga) ºi
Bigãr (Munþii Aninei).
IZOCATABAZÃ - linie care indicã
aceeaºi mãrime a valorii subsidenþei unei
regiuni; se exprimã în mm/an.
IZOCLINALÃ - termen care în sens
geologic se referã la un ansamblu structural
alcãtuit din cute simetrice iar geomor-
fologic fie la vãile consecvente (izoclinale,
cataclinale) formate în structuri mono-
clinale sau pe flancurile anticlinalelor largi
fie unor reliefuri concordante în structura
cutatã (jurasian) cu vãi pe sinclinale ºi
culmi pe anticlinale.
IZOCRON - termen cu sens de
manifestare morfogeneticã sau evoluþie a
formele de relief în mod sincron; poate fi
raportat în reprezentãrile geomorfologice
prin izolinii pentru procese seismice
(izoseiste), prin areale corespunzãtoare
formelor de relief generate într-o etapã,
fazã de evoluþie a reliefului unei regiuni
(terase, suprafeþe ºi nivele de eroziune).
IZOHIPSE (sin. CURBE DE NIVEL)
- linii care pe hãrþile topografice unesc
puncte cu aceeaºi valoare de altitudine prin
raportare la nivelul general oceanic. Sunt
reprezentate trei tipuri (principale,
normale, ajutãtoare) prin linii cu grosime
diferitã.
IZOLINII - linii trasate pe hãrþile
geomorfologice, fiecare reprezentând o
repartizare egalã a valorilor unui parametru
morfometric (ex. altitudinea medie, trepte
hipsometrice, fragmentare, declivitaþie
etc.).
IZOSEISTÃ - linie ce uneºte pe hãrþile
unde sunt reprezente arealele afectate de
un cutremur punctele de egalã intensitate
seismicã sau localitãþile unde seismul a
avut aceeaºi intensitate.
IZOSTAZIE - principiu ºi teorie
(elaboratã de Dutton) cu caracter
geoevolutiv. În esenþã se referã la
raporturile dintre blocurile continentale ºi
înveliºul magmatic din astenosferã în care
ele se afundã; au caracter dinamic în
tendinþa realizãrii ºi menþinerii unei stãri
de echilibru. Orice îngreunare a blocurilor
prin creºtere de volum (ex.- dezvoltarea
170
unor calote glaciare) conduce la afundarea
lor însoþite de transgresiuni regionale ºi
invers orice micºorare a greutãþii (topirea
calotelor, erodarea sistemelor montane)
determinã ridicãri ºi extinderea uscatului.
Paralel cu aceste miºcãri în regiunile
limitrofe se produc miºcãri compensatorii
(sens invers în raport cu cele care afecteazã
blocurile). Contactul de la adâncime dintre
cele douã medii diferite constituie o
suprafaþã de echilibru izostatic.
IZVOR - locul apariþiei naturale a apei
subterane dintr-un strat acvifer pe suprafaþa
topograficã. Se disting: I. artezian - la care
apa þâºneºte cu presiune; I. ascendent - a
cãrui apã circulã cãtre suprafaþã în sens
invers acþiunii gravitaþiei; I. descendent -
care provine din strate acvifere cu caracter
descendent, circulaþia apei, de la intrare
pânã la ieºire, fiind influenþatã de gradul
de înclinare a stratelor; I. cald - cu
temperatura apei mai ridicatã decât
temperatura medie a aerului din luna cea
mai caldã; apa poate fi de origine juvenilã
sau vadoasã; în funcþie de mãrimea
temperaturii pot fi: I. calde hipotermale
(25-30°C), la Bãile Tuºnad, Bãile Olãneºti,
Moneasa etc., I. calde izotermale
(30-37°C), la Vaþa de Jos, I. calde
mezotermale (38-45°C), la Bãile Felix ºi 1
Mai, I. calde hipertermale (peste 45°C),
la Bãile Herculane (Baia Diana, ªapte
Izvoare etc.); I. rece - cu temperatura apei
inferioarã sau cel mult egalã mediei anuale
a aerului din regiunea respectivã; I.
vocluzian - în regiunile calcaroase, cu un
debit foarte mare; sunt numeroase în
regiunea Vaucluse din Franþa, de aici ºi
denumirea lor.
IZVOR MINERAL - izvor ale cãrui
ape au un procentaj important de sãruri,
gaze, substanþe minerale radioactive;
geneza este legatã de prezenþa faliilor
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
profunde, vulcanismului, zãcãmintelor de
petrol, gazelor naturale, sãrii; sunt ape
vadoase ce se infiltreazã la adâncimi mari,
revenind la suprafaþã cu proprietãþi noi
(conþinut de gaze, sãruri minerale,
temperaturi mai mari, radioactivitate); au
însemnãtate terapeuticã datoritã
conþinutului în sãruri (clor, bicarbonaþi,
sulfuri, sulfaþi, fosfaþi) ºi a unor proprietãþi
fizice (starea coloidalã, presiunea
osmoticã, aciditatea, radioactivitatea,
temperatura, ionizarea etc.); toate apele cu
o cantitate mai mare de 0,5 g sãruri/litru
sunt considerate ape minerale (se pot
separa ape balneare - utilizate sub forma
bãilor pentru cura externã, ºi ape minerale
- folosite în cura internã). Clasificarea I.m.
se face în: izvoare carbogazoase simple -
au peste 1 g/l CO2, sãrace în sãruri, în
regiunile cu emanaþii de CO2 (manifestãri
postvulcanice; ex: cele de la Karlovy
Vary-Cehia, Spa-Belgia, Jigodin Bãi,
Zãbala, Viºeu de Sus etc.-România; izvoare
bicarbonate carbogazoase - au peste 1 g/l
de bicarbonaþi de calciu, sodiu, CO2 etc.;
legat de zonele vulcanice pot fi alcaline
(cu cationi de Na+, K+) ºi teroase (cu Ca2+,
Mg + ); ex: izvoarele de la Karlovy
Vary-Cehia, Ben Haroun-Algeria, Saratoga
Springs-S.U.A., Sângeorz Bãi, Parva,
Valea Vinului, Bixad, Borsec, Zizin,
Bilbor-România etc.; izvoare bicarbonate
simple - apar în aria manifestãrilor
vulcanice; au peste 1 g/l bicarbonaþi; ex:
cele de la Vichy-Franþa, Teplice-Cehia,
Budapesta-Ungaria, Tarasp Schuls-Elveþia,
Kami Yamada-Japonia, Hot Springs-
S.U.A., Arad, Craiova, Ploºtina, Leºcani-
România; izvoare feruginoase - au sub 10
mg/l fier, de regulã; ex: la Harrogate-Marea
Britanie, Srebrenica - Bosnia-Herþegovina,
Orezza-Franþa, Krynica-Polonia, Warm
Springs-S.U.A., Turþ-Bãi, Mocrea, Vatra
I 171
Dornei, Poiana Negri, Miercurea Ciuc,
Malnaº-Vâlcele, Lipova, Buziaº (legate ºi
de aureola mofeticã) - România; izvoarele
sulfuroase - conþin peste 1 mg/l sulf titrabil,
în sulfuri ºi hidrogen sulfurat; apar în
regiuni de orogen mai înalte; ex: Aachen-
Germania, Hipata-Grecia, Hakone Park-
Japonia, Bãile Olãneºti, Bãile Govora,
Bãile Herculane, Balta, Bala- România
etc.; izvoare sulfatate - au mineralizare mai
slabã ºi provin de la mari adâncimi,
apãrând pe linii de falii; ex: Bath-Anglia,
Saint Gervais-Franþa, Marianske
Lazne-Cehia, Bad Gastein- Austria,
Oglinzi, Bãlþãteºti, Chiojd, Sãlaj-România
etc.; izvoare clorosodice - au peste 1 g/l
sãruri pe bazã de sodiu ºi clor, rezultând
prin dizolvarea sãrurilor din formaþiunile
geologice; ex: Baden Baden-Germania,
Ischia-Italia, Bad Ischl-Austria, Loutraki-
Încãtuºat (Meandru)
Imagine satelitarã
Grecia, Þintea, Bãicoi, Telega, Ocna
Sibiului, Turda, Ocna Mureº, Ianca,
Techirghiol, Movila Miresii, Slãnic-
România etc.; izvoare iodurate - legate de
salifer; ex: Vulcana Bãi, Sãrata Monteoru,
Moreni, Berca, Bazna- România; izvoare
oligominerale - cu o cantitate redusã de
sãruri, reci sau termale; ex: cele din câmpia
Criºurilor (Bãile Felix, Bãile 1 Mai etc.),
Munþii Apuseni (Plopiº, Fiziº) - România
etc.; izvoare radioactive - îmbogãþite în
izotopi radioactivi rezultaþi din radiaþia
rocilor eruptive acide, granite, porfire
(conþin elemente ca uraniul, toriul, radiul
în proporþii relativ însemnate; pot varia de
la radioactivitate slabã (Mangalia, Bãile
Govora, Bãile Felix, Biborþeni, Malnaº-Bãi
etc.) la o radioactivitate mare ºi foarte mare
(Borsec, Jibou, Sângeorz-Bãi, Bãile
Tuºnad, Bãile Herculane).
Inundaþie
Inselberg
172 DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE

Iceberg Inel de pietre

Izbuc Insulã

Insule barierã Istm

Î 173
Î
ÎMBÃTRÂNIRE - în modelul clasic
de evoluþie al reliefului unei regiuni
corespunde fazei finale (ex. - un sistem
muntos care prin modelare îndelungatã este
nivelat, ajungând la o câmpie de eroziune
- peneplenã sau pediplenã).
ÎMBUCARE - caracteristicã a unor
forme de relief care reflectã poziþia de
întrepãtrundere etajatã a lor, ca rezultat al
unei evoluþii în mai multe faze, în acelaºi
spaþiu (ex: conuri de aluviuni îmbucate,
terase îmbucate).
ÎMBUNÃTÃÞIRI FUNCIARE -
lucrãri hidrotehnice ºi agricole menite sã
îmbunãtãþeascã calitãþile unor soluri slab
productive sau neproductive (îndiguiri,
desecãri, irigaþii, nivelãri etc.) dar ºi pentru
diminuarea efectelor proceselor geomor-
fologice care au condus la degradarea
terenurilor (terasãri, împãduriri, drenaje
etc.).
ÎMPÃDURIRE - acþiune de plantare
cu puieþi de arbori a unor suprafeþe de
versant despãdurite, a suprafeþelor de teren
degradate, a torenþilor ºi a râpelor de
alunecare etc.
ÎMPINGERE PRIN ÎNGHEÞ (sin.
FROST HEAVING) - proces de ridicare a
unor particule minerale din sol sau depozit
prin dezvoltarea de cristale de gheaþã cu
desfãºurare verticalã.
ÎNÃLÞIME (sin. ALTITUDINE) -
apreciere în metri a poziþiei verticale a unei
forme de relief în raport de un plan de
referinþã. Dacã acesta este nivelul
oceanului planetar valorile au caracter
absolut (Vf. Moldoveanu are 2544 m) iar
dacã aprecierea se face în funcþie de un plan
local (albia unui râu, vatra unei depresiuni
etc.) atunci ele sunt relative (înãlþimea
podurilor de terasã poate fi de 5 m, 25 m,
75 m, 110 m etc.).
ÎNCÃLZIREA CLIMATICÃ GLO-
BALÃ - proces de creºtere a temperaturilor
medii pe întreg Globul ca urmare a
„efectului de ser㔠impus de modificãri ale
ponderii diferitelor gaze din atmosferã
terestrã (îndeosebi CO2) determinate în
mare mãsurã de activitãþi antropice
(industriale, circulaþie etc.). Are multiple
consecinþe care se intercondiþioneazã
(inundarea câmpiilor litorale prin ridicarea
nivelului mãrii favorizat de topirea
gheþarilor continentali etc.).
ÎNCÃRCÃTURÃ - cantitatea de
materiale pe care un agent extern o
transportã la un moment dat; Î. râului
(debit solid), Î. glaciarã (morene), Î.
eolianã, Î. curenþilor de apã marini etc.
ÎNCÃRCÃTURA RÂULUI - debitul
solid (de la bolovani la particulele în
suspensie) pe care îl transportã un râu în
funcþie de energia de care dispune în orice
loc ºi în orice moment dat.
ÎNCÃTUªARE - adâncirea unui râu
între doi versanþi abrupþi, relativ apropiaþi.
Î. are loc prin epigenezã sau supraimpunere
(rezultã o vale de tip cheie, defileu, canion).
174
În cazul vãilor mai largi apar meandre
încãtuºate.
ÎNCLINARE - unghiul pe care o
suprafaþã îl realizeazã cu un plan orizontal.
Este comun în expresiile: Î. versanþilor, Î.
suprafeþelor interfluviale, Î. stratelor.
Asocierea dintre înclinarea suprafeþelor ºi
a stratelor este realizatã în analiza reliefului
dezvoltat pe straturi monoclinale unde în
funcþie de raportul dintre ele rezultã
suprafeþe structurale (concordanþã), frunþi
de cuestã (desfãºurare opusã) dar ºi tipuri
de vãi (consecvente, subsecvente,
obsecvente) cu configuraþii specifice.
ÎNCONVOIEREA STRATELOR
(sin. CORAZIUNEA, DERAZIUNEA
STRATELOR) - proces de deplasare lentã
în sensul pantei a elementelor dintr-un
depozit cât ºi a capetelor de strat de sub el
sub acþiunea gravitaþiei (este frecvent în
Subcarpaþi ºi în unitãþile de fliº carpatic în
versanþii cãrora sub depozite sunt strate de
rocã, subþiri, heterogene ca alcãtuire ºi
dispuse aproape vertical.
ÎNDIGUIRE - lucrare menitã sã apere
luncile joase de inundaþii, prin construirea
de diguri paralele cu albia minorã a râurilor
care sunt forme de relief antropic.
ÎNDREPTARE - termen folosit pentru
desemnarea unui proces prin care se trece
de la o desfãºurare sinuoasã a unor forme
de relief la una dreaptã; ex: Î. cursului de
apã prin secþionarea naturalã (autocaptare
de meandru) sau antropicã a meandrelor
(canalizare); Î. liniei de þãrm prin erodarea
proeminenþelor ºi închiderea golfurilor de
cordoane de nisip (ex. - s-a produs la þãrmul
românesc în ultimele milenii).
ÎNGHEÞ - proces de îngheþare a apei
sau a vaporilor la temperaturi sub 0°C; se
realizeazã prin deplasarea ºi staþionarea
unei mase de aer rece (Î. advectiv), prin
rãcirea aerului noaptea (Î. de radiaþie; Î.
la sol); Î. apei se produce iarna la râuri,
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
lacuri, iar în zonele polare ºi subpolare, la
suprafaþa mãrilor ºi oceanelor. Pentru
evoluþia reliefului prezintã însemnãtate
realizarea îngheþ-dezgheþului care
faciliteazã sfãrâmarea rocilor, formarea de
grohotiºuri ºi pante abrupte.
ÎNGHEÞ PEREN - formã de îngheþ în
regiunile periglaciare polare (peste 20%
din suprafaþa uscatului), în munþii înalþi,
unde temperaturile sunt negative, în cea
mai mare parte a anului. Aceasta asigurã
pãstrarea multianualã a îngheþului în soluri,
depozite, roci ºi crearea unei structuri
specifice majore (pergelisol în bazã ºi
molisol la partea superioarã).
ÎNGHEÞ SEZONIER - proces realizat
în anotimpul rece în partea superioarã a
solurilor, a apei râurilor ºi lacurilor etc.
ÎNGRÃMÃDIRI DE SLOIURI -
blocaje de sloiuri primãvara în sectoare
înguste ale albiei unui râu; creeazã baraje
de gheaþã (zãpoare) care împiedicând
scurgerea apei faciliteazã revãrsarea
lateralã a ei însoþitã de inundaþii.
ÎNMLêTINIRE - proces care are loc
pe suprafeþele orizontale sau cvasi-
orizontale cu soluri argiloase, în condiþiile
existenþei unui exces de apã din precipitaþii
sau din pânza freaticã; se dezvoltã o
vegetaþie specificã, iar, în sol, materia
organicã va fi puþin descompusã.
ÎNREGISTRAREA FOTOGRA-
FICÃ - fotografierea reliefului din diferite
puncte.
ÎNªEUARE (sin. ªA, CURMÃTURÃ)
- sector jos (concav), între douã vârfuri sau
douã culmi. Este generatã prin eroziune
diferenþialã la nivelul contactului realizat
pe o culme între strate groase cu rezistenþã
diferitã; prin intersecþia la nivelul culmei
a douã bazine torenþiale aflate pe cei doi
versanþi; eroziune în lungul unui element
structural (ex. - o falie care secþioneazã
culmea etc.).

ÎNTINERIREA RELIEFULUI -
termen ce desemneazã procesul de mãrire
a contrastelor de altitudine, a pantei
versanþilor ºi a adâncirii vãilor, ca urmare
a înãlþãrii scoarþei sau a unor ample
schimbãri climatice; termenul se leagã de
interpretarea evoluþiei ciclice a reliefului
de la tinereþe la bãtrâneþe, urmatã apoi de
un nou ciclu care începe cu ridicarea
câmpiei de eroziune (reîntinerirea).
ÎNÞELENIRE - proces în care, prin
dezvoltarea pe sol a unui bogat strat ierbos,
se ajunge la o creºtere mare a densitãþii
reþelei de rãdãcini în orizontul de la
suprafaþã (þelinã); solul este astfel ferit de
degradare prin pluviodenudare, ºiroire etc.
ÎNTRE APE - regiune joasã între douã
albii de râu; frecvent reprezintã în luncile
foarte largi spaþiul dintre râul principal ºi
un afluent care curge aproape paralel cu
-10
-20
-30
-40
Înveliºul geografic
175
acesta (uneori moºteneºte o albie pãrãsitã
(ex. - între Prut ºi Jijia).
ÎNTRERÂURI - areal mlãºtinos (luncã
joasã) situat între douã râuri principale în
apropiere de confluenþã. Ex. Prahova ºi
Azuga la Azuga (Între Prahove).
ÎNVELIª GEOGRAFIC (sin. MEDIU
GEOGRAFIC GLOBAL) - geosferã în care
sunt incluse reliefosfera, climatosfera,
hidrosfera, pedosfera, biosfera, sociosfera
(antroposfera), între care existã strânse
legãturi de intercondiþionare ce asigurã
unitatea, structura, funcþionalitatea,
dinamica sistemului; limita inferioarã
uneºte punctele cele mai joase din scoarþã
unde existã germenii creãrii reliefului sub
acþiunea forþelor interne (cele mai joase
sunt la baza riftului ºi a zonei de subducþie);
limita superioarã se aflã la nivelul stratului
de ozon.
176
J
JALON - tije specialã din lemn sau
metal utilizatã pentru lucrãrile de
topografie ºi cadastru; constituie elementul
reper în efectuarea mãsurãtorilor pe baza
cãrora se realizeazã planul suprafeþei luatã
în analizã.
JAMA - aven cu dimensiuni mari.
JANDARM - denumire popularã
pentru o formã de relief dezvoltatã pe gresii
sau conglomerate care, în funcþie de
materialul (elementele) din care e formatã
roca, dar ºi din liant (argilos, marnos,
calcaros), are aspect de coloanã conicã sau
cu înfãþiºare bizarã datoritã eroziunii
diferenþiale (Munþii Ceahlãu, Munþii Igniº,
Munþii Bucegi, Munþii Ciucaº.
JAPªÃ - micã depresiune din Lunca ºi
Delta Dunãrii sub formã de canale, umplute
cu apã la debite crescute ale fluviului ºi
uscate în restul timpului.
JEBEL - denumire datã munþilor din
regiunile deºertice nord africane.
JEPI - termen regional acordat unor
munþi, platouri pe care se dezvoltã
asociaþiile vegetale arbustive din etajul
subalpin formate din jneapãn, ienupãr, afin
etc.(Jepii Mari, Jepii Mici din Munþii
Bucegi, Jepii din Fãgãraº, Munþii Cãlimani
etc.).
JETELÃ - dig construit la gura de
vãrsare a unui fluviu sau la intrarea în
porturile maritime, în condiþii de regim
micromareic, cu scopul evitãrii acumulãrii
nisipului transportat de curenþi sau al
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
uºurãrii transportului aluviunilor (ex: la
gura Braþului Sulina).
JGHEAB - termen regional acordat
ºanþurilor de ºiroire, canalelor de scurgere
înguste a apei; se formeazã pe versanþii cu
panta sub 20°, lipsiþi de formaþiuni vegetale
la ploile torenþiale; sunt lineare, paralele
dar se pot aduna formând sectoarele de
obârºie a unor torenþi. Pe versanþii defriºaþi
se dezvoltã în lungul potecilor ºi ºanþurilor
de evacuare a buºtenilor iar în etajul alpin
pe culoarele dezvoltate de avalanºe.
JGHEAB DE ALUNECARE -
suprafaþã înclinatã pe care se deplaseazã
materialele în cadrul unei alunecãri de
teren curgãtoare.
JGHEAB DE AVALANªÃ - culoar
creat prin eroziunea produsã de avalanºe
repetate ºi accentuate în sezonul cald de
eroziunea ºuvoaielor de apã rezultate din
precipitaþii. În lungul lor vegetaþia lipseºte
dar se pot canaliza grohotiºuri (panglici sau
râuri de pietre).
JOKULL - termen islandez
semnificând ºuvoiul de apã rezultat din
topirea rapidã a gheþii ca urmare a unor
erupþii vulcanice ce dau curgeri de lavã în
baza gheþarilor. Provoacã inundaþii uneori
catastrofale ºi tunele subglaciare.
JUNGLÃ - mediu specific zonelor
morfoclimatice tropicale umede în care
temperaturile ridicate, umezeala
accentuatã, vegetaþia densã ºi permanentã

favorizeazã intense alterãri (chimice ºi
biochimice) ale rocilor, înmlãºtiniri.
JURASIAN - tip de structurã cutatã
(anticlinale strânse ºi sinclinale largi,
întâlnit în Munþii Jura); tip de relief
structural ce are culmi pe anticlinale ºi
culoare de vale ºi depresiuni în lungul
sinclinalelor.
Jandarm (Munþii Bucegi)
Jneapen
177
JURASIC - perioadã în era mezozoicã,
caracterizatã printr-o mare dezvoltare a
gimnospermelor, a reptilelor; se produc
miºcãrile orogenetice din faza kimmericã
nouã ºi fragmentarea intensã a
continentului Gondwana.
JUXTAGLACIAR - depresiune
lacustrã în sectorul de ablaþie al gheþarilor.
Jebel
Jetela
Junglã
178
K
KAME (sin. KAIM) - relief
fluvioglaciar sub formã frecvent de movile
sau trepte, lângã versanþi; rezultã din
acumulãri de nisip, pietriº, lentile de argilã
în ochiuri de apã aflate pe gheþar în zona
de ablaþie; dupã topirea gheþii ele rãmân
pe suprafaþa subglaciarã ca monticoli ce
pot atinge 50 m înãlþime (ex. - Finlanda,
Nord-Estul Rusiei, Canada).
KAMENIÞÃ (CAMENIÞÃ) - formã de
relief carstic individualizatã pe platourile
calcaroase cu aspect de microdepresiune
relativ circularã (diametre de câþiva cm,
dm); uneori este parþial sau total umplutã
cu materiale.
KAMSIN - (vezi HAMSIN) - vânt uscat
în Sahara, cu intensitate ºi viteze mari ce
provoacã furtuni puternice ºi deflaþia
materialelor nisipoase ºi a prafului.
KANSAS - fazã glaciarã produsa în
America de Nord în pleistocenul mediu
echivalentul fazelor Elster ºi Mindel din
Europa.
KAR - denumire germanã a circului
glaciar.
KARANGAT - denumire a unui stadiu
din evoluþia Mãrii Negre (corespunde cu
interglaciarul Riss-Würm) când aceasta îºi
întrerupe legãtura cu Marea Caspicã ºi o
reia pe cea cu Marea Mediteranã.
KARASULUC - soluri bogate în argilã,
de regulã de culoare negricioasã;
denumirea este popularã dobrogeanã ºi are
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
origine turceascã; prin uscare puternicã se
produc crãpãturi poligonale profunde.
KAREZ - nume dat canalelor de
aducþiune subterane ce aduc apã pentru
irigaþii, de la baza muntelui, în câmpiile
învecinate (Pakistan, Irak).
KARLING - (sin. CUSTURÃ) - termen
german pentru crestele de deasupra
gheþarilor, circurilor ºi vãilor glaciare la a
cãror formare un rol distinct îl au procesele
crionivale. Se mai numesc ºi creste rezul-
tate din intersecþia versanþilor supraglaciari
ca urmare a intensitãþii proceselor peri-
glaciare; sunt ºi creste secundare create
prin eroziunea lateralã impusã de masele
de gheaþã. În urma fragmentãrii karlin-
gurilor rezultã vârfuri de tip numatack
(glaciaþiunea de calotã) sau horn (glacia-
þiunea montanã).
KARST - denumire a sistemului morfo-
genetic desfãºurat pe calcare ºi dolomite;
denumirea provine de la regiunea Krst din
Slovenia unde acesta are o largã dezvoltare.
KARREN - nume german dat lapie-
zurilor.
KEGELKARST (CONE KARST,
CARST CU PINACLI, CARST MAMELO-
NAR) - sistem carstic dezvoltat în regiunile
cu climat cald ºi umed ecuatorial, tropical,
musonic ºi în care se impun atât formele
de relief de suprafaþã ºi interior dar ºi
peisajul dominat de vãi adânci cu versanþi
prãpãstioºi (ex. Jamaica, China).

KEWIR - denumire în deºertul iranian
pentru microdepresiuni pe fundul cãrora
sunt acumulãri bogate de argilã sãrãturoasã
(vezi ºi SALINAS; SEBKHA).
KEY - termen englez ce desemneazã
insulele mici de nisip coraligen, care se
observã când bate vântul.
KLIPPÃ - termen geologic cu semni-
ficaþii diferite - martor dintr-o pânzã de
ºariaj; blocuri de rocã veche ºi durã
împlântate în formaþiuni tinere moi în
timpul procesului de sedimentare ºi pe care
ulterior eroziunea diferenþialã le-a pus în
evidenþa morfologicã - martori de eroziune
(olistolitele de pe Valea Ampoiului).
KNICK - linia de la contactul pedi-
mentului cu versantul inselbergului.
Kama
179
KNOBS - relief de doline ºi martori de
eroziune dezvoltate pe gresii (în S.U.A.).
KRAKATOA - tip de erupþie vulca-
nicã, extrem de violentã, prin care sunt
expulzate lavã, gaze dar ºi o mare parte
din aparatul vulcanic (ex. explozia
vulcanului Krakatoa din 1883 când cea mai
mare parte a insulei, unde era situat
vulcanul, a fost distrusã.
KREB - corniºã abruptã datã de roci
sedimentare dure în marginea platouriloe
stâncoase ale hamadei sahariene.
KUM - deºert întins de nisip cu relief
de barcane, în Asia Centralã (Kara-kum ºi
Kâzâl-kum).
KURUME - termen în Asia Centralã
pentru râurile de pietre.
180
L
LAC - acumulare de apã într-o
depresiune creatã natural sau antropic, pe
continente. Au formã ºi dimensiuni
variabile ºi o repartiþie neuniformã pe
Glob, cele mai multe fiind în regiunile
temperate, subpolare ºi tropical-umede. În
regiunile aride sunt extrem de puþine ºi
suportã mari variaþii de nivel (ex. - lacurile
Ciad, Aral). Se grupeazã dupã caracte-
risticile celor douã componente,
depresiunea ºi apa, în mai multe tipuri.
Dupã geneza depresiunii sunt lacuri
naturale, respectiv: tectonice (Titicaca,
Baikal, Marele Lac Sãrat, Malawi,
Victoria); vulcanice (în cratere: Sf. Ana,
Trasimeno, Bolsena, Rotomahana); pe vãi
barate vulcanic (Kaniasa, Baringo, Tuman
Hel ºi Anpa Hel); în excavaþii de tip maare
- în regiunea Eiffel din Germania); în
luncile râurilor în meandre pãrãsite ºi pe
braþe secundare ºi albii barate (bãlþi,
limane); în lungul þãrmurilor (prin
închiderea cu grinduri de nisip a golfurilor
- laguna Razelm) sau a gurilor de vãrsare
ale unor pâraie - limane fluvio-
maritime-Techirghiol Tatlageac); carstice
(în doline, uvale, zãton); prin tasare în
loess (Ianca, Plopu); glaciare (în circuri -
Bâlea, Capra, Podragu; pe vãi, în spatele
unor praguri sau morene - Maggiore,
Como, Garda etc.); eoliene (între dunele
de nisip). L. antropice sunt realizate prin
construirea unor baraje pe vãi, în diferite
scopuri: hidroenergetic, recreere ºi turism,
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
regularizarea scurgerii apei râurilor,
irigaþii, alimentare cu apã a localitãþilor,
pisciculturã; se numesc iazuri, heleºtee,
benturi etc.
LAC DE FRIG - microdepresiuni
(depresiuni bine încadrate de culmi înalte),
vãi înguste, în care se acumuleazã ºi
stagneazã mase de aer rece, de care se leagã
valori termice minime foarte scãzute dar
ºi procese de îngheþ profund.
LAC DE LAVÃ - acumulãri de lavã în
cratere ºi depresiuni pe platourile vulcanice
bazaltice (în Hawaii).
LACOLIT - structurã magmaticã
consolidatã la adâncime cu formã de
ciupercã; partea superioarã a corpului sãu
este plan convexã sau biconvexã, are
dimensiuni mari (de la sute de metri - la
mai mulþi kilometri) ºi o dezvoltare
aproape paralelã cu stratele între care se
aflã. În aceasta ajunge din adânc (de la
vatra de alimentare cu magmã) printr-un
„coº” vertical (de strãpungere) prin care a
circulat ºi s-a consolidat materia topitã.
Prin erodarea rocilor acoperitoare structura
este exhumatã dând forme de relief cu
înfãþiºare „greoaie”. (ex. în Munþii
Mãcinului - unde sunt masive alcãtuite din
granit).
LACUNÃ STRATIGRAFICÃ -
interval de timp geologic care lipseºte
dintr-o succesiune sedimentarã datoritã
nedepunerii materialelor întrucât regiunea
era exondatã. Ea indicã succedarea în timp
L 181
a unei faze sedimentare în bazin, o
exondare când o parte din roci sunt erodate
rezultând un relief ºi revenirea sedimentãrii
care produce fosilizarea reliefului. Deci
este o discordanþã stratigraficã ce pune în
evidenþã un paleorelief fosilizat (ex.
suprafaþa dintre rocile magmatice ºi
cristaline din baza Podiºului Babadag ºi
depozitele sedimentare calcaroase de
deasupra).
LACUSTRU(E) - domeniu de sedi-
mentare, procese, depozite fluvio lacustre
toate evidenþiind legãturi morfogenetice
într-un spaþiu care implicã depresiunea (cu
locul) ºi regiunile limitrofe.
LAGOON - un bazin marin cu dimen-
siuni reduse ce are apã puþin adâncã ºi care
se aflã în cadrul unui sistem de atoli;
comunicã cu exteriorul prin strâmtori
(portiþe) - Ex. în structurile coraligene din
Oceanul Pacific; el poate fi reconstituit
urmãrind construcþiile coraligene jurasice
de la Cheia (jud. Constanþa).
LAGUNÃ - reprezintã un sistem de
þãrm jos alcãtuit dintr-un fost golf marin
separat de mare prin cordoane litorale. Au
dimensiuni variabile, comunicare cu marea
prin „portiþe”, apã salmastrã; prin
închiderea completã a legãturilor cu marea
poate evolua cãtre o câmpie mlãºtinoasã.
Ex. - complexul lagunar Razim - Sinoe;
laguna Siutghiol.
LAHAR - curgeri lineare ºi areale de
noroi format de apa din precipitaþii sau din
unele lacuri de pe vulcani care antreneazã
cenuºe vulcanicã dar ºi elemente grosiere
Lanþ muntos
(lapili, scorii, bombe vulcanice etc.) pe
versanþii vulcanilor; sunt procese cu
desfãºurare pe distanþe mari, materialele
fiind acumulate uneori pânã la baza
aparatului vulcanic. Acesta creeazã o
formã de relief haotic cu structurã
acumulativã heterogenã (debrite). (ex. pe
latura de vest a munþilor Cãliman -
Harghita.
LAMINARÃ - tip de scurgere în albia
râurilor, sub formã de pânzã ºi cu vitezã
micã; nu are loc amestecul apei ºi nici
acþiune morfogeneticã a ei.
LANDÃ - ºes întins situat pe þãrmurile
Atlanticului, format din acumulãri
importante de nisip marin pe care existã
dune active sau fixate (sud-vestul Franþei,
în Anglia).
LANDªAFT (PEISAJ) - porþiune
omogenã a suprafeþei terestre care reflectã
o anumitã îmbinare în sistem a
componentelor naturale (relief, climã, ape,
vegetaþie, sol - L. natural), sau a acestora
cu componenta economico-socialã (L.
culturalizat), în care se impun caracteristici
ale cel puþin unuia dintre ele, ce se vor
reflecta în exterior (o imagine a relaþiilor
dintre ele ºi nu sistemul însuºi). L. naturale
sunt tot mai puþine, ele cedând locul celor
antropizate (culturalizate), pe mãsura
amplificãrii activitãþilor umane. Ansamblul
peisajelor de pe suprafaþa terestrã
constituie înveliºul landºaftic.
LANÞ MUNTOS - sistem de munþi,
masive care se desfãºoarã pe o anumitã
direcþie, având comun alcãtuirea, structura,
182
geneza, evoluþia ºi o mare parte din
caracteristicile morfologice ºi de peisaj; au
lungimi de sute, mii de kilometri, lãþimi
de zeci, sute de kilometri; componentele
sunt strâns legate sau separate prin
depresiuni (alungite, paralele) sau prin
defilee, de unde deosebirea unora cu
poziþie centralã, principalã care, de obicei,
au o evoluþie complexã ºi înãlþimi mai mari,
ºi a altora situate lateral care sunt tinere ºi
mai scunde; cele mai multe ºi mai extinse
au luat naºtere în diferite faze ale evoluþiei
unui ciclu tectogen (mai multe faze
orogenetice), de unde alcãtuirea ºi structura
diferitã a lanþului (ex. - în Carpaþii Orientali
sunt: masive cristaline, munþi de fliº, munþi
vulcanici, depresiuni tectonice alungite
etc.).
LANÞ VULCANIC - sistem de munþi
vulcanici înºiraþi în lungul unor fracturi
care secþioneazã profund scoarþa; apar la
marginea plãcilor tectonice, în ariile de
subducþie ºi în cadrul dorsalelor; sunt
formaþi prin consolidarea topiturii ºi a
produselor rezultate în timpul erupþiilor
(lanþul din vestul Carpaþilor Orientali,
lanþurile insulelor vulcanice din Oceanul
Pacific).
LAPIAZ - suprafaþã de platou carstic,
cu o mare densitate de lapiezuri cu formã
ºi dimensiuni variabile (ex. - pe platoul
Ponoarele).
LAPIEZURI - forme de relief carstic
realizate prin dizolvare în lungul fisurilor,
diaclazelor existente pe suprafeþele
orizontale sau uºor înclinate ale blocurilor,
platourilor sau culmilor alcãtuite din calcar,
dolomite, gips, sare etc. Au forme variate
de la linearã (ºenþulete cu lungimi de câþiva
centimetri, decimetri; adâncimi de mai
mulþi centimetri etc.) la circularã-tabularã
(diametre pânã la câþiva decimetri), grad
diferit de umplere cu materiale argiloase
ºi plante ºi densitate deosebitã impusã de
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
organizarea reþelei de diaclaze. Uneori
fragmentarea minorã impusã de diaclaze
pe platourile carstice este foarte mare încât
acesta este transformat într-un sistem
(ansamblu) de creste calcaroase separate
de lapiezuri care este numit lapiaz
(platourile de Ponoare, Munþii Aninei etc.).
LAPILI - fragmente centimetrice de
rocã vulcanicã provenite din coºul vulcanic
sau din aparatul propriu-zis în timpul
erupþiilor explozive ºi care sunt împrãºtiate
pe distanþe mari. Pot fi preluate de curgerile
noroioase (lahare) sau acumulate ºi
consolidate ca tufuri. (Ex. Etna, Vezuviu).
LARAMICÃ - fazã a miºcãrilor
orogenetice alpine produsã la finele
cretacicului ºi la începutul paleogenului,
care a creat principalele structuri puternic
metamorfozate, cutate (pânã la ºariaj) ºi
înãlþate ale sistemelor muntoase alpine
(munþii Stâncoºi, Anzii, Munþii Alpi,
Caucaz etc.), generând totodatã unitãþi de
depresiuni tectonice interne ºi avanfose (în
România, au rezultat unitãþile cristaline
carpatice, schiþarea Bazinului Transilvaniei
ºi a Depresiunii pericarpatice), modificãri
la nivel continental (separarea Noii
Zeelande de Australia ºi Antarctica etc.).
LATENT(Ã) - stare în care se aflã la
un moment dat un proces, element, sistem;
ieºirea din aceastã stare necesitã depãºirea
unui prag care impune cedarea sau primirea
de energie; este momentul considerat în
morfologie ca precursor realizãrii iminente
schimbãrii (ex. - precursor unei alunecãri,
unei autocaptãri, revãrsãrii apei râului în
luncã, Vezuviul în faza actualã etc.).
LATERIT - scoarþã de alterare cu
grosimi ce pot ajunge la mai mulþi metri,
care rezultã prin procese complexe de
meteorizare (îndeosebi hidrolizã) ce
conduc la transformarea chimicã a rocilor
magmatice, metamorfice ºi sedimentare
într-un depozit de culoare roºie sau vineþie
bogat în oxizi ºi hidroxizi de fier ºi
L 183
aluminiu. Se produc în climat cald ºi foarte
umed (ecuatorial, subecuatorial, musonic
etc.); când intervine o variaþie sezonierã a
acestuia ca nivel de umiditate rezultã la
partea superioarã a depozitului un orizont
dur numit „cuiras㔠lateriticã. (ex.
Brazilia, Guineea etc.).
LATERIZARE - proces de alterare în
regiunile cu climat cald ºi umed
(ecuatorial, musonic, savanã etc.) în care
îndeosebi prin hidrolizã, levigare ºi spãlare,
rocile (frecvent de origine magmaticã sau
metamorficã) sunt transformate în depozite
cu pondere însemnatã de oxizi ºi hidroxizi
de fier (limonit) sau aluminiu (bauxitã).
LATITUDINE - coordonatã geograficã
care indicã poziþia matematicã a unui punct
de pe suprafaþa terestrã în raport de
Ecuator. Se mãsoarã în grade, minute pe
arcul de meridian din emisfera nordicã sau
sudicã.
LAURASIA - continent ipotetic, format
din scuturile precambriene din America de
Nord ºi Eurasia unite prin intermediul
lanþurilor hercinice. Dacã la începutul
Mezozoicului forma cu continentul sudic
(Gondwana) un singur uscat (Pangaea).
Ulterior prin formarea Mãrii Thetys ele
s-au separat.
LAVÃ - topiturã din astenosferã sau din
unele pungi aflate în scoarþã care erupe pe
suprafaþa terestrã; dupã conþinutul chimic
existã: L. bazicã-fluidã, cu dominarea
elementelor feromagneziene, sãracã în
silice ºi cu vitezã mare de curgere, dã
platouri vulcanice; L. acidã-vâscoasã, cu
multã silice ºi gaze, cu vitezã de curgere
redusã ºi rapiditate în consolidare; dã
aparate vulcanice ºi erupþii violente.
LAVINà (sin. AVALANªÃ) - termen
german care exprimã procesul de deplasare
gravitaþionalã a maselor de zãpadã umede
sau uscate.
LAVOGNE - denumire francezã pentru
o dolinã în formã de cupã, care reþine apã
pe fund, temporar sau permanent.
LEGE - expresie ce defineºte tipuri de
relaþii esenþiale, necesare, generale ce
asigurã constanþã, stabilitate ºi repeta-
bilitate relativã într-un sistem. Se împart
în legi generale, speciale la nivel de
component geografic sau de acþiune a unui
agent. Legi generale (globale) sunt
valabile pentru sistemul geografic pe
ansamblu: L. zonalitãþii - distribuþia
latitudinalã a elementelor geografice
principale impusã de forma Pãmântului; L.
intrazonalitãþii - dezvoltarea unor fâºii
latitudinale de trecere între zone, ca urmare
a existenþei unor arii de complementaritate
climaticã rezultate ca efect al miºcãrii de
revoluþie ºi al înclinãrii axei terestre; L.
etajãrii - distribuirea pe fâºii de altitudine
a elementelor geografice, datoratã
reliefului muntos; L. azonalitãþii -
dezvoltarea unor sisteme geografice locale,
indiferent de zone sau etaje, determinate
de dominanta unui factor geografic - ape
curgãtoare sau geologic - roci, structuri).
Legi specifice unui component geografic
(L. geomorfoligice).
LEGENDÃ GEOMORFOLOGICÃ -
componentã cu rol explicativ pe o hartã
geomorfologicã. Elementele componente
sunt grupate într-o structurã care implicã
trei segmente în funcþie de importanþa lor
pentru tematica reprezentãrii. Pe o hartã
geomorfologicã generalã a Munþilor
Fãgãraº ordinea este urmãtoarea: forme de
relief ºi procese esenþiale, fiecare tip redat
în ordinea vechimii(ex.- suprafeþe ºi nivele
de eroziune, terase, lunci; forme de relief
glaciar, periglaciar etc.); elemente cu rol
important secundar (forme de relief
structural, carstic, torenþi, alunecãri
superficiale, antropoforme etc.), elemente
de sprijin (geologice, cote, tip de reþea
hidrograficã etc.).
LEGILE GEOMORFOMETRIEI -
stabilite pentru bazinele hidrografice ie-
184
rarhizate în sistem Strahler-Horton sunt: L.
numãrului de segmente de râu, L.
lungimilor însumate, L. lungimilor medii,
L. suprafeþelor însumate, L. suprafeþelor
medii, L. perimetrelor însumate, L.
perimetrelor medii, L. diferenþelor de nivel
însumate, L. diferenþelor de nivel medii,
L. pantelor medii; alte legi - L. eroziunii
diferenþiale; L. nivelului de bazã; L.
profilului de echilibru etc.
LEHM - depozit rezultat prin evoluþia
loessului din care au fost spãlaþi în bunã
mãsurã carbonaþii, alcãtuirea lui fiind mai
puþin favorabilã proceselor ºi formelor de
relief de tasare ºi sufoziune.
LENDENEZ - sistem de cordoane de
nisip ce leagã insulele din vecinãtatea
þãrmului, dar care sunt emerse doar la
reflux (þãrmul de tip watt din nord-vestul
Germaniei ºi Olandei).
LENTILÃ - parte dintr-un depozit
alluvial care are aspect izolat ºi structurã
lenticularã sau torenþialã fiind alcãtuitã din
argilã, pietriº sau nisip.
LESPEZI - termen regional desemnând
gelifracte colþuroase, (grohotiºuri) netede
pe planurile de ºistuozitate (ºisturi) sau
sedimentare, care acoperã suprafeþe pe
culmile montane; ex: vârful Lespezi din
Masivul Fãgãraº.
LETTE - denumire regionalã pentru
dunele de nisip.
LEVANTIN - denumire veche pentru
formaþiunile sedimentare romaniene din
partea finalã a pliocenului (îndeosebi strate
de nisipuri ºi pietriºuri groase). În prezent
este inclus în dacianul superior.
LEVIGARE - proces de spãlare pe
verticalã în depozite facilitat de circulaþia
apei din precipitaþii; favorizeazã depla-
sãrile lente în soluþie sau a particulelor
minerale cu consecinþe în timp (generarea
unor microforme de tasare).
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
LIANT - termen atribuit elementului de
legãturã dintre granulele rocilor sedimen-
tare. Poate fi calcaros, nisipos, argilos etc.
În funcþie de gradul de cimentare este ºi
rezistenta rocii la atacul agenþilor externi.
LIDO - tip de þãrm cu platformã litoralã,
extinsã ºi cordoane de nisip (sãgeþi) create
de curenþii litorali din mâl sau nisip; unesc
insulele, închid golfurile ºi gurile de
vãrsare ale râurilor separând lagune ºi
limane.
LIMAN - sistem morfohidrografic
alcãtuit dintr-un lac care ocupã alibia unei
vãi în sectorul terminal, malurile acestuia
ºi barajul natural format din cordoane de
nisip, argilã etc. Se disting limane fluviatile
(dacã bararea a fost efectuatã de cãtre râul
colector (pe dreapta Ialomiþei în câmpie)
ºi limane fluviomaritime dacã procesul este
legat de dezvoltarea cordoanelor
(grindurilor) realizate de valurile, curenþii
maritimi etc. (Techirghiol, Totlogeac).
LIMBÃ GLACIARÃ - masã de gheaþã
care coboarã dintr-un circ glaciar pe
distanþe diferite, în lungul unor vãi (în
funcþie de volumul de gheaþã al acestuia ºi
de poziþia limitei de topire); realizeazã
procese de eroziune pe fundul vãii ºi la
baza versanþilor, transportã materialele
(blocuri, bolovãniºuri, pietriºuri etc.)
smulse din patul vãii sau cele care ajung
prin prãbuºire sau avalanºe de pe versanþi
care formeazã morene ce au poziþie diferitã
în cadrul ei (la suprafaþã, în interior, pe
fund, lateral etc.); în cuprinsul masei de
gheaþã existã crãpãturi adânci (crevase)
dezvoltate datoritã vitezei deosebite de
deplasare a sectoarelor ei dar ºi o serie de
goluri generate de topirea acesteia (mai ales
în partea finalã); dupã dispariþia gheþarului
rãmâne un relief alcãtuit aici dintr-o vale
glaciarã cu praguri ºi bazinete depre-
sionare, morene etc. Limbile glaciare sunt
specifice mai ales gheþarilor de pe vale
L 185
(Alpi) ºi gheþarului himalaian (aici au cele
mai mari dimensiuni). În România au
existat în pleistocen când au creat un relief
caracteristic în masivele din Carpaþii
Meridionali ºi Munþii Rodnei la altitudini
de peste 1700 m.
LIMITÃ - margine a unui sistem, de la
care acesta intrã în contact cu altele; va-
loare extremã spre care tinde desfãºurarea
unui proces sau manifestarea unei
caracteristici. Se foloseºte ca: L. apelor
marine (poziþia liniei de þãrm la reflux);
L. uscatului (poziþia liniei de þãrm la flux);
L. zãpezilor perene sau permanente
(dincolo de care zãpezile cãzute în decursul
unui an nu se topesc în totalitate, ci doar
parþial, în anotimpul cald; de regulã, se
suprapune izotermei medii anuale de 0°C;
se aflã la nivelul mãrii, în emisfera sudicã,
începând de la 62° latitudine; la Ecuator
(0-3° latitudine) se gãseºte la 4400-
5200 m, Kenya-Kilimandjaro; L. morfo-
climaticã (separã unitãþi în cuprinsul cãrora
acþioneazã agenþi ºi procese puternic
influenþaþi de regimul elementelor meteo-
rologice; rezultã peisaje morfoclimatice
distincte - ex. glaciar, periglaciar etc.); L.
geomorfologicã (contacte clare, nete între
forme ºi unitãþi de relief); L. fizico-
geograficã (urmãreºte contactul între
unitãþi geografice, stabilit prin inter-
pretarea limitelor componenþilor naturali
ai sistemelor în cadrul cãrora reliefului îi
revine un rol esenþial); L. fizice pentru
depozite (L. de aderenþã, L. aeraþiei, L.
de curgere, L. de plasticitate - datã de
conþinutul minim sau maxim de apã al unei
roci, între care aceasta devine plasticã); L.
superioarã a pãdurii - linie care uneºte, în
regiunile montane, arborii care au cel puþin
o înãlþime de 5 m, în accepþia geografilor,
sau de 7 m, în accepþia silvicultorilor;
desimea arborilor trebuie sã fie suficient
de mare; aceastã L. apare ca rezultantã a
interacþiunii factorilor geografici, care îi
imprimã un caracter: climatic, edafic,
geomorfologic, antropic. Caracterul
geomorfologic apare datoritã pantelor mari
(care nu permit instalarea vegetaþiei) sau
anumitor procese geomorfologice
(prãbuºiri de blocuri, avalanºe).
LIMNOLOGIE - ramurã a hidrologiei
care analizeazã sistemele lacustre. Între
probleme sunt morfodinamica þãrmului,
procesele care au loc la vãrsarea râurilor
în lac sau rezultatele din variaþia nivelului
apei din lac pe maluri ºi la partea terminalã
a acestuia.
LIMONIT - cruste sau mase de rocã
alcãtuitã din amestec de oxi-hidroxizi de
fier ºi aluminiu, argilã etc.; are culoare
roºie-brunã; este compact (dur) sau afânat.
În þara noastrã existã în unele scoarþe de
alterare, în dolinele cu bauxitã din Munþii
Apuseni etc.
LINIA DE ECHILIBRU GLACIAR
- termen care desemneazã aliniamentul în
care bilanþul glaciar este nul; la un gheþar
separã sectorul din amonte (alimentare) de
cel din aval (de topire a gheþii).
LINIA MARILOR ÎNÃLÞIMI -
uneºte punctele cu cea mai mare altitudine
dintr-un masiv montan; în cele mai multe
cazuri corespunde ºi cumpenei de ape.
LINIA POLILOR - axa care uneºte
polii geografici, trecând prin centrul
Pãmântului; axa care uneºte polii
geomagnetici (are altã desfãºurare);
oscilaþia lor în timp geologic are consecinþe
în dinamica sistemelor geografice
(climatic, morfologic etc.).
LINIE DE CREASTÃ - uneºte
vârfurile cele mai înalte de pe culmile
masivelor montane (ex. - în Munþii Fãgãraº
are alura unei linii de la est la vest.
LINIE DE CUMPÃNÃ - vezi
CUMPÃNA APELOR.
186
LINIE DE FALIE - indicã contactul
pe planul de falie dintre blocurile care au
suferit deplasãri diferite ca sens (ex. - dintre
un horst ºi un graben; marginile unei
depresiuni tectonice Braºov - Bod).
LINIE DE ÞÃRM - contactul dintre
uscat ºi apa mãrii; este netã la þãrmurile
abrupte; la cele joase de câmpie, cu
platforma continentalã extinsã, afectate de
maree, existã o poziþie la flux ºi alta la
reflux.
LIªTEAVÃ - termen folosit în valea
Dunãrii în sectorul aferent Câmpiei
Române, ce desemneazã o micã depresiune
lacustrã situatã în albia minorã.
LITOLOGIE - ramurã a geologiei care
se ocupã cu studiul rocilor; L. poate indica
alcãtuirea petrograficã a unei regiuni.
LITOFACIES - termen care indicã
specificul alcãtuirii, structurii ºi al altor
proprietãþi pe care le are un strat sau
depozit sedimentar ca urmare specificului
genetic în care a rezultat (calcaros, detritic,
pelitic etc.).
LITOCLASTIE - spargerea rocilor
prin diferite forme de manifestare a
dezagregãrii; rezultã grohotiºuri.
LITOGENEZÃ - sistem genetic care
include totalitatea proceselor care conduc
la realizarea diferitelor categorii de roci
sedimentare, multe fãcând parte din acþiuni
realizate de agenþi ºi procese morfologice.
În acest sens prin dezagregare, alterare
chimicã, eroziune, transport ºi acumulare
etc. sunt generate fragmente de rocã cu
dimensiuni variabile care prin acumulare
dau într-o primã fazã depozite de roci
necimentate dar care prin sedimentare,
cimentare ºi diagenezã se pot transforma
în roci compacte rezistente. Similar se
realizeazã transformarea în bazinele
marine a acumulãrilor organice în alte
tipuri de roci sedimentare. Toate acestea
impun rocilor formate proprietãþi, caracte-
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
ristici structurale ºi un anumit reflex la
acþiunea agenþilor modulatori.
LITOLOGIE - termen care se referã
la partea din Geologie care studiazã rocile
sedimentare (alcãtuire, structurã, proprie-
tãþi etc.) Cunoaºterea acestora este esen-
þialã în aprofundarea cunoaºterii genezei
ºi evoluþiei reliefului.
LITOMETEOR - particule de praf,
gheaþã, în suspensie în aer sau antrenate în
atmosferã de cãtre vânt; constituie un
element esenþial pentru exercitarea acþiunii
de eroziune realizatã de vânt (coroziune).
LITORAL - domeniu geografic în care
se realizeazã interferenþa proceselor marine
cu cele de pe uscat ºi în care sunt create
forme de relief specifice. Se delimiteazã
ca o fâºie cu lãþimi variabile care include
de o parte ºi de alta liniei de þãrm atât
porþiuni de uscat (faleze, plãji, delte,
lagune, limane etc.) iar pe de alta cea mai
mare parte din platforma continentalã (aici
fluviile îºi depun debitul solid preluat de
curenþi, existã forme de relief create de
valuri, curenþi etc.). Deci în domeniul
litoral se înfãptuiesc: interferarea acþiunii
unor agenþi ºi procese morfogenetice
caracteristice celor douã medii aflate în
contact, realizarea de depozite litorale prin
acumulãri selective impuse de procese dar
care au un caracter diferenþiat pe medii
(fluvio marine, gravitaþionale eoliene pe
uscat; marine în spaþiul acvatic) ºi
impunerea unor forme de relief (litoral) -
caracteristice (faleze, plãji, cordoane de
nisip etc.).
LITOSFERÃ - înveliº solid aflat la
exteriorul Pãmântului; conþine scoarþa ºi
partea solidã de la suprafaþa astenosferei,
între ele fiind discontinuitatea Moho;
grosime în jur de 100 km.
LITOSTRATIGRAFIE - parte a
Geologiei care analizeazã caracteristicile
fizice ºi spaþiale ale rocilor sedimentare
încadrate în unitãþile litostratigrafice în
L 187
scopul determinãrii ca sisteme, conþinutul
petrografic ºi paleontologic dobândit în
timp geologic. Rezultatele servesc în
studiul reliefului pentru corelaþii
cronologice ºi genetice (ex. - stabilirea
evoluþiei generale a reliefului unei regiuni
pe baza raportãrii formelor de relief la
informaþiile litostratigrafice provenite din
analiza formaþiunilor dezvoltate în bazine
de sedimentare limitrofe).
LOB DE MEANDRU - bucla
meandrului.
LOBI GLACIARI - protuberanþe ale
masei de gheaþã dezvoltate în fruntea
gheþarului la trecerea într-o câmpie sau
depresiune. Se produce pe direcþii de
înaintare mai rapidã fie datoritã unei pante
mai mari fie menþinerii unui aport de masã
important. Ca urmare în aceste sectoare
procesele glaciare vor fi accentuate ºi
extinse rezultând microdepresiuni
terminale, împingeri ale valurilor morenei
terminale ºi o amplificare a proceselor
fluvioglaciare (ex. Alasca; în fazele
glaciare din pleistocen în Câmpia
germano-polonezã etc.).
LOESS - rocã sedimentarã alcãtuitã din
praf argilos, nisip fin ºi carbonaþi în
proporþii relativ egale. A rezultat prin
procese eoliene (deflaþia elementelor fine
din diverse depozite glaciare,
fluvioglaciare, fluviatile, fluviomaritime ºi
acumularea lor la o anumitã distanþã) în
câmpiile de la marginea calotelor glaciare,
în podiºurile ºi câmpiile din apropierea
platformelor litorale exondate dar ºi prin
procese de diagenezã a scoarþelor ºi
depozitelor de alterare de pe podurile
interfluviale ºi versanþii slab înclinaþi din
unitãþi deluroase ºi de podiº din regiuni cu
climat temperat ºi subpolar cu variaþii
importante de naturã termicã ºi de
umiditate. Are culoare în general
galben-bej, grosimi variabile (ajunge ºi la
peste 100 m - ex. în China) ºi proprietãþi
(porozitate, structurã columnarã, permea-
bilitate etc.) care favorizeazã circulaþia apei
pe verticalã, levigarea carbonaþilor ºi
particulelor fine urmate de tasãri ºi
sufoziuni ce genereazã crovuri, gãvane,
hrube ºi tunele sufozionale etc.) - Ex. în
Bãrãgan, Dobrogea, Podiºul Moldovei are
extinderea cea mai mare. Aici frecvent sunt
orizonturi de 0,5 - 1,5 m grosime separate
de fâºii (0,3 - 0,5 m grosime) de soluri
fosile. Ele se coreleazã cu intervalele de
timp în care variaþiile climatului în
pleistocenul superior s-au reflectat într-o
succesiune de faze cu acumulãri eoliene ºi
faze în care procesele pedogenetice au fost
active.
LOESS ARGILOS - loess cu texturã
mai finã, având un conþinut de argilã de
aproximativ 25-30%.
LOESS NISIPOS - loess cu texturã mai
grosierã, având un conþinut de argilã de
aproximativ 10-15% dar bogat cel al
particulelor de nisip.
LOESS TIPIC - loess cu texturã
mijlocie, având un conþinut de argilã de
aproximativ 15-25%.
LONGITUDINE - coordonatã mate-
maticã care împreunã cu latitudinea
serveºte la stabilirea poziþiei geografice
regionalã a sistemelor reliefogene cu
întinderi spre est sau vest (în raport de
meridianul de origine); ex. - Carpaþii se
întind pe 10° longitudine esticã (16°30´ ºi
26°30´) din emisfera nordicã.
LOPOLIT - corp magmatic care se
formeazã în scoarþã la adâncime, prin
consolidarea materiei topite (frecvent
bazicã) în cadrul unor structuri; au formã
lenticularã ºi dimensiuni mari; când
eroziunea îndepãrteazã rocile acoperitoare
rezultã forme convexe, cu înfãþiºare
greoaie, masivã.
188
LUCIU DEªERTIC (sin. PATINÃ
DEªERTICÃ) - pojghiþã alcãtuitã
îndeosebi din oxizi de fier, mangan,
acumulaþi pe suprafaþa rocilor în urma
proceselor de evaporare rapidã a soluþiilor
din acestea. Are culoare brunã, neagrã, este
tare ceea ce impune rezistenþã la acþiunea
vântului din regiunile aride. (Ex. - în
hamada din Sahara sau regul din Arabia).
LUMAªEL - rocã sedimentarã
organogenã cu grad diferit de consolidare
dezvoltatã în bancuri groase neomogene de
cochilii de unde ºi diferenþieri locale în
rezistenþa la atacul agenþilor externi ce
conduc la generarea de microforme de
relief precum poliþe, niºe, creste etc. (ex.
la baza falezei de pe litoral, la sud de
Eforie.
LUNA - corp ceresc, satelitul natural
al Pãmântului, la o distanþã medie de
384400 km faþã de acesta (363300 km la
perigeu ºi 405508 km la apogeu); are o
densitate medie de 3,34 g/cm3, o miºcare
de rotaþie egalã cu cea de revoluþie (ca
urmare are îndreptatã aceeaºi emisferã spre
Pãmânt); nu are atmosferã. Relieful este
destul de complex cu munþi, platouri,
cratere, falii etc. care au rezultat mai ales
din impactul suprafeþei sale cu meteoriþii
ºi asteroizii. Satelitul a rezultat prin
concentrarea materiei cosmice în urmã cu
4,6 mld. ani; L. determinã producerea
mareelor. În timpul perioadei de revoluþie
a L. de 29 zile, aceasta va avea poziþii
diferite în raport cu Pãmântul ºi Soarele,
de unde o iluminare diferitã ca mãrime a
porþiunii observate, ceea ce se va reflecta
în imagini deosebite (fazele L.).
LUNCA - porþiune a fundului unei vãi,
cunoscutã ºi sub denumirea de albie
majorã; la marile râuri în L. se deosebesc
trei sectoare: L. internã (situatã în
vecinãtatea albiei minore pe care o dominã
datoritã grindurilor longitudinale), L.
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
centralã (este netedã ºi mai coborâtã,
alcãtuitã din depozite fine de aluviuni,
existã cursuri pãrãsite ale râului, lacuri),
L. externã - spre terase (uneori este sectorul
cel mai jos, cu braþe pãrãsite, belciuge ºi
frecvente fenomene de înmlãºtinire ºi
vegetaþie hidrofilã - stufãriºuri; în alte
situaþii aici existã trepte la 1, 2, 4 m). L.
poate fi, ca poziþie faþã de albia minorã,
monolateralã (asimetricã) ºi bilateralã
(simetricã). Luncile cele mai extinse ºi
complexe ca forme de relief din þara
noastrã sunt la Dunãre, Siret, Olt etc.
LUNGIMEA RÂULUI - distanþa
dintre obârºie ºi gura de vãrsare sau locul
de confluenþã cu alt râu, mãsuratã sinuos
în lungul acestuia.
LUNGIMEA REALÃ A RÂULUI
(LR) - produsul dintre lungimea în linie
sinuoasã a râului (LS) ºi (KS) coeficientul
de sinuozitate. Deci, Lr = LS · KS.
LUPÃ DE ALUNECARE - masa unei
alunecãri rotaþionale de dimensiuni reduse
(ordinul metrilor); are formã lenticularã.
LUPÃ DE SOLIFLUXIUNE - masã
de sol, depozit de dimensiuni mici care în
urma dezgheþului ºi îmbibãrii cu apã
alunecã pe un pat îngheþat. Rezultã o formã
de relief pozitivã convexã (movilã).
LUT (sin. SILT) - rocã detriticã în
componenþa cãreia predominã granulele de
praf cu diametrul între 0,02 ºi 0,002 mm
(scara Atterberg); clasã texturalã (SRCS),
care include materiale de sol sau sediment,
în alcãtuirea cãrora intrã 20-32% argilã ºi
14-32% praf.
LUTIT - materiale detritice neconso-
lidate alcãtuite din particule fine (dimen-
siuni sub 0,00039 mm) care sunt uºor de
dizlocat ºi deplasat pe distanþe variabile de
cãtre agenþii morfogenetici (îndeosebi apã,
vânt). Prin sedimentare dau depozite cu
grosimi ºi consolidare diferite.
L 189

Lanþ din insule vulcanice Litoral (sector de falezã)

Lanþ montan

Lava consolidatã

Limbã glaciarã Lagunã

190 DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE

Lapiezuri (câmp) Lapiaz

Liman fluviatil Lumaºel

Lapili

Lanþ vulcanic Loess

L 191
M
MAAR - depresiune rotundã umplutã
cu apã ce aparþine unui crater format în
urma unor explozii vulcanice; termenul a
fost folosit pentru denumirea lacurilor
dezvoltate în regiunea Munþilor Eiffel
(Germania).
Maare ( în Tanzania, dupã A. Rittmann)
Maare (Podiºul Eifel - Germania)
MAADER - sector terminal al unui ued
în care se disting mai multe braþe cu
funcþionalitãþi diferite în timp ºi care sunt
separate de fâºii cu aluviuni nisipoase pe
care vântul a creat dune (ex. în Maroc,
Algeria).
MACAROANE - vezi STILOLITE.
MACROFISURARE - caracteristicã a
unor roci care au suferit un proces de
spargere cu dezvoltare de crãpãturi adânci
ºi lungimi mari. Sunt frecvente în regiunile
alcãtuite din roci dure ºi care sunt situate
în etajele alpine ale munþilor sau la
latitudini mari sau celor afectate de procese
tectonice.
MACROGELIFRACÞIE - fisurare
bogatã determinatã de acþiuni repetate de
îngheþ-dezgheþ intens ºi des (în regiunile
periglaciare).
MACROGELIVAÞIE - proces de
dezmembrare a rocilor în fragmente
colþuroase ca urmare a unor frecvente
procese de îngheþarea ºi dezgheþarea apei
pãtrunsã în crãpãturi (pe crestele alpine ºi
în regiunile periglaciare (în Carpaþi
fenomenul afecteazã îndeosebi rocile din
care sunt alcãtuite culmile din etajele alpin
ºi subalpin.
MACROPLÃCI TECTONICE -
porþiuni enorme din suprafaþa terestrã
(plãci tectonice) cu dezvoltare între
aliniamentele de rift ºi de zone de subducþie
ºi ca urmare în cuprinsul lor intrã atât
sectoare continentale cât ºi oceanice. Se
afundã diferit în astenosferã, se extind prin
procesele care se produc în rifturi ºi se
„consum㔠în zonele de subducþie. În
evoluþia scoarþei Pãmântului au existat un
numãr diferit de plãci a cãror deplasare a
fost impusã de dinamica curenþilor de
convecþie din astenosferã ºi a presiunii
192
exercitatã de magma ce iese prin rifturi. În
prezent sunt ºase macroplãci (Pacificã,
Euroasiaticã, Africanã, Americanã,
Antarcticã ºi Indo-australianã).
MACROPOROZITATE - în zonele de rift ºi de subducþie.
caracteristicã a unor depozite, roci, de a
avea pori cu dimensiuni mari, prin care nu
se produce capilaritatea.
MACRORELIEF - forme de relief cu
dimensiuni mari care au rezultat în etape
de sute de milioane de ani, prin evoluþia
complexã a plãcilor, impusã de factorii
interni ºi de legile ce determinã dinamica
materiei în scoarþã; se pot separa la nivelul
planetei: continentele ºi bazinele oceanice
iar la nivelul acestora - lanþuri de munþi,
podiºuri, câmpii etc.
MACROSEISM - cutremure cu in-
tensitate mare (peste 3° pe scara Richter);
producerea lor este însoþitã de dezastre ºi
riscuri.
MAGMÃ - materie sub formã de
topiturã (700 - 1100°) asociatã cu gaze care
provin din astenosferã sau din „cuptoare”
aflate în scoarþã la adâncimi mari. Este
acidã (graniticã) sau bazicã (bazalticã),
strãbate prin crãpãturi scoarþa ºi se poate
consolida în aceasta (dã diverse corpuri
magmatice între care lacoliþi, batoliþi) sau
iese la suprafaþã ca lavã pe parcursul
erupþiilor vulcanice.
MAGMATISM - totalitatea proceselor
care se înscriu într-un sistem ce începe cu
formarea magmei ºi continuã cu
deplasarea, consolidarea ei sub diferite
tipuri de roci magmatice bazaltice din
regiuni de rift oceanic sau continental ori
roci acide din areale de comprimare (ex.
în zone subsidente).
MAGMOSFERA - termen introdus de
Vernadski ºi care se referã la înveliºul din
interiorul Pãmântului unde materia este în
stare de topiturã (astenosfera sau mantaua
exterioarã). În acesta circulaþia materiei sub
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
formã de curenþi de convecþie a impus mai
întâi fragmentarea scoarþei în plãci ºi apoi
creºterea ºi descreºterea bazinelor
oceanice, generarea de reliefuri specifice
MAGNETISM TERESTRU (GEO-
MAGNETISM) - proprietate fizicã a
Pãmântului care îi conferã caracteristica de
magnet uriaº; este generat de surse variate
(frecarea materiei topite din nucleul extern
sau din astenosferã de înveliºurile
exterioare solide; concentrãri regionale, în
scoarþã, de roci bogate în fier etc.); dezvoltã
un câmp magnetic cu o intensitate sub 40
A/m ºi o structurã bipolarã; polul nord
magnetic este în insula Bathurst 75°,7' lat.
nordicã ºi 101°,5' long. vesticã, iar polul
sud magnetic în Antarctica, la 65°,5' lat.
sudicã ºi 140°,3' long. esticã; axa polarã
nu trece prin centrul Pãmântului ºi
realizeazã cu cea geograficã un unghi de
11°; raportat la acestea, s-a constituit o
reþea de meridiane, paralele ºi un ecuator
geomagnetic, de unde posibilitatea de a
stabili coordonate geomagnetice pentru
orice punct de pe suprafaþa terestrã;
unghiul format de meridianul geomagnetic
cu cel geografic într-un punct formeazã
declinaþia magneticã (poate fi vesticã, când
direcþia meridianului geomagnetic este la
vest de cel geografic, ºi invers, pentru cea
esticã); existenþa câmpului magnetic a
fãcut posibilã existenþa vieþii (cea mai mare
parte din radiaþiile solare ºi cosmice nocive
au fost respinse sau reþinute la nivelul tecii
geomagnetice); individualizarea ionosferei
(radiaþiile care strãpung teaca determinã
ionizarea atomilor ºi moleculelor de gaze,
favorizând, în funcþie de intensitate,
dezvoltarea furtunilor ionosferice,
aurorelor polare etc.).
MAGNETOSFERÃ - spaþiul în care
se face simþitã acþiunea câmpului magnetic;
datoritã presiunii exercitatã de vântul solar,
M 193
are o formã asimetricã în raport cu poziþia
Pãmântului (pe direcþia Soarelui are o
mãrime egalã cu zece raze terestre, pe când
în sensul opus ajunge la 60 raze terestre);
la contactul fluxului vântului solar cu ea
rezultã magnetoteaca.
MAGNETIT - mineral cu cel mai
ridicat procent de oxizi de fier, prezent în
roci magmatice, metamorfice; are culoare
neagru-opac ºi proprietãþi magnetice.
MAGNETOGRAF - aparat de
înregistrare a variaþiei intensitãþii câmpului
geomagnetic; se face diurn, pe diagrame
magnetice (magnetograme).
MAGNETOMETRU - aparat pentru
aprecierea intensitãþii câmpului magnetic.
MAGNETOPAUZÃ - suprafaþa care
delimiteazã magnetosfera (la contactul
dintre vântul solar ºi liniile de forþã ale
câmpului geomagnetic).
MAGNEZIT - mineral cu bogat
conþinut de magneziu; rezultã din soluþii
hidrotermale ºi alterarea rocilor ultrabazice
(cu mult magneziu); culoare alb-cenuºie.
MAGNITUDINE - caracteristicã a
cutremurelor care reflectã mãrimea
energiei degajate.
MAL - fâºie de teren cu înclinare
variatã ce separã albia minorã de cea
majorã; se deosebesc: M. convex (domol)
- unde are loc acumularea parþialã a
materialelor transportate de râu; M. concav
(abrupt) - unde predominã eroziunea
lateralã. Termenul poate fi utilizat pentru
orice abrupt care delimiteazã o suprafaþã
planã, pentru abrupturile de desprindere.
MAMELON (sin. MOVILÃ) - formã de
relief cu aspect radiar sau elipsoidal,
bombatã, cu dimensiuni de ordinul
metrilor, care dominã o zonã platã sau o
culme deluroasã sau muntoasã. Pe harta
topograficã apare ca o suitã de curbe de
nivel închise.
MANAGEMENTUL RELIEFULUI
- sistem de acþiuni prin care pe baza
cunoaºterii detaliate a caracteristicilor
reliefului dintr-o regiune (îndeosebi cele
legate de pante, energie de relief, frag-
mentare, expunerea versanþilor, raporturile
dintre procesele morfodinamice ºi
presiunea antropicã etc.) se întocmesc ºi
se aplicã programe de valorificare
economicã a terenurilor printr-o gestionare
corectã a calitãþii lor impuse de parametrii
morfologici. În aceste programe un loc
aparte au studiile ºi hãrþile morfometrice,
morfodinamice (îndeosebi cele de
prognozã legate de hazarde, vulnera-
bilitate, risc).
MANGROVE - tip de þãrm din
regiunile tropicale africane unde se produc
maree ce-au impus formaþiuni vegetale cu
adaptãri speciale (rãdãcini adventive
aeriene).
MANTA - înveliº al Pãmântului
dezvoltat între nucleu (discontinuitatea
Guttemberg-Wieckert la 2900 km) ºi
scoarþã (discontinuitatea Moho la 10-80
km); este formatã din M. inferioarã
(mezosfera) cu materie solidã ºi densitate
în jur de 6 g/cm2 ºi M. externã (magmo-
sfera) cu materie în stare de topiturã,
contactul dintre ele fiind la cca 700 km.
Partea de suprafaþã (cca 300-400 km
grosime) alcãtuieºte astenosfera, în care
topitura (silicat de magneziu) cu densitate
de 3-4 g/cm2 se aflã antrenatã în mai multe
circuite de convecþie determinate de
diferenþe de potenþial termic; acestea
impun ruperea scoarþei în plãci, dinamica
ºi evoluþia lor.
MAPAMOND - reprezentare carto-
graficã a întregii suprafeþe a Pãmântului;
de-a lungul secolelor, forma ºi elementele
redate au fost în funcþie de nivelul
cunoaºterii geografice ºi de concepþii;
reprezentãrile apãrute au ca specific
redarea pe aceeaºi hartã a emisferelor de
est ºi vest sub formã circularã sau elipticã;
194
sistemul este folosit pentru o redare globalã
a cadrului fizic (continente, oceane, insule
etc.) sau economic, administrativ al
planetei (harta politicã), de unde ºi
denumiri adecvate.
MAQUIS (MACHIA) - tufãriºuri
semperviriscente dese, dezvoltate pe
coastele stâncoase dominant silicioase ale
Mãrii Mediterane (tipic în insula Corsica),
în alcãtuirea cãrora intrã stejarul de stâncã,
mãslinul sãlbatic, fisticul, iarba neagrã
arbustivã, mirt etc. Îndepãrtarea acestora
prin activitãþi antropice sau incendii
naturale a condus la o rapidã degradare prin
pluviodenudare a terenurilor.
MARDELLE - denumire datã unor
depresiuni mici pline cu apã de pe
platourile calcaroase din nordul Franþei;
provin din: cariere, doline, hidrolacoliþi.
MARE - suprafaþã însemnatã de apã,
desfãºuratã frecvent la exteriorul ocea-
nelor, de care sunt de cele mai multe ori
separate prin insule ºi peninsule; au apã
cu grad diferit de salinitate, adâncimi
variabile, suferã influenþe atât din partea
oceanului, dar mai ales a uscatului; se
separã mai multe tipuri, dupã mai multe
criterii (aºezare geograficã, regim
hidrologic, temperaturã etc.): M. mãrgi-
naºe - situate pe platformele continentale
largi de la exteriorul bazinelor oceanice,
comunicã larg cu acestea sau uneori prin
sistemul strâmtorilor largi dintre insule;
influenþa oceanicã se transmite prin valuri
de maree ºi valori de salinitate apropiatã;
ex: M. Chinei, M. Japoniei, M. Nordului;
M. continentale - se dezvoltã adânc în
spaþiul continental, fiind în legãturã cu
oceanul prin strâmtori înguste; influenþa
uscatului se resimte puternic în regimul
termic, salinitate, aport de materiale pe
platformã etc.; în strâmtori se realizeazã
curenþi de compensaþie ºi de descãrcare,
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
determinaþi de diferenþe de nivel între M.
ºi ocean (M. Neagrã, M. Balticã, M. Roºie
etc.); M. intercontinentale - între douã sau
mai multe continente (M. Mediteranã, M.
Caraibilor etc.); comunicã cu oceanul prin
strâmtori înguste (Gibraltar) sau mai largi
(între insulele din arhipelaguri); în aceastã
grupã uneori se include ºi Oceanul Arctic;
M. închise - fãrã legãturã cu oceanul ceea
ce face frecvent sã fie incluse în categoria
lacurilor; climatul din regiunile limitrofe
ºi aportul de fluviatil au influenþã mare
asupra bazinului maritim (M. Caspicã,
Lacul Aral etc. al cãror nivel general este
în scãdere); M. interinsulare - se desfã-
ºoarã între arhipelagurile importante din
Oceanul Pacific (M. Sulu, M. Celebes, M.
Moluce, M. Banda, M. Flores, M. Djawa
etc.); M. de transgresiune (epiconti-
nentale) - acoperirea câmpiilor litorale în
condiþiile ridicãrii nivelului apei sau cobo-
rârii uºoare a uscatului; M. de ingresiune -
în bazine care s-au dezvoltat prin prãbu-
ºirea profundã a unor sectoare de uscat (M.
Marmara, M. Roºie, M. Japoniei etc.); M.
din regiunile polare, temperate, tropicale.
MARE DE PIETRE - suprafeþe de
platou din regiuni montane sau de podiº,
în zone periglaciare sau deºertice, unde
dezagregarea a produs mase însemnate de
grohotiºuri cu dimensiuni variabile, care
formeazã o scoarþã cu caracter de eluviu.
MAREA TETHYS - bazin oceanic
dezvoltat pe un sistem de falii de
transformare, la începutul mezozoicului, ºi
care a dus la separarea continentelor
Gondwana de Laurasia; prin înaintarea
blocurilor sudice ºi dezvoltarea sistemelor
muntoase alpine, a fost fragmentatã ºi
micºoratã; din ea au mai rãmas mãrile
Mediteranã, Neagrã, Caspicã.
MAREE - oscilaþie periodicã a
nivelului oceanelor ºi mãrilor în raport cu
M 195
o valoare medie, cauzatã de acþiunea
simultanã, combinatã a forþelor de atracþie
ale Pãmântului, Lunii ºi Soarelui ºi a forþei
centrifuge datoratã rotaþiei Pãmântului. M.
sunt miºcãri ondulatorii ce afecteazã
nivelul Oceanului Planetar, având lungime
mare ºi amplitudine micã (la scara
Globului) ºi care se transformã la þãrm în
miºcãri de translaþie. M. se concretizeazã
în creºteri ale nivelului oceanelor ºi mãrilor
(înaintare peste uscat) - flux, respectiv în
coborâri ºi retrageri de pe uscat ale apelor
- reflux. Amplitudinea M. (diferenþa dintre
nivelele maxime ºi minime absolute) este
denumitã marnaj, iar zona de oscilaþie se
numeºte zonã intertidalã (intercotidalã);
amplitudinea (marnajul) variazã de la o
mare la alta, existând mãri cu regim
macrotidal (peste 4 m), mezotidal (2-4 m)
ºi microtidal (sub 2 m). M. maximã pe Glob
este de 19,6 m în Baya Fundy (Canada).
Perioada oscilaþiei mareice atinge 12 ore
ºi 25 de minute (de douã ori pe zi); Valul
mareic înconjoarã Globul într-o zi lunarã
(24 ore 50 minute). Fluxul mareic maxim
revine la fiecare 14 zile la sigizii (Luna ºi
Soarele se aflã în conjuncþie sau opoziþie)
ºi minim la cuadraturã; topografia locului
influenþeazã caracteristicile fenomenului,
de aceea s-a introdus termenul de ora
portului, pentru perioada fluxului
(momentul declanºãrii - trecerea Lunii la
meridianul locului nu este întotdeauna ºi
momentul fluxului). În estuarele fluviilor
apare o M. dinamicã (cu acumulãri de apã
dulce, uneori deplasatã în amonte), ºi una
de apã sãratã (pãtrunde pe gura fluviului,
împingând-o pe cea dulce în amonte, ca
de exemplu valul mascaret pe Sena;
pororoca pe Amazon, bora pe Gange). În
strâmtori apar curenþi de M. (Messina,
Eubeea etc.).
MAREE NEAGRÃ - suprafaþã marinã
pe care se aflã o pãturã de petrol provenitã
din scurgeri de la petroliere, vase
naufragiate, exploatãri submarine etc. ºi
care se deplaseazã în derivã spre þãrm;
afecteazã flora ºi fauna acvaticã, cauzând
moartea acestora; produce degradarea
mediului în zona litoralã.
MARGHILE (sin. MUªUROI
ÎNIERBAT) - movile (diametru de pânã la
1,5 m, înãlþime pânã la 1 m) dezvoltate în
regiuni periglaciare sau alpine prin procese
de îngheþ-dezgheþ ºi biochimice, în solurile
turboase ce conþin bolovani, pietriº; sunt
acoperite cu muºchi, ierburi ºi au o evoluþie
pe 2-5 ani.
MARGINAL(Ã) - caracteristicã
poziþionalã a unui element geografic (ex:
mãri, depresiuni M., câmpii M. etc.).
MARGINE - limitã a unui sistem unde
intrã în contact cu altele între ele
dezvoltându-se relaþii de schimb de
materie, energie, informaþie ceea ce face
ca în timp sã se treacã de la discontinuitãþi
clare la fâºii de tranziþie. Relieful scoate
în evidenþã cel mai bine acest sens. Linia
de þãrm marcheazã contactul dintre
depresiunea în care se aflã un lac ºi formele
de relief limitrofe. În timp ea oscileazã în
favoarea primului sistem dacã aportul de
apã creºte (prin precipitaþii, izvoare,
debitele afluenþilor etc.) sau a celeilalte
(evaporaþie intensã, dezvoltarea vegetaþiei
mlãºtinoase). Deci se va impune o fâºie de
contact. Variaþiile de naturã climatului în
timp îndelungat (rece cu temperat) se vor
transmite în munþii înalþi în oscilaþia
poziþiei limitei zãpezilor veºnice ºi în
raport de aceasta evoluþia proceselor ºi
formelor de relief specifice modelãrii
glaciare etc.
MARIGOT - termen care denumeºte
un braþ de râu difluent, care se pierde într-
o regiune inundabilã din zona tropicalã
umedã.
MARIN(Ã) - care se referã la carac-
teristici, procese, forme determinate de
196
influenþa, acþiunea mãrii (ex. abraziune M.,
falezã M., terase M., ciclu de evoluþie M.
etc.).
MARMITÃ - cavitate dezvoltatã în
albia râurilor în lungul talvegului (generatã
de turbioane cu poziþie verticalã în care apa
încãrcatã cu pietriº, nisip, bolovãniº izbeºte
patul albiei pe care o erodeazã), în malul
concav al meandrelor (prin eroziune
lateralã), la baza falezelor înalte (prin
acþiunea valurilor) etc. Se formeazã în timp
îndelungat dar se ºi pãstreazã în rocile dure
(calcare, conglomerate, gresii bine
cimentate, vulcanite etc.) la baza
cascadelor (Bâlea, Urlãtoarea), în chei
(Corcoaia pe Cerna), defilee (cãldãrile din
albia Dunãrii de la Cazane), faleza Mãrii
Negre la Saturn etc.
MARMURÃ - rocã rezultatã prin
metamorfozarea calcarului; are structurã
zaharoidã, culoare albã (impuritãþile
determinã variaþii de la cenuºiu, cafeniu la
roz, roºu etc.) omogenã sau împestriþatã;
la noi se exploateazã la Moneasa, Vaºcãu,
Cãprioara, Ruºchiþa etc.
MARNAJ - amplitudinea mareei
reflectatã de mãrimea zonei intertidale
(spaþiu afectat de proces); aici se produce
o întrepãtrundere succesivã a proceselor
fluviale ºi marine ºi o schimbare diurnã a
peisajului (de la suprafaþa marinã la câmpia
mlãºtinoasã).
MARNÃ - rocã sedimentarã rezultatã
din cimentarea particulelor de argilã cu
carbonaþi ºi uneori silice; are granulaþie
finã, este friabilã ºi prezintã culori variate
(de la cenuºiu deschis la galben, brun,
negru etc.), în funcþie de impuritãþi; opune
o rezistenþã redusã la atacul agenþilor
externi ºi ca urmare pantele sunt reduse;
faciliteazã alunecãri de teren.
MARNOCALCAR - varietate de
marnã în care abundã carbonaþi; are o
duritate mai mare dezvoltând pante
accentuate.
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
MARNOCARST (tip de pseudocarst)
- frecvent format prin ºenþulete de dizol-
vare ºi ºiroire pe marne calcaroase.
MARSCH - termen folosit în Germania
ºi Olanda pentru a desemna o regiune joasã,
mlãºtinoasã de câmpie litoralã supusã
acþiunii mareice; are înfãþiºarea unor
suprafeþe neregulate în care acumulãrile de
nisip sunt separate de canale tãiate de apã
la reflux; existã o vegetaþie higrofilã.
Aceste câmpii litorale, prin îndiguire ºi
drenare, au fost transformate în poldere
(Olanda).
MARTOR DE CUESTÃ - rezultã prin
fragmentarea unei cueste prin procese
geomorfologice; rezultã vârfuri ºi culmi
secundare.
MARTOR DE EROZIUNE - formã de
relief pozitivã care dominã prin înãlþime
spaþiul limitrof; este rezultatul eroziunii
agenþilor externi care fragmenteazã culmile
muntoase, deluroase, le reduce la vârfuri,
gruiuri; detaºarea lor este rapidã în
regiunile în care existã o alternanþã de roci
cu rezistenþã diferitã; aici eroziunea
selectivã înlãturã rocile moi iar pe cele dure
creeazã vârfuri ascuþite; în regiunile de
câmpie, M.e. apar prin secþionarea buclelor
de meandru (grãdiºti sau popine).
MASÃ - cantitatea de materie care
alcãtuieºte un sistem; se poate referi la
sisteme globale (M. Pãmântului) sau la
unele de tip regional, local: (M.
continentale, M. unor sisteme montane);
M. de pãmânt - (M. de rocã dislocate prin
prãbuºiri importante, alunecãri masive);
M. de gheaþã - (calotele glaciare, gheþarii
montani) etc.
MASIV DE SARE - masã (bloc)
însemnatã de sare ºi brecia sãrii aflatã în
cute diapire ajunse la zi; îndepãrtarea
stratelor care acoperã sarea, prin alunecãri
sau prin prãbuºirea unor saline vechi,
conduce la punerea în evidenþã a unor
culmi cu versanþi abrupþi sau a unor vârfuri
M 197
dominant alcãtuite din sare (masivele de
sare de la Slãnic, Praid Meledic, Bisoca).
MASIV MUNTOS - sistem muntos
relativ unitar, omogen ca alcãtuire
morfologicã ºi structurã, cu versanþi
limitrofi prãpãstioºi, culmi ºi platouri
interfluviale nivelate; în majoritate provin
din munþi vechi (caledonici, hercinici), dar
ºi din orogeneza alpinã care a suferit o
modelare accentuatã (uneori pânã la
nivelare completã), o fragmentare tectonicã
ºi înãlþare diferenþiatã ca intensitate pe
blocuri; sunt masive alcãtuite din roci
cristaline (în Carpaþii Meridionali, Munþii
Rodnei), din fliº cretacic (munþii Bucegi,
Ciucaº), din roci eruptive (munþii Gutâi,
Cãliman etc.); într-un lanþ muntos pot avea
poziþii diferite, aparþinând la faze deosebite
de evoluþie (ex. - în Carpaþii Orientali).
MATCÃ - sector de albie prin care se
scurge apa unui râu la debite medii (albie
minorã).
MATERIE - substanþã care intrã în
alcãtuirea formelor de relief de mãrime
diferitã. Deºi aceasta are dominant caracter
solid, în detaliu ea existã ºi sub formã
gazoasã (în porii, fisurile din roci) ºi lichidã
(materie topitã, apã), cele din urmã având
de multe ori rol important în desfãºurarea
unor procese morfogenetice ºi în crearea
unor forme de relief cu caracteristici
distincte. Astfel erupþiile de lave acide
conduc la dezvoltarea conurilor vulcanice
(Etna), cele explozive impuse de presiunea
gazelor determinã de multe ori distrugerea
aparatelor vulcanice (Santorini, Mont
Pelee, Kracatoa), cele de lave bazice
creeazã platouri extinse (în Hawai);
îmbibarea cu apã a stratelor argiloase din
alcãtuirea versanþilor provoacã alunecãri
de teren cu formã variatã etc.
MATURITATE - etapã în evoluþia
generalã a reliefului în concepþia ciclului
davisian care se va caracteriza printr-o
fragmentare accentuatã (râuri ajunse la
profil de echilibru).
MAXIM - nivelul cel mai ridicat ca
dimensiuni, duratã, intensitate a unui
proces, element sau a evoluþiei unui sistem
(ex. - erupþie vulcanicã, de extindere a
calotei glaciare, de desfãºurare a unei
alunecãri etc.).
MAXIM ABSOLUT - valoarea cea
mai mare a unei caracteristici morfometrice
înregistratã într-o unitate de relief (în
Carpaþii Meridionali sunt 14 vârfuri care
depãºesc altitudinea de 2500 m dar
maximum absolut este mãsurat în Vârful
Moldoveanu 2544 m).
MAXIMUM GLACIAR - momentul
de apogeu într-un ciclu glaciar.
MATRICE - tabel de sintezã cu valori
rezultate din calcule morfometrice care
ilustreazã o stare a evoluþiei unui relief (ex.
- cele referitoare la aprecierea gradului de
uzurã a materialelor din depozite; cele
folosite în deducþiile privitoare la sistemele
de vãi etc.).
MÃGURÃ - formã de relief pozitivã,
relativ izolatã, într-un ansamblu de culmi
montane sau deluroase; frecvent sunt legate
de existenþa unor roci dure (cristalin,
eruptiv, calcare etc.) care au o desfãºurare
localã într-o masã de roci sedimentare (M.
ªimleu, M. Codlei etc.).
MÂL - materiale sedimentare pelitice,
neconsolidate, cu conþinut argilos, organic,
silicios etc.; se întâlnesc în toate mediile
de sedimentare; prin consolidare dau argile,
marne etc.
MEANDRAT - indicã configuraþia
sinuoasã a unei albii de râu, a unor sectoare
de vale (meandre încãtuºate) ºi a
lapiezurilor pe suprafeþele calcaroase uºor
înclinate.
MEANDRU - buclã creatã de un râu,
mai ales în regiunile cu pante mici sau în
sectoarele în care albia se apropie de un
198 DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE

Meandre
M 199
echilibru dinamic situaþie care faciliteazã
impunerea treptatã a eroziunii laterale;
albia meandratã are maluri asimetrice: cel
concav este mai abrupt, aici predominã
eroziunea, iar cel convex mai alungit, cu
acumulãri. Numele de M. vine de la râul
Menderes din Turcia. M. pot fi clasificate
în raport cu: morfologia vãii - M. de râu
(existã o meandrare a albiei încadratã de o
alta a vãii între care nu existã concordanþã);
M. de vale (meandrarea albiei coincide cu
cea a vãii); condiþiile genetice - M.
aluviale (în luncile extinse); M. încãtuºate
(sector de vale buclat ca urmare a adâncirii
rapide a unei albii meandrate); M. formate
pe calcare (ºenþuleþe buclate - lapiezuri pe
platourile calcaroase slab înclinate ce-au
rezultat din îmbinarea dizolvãrii cu
ºiroirea); M. în gheaþã (ºenþuleþe buclate
pe masa de gheaþã generate de scurgerea
de ºuvoaie de apã pe masa gheþarului în
sectorul frontal; modul de evoluþie - M.
libere (în luncile extinse din depresiuni sau
unitãþile de câmpie); formã - M. simple,
M. compuse (în luncile largi unde
meandrele foarte mari sunt alcãtuite din
însumarea de meandre mici, ele fiind
generate în diferite faze de evoluþie a albiei
minore. Evoluþia meandrelor conduce la
dezvoltarea luncilor dar ºi la procese de
autocaptare.
MECANICÃ - domeniu al fizicei care
analizeazã miºcarea corpurilor produsã de
diverºi agenþi prin procesele specifice: M.
apei, M. blocurilor de rocã, M. masei de
gheaþã etc.
MECANICE (PROCESE) - acþiuni
prin care agenþii morfogenetici produc
deplasarea unei mase materiale în timp ºi
spaþiu (ex. - prin dezagregare se produce
mai întâi desfacerea rocilor în fragmente
colþuroase urmatã de smulgerea, deplasarea
datoritã gravitaþiei ºi izbirea lor de alte
corpuri).
MEDIAN(Ã) - poziþie la mijlocul,
centrul unui sistem (morenã M. pe axul vãii
glaciare, albie M. etc.).
MEDITERANEAN - care este legat de
spaþiul limitrof sau de Marea Mediteranã
(sistem de modelare M., peisaj morfologic
M.).
MEDIU ABIOTIC - componentele
anorganice ale unui mediu natural (relief,
climã, apã, sol).
MEDIU ACVATIC - format din râuri,
lacuri, oceane, mãri etc.; are un rol esenþial
pentru unitatea, structura, funcþionalitatea
sistemelor geografice iar în particular
fiecare reprezintã mediul acþiunii unor
procese specifice (abraziune, sedimentare
etc.).
MEDIU AERIAN - înveliºul de aer al
Pãmântului; doar partea inferioarã
(troposfera ºi baza stratosferei) face parte
din mediul geografic; aici se produce
miºcarea maselor de aer, în funcþie de
caracteristicile sale se produc diferenþe în
regimul de meteorizare.
MEDIU ANTROPIC - mediu realizat
de om în baza unor programe menite sã
asigure o valorificare complexã a
terenurilor pentru îndeplinirea scopului
dorit (ex. - oraºele, platformele industriale,
terenurile agricole etc.). Înfãptuirea
acestora presupune ºi acþiuni de schimbare
a configuraþiei reliefului iniþial (nivelãri,
umplerea depresiunilor) dar ºi crearea de
forme antropice (ºanþuri de drenaj, movile,
terasãri etc.). Include mediile urbane,
rurale, de exploatãri intensive ale
resurselor etc.
MEDIU ANTROPIZAT - mediu
natural care a suferit modificãri datorate
activitãþilor umane dar care au rol secundar
în structura acestuia (în acest caz relieful
iniþial suferã doar unele adaptãri la
nãzuinþele sale; modificãri esenþiale sunt
legate de desfãºurarea ºi structura
200
vegetaþiei. Este specific spaþiilor montane
(ex. - în Carpaþi la peste 1000 m altitudine).
MEDIU DE SEDIMENTARE - spaþiu
dominant acvatic, în care se realizeazã
depunerea materialelor transportate de
diverºi agenþi (M.s. lacustru, deltaic,
lagunar, de estuar marin, oceanic etc.). În
fiecare dintre acestea în funcþie de agentul
care transportã materialele ºi de dinamica
din mediul acvatic sedimentele vor avea o
anumitã granulometrie, litologie, structurã
etc.
MEDIU GEOGRAFIC - obiectul de
studiu al geografiei care cuprinde ºase
subsisteme (relief, climã, ape, vieþuitoare,
sol, activitatea umanã), aflate într-un
angrenaj de relaþii structurale, funcþionale,
evolutive, ce se pot raporta de la nivelul
planetei (înveliº geografic global), la
puzderia de microunitãþi locale, toate
reflectându-se în peisaje specifice.
MEDIU ÎNCONJURÃTOR - spaþiul
în care omul este componentul principal
al sistemului, în care elementele cadrului
natural se întrepãtrund cu cele construite
sau modificate de el; spaþiul în care omul,
ca parte a sa, îl studiazã ºi îl modificã mai
mult sau mai puþin în conformitate cu
interesele de moment sau de viitor, un
spaþiu cu extindere deosebitã ce-i asigurã
condiþii de viaþã, muncã, nevoi spirituale.
Include mediile antropice ºi antropizate.
MEDIU NATURAL - obiectul de
studiu al Geografiei fizice, reprezintã un
sistem alcãtuit din componente fizice,
plante ºi animale, dar nu exclude ºi impli-
caþiile societãþii umane asupra ansamblului
de relaþii, procese, mecanisme naturale.
MEDIU OPAC - atmosferã cu mare
încãrcãturã de particule în suspensie (în
urma unor furtuni, erupþii vulcanice etc.)
ºi care temporar împiedicã pãtrunderea
radiaþiei solare ºi slãbirea meteorizãrii.
MEDIU TERESTRU - ansamblu de
medii desfãºurate pe Pãmânt (mediile
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
continentale ºi mediile din bazinele
oceanice.
MEGABLOC - termen care poate fi
raportat la spaþii continentale sau la scarã
redusã la blocurile de rocã desprinse ºi
transportate pe o anumitã distanþã (stânci
enorme prãbuºite din faleze ºi cuprinse în
sedimentele marine ºi pe care ulterior
eroziunea le scoate ca reliefuri specifice -
olistolite; blocurile eratice cãzute pe masa
gheþarilor de calotã, de pe crestele
supraglaciare sunt transportate de aceasta
ºi depuse dupã topire la distanþe variate.
MEGARELIEF - cele mai mari forme
de relief ale planetei - continentele ºi
bazinele oceanice ºi care sunt rezultatul
acþiunilor tectonice impuse de dinamica
plãcilor.
MELANOCRATE - roci magmatice ºi
metamorfice care conþin minerale de
culoare închisã (piroxeni, amfiboli, biotit)
care sunt supuse repede alterãrii chimice.
MELCOSOPOCINIC - relief de culmi
sau mãguri, au caracter epigenetic, provenit
din structuri magmatice sau vulcanice
scoase „la zi” de cãtre eroziune de sub
straturi de roci sedimentare sau din aparate
vulcanice (ex. neckurile de lângã Deva,
mãgurile vulcanice din Dealurile de Vest
sau la Gãtaia din Câmpia Banatului).
MELEA - denumire regionalã utilizatã
pentru a denumi fâºii interpuse între uscat
ºi mare de care o separã cordoane de nisip
extinse; are adâncime micã ºi apã
salmastrã; în timp fie se va încadra
uscatului sau prin distrugerea bancurilor
de nisip va reveni la bazinul marin.
MEOÞIAN - etajul din baza Plio-
cenului, are caracter detritic, fiind prezent
în regiunile de dealuri ºi podiº; rezistenþa
micã a rocilor la atacul agenþilor externi
faciliteazã intense procese de versant ºi
degradãri ale terenului (îndeosebi alune-
cãri, ºiroire).
M 201
MERCALLI - sistem de apreciere a
intensitãþii seismelor bazat pe rezultatele
distructive ce le-au însoþit; scara conþine
12 grade care indicã progresiv creºterea
acestora. (ex. cutremurul din 10 noiembrie
1940 a avut la Bucureºti gradul 9 M.C.S.,
iar cel din 4 martie 1977 - 7,4 - 7,5 Mw).
Carpaþii ºi Subcarpaþii de Curburã
reprezintã unitãþi de relief afectate frecvent
de cutremure cu intensitate ºi duratã
variabile. Consecinþele pentru relief sunt
multiple (de la fisurarea rocilor la ruperea
echilibrelor pe versanþi însoþite de prãbuºiri
ºi alunecãri de teren).
MERIDIONAL - care este la sud (în
raport cu un punct de reper); sudic, austral.
MEROCARST - sistem carstic
neevoluat întrucât condiþiile locale legate
de rocã (strate de calcar subþiri ºi acoperite
de alte roci sau depozite - ex. în Dobrogea
de Sud placa calcaroasã sarmaþianã susþine
o pãturã de loess cu grosime de 2 - 15 m)
grad de acoperire cu formaþiuni vegetale,
climat secetos etc. Îi sunt specifice formele
carstice de suprafaþã disparate ºi cu
dimensiuni mici, lapiezuri, doline, uvale,
chei) ºi unele peºteri slab evoluate.
MERS - termen folosit uneori în
aprecierea modificãrii cantitative a unui
proces sau a unei forme de relief (M. diurn,
M. lunar etc.)
MERZLOTÃ - (sin. PERMAFROST)
- denumire ruseascã (în Siberia) pentru
orizontul permanent îngheþat din regiunile
polare; are grosimi de la câþiva metri la
câteva zeci de metri; la partea superioarã
se aflã molisolul.
MESAJ - formã de atenþionare, în scris
sau prin radio, T.V., referitoare la produ-
cerea iminentã a unor hazarde ce pot
conduce la dezastre, riscuri (ex. - inundaþii,
alunecãri, curgeri noroioase, erupþii vulca-
nice, furtuni etc.).
MESAS - platouri vulcanice (Mexic),
structurale sau din fragmentarea piemon-
turilor (Spania) cu dimensiuni mici, netede
ºi cu versanþi abrupþi.
MESETÃ - denumire spaniolã datã
unei suprafeþe structurale vechi, nivelatã
dar rãmasã deasupra zonelor încon-
jurãtoare. Ex: Meseta Spaniolã, Meseta
Mexicanã etc.
METAGALAXIE (sin. UNIVERSUL
OBSERVABIL) - porþiune din Cosmos care
este observatã, studiatã de pe Pãmânt;
limita este apreciatã la o depãrtare de
2•1023 km, pe care lumina o poate parcurge
în 21 giga ani; volumul M. este de cca
1080m3; este alcãtuitã dintr-un numãr de
1023 stele grupate în macrostructuri de tipul
galaxiilor, roiurilor ºi superroiurilor de
galaxii.
METAMORFICE - roci care rezultã
în urma transformãrii unor roci eruptive,
sedimentare, sub acþiunea unor presiuni
puternice, a unor temperaturi înalte etc.;
le sunt specifice: stratificaþia, clivajul ºi
desfacerea dupã planurile cu rezistenþã mai
micã; se grupeazã dupã locul unde are loc
transformarea rocilor preexistente (epi-
metamorfice, mezometamorfice, cata-
metamorfice), dupã tipul de roci din care
au provenit (ex: din eruptive - ortognaise,
din roci sedimentare - paragnaise).
METAMORFISM - sistem de procese
endogene care se înregistreazã în scoarþa
terestrã la diferite adâncimi ºi care conduc
la schimbarea rocilor existente în altele cu
caracteristici diferite ca alcãtuire mineralã,
structurã, texturã etc. Existã mai multe
moduri de realizare a acestei transformãri
între care au frecvenþã cele provocate de
exercitarea unor presiuni puternice (mai
ales de naturã tectonicã - dinamometa-
morfism), a unor temperaturi foarte mari
(contactul cu topituri magmatice - meta-
morfism termic sau de contact) sau de
intervenþie a soluþiilor hidrominerale
(hidrometamorfism). Rezultã roci cu grad
202
diferit de metamorfozare - puternic
(katametamorfice precum cuarþitele),
mediu (mezometamorfice –gnaise), slab
(epimetamorfice - unele ºisturi cristaline
de tip micoºist). Prin proprietãþi ele au grad
diferit de rezistenþã la atacul agenþilor
externi (meteorizare, ape curgãtoare) ºi ca
urmare formele ºi depozitele rezultate sunt
variate (creste, abrupturi, mase de grohotiº
cu diferite configuraþii ºi dimensiuni etc.)
- ex. în masivele din Carpaþii Meridionali.
METAMORFISM DE CONTACT -
tip de metamorfism produs în zona de
contact relativ restrânsã (aureolã de
contact) din vecinãtatea topiturilor
intruzive. M. c. poate fi cu sau fãrã aport
de substanþe. Când este fãrã aport de
substanþe, temperatura are rolul esenþial în
transformarea rocilor. M. c. cu aport de
substanþe este influenþat în principal de
fluidele magmatice; atunci când gazele
emanate de masa magmaticã joacã rolul
principal, poartã numele de metamorfism
pneumatolitic; M. c. caracterizat prin
prezenþa soluþiilor apoase de origine
magmaticã poartã numele de metamorfism
hidrotermal.
METAMORFISM DINAMIC -
metamorfism legat de miºcãri tectonice ce
afecteazã scoarþa terestrã, factorul deter-
minant fiind stressul tectonic. În exterior,
acþiunea M.d. asupra rocilor se evidenþiazã
în special prin ºistuozitate.
METAMORFISM REGIONAL -
metamorfism care se desfãºoarã pe supra-
feþe întinse de sute sau mii de km2 (spre
deosebire de cel dinamic ºi de contact, care
au o rãspândire localã), fiind legat de
zonele orogenetice. Factorii care determinã
acest tip de metamorfism sunt: tempera-
turile înalte, presiunile ridicate (litostaticã,
stress), soluþiile chimice ºi componenþii
volatili. Un rol important în acest tip de
metamorfism îl joacã dislocaþiile ºi defor-
maþiile. Intensitatea M.r. se modificã în
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
funcþie de variaþia condiþiilor de mediu
(adâncime, temperaturã, presiune). Existã
trei zone de variaþie a metamorfismului în
raport de profunzimea: epizona, mezozona
ºi catazona.
METASOMATOZÃ - varietate de
metamorfism de contact cu aport de
substanþe, în care transformarea rocilor
supuse metamorfismului este rezultatul
acþiunii chimice reciproce dintre aceste roci
ºi roca magmaticã care sunt în contact. În
procesul de M. volumul rocilor supuse
metamorfismului nu se modificã, deoarece
cantitatea de soluþii de origine magmaticã,
ce se difuzeazã în masa celorlalte roci,
corespunde cantitativ cu substanþa
îndepãrtatã din acestea.
METASTABIL - caracteristicã a unor
raporturi fizice pe parcursul evoluþiei unui
relief; corespunde unui echilibru uºor de
rupt (o alunecare înainte de declanºare;
nivelul râului ajuns la nivelul superior al
digurilor.
METEORIT - corp cosmic, (cu
dimensiuni reduse în spaþiul sistemului
solar) care pãtrunzând în atmosfera terestrã
datoritã vitezei foarte mari (de la 10 la 80
km/s) se dezintegreazã treptat generând
luminã ºi fum. Cei mai mari (bolizi) ajung
pe suprafaþa terestrã unde prin impact
creeazã un relief specific de cratere
înconjurate de valuri de materiale dislocate
(ejecta) - (ex. în S.U.A., Canada, Siberia,
Mexic, Australia).
METEORIZARE - ansamblu de
procese de naturã fizicã sau chimicã care
sunt generate de factori atmosferici (aer,
radiaþie, temperaturi, umiditate, precipitaþii
etc.); prin acþiunea lor, roca este transfor-
matã. Se produce sfãrâmarea prin deza-
gregare (variaþii de temperaturã, îngheþ-
dezgheþ etc.), când produsele rãmân pe loc
sau suferã doar deplasãri locale. Prin
oxidare, hidratare, carbonatare, hidrolizã
M 203
se înfãptuieºte alterarea chimicã a rocii
rezultând un depozit care poate fi în loc
(scoarþã de alterare) sau deplasat pe pante
(depozit de versant).
METEOROLOGIE - domeniu al
fizicii care analizeazã starea atmosferei
(alcãtuirea, structura, procese ºi fenomene,
legi, dinamica ºi evoluþia componentelor
sale); este cunoscutã încã din antichitate
(sec. III î.Hr.), numele fiind dat de
Aristotel; mãsoarã ºi studiazã temperatura,
precipitaþiile, umiditatea, nebulozitatea,
vântul, presiunea, radiaþia, fenomene
optice, electrice, acustice, apreciazã
caracteristicile maselor de aer, oferã
prognoze asupra dinamicii vremii,
fundamenteazã diferenþierea ºi specificul
climatelor Pãmântului. Datele
meteorologice sunt folosite în analiza
proceselor geomorfologice, în aprecieri
privind evoluþia generalã a reliefului unei
regiuni etc.
METEOROLOGIE DINAMICÃ -
domeniu de analizã complexã a miºcãrilor
maselor de aer ºi a proceselor legate de
acestea; are la bazã legile ºi principiile
hidrodinamicii ºi termodinamicii. Datele
sunt utilizate în cunoaºterea
morfodinamicii actuale.
METEOROLOGIE MARITIMÃ -
domeniu de aplicare a interpretãrii datelor
meteorologice pentru prognoze de vreme
ºi de evoluþie a proceselor meteorologice
necesare navigaþiei maritime. Datele sunt
utilizate în aprecieri privind dinamica
proceselor geomorfologice din zona de
þãrm.
METEOROLOGIE SINOPTICÃ -
domeniu al cunoaºterii ºi prevederii
evoluþiei vremii pe baza cunoaºterii
caracteristicilor maselor de aer. Datele sunt
utilizate ºi în întocmirea mesajelor de
avertizare pentru hazarde geomorfologice
iminente.
METODÃ - mod de realizare a
cercetãrii, cunoaºterii ºi aplicãrii
rezultatelor; în Geografie se folosesc M.
generale (analiza, sinteza, observaþia,
204
descrierea etc.), M. din ºtiinþe apropiate
(M. geologice, M. ecologice, M.
matematice etc.) ºi M. aplicate în cabinet
- M. morfometrice, M. morfografice, M.
blocdiagramei, M. schiþelor panoramice,
M. profilului fizico-geografic, M.
diagramelor, M. hãrþilor speciale ºi de
sintezã etc.; M. aplicate pe teren - M.
cartãrii, M. schiþelor de hartã, M. profilelor
schematice); M. de laborator: pentru
analizarea probelor provenite de pe teren.
METODICA GEOGRAFIEI
(DIDACTICÃ GEOGRAFICÃ) -
domeniu care studiazã ansamblul
principiilor, metodelor ºi caracteristicilor
predãrii cunoºtinþelor geografice în ºcoalã,
precum ºi tipurile de mijloace utilizate în
ºcoalã sau în aplicarea teoriei în orizontul
local sau regional. Relieful constituie un
component geografic care solicitã cel mai
mult aceste activitãþi.
MEZOCARST - stadiu intermediar de
dezvoltare a reliefului carstic localizat între
merocarst ºi holocarst; apare acolo unde
stratele de calcar sunt groase dar nu ating
puritatea ºi extensiunea celor din cazul
holocarstului; formele reprezentative sunt
platourile calcaroase, cheile, ansamblu de
lapiezuri, doline ºi uvale, dar nu ºi polii.
Este cazul platourilor Vercors ºi Chartreuse
din Prealpii Francezi.
MEZOGEA (M. TETHYS) - bazin
oceanic din Mezozoic dezvoltat între
continentele nordice (Eurasia) ºi cele
sudice (Gondwana). În aceasta s-a
dezvoltat sistemul orogenetic alpin; prin
restrângere au rãmas doar câteva mãri (M.
Neagrã ºi M. Caspicã).
MEZOGEOSINCLINAL - termen
folosit în teoria evoluþiei scoarþei prin
geosinclinale; reprezintã un bazin tectonic
alungit de tip fosã între douã blocuri
continentale.
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
MEZOLITIC - epocã istoricã (10000
- 6500 î.Hr.) în Holocen, caracterizatã prin
încãlzirea generalã a climatului, prezenþa
lui Homo sapiens (vânãtor, cultivator
primitiv, pescar, dar ºi producãtor de unelte
din piatrã, os, corn etc.) ºi conturarea de
aºezãri stabile.
MEZOPLACÃ TECTONICÃ - placã
tectonicã cu dimensiuni medii rezultatã din
fragmentarea unor macroplãci (ex. Nazca,
Filipine, Cocas, Caraibe, Arabia etc.); au
mobilitate mare generând aliniamente
vulcanice ºi seismice active.
MEZORELIEF - forme de relief (de
ordinul II) care s-au individualizat în cadrul
macroreliefului (continentelor ºi bazinelor
oceanice) în timp geologic (zeci ºi sute de
milioane de ani), sub acþiunea factorilor
tectonici dar ºi a celor exogeni; în dome-
niul continental se pot separa: munþi,
podiºuri ºi dealuri, câmpii; M. din bazinele
oceanice este mai puþin variat în raport cu
cel continental, dar cu dimensiuni foarte
mari: platforma continentalã, taluzul
continental, câmpiile abisale, dorsalele
submarine, fosele abisale.
MEZOSCARÃ - termen ce desem-
neazã dimensiunile unor sisteme
(geomorfologice) care le plaseazã între cele
majore (macroscarã - ex. Pãmânt); medii
(mezoscara) precum munte, deal, podiº,
câmpie ºi microrelief (microscara) cum ar
fi depresiunile de contact, intramontane sau
intracolinare, sau vãile, deltele,
interfluviile etc.
MEZOSFERÃ - înveliºul inferior al
mantalei Pãmântului la sub 700 km
adâncime, cu materie în stare solidã,
dominant alcãtuitã din Fe, Ni, Cr; densitate
6-7 g/cm3.
MEZOZOIC - erã geologicã (peste 180
mil. ani) formatã din trei perioade (Triasic,
Jurasic, Cretacic), caracterizatã prin:
dezvoltarea importantã a organismelor
M 205
vegetale (îndeosebi gimnospermele pe
uscat ºi algele calcaroase de care sunt
legate recife) ºi animale (reptilele sunt
prezente în toate mediile ºi ating
dimensiuni gigant; amoniþii ºi belemniþii
cu talie mare), mai multe faze ale
miºcãrilor tectonice din ciclul alpin (impor-
tante - austricã ºi laramicã din cretacic,
pentru structura ºi evoluþia sistemelor
muntoase alpine din Euroasia ºi Americi).
MEZOZONÃ - în metamorfismul
regional, este zona intermediarã carac-
terizatã prin valori medii de temperaturã
ºi presiune litostaticã, stressul fiind
puternic; aici se formeazã micaºisturile,
cuarþitele, marmurele ºi amfibolitele.
MIAZÃZI, MIAZÃNOAPTE - denu-
miri populare pentru punctele cardinale sud
ºi nord ce servesc la raportãri ale formelor
de relief.
MICAªIST - rocã mezometamorficã,
ºistoasã, conþinut ridicat în mice, ºi cuarþ;
culori preponderent deschise (alb,
cenuºiu); se altereazã relativ uºor.
MICÃ - mineral (alumino-silicaþi de
potasiu ºi alte elemente) prezent în roci
magmatice ºi metamorfice, culoare
frecvent alb-argintiu, maroniu, neagrã; se
desface uºor; este rapid afectatã de procese
de alterare.
MICA GLACIAÞIUNE - interval
glaciar petrecut în Holocen (sec. XVI -
XVIII) pe fondul unei rãciri a climei care
a determinat extinderea gheþarilor în
Peninsula scandinavicã, Alasca,
Arhipelagul canadian dar ºi în munþii înalþi
de la latitudini mai mici. Sub acest nume
este cunoscutã în Europa pe când în
continentul american i se atribuie termenul
de „Noua glaciaþiune” sau „Neoglaciar”.
MICROFORMÃ - formã de relief cu
dimensiuni reduse ºi care aparþine acþiunii
unui singur agent morfogenetic; poate fi
singularã, izolatã (un abrupt, movilã, dunã
de nisip, crov etc.) sau grupat-asociat
(câmp de lapiezuri, forme reziduale, turnuri
etc.).
MICROGELIFRACÞIE - proces care
genereazã în roci fisuri cu dimensiuni
reduse prin înregistrarea frecventã ºi
succesivã a unor cicluri diurne de
temperaturi pozitive ºi negative cu valori
mari.
MICROGELIVAÞIE - proces de
îngheþ-dezgheþ repetat a apei în fisurile
rocilor ºi o reþea de crãpãturi mici; duce la
dezagregarea rocilor ºi apariþia de
grohotiºuri (gelifracte).
MICROMEDIU - mediu de viaþã
restrâns.
MICROPLÃCI TECTONICE -
plãcile cu dimensiunile cele mai mici care
au rezultat fie din fragmentarea unor plãci
mai vechi în sectoarele de ciocnire (pe
teritoriul þãrii noastre sunt microplãcile
moessicã, transilvanã ºi panonicã) sau din
„consumarea” prin suducþii a unor plãci
foarte vechi.
MICRORELIEF - termen atribuit unui
ansamblu de forme generate de agenþi
externi prin procese de smulgere,
acumulare, dezagregare, alterare etc. la
care se adaugã direct sau indirect ºi
influenþa gravitaþiei. Au dimensiuni de la
ordinul centimetrilor la zeci de metri (ex.
lapiezuri, niºe, tafoni, marmite, praguri,
surplombe, microcreste reziduale etc.)
fiind detalii în alcãtuirea formelor cu
dimensiuni mari.
MICROSEISME - cutremur cu
intensitate slabã, greu de perceput de om.
Pot contribui printr-o frecvenþã mare la
accentuarea reþelei de fisuri din roci iar în
timp îndelungat la dezagregãri.
MINÃ - formã de relief antropic
rezultatã în douã situaþii - exploatãri de
cãrbuni sau minereuri în sistem carierã
206
(cele de lignit din Subcarpaþii Olteniei; cele
de minereuri cuprifere de la Maidanpeck,
Roºia Montana); prãbuºirea þãrmului unor
mine subterane ºi scoaterea „la zi” a
acestora sub formã de depresiuni care pot
fi umplute cu apã (ex. Slãnic Prahova).
MINDEL - fazã glaciarã importantã în
glaciaþiunea alpinã, din Cuaternar
(Pleistocenul mediu) care s-a produs acum
40 - 50 mii ani ºi corespunde fazei Elster
din glaciaþiunea scandinavã.
MINDEL - RISS - fazã interglaciarã
la finele Pleistocenului mediu, corespunde
interglaciarului Holstein din nordul ºi
vestul Europei.
MINERAL - element, compus natural
anorganic care se caracterizeazã prin
compoziþie chimicã definitã, sub formã
cristalizatã sau amorfã, stare de agregare
solidã (excepþie mercurul); se clasificã
dupã: compoziþia chimicã (oxizi, hidroxizi,
halogenuri, sãruri oxigenate); dupã
frecvenþa în alcãtuirea rocilor (M.
principale, M. accesorii); dupã originea în
sedimente (M. alogene, M. autigene) sau
filoane (M. metalice; M. de gangã); dupã
greutatea specificã (M. grele ºi M. uºoare);
sunt cunoscute peste 3000 minerale (peste
30% silicaþi, 25% oxizi ºi hidroxizi, 20%
sulfuri).
MINERALIZARE - procese fizico-
chimice (calcifiere, silicifiere, limonitizare,
fosfatizare etc.) prin care o alcãtuire
mineralã labilã din componenþa unor
organisme moarte este înlocuitã de una
stabilã contribuind la asigurarea fosilizãrii
lor. De aici unele posibilitãþi de stabilire a
vârstei stratelor în care fosilele au fost
identificate ºi aprecieri cronologice pentru
reliefurile detaºate atunci.
MINERALOGIE - domeniu al Geo-
logiei care studiazã mineralele (genezã,
caracteristici, rezerve, clasificare).
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
MINEREU - asociaþie de minerale
metalice ºi nemetalice în proporþii diferite;
pot fi simple sau compuse, în funcþie de
metalele care se extrag; M. sãrac - are un
conþinut redus de minerale (sub limita de
exploatabilitate rentabilã); M. radioactive
- formaþiuni cu conþinut ridicat de elemente
radioactive (U, Th.).
MINIM - valoarea cea mai coborâtã a
unui element ce caracterizeazã o formã de
relief. Se raporteazã spaþial ºi evolutiv
(temporal, mai ales pentru un proces); M.
absolut desemneazã cea mai micã valoare
a unui element morfometric (arealele cu
cea mai redusã fragmentare, cu pantele cele
mai mici etc.). Pentru aprecierea dinamicã
a unor procese geomorfologice se apeleazã
la cunoaºterea valorilor minime de naturã
climaticã (ex. temperaturã, precipitaþii,
durata stratului de zãpadã etc.) sau
hidrologicã (nivelele, debitele minime).
MIOCEN - prima parte a Neogenului,
caracterizat prin formaþiuni sedimentare
detritice, erupþii vulcanice însoþite de
formarea de munþi vulcanici (lanþul
Oaº-Harghita), mai multe faze orogenetice
(în Carpaþi - savicã, stiricã, moldavicã,
atticã, rhodanicã) care a generat lanþuri de
munþi etc.
MIOGEOSINCLINAL - noþiune
utilizatã în teoria geosinclinalelor pentru
explicarea evoluþiei tectonice a reliefului;
corespunde unei depresiuni tectonice
alungite dezvoltate cãtre finalul evoluþiei
geosinclinalului ºi în care se acumuleazã
formaþiuni fliºoide; se produc cutãri, dar
lipsesc magmatismul ºi erupþiile vulcanice
(unitatea fliºului paleogen din Carpaþii
Orientali).
MIRÃ - riglã gradatã, lungã de 2-4 m,
folositã în lucrãrile (ridicãrile) topografice
la scarã foarte mare (ex. - în cartarea unor
alunecãri de teren, a microreliefului de
dune de pe grindul Caraorman etc.).
M 207
MIªCARE DE ROTAÞIE A
PÃMÂNTULUI - miºcare în jurul axei
polilor geografici în 23 ore, 56 minute, 4,09
secunde (zi sideralã), de la vest cãtre est,
ceea ce creeazã impresia unei deplasãri
aparente a corpurilor cereºti de la est la
vest; viteza de rotaþie a punctelor aflate pe
suprafaþa Pãmântului la latitudini deosebite
este diferitã (564 m/s la Ecuator, 328m/s
pe paralela de 45°, 230 m/s la cercul polar
ºi nulã la poli); viteza de rotaþie scade ca
mãrime în timp geologic, datoritã frânãrii
impuse de valul mareic care se propagã de
la est la vest; consecinþele geografice sunt:
dezvoltã forþa centrifugã care a determinat
turtirea Pãmântului la poli ºi bombarea la
Ecuator (între raza ecuatorialã ºi cea polarã
este o diferenþã de cca 21 km); împãrþirea
duratei zilei într-un interval cu luminã (zi)
ºi altul cu întuneric (noapte), cu urmãri în
desfãºurarea proceselor naturale inclusiv
cele geomorfologice; masele aflate în
miºcare vor suferi o abatere spre dreapta
în emisfera nordicã ºi spre stânga, în
emisfera sudicã (forþa Coriolis), ca urmare
a trecerii prin zone de latitudine ce
înregistreazã viteze de rotaþie diferite; a
contribuit la structurarea zonar-concentricã
a materiei din interiorul Pãmântului;
asigurã impulsul valului mareic etc.
MIªCARE LAMINARÃ - miºcare
lentã a particulelor ce compun un fluid în
pânze suprapuse; se realizeazã mai greu;
are slabe consecinþe de naturã geomor-
fologicã.
MIªCAREA DE REVOLUÞIE -
miºcare a Pãmântului în jurul Soarelui, pe
o orbitã elipticã (980 mil. km), în care
distanþa dintre cele douã corpuri variazã
între un maxim la afeliu (152,1 mil. km) ºi
un minim la periheliu (147,1 mil. km); se
realizeazã pe parcursul unui an (365 zile,
6 ore, 9', 55'’- an sideral); datoritã înclinãrii
axei Pãmântului, pe parcursul anului se
înregistreazã patru momente (solstiþiile de
iarnã ºi varã, echinocþiile de primãvarã ºi
toamnã), care delimiteazã sezoane deo-
sebite prin cantitatea de cãldurã, preci-
pitaþii, lungimea perioadei de luminã ºi
întuneric etc. Pentru relief impune o
evoluþie sezonierã în dinamica proceselor
geomorfologice.
MIªCÃRI BATIGENETICE -
coborârea tectonicã a unei porþiuni de pe
fundul mãrilor sau oceanelor însoþitã de
modificarea configuraþiei generalã a
reliefului bazinului.
MIªCÃRI CRUSTALE - miºcãri
tectonice care afecteazã porþiuni din pãtura
bazalticã sau cea graniticã, determinând
cute ºi fracturi importante.
MIªCÃRI DE CUVERTURÃ -
miºcãri tectonice în pãtura sedimentarã,
rezultând cute diapire, domuri, pânze de
decolare (Subcarpaþi, Podiºul Transil-
vaniei).
MIªCÃRI DIASTROFICE - miºcãri
tectonice care duc la dezvoltarea de bazine
de sedimentare, lanþuri montane, masive
muntoase etc., prin orogenezã sau
epirogenezã (fazele din ciclul orogenetic
alpin în domeniul carpatic).
MIªCÃRI EPIROGENETICE -
miºcãri tectonice de ridicare sau coborâre
a blocurilor continentale, care produc
regresiuni ºi, respectiv, transgresiuni
marine (frecvente în platformele moesicã
ºi moldoveneascã).
MIªCÃRI EUSTATICE (HIDRO-
STATICE) - miºcãri ce duc la ridicarea
sau coborârea nivelului Oceanului
Planetar, datoritã modificãrii volumului de
apã (frecvent legat de oscilaþii de naturã
climaticã); cele pozitive duc la trans-
gresiuni, iar cele negative la regresiuni
marine (evoluþia Mãrii Negre în
Cuaternar).
208
MIªCÃRI EXOTECTONICE -
termen cu folosinþã limitatã ºi forþatã care
desemneazã deplasãri locale ale depo-
zitelor de versant ºi stratelor de rocã de sub
acestea, prin acþiunea gravitaþiei (alunecãri
de teren, prãbuºiri, tasãri etc.).
MIªCÃRI IZOSTATICE - miºcãri ale
blocurilor continentale de afundare în
astenosferã (coborâre), determinate de
îngreunarea lor (ex. - prin dezvoltarea de
calote glaciare - ex. Groenlanda, Antar-
ctica), sau de ridicare ca urmare a uºurãrii
lor printr-o erodare puternicã sau topirea
calotei glaciare în tendinþa stabilirii unui
echilibru izostatic (Scandinavia în
postglaciar).
MIªCÃRI NEOTECTONICE -
miºcãri care se produc într-o regiune, dupã
epuizarea energiei de orogen. Sunt
apreciate având vârste diferite. În multe
studii în aceastã categorie sunt încadrate
toate miºcãrile care s-au produs în cuater-
nar (ridicãri, coborâri, uºoare cutãri etc.).
Eustatism ºi Epirogenie
MIªCÃRI SEISMICE (sin. CUTRE-
MURE DE PÃMÂNT) - provocate de
descãtuºarea bruscã a energiei seismice
acumulatã în scoarþã la adâncimi diferite
(se disting seisme superficiale cu hipo-
centrul pânã la 100 km; intermediare la 100
- 300 km). Cele mai frecvente sunt în
zonele de rift, subducþie sau a faliilor
profunde (în România - Vrancea).
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
MIªCÃRI ORIZONTALE - miºcãri
în plan orizontal care afecteazã porþiuni din
scoarþã (blocuri, plãci), care se depãrteazã
(rezultã - rifturi oceanice sau continentale;
grabene ºi fracturi profunde verticale,
precum cele aparþinând depresiunilor
tectonice din Carpaþi) sau se apropie (dau
naºtere la cutãri de mãrimi diferite).
MIªCÃRI OROGENETICE - miºcãri
tectonice care se produc în depresiuni
tectonice din zonele de subsidenþã; aici au
loc cutarea rocilor acumulate, metamor-
fozarea ºi constituirea de catene muntoase
noi, întâi submerse, iar în final emerse
(lanþurile de munþi din vestul Americilor);
se pot manifesta în mai multe faze din
cadrul unui ciclu orogenetic (tectonic).
MIªCÃRI OSCILATORII - miºcãri
verticale cu amploare diferitã; sunt M.o.
epirogenetice, pozitive sau negative, pe
spaþii largi, fãrã modificãri structurale, ºi
M.o. ondulatorii, ce creeazã geosinclinale,
sineclize, anteclize.
MIªCÃRI TALASOGENETICE -
coborârea sau ridicarea pe verticalã ale
nivelului mãrii, ca urmare a coborârii
fundului marin sau a evoluþiei fazelor
glaciare ºi interglaciare (Marea Mediteranã
în Pleistocen).
MIªCÃRI TECTONICE (STRUC-
TOGENETICE) - denumiri folosite
pentru ansamblul miºcãrilor care au la bazã
M 209
energie tectonicã ºi creeazã sisteme
muntoase, masive care iau locul depre-
siunilor tectonice.
MIªCÃRI TURBULENTE - depla-
sarea apei în albia unui râu sau a unei mase
de aer în condiþii care impun o vitezã mare;
rezultã vârtejuri care uneori sunt deosebit
de puternice ca intensitate ºi cu schimbãri
frecvente de direcþie ºi vitezã (rafale de
vânt); tornade, uragane.
MLAªTINÃ - teren cu exces de
umiditate datorat pânzei de apã aflatã la
micã adâncime ºi a ochiurilor de apã cu
regim temporar; este acoperit de vegetaþie
acvaticã; M. ia naºtere în condiþii de drenaj
slab sau insuficient ºi prin colmatarea
ochiurilor de apã ºi microdepresiunilor în
general. M. pot apãrea în luncile râurilor,
în preajma izvoarelor, pe câmpurile netede
cu pânze freatice apropiate, crovuri, în
depresiunile intramontane pe locul lacu-
rilor ce seacã la secetele îndelungate, în
tundrã, pe litoral sau în zona estuarelor
afectate de maree. M. se pot grupa dupã
modul de alimentare cu apã, vegetaþie ºi
profilul suprafeþei în: M. eutrofe (sunt
plane în profil, apar în luncile râurilor sau
în locul lacurilor colmatate; alimentarea cu
apã se face din ploi, ape subterane ºi de
suprafaþã; sunt cunoscute local cu numele
de ploºtinã în dealurile ºi munþii Olteniei
ºi Munteniei, rogoaze în Depresiunea
Braºov; M. oligotrofe (bombate în profil,
cu mari acumulãri de muºchi ºi turbã
dezvoltate în climat umed ºi rece; au
alimentare din ploi ºi zãpezi; apar la
altitudini mari în munþi (în România la 850
- 1250 m), depresiuni intramontane (600 -
800 m), în Depresiunea Dornelor se
numesc tinoare, în tundrã existã în
regiunile unde în sezonul cald se dezgheaþã
molisolul; M. mezotrofe (intermediare)
MLêTINOS - suprafaþã sau sol cu
exces de umiditate, determinat de un nivel
freatic aproape la zi ºi de abundenþa
elementelor argiloase.
MOARÃ GLACIARÃ - gol vertical în
mase de gheaþã, în care cad ºuvoaie de apã
ce vin de pe versanþi sau de pe gheþar.
MOCIRLÃ - apã stagnantã plinã de
noroi ºi mâl.
MODEL - sistem, categorie, tip care
exprimã caracteristicile esenþiale ale unei
mulþimi de forme de relief, procese,
evoluþii reliefogene etc. (modele
geomorfologice). Pot fi modele teoretice
(carstificare peºterã, ciclul de evoluþie
carsticã) care servesc la cunoaºterea
sistemelor particulare ºi modele etalon
(relief glaciar carpatic, pirenian, himalaian
etc.; deplasãri; erupþii de tip pelean,
hawaian etc., evoluþia unui þãrm cu limane
ºi lagune etc.).
MODEL AL RELIEFULUI - imagine
tridimensionalã a reliefului unei regiuni
realizatã prin analiza unui cuplu de
fotografii stereoscopice cu ajutorul
stereoscopului.
MODEL DIGITAL AL RELIE-
FULUI - reprezentarea reliefului unei
porþiuni din suprafaþa terestrã în care
fiecare punct este indicat prin trei
coordonate (lungime, lãþime ºi înãlþime);
se obþine o reprezentare panoramicã pe
care se realizeazã indicarea diferiþilor
parametri morfologici (energie de relief,
declivitate, expunerea versanþilor etc.) cât
ºi reprezentãri pe care se coreleazã
caracteristicile reliefului cu alþi factori
(îndeosebi de naturã geologicã).
MOFETÃ - produs gazos, constituit în
cea mai mare parte din bioxidul de carbon
degajat prin crãpãturile scoarþei terestre în
regiunile vulcanice, în fazele finale ale
activitãþii vulcanice. Frecvent aria de
emanare a lor este mult mai extinsã decât
cea a regiunilor vulcanice propriu-zise (ex.
- în Carpaþii Orientali în amestec cu apa
210
rezultã apele minerale biocarbogazoase).
MOGOTEN-KARST - sistem de
modelare carsticã cu martori de eroziune
calcaroºi aflaþi în regiuni cu climat cald ºi
umed ºi care de regulã sunt rezultatul unei
evoluþii de duratã a regiunii; se reflectã în
peisaje prin asocieri de movile, vârfuri ºi
culmi calcaroase aplatisate (ex. în Cuba,
Mexic, Indonezia).
MOHOROVIÈIÈ - discontinuitate
între scoarþã ºi manta care se aflã la cca.
40 km sub blocurie continentale ºi 10 - 15
km sub bazinele oceanice.
MOLASÃ - depozite sedimentare
psamitice, psefitice ºi pelitice, evaporite
rezultate din erodarea unor sisteme
muntoase tinere în etapa postorogenã ºi
care sunt acumulate ºi cimentate în
depresiuni tectonice (unele cu caracter de
avanfosã) limitrofe. Miºcãrile tectonice
ulterioare le pot cuta ºi ridica sau
bascula(ridicãri care impun structuri
monoclinale sau subsidenþe care conduc la
creºteri însemnate în grosime) facilitând
dezvoltarea de forme de relief cu
dimensiuni mari (culmi pe anticlinale ºi
depresiuni pe sinclinale - Subcarpaþii
Moldovei; platouri structurale, cueste,
hogbaksuri etc.). Totodatã alcãtuirea
litologicã favorizeazã producerea unei
diversitãþi de procese de modelare ce
conduc la forme specifice (alunecãri de
teren, curgeri noroioase, ºiroire etc.).
MOLDWEIDE - sistem de proiecþie
cartograficã folositã pentru realizarea
planigloburilor; meridianul central ºi
Ecuatorul sunt drepte ºi perpendiculare;
paralelele sunt linii drepte la distanþe care
scad spre poli; meridianele sunt linii curbe
la distanþe egale; ultimul meridian
formeazã o elipsã-contur, în reprezentare;
suprafeþele sunt nedeformate, pe când
unghiurile ºi distanþele cunosc erori tot mai
accentuate de la centru spre exterior.
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
MOLISOL - termen atribuit orizon-
tului situat deasupra permafrostului care
se dezgheaþã vara ºi îngheaþã din nou în
sezonul rece; prin diverse procese peri-
glaciare rezultã pe de o parte în acesta mai
multe structuri (pene de gheaþã, involuþii)
iar la exterior o multitudine de forme
poligonale, cercuri ºi câmpuri de pietre
hidrolocoliþi etc.
MONADNOCK - martor de eroziune
similar inselbergului, dar ceva mai înalt,
sub forma unui munte izolat ce saltã
deasupra unei zone joase peneplenizate; s-a
format într-un climat ceva mai arid,
duritatea rocilor permiþându-i sã se impunã
în peisaj ºi în ansamblul reliefului; termen
preluat de la Mount Monadnock din S.U.A.
MONITORINGUL RELIEFULUI -
activitãþi de supraveghere ºi evaluare a
proceselor geomorfologice (îndeosebi cele
de versant ºi din albiile râurilor) care
produc degradãri ale terenurilor ºi stãri de
vulnerabilitate ºi risc geomorfologic
(îndeosebi alunecãri de teren, curgeri noro-
ioase ºi de lavã, tasãri, ºiroire, prãbuºiri
etc.). Important este ºi urmãrirea impac-
tului diferitelor activitãþi umane exercitate
asupra formelor de relief ce pot conduce
la declanºarea unor procese cu rol negativ
pentru utilizarea agricolã, starea funcþio-
nalã a drumurilor, diverse construcþii ºi
amenajãri.
MONOCICLIC - evoluþie ºi forme de
relief legate de un singur ciclu genetic
(terasã, nivel de eroziune, pediment).
MONOCLINAL - tip de structurã
geologicã, unde stratele de roci sedi-
mentare înclinã dominant într-o singurã
direcþie (ex. structura M. în Podiºul
Moldovei, Podiºul Getic, Dealurile de Vest,
în unele sectoare din Subcarpaþi ºi
Depresiunea Colinarã a Transilvaniei). Prin
adâncirea reþelei hidrografice rezultã
M 211

Relief dezvoltat în strucura monoclinalã

cueste, vãi ce au caracteristici diferite ºi o MONOGRAFIE - lucrare în care se

dinamicã de versanþi deosebitã. face o analizã detaliatã asupra tuturor
MONOGLACIAR - forme de relief componentelor unui sistem, într-o anumitã
rezultate în urma unei singure faze de ordine ºi cu precizarea legãturilor dintre
modelare glaciarã. ele; M. geograficã (studiu asupra tuturor
212
componentelor fizico ºi economico-
geografice); M. fizico-geograficã (analiza
componenþilor naturali, dar ºi corelarea lor
cu unele activitãþi antropice); M.
geomorfologicã a unei unitãþi regionale
(implicã caracteristici morfografice,
morfometrice, treptele de relief, morfo-
dinamica actualã, caracteristici evolutive
etc.).
MONOLIT - termen folosit pentru a
desemna un corp geologic (magmatic,
metamorfic sau sedimentar) cu o structurã
ºi compoziþie diferitã de structura
geologicã în care este cuprins (olistolit,
neckuri etc.); formã de relief izolatã ce se
impune în peisajul regiunii (mãguri,
movile, inselberg).
MONT - culme desfãºuratã în lungul
unui anticlinal în regiuni cu structurã cutatã
(Munþii Jura).
MONTAN(Ã) - termen folosit pentru
a desemna elementele specifice care se aflã
în spaþiul muntelui. Ex. - culme, vârf,
regiune, versant etc.
MONTICUL DE ALUNECARE -
formã de relief pozitivã în masa unei
alunecãri care se impune prin înãlþimi ºi
formã conicã; este frecvent întâlnit la
alunecãrile masive de tip glimee unde
rezultã din fragmentarea de cãtre eroziune
a treptelor acestora (în Transilvania,
Câmpia Moldovei).
MONTMORILLONIT - mineral
argilos (aluminosilicat hidratat), rezultat
prin alterarea rocilor magmatice bazice ºi
a cenuºii vulcanice; avid de apã; prin
uscare, depozitul bogat în M. capãtã
crãpãturi.
MONUMENT AL NATURII - formã
de relief care prin configuraþie, genezã,
evoluþie ºi aspect estetic impune protecþia
prin lege (ex. Babele ºi Sfinxul din Munþii
Bucegi, Muntele de sare de la Slãnic,
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
Grunjul de la Mânzãleºti, 12 Apostoli din
Munþii Cãlimani, Zidurile de pe valea
Milcovului etc.).
MOBILITATE - mecanism fizic prin
care se asigurã deplasarea unor compo-
nente prin exercitarea unor presiuni, forþe
sau procese cu amploare diferitã ºi care
conduc în final la modificarea configuraþiei
unor reliefuri sau la individualizarea altora
(mobilitate tectonicã exprimatã la blocurile
sau unitãþile continentale prin înãlþãri sau
coborâri de naturã epirogeneticã sau
izostaticã; mobilitatea particulelor din
interiorul unui depozit provocatã de
îngheþ-dezgheþ, circulaþia apei, dezvoltarea
rãdãcinilor plantelor; mobilitatea nisipului
din erguri impusã de manifestarea vântului
care conduce la modificarea configuraþiei
dunelor etc.).
MORENÃ - formã de relief rezultatã
din acumularea materialelor detritice
transportate de gheþari ºi depuse acolo unde
gheaþa se topeºte. În funcþie de poziþia lor
în interiorul vãii glaciare sunt: M. frontale
(materialele depuse sub formã de arc de
cerc în fruntea limbii de gheaþã); M.
laterale (materiale depuse în vecinãtatea
versanþilor); M. mediane (se aflã în partea
centralã a unei vãi glaciare mari ºi care au
provenit din unirea a morenelor laterale
transportate de douã limbi ce s-au unit);
M. de fund (cu dispoziþie diferitã pe valea
glaciarã). Se mai pot separa când gheþarul
este activ M. de suprafaþã ºi M. în
interiorul masei de gheaþã.
MORENAIC - depozit de bolovãniº,
pietriº, nisip prezente în lungul unei vãi
glaciare ºi care au origine glaciarã.
MORFOCLIMATICÃ - regiune
geograficã în care condiþiile climatice
constituie factorul esenþial în impunerea în
sistemul de modelare a unei grupãri de
agenþi modelatori externi din care unul sau
doi au rol esenþial în crearea reliefului ºi
impunerea unui peisaj caracteristic.
M 213
Termen ºi diferenþieri regionale realizate
de L. Peltier ºi amplificat ulterior de cãtre
J. Budel, J. Tricart, P. Birot etc. (ex. regiuni
morfoclimatice periglaciare, glaciare,
temperat umede, temperat continentale,
subtropicale, deºertice, de savanã, a
pãdurilor ecuatoriale etc. care au atât
caracter zonal cât ºi etajat).
MORFOCLIMATIC (SISTEM) -
totalitatea agenþilor ºi proceselor care
genereazã într-un anumit tip de climat un
ansamblu de forme de relief ºi de peisaje
specifice (ex: sistemul M. al zonei ecua-
toriale, deºertice, savanei etc.).
MORFOCRONOLOGICÃ - analizã
a evoluþiei generale a reliefului dintr-o
regiune în care sunt separate etape,
subetape, faze ºi subfaze; se bazeazã pe
raportarea treptelor de relief la date
rezultate din interpretarea informaþiilor de
naturã geologicã ºi pe aplicarea metodei
stratigraficã - paleontologicã ºi depozitelor
corelate.
MORFODINAMICA - parte a
Geomorfologiei care analizeazã mai întâi
potenþialul morfodinamic dintr-o regiune
apoi procesele geomorfologice ºi formele
de relief care rezultã inclusiv diferenþierea
nivelelor de dezastru ºi a situaþiilor de risc
geomorfologic.
MORFOGENETIC - sistem, agenþi,
procese ºi factori de care sunt legate
geneza, evoluþia ºi caracteristicile formelor
de relief dintr-o fazã evolutivã.
MORFOGENETICÃ(E) - etapã M.
(interval de timp geologic în care s-a
realizat un anumit specific evolutiv al
reliefului); unitãþi M. (spaþii pe care s-au
dezvoltat anumite reliefuri).
MORFOGENEZÃ - parte a Geo-
morfologiei sau a unui studiu asupra
reliefului unei regiuni, în care sunt analizaþi
agenþii, procesele ºi formele rezultate în
diferite etape sau faze de evoluþie.
MORFOGRAFIE - parte din studiul
reliefului în care se realizeazã descrierea
înfãþiºãrii (fizionomiei) unui relief (tipuri
de interfluvii, versanþi, vãi în raport de
aspectul lor).
MORFOLITOLOGIE - parte a Geo-
morfologiei care analizeazã raportul dintre
fondul petrografic dintr-o regiune ºi
relieful specific creat prin acþiunea agen-
þilor externi în funcþie de proprietãþile
rocilor (carstic, pe granite, pe argile; pe sare
etc.); litoformele de relief constituie baza
conþinutului unei hãrþi morfolitologice.
MORFOLOGIA PEISAJULUI -
ramurã care se ocupã cu studiul formei
peisajului, de componentele sale percep-
tibile ºi de elementele acestora. Are drept
scop degajarea structurii peisajului sau a
pãrþilor esenþiale ale acestuia, plecând de
la caracteristicile exterioare.
MORFOLOGIC(Ã) - studiu M.
(analiza reliefului unei regiuni); sistem M.
(grupeazã pe un teritoriu agenþi, procese
cu rol esenþial în geneza reliefului); regiune
M. (unitate spaþialã cu reliefuri de un
anumit tip - montan, deluros, câmpie,
carstic etc.); hartã M. (hartã pe care apare
reprezentat relieful).
MORFOLOGIE - parte a unui studiu
geografic destinatã cunoaºterii formelor de
relief.
MORFOMETRIE (sin. MORFO-
METRIE) - parte a Geomorfologiei sau a
unui studiu asupra reliefului, care se ocupã
de analiza diverºilor indicatori cantitativi
(densitate, declivitate, hipsometrie etc.) ce
sunt calculaþi ºi raportaþi teritorial. Pe baza
valorilor se întocmesc hãrþi specifice.
MORFOSCOPIE - analiza elemen-
telor dintr-un depozit (granule de nisip,
pietriºuri, bolovani etc.), sub aspectul
formei ºi a gradului de uzurã (indici:
aplatizare, rotunjire, asimetrie), pentru
determinarea agentului ºi proceselor care
le-au creat.
214 DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE

Evoluþie carsticã Captare carsticã Aven în sare

Slãnic Slãnic
Doline

Uvale
Uvalã

Uvale

Formarea vãii
dolinare
Vale dolinarã

Vale dolinarã
Dezvoltare
de niºe în
sare
platou carstic

sare dolinã fosilã

brecie peºteri
nisip, pietriº ponor
argilã izvor carstic
uvalã vale carsticã
dolinã recentã
dolinã veche

Relief dezvoltat pe sare ºi brecia sãrii (Meledic)

M 215
MORFOSCULPTURÃ - parte a
Geomorfologiei care se ocupã cu analiza
acþiunii diferiþilor agenþi ºi procese morfo-
genetice în crearea reliefului dintr-o
regiune. Se întocmesc hãrþi ale treptelor de
relief, teraselor, luncilor, proceselor actuale
precum ºi schiþe, profile.
MORFOSFERÃ (vezi Reliefosferã)
MORFOSTRUCTURÃ - parte a
Geomorfologiei care analizeazã influenþa
structurii geologice în crearea de cãtre
agenþii externi a unor forme de relief
specifice care sunt reprezentate pe hãrþi
morfostructurale.
MORFOTECTONICÃ - parte a
Geomorfologiei care studiazã raportul
dintre acþiunea factorului tectonic ºi
relieful creat; pe hãrþi sunt redate forme
de relief specifice ºi unitãþi tectono-
structurale.
MORI DE MARE - izvoare carstice
permanente, având caracter artezian, care
iau naºtere în zona þãrmurilor calcaroase,
ca urmare a accesului apelor dulci de pe
uscat prin diaclaze ºi sifoane sub nivelul
apei marine; apar sub formã de vârtejuri
de mare presiune (tipice pentru þãrmul
dalmatic, în insule din Marea Egee dar ºi
la þãrmul Mãrii Negre la Costineºti -
Saturn).
MOSTIªTE - vale specificã Câmpiei
Române; prezintã: izvorul în interiorul
câmpiei, profil longitudinal subechilibrat,
albie largã, umedã, cu profil transversal,
uneori în formã de „U“, debite mici ºi
scurgere intermitentã; în lungul lor sunt
iazuri naturale sau antropice (ex. -
Mostiºtea, Gãlãþui, Câlniºtea).
MOTTUREAU – ( sin. GILGAI).
MOUTONETE (sin. SPINÃRI DE
BERBEC) - forme de relief cu profil
convex individualizate în regiunile
modelate de gheþari în sectoare alcãtuite
din roci cu rezistenþã mai mare la eroziunea
produsã de bolovani situaþi la baza masei
de gheaþã aflatã în miºcare frecvent pe
pragurile glaciare ºi câmpiile glaciare
acoperite de calote). ªlefuirea creeazã
suprafeþe netede dar ºi crãpãturi (striuri)
ce pun în evidenþã direcþiile de miºcare a
gheþii (ex. pe pragurile din complexele
glaciare din munþii Fãgãraº, Retezat,
Rodnei etc.).
MOVILÃ (sin. MAMELON, GOR-
GAN) - microformã pozitivã, cu aspect cu
aspect rotunjit; de obicei au fost create de
oameni cu rol de necropolã pentru cei uciºi
în rãzboaie (antichitate) sau pentru semna-
lizarea prin foc a invaziilor (în evul mediu).
Sunt frecvente în Câmpia Românã.
MOVILÃ DE ALUNECARE -
ridicãturã de pãmânt cu dimensiuni de 1-5
m, rezultatã prin fragmentarea masei
alunecate de cãtre ravene, torenþi.
MOVILÃ ÎNIERBATÃ - muºuroaie
înierbate, cu sau fãrã bloc de piatrã interior.
Sunt frecvente în etajul alpin sau în tundrã;
în geneza lor îngheþ-dezgheþul este un rol
esenþial.
MOZAIC - asamblare de imagini
spaþiale sau aeriene asociate pentru
obþinerea unei vederi sinoptice largi.
MUCHIE - linie rezultatã din îmbi-
narea a douã suprafeþe ce intrã în
compunerea unei forme de relief (muchia
terasei, muchia de cuestã etc.).
MULTIPLET - asamblaj de aero-
fotograme care faciliteazã întocmirea de
stereomodele.
MULTISPECTRALÃ - imagine de
teledetecþie înregistratã cu ajutorul unor
senzori, în mai multe benzi de frecvenþã
ale spectrului; scannerul M. (MSS) preia
simultan imagini ale aceleiaºi regiuni în
diferite benzi din spectrul vizibil ºi în
infraroºu care sunt procesate în formate
digitale.
MUNCEL - munte cu altitudini ce nu
depãºeºte 1400 m; ex: munceii din
216
depresiunea Loviºtei - Moliviº, Mrãcimi,
Paltinu, Arefu etc.
MUNTE (MUNÞI) - sistem de culmi,
în medie cu altitudine mai mare de 1000 m,
fragmentare ridicatã, energie de relief de
peste 300 m, versanþi cu pantã accentuatã;
se clasificã dupã: altitudine (M. joºi - sub
1000 m; cu altitudine medie - 1000-2000
m; M. înalþi - 2000-5000 m; M. foarte
înalþi - peste 5000 m; alcãtuire geologicã
(M. din roci sedimentare, cristaline,
vulcanice); genezã (M. de orogenezã, M.
vulcanici; M. bloc - munþi vechi înãlþaþi;
vechime (M. caledonici, M. hercinici, M.
alpini); gradul de complexitate (M. izolaþi
prin eroziune ºi erupþii vulcanice; grupe ºi
lanþuri de M.); forma dominantã a
interfluviilor (M. creastã, culmi muntoase)
etc.
Aspect din Munþii Alpi
O parte din lanþul muntos Sierra Nevada
MUNÞI-BLOC - munþi formaþi prin
fracturarea puternicã a scoarþei terestre ºi
înãlþarea accentuatã a blocurilor rezultate.
MUSCELE - termen regional care
defineºte ansamblul de dealuri cu structurã
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
monoclinalã ºi alcãtuire din roci dure în
sudul Carpaþilor Meridionali ºi care este
format din culmi paralele (coboarã lin de
la munte spre exterior, are vârfuri ºi ºei
asimetrice de altitudine individualizate pe
capete de strat cu rezistenþã diferitã la
eroziune) ºi una - douã generaþii de vãi
simetrice cu caracter consecvent (ex.
Muscelele Argeºului).
MUSCOVIT - micã albã cu frecvenþã
deosebitã în rocile magmatice ºi
metamorfice; suferã alterãri relativ uºor.
MUSON - sistem de circulaþie eolianã
cu caracter regional cu modificarea
sezonierã a sensului de manifestare.
Masele de aer oceanic frecvente într-un
sezon provoacã precipitaþii extrem de
abundente ce faciliteazã scurgeri bogate în
albiile râurilor care provoacã eroziuni
intense, transportarea unor mari cantitãþi
de aluviuni de care sunt legate crearea de
câmpii piemontane ºi delte (în India ºi
Bangladesch). La altitudini mari în Munþii
Himalaya asigurã zãpezi bogate care se
transformã în gheaþã permiþând formarea
unor gheþari de amploare ºi exercitarea
modelãrii impuse de aceºtia la altitudini
de 4000 - 8800 m.
MUªUROI - ridicãturã de pãmânt cu
aspect convex care, de regulã, este creat
de vieþuitoare (M. de cârtiþe, furnici etc.).
MUªUROI ÎNIERBAT (sin.
MARGHILE, THUFUR) - movilã cu
dimensiuni sub 1 m (diametru, înãlþime)
dezvoltatã în regiuni periglaciare, dar ºi pe
culmile muntoase, unde îngheþ-dezgheþul
este frecvent.
MYCHELITE - forme endocarstice de
precipitare cu înfãþiºare de ciuperci; se
dezvoltã în paturile aluviale ale cursurilor
subterane (dezvoltarea unor cruste
calcaroase pe aluviunile grosiere; ulterior
prin dispariþia apei ºi îndepãrtarea parþialã
a aluviunilor rãmân doar bolovanii
purtãtori de crustã calcaroasã).
M 217

Maquis (Sardinia) Martor de eroziune (Munþii Trascãu)

Mlaºtinã Mangrove (Marea Roºie, Egipt)

Marmitã Merzlota
218 DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE

Mal Marea Neagrã

Meandre

Morene

Monoclin (Munþii Bucegi) Muºuroaie înierbate

N 219
N
NÃRUIRE - proces de prãbuºire a unor
maluri din roci slab coezive ca urmare a
subminãrii bazei prin eroziune fluvialã,
abraziune sau extracþii antropice de
materiale.
NÃRUITURÃ - masa de rocã care s-a
prãbuºit ºi s-a acumulat la baza versantului
(malului). O situaþie aparte se produce pe
versanþii cu dimensiuni mari când
materialele desprinse se împrãºtie pe
aproape toatã lungimea acestora. Se
deosebesc: N. individuale când volumul
deplasat este redus ºi N. în masã când
afecteazã o parte importantã a versantului.
NEBKA - nume dat acumulãrii de nisip
în jurul unui obstacol (bloc de piatrã, tufiº
etc.); are înfãþiºarea unei movile circulare
sau uºor alungite; este caracteristicã
deºerturilor din Arabia.
NEBRASKA - prima fazã glaciarã
cuaternarã nord-americanã corespun-
zãtoare fazei Donau din cea alpinã; a cu-
prins continentul pânã la est de Marile
Lacuri; i-a urmat interglaciarul aftonian.
NECK - termen care are sens dublu -
geologic se referã la coºul aparatului
vulcanic umplut cu magmã sau magmã ºi
piroclastite, baza acestui dop fiind la
adâncime; sensul geomorfologic este legat
de vârful de mai mulþi zeci sau sute de metri
înãlþime care a rezultat prin îndepãrtarea
de cãtre eroziune a formaþiunilor care
acoper㠄dopul magmatic” (ex. Vârful
Cetatea Devei).
NECOEZIV - caracteristicã a unei roci
(nisip, pietriº etc.) sau a unui depozit de
pantã (deluviu) care indicã faptul cã acesta
este alcãtuit din elemente cu dimensiuni
variabile dar fãrã legãturã între ele ceea ce
le conferã mobilitate.
NEFUD (sin. ERG) - termen care
defineºte în deºerturile din Peninsula
Arabicã câmpurile de nisip.
NEMIRA - denumire localã datã în
Transilvania vântului rece care trece iarna
prin trecãtorile Carpaþilor Orientali,
dinspre Moldova; este o ramificaþie a
Crivãþului, generat de anticiclonul din
câmpia Rusã.
NEOGEN - a doua perioadã a erei
Neozoice, cu epocile Miocen ºi Pliocen
caracterizatã prin accentuarea procesului
de diferenþiere zonelor bioclimatice,
monitorizarea fazelor orogenetice din
ciclul alpin (savicã, stiricã, moldavicã,
rhodanianã) ce întregesc sistemele
muntoase dar ºi creeazã depresiuni în care
s-au produs sedimentãri însemnate dar ºi
importante faze de erupþii vulcanice care
au generat uneori lanþuri de munþi (ex. - în
vestul Carpaþilor Orientali).
NEOGLACIAR - fazã de rãcire
climaticã produsã în Holocen care a
reactivat limbile gheþarilor montani (Alpi)
sau ale calotelor (în Finlanda ºi
Scandinavia, America de Nord etc.). S-a
caracterizat prin trei momente de
expansiune glaciarã (6000 - 4900 î.Hr.;
220
3300 - 2400 î.Hr.; 1500 - 1900 e.n.) ultimul
fiind cunoscut sub numele de „mica
glaciaþiune”
NEOLITIC - culturã materialã din
Holocen, între mezolitic ºi epoca metalelor
(7 000 - 2 500 ani î.Hr.), caracterizatã prin
prezenþa lui Homo sapiens aluvialis:
cultivatori, crescãtori de vite, producãtori
ai unor unelte primitive din piatrã, lemn,
lut, împletituri etc.; aºezãri în vecinãtatea
albiilor râurilor; o evoluþie acceleratã a
reliefului pe fondul general al trecerii de
la o încãlzire semnificativã la o rãcire, la
crearea multitudinii peisajelor actuale.
NEOTECTONICÃ - ansamblu de
miºcãri tectonice care afecteazã o regiune
în general postorogenetic; produc ridicãri
sau coborâri, falieri sau bombardãri ale
structurilor create anterior (ex. - în Carpaþi
ele s-au produs dominant la finele
pliocenului ºi în cuaternar).
NEOVULCANISM - implicã pro-
cesele vulcanice din neozoic care se produc
în lungul unor fracturi profunde din ariile
de subducþie, rifturi sau rupturale (ex. -
vulcanismul ce-a creat lanþul vulcanic din
Carpaþii Orientali dar ºi din zonele cu
vulcanism actual pe Glob.
NEOZOIC (sin: CAINOZOIC) - erã
geologicã care cuprinde ultimii 65 milioane
de ani; este subdivizatã în trei perioade:
Paleogen, Neogen (grupate sub numele de
Terþiar) ºi Cuaternar (în unele accepþiuni,
cuaternarul apare ca erã distinctã având ca
elemente definitorii - apariþia ºi evoluþia
omului ºi glaciaþiunile). Climatul,
vegetaþia, fauna, solurile dar ºi relieful au
evoluat cãtre situaþiile actuale, dând zone,
etaje geografice distincte. În domeniul
marin se dezvoltã planctonul vegetal,
foraminiferele calcaroase, lameli-
branchiatele ºi gasteropodele; în domeniul
continental se dezvoltã plantele angio-
sperme (plante cu flori ºi cu sãmânþa
inclusã în fruct), mamiferele placentare. A
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
continuat desfãºurarea ciclului tectonic
alpin prin mai multe faze ce-au generat
cutãri, lanþurile montane cele mai întinse,
vulcanism, ridicãri neotectonice etc.
NERITICÃ - zonã oceanicã (marinã),
cu adâncimi mai mici de 200 m, cores-
punzãtoare platformei continentale unde se
produce interferenþa dintre procesele
marine ºi cele ale unor agenþi morfo-
genetici continentali (îndeosebi acþiunea
apelor curgãtoare); au loc depuneri de
materiale ºi sedimentãri diferenþiate
regional.
NETEZIREA RELIEFULUI -
nivelarea pe cale antropicã a formelor
vãlurite prin diverse procedee (aratul
deluviilor de alunecare, excavarea movi-
lelor, umplerea microdepresiunilor etc.);
uneori se utilizeazã ºi pentru a exprima
rezultatul final al evoluþiei ciclice a
reliefului unei regiuni.
NÉVÉ (sin. FIRN) - gheaþã spongioasã
(cu bule de aer) rezultatã prin topirea
zãpezii în regiunile glaciare; constituie o
fazã premergãtoare realizãrii gheþii
propriu-zise.
NIFE (sin. CENTROSFERÃ, BARI-
SFERÃ) - nucleul Pãmântului în care Ni ºi
Fe sunt abundente, impunând o densitate
de peste 12 g/cm3 (modelul E. Suess).
NIFESIMA - înveliº în interiorul
Pãmântului în concepþia lui E. Suess,
alcãtuit dominant din Ni, Fe ºi silicaþi;
corespunde mantalei inferioare cu o
densitate de 6-8 g/cm3 ºi în care materia
este în stare solidã.
NISIP - rocã sedimentarã, detriticã,
neconsolidatã cu elemente ce au
dimensiuni de 0,063 - 2 mm ºi care sunt
formate din cuarþ, carbonaþi, mice,
feldspaþi etc., având origini variate
(eolianã, fluviatilã, marinã). Dimensiunea
particulelor le diferenþiazã în grosiere
(0,2 - 2 mm) ºi fine (sub 0,2 mm). Prin
cimentare dau gresii prezente în alcãtuirea
N 221
diferitelor forme de relief ºi care opun
rezistenþã diferitã la atacul agenþilor
externi; nisipurile neconsolidate intrã în
componenþa formelor de relief fluviatil, a
plãjilor litorale, a câmpurilor de dune din
regiunile deºertice etc.
NISIP PLUTITOR (sin. CURGERE
DE NISIP) - nisip îmbibat cu apã care se
deplaseazã sub forma unei curgeri;
procesul se produce mai ales pe strate de
nisip (nisip argilos) slab consolidat ce au
poziþie aproape verticalã ºi care sunt
încadrate de orizonturi de gresii, marne etc.
(în regiunea subcarpaticã din Vrancea).
NIªÃ - formã de relief negativã
(scobiturã) dezvoltatã pe versanþii puternic
înclinaþi, abrupturi, stânci, maluri de râu,
unde roca nu este protejatã ºi este supusã
atacului direct al agenþilor externi. Sunt:
N. de abraziune (la baza falezelor marine
sau lacustre); N. fluvialã (la baza malurilor
concave); N. eolianã creatã prin coraziunea
vântului; N. glaciarã (la baza versanþilor
afectaþi de masa de gheaþã); N. nivalã (pe
suprafeþe netede în urma tasãrii exercitate
de zãpada troienitã; au aspectul unor depre-
siuni mici rotunde sau alungite; N.
glacio-nivalã (rezultã prin acþiunea
combinatã a gheþii ºi zãpezii pe versanþii
complexelor glaciare) N. de alunecare
(microdepresiune sub râpa de alunecare).
NIVAL (Ã) - formã de relief (circ,
microdepresiune) care rezultã în urma
producerii proceselor de nivaþie.
NIVAÞIE - proces complex, de tasare,
eroziune mecanicã ºi dizolvare, exercitat
de acumulãrile de zãpadã care fie cã
stagneazã timp mai îndelungat în locurile
adãpostite ale versanþilor fie cã se
deplaseazã sub formã de avalanºe. Rezultã
microdepresiuni, circuri, culoare de
avalanºã ºi depozite cu caracter mixt
(grohotiºuri amestecate cu zãpadã).
NIVEL - mãrime limitã în raport de care
se stabileºte intensitatea ºi evoluþia unui
proces. Se foloseºte în expresii: N. de bazã
(bazã de eroziune) - punct de la care se
exercitã eroziunea regresivã în profilul
222
longitudinal al râurilor (N. de bazã general,
al mãrilor ºi oceanelor; N. de bazã local -
orice punct de confluenþã al râurilor sau
praguri structurale în profil; N. de bazã
regional - puncte de vãrsare ale râurilor în
mãri ºi lacuri interioare; N. de bazã carstic
- albia vãii principale; stratele
impermeabile de sub masa de calcar în
funcþie de care se realizeazã circulaþia apei
ºi evoluþia carsticã); N. de condensare -
înãlþime în atmosferã la care se produce
condensarea vaporilor de apã din masa de
aer care se ridicã pe versanþii munþilor (N.
de condensare prin ascendenþã); N. al
echilibrului glaciar (limita zãpezilor
veºnice) - altitudinea deasupra cãreia se
pãstreazã zãpada ºi gheaþa; coincide cu
izoterma medie anualã de -2°C; este mai
ridicatã pe versanþii neînsoriþi în raport cu
cei însoriþi; scade de la Ecuator (5000 m)
spre zona temperatã (3000 m) ºi zona
polarã (câteva sute de metri); poziþia limitei
variazã în timp (sezonier ºi anual); N. de
eroziune - treaptã de relief dezvoltatã pe
interfluvii secundare, într-un anumit
interval hipsometric care reflectã o stare
de echilibru morfodinamic, realizatã într-o
etapã de evoluþie apreciatã în timpi
geologici; se desfãºoarã în regiunile
deluroase ºi montane, fiind legatã de etape
de evoluþie din pliocen; N. de referinþã
(plan de referinþã) - suprafaþã în funcþie de
care se fac aprecieri de înãlþime a
diferitelor puncte (N. de referinþã general
- nivelul mãrii pentru altitudini absolute;
N. de referinþã regional (local) oricare alt
punct - albia unui râu, vatra unei aºezãri
etc.); N. de creste de tip gipfelflur - rezultã
în urma intersecþiei versanþilor inter-
fluviilor; poate avea caracter general - ca
rezultat al unei evoluþii de duratã ce
cuprinde pãrþile înalte ale munþilor situate
deasupra maselor gheþarilor sau local la
altitudini mici unde intervine torenþia-
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
litatea, alunecãrile de teren etc.; N. apelor
râului (oscilaþii mãsurate pe o mirã
specialã) - mãsurãtorile se realizeazã zilnic,
stabilindu-se N. caracteristice, precum: N.
maxim, N. mediu, N. minim, iar pe baza
lor, N. extreme absolute ºi amplitudinea de
variaþie într-o perioadã mare de timp; N.
superior de denudaþie (similar
gipfelflurului alpin); N. zero - suprafaþa
geoidului; N. structural (treaptã de
eroziune înscrisã la partea superioarã a
unor strate groase de roci rezistente la
atacul agenþilor externi; N. litologic -
treaptã, poliþã creatã de eroziunea selectivã
la partea superioarã a unor strate dure.
NIVEL DE RISC - limitã în evoluþia
unui proces morfogenetic a cãrei depãºire
conduce la generarea unor dezastre
naturale cu consecinþe mari în pierderi
materiale sau de vieþi omeneºti (ex.
alunecãrile de teren de mari dimensiuni
ce-au afectat haldele de steril din zonele
miniere; surparea tavanului sãlilor din
ocnele de sare de la Ocnele Mari etc.)
NIVEL DE MARMITAJ - niºe cu
caracter local care apar în pereþii galeriilor
din peºteri sau în versanþii cheilor, rezultate
în urma evorsiunii ºi mai puþin coroziunii,
în condiþiile adâncirii treptate a cursurilor
de apã ex: în Cheile Corcoaiei (pe Cerna),
peºterile Meziad, Bulba, Izvorul Tãuºoa-
relor etc.
NIVELARE - acþiune complexã
realizatã antropic sau prin procese naturale
prin care sunt eliminate denivelãrile unui
relief. În funcþie de amplitudinea acestora
ea dureazã timpi foarte diferiþi.
NIVELAREA RELIEFULUI- termen
care la scarã globalã se referã la modelarea
ansamblurilor montane create prin acþiunea
factorilor interni, de cãtre agenþii externi,
pânã la realizarea, în timp îndelungat, a
unor suprafeþe de echilibru (netede) de
tipul peneplenelor, pediplenelor, pedi-
N 223
mentelor, nivelelor de eroziune etc.(teoria
ciclului de evoluþie) iar la scarã localã
presupune atenuarea asperitãþilor reliefului
prin procese naturale de eroziune ºi
acumulare sau prin intervenþie antropicã.
NIVELÃ (NIVELMETRU) - instru-
ment utilizat în stabilirea diferenþelor de
înãlþime dintre douã puncte. Este utilizatã
în ridicãrile geomorfologice ale unor forme
de relief (ex. alunecãri). Prin repetarea
acþiunii la date diferite se ajunge la
interpretãri evolutive.
NIVELMENT - ramurã a topografiei
care se ocupã cu stabilirea altitudinilor
diferitelor puncte ale reliefului, în raport
de nivelul mãrii ºi reprezentarea lor în plan
(pe hartã). Metoda de reprezentare des
folositã se bazeazã pe trasarea curbelor de
nivel.
NIVOCARST - sistem de evoluþie
carsticã în regiunile cu climat rece (polare,
alpine) unde dizolvarea este realizatã de
apa rezultatã din topirea zãpezii care are
un conþinut bogat în CO2.
NIVOEOLIENE - acumulãri eoliene
de nisip amestecat cu zãpadã; sunt specifice
în luncile râurilor din regiunile periglaciare
ºi în etajul alpin (praf ºi nisip din
dezagregarea rocilor împreunã cu zãpadã).
NIVOMETRIE - aprecierea grosimii
ºi densitãþii stratului de zãpadã, pentru
calcularea volumului de apã echivalent pe
unitatea de suprafaþã. Prezintã importanþã
în aprecierea acþiunii nivale.
NIVOMETRU - instrument de
apreciere a cantitãþii de apã ce corespunde
zãpezii acumulate (se stabileºte direct prin
estimarea greutãþii masei de zãpadã sau
indirect, prin evaluarea apei rezultate prin
topirea ei).
NOD HIDROGRAFIC - confluenþa
principalã a mai multor râuri; se mai
vorbeºte de piaþã de concentrare a apelor
(ex. Argeºul cu afluenþii la nord de Piteºti).
NOD OROGRAFIC - vârf (ex. Omul)
sau masiv principal (Ciucaº) din care se
dezvoltã ramificaþii (culmi) secundare; se
mai foloseºte N. orohidrografic, cu sens
de centru al dezvoltãrii divergente de vãi
ºi interfluvii secundare; N.o. structural -
când înãlþimea coincide cu un vârf impus
de structurã sau de alcãtuirea petrograficã.
NOOSFERÃ - înveliºul spiritual (al
gândirii) de pe Pãmânt; sfera transfor-
mãrilor ºi ameliorãrilor biosferei prin
inteligenþa omului. În cadrul acesteia
concepþiile, legile ºi noþiunile privind
relieful sunt însemnate.
NOR OROGRAFIC - nor ce se
formeazã ca urmare a deplasãrii ascendente
a maselor de aer la întâlnirea unor masive
sau lanþuri de munþi înalþi; destinderea
adiabaticã determinã rãcirea ºi duce la
condensarea ºi formarea de nori cumu-
liformi (chiar cumulonimbus) ce se
dezvoltã mai puþin în condiþii stabile de
presiune ºi temperaturã ºi foarte rapid în
condiþii instabile (ciclonice); pot apãrea ºi
nori ondulaþi, la traversarea unor culmi
paralele (altocumulus lenticularis).
Dezvoltarea lor este însoþitã de nebu-
lozitatea crescutã ºi precipitaþii.
NORD (MIAZÃNOAPTE) - punct
cardinal (indicat de Steaua Polarã aflatã pe
direcþia axei terestre); constituie un reper
esenþial în orientarea hãrþilor în acþiunile
de cartare geomorfologicã.
NORI ARZÃTORI - rezultã în timpul
erupþiilor vulcanice violente ºi constau
dintr-un amestec de gaze ºi vapori fierbinþi
care se revarsã asupra mediului limitrof,
provocând distrugerea formaþiunilor
vegetale, a construcþiilor ºi pierderi de vieþi
omeneºti.
NORMALÃ - sensul firesc de
manifestare a acþiunii unui agent, proces
ºi de evoluþie a unei forme de relief, peisaj;
se foloseºte eroziune N. (eroziunea apelor
224
curgãtoare prezentã pretutindeni), falie N.
etc.
NOROI - amestec de praf, argilã ºi apã;
în funcþie de conþinutul în apã este fluid
sau vâscos. Se utilizeazã ca regionalisme
termenii: tinã, glod, mocirlã. Se produce
în regiunile cu exces de umiditate (lunci,
câmpii de subsidenþã etc.) dar ºi la vulcanii
noroioºi, torenþii de noroi.
NOROIOASÃ (CURGERE) - (sin.
ALUNECARE CURGÃTOARE, TORENT
NOROIOS) - proces geomorfologic
desfãºurat pe versanþii alcãtuiþi din
alternanþe frecvente de strate de argilã,
nisip etc. Adâncirea unor ravene, torenþi
creeazã instabilitate care corelatã cu ploi
bogate conduce la înmuierea intensã a
depozitelor ºi rocilor de pe versanþi urmatã
de deplasarea unor mase sub formã de
curgeri noroioase de obicei lineare.
Procesul înceteazã în condiþiile pierderii
apei din materialul deplasat. Curgeri de
noroi sunt specifice ºi vulcnailor noroioºi
pe flancurile cãrora debordeazã materia ce
provine din micile cratere; cu cât sunt mai
fluide cu atât deplasarea se face pe distanþe
mai mari. În timp prin pierderea apei, prin
evaporare se transformã în coºcove.
NUCLEUL PÃMÂNTULUI - se
desfãºoarã în interiorul planetei la
adâncimi mai mari de 2900 km (aici
discontinuitatea Guttenberg îl separã de
manta). În cadrul sãu sunt separate un
nucleu extern între 2900 km ºi 5100 km -
materia este o topiturã din nichel ºi fier care
este afectatã de curenþi de convecþie ce stau
la baza magnetismului terestru ºi a
gravitaþiei, densitatea este de 10–12 g/cm3)
separat prin discontinuitatea Lehman de
nucleul intern (între 5100 ºi 6375 km;
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
materia este în stare solidã fiind alcãtuitã
din elemente grele ce-i impun o densitate
mai mare de 12 g/cm3) numit ºi centrosferã,
barisferã.
NUNATAK (sin. NUNAKOL) - formã
de relief pozitivã, întâlnitã în regiunile cu
calote de gheaþã ºi care desemneazã un vârf
stâncos, ascuþit, aflat deasupra masei de
gheaþã ºi care va fi supus unei modelãri
periglaciare; materialul detritic rezultat din
dezagregarea rocilor ce compun N. va fi
preluat de cãtre masa de gheaþã în miºcare
ºi depus sub formã de morene glaciare.
Stâncile desprinse ºi care au dimensiuni
foarte mari vor fi transportate de gheþar pe
distanþe diferite faþã de locul de prove-
nienþã iar dupã topirea acestuia va repre-
zenta un bloc eratic pe câmpia glaciarã.
Existã N. ºi deasupra gheþarilor montani
dezvoltaþi pe platouri întinse. La origine
sunt vârfuri reziduale ce dominau supra-
feþele de eroziune pe care ulterior s-a
instalat gheaþa.
Structura internã a Pãmântului
N 225

Nivalã (vale) Nod orografic

Neck (Sardinia)

Nivel marmitaj

Nebka (Algeria)

Nunatakuri (Scandinavia) Nisip (riduri)

226
O
OAGÃ (sin. HOAGÃ) - termen regional
pentru numirea unei vâlcele.
OARBÃ - sector de vale carsticã în
amonte de o treaptã antiteticã la baza cãreia
existã un sorb; poate fi ºi un sector de
peºterã la care tavanul s-a prãbuºit iar
cursul subteran care apare la zi se pierde
într-un ponor (ex. Padiº; Topolniþa).
OAZÃ - porþiune fertilã de teren situatã
în cuprinsul unui deºert, unde apa freaticã
aflatã la o adâncime redusã favorizeazã
dezvoltarea vegetaþiei, plantaþii pomicole
ºi legumicole ºi desfãºurarea vieþii.
OAZÃ GLACIARÃ - termen utilizat
pentru denumirea unor areale fãrã gheþari
dintr-o regiune de calotã glaciarã (ex.
Antarctica).
OBANÃ - termen regional pentru o
micã depresiune cu izvoare carstice bogate
(Dobrogea de Sud).
OBÂRªIE - locul de unde se formeazã
o vale, un gheþar, un torent, o alunecare.
Pentru o vale, O. e reprezentatã de vãiugile
foarte mici, abia schiþate, primele pâraie
care conflueazã ulterior. Pentru un gheþar,
O. e constituitã din circuri glaciare. Pentru
un torent, O. e reprezentatã de bazinul de
recepþie unde se gãsesc numeroase rigole
ºi ravene care converg spre punctul cel mai
jos al bazinului. Pentru o alunecare, O. e
reprezentatã de râpa de desprindere.
OBCINÃ - culme muntoasã sau
deluroasã, netedã sau rotunjitã, pe care, din
loc în loc, se gãsesc vârfuri domoale; are
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
înãlþimi de 900-1600 m ºi este specificã
Carpaþilor Orientali (munþii fliºului). Ex:
Mestecãniº, Feredeu, Mare, Agapia.
OBDUCÞIE - proces tectonic de
amploare în zonele de subducþie prin care
pãrþi din placa care coboarã se rup ºi
încalecã placa continentalã facilitând
dezvoltarea de munþi.
OBELISC VULCANIC - stâlp de lavã
consolidatã care a fost pus în peisaj prin
eroziune diferenþialã.
OBSECVENTÃ - vale care se
desfãºoarã pe fruntea cuestei, deci invers
înclinãrii stratelor; este caracteristicã
structurilor monoclinale, fiind opusul vãii
consecvente; are profil simetric, pantã
longitudinalã mare dar cu praguri (pe
capete de strat dure).
OBSERVAÞIE GEOMORFOLO-
GICÃ - activitate cu caracter complex care
vizeazã cunoaºterea pe ansamblu a
reliefului (genezã, evoluþie, fizionomie,
caracteristici morfometrice, morfostruc-
turale etc.) iar în detaliu a unor procese sau
forme de relief. Se realizeazã staþionar ºi
în timp pentru urmãrirea unor evoluþii (o
alunecare de teren) sau itinerant (pentru
cartarea unor forme de relief cu desfãºurare
mare într-o regiune (ex. - terasele din
lungul unei vãi; suprafeþele de nivelare
etc.). Ele sunt însoþite de descrieri, mãsu-
rãtori, cartãri, fotografieri etc.
OBSIDIAN - rocã vulcanicã acidã,
consolidatã rapid sub apã; are culoare de
O 227
la verzui la brun-neagrã, este durã, cu luciu
sticlos ºi spãrturã concoidalã (sticlã
vulcanicã). (ex. - platoul Armeniei)
OBTURAÞIE - termen cu sens de
astupare, barare; se foloseºte: O. fluviatilã
(astuparea cu aluviuni a gurii de vãrsare a
unui pârâu de cãtre colector; rezultã un
baraj, iar în spate, un lac de tip liman); O.
glaciarã (proces realizat de limbile glaciare
mari, bogate în gheaþã, care, înaintând sub
limita zãpezilor veºnice, bareazã, dar se ºi
extind pe vãile secundare neglaciare, cu
poziþie opusã unde depun morene; rezultã
pe aceste vãi baraje (cu convexitatea în
amonte) în spatele cãrora apar lacuri ºi
acumulãri fluviatile.
OCEAN (OCEAN PLANETAR) -
cele mai mari întinderi de apã acumulate
în depresiuni tectonice încadrate de
continente ºi care comunicã între ele; sunt
patru O. (Pacific, Atlantic, Indian, Arctic);
în unele lucrãri este menþionat ºi un O.
Austral (Antarctic); împreunã cu mãrile
mãrginaºe ocupã o suprafaþã de 70,8%
(362330000 km2 din care doar oceanelor
propriu-zise le revin 287430000 km2), un
volum de apã de 361 mil. km3, adâncime
medie de 3800 m, adâncimea maximã
11022 m, în groapa Mariane, din O.
Pacific; depresiunile au rezultat prin
dezvoltarea de rifturi ºi evoluþia plãcilor;
de la un singur O., prin fragmentarea
continentului Pangaea, în Mezozoic, s-a
ajuns evolutiv la situaþia actualã; apa care
s-a acumulat în depresiunile tectonice a
provenit din mai multe surse: atmosfera
primarã, erupþiile vulcanice (foarte intense
în prima etapã a evoluþiei Pãmântului când
scoarþa era subþire) ºi din cometele care
pãtrundeau în spaþiul terestru. Caracte-
risticile apei: salinitate medie 35‰
(variazã în funcþie de aportul de apã
continental, din topirea calotelor, ariditatea
climatului tropical (între 38-41‰ în jurul
Pen. Arabia ºi 10‰ la gurile de vãrsare
ale fluviilor în O. Arctic); temperatura
medie: la suprafaþã între 27° la Ecuator ºi
-1°-2° în regiunile polare; în adâncime scad
(ajungând la fund la 0°-1°); densitatea în
jur de 1,025 g/cm3; transparenþa redusã (50
m în zona caldã ºi 10 m în cea polarã);
culoarea dominant albastrã ce trece în
verzui (abundenþa planctonului), gãlbui
(aport solid continental prin fluvii);
dinamica apei este variatã ºi se realizeazã
prin valuri, curenþi, maree care dau naºtere
la diferite forme de þãrmuri ºi o sedimen-
tare diferenþiatã regional.
OCEANIC(Ã) - caracteristicã legatã de
spaþiul Oceanului Planetar; se foloseºte ca:
bazin O. (depresiune tectonicã în care s-a
acumulat apa), climat O. (pentru clima de
deasupra oceanelor, dar ºi a regiunilor de
uscat limitrofe unde se simte influenþa
maselor de aer ce vin de pe acestea), curent
O. (mase de apã în miºcare la suprafaþã,
adânc sau pe verticalã), fund O. (vatra
oceanului alcãtuitã din câmpiile abisale,
dorsale, fose), crustã O. (porþiune din
scoarþa terestrã aflatã sub oceane), domeniu
O. (parte din scoarþa terestrã alcãtuitã din
pãturã bazalticã ºi o subþire ºi discontinuã
pãturã sedimentarã) etc.
OCEANOGRAFIE - ºtiinþã care are
ca obiect de studiu Oceanul Planetar,
insistând pe descrierea, geneza, evoluþia,
caracteristicile reliefului ºi apei oceanelor,
pe legãturile lor cu viaþa din acest mediu.
OCHI - spaþiu circular, cu dimensiuni
reduse, care prezintã un anumit specific
dinamic, evolutiv; se foloseºte: O. de apã
(vârtejuri cauzate de scurgerea turbionarã
sau de izvoarele puternice de pe fundul
lacurilor ºi care exercitã o eroziune activã);
O. de noroi (craterele vulcanilor noroioºi;
au dimensiuni mari când nãmolul are un
conþinut ridicat de apã); O. de lavã (în
unele cratere vulcanice mari cu erupþii de
lavã bazalticã. Ex. - în Hawai).
228
OCNÃ - excavaþii în interiorul unui
masiv de sare în scopul valorificãrii
acesteia. Prin prãbuºirea plafonului o parte
din aceasta este scoasã la zi înfãþiºându-se
ca o formã negativã de relief în care apa
acumulatã dã naºtere la lacuri (ex. - la
Slãnic, Ocnele Mari, Ocna Sibiului etc.).
OCROTIREA MEDIULUI - complex
de acþiuni ºi programe prin care în baza
legislaþiei în vigoare sunt protejate
elemente aparþinând diferitelor
componente ale mediului (roci, puncte
fosilifere, forme de relief, fenomene,
vieþuitoare, zone de pãdure aparte etc.) ele
constituind resurse însemnate pentru
cercetarea ºtiinþificã ºi ocrotite datoritã
raritãþii ºi valorii peisagistice etc. Ocrotirea
presupune delimitarea spaþiului în care se
aflã acestea ºi care va fi protejat, eliminarea
oricãrui mod de utilizare în afara celei
pentru care a fost direcþionat dar ºi o
diversitate de forme menite sã realizeze nu
numai cunoaºterea lor dar ºi o educaþie
corespunzãtoare. Sunt protejate elemente
singulare declarate monumente ale naturii
(peºterile Meziad, Vântului, Scãriºoara,
Urºilor etc.), areale de dimensiuni mai mici
(rezervaþii naturale - ex. Vulcanii noroioºi
) sau mai mari (parcuri naturale - cuprind
rezervaþii stricte dar disparate în regiuni
cu mai multe aºezãri; parcuri naþionale cu
rezervaþii ºtiinþifice înconjurate de spaþii
de protecþie etc.). În România sunt aproape
900 de rezervaþii naturale, peste 20 parcuri
naþionale ºi naturale din care trei au ºi
statutul de Rezervaþie a biosferei.
ODONTOLIT - termen pentru
concreþiunile calcaroase de forma unor
cupe mici ce tivesc marginea vãlurilor ºi
draperiilor din peºteri.
OFIOLITE - roci magmatice bazice
(bazalte, diabaze, gabrouri etc.) ºi care sunt
consolidate la suprafaþã sau în interiorul
scoarþei.
OGAª - formã de relief negativã
linearã, rezultatã în urma proceselor de
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
ºiroire (eroziune, transport) exercitate pe
suprafaþa terestrã, pe pante despãdurite ce
depãºesc 10°; are în general adâncimi de
pânã la 2 m ºi lungimi de mai multe sute
de metri; este activ numai în timpul ploilor
torenþiale.
OGHROUD - tip de dunã cu
configuraþie piramidalã dezvoltat în
regiunile deºertice unde vântul îºi schimbã
frecvent direcþia.
OGLINDÃ DE ALUNECARE
-suprafaþa formatã pe rocile plastice în
urma producerii unei alunecãri de teren ºi
care are aspect lucios. Reprezintã un sector
din patul de alunecare sau de la baza
versantului în care stratul de argilã are o
dezvoltare mare.
OGLINDÃ DE FALIE - suprafaþa
(uneori lucioasã) ce apare pe planul pe care
s-au deplasat cele douã compartimente
(plan de falie).
OGIVÃ - arcade rezultate în culmile
calcaroase fie în urma prãbuºirii unor sãli
de peºterã, fie prin perforarea lor în lungul
þãrmului; de multe ori chiar intrãrile unor
peºteri au formã ogivalã.
OLIGOCEN - diviziune superioarã a
Paleogenului caracterizatã prin începutul
afirmãrii mamiferelor (primele primate),
dominarea faciesurilor de molasã ce conþin
zãcãminte de petrol, chihlimbar, cãrbune
brun etc.; miºcãri tectonice ale ciclului
alpin (faza savicã generatoare de munþi).
OLIGOTROF - tip de mlaºtinã care
apare în regiunile cu climat umed ºi rece;
solurile ºi apa sunt sãrace în substanþe
nutritive, iar covorul vegetal redus ca
specii; predominã sphagnetele (în þara
noastrã sunt în depresiuni ºi luncile largi
situate la altitudini mai mari de 600 m dar
frecvent la 800 - 1200 m.
OLISTOLIT - bloc din roci dure
desprins din þãrmul cu falezã a unui bazin
marin, lacustru ºi antrenat (însedimentat)
în acesta. Prin exondarea generalã a
regiunii ºi exercitarea eroziunii rocile moi
O 229
în care se aflã acesta vor fi îndepãrtate iar
în peisaj se va impune blocul ca martor (ex.
pe valea Ampoiului din Munþii Trascãu;
Piatra Teiului din lunca Bistriþei în amonte
de confluenþa cu râul Bistricioara.
OMBILIC GLACIAR (sin. BAZINET
GLACIAR) depresiune creatã prin eroziune
glaciarã de cãtre limba unui gheþar sau
limbile a doi gheþari la confluenþele
importante fie în spatele unor strate de rocã
cu duritate mare fie în amonte de morena
frontalã.
OPTIMUM CLIMATIC - interval de
timp în Holocen (8000-5000 î.Hr.) când s-a
produs o încãlzire a climatului (sesizat în
Europa sudicã ºi centralã), însoþitã de
modificãri în structura peisajelor (mai ales
la nivelul formaþiunilor vegetale) ºi în
dinamica agenþilor morfogenetici
(s-au realizat luncile foarte largi ale
râurilor principale din þara noastrã).
ORBITÃ SATELITARÃ - traiectorie
descrisã în spaþiu planetar de cãtre un
vehicul spaþial (satelit) care se deplaseazã
în câmp gravitaþional; la sateliþii de
teledetecþie O. s. poate fi: geostaþionarã
(are o poziþie fixã la peste 35.800 km de
suprafaþa terestrã sau geosincronã (satelitul
se aflã la circa 36.000 km deasupra
Ecuatorului executând în jurul Pãmântului
o rotaþie în timp de 24 ore; ca urmare va
avea în câmpul observaþiei aceeaºi
suprafaþã de pe planetã); polarã (orbita este
apropiatã de poli ºi permite observarea
regiunilor polare) ºi heliosincronã (satelitul
parcurge o orbitã ce trece pe deasupra
polilor dar se aflã deasupra Ecuatorului
simultan cu situarea Soarelui la meridianul
lacului).
ORGANISM FLUVIATIL - termen
de referinþã la apele curgãtoare care în timp
creeazã mai multe forme de relief
principale: valea, terase, luncã, albie
minorã.
ORGANISM TORENÞIAL (sin.
TORENT) - formã de relief rezultatã prin
acþiunea apei ce se concentreazã pe
anumite trasee la ploile sub forma de averse
sau la topirile brusce ale zãpezii. Ele-
mentele componente ale unui O. t. sunt:
bazinul de recepþie (spaþiul de pe care îºi
adunã apa), canalul de scurgere (sector
linear prin care se scurge apa din bazin ºi
unde eroziunea este foarte activã), conul
de dejecþie (forma rezultatã prin acu-
mularea materialelor transportate) se
întâlneºte în regiunile cu pante mari, pe
versanþii munþilor, dealurilor ºi podiºurilor,
în arealele despãdurite, desþelenite, cu
pãºunat iraþional etc.
ORGANOGEN(E) - roci sedimente
rezultate prin precipitare biochimicã sau
prin acumulare de fragmente organice ºi
cimentarea lor biochimicã. Cele care sunt
puternic cimentate opun rezistenþã la atacul
agenþilor externi ºi de multe ori dau forme
de relief evidente (ex. - coasta Iaºului în
calcare oolitice).
ORGÃ BAZALTICÃ - denumire datã
vârfurilor sau pereþilor verticali, alcãtuiþi
din curgeri bazaltice consolidate sub formã
de coloane (Detunate).
ORGÃ DE VÂNT - despicãturã în-
gustã în crestele alpine abrupte (îndeosebi
calcaroase), a cãror strãbatere de cãtre vânt
este însoþitã de un ºuierat.
ORGÃ ÎN PEªTERI - coloane aflate
una lângã alta, rezultate prin precipitarea
calcitului.
ORIENTARE - direcþia pe care o
urmeazã un curs de apã curgãtoare, o vale,
o culme etc. în raport de punctele cardinale
ºi polii magnetici. Este absolut necesarã o
bunã orientare a hãrþilor în operaþiunile de
cartare geomorfologicã.
OROGEN - termen care se referã la o
unitate de O. - care reprezintã o regiune
muntoasã întinsã (lanþ muntos) care a
rezultat în urma unei orogeneze (ex. -
Carpaþii, Alpii).
OROGENEZÃ - sistem de procese
tectonice care se produc în ariile de
230
subducþie (metamorfozãri, cutãri, mag-
matism, formarea de cordiliere ºi fose
submerse) ºi care în final conduc la
individualizarea treptatã de lanþuri mon-
tane emerse care sunt ridicate alãtu-
rându-se regiunilor continentale. Ex.
orogeneza alpinã în spaþiul þãrii noastre s-a
desfãºurat începând cu cretacicul mijlociu,
a cunoscut mai multe faze de miºcãri de
cutare, înãlþãri active (austricã, laramicã,
savicã, stiricã, aticã, valahã) facilitând
crearea treptatã a Carpaþilor (unitatea
cristalinã, unitãþile de fliº), Subcarpaþii etc.
OROGRAFIC - caracteristicã deter-
minatã de desfãºurarea reliefului (în primul
rând a lanþurilor montane) în raport cu
direcþia maselor de aer (barierã orograficã
- Carpaþii Orientali pentru cele de
provenienþã esticã) ºi apoi în raport de
altitudine (etajarea sistemelor morfo-
dinamice) etc.
OROGRAFIE - ansamblul formelor ºi
tipurilor de relief dintr-o regiune care
alcãtuiesc un sistem unitar prin legãturi de
intercondiþionare geneticã, evolutivã ºi
cronologie.
OROMETRIE (sin. MORFOME-
TRIE) - termen care implicã analiza
cantitativã a reliefului unei regiuni pe baza
calculãrii diferiþilor indicatori morfo-
metrici.
ORONIM - termen ce desemneazã în
denumire forma de relief (ex. - Muntele
Clãbucet, Culmea Istriþa, Dealul Ciungi,
Valea Albã etc.).
ORTOCONGLOMERAT - conglo-
merat în alcãtuirea cãruia elementele
(granule, galeþi) precumpãnesc în raport cu
masa cimentului; prin eroziune diferenþialã
elementele grosiere sunt eliminate, în locul
lor rãmân forme negative cu dimensiuni
variabile (alveole, niºe).
ORTOFOTOGRAMÃ (ORTO-
FOTOGRAFIE) - fotografie aerianã
(aerofotogramã) la care sunt îndepãrtate
unele deformãri din timpul realizãrii ei cu
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
scopul redãrii detaliilor în poziþie
planimetricã realã; procesul de eliminare
este denumit redresare diferenþialã, iar
aparatul cu care se realizeazã este -
ortofotoscop.
ORTOFOTOHARTÃ - imagine a unei
unitãþi spaþiale realizatã în proiecþie
ortogonalã pe care nu sunt deformãri de
perspectivã sau relief dar completatã cu
denumiri de relief, ape, localitãþi etc.
ORTOFOTOPLAN - ansamblaj de
ortofotograme, având proprietãþile metrice
identice cu ale unei hãrþi (proiecþie, scarã);
se adaugã o reþea geometricã, valori
altimetrice ºi toponime etc.
ORTOFOTOSCOP - aparat destinat
redresãrii diferenþiate a aerofotogramelor,
având ca scop transformarea lor în
ortofotograme.
ORTOGEOSINCLINAL - termen
introdus de Sttile pentru geosinclinalul
propriu-zis aflat între douã blocuri
continentale ºi în care prin apropierea
blocurilor se genereazã în etape un sistem
muntos.
ORTOGRAFICÃ - proiecþie carto-
graficã azimutalã în care sunt nedeformate
unghiurile, iar erorile cresc de la punctul
central spre periferie; sunt trei variante:
polarã (în centrul reprezentãrii este polul,
paralelele sunt cercuri, iar meridianele linii
drepte divergente); ecuatorialã (centrul se
aflã într-un punct corespunzãtor unui
meridian, paralelele sunt linii drepte, iar
meridianele linii curbate); orizontalã
(meridianele ºi paralelele sunt arce de
elipsã); se folosesc pentru reprezentarea
emisferelor continentelor pe care redarea
reliefului este un element de bazã.
OSCILATORII - miºcãri care, dupã V.
Belousov, afecteazã scoarþa, provocând fie
ridicãri sau coborâri fãrã a modifica
structura ei (miºcãri epirogenetice însoþite
de transgresiuni sau regresiuni), fie miºcãri
rupturale care genereazã geosinclinale,
O 231
sineclize, anteclize etc. (miºcãri O.
ondulatorii).
OSCILAÞIE CLIMATICÃ - variaþii
ritmice, generale, ale climei, care sunt
determinate de factori de naturã cosmicã
precum oscilaþiile activitãþilor solare -
schimbarea unghiului dintre axa Pãmân-
tului ºi planul eclipticii, modificarea excen-
tricitãþii orbitei Pãmântului, schimbarea
axelor polare, variaþia vitezei de rotaþie a
Pãmântului, creºterea concentraþiei gazelor
cu absorbþie mare în domeniul infraroºu al
spectrului radiativ ºi factori planetari - ex.
- modificãri esenþiale ale circulaþiei
generale atmosferice; o fazã de orogenezã
activã însoþitã de vulcanism intens,
poluarea atmosfericã etc.
OSCILAÞIE GLACIARÃ - se referã
la retragerea sau înaintarea marginilor
calotei glaciare pe perioade mai lungi sau
mai scurte de timp (anuale, multianuale,
milenare). Producerea lor este însoþitã de
relief specific. Înaintarea sau retragerea
calotei glaciare au loc în funcþie de
condiþiile climatice generale (încãlzirea sau
rãcirea climei). Cele mai semnificative
oscilaþii glaciare de la care existã urme
(forme de relief) specifice s-au produs în
cuaternar. Calotele glaciare ºi gheþarii din
munþii înalþi au suferit înaintãri sau
retrageri în circa 3 - 5 faze importante.
OSCULAÞIE - fenomen de alipire a
douã râuri din cauza eliminãrii prin
eroziune lateralã a luncii nu prea înalte
dintre ele; O. se produce la râurile cu lunci
largi ºi meandrate puternic.
ÖSER (ÖSAR) - formã de relief de
acumulare, cu aspect sinuos ºi trapezoidal,
creatã de apele subglaciare ºi inglaciare
provenite din topirea gheþarilor. Versanþii
prezintã o pantã de 5°-20°, înãlþimi de
10-50 m, lungimi pânã la câþiva kilometri,
lãþimi de 100-200 m. Ö. pot prezenta
ramificaþii (adventive). Termenul provine
din Islanda. Au o largã desfãºurare în
Europa nordicã, Canada - regiuni care au
fost acoperite de calote glaciare.
OSTIOLE DE TUNDRÃ - muºuroaie
înierbate în zonele periglaciare.
OSTROV –formã de relief pozitivã
situatã în albia unui râu ºi care a rezultat
prin acumularea de aluviuni care depãºesc
competenþa acestuia.
OUTWASH PLAIN (sin. SANDRE)
câmpie formatã din materiale de origine
glaciofluvialã (nisipuri, pietriºuri), depuse
stratificat la exteriorul gheþarilor montani
ºi calotelor glaciare de cãtre apele rezultate
din topirea acestora; dau conuri, pavaje cu
grosimi adesea de ordinul sutelor de metri;
morfologia zonei de depunere este extrem
de variabilã, în funcþie de fazele de
înaintare sau de retragere a gheþii.
OVERLAY - operaþie de suprapunere
sau combinare a mai multor reprezentãri
cu tematicã geograficã (layere) prin tehnicã
G.I.S. în vederea obþinerii unui layer cu
date geografice complexe care se
intercondiþioneazã (ex. - pentru obþinerea
unei hãrþi geomorfologice generale se
introduc ca layere mai multe tipuri de hãrþi
speciale (hipsometricã pante, treptele de
relief, procese actuale, litologicã,
structuralã etc.).
OVRAG (sin. PÃMÂNTURI RELE) -
termen rusesc care se referã la terenuri
intens afectate de ºiroire ºi torenþialitate.
OXBOW - termen similar meandrului
pãrãsit (Belciug)
OXIDARE - reacþie chimicã prin care
oxigenul se combinã cu diverse elemente
chimice. Are importanþã în procesul de
alterare chimicã a rocilor în constituþia
cãrora existã fier, mangan.
OXIGEN - element chimic cu cea mai
mare rãspândire în mediu (21% din
volumul atmosferei, 46,4% în scoarþã,
încorporat în oxizi, silicaþi, carbonaþi,
sulfaþi etc.; dominant, împreunã cu hidro-
genul, în apa oceanelor, mãrilor, lacurilor,
râurilor etc., în substanþele organice etc.).
232 DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE

Oarbã (Vale) Organism torenþial

Ostrov

Obârºii (Munþii Fãgãraº)

Oazã (Egipt)

Ogaº Oxbow
O 233
P
PACK - calotã de gheaþã oceanicã
(banchizã).
PADANG - pãdure tropicalã în Asia de
sud-est.
PADINÃ - formã de relief depresionarã
în depozite loessoide rezultatã prin unirea
mai multor crovuri ºi gãvane (ex. -
Bãrãgan); termen popular care desemneazã
o suprafaþã cvasiorizontalã situatã la baza
unui versant; vale seacã umplutã cu sol ºi
vegetaþie în zonele carstice.
PAHARE DE EGUTAÞIE - faza
iniþialã de formare a spongolitelor din
unele peºteri.
PAHOE HOE (sin. DERMOLITH) -
curgeri de lavã bazalticã care prin
consolidare dã naºtere la suprafeþe cu
formã variatã în care existã unele sectoare
netede ºi altele (în spatele unor obstacole -
ex. porþiuni de lavã întãritã) cu caracter de
brazde paralele (burleþi) cu dimensiuni ºi
înfãþiºare variatã (lave cordate); sunt
frecvente în Hawai dar ºi pe alte insule
vulcanice din oceanele Pacific, Atlantic.
PALEOCEN - prima epocã a Paleoge-
nului; s-au depus formaþiuni fliºoide în
bazinul Carpaþi.
PALEOALBIE - albii de râu îngropate
într-un ºes aluvial; evidenþiazã evoluþii mai
vechi.
PALEOCLIMAT (E) - climate
specifice unui interval de timp în sens
geologic (etaj, perioadã etc.) dedus pe bazã
de analize asupra fosilelor, rocilor,
depozitelor, grãunþilor de polen etc.;
rezultatele fiind raportate la situaþii
frecvente în prezent (metoda actualis-
mului); referirile sunt concentrate pe
caracteristici de naturã termicã, umiditate,
specificul precipitaþiilor ºi servesc la
precizãri privind sistemul de modelare a
reliefului ce-a condus la crearea anumitor
forme de relief identificate într-o regiune
(ex. fragmentele de pedimente, pediplena
sunt corelate cu un climat subtropical, cald
ºi arid) cãpãþânile de zahãr cu cel de
savanã, circurile glaciare cu cel rece polar
sau alpin etc.
PALEOCARST - carst vechi care se
aflã sub formã fosilizatã (în masive sau
podiºuri calcaroase la adâncimi diferite -
ex. Dobrogea de Sud), fie cã este exhumat
în exploatãrile de calcar, bauxitã; în unele
insule calcaroase transgresiunea de la
finele Pleistocenului a inundat peºterile
care nu pot fi studiate decât prin folosirea
unor tehnici de scufundare (Jamaica).
PALEOEUXIN - stadiu în evoluþia
Mãrii Negre în Pleistocenul mediu când
exista o legãturã prin sectorul Kuma-
Manâci cu Marea Caspicã.
PALEOFORME - forme de relief,
mãrturii ale unei evoluþii în trecut. Ele pot
fi grupate mai întâi în suprafeþe de eroziune
(în Munþii Mãcin, Carpaþi etc.), nivele de
eroziune, terase, piemonturi, pedimente
etc. care apar ca trepte vizibile ce aparþin
unor etape ºi faze de evoluþie cu vechime
234
diferitã ºi cãrora le sunt specifice anumite
sisteme de modelare. În al doilea rând sunt
suprafeþele de eroziune realizate în etape
de evoluþie foarte vechi care ulterior au fost
acoperite de apele mãrilor fiind fosilizate
de sedimente la diferite adâncimi (în
Podiºul Moldovei); în unele situaþii când
regiunea a devenit din nou uscat eroziunea
a îndepãrtat sedimentarul acoperitor iar
vechea suprafaþã a fost exhumatã (ex. - în
Podiºul Casimcea).
PALEOMEANDRE - meandre vechi
pãrãsite în luncile foarte largi (ex. Someºul
la aval de Þicãu, Siretul, Prutul etc.; se pot
reconstitui dupã câteva elemente - resturi
din belciuge, maluri concave, popine,
traseul excesului de umiditate ºi a
sectoarelor cu vegetaþie higrofilã etc.
PALEOGEN - prima perioadã a
Neozoicului, cu numuliþi, mamifere
placentare, faciesuri de fliº, mai multe faze
ale orogenezei alpine. În Carpaþi au
definitivat masivele din roci cristaline, au
creat depresiuni tectonice care au devenit
bazine de sedimentare.
PALEOGEOGRAFIE - domeniu de
interferenþã între Geologie ºi Geografie
care studiazã evoluþia în timp geologic a
suprafeþelor de uscat ºi apã, a reliefului, a
florei ºi faunei, a climatului, a succesiunii
principalelor peisaje.
PALEOGEOMORFOLOGIE -
domeniu al Geomorfologiei care
analizeazã paleoformele de relief,
stabileºte caracteristicile condiþiilor de
mediu în care s-au realizat ºi precizeazã
etapele ºi fazele de evoluþie ale reliefului;
se bazeazã pe datele oferite de cartãrile
geomorfologice, pe cele din analizele
geologice ºi pe aplicarea metodelor
actualismului ºi a depozitelor corelate.
PALEOLITIC - diviziune de naturã
istoricã a cuaternarului, corespondent al
Pleistocenului (sens geologic) cãreia îi este
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
specificã folosirea de cãtre omul primitiv
a pietrei prelucrate primar; datele
arheologice sunt utilizate pentru precizãri
cronologice referitoare la terase, peºteri
etc.
PALEOMAGNETISM - domeniu al
Geologiei care studiazã evoluþia în timpi
geologici a câmpului magnetic, a poziþiei
polilor ºi polaritatea lor, pe baza analizei
elementelor cu proprietãþi magnetice din
rocile efuzive ºi sedimentare.
PALEOMEDII - sisteme de mediu
specifice unor etape din evoluþia geologicã
a unor regiuni de uscat sau de bazine de
sedimentare. Se deduc pe bazã de analize
complexe asupra rocilor, coloanelor
stratigrafice, spor polenului, fosilelor etc.
O parte din datele rezultate sunt utilizate
prin aplicarea metodelor depozitelor
corelate ºi actualismului la precizãri
privind caracteristicile morfologice ale
reliefului ºi sistemele de nivelare ale
acestuia (grupare de agenþi, procese) în
diferite etape ºi faze morfogenetice. De
exemplu prin interpretarea unei coloane
stratigrafice se pot stabili corespondenþi de
tipul - pietriº, acumulãri groase de
bolovãniº dintr-un bazin de sedimentare
sunt legate de existenþa unui relief înalt în
vecinãtatea care este supus unei frag-
mentãri fluviatile intense, cele de nisip cu
erodarea unui relief cu înãlþimi medii iar
cele argiloase cu un relief ºters (de câmpie)
etc.
PALEONTOLOGIE - domeniu la
contactul Geologiei cu Biologia care
studiazã apariþia ºi evoluþia regnului
vegetal ºi animal în trecutul geologic; pe
baza acestora se stabilesc idei referitoare
la paleoclimat ºi sistemele de modelare ale
reliefului.
PALEOTEMPERATURÃ - valori de
temperaturã deduse cã s-au produs în
anumite etape de evoluþie a reliefului în
P 235
funcþie de formele de relief existente într-o
regiune ºi de datele din analizele
paleontologice ºi palinologice se stabilesc
tipurile de medii în care s-a realizat
evoluþia; aplicând metoda raportãrii la
situaþiile actuale se deduc valorile de
temperaturã.
PALEOPEDOLOGIE - domeniu de
analizã a solurilor fosile (caracteristici,
condiþiile în care s-au format, raportul cu
loessurile etc.). Pe baza interpretãrii lor se
poate stabili vârsta diferitelor forme de
relief pe care se aflã (mai ales a teraselor;
principiul fiind corelarea loessurilor cu
fazele glaciare ºi a solurilor fosile cu cele
interglaciare.
PALEORELIEF - forme de relief
realizate în anumite etape de evoluþie ºi
care ulterior au fost fosilizate (ex. -
pediplenele precambriene ºi paleozoice,
aflate sub stive de depozite sedimentare în
Podiºul Moldovei, Câmpia Românã etc.).
PALEOSOL (sin. SOL FOSIL) - sol al
cãrui profil s-a format în întregime, sau
doar în parte, în alte condiþii pedogenetice
decât cele actuale. De regulã are cel puþin
un orizont de vârstã pleistocenã sau mai
veche; P. poate fi fosil sau relict. Identi-
ficarea ºi stabilirea vârstei lor serveºte
aplicând metoda « actualismului », dã
stabilirea condiþiilor de naturã geneticã în
care a evoluat relieful în faza formãrii
acestora.
PALEOVULCANICE - roci mag-
matice vechi (precambriene, paleozoice,
mezozoice) existente în diferite structuri
geologice scoase la zi de eroziune.
PALEOZOIC - erã geologicã care a
durat cca 350 mil. ani; se caracterizeazã
prin: un întins bazin oceanic în care existau
mai multe blocuri continentale precam-
briene ºi care, la finele acestei ere, s-au
unit în continentul Pangaea; dezvoltarea
organismelor primitive, mai întâi în mediul
oceanic ºi apoi pe uscat (dupã indivi-
dualizarea stratului de ozon în atmosferã);
douã importante orogeneze (cambrianã în
P. inferior ºi hercinicã în P. superior) care
au creat lanþuri muntoase extinse, din care
se regãsesc în prezent unele masive,
platouri (în România Podiºul Casimcea ºi
Munþii Mãcin) etc.; primele diferenþieri
climatice zonale; mari acumulãri în
bazinele de sedimentare de masã organicã
vegetalã care, prin incarbonizare, au dat
naºtere la zãcãminte însemnate de huilã.
PALEOPERGELISOL - termen uti-
lizat pentru fragmentele de pergelisol
izolate ºi aflate în stare de degradare din
Siberia, Canada la exteriorul zonei în care
este rãspândit în prezent acesta. Reprezintã
o moºtenire de pergelisolul pleistocen care
s-a pãstrat datoritã condiþiilor climatice
locale.
PALINOLOGIE - domeniu al paleon-
tologiei care analizeazã, în principal,
grãunþii de polen ºi sporii plantelor din
diferite perioade geologice care se gãsesc
predominant în anumite roci sedimentare;
pe baza lor se poate ajunge la reconstituiri
ale condiþiilor de mediu ºi ale modelãrii
reliefului.
PALSE (sin. PALSE, HIDRO-
LACOLIÞI) - forme dezvoltate în regiunile
cu pergelisol discontinuu ºi soluri turboase;
apar ca movile asimetrice (pânã la 100 m
lungime, 30 m lãþime ºi 5 m înãlþime), în
structura cãrora, sub un strat turbos, se aflã
un nucleu de gheaþã sau alternanþe de strate
de turbã îngheþate cu lentile de gheaþã; prin
topirea gheþii, movila crapã ºi forma se
degradeazã.
PANAªE DE MANTA - zone din
manta cu materie topitã, din care se
dezvoltã protuberanþe ce strãpung scoarþa,
creând la suprafaþã areale cu vulcanism
activ de duratã.
PANÃ DE GHEAÞÃ - crãpãturi adânci
în molisolul regiunilor periglaciare, care
236
au luat naºtere ºi evolueazã prin dezvol-
tarea acumulãrilor de gheaþã; apa pãtrunde
în fisurile rocilor ºi, prin îngheþ, îºi mãreºte
volumul, exercitând presiuni asupra
pereþilor ºi lãrgind crãpãtura (efect de
panã); dupã topire, este umplutã de
pietriºuri, nisip; la suprafaþã, adesea se
unesc sub formã de poligoane; când
crãpãturile sunt umplute cu fragmente de
rocã, formeazã la suprafaþã poligoane de
pietre.
PANÃ PERIGLACIARÃ - structurã
dezvoltatã în molisol în care s-au realizat
treptat o fisurare - crãpare verticalã prin
acþiunea repetatã a îngheþãrii apei
acumulate aici în depozit (panã de gheaþã),
urmate la dezgheþarea ei de umplerea
acesteia cu materiale (pietriº, bolovãniº)
ce cade de la partea superioarã a deschi-
derii.
PANCAKE - panã de gheaþã - crãpã-
turã în molisol umplutã de apa îngheþatã.
PANCAKE ICE - termen englez ce
desemneazã un tip de gheaþã de mare cu
aspect discoidal (gheaþã încreþitã).
PANFAN - câmpie de eroziune ºi
acumulãri proluviale în regiuni deºertice.
PANGAEA - continentul unic, încon-
jurat de Oceanul Panthalasa, rezultat în
urma formãrii lanþurilor hercinice ce-au
unit blocurile existente în Paleozoicul
superior. Din Triasic prin dezvoltarea Mãrii
Tethys, Pangaea s-a divizat în douã
continente Laurasia (N) ºi Gondwana (S).
PANNONIAN - etaj dezvoltat din
Miocenul terminal ºi pânã în Ponþian când
s-a înregistrat o transgresiune de proporþii;
este specific bazinelor panonic ºi transil-
vãnean fiind caracterizat prin litofaciesuri
salmastre, orizonturi de tufuri vulcanice ºi
unele strate de cãrbune brun ºi lignit.
PANPLATFORMÃ - termen ipotetic
referitor la relieful existent în Proterozoic,
în care s-ar fi dezvoltat mai multe generaþii
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
de bazine tectonice ºi de sisteme muntoase
create de miºcãrile din mai multe faze
orogenetice; munþii ar fi fost peneplenaþi
rezultând la finele Protezoicului plan-
platforma care geologic era rigidã suferind
doar fragmentãri; unele sectoare din
blocurile rãmase se pãstreazã în scuturile
continentale actuale.
PANTÃ - parametru morfometric
desemnând orice suprafaþã a reliefului cu
înclinare mai mare de 3°; poate sã
defineascã un versant sau un profil
longitudinal al unui talveg; se exprimã fie
în grade, fie în metri la kilometru sau
procente.
PANTÃ CRITICÃ - valoare de
declivitate a terenurilor care constituie
limita de stabilitate a acestora în raport cu
diversele procese morfogenetice (ex. 10°
pentru declanºarea ºiroirii). Mãrimea ei
depinde de caracteristicile terenurilor
(rocã, structurã) sau de cele climatice.
PANTHALASA - oceanul care încon-
jura continentul Pangaea la finele
Paleozoicului.
PANTOGRAF - instrument utilizat la
realizarea de hãrþi sau planuri la scãri
diferite, prin mãrirea sau micºorarea unor
schiþe sau hãrþi de bazã.
PARAAUTOHTON - termen geologic
utilizat pentru desemnarea rolului pe care
într-o structurã cutatã o pânzã constituie
baza (autohtonul) altei pânze (ex. în
Podiºul Mehedinþi Pânza Geticã încalecã
Pânza de Severin).
PARABOLICÃ - dunã asemãnãtoare
cu barcana, cu formã de semicerc dar
orientatã cu flancul convex în partea opusã
direcþiei vântului ºi cu partea concavã în
direcþia acestuia.
PARACONGLOMERAT - conglo-
merat în care liantul are cea mai mare
pondere; a rezultat prin acumulãri de pietriº
P 237
ºi bolovãniº fãrã a exista o sortare impor-
tantã.
PARADELTÃ - sector de deltã erodat.
PARAGEOSINCLINAL - termen care
se referã la un bazin tectonic în care se
produc sedimentãri, cutãri dar procesele au
o evoluþie lentã; geosinclinal nou (geo-
sinclinalul fliºului în Carpaþii Orientali),
dezvoltat lângã altul intrat în etapa de
orogenezã.
PARAGINÃ - suprafaþã de teren
degradat prin diferite acþiuni inclusiv prin
procese morfogenetice (spãlare în
suprafaþã, ºiroire) ºi care a cãpãtat o valoare
de întrebuinþare redusã; pentru refacere
sunt necesare aplicarea de mãsuri cu
caracter ameliorativ.
PARAGNAIS - roci mezometamorfice,
alcãtuite în principal din cuarþ, feldspaþi
plagioclazi; are un grad de rezistenþã mare
ceea ce face ca formele de relief sã capete
un aspect masiv iar pantele sã fie ridicate.
PARALAXÃ - unghi sub care este
vãzut un element de pe teren din douã
puncte de aerofotografiere.
PARALELE - linii care au aceeaºi
valoare de latitudine; rezultã din intersecþia
suprafeþei Globului terestru de cãtre
planuri perpendiculare pe axa polarã; cea
mai mare P. este Ecuatorul; tropicele se aflã
la 23° 27', iar cercurile polare la 66° 33';
valorile cresc de la Ecuator spre poli;
împreunã cu meridianele servesc la
precizarea poziþiei geografice a diferitelor
unitãþi de relief.
PARALIC– regiune exterioarã în
cadrul unui bazin marin, în vecinãtatea
uscatului, unde se îmbinã sedimentarea
specificã mediului marin (asiguratã de
curenþi, valuri) cu cea provenind de pe
uscat (ex. aport fluviatil); analiza acestor
depozite constituie un element important
în stabilirea paleo evoluþiei liniei de þãrm
dar ºi a modelãrii reliefului continental.
PARAMETRU - element de referinþã
pentru un agent, proces, formã de relief prin
care sunt puse în evidenþã caracteristici ale
evoluþiei spaþiale sau temporale sau un
anumit tip genetic (ex. sistem fluviatil -
sistem morfogenetic în care rolul principal
îl au apele râurilor; terase în evantai -
desfãºurarea monolateralã a acestor forme
impusã de deplasarea albiei râului direcþia
opusã); valoare rezultatã prin mãsurãtori
ale unor componente cu caracter morfo-
genetic (ex. - fragmentarea reliefului este
de 0,65 km/km2; înãlþimea unei râpe de
alunecare este de 16 m; competenþa unui
râu într-un loc ºi la un anumit moment este
de puterea de transport a galeþilor de 10 -
15 cm).
PARAMOS - termen utilizat în Munþii
Anzi pentru platourile din etajul alpin care
sunt dominate de creste, vârfuri ºi au o
vegetaþie sãracã reprezentatã de ierburi,
muºchi, licheni ºi un microrelief generat
prin crionivaþie.
PARATETHYS - partea esticã a Mãrii
Tethys, separatã de cea vesticã în Neogen,
prin formarea sistemului alpino-carpatic;
a funcþionat în cea mai mare parte ca bazin
închis care s-a restrâns treptat teritorial; în
prezent, au mai rãmas L. Balaton, M.
Neagrã, M. Caspicã ºi L. Aral.
PARAPET - construcþie din pãmânt,
zidãrie menitã sã opreascã desfãºurarea
spaþialã a unui proces (revãrsarea apelor
unui râu, înaintarea unei alunecãri etc.) ºi
diminuarea efectelor negative posibile.
PARANIVAL (sin. PARAZÃPEZI) -
termen care se referã la amenajãri (din
panouri metalice, plantãri de arbori sau
arbuºti etc.) în scopul reþinerii zãpezii pe
anumite aliniamente ºi împiedicãrii
viscolirii ºi troienirii în altele (mai ales pe
ºosele).
PARAVÂNT - sistem de amenajãri sau
perdele de arbori care au menirea de a
238
micºora viteza vântului în regiunile în care
acesta este frecvent ºi are intensitate mare.
PARAZÃPEZI (sin. PARNIVAL) -
panouri fixate pe versanþi în etajul alpin ºi
subalpin paralele cu dumurile principale
în scopul stabilizãrii zãpezii acumulate.
PARC NAÞIONAL - regiune care prin
lege capãtã statut de protejare integralã a
mediului datoritã valorii ºtiinþifice ºi
peisagistice a elementelor ce alcãtuiesc
sistemele naturale, deci un spaþiu integral
protejat de acþiunile antropice dar care
poate fi studiat ºi vizitat în anumite condiþii
(ex. Parcurile naþionale Retezat, Cheile
Nerei-Beuºniþa, Rodnei, Ceahlãu, Cãli-
mani, Piatra Craiului, Mãcin etc.); relieful
constituie nu numai un suport pentru
celelalte componente de mediu dar ºi
subiect de ocrotire (formele de relief
glaciar, coloanele ºi turnurile, peºterile cu
tot ansamblu de stalactite, stalagmite,
coloane etc.). În prezent 10 au acest statut;
din ele trei sunt ºi Rezervaþii ale Biosferei.
PARC NATURAL - regiune în care
prin legislaþie sunt supuse protecþiei în
condiþiile coabitãrii dintre natural ºi
antropic cu peisaje naturale distincte
inclusiv forme de relief cu valoare
ºtiinþificã aparte (ex. Babele, Sfinxul din
Bucegi). În România sunt mai multe
parcuri naturale între care Munþii Bucegi,
Defileul Dunãrii, Munþii Apuseni.
PAROXISM - caracteristicã a
manifestãrii maxime a unui agent sau
proces (vârf de evoluþie) care determinã
modificãri esenþiale pentru relief. Poate fi:
tectonic (orogeneza), eruptiv (explozia
vulcanului Sf. Elena din S.U.A., seismic
(momentul manifestãrii maxime), glaciar
(extensia maximã a gheþarilor; fluvial - o
inundaþie de proporþii etc.) de unde durata
ºi arealele diferite de manifestare precum
ºi consecinþele determinate (deseori
dezastre).
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
PARCELÃ EXPERIMENTALÃ -
fâºie de teren pe care se urmãreºte, mãsoarã
evoluþia unui proces (ex. - geomorfologic).
În acest sens mai întâi suprafaþa este
delimitatã ºi protejatã faþã de exercitarea
unor acþiuni care ar putea afecta rezultatele
experimentului. Apoi sunt fixate aparatele
ºi mijloacele necesare mãsurãtorilor (ex. -
pentru aprecierea spãlãrii în suprafaþã sunt
necesare un bazin colector, un pluviometru
sau pluviograf, bazin de stocare a
materialelor dislocate pentru aprecierea
debitului solid dislocat de pe parcelã etc.)
ºi în final dupã efectuarea mãsurãtorilor
se analizeazã fenomenul. Pentru ca
rezultatele sã fie complete se organizeazã
mai multe parcele cu aceeaºi mãrime ºi
pantã dar cu utilizare diferitã.
PARCELA MARTOR - se referã la
fâºia naturalã dintr-un sistem de parcele
pe care se aplicã diferite moduri de folosire
(îndeosebi agricolã) a spaþiului. Rezultatele
mãsurãtorilor de pe acestea sunt comparate
cu cele de pe parcela martor. Serveºte
pentru identificarea gradului de degradare
a terenurilor cu anumite înclinãri din
aceeaºi unitate geograficã ºi care sunt
supuse aceloraºi procese ce au duratã ºi
intensitate similare.
PAS - sector jos, de formã concavã din
cadrul unei culmi, între douã culmi sau
între masive muntoase, care faciliteazã
traversarea (P. Mestecãniº din grupa
nordicã a Carpaþilor Orientali).
PASADENÃ - ultima fazã de miºcãri
tectonice de cutare în Pleistocenul mediu
din ciclul alpin.
PASUL FALIEI - mãrimea deplasãrii
pe verticalã a douã blocuri structurale
separate printr-un plan de falie.
PAT DE MEANDRARE - spaþiul
maxim pe care poate sã se producã
meandrarea râurilor. Diferã în funcþie de
unitatea de relief (munte, depresiuni,
câmpie etc.), de condiþiile petrografice,
P 239
structurale, climatice etc. Ideal se apreciazã
ca având o valoare maximã de cca. 18 ori
lãþimea albiei râului.
PAT DE ALUNECARE - mase de roci
ºi depozite care gliseazã pe versant prin
acþiunea gravitaþiei ºi în anumite condiþii
genetice; se desfãºoarã de la baza râpei de
desprindere ºi pânã la vârful frontal al
alunecãrii; este alcãtuitã din însumarea de
suprafeþe al cãror numãr creºte în raport
de mãrimea deplasãrii; se aflã frecvent la
nivelul unor strate de roci sau materiale
argiloase care prin îmbibare devin imper-
meabile favorizând deplasarea depozitelor
aflate deasupra.
PAT ALUVIAL - suprafaþa de la baza
depozitelor aluviale (din albie, luncã,
terase) creatã prin eroziune fluviatilã.
PAT DE ROCÃ - materialul consolidat,
compact, neafectat de dezagregare sau
alterare, situat la baza depozitelor
superficiale, a depozitelor aluviale.
PATINA DEªERTICÃ (sin. LUCIU
NEGRU AL DEªERTULUI) - pojghiþã de
sãruri care îmbracã în timp, prin cimentare,
suprafaþa stâncilor sau a fragmentelor de
rocã, în regiunile deºertice; sãrurile depuse
au rezultat în urma evaporãrii apei ridicate
din rocã prin capilaritate.
PAVAJ DE BLOCURI - suprafeþe
întinse în regiunile alpine ºi în tundrã,
cvasiorizontale pe care grohotiºurile
rezultate prin îngheþ-dezgheþ s-au ordonat
cu suprafaþa cea mai mare pe depozitul de
sub ele. Aºezarea se datoreºte tot
îngheþului-dezgheþului iar gelifractele sunt
împlântate mai mult sau mai puþin în
molisol, proces efectuat la dezgheþ.
PAVAJ DE PIETRE (sin. PAVAJ DE
BLOCURI) - gelifractele au dimensiuni
mai mici.
PAVAJ DEªERTIC - suprafaþã slab
înclinatã cu caracter pietros (grohotiºuri)
întrucât de aici au fost spulberate toate
fragmentele mici (nisip, praf) rezultate din
dezagregare; la suprafaþã sunt lespezi de
piatrã colþuroase, cu dimensiuni mari; de
aici înfãþiºarea unor platouri pietroase
dominate de vârfuri sau culmi stâncoase;
în deºerturile nord-africane acestea poartã
numele de hamade iar în Arabia Sauditã
de reguri.
PÃDURE - ecosistem al cãrui înveliº
vegetal dominant este constituit din una sau
mai multe specii de arbori; alãturi de
aceºtia se mai aflã arbuºti, plante erbacee,
muºchi etc. De obicei suprafeþele acoperite
de pãduri au un grad redus de degradare
prin procese geomorfologice.
PÃMÂNT (TERRA) - planetã în
Sistemul Solar formatã prin concentrarea
Structura internã a Pãmântului
(dupã V. Lãzãrescu):
a1 - litosfera superioarã - crusta;
a2- litosfera inferioarã separate de suprafaþa
Moho;
b - astenosfera cuprinzând porþiuni de plãci
litosferice subduse ºi curenþi de convecþie
termicã;
c - mezosferã, eventual cu bombardamente;
d1 - nucleul extern lichid afectat de curenþii
de convecþie;
d2 - nucleul intern solid cu materia metalizatã
240
materialelor de naturã cosmicã acum cca.
4,5 miliarde ani; îi sunt specifice: distanþa
medie de 149.598.000 km faþã de Soare;
se deplaseazã în jurul astrului în 365,242
zile, are o miºcare de rotaþie pe care o
realizeazã în jurul axei în 23 h 56’4”, o
suprafaþã de 510.200.000 km2, un volum
de 1083 miliarde km3, o masã de 59,75 •
1023 kg, densitatea cea mai mare din sistem
5,52 g/cm2, o razã medie de 6370 km; o
structurã alcãtuitã din mai multe endosfere
(nucleu, manta, scoarþã) ºi exosfere
(reliefosfera, atmosfera, hidrosfera,
biosfera) reflectatã într-o diversitate de
medii naturale a cãror caracteristici sunt
tot mai mult influenþate de presiunea
umanã (este singura planetã din sistem pe
care existã viaþã ºi societate umanã); pe
ansamblu reprezintã un macrorelief cosmic
cu formã de geoid în care se separã spaþii
continentale ºi de bazine oceanice fiecare
cu o diversitate de forme care se ierar-
hizeazã genetic, evolutiv ca dimensiuni etc.
PÃMÂNTUL FIN - denumire datã
pãrþii minerale din sol alcãtuitã din nisip
grosier (diametrul de 2-0,2 mm), nisip fin
(diametrul de 0,2-0,02 mm), praf
(diametrul de 0,02- 0,002 mm), argilã
(diametrul sub 0, 002 mm) care frecvent,
pe terenurile în pantã sunt îndepãrtate prin
spãlare în suprafaþã ºi ºiroire. Materialele
se depun la baza versantului (coluvii).
PÃMÂNTURI RELE (sin. OVRAG,
BADLANDS) - terenuri afectate intens de
ºiroire, spãlare în suprafaþã ºi torenþi (ex. -
Râpa Roºie de lângã Sebeº).
PÃPUªI DE LOESS - acumulãri de
calciu produse din precipitarea carbonaþilor
din soluþiile rezultate din circulaþia apei
prin loes; se aflã îndeosebi cãtre baza
depozitului în lungul fisurilor ºi golurilor
existente în acesta (frecvent se observã
malurile abrupte din loessurile din
Dobrogea, Podiºul Moldovei, Bãrãgan).
PÃTURÃ BAZALTICÃ - diviziune
structuralã în alcãtuirea scoarþei, care se
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
gãseºte atât sub continente, cât ºi pe fundul
bazinelor oceanice; au grosimi de
10-20 km sub continente ºi sub 10 km în
bazinele oceanice (frecvent 5 - 8 km).
PÃTURÃ GRANITICÃ - parte a
scoarþei dezvoltatã în blocurile
continentale dar ºi la exteriorul bazinelor
oceanice care are în alcãtuire granite,
gnaise ºi granodiorite; este groasã de 15-40
km, se aflã mai ales sub continente ºi
lipseºte de pe o bunã parte din fundul
oceanelor (sub 3000 m adâncime).
PÃTURÃ SEDIMENTARÃ (sin.
STRATISFERÃ) - partea superioarã a
SIALULUI compusã din materiale pro-
venite din distrugerea rocilor eruptive
metamorfice iniþiale de cãtre agenþii externi
(apã, vânt etc.); are grosimi variabile de la
0 la 20 km; ca volum, aceste roci ocupã
5% din scoarþã, dar ele acoperã suprafaþa
Pãmântului în proporþie de 75%; în bazi-
nele oceanice unde este discontinuã fiind
mai groasã la contactul cu blocurile conti-
nentale; are în componenþã ºi elemente
rezultate din precipitare chimicã sau resturi
organice.
PÂLNIE DE SUFOZIUNE - formã de
relief dezvoltatã în loess, depozite
loessoide la partea superioarã a unui horn
sau hrube, toate generate prin procese de
sufoziune; uneori este un crov aflat în
vecinãtatea unui mal abrupt; el este
continuat de hornul sufozional (ex. -
Câmpiile Brãilei, Tecuci, pe versanþii din
loess ai Dunãrii, Prutului sau faleza Mãrii
Negre la sud de Eforie).
PÂLNIE NIVALÃ - formã de relief
periglaciar care se dezvoltã în bazine de
recepþie torenþiale ºi permite acumularea
zãpezii ce poate persista de la un an la altul.
Lãrgirea P. n. se face prin avalanºe,
solifluxiuni ºi ºiroire (ex. - în etajul alpin
carpatic).
PÂNZÃ ACVIFERÃ - strat de apã
prezent în roci sedimentare sau în depo-
P 241
zite (roci acvifere) aflate fie deasupra unui
strat impermeabil (ape libere), fie între
douã strate impermeabile la adâncime (ape
captive). P. a. pot fi situate în depozitele
din luncile râurilor, terase, în conurile de
dejecþie, la baza loessului, în rocile
compacte cu fisuri, în zona litoralã etc. În
câmpiile de subsidenþã se aflã aproape de
suprafaþã facilitând procesele de înmlãº-
tinire.
PÂNZÃ ALUVIALÃ - pietriºuri,
nisipuri, argilã etc., în proporþie diferitã,
transportate de cãtre râuri ºi acumulate în
albia minorã, luncã etc.; are grosime pânã
la câþiva metri; terasele conþin o pãturã de
aluviuni; piemonturile, glacisurile, conu-
rile aluviale sunt formate din P. a. supra-
puse în poziþii variate de unde o structurã
specificã numit㠓în solzi”. În cadrul pânzei
în funcþie de evoluþia debitului râului ºi a
puterii de transport apare o stratificaþie cu
orizonturi ce conþin elemente grosiere ºi
altele în care precumpãnesc cele mici.
PÂNZÃ DE ACOPERIRE - cutã cu
dimensiuni mari, împinsã tectonic peste
alta care serveºte ca autohton.
PÂNZÃ DE COLIZIUNE - se
realizeazã în zone de subsidenþã activã ºi
reprezintã porþiuni rupte din placa oceanicã
(care se afundã) ce sunt tectonic împinse
peste placa continentalã (proces de
obducþie).
PÂNZÃ DE GROHOTIª - masã de
grohotiº dezvoltatã pe suprafeþe plane
(mãri de grohotiº) sau acumulatã în timp
la baza versanþilor.
PÂNZÃ DE LAVÃ - masã de lavã
fluidã, bazicã care se întinde pe o suprafaþã
întinsã; dau platouri bazaltice (Decan în
India, Haway).
PÂNZÃ DE ªARIAJ - masã
importantã de roci care este dislocatã
într-un bazin tectonic, deplasatã pe distanþe
mari ºi suprapusã peste alte formaþiuni din
alt loc care alcãtuiesc baza structurii noi
(autohton); contactul dintre pânzã ºi
autohton reprezintã planul de ºariaj (ex. -
Pânza Geticã peste Autohtonul Danubian
în Carpaþii Meridionali).
PÂNZÃ FREATICÃ - apã subteranã
individualizatã la adâncime micã, a cãrei
alimentare se face din precipitaþii. Dã în
versanþii vãilor izvoare iar pe suprafeþele
plate prin variaþia pe verticalã a nivelului
ei produce diverse procese - tasãri (gene-
reazã crovuri pe câmpiile loessoide),
înmlãºtiniri - salinizãri (pe câmpiile de
subsidenþã) etc.
PÂRÂU - apã curgãtoare, care se varsã
într-un râu; pe ansamblu, pârâul are o pantã
longitudinalã accentuatã, vitezã de curgere
a apei mare (5-6 m/s), debit redus ºi variabil
de la un sezon la altul (cele din regiunile
de câmpie, dealuri, vara, toamna seacã),
temperaturã redusã tot anul, transparenþã
totalã a apei ºi cantitate redusã de sus-
pensii; relieful creat este valea, albie
minorã, uneori lunca ºi acumulãri de
materiale (multe venite de pe versanþi).
PÂRLOAGÃ - suprafaþã de teren
agricol care nu mai este cultivatã frecvent
datoritã ºiroirii, spãlãrii în suprafaþã ºi
alunecãrilor de teren ºi pe care se dezvoltã
ierburi.
PEDIMENT (sin. GLACIS DE
EROZIUNE) - suprafaþã de eroziune, uºor
înclinatã ºi dezvoltatã pe roci dure. Se
disting douã elemente: inselbergul (relieful
rezidual - numit ºi bornhardt, kopje,
taurirt, morene etc.) ºi P. propriu-zis,
Knick
Bolson
Pediment Playa
Bajada Sebkra (Salar)
despãrþite între ele de un unghi obtuz
(rupturã de pantã) numit knick; P. poate fi
uniform dezvoltat în jurul inselbergului sau
poate avea intrânduri adânci sau mai mici
242 DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE

în interiorul abruptului muntos în sectorul

inferior al unor vãi (embayment, rinco-
nadas, con pietros). Condiþiile necesare
formãrii pedimentului sunt: rocile cu
rezistenþã variatã (una trebuie sã fie mai
durã pentru a pãstra inselbergul la
exteriorul cãreia sã rezulte suprafaþa de
eroziune slab înclinatã; climatul (se
formeazã cu precãdere în regiunile
Pediplenã (Maroc) la 1800 m
semiaride ºi aride. Formarea P. este legatã
de producerea proceselor de scurgere în:
pânzã, eroziune diferenþialã, nivelare
deºerticã etc. Se produce retragerea
versantului montan paralelã cu planul
iniþial etc. Pedimente rezultã ºi în regiunile
montane periglaciare dar aici procesele
sunt de origine crionivalã.
PEDIMENTAÞIE - procesul de
formare ºi extindere a pedimentelor, pânã Pediplenã ºi rest dintr-un relief anterior (Maroc)
la distrugerea totalã a unui munte; stadiul
cel mai avansat este pediplena rezultatã din
unirea pedimentelor ºi reducerea aproape
completã a crestelor ºi vârfurilor de tip
inselberg.
PEDIPLANAÞIE - complexul de
procese prin care se formeazã pediplena
(dezagregãri, ºiroire, spãlare în suprafaþã, Pediplenã ºi Inselberg (Maroc)
eolizaþie în condiþiile unui climat arid sau
semiarid.
PEDIPLENÃ - relieful rezultat din PEDOGENEZÃ - modul în care a luat
unirea mai multor pedimente deasupra naºtere ºi a evoluat solul sub influenþa
cãrora se înalþã martori insulari (insel- factorilor pedogenetici, ca urmare a
berguri) cu versanþi puternic înclinaþi ºi proceselor care au dus la diferenþierea
formã convexã. P. Este tot o câmpie de orizonturilor ºi la formarea profilului de
eroziune dar spre deosebire de peneplenã, sol. Un loc important îl au caracteristicile
ea rezultã în climatul arid ºi semiarid prin reliefului (panta, fragmentarea care
procese pedimentare; este foarte netedã, diversificã expunerea) ºi procesele
parþial acoperitã de un strat subþire de geomorfologice care pot favoriza sau nu
materiale ce exprimã stadiul matur al dezvoltarea scoarþei ºi depozitelor
ciclului de eroziune. În sistemul morfologic minerale, spãlarea ºi îndepãrtarea parþialã
al ei intrã suprafeþele de eroziune întinse, sau totalã a rezultatelor pedogenezei.
vârfurile de tip inselberg, unele creste PEDOGEOGRAFIE (sin. GEOGRA-
muntoase reziduale ºi areale mai joase în FIA SOLURILOR) - disciplinã ºtiinþificã
care sunt acumulate materiale fine aduse care are drept obiect de studiu distribuþia
de apele de ºiroire sau vânt. geograficã a solurilor în raport cu factorii
P 243
pedogenetici între care relieful are un rol
esenþial în distribuþia etajatã sau în
zonalitate.
PEDOLOGIE - ºtiinþã care are drept
obiect de studiu solurile ca unitãþi naturale,
din punct de vedere al genezei, caracterelor
morfologice, proprietãþilor fizice, chimice,
biologice, al clasificãrii ºi distribuþiei, al
fertilitãþii, folosirii ºi ameliorãrii lor. În
analiza factorilor genetici se þine cont ºi
de cei de naturã geomorfologicã (îndeosebi
pantã, expunere datoratã fragmentãrii,
procese geomorfologice etc.)
PEDOSFERÃ - stratul subþire de la
suprafaþa scoarþei terestre, format din
totalitatea solurilor ºi în care au loc
permanent procese de pedogenezã rezultate
din asocierea influenþelor diferitelor
elemente din spaþiul de întrepãtrundere a
reliefosferei, atmosferei, hidrosferei ºi
biosferei.
PEGMATITE - sunt roci consolidate
în scoarþã la adâncime, au o structurã
grãunþoasã fiind alcãtuite din feldspaþi,
cuarþ ºi diverse minerale etc.; constituie
corpuri magmatice (dykuri, lacoliþi, filoane
etc.) care în urma îndepãrtãrii prin eroziune
a rocilor acoperitoare dezvoltã peisaje
morfologice de culmi ºi vârfuri rotunjite
(ex. în Munþii Mãcin).
PEISAJ - parte a unui sistem geografic
cu mãrime variabilã caracterizatã printr-o
structurã omogenã ºi o dinamicã proprie a
componentelor sale; este ceea ce se reflectã
dintr-un sistem geografic (peisaj montan,
peisaj depresionar, peisaj de vale, peisajul
unui platou calcaros, peisaj de falezã,
peisaj glaciar etc. Se pot înscrie pe criterii
genetice, evolutive, spaþiale etc. în sisteme
ierarhice plecând de la nivelul micro-
formelor de relief (lapiezuri) la forme
regionale ºi în final planeta Pãmânt.
PEISAJ GEOMORFOLOGIC -
relief care prin caracteristici de fizionomie,
inedit ºi interes ºtiinþific se impune în
ansamblul unei unitãþi geografice. Se pot
separa tipuri cu grad ierarhic diferit în
funcþie de dimensiuni (peisaj montan, de
câmpie, de dealuri ºi podiºuri); rezultanta
evoluþiei (peisaj glaciar, de hamadã, de
faleze etc.); morfostructurã ºi morfo-
litologie (fronturi de cuestã, exocarst,
peºteri, alunecãri de teren), de genezã
(reliefuri create de agenþi abiotici, biotici
(muºuroaie de furnici sau de cârtiþe etc.)
ºi antropici (polderele, centralele eoliene,
carierele de exploatare a lignitului din
Oltenia, câmpurile cu sonde petroliere
etc.).
PELEAN - tip de erupþie vulcanicã a
cãrei denumire provine de la erupþia
vulcanului Mont Pellée din Ins. Martinica
(M. Caraibilor), din 1902-1903; se carac-
terizeazã la început prin solidificarea lavei
în coºul vulcanului; apoi dezvoltarea unor
presiuni enorme sub dopul din coº datoritã
vaporilor ºi magmei venite din adânc ºi în
final erupþiei violente care a înlãturat o
mare parte din conul vulcanic dând cenuºe,
blocuri, lavã ºi avalanºe de gaze fierbinþi.
PELITE - particule cu dimensiuni
micronice care formeazã mâluri sau argile.
PENEPLENÃ - câmpie de eroziune
care corespunde formei de relief finale din
teoria ciclului de eroziune normalã
elaboratã de W. M. Davis conform cãreia
câmpia este rezultatul unei denudãri
intense a unui þinut muntos. Se formeazã
prin adâncirea ºi lãrgirea vãilor, evoluþia
pantei versanþilor se face prin retragere ºi
teºire (scãderea altitudinii); P. este
dominatã de o serie de martori de eroziune
datoraþi unor aliniamente de roci dure
(monadnock-uri). Se mai deosebesc: P.
întineritã - când câmpia de eroziune este
înãlþatã tectonic iar râurile se adâncesc
puternic; P. exhumatã - suprafaþã care,
dupã ce a fost acoperitã de sedimente, a
244
fost scoasã la zi de cãtre eroziune; P.
fosilizatã - care dupã ce a fost formatã
suferã o lãsare tectonicã fiind acoperitã de
ape ºi ca urmare va fi acoperitã de
sedimente.
PENEPLENIZARE - erodarea relie-
fului pânã capãtã aspectul de câmpie uºor
ondulatã, în condiþiile unei stabilitãþi
tectonice.
PENINSULÃ - porþiune de uscat
înconjuratã în mare mãsurã de apele mãrii,
oceanului sau ale unui lac; ex: P. Ibericã,
P. Italicã, P. Scandinavicã, P. Labrador.
PERCOLARE - proces de strãbatere a
unui depozit (mai ales descendent) de cãtre
apa din precipitaþii însoþitã de deplasarea
lentã a sãrurilor dizolvate ºi a particulelor
minerale sau organice foarte mici; este un
proces care contribuie la tasãri, sufoziuni
(la început) etc.; are o semnificaþie
asemãnãtoare cu aceea a termenului drenaj.
PERDEA DE PROTECÞIE - fâºie
îngustã cu vegetaþie lemnoasã plantatã de
om în scopul protecþiei culturilor agricole,
solurilor nisipoase, lacurilor de baraj,
canalelor de irigaþie împotriva eroziunii,
evaporaþiei, vânturilor puternice etc.
PEREN - caracterul unui proces,
structuri, forme de relief care dureazã mai
mulþi ani, având o relativã stabilitate timp
îndelungat; ex: îngheþ P. permafrostul,
peneplenã etc.
PERETE - termen care se referã la
abrupturile stâncose; P. în chei, defilee.
PERFORAÞII - microforme de relief
dezvoltate pe suprafeþe orizontale sau
înclinate care au înfãþiºare circularã sau
alungitã, poziþie verticalã sau oblicã ºi care
se datoresc acþiunii unor vieþuitoare care
dizolvã sau exercitã acþiuni de sfãrâmare,
fie alterãri chimice (taffoni).
PERGELISOL - (sin. PERMAFROST,
TJALE, MERZLOTA) - denumire francezã
acordatã orizonturilor de depozite ºi rocã
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
permanent îngheþate. La partea superioarã
se aflã un orizont subþire (1 - 5 m) care în
sezonul cald se dezgheaþã (molisol). Este
întâlnit în regiunile polare (Canada,
Siberia) dar ºi în cele subpolare (aici în
stadiu de degradare).
PERIBOINÃ - termen regional ce
desemneazã: braþele secundare prin care
un râu sau fluviu se aflã în legãturã cu
bãlþile ºi lacurile din luncã; poarta (portiþã)
de comunicare creatã de curenþii marini,
prin care apele unei lagune sau ale unui
liman comunicã cu apele mãrii (ex: cazul
lagunelor Razelm ºi Sinoie).
PERICLINÃ - structurã cutatã de tip
dom sau brahianticlinal.
PERICARPAÞI - denumire folositã
uneori pentru unitãþile de dealuri ºi
podiºuri de la marginea Carpaþilor dar în
vecinãtatea lor.
PERIDOTIT - roci magmatice intru-
sive, ultrabazice, de culoare neagrã, alcã-
tuite dominant din olivinã; prin meta-
morfism rezultã serpentinite.
PERIGLACIAR - sistem morfogenetic
specific regiunilor cu climat rece (polar,
subpolar, alpin) în care agenþii modelatori
sunt îngheþ-dezgheþul ºi zãpada la care
secundar se adaugã apele curgãtoare,
vântul, marea etc. care prin procese
geomorfologice specifice (dezagregãri,
gelivaþie, avalanºe, tasãri, eroziune,
acumulãri etc. creeazã structuri profunde
(pergelisol, molisol) ºi de micã adâncime
(pene de gheaþã, involuþii) dar ºi forme de
relief reziduale (abrupturi, vârfuri, creste),
acumulãri de grohotiºuri, poligoane,
cercuri de pietre, hidrolacoliþi, pingo etc.
PERIOADÃ - diviziune geocro-
nologicã situatã între erã ºi epocã; îi sunt
specifice diverse procese tectonice, de
sedimentare, evoluþie paleogeograficã.
PERIODICITATE - despre fenomene,
procese, faze etc., care se repetã dupã un
P 245

(dupã A.Pissart)

Structuri ºi forme periglaciare

246
anumit interval de timp (zile, luni, ani); de
obicei intervalul de timp înregistreazã
diferenþe (ciclurile de îngheþ-dezgheþ,
revãrsãri ºi inundaþii, seisme, erupþia
vulcanilor noroioºi etc.).
PERISIP (sin. CORDON LITORAL) -
forme de relief de acumulare în regiunile
litorale relativ paralele cu þãrmul ºi care
rezultã din acþiunea valurilor ºi curenþilor
litorali asupra materialelor de pe platforma
continentalã.
PERLE DE PEªTERÃ - formã
endocarsticã rezultatã prin concreþionarea
concentricã de pelicule de calciu, aragonit
sau de cristale de calciu în jurul unor nuclee
(diametre milimetrice) de rocã de altã
naturã în mici bazine (goururi)cu apã
prezente pe suprafeþe cvasiorizontale. Cele
la care diametrele sunt sub 2 cm se mai
numesc oolite iar cele care depãºesc
aceastã valoare sunt pisolite.
PERMAFROST (sin. PERGELISOL,
MERZLOTÃ, TJALE) - structurã
periglaciarã întâlnitã în regiunile polare ºi
subpolare dar ºi în munþii înalþi (ex. la peste
3000 m în Alpi) unde temperaturile
negative în toate lunile anului (media
anualã sub -2°) asigurã îngheþarea rocilor,
depozitelor sedimentare ºi a apei din
crãpãturile din ele. Are o largã desfãºurare
în Canada, Alasca, Siberia etc. unde ajunge
la grosimi de mai mulþi zeci de metri
(maxim în jur de 500 m). În sezonul de varã
cu temperaturi pozitive în mai multe zile
se dezgheaþã la suprafaþã un orizont pe o
grosime de cca. 0,5 - 2 m (aceasta
reprezintã molisolul). Procesele gelivale
din molisol conduc la dezvoltarea de
structuri secundare în aceasta ºi la forme
specifice la suprafaþã. Suprafeþele cu
permafrost au fost mult mai mari în timpul
fazelor glaciare. În postglaciar limita
acestuia s-a retras la latitudinile mai mari
dar ºi la altitudini mai ridicate în munþi. În
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
arealele vechi au rãmas doar petice
(permafrost fosil în Canada) etc. Genetic
se separã permafrost epigenetic (îngheþarea
depozitelor ºi rocii se realizeazã treptat pe
mãsura accentuãrii rãcirii climatice în
timpul unei faze glaciare), permafrost
singenetic (în regiunile polare joase cu
caracter uºor subsident unde aceasta creºte
în grosime pe mãsura îngheþãrii pânzelor
de aluviuni care se acumuleazã în timp -
ex. în deltele din nordul Rusiei).
PERMEABILITATE - proprietate a
rocilor ºi depozitelor care permite
circulaþia unui lichid prin ele. Depinde de
golurile existente (fisuri, diaclaze),
alcãtuirea granulometricã etc. Circulaþia
apei prin aceste spaþii faciliteazã procesele
de alterare, dizolvarea, formarea de soluþii,
mãrirea golurilor (mai ales în calcare) care
în timp îndelungat conduc la endocarst,
prãbuºiri, forme sufozionale etc.
PERMIAN - ultima perioadã a Paleo-
zoicului caracterizatã prin: alge, forami-
nifere, corali, amoniþi, peºti în mediul
marin, dominarea criptogamelor vasculare
pe uscat, ultimele faze tectonice ale oroge-
nezei hercinice care amplificã sistemul
muntos ºi uneºte blocurile continentale din
cele douã emisfere, creând Pangaea; în
partea nordicã ºi centralã a acestuia era un
climat cald, favorabil dezvoltãrii facie-
surilor roºii pe când în extremitatea sudicã,
climatul rece a dus la gheþari de la care au
rãmas depozite numite “tilite” (Australia).
PERTURBAÞIE ATMOSFERICÃ -
modificare de stare, evoluþie a unei mase
de aer ºi legat de aceasta variaþii de vreme,
crearea de turbioane, vârtejuri de aer
cauzate de rugozitãþile locale sau regionale
ale reliefului (P. orograficã).
PEªTERÃ (sin. GROTÃ) - cea mai
mare formã de relief endocarstic rezultatã
prin interferarea acþiunii în timp a mai
multor procese între care dizolvarea are rol
P 247
esenþial. Se compune din sãli ºi galerii
dispuse la cele mai mari pe mai multe
niveluri. În cadrul acestora prin precipi-
tarea calciului din soluþii au rezultat nume-
roase forme (speleoforme) cu configuraþie
ºi dimensiuni variabile. Complexitatea
peºterilor variazã atât în funcþie de
caracteristicile masei de calcar (grosime,
grad de diaclazare etc.) cât ºi de condiþiile
climatice (deºi s-au format în toate
climatele, dimensiunile ºi diversitatea cea
mai mare a lor, sunt legate de climatele
umede ºi calde).
PETIC DE ACOPERIRE - porþiune
a unei pânze de ºariaj, izolatã de corpul
principal prin eroziune; pe hãrþile
geologice apare ca o „insul㓠în cadrul
unitãþii de autohton. Ex: P. a. ale Pânzei
Getice în Munþii Godeanu, bazinul râului
Bahna.
PETROGRAFIE - disciplinã geolo-
gicã care studiazã rocile din punct de
vedere al alcãtuirii mineralogice, genezei,
transformãrilor, rãspândirii lor în scoarþa
Pãmântului etc. Datele sunt utilizate în
studiul reliefului. Studierea proprietãþilor
rocilor contribuie la individualizarea unor
forme de relief specifice (ex. - pe calcare
forme carstice etc.).
PIAÞÃ DE ADUNARE A APELOR
- arie joasã, de regulã afectatã de
subsidenþã, spre care converg ºi conflueazã
mai multe ape curgãtoare; aici rezultã prin
procese fluviatile lunci foarte largi, albii
paralele, albii pãrãsite etc.(ex. Câmpia
Siretului)
PICIOR DE MUNTE - culmea care
coboarã lin din munte spre aria depre-
sionarã (Piciorul Mircii din Munþii
Fãgãraº) sau dintr-un podiº, dealuri spre o
câmpie (în sud estul Podiºului Cândeºti).
În sens larg este corelat cu piemonturile
care prin interpretare lingvisticã ar avea
aceastã semnificaþie.
PIELE DE LEOPARD - vezi
VERMICULAÞII.
PIEMONT - noþiune folositã în diverse
situaþii: structurã piemontanã - ansamblu
de pânze suprapuse alcãtuite din pietriº,
nisip, lentile de argilã ºi uneori bolovãniº
depuse succesiv la contactul dintre o
regiune înaltã (accidentatã) ºi una joasã
(relativ netedã) de cãtre o reþea hidro-
graficã cu un regim de scurgere torenþial
impus de condiþiile climatice; dacã
acumulãrile se fac într-o câmpie subsidentã
atunci structura piemontanã capãtã caracter
de molasã (ex. Câmpia Siretului); dacã
structura piemontanã este cuprinsã într-un
sistem orografic cutat ºi înãlþat prin
fragmentarea acestuia rezultã culmi cu o
structurã piemontanã fosilã (ex. culmile din
masivele alcãtuite din conglomerate din
Carpaþii Orientali); formã de relief
erozivo-acumulativ precum câmpie
piemontanã când altitudinea este sub 300
m (Câmpia Ploieºti); podiº piemontan când
câmpia este înãlþatã neotectonic ºi suferã
o fragmentare longitudinalã impusã de
prima generaþie de vãi (Podiºul Cotmeana);
dealuri piemontane - rezultã prin
fragmentarea podiºurilor de cãtre 2 - 3
generaþii de vãi încât interfluviile capãtã
caracteristicile unor ºiruri de culmi aproape
paralele (Colinele Tutovei, Dealurile
Argeºului); martori de eroziune piemon-
tani - rezultã printr-o fragmentare aproape
totalã a podiºurilor sau dealurilor din
acestea pãstrându-se câteva petice (Dealul
Ciungi în Podiºul Sucevei); formã de relief
de eroziune - apare ca prispe de eroziune
pe bordura munþilor rezultate atât din
retragerea erozivã a versanþilor aflaþi la
contactul cu pânzele piemontane cât prin
lãrgirea sectorului inferior al vãilor ce vin
din munþi ca urmare a eroziunii laterale;
reþea de vãi piemontane - care în funcþie
de generaþie au o direcþie longitudinalã,
transversalã, oblicã în raport de sensul de
248 DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE

Evoluþia piemonturilor
P 249
desfãºurare al stratelor; în funcþie de
climat - piemonturi subtropicale
(mediteraneene) sunt cele mai extinse (ex.
în nordul Italiei; Piemontul Getic din
România creat în condiþiile climatului
subtropical de la finele pliocenului ºi la
începutul cuaternarului), piemonturi
periglaciare ºi glaciare (la baza munþilor
din regiunile polare ºi subpolare); în
funcþie de stadiul de evoluþie - sunt
piemonturi funcþionale (în curs de
realizare) ºi nonfuncþionale (Piemontul
Getic aflat în faze variate de fragmentare);
piemonturi în bazinele oceanice - treaptã
slab înclinatã la baza abruptului (taluzul
povârniºului) continental la contactul cã
câmpiile abisale; rezultã prin acumularea
materialelor transportate de curenþii de
turbiditate din canioanele formate pe abrupt.
PIEMONT GLACIAR - formã de
acumulare a gheþii creatã de gheþarii de tip
alaskian pe câmpia litoralã; din marginea
P.g. se desprind blocuri care plutesc în
ocean ca aisberguri; ex: Gheþarul
Malaspino din Alaska.
PIETRIª (sin. PSEFIT) - formaþiune
detriticã necimentatã în care componentele
(galeþi) au diametre de 2 - 50 mm, au un
grad de rulare accentuat; alcãtuiesc
depozitele fluviatile, glaciare, marine etc.
Prin cimentare dau conglomeratele.
PILLOW LAVA - depozit care conþine
corpuri sferice sau alungite de lavã
consolidatã în mediul acvatic; au aspect
sticlos.
Carst tropical umed de tip pinacles China
PINACLE - forme de relief frecvent pe
calcare, dezvoltate în condiþiile existenþei
unei mase de calcar subþiri ce este supusã
modelãrii, într-un climat cald ºi umed. Le
sunt specifice înfãþiºarea de coloane
convexe sau retezate la partea superioarã,
înãlþimi de pânã la 15 m, dispunerea
grupatã. Formeazã un relief carstic aparte
numit cu “pinacle” sau de tip chinezesc.
Este specific Asiei de Sud-Est (China-
Yunnan, Malaysia, Thailanda).
PINTEN - termen folosit pentru
formele de relief înguste dar alungite în
spaþiul unor unitãþi mai joase (pinten
montan - echivalent culme prelungitã în
spaþiul depresionar - ex. - Lempeº în
Depresiunea Braºov, culme deluroasã la
confluenþa a douã râuri paralele, umeri de
eroziune în meandrele încãtuºate.
PINGO (sin. PALSE) - formã de relief
specificã regiunilor periglaciare unde
Stratificare orizontalã
Gheaþã
Material coborât
prin solifluxiune
Turbã
Material împins
de gheaþã
Evoluþia unui pingo (dupã A. Pissart)
Pingo în Delta Mackenzie
250
pergelisolul este gros dar existã ºi un
orizont de molisol activ, mlãºtinos ºi cu
ochiuri de apã (ex. în Canada, Siberia); prin
circulaþia apei din lacuri în molisol ºi
îngheþul acesteia rezultã în timp o formã
de relief ce are aspectul unor conuri cu
diametre de pânã la mai mulþi zeci de metri
ºi care în interior au nuclee de gheaþã. Prin
evoluþie spaþialã se ajunge la un stadiu
maxim când în depozitul ce acoperã masa
de gheaþã se produc crãpãturi prin care
pãtrunde aerul mai cald din sezonul de
varã. Urmeazã degradarea ºi topirea gheþii,
formarea unui gol între gheaþã ºi depozit
ºi în final prin prãbuºirea boltei movilei se
ajunge la crearea unui crater. În urmãtorii
ani movila va dispãrea, în locul ei rezultând
adesea un lac.
PIPKRAKE - formã de miºcare lentã
a materialelor impusã de gravitaþie;
reprezintã o situaþie de manifestare a
creep-ului, prin îngheþarea apei la suprafaþa
unui depozit sau sol; se dezvoltatã coloane
mici de gheaþã singulare sau asociate
(câþiva milimetri în diametru ºi câþiva
centimetri în înãlþime ) care ridicã
particulele de sol, pietricelele, frunzele sub
care s-au format. În timpul zilei coloanele
se topesc iar particulele de deasupra cad,
ocupând o altã poziþie decât cea avutã
anterior.
PIRAMIDÃ COAFATÃ (sin.
PIRAMIDÃ DE PÃMÂNT) - formã de
relief cu aspect de stâlp piramidal care
poartã în vârf un fragment (piatrã, bloc)
de rocã durã; cu timpul, materialul friabil,
necimentat, din care este alcãtuitã, este
spãlat, iar greutatea pe care o dã blocul de
rocã din vârful piramidei face ca aceasta
sã se prãbuºeascã. Se dezvoltã în depozitele
de versant heterogene puþin cimentate ºi
care sunt afectate de spãlare în suprafaþã
sau ºiroire (ex. - lângã Mehadia).
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
PIRAMIDÃ GEOMORFOLOGICÃ
- tip de diagramã în care sunt surprinse
raporturile dintre mai multe elemente
morfometrice, structurale, genetice.
PIRENEAN - termen folosit pentru
definirea gheþarului de circ; corespunde
unei mase de gheaþã reduse localizatã într-o
microdepresiune situatã fie în vecinãtatea
limitei zãpezilor perene fie deasupra unui
versant abrupt (situaþiile cele mai multe)
ceea ce face ca alimentarea sã fie egalã cu
pierderea ºi imposibilitatea dezvoltãrii unei
limbi de gheaþã. Eroziunea glaciarã
determinã dezvoltarea microdepresiunii iar
procesele crionivale (îndeosebi avalanºele)
retragerea versanþilor ce o încadreazã. Sunt
frecvenþi în Munþii Pirinei de unde ºi
numele. În Carpaþi circuri glaciare de acest
tip se aflã la înãlþimi de peste 2000 m fiind
caracteristici ultimei faze glaciare
consideratã ca extrem de rece dar cu
precipitaþii mai reduse.
PIROCLASTIT(E) - elemente de
diferite dimensiuni (blocuri, bombe, lapili,
cenuºã), rezultate în urma exploziilor
vulcanice. Prin acumulare dau depozite
care pot fi cimentate (tufuri, aglomerate
vulcanice) sau necimentate (cenuºa
vulcanicã). Dupã origine, sunt P. autigene
(provin din sfãrâmarea materialului din
care este alcãtuit vulcanul) sau P. alogene
(provin din sfãrâmarea rocilor sedimentare,
metamorfice sau magmatice (intruzive)
care intrã în alcãtuirea unitãþii perforate de
lavã ºi gazele ce ies din scoarþã.
PIROMAGMÃ - materie topitã cu
temperaturi de peste 1000°, fluiditate mare
(bazalticã), un conþinut mare în gaze care
provin din litosfera inferioarã. Prin conso-
lidare în scoarþã dã diferite corpuri mag-
matice iar când ajunge la suprafaþã creeazã
platouri.
P 251
PIROSFERÃ - denumire datã în unele
lucrãri mantalei în care materia are
temperaturi ridicate aflându-se în stare
vâscoasã. Se desfãºoarã între cca. 400 ºi
2900 km în interiorul Pãmântului.
PIROXENI - minerale alcãtuite din
silicaþi complecºi; abundã în unele roci
magmatice bazice dar ºi în roci puternic
metamorfozate; culoare verde spre negru.
PISC - termen folosit pentru a desemna
un vârf relativ ascuþit ca formã ºi deseori
izolat ca poziþie; indicã altitudinea maximã
de pe o culme sau de pe o creastã de munte
(ex: Piscu Negru din Fãgãraº).
PISOLITE (sin. OOLITE) - granule
sferice cu diametre mai mari de 2 mm,
rezultate prin concreþionarea CaCO3 din
Plãci tectonice
PLACÃ TECTONICÃ - blocuri din
scoarþa terestrã care plutesc pe astenosferã
ce au rezultat prin fragmentarea ei prin
acþiunea curenþilor de convecþie care de
altfel le impune atât dinamica cât ºi
evoluþia. Ele intrã în contact prin rifturi ºi
regiuni de subducþie; primele constituind
aliniamente în lungul cãrora acestea cresc
apa izvoarelor hidrotermale, în jurul unor
nuclee.
PIT CRATER - crater secundar pe
flancurile (versanþii) unor vulcani alcãtuiþi
din lave bazice care au rezultat prin procese
locale de prãbuºire (tasare); conþin lavã de
unde aspectul de „lacuri” (ex. în Hawai).
PITTED OUTWASH - termen care
indicã în Canada ºi S.U.A. o câmpie
glaciarã erozivo-acumulativã.
PIXEL - noþiune utilizatã în G.I.S.
pentru aprecierea unui element spaþial ce
corespunde unei unitãþi de teren raportatã
la un singur obiect (de aici omogenitatea)
ºi care apare pe o imagine de teledetecþie
printr-o singurã culoare.
(se extind) iar celelalte de ciocnire a
plãcilor, cea grea coborând sub cea uºoarã
în astenosferã unde se topeºte (se con-
sumã). Existã ºase plãci foarte mari
(macroplãci), mai multe plãci medii (mezo-
plãci) ºi numeroase plãci mici (microplãci),
ultimele grupãri rezultând la contactul
dintre cele mari în procesul de coliziune.
252
PLACA CONTINENTALÃ - repre-
zintã o placã tectonicã în alcãtuirea cãreia
predominã geomorfologic continentele iar
structural prezenþa tuturor pãturilor din
scoarþã (sedimentarã, graniticã, bazalticã)
dar diferit regional ca pondere (ex. - unde
precumpãneºte placa Euroasiaticã); sunt ºi
plãci în care între rifturi ºi zonele de
subsidenþã se desfãºoarã atât continente cât
ºi porþiuni din bazinele oceanice (ex.-
plãcile Africanã, Americane etc.).
PLACA OCEANICÃ - constituie o
placã tectonicã care se desfãºoarã integral
în spaþiul unui bazin oceanic având ºi o
structurã oceanicã (dominant pãtura
bazalticã, superficial ºi discontinuu pãtura
sedimentarã). (ex. - placa pacificã)
PLAFONUL PEªTERILOR - tavanul
sãlilor din peºteri; în evoluþia acestora în
afarã de dizolvare ºi precipitare un rol
esenþial îl au desprinderea ºi cãderea
fragmentelor; când sãlile ating dimensiuni
foarte mari plafonul se poate prãbuºi.
PLAGIOCLAZ - mineral; feldspat
calco-sodic care are cea mai mare
rãspândire în rocile magmatice intrusive ºi
în rocile cristaline cu metamorfism ridicat;
culoare albã-cenuºie.
PLAI - termen regional cu semnificaþie
de culme prelungã, cu o pantã domoalã care
corespunde interfluviilor rotunjite din
regiunile de deal ºi munte; are pãdure,
suprafeþe cu pãºuni dar ºi drum pe care se
urcã ºi se coboarã la ºi de la munte sau
deal spre localitãþile de la baza lor.
Domeniul uscatului
Plaje în sens larg
Dune Plajã înaltã
Microfaleze
Profil schematic reprezentând diferitele sectoare ale plajei (dupã F.P. Shepard).
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
PLAJÃ (sin. BEACH) - formã de relief
rezultatã din acumularea nisipurilor,
pietriºurilor ºi bolovãniºurilor în regiunile
de þãrm; este îngustã în faþa falezei la
þãrmurile înalte ºi extinsã la þãrmurile joase
(aici are cele mai mari dimensiuni); este
încadratã la exterior de limita pânã la care
ajunge apa mãrii sub formã de valuri de
furtunã sau la fluxul maxim iar la interior
pânã unde se retrage apa mãrii (la reflux
sau când nu este afectatã de valuri). În acest
spaþiu se resimt intens acþiunile valurilor,
curenþilor litorali dar ºi al aporturilor de
materiale dinspre uscat aduse de râuri, vânt
etc. În cadrul ei se separã - la exterior plaja
înaltã desfãºuratã în spaþiul încadrat de
nivelul maxim al valurilor la furtuni, flux
ºi linia þãrmului la nivele medii (existã
diverse forme create de valurile mari dar
ºi de vânt etc.); plajã joasã - spaþiul dinspre
mare afectat permanent de valuri, curenþi
(acoperit de nisip ºi cu o diversitate de
festoane, ripple marksuri etc.); urmeazã
faþa plajei (avant plaja) o suprafaþã slab
înclinatã acoperitã de nisip ce are o micro
morfologie impusã de valuri, terasa
þãrmului (pânã la cca. - 15 m).
PLAN TOPOGRAFIC - reprezentare
a unei porþiuni din suprafaþa terestrã la
scarã foarte mare (1:2000; 1:25000;
1:50000) care permite analiza detaliatã a
formelor de relief (ex. alunecãri de teren,
forme de ºiroire etc.).
Domeniul marin
Plajã propriu-zisã Plajã submarinã (terasa)
Nivel la furtunã
Nivelul maxim al mãrii (flux)
Nivelul normal
Nivelul minim (reflux)
P 253
PLAN AXIAL - plan care trece prin
mijlocul unei cute (anticlinal, sau
sinclinal); poate constitui cumpãna de ape
ori talvegul unei vãi în faze de evoluþie
diferitã a unui relief desfãºurat concordant
pe o structurã simplã.
PLAN BENIOFF - planul existent
între douã plãci tectonice în zonele de
subducþie ºi în lungul cãruia una dintre
aceasta (cea grea) coboarã sub cealaltã,
pãtrunzând în astenosferã unde se topeºte
(se consumã); are o înclinare de 50-65°.
PLAN DE FALIE - planul de rupturã
al stratelor, în lungul cãruia comparti-
mentele rezultate se deplaseazã vertical,
înclinat sau orizontal de unde o diversitate
de situaþii sub raport structural cu urmãri
în evoluþia ºi configuraþia reliefului.
PLAN DE REFERINÞÃ - suprafaþã
de raportare a unor mãrimi: Ecuatorul
pentru valorile de latitudine; primul meri-
dian pentru cele de longitudine; suprafaþa
geoidului pentru adâncimi ºi altitudini etc.,
orice loc pentru aprecierea altitudinei
relative, nivelul oceanului pentru stabilirea
mãrimii înãlþimilor absolute etc.
PLANAÞIE (sin. NIVELARE) - în sens
larg acþiunea prin care un ansamblu de
procese geomorfologice produce
modelarea reliefului în etape lungi (zeci
sau sute de milioane de ani) ºi formarea
unei suprafeþe finale plane (pediplenã) sau
uºor ondulate (peneplenã); în sens limitat
acþiunea complexã de fragmentare a
reliefului, prin eroziunea râurilor de
reducerea interfluviilor printr-o diversitate
de procese de versant în funcþie de climat.
Uneori se foloseºte ºi sub sintagma de
planaþie lateralã cu sensul unei nivelãri care
implicã extinderea luncilor prin meandrãri
largi (râurile sunt în profil longitudinal de
echilibru) de aplatisare a versanþilor prin
alterãri, alunecãri, ºiroire etc.
PLANETAR - sistem format din
corpuri cereºti, cu dimensiuni variabile, ce
au rezultat din concentrarea materiei
cosmice; este alcãtuit dintr-o stea care
concentreazã cea mai mare parte a materiei
sistemului (peste 98% la Soare ce are o
poziþie centralã în cadrul lui) apoi din
planete, asteroizi (planetoizi), meteoriþi,
comete formate din materie solidã
(dominant), gazoasã ºi uneori lichidã.
Fiecare dintre acestea are un relief a cãrei
specificitate este legatã de factorii genetici
(sunt forme de relief pozitive ºi negative
în raport de un plan de referinþã, au
dimensiuni variabile (de la microforme la
complexe de lanþuri montane ºi depresiuni
enorme) ºi genezã deosebitã (prin impact
cu meteoriþi ºi asteroizi, prin eroziune ºi
acumulare datorate acþiunii unor agenþi,
vulcanism etc.).
PLANETÃ - corp ceresc cu dimensiuni
mari, care are o miºcare de rotaþie în jurul
unui ax ºi una de revoluþie, pe o orbitã în
formã de elipsã, în jurul unei stele; a
rezultat prin concentrarea materiei cos-
mice, simultan cu formarea stelei ºi a
sistemului acesteia; are o structurã ºi un
relief propriu. În sistemul solar, Pãmântul
are cea mai complexã alcãtuire a reliefului
dominant impusã de tectonicã la scarã
majorã ºi agenþii exteriori la nivelul
mezoformelor ºi microformelor; opus sunt
celelalte planete unde configuraþia relie-
fului a fost impusã mai ales de impactul
cu meteoriþii ºi de erupþiile vulcanice.
PLANEZÃ - suprafeþe interfluviale, cu
forme relativ trapezoidale sau triun-
ghiulare, situate pe flancurile conurilor
vulcanice, create prin adâncirea unei reþele
hidrografice divergente (la exterior) ce are
caracter radiar; planezele sunt conforme cu
desfãºurarea pantei ºi al pânzelor de lavã
consolidate(de aici ºi caracterul lor
structural).
PLANIGLOB - reprezentare carto-
graficã (circularã sau elipticã) a suprafeþei
254
terestre pe o suprafaþã planã folosind un
sistem de proiecþie; pe P. apar reþeaua de
meridiane ºi paralele (în centrul ºi
perpendicular, Ecuatorul ºi meridianul 0°),
continentele ºi bazinele oceanice, insulele,
reþeaua hidrograficã, localitãþile principale
etc.; în funcþie de conþinut, poate fi: P. fizic
(sunt redate - relieful major, vârfuri
principale cu denumiri pe continente iar
în bazinele oceanice dorsalele, rifturile ºi
ariile de subducþie) ºi P. econo-
mico-geografic (statele, oraºele pe
categorii, resurse, cãi de comunicaþie etc.)
dar ºi P. cu conþinut tematic strict pe care
sunt reprezentate anumite elemente de
mediu (ex.- zonele de climã, vegetaþie,
soluri, resurse etc.)
PLANIMETRIE - domeniu al
topografiei care se ocupã cu studiul meto-
delor ºi instrumentaþiei necesare deter-
minãrii ºi înscrierii (reprezentãrii) pe hãrþi
ºi planuri a poziþiei diferitelor puncte, a
arealelor (formelor de relief), elementelor
de naturã geograficã existente pe teren (vãi,
depresiuni, circuri glaciare, platouri
carstice etc.).
PLANIMETRU - instrument folosit la
calcularea mãrimii diferitelor suprafeþe de
pe hãrþile ºi planurile topografice.
PLANIMETRU POLAR - instrument
folosit pentru mãsurarea suprafeþei unor
detalii de pe hãrþi ºi aerofotograme.
PLANINA - termen de origine slavã,
utilizat regional (Serbia, Bulgaria) pentru
desemnarea fie a unor unitãþi montane
(Stara Planina) fie a unor culmi netede cu
platouri (Carpaþii Serbiei, Dalmaþia).
PLANISFER(Ã) - reprezentare a
suprafeþei Pãmântului pe o suprafaþã planã
dar care are format dreptunghiular;
conþinutul este similar cu cel indicat la
Planiglob.
PLANªEU - podeaua sãlilor din peºteri
pe care se aflã stalagmite, coloane, domuri,
blocuri prãbuºite etc.
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
PLANTE INDICATOARE - specii de
plante legate de anumite medii de viaþã
(termofile, hidrofile, higrofile, halofile,
criofile etc.).
PLASTICITATE - proprietate a rocilor
ºi depozitelor argiloase ca, la un anumit
grad de umezire sã se deformeze plastic;
procesul se produce între limita inferioarã
de P. (trecerea de la starea rigidã la cea
plasticã) ºi limita superioarã de P. (umi-
ditatea mare favorizeazã trecerea de la
starea plasticã la cea de curgere) - limitele
lui Atterberg. Atingerea acestor praguri
faciliteazã producerea de alunecãri ºi
curgeri noroioase mai ales pe versanþii în
care abundã strate de argilã, nisipuri
argiloase etc.
PLATFORMÃ - mare unitate struc-
turalã în regiunile continentale de mari
dimensiuni, constituind o regiune rigidã
faþã de impulsurile tectonice; formeazã
nuclee continentale ºi are douã com-
ponente structurale: soclul, reprezentând
baza unui sistem muntos vechi (frecvent
precambrian) ce-a fost erodat pânã la forma
de peneplenã ºi care este alcãtuit din roci
magmatice ºi metamorfice de adânc cu
duritate mare; o suprastructurã sedi-
mentarã subþire, rezultatã în cicluri cores-
punzãtoare unor transgresiuni repetate;
relieful actual este de câmpie sau de
podiºuri joase, uºor vãlurite (ex. -
Platforma Rusã, Platforma Valahã etc.).
PLATFORMÃ CONTINENTALÃ
(sin. ªELF) - suprafaþã slab înclinatã
(câmpie submersã) în bazinele maritime ºi
oceanice ce face legãtura între uscat ºi
taluzul continental ºi care în cea mai mare
mãsurã a rezultat prin acoperirea câmpiilor
litorale de cãtre mare în timpul transgre-
siunilor de la finele pleistocenului; repre-
zintã 8,7% din suprafaþa terestrã ºi se
desfãºoarã la exteriorul platformei litorale
(terasa þãrmului) la adâncimi de la -15 m
P 255
la -200m; creºte în suprafaþã în timpul
transgresiunilor ºi se reduce la regresiuni;
are pe ea sedimente marine ºi fluviatile ºi
prezintã un microrelief variat, creat de
valuri, curenþi, maree; pe P.c. se desfãºoarã
cea mai mare parte din mãrile mãrginaºe
ºi continentale.
PLATFORMÃ DE ABRAZIUNE -
suprafaþã slab înclinatã, desfãºuratã
submers de la linia þãrmului spre larg
(frecvent pânã la -15, -20 m); este creatã
prin retragerea abruptului de falezã prin
abraziunea exercitatã de valuri. Relieful ei
este alcãtuit din areale extinse tãiate în
rocã, stânci ºi puþine acumulãri de nisip.
Dacã spaþiul continental se ridicã ea poate
deveni terasã marinã. Se disting P.A.
propriu-zise (în special la þãrmurile fãrã
maree), P.S. interditale (la þãrmurile cu
maree).
PLATFORMÃ DE EROZIUNE -
denumire veche atribuitã suprafeþelor de
eroziune cu dezvoltare mare, slab frag-
mentate; este prezentã la nivelul inter-
fluviilor ce au suferit o îndelungatã
modelare (zeci ºi sute de milioane de ani
în lucrãrile de la începutul sec. XX în
Carpaþi erau separate platformele Borãscu,
Râu ªes, Gornoviþa).
PLATFORMÃ EXPERIMENTALÃ
- suprafaþã de teren delimitatã pentru
realizarea de mãsurãtori ºi observaþii
asupra unor procese geomorfologice
(spãlare în suprafaþã, ºiroire, alunecãri de
teren, curgeri noroioase etc.); pe ea se
realizeazã diverse construcþii dar se ºi
amplaseazã aparaturã ºi repere la unele
sunt create diverse condiþii pentru declan-
ºarea proceselor în condiþii de pantã,
alcãtuire petrograficã ºi de utilizare a
terenului.
PLATFORMÃ OCEANICÃ -
constituie cea mai mare parte a fundului
Oceanului Planetar (cca. 40% din suprafaþa
terestrã), la adâncimi de la -4000 m pânã
la -6000 m; structural reprezintã domeniul
oceanic propriu-zis alcãtuit structural din
pãturã bazalticã ºi petice de sedimentar; a
rezultat prin evoluþia rifturilor; în partea
centralã are rifturi ºi dorsale largi, repre-
zentate de munþi formaþi prin îngrãmãdirea
ºi consolidarea materiei topite, iar lateral,
pe margini, fose în dreptul regiunilor de
subducþie; existã ºi vulcani submersi, gaioþi
etc.
PLATFORMÃ STRUCTURALÃ
(sin. SUPRAFAÞÃ STRUCTURALÃ) -
constituie poduri interfluviale a cãror pantã
generalã concordã cu înclinarea stratelor;
sunt bine individualizate în regiunile unde,
la nivelul interfluviilor, existã strate de roci
cu rezistenþã mare (calcare); P.s. au
extensiune largã, fiind legate de structuri
monoclinale. (ex. - Podiºul Moldovei,
Podiºul Someºan) dar ºi în structurile
tabulare (Podiºul Dobrogei de Sud) sau
cutate larg (pe sinclinalele suspendate în
Munþii Bucegi ºi Munþii Ciucaº).
PLATOU - în sens larg, prin preluarea
termenului francez, este un podiº; în sens
restrâns, constituie o parte dintr-un podiº
rezultat din fragmentarea acestuia;
pãstreazã caracteristicile lui (netezimea
podului interfluvial, energia de relief de
peste 100 m, fragmentarea redusã), dar se
referã la un spaþiu limitat. Altimetric
platourile se pot situa în orice interval
hipsometric de la sub 100 m la peste 2000
m (ex. - în Dobrogea de Sud dar ºi în Tibet).
Se pot grupa: dupã formaþiunile din care
este alcãtuit în: P. bazaltice - (prin
consolidarea lavelor fluide bazice în
Podiºul Dekan); P. calcaroase - (pe strate
groase de calcare în care se dezvoltã endo
ºi exocarst în Munþii Aninei); P. pe
conglomerate - (au caracter structural ºi
slabã fragmentare deoarece apa se
infiltreazã rapid în Masivul Ceahlãu); dupã
256
altitudine în: P. joase - (pe formaþiuni
sedimentare sau pãrþi din câmpii de
eroziune); P. medii - (în regiunile de dealuri
la nivelul interfluviilor plate); P. înalte -
(în munþi, din fragmentarea platformelor
de eroziune); dupã genezã ºi specific
evolutiv în: P. carstice, P. vulcanice - din
acumularea aglomeratelor vulcanice ºi a
lavelor la baza conurilor vulcanice; P. de
eroziune - provin din suprafeþe de nivelare,
pedimente, glacisuri înãlþate ºi fragmentate
etc.); dupã mediul în care se aflã în: P.
submarine - (la adâncime în bazinul
oceanic, în jurul insulelor vulcanice); P.
continentale - (la contactul cu þãrmul), P.
în regiunile de uscat etc.
PLAYA - formã de relief netedã, slab
înclinatã rezultatã din materialele dislocate
prin ºiroire de pe pedimente sau glacisuri
de eroziune ºi acumulate la exteriorul
acestora (uneori ocupã spaþii întinse). (sunt
frecvente în regiunile semideºertice, de
savanã etc.)
PLEAªÃ - termen regional cu sensul
de culme (vârf) de munte sau deal, cu profil
greoi ºi care este defriºat. Ex: Pleaºa Oii
(Munþii Fãgãraº), Pleaºa Posadei (Culoarul
Rucãr-Bran).
PLEISTOCEN (sin. DILUVIU) -
prima epocã geologicã a cuaternarului (în
unele lucrãri este considerat baza unei noi
ere geologice) care a început acum 1,8-2
mil. de ani ºi s-a încheiat cu 10.000 ani în
urmã. În timpul sãu au avut loc oscilaþii
climatice globale importante care la
latitudini medii ºi mari au facilitat faze de
climat rece cu dezvoltare de gheþari (calote
continentale ºi gheþari montani) ºi
regresiuni marine în alternanþe cu faze de
climat temperat (topirea gheþarilor ºi
transgresiuni) apoi miºcãri tectonice din
ciclul alpin, apariþia hominidelor etc.
PLENIGLACIAR (sin. MEZOGLA-
CIAR) - denumire acordatã fazelor de
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
extindere a gheþarilor în pleistocenul
superior - cu deosebire în intervalele de 50
- 7500 ani ºi 10 - 25.000 ani în urmã.
Calota glaciarã arcticã s-a extins atingând
dimensiunile cele mai mari (ex. - în Europa
de V.,N.,E.). Fazele glaciare au fost
separate de faze interglaciare când o mare
parte din masele de gheaþã s-au topit
rezultând depozite glaciare ºi fluvio-
glaciare.
PLENIVAL - spaþiu în care se acu-
muleazã ºi pãstreazã timp îndelungat
zãpada ºi ca urmare procesele nivale sunt
dominante în modelarea reliefului
(platourile alpine pentru tasãri ºi versanþii
pentru avalanºe ºi dezvoltarea de circuri
nivale).
PLICAÞIE (sin. CUTARE) - acþiune
prin care forþele tectonice în timpul unei
faze orogenetice realizeazã cutarea for-
maþiunilor dintr-un bazin tectonic. Uneori
ascensiunea blocurilor de sare din adânc
duce la crearea de cute diapire, domuri ºi
pânze de ºariaj.
PLIOCEN - epocã geologicã aparþi-
nând Neogenului, în timpul cãreia s-au
produs înãlþãri, cutãri, vulcanism, în urma
orogenezei rhodano-valahe; în bazinele
tectonice slab cimentate, limitrofe Car-
paþilor s-au acumulat formaþiuni detritice
care au rol de depozite corelate.
PLINTIT (sin. LATERIT, CUIRASÃ
LATERITICÃ) - orizont cimentat alcãtuit
din oxizi de fier, argilã, cuarþ, apare ca o
creastã (carapace) la partea superioarã a
unor depozite din regiunile de savanã; este
platã ºi rezistentã la eroziune de unde ºi
înfãþiºarea de platouri (ex. Africa de Sud).
PLOAIE - formã de precipitaþie lichidã
care cade din nori, având picãturi de la sub
0,5 mm la 6 mm, pe suprafeþe ºi intervale
de timp deosebite; se clasificã dupã: duratã
ºi spaþiu de manifestare în: P. de duratã
(pe areale largi), P. torenþiale (duratã micã,
P 257

intensitate maximã la început, în mijloc sau ºiroire, torenþialitate) ºi de albie (eroziune,

în final, apã multã, dar pe suprafeþe inundaþii etc.) ce conduce la frecvente
restrânse); dupã temperatura apei de tip: degradãri de teren însoþite de dezastre.
P. reci (cu apã suprarãcitã, care dã naºtere PLUVIODENUDARE - acþiune
prin îngheþare la polei) - P. reci (cu fulgi complexã exercitatã fie de picãturile de
de zãpadã, lapoviþã); P. calde (averse) ploaie care izbesc solul afânat ºi dezgolit
-vara; dupã elementele pe care le de vegetaþie dizlocând particulele mai fine
antreneazã în: P. de noroi (apã amestecatã pe care le împrãºtie, fie de cãtre o pânzã
cu praf); P. de sânge (apã cu polen sau de apã de ploaie care se încãrcã cu particule
pulberi roºii); P. de sulf (apã amestecatã minerale ºi produce eroziune în orizontul
cu pulberi în zonele vulcanilor activi) etc. de sol sau la suprafaþa depozitului de
Importanþã pentru morfogeneze o au ploile versant expuse direct; are efecte deosebite
torenþiale care datoritã volumului mare de în climatul arid ºi semiarid, în climatele
apã cãzut provoacã pluviodenudare ºi musonice, mediteraneene, subecuatoriale;
torenþialitate. efectele P. sunt puternice pe pantele cu
PLOAIE ACIDÃ - precipitaþie în care vegetaþie sãracã ºi discontinuã unde se
datoritã intervenþiei unor factori diverºi ajunge la îndepãrtarea parþialã sau totalã a
(vulcanism, poluare industrialã etc.) solurilor.
conþinutul în acizi (sulfuric, clorhidric,
azotic etc.) este mare iar efectele de alterare
asupra rocilor este deosebit.
PLOAIE OROGRAFICÃ - preci-
pitaþii atmosferice ce rezultã în urma
deplasãrii ascensionale forþate a unei mase
de aer umed, la întâlnirea cu o barierã
orograficã înaltã. Rezultã nori orografici
care dau ploi sub formã de averse (ex. - pe
versanþii vestici ai Carpaþilor expuºi
advecþiei maselor oceanice).
PLUTON - corpuri magmatice conso-
lidate la adâncime mare în scoarþã
(batoliþi); prin încorporarea în unitãþi de
orogen ºi exondare ca munþi pot fi scoase
„la zi” prin îndepãrtarea formaþiunilor
acoperitoare (rezultã culmi cu fizionomie
greoaie).
PLUTONITE - roci magmatice conso-
lidate la adâncime mare (granite, grano-
diorite etc.).
PLUVIAL - sezon, an, perioadã de timp
lungã (fazã atlanticã din holocen) caracte-
rizate prin precipitaþii foarte bogate; de
acestea se leagã o activitate internã a PLUVIOGRAF - aparat care înregis-
proceselor de versant (alunecãri de teren, treazã automat, pe o diagramã (pluvio-
258
gramã), cantitatea de precipitaþii cãzutã
într-un interval de timp; este absolut
necesar pe platformele experimentale
destinate observaþiilor ºi mãsurãtorilor
referitoare la pluviodenudare mai ales prin
posibilitatea comparãrii efectelor difer-
itelor tipuri de ploi torenþiale înregistrate.
PLUVIOMETRU - aparat pentru
mãsurarea cantitãþii de precipitaþii cãzute
într-un anumit interval de timp. Se
foloseºte în raportarea directã a cantitãþii
de precipitaþii la efectele denudãrii.
PNUE - Programul Naþiunilor Unite
pentru Apãrarea Mediului; are drept
obiectiv supravegherea echilibrului
ecologic, a eroziunii solului, îmbunãtãþirea
calitãþii apelor etc.
POALE - noþiune utilizatã regional
pentru indicarea sectorului de la baza
versanþilor, culmilor deluroase sau mon-
tane care frecvent apare ca racord dintre
acestea ºi forma de relief inferioarã (luncã,
terasã, ºes depresionar etc.); este marcat
de acumulãri de materiale cu caracter
deluvio-proluvio-coluvial pe care se aflã
aºezãri sau terenuri agricole.
POARTÃ - denumire regionalã pentru
loc de trecere (pas) la nivelul unor porþiuni
mai joase dintre, sau de pe unele culmi
muntoase; sector de vale îngust, cu praguri
în albie ºi versanþi povârniþi, prin care
comunicarea se realizeazã cu dificultate
(Porþile de Fier); P. vântului - sector prin
care se canalizeazã frecvent curenþii de aer
(poate fi o ºa largã între douã culmi
montane (P. vântului în Munþii Siriu) sau
un culoar de vale (Siretului).
POD CARSTIC (NATURAL) - pod
natural realizat în regiuni carstice prin
prãbuºirea unei pãrþi din tavanul unei
peºteri; ex: Podul natural de la Ponoare,
judeþul Mehedinþi.
POD DE GHEAÞÃ - pod format în
lunile de iarnã pe râuri ºi pe lacuri, prin
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
îngheþarea apei, datoritã temperaturilor
negative care persistã mai mult de 3 zile
consecutiv. În condiþiile dezgheþului rapid
favorizeazã dezvoltarea de sloiuri care prin
acumulare dau zãpoare (baraje de gheaþã)
urmate de revãrsãri ºi inundaþii (pe Dunãre,
Bistriþa).
PODEREU - denumire regionalã
pentru interfluvii largi cu aspect de platouri
(în Moldova).
PODIª - tip de relief alcãtuit din
interfluvii largi sub formã de platouri, se-
parate de vãi adânci; în general, altitudinea
lor depãºeºte 200 m. Dupã genezã pot fi:
P. de acumulare rezultat prin fragmentarea
sedimentarului unor unitãþi structurale de
platformã (ex. P. Moldovei), sau a
formaþiunilor acumulate în bazinele tecto-
nice care ulterior au fost înãlþate (Depre-
siunea colinarã a Transilvaniei), rezultând
câmpii piemontane. Prin ridicarea ºi
fragmentarea lor se ajunge ca formã de
relief la podiº piemontan. (ex. Podiºul
Getic) etc. (P. de eroziune) sunt cele
integrate fie munþilor având altitudini
foarte mari (P. Pamir > 4000 m) fie unor
unitãþi de orogen vechi (caledonian,
hercinic - ex. P. Casimcei) sau de orogen
nou (P. Mehedinþi) care au fost nivelate ºi
menþinute la altitudini reduse; P. vulcanice
generate de consolidarea materiei mag-
matice bazaltice (P. Dekan).
PODKAPINA - denumire sârbeascã
acordatã peºterilor cu dimensiuni mici, cu
deschidere în versanþii unei vãi carstice
(cheie) la diverse înãlþimi faþã de talveg.
PODUL TERASEI - suprafaþa planã
sau uºor înclinatã delimitatã de muchia ºi
þâþâna terasei. Corespunde unei lunci
rãmasã suspendatã prin adâncirea cu mai
mulþi metri a râului ce-a creat-o. Este
folosit pentru aºezãri, drumuri, diverse
culturi; în structura ei intrã un depozit
P 259
aluvial cu grosime variabilã aflat peste roca
în loc dar ºi materiale care provin din
procese care modeleazã versantul de
deasupra.
POLDER –câmpie maritimã puternic
antropizatã; a rezultat în lungul þãrmurilor
cu delte, estuare sau golfuri cu adâncime
micã, prin amenajãri complexe pe de o
parte diguri în spaþiul maritim sau fluvio-
maritim cu menirea de a împiedica acþiunea
acestor agenþi asupra spaþiilor separate iar
pe de alta de drenare a excesului de apã
din acestea ºi de nivelare pentru a se
asigura folosirea lor agricolã (ex. în
Olanda; în România rezultate similare s-au
înregistrat în Delta Dunãrii).
POLICICLIC - caracteristicã a evo-
luþiei unei unitãþi de relief în mai multe
faze, etape cu duratã diferitã ºi care se
concretizeazã în forme de relief cu fizio-
nomii distincte; o vale cu mai multe terase
reprezintã o formã de relief simplã rezultatã
prin adâncire sacadatã a râului impusã de
succedarea în cuaternar a condiþiilor gene-
tice de naturã tectonicã, eustaticã sau
climaticã; o suprafaþã de eroziune din
Carpaþi (ex. Borãscu) a rezultat printr-un
îndelungat ciclu evolutiv (din cretacicul
superior ºi pânã în eocen când a cãpãtat
caracter de pediplenã) dupã care pânã în
prezent a suferit multe modificãri (înãlþãri,
fragmentãri, retragerea versanþilor culmilor
ºi vârfurilor ce-o dominau etc.) în cadrul
altor cicluri asemãnãtoare.
POLIGENETIC - termen folosit
pentru a desemna un tip de relief sau o
formã de relief în geneza cãrora au parti-
cipat în cadrul unui sistem morfogenetic
mai mulþi agenþi ºi procese (ex. reliefurile
structurale, suprafeþele de eroziune, munþii
etc.
POLIGOANE DE PIETRE - formã ºi
structurã periglaciarã dezvoltate pe
suprafeþele cvasiorizontale din tundrã sau
pe platourile înalte din munþi în spaþiul
glaciar ºi deasupra lui; în plan, reprezintã
poligoane din grohotiºuri, cu dimensiuni
variabile, ale cãror laturi sunt aliniate pe
crãpãturi rezultate prin îngheþ-dezgheþ în
molisol (pene de gheaþã) ºi care sunt
umplute cu pietre sau gheaþã; spaþiul dintre
acestea este bombat la cele mici ºi concav
la cele foarte mari. P. de pietre rezultã
printr-o succesiune de procese gelivale care
impun mai întâi miºcarea gelifractelor din
molisol la suprafaþã, apoi deplasarea lor
lateralã spre penele de gheaþã în care se
reaºeazã amestecându-se cu aceasta.
Factorul care impune aceastã dinamicã este
legat de tensiunile exercitate asupra
materialelor.
POLIGOANE DE PÃMÂNT rezultã
din molisolul cuprins între crãpãturile în
care apa îngheaþã, când gelifractele sunt
puþine. Ca urmare i-au naºtere structuri
poligonale din unirea penelor de gheaþã
care încadreazã suprafeþe relativ plane
alcãtuite din materiale argilo-mâloase
mocirloase.
POLIGOANE DE USCARE - sunt
legate de crustele argiloase care crapã prin
uscare, sub formã de poligoane; au o
existenþã de scurtã duratã, pe mãsura
pierderii apei prin uscare marginile poligo-
nului se ridicã ºi se fragmenteazã; apar
frecvent pe terenurile argiloase, în lunci dar
ºi în ºoturile din deºert.
POLINICÃ (ANALIZA) - metodã
aplicatã în palinologie pentru studiul
polenului ce a fost fosilizat în diferite tipuri
de strate argiloase acumulate în perioade
de timp geologic deosebite. Se întocmesc
spectre polinice care indicã formaþiunile
vegetale existente în acea perioadã.
Acestea sunt corelate cu cele actuale ºi
astfel se ajunge la precizãri privind con-
diþiile sistemului geografic în care s-a
produs modelarea reliefului.
260
POLIÞÃ - formã de relief caracteristicã
structurii tabulare (orizontale), dezvoltatã
pe orizonturi de roci dure; apare pe
versanþii vãilor ºi pe fronturile de cuestã
(structurã monoclinalã) sub formã de
treaptã structuralã de dimensiuni mici.
Dacã are întindere mai mare (frecvent pe
roci dure) formeazã trepte numite brâne
(Brâna Caraiman din Munþii Bucegi).
POLIZONAL - termen folosit pentru
a desemna aria de acþiune a unui agent
modelator (pe mai multe zone
morfoclimatice precum ºi formele de relief
rezultate (relief carstic, litoral).
POLIZARE GLACIARÃ (sin.
ªLEFUIRE) - rezultat al acþiunii de
eroziune glaciarã pe pragurile ºi suprafeþele
alcãtuite din roci cu rezistenþã mare aflate
în circuri, vãi sau pe câmpiile de ablaþie.
Gheaþa încãrcatã cu morene de fund
ºlefuiesc roca durã impunând suprafeþe
lustruite pe care apar ºi ºãnþuleþe de
scrijelire. Astfel de suprafeþe pe blocuri de
rocã durã cu profil convex întâlnite în vãile
glaciare din Carpaþi, Alpi sunt cunoscute
sub numele de „roches moutonate” sau
„spinãri de berbec”.
POLJE (POLIE) - formã de relief
carstic negativã, frecvent alungitã, cu
dimensiuni foarte mari (de ordinul
kilometrilor) care rezultã în mai multe
feluri - prin îngemãnarea formelor de relief
negative mai mici (uvale); printr-o evoluþie
cu duratã mare a unei regiuni carstice în
urma cãreia plafoanele peºterilor s-au
prãbuºit, prin dezvoltarea unor depresiuni
tectonice în podiºuri sau masive
calcaroase; prin asocierea acestor direcþii
evolutive. În componenta sa se impun
versanþii relativ abrupþi ai culmilor
limitrofe, seºul depresionar strãbãtut de
cursuri de apã care pe de-o parte ies de la
baza versanþilor prin izbucuri iar pe de alta
se pierd în aceºtia prin ponoare (sorburi);
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
secundar sunt guri de peºterã în versanþi,
martori de eroziune (humuri) în interior ºi
diverse microforme carstice sau fluviatile;
constituie terenuri propice pentru aºezãri,
drumuri ºi agriculturã (în Alpii Dinarici).
PONOR (sin. SORB) - locul în care un
curs de apã care strãbate o regiune
calcaroasã se pierde în subteran; ca formã
reprezintã un puþ cu dimensiuni variabile
(ex. în Munþii Pãdurea Craiului, Munþii
Aninei, Podiºul Mehedinþi).
PONTIC - bazin tectonic în Neozoic
care îngloba Marea Neagrã, Marea Azov,
sudul Ucrainei, fãcea parte din Paratethys
având legãturi cu bazinul dacic (getic) în
vest ºi cu Marea Caspicã prin nordul
Caucazului (în est). În acesta s-au acumulat
faciesuri sedimentare variate, în condiþiile
unei evoluþii complexe care s-a materializat
ºi în oscilaþii de nivel ºi de legãturã cu
Oceanul planetar.
PONÞIAN - etaj al Pliocenului care în
bazinul dacic are litofaciesuri salmastre ºi
formaþiuni nisipo-argiloase; s-au produs
unele erupþii vulcanice ºi acumulãri de
cãrbuni inferiori.
POPINÃ (sin. GRÃDIªTE) - martor de
eroziune în luncile râurilor care a rezultat
prin evoluþia albiei acestora ce-a
determinat secþionarea lobului meandrelor
(autocaptare de meandru). Acesta dominã
cu mai mulþi metri înãlþime albia actualã
dar ºi albia veche pãrãsitã (belciug) ºi
constituie areale de locuire ºi de practicare
a agriculturii (ex. în Bucureºti pe acestea
se aflã vechi cartiere ºi construcþii - ex.
Patriarhia).
PORFIR - rocã magmaticã efuzivã cu
duritate mare (mai ales când ponderea
cuarþului este ridicatã.
PORNITURÃ DE TEREN - termen
regional care indicã o deplasare gravita-
þionalã bruscã, frecvent o alunecare care
antreneazã o masã însemnatã de roci ºi
P 261
depozite. Rezultatul îl constituie forme de
relief în care se separã râpa abruptã de unde
s-a produs desprinderea în faþa cãreia se
aflã masa deplasatã alcãtuitã din trepte,
valuri, microdepresiuni, curgeri de noroi
etc.
POROROCA - constituie un fenomen
legat de mareea care se înregistreazã pe
fluviul Amazon. În timpul fluxului apa
mãrii în ridicare mai întâi opreºte volumul
celei aduse de fluviu ºi apoi îl împinge în
amonte pe acesta. Ca urmare în sectorul
inferior al Amazonului rezultã un curent
de apã care se deplaseazã spre amonte, el
incluzând atât apa dulce cât ºi sãratã
(marinã). Aceasta reprezintã pororoca.
Urmeazã la reflux aºa numita maree
dinamicã în care curgerea va fi spre ocean
mai rapidã datoritã cumulãrii celor doi
vectori (fluvial ºi mareic).
POROZITATEA ROCILOR - se
referã la golurile existente în rocã; volumul
golurilor este influenþat de coeficientul
(gradul) de porozitate, forma ºi dimen-
siunile granulelor în rocã, modul lor de
aranjare (rocile poroase sunt reprezentate
de pietriºuri, nisipuri, bolovãniºuri ºi cores-
pondentele lor rezultate prin cimentare.
PORT - complex tehnic amenajat pe
litoralul maritim, la gura fluviilor sau pe
malul unei cãi de navigaþie interioarã,
înzestrat cu instalaþiile necesare acostãrii
ºi adãpostirii navelor, transporturilor de
mãrfuri ºi de cãlãtori, fiind protejat împo-
triva furtunilor, a curenþilor, a gheþarilor;
pot fi: P. oceanice, P. maritime, P. litorale,
P. fluviale, P. de refugiu, etc.
PORTAL - termen care se referã la o
arcadã rezultatã în urma abraziunii marine
(la þãrmurile din Jamaica, Sardinia) sau a
prãbuºirii unor sãli de peºterã (în România
în Cheile Jaleºului, în Munþii Piatra
Craiului).
PORTIÞÃ - termen regional care
indicã un sector îngust, de trecere, printre
cordoanele litorale (ex. - în grindurile ce
închid laguna Razim, limane; prin ele se
asigurã schimbul de apã dintre mare ºi lac.
PORTULAN - hãrþi realizate în sec.
XIII-XIV, pentru navigaþie; aveau o
caracteristicã importantã ºi anume confi-
guraþia amãnunþitã a þãrmului.
POSADA - termen regional care se
referã la loc de trecere între douã regiuni
ºi care este legat fie de un defileu, fie de
un sector mai jos ca altitudine corespun-
zãtor unei depresiuni colinare (ex. - pe
Valea Prahovei, în Þara Loviºtei).
POSTGLACIAR (sin. HOLOCEN,
ALLUVIUM) - ultima parte a cuaternarului
(cca. 10.000 ani) cãreia îi sunt specifice -
restrângerea calotelor glaciare continentale
ºi a gheþarilor din munþi; în dezvoltarea
societãþii omeneºti (de la mezolitic la
actual) ºi impunerea ei ca al ºaselea
component de bazã în sistemul geografic
ce-a creat peisajele antropic ºi antropogen.
POSTHERCINIC - etapã (fazã) de
evoluþie a reliefului dupã încheierea oroge-
nezei hercinice; se caracterizeazã prin
predominarea modelãrii acestuia de cãtre
agenþii externi care impune fragmentarea
ºi nivelarea treptatã a sistemului creat de
tectonicã; a rezultat un ansamblu de forme
de relief cu configuraþii ºi mãrimi variate.
POSTTECTONIC - procese, evoluþii,
relief etc. care se produc într-un interval
de timp geologic mai lung sau mai scurt ce
urmeazã unei faze de afirmare a forþelor
tectonice. Implicã etape ºi faze de nivelare
efectuate de cãtre agenþii externi, miºcãri
de ridicare sau coborâre a uscatului, vulca-
nism etc. toate cu consecinþe directe în
evoluþia reliefului.
POSTVULCANIC - procese care se
produc în regiunile vulcanice dupã înce-
tarea activitãþii eruptive. Specifice sunt:
emanaþiile de gaze (fumarole, solfatãri -
ex. Vezuviu), geiserele (erupþii fierbinþi de
262
gaze ºi ape subterane - ex. Yellostone),
izvoare minerale carbogazoase (în aureola
mofeticã din jurul munþilor vulcanici din
Carpaþi).
POSTWÛRMIAN - termen care
implicã suita de modificãri de naturã
climaticã, morfogeneticã, de raporturi între
suprafeþele de uscat ºi cele marine etc. care
s-au înregistrat dupã glaciaþiunea Würm,
adicã în ultimii 10 - 12.000 ani (trecerile
de la pleistocen la holocen cãreia îi
corespunde tardiglaciarului).
POTAMOLOGIE - ramurã a hidro-
logiei care se ocupã cu studiul diferitelor
caracteristici ale apelor curgãtoare. Pentru
morfogenezã prezintã importanþã cunoaº-
terea regimului scurgerii de care depinde
modul de manifestare al proceselor
fluviatile ºi evoluþia formelor de relief.
POTCOAVÃ NIVALÃ - formã de
acumulare periglaciarã, cu aspect de val
curbat, potcoava având partea concavã
îndreptatã spre aval; în spatele ei se închide
o depresiune în care uneori existã un ochi
de apã; potcoava ia naºtere prin acumularea
de roci dezagregate ºi rostogolite pe
suprafaþa zãpezii care acoperã versantul
sau prin producerea de avalanºe repetate;
termenul este echivalent cu morena nivalã
(ex: în Fãgãraº pe Valea Podragu, în Munþii
Retezat pe Valea Rea etc.).
POTECI DE VITE - trepte înguste pe
versanþii montani cu pajiºti, create prin
solifluxiune la începutul primãverii
(alunecarea pãrþii superioare dezgheþate a
depozitului de pe versant pe o suprafaþã
îngheþatã) ºi accentuate de vite prin
pãºunat; se desfãºoarã aproape pe direcþia
curbelor de nivel; sunt frecvente în etajul
alpin carpatic.
POTENÞIALUL NATURAL AL
TERENULUI - caracteristicã naturalã a
suprafeþelor ce compun o únitate
geograficã vis-à-vis de posibilitãþile de
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
valorificare economicã (agricola, silvicã,
de exploatare a resurselor etc.). Un rol
esenþial revine reliefului prin
particularitãþile impuse de pante, expunere,
fragmentare, desfãºurarea formelor etc.
POVÂRNIª - termen regional care
indicã un versant cu înclinare mare ºi pe
care se produc procese geomorfologice
active.
POVÂRNIª CONTINENTAL (sin.
TALUZ CONTINENTAL) - formã de relief
în bazinele marine ºi oceanice care leagã
ºelful de câmpiile abisale (se desfãºoarã
de la circa 200 m la 3000 m adâncime
având lãþimi variabile; constituie spaþiul în
care iau contact domeniile structurale
continental ºi oceanic ºi pe care se produc
curenþi.
POZIÞIE - termen prin care se
stabileºte o raportare în spaþiu ºi timp a
unei forme de relief în raport de altele
(terasa se aflã deasupra albiei majore ºi sub
versanþi; terasa de 30 m este mai veche
decât cea de 10 m ºi mai nouã faþã de cea
de 60 m), a unor procese morfogenetice
(ex. - eroziunea glaciarã în Alpi se produce
la 3000 - 4000 m iar în Islanda la 100 -
1500 m; procesele glaciare au fost în
Munþii Carpaþi, în Würm iar în Munþii Alpi
în mai multe faze din cuaternar) sau în
ierarhia unui sistem de forme de relief
(Munþii Carpaþi, Munþii Carpaþii Meri-
dionali, Munþii Bucegi, Munþii Caraiman
etc.)
PRADOLINE (sin. URSTROM-
TÄLERE) - zone joase depresionare,
alungite dezvoltate (în Tardiglaciar) pe
mãsura retragerii sacadate a calotei
glaciare. Atunci între morenele frontale
formate în diferite stadii ale retragerii
acestuia ºi marginea gheþarului rezultau
spaþii prin care se scurgea apa provenitã
din cursurile generate de topirea gheþii.
Acestea constituiau râuri ce aveau o
P 263
direcþie paralelã cu morenele ºi frontul
calotei. Dupã dispariþia completã a calotei
aceste sectoare de râu ce au orientare
est-vest au rãmas în alcãtuirea bazinelor
hidrografice (ex. - Vistula, Elba) ele fiind
unite cu sectoare S-N sau SE-NV care
strãpung aliniamentele de morene frontale
(ex. - în Câmpia germano-polonezã, în
Canada).
PRAF - particule minerale cu
dimensiuni între 0,02 ºi 0,002 mm ce
rezultã îndeosebi prin procese mecanice ºi
care sunt uºor de spulberat de vânt sau de
transportat de cãtre alþi agenþi. Prin
înmuiere dau mâluri iar printr-o uºoarã
cimentare argile.
PRAG - treaptã de relief naturalã pusã
în evidenþã prin eroziune selectivã sau
tectonic sau creatã de om (un baraj de
acumulare) care influenþeazã procesele
morfodinamice actuale ºi impune anumite
trãsãturi reliefului. Totodatã este considerat
ca limita la care se poate ajunge prin
evoluþie ce conduce inerent la acumulãri
cantitative ce solicitã schimbãri esenþiale
(o captare inerentã, prãbuºirea tavanelor
unor peºteri, ocne de sare, erupþia unui
vulcan etc.).
PRAG GEOMORFOLOGIC - poate
fi definit mai întâi temporar ca moment de
vârf al unor acumulãri cantitative în
evoluþia unui proces sau grup de procese a
cãrui depãºire conduce la generarea unei
forme de relief noi (creºterea rapidã a
debitului râurilor poate genera revãrsãri iar
când ating cote maxime determinã
inundaþii, ruperea digurilor, invadarea
albiilor seci, autocaptãri de meandre etc.
În al doilea rând poate fi urmãrit spaþial -
ca rupturã între douã forme de relief (ex.
un versant abrupt, o frunte de terasã între
douã suprafeþe cvasiorizontale).
PRAG FLUVIATIL - sector de pe
fundul albiei minore a unui râu, mai ridicat
datoritã duritãþilor mai mari a stratelor de
roci intersectate de apa râului; aici se
produce încetinirea eroziunei lineare în
raport cu sectorul din aval; P.f. este legat
ºi de procesul de transmitere în amonte a
eroziunii regresive impusã de coborârea
nivelului de bazã general sau regional.
PRAG GLACIAR (sin. ZÃVOR) -
formã de relief de eroziune creatã de
gheþari montani în faþa circurilor glaciare,
sau în vãile glaciare în faþa depresiunilor
de exaraþie; ele corespund frecvent unor
aliniamente de rocã mai durã sau unor
modificãri importante în capacitatea mases
de gheaþã de a exercita subsãpare; multe
sunt moºtenite din etapa de evoluþie
preglaciarã (praguri fluviatile) care au fost
acentúate prin eroziune selectivã a mases
de gheaþã. Pe praguri pot rezulta prin
eroziune striuri dar ºi roci ºefuite (berbeci).
PRAG SUBMARIN - cu desfãºurare
mare sectorul abisal al bazinelor oceanice
la trecerea de la o treaptã la alta (mai ales
în lungul dorsalelor).
PRAGURI MARINE - stâncãrie pe
platforma litoralã care constituie obstacole
pentru navigaþie; au rezultat la þãrmurile
cu falezã fragmentatã ºi care au fost
invadate de apele mãrii prin transgresiunea
postglaciarã.
PRÃBUªIRE - cãderi bruºte sub
efectul gravitaþiei ale materialelor devenite
mobile în urma dezagregãrii. Pot fi: P.
individuale - desprinderi de fragmente de
roc㠄bucatã cu bucat㓠dintr-un perete sau
versant, urmate de cãderea ºi deplasarea
gravitaþionalã; P. în masã - desprinderea
unor volume mari de rocã în urma unor
explozii, cutremure, a unor ploi torenþiale
puternice, a pierderii stabilitãþii versantului
ca urmare a eroziunii de la bazã etc.
PRÃPASTIE - termen popular ce
desemneazã versanþii abrupþi ºi cu
denivelãri mari, cu roca la zi, care dominã
o vale, o depresiune etc.
264 DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE

Prãbuºiri
P 265
PRECAMBRIAN - erã care a durat cca
3,9 mld. ani (cuprinde Arhaicul ºi Prote-
rozoicul), în care s-au realizat: scoarþa
primarã, primele reliefuri (prin consoli-
darea topiturilor ºi mai multe orogeneze)
din a cãror erodare au rãmas nucleele rigide
ale actualelor continente (alcãtuite domi-
nant din roci metamorfice ºi magmatice ºi
un relief de câmpii ºi podiºuri de eroziune),
hidrosfera, apariþia procariotelor din care
au derivat formele de viaþã paleozoice (ex.
- în Canada, Brazilia, Australia, cea mai
mare parte din Africa etc.).
PRECIPITAÞII OROGRAFICE -
precipitaþii favorizate de ascensiunea
rapidã a maselor de aer pe versanþii
munþilor ce au o desfãºurare opusã direcþiei
de propagare a lor (ascensiunea determinã
condensarea vaporilor de apã, dezvoltarea
norilor ºi producerea de ploi sau de
ninsori). Astfel relieful le favorizeazã iar
producerea lor faciliteazã diverse procese
morfodinamice (pluviodenudare, nivaþie).
PREALPI - sistem de culmi cu înãlþimi
de 800 - 1200 m care se desfãºoarã la
exteriorul Munþilor Alpi ºi care au rezultat
la finele Neogenului prin cutãri slabe ºi
înãlþãri.
PREBOREAL - prima subdiviziune a
Holocenului (10300 - 9000 î.e.n.) care
marcheazã trecerea de la Tardiglaciar la
Postglaciar; climatul se amelioreazã,
calotele glaciare ºi gheþarii din munþi îºi
reduc suprafaþa, pe locurile eliberate se
instaleazã formaþiuni de tundrã ºi pãduri
de conifere iar în morfogenezã se trece de
la un sistem glaciar la cel periglaciar ºi
temperat cu nuanþã în gradul de ariditate.
PRECARPAÞI - denumire folositã mai
rar pentru dealurile ºi depresiunile
subcarpatice.
PREDEAL - ºa foarte largã prin care
existã loc de trecere de pe un versant pe
altul al unui munte sau deal; (o potecã, un
drum); când condiþiile orografice permit
aici se pot dezvolta aºezãri (Predeal).
PREGLACIAR - fazã premergãtoare
instalãrii într-o regiune a gheþarilor ca
urmare a modificãrii treptate a condiþiilor
climatice de la nuanþa temperatã la cea
subpolarã ºi polarã. Frecvent este atribuit
intervalului de timp geologic de la finele
pliocenului la începutul pleistocenului
inferior, la început de la un climat sub-
mediteranean (Villafrachian), apoi tem-
perat cu rãciri mai însemnate (condiþii
periglaciare) în fazele când în Europa de
Nord ºi Centralã erau gheþari. Acestea s-au
reflectat succedãrii de sisteme de modelare
a reliefului de la subtropical favorabil
dezvoltãrii de piemonturi ºi glacisuri
aluviale (Pliocen final - Pleistocen inferior)
la periglaciar (Pleistocen mediu).
PREMONTAN - denumire asociatã
unitãþilor ºi formelor de relief din
vecinãtatea munþilor. În România în unele
lucrãri geografice apar ca apelativ pentru
dealurile din exteriorul Carpaþilor (Pre-
carpaþi) ºi mai rar formelor de relief care
constituie fâºii de racord între aceºtia ºi
regiunile joase de câmpie (glacisurile de
la contactul Câmpiei Aradului cu Munþii
Zarandului, de la limita Munþilor Oaº cu
Câmpia Someºului.
PRESIUNE ANTROPICÃ - acþiuni
diverse exercitate direct sau indirect de
cãtre oameni asupra mediului natural ºi
care sunt însoþite de diverse efecte, multe
cu caracter dezastruos. Excavaþiile în
cariere, nivelãrile, umplerea formelor de
relief negative, turismul dezorganizat ºi
neecologic etc. conduc la modificãri nu
numai în structura sistemului de mediu ci
ºi asupra reliefului, inclusiv prin crearea
unor forme de relief antropic.
PRIPAI - gheaþã de þãrm care nu este
distrusã de maree sau valuri.
266
PRIPOR - termen regional dat ruptu-
rilor de pantã ce apar în profilul versanþilor
cu sens de râpe, abrupturi, prãpãstii.
PRISLOP - denumire regionalã cu
semnificaþie de pas (loc de trecere înalt);
în Carpaþii Orientali termenul a fost atribuit
inclusiv ca denumire - Pasul Prislop 1416
m).
PRISPÃ CONTINENTALÃ - se
foloseºte local cu sens de platformã de
abraziune sau platformã continentalã.
PRISPÃ PIEMONTANÃ - termen
regional care corespunde glacisurilor de
eroziune, piemonturilor de eroziune repre-
zentând o treaptã rezultatã din retragerea
versanþilor (cu pantã mare) culmilor înalte
limitrofe unor regiuni joase (ex. pe
marginea Depresiunii Braºov, la baza
Dealului Istriþa).
PRIVAL - nume local ce desemneazã
un canal puþin adânc, îngust, cu apã puþinã,
(în Delta Dunãrii) ºi care are funcþionalitate
diferitã în timp (vara seacã sau apare cu o
înºiruire de ochiuri de apã); braþ care leagã
albia unui râu de o baltã din lunca sa (în
lungul Dunãrii); în timp prin depunerea
materialelor, adâncimea scade ºi se
transformã într-o albie seacã.
PROBÃ DE SOL - eºantion de pãmânt
prelevat cu sonda, în vederea determinãrii
stãrii fizice a solului ºi a altor caracteristice
pedologice ºi agrometeorologice.
PROCES GEOMORFOLOGIC -
mod de exercitare a acþiunii unui agent (apã
curgãtoare, apa mãrii, vântul, gheaþa,
zãpada, omul etc.) asupra suprafeþei
terestre urmat de crearea de forme de relief
cu caracteristici diferite. Sunt: P.g. endo-
gene sau interne (miºcãrile tectonice,
cutremurele, vulcanismul etc.), respectiv
P.g. exogene sau externe care se grupeazã
dupã: modul de transformare a rocii
(mecanice ºi chimice); agentul care le
declanºeazã (fluviatile, glaciare, marine,
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
lacustre, eoliene, gravitaþionale, biogene,
antropice); caracteristicile zonale climatice
(de deºert, glaciare, periglaciare etc.),
modul de manifestare (eroziune, transport,
acumulare) etc.
PROCESAREA DATELOR -
ansamblul operaþiilor realizate cu seturi de
date geomorfologice (înregistrare,
ordonare, grupãri dupã diferite cerinþe etc.)
cu scopul obþinerii de informaþii noi ºi de
reprezentãri sintetice.
PRODELTÃ - sector pe platforma
continentalã situat unde se suprapun
materiale provenind atât din transportul
fluvial cât ºi din cel marin (curenþi).
PRODUCÞIA DE ALUVIUNI -
cantitate de aluviuni, mãsuratã (în tone/an)
la ieºirea din fiecare bazin hidrografic.
PROEMINENÞA - partea cea mai
înaltã a unei creste, a unui vârf etc.
PROFIL DE ECHILIBRU -
configuraþie pe care o capãtã o formã de
relief dupã o evoluþie de duratã ºi care local
sau regional indicã moderarea raportului
dintre procesele dinamice (eroziune,
acumulare). În esenþã reprezintã o pantã în
lungul cãreia în orice punct forþa de care
dispune agentul asigurã doar transportul
(eroziunea ºi acumularea tind sã se
anuleze). Semnificative sunt douã tipuri: -
Profilul longitudinal de albie - care rezultã
în lungul vãilor, alura sa fiind dependentã
de caracteristicile climatului (în cel
ecuatorial are sectoare cu panta micã care
alterneazã cu praguri de naturã petrograficã
sau structuralã, în cel temperat o curbã larg
concavã, în cel polar o curbã cu concavitate
accentuatã etc.), litologiei (pantã micã în
roci cu rezistenþã redusã ºi mare în cele
dure), duratei (au întindere mare în etape
lungi ºi scurtã în cele limitate); forma de
exteriorizare sunt luncile; Profilul de
echilibru al versantului care rezultã prin
procese de alterare, gravitaþionale, pluvio-
P 267
Tipuri de profile longitudinale de echilibru
denudare etc. diferenþiate ca intensitate,
duratã ºi asociere în funcþie de rocã,
structurã, climat; corespunde unor pante
concave cu extindere diferitã având frec-
vent caracter erozivo (pantã accentuatã)
-acumulativ (glacisuri, pedimente etc.) iar
în regiunile supuse unei îndelungate
evoluþii cu forme extinse, slab înclinate
dominate de martori de eroziune (vârfuri,
creste).
PROFIL GEOLOGIC - reprezentare
a elementelor de naturã geologicã dintr-o
regiune pentru evidenþierea unor trãsãturi
litostructurale ºi paleontologice. Se disting:
profile reale întocmite în lungul unor
secþiuni locale ºi bazate pe date rezultate
din cartãri ºi mãsurãtori (ex. în Podiºul
Moldovei - Coasta Iaºului); profile
generalizate - care sunt secþiuni geologice
printr-o regiune (ex. Podiºul Moldovei de
la nord la sud) mai mare ce sunt realizate
prin sintetizarea situaþiilor locale din care
se reþin doar elementele comune dar
specifice acelei unitãþi; profile schematice
cu douã subtipuri - fie exacte dar pe un
spaþiu limitat (se fac pe teren în urma unor
mãsurãtori detaliate; ex. o secþiune printr-o
carierã de lignit din nordul Olteniei) sau
ca o reprezentare rezumativã dar carac-
teristicã pentru o anume situaþie (ex. - profil
schematic de la Dunãre la Munþii Fãgãraº);
profile sub formã de coloanã stratigraficã
înfãptuitã fie pe baza unui foraj, datele
privind orizonturile de compunere (gro-
simea, alcãtuirea litologicã ºi unele ele-
mente de naturã paleontologicã) sunt
rezultatul studierii pe teren ºi în laborator
fie prin generalizarea situaþiilor redate de
mai multe situaþii reprezentative dintr-o
regiune (coloanã stratigraficã de sintezã).
Toate sunt necesare în analizele geomor-
fologice pentru urmãrirea raporturilor
dintre rocã, structurã ºi formele de relief
dar ºi pentru interpretãrile paleogeomor-
fologice (pentru datãri ale fazelor ºi
etapelor de evoluþie).
PROFIL GEOMORFOLOGIC -
secþiune realizatã printr-o unitate geo-
graficã cu scopul de a pune în evidenþã
forme de relief de ordine diferite pentru
analize ºi ilustrãri cu caracter morfografic,
morfogenetic, morfocronologic, morfo-
268
structural etc. Dupã numãrul de secþiuni,
direcþia de desfãºurare ºi formele repre-
zentate sunt profile simple (longitudinale
ºi transversale pe vãi sau pe interfluvii),
profile compuse (longitudinale pe mai
multe vãi sau interfluvii ºi mixte - longitu-
dinal cu transversal pe o vale importantã);
dupã tematica reprezentãrii sunt profile
morfografice (fizionomia treptelor),
morfolitostructurale (pentru corelarea unor
forme de relief specifice unui anumit tip
de formaþiuni litologice sau structurale),
profile morfogenetice (profil longitudinal
al unei vãi pe care sunt trecute terasele;
profil compus din mai multe interfluvii pe
care sunt evidenþiate suprafeþe ºi nivele de
eroziune); dupã gradul de generalizare ºi
exactitate a reprezentãrii sunt: - profile la
scãri mici pentru relevarea corectã a unor
trãsãturi de ansamblu ale reliefului dintr-o
regiune (ex. desfãºurarea suprafeþelor de
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
nivelare din Carpaþii Meridionali) ºi profile
schematice pentru a aprecia o anumitã
caracteristicã (ex. structura unei terase,
succesiunea de forme structurale din lungul
unui profil generalizat printr-un masiv).
PROFIL LONGITUDINAL - sec-
þiune realizatã în lungul unei forme de
relief (vale, interfluvii) în scopul eviden-
þierii anumitor aspecte cu caracter morfo-
logic (rupturi de pantã, suprafeþele de
nivelare).
PROFIL TOPOGRAFIC - reprezen-
tarea graficã a unei secþiuni printr-o unitate
geograficã; se poate înfãptui pe bazã de
mãsurãtori pe teren (ridicare topograficã)
sau a utilizãrii hãrþilor topografice; princi-
palul element al profilului îl constituie
relieful.
PROFIL TRANSVERSAL - redarea
graficã a unei secþiuni realizatã printr-o
P 269
unitate geograficã perpendicular pe
formele de relief. Frecvent sunt realizate
douã subtipuri - pe vale (forma ºi treptele
surprinse în sectoare caracteristice - vale
lungã, vale îngustã) sau pe întreaga unitate
(trãsãturile de bazã ale ansamblului de vãi
ºi interfluvii).
PROGLACIAR(E) - procese, forme de
relief care apar la limita exterioarã a masei
gheþarilor, în strânsã legãturã cu aceasta;
scurgere P. - ºuvoaie de apã care rezultã
din topirea gheþii, proces care este variabil
în timp ca debit; canale P. create prin
eroziunea ºuvoaielor de apã; depresiuni P.
realizate prin eroziunea glaciarã ºi lãrgite
de cursurile de apã etc.
PROGNOZÃ GEOMORFOLO-
GICÃ - acþiune de anticipare a producerii
unor procese geomorfologice ºi a evoluþiei
unui relief. Se bazeazã pe cartãri,
observaþii, mãsurãtori etc.
PROGRADAREA ÞÃRMULUI -
modificarea poziþiei acestuia în urma
producerii unor procese geomorfologice.
Fluviile, prin acumulãri în mare sau lac
(Aral), impun un volum însemnat de
aluviuni ºi de aici extinderea uscatului.
Miºcãrile neotectonice de ridicare sau
coborâre a uscatului însoþite de regresiuni
sau transgresiuni, unele acþiuni antropice
(realizarea de construcþii, instalaþii, diguri,
diminuarea debitului solid al unor fluvii
prin amenajarea de locuri de baraj). Ex.
Acumulãrile bogate în Lacul Nasser de
cãtre Nil au fãcut ca linia de þãrm sã se
retragã; folosirea excesivã a apei la irigarea
terenurilor din deºerturile din Uzbechistan
a determinat micºorarea debitului fluviilor
ce ajungeau în Lacul Aral ºi ca urmare
suprafaþa acestuia s-a micºorat aproape la
jumãtate; încãlzirea globalã a climei s-a
transmis în diminuarea suprafeþei lacurilor
din regiunile deºertice (ex. Ciad).
PROIECÞIE CARTOGRAFICÃ -
procedeu matematic cu ajutorul cãruia se
reprezintã suprafaþa curbã a Pãmântului pe
o suprafaþã planã (hartã). În funcþie de
destinaþia hãrþii. P. c. asigurã corespon-
denþa între coordonatele geografice ºi cele
ale punctelor de pe elipsoidul terestru ºi
coordonatele rectangulare x ºi y ale
aceloraºi puncte pe hartã. Elementele unui
sistem de P. c. sunt: planul de proiecþie
(suprafaþa pe care se face proiectarea
porþiunii de pe elipsoid); punctul de
perspectivã (punctul din care pleacã razele
proiectante); punctul central al proiecþiei
(reprezintã punctul situat în centrul supra-
feþei ce se proiecteazã); scara reprezentãrii
(indicã raportul dintre elementele de pe
elipsoid ºi cele de pe planul de proiecþie);
reþeaua geograficã (formatã din meridiane
ºi paralele); reþeaua cartograficã (care
rezultã din proiectarea reþelei geografice
pe planul de proiecþie). Clasificarea
proiecþiilor se face dupã: deformãri - P. c.
conforme, echivalente, arbitrare; poziþia
planului de proiecþie - P. c. normale
(polare), transversale (ecuatoriale), oblice
(de orizont); modul de construcþie - P. c.
azimutale, cilindrice, conice, policonice,
convenþionale, poliedrice, derivate; modul
de utilizare a hãrþilor - pentru hãrþile
universale, ale emisferelor, continentelor,
ale þãrilor, ale unor pãrþi din acestea.
PROIECÞIE VULCANICÃ - termen
care se referã la erupþiile vulcanice
explozive (ex. - tipul pelean, vulcanian etc.)
când sunt eliminate (proiectate) pe distanþe
mari produse solide din sfãrâmarea unei
bune pãrþi din vulcan, apoi cenuºe, gaze
etc.
PROLUVIU (sin. CON DE DEJEC-
ÞIE) - materiale (pietriºuri, nisip, argilã iar
în munþi ºi bolovãniº) cãrate de torenþi ºi
depuse în sectorul terminal pe suprafeþe
cvasiorizontale (lunci, poduri de terasã,
poala versanþilor, depresiune etc.) unde se
pot îmbina, asocia între ele (formeazã
270
glacisuri proluviale - ex. în Subcarpaþii
Ialomiþei) sau cu alte tipuri de depozite (ex.
coluvii).
PROMONTORIU - formã de relief în
regiunile de þãrm corespunzãtoare sectoa-
relor care înainteazã mult în spaþiul marin
sau lacustru; extremitatea acestora este
cunoscutã sub numele de „cap”.
PROSPECÞIUNI GEOLOGICE -
etapã în cercetarea geologicã având ca scop
descoperirea unor zãcãminte de substanþe
minerale utile într-o regiune; pot fi: P.
geologicã (cartare geologicã), P. geofizicã,
P. geochimicã.
PROTECÞIA MEDIULUI ÎNCON-
JURÃTOR - ansamblu de mãsuri luate
pentru ocrotirea ºi conservarea mediului
înconjurãtor.
PROTECÞIA MEDIULUI - acþiuni
complexe cuprinse în programe ale dife-
ritelor instituþii internaþionale ºi naþionale
în concordanþã cu legislaþiile de mediu
având ca scop menþinerea unui echilibru
ecologic prin aplicarea de mãsuri menite
sã protejeze natura prin limitarea unor
procese naturale globale precum încãlzirea
generalã a climei; efectele directe ºi
indirecte ale poluãrii, utilizarea cumpãtatã
a resurselor etc. în vederea asigurãrii unei
dezvoltãri durabile a vieþii pe Pãmânt.
Programele cuprind direcþii, dispoziþii,
mãsuri ºi factori de aplicare inclusiv pentru
protecþia reliefului nu numai în situaþiile
în care acesta este subiectul unor rezervaþii
propriu-zise ci ºi în cele de ordin general
(este suport pentru componentele de mediu
iar degradarea terenurilor prin diverse
procese pot conduce la urmãri dezastruase
nu numai pentru societatea umanã ci ºi
pentru cadrul natural).
PROTECÞIA NATURII - ansamblul
mãsurilor de conservare ºi de întreþinere a
anumitor peisaje (zone naturale protejate
ºi parcuri naturale ºi naþionale) ºi a tipurilor
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
faunistice ºi floristice, având o semnificaþie
ºtiinþificã ºi culturalã aparte dar care pre-
zintã ºi un interes social. Aceste mãsuri de
P. n., în sens strâns, trebuie sã conducã la
întreþinerea globalã a peisajului.
PROTEROZOIC (ALGONKIAN) -
diviziunea superioarã a precambrianului,
cuprinsã între 2,5-0,6 mild. ani; P. este
construit din roci epi ºi mezometamorfice,
roci magmatice ºi rar roci sedimentare
(calcare stromatolitice); în P. au avut loc
douã importante orogeneze: belomorianã
(kennorenã) la partea inferioarã, ºi assyn-
ticã (cadomianã) la partea superioarã; din
P. au rãmas urme ale primelor vieþuitoare
din mediul marin; structurile P. apar în
nucleele continentelor actuale; în România
roci aparþinând P. se aflã în fundamentul
Dobrogei de Sud ºi Podiºului Moldovei.
PROVINCIE GEOMORFOLO-
GICÃ - termen mai rar utilizat în regio-
narea geomorfologicã prin care sunt
separate unitãþi de relief cu întindere foarte
mare în baza unor criterii genetice, evolu-
tive, structurale esenþiale (ex. - provincia
de orogen carpaticã, provincia platformelor
extracarpatice).
PRUNDIª (sin. BALAST) - prund,
îngrãmãdire de pietriº ºi de nisip în albia
unui râu.
PSAMIT (sin. ARENIT) - nisip, rocã
detriticã necimentatã în care elementele au
dimensiuni cuprinse între 0,063 ºi 2 mm.
În funcþie de mãrimea granulelor ºi
intensitatea ºi durata vântului procesele de
deflaþie antreneazã cantitãþi variabile de
nisip construind un relief de dune specific.
PSEFIT (sin. PIETRIª) - rocã sedi-
mentarã detriticã, neconsolidatã, alcãtuitã
mai ales din fragmente care au dimensiuni
peste 2 mm (scara Atterberg). Depozite de
P. sunt frecvente în albiile râurilor,
aluviunile teraselor, în zonele litorale cu
falezã alcãtuitã din roci dure în depozitele
glaciare etc.
P 271
PSEUDOCARST (sin. CLASTO-
CARST) - procese ºi forme de relief ce se
dezvoltã în argilã cu conþinut bogat în
carbonaþi, loess, depozite loessoide, roci
vulcanice (tufuri, aglomerate), gresii,
conglomerate etc. Formarea P. se reali-
zeazã prin asocierea acþiunii mai multor
procese între care dizolvare, precipitarea,
alterarea ,ºiroirea etc.
PSEUDOCIRC - microdrepresiune
circularã sau ovalã la baza unei creste
montane înalte ºi care este închisã la
exterior de un prag din rocã durã sau de o
acumulare bogatã de grohotiº a cãrei
genezã nu este legatã de acþiunea gheþarilor.
Poate rezulta prin nivaþie, alunecãri de
teren etc. (ex. - în Munþii Maramureº,
Munþii Siriu).
PSEUDOCRATER - depresiune
circularã sau ovalã formatã în regiuni cu
formaþiuni vulcanice sau la contactul
acestora cu roci nevulcanice. Pot rezulta
în urma tasãrilor postvulcanice.
PSEUDOCUESTÃ - formã de relief
asimetricã în care suprafaþa înclinatã a
interfluviilor are o înclinare diferitã de cea
a stratelor (se dezvoltã mai ales în
formaþiuni uºor de denudat).
PSEUDOLAPIEZ - ºenþuleþ cu înfã-
þiºare asemãnãtoare lapiezurilor dar a cãrui
formare nu este legatã de dizolvare ci de
alte procese (ºiroire, alterare, dezagregare
pe fisuri etc.
PSEUDOVULCAN - denumire folo-
sitã pentru forme de relief asemãnãtoare
conurilor vulcanice dar care nu se datoresc
unor activitãþi vulcanice. Configuraþia este
conicã (mai mult sau mai puþin aplatisatã),
au crater ºi sunt determinate de emanaþiile
de noroi ºi gaze (Vulcanii noroioºi de la
Pâclele), prin impactul meteoriþilor cu
suprafaþa terestrã (Arizona, Australia etc.),
prin producerea geyserelor (Yellowstone,
Islanda etc.).
PUNGÃ DE DISOLUÞIE - forme de
relief carstic de suprafaþã cu dimensiuni
reduse umplute cu diverse materiale rezul-
tate din dezagregãri, alterãri, pluvio-
denudare etc. care reþin apa din precipitaþii
accentuând procesele de dizolvare (ex.
lapiezuri umplute cu diverse materiale
minerale sau organice).
PUHOI DE APE - denumire datã
apelor învolburate care aparþin unor viituri,
în timpul ploilor torenþiale ºi conþin o
cantitate mare de aluviuni.
PULBERE - particule submilimetrice
existente în atmosferã ºi care au prove-
nienþã diferitã (antrenate de vânt, expulzate
în timpul erupþiilor vulcanice, din arderea
meteoriþilor care strãbat atmosfera, din
comete care pãtrund în spaþiul terestru,
emanaþii industriale, de la mijloacele de
transport, activitãþi gospodãreºti etc.
PUNCT CRITIC - moment (limitã) în
evoluþia unui proces sau formã de relief a
cãrui depãºire conduce la modificãri
calitative (ex. producerea de precipitaþii
foarte bogate care pentru terenuri cu
potenþial de alunecare pot conduce la
atingerea momentului de rupere a echili-
brului ºi declanºarea acestora; evoluþia prin
dizolvare a sãrii într-o ocnã pãrãsitã poate
atinge momentul ultim al unei stãri de
stabilitate dupã care urmeazã prãbuºirea
plafonului - ex. Ocnele Mari, Slãnic
Prahova).
PUNCT FIERBINTE - vatrã cu
materie topitã, aflatã în grabene profunde;
topitura tinde sã urce la suprafaþã,
dezvoltând erupþii vulcanice active.
PUNCT FOSILIFER - areal cu strate
de roci cu un conþinut fosilifer bogat. Pot
servi ca element de referinþã în recon-
stituirile paleogeomorfologice.
PUNCT DE ECHILIBRU - exprimã
spaþial locul iar temporal momentul între
douã situaþii, stãri diferite ca sens de
evoluþie a proceselor morfogenetice (ex.
272
knicul între inselberg ºi pediment, baza sau
limita superioarã a pragului unei cascade,
linia de þãrm, malurile unui râu în raport
cu dinamica scurgerii etc.
PUNGÃ MAGMATICÃ - vatra în care
se formeazã magma, unde temperaturile ºi
presiunile sunt foarte mari; constituie sursa
de aprovizionare a proceselor vulcanice.
PUNGÃ PERIGLACIARÃ - acumu-
lare micã de apã îngheþatã în interiorul
molisolului, datoritã neuniformitãþii
materialului ºi a stratificaþiei lui.
PUNGÃ DE DISOLUÞIE - forme de
relief carstic de suprafaþã cu dimensiuni
reduse umplute cu diverse materiale rezul-
tate din dezagregãri, alterãri, pluvio-
denudare etc. care reþin apa din precipitaþii
Polje (polie) (Sardinia)
Lac ºi prag glaciar (Munþii Fãgãraº)
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
accentuând procesele de dizolvare (ex.
lapiezuri umplute sau fosile).
PUSTIU (sin. DEªERT) - regiune aridã
cu vegetaþie extrem de rarã ºi numai dupã
ploile ce cad la intervale de timp foarte
lungi. Eolizaþia, dezagregarea ºi din când
în când pluviodenudarea au rol esenþial în
morfogeneza lor care este diferenþiatã ºi
în funcþie de alcãtuirea petrograficã ºi
altitudine (P. Argiloase, P. de loess, P.
pietroase, P. nisipoase).
PUÞ CARSTIC - formã carsticã
negativã, îngustã, dezvoltatã prin dizolvare
în lungul fisurilor din platourile, masivele
de calcar.
PUY - denumire regionalã (Masivul
Central Francez) pentru desemnarea unor
vârfuri importante.
Prag fluviatil (Munþii Fãgãraº)
Prag fluviatil (Munþii Fãgãraº)
P 273

Pillow Lava

Pod natural (Podiºul Mehedinþi)

Poteci de vite

Platformã de abraziune Pat de rocã

Pahoe hoe Ponor (sorb) (Ponoare) – Podiºul Mehedinþi

274 DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE

Puy (de dome)

Prag structural

Prãbuºire

Plajã (Brazilia)
Pisolite

Playa Podiº (Casimcea)

R 275
R
RA (RAA) - lanþ de morene frontale
generate de gheþarii de calotã.
RABOTAJ GLACIAR (sin. RAGLAJ
GLACIAR) - proces de scrijelire a rocilor
dure din patul gheþarului de cãtre blocurile
smulse ºi antrenate în deplasare de cãtre
masa de gheaþã.
RACORDARE - identificarea, într-o
mulþime de elemente geomorfologice, a
celor care aparþin la acelaºi tip genetic ºi
care au aceeaºi alcãtuire, structurã ºi vârstã;
se foloseºte în: R. peticelor de terasã, R.
umerilor ºi nivelelor de eroziune, R.
peticelor de suprafeþe de nivelare, R.
rupturilor de pantã din profilele râurilor
etc.; se bazeazã pe urmãrirea cu atenþie pe
teren a fiecãrui petic al acestora (poziþie
altimetricã, formã, alcãtuire etc.), cartarea
pe hãrþi topografice la scãri mari,
întocmirea de profile complexe ºi de hãrþi
geomorfologice generale.
RACORDAREA TERASELOR -
reprezintã operaþiunea, pe baza urmãririi
desfãºurãrii teraselor din lungul unei vãi,
de stabilire a evoluþiei vãii în cuaternar
întrucât fiecare nivel de terasã constituie o
luncã creatã într-o anumitã fazã. În stabi-
lirea nivelelor de terasã operaþia principalã
este cartarea geomorfologicã pe teren
efectuatã în lungul vãii din aval în amonte.
Pentru fiecare fragment de terasã i se
stabilesc: poziþia, altitudinea relativã la
nivelul superior al depozitului aluvial,
desfãºurarea spaþialã, caracteristici
morfostructurale etc. Pe baza informaþiilor
rezultate din mãsurãtori ºi a cartãrilor
realizate pe hãrþile topografice (la scarã
mare) se întocmeºte harta teraselor dar ºi
profilul longitudinal al vãii cu desfãºurarea
lor. Pe hartã se trec ºi elementele de naturã
geologicã care vor reflecta unele influenþe
locale de naturã tectonicã care au contribuit
la desfãºurarea lor.
RACORDAREA SUPRAFEÞELOR
DE NIVELARE, NIVELELOR ªI
UMERILOR DE EROZIUNE - aceste
forme de relief dominant antecuaternare,
ce indicã rezultatul unor lungi intervale de
timp de erodare a uscatului întrerupte de
stadii de ridicare tectonicã ºi de frag-
mentare intensã, sunt supuse unor activitãþi
complexe desfãºurate pe teren: identi-
ficarea lor, cartarea pe hãrþi topografice la
scãri medii ºi mari, descriere, raportãri de
la un petec la altul ºi pe areale întinse,
realizarea de profile în care elementele de
naturã morfologicã sã fie asociate cu cele
geologice - mai ales ca litologie, structurã
etc. ºi în cabinet: întocmirea hãrþii geomor-
fologice generale, a profilelor morfo-
genetice de sintezã, a cât mai multor
coloane stratigrafice corelative specifice
unitãþilor structurale limitrofe; cunoaºterea
detaliatã a evoluþiei paleogeografice etc.
Analiza acestora conduce la elaborarea
unui sistem evolutiv general dar ºi cu
diferenþieri locale ce cuprind cicluri cu
etape, subetape, faze ºi subfaze în care
276
acestea au fost create, specificul
morfogenetic al realizãrii lor dar ºi
caracteristici ale evoluþiei ulterioare.
RACORDAREA RUPTURILOR DE
PANTÃ - este o operaþiune care necesitã
o dublã confruntare - pe de o parte între
configuraþia reliefului reflectatã de harta
topograficã în izohipse cu harta ºi profile
geologice la scarã mare pe care existã multe
elemente de naturã litologicã, structuralã
iar pe de altã parte acestea cu ceea ce oferã
terenul prin cartãri, mãsurãtori ºi descrieri
amãnunþite. Rupturile de pantã sunt
frecvente în primul rând la trecerile dintre
litofaciesuri ºi structuri diferite ce pot fi
urmãrite pe aliniamente de schimbare clarã
a fizionomiei segmentelor ce compun
versanþii sau sub formã de praguri în
talvegul vãilor. Ele pun în evidenþã
manifestarea eroziunii selective. Rupturile
de pantã reflectã ºi trecerea de la un stadiu
de modelare la altul. În talvegul vãilor sunt
pragurile corespunzãtoare locurilor pânã
unde s-a transmis eroziunea regresivã din
diferitele faze de adâncire a râurilor (se
racordeazã în aval cu terasele) iar la nivelul
interfluviilor sunt pantele accentuate dintre
suprafeþele ºi nivelele de eroziune ele
reflectând amplitudinea ridicãrii regiunii
între douã cicluri de modelare generalizatã
a reliefului.
RADIAÞIA TERESTRÃ (ET) - flux
de radiaþii calorice emise neîntrerupt de
suprafeþe terestre în infraroºu; valoarea R.t.
este de 0,57 cal/cm2/min.; valorile maxime
vor fi ziua la amiazã, iar cele minime
dimineaþa, înaintea rãsãritului; contribuie
la evoluþia proceselor de dezagregare ºi
alterare a rocilor.
RAMBLEU - formã de relief pozitivã,
antropicã, construitã în scopul traversãrii
cãilor de comunicaþie prin regiuni
inundabile (lunci, câmpii de subsidenþã);
este alcãtuit din piatrã ºi are o secþiune
trapezoidalã.
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
RANA - denumire spaniolã pentru
glacisuri.
RAPAKIWI - granit precambrian din
Scandinavia, de culoare roºcatã, cu o
rezistenþã mare; dã culmi greoaie ºi martori
de eroziune de care au fost fie nunatakuri
fie blocuri eratice (se întâlnesc din
Finlanda ºi pânã în Bielorusia).
RASTER - sistem de cuantificare a
imaginilor digitale într-o sumã de celule
(pixeli) de dimensiuni mici, fiecare cu o
valoare proprie; ca atare fiecare element
al imaginii poate fi stocat sub formã unei
matrice de valori în memoria computerului.
RATÃ - mãrime valoricã pentru
aprecierea intensitãþii unui proces
morfologic sau caracteristicã a reliefului.
În prima situaþie importante sunt: rata de
sedimentare (volumul de materiale
acumulate într-un bazin de sedimentare
într-un interval de timp, frecvent 1000 ani;
normele sunt valorile de cca. 100
mm.grosime ºi foarte bogate cele care
depãºesc 500 mm), rata de eroziune, rata
hipsometricã.
RATA DE EVACUARE A ALU-
VIUNILOR - cantitate de aluviuni
mãsuratã (în tone/km2/an) la ieºirea din
fiecare bazin hidrografic.
RAÞIE (RAPORT) DE CON-
FLUENÞÃ - valoarea numericã care
reprezintã raþia progresiei geometrice
descrescãtoare, ce defineºte legea
numãrului de segmente de râu într-un bazin
hidrografic, ierarhizatã în sistemul
Horton-Strahler. Se calculeazã dupã
formula: Rc = (Rc1 + Rc2 + Rc3 + ... + Rcn)/
n, unde Rc1 = N1/N2, ….. Rcn = Nn-1/Nn.
RAVENARE - procesul prin care sunt
sãpate ºanþuri de diferite dimensiuni într-un
versant, de cãtre apele de ºiroire. Acest
proces este mai intens în roci mai puþin
dure (argilã, loess), în sol, în pãtura de
alterare, în condiþiile în care lipseºte
R 277
vegetaþia ºi a unei folosinþe necorespun-
zãtoare a terenului.
RAVENÃ - ºanþ rezultat prin acþiunea
apei de ºiroire, având aspectul unei vãi mici
în formã de „V“ ascuþit; este adâncitã mult
în sol ºi în depozitul de versant. R. se
pãstreazã de la o ploaie la alta, progreseazã
atât în amonte cât ºi în aval cu fiecare nouã
ploaie; prin evoluþia R., într-o fazã
avansatã a eroziunii lineare, se formeazã
torenþii.
RÃDÃCINA MUNÞILOR - sectoa-
rele coborâte ale scoarþei în manta, datoritã
greutãþii masei montane de deasupra.
RÃSTOACÃ - regionalism care indicã
un sector de albie a unui pârâu, cu
adâncime micã, separat de râul principal;
funcþioneazã ca lac (gârlã).
RÂPÃ - formã de relief care are înfãþi-
ºarea unui abrupt (povârniº) cu instabilitate
dinamicã condiþionatã de diverºi factori
(natura petrograficã, structura, tipuri de
procese în funcþie de climat, activitãþi
antropice). Sunt mai multe tipuri - R. de
prãbuºire (maluri abrupte, faleze, versanþi
în loess), R. de alunecare (cele mai extinse
sunt la deplasãrile de tipul glimeelor), R.
structurale (pe formaþiunile de cueste,
hogback-suri), R. la obârºia torenþilor, R.
create antropic (în cariere).
RÂU - organism fluviatil permanent, cu
un bazin de pe care îºi adunã apele; are
izvor, afluenþi, punct de vãrsare, o albie
încadratã de maluri prin care se scurge apa
ºi-n care se produc, sub diferite forme,
eroziunea, transportul, acumularea;
intensitatea proceselor fluviatile depinde
de energia de care dispune râul fiind
dependentã în orice loc de relaþia dintre
pantã ºi debit iar pe plan general de
influenþa nivelului de bazã.
RÂU DE PIETRE - formã de acumu-
lare linearã a grohotiºurilor rezultate din
dezagregarea rocilor pe versanþii montani
cu pantã accentuatã fie în lungul unor
ºanþuri de ºiroire, torenþi, fie pe ulucuri
create de avalanºe repetate (ex. în etajul
alpin pe versanþii circurilor ºi vãilor
glaciare din Carpaþi, pe abrupturile
structurale din Munþii Piatra Craiului,
Bucegi etc.
RÂU SUBTERAN - curs de apã într-un
sistem endocarstic (peºterã).
RÂURI SUBADAPTATE - albii cu
dimensiuni ºi debite reduse în raport cu
extensiunea luncii în care se aflã; pot
rezulta în urma unui proces de captare
(valea moartã) sau modificãrii condiþiilor
ce favorizeazã scurgerea (se trece de la un
debit mare la altul redus - situaþii prezente
la vãile din Transilvania, determinate de
variaþiile pluviale în Holocen.
REABILITARE (sin. RESTAURARE)
- program de mãsuri ºi acþiuni menite sã
diminueze pagubele materiale ºi cele din
structura mediului prin producerea unor
procese morfologice sau intervenþii antro-
pice (pe versanþi, în albia râurilor sau pe
alte terenuri), în tendinþa refacerii echili-
brului reliefului ºi conservãrii caracteristi-
cilor peisajului. Intervenþiile sunt diferite
în funcþie de procesul ce le-a generat ºi
suprafaþa afectatã.
RECESIUNE GLACIARÃ - fazã de
retragere a unei glaciaþiuni, materializatã
în restrângerea gheþarilor atât ca suprafaþã,
cât ºi ca grosime. Procesul constã atât în
topirea gheþarilor (recesie), cât ºi în
retragerea treptatã a frontului glaciar; în
perioada de staþionare a unui gheþar în
retragere, are loc depunerea de cãtre apele
de topire a unor cantitãþi importante de
materiale fluvio-glaciare care acoperã de
obicei forme create de subsãparea glaciarã
sau de gheaþa inactivã (moartã). Acest
proces caracterizeazã toþi gheþarii de pe
Glob în faza actualã de evoluþie desfãºuratã
pe fondul unei încãlziri globale.
278
RECENT - denumire în unele lucrãri
vechi de geologie, consideratã similarã
Holocenului.
RECIF - acumulare calcaroasã biogenã
formatã din schelete de corali madrepori,
alge calcaroase, echinoderme, foraminifere
etc. Ia naºtere în mãrile calde (apa are peste
20°C) ce înregistreazã o transparenþã mare
ºi unde salinitatea în general este ridicatã
iar adâncime este redusã (maxim 40-60 m).
Aceste condiþii sunt întâlnite în mãrile
tropicale (între 30° latitudine nordicã ºi
sudicã). Dupã dispoziþie ºi formã pot fi: R.
litorale sau mãrginaºe (legate de uscat);
R. barierã (despãrþite de uscat prin lagune
sau canale; pe þãrmul nord-estic al
Australiei se aflã Marea barierã de corali
care înregistreazã o lungime de
aproximativ 1900 km); R. inelare (atoli).
RECTIFICAREA CURSULUI -
modificarea traseului albiei unui râu pe
cale naturalã (autocaptare de meandru) sau
antropicã.
RECUL - retragerea unei suprafeþe
aparþinând unei forme de relief prin
procese naturale (R. falezei prin abraziune,
R. malului concav prin eroziunea lateralã
a râului ºi prãbuºiri, R. abruptului prin alu-
necãri, prãbuºiri, ravenãri, R. limbii
glaciare în perioade de încãlzire a clima-
tului etc.) sau antropice (R. versantului prin
excavaþii de tip carierã sau secþionarea lui
pentru infrastructurã).
RECURENÞÃ - revenirea limbii unui
gheþar într-o poziþie avansatã în timpul unei
etape de retragerea generalã.
REDRESARE - operaþiuni prin care se
realizeazã corectarea geometricã a aero-
fotogramelor înclinate, în vederea trans-
formãrii lor într-o imagine corespunzãtoare
unei aerofotograme verticale (nadirale).
REFLUX - fazã a mareelor generate de
atracþia exercitatã de Lunã ºi Soare asupra
apei oceanelor ºi mãrilor. Se caracterizeazã
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
prin retragerea temporarã ºi periodicã a
apelor marine ºi oceanice din zona litoralã.
Acest proces, împreunã cu fluxul, con-
tribuie în mare mãsurã la modelarea
configuraþiei þãrmurilor ºi a reliefului
platformelor litorale.
REFULAREA ALUNECÃRII -
deplasarea pãrþii frontale a masei alunecate
peste suprafeþe stabile, neafectate de
proces. În situaþii extreme masa deplasatã
poate depãºi albia râului (o bareazã) ºi
înainta pe malul opus.
REFULAREA APEI - ieºirea apei din
albia minorã ºi revãrsarea în spaþiile
limitrofe; similar în perioade fluxului apele
crescute ale unui fluviu pot pãtrunde pe
gurile de vãrsare ale unor pâraie afluente.
REFULARE GLACIARÃ - înaintarea
rapidã a limbii glaciare sub nivelul morenei
frontale în condiþiile creºterii volumului de
gheaþã ca urmare a parcurgerii unui nou
stadiu de rãcire climaticã.
REG - denumire datã în deºertul din
Arabia Sauditã suprafeþelor stâncoase ºi cu
mase însemnate de grohotiº.
REGIONAL - termen care raporteazã
un anumit tip de relief (ex. carstic, glaciar),
formã de relief (dune de nisip), proces
morfogenetic (abraziune), sistem morfo-
genetic (periglaciar) etc. la un anumit
teritoriu mai mare sau mai mic pe suprafaþa
terestrã.
REGIM FLUVIATIL (HIDRO-
LOGIC) - evoluþia în timp a scurgerii
apelor unui râu; este influenþat de mai mulþi
factori: climatic (variaþia lunarã, anualã a
cantitãþilor de precipitaþii cãzute, a
pierderilor prin evaporaþie impusã de
regimul temperaturilor), alcãtuirea
petrograficã (pe de-o parte, asigurã diferit
infiltrarea unei pãrþi din precipitaþii, dar ºi
alimenteazã râul prin izvoare), vegetaþia
ºi solurile (limiteazã apa ce ajunge direct
în albia râului) etc. Se clasificã dupã:
R 279
modul de alimentare impus de climat -
R.f. glaciar (ape mici iarna ºi mari vara,
când o parte din gheaþã se topeºte); R.f.
nival (ape mari primãvara la topirea zãpezii
ºi cãderea ploilor ºi mai mici în rest); R.f.
pluvial-oceanic (ape mari iarna ºi mici
vara); R.f. pluvial continental (ape mari
primãvara ºi mici în rest); R.f. medi-
teranean (ape mari iarna ºi mici vara); R.f.
deºertic (scurgere torenþialã la puþinele ploi
care cad); R.f. tropical musonic (ape mari
vara ºi mici iarna); R.f. ecuatorial (debite
mari în permanenþã). La râurile care strãbat
mai multe regiuni cu climat deosebit sau
la cele dezvoltate pe trepte de relief diferite
(munþi, dealuri, câmpii, îndeosebi în zona
temperatã) se produce o îmbinare a
tipurilor simple de alimentare, de unde
moduri complexe de realizare a scurgerii;
regularitatea în scurgere a producerii de
viituri ºi ape mici ºi mãrimea amplitudinii
acestora (R.f. regulat, R.f. neregulat, R.f.
cu amplitudini mari, excesive, R.f. cu
amplitudini reduse); (c) ponderea
intervenþiei antropice (R.f. natural, R.f.
regularizat).
REGIM GLACIOLOGIC - modul în
care se produce variaþia raportului dintre
alimentarea cu zãpadã ºi gheaþã a unui
gheþar ºi pierderile suferite de acesta în
zona de ablaþie, într-un interval de timp.
REGIMUL DEBITELOR - evoluþia
lunarã, sezonierã, anualã, multianualã a
cantitãþii de apã care se scurge în albia unui
râu la un post hidrometric; R. nivelelor -
evoluþia pe verticalã a apei râului raportat
la o mirã hidrologicã. Are un rol esenþial
în realizarea ºi proceselor de albie.
REGIONARE - acþiune de împãrþire a
unui spaþiu întins geografic în unitãþi ºi
subunitãþi dispuse într-o ordine ierarhicã,
fiecare reflectând o anumitã alcãtuire,
structurã, dinamicã ce-i conferã o
fizionomie specificã: R. implicã studierea
spaþiului (componente, elemente, rapor-
turile dintre ele, relaþiile cu unitãþile
vecine), în vederea identificãrii unitãþilor
ºi subunitãþilor ºi fixãrii limitelor dintre
ele; analiza solicitã cartãri, mãsurãtori,
întocmirea de hãrþi speciale pentru diverse
elemente ºi indicatori geografici care, prin
suprapunere, conduc la identificarea limi-
telor ºi a poziþiei ierarhice.
REGIUNE - unitate geograficã rezul-
tatã în urma împãrþirii unui teritoriu pe bazã
de criterii specifice. Pot fi de ordine diferite
ºi ca urmare ierarhizate.
REGIUNE ABISALÃ - fundul bazi-
nelor oceanice la adâncimi de sub 3000 m
care are un relief format din dorsale, fose,
vulcani submerºi, cordiliere etc.
REGIUNE AREICÃ - teritoriu în care
nu se realizeazã o scurgere de suprafaþã a
apelor, nu sunt râuri; ocupã areale reduse
în regiunile deºertice cu erguri sau hamade.
REGIUNE ASEISMICÃ - spaþiu
continental rigid (structurã de platformã)
în care seismele lipsesc sau sunt extrem
de rare.
REGIUNE DE OROGEN - cores-
punde unui sistem muntos, dezvoltat în
locul unui bazin tectonic în care miºcãrile
orogenetice au avut rol esenþial în crearea
structurii ºi desfãºurãrii sale. Prin afir-
marea în altitudine el antreneazã ºi unitãþile
de relief limitrofe impunând un domeniu
mult mai larg decât cel strict de orogenie.
REGIUNE DE PLATFORMÃ -
suprafaþã continentalã întinsã, rigidã
tectonic; corespunde frecvent unor struc-
turi precambriene peneplenate; deseori
peste soclul cristalin existã formaþiuni
sedimentare acumulate în fazele în care
platforma a fost acoperitã de apele mãrii
(transgresiuni).
REGIUNE ENDOREICÃ - spaþiu
continental în care râurile nu au ieºire la
Oceanul Planetar; de obicei, se varsã în
lacuri (Aral, Caspica, Ciad etc.). Acestea
constituie nivele de bazã regionalã ce
280
influenþeazã regimul de manifestare al
proceselor fluviatile.
REGIUNE EXOREICÃ - suprafaþã
continentalã mare, pe care existã o reþea
hidrograficã cu ieºire la Oceanul Planetar.
Ocupã cea mai mare parte a uscatului
având ºi cea mai complexã morfologie
fluviatilã.
REGIUNE FIZICO-GEOGRAFICÃ
(NATURALÃ) - spaþiu caracterizat
printr-un grad ridicat de omogenitate în
desfãºurarea elementelor fizico-geografice
ºi un anumit sistem de relaþii care se
reflectã în structura, funcþionalitatea ºi
tipul de peisaj dezvoltat; se împarte în
subunitãþi, cea mai micã fiind geotopul
(unitate indivizibilã); marile R.f.g. sunt:
musonicã, submediteraneanã, temperat
oceanicã, temperat continentalã,
subpolarã etc.
REGIUNE GEOMORFOLOGICÃ -
unitate de relief cu un anumit specific
genetic, structural, evolutiv, cronologic; în
funcþie de mãrime sunt: macrounitãþi
(Carpaþii), mezounitãþi de ordine diferite
(Carpaþii Meridionali, grupa Bucegi,
Munþii Bucegi) ºi microunitãþi de ordine
deosebite (Muntele Bucºoiu, depresiunea
Buºteni, culmea Clãbucetul Taurului etc.).
REGIUNE SEISMICÃ - regiuni pe
continente sau în bazinele oceanice (rifturi,
zonã de subducþie, falii de transformare),
unde se produc frecvent seisme, din care
unele cu intensitate mare. Provoacã pe
uscat pagube materiale, uneori pierderi de
vieþi umane dar ºi stimuleazã producerea
de prãbuºiri, alunecãri. Cele din bazinele
oceanice uneori creeazã valuri de tip
tzunami care determinã ºi modificãri ale
reliefului în zona litoralã.
REGOLIT - depozit slab consolidat pe
suprafeþe cvasiorizontale care are origine
variatã în funcþie de care sunt ºi
dimensiunile ºi caracteristicile elementelor
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
ce-l compun. Poate rezulta prin alterarea
ºi dezagregarea rocilor „în situ” fãrã a
suferi un transport (elementele sunt mici
ºi argilo-detritice în prima situaþie ºi mari
ºi colþuroase în a doua formând „scoarþe
de alterare”), pot fi petece din aluviuni
(sunt alcãtuite din nisip, pietriº, argilã), din
materiale de origine vulcanicã, acumulãri
de fragmente din curgeri de lavã etc.
REGRESIUNE MARINÃ - retragerea
apelor marine (oceanice) ºi implicit a liniei
de þãrm în detrimentul uscatului, cauzatã
fie de miºcãrile eustatice negative (în
timpul fazelor glaciare), fie de miºcãrile
epirogenetice pozitive (facilitatã regional
de topirea calotelor de gheaþã sau de
impulsuri venite din regiunile unde se
înregistreazã miºcãri orogenetice).
REGRESIVÃ - sens de manifestare a
unui proces fluviatil din aval cãtre amonte;
eroziune R (locul pânã unde s-a transmis
este marcat de o rupturã de pantã
racordabilã cu un nivel aflat în aval),
acumulare R. (în bazinetele depresionare,
la gura de vãrsare în condiþiile unor pante
mici ºi a unui debit solid consistent -
micºoreazã panta profilului longitudinal al
râului sau torentului).
REGULARIZARE - proces natural
sau antropic care conduce spre realizarea
unei evoluþii normale sau în acord cu
interesele sociale. Se disting: R. albiei -
secþionarea lobilor meandrealor unui râu
(ex. - pe braþul Sfântu Gheorghe din deltã
prin aceastã acþiune a rezultat o albie relativ
linearã, în care viteza apei a crescut; R.
scurgerii - pe versanþi sau în albia râurilor,
pentru diminuarea eroziunii în suprafaþã ºi
respectiv în talveg se construiesc diferite
tipuri de baraje.
REÎNTINERIREA RELIEFULUI -
denumire care se acordã unei faze (etape)
în cadrul cãreia se produce întreruperea
unei evoluþii ºi începutul alteia datoritã
R 281
înlocuirii condiþiilor genetice. Prin ridicãri
neotectonice sau coborârea nivelului de
bazã general regiunea intrã într-o fazã nouã
de accentuare a eroziunii (pantele cresc,
râurile se adâncesc, dinamica de versant
se accelereazã) ce impune fragmentare ºi
impunerea în alcãtuirea reliefului a unor
forme noi (luncile râurilor devin terase,
suprafeþele de nivelare sunt reduse la nivele
ºi martori de eroziune; se produc intense
alunecãri etc.). La fel modificarea
condiþiilor climatice determinã schimbarea
unui sistem morfogenetic cu altul. În
pleistocen au alternat în Europa Centralã
ºi de Nord fazele cu climat temperat
(dominau procesele fluviotorenþiale ºi
gravitaþionale) cu cele de climat rece polar
ºi subpolar (douã sisteme morfogenetice -
glaciar ºi periglaciar) fiecare determinând
reliefuri specifice.
RELATIVÃ - o mãrime limitatã spaþial
ºi temporar; se foloseºte ca: altitudine R.,
umiditate R., vârstã R. etc.
RELEVEU GEOMORFOLOGIC -
operaþiune de inventariere, mãsurare,
comparare a formelor de relief dintr-o
regiune delimitatã standard (se apreciazã
gradul de fragmentare prin ºiroire pe
suprafeþe de versant de 1 ha sau pe
suprafaþa afectatã de un proces (ex. - o
alunecare de proporþii).
RELICT(E) - forme de relief sau
depozite care au rezultat într-o etapã
morfogeneticã dupã care sunt fosilizate ºi
scoase la zi prin activitãþi antropice
(extracþia bauxitei din unele doline
fosilizate din Munþii Pãdurea Craiului) sau
procese naturale (eroziunea care pune în
evidenþã o discontinuitate stratigraficã).
RELIEF - totalitatea formelor pozitive
ºi negative existente la nivelul superior al
scoarþei terestre ºi care au rezultat în timp,
prin acþiunea factorilor endogeni ºi
exogeni; formele se compun din suprafeþe
(orizontale sau cu înclinare, înfãþiºare
dreaptã, concavã, convexã, ºi dimensiuni
deosebite) ºi linii. Gruparea lor este impusã
de factori care, într-un spaþiu ºi un anumit
interval de timp, au un rol important. Astfel
se disting: dupã factorii endogeni: tecto-
nici - R. regiunilor de orogen, R. regiunilor
de platformã, R. regiunilor de avanfosã;
structura de amãnunt - R. pe structuri
tabulare, R. pe structuri monoclinale, R.
pe structuri cutate, R. pe structuri
discordante, R. pe structuri în domuri, R.
pe structuri faliate etc.; petrografia - R.
pe calcare, R. pe gresii ºi conglomerate,
R. pe roci magmatice, R. pe argile, marne
etc.; vulcanism - R. vulcanic; gravitaþie;
dupã factorii exogeni: tipuri legate de
acþiunea dominantã a unui agent - R.
fluviatil, R. eolian, R. glaciar, R. nival, R.
marin, R. lacustru etc.; tipuri generate de
asocierea mai multor agenþi într-o
regiune cu un anumit climat - R. climatic
deºertice, glaciare, periglaciare etc.;
stadiu de evoluþie (R. tânãr, matur,
îmbãtrânit) ºi complexitatea modelãrii (R.
monociclic, R. policiclic); tipul de procese
care a generat relieful (R. de eroziune, R.
de acumulare); (C) dupã alte criterii:
funcþionalitate - R. actual fosilizat, R.
exhumat, R. epigenetic; mediu în care s-a
dezvoltat - R. pe uscat, R. litoral, R.
submarin; fizionomie - R. fragmentat,
ruiniform, R. aplatisat (nivelat) etc.
RELIEF ANTROPIC - ansamblu de
forme de relief cu dimensiuni variabile,
rezultate prin procese de excavaþie,
nivelare, acumulare, explozii. Între acestea
semnificative sunt: carierele, puþurile,
bazinele, ºanþurile pentru diverse destinaþii,
gropi, taluzuri, canale pentru irigaþii ºi
desecãri (drenaje), albii artificiale, deblee,
amplasamente pe liniile de conflicte
militare (ºanþuri, lãcaºe de tragere, forme
negative rezultate în urma exploziilor,
halde, iazuri miniere, movile, diguri,
ramblee, baraje, insule artificiale, gorgane,
282
terasete pe versanþi, terase artificiale,
nivelãri pentru diverse construcþii, poldere,
iazuri, platforme militare, industriale,
comerciale, diferite tipuri de arene
sportive, biserici rupestre etc.
RELIEFOSFERA (sin. MORFO-
SFERÃ, GEOMORFOSFERÃ) - geosfera
care cuprinde totalitatea formelor de relief
de pe Pãmânt, de la cele mai mari
macroforme (continente, oceane), la
mezoforme (munþi, dealuri, podiºuri,
Figura 3. Reliefosfera în cadrul sistemului geografic
geosistemului planetar, prin relaþii multiple
cu celelalte geosfere.
REMANIERE HIDROGRAFICÃ -
modificãri esenþiale în sistemul reþelei
hidrografice dintr-o regiune, realizate prin
procese de captare (frontale, laterale,
autocaptãri, deversãri etc.); se înregistreazã
în etape lungi de evoluþie a reliefului; cele
de la care au rãmas multe elemente pe baza
cãrora pot fi dezvoltate supoziþii în acest
sens s-au înregistrat în Pliocenul superior
ºi Cuaternar.
REMUU - curent de apã dezvoltat în
albia unui râu din aval spre amonte ca
urmare a înregistrãrii unei situaþii de flux
sau de transgresiune. Când este puternic
acesta produce pe marile fluvii (ex.
Amazon) atât un “dop” de materiale care
oscileazã ca poziþie în albie cât ºi
aluvionãri iar la afluenþi mici bararea
gurilor de vãrsare ºi dezvoltarea de limane
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
câmpii) ºi microforme (extrem de variate
ºi ierarhizate pe mai multe niveluri);
limitele R. sunt reprezentate de: fosele
oceanice ºi gropile abisale care ajung pânã
la contactul cu astenosfera) - limita infe-
rioarã de unde se creeazã condiþii de
apariþie ºi evoluþie a reliefului terestru) ºi
respectiv vârfurile munþilor cei mai înalþi
(8848 m Vf. Everest din Munþii Himalaia);
R. se constituie într-un sistem bine integrat
(ex. - transgresiunea din Holocen care a
dezvoltat un golf pânã la Galaþi a dezvoltat
un remmu pe Dunãre care a determinat
aluvionãri bogate în albia acesteia dar ºi
bararea râurilor ce veneau din câmpie ºi
podiº dezvoltând limanele dobrogene ºi de
pe Mostiºtea, Gãlãþui etc.
RENIE - formã de relief creatã de apele
curgãtoare, prin acumularea nisipurilor ºi
pietriºurilor, în dreptul malurilor convexe
ale unui râu; are aspect de plajã nisipoasã
sau pietroasã alungitã.
REOCREN - denumire datã izvoarelor
capabile sã formeze singure un pârâu;
acesta are apã limpede, debit constant ºi
temperaturã scãzutã.
REPARTIÞIE - distribuire, repartizare
(ex: R. formelor de relief în cadrul unei
vãi, într-un complex glaciar sau la o plajã
etc.).
REPER STRATIGRAFIC - orizont
sau depozit bine definit prin anumite
R 283

Reliefuri petrografice
284
caracteristici de alcãtuire, datare ºi care
servesc în aprecieri privind evoluþia ºi
cronologia unor reliefuri. Sunt depozite
realizate în bazine de sedimentare corelate
cu faze de modelare ale regiunilor de uscat
limitrofe acestora (ex. depozitele de
Cândeºti din alcãtuirea structurilor pie-
montane din Podiºul Getic constituie un
reper stratigrafic important pentru stabi-
lirea sistemului morfoclimatic de la finele
Pliocenului ºi începutul Cuaternarului din
Carpaþi; pânzele groase de aluviuni
psefito-psamitice din Würmul superior cu
structuri periglaciare în care au fost tãiate
terasele inferioare din lungul Bistriþei,
Interfluvii Versanþi
D - drepþi
plate
Cx - convexi
rotunjite Cv - concavi
Cp - complexi
vãi cu scurgere permanentã
torenþi
ogaºe
Harta morfograficã
E, V, S, N, NE, NV, SE, SV - orientãri
Expoziþia versanþilor
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
Trotuºului etc. constituie un alt reper pen-
tru precizarea caracteristicilor modelãrii de
la finalul Pleistocenului).
REPER TOPOGRAFIC - loc a cãrui
altitudine absolutã este determinatã ºi care
este indicat în teren printr-o placã betonatã;
la R.t. se pot raporta alte mãsurãtori topo-
grafice realizate pe teren privind formele
de relief.
REPEZIª - sector din albia unui râu
cu pantã accentuatã care corespunde
pragului fluviatil, unde apa curge foarte
repede; pragul poate fi de naturã structu-
ralã, petrograficã de eroziune, de acumu-
lare, de barare parþialã prin alunecãri etc.
Desimea fragmentãrii (km/kmp)
mai mic de 100 m 300 - 400 m
100 - 200 m peste 400 m
200 - 300 m
Harta hipsometricã
R 285
REPREZENTAREA RELIEFULUI -
modalitãþi de redare a caracteristicilor
reliefului dintr-o regiune (hãrþi - prin curbe
de nivel, haºuri, tente etc., schiþe de hartã,
blocdiagrame, schiþe panoramice, foto-
grafii, fotograme etc.).
REPLICI SEISMICE - manifestãri
seismice secundare care se produc ulterior
momentului de vârf al cutremurului (ca
timp frecvent în câteva zile) ºi care pe
fondul consumãrii energiei seismice con-
duc la finalizarea dezastrelor ºi accentuarea
fisurilor rocilor etc.
REPTAÞIE (sin. CREEPING) -
acþiune extrem de lentã de deplasare a
particulelor mici dintr-un depozit aflat pe
suprafeþe orizontale sau slab înclinate ca
urmare a producerii îngheþ-dezgheþului,
dizolvãrii, infiltrãrii apei, creºterii rãdã-
cinilor plantelor. Nu se observã dar se
deduce prin urmãrirea în timp a poziþiei
acestora ºi modificãrilor ce apar în
configuraþia exterioarã a depozitului.
REPTAÞIE NIVALÃ (sin. CRIO -
NIVALÃ) - deplasare lentã pe pantele mici
a zãpezii care preia ºi particule minerale
de la suprafaþa unui depozit. Când topirea
zãpezii se combinã cu îngheþ-dezgheþul
procesul capãtã caracter complex iar
cantitatea de materiale deplasatã este mai
mare.
RESAC - tip de val marin, cu am-
plitudine ridicatã, rezultat al izbirii de un
obstacol care poate fi un aliniament de
stânci, o falezã, plajã înaltã.
RESTAURARE - program de mãsuri
ºi acþiuni menite sã refacã potenþialul iniþial
al terenurilor degradate prin diferite
procese naturale (ex. alunecãri, ºiroiri) sau
intervenþii antropice în vederea reintro-
ducerii lor în circuite economice sau în
structuri de peisaj.
RESURGENÞÃ (sin. IZVOR CAR-
STIC DE TIP IZBUC) prin care un curs de
apã carstic subteran iese „la zi” formând
un pârâu, râu.
RESURSE NATURALE - totalitatea
surselor pe care mediul geografic le oferã
societãþii spre a fi valorificate: R. minerale,
R. de apã, R. forestiere, R. de sol, R.
eoliene, R. de relief (orografice) etc.; unele
sunt regenerabile (apa, aerul, energia
eolianã, energia radiativã etc.), iar altele
epuizabile (minereuri, combustibili).
RESURSE ABIOTICE - relieful
constituie un component de mediu
însemnat prin el asigurându-se nu numai
unitatea acestuia ca sistem ci ºi schimbul
de materie, energie dintre endosfere ºi
exosfere.
RETENÞIE - proces de reþinere pentru
o perioadã de timp a unui volum de apã,
zãpadã, gheaþã etc.; se foloseºte în expresii:
R. glaciarã, R. nivalã, R. capilarã, R.
antropice (iazuri, lacuri în scop hidro-
energetic, haituri etc.). În general
influenþeazã procesul evoluþiei normale a
reliefului iar uneori îl diversificã prin
manifestarea unor procese noi (ex. -
formarea de conuri ºi delte lacustre).
RETRAGEREA FALEZELOR - este
rezultatul exercitãrii proceselor de
abraziune marinã sau lacustrã la baza
falezelor din lungul þãrmurilor înalte. Prin
izbirea de cãtre valuri a bazei falezelor
rezultã aici niºe de eroziune care se extind
pânã când stratele de deasupra se prãbu-
ºesc; în acest mod se realizeazã pe de-o
parte un recul al poziþiei falezei iar pe de
alta formarea ºi extinderea unei platforme
(de abraziune) litorale submerse la adân-
cime redusã. Procesul poate fi activ pânã
în momentul în care platforma submersã
cãpãtând dimensiuni mari împiedicã
producerea de valuri care sã izbeascã cu
forþã baza falezei, aceasta devenind stabilã.
RETRAGEREA VERSANTULUI -
constituie rezultatul manifestãrii în timp a
286
proceselor impuse de diverºi agenþi
morfogenetici (gravitaþie, pluviaþie, ape
curgãtoare, om etc.). Intensitatea acestora
se coreleazã cu factori de naturã geologicã
(roci, structuri); geomorfologicã (pante,
fragmentãri, altitudine) ºi bioclimaticã
(mai ales regimurile precipitaþilor,
temperaturilor ºi al manifestãrii vântului),
gradul de acoperire cu diverse formaþiuni
vegetale ce au rol restrictiv). Primele douã
impun în modelare un specific local iar
ultimul caracterul regional sau zonal în
care se includ celelalte. În acord cu acestea
se disting - retragerea în regiunile
ecuatorialã (lentã ºi cu dominarea alterãrii
biochimice), în regiunile calde cu douã
sezoane diferite pluvial (unul uscat ºi altul
umed din savane) care permit alternanþa
proceselor de dezagregare, ºiroire cu
alterarea chimicã, în regiunile calde ºi
uscate din deºert ºi semideºert (asocierea
de dezagregãri cu producerea la intervale
rare dar neregulate ca timp a ploilor
torenþiale), în regiunile temperate cu climat
mediteranean (subtropical) unde se
detaºeazã un sezon mai uscat cu
dezagregãri ºi altul cu ploi torenþiale
(ºiroire ºi transport fluvio-torenþial activ,
alterare chimicã), în regiunile temperate cu
nuanþã climaticã umedã (oceanicã) sau mai
uscatã (în interiorul continentelor) unde
precumpãnesc procesele gravitaþionale,
pluviodenudarea ºi torenþialitatea; în
regiunile polare ºi subpolare se îmbinã
procesele glaciare cu cele crio-nivale.
Local intensitatea acestora variazã mai ales
în funcþie de caracteristicile rocilor,
mãrimea pantei, abraziunea marinã,
procesele antropice. Toate acestea conduc
la douã tendinþe de evoluþie: retragerea
versanþilor aproape paralelã cu poziþia
iniþialã ºi retragere prin teºire iar ca final
îngustarea culmilor ºi individualizarea
treptatã la baza versantului a unei pante de
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
echilibru morfodinamic (glacis pediment
de eroziune sau erozivo acumulativ.
REÞEA - sistem de linii (drepte, curbe,
paralele, convergente, divergente) care
desemneazã anumite caracteristici; se
foloseºte în expresii: R. de coordonate
geografice (meridiane ºi paralele); R.
geodezicã (ansamblu de puncte geodezice
unite prin linii ce dau triunghiuri
echilaterale); R. hidrograficã (totalitatea
organismelor fluviatile dintr-o regiune sau
dintr-un bazin hidrografic; include fluvii,
râuri, pârâuri, torenþi care se desfãºoarã în
forme diferite, de unde R. hidrograficã
convergentã, R. hidrograficã divergentã,
R. hidrograficã inelarã (la exteriorul unui
vulcan), R. hidrograficã rectangularã (în
reliefurile faliate), R. dezorganizatã (în
regiunile carstice, deºertice); R. de posturi
hidrometrice (posturi amenajate într-un
bazin hidrografic important, ale cãror
valori înregistrate servesc la aprecierea
caracteristicilor scurgerii apei); R.
meteorologicã (posturi, staþii distribuite pe
un teritoriu); R. de nivelment (puncte cu
altitudini absolute determinate pe un
teritoriu). Pentru formele de relief se
foloseºte în diferenþierea tipurilor de vãi
asociate în reþea circularã, convergentã,
divergentã etc. (mai ales vulcani).
REVÃRSARE - (vezi INUNDAÞII)
fenomen prin care are loc ieºirea apelor
râurilor din albiile minore, în timpul ploilor
torenþiale sau de lungã duratã; debitele
râurilor cresc foarte mult ºi repede iar
albiile minore nu mai pot prelua întreaga
cantitate de apã; au loc R. însoþite de
inundarea albiilor majore (luncilor) de
modificãri ale micromorfologiei din albie
ºi luncã, chiar captãri (prin deversare,
autocaptãri).
REVERSUL CUESTEI - suprafaþã
structuralã sau cvasistructuralã opusã unei
cueste (tipice sunt în structura monoclinalã
din Podiºul Moldovei).
R 287

REZERVAÞIE NATURALÃ - areal REZIDUAL (RELIEF) - relief carac-

bine delimitat ce cuprinde monumente ale teristic climatelor unde acþiunea proceselor
naturii ocrotite prin lege, de interes de dezagregare este deosebitã rezultând un
geologic, geomorfologic, paleontologic, vârf cu aspect piramidal, înconjurat de
botanic, zoologic, speologic, marin, grohotiºuri; astfel de vârfuri sunt în munþii
peisagistic. R.n. sunt deschise vizitatorilor din climatul cald ºi arid, cald ºi semiarid
ºi au valenþe ºtiinþifice, educative ºi (ex. - inselbergurile) sau rece (alpin, polar,
turistice. O categorie aparte o formeazã subpolar). În mai micã mãsurã i-au naºtere
R.n. ºtiinþifice, în care ocrotirea unor ºi prin alte procese ºi în alte zone climatice.
elemente sau a peisajului este totalã, scopul
fiind conservarea unor elemente naturale
rare, ceea ce face ca accesul publicului ºi
orice intervenþii antropice (inclusiv celor
cu rol ameliorativ) sã fie interzise. De
regulã, R.n. cuprind ºi porþiuni la exterior,
denumite suprafeþe de protecþie. În
România sunt peste 900 de rezervaþii.
REZERVAÞIE GEOMORFOLO-
GICÃ - unitate de relief sau formã care
datoritã caracteristicilor de peisaj ºi de
naturã ºtiinþificã i se atribuie, prin lege, Relief rezidual
statut de protecþie (aceasta ºi un areal
Platou Mesa Pinnacle
limitrof) în raport cu activitãþile antropice
(Babele din Munþii Bucegi, Vulcanii
noroioºi de la Pâclele).
REZERVAÞIE A BIOSFEREI -
regiune naturalã care prin legislaþie capãtã Relief climatic, dupã W.K. Hamblin (Utah)
statut special de protecþie în vederea
REZOLUÞIE - capacitatea aparaturii
regenerãrii ºi asigurãrii unei dezvoltãri
ºi a materialelor folosite de a asigura
durabile în condiþiile implicãrii locale a
redarea pe o reprezentare clarã, pe o
unor activitãþi antropice. În cadrul ei existã suprafaþã planã (hartã, aerofotogramã etc.)
areale strict ocrotite (accesul este limitat a celui mai mic element geografic de pe
ºi posibil doar pentru activitãþi de observare teren. De aici R. hãrþii (se apreciazã în
ºi cercetare ºtiinþificã), areale de siguranþã funcþie de mãrimea celor mai mici detalii
(acces pentru observare, educaþie) ºi spaþii redate); R. imaginii (evaluatã prin numãrul
destinate unor activitãþi antropice cu de linii ºi puncte de culori diferite
caracter economic ºi turistic limitate. În distribuite alternativ spaþial); R. în teren
România sunt trei regiuni cu acest statut (indicã mãrimea de pe teren a celui mai
(Delta Dunãrii, Munþii Rodnei ºi Munþii mic element redat pe hartã) etc.
Retezat) relieful prin forme ºi peisaj (delta, REZIDUU DE ALTERARE (sin.
dune de nisip, relief glaciar etc.) con- ELUVIU) - unul din rezultatele producerii
stituind un element definitoriu pentru în timp a proceselor de meteorizare
dobândirea acestui statut. (dezagregare, alterare) pe suprafeþele de
288
teren plane; este un depozit ce poate fi
grosier când dominã dezagregarea
(grohotiºuri într-o masã argiloasã) ºi fin
când alterarea este intensã (bauxitã, laterit
etc.).
RESECVENT (Ã) - termen mai rar
folosit în structura monoclinalã pentru o
vale, alunecare de teren etc. individualizate
pe suprafaþa structuralã a unei vãi sub-
secvente.
RHEXISTAZIE - ruperea stabilitãþii,
a echilibrului ºi a peisajului într-un mediu
natural, datoratã unor intervenþii antropice
sau unor modificãri rapide de naturã
climaticã, vulcanicã, seismicã etc.
RHODANIANÃ - fazã de miºcãri
tectonice din orogeneza alpinã, la sfârºitul
miocenului care a generat exondãri (ex. -
nordul Podiºului Moldovei).
RIASS - þãrmuri înalte, caracteristice
regiunilor cu masive muntoase vechi
(hercinice) sau cu podiºuri uºor înãlþate ºi
care sunt fragmentate de vãi adânci. La
flux, gurile de vãrsare devin golfuri, iar la
reflux, suprafeþe mlãºtinoase strãbãtute de
albii cu apã puþinã.
RICHTER - scarã de apreciere a
magnitudinii cutremurelor de pãmânt;
variazã între 0,3 ºi 8,6. Seismele cu
magnitudinea mai mare de 6,0 (au
rãspândire mare în zonele de subducþie)
provoacã dezastre frecvent însoþite ºi de
numeroase pierderi de vieþi (ex. în
România în 1940, 1977).
RIDURI - ondulãri create de vânt pe
depozitele nisipoase din deºert sau de cãtre
valuri pe cele de pe platforma litoralã; au
duratã efemerã, dimensiuni diferite ºi
formã dreaptã dar mai ales ondulatã,
curbatã în funcþie de intensitatea acþiunii
agentului.
RIDGE - dorsalã care datoritã riftului
activ (tip atlantic) se aflã în faza de
expansiune. Are în componenþã lanþuri de
munþi submerºi formaþi din lava bazalticã
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
ieºitã prin rift ºi consolidatã în mediul
acvatic. Sunt fragmentate de falii care au
o desfãºurare perpendicularã sau oblicã.
RIDICARE TOPOGRAFICÃ -
ansamblu de activitãþi de mãsurare ºi
trecere pe planuri sau hãrþi a valorilor de
înãlþime ºi a datelor de planimetrie. Este
operaþia de bazã în lucrãrile de cadastru.
RIDICARE FOTOGRAMETRICÃ -
realizarea reprezentãrii pe planuri ºi hãrþi
prin metode specifice care implicã
aerofotografiere sau fotografieri terestre
determinarea canevasului de restituþie ºi
restituþia propriu-zisã.
RIDICÃTURÃ DE TEREN (sin.
MOVILÃ, DÂMB) - porþiune de teren mai
înaltã, izolatã, în regiunile de câmpie,
podiº.
RIEDEL - denumire germanã pentru
desemnarea interfluviilor ascuþite (creste).
RIDURI - microforme dezvoltate prin
deflaþie uºoarã pe masele de nisip din
deºert. Sunt relativ paralele, cu înãlþimi de
câþiva centimetri ºi o dinamicã activã.
RIFT - fâºie din scoarþã rezultatã prin
de fracturarea ei pe toatã grosimea ºi prin
care iese la suprafaþã materia magmaticã
din astenosferã; formarea ºi evoluþia lor
sunt determinate de curenþii ascendenþi de
topiturã din circuitele de convecþie din
astenosferã; sunt asociate cu activitãþi
vulcanice, seismice ºi crearea de reliefuri
specifice. Se separã dupã poziþia lor în
raport cu marile unitãþi morfostructurale
în: rifturi oceanice (poziþionate relativ pe
centrul acestora; este factorul genetic al lor,
al creãrii scoarþei de tip bazaltic, al dor-
salelor, munþilor vulcanici etc.), intra-
continentale (apar în spaþiul continental al
R 289
plãcilor - ex. Africa de Est, sub forma unor
grabene pe sute de kilometri lungime în
cadrul cãrora sunt active seisme, erupþii
vulcanice ce dau munþi vulcanici),
intercontinentale (prin evoluþia tipului
intracontinental, constituind trecerea spre
primul tip; se creeazã scoarþa oceanicã
bazalticã, aparate vulcanice ºi un început
de dorsalã (ex. Marea Roºie).
RIEGEL - nume german pentru
pragurile de pe vãile glaciare (ºlefuire
glaciarã) din Alpi sau treptele structurale
netezite de gheaþã sau zãpadã (pe marginea
vãilor sau circurilor).
RIGOLÃ - canal mic de scurgere a
apei, cu aspect de ºanþ de curgere, cu
adâncimi mai mari de 0,5 m, cu lungimi
mai mici de 200 m, lipsit de un bazin de
recepþie; se formeazã pe suprafeþe
înclinate; face tranziþia de la scurgerea în
suprafaþã la scurgerea concentratã.
RILL-MARKS - microforme efemere
create pe plaja internã de masa de apã a
valurilor în retragere; sunt perpendiculare
pe linia de þãrm ºi au o desfãºurare uºor
ºerpuitoare.
RILL-WASH - denumire care desem-
neazã atât procesul cât ºi finalizarea sub
formã de ºenþuleþe ºi ºanþuri de ºiroire pe
versanþii expuºi ploilor torenþiale (mai ales
în regiunile de savanã, semideºertice ºi
subtropicale); este o acþiune importantã în
pedimentarea versanþilor.
RIMAYE - crãpãturi situate la contactul
dintre masa de gheaþã (zãpadã) ºi peretele
stâncos al circului glaciar din regiunile
muntoase înalte formate datoritã diferen-
þelor termice dintre peretele stâncos (mai
cald) ºi gheaþã (gheþar).
RINCONADA - ramificaþii ale marilor
câmpii aluviale ce pãtrund în interiorul
Anzilor însoþind albiile râurilor.
RIOLIT - rocã magmaticã efuzivã din
grupa granitului, acidã, are în componenþã
mult cuarþ; culoare alb-cenuºie; intrã în
alcãtuirea conurilor vulcanice.
RIPPLE-MARKS - riduri (ondulaþii)
evidente, create de vânt, valuri etc. pe
masele de nisip din deºert sau de pe plaja
submersã marinã, lacustrã sau din malurile
convexe ale râurilor apoi de pe zãpada
proaspãtã spulberatã de cãtre curenþii
eolieni. Au formã simetricã sau asimetricã,
lungimi variabile în funcþie de intensitatea
miºcãrii impuse de agent ºi o poziþie
aproape perpendicularã pe direcþia de
manifestare a deplasãrii apei sau aerului.
RISCURI - rezultatele produceri unui
fenomen natural sau unei acþiunii antropice
care sunt nefaste pentru mediu ºi societate
întrucât presupune pierderi materiale foarte
mari dar ºi de vieþi omeneºti. Dupã origine
pot fi: R. antropice - de naturã tehnologicã
(poluare), socialã (creºterea rapidã a
populaþiei, epurare etnicã, rãzboaie etc.);
R. naturale - cauzate de fenomene naturale
ºi care pot fi: R. climatice (furtunile
tropicale, tornade, vânturi puternice, cãderi
de grindinã, trãsnete, bruma, chiciura,
poleiul, îngheþurile, viscolele, secetele
etc.), R. geologice (seismele, erupþiile
vulcanice), R. geomorfologice (prãbuºirile,
alunecãrile de teren, curgeri noroioase), R.
hidrologice (inundaþiile) etc.
RISS - fazã glaciarã în scara evoluþiei
alpine a Pleistocenului, desfãºuratã cu 130
- 300 mii de ani în urmã (finele Pleisto-
cenului mediu); îi corespunde glaciaþiunea
de calotã fazele Saale (Europa) ºi Illinois
(America de Nord); are douã stadii (Riss I
ºi Riss II) ºi s-a caracterizat prin cea mai
extinsã masã glaciarã ºi crearea unui relief
extrem de variat.
RISE - denumire de origine americanã
acordatã dorsalelor în care riftul s-a închis
devenind nefuncþional (ex. Oceanul
Pacific).
290
RISS - WÛRM - fazã interglaciarã cu
care începe Pleistocenul superior
corespunzãtoare unei retrageri însemnate
a calotelor glaciare.
RITM - desfãºurarea regulatã a unor
procese naturale; se foloseºte ca R. diurn
(impus de rotaþia Pãmântului), R. sezonier
(determinat de miºcarea de revoluþie a
Pãmântului).
RITMIC - procese care au loc cu o
anumitã periodicitate (apele mari de
primãvarã, viiturile de varã, apele mici de
toamnã - iarnã etc.) cu consecinþe directe
în evoluþia proceselor din albia râurilor.
RITMOGRAMÃ - diagramã întocmitã
pe baza analizei unei coloane stratigrafice
de sintezã dintr-o regiune (conþine
orizonturi litologice care se succed în
ansamblul unor serii sedimentare
(complete sau incomplete) care s-au produs
în timp. Pentru fiecare component se dau
date referitoare la grosimea medie, maximã
ºi minimã, alcãtuire granulometricã,
informaþii paleontologice necesare dotãrii
etc. Analiza lor pentru relief constã în
aplicarea metodei depozitelor corelate cu
procesele specifice pe uscatul limitrof
bazinului de sedimentare iar finalizarea se
raporteazã la precizãri privind continui-
tatea lor ºi existenþa de faze de disconti-
nuitate în procesul de sedimentare (între-
rupere determinatã de exondãri parþiale
însoþite de eroziuni), caracteristicile siste-
mului morfologic ce-a generat materialele
cuprinse în sedimente, trãsãturile reliefului
regiunilor de uscat (munþi, dealuri, câmpii)
dar ºi ale bazinului de sedimentare
(adâncime micã, specificul subsident etc.),
separarea de cicluri de nivelare complete
sau incomplete inclusiv durata lor etc.
RIVERAN - raportare a unui element
de mediu la malul unui râu, lac, þãrm.
RIVIERÃ - termen care provine de la
þãrmul (coasta) care se întinde din Marsilia
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
(sudul Franþei), pânã la Genova (Italia);
este utilizat în descrierea oricãrei linii de
þãrm înalt, muntos, cu golfuri ºi plaje
înguste, dar cu o mare complexitate de
peisaje.
ROCÃ - reprezintã asociaþii de mine-
rale, dominant sub formã cristalizatã, care
se disting prin diferenþieri în alcãtuire,
structurã (mãrimea, forma ºi dispunerea
mineralelor), texturã (dimensiunea ºi forma
granulelor pentru unele ºi distribuþia
spaþialã a constituienþilor etc. pentru altele)
ºi genezã. În ultima situaþie sunt: roci
endogene - create de agenþi interni la
diferite adâncimi în scoarþã prin
consolidarea topiturilor rezultã roci
magmatice, intrusive în adânc (granite);
roci efuzive la suprafaþã (andezite); prin
intervenþia presiunilor tectonice, a
temperaturilor mari sau a amândurora
asupra rocilor din scoarþã se produc roci
metamorfice monominerale (marmura) sau
poliminerale; (ºisturile cristaline); roci
exogene rezultate prin procese impuse de
agenþi externi (dezagregãri, alterãri,
eroziune, transport, acumulãri ºi sedimen-
tãri, precipitãri, acumulãri de structuri
organogene) ºi care pot fi reziduale
(scoarþe de alterare); detritice (aleurite,
pelite, psamite, psefite cu grad diferit de
cimentare etc.); de precipitare chimicã
(sarea, gipsul etc.), biogene (calcare, petrol,
cãrbuni etc.). Acestora le sunt specifice
diferite proprietãþi care fac ca sã rãspundã
deosebit la atacul agenþilor externi ºi sã
impunã reliefuri specifice sau sã determine
anumite trãsãturi formelor de relief
principale (simetrie, asimetrie, masivitate,
aplatisare etc.).
ROCÃ ACVIFERÃ - rocã permeabilã,
saturatã cu apã provenitã din infiltraþie.
ROCÃ MUTONATÃ (sin. SPINÃRI
DE BERBEC) - termen folosit pentru
R 291
caracterizarea unor stânci rotunjite pe vãile
glaciare ce-au fost erodate de gheþarii
montani; se gãsesc, de regulã, pe pragurile
vãilor glaciare. De la distanþã, aratã
asemenea unor spinãri de oi (berbeci)
grupate, de unde le vine ºi denumirea.
ROCI CRISTALINE - roci formate la
adâncimi mari, prin procese de metamor-
fozare a rocilor preexistente (magmatice
ºi sedimentare), la temperaturi ºi presiuni
foarte mari; rezultã: ºisturi cristaline,
gnaise, paragnaise, amfibolite, micaºisturi,
skarne etc.
ROCI ERUPTIVE - produse rezultate
din consolidarea materiei topite la diferite
adâncimi în scoarþã (roci magmatice,
plutonice sau intrusive; ex: granitul,
granodioritul, dioritul, gabbroul) sau la
suprafaþã (roci efuzive sau extruzive; ex:
andezitul).
ROCI SEDIMENTARE - roci formate
prin: (a) depunerea particulelor rezultate
din distrugerea altor roci pe fundul lacu-
rilor, bazinelor marine ºi oceanice, unde
pot suferi procese de cimentare (conglo-
merate, gresii, marne etc.); (b) acumulãri
organogene; (c) procese de precipitare
(evaporite) sau alterare (roci reziduale).
ROCI STRIATE - rocile care au suferit
procese de scrijelire, roadere, zgâriere,
produse de cãtre fragmentele de rocã
încorporate masei gheþarilor aflaþi în
miºcare; rocile prezintã striuri care pot da
informaþii despre direcþia de deplasare a
gheþarilor.
ROCK-FLOAR (sin. GLACIS DE
EROZIUNE, ROCK PLANE).
ROCK-STREAM - termen englez
pentru râu de pietre.
ROGOAZE - termen regional acordat
terenurilor cu exces de umiditate din
luncile râurilor.
ROMANIAN - ultimul etaj al Plio-
cenului; înlocuieºte vechea denumire -
levantin; au loc miºcãri tectonice ce
determinã exondãri de proporþii.
ROSTOGOLIRE - tip de transport de
fund care include materiale grosiere,
deplasate pe fundul canalului de scurgere
de cãtre curenþii hidrodinamici de fund,
longitudinali, transversali sau verticali;
proces de deplasare gravitaþionalã pe
versanþi a materialelor devenite mobile în
urma dezagregãrii unui perete sau versant.
ROXEN LAKE - denumire scoþianã
pentru o depresiune a cãrei configuraþie
este determinatã de caracteristice locale de
naturã structuralã sau litologicã.
RUCKLAND - vezi HINTERLAND.
RUGOZITATEA ALBIEI - caracte-
risticã a albiei unui râu sau a vãii glaciare
impusã de existenþa unor obstacole de
naturã petrograficã, structuralã (praguri);
acumulativã (ex. - blocuri cu dimensiuni
mari care au cãzut de pe versanþi ºi care
provoacã încetinirea vitezei de scurgere,
diminuarea procesului de eroziune ºi
acumulãri locale etc. (ex. - Toancele pe
Bistriþa).
RUGOZITATEA VERSANTULUI -
caracteristicã a versanþilor cu formã
complexã determinatã de alternanþa de
strate cu asocieri de pante, grosimi ºi
rezistenþã diferite care impun diversificarea
acþiunii (direcþii, intensitate) proceselor ce
au loc de unde ºi producerea unor micro-
reliefuri variate.
RUINIFORM - denumire datã
reliefului din regiunile înalte montane, cu
aspect crenelat, franjurat, cu vârfuri
ascuþite, pante foarte abrupte, modelat în
regim glaciar ºi periglaciar (ex. - Munþii
Fãgãraº, Munþii Piatra Craiului etc.).
RULARE - indice calculat pentru
aprecierea gradului de uzurã al elementelor
ce compun un depozit. Se apreciazã pe
categorii de rocã, clasã dimensionalã ºi la
mulþimi de 50 sau 100 de galeþi sau granule,
mãsurãtorile efectuate se introduc în
292
abc
formula Ir = : unde a - lungime,
a2
b - lãþime, c - grosime iar rezultatele se
înscriu în tabele din care se stabileºte
caracteristica depozitului (de la angular la
o rulare maximã) ºi direcþionarea cãtre
agentul principal care a impus transportul
(ape curgãtoare, gheþar, valurile mãrii,
vântul etc.).
ROVINÃ - denumire localã datã unui
sector de vale jos ºi mlãºtinos; poate fi un
sector din lunca unui râu, în care nivelul
freatic este la suprafaþã, dând aspect
mlãºtinos.
RUPERE DE NORI - ploi torenþiale
cu intensitate mare care frecvent determinã
spãlãri arealare, ºiroire ºi torenþialitate (mai
ales în regiunile deluroase cu versanþii
despãduriþi).
RUPTURA DE PANTÃ - modificarea
bruscã a pantei pe un versant, apoi în lungul
profilulului longitudinal al unui râu sau al
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
vãii unui gheþar, ca urmare a unor cauze
variate (contacte petrografice ºi structurale
nete, linii de falii, oscilaþii eustatice rapide,
eroziune regresivã etc.); apariþia R.p. în
profile corespunde unor episoade de
întinerire localã a reliefului ºi are drept
consecinþã tendinþa de împingere regresivã
a pragurilor, pânã la diminuarea totalã a
pantei, în contextul atingerii profilului de
echilibru dinamic.
RUSC - termen regional (Câmpia
Teleormanului) atribuit unor vãi înguste,
adânci, dezvoltate pe versanþi alcãtuite din
depozite loessoide groase ºi care au rezultat
prin ºiroire sau torenþialitate; are aspect
de ogaº sau organism torenþial. (ex. în
Câmpia Boianu).
RUZ - denumire preluatã din termi-
nologia folositã în Munþii Jura pentru vãile
dezvoltate în structura cutatã celor de pe
flancurile anticlinalelor; sunt consecvente
cu cãderea stratelor ºi simetrice.
R 293

Rapakiwi

Rezidual – Relief
Râpã

Recif Rambleu

Rymaie Ravene
294
S
SAALE - fazã în glaciaþiunea de calotã
europeanã, la finele pleistocenului mediu
(300000 - 130000 î.H.) ºi care s-a
manifestat prin douã stadii (Drenthe ºi
Warthe); calota de gheaþã a avut cea mai
mare desfãºurare, acoperind Scandinavia,
Marea Nordului, Marea Balticã, Bene-
luxul, Câmpia germano-polonezã ºi cea
mai mare parte a Câmpiei est-europene
(pânã la latitudinea Kievului). Similar în
munþii înalþi ai Europei a fost faza Riss iar
în America de Nord faza Illinois.
SAALE - VISTULA - (sin. EEMIAN
sau MIKULINO), interglaciar la începutul
Pleistocenului superior în cronologia evo-
luþiei calotei glaciare europene; corespunde
celei alpine Riss-Würm; în partea de NV a
Europei exista un climat temperat ce-a
facilitat extinderea în spaþiul olandez-
german a pãdurilor de fag dar ºi a trans-
gresiunii Normandianã (Eemianã) care a
creat legãtura marinã între spaþiul baltic ºi
cel al Mãrii Albe.
SAHEL - denumire acordatã fâºiei de
semideºert, dezvoltatã la marginea sudicã
a Saharei, extinsã de la Marea Roºie, în
est, la coasta Atlanticului (Senegal), în
vest; aici precipitaþiile variazã între
150-500 mm (media anualã) însã secetele
de duratã sunt frecvente, aduc pierderi
însemnate culturilor ºi foamete; este o zonã
de tranziþie între savanã ºi deºert.
SALÃ - gol în peºterã cu dimensiuni
mari; rezultã prin dizolvare ºi prãbuºiri;
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
aici sunt concentrate majoritatea formelor
de precipitare (stalactite, stalagmite,
domuri, draperii, coloane etc.).
SALBÃ DE LACURI - asociere de
microdepresiuni cu origine concavã în care
sunt lacuri (pe trepte structurale la Plivicp,
pe valea glaciarã Lãpuºnicu, pe vãile
Bistriþei, Oltului unde au caracter antropic
etc.).
SALAR (sin. SALINAS, SEBKHA) -
denumire pentru terenurile acoperite în
regiunile deºertice aride de formaþiuni de
sare cu grosime mare rezultate în urma
precipitãrii acesteia prin evaporarea
soluþiilor ce urcã capilar din roci, depozite.
SALIFER - structurã geologicã ce
conþine sare. În þara noastrã s-a folosit ºi
ca denumire în divizarea Miocenului mediu
datoritã faptului cã acestuia îi este specificã
acumularea de mase de sare.
SALINÃ - denumire regionalã pentru
exploatãri de sare sub formã de ocne;
uneori se foloseºte ºi în denumirea unor
depresiuni cu apã sãratã ºi vegetaþie
adecvatã în unele mlaºtini (ex. - în vestul
Munþilor Mãcin).
SALINAS (sin. SEBKHA, SEBKA,
KEVIR, ªOT) - depresiune în regiunile
semideºertice ºi la marginea deºerturilor
în care se adunã apã la ploile rare ce cad
aici pentru ca ulterior prin evaporarea
acesteia sã rezulte o acumulare de sãruri
(îndeosebi cloruri). Procesul se intensificã
aici dar ºi pe alte suprafeþe cvasiorizontale
S 295
prin ascensiunea la suprafaþa depozitelor
(prin capilaritate) a soluþiilor care sunt în
acestea ºi evaporarea lor (sãrurile se depun
atât în exterior cât ºi în golurile dintre
granule).
SALINITATE - concentraþia (‰) de
sare dizolvatã în apa mãrilor ºi lacurilor.
S. poate varia între 1‰ ºi 325‰ (M.
Moartã). Marea Neagrã are o salinitate de
11‰ (nord-vest) ºi 17-18‰ (sud-est).
Dupã valorile S. se deosebesc: ape sãrate
(saramuri), ape salmastre, ape dulci.
SALINIZARE - proces în urma cãruia
un depozit de la baza unor versanþi din
regiuni cu blocuri de sare sau în albiile unor
râuri, la care conþinutul de sãruri uºor
solubile, creºte dincolo de limita consi-
deratã normalã (>0,08-0,1%). S. poate fi
naturalã sau antropicã.
SALINIZARE SECUNDARÃ (AN-
TROPICÃ) - proces de sãrãturare a
solurilor ºi depozitelor de pe suprafeþele
folosite pentru culturi în condiþiile efectu-
ãrii deficitare a unor activitãþi antropice
precum irigaþii cu apã mineralizatã, irigarea
unor terenuri cu ape freatice salinizate,
situate la micã adâncime etc.
SALMASTRÃ - apã marinã sau
lacustrã cu o salinitate cuprinsã între
1-24,8‰; salinitatea este mai redusã decât
a apelor oceanice (peste 25‰), ca urmare
a aportului de apã dulce adusã de fluvii ºi
râuri de pe continente. (Marea Balticã,
Marea Azov etc.).
SALPAUSSELKA - termen atribuit
ºirurilor de morene frontale dezvoltate de
fazele glaciaþiunii de calotã din Europa (se
desfãºoarã Câmpia germano-polonezã,
Rusia, Þãrile Baltice, Finlanda, Bielo-
rusia); se pãstreazã îndeosebi cele realizate
în Tardiglaciar (mai ales în Finlanda; între
ele sunt culoare depresionare cu lacuri ºi
cursuri de apã).
SALSIMA (sin. SIALMA) - termen care
se referã la o porþiune din scoarþã în
alcãtuirea cãreia intrã pãtura bazalticã la
care se adaugã ºi porþiuni consolidate din
partea superioarã a mantalei; este formatã
din silicaþi de aluminiu ºi magneziu. Se aflã
în domeniul oceanic.
SALTAÞIE - formã de producere a
transportului materialelor pe fundul albiei
râurilor, la debite crescute; nisipuri
grosiere, desprinse de curenþi de apã, sunt
transportate individual sau în pânzã pe
distanþe scurte; deplasarea de cãtre
vânturile puternice a granulelor de nisip
pe suprafaþa câmpurilor cu dune ºi peste
tot, în momentele în care acestea
acþioneazã violent.
SALTEA - masã de grohotiºuri parale-
lipipedice acumulate pe suprafeþe plane dar
care are muchiile ºi colþurile rotunjite ca
urmare a proceselor de alterare; sunt
întâlnite la baza culmilor granitice (batoliþi)
din regiunile cu climat cald ºi umed.
SALZSPRENNUNG (sin. HALO-
CLASTISM) - dezagregare a rocilor în
regiunile semideºertice ºi pe þãrmurile
deºertice unde se produce ceaþa prin
cristalizarea sãrurilor conþinute în soluþii
(ex. în Munþii Atlas).
SALÞÃ (sin. VULCAN NOROIOS) -
denumire localã pentru ochiuri de noroi
sãrat expulzat de gaze din adânc
SANDRE (sin. OUTWASH PLAIN) -
câmpie nisipoasã fluvio-glaciarã pe
întinderi mari alcãtuitã din materialele
transportate de râurile formate la periferia
gheþarilor ºi depuse sub formã de conuri
de dejecþie în faþa valurilor de morene
terminale. Sunt alcãtuite din nisip, argilã
dar ºi pietriºuri. Uneori prin adâncire
râurile au dezvoltat terase. În cuprinsul lor
existã depresiuni (zolii) prin topirea
blocurilor de gheaþã cãrate de râuri ºi care
au fost acoperite de depozitele nisipoase.
SARE - clorura de sodiu este în
concentraþie ridicatã (peste 30‰) în apa
mãrilor, oceanelor, lacurilor sãrate; ca rocã
296
este prezentã în formaþiuni geologice
neozoice sub formã de unde lentile sau
masive de S. Ascensiunea blocurilor de
sare, ca urmare a unor presiuni de naturã
tectonicã, creeazã cute diapire ºi cute dom
(în Subcarpaþi, Depresiunea colinarã a
Transilvaniei) care indirect faciliteazã
individualizarea unui relief specific.
SARCINA RÂULUI (sin. CAPACI-
TATE DE TRANSPORT, ÎNCÃRCÃTURA)
- volumul de material solid pe care îl poate
transporta apa unui râu într-un loc ºi la un
moment dat.
SARMAÞIAN - constituie finalul
miocenului ºi are formaþiunile dominant
alcãtuite din gresii, calcare, tufuri ce au
rezistenþã mare la atacul agenþilor externi;
alcãtuiesc partea superioarã a podurilor
interfluviilor imprimându-le un caracter
structural (întinse suprafeþe ºi versanþi
abrupþi structurali în Podiºul Moldovei,
Podiºul Dobrogei de Sud, Podiºul Someºan
etc.)
SASTRUGI - microrelief de brazde ºi
ridicãturi create de vânt pe suprafaþa
zãpezii sau prin antrenarea ºi depunerea
particulelor de gheaþã pe direcþia vântului.
SATELIT ARTIFICIAL - sistem cu
aparaturã specialã de observare, înre-
gistrare, transmisie creat de om ºi lansat la
anumite depãrtãri de Pãmânt sau în spaþiul
gravitaþional al altei planete în scopuri
diverse dar ºi de cercetare ºtiinþificã. Prin
intermediul lor se obþin date care prin
prelucrare servesc ºi la cunoaºterea
caracteristicilor reliefului sau a desfãºurãrii
unor fenomene terestre. Rol semnificativ
în acest sens au sateliþi folosiþi pentru
operaþiuni de teledetecþie.
SATELIT DE TELEDETECÞIE -
aparat utilizat pentru captarea semnalelor
emise sau remise de Pãmânt ºi de obiectele
ºi procesele de pe suprafaþa lui, în spaþiul
cosmic extraatmosferic; acesta are la bord
senzori specializaþi care permit atât
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
captarea, cât ºi înregistrarea - emiterea spre
staþiile de la sol a tuturor informaþiilor
primite, în vederea prelucrãrii lor.
SATELIT NATURAL - corp ceresc cu
dimensiuni variabile care se deplaseazã în
jurul unei stele sau al unei planete, pe orbite
frecvent eliptice; în Sistemul Solar existã
61 de S.n., cei mai mulþi în jurul planetelor
gigant (Saturn - 18, Jupiter - 16, Uranus -
15, Neptun - 8); Luna este satelitul
Pãmântului. Pe suprafaþa sateliþilor existã
o diversitate de forme ºi microforme de
relief (depresiuni cu dimensiuni variate,
vârfuri, munþi, platouri etc.) create îndeo-
sebi prin impactul cu meteoriþi, asteroizi
sau prin erupþii vulcanice.
SAVANÃ - formaþiune vegetalã alcã-
tuitã din pajiºti cu vegetaþie ierboasã, în
care apar ºi arbori ºi arbuºti izolaþi sau
grupaþi; este specificã zonelor subecua-
toriale, tropicale, subtropicale ºi musonice,
în care climatul prezintã douã anotimpuri
(unul cald ºi uscat ºi altul umed ºi cald); S.
include pajiºti cu graminee înalte ºi arbori
diseminaþi de diferite esenþe (S. cu baobabi
în regiunea subecuatorialã din Africa, S.
cu accacii - Llanos în America de Sud, la
nord de pãdurea amazonianã; S. cu
palmieri - Campos în Podiºul Braziliei; S.
cu eucalipþi - în nordul Australiei).
Regiunile de savanã le este specific un
regim de modelare a reliefului diferit în
cele douã sezoane distincte sub raport
climatic - vara cu ploi bogate de unde o
îmbinare a alterãrii cu eroziunea fluvialã
ºi pluviodenudarea ºi iarna cu uscãciune
favorabilã îndeosebi dezagregãrii. Ca
urmare aici s-a impus pedimentarea ca
sistem morfogenetic având ca rezultate
crearea de pedimente, inselberguri,
pediplene ºi scoarþe de alterare de tip
lateritic.
SAVICÃ - fazã de miºcãri tectonice,
aparþinând orogenezei alpine de la sfârºitul
S 297
oligocenului; produce cutãri în bazinul
carpatic ºi exondãri.
SÃGEATÃ LITORALÃ (sin.
CORDON DE NISIP) - formã de relief
alungitã (de câteva sute de metri la peste
un kilometru) alcãtuitã din nisip în sectoare
de plaje submerse afectate de valuri; aceste
grinduri leagã insule stânci ºi þãrmul creând
un tip de þãrm special (tombolo) între sãgeþi
rãmânând un spaþiu acvatic marin în mare
mãsurã închis (ex. în Sardinia, Grecia etc.).
SÃPARE - proces executat de apa
râului sau de cãtre gheþar la baza unui
versant sau în patul vãii; în urma producerii
sale rezultã o excavaþie; similar, apa mãrii,
prin izbirea bazei falezelor de cãtre valurile
încãrcate cu nisip, pietriº creeazã goluri
(firide).
SÃRAT - lac ce conþine apã cu o mare
valoare a salinitãþii, specific regiunilor
aride ºi semiaride, cu o evapotranspiraþie
intensã; de regulã, este prezent în bazinele
endoreice, unde este înconjurat de supra-
feþe pe care sunt cruste saline; salinitatea
poate varia. Valorile maxime (330‰ la L.
Van din Asia Micã; 325‰ la Marea
Moartã; 220‰ la Salt Lake din S.U.A.)
sunt legate de lacuri existente în depre-
siunile de naturã tectonicã din deºerturi).
SÃRÃRIE - amenajare de bazine
antropice în regiunile aride sau pe þãrmul
lagunelor ºi al mãrii; apa sãratã pompatã
în bazine din mare se evaporã natural,
permiþând precipitarea ºi acumularea de
sare (ex. - pe coasta vesticã a Marocului).
SÃRITOARE - termen regional ce
desemneazã rupturi de pantã în albia
râurilor (frecvent praguri structurale,
litologice) pe care apa acestora dezvoltã
cascade.
SCABLAND - câmpie fluvio-glaciarã
în Podiºul Columbiei (S.U.A.) ºi Canada.
SCANNER - aparat folosit în
teledetecþie pentru cunoaºterea elementelor
de pe suprafaþa terestrã (deci ºi relieful)
prin înregistrarea treptatã de areale cu
dimensiuni reduse ce sunt asamblate în
sisteme extinse. Este montat în sateliþi de
teledetecþie. Prelucrarea acestora conduce
la obþinerea de imagini.
SCARA AEROFOTOGRAMEI -
raportul dintre lungimea realã a unui obiect
din teren ºi dimensiunea corespondentã de
pe aerofotogramã.
SCARA BEAUFORT - sistem de
apreciere a raportului dintre tãria (forþa)
vântului ºi vitezã; are 18 trepte care permit
corelaþii cu diverse niveluri de modificare
ºi chiar degradare a componentelor
naturale sau antropice.
SCARA CELSIUS - sistem de
apreciere a valorilor de temperaturã în care
pentru procesele morfogenetice sunt
însemnate cele din jurul valorilor de 0° (se
realizeazã îngheþ-dezgheþul apei din roci
precum ºi schimbãrile rapide de la mãrimi
ridicate de 35 - 50° la aproape 0° însoþite
de dilatãri ºi condensãri ale rocilor - toate
favorizând dezagregarea acestora.
SCARÃ GRAFICÃ - sistem carto-
grafic de apreciere a mãrimii numerice a
elementelor de pe teren la cea corespun-
zãtoare prin reprezentarea micºoratã de pe
o hartã sau plan topografic. Raportarea se
face prin indicare directã (1 cm pe hartã =
25.000 cm pe teren), fie printr-o fracþie 1:
25.000, fie grafic printr-o linie cu mai
multe segmente (fiecare de câte un
centimetru) pe care se trece mãrimea
însumatã de pe teren exprimatã în metri
sau kilometri (250, 500, 750, 1000 m; 0,25;
0,5; 0,75; 1 km). Scara este utilizatã nu
numai pentru mãsurarea directã a lungi-
milor dintre diverse puncte de pe hartã dar
298 DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE

SCARA GEOCRONOLOGICÃ SCARA MORFOCRONOLOGICÃ

ere perioade epoci, etaje epoci etape faze
CUATERNAR Holocen Faza modelãrii actuale

Miºcãri generale de
înãlþare (fazele stiricã,
moldavã, atlicã, rhoda-
nianã, valahã, pasa-
denã) cu unele subsi-
Pleistocen Faza teraselor ºi a reliefului
> 1,5 mil.ani glaciar
Romanian

MIOCEN PLIOCEN
Faza piemontano-subcar-

C A R P A T I C Ã
Dacian

denþe regionale
paticã ºi a nivelelor de vale
Etapa Faza formãrii suprafeþelor
NEOGEN Ponþian neocarpaticã carpatice de bordurã
NEOZOIC
70 mil. ani

> 27 mil.ani Faza formãrii cul-

Meoþian milor medii carpa-
Sarmaþian tice ºi a piemon-
Badenian turilor miocene
Helveþian Faza
Burdigalian inversiunilor
Acvitanian morfotectonice

PALEOGEN Oligocen
47 mil.ani Eocen Faza pediplenei carpatice
Paleocen E P O C A
Danian Faza orogenezei laramice
Senonian
CRETACIC Faza formãrii reliefului ºi suprafeþelor
MEZOZOIC

Albian prealbiene
150 mil.ani

65 mil.ani Etapa
carpaticã
Apþian veche Faza orogenezei austrice

JURASIC Malm Etapa de tranziþie Faza formãrii reliefului precretacic

EPOCA HERCINICÃ

Dogger hercinico-carpaticã Faza miºcãrilor kimmerice noi

45 mil.ani Liasic Faza formãrii reliefului predoggerian
(kimmericã) Faza miºcãrilor kimmerice vechi
TRIASIC
40 mil.ani Etapa orogenului
Faza formãrii peneplenei posthercinice
PERMIAN 25 mil.ani hercinic ºi a
peneplenei
PALEOZOIC

CARBONIFER 55 mil.ani Faza orogenului hercinic

835 mil.ani

posthercinice
DEVONIAN 55 mil.ani Faza formãrii suprafeþei postcaledonice
Etapa orogenezei
SILURIAN 40 mil.ani caledonice ºi a Faza orogenezei caledonice
ORDOVICIAN 80 mil.ani nivelãrii
EPOCA REHERCINICÃ

postcaledonice
CAMBRIAN80 mil.ani Faza formãrii penepleneicambriene
ARHAIC PROTEROZOIC
2,5 mild.ani 1,5 mild.ani

Etapa
orogenezelor
precambriene ºi a
nivelãrilor Faza orogenezelor precambriene
cambriene

dupã Grigore Posea ºi colab.

Exemplu de scarã cronologicã, morfotectonicã ºi morfosculpuralã

ºi indirect în calculele pentru întocmirea etc. care se înscriu într-un tablou ierarhizat
hãrþilor morfometrice. cronologic (durate de la sute de milioane
SCARÃ GEOCRONOLOGICÃ (sin. la milioane de ani), paleontologic,
SCARÃ STRATIGRAFICÃ) - sistem tectogenetic etc. Este detaliatã pe durata
întocmit de geologi care conþine intervale ultimilor 650.000.000 ani interval de la
de timp variate ca duratã dar semnificative care s-au pãstrat date indicatoare elocvente.
pentru aprecierea unor evenimente SCARA MERCALLI - sistem de
importante din evoluþia Pãmântului de la apreciere a intensitãþii seismelor care
formare (acum 4,5 mild. ani) ºi pânã în cuprinde 12 trepte fiecare fiind raportat la
prezent; au fost distinse ere, perioade, epoci un anumit nivel de efecte cu caracter
S 299
distructiv. Acestora le corespund trecerii
de la simple fisurãri în roci, la prãbuºiri de
stânci ºi declanºarea de alunecãri (la
intensitãþi foarte mari).
SCARA MORFOCRONOLOGICÃ -
sistem de apreciere cronologicã a etapelor,
fazelor ºi subfazelor din evoluþia unei
unitãþi de relief (de la sute de milioane de
ani la milioane ani) fiecãruia fiindu-i
specific un complex de forme. Se bazeazã
pe scara geocronologicã, ciclurile
tectogenetice, succesiunea formelor de
eroziune ºi corelarea lor cu depozite de
acumulare datate paleontologic. Existã
scãri de acest gen cu etapele de realizare a
suprafeþelor de nivelare, teraselor,
piemonturilor etc. pe care sunt ºi stabilite
ºi condiþiile în care s-a realizat modelarea
reliefului.
SCARA RICHTER - sistem de
apreciere a magnitudinii seismelor încadrat
pânã la gradaþia 8,6. Pentru dezastre ºi
declanºarea unor procese (prãbuºiri,
alunecãri etc.) sunt însemnate cutremurele
care depãºesc valoarea 6,0.
SCARA BEAUFORT - sistem de
apreciere în 18 trepte (grade) a intensitãþii
vântului cu consecinþe directe asupra
mediului. Pentru relief însemnate sunt
treptele medii ºi înalte care asigurã deflaþia
ºi coroziunea (mai ales în regiunile
deºertice) dar ºi tasãri de zãpadã (nivaþie).
SCARÃ DE DURITATE - sistem de
apreciere a rezistenþei diferitelor elemente
la atacuri din exterior ierarhizat în 10 trepte
(de la rezistenþe mici - la talc, gips la cele
foarte mari - ex. diamant). Pentru relief ea
constituie un indicator de apreciere relativã
a tãriei rocilor la atacul direct al agenþilor
externi.
SCHIMBÃRI CLIMATICE - se
referã la înlocuirea unui climat cu altul pe
întinderi mari ale suprafeþei terestre (ex:
alternarea climatelor reci polare, glaciare
cu cele de nuanþã temperatã în regiunile
continentale aflate la latitudini medii, în
pleistocenul mediu ºi superior); aceste
modificãri importante ale caracteristicilor
elementelor climatice au fost determinate
de cauze de naturã externã (cosmicã) sau
terestrã (ex: vulcanism intens) care produc
modificãri însemnate în regimul radiaþiei
calorice terestre.
SCHORRE (sin. HERBU) - sector din
câmpiile joase litorale care sunt acoperite
de apele mãrii (oceanului) doar când
fluxurile înregistreazã valori foarte mari (la
sigizzii) sau la furtunile care au intensitate
foarte mare. Pe ele existã canale adânci
tãiate de ape la reflux microdepresiuni cu
ochiuri de apã sau acumulãri de turbã. Prin
construirea de diguri menite sã împiedice
inundarea lor de cãtre mare (ocean) ºi
mãsuri ameliorative pot deveni terenuri
agricole (ex. - Belgia - Olanda - Germania
de nord-vest).
SCHIÞÃ PANORAMICÃ - repre-
zentare graficã prin desen a elementelor
cadrului geografic (cu accent pe relief),
selectate în raport de scopul propus. S. p.
se poate realiza: în naturã (schiþa cadru),
dupã fotografii sau diapozitive ºi în mai
Schiþã panoramicã
micã mãsurã dupã harta topograficã. S. p.
reprezintã, aºa cum afirma Simion Mehe-
dinþi, „fotografierea cu ochiul geografului
a elementelor cadrului natural“.
SCIROCCO - vânt fierbinte saharian
care transportã mari cantitãþi de praf, ce
300
bate dinspre deºertul Sahara în avangarda
ciclonilor ce se deplaseazã spre estul Mãrii
Mediterane. Direcþia este dinspre sud pe
coasta nordicã a Africii, dar afecteazã ºi
insulele Malta ºi Sicilia, precum ºi Italia,
unde ajunge umed (traverseazã marea) ºi
creeazã disconfort.
SCOARÞA DE ALTERARE - rezultã
prin transformarea prin procese fizice ºi
biochimice a rocilor de la partea superioarã
a litosferei constituind un depozit cu
grosime variabilã în funcþie de climat (cele
mai mari valori sunt pe suprafeþele
orizontale din regiunile calde ºi umede),
pantã, rocã etc. Este alcãtuitã din
componenþi cu dimensiuni mari ºi formã
sialiticã - temperat continentale, terra rosa
(subtropicale, halosialiticã (deºerturi),
lateriticã (savana) ºi ferolliticã (regiunile
ecuatoriale).
SCOARÞA DE DEZAGREGARE -
depozit dezvoltat pe suprafeþe plane din
dezmembrarea rocilor în grohotiºuri cu
mãrimi variate (depinde de proprietãþile
rocilor ºi frecvenþa îngheþ-dezgheþului);
rezultã în climatele polare, subpolare
(nordul Europei, Canadei, Asiei) ºi în cel
al etajelor alpin ºi subalpin (în Carpaþi,
Alpi, Cordilieri etc.).
SCOARÞA TERESTRÃ (sin.
CRUSTÃ TERESTRÃ) - înveliºul extern al
Pãmântului, a cãrui limitã inferioarã (spre
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
colþuroasã în climatele reci (aici dominã
dezagregarea) ºi argile ºi nisipuri sub
climatul cald ºi umed; are caracteristici
distincte în raport de rocile pe seama cãrora
s-a format (structura, culori, permeabili-
tate, mobilitatea componentelor, capacitate
de a înmagazina materie organicã ºi de a
favoriza dezvoltarea de soluri etc.).
Structura clasicã a scoarþei implicã trecerea
de sus în jos prin orizonturile argilos,
argilodetritic, detritic, roca în curs de
transformare ºi roca neafectatã. În funcþie
de climat s-au diferenþiat câteva tipuri
zonale de scoarþã de alterare - detriticã
(regiunile polare ºi subpolare), argilo-
sialiticã (temperat oceanicã), carbonato-
manta) este datã de discontinuitatea
Mohorovièiè, iar cea superioarã, de atmo-
sferã ºi hidrosferã. Are grosimi variabile,
20-80 km în regiunile continentale, fiind
mai subþire (5-15 km) în cele oceanice. În
alcãtuirea S. t. se pot distinge trei pãturi:
pãtura inferioarã bazalticã (cu grosimi de
5-15 km) cu desfãºurare continuã, alcãtuitã
din roci bazaltice; pãtura bazalticã este
limitatã în partea superioarã de discon-
tinuitatea Conrad; pãtura graniticã (are
grosimi pânã în 40 km), constituitã mai ales
din silicaþi de aluminiu, este situatã
deasupra pãturii bazaltice ºi are o
desfãºurare discontinuã (se întâlneºte în
regiunile continentale ºi parþial pe
S 301
marginea bazinelor oceanice pânã la baza
taluzului continental); pãtura de roci
sedimentare (stratisfera) cu o desfãºurare
discontinuã deasupra primelor douã pãturi;
are grosimi cuprinse între 0 ºi 25 km. Este
fragmentatã în ºase plãci tectonice, mai
multe mezoplãci ºi microplãci separate de
planuri de fracturã profunde ce au rol dife-
rit în evoluþia generalã a scoarþei. Scoarþa
se aflã peste un subînveliº al mantalei
alcãtuit din materie topitã care este numit
astenosferã ºi în care se afundã diferit. O
parte din materia acestuia s-a solidificat la
contactul cu scoarþa ºi ca urmare a rezultat
un înveliº mai gros denumit litosferã.
SCHIÞÃ GEOMORFOLOGICÃ -
reprezentare în plan ºi la scarã mare a unor
forme de relief ce nu pot fi cartate pe hãrþile
topografice (ex. relieful din albia minorã a
unui râu sau al unei alunecãri de teren).
SCIROCCO - vezi HAMSIN.
SCOC - termen regional pentru pat,
jgheab, uluc deci o formã de relief negativã
creatã pe versant prin scurgeri noroioase,
transportul buºtenilor etc.
SCOCHINÃ - microdepresiune rotun-
dã sau alungitã pe suprafeþe cvasiorizontale
(în Carpaþi la peste 1800 m înãlþime)
generatã de tasarea exercitatã de zãpada
viscolitã; prin topirea acesteia aici vor
rezulta ochiuri de apã prezente un interval
de timp.
SCORIE (sin. ZGURÃ) - rocã vulca-
nicã rezultatã din degazeificarea aproape
bruscã a lavei bazice (ex. bazalt) în contact
cu aerul de unde caracteristica spongioasã
a acesteia.
SCRUNTAR - regionalism ce
desemneazã depozitele de pietriº ºi nisip
din albiile râurilor (renii, popine).
SCURGERE - proces de deplasare a
apei, datoritã forþei gravitaþionale impusã
de înclinarea pantelor. Dupã felul ºi locul
în care se produce, S. poate fi: în suprafaþã
sau areolarã, difuzã, torenþialã, fluvialã,
subteranã.
SCUT - unitate structuralã veche a
scoarþei terestre constituitã din roci cutate,
în Precambrian ºi Paleozoic, care apar la
zi. Dupã ce au devenit rigide ele au fost
antrenate în miºcãri epirogenetice asociate
deseori cu vulcanism (pe linii de flexurã);
ex: S. Baltic, S. Canadian etc. care
constituie nucleele continentelor actuale.
SEACÃ (VALE) - termen care defi-
neºte o vale prin albia cãreia numai curge
apa. Poate fi o vale iniþial formatã de un
curs de suprafaþã în regiunile carstice ºi
adâncitã pânã unde a întâlnit o reþea de
fisuri ºi diaclaze, în lungul cãrora apele au
pãtruns în golurile subterane, astfel cã albia
a rãmas fãrã apã în aval de locul captãrii
carstice (vale de tip sohodol); o vale cu un
depozit aluvial foarte gros în care ºi-a
pierdut treptat apa; o vale torenþialã cu apã
în albie doar la precipitaþii.
SEBKHA (sin. SALINAS ºi SALAR, în
America Latinã, KEWIR, în Iran, ªOT, în
Tunisia) - denumire datã unor lacuri tempo-
rare, formate în depresiunile endoreice din
regiunile aride ºi semiaride (Sahara), unde
se depun materialele cele mai fine
(argiloase) rezultate prin pedimentaþie
(materialele grosiere rãmân la poalele
versanþilor munþilor) ºi care în perioadele
foarte secetoase sunt acoperite de cruste
de sãruri cu grosimi variate. Ele provin din
evaporarea apei lacurilor sau prin
precipitarea sãrurilor din soluþiile aflate în
depozitele din depresiuni ce urcã la
suprafaþã prin capilaritate.
SECARE - proces fizic de pierdere a
apei dintr-o unitate acvaticã (râu, lac,
mlaºtinã etc.); rãmâne un depozit argilos,
argilo-nisipos sau nisipos care în funcþie
de alcãtuire va avea o evoluþie distinctã.
SECETÃ - perioadã de timp mai lungã
în care nu s-au produs precipitaþii. Urmãrile
302
pentru componentele de mediu sunt variate
- plantele se usucã, albiile râurilor seacã
parþial sau total, procesele din albiile
râurilor îºi modificã intensitatea, solurile
crapã etc. Pentru diminuarea efectelor se
pot aplica mãsuri precum: irigaþii, reþinerea
zãpezii, lucrãri de afânare a solului etc.
SECÞIUNE - suprafaþã rezultatã prin
tãierea, traversarea unui element de relief;
se foloseºte în Geomorfologie ca metodã
de reprezentare pe profile ºi blocdiagrame
a structurii, alcãtuirii geologice, distribuþia
treptelor de relief, fizionomia vãilor ºi
interfluviilor, corelarea raporturilor dintre
formele de relief ºi componentele
geologice, în urmãrirea desfãºurãrii
caracteristicilor unor elemente bioclima-
tice în raport de înãlþimea (etaje morfo-
climatice) etc.
SECÞIUNE GEOLOGICÃ (sin.
PROFIL GEOLOGIC) - reprezentare
cartograficã a caracteristicilor geologice pe
un aliniament , pe un foraj, pe o schiþã sau
laturã a unui blocdiagram; în analiza
reliefului se utilizeazã pentru aprecieri
evolutive sau raportãri ale formelor la
alcãtuirea litologicã ºi structuralã.
SECTOR DE ACUMULARE -
constituie în general orice loc (dominant
suprafeþele orizontale) în care un agent
nemaidispunând de energie pentru a
asigura transportul materialelor dislocate
le depune (ex. - râul le acumuleazã în albia
minorã, în luncã la confluenþe ºi la vãrsare;
gheþarul le depune în circ ºi în lungul vãii
etc.).
SEDIMENT - formaþiune petrograficã
rezultatã în urma procesului de depunere
într-un mediu acvatic (bazin marin,
lacustru), de uscat (deºertic, glaciar) sau
mixt (deltaic) etc. a materialelor transpor-
tate (apã curgãtoare, gheþar, vânt etc.) sau
generate de cãtre un agent (precipitare
chimicã).
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
SEDIMENTAR - agentul care
genereazã materialele ce vor fi depuse dar
ºi mediul în care acesta se realizeazã.
SEDIMENTARE - proces de depunere
în bazine oceanice, marine, lacustre a
materialelor aduse de râuri, a celor rezul-
tate din erodarea þãrmurilor, a produselor
rezultate din erupþii vulcanice, a resturilor
organice etc.
SEDIMENTOLOGIE - ºtiinþa care se
ocupã cu studiul formãrii, evoluþiei ºi
proprietãþilor sedimentelor.
SEGREGARE - separarea elementelor
dintr-un sistem natural ca urmare a unor
modificãri de relaþii de naturã fizicã,
chimicã, organicã (ex. - apa prin îngheþ dã
gheaþã, prin fierbere trece în vapori care
se pot transforma în picãturi de apã, cristale
de zãpadã sau grindinã etc.
SEISM (sin. CUTREMURE DE
PÃMÂNT) - reprezintã zguduiri bruºte,
neaºteptate, de duratã scurtã ºi de
intensitate variabilã, care se produc în mod
natural în scoarþa terestrã. Cutremurele se
nasc prin descãtuºarea acumulãrii unor
mari cantitãþi de energie care se face brusc.
Acestea sunt frecvente în zona rifturilor
datoritã închiderii parþiale a deschiderii
acestora cu magmã solidificatã
(cutremurele de aici sunt dese, dar slabe,
maxim 5 grade pe scara Richter), ºi în
zonele de subducþie, unde pe planul
Benioff se acumuleazã energii datoritã
frecãrii în procesul de deplasare în sens
invers a celor douã plãci (sunt adânci ºi au
intensitate mare). Dupã locul de formare
(adâncimea focarelor) sunt: S. superficiale
(normale) - 30-70 km; S. mijlocii sau
intermediare - 70-300 km; S. de adâncime
- 300-700 km. Focarul cutremurelor se
numeºte hipocentru, iar punctul de
proiecþie aflat la suprafaþã, epicentru.
Energia degajatã de cutremure se numeºte
magnitudine ºi se mãsoarã pe scara Richter
(pânã la 9 grade). Intensitatea cutremurelor
se mãsoarã ºi pe scara Mercalli cu 12 grade.
S 303
Producerea repetatã a seismelor conduce
în afarã de dezastre ºi la crearea de fisuri
în roci de unde micºorarea stabilitãþii
acestora, la producerea prãbuºirilor sau
declanºarea de alunecãri de teren.
SEISMICÃ - regiune de maximã
frecvenþã ºi intensitate a cutremurelor de
pãmânt, legatã de cele mai multe ori de
marginile continentale active, de sectoarele
unde au loc miºcãri orogenice, însoþite de
vulcanism; ex: marginile Plãcii Pacifice,
Marea Mediteranã, Orientul Mijlociu,
Vrancea etc.
SEISMICITATE - frecvenþa ºi inten-
sitatea cutremurelor raportate la unitatea
de suprafaþã într-o zonã; aceasta se rapor-
teazã ca frecvenþã la 100000 km2; pot fi
diferenþiate regiuni aseismice (scuturi
vechi fãrã cutremure), zone ºi regiuni seis-
mice (sunt frecvente seismele); la nivel
global, 80% dintre seisme sunt localizate
în zona circumpacificã.
SEISMOLOGIE - domeniu al Geo-
fizicii care analizeazã miºcãrile seismice
produse natural sau artificial (propagarea
undelor seismice, intensitate, magnitudine
etc.). Începuturile sunt în sec. XIX, dar date
apreciabile s-au acumulat în ultimele 2-3
decenii.
SEISMOMETRIE - domeniu de
studiu al metodelor ºi procedeelor de
cunoaºtere a modului ºi vitezei de propa-
gare a undelor seismice ºi de mãsurare a
lor.
SEIªE - miºcãri cu caracter universal
care afecteazã întreaga suprafaþã a apelor
din unele lacuri, realizate sub influenþa
variaþiei presiunii atmosferice exercitatã
asupra oglinzii acvatice; apa din lacuri
basculeazã sau oscileazã de la un mal la
celãlalt; ex: pe lacul Geneva, perioada de
manifestare a S. este de 50 minute, cu o
amplitudine de nivel de 20 de centimetri
ºi are unele consecinþe privind procesele
care au loc în fâºia de þãrm.
SEL - termen regional (Dobrogea)
pentru un ºuvoi mare de apã creat rapid în
urma unor ploi torenþiale, pe vãile seci din
regiuni deluroase; rezultã un “val”
hidraulic care are un rol important în
modelarea reliefului prin erodarea versan-
þilor ºi transportul unui volum însemnat de
materiale. Deseori conduce la distrugerea
locuinþelor, recoltelor, cãilor de comuni-
caþie aflate pe vale.
SEMIDEªERT - regiune care face
trecerea între zonele de stepã ºi deºerturile
temperate (sau reci), respectiv între savane
ºi deºerturile tropicale (Sahelul); în con-
diþiile precipitaþiilor mai mici de 100-
250 mm anual, a evapotranspiraþiei mari
ºi a amplitudinilor termice ridicate, apar
asociaþii vegetale adaptate la uscãciune
(ierburi de tip graminee, semiarbuºti
xerofili), discontinue ca dezvoltare. S. sunt
înAsia Centralã, Pen. Arabicã, Asia Micã,
Câmpia Pericaspicã, Sahelul african,
centrul Australiei, America de Nord (la est
de Cordilieri), America de Sud (vestul).
Sistemul morfogenetic este definit de
acþiunea combinatã a vântului, pluvio-
denudãrii, dezagregãrii ce creeazã un relief
cu pedimente, glacisuri, acumulãri de nisip
ºi loess etc.
SEMIPÂLNIE NIVALÃ - micã
depresiune alungitã, situatã la obârºia
vãilor torenþiale, formatã prin stagnarea
zãpezii timp îndelungat (procese de tasare
prin nivaþie îmbinate cu avalanºe pe
versanþii limitrofi).
SEMN CONVENÞIONAL - contur
schematic sau simbol utilizat pentru a
reprezenta pe o hartã topograficã a unui
proces morfogenetic sau a unei forme de
relief; acestea se pot grupa în S.c. de areal
(un circ glaciar) când se respectã scara
hãrþii ºi S.c. intuitive (pentru un vârf,
peºterã etc.).
304
SENILITATE - stadiul final, de bãtrâ-
neþe în teoria ciclului eroziunii normale
elaboratã de W.M. Davis cãreia îi cores-
punde o câmpie de eroziune finalã
(peneplenã).
SENZOR DE TELEDETECÞIE -
dispozitiv al unui aparat de teledetecþie
aflat într-un avion sau satelit care
converteºte radiaþia electromagneticã
emisã de elementele de pe suprafaþa
terestrã în mãrimi fizice care servesc prin
decodificare la crearea de imagini ºi
informaþii.
SERAC - sector din lungul gheþarului
de vale alcãtuit din blocuri de gheaþã
separate de crevase; presupune existenþa
la baza masei de gheaþã a unui relief
neregulat care genereazã configuraþia de
la suprafaþã ºi deplasãri cu viteze mari a
blocurilor de gheaþã.
SERRES (sin. DOAB) - interfluvii plate
relativ înguste ºi paralele care au rezultat
prin fragmentarea longitudinalã a unor
platouri, piemonturi etc.
SERIR (sin. DEªERT DE PIETRE) -
suprafeþe cvasiorizontale în regiunile
deºertice acoperite cu bolovani, pietriº ºi
nisipuri grosiere aflate la exteriorul
hamadelor; ca urmare a îndepãrtãrii de
cãtre vânturile puternice a prafului ºi
nisipurilor fine (Sahara).
SEZON - perioadã din cursul unui an,
caracterizatã prin condiþii morfoclimatice
specifice care genereazã o anume direcþie
în evoluþia reliefului (ex. - sezonul de iarnã
în etajul alpin carpatic este dominat de
crionivaþie pe când cel de varã de
torenþialitate ºi procese gravitaþionale.
SFERE EOLIENE - blocuri de rocã
cu o configuraþie rotunjitã, rezultate din
modelarea prin coraziunea eolianã în
regiunile deºertice.
SFEROIDAL - macroformã de relief
dezvoltatã în lungul unor suprafeþe sferice
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
(forma generalã a Pãmântului ºi a altor
planete); suprafaþa de realizare a alterãrii
în corpuri magmatice (batoliþi) scoase la
zi (dã cãpãþâni de zahãr ºi blocuri
sferoidale).
SFINX - forma de relief rezidual
individualizatã pe vârfuri alcãtuite din
conglomerate sau aglomerate vulcanice;
gelivaþia, vântul ºi pluviodenudarea
acþioneazã selectiv ºi alternativ generând
o formã asemãnãtoare unui chip uman.
SFINÞI DE GHEAÞÃ - blocuri de
gheaþã rãmase disparat în urma degradãrii
unei mase de gheaþã (la exteriorul limbilor
gheþarilor de vale sau ale calotelor glaciare)
ºi care au configuraþie ºi dimensiuni
deosebite dar asemãnãtoare fiinþelor
umane.
SHEET FLOOD - termen anglofon
pentru o formã de exercitare a
pluviodenudãrii mai ales în regiunile aride.
Aici pe versanþii lipsiþi de vegetaþie apa
rezultatã în timpul producerii ploilor sub
formã de aversã se distribuie sub forma
unei pânze în care mici turbioane ce rezultã
în procesul scurgerii dislocã particule
minerale dezagregate pe care le transportã
cãtre baza versantului. Este una din formele
de realizare a evacuãrii materialelor ºi de
evoluþie a versanþilor.
SHEET WASH - reprezintã un tip de
manifestare a ºiroirii pe versanþii din
regiunile semiaride ºi aride; apa din ploile
torenþiale se distribuie pe versanþii lipsiþi
de vegetaþie sub formã de panglici scurte
care antreneazã pe pantã particulele de rocã
dezagregatã. Prin concentrarea acestora
rezultã cursuri lineare superficiale care
produc eroziune dar rar creeazã ºi forme
de relief de tipul ºãnþuleþelor sau ºanþurilor
(rill - wash).
SIALITIZARE - procesul de alterare
a rocilor din regiunile temperat oceanice
care genereazã scoarþa de tip sialtic cu
montmorilonit, beidelit, illit etc.
S 305
SIAL - înveliº care se aflã în cea mai
mare parte a scoarþei terestre având o
grosime maximã sub continente (ajunge la
70 km) ºi redusã în bazinele oceanice (sub
10 km) intrând în mare mãsurã în alcãtuirea
reliefosferei. Are în componenþã trei pãturi
structurale (sedimentarã, graniticã,
bazalticã).
SIALMA - vezi SALSIMA.
SIDEROSFERÃ - termen mai puþin
folosit pentru denumirea nucleului Pãmân-
tului în a cãrui alcãtuire intrã dominant
combinaþii ale fierului.
SIENIT - rocã magmaticã de adânc cu
rezistenþã la atacul agenþilor externi (în
România se aflã la Ditrãu în Carpaþii
Orientali).
SIERRA - denumire datã culmilor
muntoase în Spania ºi America Latinã
(Brazilia, Mexic etc.); ex: Sierra Morrena,
Sierra Madre etc.
SIF - denumire datã în Sahara crestelor
ascuþite ale dunelor, rezultate din inter-
secþia versanþilor acestora; poziþia lui se
modificã esenþial la furtuni.
SIFON - galerie carsticã îngustã, cu
traseu în linie frântã, prin care se realizeazã
circulaþia apei între golurile din interior în
care se acumuleazã apa ºi exterior unde
aceasta este evacuatã la anumite intervale
de timp sub formã de izbucuri.
SIG (engl. GIS - GEOGRAPHIC
INFORMATION SYSTEM) - sistem
bazat pe utilizarea unei tehnologii ce utili-
zeazã echipamente (hardware), programe
(software), metode etc. ce permite prelua-
rea de informaþii de pe aerofotograme,
imagini satelitare, hãrþi, diverse mãsurãtori
ºi înregistrãri etc., apoi stocarea, gestio-
narea dar ºi analiza ºi concretizarea în
imagini în funcþie de cerinþele cercetãrii ºi
în conformitate cu programul utilizat. Ca
urmare a rapiditãþii ºi diversitãþii opera-
þiilor ºi rezultatelor obþinute GIS-ul a
cãpãtat o extindere deosebitã fiind folosit
în toate domeniile.
SIGIZIE - fazã în care Luna este pe
aceeaºi direcþie cu Pãmântul ºi Soarele
(Luna nouã ºi Lunã plinã) ºi când se produc
maree cu amplitudini foarte mari cu efecte
deosebite în procesele ºi morfologia
þãrmurilor.
SIGNATURA SPECTRALÃ -
semnalul sub formã de radiaþii, cu o
anumitã lungime de undã ºi frecvenþã, emis
de un punct de pe suprafaþa terestrã, care
permite identificarea acestuia în înregis-
trãrile de teledetecþie.
SILCRET - tip de cuestã durã rezultatã
din cimentarea silicei rezultatã din diverse
procese meteorice în climatele calde ºi
semiaride unde pânza de apã se aflã la
adâncimea micã încât este posibilã ridica-
rea soluþiilor prin capilaritate; în urma
evaporãrii sãrurile rezultate consolideazã
nisipul.
SILICAÞI - diverºi compuºi ai siliciu-
lui care intrã în compunerea rocilor mag-
matice, metamorfice, sedimentare ºi în
alcãtuirea a peste 75% din scoarþa terestrã.
SILICE - dioxid de siliciu prezent în
stãri variate: amorfã (opal), criptocristalinã
(calcedonie), cristalizatã (cuarþ); este
prezent în orice tip de roci.
SILICIFIERE - proces care duce la
transformarea sedimentelor ºi care constã
în substituirea unor resturi organice prin
diverse forme ale siliciului (opal sau
calcedonie).
SILL - lavã consolidatã pe aliniamente
orizontale sau slab înclinate din interiorul
conului vulcanic; denudaþia poate scoate
la suprafaþã aceste structuri ºi datoritã
duritãþii lor, eroziunea selectivã sã dezvolte
platouri.
SILT (sin. LUT) - rocã sedimentarã
neconsolidatã, alcãtuitã din particule foarte
fine, de mãrime microscopicã, mai mici de
0,02 mm în diametru.
306
SILURIAN - perioadã în era Paleozoicã
caracterizatã prin viaþa exclusivã în mediul
marin; încheierea orogenezei caledoniene
ce-a generat lanþuri de munþi ce-au fost
erodaþi; parte dintre aceºtia ulterior au
constituit regiuni de podiºuri (Casimcea)
sau munþi reînãlþaþi (Alpii Scandinaviei, în
Scoþia ºi Þara Galilor).
SIMA - înveliº la baza scoarþei terestre
alcãtuit din roci bazaltice cu o densitate în
jur de 3 g/cm 3; în el se aflã cele mai
coborâte sectoare ale reliefosferei (în
dreptul rifturilor ºi zonelor de subducþie)
de unde energiile interne pot genera relief
ºi seisme prin împingerea de topituri la
exteriorul scoarþei.
SIMUN - vânt fierbinte în Africa
(Sahara) care provoacã furtuni puternice
ce schimbã esenþial morfologia câmpurilor
de dune.
SINCLINAL - cutã geologicã cu zonã
axialã coborâtã (concavã) ºi îndreptatã în
jos, pe care uneori formele de relief sunt,
în general, negative (vãi, depresiuni), cu
excepþia S. suspendat.
SINCLINAL SUSPENDAT - formã de
relief pozitivã dezvoltatã sub forma unei
culmi (masiv) aflate la un nivel superior
faþã de regiunile limitrofe care pot fi
anticlinale erodate. De aici dezacordul
dintre tipul de structurã care indicã
concavitate ºi forma de relief care are o
desfãºurare inversã ceea ce conduce la
folosirea termenilor de “sinclinal
suspendat” ºi “inversiune de relief” ( în
sens sinclinalele care erau strãbãtute de vãi
ºi separate de interfluvii pe anticlinale au
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
ajuns prin eroziune în timp geologic foarte
lung sã devinã interfluvii iar vãile
principale sã se axeze pe anticlinale).
SINCLINORIU - asociere de cute
anticlinale ºi sinclinale secundare pe un
fond structural larg concav (situaþia este
prezentã mai ales în suprastructura
sedimentarã de pe unele regiuni de
platformã vechi).
SINECLIZÃ - unitate structuralã din
cadrul platformelor vechi cu carácter de
depresiune cu lãþime foarte mare ºi în care
sedimentarea a fost aproape continuã timp
îndelungat, ca urmare structura reflectã o
intensã concavitate (ex: S. Moscovei).
SINGENETIC - forme de relief,
procese cu desfãºurare simultanã în timp
ºi în condiþii genetice aproape similare (ex.
- sistemele muntoase alpine din Europa;
vãi antecedente legate în aceeaºi fazã
tectonicã ce-a ridicat un lanþ montan
forþând adâncirea sincronã a vãilor; terasele
de abraziune dezvoltate pe þãrmurile Mãrii
Mediterane în Pleistocen etc.).
SINTECTONIC - realizarea unor pro-
cese majore sau forme de relief în concor-
danþã cu manifestãrile din ciclurile tecto-
nice (ex. - masivele cristalino-mezozoice
din Carpaþii româneºti sunt sintectonice
fiind legate de fazele austricã ºi laramicã);
înãlþarea munþilor, dealurilor ºi podiºurilor
din România poate fi corelatã cu fazele din
ciclul tectonic alpin de la finele Pliocenului
ºi Cuaternar etc.
SINUOZITATE - sector din cursul
unui râu ce prezintã coturi ºi ondulaþii
impuse de evoluþia albiei ºi a curgerii în
cadrul ei. Se apreciazã prin Coeficientul
de S. Care se calculeazã dupã formula: Cs
= Ls/Ld. (Ls - lungimea râului, urmãrind
S.; Ld - lungimea râului în linie dreaptã).
SISTEM - ansamblu de elemente aflate
în legãturã geneticã, evolutivã, ca alcãtuire
de care îi asigurã unitatea, funcþionalitatea
S 307
ºi schimbul de materie, energie, informaþie
cu sistemele limitrofe toate aflate într-o
anumitã ordine ierarhicã în macrosisteme.
SISTEM DE EROZIUNE - asocierea
agenþilor externi ºi a proceselor impuse de
aceºtia din care unul are rol esenþial în
modelarea specificã a reliefului în anumite
condiþii climatice (ex. - S. fluviatil, eolian,
glaciar etc.).
SISTEM MUNTOS - ansamblu de
lanþuri muntoase formate în acelaºi ciclu
tectonic orogenetic ºi care are o evoluþie
asemãnãtoare în decursul epocilor
geologice ºi care se reflectã într-o alcãtuire
geomorfologicã asemãnãtoare (ex.
sistemul alpino-carpato-himalaian;
sistemul andin; sistemul appallachian).
SISTEM MORFOCLIMATIC -
ansamblu de agenþi, procese ºi forme de
relief ce impun un peisaj specific la baza
cãruia elementele de naturã climaticã
(îndeosebi regimurile termic, pluvial,
umiditate) au un rol hotãrâtor în asocierea
lor ºi direcþionarea dinamicã (sisteme -
periglaciar, glaciar, deºertic, tropical umed,
subtropical etc.).
SISTEM MORFOGENETIC -
totalitatea factorilor, agenþilor ºi proceselor
care genereazã un anumit tip de relief
reflectat în peisaje morfologice specifice.
Se diferenþiazã în funcþie de factori (sistem
morfoclimatic, sistem morfostructural,
sistem morfolitologic etc.), agenþi (sistem
fluviatil, sistem litoral etc.) care se
interfereazã ºi se dispun ierarhizat.
SISTEM MORFOLITOLOGIC -
complex de forme de relief care impun un
peisaj aparte ºi care este determinat de
raportãrile genetice dintre o categorie de
roci ºi anumiþi agenþi ºi procese (ex. sistem
carstic; sistem pe formaþiuni loessoide).
SISTEM MORFOSTRUCTURAL -
ansamblu de forme de relief rezultat prin
intercondiþionarea dintre structurile
geologice ºi agenþii ºi procesele exogene;
se reflectã în peisaje morfologice aparte,
tipice sunt sistemele dezvoltate în
structurile cutate, monoclinale, tabulare,
vulcanice etc.)
SISTEM MORFOGENETIC FLU-
VIATIL - relieful creat de apele curgãtoare
prin eroziune ºi acumulare ºi a cãrui
complexitate variazã în funcþie de durata
manifestãrii lor, de rocã, structurã, climat
etc. (la cele evoluate cuprind vãile cu
versanþi, terase, albii, conuri aluviale, delte
etc.).
SISTEMUL SOLAR (PLANETAR) -
alcãtuit din Soare, cu poziþie centralã, care
concentreazã peste 98% din masã, nouã
planete (Mercur, Venus, Terra, Marte,
Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun, Pluto), în
jurul cãrora se aflã 61 de sateliþi, un numãr
mare de asteroizi, meteori, comete, praf ºi
gaze; faþã de Soare, limitele sistemului se
aflã, în medie, la cca 40 u.a.; întregul sistem
parcurge o orbitã galacticã în 250 mil. ani.
SISTEMUL ªTIINÞELOR GEO-
GRAFICE - ansamblu care cuprinde, în
principal: Geografia generalã (globalã);
Geografia regionalã, Geografia fizicã,
Geografia umanã, fiecare cu mai multe
subdiviziuni.
SISTEMUL ªTIINÞELOR GEO-
MORFOLOGICE - ansamblu de direcþii
ale cunoaºterii caracteristicilor reliefului
care s-au detaºat treptat în urma ampli-
ficãrii (în ultimul secol) cercetãrilor ºtiin-
þifice; formeazã un complex unitar cu
legãturi de interdependenþã totalã. Între
acestea se disting Geomorfologia structu-
ralã, Geomorfologia erozivo-acumulativã,
Geomorfologie enviromentalã, Geomorfo-
logia regionalã din care s-au desprins
altele.
SISTEM GEOMORFOLOGIC
REGIONAL - include grupãri de unitãþi
de relief separate pe bazã de criterii
308
genetico-evolutive ce au o anumitã
reflectare în peisaj; grupãrile se eºaloneazã
ierarhic la nivelul fiecãrei trepte
morfogenetice înscrise ierarhic pe diferite
trepte (ex. - de grupãri continente - lanþuri
montane - grupãri de masive - masive -
munþi; câmpii - câmpii europene - Câmpia
Românã - câmpii de subsidenþã etc.).
SITUARE (A) - poziþie a unei forme
de relief, agent ºi proces într-un sistem
geomorfologic raportat la diverse criterii -
spaþial (Podiºul Moldovei se aflã în estul
României fiind încadrat în vest de Carpaþii
Orientali ºi Subcarpaþii Moldovei iar în sud
de Câmpia Românã), temporal (terasa de
15 m este mai nouã decât cea de 30 m ºi
mai veche decât lunca), funcþional (pe
versanþii vãii Hârtibaci sunt alunecãri vechi
stabile, recente sau în curs de stabilizare ºi
alunecãri active).
SKARNÃ - rocã metamorficã, rezultatã
în urma transformãrii calcarelor prin
metasomatozã; sunt roci dure (ex. - în
Munþii Apuseni, Munþii Banatului).
SKJERGAARD (SKÄRGARD) -
denumire acordatã complexului de forme
de relief de pe þãrmul scandinav
(Norvegia), alcãtuit din platforma
continentalã submersã (strandflat) ºi fâºia
joasã litoralã ºi aflatã la baza munþilor (mai
ales la ieºirea din fiorduri).
SLIKKE - sectorul inferior al unei
câmpii litorale care este acoperit de ape la
orice nivel al fluxului; substratul este
nisipo-mâlos.
SLOIURI - blocuri de gheaþã care
plutesc la suprafaþa râurilor, fiind depla-
sate de cãtre curenþi; pot fi mici ºi rare,
mici ºi dese, mari ºi rare, mari ºi dese. În
condiþiile în care acestea se acumuleazã
într-un sector îngust al albiei formeazã un
baraj care obligã apele sã se reverse.
SMÂRC (sin. SMIOARCÃ) - denumire
datã arealelor cu pânza freaticã aproape de
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
suprafaþã unde apa „musteºte“ întreþinând
o vegetaþie higrofilã bogatã.
SOARE - cea mai apropiatã stea de
Pãmânt (în medie 150 mil. km), în jurul
cãreia existã 9 planete, sateliþi, asteroizi,
meteori, comete; are raza de 6,95•105 km,
suprafaþa de 6,08•10 18 m 2 , volum de
1,412•10 27 m 3, masa de 1,99•103° kg,
densitate 1,41 g/cm3, gravitaþie de 27,9 ori
mai mare decât cea terestrã, durata rotaþiei
25 zile la Ecuator ºi 30 zile la latitudini
polare; viteza pe orbita galacticã de 250
km/s, pe care o parcurge în 250 mil. ani;
vârsta 4,6 mil. ani; centrul alcãtuit din
nuclee de H ºi He, cu temperaturi de 15
mil. grade Kelvin ºi presiune 100 mld.
atm.; este înconjurat de înveliºurile radiativ
ºi convectiv; atmosfera cu fotosfera (400
km), cromosfera (10-15000 km) ºi coroana
solarã (mai multe raze solare grosime), în
care se produc fenomene (pete, facule,
spicule, protuberanþe) a cãror frecvenþã ºi
intensitate sunt dependente de evoluþia
activitãþii solare; emite în spaþiul planetar
fluxuri de particule (vântul solar) care se
deplaseazã cu viteze de sute de kilometri
pe secundã; radiaþiile solare ajunse pe
Pãmânt provoacã încãlziri diferenþiate
spaþial ºi în timp generând aici intensitãþi
deosebite ale unor procese morfogenetice
(îndeosebi cele periglaciare, meteorizarea
etc.).
SOCIOSFERA - cel mai recent
component al sistemului geografic
implicând între altele omul ºi activitãþile
sale. Presiuni antropice asupra celorlalte
componente ºi a mediului pe ansamblu se
realizeazã prin forme extrem de variate cu
urmãri imediate sau de duratã în alcãtuire,
structurã ºi funcþionalitatea sistemelor
geografice locale, regionale sau la nivelul
întregii planete. Pentru relief sunt
însemnate procesele antropice, formele
create (ºanþuri, depresiuni, baraje, diguri,
cariere, balastiere etc.) ºi modificãrile
S 309
impuse în evoluþia proceselor naturale (în
albiile râurilor prin barare, secþionãri etc.).
SOCLU –baza unei unitãþi structurale
de platformã; este alcãtuitã din roci
metamorfice ºi magmatice foarte vechi (de
regulã Proterozoice) dintr-un relief ce-a
fost nivelat (frecvent pânã la stadiu de
peneplenã sau pediplenã) care suportã o
cuverturã sedimentarã dobânditã în mai
multe perioade de timp când regiunea a fost
acoperitã de apele mãrilor (ex. Platforma
moldoveneascã care este soclul sau funda-
mentul Podiºului Moldovei suportã sedi-
mente din 4 - 6 cicluri produse diferenþiat
între Paleozoic ºi Cuaternar).
SODOM - regionalism în Oltenia, dat
ploilor torenþiale urmate de viituri.
SOHODOL - vale carsticã (frecvent
cheie) în care râul îºi pierde treptat apa care
se infiltreazã fie în acumulãrile de mate-
riale din albie fie prin pãtrundere în
circuitul endocarstic (ex. - Sohodol sau
Jaleº din Munþii Vâlcan).
SOKHART - creastã individualizatã pe
strate de roci dure aflate frecvent în poziþie
verticalã. Apare în reliefurile de tip apala-
ºian (Munþii Mãcin) sau pe suprafeþele de
eroziune din podiºurile unde reteazã roci
cu rezistenþã diferitã (ex. - Podiºul Casim-
cei).
SOL - înveliº cu grosime micã, domi-
nant pe spaþiile continentale care a rezultat
prin transformarea diverselor depozite
minerale prin procese pedogenetice ºi care
au proprietãþi distincte ce reflectã condiþiile
în care s-au format (rocã, pantã, climat,
vegetaþie, presiune antropicã etc.). Este
pãtura care reflectã modul de realizare a
interferenþii legãturilor dintre componen-
tele sistemului geografic (local, regiune).
SOL FOSIL (sin. PALEOSOL) apare
sub forma unui orizont acoperit (îngropat)
de sedimente mai recente (frecvent între
loessuri. Analiza acestora permite corelãri
de naturã cronologicã dar ºi de prezentare
a condiþiilor în care se înfãptuia modelarea
reliefului în intervalul de timp când s-a
realizat. Împreunã cu loessurile a repre-
zentat un element important în aplicarea
metodei ce fãcea posibilã cronologia
teraselor cu fazele glaciare ºi interglaciare
din cuaternar.
SOLURI POLIGONALE - forme de
relief periglaciar care rezultã prin inter-
ferarea proceselor de îngheþ-dezgheþ
într-un molisol heterogen ca alcãtuire ºi
grad de umiditate. Se produc crãpãturi în
molisol (pene) care se unesc într-o reþea
de poligoane cu formã ºi mãrimi variabile;
concomitent se realizeazã bombarea poli-
goanelor, expulzarea selectivã a pietrelor
din molisol ºi deplasarea acestora de la
centru spre exterior unde umplu crãpã-
turile.
SOLURI STRIATE - se dezvoltã pe
suprafeþele înclinate (peste 20°) din
regiunile periglaciare ºi constau din benzi
de pietre paralele (corespund unor crãpãturi
adânci în molisol) care încadreazã petece
(fâºii) formate din mâl. Panta n-a mai
favorizat realizarea de crãpãturi gelivale
sub formã de poligon ci în lungul ei.
Crãpãturile au fost umplute cu pietre, mai
întâi ridicate prin îngheþ din molisol la
suprafaþã ºi apoi deplasate (cãzute) în ele.
SOL TRUNCHIAT - sol (SRCS) al
cãrui profil este subþiat, datoritã înde-
pãrtãrii, în general, prin eroziune (spãlare
în suprafaþã, ºiroire) a diferitelor orizonturi.
Prin aprecierea nivelului eliminãrii
acestora se stabileºte gradul de degradare
a solurilor.
SOLFATARE - nume dat emanaþiilor
de vapori (apã, acid sulfuric ºi sulfuros) ºi
gaze din regiunile vulcanice; la exterior
apar depuneri ºi chiar concreþiuni (ex. -
Italia); apa ploilor încãrcatã cu gaze de
acest gen (în timpul erupþiilor) produce
310
degradãri ale mediului (îndeosebi în lumea
vieþuitoarelor) pe terenurile afectate .
SOLIDIFICA (RE) - trecerea materiei
din stare lichidã, gazoasã în stare solidã.
Se face prin precipitare, cristalizare,
îngheþare bruscã. Toate sunt însoþite fie de
crearea unor forme de relief în peºteri sau
a unor structuri (de cristale, apã îngheþatã
etc.) care exercitã tensiuni asupra pereþilor
crãpãturilor în care se dezvoltã generând
acþiuni mecanice etc.
SOLID (A) - caracteristicã a rocilor de
a fi tare, durã ºi de a opune rezistenþã la
atacul agenþilor externi.
SOLFATARIAN - ultima fazã în
evoluþia acþiunilor unui vulcan când sunt
eliminate doar gaze.
SOLIFLUXIUNE - proces specific
suprafeþelor slab înclinate situate în regim
periglaciar, care constã în deplasarea lentã
ºi în masã a unui strat de materiale
supraumectate din molisol pe un pat de
rocã încã îngheþat. Rezultã un ansamblu de
brazde aproape paralele cu înãlþimi de cca.
0,5 m.
SÖLLE (sin. ZOLIE) - depresiuni
circulare sau ovale rezultate pe locul unde
s-au topit blocuri mari de gheaþã ce-au fost
acoperite cu materiale (nisipuri, pietriºuri)
în câmpiile fluvio-glaciare (sandre).
SOMA - creasta unei caldeire care
înconjoarã un con vulcanic secundar
dezvoltat în ea. Între aceasta ºi vulcanul
secundar existã o depresiune circularã
numitã atrio. Denumirea de soma s-a
generalizat de la Monte Somma, din
caldeira vulcanului Vezuviu.
SONAR (SOUND NAVIGATION
AND RANGING) - aparat care este
utilizat în explorãrile subacvatice care
emite ºi recepþioneazã unde sonore.
Aceastã metodã este utilizatã în stabilirea
caracteristicilor reliefului fundului oceanic
dar ºi pentru unele amenajãri marine (ex. -
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
platformele de foraj, conducte ºi cabluri
submarine etc.).
SONDAJ - metodã de cunoaºtere a unui
sistem, a unor forme de relief, evoluþii
morfogenetice etc. Se bazeazã pe mãsu-
rãtori ºi înregistrãri de la distanþã (ex. -
sondaje marine), completãri de fiºe cu
întrebãri (S. de opinie privind unele
alunecãri de teren etc.) sau sondaje de
probe folosind instrumente ºi aparaturã
adecvatã pentru extragerea din scoarþã
terestrã (depozite, sol etc.) a unor probe ce
sunt analizate pe loc sau în laborator.
SORB (sin. PONOR) - microdepresiune
sub forma unui puþ, umplut parþial cu
materiale, prin care un curs de apã
exocarstic se pierde în masa de calcar; la
ploile bogate sau primãvara la topirea
bruscã a zãpezii întrucât capacitatea de
absorbþie este redusã (pãtrunderea apei în
interiorul calcarului este micã), în jurul
sorbului rezultã un lac efemer (în Podiºul
Mehedinþi, Munþii Padiº - Cetãþile
Ponorului, Zece Hotare etc.).
SORTARE - proces fizic prin care sunt
separate granulele (particulele) cu diverse
dimensiuni dintr-o masã eterogenã
(depozite); gradul de S. diferã în funcþie
de agent ºi tipul de transport ºi modul în
care s-a produs acumularea (ex: S.
materialelor în conurile de dejecþie formate
de torenþi se face pe de o parte prin
acumularea materialelor grosiere în vârful
conului ºi a celor fine de la exteriorul
conului, iar apoi prin depuneri în funcþie
de variaþia puterii de transport a apei
torentului în timp).
SPAÞIU NATURAL - areal de mãrime
oarecare de pe suprafaþa Globului,
caracterizat printr-o structurã unitarã, omo-
genã ºi prin aceeaºi evoluþie a compo-
nentelor naturale. Un loc distinct în
diversificarea acestora revine caracteris-
ticilor impuse de relief.
S 311
SPÃLARE ÎN SUPRAFAÞÃ - proces
complex exercitat de cãtre apele din
precipitaþii (ploi torenþiale, din topirea
rapidã a zãpezii) asupra materialelor ce
compun solul; prin acestea sunt dislocate
de pe suprafeþe sub 100 particule ce vor fi
acumulate cãtre baza versanþilor. Este
activã pe suprafeþele lipsite de vegetaþie ºi
cu soluri friabile. În timp solul poate fi
complet îndepãrtat ceea ce conduce la
degradarea terenurilor.
SPECTRU BIOGEOGRAFIC -
proporþia în procente a grupurilor de
vieþuitoare, dupã provenienþa lor într-un
teritoriu sau biocenozã; se exprimã grafic
printr-o histogramã.
SPECTRU GEOMORFOLOGIC -
ponderea unor forme de relief dintr-o
regiune impusã de diferiþi factori (ex. -
dezvoltarea pe verticalã a unui relief
raportatã prin trepte hipsometrice;
fragmentarea fluviatilã prin relaþia cu
eroziunea râurilor ºi a scurgerii torenþiale;
ponderea modelãrii versanþilor prin
alunecãri, ºiroire, torenþialitate etc.
SPELEOTEME - formã de relief
rezultatã în mediul endocarstic prin
precipitare (stalactite, stalagmite, vãluri,
stalagmat, domuri etc.)
SPEOLOGIE - ºtiinþa care se ocupã
cu studiul carstului; are ca subramuri: S.
fizicã care cerceteazã procese ºi elemente
de naturã geologicã, apoi circulaþia apei ºi
microclimatul carstic; biospeologia care se
ocupã cu analiza formelor de viaþa în
peºteri (a fost fundamentatã de Emil
Racoviþã).
SPINARE DE BALENÃ (SPINARE
DE ELEFANT) - denumiri atribuite
inselbergurilor cu dimensiuni mari ce apar
sub forma unor culmi rotunjite ce dominã
pedimentele prin versanþi cu pantã mare.
SPINARE DE BERBEC (sin.
ROCHES MOUTONATE) - roci ºlefuite de
gheþari pe praguri sau suprafeþe cu roci
rezistente. Au înfãþiºare rotunjitã, formã
convexã.
SPIT (sin. CORDON LITORAL) -
acumulãri liniare de nisip cu aspect de fâºii
prelungi, paralele cu linia þãrmului, ce sunt
legate la un capãt cu þãrmul; au fost create
de curenþii paraleli cu þãrmul, din
materialul depus la gurile râurilor; pot avea
forme diferite (liniare, curbate, simple,
duble).
SPONGOLITE - microforme dezvol-
tate pe podeaua sãlilor din peºteri unde a
existat un curs subteran; au rezultat printr-o
succesiune de procese (aluvionare; concre-
þionare diferenþiatã a acestora într-o fazã
lipsitã de un curs activ; îndepãrtarea
aluviunilor ºi a unei pãrþi din crustã prin
eroziune o datã cu revenirea temporarã a
cursului de apã).
SPOT (SATELLITE POUR
L’OBSERVATION DE LA TERRE) -
sateliþi de teledetecþie realizaþi de Franþa
în colaborare cu Suedia ºi Belgia, asociaþi
cu aparaturã la nivelul suprafeþei terestre
ce permit obþinerea periodicã de imagini
care conduc la cunoaºterea resurselor de
subsol, a formaþiunilor vegetale, a
diverselor culturi, regiunilor populate, a
proceselor naturale etc. Între acestea un loc
distinct revin datelor legate de relief ºi de
procesele care conduc la hazarde ºi risc.
STABILITATE - stadiu în evoluþia
unui sistem, caracterizat prin menþinerea
un timp mai lung sau mai scurt a unei stãri
calitative dobândite (S. morfodinamicã cu
forme de relief relativ stabile etc. S.
morfotectonicã - interval lung de timp când
miºcãrile tectonice sunt extrem de slabe ºi
nu produc schimbãri în evoluþia acþiunii
agenþilor externi în modelarea reliefului).
STADIU - interval de timp cu un anumit
specific al evoluþiei reliefului în confor-
mitate cu teoria ciclului de evoluþie
312
elaboratã de W.M. Davis sunt: S. de
tinereþe, S. de maturitate, S. de bãtrâneþe;
în evoluþia calotelor glaciare, intervale
scurte de expansiune într-o fazã glaciarã
(stadiale), de staþionare mai îndelungatã pe
un aliniament într-o fazã de retragere
(epistadiale) sau ca intervale când gheþarul
suferã retrageri (interstadiale) corespun-
zãtoare unor încãlziri climatice (ex. - au
existat în evoluþia fazelor glaciare Riss
douã stadiale Riss I ºi Riss II iar a
Würmului trei stadiale - W1, W2, W3).
STAGNAREA APEI - proces de
reþinere a apei pe sol ºi în sol datorat unor
precipitaþii abundente, pânzei freatice la
adâncime foarte micã (în câmpiile de
subsidenþã), abundenþei elementelor
argiloase etc.; acesta conduce la înmlãº-
tinire ºi terenuri neproductive; pentru
eliminarea excesului de apã se realizeazã
canale de drenaj.
STALACTITE - forme de relief carstic
având înfãþiºare conicã cu baza în tavanul
peºterilor ºi vârful spre baza sãlilor; prin
centru existã un orificiu - canal prin care o
parte din soluþie circulã; în jurul axului
central se înregistreazã precipitarea sau
cristalizãri; au dimensiuni variate (de la
valori centimetrice la mai mulþi metri
lungime ºi câþiva decimetri în diametru),
formã variabilã (subþiri, cele mici sunt
numite stilolite), poziþie verticalã sau
deplasatã lateral pe direcþia curenþilor de
aer (anemolite), singulare sau unite,
suspendate sau unite cu stalagmite sau
direct cu podeaua (coloane); au culori
variate (de la alb imaculat la roºu când
soluþiile din care au provenit au conþinut
oxizi de fier) etc.; reprezintã una din
endoformele cele mai spectaculoase din
peºteri; pot apãrea ºi în alte goluri carstice
formate în gips, sare etc.
STALAGMITE - formã de relief
endocarstic rezultatã prin precipitarea
calciului pe podeaua peºterilor; au
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
configuraþie conicã cu vârful (bont ºi cu o
microdepresiune în centru în care cad
picãturile de soluþie de bicarbonat) orientat
spre tavan; din centru soluþia se revarsã pe
marginile formei permiþând îngroºarea ei
(prin precipitare), prin contopirea lateralã
a mai multor stalagmite rezultã forme cu
dimensiuni mari (stalagmat) sau foarte
mari (domuri); prin unire cu stalactitele dau
coloane; este o formã comunã dar
spectaculoasã fiind prezentã în majoritatea
peºterilor.
STARE - situaþie pentru un interval de
timp a unui sistem sau a componentelor
sale, sub raport funcþional, evolutiv etc. (S.
dinamicã, S. de echilibru)
STATISTICÃ - domeniu care se ocupã
cu prelucrarea datelor înregistrate ºi
corelarea lor; trateazã mari ansambluri de
date numerice pe baza unei grupãri de
metode de analizã numericã care permite
descrierea relaþiilor dintre procese sau de
evoluþii pe diferite termene.
STAÞIE - unitate organizatã pentru
realizarea de cercetãri ºi analize complete
ºi de duratã a proceselor diferitelor
componente geografice. Pentru relief sunt
însemnate S. hidrometrice (pentru
aprecierea variaþiei debitelor ºi regimului
scurgerii); S. meteorologice (mai ales
pentru regimul ºi tipuri de precipitaþii); S.
de mãsurare a pluviodenudãrii (ex. -
Perieni); S. vulcanologice (la Etna,
Vezuviu); S. seismice (Vrâncioaia, Muntele
Roºu etc.).
STAÞIONARÃ - stare a unui sistem în
care intrãrile ºi ieºirile, precum ºi
proprietãþile acestuia rãmân constante sau
în echilibru (în evoluþia reliefului cores-
punde intervalelor de echilibru morfo-
dinamic).
STÃVILAR - denumire regionalã
pentru un baraj amenajat pe albia unui râu
în scopul regularizãrii scurgerii.
S 313
STÂNCÃ - bloc mare de piatrã,
colþuros, cu pereþii abrupþi, care se impune
în peisaj (ex. - în spaþiul montan sau
deluros; rezultã frecvent prin eroziune
diferenþialã).
STEPÃ - formaþiune vegetalã ierboasã
cu unele dicotiledonate ºi graminee xero-
file (Stipa, Poa, Festuca, Andropogon);
arbuºtii xerofili sunt grupaþi în tufãriºuri
(mãceº - Rosa canina, porumbar - Prunus
spinosa); S. este caracteristicã regiunilor
cu climat temperat continental din America
de Nord (preeria), America de Sud
(pampasul). În România, S. este specificã
Podiºului Dobrogei (în sud ºi centru Sud),
Câmpiei Române de Est ºi Podiºului
Moldovei (sud); relieful se caracterizeazã
prin vãi cu albii seci, o bunã parte din an,
forme de tasare ºi sufoziune, unele dune
de nisip etc.
STEREOGRAMÃ - cuplu de aero-
fotograme ce permite obþinerea unei
imagini tridimensionale a reliefului; pentru
obþinerea acestuia se folosesc aparate
specifice (stereoscoape).
STEREOMODEL - reprezentare
tridimensionalã (în relief) a unei suprafeþe
de teren, obþinutã cu ajutorul stereosco-
pului, prin studierea unui cuplu de
aerofotograme printr-un sistem binocular.
STEREOFOTOGRAMETRIE -
ramurã a fotogrametriei care se ocupã cu
prelucrarea fotogramelor perechi luate
dintr-un anumit unghi, pentru întocmirea
planurilor ºi a hãrþilor în curbe de nivel ºi
cote.
STEREOSCOP - instrument optic
folosit pentru realizarea de stereomodele.
La bazã stã observarea unui cuplu de
aerofotograme alãturate.
STERIL - materiale secundare nefo-
losite rezultate din prelucrarea minereurilor
sau departajarea cãrbunilor de rocã; sunt
stocate în halde.
STICLÃ VULCANICÃ - rocã
vulcanicã efuzivã (consolidarea rapidã a
lavei în aer sau apã); este recristalizatã,
durã ºi are ca varietãþi: de la incolore (din
lave acide) la maronii, negre (din lave
bazice).
STIL - ansamblul caracteristicilor pe
care unul sau mai mulþi agenþi morfo-
dinamici impun într-un sistem o anume
evoluþie generatoare de forme de relief
specifice (ex. - S. tectonic impus într-o
regiune de cãtre miºcãrile tectonice - faliat,
cutat, tabular etc.) S. morfologic indicã o
anumitã grupare a formelor ºi unitãþilor de
relief în strânsã legãturã cu condiþiile
genetice ºi evolutive - ex. - vulcanic,
glaciar, litoral etc.
STILOLITE (sin. MACAROANE) -
stalactite cu aspect de þevi subþiri ºi lungi
(0,5-1 cm diametru, 15-20 cm lungime),
de culoare albã, formate din calcit pur, prin
cristalizarea radiarã în jurul unor depuneri
opace ºi amorfe.
STIRICÃ - fazã de miºcãri tectonice
din orogeneza alpinã, produsã în Miocenul
mijlociu; a produs cutãri, crearea de
depresiuni tectonice, vulcanism.
STRANDFALT - suprafaþã de eroziune
glaciarã pleistocenã la þãrmul scandinav
care prin topirea calotei ºi ridicarea nive-
lului mãrii a devenit submersã (platformã
continentalã); este dominatã de versanþi
abrupþi (faleze).
STRAT GEOLOGIC - formã de
dispunere a materiei într-un depozit
sedimentar delimitat de suprafeþe plane,
este relativ omogen ca alcãtuire,
granulometrie, culoare, rezistenþã etc. dar
are grosime ºi vechime variabile. În funcþie
de proprietãþile rocile ce-l alcãtuiesc vor
fi ºi relaþiile cu agenþii externi ºi în final
formele de relief rezultate.
STRATIFICAÞIE (sin. STRATI-
FICARE) - aºezarea sub formã de strate a
314
majoritãþii rocilor sedimentare apãrutã ca
rezultat al modificãrilor produse în
procesul de acumulare a materialelor.
Modificãrile pot fi legate de ridicarea sau
lãsarea uscatului, schimbarea direcþiei ºi
importanþei curenþilor fluviali sau a celor
marini etc. Dupã formã, existã: S.
orizontalã (tabularã), cu strate plane, care
sunt dispuse paralel, corespunde
sedimentelor marine de mare adâncime sau
celor lacustre ºi reflectã starea de liniºte a
mediului de sedimentare; S. oblicã
(înclinatã), cu strate dispuse sub diferite
înclinãri faþã de planul de S., fiind proprie
domeniului continental, cu precãdere în
zona litoralã; S. încruciºatã, care apare la
sedimentele deltaice, torenþiale; S.
convolutã, la care apar suprafeþe de strat
ondulate; în general, apar ca urmare a
alunecãrii gravitaþionale a sedimentelor,
aflate încã în stare plasticã.
STRATIGRAFIE - disciplinã care
studiazã ordinea depunerii formaþiunilor
geologice, stabilind vârsta lor geologicã
relativã ºi absolutã dar ºi rãspândirea lor
iniþialã în spaþiu.
STRATISFERÃ - partea (pãtura)
superioarã a sialului alcãtuitã numai din
roci sedimentare; este prezentã atât în
domeniul continental cât ºi în cel oceanic
numai cã alcãtuirea ºi grosimea ei variazã.
STRATOVULCAN - con vulcanic
format din alternanþe de strate de lavã ºi
piroclastite rezultate din faze diferite de
erupþii; vulcanii mari au conuri secundare,
iar în alcãtuirea internã existã numeroase
forme de consolidare a lavei pe fracturi sau
pe contacte structurale. Prin erodarea
aparatului vulcanic lavele consolidate se
pãstreazã dând în peisaj forme de relief cu
aspect de ziduri, coloane, platouri, neckuri.
STRÃPUNGERE - acþiune mecanicã
prin care un agent atacã rocile creând
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
diverse microforme ºi o direcþie de evoluþie
specificã (ex. - valurile mãrii strãpung baza
falezelor ºi formeazã firide ºi impun în timp
retragerea acestuia ºi extinderea platformei
de abraziune; în lungul unui râu,
turbioanele verticale determinã dezvoltarea
talvegului iar cele de la baza malurilor
retragerea lor etc.); vale îngustã ce
secþioneazã o culme sau un masiv montan
ca urmare fie a unei adânciri antecedente,
epigenetice fie a unui proces de captare
(clisurã).
STRÂMTOARE - denumire datã
sectoarelor înguste de vale (trecãtori) sau
locurilor de trecere printre insule ºi
continent, între douã mãri (Bosfor între
Marea Neagrã ºi Marea Marmara) sau douã
oceane (Magelan între Atlantic ºi Pacific).
STRESS - constituie rezultatul exerci-
tãrii asupra rocilor a diferiþilor agenþi ºi
care se prezintã sub diferite forme -
dezagregare (stress termic dobândit brusc
sau în perioade lungi), diverse forme de
eroziune, comprimare tectonicã în adânc
urmatã de facilitatea eliberãrii tensiunilor
când roca ajunge la suprafaþã etc.
STRIAÞIE - proces de zgâriere a unei
suprafeþe de rocã de cãtre un agent purtãtor
al unor materiale colþuroase (apa unui râu
încãrcatã cu pietriº, masã de gheaþã în care
se aflã bolovani etc.); ºenþuleþe rezultate
prin contactul dintre un agent ºi o suprafaþã
sau dintre douã mase aflate în miºcare în
sensuri diferite sau o masã staþionarã pe
care se deplaseazã alta (tipice la rocile
ºlefuite de gheþari).
STRIU GLACIAR - zgârieturã cu
dimensiuni mici (lãþimi de ordinul
milimetrilor, centimetrilor ºi lungimi de cel
mult câþiva metri) ce apare pe rocile
ºlefuite de gheþari încãrcaþi cu fragmente
de rocã incluse în timpul deplasãrii
acestora; prin corelarea direcþiilor de
S 315
desfãºurare a striurilor se poate stabili
sensul general al deplasãrii maselor de
gheaþã.
STROFICE - miºcãri tectonice cu
caracter epirogenetic dar pe spaþii reduse
care genereazã munþi în locul depresiunilor
tectonice.
STROMBOLIAN - tip de erupþie
vulcanicã care se caracterizeazã prin erupþii
continui de lave (bazaltice ºi andezitice),
împreunã cu gaze ºi vapori; le sunt
specifice bombele ºi scoriile
incandescente; denumirea provine de la
vulcanul Stromboli (Italia).
STRUCTOGEN - (sin. OROGEN) -
unitate tectono structuralã (lanþ montan)
generatã într-o regiune labilã a scoarþei prin
miºcãri orogenetice ce aparþin unui ciclu
geotectonic.
STRUCTOGENETICE - miºcãri
tectonice complexe (produc cutãri, sariaje,
ridicãri ale unor unitãþi ºi coborâri ale
altora) care se produc în faza de paroxism
dintr-un ciclu tectonic.
STRUCTOGENEZÃ - faza de
paroxism dintr-un ciclu tectonic care
conduce la individualizarea unei unitãþi de
orogen (laramicã pentru unitãþile cristaline
din Carpaþi).
STRUCTURAL(E) - defineºte
influenþa caracteristicilor structurilor
geologice asupra genezei unui sistem de
forme de relief specific (ex. - relief S.
individualizat pe structuri orizontale,
monoclinale, cutate, discordante, faliate
etc.); contact S., între douã unitãþi de relief
cu structurã deosebitã; discontinuitate S.
(falie, plan de ºariaj, contact între douã
unitãþi structurale care se reflectã în
configuraþia reliefului); Geologie S. -
domeniu care studiazã caracteristicile ºi
geneza diverselor structuri geologice;
Geomorfologie structuralã - domeniu care
analizeazã rolul factorilor interni în
generarea unitãþilor structurale de ordine
diferite ºi reflectarea acestora în relief.
STRUCTURÃ GEOLOGICÃ - mod
de aºezare a stratelor de roci ºi a altor
corpuri de roci în scoarþa terestrã precum
ºi raporturile stabilite în timp între acestea;
S.g. pot fi diferenþiate dupã modul de
dispunere a stratelor, deformare ºi raportul
cu diferite corpuri de roci. În funcþie de
proprietãþile rocilor ce alcãtuiesc
structurile geologice ºi de caracteristicile
acestora agenþii externi acþioneazã diferit
ceea ce faciliteazã individualizarea de
tipuri de relief deosebite.
STRUCTURÃ GEOMORFOLO-
GICÃ - modalitãþi de îmbinare a formelor
de relief în diverse sisteme morfologice
(ex. relieful glaciar montan este compus
din circuri, vãi, praguri, morene glaciare)
care se ordoneazã ierarhic pe tipuri dupã
criterii morfografice (lanþ de munþi, grup
de masive, masive, culmi, vârfuri etc.),
genetice (munþi de cutare, vulcanici) etc.
STRUNGÃ - loc îngust de trecere la
nivelul crestelor alpine (strungã în Bucegi)
a cãrui origine poate fi de origine
structuralã, creatã prin eroziune
diferenþialã sau la intersecþia de bazine
torenþiale cu dezvoltare opusã la nivelul
superior al interfluviilor.
STUDIU DE TEREN - ansamblu de
observaþii, mãsurãtori, înregistrãri, anchete
ºi mai ales cartãri necesare diverselor
analize asupra reliefului (evoluþia pe
ansamblu a acestuia, dinamica proceselor
din albie ºi de pe versanþi, raportãri la
influenþele litostructurale asupra
caracteristicilor formelor de relief etc.)
SUBAERIAN - termen folosit pentru
a desemna totalitatea agenþilor ºi
proceselor care acþioneazã pe suprafaþa
316
terestrã ºi care duc la individualizarea de
reliefuri specifice.
SUBALPIN - etaj specific reliefului,
formaþiunilor, vegetaþiei, solurilor,
climatului ºi peisajului în munþii înalþi (ex.
Carpaþi la 1800 - 2200 m); se remarcã
printr-un ansamblu de forme de relief
caracteristice, ca rezultat al îmbinãrii
crionivaþiei cu fluviaþia.
SUBATLANTIC - subdiviziune a
Postglaciarului (Holocen) desfãºuratã între
cca. 1500 î.Hr. ºi cca. 500 î.Hr., care
reflectã oscilaþii climatice cu repercursiuni
asupra celorlalte elemente ale mediului (de
la o rãcire ºi extinderea pãdurilor de
conifere la o încãlzire ºi o creºtere a
cantitãþilor de precipitaþii pentru ca ulterior
sã se producã o nouã rãcire).
SUBBOREAL - subdiviziune a
Postglaciarului (Holocen) localizatã în
intervalul 3000 - 1500 î.Hr. când climatul
a devenit mai cald dar cu diferenþieri în
cantitãþile de precipitaþii.
SUBCARPATIC - tip de relief specific
individualizat prin evoluþia regiunii de
avanfosã; se îmbinã areale de relief
structural tipic (pe structuri cutate,
monoclin ºi uneori domuri), cu areale cu
relief epigenetic, petrografic, cu o dinamicã
de versant extrem de activã ºi diferenþiatã
regional ºi local în funcþie de rocã, pantã,
presiune antropicã.
SUBDUCÞIE - zona de contact dintre
douã plãci tectonice, în care una mai grea
Zonã de subducþie (Z.S.)
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
(bazalticã) coboarã ºi se consumã în
astenosferã, iar cealaltã se ridicã, se
comprimã ºi cuteazã creând munþii ce se
ridicã; planul Benioff corespunde con-
tactului plãcilor, are o înclinare de 55-60°;
proceselor orogenetice li asociazã erupþii
vulcanice ºi seisme intense; proces de S. -
coborârea unei plãci însoþitã de consu-
marea ei, seisme ºi erupþii vulcanice.
SUBGLACIAR - subsistem al morfo-
genezei glaciare unde se interfereazã
acþiunea gheþii cu rezistenþa rocilor de pe
suprafaþa acoperitã de aceasta rezultând o
diversificare impuse de eroziune, transport
ºi acumulare; cursuri de apã la baza masei
de gheaþã în sectorul terminal, exercitã
eroziune, transport de materiale ºi dã
naºtere la ºanþuri care pot fi umplute cu
material morenic.
SUBMERS - sectoare din spaþiul litoral
al mãrilor ºi oceanelor acoperit de apã
(poate deveni emers prin aluvionãri puter-
nice sau în urma unor miºcãri epirogenetice
pozitive).
SUBMERSIE - coborârea lentã sub apã
a unor porþiuni de uscat în zona þãrmurilor;
în urma acestui proces linia de þãrm devine
sinuoasã, cu golfuri, insule ºi vãi înecate;
se realizeazã în urma unor miºcãri epiro-
genetice negative sau eustatice pozitive.
SUBMINARE - acþiune de strãpun-
gere, roadere la baza unor pante (versanþi,
maluri) exercitate de diverºi agenþi (apa
mãrii, apa râului etc.) în urma cãrora rezultã
firide. Când dimensiunile acestora devin
mari încât se ajunge la ruperea stabilitãþii
stratelor de deasupra lor are loc prãbuºirea
abruptului, falezei, malului etc. Deci o
retragere a pantei abrupte ºi crearea la baza
ei a unei suprafeþe de echilibru dinamic.
SUBNIVAL - spaþiu (etaj) situat sub
limita zãpezilor veºnice ºi în care
modelarea reliefului este dominatã de alte
S 317
procese în raport cu cele nivale (ex. -
fluviaþie).
SUBPOLAR - regiune desfãºuratã la
latitudini mari cu caracter tranzitoriu între
zona rece polarã dominatã de procese ºi
relief periglaciar ºi glaciar ºi zona
temperatã cu procese ºi relief fluviatil
(secundar periglaciar).
SUBSÃPARE - proces de eroziune
glaciarã exercitat asupra rocii din patul vãii
de cãtre gheaþa în miºcare, în amonte de
praguri. Aici panta este redusã, masa de
gheaþã preseazã ºi roade puternic chiar sub
nivelul pantei normale. Rezultã
microdepresiuni (de circ sau pe vale). Dupã
topirea gheþii în ele se acumuleazã morene
ºi lacuri (Carpaþii Meridionali).
SUBSECVENTÃ - vale într-o regiune
cu structurã monoclinalã care se desfãºoarã
perpendicular pe direcþia de cãdere a
stratelor; are un profil asimetric cu un
versant abrupt (taie stratele în cap) ºi altul
lin (dezvoltat în lungul stratului). Este tipul
specific de vale individualizat în aceastã
structurã (ex. în Podiºul Moldovei -
sectoarele vãilor Bârlad, Jijia, Bahlui).
SUBSIDENÞÃ - proces tectonic de
lãsare lentã a unei regiuni (de câmpie sau
a fundului unui bazin de sedimentare) pe
mãsura acumulãrii de materiale ºi ca efect
al apãsãrii acestora; în timpi geologici,
suferã variaþii ca intensitate, reflectate în
tipul ºi caracteristicile depozitelor
acumulate (grosime, granulometrie);
procesul poate continua ºi dupã
transformarea bazinului într-o câmpie,
depresiune; aici, local, S. i se opune o
aluvionare fluviatilã bogatã, rezultând vãi
neadâncite, aproape fãrã maluri, cu multe
cursuri pãrãsite, ochiuri de apã (ex. Câmpia
Siretului, Depresiunea Ciuc).
SUBSOL - partea superioarã a scoarþei
aflatã sub pãtura de sol care este alcãtuitã
din roci variate ca proprietãþi ºi ca mod de
receptare a acþiunii agenþilor ºi proceselor
externe. Pe seama lor se dezvoltã diverse
tipuri de scoarþe de alterare ºi de depozite
de versant.
SUBTERAN - parte a scoarþei în care
se realizeazã excavaþii (subterane) în urma
exploatãrii de minereuri sau substanþe
minerale. Uneori prin prãbuºirea
plafonului acestora rezultã depresiuni cu
formã variatã în care se pot acumula apa
generând locuri încadrate de versanþi
supuºi proceselor de ºiroire ºi
gravitaþionale (ex. - ocnele de sare
prãbuºite de la Slãnic, Ocna Sibiului,
Ocnele Mari etc.). Termenul se mai
foloseºte pentru cursurile de apã de la
diferite niveluri din carst, pânzelor de apã
aflate la diverse adâncimi.
SUBSTRAT - sistem al componentelor
naturale dintr-un teritoriu considerat ca
bazã a acþiunii agenþilor ºi proceselor
morfogenetice (ex. - roca, solul, în raport
cu vegetaþia de pe acestea etc.).
SUBTROPICAL - termen ce
desemneazã zonele morfobioclimatice
situate la latitudini mai mari de tropicele
Racului ºi Capricornului (pânã la circa 40°
latitudinea nordicã ºi sudicã); caracteristica
acestora este existenþa a douã sezoane cu
caracteristici morfoclimatice distincte
(ierni ploioase cu eroziuni ºi acumulãri
intense, veri secetoase cu averse ºi
dezagregãri).
SUBVULCAN - corpuri magmatice
realizate într-un aparat vulcanic (lacolit,
318
dyke, neck, sill) care prin scoatere la zi de
cãtre eroziune, apar ca forme de relief
pozitive (stâlpi, coloane, vârfuri).
SUFOZIUNE - termen care provine din
limba italianã, suffodio - a sãpa pe
dedesupt, a submina; proces caracteristic
regiunilor alcãtuite din loess sau depozite
loessoide îndeosebi pe suprafeþele plane
sau uºor înclinate care favorizeazã circula-
þia descendentã a apei (infiltraþia); aici are
loc dislocarea ºi îndepãrtarea unor
particule din rocile substratului prin care
circulã apele infiltrate ºi cele subterane;
existã: S. chimicã, în urma cãreia are loc
dizolvarea sãrurilor depuse în pereþii
rocilor ºi transportul lor ca soluþii cãtre
pânza freaticã; S. mecanicã, realizatã de
apa de infiltraþie sau subteranã a cãrei
circulaþie produce dislocarea celor mai fine
particule rezultând în timp forme de relief
de tipul pâlniilor, hrubelor, tunelelor de
sufoziune; prin extinderea au loc prãbuºiri
ale stratelor de rocã de deasupra ºi
realizarea de vãi sufozionale (pe malurile
Dunãrii, Prutului, Siretului etc.
SUPERFICIALE (FORMAÞIUNI) -
materiale neconsolidate, de vârstã
cuaternarã, ce acoperã roca în loc; stau la
baza formãrii solului; acestea au luat
naºtere prin distrugerea rocii in situ sau a
acumulãrii materialelor remaniate; sursa
formaþiunilor S. sunt rocile compacte
distruse prin alterare (alterite)prin dezagre-
gare fizicã (regolite), prin deplasarea ºi
acumularea formaþiunilor (depozite) pe
versant (deluvii) sau la baza lor (coluvii,
proluvii) a aluviunilor râurilor (aluvii), a
morenelor glaciare, depozitelor eoliene,
turba etc.; varietatea lor este legatã ºi de
climat.
SUPERIOR - caracteristicã a unui
sistem, formã de relief de a ocupa o poziþie
spaþialã mai înaltã sau de a avea un grad
de complexitate mai important în raport cu
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
alta (ex. - etajul morfogenetic alpin este
superior ca poziþie în raport de cel al
pãdurilor; peºtera este o formã de relief
superioarã ca nivel de evoluþie faþã de o
galerie.
SUPERPOZIÞIE - principiu conform
cãruia, într-o coloanã stratigraficã, stratele
superioare sunt mai noi (ulterioare)
stratelor pe care acestea le acoperã, cu
poziþie inferioarã, în condiþiile în care nu
au fost afectate de miºcãri tectonice majore
ce pot crea ºariaje.
SUPRAFAÞÃ - parte a unui sistem cu
formã planã convexã, concavã sau
complexã care este rezultatul acþiunii
spaþiale a unor procese, evoluþii; se
foloseºte ca: S. terestrã (S. oceanelor ºi S.
uscatului), S. continentalã, S. Benioff, S.
de acumulare (ºes, câmpie), S. de
aplatisare (nivelare), S. de eroziune
(peneplena, pediplena, nivel de eroziune,
suprafaþã de nivelare), S. de discontinuitate
(prin raportarea la stratele de deasupra ºi
dedesubt indicã timpul geologic când nu
s-a produs sedimentarea), S. de ºariaj (între
pânzã ºi un autohton), S. structuralã (formã
de relief la nivelul unui strat de rocã durã),
S. izostaticã (de compensare a afundãrii
blocurilor continentale), S. de alunecare
(pat de alunecare), S. echipotenþialã (a
geoidului, de gravitaþie constantã), S.
fosilizatã (aparþine unui relief acoperit de
sedimente), S. exhumatã etc.
SUPRAFAÞÃ DE ALUNECARE
(sin. PAT DE ALUNECARE) - suprafaþa pe
care se deplaseazã (gliseazã) o masã de
roci; este la nivelul unui strat argilos sau
depozit îngheþat.
SUPRAFAÞÃ DE EROZIUNE -
treaptã netedã la nivelul interfluviilor
(dominant principale) care a rezultat în
urma unei îndelungate etape de nivelare
prin procese exercitate de agenþi externi
(ape curgãtoare, apa mãrii, gheþari,
crionivaþie, meteorizare, pluviaþie etc.)
S 319
asociaþi diferenþiat în funcþie de climat
(prin peneplenare rezultã peneplene, prin
pedimentare - pedimente ºi pediplene etc.).
SUPRAFAÞA DE NIVEL „0” (sin.
SUPRAFAÞA DE REFERINÞÃ; NIVEL DE
BAZÃ GENERAL) - nivelul mãrilor ºi
oceanului planetar în raport de care se
apreciazã altitudinile absolute ale
reliefului.
SUPRAFAÞÃ TOPOGRAFICÃ -
complex de pante ce alcãtuiesc exteriorul
reliefului; prezintã caracteristici
morfografice ºi morfometrice variate
impuse de genezã ºi evoluþie.
SUPRAFORESTIER - indicã în
munþii înalþi culmile, crestele ºi vârfurile
din etajele subalpin ºi alpin cu pajiºti ºi
stâncãrie dominant afectate de procese
crionivale ºi gravitaþionale.
SUPRAGLACIAR - termen folosit
pentru a desemna poziþia proceselor ºi
formelor de relief aflate deasupra gheþarilor
(versanþi, creste, vârfuri pe care se produc
de regulã nivaþie, gelivaþie, prãbuºiri etc.
SUPRAIMPUNERE (sin. EPIGE-
NEZÃ) - proces caracteristic râurilor care,
pe parcursul evoluþiei lor, trec de la
adâncirea într-o structurã cu roci moi la alta
cu strate dure, fãrã sã-ºi modifice sensul
desfãºurãrii cursului.
SUPRAIMPUS (sin. EPIGENETIC) -
sector de vale, cu caracter de mic defileu
care a fost format de un râu care a strãpuns
prin eroziune o structurã de suprafaþã din
roci moi (sedimentarã) ºi a continuat sã se
adânceascã în alta din adâncime formate
din roci dure (ºisturi cristaline, roci mag-
matice). (ex. - Criºul Alb care ºi-a tãiat
defilee în roci magmatice pe un traseu
iniþial dezvoltat în roci sedimentare ce le
acopereau pe primele).
SUPRALITORAL - termen mai puþin
folosit pentru a indica un relief, frecvent
de faleze vechi sau sectoare de plajã aflatã
deasupra nivelului fluxului sau mareelor.
SUPRAPêUNAT (sin. PêUNAT
EXCESIV) - activitate pastoralã ce constã
în consumul unei cantitãþi de masã vegetalã
de pe o suprafaþã, peste capacitatea de
regenerare a ei; are ca efect distrugerea
covorului vegetal, tasarea solului,
compactizarea, manifestarea puternicã a
ºiroirii, spãlãrii în suprafaþã, alunecãrilor
de teren etc. ºi prin acestea degradarea
treptatã a calitãþii productive a terenurilor.
SUPRANIVAL - etaj montan în care
existã creste, vârfuri cu pante mari supuse
dominant activitãþilor gelivale ce dau
dezagregãri mase de grohotiº ºi întreþin
declivitãþi ridicate.
SURDUC - termen ce desemneazã un
sector de vale îngustã care secþioneazã un
masiv sau culme montanã permiþând
traversarea regiunii (o vale de tip cheie,
defileu adâncitã în bare de roci dure).
SURF - fâºie de spargere a valurilor în
zona de plajã submersã.
SURPARE - prãbuºiri în maluri, ver-
sanþi, falezã, a cãror bazã a fost secþionatã
de firide de abraziune sau marmite create
în maluri de cãtre râuri.
SURPLOMBÃ - concavitate, scobiturã
la baza unor abrupturi sau a falezei,
provocatã de izbirea valurilor, de dislocãri
de materiale, de procese de meteorizare
manifestate selectiv în strate cu rezistenþã
diferitã în structura tabularã.
SURSÃ DE POLUARE - locul de unde
se produc, se pot gãsi sau se propagã
substanþele poluante (o fabricã de ciment,
un combinat siderurgic, puncte de extracþii
petroliere, groapã de gunoi reorganizatã
etc.).
SUSCEPTIBILITATE - caracteristicã
a potenþialului morfodinamic al terenurilor
prin care degradarea lui prin anumite
procese este posibilã în anumite condiþii
320
care se pot realiza în diverse perioade de
timp (alunecãri de teren se pot produce
primãvara când în depozite ºi roci existã o
cantitate mare de apã; prãbuºirea blocurilor
de piatrã pe o ºosea montanã este legatã
pe versanþii abrupþi de dezgheþurile din
februarie - aprilie când gheaþa din crãpã-
turile rocii se topeºte etc.).
SUSPENSII - materiale (nisip, parti-
cule argiloase) care fac parte din debitul
Sfinx (M. Bucegi)
Scorie (Sardinia)
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
solid cãrat pe distanþe mari de cãtre apele
curgãtoare. Viteza curentului de apã sau a
vântului determinã mãrimea particulelor
antrenate în miºcare (este foarte micã la
viteze reduse ºi invers).
SWASH - termen anglofon care se
referã la înaintarea ºi retragerea apei mãrii
rezultate din spargerea valurilor pe plajã;
antreneazã nisipul ºi creeazã riduri de plaje
cu dimensiuni variabile.
Sare (Slãnic)
Salinã (Slãnic)
S 321

Straþii glaciare

Stalagmite
Sufoziune

Spinãri de berbec

Suprafaþa structuratã Subalpin

322 DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE

Strat geologic
Stilotite

Solifluxiune Subalpin

Scoarþã de alterare Sinclinal

ª 323
ª
ªA (sin. ÎNªEUARE) - sector mai jos
pe un interfluviu, între douã culmi, între
masive (pas) cu origine variatã (eroziune
diferenþialã pe contactul dintre formaþiuni
cu rezistenþã diferitã; intersectarea
marginilor a douã bazine hidrografice
diferite aflate pe versanþi opuºi; un proces
de captare etc.).
ªANÞ - formã de relief negativã care
rezultã prin ºiroire acceleratã cu pantele
mai mari, lipsite de vegetaþie ºi folosite ca
poteci, drumuri de cãruþã etc.
ªARIAJ - încãlecarea pe zeci sau sute
de kilometri a unor formaþiuni geologice
autohtone de cãtre pânze alohtone (mai
vechi) proces înfãptuit prin acþiunea
forþelor tectonice în fazele de orogen.
Partea de unde a pornit pânza este
rãdãcina, iar partea cea mai avansatã,
Pânzã de ºariaj
6 4
3 400-500 m ºi lungimi de circa 100 km (ex.
7 5
2 gheþarii de ºelf din jurul Mãrii Wedell,
1
1 - autohton; 2 - plan de ºariaj; 3 - fruntea pânzei;
4 - petic de acoperire; 5 - fereastrã; 6 - masa ºariatã;
7 - rãdãcina pânzei.
fruntea pânzei. Dupã formarea ºi
exondarea acestei structuri, eroziunea
fragmenteazã pânza determinând ruperea
legãturii cu rãdãcina; reducerea ei la unele
petice de acoperire (klippe) separate de
sectoare în care autohtonul apare „la zi”
(fereastra tectonicã).
ªELF (sin. PLATFORMÃ CONTI-
NENTALÃ) - suprafaþa submersã a
domeniului continental care înclinã lin de
la þãrm spre taluz (frecvent pânã la circa
-200 m adâncime). Procesele submerse
sunt o îmbinare între cele de pe uscat cu
cele din bazinul marin. Se produc
acumulãri bogate de materiale iar valurile
ºi curenþii creeazã un relief ondulat; uneori
se pãstreazã ºi fragmentele terminale ale
vãilor dezvoltate pe ºelf în fazele glaciare
când nivelul mãrilor era coborât.
ªELF DE GHEAÞÃ (sin. GHEÞARI
DE ªELF, ICEªELF) - platoºã de gheaþã
provenitã din înaintarea gheþarilor
continentali în bazinul oceanului (ex.
Antarctica). La început se desfãºoarã direct
pe ºelf ºi deasupra mãrii iar apoi doar ca
masã de gheaþã în apã ºi aer deasupra
ºelfului; pot avea grosimi de pânã la
Mãrii Ross etc.). Din aceºtia prin
fragmentare rezultã aisberguri.
ªENAL - sectorul cel mai coborât din
lungul albiei minore; poate fi ºi antropic
(canal tãiat în albiile fluviilor pentru a
înlesni navigaþia în strâmtori sau în zonele
de vãrsare.
ªERM - tip de þãrm coraligen în Marea
Roºie cu golfuri mici ºi înguste închise de
construcþii coraligene.
324
ªES - denumire regionalã pentru
câmpie sau pentru vatra netedã ºi întinsã a
unor depresiuni mari (ex. - Braºov).
ªES ALUVIAL - suprafaþã netedã de
pãmânt, formatã prin acumularea de
aluviuni; are aspect de câmpii cu denivelãri
foarte reduse (ex: câmpii de nivel de bazã,
câmpii aluviale din unele depresiuni, lunci
extinse ca la Siret).
ªIR DE OBSERVAÞII - ansamblu de
valori rezultate din mãsurãtori la posturi
ºi staþii meteorologice, hidrologice, marine,
seismice sau prin deplasãri expediþionale
etc., asupra diferitelor elemente ºi procese
geografice; pe baza lor se calculeazã valori
medii multianuale ºi se stabilesc maxime-
le ºi minimele etc.; existã ª.o. omogene
(realizate în aceleaºi condiþii de program
ºi metode, într-o lungã perioadã de timp)
ºi ª.o. neomogene (când pe parcurs s-au
produs modificãri). La observaþiile expe-
diþionale se realizeazã suite de mãsurãtori
repetate în raport de repere fixe (ex. -
pentru urmãrirea evoluþiei unei alunecãri
de teren).
ªIROI - ºuviþã de apã concentratã pe
un fãgaº care determinã prin eroziune
crearea unui ºenþuleþ de ºiroire care poate
sã disparã de la o ploaie la alta sau se poate
accentua contribuind la degradarea
terenurilor.
ªIROIRE - scurgere rapidã a apei de
ploaie sau provenitã din topirea zãpezii pe
versanþi. Îmbracã urmãtoarele forme: ª.
difuzã - sub formã de firicele care se desfac
ºi se reunesc, antrenând particule fine; ª.
în rigole - firicele de apã ce se concentreazã
în ºãnþuleþe (rigole) care se adâncesc; ª.
în pânzã - specificã numai regiunilor unde
se produc averse rare dar puternice (apã
multã, în strat gros pe versant, care reali-
zeazã o eroziune în suprafaþã); ª. con-
centratã - specificã ogaºelor ºi ravenelor.
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
ªIST - rocã sedimentarã sau meta-
morficã care în procesul de generare a
cãpãtat o texturã în plãci (ºistoasã). Sunt
alterate mai greu sau mai uºor în funcþie
de constituienþi.
ªISTUOZITATE - proprietatea rocilor
metamorfice ºi sedimentare de a se desface
în plãci sau foi, pe diferite planuri paralele;
în procesele de alterare ºi dezagregare
acþiunea apei ºi a gheþii de pe aceste planuri
contribuie esenþial la mãcinarea rocii.
ªISTURI VERZI - roci slab meta-
morfozate (ºisturi cristaline) de culoare
verzui-brunã; dateazã din Proterozoicul
final-Cambrian; în general sunt uºor de
erodat dar când metamorfozarea este mai
accentuatã ºi structurile au poziþie verticalã
pot rezulta aliniamente de creste cu înãlþimi
reduse (0,5 - 1,5 m) care se fragmenteazã
(ex. - Podiºul Casimcea).
ªLEFUIRE - acþiune mecanicã reali-
zatã de cãtre un agent extern asupra rocilor
dar ºi asupra materialelor transportate;
produce netezirea suprafeþelor rugoase,
atenuarea muchiilor ºi colþurilor; este
deosebit de activã când apa, gheaþa, vântul
sunt încãrcate cu grãunþi de nisip, praf,
pietriº, pe care le folosesc ca elemente
abrazive; în funcþie de agent existã: ª.
eolianã (coroziune), ª. fluviatilã (ero-
ziune), ª. glaciarã (exaraþie), ª. marinã
(abraziune) etc.; pentru depozite se
apreciazã prin valorile indicilor de uzurã

calculaþi pentru elementele din acestea care
au suferit o miºcare.
ªOC - acþiune bruscã, puternicã,
exercitatã la un moment dat asupra unei
forme de relief aflatã într-un echilibru
precar (ex. - producerea unui seism sau a
unei explozii care poate determina
declanºarea unei alunecãri sau prãbuºiri;
o aversã însemnatã care poate fi urmatã de
o viiturã ce genereazã inundaþii).
ªOT (sin. CHOTT, SEBKHA) - lac
endoreic care între perioadele ploioase se
ªariaj
ªiroire
ªenal
325
transformã în cruste de sãruri (cloruri ºi
sulfaþi); sunt specifice regiunilor deºertice
(Africa de Nord).
ªUVIÞÃ - firicele de apã care acþio-
neazã în pânzele de apã (pluviodenudare).
ªUVOI - curgere de apã concentratã pe
versanþi la ploile torenþiale. Creeazã
ºenþuleþe ºi ºanþuri cu adâncimi de pânã la
20 cm, lungimi de ordinul zecilor de metri;
frecvent nu se menþin deoarece sunt
distruse prin lucrãri agricole (arat).
ªisturi cristaline
ªa (Înºeuare).
ªuvoi (de apã)
326
T
TABELE - sisteme de centralizare a
datelor rezultate din înregistrãri ºi
observaþii efectuate la staþii specializate sau
din mãsurãtori expediþionale repetate ce
sunt prelucrate frecvent ca valori medii ºi
extreme (hidrologice, hidrogeologice,
meteorologice, dinamica unor procese
geomorfologice) sau calculate, pentru a
uºura stabilirea mãrimii unor parametri (T.
pentru aprecierea declivitãþii).
TABULARÃ - structurã geologicã
orizontalã care favorizeazã dezvoltarea
Relief dezvoltat în structura tabularã
Relief în structurã cutatã
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
unui relief specific (R. tabular), îndeosebi
când existã o alternanþa evidentã a
orizonturilor cu duritãþi diferite (ex. relieful
T. în Dobrogea de Sud cu platouri, terase
ºi poliþe structurale, vãi simetrice etc.
TACÂRE - forme de relief cu
desfãºurare poligonalã individualizate pe
terenurile argiloase care suferã frecvent
procese de umezire urmate de o uscare de
duratã (rezultã crãpãturi adânci în reþea
poligonalã cu dimensiuni de la câþiva
centimetri la mai mulþi decimetri); în
România se mai numesc coºcove; sunt
specifice regiunilor cu climat temperat
continental, semiarid ºi arid.
TAFFONI - formã de relief negativã,
frecvent dezvoltatã pe suprafeþele abrupte
ale versanþilor sau pantelor; au configuraþie
de obicei circularã (diametre de la 5 cm la
peste 50 cm ºi adâncime în stâncã de pânã
la 1 m) dar ºi neuniformã (când se unesc);
rezultã pe roci neomogene (granite, porfire,
gresii, conglomerate, gnaise etc.) prin
alternanþa repetatã a proceselor de alterare
chimicã, biochimicã ºi dezagregare; sunt
frecvente mai ales în regiunile tropicale ºi
subtropicale (ex. în insulele din Marea
Mediteranã - Sardinia, Corsica etc.) dar ºi
în Carpaþi (Munþii Cozia).
TAHIMETRIE - ridicãri topografice
efectuate pe teren cu un instrument special
(tahimetru), datele servind la detalierea
hãrþilor realizate la o scarã mare ºi a
planurilor topografice.
T 327
TAIFUN - cicloni tropicali în zona
Oceanului Pacific, pe coasta Asiei de
sud-est, cu o frecvenþã foarte mare în pe-
rioada decembrie-aprilie; provoacã dezas-
tre în zonele de þãrm dar ºi pe continent
(aºezãri) însoþite ºi de producerea unor
procese geomorfologice pe faleze, plãji,
versanþi.
TALA - denumire datã unor depresiuni
mari cu caracter endoreic, în Asia Centralã.
TALASOGENEZÃ - ansamblul de
procese tectonice care genereazã depre-
siuni de tip rift sau graben umplute cu apã
ºi care prin evoluþii de sute de milioane de
ani genereazã bazine oceanice.
TALC - mineral, silicat de magneziu,
hidratat, culoare verzui-cenuºie, luciu
sticlos, duritate micã; se gãseºte mai ales
în ºisturi cristaline epizonale.
TALIK - orizont de sol sau de depozit
superficial slab afectat de îngheþul
sezonier; se aflã situat sub stratul cu îngheþ
sezonier sau între orizonturile perma-
frostului.
TALUZ ANTROPIC - suprafaþã cu
pantã mai mare de 45°, realizatã mai ales
antropic, prin secþionarea versantului
(deasupra unei ºosele) sau la amenajarea
debleelor, rambleelor.
TALUZ CONTINENTAL (SIN.
POVÂRNIª CONTINENTAL) - treaptã în
bazinele oceanice sau marine dezvoltate
între platforma continentalã ºi platourile
abisale, la adâncimi între 200 m ºi 3500 m
prin care se face trecerea între domeniile
continental ºi oceanic; pe ele existã
canioane generate de curenþi de turbiditate
iar la bazã glacisuri din materialele
deplasate de pe aceºtia.
TALUZ RECIFAL - pantã în sectorul
dinspre mare al unui recif unde sunt
sfãrâmãturi rupte din recifi ºi de cãtre
valuri.
TALUZ DE ACREÞIE - rezultat prin
acumularea materialelor (de la materiale
fine la bolovãniºuri) la baza unui versant
cu pantã accentuatã ºi lipsit de vegetaþie.
Materialele provin din dezagregãri pluvio-
denudare, prãbuºiri, alunecãri.
TALUZ DE AVALANªÃ - construcþie
realizatã din acumularea materialelor de pe
versant ce au fost dislocate, transportate
de cãtre masa de zãpadã în miºcare ºi
acumulate la baza acestuia. La început este
un amestec de zãpadã ºi materiale dar
ulterior, dupã topirea zãpezii, rãmân doar
valurile de grohotiºuri care cresc în dimen-
siuni prin repetarea procesului.
TALUZ DE GROHOTIª - acumulare
de grohotiºuri la baza versanþilor crestelor
ºi vârfurilor abrupte din etajele alpin ºi
subalpin; au rezultat prin dezagregãri,
prãbuºiri, avalanºe, ºiroire etc.
TALUZ DE MATERIALE RITMIC
STRATIFICATE - acumulare la baza
versanþilor unor culmi, vârfuri (din etajul
alpin) supuse proceselor gelivale ce
înregistreazã în timp variaþii ca intensitate;
când îngheþ-dezgheþul este puternic rezultã
grohotiºuri cu dimensiuni mari care
formeazã la bazã un orizont grosier iar când
intensitatea este redusã materialele deza-
gregate au dimensiuni mici generând în
structura taluzului un orizont subþire cu
elemente fine, de aici alternanþa ºi
stratificarea.
TALVEG (sin. CANAL DE ETIAJ) -
reprezintã sectorul din albia unui râu cu
cele mai mari adâncimi; oscileazã în
interiorul acesteia atât ca poziþie cât ºi ca
dimensiuni; în lungul lui se canalizeazã cei
mai puternici curenþi de apã, cu viteza cea
mai mare care dezvoltã turbioane verticale
(vârtejuri) ce realizeazã o eroziune activã;
hidrologic este considerat ca sectorul în
care apa curge ºi la nivelurile cele mai
scãzute; când râul are un debit normal
328 DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE

proiecþia talvegului la suprafaþa apei este Tasare

reprezentatã de firul apei.
Crov
TANEZRUFT - termen utilizat în Gavan
Magreb pentru suprafeþe joase, netede
Padinã
(câmpii) cu nisip grosier sau chiar stâncãrie
cu vegetaþie ierboasã redusã.
TARDIGEOSINCLINAL - în teoria
genezei ºi evoluþiei unui geosinclinal,
constituie penultima fazã când rezultã
depresiuni tectonice de tip fose la
exteriorul orogenului deja ridicat. În
acestea se acumuleazã depozite de molasã
ce sunt în final cutate sau ridicate
monoclinal; se produc ºi unele erupþii
vulcanice. Vale de tip
TARDIGLACIAR (sin. TARDI- furciturã
WURM) - denumirea ultimei pãrþi a
glaciaþiunii Würm (15500–10000 î.Hr.),
echivalentã cu cea de glaciar târziu; T. s-a
remarcat prin alternanþe de rãciri ale climei TASSILI - denumire saharianã pentru
munþi caracterizaþi cu platouri (tassili)
(cele trei stadiale Dryas) cu perioade
structurale alcãtuite din roci sedimentare
interstadiale calde (Bölling, Alleröd),
ºi metamorfice vechi ºi care sunt
delimitate pe baza analizei palinologice;
fragmentate de vãi înguste fãrã apã.
morfologic, s-au individualizat morene
TAURIT - termen folosit în Sahara
bine pãstrate în Peninsula Scandinavicã,
pentru un inselberg cu dimensiuni mici.
unde calota s-a retras în trei etape:
TAVANUL PEªTERII - plafonul
daniglaciar, gothiglaciar ºi finiglaciar.
sãlilor din peºteri este neregulat având pe
TARNIÞÃ - termen regional (Munþii de-o parte goluri rezultate prin prãbuºirea
Stâniºoarei) utilizat pentru indicarea unei blocurilor iar pe de altã parte forme de
ºei largi prin care trece un drum (ex. între precipitare ºi cristalizare (stilolite,
vãile Bistriþa ºi Moldova). stalactite etc.).
TASARE - proces de îndesare ºi lãsare TAXONOMIE - domeniu care se
uºoarã a unor suprafeþe alcãtuite din ocupã atât cu realizarea unor clasificãri pe
materiale plastice, afânate sau poroase trepte ierarhice a unitãþilor ºi subunitãþilor
(loess, depozite loessoide etc.); se de relief în baza unor criterii cât ºi stabilirea
manifestã fie prin comprimarea internã a unor denumiri corecte pentru fiecare
materialelor, impusã de propria greutate grupare. În studiile geomorfologice se
sau de prezenþa unei presiuni exterioare disting unitãþi taxonomice în realizarea de
(masã de zãpadã, construcþii etc. fie ca regionãri (lanþ muntos - grupã de masive
urmare a sufoziunii chimice ori mecanice; muntoase - masive muntoase - munþi etc.)
T. dã naºtere la unele forme negative de sau tipizãri pentru formele de relief (relief
relief depresiuni precum crovuri, gãvanele, carstic - endocarst - peºteri - salã - forme
padinele apoi vãiugi de T. etc. de relief generate prin precipitare etc.).
T 329
TÃIERE „RASÔ - defriºarea în
întregime a pãdurii dintr-o regiune urmatã
de accelerarea proceselor de versant (de la
spãlarea arealã la ºiroaie, torenþialitate,
alunecãri de teren, prãbuºiri, torenþi
noroioºi etc. ceea ce poate conduce la
degradarea terenurilor ºi dezvoltarea
stãrilor de risc (ex. în Subcarpaþi, în
Carpaþi).
TÃPªAN - formã de relief planã care
face legãtura (racordul) între un versant
abrupt ºi o suprafaþã planã; geneza lor este
legatã dominant de acumularea materia-
lelor provenite din evoluþia versanþilor; pot
exista ºi tãpºane de eroziune generate la
baza versanþilor care evolueazã prin
pedimentare.
TÃPªAN (sin. GLACIS) - suprafaþã de
racord rezultatã prin eroziune sau
acumulare la baza versanþilor cu pantã
mare ce dominã ºesuri depresionare, lunci,
poduri de terasã etc.
TÃU - denumire datã lacurilor montane
cantonate frecvent în microdepresiuni
existente în circuri glaciare; au adâncimi
mici (sub 1 m) ºi suprafeþe ce nu depãºesc
20 m2 (ex. T. de pe valea Rea din Munþi
Retezat.
TÂMPÃ - termen ce desemneazã fie un
munte cu versanþi povârniþi, stâncoºi fie
regional o trecãtoare în munþi, cu aspect
de vale îngustã.
TÂRÂRE - tip de transport pe fundul
albiilor râurilor care constã în deplasarea
materialelor cu dimensiuni foarte mari
(blocuri) pe distanþe scurte dar corelate cu
existenþa unor debite lichide importante;
prin târâre blocurile exercitã asupra rocilor
din patul albiei o acþiune de eroziune prin
scrijelire.
TECTITE - fragmente de rocã spartã
sau topitã rezultate prin impactul unor
meteoriþi cu suprafaþa terestrã ºi care sunt
dispersate la distanþe foarte mari; sunt
bogate în silicaþi, au forme ºi mãrimi
diferite, structura amorfã ºi culori variate.
TECTOGEN (sin. OROGEN) - lanþ de
munþi generat prin miºcãri orogenetice.
TECTOGENEZÃ - acþiune complexã
dezvoltatã de miºcãrile tectonice care se
produc într-o regiune labilã a scoarþei
într-un interval de timp geologic (zeci de
mii sau milioane de ani) ºi care are ca
rezultat generarea unor unitãþi morfo-
structurale distincte (ex. Carpaþii au
rezultat prin însumarea mai multor
activitãþi tectogenetice de amploare).
TECTONICÃ GLOBALÃ - teorie
modernã (dupã 1968) prin care se explicã
unitar întregul sistem major de creare
dinamicã ºi evoluþie a plãcilor tectonice
generarea ºi evoluþia bazinelor oceanice ºi
continentelor, formarea sistemelor de relief
tectonic, vulcanic ºi erozivo-acumulativ,
manifestarea proceselor de magmatism,
metamorfism, sedimentare, a seismicitãþii;
este rezultatul îmbinãrii celor mai
însemnate idei exprimate în concepþiile
evoluþioniste din sec. XIX - XX pentru un
înveliº aflat în contact direct cu astenosfera
în interior ºi cele de la exteriorul sãu ºi între
care se produce un schimb permanent de
materie ºi energie transpus în procese
multiple.
TECTONICÃ, ETAPÃ, FAZÃ -
intervale de timp geologic în care se produc
miºcãri tectonice pe spaþii mari ce
genereazã structuri ºi reliefuri specifice;
(ex. etapa alpinã în urma cãreia au rezultat
Carpaþii în cadrul cãreia se disting fazele
orogenetice - laramicã, savicã, stiricã,
valahã etc.).
TECTONICA SÃRII - proces de
strãpungere ºi antrenare în sus de cãtre
blocurile de sare aflate în ascensiune
tectonicã, a stratelor sedimentare acope-
ritoare în urma cãruia rezultã structuri
geologice de tip diaparã ºi dom (Transil-
330
vania) dar ºi forme de relief pozitive
(culmi, movile) ºi negative (depresiuni).
Ultimele corespund spaþiilor dintre
unitãþile ridicate sau celor rezultate prin
prãbuºirea tavanului golurilor rezultate din
exploatarea sau dizolvarea sãrii ºi care
uneori sunt acoperite parþial de lacuri (ex.
Ursu la Sovata, Baciului la Slãnic).
TECTONOSFERÃ - înveliº al
Pãmântului unde se creeazã energii ce
produc miºcãri tectonice generatoare de
relief tectono-structural; cuprinde scoarþa
ºi partea superioarã a astenosferei.
TECTONOROGENEZÃ (sin.
OROGENEZÃ) - ansamblu de acþiuni
tectonice ce duc la metamorfozarea,
cutarea ºi crearea de cordiliere mai întâi
submerse ºi apoi emerse.
TEFROCRONOLOGIE - datare a
etapelor de erupþie a unui vulcan, bazatã
pe studiul orizonturilor de cenuºe rezultate
din diferite efuziuni (se analizeazã sub
raport petrografic ºi al compoziþiei
chimice).
TELEDETECÞIE - metodã prin care
sunt preluate, înregistrate ºi transmise prin
intermediul unei aparaturi speciale montate
în avioane, sateliþi ºi la sol prin care sem-
nale provenind de la diferitele componente
ale sistemelor naturale ºi antropice,
prelucrarea lor permite realizarea unui fond
informativ bogat inclusiv despre relief
(fizionomie, caracteristici morfometrice,
structurã ºi alcãtuire geologicã, resurse
etc.).
TELEMETRU - instrument utilizat
pentru determinarea distanþei dintre locul
unde este instalat ºi un punct îndepãrtat.
TELLUROID (TERROID) - model al
formei Pãmântului (un geoid uºor bombat
la Polul Nord ºi în zonele tropicale ale
emisferei sudice ºi „scobit” la Polul Sud ºi
la latitudinile temperate din emisfera
nordicã).
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
TELURIC - terestru, pãmântesc.
TEMPERATURÃ - caracteristicã
fizicã a diferitelor sisteme, apreciatã prin
anumite mãrimi ce exprimã gradul de
încãlzire; pentru relief sunt importante
cunoaºterea anumitor valori de temperaturã
(îndeosebi extremele ca mãrime ºi duratã
de producere); trecerile de la mãrimi
negative la cele pozitive ºi invers etc.
întrucât de acestea depinde evoluþia unor
procese morfogenetice (îndeosebi cele ale
meteorizãrii, deplasãrilor lente, curgerii
lavei vulcanice, topirii gheþarilor etc.
TENTÃ DE CULOARE - nuanþã prin
care pe hãrþile topografice sunt redate
forme de relief majore (maron pentru
munþi, galben - portocaliu pentru dealuri
ºi podiºuri, verde pentru câmpii) sau
masele sau locurile de manifestare a unor
agenþi, procese ºi forme de relief (alb
pentru platouri cu gheþari; roºu pentru
vulcani activi etc.).
TEODOLIT - aparat ce serveºte la
mãsurarea unghiurilor în plan orizontal ºi
în plan vertical desfãºurate între elementele
supuse analizei în cadrul lucrãrilor de
topografie ºi geografie.
TEORIE - sistem logic de analizã
genetico-evolutivã ºi prospectivã a unui
ansamblu de elemente de naturã geogra-
ficã; sunt T. care privesc formarea Pãmân-
tului, formarea ºi evoluþia continentelor ºi
bazinelor oceanice (T. contracþiei, T. di-
latãrii, T. derivei continentelor, T.
izostaziei, T. tectonicei globale); teorii
asupra genezei ºi evoluþiei reliefului (T.
ciclului eroziunii etc.).
TEORIE EVOLUÞIONISTÃ -
lansatã în sec. XVIII în domeniul ºtiinþelor
biologice a fost repede extrapolatã sub
diferite forme ºi în ºtiinþele geografice. În
acest sens, în Geomorfologie la finele sec.
XIX ºi începutul sec. XX este elaboratã
„teoria ciclului de eroziune”, adicã a
T 331
evoluþiei în sute de milioane de ani de la
un relief înalt ºi tânãr creat prin tectonicã
la o formã finalã, de bãtrâneþe - care este
câmpia de eroziune numitã peneplenã.
Creatorul teoriei a fost W.M. Davis.
TEORII GEOMORFOLOGICE - au
fost elaborate de diverºi geografi ºi
geomorfologi mai ales la sfârºitul sec. XIX
ºi în sec. XX. Ele au avut în atenþie trei
direcþii - teorii privind acþiunea unor
agenþi în crearea unor forme de relief
specific (geneza teraselor, meandrelor,
tipurilor de þãrm, tipurilor de vulcani etc.),
teorii care privesc evoluþia generalã a
reliefului, în general de la unul înalt la o
formã de câmpie (T. ciclului normal de
eroziune elaboratã de W.M. Davis; T.
gipfelflurului - susþinutã de A. Penck; T.
nivelelor de eroziune conceputã de W.
Penck; T. treptelor de eroziune emisã de
K.K. Markov; T. pediplanaþiei emisã de
L.C. King etc.); teoria referitoare la geneza
continentelor ºi bazinelor oceanice (T. lui
Wegener, T. izostaziei, T. geosinclinalelor,
T. tectonicii globale etc.).
TEPHRA (sin. CENUªE VULCA-
NICÃ) - produs de explozie vulcanicã
neconsolidat cu dimensiuni mici (sub 4 mm
diametru).
TERRA ROSSA - depozit argilos
bogat în oxizi de fier, format prin alterare
în regiunile cu climat subtropical (medi-
teranean).
TERASA ÞÃRMULUI - formã de
relief submarin dispusã între plaja internã
(faþa plajei) ºi muchia þãrmului ºi care este
supusã acþiunii valurilor ºi curenþilor
litorali (în general pânã la adâncimi de -10,
-15 m). Poate avea suprafeþe de abraziune
sau cu caracter mixt (erozivo-acumulative),
formaþiuni nisipoase care alcãtuiesc
cordoane, bare etc.
TERASARE - acþiune antropicã
exercitatã îndeosebi asupra versanþilor care
au suferit intense procese de degradare ºi
prin care se urmãreºte stabilizarea lor ºi
refacerea potenþialului agricol. Pe cei mai
puþin afectaþi se amenajeazã terase cu
lãþimi mici, cu desfãºurarea paralelã pe
care sunt plantate viþã de vie, pomi
fructiferi care îºi dezvoltã un sistem
radicular bogat împiedicând intensificarea
proceselor. Pe versanþii unde acestea au
fost extrem de active se aplicã mãsuri de
diminuare a efectelor prin realizarea de
baraje din nuiele împletite sau chiar din
piatrã pe care se pune sol (rezultã o terasã)
în care se fac plantaþii.
TERASÃ - formã de relief asemã-
nãtoare unei trepte creatã de cãtre diverºi
agenþi morfogenetici în cadru unui ciclu
de evoluþie cu secvenþe bine delimitate în
funcþie de interferenþa diverºilor factori. În
funcþie de agentul care le-a creat ºi poziþia
morfologicã sunt de mai multe tipuri
(fluviatile, marine, antropice etc.).
TERASE DE ALTIPLANAÞIE (sin.
TREPTE GOLETZ) - trepte rezultate prin
procese periglaciare (gelivaþie, nivaþie) ce
acþioneazã selectiv pe versanþii cu strate
de roci orizontale sau aproape orizontale
dar care au reacþie diferitã la manifestarea
acestora. Se dezvoltã la nivelul stratului cu
rezistenþã mai mare prin dezagregarea ºi
îndepãrtarea celui superior foarte labil la
aceste procese. Pot rezulta ºi la contactul
dintre un versant cu pantã mare (supus
dezagregãrii) ºi o suprafaþã concavã sau cu
panta micã pe care se acumuleazã zãpada
(aici dominant procese nivale). Groho-
tiºurile rezultate din dezagregarea rocilor
versantului cad ºi alunecã pe stratul de
zãpadã. În timp prin retragerea versantului
prin gelivaþie rezultã o suprafaþã de
echilibru slab înclinatã în faþa cãreia va fi
o microdepresiune în urma sa. Astfel
rezultã o treaptã de altiplanaþie.
TERASE DE SOLIFLUXIUNE (sin.
BRAZDE DE SOLIFLUXIUNE) - trepte
332 DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE

Terase
T 333
rezultate prin alunecarea solului sau a unei
pãrþi în depozítele de pe versanþi pe un pat
îngheþat (se produc primãvara).
TERASE FALSE (PSEUDO-
TERASE) - trepte care apar pe versanþi,
faleze, maluri înalte etc. care au rezultat în
urma manifestãrii altor procese decât cele
fluviatile sau marine (trepte de alunecare,
trepte de tasare, trepte de prãbuºire etc.);
în aceastã grupã se includ ºi conurile de
dejecþie, glacisurile retezate în sectorul
frontal de cãtre un râu.
TERASÃ FLUVIATILÃ - formã de
relief creatã prin eroziune de apele
curgãtoare, cu aspect de treaptã suspendatã
deasupra albiei minore; a provenit dintr-o
fostã luncã în care s-a adâncit râul, aceasta
rãmânând suspendatã; are o suprafaþã
orizontalã (pod), una verticalã (frunte), iar
la intersecþie, o linie (muchia); contactul
cu formele de relief limitrofe se face prin
þâþânã; în structurã terasei, peste roca în
loc, existã o pãturã de aluviuni cu grosime
de câþiva metri; se clasificã dupã: genezã
- T.f. eustatice (legat de oscilaþia nivelului
de bazã general - ex. podul rezultã când
nivelul mãrii este ridicat iar tãierea frunþii
când nivelul scade); T.f. climatice (produse
prin modificarea climatului ce determinã
condiþii diferite de evoluþie - ex. podul este
creat în climat periglaciar iar fruntea în
climat temperat pluvial); T.f. neotectonice
(în condiþiile alternanþei de ridicãri
sacadate cu perioade de liniºte tectonicã -
ex. podul este creat într-o fazã de lipsã a
ridicãrii tectonice iar fruntea când acestea
sunt active); înãlþime - T.f. joase, T.f.
înalte; structurã - T.f. aluviale (cu un strat
subþire de aluviuni), T.f. în rocã (fãrã
aluviuni), T.f. aluvionare (tãiate într-o
pânzã groasã de aluviuni); desfãºurarea în
profil longitudinal - T.f. paralele cu
talvegul, T.f. convergente în amonte sau
în aval, T.f. deformate neotectonic (ex.
intervenþia localã a unor subsidenþe etc.);
T.f. în foarfecã (la contactul unei regiuni
unde se produc ridicãri neotectonice, cu
una unde au loc subsidenþe, în prima
rezultând terase ce converg spre cea de-a
doua, în care se dezvoltã depozite supra-
puse); prezenþa în profilul transversal al
vãii (t. simetrice; t. asimetrice; t. în
alternanþã); vârsta (t. dezvoltate în diverse
faze din Cuaternar etc.).
TERASÃ MARINÃ - treaptã de relief
care provine dintr-o platformã de abra-
ziune, ca urmare a coborârii nivelului
apelor marine sau lacustre în zonele litorale
sau a ridicãrii uscatului ºi exondãrii
platformei; cele mai multe sunt legate de
oscilaþiile nivelului mãrii în Pleistocen
(coboarã în fazele glaciare ºi se ridicã în
cele interglaciare); au fost studiate
îndeosebi pe þãrmurile Mãrii Mediterane,
fiind încadrate într-un sistem de altitudini
de 2 m, 5-8 m, 10-15 m, 20-35 m, 50 m,
80-100 m.
TERASÃ STRUCTURALÃ - formã
de relief rezultatã prin eroziune selectivã
într-o structurã orizontalã (tabularã), în
care existã strate cu alcãtuire ºi rezistenþã
diferitã; se dezvoltã pe cele formate din
roci dure; rãmân în lungul versanþilor sub
forma unor trepte cu dimensiuni diferite;
când sunt mici poartã numele de poliþe
structurale, brâne; dacã lãþimea depãºeºte
15 m se numesc terase; nu au pãturã de
aluviuni; când stratul cu roci rezistente este
gros iar dedesubt se aflã strate cu roci uºor
de dizlocat prin îndepãrtarea acestora
terasa rãmâne suspendatã deasupra unei
cavitãþi (surplombã).
TERASE PIEMONTANE - trepte sub
formã de pânze de aluviuni sau nivele de
eroziune piemontanã dispuse etajat ºi care
se succed evolutiv ºi cronologic; se
desfãºoarã în lungul vãilor din câmpiile ºi
conurile piemontane cele de eroziune se
334
dezvoltã pe versanþii vãilor dintr-o unitate
înaltã la ieºirea spre o câmpie sau
depresiune (ex. pe marginea Depresiunii
Braºov sau la contactul Alpilor cu
Piemontul Lombardiei); în general T.p. se
racordeazã cu terase fluviale aflate în
amonte în unitãþi de munte sau deluroase.
TERASETE (sin. VERSANT TERA-
SAT) - suprafeþe sub forma unor trepte de
relief care se succed pe versanþi; au lãþimi
sub 2 m ºi rezultã fie în urma unor procese
naturale de versant (deluviale, periglaciare)
când au o dezvoltare relativ paralelã, fie
prin intervenþia antropicã mai ales pe cei
afectaþi de alunecãri, tasãri etc. (ex.
versanþi cu expoziþii sudice terasaþi ºi
cultivaþi cu viþã de vie din Subcarpaþi,
Dealurile Tulcei etc.).
TEREN ACCIDENTAT - versanþi pe
care existã o variaþie a stratelor ca
rezistenþã ºi unde procesele gravitaþionale,
ºiroirea sunt foarte active creând o
fizionomie complexã cu o diversitate de
microforme pozitive ºi negative.
TEREN DEGRADAT - suprafeþe pe
care, prin procese naturale (alunecãri,
pluviodenudare, ºiroire, torenþialitate,
furtuni) sau antropice (pãºunat, lucrãri
agricole, construcþii, drumuri, anumite
folosinþe), se ajunge la înlãturarea parþialã
sau completã a solurilor.
TEREN INUNDABIL - suprafeþe
joase din lunci, depresiuni, câmpii de
subsidenþã pe care periodic sunt acoperite
de ape provenind din revãrsarea râurilor
sau din ridicarea nivelului pânzei freatice.
TERESTRU - suprafeþe de uscat sau
acvatice care împreunã formeazã suprafaþa
terestrã; înveliºurile interne ºi externe ale
Pãmântului.
TERIGENE - sedimentele aduse de pe
continente de cãtre apele curgãtoare (râuri,
fluvii), care sunt depuse în regiunile litorale
pe platformã continentalã.
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
TERITORIU ECOLOGIC OMO-
GEN - unitatea elementarã în bonitare;
porþiune de teren omogenã ca relief (formã,
pante etc.), condiþii climatice, caracteristici
hidrologice, tipuri de sol.
TERROID (sin. TELLUROID) - model
generalizat al formei Pãmântului (un geoid
bombat la Polul Nord ºi „scobit” la Polul
Sud ºi în zona temperatã din emisfera
nordicã).
TERMINAL (Ã) - morenã în faþa
limbii gheþarului; bazinet depresionar în
spatele morenei frontale cu formaþiuni
fluvioglaciare caracteristicã morfo-
geneticã acordatã (spaþial, temporal,
funcþional) unei activitãþi sau rezultat final
din evoluþia unui agent, proces (ex. stadiu
terminal într-un ciclu glaciar etc.
TERMOCARST - forme de relief în
regiunile polare ºi subpolare unde existã
permafrost (pergelisol) ºi molisol; prin
procese de îngheþ-dezgheþ iau naºtere
hidrolacoliþii iar prin dezgheþarea acestora
sau a pergelisolului rezultã microde-
presiuni mlãºtinoase, mai ales pe suprafeþe
plane - termodepresiuni (ex. nordul
Canadei, Siberia arcticã etc.).
TERMOCLASTISM - dezagregarea
(spargerea) rocilor în condiþiile mani-
festãrii unor variaþii de temperaturã mari
ca amplitudine ºi frecvenþã (este frecvent
în regiunile deºertice unde ziua tempe-
raturile ajung la 40 - 50° iar noaptea scad
la valori în jur de 0°; se produc dilatãri ºi
respectiv comprimãri însemnate care
faciliteazã dezvoltarea de fisuri, crãpãturi
mai ales în rocile neomogene iar în final
desprinderea de blocuri care cad gravi-
taþional.
TERMOGRAFIERE - sistem de
obþinere a imaginilor transmise de sateliþi
de teledetecþie bazat pe recepþia ºi pre-
luarea radiaþiei termice infraroºii emise de
diverse elemente existente pe suprafaþa
terestrã.
T 335
TERRA - vezi PÃMÂNT.
TERÞIAR - cea mai mare parte a
Neozoicului, are douã perioade: Paleogen
ºi Neogen.
TETHYS - ocean (mare), care în
intervalul triasic - neogen, despãrþea conti-
nentele Laurasia ºi Gondwana. În urma
miºcãrilor de compresiune care au dus la
închiderea treptatã a lui a luat naºtere lanþul
muntos Alpino-Carpato-Himalaian; din el
au mai rãmas mai multe fragmente (Marea
Neagrã, Marea Caspicã, Lacul Aral).
THOLOID - formã boltitã de relief
vulcanic rezultatã din consolidarea lavei
vâscoase aproape de suprafaþã; prin
îndepãrtarea rocilor acoperitoare au rezul-
tat culmi sau mãguri magmatice.
THOLOLITE - forme de precipitare
dezvoltate pe tavanul unor sãli din peºteri.
THUFUR (sin. MUªUROI ÎNIERBAT)
- movilã dezvoltatã în regiunile
periglaciare prin procese de gelivaþie care
împing în sus blocurile de rocã din molisol
care vor fi acoperite de un strat turbos cu
multe plante.
TIDAL - spaþiu în regiunile de þãrm pe
care se manifestã procesul de maree (se
calculeazã între poziþia nivelului mediu al
apelor oceanului la flux ºi la reflux) ºi unde
au loc procese de eroziune, transport ºi
sedimentare diferenþiate urmate de evoluþii
ale configuraþiei þãrmului.
TIERRA - termen spaniol prin care
sunt numite etajele bioclimatice din
America de Sud, America Centralã ºi
Mexic (ex. - T. gelada (ce cuprinde
vârfurile munþilor cu zãpezi perene, cu
procese periglaciare ºi glaciare); T.
Templada - la 900-1800 m, cu 18-24°C, cu
precipitaþii mai slabe ºi unele culturi
tropicale cu procese fluviatile, alterãri); T.
caliente (sub 900 m în regiunea þãrmurilor
cu peste 24°C, cu pãduri tropicale ºi în care
modelãrii reliefului prin alterare îi revine
o pondere însemnatã).
TIGÃI (sin. ÞIGLÃI) - relief uniform
format în regiunile montane, în general pe
conglomerate, gresii ºi aglomerate
vulcanice, ex: T. din Ciucaº, 12 Apostoli
în Munþii Cãlimani.
TILL - denumire frecvent datã în
regiunile din spaþiul arctic ºi ce corespunde
materialelor transportate ºi depuse de un
gheþar activ sau rezultate în urma topirii
acestuia (morene). Acestea au putut suferi,
dupã depunere unele deformãri dar nu ºi
remanieri importante. Se pot deosebi: T.
de fund, T. de ablaþie (la periferia masei
de gheaþã, unde topirea are loc treptat), T.
de curgere (se formeazã pe suprafaþa gheþa-
rului, în Islanda ºi Insulele Spitzbergen).
TILLIT - depozit de origine glaciarã
(morene) din Permian care au fost
consolidate ºi erodate parþial încât astãzi
apar doar ca blocuri prinse în mase
argiloase continentale; apar pe continentele
din emisfera sudicã fiind un argument de
bazã în susþinerea ideii existenþei masei
continentale Pangaea concentrate în
emisfera australã.
TIMP - interval al desfãºurãrii unei
acþiuni (proces, evoluþia unui sistem) ºi
care se apreciazã prin anumite mãrimi
scurte (orã, zi, lunã, ani) sau geologice
(zeci - sute de mii de ani). Fiecare dintre
acestea pot fi raportate la procesele
morfogenetice (o prãbuºire câteva secunde,
o alunecare mai multe zile, o terasã în mai
multe mii de ani etc.), evoluþia generalã a
unor lanþuri montane (sute de milioane de
ani).
TINEREÞE - stadiul iniþial de evoluþie
a reliefului în cadrul teoriei ciclului de
eroziune elaboratã de W.M. Davis; se
caracterizeazã prin înãlþimi importante,
fragmentare orizontalã ºi verticalã mare,
adâncirea vãilor ºi pante accentuate ale
versanþilor.
TINOV - turbãrie în microdepresiuni,
aflate la altitudini de 800-2000 m. cu un
336 DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE

drenaj slab, aflate pe platourile montane

înalte; conþine muºchi ºi unele specii relicte
glaciare (roua cerului); în România, sunt
peste 200. Tombolo
TIP - model pentru o grupare de procese dublu

sau de forme de relief, pentru unitãþi

geografice cu dimensiuni variabile; T. de
relief (dupã mãrime - macro, mezo ºi dupã W. M. Davis
microforme; dupã agent - fluviatile,
Tombolo simplu
glaciare, eoliene; dupã proces - de Tombolo dublu
eroziune, acumulare, gravitaþionale etc.).
TIPOLOGIE - parte a Geografiei
Lebroisic
teoretice care stabileºte, studiazã ºi ierar-
hizeazã diferitele modele (tipuri) specifice Ile de Béniguet Quiberon
unor domenii sau sisteme; ex: T. formelor Morbihon Loire
de relief, T. peisajelor naturale ºi culturale, uscat mlaºtinã cordon de
nisip
T. zonelor morfoclimatice etc. Tombolo
TITLU GEOMORFOLOGIC - triplu

denumirea unei hãrþi geomorfologice care

se stabileºte în funcþie de conþinut (Harta
hipsometricã, Harta desimii fragmentãrii,
Harta reliefului fluviatil, Harta proceselor
ºi formelor de relief actuale, Harta
morfostructuralã etc.).
TJALLE - denumirea datã perma-
frostului în Finlanda ºi Suedia.
TOAMNÃ - sezon în regiunile tempe-
rate; astronomic, se desfãºoarã între
echinocþiul de toamnã ºi solstiþiul de iarnã;
se produce o rãcire treptatã ºi încheierea
lentã a ciclului vegetativ anual iar în
morfologie o slãbire a regimului de mode-
lare impus de procese fluviatile ºiroire,
torenþialitate pe mãsurã ce-ºi fac simþite
activitãþile crionivale.
TOMBOLO - formã de acumulare
marinã îngustã ºi alungitã (cordon de
nisip), ce îºi are originea în refracþia ºi
difracþia hulei marine faþã de o insulã, pe
aliniamentul de întâlnire a celor douã tipuri
de unde; de regulã cordonul de nisip face
legãtura între o insulã ºi þãrm; se mai
cunosc ºi sub numele de sãgeþi, istmuri.
Orbetello
Italia dupã J.P. Pinot
TOPOCLIMAT - climat local sau
regional determinat de modificãri induse
climatului complexelor geografice de
diferiþi factori între care un loc aparte
revine reliefului (prin desfãºurare,
înãlþime, expunere etc.). Se pot deosebi:
T. de versanþi umbriþi ºi însoriþi, T.
montan, T. de dealuri, T. de depresiune;
T. de peºterã etc.
TOPOCLIMATOLOGIE - parte a
climatologiei ce are ca scop studiul
topoclimatelor de pe suprafaþa terestrã.
TOPLIÞÃ - braþ secundar în albia,
lunca unui râu de munte care este cu apã
puþinã sau lipsit de aceasta; prin amenajare
poate fi folosit în activitãþi locale diverse
(morãrit, pentru diferite instalaþii þãrãneºti,
crescãtorii de peºte etc.).
T 337
TOPOGRAFIE - domeniu ºtiinþific
care realizeazã mãsurãtori pe suprafaþa
terestrã, în baza cãrora se stabilesc
elemente de planimetrie ºi de nivelment ce
sunt reprezentate pe planuri ºi hãrþi.
TOPOMETRIE - parte a topografiei
care are în vedere modul de înfãptuire a
mãsurãtorilor pe teren ºi de calculare a
valorilor necesare transpunerii elementelor
de pe suprafaþa terestrã pe hãrþi ºi planuri
topografice (ele sunt redate prin elemente
de nivelment ºi planimetrie).
TOPONIM - termen folosit pentru
denumirea locurilor; un loc aparte îl au
oronimele ºi hidronimele.
TOR - vârfuri care prin procese
periglaciare intense s-au transformat în
îngrãmãdiri de pietre.
TORENT - curs de apã rapid cu regim
temporar de evoluþie, format în urma unor
ploi torenþiale puternice; poate avea efecte
devastatoare, distructive; formã de relief
formatã din trei componente - mai întâi este
asocierea unor ogaºe ºi ravene care sunt
concentrate cãtre un canal de scurgere
(colector), în lungul cãruia se realizeazã
eroziunea linearã intensã dar ºi transportul
volumului de apã ºi a materialelor erodate;
1 jgheab umplut de blocuri ce se încheie la
1-bazin de recepþie;
2-canal de scurgere;
3-con de dejecþie.
2 ºi blocuri mari de pietre), când limita de
3
Torent
4 2
5
3
1
4 5
3 2
1
Realizarea conului de dejecþie
prin suprapunere de pânze
în partea finalã (conul de dejecþie) se
dezvoltã pe suprafeþe cvasiorizontale la
baza versanþilor; sunt acumulãri ale
materialelor suprapuse, aparþinând mai
multor faze de activitate; (conul de
dejecþie); au frecvenþã mare în climatele
în care sunt specifice aversele de ploaie
(mediteranean, temperat-continental).
TORENT DE PIETRE - mod de
deplasare în etajele alpin ºi subalpin, prin
intermediul torenþilor, avalanºelor sau
gravitaþional, a unor grohotiºuri, bolovã-
niºuri provenite de pe versanþi, prin procese
de îngheþ-dezgheþ (periglaciare); formã de
relief complexã ce apare la partea
superioarã a versantului ca panglici (vãi)
de pietre (grohotiº) care converg spre un
baza versantului printr-un con de grohotiº.
TORENT NOROIOS (sin. CURGERE
NOROIOASÃ) - deplasarea unor materiale
argiloase supraumectate pe versanþi sau în
lungul unor vãi torenþiale. Materia are
forma unei paste noroioase (poate antrena
plasticitate este depãºitã; formã de relief
cu un sector superior, în care se produc
desprinderi de materiale, un sector
mijlociu, sub forma unei limbi de noroi, ºi
un sector inferior, de împrãºtiere (con de
noroi).
338
TORENÞIALITATE - ansamblu de
procese torenþiale care fragmenteazã
versanþii despãduriþi provocând deseori
degradarea acestora.
TORNADÃ (sin TROMBÃ) - vânt
extrem de violent care se produce în
regiunile subtropicale ºi temperat
continentale (frecvenþa mare în S.U.A.,
Australia) cu o formã specificã (de pâlnie)
dezvoltatã de la nivelul suprafeþei
topografice ºi pânã la altitudini de mai
multe mii de metri în condiþiile existenþei
locale a unui contact net dintre o masã de
aer caldã ºi umedã (la sol) ºi una rece ºi
uscatã la altitudine; rezultã o miºcare
turbionarã puternicã cu sens ascendent care
aspirã de la sol pe traseul de propagare
(viteze de ordinul kilometrilor pe orã), praf,
nisip, pietriº dar ºi diferite pãrþi din diverse
construcþii. Provoacã distrugeri materiale
mari, pierderi de vieþi omeneºti ºi modi-
ficãri esenþiale în peisaj inclusiv în
configuraþia reliefului.
TORROS – (sin.HUMMOCK).
TORTONIAN (BADENIAN) -
denumire veche a unui etaj din miocen
caracterizat printr-o mare transgresiune,
acumulare de sãruri ºi erupþii vulcanice.
TRAHIT - rocã vulcanicã efuzivã,
neutrã, în alcãtuirea cãreia dominã
feldspaþii alcalini ºi plagioclazi.
TRAIECTORIE - traseul parcurs de
un element aflat în miºcare (T. curenþilor
de apã etc.); curba în care se înscrie
evoluþia unui proces geografic, într-o
diagramã.
TRANSFLUENÞÃ - proces prin care
o parte a masei de gheaþã ce umple un circ
sau vale glaciarã trece într-un alt circ sau
vale vecinã, printr-un sector jos (ºa de T.);
se realizeazã în fazele cu o bogatã
acumulare de zãpadã ºi gheaþã (ex. în
glaciaþiunea Riss).
TRANSFORMARE - acþiune de
modificare parþialã sau totalã a unui
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
element sau sistem geografic, ca urmare a
unor intervenþii lente sau rapide în relaþiile
ce asigurã schimbul de materie ºi energie
(T. unui relief, T. peisajului etc.).
TRANSGRESIUNE MARINÃ -
înaintarea apei mãrii peste o câmpie
continentalã. Se datoreºte unei miºcãri
epirogenetice negative a regiunii de uscat
sau unui eustatism negativ. Înaintarea
apelor deasupra uscatului este însoþitã de
schimbarea sistemului morfodinamic (se
impun procesele marine de abraziune ºi de
acumulare de sedimente grosiere, urmate
de nisipuri ºi, mai spre larg, de argile etc.
TRANSLAÞIA CONTINENTALÃ -
deplasarea lateralã a continentelor pe un
substrat alcãtuit dintr-o topiturã vâscoasã
(ce aparþine astenosferei; teoria a fost
formulatã de A.Wegener, pe baza unor
constatãri de naturã geograficã (posibi-
litatea reunirii continentelor nordice,
elemente de faunã comune între conti-
nentele sudice, existenþa tillitelor în
continentele sudice etc.) ºi mãsurãtori.
Factorul care a determinat deplasarea a fost
apariþia unui mare bazin tectonic (aici a
rezultat Oceanul Pacific) prin desprinderea
din Pãmânt a unei pãrþi care a format Luna.
Ca urmare restul scoarþei s-a fragmentat
în blocuri care au suferit miºcãri cãtre
Oceanul Pacific. Ideea deplasãrii de blocuri
continentale dar nu ºi cauza a fost confir-
matã ºi aprofundatã prin teoria tectonicii
globale.
TRANSPORT - procesul de deplasare
a materialelor prin intermediul unui agent
(apa curgãtoare, gheaþa, vântul, apa mãrii
prin curenþi ºi valuri etc.), din locul de
formare pânã în cel unde are loc
acumularea. Astfel, existã: T. eolian - se
face datoritã vântului prin saltaþie,
rostogolire, târâre; T. fluviatil - se produce
prin intermediul apei curgãtoare (în soluþie
prin dizolvarea sãrurilor în suspensie
(particule milimetrice), turbionar prin
T 339
saltare (pânzã de nisip fin) iar la viituri prin
rostogolire (pietriº, bolovãniº) ºi târâre
(blocuri); T. marin - se face prin inter-
mediul apei mãrii (în soluþie, suspensie, pe
fundul mãrii); T. glaciar - agentul
transportator este gheþarul ce carã materiale
atât pe masa de gheaþã, cât ºi în interiorul
acesteia etc.
TRANSVERSAL(Ã) - direcþie, secþi-
une perpendicularã pe axa unei forme de
relief (profil T. de vale, interfluviu, râu
etc.).
TRAPPÃ - lavã frecvent bazalticã, cu
grosimi reduse, care acoperã unele
suprafeþe. Provine din adâncime ºi a fost
adusã la zi pe linii de falie. Se poate
consolida la suprafaþã sau în interiorul
scoarþei ca dykuri, silluri ce pot fi scoase
la zi de eroziune. Apar în Podiºul Dekkan,
Podiºul Armeniei.
TRAVERTIN - rocã sedimentarã
rezultatã prin precipitarea calcarului din
apã, pe resturi organice sau fragmente de
rocã; are culoare alb-gãlbuie, porozitate
foarte mare (frecvente goluri în locul
elementelor putrezite); în strate subþiri se
sfarmã pe când în cele groase este destul
de rezistent.
TREAPTÃ - suprafaþã cvasiorizontalã,
situatã la o anumitã înãlþime în raport cu
spaþiul limitrof; existã: T. de relief (câmpii,
dealuri, munþi); T. de nivelare (suprafeþe
ºi nivele de eroziune); T. de alunecare; T.
piemontane; T. de solifluxiune; T.
antiteticã (sector de albie carsticã secatã,
rãmasã suspendatã în raport cu sectorul de
albie activã din amonte care a suferit un
proces de adâncire în urma adâncire
(amonte de ponor), T. de altiplanaþie (sau
T. Goletz) rezultatã prin procese de
gelivaþie ºi nivaþie pe versanþii cu strate
neomogene dispuse orizontal); T.
structuralã (dezvoltatã la nivelul unui strat
de roci rezistente relativ plan ºi cu grosime
mare); T. antropice (în cariere pe versanþii
afectaþi de degradãri).
TRECÃTOARE - denumire atribuitã
unui sector de vale îngustã (frecvent în
spaþiul montan) prin care se realizeazã
legãtura între regiunile limitrofe pe care le
separã, folosindu-se diferite cãi de
comunicaþie (potecã, drum rutier, cale
feratã); ex. - trecãtorile Lainici pe Jiu,
Cozia ºi Turnu Roºu pe Olt, Posada pe
Prahova etc.
TRENà DE GROHOTIª - fâºie
îngustã de grohotiº acumulatã la baza unui
abrupt.
TRENCH - denumirea depresiunilor
tectonice alungite dezvoltate în zonele de
subducþie a plãcilor tectonice, în
vecinãtatea unui lanþ montan tânãr sau a
unui arc insular; la nivelul acestora sunt
frecvente seismele ºi manifestãrile
vulcanice.
TRIANGULAÞIE - metodã de
determinare a coordonatelor punctelor de
pe suprafaþa topograficã, pe baza unei
reþele de puncte cu coordonate deja
cunoscute; acestea formeazã o reþea în lanþ
de triunghiuri echilaterale; în România,
reþeaua de ordinul 1 cuprinde 374 de
puncte, formând 657 de triunghiuri ºi 6
patrulatere.
TRIASIC - prima perioadã a Erei
Mezozoice caracterizatã prin: dominarea
gimnospermelor ºi, în final, dezvoltarea
reptilelor ºi primelor mamifere; au loc
miºcãrile kimmerice vechi ºi începutul
fragmentãrii continentului Pangaea ºi
creerii Mãrii Thetis.
TRIBUTAR (sin. AFLUENT) - râu care
se varsã într-un colector; aparþin la mai
multe generaþii.
TRIERE - proces de separare, dife-
renþiere a elementelor dintr-un sistem, în
funcþie de anumiþi factori (T. materialelor,
în raport de dimensiuni ºi de viteza
agentului în funcþie de care se produce
340
acumularea lor. Ex. - T. apei râului, T.
valurilor ºi curenþilor marini, T. vântului
etc.).
TROG (sin. VALE GLACIARÃ) -
termen care uneori are sens limitat
referindu-se la valea glaciarã secundarã, cu
volum de gheaþã mai mic ºi care este
suspendatã printr-un prag faþa de cea
principalã întrucât nu se poate adânci la
fel ca aceasta; se caracterizeazã prin profil
longitudinal în trepte ºi profil transversal
în forma literei „U“; de multe ori este
atribuit oricãrei vãi glaciare.
TROMBÃ (TORNADÃ) - fenomen
atmosferic de forma unei pâlnii, cu baza
într-un nor de tip cumulonimbus ºi cu
vârful spre suprafaþa terestrã; aerul are o
miºcare turbionarã cu viteze de 50-100 m/
s ºi un sens ascendent; existã T. marine ºi
T. pe uscat; viteza deosebitã a vântului
determinã dezastre de proporþii (S.U.A.).
TROPIC - paralelã geograficã a
Pãmântului la 23°27' latitudine nordicã (T.
Racului) ºi 23°27' latitudine sudicã (T.
Capricornului). Reprezintã linia unde
razele solare cad perpendicular (la zenit)
pe suprafaþa Pãmântului la 22 iunie, în
emisfera nordicã, ºi la 22 decembrie, în
emisfera sudicã. În lungul lor sunt cele mai
întinse regiuni deºertice (Sahara, Arabia,
Australia etc.) cu relief de hamade ºi erguri.
TROPICAL(Ã) - caracteristicã a unor
sisteme impusã de poziþia geograficã în
regiunea tropicelor: zonã T., climat, T.
morfodinamicã, T., soluri T. etc.
TROPOSFERÃ - înveliº la baza
atmosferei (de la suprafaþa terestrã la cca.
10 km altitudine) ce concentreazã peste
80% din masa acesteia ºi unde se produc
tot ansamblul de procese meteorologice
care impun direct diferenþierea climatelor
ºi indirect a sistemelor de exercitate a
modelãrii reliefului.
TROVANÞI - forme de relief cu
configuraþie de sfere puternic cimentate
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
aflate în mase de nisip slab consolidate.
Se gãsesc în Dealul Feleacului (Cluj),
Costeºti-Vâlcea, în Subcarpaþi etc. fiind
legate de formaþiunile sarmaþiene.
TSUNAMI - valuri ale apelor mãrilor
ºi oceanelor provocate frecvent de
manifestarea seismelor în scoarþa de pe
fundul bazinelor respective (în Oceanul
Pacific, Oceanul Indian); se adaugã cele
generate de erupþii vulcanice sau prãbu-
ºirea în mare a unor însemnate blocuri de
gheaþã (Alasca, Antarctica) sau a materiei
rezultate din alunecãri (Alasca). Se
propagã cu vitezã foarte mare, pe spaþii
întinse, în asociere de mai multe valuri
succesive cu înãlþimi frecvent de peste
15 m (ajung ºi la 300 m) care distrug
elementele cadrului natural ºi construcþiile
din regiunile de þãrm; provoacã pierderi de
vieþi omeneºti ºi modificãri ale
caracteristicilor reliefului.
TUF - rocã sedimentarã rezultatã din
acumularea de materiale extrem de fine în
condiþii genetice variate sunt: T. vulcanice
sunt cele mai numeroase ºi provin din
depunerea de particule (diametre sub
2 mm) rezultate din exploziile vulcanice
la depãrtãri diferite de aparatele ce le-au
generat; se gãsesc în alcãtuirea
formaþiunilor vulcano-sedimentare din
jurul vulcanilor sau ca orizonturi distincte
acumulate în bazinele de sedimentare de
unde gradul lor diferit de consolidare; se
diferenþiazã mai ales în funcþie de
compoziþia fragmentelor dominante din
compoziþie (tufuri andezitice, dacitice,
riolitice etc.; T. calcaros (travertin) (rocã
spongioasã generatã de depunerea
carbonatului de calciu (pe plante, pietre etc.
din izvoarele a cãror apã este suprasaturatã
în acest constituent; ex. pe Valea Cernei).
TUGAI - denumire datã albiilor
inundabile acoperite de vegetaþie ierboasã
ºi arborescentã în Asia Mijlocie.
T 341
TUMUL - microformã de relief
antropic, cu aspect de movilã, întâlnitã în
regiunile cu relief neted (câmpie ºi podiº);
de regulã, semnificã mormântul unei
cãpetenii din perioada anticã.
TUNDRÃ - formaþiune biogeograficã
întâlnitã dincolo de paralela de 53°
latitudine nordicã (T. subarcticã), dar ºi
în munþii înalþi, dincolo de limita
superioarã a pãdurii (T. alpinã). Condiþiile
climatice sunt foarte severe: temperaturi
scãzute, care duc la formarea perma-
frostului, vânturi puternice.
TUNEL - galerie realizatã prin procese
naturale sau antropice. Se disting T.
glaciar, sãpat la baza sau în masa gheþarilor
(îndeosebi în sectorul terminal) de cãtre
curenþii de apã subglaciari sau inglaciari
(ex. la marginea calotelor glaciare); T.
antropic - rezultat prin strãpungerea unui
munte, culme pentru a permite o
comunicare directã ºi rapidã prin cale feratã
sau ºosea între regiunile pe care le separã
(ex. în Alpi, Carpaþi, Apeninini, Alpii
Scandinaviei unele având lungimi de mai
mulþi zeci de kilometri ºi dotãri
corespunzãtoare asigurãrii traficului); T.
vulcanic - gol creat în masa de roci
vulcanice parþial consolidate creat prin
scurgerea ºi evacuarea lavei fluide etc; T.
de sufoziune - creat la baza orizonturilor
de loess sau depozite loessoide prin
concentrarea ºi circulaþia pe anumite
direcþii a apei care s-a infiltrat în aceasta
etc.
TURBAÞIE - ansamblu de modificãri
produse în interiorul (microcute) ºi exte-
riorul (crãpãturi) molisolului, ca urmare a
manifestãrii frecvente ºi interne a îngheþ-
dezgheþului.
TURBÃ - depozit organic format prin
descompunerea plantelor în micro-
depresiuni aflate pe platouri sau în luncile
râurilor mari unde sunt condiþii de exces
continuu de apã (mediu permanent
anaerob). Constituie materialul parental
pentru solurile turboase. În agriculturã se
foloseºte ca îngrãºãmânt organic.
TURBÃ EUTROFÃ - depozit organic,
bogat în substanþe minerale, format într-un
mediu saturat cu apã, ce conþine sãruri de
calciu.
TURBÃ MEZOTROFÃ - depozit
organic cu conþinut moderat, realizat în
condiþiile unei umiditãþi bogate;
intermediar între turba eutrofã ºi cea oligo-
trofã.
TURBÃ OLIGOTROFÃ - depozit
organic cu o reacþie puternic acidã, format
într-un mediu saturat cu apã (provenitã din
precipitaþii, fãrã participarea apei freatice),
lipsit de sãruri.
TURBÃRIE - areal unde existã turbã
sau unde este activ procesul de acumulare
ºi transformare a materiei organice
(turbificare); sunt microdepresiuni pe
platouri, în care au existat lacuri ce-au
suferit în timp transformãri esenþiale (de
la lac cu multã vegetaþie la T. propriu-zisã,
cu strat organic gros cu formã convexã);
condiþiile în care s-au format determinã
caracteristicile tipului de turbã; frecvent se
separã tinoave (T. oligotrofe sau înalte) ºi
bahne (T. eutrofe sau joase).
TURBIDITATEA APEI (sin. regional
TULBUREALÃ) - materiale în suspensie
conþinute într-un volum de apã; se mãsoarã
în g/m3; este maximã în regiunile unde
pluviodenudarea, ºiroirea ºi torenþii aduc
mari cantitãþi de materiale fine de pe
versanþi în apa râurilor, lacurilor sau a mãrii
în fâºia litoralã; frecvenþi curenþii de T. pe
taluzul continental ca un amestec de apã
cu particule argilo-nisipoase, foarte dens,
care realizeazã ºi o puternicã eroziune,
creând canioane).
342
TURBION (sin. TORNADÃ, VÂRTEJ,
AMAFOR) - formã de manifestare a unui
volum de aer sau de apã (configuraþie
spiralatã în care se distinge un ax vertical
sau înclinat. Exercitã o intensã eroziune la
contactul cu albia sau suprafaþa.
TURBULENT (Ã) - mod de manifes-
tare violentã a apei râurilor ºi aerului
determinat de diferenþieri brusce locale de
naturã termicã, dinamicã, de neregula-
ritãþile suprafeþelor pe care se deplaseazã
etc. Produce turbioane cu dimensiuni
variabile care intensificã procesele de
eroziune, transport de materiale cu mãrimi
diferite. Scurgerea turbulentã însoþitã de
procesele specifice este caracteristica
apelor râurilor.
TURMKARST - stadiu avansat de
evoluþie al carstului din zonele cu climã
caldã ºi umedã, în care apar martori
reziduali cu formã rotundã sau ovalã în
Terasã (Argeº)
Taffoni (Sardinia)
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
plan ºi versanþi aproape verticali în profil
transversal, care dominã regiuni de câmpie
aluvionare sau zone mlãºtinoase; de regulã,
apare la contactul munte-polie, ca efect al
dizolvãrii realizate de apele râurilor.
TURN - formã de relief pozitivã, cu
aspect prismatic, dezvoltatã, în general, pe
conglomerate, gresii, calcare aglomerate
vulcanie ºi alte roci; în funcþie de compo-
ziþia ºi natura cimentului din care sunt
alcãtuite stratele, eroziunea se manifestã
diferenþiat creând coloane conice sau cu
configuraþie variabilã (ex. Piatra Altarului
din Munþii Ceahlãu).
TURTIRE - raportul dintre lungimile
semiaxelor unei forme (ex. la elipsoidul de
referinþã; la aprecierea gradului de uzurã
al galeþilor prin indicele de asimetrie).
TUYAS - denumire islandezã pentru
movilele vulcanice aplatisate care au
rezultat prin consolidarea lavei erupte sub
platoºa de gheaþã.
Tigãi (M. Ciucaº)
Tau (M. Retezat)
T 343

Trovanþi (Costeºti)

Turn (Munþii Ciucaº)

Tornadã

Trog (Vale glaciarã)

Torenþi de pietre (Munþii Fãgãraº) Turbãrie

344 DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE

Trenã de grohotiº

Tor
Tassili

Tunel
Tinov

Takâr Terasete
Þ 345
Þ
ÞANC - vârf ascuþit proeminent întâlnit
frecvent pe crestele din regiunile alpine,
subalpine, sau unde se desfãºoarã
hogbacks-uri pe strate dure; rezultã prin
manifestarea intensã a dezagregãrii ºi
prãbuºirilor pe toate laturile vârfului. Când
are dimensiuni reduse mai este numit
turnuleþ; când se înºirã în lungul unei culmi
formeazã o creastã zimþatã (Piatra
Craiului) sau un ansamblu de „colþi”.
ÞÃRM - unitate la contactul dintre
mare ºi uscat pe care se manifestã acþiunea
valurilor ºi mareelor, agenþi care îi schimbã
continuu configuraþia. Ca urmare limita
superioarã coincide cu extremitatea la care
ajung valurile la furtunã iar cea inferioarã
pânã la muchia terasei þãrmului (-10, -15
m).
ÞÃRM ÎNALT - þãrm dat de versanþii
munþilor sau podiºurilor aflaþi în contact
cu marea ºi care au pante abrupte; acestea
sunt faleze ºi au o evoluþie mai rapidã sau
mai lentã mai ales în funcþie de rezistenþa
rocilor din care este format ºi adâncimea
mãrii în sectorul de contact.
ÞÃRM CU RIASS - specific munþilor
sau podiºurilor vechi (caledonice,
hercinice) alcãtuite din roci dure în care
râurile ºi-au creat vãi relativ înguste;
producerea mareelor determinã
dezvoltarea de golfuri înguste la flux ºi de
ºesuri mlãºtinoase prin care se scurg apele
unui pârâiaº la reflux (ex. - Þara Galilor,
Bretagne etc.); uneori termenul este folosit
pentru orice þãrm înalt unde se produc
maree însoþite de alternanþe de faze cu
golfuri înguste ºi de lunci mlãºtinoase (ex.
- în Provence golfurile tãiate în calcare se
numesc calanques).
ÞÃRM CARSTIC - þãrm rezultat în
urma invadãrii de cãtre apele mãrii a unei
regiuni calcaroase unde existã un bogat
relief carstic; este ondulat cu stânci,
proeminenþe, arcade, peºteri inundate total
sau parþial de ape etc. (ex. - Jamaica,
Sardinia etc.).
ÞÃRM CU FIORDURI - este specific
regiunilor muntoase sau de podiº pe care
în pleistocen s-au dezvoltat calote glaciare
ce-au înaintat ºi pe platforma continentalã
care era exondatã ca urmare a coborârii
nivelului general oceanic; masa de gheaþã
coborând din munþi pe vãi ºi pe platformã
a exercitat o puternicã acþiune de eroziune
dezvoltând vãi cu lungimi de mai mulþi
kilometri. Dupã topirea gheþarilor ºi o datã
cu ridicarea nivelului oceanului sectorul
inferior al acestor vãi a fost invadat de ape
rezultând golfuri care pãtrund adânc în
spaþiul continental (Scandinavia, Labrador,
Groenlanda, Islanda etc.).
ÞÃRM DALMATIC (Þ. CU
CANALE; Þ. CU STRUCTURÃ
LONGITUDINALÃ; Þ. PACIFIC) -
caracteristica este datã de prezenþa unor
ºiruri de insule între care sunt canale, toate
fiind paralele cu linia þãrmului. Primul tip
este specific regiunilor montane cu
346 DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE

c e
a
b

Sãgeþi litorale în
Marea Azov

a - þãrm cu limane, lagune ºi deltã (NV Mãrii Negre);

b - þãrm watt; c - þãrm aralian; d - þãrm riass; e - þãrm dalmatic

tic
lan
l At
anu

i ie
a c

inav
Oce

cand
ii S
Alp

b d

Fiorduri

e f

gh

a - þãrm înalt submers; b - þãrm jos submers; c - þãrm cu

fiorduri; d - þãrm cu skjärs; e - þãrm emers cu terasã; f - þãrm
cu delte; g - þãrm cu insule vulcanice ºi recife de corali; Terase marine în nordul Californiei capul
h - þãrm tectonic Viscaiano (dupã W. Davis)

Tipuri de þãrmuri

structurã cutatã simplã în care insulele
corespund anticlinalelor iar canalele
sinclinalelor (ex. - þãrmul croat ºi sloven).
Urmãtoarele denumiri aparþin þãrmurilor
unde existã ºiruri de grabene ºi horsturi
paralele (California, Noua Zeelandã). ªi
într-un caz ºi în celãlalt prin ridicarea
eustaticã a nivelului mãrilor, apa acestora
a ocupat sinclinalele sau grabenele
rezultând un þãrm cu insule (culmile pe
anticlinale sau horsturi) ºi canale (culoarele
vãilor de pe sinclinale sau grabene).
ÞÃRM DE TIP ATLANTIC (Þ. CU
STRUCTURÃ TRANSVERSALÃ; Þ.
Þ 347
CU ANSE) - s-a individualizat în sectoa-
rele unde elementele de naturã structuralã
au desfãºurare perpendicularã pe linia
þãrmului (alternanþã de cute sinclinale ºi
anticlinale largi ce coincid cu vãi ºi culmi;
alternanþã de grabene ºi horsturi; cute
aparþinând unor masive vechi peneplenate
ºi în care s-au dezvoltat vãi pe aliniamente
de roci moi ºi culmi pe roci dure). Prin
eustatism pozitiv a rezultat un þãrm cu
golfuri mai largi sau mai înguste separate
de promontorii stâncoase. Prin evoluþie
primele pot deveni lagune, limane, delte
iar celelalte au fose erodate de mare
(Maroc, N.E. S.U.A., Scoþia, Noua
Zeelandã).
ÞÃRM CU FALEZÃ ÎN LOESS -
þãrm abrupt secþionat de valuri în loessuri
ºi depozite loessoide ce au grosime mare
ºi care acoperã strate alcãtuite din roci dure
(ex. - Dobrogea de Sud). Prin erodarea
loessului a rezultat o platformã de
abraziune la nivelul rocilor dure.
ÞÃRM DE TIP ªERM - au rezultat în
regiuni de munte sau podiº cu vãi înguste
din regiunile tropicale (Marea Roºie) care
au fost invadate de mare. Au rezultat
golfuri cu versanþi cu panta mare ºi care
pe platforma marinã au construcþii
coraligene.
ÞÃRM TECTONIC - corespunde
sectoarelor în care desfãºurarea acestuia
coincide cu un aliniament de fracturi
tectonice (falii - California).
ÞÃRM VULCANIC - s-a dezvoltat la
contactul dintre mare ºi un vulcan
continental sau insular (în Oceanul Pacific,
Oceanul Atlantic). Caracteristicile lor
depind de rocile din care sunt alcãtuiþi
vulcanii ºi tipul de erupþie (lentã sau
explozivã); au plaje ºi microfaleze.
ÞÃRMURI JOASE - se desfãºoarã în
regiunile unde s-a înregistrat ingresiunea
unei câmpii litorale sau a unui podiº jos;
existã sectoare de plaje cu o micromor-
fologie variatã care se continuã pe uscat
prin câmpii iar în mare prin platforme
continentale extinse.
ÞÃRM CU LIDO (tip mexican) -
rezultã în regiunile unde existã un aport
însemnat de materiale aduse în mare de
râuri sau de curenþii marini pe care
îndeosebi valurile le redistribuie în
cordoane litorale (lido) care sunt frecvent
paralele cu þãrmul închizând golfuri sau
care unesc insule (ex. - Marea Mediteranã,
Golful Mexic).
ÞÃRM CU LIMANE ªI LAGUNE -
a luat naºtere în mãrile lipsite de maree,
cu platformã litoralã extinsã pe care existã
un aport însemnat de materiale aduse de
fluvii. Sunt create de valuri cordoane de
nisip care închid golfurile (þãrm lagunar)
sau gurile de vãrsare ale unor râuri mici
(þãrmuri cu limane fluvio marine). Ex. -
þãrmul Mãrii Negre în N.E. de la Mangalia
ºi pânã la est de Odesa.
ÞÃRM CU ESTUARE - este specific
regiunilor unde se înregistreazã maree ce
determinã pãtrunderea apelor oceanice pe
fluvii pânã la distanþe mari în interiorul
uscatului (ex. - pe Amazon pe cca. 1500 km,
500 km pe Sf. Laurenþiu, 144 km pe Sena
etc.) diminuând ºi chiar eliminând
procesele fluviale iar la reflux impunând
un transport activ de materiale spre ocean.
În regiunile joase (Amazon) estuarul este
ramificat ºi chiar existã o îmbinare cu
procesele de dezvoltare a unor delte iar în
cele înalte (montane, podiº) se menþin
condiþiile de culoar marin (golf adânc
desfãºurat).
ÞÃRM CU WATT - corespunde
platformelor continentale puþin adânci
unde se acumuleazã importante aluviuni
cãrate de fluvii pe care valurile le
ordoneazã în bancuri ºi cordoane litorale
extinse; producerea mareelor face ca la flux
348
sã existe un peisaj de insule nisipoase
paralele cu þãrmul iar la reflux linia de þãrm
sã se situeze la exteriorul sectorului cu
cordoane, spre continent rãmânând între
care rãmân un uscat cu forme pozitive mai
înalte separate de porþiuni nisipoase joase
mlãºtinoase ºi cu ochiuri de apã (þãrmul
din Olanda ºi Germania de N.V.).
ÞÃRM CU DELTE - se impun la gurile
de vãrsare ale fluviilor ce transportã un
volum însemnat de aluviuni pe care le
depun în golfuri ºi pe platforme
continentale extinse unde nu se produc
maree. Dupã formã sunt mai multe
subtipuri: D. triunghiulare la Tibru ce
înainteazã pe un singur braþ; D. lobate - cu
dezvoltare concomitentã pe mai multe
braþe dar diferitã ca amploare de la unul la
altul - ex. - Dunãrea; D. digitale - cu
înaintare rapidã pe mai multe braþe - ex. -
Mississippi; D. barate sau blocate - la care
înaintarea a fost stopatã fie de cãtre curenþii
litorali foarte activi fie de existenþa unei
platforme litorale înguste etc.).
ÞÃRM DE TIP ARALIAN - are braþe
între grinduri de nisip cu relief de dune
accentuat ºi înaintare rapidã pe mãsura
scãderii nivelului apei lacului Aral.
ÞÃRM CU MANGROVE - s-a
dezvoltat în regiunile tropicale umede cu
vegetaþie foarte bogatã unde se
înregistreazã maree.
ÞÃRM CU SKJARS (sin. ÞÃRM
FINLANDEZ) - a rezultat prin invadarea
de cãtre apele mãrii a unor câmpii glaciare;
existã o puzderie de insule (movile
morenoice separate de canale ºi spaþii
marine mai largi (în Suedia de sud ºi
Finlanda).
ÞÃRM CU LANDE - specific unei
câmpii joase pe care existã ºiruri de dune
longitudinale paralele cu þãrmul; nisipul
este adus de valuri de pe platforma
continentalã iar configuraþia dunelor este
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
determinatã de vânturile active. Uneori pe
platformã se dezvoltã cordoane de nisip iar
între ele ºi þãrm sunt golfuri (ex. - S.V.-ul
Franþei, Anglia la nord de Liverpoole); în
cea mai mare parte sunt acoperite cu ierburi
ºi tufãriºuri.
ÞÃRM MLêTINOS (MARCHE) -
este caracteristic regiunilor tropicale cu
flux ºi reflux ºi unde materialele de pe
platforma continentalã care are adâncimi
mici sunt alcãtuite din nisip fin ºi mâluri.
ÞÃRM CORALIGEN - este specific
regiunilor cu climat cald (între latitudinile
de 0° - 30° cu platformã continentalã sau
guyoþi) cu adâncimi reduse, apã sãratã ºi
cu transparenþã mare; coloniile de corali
creeazã construcþii inelare (atoli) pe care
se dezvoltã o vegetaþie bogatã; ele închid
„ochiuri” de apã liniºtite cu adâncimea
micã (lagon).
ÞÃRM DE INGRESIUNE (ÞÃRM
DE SUBMERSIE) - rezultã prin înaintarea
mãrii asupra marginei continentale ca
urmare a unei trangresiuni determinate fie
de miºcãrile eustatice pozitive fie de o
coborâre a uscatului. Rezultã un þãrm
neregulat cu faleze, promotorii ºi golfuri
în regiunile muntoase sau de podiºuri înalte
sau cu plãji, golfuri largi sau înguste prin
înaintarea apei pe câmpii strãbãtute de râuri
ºi fluvii. Configuraþia festonatã de la
început (þãrm primar) se modificã prin
evoluþie (retragerea falezelor, construcþia
de cordoane de nisip care închid golfurile
(apar lagune, limane) ºi se dezvoltã delte.
ÞÃRM DE EMERSIUNE - se
formeazã în regiunile în care fie cã uscatul
se ridicã (epirogenezã pozitivã) fie nivelul
mãrii coboarã (frecvent în fazele glaciare);
ca urmare parte din platforma continentalã
devine o câmpie litoralã cu nisipuri ºi
mâluri iar linia þãrmului este relativ
rectilinie.
ÞÃRM ÎN REGIUNILE DE SUB-
DUCÞIE (TÃRM DE COLIZIUNE) - sunt
Þ 349
înalte ºi au configuraþie neregulatã cu
insule, golfuri, canale, faleze etc. impuse
de uscatul care se ridicã, înfãþiºarea poate
fi complicatã prin influenþe structurale,
evoluþie glaciarã, deºerticã etc. (ex. - vestul
Americilor).
ÞÂÞÂNÃ - linia care realizeazã ra-
cordul dintre podul unei terase ºi o supra-
faþã care aparþine unei forme de relief
superioare (frunte de terasã, versant).
ÞIGLÃI - denumire regionalã (Tran-
silvania) pentru fragmentele din glimee
care rezultã prin evoluþia treptelor de
alunecare; au forma unor movile conice
izolate sau aliniate.
ÞINUT - denumire regionalã care se
referã la un teritoriu a cãrui delimitare are
Þancuri (Aiguille du Midi)
Þãrm cu riass (Australia)
caracter istorico-administrativ ºi care sub
raport natural s-a conturat într-un spaþiu
cu un relief specific (munþi, dealuri,
depresiuni) de care s-a legat o populaþie
care ºi-a pãstrat o structurã a ocupaþiilor ºi
tradiþiilor. Mai multe þinuturi sunt cunos-
cute ºi sub apelativul de ÞARÃ (Mara-
mureº, Oaº, Nãsãud, Oltului, Pãdurenilor,
Moþilor, Dornelor etc.).
ÞUNAMI (sin. TSUNAMI) - val cu
dimensiuni mari care se propagã pe
distanþe enorme în bazinele oceanice ºi
care sunt declanºate de producerea de
cutremure cu intensitate mare; uneori
însoþesc ºi erupþiile vulcanice de amploare.
Provoacã distrugeri ºi pierderi de vieþi
omeneºti.
Þãrm carstic
Þãrm dalmatic
350
U
UBAC (sin. DOSUL MUNTELUI) -
denumire datã versanþilor nordici, umbriþi
ºi reci din Alpii Francezi.
UDUDOI (sin. HUDUDOI) - denumire
regionalã pentru vale torenþialã îngustã.
UED (sin. WADI, ARROYO) - denumire
datã vãilor largi, prin care se scurg
temporar apele în timpul viiturilor din
regiunile aride ale Africii de Nord ºi
Peninsulei Arabice etc.; sunt considerate,
de unii autori, vãi ale unor vechi cursuri
de apã permanente care au funcþionat în
perioade climatice umede din cuaternar.
ULET - câmpie aluvialã de dimensiuni
mici, intramontanã, formatã prin umplerea
unui bazinet glaciar (specificã în Munþii
Pirinei).
ULTRAABISAL - (sin FOSÃ OCEA-
NICÃ) - ºanþ tectonic oceanic la adâncimi
de peste 6000 m în regiunile abisale.
ULTRAGLACIALISM - teorie care
exagereazã rolul glaciaþiunii în modelarea
reliefului în raport cu alþi agenþi.
ULUC - formã de relief negativã cu
aspect de jgheab; a rezultat din deplasarea
corpului alunecãrii (U. de alunecare), a
masei de gheaþã (U. glaciar), a zãpezii (U.
de avalanºe) etc.; culoar depresionar
dezvoltat între unitãþi morfostructurale
înalte (munþi, dealuri submontane); sunt
evidente în lungul unor sinclinale largi
încadrate de dealuri pe anticlinale sau în
culoarele tectonice (Rucãr-Bran).
UMÃR - suprafaþã netedã, slab încli-
natã ºi cu dimensiuni reduse aflat pe
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
versanþi, la altitudini diferite; poate avea o
origine deosebitã: U. de eroziune (martor
al unei faze de evoluþie; apare ca bot de
deal); U. de terasã (petic dintr-o terasã
puternic fragmentatã); U. structural
(treaptã la nivelul unui strat cu duritate
mare); U. glaciar (petic din nivelul unui
fund de vale glaciarã veche care a rãmas
suspendat în urma eroziunii glaciare sau
fluviatile ulterioare), U. de gelivaþie
(rezultã la nivelul unui strat gros de rocã
cu rezistenþã mare).
UMIDITATE - proprietatea unui corp
sau a unui mediu ambiant de a absorbi ºi
de a reþine o anumitã cantitate de apã sau
vapori de apã; are un rol esenþial în
desfãºurarea proceselor de alterare.
UNDÃ - miºcare ondulatorie produsã
de apa mãrii (U.valurilor); la râuri se
înregistreazã U. de viiturã; în scoarþã, U.
seismicã (rezultatul producerii cutremu-
relor terestre ºi care se propagã mai întâi
din hipocentru spre suprafaþa terestrã în
epicentru ºi de la acesta la depãrtãri tot mai
mari în plan orizontal.
UNGHI - mãrime formatã prin
intersecþia a douã drepte sau a douã planuri;
se foloseºte în expresii: U. de înclinare a
unei suprafeþe, U. de deviaþie a vântului
prin impactul unei mase de aer cu un
munte.
UNITATE - mãrime fizicã de bazã în
funcþie de care se exprimã altele înscrise
într-un sistem de apreciere ierarhic. Pentru
U 351
relief însemnate sunt: unitãþile de apreciere
temporalã stabilite prin scãrile geocro-
nologicã (erã, perioadã, epocã, vârstã) ºi
morfocronologicã (etape, subetape, faze,
subfaze); de diferenþiere structuralã
(unitãþi de platformã (platforma moesicã,
platofma dobrogeanã etc.); de orogen vechi
- caledonic hercinic; de orogen nou alpin;
unitãþi vulcanice etc.), se deosebesc
morfostructuralã sau morfolitostructuralã
(munþi din roci cristaline, munþi de fliº,
munþi vulcanici etc.; podiºuri tabulare,
monoclinale din roci vulcanice etc.);
unitãþile morfologice sau morfogenetice (la
scarã mare - bazine oceanice, continente
în cadrul lor unitãþi montane, de dealuri,
podiºuri, câmpii cu diverse subtipuri - spre
exemplu - câmpii de eroziune, piemontane,
de glacis, de terase etc.).
UNIVERS - spaþiu ale cãrui limite sunt
imperceptibile ºi în care materia se aflã
organizatã în structuri ºi forme ce au stadii
diferite de evoluþie. Se folosesc denumirile
U. observabil sau Metagalaxie (spaþiu cu
structuri ºi corpuri ce sunt detectate prin
recepþionarea radiaþiilor emise de cele (cca
15 mild. ani luminã), U. fizic - spaþiu în
care strcturile ºi corpurile cereºti sunt
presupuse datoritã unor influenþe pe care
acestea le exercitã asupra celor din
Metagalaxie; ºi Restul Universului.
URAGAN - ciclon tropical; vânt
puternic (30-50 m/s), cu acþiune distru-
gãtoare, însoþit frecvent de precipitaþii
torenþiale; corespunde gradului 12, pe scara
Beaufort; în largul mãrii sunt generate
valuri cu înãlþimi de 10-15 m iar pe uscat
provoacã distrugeri inclusiv pierderi de
vieþi omeneºti (ex. Japonia, SUA, insulele
din Asia de sud-est).
URLÃTOARE - denumire datã
cascadelor cu înãlþimi mari, datoritã
vuietului prelung („urlet“) manifestat de
apele în cãdere pe praguri (ex. Urlãtoarele
din M. Bucegi).
URSTROMTÄLER (sin. PRADO-
LINE) - forme de relief negative cu aspect
de culoar depresionar, situate între valurile
de morene frontale ale gheþarilor de calotã.
Lãþimea acestora este de câteva zeci de
kilometri, iar lungimea de sute de kilometri
(ex. în Câmpia Germano-polonezã unde
fluviile Vistula Elba au mai multe sectoare
de acest tip cu desfãºurare de la est la vest.
USCAT - porþiune din suprafaþa terestrã
neacoperitã de apã (continentele sunt cele
mai extinse regiuni de uscat); pe el se
realizeazã procese geomorfologice impuse
mai ales de agenþii externi în urma cãrora
rezultã o morfologie complexã ºi în timp
nivelarea ei.
UVALÃ - formã de relief carstic
negativ prezentã pe platourile carstice ºi
care rezultã frecvent din îngemãnarea
dolinelor; poate avea ºi caracter tectonic.
Are o configuraþie neregulatã, dimensiuni
de ordinul sutelor de metri, în interior un
microrelief variat cu versanþi abrupþi,
doline recente, lapiezuri, sorburi etc. Sunt
prezente în Munþii Padiº, Munþii Aninei.
UZUNLAR - fazã în evoluþia Mãrii
Negre în Cuaternar; este o transgresiune
produsã în Mindel-Riss prin care apele sale
comunicau cu bazinul mediteranean.
Ued (Alger)
352
V
VAD - locul pe unde se strãbate albia
minorã a unui râu de pe un mal pe altul ,
caracterizat prin maluri joase, albie extinsã
ºi cu apã puþin adâncã.
VADI (sin. WADI) - culoare depre-
sionare aproape paralele realizate prin
coroziune ºi deflaþie în roci sedimentare
slab cimentate; au lungimi de ordinul kilo-
metrilor ºi desfãºurare pe direcþia domi-
nantã a vânturilor (ex. Sahara în platourile
M. Tibesti, au dezvoltare N.E. - S.V.).
VAL - masã de apã care înainteazã prin
miºcãri ondulatorii la suprafaþa unei mãri,
a unui fluviu, formând creste ºi adâncituri;
formã de relief structural jurasian,
reprezentând o vale în lungul unui sin-
clinal.
VAL DE ALUNECARE - formã de
relief cu dimensiuni mici în corpul de
alunecare.
VAL DE REFULARE - masã
alunecatã terminalã care poate bara un râu
înaintând pe baza versantului opus (în
Carpaþii de Curburã).
VAL PIROCLASTIC - acumulare
terminalã la baza versantului aparatului
vulcanic pe care s-a înregistrat o curgere
de piroclastite fluide; acoperã un relief
preexistent (platformã litoralã, depresiune,
alte platouri de lavã consolidate etc.).
VAL DE NISIP - microformã din
material nisipos creatã în mediu acvatic
(albie de râu puþin adâncã; platformã
litoralã) de cãtre miºcarea ondulatorie a
apei.
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
VAL DE PÃMÂNT –formã de relief
antropic realizat în diferite scopuri; ex. val
de apãrare în jurul cetãþilor antice ºi
medievale, în lungul unui râu pentru a
împiedica inundaþiile (dig) etc.
VAL SEISMIC - unde de mari
dimensiuni, generate de cutremurele de
pãmânt; se disting: V.s. primare (lungime
de undã scurtã, frecvenþã mare ºi
desfãºurare longitudinalã; se propagã în
structura internã terestrã); V.s. secundare
(lungime de undã scurtã, frecvenþã mare,
se propagã transversal prin înveliºurile
solide ale structurii interne a Pãmântului);
unde provocate de seisme care se propagã
în apa mãrilor ºi oceanelor dând naºtere la
valurile uriaºe de tip tsunami.
VALAHÃ - fazã din orogeneza alpinã,
manifestatã la finele Pliocenului ºi înce-
putul Cuaternarului; a produs cutãri, dar
mai ales ridicãri în bloc ce-au dat altitu-
dinile actuale ale reliefului ºi configuraþia
lui generalã actualã.
VALE - formã de relief negativã,
rezultatã prin adâncirea unui curs de apã
sau a unui gheþar; toate V. au o albie prin
care curge apa, gheþarul ºi doi versanþi
individualizaþi pe mãsura adâncirii; la V.
evoluate se diferenþiazã: talvegul, albia
minorã încadratã de maluri, albia majorã,
terase, umeri ºi nivele de eroziune; se
clasificã dupã: agentul care le-a creat sau
le-a impus caracteristica principalã (V.
V 353

Tipuri de vãi
354
fluviatile, V. torenþiale, V. create de
ºiroire, V. glaciare); formã, înfãþiºare (V.
largi simetrice sau asimetrice, chei,
defilee); raportul cu structura ºi miºcãrile
neotectonice (V. consecvente, subsecvente,
obsecvente, V. epigenetice, V. antecedente,
V. sinclinale, V. pe anticlinal, V. tectonice,
V. de falie, V. longitudinale, V.
transversale etc.); desfãºurare (V.
convergente, V. divergente, V. inelare);
evoluþie în teoria ciclului de modelare (V.
tinere, V. mature, V. bãtrâne); regimul
scurgerii apei (V. cu scurgere permanentã,
V. cu scurgere temporarã); roca în care
s-au dezvoltat (V. carstice, V. sufozionale,
V. în nisipuri etc.); alte tipuri (V. moarte,
V. liman, V. ued, V. suspendate, V.
submarine etc.).
VALLEUSE - vale suspendatã
deasupra unei faleze ca urmare a unei
evoluþii rapide a acesteia.
VALORE - elemente prin care sunt
puse în evidenþã anumite caracteristici în
desfãºurarea temporarã, spaþialã sau
funcþionalã a unui proces morfogenetic sau
a formelor rezultate; pot fi de naturã
morfogeneticã, morfograficã, evolutive etc.
VARA - sezon desfãºurat astronomic
între solstiþiul de varã (22 iunie) ºi
echinocþiul de toamnã (23 septembrie); în
general temperaturile sunt ridicate ºi ploile
au caracter torenþial (averse) de unde un
sistem de modelare în care procesele
fluviatile se îmbinã cu ºiroirea ºi torenþia-
litatea.
VARISC– fazã în ciclul geotectonic
hercinic în partea a doua a Paleozoicului
ºi care a generat sisteme montane
însemnate inclusiv unirea blocurilor de
uscat în supercontinental Pangaea.
VARVÃ - nume dat de suedezi
aspectului stratificat ºi diferit colorat a unui
depozit lacustro - glaciar; acest aspect este
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
dat de alternanþa unor benzi nisipoase cu
benzi argiloase, ce au o stratificaþie aproape
paralelã; benzile nisipoase deschise la
culoare, sunt depuse vara, când acumularea
în lacurile proglaciare era mai viguroasã
ºi mai grosierã datoritã faptului cã apele
din topirea gheþii erau abundente; iarna în
lac sunt depuse doar materiale fine,
argiloase (coloidale) provenite din
suspensiile din apã.
VATRÃ - parte componentã a apa-
ratului vulcanic (rezervorul magmatic) din
care se alimenteazã vulcanul ºi care se aflã
la adâncimi; termenul se mai foloseºte
pentru ºesurile unor depresiuni (mai ales
de origine tectonicã) extinse.
VÃIUGÃ - vale de dimensiuni mici,
îngustã, puþin adâncã cu fundul rotunjit,
rezultatã în urma acþiunii torenþilor pe
terenuri cu înclinare mai micã ºi de obicei
acoperite cu vegetaþie ierboasã; este activã
numai în timpul ploilor torenþiale.
VÃLÃTUC - val paralel cu þãrmul care
se sparge (deferleazã) în acelaºi timp pe o
mare lungime.
VÃRSÃTURÃ - regionalism referitor
la depunerea pe versanþi a materialelor de
la gurile ogaºelor ºi ravenelor.
VÂLCEA (sin. VÂLCEL, HOAGÃ) -
termen regional în regiunile deluroase care
denumeºte vãi de dimensiuni mici (sub 30
m adâncime), cu versanþi evazaþi (sub 20°),
cu talveg ºi albie slab conturate, fiind plat
sau larg concav, cu scurgere intermitentã.
VÂRF - formã de relief pozitivã, cu
înfãþiºare conicã (ascuþitã sau rotunjitã) sau
platã, situatã pe interfluvii, ºi care
corespunde unor roci mai rezistente ºi de
aici ºi rolul de punct culminant în lungul
lor.
VÂRSTÃ - timp ce mãsoarã un proces,
o evoluþie a unui sistem, durata unei forme
de relief; se foloseºte în sistemul geomor-
V 355
fologic în situaþiile: V. absolutã (duratã
mãsuratã în zile, ani, secole, mii sau
milioane de ani etc. de la apariþia unui
sistem sau de când a început ºi s-a încheiat
un proces genetic (ex. - suprafaþa Borãscu
s-a realizat începând cu finalul cretacicului
ºi pânã la începutul oligocenului); V.
relativã (durata existenþei unei forme de
relief, sistem în comparaþie cu altele (terasa
de 40 m este mai nouã decât cea de 110 m
- pleistocen inferior) ºi mai veche decât cea
de 25 m care este din pleistocenul superior.
VÂRTEJ - turbion dezvoltat atât în aer,
cât ºi în mediul acvatic însoþit când are
amploare de pagube materiale.
VÂSCOZITATE - caracteristicã a
magmelor care le asigurã deplasarea în
astenosferã (curenþi de convecþie), pe
diverse traiectorii în litosferã sau la
exteriorul scoarþei unde construiesc prin
consolidare diverse aparate vulcanice; în
funcþie de compoziþia chimicã, magmele
pot fi: magme bazice - vâscoase (fluide)
pânã la foarte vâscoase, bogate în elemente
metalice care dau pe suprafaþa terestrã
curgeri de lave ce pot ajunge la zeci de
kilometri distanþã dând platouri bazaltice
etc; magme acide - bogate în silicaþi, sãrace
în elemente metalice cu vâscozitate micã;
rãmân în vecinãtatea punctului de emisie,
fãrã sã formeze curgeri întinse; adesea se
consolideazã pe coºul de emisie formând
dopuri de lavã care pot fi expulzate
împreunã cu o bunã parte din aparatul
vulcanic când presiunea gazelor de sub el
este foarte mare.
VEDERE - imaginea unei unitãþi de
relief realizatã prin fotografiere ºi filmare,
prin redare schematicã, în sintezã (crochiu
ºi schiþã panoramicã), reprezentare tridi-
mensionalã (bloc-diagrama), stereo-
scopicã.
VEGETAÞIE - totalitatea plantelor
dintr-o regiune; dezvoltarea lor diminueazã
acþiunea proceselor morfogenetice de
versant iar prin reþinerea unei pãrþi din apa
provenitã din precipitaþii realizeazã ºi o
moderare a scurgerii în albiile râurilor.
Defriºarea totalã a versanþilor este însoþitã
de o accentuare rapidã a proceselor morfo-
dinamice ºi la producerea de degradãri
însoþite de dezastre.
VENTIFACTE - pietre cu dimensiuni
variabile în regiunile deºertice care suferã
un proces de ºlefuire eolianã pe una sau
mai multe suprafeþe; tipic este dreikan-
terele (ºlefuire pe trei suprafeþe) din
Sahara.
VERMICULAÞII (sin. PIELE DE
LEOPARD) - depuneri de argilã rezultate
din decalcifiere sau iluviere în lungul
diaclazelor, a liniilor de clivaj de pe
suprafaþa calcarelor în interiorul peºterilor;
au forma de urme lineare, curbate ºi pot fi
uscate ºi umede.
VERSANT - suprafaþã înclinatã, cu
formã variabilã, desfãºuratã între nivelul
interfluviilor la partea superioarã ºi o bazã
cvasiorizontalã reprezentatã de podul unei
terase, o luncã, vatra unei depresiuni,
câmpie etc.; rezultã frecvent prin frag-
mentarea unei regiuni de cãtre râuri, dar
uneori ºi prin dezvoltarea unor abrupturi
de faliere; evolueazã diferit, în funcþie de:
climat (se retrage paralel cu poziþia iniþialã
în climat uscat, la bazã dezvoltându-se
pedimente; are loc o micºorare treptatã a
pantei ºi a înãlþimii în climat temperat),
neotectonicã (în condiþii de ridicare a unei
regiuni rezultã pante mari), structurã ºi
alcãtuire petrograficã (capãtã caracteristici
tot mai diferite, impuse de manifestarea
diferenþialã a denudãrii, cu cât condiþiile
geologice sunt mai complexe) etc.; se
separã dupã diferite criterii: genezã (V. de
356 DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE

(N)

Versanþi
V 357
eroziune fluviatilã, glaciarã, marinã etc.
ºi V. tectonici, V. vulcanici, V. antropici);
stadiu de evoluþie (V. tineri, V. maturi, V.
de echilibru); formã (V. concavã, V.
convecºi, V. drepþi, V. compuºi); mãrimea
pantei (V. abrupþi, V. moderaþi, V. lini) etc.
VERSANT RICHTER - versant cu
pantã cuprinsã între 30-32°, valoarea
reprezentând panta limitã pânã la care
grohotiºurile pot fi stabile.
VERSANT TERASAT (sin. TERA-
SETE) - trepte de relief care se succed pe
versanþi, rezultate prin intervenþie an-
tropicã.
VERWITTERUNG - termen german
pentru meteorizare.
VIITURÃ - creºterea bruscã ºi puter-
nicã a nivelului unei ape curgãtoare,
determinatã de: averse, topirea bruscã a
zãpezii, ploi suprapuse ca timp peste
perioada de topire a zãpezilor, ruperea unui
baraj natural sau antropic. Se deosebesc
dupã: mãrime - V. catastrofale ºi V.
excepþionale; frecvenþã - V. anuale, V.
decenale, V. excepþionale; desfãºurarea în
timp - V. simple (un singur vârf), V. duble
(douã vârfuri), V. complexe (mai multe
vârfuri). Provoacã o scurgere rapidã în
albie ce determinã accentuarea eroziunii
lineare, un transport de materiale bogat ºi
modificãri esenþiale ale microreliefului din
albie ºi la maluri.
VIADUCT - Pod aerian de dimensiuni
mari, susþinut de arcuri de beton, care
asigurã continuitatea unei cãi de comu-
nicaþie peste o vale adâncã sau deasupra
unei alte cãi de comunicaþie.
VILLAFRANCHIAN - partea finalã a
Pliocenului, la trecerea la Cuaternar,
caracterizat, în România, prin depuneri
bogate de pânze de pietriº ce au creat o
structurã torenþialã piemontanã (Podiºul
Getic) sau au impus acumulãri groase în
câmpiile de subsidenþã.
VINIETÃ - ilustraþie de dimensiuni
mici (pentru un detaliu sau un element
esenþial) care este aplicatã într-un loc liber
de pe o hartã (pe harta geomorfologicã a
proceselor actuale vignete cu schiþa
detaliatã a unor sectoare de luncã, un profil
într-o terasã caracteristicã etc.)
VIROAGÃ - vale îngustã ºi adâncã
rezultatã prin ºiroire repetatã sau torenþi
(este specificã pe versanþii din regiunile
deluroase).
VISTULA - fazã deosebitã în finalul
glaciaþiunii de calotã în Europa; morenele
frontale formeazã un arc din Polonia spre
Karelia; este contemporanã cu glaciaþiunea
alpinã Würm.
VITEZÃ - mãrime care se foloseºte la
aprecierea miºcãrii apei râurilor, aerului,
maselor de gheaþã ºi de care depinde ºi
intensitatea proceselor morfogenetice care
au loc.
VOCLUSIAN - legat de unele izvoare
din regiunile carstice (exurgenþe) a cãror
denumire provine de la localitatea
Vaucluse (Franþa). Se formeazã din apa
râurilor care circulã prin masa de calcar,
prin fisuri ºi galerii, iar, în final, apare în
afara masivului la o altitudine coborâtã ºi
cu un debit foarte bogat. Locul de dispariþie
al râului în masiv se numeºte sorb (ponor)
iar locul de apariþie izbuc, izvor V.
VORLAND - regiuni de platformã
desfãºurate la exteriorul uneia de orogen,
sub care subduce (ex. - Platforma Moesicã,
Platforma moldoveneascã).
VULCAN - relief rezultat prin acumu-
larea produselor solide eliminate prin
activitãþi de erupþie; au formã conicã
simplã sau complexã (con, crater, coº ºi
rezervor) când sunt legate de erupþiile
acide, vâscoase (Etna, Vezuviu) ºi platouri
extinse cu conuri aplatisate ºi cratere (în
Hawai) care sunt rezultatul efuziunii de
358 DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE

magmatice

Magmatism ºi vulcanism
V 359
lavã bazicã. Existã vulcani activi ºi vulcani
care ºi-au încetat activitatea; vulcani
continentali ºi vulcani în bazinele marine
sau oceanice - cu caracter submers sau
emers etc.
VULCAN ACTIV - vulcan care erupe
ºi în prezent sau a erupt în decursul epocilor
istorice dar existând suficiente informaþii
pentru prognozarea unor reveniri iminente
(ex. Vezuviu).
VULCAN NOROIOS (sin. SALÞÃ) -
pseudovulcan rezultat din gazele provenite
din hidrocarburi care ajung la suprafaþã pe
linii tectonice, amestecate cu apa provenitã
din precipitaþii ºi particulele de praf;
reprezintã o pastã noroioasã care iese
continuu la suprafaþã, datoritã presiunii
gazelor din adânc (ex. V.n. din România la
Berca-Arbãnaºi; fenomenul duce la
apariþia unor cratere ºi a unor conuri
noroioase; în punctele unde noroiul este
fluid, rezultã vulcani aplatizaþi, cu cratere
largi, spre deosebire de cele unde noroiul
foarte vâscos construieºte conuri înalte, cu
cratere mici; se mai numesc gloduri, pâcle,
bolboroºi, zalþe, ochiuri etc.; dupã
încetarea procesului de evacuare a
noroiului forma creatã este distrusã de
spãlarea în suprafaþã ºi ºiroire în câþiva ani;
pe flancurile celor cu dimensiuni mari
rezultã ºanþuri de ºiroire adânci ce creeazã
peisajul de bad-landsuri).
VULCAN STINS - vulcan a cãrui
activitate a încetat de mult ºi nu sunt
condiþii pentru reluare. Existenþa lor este
relevatã de formele de relief ºi de unele
manifestãri postvulcanice (mofetele). În
România formeazã lanþul vulcanic din
vestul Carpaþiilor Orientali sau din
sud-estul Munþilor Apuseni.
VULCAN VECHI - vulcan a cãrui
morfologie a suferit distrugeri profunde ºi
din care se pãstreazã unele forme de relief
(neckuri, dykuri etc.) ºi manifestãri post-
vulcanice (mofete) de-a lungul mileniilor,
neexistând nici o dovadã sau semn al unei
forme de remanifestare (în Carpaþii
Orientali).
VULCANIAN - tip de vulcanism cãruia
îi sunt specifice alternanþe de faze violente
de manifestare (explozii puternice prin care
sunt expulzate îndeosebi produse solide,
gaze ºi în mai micã mãsurã lave) cu faze
de liniºte aparentã când se pregãteºte o
nouã erupþie) - ex. vulcanii din nordul
Insulei Sicilia - Vulcano.
VULCANIT - rezultat al activitãþii
vulcanice de la lave consolidate la tufuri.
VULCANISM - ansamblu de procese
care conduc mai întâi la expulzarea
materiei în stare de topiturã aflatã în vetrele
vulcanice din scoarþã sau în astenosferã la
suprafaþa terestrã însoþitã de un volum de
gaze, vapori de apã ºi produse solide
(rezultã prin sfãrâmarea rocilor vulcanice
consolidate) ºi apoi din crearea unor
reliefuri specifice (conuri vulcanice ºi
platouri cu dimensiuni variate). Ascen-
siunea topiturii ºi gazelor se face în lungul
unor fracturi profunde care strãbat scoarþa.
Cele mai intense activitãþi vulcanice sunt
în regiunile de rift, zonele de subducþie sau
a unor fracturi continentale de unde ºi
diferenþierea lor. În þara noastrã vulca-
nismul a fost destul de activ în mio-pliocen
când s-a constituit în mai multe faze de
erupþie lanþul vulcanic din vestul Carpaþilor
Orientali ºi vulcanii din sud-vestul
Munþilor Apuseni. În Oceanul Atlantic
vulcanismul este legat dominant de riftul
acestuia iar în Oceanul Pacific de
desfãºurarea zonelor de subducþie (Cercul
de Foc Pacific etc.).
VULCANOCARST - procese ºi forme
de relief dezvoltate în regiunile vulcanice
(peºteri, tunele ºi unele concreþiuni), rezul-
tate prin circulaþia apei, alterãri intense,
precipitãri ºi îndepãrtarea produselor
alterate etc.(ex. - în Munþii Cãlimani).
360
VULCANOLOGIE - domeniu care
studiazã ansamblul proceselor, structurilor,
formelor legate de vulcanism, inclusiv
repartiþia lor pe suprafaþa terestrã.
VULNERABILITATE - caracteristicã
morfodinamicã care pune în evidenþã
probabilitatea producerii în anumite
perioade de timp ºi locuri a unor procese
Vulcan (Japonia)
Viaduct
Vulcan activ
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
generatoare de dezastre ºi riscuri (ex.
Lunca Siretului este vulnerabilã la
inundaþii de proporþii însoþite de distrugeri
materiale ºi pierderi de vieþi omeneºti
primãvara în lunile mai, iunie în condiþiile
atingerii de cãtre Siret a unor debite
maxime).
Vulcan noroios (Pâclele Mari)
Vale glaciarã Bâlea (Munþii Fãgãraº)
Vârf
W 361
W
WADDEN (sin. WATT) - þãrm jos cu
cordoane de nisip pe care se produc maree
(ex. - din Olanda în Germania de N.V.).
WADI (sin. VADI) - culoare de vale în
regiunile de semideºert ºi deºert din nordul
Africii, care în unitãþile montane sau de
podiº au atât versanþi povârniþi
perpendiculari pe direcþia vântului cu
acumulãri de materiale, dar ºi domoli (pe
ei sunt acumulãri de nisip); în regiunile de
câmpie sunt largi cu versanþi mici fiind în
general secate. Cele mai mari W. au
provenit din vãi cu scurgere bogatã în
pleistocen când aici exista un climat
subtropical.
WARTHE (sin. SAALE, MOSCOVA) -
denumire a unei faze de manifestare a
glaciaþiunii de calotã din Europa care are
corespondenþi în Riss (glaciaþiunea alpinã)
ºi Illinois (glaciaþiunea din America de
Nord); climatul rece dar foarte umed a
favorizat extinderea deosebitã a ei (masa
de gheaþã a ajuns la marginea Munþilor
Beschizi ºi la latitudinea Kiewului).
WATT (sin. WADDEN) - tip de þãrm jos,
cu platformã continentalã extinsã unde se
produc maree; existã insule nisipoase
paralele cu linia de þãrm ºi sectoare care
alternativ au caracter mlãºtinos (la reflux)
ºi de suprafþe marine (la flux). Ex. þãrmul
din nord-vestul Germaniei ºi din dreptul
Olandei (Insula Frisice).
WATER GAP - sector de vale îngustã
(defileu) dezvoltat în structura appalasianã
prin adâncirea râurilor la traversarea
benzilor de strate alcãtuite din roci dure.
WEALD (sin. BUTONIERÃ) - termen
englez care defineºte forma de relief
structural cu carácter depresionar
dezvoltatã în axul anticlinalelor.
WILDFLIS (sin. FLIª SÃLBATIC) -
formaþiune de fliº, reprezentatã de o masã
argilo-nisipoasã (dominantã) în care sunt
blocuri cu dimensiuni variate ºi cu vârstã
veche (olistolite); a rezultat printr-un
amestec în fose(subsidenþa activã) de
materiale continentale (transportate de
curenþii de turbiditate) cu cele oceanice (ex.
- în fliºul paleogen ºi cretacic din Carpaþii
Orientali ºi Munþii Apuseni în S.E.).
WILSON - „ciclu” - teorie referitoare
la genezã ºi evoluþia depresiunilor
(bazinelor) oceanice. În îndelungata istorie
geologicã a Pãmântului s-a produs de mai
multe ori trecerea de la crearea de rifturi
ce-au generat expansiunea fundului
oceanic ºi generarea de bazine extinse care
prin subducþie, mai ales dupã încetarea
funcþionãrii riftului, s-au restrâns pânã la
dispariþie.
WIND-GAP - goluri în crestele apala-
ºiene, modelate de vânt.
WINDKANTER (sin. DREIKANTER)
- bloc de piatrã din regiunile deºertice,
având muchiile ºi feþele ºlefuite de vân-
turile puternice.
362 DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE

WISCONSIN - ultima fazã a glacia- calotã Vistula (în Europa) ºi Wisconsin

þiunii pleistocene de calotã (continentale)
din America de Nord, contemporanã în
Europa cu Würm-ul (Alpi), Vistula
(Europa de Nord).
WÜRM - denumire pentru faza glaciarã
desfãºuratã în spaþiul montan în
pleistocenul superior care s-a desfãºurat în
intervalul 55.000 - 10.000 ani; fiind
sincronã cu fazele din glaciaþiunea de
(America de Nord). În cadrul ei s-au
manifestat trei stadiale glaciare cu climat
foarte rece ºi relativ uscat (Würm1, Würm2,
Würm3) separate de douã intervale cu
climat mai cald; majoritatea formelor de
relief glaciar prezente în munþii Europei
la înãlþimi ce depãºesc de regulã 2000 m
aparþin acestei faze.

FAZE ALPI AMERICA DE EUROPA DE ARHIPELAGUL

NORD NORD BRITANIC
Ultimul glaciar WÜRM WISCONSIN VISTULA DRIFTUL NOU

Interglaciar RISS/WÜRM SANGAMON EEMIAN

Glaciaþiune RISS ILLINOIS SAALE GIPPING TILL

Interglaciar MINDEL/RISS YARMOUTH NEEDIAN HOXNIAN

Glaciaþiune MINDEL KANSAS ELSTER LOWESTOFT TILL

Interglaciar GÜNZ/MINDEL AFTONIAN CROMERIAN

Glaciaþiune GÜNZ NEBRASKA WEYBOURNE

CRAG

Interglaciar DONAU/GÜNZ REXROAD NORWICH CRAG

Glaciaþiune DONAU PRENE- ELBA PRE-CRAG

BRASKAN

Corelarea principalelor faze glaciare

Z 363

Y
YARDANGURI - ºanþuri de coraziune
ºi deflaþie, frecvent sub 100 m lungime ºi
1 - 2 m adâncime separat de creste înguste,
puþin înalte ºi puþin stabile, fixate de iarbã
sau tufãriºuri; caracteristic regiunilor aride
ºi semiaride pe suprafeþe dominant
Yardanguri
alcãtuite din argilã uscatã (uºor de erodat
de cãtre vânturile puternice încãrcate cu
nisip).
364
Z
ZAI - denumire datã acelor fine de
gheaþã care curg împreunã cu apa râurilor
(amestec apã-gheaþã).
ZALÞÃ - denumire regionalã pentru
vulcan noroios.
ZÃGAZ - baraj cu dimensiuni reduse,
pe un curs de apã, pentru realizarea unui
lac permanent, pentru a regulariza scurge-
rea (stãvilar) sau a favoriza transportul
plutelor (hait); prin amenajarea lor în
spaþiul din albia râului transformat în lac
procesele fluviale sunt schimbate cu altele
specifice mediului lacustru.
ZÃNOAGÃ (sin. CÃLDARE (GLA-
CIARÃ) - termen popular românesc pentru
circ glaciar (ex. Carpaþii Meridionali).
ZÃPADÃ - precipitaþie în stare solidã
ce apare atunci când temperatura aerului
este sub 0°C, picãturile de apã
transformându-se în cristale fine de gheaþã,
care, asociate, formeazã fulgii de zãpadã.
Are rol esenþial în procesele nivale îndeo-
sebi prin producerea de tasãri ºi avalanºe.
ZÃPADÃ UMEDÃ - masã alcãtuitã din
fulgi “apoºi” (lapoviþã). Apa din aceasta
intrã în crãpãturile rocilor ºi prin îngheþ
repetat se ajunge la dezagregãri.
ZÃPOR - îngrãmãdire de blocuri de
gheaþã formatã în timpul dezgheþului, în
dreptul pragurilor sau în sectoarele înguste
ale albiei minore. Acestea devin baraje
naturale pentru apele ce vin din amonte
favorizând distrugerea malurilor ºi uneori
a instalaþiilor portuare (ex. pe Bistriþa,
Dunãre) prin diverse procese mecnaice.
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
ZÃTON - braþ pãrãsit, cu tendinþã de
colmatare ºi cu apã liniºtitã (în Delta
Dunãrii ºi Complexul Razim).
ZÃVOI - denumire regionalã pentru o
unitate localã de mediu individualizatã în
luncile joase în vecinãtatea albiei râurilor
în care s-a dezvoltat o vegetaþie specificã
(arbori, tufiºuri, ierburi) în a cãrei distri-
buþie intervin diferenþierile impuse de
microrelief (grinduri, microdepresiuni,
albii pãrãsite etc.), pânzele freatice ºi
regimul revãrsãrilor.
ZI - durata în care se realizeazã rotaþia
Pãmântului pentru orice loc de pe acesta,
în raport cu o stea (23 ore, 56 minute 4
secunde - Z. sideralã) sau cu Soarele (Z.
solarã adevãratã, începe la orele 12, când
astrul se aflã la meridianul locului); se
folosesc: Z. solarã mijlocie (media duratei
Z. solare adevãrate din timpul unui an, 24
ore); Z. civilã (începe la orele 24); Z.
polarã (dureazã ºase luni, fiind prezentã
la latitudini mai mari decât cercurile polare,
începe la echinocþiul de primãvarã ºi
dureazã pânã la echinocþiul de toamnã, în
emisfera nordicã, ºi invers, în cea sudicã;
alterneazã cu noaptea polarã); Z. de varã
(adaptatã în statele din regiunile temperate,
pentru valorificarea cât mai bunã a
intervalului cu luminã în sezonul estival);
Z. datã în care se înregistreazã un anumit
fenomen meteorologic sau valori deosebite
ale elementelor meteorologice cu impor-
tanþã pentru evoluþia proceselor geomor-
Z 365
fologice: Z. cu ninsoare (dã cel puþin 0,1
mm echivalent de apã); Z. cu ploaie (dã
cel puþin 0,1 mm apã); Z. cu precipitaþii
(cel puþin 0,1 mm apã în 24 ore); Z. cu
strat de zãpadã (stratul acoperã cel puþin
jumãtate din platforma meteorologicã),
prima sau ultima Z. cu anumite valori de
temperaturã; Z. cu îngheþ (minima
temperaturii este negativã); Z. de iarnã
(maxima termicã este negativã), Z. de varã
(temperatura depãºeºte 25°C), Z. tropicalã
(temperatura depãºeºte 30°C); Z. de
început sau de final pentru un anumit
proces geomorfologic sau care impune
realizarea lui (alunecare de teren, erupþie
vulcanicã, tzunami etc.) conducând deseori
la producerea unor dezastre materiale ºi
pierderi de vieþi umane.
ZIDURI - denumire regionalã pentru
forme de relief pozitive cu caracter
rezidual, generate frecvent prin eroziune
diferenþialã manifestatã frecvent în locurile
unde existã strate de roci care pe de-o parte
au rezistenþã diferitã la atacul agenþilor
externi iar pe de altã parte au poziþie
verticalã (sunt caracteristice unitãþilor de
fliº sau de molasã; ex. „zidurile” de pe
valea Milcovului - Vrancea).
ZID CICLOPIC - relief rezidual,
frecvent în regiunile muntoase înalte, cu
versanþi abrupþi ºi creste zimþate; a rezultat
prin interferenþa proceselor de dezagregare,
deflaþie, ºiroire, prãbuºiri etc.; la baza
materialelor desprinse formeazã poale de
grohotiº sau taluzare de pietriº ºi nisip (ex.
în Munþii Fãgãraº, Retezat).
ZID EOLIAN - relief rezidual pe
crestele muntoase din deºert, cu înfãþiºarea
unor metereze, rezultat al dezagregãrii ºi
deflaþiei.
ZID (BARAJ) OROGRAFIC - creastã
sau masiv montan înalt cu poziþie relativ
perpendicularã pe direcþia frecventã a
maselor de aer. Pe versantul expus
favorizeazã ploi orografice iar pe cei opuºi
descendeþa aerului însoþitã de declanºarea
de efecte foehnale, deci o asimetrie
evidentã cu caracter morfoclimatic.
ZOLIE (sin. SÖLLE) - microdepresiune
rezultatã prin topirea unui bloc de gheaþã
desprins din fruntea gheþarului aflatã în
proces de retragere ºi prinsã într-o masã
sedimentarã (morene)uneori prin
acumularea apei. Dupã topirea gheþii se
produce tasarea materialelor acoperitoare,
formarea depresiunii ºi apariþia unui lac.
ZONALITATE - caracteristicã a înve-
liºului natural geografic, datã de dispu-
nerea latitudinalã a factorilor climatici,
care determinã ºi impunerea ºi gruparea
zonalã a agenþilor ºi proceselor geomor-
fologice (zonã morfoclimaticã).
ZONÃ - spaþiu latitudinal continental,
cu caracteristici geografice proprii ce îi
conferã o anumitã structurã ºi nivel de
organizare de unde omogenitatea în
desfãºurarea generalã a elementelor; la
baza individualizãrii lor stau repartiþia
radiaþiei solare în raport de latitudine, pe
forma sfericã generalã a Pãmântului; se
separã o Z. caldã (între tropice), douã Z.
temperate (între tropice ºi cercurile polare)
ºi douã Z. reci (între cercurile polare ºi
poli); în cadrul lor, elementele geografice
principale vor avea, în general, tot o
distribuþie zonalã (se separã: Z. de
temperaturã, Z. pluviale, Z. morfo-
climatice, Z. de vegetaþie, Z. biogeo-
grafice, Z. pedogeografice etc.); spaþiu
oceanic caracterizat prin anumite condiþii
de viaþã ce impun o comunitate de orga-
nisme specificã (similar: etaj, regiunea
abisalã, batialã etc.); areale cu întinderi
diferite în care este specific un anumit
proces (Z. cu pergelisol, Z. cu aurore
polare, Z. de saturaþie, Z. de oxidare, Z.
de alterare, Z. frontale) sau forme de relief
distincte (Z. de þãrm, Z. carsticã); areale
366
cu o anumitã funcþionalitate (Z. de
protecþie, Z. de agrement, Z. cu mofete, Z.
de subducþie, Z. de orogen etc.).
ZONÃ DE PROTECÞIE - areal
delimitat în jurul unei rezervaþii naturale,
cu scopul de a asigura securitatea
(protejarea) componentelor cu valoare
ºtiinþificã, peisajisticã, istoricã, evolutivã
ale acesteia (ex. în Munþii Bucegi în jurul
ansamblului de coloane, ciuperci din piatrã
de la „Babele” este delimitat un areal în
care accesul este interzis, situaþie precizatã
ºi pe tabela cu indicaþii privind rezervaþia.
ZONÃ INTERTIDALÃ - porþiune în
spaþiul litoral pe care se manifestã ritmic
fluxul ºi refluxul ºi care este încadratã de
limitele extreme de producere a lor;
corespunde unei platforme cu caracter
mlãºtinos la reflux ºi de spaþiu acvatic puþin
adânc la flux; în cadrul ei se manifestã
ritmic procese morfogenetice.
ZONÃ INUNDABILÃ - suprafeþe
joase, relativ netede aflate în vecinãtatea
albiei râurilor (lunci), în depresiuni, în
câmpiile de subsidenþã care este acoperitã
de ape în intervalul de timp cât se produc
ºi menþin debitele foarte mari ale râurilor.
ZONÃ LITORALÃ - porþiune a
scoarþei terestre, cu lãþime variabilã, situatã
de-o parte ºi de alta liniei de þãrm în care
se resimte influenþa proceselor marine; pe
uscat cuprinde falezele, plãjile, locurile
litorale, deltele dar înainteazã ºi pânã la
limita de manifestare a unor procese
climatice, hidrice impuse direct sau
indirect de mare; în interiorul bazinului
marin îi aparþine sectorul de platformã
litoralã pe care acþiunile valurilor,
curenþilor, apelor fluviilor etc. sunt active.
ZONA MARINÃ (LITORALÃ)
PROTEJATÃ - spaþiu în domeniul litoral
unde componentele de mediu prin valoarea
ºtiinþificã, peisajisticã, evolutivã, istoricã
etc. impun pãstrarea, conservarea ºi
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
protecþia lor (ex. în þara noastrã - Rezer-
vaþia Biosferei Delta Dunãrii; rezervaþia
dunelor de la Agigea etc.).
ZONAL - caracteristicã a desfãºurãrii
pe zone a unor sisteme (ex. - glaciar,
periglaciar, savanã etc.), forme de relief,
procese etc.
ZONARE - acþiune de separare în zone
a mediului geografic sau a componenþilor
ºi elementelor acestora; (ex. - zone
morfoclimatice (tropical umede, semiaride,
aride, temperate, polare etc.).
ZONE CLIMATICE - regiuni ale
Pãmântului, delimitate în latitudine ºi
dezvoltate pe longitudine, care se
diferenþiazã între ele prin caracteristici
climatice. Zonarea climaticã a fost
efectuatã de numeroºi autori, având la bazã
criterii diferite: empirice (temperatura, în
primul rând, ºi efectele observabile ale
acesteia); genetice (cauzele ce determinã
condiþiile climatice, respectiv latitudinea,
circulaþia generalã a maselor de aer,
efectele regionale ale oceanelor,
continentelor ºi ale reliefului montan înalt)
ºi aplicate (efectele elementelor climatice
asupra altor componente geografice (ex. -
vegetaþia). Se separã trei mari Z.c. (zona
climatelor calde, zona climatelor tempe-
rate, zona climatelor reci). Prima este cea
mai întinsã, pe când celelalte au o
desfãºurare dublã (câte una în fiecare
emisferã) în fiecare distingându-se mai
multe subzone ºi anumite sisteme
morfogenetice.
ZONE MORFOCLIMATICE -
corespund teritorial Z. climatice, aici
individualizându-se sisteme de agenþi din
care unul sau doi au rol hotãrâtor în geneza
ºi evoluþia reliefului.
ZONA DE DIVAGARE - regiuni
tectonic stabile sau subsidente aflate în
vecinãtatea altora deluroase sau montane
unde râurile ce le strãbat produc acumulãri

însemnate de materiale creând în prima
situaþie conuri ºi glacisuri aluviale iar în a
doua ºesuri. Comun în cele douã situaþii
este despletirea ºi pãrãsirea frecventã a
albiilor ca urmare a înãlþãrii patului (prin
acumulãri repetate) ºi trecerea în râurile
din spaþiile vecine care au albii mai joase.
Le diferenþiazã peisajele morfologice
rezultate - albii uscate cu pietriº, nisip, cu
maluri de 0,5 - 1 m separate de câmpuri
relativ plate în primul caz (ex. depresiunile
Haþeg, Fãgãraº) ºi albii ºi meandre pãrãsite
mlãºtinoase, fãrã maluri între care sunt
spaþii de câmpie cu exces de apã, soluri
sãrãturoase etc. în cel de al doilea caz
(Câmpia Siretului).
ZONÃ DE INFLUENÞÃ - reprezintã
unitãþi geografice cu extindere variabilã de
unde acþiunea directã sau indirectã a unor
factori; poate avea un rol important în
configuraþia ºi evoluþia reliefului altora (ex.
- Carpaþii pentru regiunile de Vorland sau
Ziduri
367
Hinterland; Depresiunea Braºov în raport
cu munþii care o înconjoarã; modificarea
morfologiei unui spaþiu ca urmare a unor
exploatãri în carierele de cãrbuni - Podiºul
Getic) sau în ocnele de sare etc.
ZONÃ DE PROTECÞIE - în jurul
unui spaþiu în care se aflã o formã sau un
complex de forme de relief care datoritã
valorii ºtiinþifice, economice sau
peisagistice reprezintã o rezervaþie; este
delimitat un teritoriu cu rol de ocrotire ºi
în care accesul este permis în anumite
condiþii (Vulcanii noroioºi, Sfinxul, Babele
din Munþii Bucegi; zonele de protecþie din
toate parcurile naþionale etc.).
ZONA DE ACREÞIE - regiuni în
spaþiul bazinelor oceanice sau în cel
continental unde s-au format rifturi;
evoluþia acestora conduce la extinderea
fundului bazinelor oceanice ºi a spaþiului
de scoarþã de tip oceanic indirect a
reliefului creat prin consolidarea topiturilor
magmatice venite din astenosferã.
368 DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE

BIBLIOGRAFIE
Atanasiu N., Mutihac V., Grigorescu D., Popescu Gh., 1998, Dicþionar de Geologie, Ed.
Didacticã ºi Pedagogicã, Bucureºti.
Andrew, G., (1985), The Encyclopedic Dictionary of Physical Geography, Basil Blackwell
Inc, London.
Bauling H., 1956, Vocubulaire franco-anglo-allemand de Géomorphologie, Paris VI.
Bãcãuanu V., Donisã I., Hârjoabã I., 1974, Dicþionar geomorfologic, Ed. ªtiinþificã ºi
Enciclopedicã, Bucureºti.
Birot, P., (1959), Précis de géographie physique générale, Edit. Armand Colin, Paris.
Bleahu M., Tectonica globalã, Ed. ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, Bucureºti.
Bravard J.P., Petit Fr., 2000, Les cours d’eau Dynamique du systéme fluvial, Armand
Colin, Paris.
Brânduº C., Grozavu A., Efros V., Chiriþã V., 1998, Dicþionar de termeni fizico-geografici,
Iaºi.
Briggs, D., Smithson, P., Ball, T., (1991), Physical Geography, Toronto.
Brunet, R., Ferras, R., Thery, H., (1992), Les Mots de la Geographie. Dictionnaire critique,
Reclus-La Documentation francaise.
Carrara, R. M., (1997), Geographia Generalis, Pitagora Editrice, Bologna.
Chorley R.J., Schumm S.A., Sugden D.E., 1985, Geomorphology, Methuen, London.
Chorley, J.R., Kennedy, B.A., (1971), Physical Geography: A System Approach, Prentice
Hall, New York.
Clari, P., Ferrero, Elena, Carlo, P., Maza, M., Ricci, B.,(1991), Le grand livre de la
Terre, Deux Coqs D’or, Milano.
Clark, N.A., (1993), Dictionary of Geography, Ed. The Penguin.
Collin, P.H., 2001, Dictionary of Ecology and Environment, Peter Collin Publishing.
Ltd. London.
Coque R., 2002, Géomorphologie, Armand Colin, Paris.
Cotton C.A., 1952, Vocanoes as landscape forms, London.
Demangeon, J., (1990), Les milieus naturals du Globe, Masson, Paris- Milan-Barcelona.
Derruau M., 1996, Composantes et concepts de la géographie physique, A. Colin, Paris.
Donisã, I., (1977), Bazele teoretice ale geografiei, Edit.Didacticã ºi Pedagogicã, Bucureºti.
Donisã, I., Donisã, V., (1998), Dicþionar explicativ de teledetecþie ºi Sisteme
Informaþionale Geografice, Ed. Junimea, Iaºi.
Dresch J., 1982, Géographie des régions arides, P.U.F., Paris.
Efros, V., (1993), Dicþionar geografic ºcolar, Ed. Lumina, Chiºinãu.
Goudie A.S., 1990, Geomorphological Tehniques, Unwin Hyman, London, U.K.
BIBLIOGRAFIE 369

Gregory, K. J., (1985), The nature of Physical Geography, Edward Arnold, London.
Grigore M., 1972, Cartografie geomorfologicã, Centr. Multipl. Univ. Bucureºti.
Grigore M., Donisã I., Tövissi I., 1980, Aerofotointerpretare geograficã, Ed. did. ºi pedag.,
Bucureºti.
Grozavu A., Kocsis L.S. ºi colab., 2005, Dicþionar poliglot multimedia de mediu ºi ºtiinþe
ale Pãmântului, Ed. Azimuth, Iaºi.
Guillcher A., 1954, Morphologie litorale et sous-marine, P.U.F., Paris.
Haggett, P., (2001), Geography: a global synthesis, Prentice Hall, Londra.
Haidu, I., Haidu, C., (1998), Sisteme Informatice Geografice. Analizã Spaþialã, Ed. H.G.A.,
Bucureºti.
Hamelin L., Cooq F.A., 1967, Le Périglaciaire par l’image, Presses Univ. Laval, Quebec.
Hutton J., 1795, The theory of the earth, Transactions, Royal Society of Edinburgh, 1.
Ielenicz M., 2007, Geomorfologie, Ed. Universitarã, Bucureºti.
Ielenicz M., Comãnescu Laura, Mihai B., Nedelea Al., Oprea R., Pãtru Ileana, 1999,
Dicþionar de geografie fizicã, Ed. Corint, Bucureºti.
Ielenicz M., Erdeli G., Marin I., 2001 - Dicþionar de termeni geografici pentru gimnaziu
ºi liceu, Ed. Corint.
Ielenicz, M., Comãnescu L., (2008), Geografie generalã. Geografie Fizicã,
Edit.Universitarã, Bucureºti.
Ilie I., 1970, Geomorfologia carstului, Ed. Univ. Bucureºti.
Kemp D., 1998, The Environment Dictionary, Routledge, London.
Lliboutry L., 1965, Traité de glacilogie, Mason Paris.
Mac I., 1996, Geomorfosfera ºi geomorfosistemele, Presa Univ. Clujanã, Cluj-Napoca.
Mac, I., (2000), Geografie generalã, Edit. Europontic, Bucureºti.
Matthews, J., 2003, The Encyclopaedic Dictionary of Environmenthal Change, Hodder
Arnold. U.K.
Mayhew, S., (1997), Dictionary of Geography, second edition, Oxford, University Press.
Milton, J., (1993), Dictionary of Astronomy, The Penguin.
Neacºu, P., Stoicescu, A. Z., (1982), Dicþionar de ecologie, Ed. ªtiinþificã ºi Enciclopedicã,
Bucureºti.
Penck W., 1924, Die Morphologise analyse Ein Kapital dr Physikalischen Geologie,
Engelhornm Stuttgart, Germany.
Petrov, M. P., (1986), Deºerturile Terrei, Edit. ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, Bucureºti.
Piºota, I., (1987), Biogeografie, Ed. Universitãþii, Bucureºti.
Piºota, I., Buta, I. (1983), Hidrologie, Ed. Didacticã ºi Pedagogicã, Bucureºti.
Posea Gr., 2001, Vulcanismul ºi relieful vulcanic (hazarde, riscuri, dezastre, relieful
vulcanic din România), Ed. Fundaþiei „România de Mâine”, Bucureºti.
Posea Gr., Grigore M., Popescu N., Ielenicz M., 1976, Geomorfologie, Ed. Did. ºi Pedag.,
Bucureºti.
Posea Gr., Popescu N., Ielenicz M., 1974, Relieful României, Ed. ªtiinþ., Bucureºti.
Posea, Gr. ºi colab. (1976), Geomorfologie, Edit. Didacticã, Bucureºti.
Posea, Gr. ºi colab. (1986), Geografia de la A la Z. Dicþionar de termeni geografici, Edit.
ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, Bucureºti.
370 DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE

Rãdoane Maria, Dumitru D., Ichim I., (2000), Geomorfologie, vol. I ºi II, Ed. Universitãþii
din Suceava.
Rãdulescu D., 1976, Vulcanii astãzi ºi în trecutul geologic, Ed. Tehnicã, Bucureºti.
Reynaud A., 1971, Epistémologie de la géomorphologie, PUF, Paris 1.
Rittmann A., 1967, Vulcanii ºi activitatea lor, Ed. Tehnicã, Bucureºti.
Savin, C., (1996), Dicþionar ºtiinþific poliglot, Ed. Tiporad, Bucureºti.
Scheidegger A., E., 1961, Theoretical Geomorphology, Springer Verlag, Berlin.
Strahler, A.N., (1973), Geografie fizicã, Edit. ªtiinþificã, Bucureºti.
Strahler, A., (2003), Introducing Physical Geography, John Willey&Sons, New York.
Summerfield M., 1992, Global Geomorphology, Longman.
Thornburg W.D., 1973, Priciples of geomorphology, New York.
Tricart J., 1965, Pricipes et mèthodes de la geomorphologie, Ed. Masson, Paris.
Tricart J., 1977, Précis de géomorphologie, II Géomorphologie dynamique générale,
SEDES, Paris.
Tricart J., 1978, Géomorphologie applicable, Masson, Paris.
Tricart J., Cailleux A., 1967, Le modelé des régions périglaciaires, S.E.D.E.S., Paris.
Tricart J., Cailleux A., 1974, Le modelé des régions chaudes. Forêts et savanes, S.E.D.E.S.,
Paris.
Tufescu V., 1966, Modelarea naturalã a reliefului ºi eroziunea acceleratã, Ed. Acad.
R.S. România, Bucureºti.
Vâlsan G., 1931, Morfologie terestrã, Ed. A. Damaschin, Bucureºti.
Velcea Valeria, 1976, Cartografiere fizico-geograficã, Tip. Univ. Bucureºti.
Velcea Valeria, 1995, Geomorfologie, Tip. Univ. Sibiu.
Vespremeanu, E., (1992), Oceanografie, Ed. Universitãþii, Bucureºti.
Young A., 1972, Slopes, Oliver and Boyd, Edinburg.
*** Dicþionar Enciclopedic Român, (4 vol.), (1962-1968), Ed. Politicã, Bucureºti.
*** Dicþionar tehnic (1996), Ed. Tehnicã, Bucureºti.
*** Dicþionar de neologisme (1978), Ed. Academiei.
*** Dicþionar Enciclopedic Român (1993, 1997), vol. I, II, Ed. Enciclopedicã, Bucureºti.
*** Dicþionar Explicativ al Limbii Române (1996), Ed. Univers Enciclopedic.
*** Dicþionar G.I.S. (1997), Ed. I.C.I., Bucureºti.
*** Dictionary of Geography (1984), Ed. Penguin Books.
*** Dictionary of Geology (1982), Ed. Penguin Books.
*** Encyclopedia of Earth Sciences, vol. I-III (1966-1968), Ed. R.W. Fairbridge, Reinhold,
Book Corp., New York.
*** http://to.wikipedia.org
*** http://en.wikipedia.org
GLOSAR DE TERMENI GEOGRAFICI (ROMÂN - ENGLEZ) 371

GLOSAR DE TERMENI GEOGRAFICI

(ROMÂN - ENGLEZ)

AA - Aa ACTUAL GEOMORFOLOGIC - Geomor-

ABISAL - Abyssal phological present day
ABATERE - Deviation ACTUALISM - Actualism
ABIOTIC - Abiotic ACUMULARE - Accumulation
ABIS - Abyss ACVATIC - Aquatic
ABLAÞIE - Ablation ACVIFER - Aquiferous
ABORDARE CARTOGRAFICÃ - Carto- ACVIFUG (ROCI) - Aquifuge
graphic approach ADAPTARE LA MEDIU - Environmental
ABORDARE STATISTICÃ (numericã) - adaptation
Statistics approach ADÂNCIME CRITICà DE ÎNMLê-
ABRAZIUNE - Abrasion TINIRE - Critical level of soil bogging
ABRUPT - Escarpment/cliff/scarp ADÂNCIME CRITICÃ DE SALINIZARE
- Critical depth of salinization
ABRUPT CALCAROS - Calcareous escar-
ADÂNCIMEA FRAGMENTÃRII RELIE-
pment
FULUI - Relief energy
ABRUPT CONTINENTAL - Continental
ADVENTIV - Adventive
slope
AER POLUAT - Polluted air
ABRUPT DE DESPRINDERE - Landslide
AERARE - Aeration
scarp
AEROB - Aerobic
ABSCISÃ - Abscissa AEROFOTOGRAMA - Aerial photograph
ABSOLUT(Ã) - Absolute AEROFOTOGRAMETRIE -
ABSORBÞIE - Absorbtion Aerophotogrammetry
AC - Needle AEROFOTOHARTÃ - Photographic map
ACAUSTOBIOLIT - Acaustobiolith AEROFOTOINTERPRETARE -
ACCELERAÞIE GRAVITAÞIONALÃ Aerophotointerpretation
(sin. GRAVITAÞIE) - Gravitational accele- AEROLIÞI - Aerolite
ration AFLORIMENT - Abruption
ACE DE GHEAÞÃ - Ice needle AFLUENT - Tributary stream
ACID(Ã) - acid AGENT GEODINAMIC - Geodynamic
ACIDOFILÃ - Acidophilic agent
ACORD DE MEDIU - Environmental AGENT GEOMORFOLOGIC - Geomor-
accord phologic agent
ACREÞIE - Accretion AGESTRU - Alluvial fan
ACTIV - active AGLOMERATE VULCANICE - Crowded
ACTIVITATE SOLARÃ - Solar activity volcanic
372
AGRADARE - Aggradation
AGRESIVITATE - Aggressiveness
AGROTERASÃ - Terrace for orchards/
vineyards
AISBERG(sin.ICEBERG) - Iceberg
ALBIE - Riverbed
ALCALIN(Ã) - Alkaline
ALCÃTUIRE GRANULOMETRICÃ -
Granulometric structure
ALEURIT - Aleurite
ALGONKIAN - Algonkian
ALIT - Allite
ALLITIZARE - Lateritization
ALIZEU - Trade wind
ALOGEN - Allogeneous
ALOHTON - Allochthonous
ALP - Alp
ALPIN (Ã) - Alpine
ALTAIDE - Altaides
ALTERARE - Weathering
ALTIMETRIE (sin. NIVELMENT) - Alti-
metry
ALTIMETRU - Altimeter
ALTITUDINE - Altitude
ALTIPLANAÞIE - Altiplanation
ALUNECARE - Landslide
ALUVIAL - Alluvial
ALUVIONARE - alluviation
ALUVIUNI - Alluvia
ALVEOLÃ - Pan
ALLASURI - Allas
AMBIENTAL - Ambient
AMENAJAREA PEISAJULUI - Landscape
development/management
AMENDAMENT - Amendament
AMFIBOLIT - Amphibolites
AMFITEATRU - Amphitheatre
AMONTE - Upstream
AMORF - Amorphous
AMPLASAMENT - Location
AMPLITUDINE - Amplitude
AN - Year
ANACLINAL(Ã) - Anaclinal
ANAFOR - Whirlpool
ANAGLACIAR - Ana - front
ANALIZÃ - Analysis
ANALIZÃ GEOMORFOLOGICÃ (A.
RELIEFULUI) - Geomorphological
analysis
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
ANALIZA RISCULUI GEOMORFOLO-
GIC - Geomorphological analysis risk
ANALIZÃ GRANULOMETRICÃ - Gra-
nulometric analysis
ANASTOMOZARE - Anastomosis
ANDEZIT - Andesite
ANEMOLIT - Anemolith
ANDINÃ (ANZI) - Andean
ANOTIMP - Season
ANTROPIC - ANTHROPIC
ANSE - Wide open bight
ANTAGONISM - Antagonism
ANTARCTIC - Antartic
ANTECAMBRIAN (sin. PRECAMBRIAN) -
Antecambrian
ANTECEDENT - Antecedent drainage
ANTECLIZÃ - Antecline
ANTHODITE - Anthodites
ANTICLINAL- Anticline
ANTICLINORIU - Anticlinorium
ANTIDUNÃ - Antidune
ANTIGEN - Antigen
ANTROPOGEN - Anthropogenic
ANTROPOSFERÃ (sin. SOCIOSFERÃ) -
Anthroposphere
APALAªIAN - Appalachian
APARAT VULCANIC - Volcano
APA TERMALÃ - Thermal water
APÃ MINERALÃ - Mineral water
APÃ VADOASÃ - Vadose water
APLATIZARE - Flattening
ARC - Arch
ARCADÃ- Natural arch
ARCOZÃ - Arcose
ARCTIC - Arctic
AREIC - Dry system
AREISM - Areism
ARENACEE - Arenaceous
ARENÃ - grus
AREOLARÃ (EROZIUNE) - Sheet erosion
ARGILÃ - Clay
ARGILOS - Clayey
ARHEOLOGICÃ - Archaeological method
ARHIPELAG - Archipelago
ARIDITATE - Dryness
ARIE PROTEJATÃ - Protected area
ARIE UTILÃ (EFECTIVÃ) - Effective area
ARROYO (sin.UED) - Arroyo
GLOSAR DE TERMENI GEOGRAFICI (ROMÂN - ENGLEZ)
ARTEZIAN - Artesian
ANTROPIZARE - Human intervention
ANTROPOGEOMORFOLOGIE - An-
thropogeomorphology
APE DE SUPRAFAÞÃ - Surface water
ARDEZIE - Slate
ARIE (AREAL) - Area
ARENIT - Sand
ARHAIC - Archaie
ASAMBLAJ - Assemblage
ASANARE (sin. ASECARE) - Reclamation
ASCENSIONAL - Ascensional
ASEISMIC (Ã) - Aseismic
ASFALT - Asphalt
ASIMETRIC - Lop-sided
ASOCIAÞIE - Asociation
ASPERITATEA RELIEFULUI - Roughness
relief
ASTENOSFERÃ - Asthenosphere
ASTEROIZI - Asteroids
ASSYNTICE - Assyntic
ATLANTIC (Ã) - Atlantic
ATOL - Atoll
AUGE - Auge
AUREOLÃ DE CONTACT - Metamorphic
aureola
AVANFOSÃ - Vorland
AVANPLAJÃ - Foreshore
AVANPOST - Outpost
AVEN - Aven
AZONAL - Azonal
AZONALITATE - Azonality
AªEZARE - Seuttlement/setting
ATTICÃ - Attic
ATLANTIC(Ã) - Atlantic
ATLAS - Atlas
ATLAS GEOGRAFIC - Geographical atlas
ATMOSFERÃ - Atmosphere
ATRACÞIE GRAVITAÞIONALÃ (sin.
ACCELERAÞIE GRAVITAÞIONALÃ,
GRAVITAÞIE) - Gravitational atraction
ATRIBUT - Atribute
ATRIO - Atrio
ATRIÞIE - Attrition
ATTERBERG (SCARA) - Atterberg scale
AUREOLÃ HIDROTERMALÃ - Hydro-
thermal aureola
AUSTRAL - Austral/southern
373
AUSTRICÃ - Austric
AUTOAPRINDERE - Self-ignition
AUTOCAPTARE - Autocapture/selfcapture
AUTOHTON - Autochtonous
AUTOMETAMORFISM - Autometamor-
phism
AUTORIZAÞIE DE MEDIU - Environ-
mental licence
AVAL - Downstream
AVALANªÃ - Avalanche
AVANDUNÃ - Foredune
AVANFOSÃ - Vorland
AVANTPLAJÃ (AVANPLAJÃ) - foreshore
AVERSÃ - Shower of rain
AXA DE ANTICLINAL - Anticline axis
AXA DE SINCLINAL - Syncline axis
BABE - Mushroom rooks
BADENIAN - Badenian
BADLANDS (sin. PÃMÂNTURI RELE)-
Badlands
BAÉR-BABINET - Baér-babinet
BAHADA (BAJADA) - Bajada bay
BAHNÃ - Marsh
BAIDJARCSURI - baidjarks
BAIE - Gulf
BAIKALIAN - Baikalian
BALAST - Ballast
BALTÃ - Marsh/Swamp
BANATITE - Banatite
BANC DE NISIP - Sandbank
BANCHIZÃ - Ice pack
BARAJ - Dam
BARÃ (E) (sin. CORDON) - Bar
BARÃ STRUCTURALÃ (PETROGRA-
FICÃ) - Structural bar
BARCANÃ - Sand drift
BARIERÃ - Barrier
BARISFERÃ - Barysphere
BARRANCOS - Barrancos
BATIMETRIE - Bathymetriy
BATIMETRU - Bathymeter
BATISCAF - Bathyscaphe
BATOLIT - Batholite
BAUXITÃ - Bauxite
BAZALT - Basalt
BAZÃ DE DATE GEOGRAFICE
BAZÃ DE EROZIUNE (sin. NIVEL DE
BAZÃ) - Base level of erosion
374
BAZÃ TOPOGRAFICÃ (sin. HARTÃ
TOPOGRAFICÃ) - Topographie base
BAZIN - Basin
BAZINET DEPRESIONAR - Depression/
Small basin
BÃTRÂNEÞE - Old age
BÂTCÃ - Prek
BELCIUG - Hook
BENIOFF (PLAN) - Benioff zone
BENT - Puddle
BENTONITÃ - Bentonite
BERGSCHRUND (sin. RIMAYE) - Bergsch-
rund
BERGSTRICH - Signature
BERMÃ - Bermos
BIEF - Water race
BIFURCARE FLUVIATILÃ (sin. DESPLE-
TIRE; CEATAL) - Fluvial crossroad
BILANÞ DE MEDIU - Environmental
report
BILANÞ GLACIAR - Glacial balance
BILANÞ DENUDAÞIONAL - denudation
balance
BILLABONG (sin. BELCIUG) - Australian
hook
BIOACUMULÃRI - Bioaccumulation
BIODEGRADARE (sin. BIOALTERARE) -
Biodegradation
BIOGEOGRAFIE - Biogeography
BIOM - Biome
BIOMETEORIZARE (sin. METEORIZARE
BIOLOGICÃ) - Biological wathering
BIOSTAZIE - Biostasy
BIOSFERA - Biosphere
BIOTIT - Biotite
BIOTOP (sin. ECOTOP) - Biotope
BLOC CONTINENTAL (sin. CONTINENT)
- Continental block
BLOC ERATIC - Erratic block
BLOCDIAGRAM (Ã) - Blockdiagram/
Schema block
BLOC GLISANT - Gilding block
BLOC OSCILANT- Logan/Rocking stone
BLOCK - Block
BOCCA - Bocca
BOG - Bog
BOGAZ - Bogaz
BOLOVÃNIª - Blocks
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
BOLSON - Bolson
BOLBOROªI - Gobble
BOMBÃ VULCANICÃ - Volcanic bomb
BONITARE - Evaluation, estimation
BONITAREA RELIEFULUI - Land rating
BORA - Fall-wind
BOREAL - Northeam
BORNÃ - Landmark
BORNHART - Bornhardt
BORªITURÃ - Mud slip
BRAHIANTICLINAL - Brachyanticline
BRAHISINCLINAL - Brachysincline
BRAÞ FLUVIATIL - Fluviatil channel
BRAÞ - River branch
BRAZDE - Clod
BRÂNÃ - Girdle
BRECIE - Breccia
BRIZANT - Shattering
BUGEAC - Steppe with dry valleys
BULGUNIACHI (sin. PINGO) - Pingo
BUSOLÃ - Guide
BUTONIERÃ - Weald
CAINOZOIC (sin. CENOZOIC) - Neozoic
age
CALANCO - Small gulf
CALCAR - Limestone
CALCAROS - Calcareous
CALCIFIERE - Calcification
CALCIT - Calcite
CALDEIRÃ (CALDERA)- Caldera
CALCOSFERA - Calcosphera
CALEDONIAN - Movements orogenetic
caledonian
CALEDONIDE - Structural units cale-
donian
CALIBRARE - Calibration
CALICHE - Calcrete
CALOTÃ GLACIARÃ - Ice sheet
CAMBRIAN - Cambrian
CAMERA AEROFOTOGRAMETRICÃ -
Aerial survey camera
CAMERA CARSTICÃ (sin. SALÃ) - Room
karst
CAMERA MAGMATICÃ (Sin. BAZIN sau
VATRÃ MAGMATICÃ) - Room magmatic
CAOLINIT - Kaolinite
CAOLINIZARE - Kaolinisation
GLOSAR DE TERMENI GEOGRAFICI (ROMÂN - ENGLEZ)
CANAL DE ETAJ (sin. TALVEG) - Channel
low - water line
CANAL DE SCURGERE - Stream channel
CANAL DE DRENAJ - Drainage channel
CANAL DE ALIMENTARE - Adduction
channel
CANARA - Canyon
CANDELABRU - Chandelier
CANELURI - Grooves
CANEVAS - Canevas
CANION - Canyon
CANIOANE SUBMARINE - Submarine
canyon
CAP - Cap
CAP ROCK - Cap rock
CAPACITATE - Capacity
CAPILARITATE - Capillarity
CAPTARE (FLUVIALÃ) - stream piracy
CAPUL DEALULUI - Top of the hill
CARACTERIZAREA RELIEFULUI -
Characterisation relief
CARBONIFER - Carboniferous
CARDINAL (PUNCT) - Cardinal point
CARIERÃ - Quarry
CARENÃ - Termen regional
CAROIAJ - Squares/Grid
CAROTÃ - Core
CARPATIC - Carpathian
CARST - Karst
CARSTIC - karst
CARSTIFICARE - Karstification
CARSTROLOGIE (sin. SPELEOLOGIE) -
Karstology
CARSTOPLENÃ - Surface karst
CARTARE - Mapping
CARTODIAGRAMÃ - Cartodiagram
CARTOGRAFIE - Cartography
CARTOGRAFIERE - Mapping, survey
CARTOGRAMÃ - Cartogram
CARTOLOGIE - Cartology
CARTOMETRIE - Cartometry
CARTOREPRODUCERE - Cartographic
production/editing
CARTOGRAFIE COMPUTERIZATÃ -
Computer mapping
CASANT - Brittle
CASCADÃ - Waterfall
CASPURI DE PLAJÃ - Horn beach
375
CÃRÃRI DE VITE - Cattle trails
COLAPS - Collapse
COLIZIUNE - Collision
COMPETENÞÃ - Competence
COMPACTIZARE (TASARE) - Compac-
tion
CONFIGURAÞIA RELIEFULUI - Confi-
guration relief
CONTACT - Abbnormal contact
CONVERGENÞA FORMELOR DE RE-
LIEF - Convergence of the relief
CATABATIC - katabatic wind
CATACLISM - Disaster
CATACLINAL (sin. CONCORDANÞÃ) -
cataclinal
CATAGLACIAR - Kataglaciar
CATARACTÃ - Cataract
CATASTROFÃ (sin. DEZASTRU, CALA-
MITATE, RISC) - CATASTROPHE
CATAZONÃ - Katazhone of metamorphism
CATENÃ - Mountain range
CAUZALITATE - Determination
CAVERNÃ - Cavern
CAVITATE - Cavity
CAZANE - Pot-holes
CÃDERE DE APÃ - Waterfall
CÃLDARE (sin. CIRC GLACIAR) - CIRQUE
CÃPÃÞÂNÃ DE ZAHÃR - Sugar loaf
CÂMP - Plain/Field
CÂMP DE BLOCURI (sin. CÂMP DE
PIETRE, MARE DE PIETRE) - block waste
CÂMP DE DUNE - Dunes field
CÂMP DE FIRN (NÉVÉ) - Firn basin
CÂMP DE GHEAÞÃ - Icefield
CÂMP DE LAPIEZURI (sin. lapiaz) -
karrenfield
CÂMP DE LAVÃ - Lavafield
CÂMP MARIN - Marine field
CÂMP DE NOROI - Mudfield
CÂMP DE PIETRE - Field stone
CÂMPIE - plain
CÂMPIE ABISALÃ - Deep-sea plain
CÂMPIE LITORALÃ - Coastal plain
CÂRLIGÃTURÃ - Bend
CEATAL - Islet
CENTRIFUGÃ - Centrifugal force
CENTRIPETÃ - Centripetal force
CENUªÃ VULCANICà - Volcanic ash
376
CERC DE PIETRE - Stone ring
CERC DE NOROI - Dirt circle
CHAPADA - chapada
CHEIE - gorge
CHIMERICE - Kimmeric
CHINOOK - Chinook
CHOROGRAPHIE - Chorography
CHOTT (ªOT) - Shot
CICLOGRAMÃ - Cyclogram
CICLU - Cycle
CICLUL EROZIUNII NORMALE -
Normal Cycle Of Erosion
CICLU EOLIAN - Arid Cycle
CICLU GELIVAL - Gelival cycle
CICLUL DE SEDIMENTARE -
Sedimentary cycle
CICLU MORFOGENETIC (sin. C. DAVI-
SIAN; C. GEOMORFOLOGIC ÎNDELUN-
GAT, C. DE EROZIUNE; C. EROZIUNII
NORMALE) - Morphogenetic cycle
CICLU OROGENETIC - Orogenic cycle
(GEOTECTONIC) - Orogenic cycle
CICLU CARSTIC - Karst cycle
CIMENT - Cement
CINERIT (sin. TUF VULCANIC) - Ash tuff
CIOACÃ - Hillock
CIRC DE ALUNECARE (sin. RÂPÃ DE
ALUNECARE) - Landslide cirque
CIRC GLACIAR (sin. CÃLDARE GLA-
CIARÃ) - Glacial Cirque
CIRC NIVAL - Nivation cirque
CIRCUMPACIFICÃ - Circumpacific
CIUCEAVÃ - Pinacle
CIUPERCÃ - Mushroom
CIUROAIE - Crumbling
CLAIE - rick
CLASIFICARE - Classification
CLASIFICARE GEOMORFOLOGICÃ -
Landform classification
CLASTIC - Clastic
CLÃBUCET - Mountain crest
CLEIONAJE - Termen regional
CLIMA - Climate
CLIMAT - Climate
CLIMAT ECUATORIAL - Equatorial cli-
mate
CLIMAT GLACIAR - Glacial climate
CLIMAT POLAR - Polar climate
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
CLIMAT SUBECUATORIAL - Subequa-
torial climate
CLIMAT SUBPOLAR - Subpolar climate
CLIMAT SUBTROPICAL - Subtropical
climate
CLIMAT TEMPERAT - Temperate climate
CLIMATOGEN Climatogene
CLIMATUL TROPICAL USCAT - Dry
tropical climate
CLIMOGRAMÃ (CLIMATOGRAMÃ) -
Climogram
CLINOMETRU - Clinometer
CLIPÃ (KLIPPÃ, CLISTOLIT) - Klippe
CLISURÃ (sin. CAZANE) - Gorge
CLITTER (TORR) - Clitter
CLIVAJ - Clevage
CLUSE - Gorge
CLUSTERITE (sin. STILOLITE, MACA-
ROANE) - Clausterite
COAMÃ - Ridge/Crest
COASTÃ - Coast
COCIOC - Marshy valley
COCKPIT KARST - cockpit karst
COD - Code
COEFICIENT MORFOLOGIC - Morpho-
logic coefficient
COEFICIENT DE ABSORBÞIE - Absorb-
tion coefficient
COEFICIENT DE FISURAÞIE - Fissura-
tion coefficient
COEFICIENT DE INFILTRAÞIE - Infiltra-
tion coefficient
COEFICIENT DE ÎNMAGAZINARE A
PRECIPITAÞIILOR - Rainfall storage
coefficient
COEFICIENT DE RAMIFICARE (DES-
PLETIRE) A RÂURILOR (K r ) -
braiding coefficient
COEFICIENT DE SCURGERE - discharge
coefficient
COEFICIENTUL DE ASIMETRIE A
BAZINULUI HIDROGRAFIC - Hydro-
graphic basin asymmetry coefficient
COEFIECIENTUL DE SINUOZITATE
(MEANDRARE) A RÂURILOR (KS) -
sinuosity coefficient
COEZIUNE - Cohesion
COLECTOR - Main stream
GLOSAR DE TERMENI GEOGRAFICI (ROMÂN - ENGLEZ)
COLINÃ - Hill
COLIZIUNE - Collision
COLOANÃ - Column
COLOANÃ STRATIGRAFICÃ
Stratigraphic column
COLÞI - Cliffs
COLUMELÃ - Microcolumn/Columella
COLUVIU (sin. DEPOZIT COLUVIAL) - COLLUVIUM
COMBATERE - Control
COMBE - Combe
COMPACTARE - Compaction
COMPENSARE - Compesation
COMPETENÞÃ - Competence
COMPLEX - Complex
COMPLEX CARSTIC - Karstic complex
COMPLEX DE ALTERARE - Weathering
complex
CON - Cone
CON DE REVER - Overwash fan
CON DE NOROI - Mud cone
CON VULCANIC HETEROGEN (sin. CON
VULCANIC MIXT, STRATOVULCAN) -
Heterogeneous volcanic cone
CON VULCANIC OMOGEN - Homo-
genous volcanic cone
CONCAV- concave
CONCENTRIC - Concentric
CONCORDANT(Ã)- Concordant
CONCREÞIONARE - Sintering
CONDENSARE - Condensation
CONDIÞIE - Condition
CONFLUENÞÃ - Junction/confluence
CONGELIFLUXIE
CONGELIFLUXIUNE) - Congelifluxion
CONGELIFRACÞIE - congelifraction
CONGELITURBAÞIE (CRIOTURBAÞIE) -
Congeliturbation
CONGLOMERAT - Conglomerate
CONSECVENTÃ - Consistent stream
CONSERVAREA NATURII (PROTECÞIA
MEDIULUI ÎNCONJURÃTOR) -
Nature conservation
CONSOLIDARE - Consolidation
CONSTANTÃ SOLARÃ - Solar constant
CONTINENT - Continent
CONTINENTAL - Continental
CONTINENTALIZARE - Continen-
talization
377
CONTRACÞIE - Shrinkage
CONTRAPANTÃ - Reverse slope
CONVECÞIE - Convection
- CONÞINUT MORFOLOGIC - Morpho-
logical content
CONVENÞIONAL - Conventional signs,
limit
CONVEX - Convex
CORRIE - corrie
CORP MAGMATIC - Magmatic body
COORDONATE GEOGRAFICE - geogra-
phical coordinates
COPÂRªEU - Landslide ridge
CORAZIUNE - Corrasion
CORDILIERÃ - Cordilera
CORDON LITORAL - Spit
CORECÞIE - Correction
CORELAÞIE - Correlation
CORIDOR MORFOLOGIC - Morpho-
logical corridor
CORIOLIS (FORÞA) - Coriolis force
CORN DE PLAJÃ (sin. CASPURI DE
PLAJÃ) -
CORNEEANÃ - Hornfels
CORNET - Pinacle
CORNIªÃ - Cornice
COROZIUNE (sin. CORAZIUNE) -
Corrasion
COSTIER - Coastal
COª VULCANIC - Chimney/Pipe
COªAVA - cold wind
COªCOVÃ - gilgai
(sin. CONDUCT VULCANIC - Volcanic channel
CONVERGENÞA FORMELOR DE RE-
LIEF - Convergence of the relief
COT DE CAPTARE - Elbow of capture
COTÃ - Elevation
CRACUL MUNTELUI - Mountain leg
CRATER - Crater
CRATON - Craton
CRATONIZARE - Cratonisation
CRÃPÃTURI - Cracks
CREASTÃ - Crest/Ridge
CREEP(ING) - Creeping
CRÊT - Hogback
CRETACIC - Cretaceous
CREVASÃ - crevase
CRIERGIE - Cryergy
378
CRIOCARST (sin. TERMOCARST) -
Cryokarst
CRIOCLASTISM (CRIOCLASTIE) -
Cryoclastism
CRIOCONIT - Cryoconite
CRIOGEN - Cryogen
CRIOLITOZONÃ - Cryolithozone
CRIOLOGIE - Cryology
CRIOOSMOZÃ - Cryoosmosis
CRIOPEDIMENT - Cryopediment
CRIOPEDOGENEZÃ - Cryopedogenesis
CRIOPLANAÞIE - Cryoplanation
CRIOSFERÃ - Cryosphere
CRIOTURBAÞIE - Cryoturbation
CRIPTOLAPIEZ - Cryptolapies
CRIPTOCARST - Cryptokarst
CRISTAL - Crystal
CRISTALINÃ(E) - Crystalline rocks
CRITIC - Critical
CRIVÃÞ - crivetz/north wind
CRIVINÃ - ISLET
CROCHIU - Sketch
CROFESIMA - Crofesima
CRONOLOGIE - Cronology
CRONOLOGIA SISTEMELOR ªI PEISA-
JELOR MORFOLOGICE - Cronology
of morphological systems and landscapes
CRONOSTRATIGRAFIE
Cronostratigraphy
CROV - Saucer
CRUPÃ - Rounded hill
CRUSTAL- Crustal
CRUSTÃ TERESTRÃ (SCOARÞÃ TERES-
TRÃ) - Earth crust
CRUSTÃ DEªERTICÃ - Desert crust
CUARÞ - Quartz
CUARÞITE - Quartzite
CUATERNAR - Quaternary
CUCÃ - Hillock
CUESTÃ (sin. COASTÃ) - Cuestã
CUIRASÃ (sin. crustã feruginoasã) - Crust
CULME - Ridge
CULOAR - Passage way/Track/Scar
CULORI CONVENÞIONALE - Conven-
tional color
CUMPÃNA APELOR - Watershed
CUMULOVULCAN - Cumulovolcan
CUPLU STEREOSCOPIC (STEREO-
GRAMA) - Stereogram
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
CUPOLÃ - Cupolã
CURÃTURÃ - Deforested slope
CURBE DE NIVEL - contour line
CURBÃ GRANULOMETRICÃ - Granulo-
metric curve
CURBÃ HIPSOGRAFICÃ (HIPSOME-
TRICÃ) - hypsographic curve
CURBIMETRU - curvimetre
CUPTOR VULCANIC (VATRA VUL-
CANICÃ) - Volcanic hearth
CURENÞI DE CONVECÞIE (sin. CURENT
SUBCRUSTAL) - Convection current
CURENT DE TURBIDITATE - Turbidity
current
CURENÞI DE ÞÃRM - Shore currents
CURGERE DE GROHOTIª - Debris flow
CURGERE DE LAVÃ - Lava flow
CURGERE LAMINARÃ - Laminar flow
CURGERE TURBULENTÃ - Turbulent
flow
CURGERE PIROCLASTICÃ (LAHAR) -
Pyroclastic flow
CURGERI CINERITICE - Ash tuff flow
CURMÃTURÃ - Saddle
CURS DE APÃ - Water stream
CURS EPIGEU - surface stream
- CURS HIPOGEU- underground stream
CUSTURÃ - stony ridge/peak
CUTÃ - Flod
CUTARE - Folding
CUTREMUR - Earthquake
CUVERTURÃ - Cover
CUVETÃ - Basin
D ACIAN - Dacian
DACIC - Dacic
DACIT - Dacite
DALE - Slabs
DALMATIC - Dalmatian
DÂLMÃ (sin. GÂLMA) - Hillock
DAM - Dam
DANUBIAN (DUNÃREAN)- Danubian
DATÃ(E) - Data/Datum
DÂMB - Knoll
DANTELAT - Laced
DATARE GEOMORFOLOGICÃ - Geo-
morphological dating
DATARE CU CARBON 14 - Carbon dating
GLOSAR DE TERMENI GEOGRAFICI (ROMÂN - ENGLEZ)
DAVISIAN (Ã) - Davisian
DAYA (DAIJA) - Daya
DECALAJ MORFOLOGIC
Morphological gap
DEAL - HILL
DEALURI - Hills
DEBIT LICHID - liquid discharge
DEBIT SOLID - solid discharge
DEBLEU - Excavation
DEBORDARE - Overflowing
DEBRIS (sin. GROHOTIª) - DEBRIS
DECAPITARE - Selfcapture
DECLIVITATE - Slope gradient
DECOPERTARE - Stripping
DECREPITARE - Decrepitation
DEDUCTIV - Deductive
DEFERLARE - Wave breaking
DEFILEU - Defile/Gorge
DEFLAÞIE - Deflation
DEFLUVIAÞIE - Defluviation
DEFORMARE - Deformation
DEFRIªARE (sin. despãdurire) - Clearing
DEGLACIERE - Deglaciation
DEGRADAREA TERENURILOR - Land
degradation
DELAPSIV - Delapsive slide
DELTAIC - Deltaic
DELTÃ - Delta
DELTÃ DE LAVÃ - Lava Delta
DELTÃ DE FURTUNÃ - Storm Delta
DELTÃ INTERIOARÃ - Inner Delta
DELTÃ MAREICÃ - Tidal Delta
DELTÃ LACUSTRÃ - Delta lake
DELTÃ PROGLACIARÃ - Proglacial Delta
DELUVIU - Deluvium
DENDRITICÃ (REÞEA) - Dendritic Drain-
age Network
DENIVELARE - Oscillation of level
DENSITATEA - Density
DENUDAÞIE - Denudation
DEPLASARE - Displacement
DEPLASÃRI INDIVIDUALE - Individual
displacements (movements)
DEPLASÃRI ÎN MASÃ - Mass wasting
DEPOPULARE - Depolution
DEPOZIT - Deposit
DEPRESIUNE - Depression
DEPUNERI ALUVIALE - Alluvial Deposits
379
DERAZIUNE (COROZIUNE) - Derassion
DEREA - Small valley
- DERIVÃ CONTINENTELOR - Drift
DERMOLITH (vezi PAHOE HOE) -
Dermolith
DESCUAMARE - Desquamation
DESCUAMARE SFEROIDALÃ - Onion
Weathering
DESECARE - Surface Draining
DESHIDRATARE - Dehydration
DESPÃDURIRE - Deforestation
DESPLETIRE - Braiding
DEªERT - Desert
DEªERTIC - Desertlike
DEªERTIFICARE - Desertification
DETERMINISM GEOGRAFIC -
Geographical determinism
DETRITIC - Detritus
DETRITUS - Debris
DETRUSIV - Detrusive slide
DETUNATÃ - Termen regional
DEVIAÞIE - Deviation
DEVONIAN - Devonian
DEZAGREGARE - Mechanical/Physical
weathering
DEZASTRU(E) (CATASTROFÃ) - Disaster
DEZECHILIBRU - Disequilibrum
DEZGHEÞ - Thaw
DEZINTEGRARE - Fission
DEZVOLTAREA RELIEFULUI
DEZVOLTARE DURABILÃ - sustainable
development
DIABAZ (DOLERIT) - Diabase
DIACLAZÃ - Diaclase
DIAGENEZÃ - diagenesis
DIAGNOZÃ - diagnosis
DIAGRAMÃ - diagram
DIAPIR - diapir
DIAPIRISM - diapirism
DIASTROFISM - diastrophism
DIATREMÃ - diatrem
DIATOMIT - diatomite
DIATREMÃ - diatrem
DIFERENÞIALÃ (EROZIUNE) - selective
erosion
DIFERENÞIALÃ (ALTERARE) - selective
erosion
DIFLUENÞÃ - Diffluence
380 DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE

DIG - Dam DRAPERII - Dripcourtain

DIGITIZARE - Digitization DREIKANTER - Dreikanter
DILUVIUM - Diluvium DREN - Drain
DIMENSIUNE GEOGRAFICÃ - Geograp- DRENAJ (BAZIN DE, REÞEA DE) -
hic dimension drainage/network basin
DINAMICÃ MORFOLOGICÃ - Morpho- DRIFT CONTINENTAL - Continental drift
logical dynamic DRUMLIN - drumulin
DIOXID DE CARBON - carbon dioxyde DRUMUIRE - Traverse
DIP SLOPE - dip slope DUBLET - Stereopair
DIRECÞIE - direction DUJODA - Thermokarst Hollow
DISCONTINUITATE- discontinuity DUNÃ - Dune
DISCONTINUITATE OROGRAFICÃ - DURATÃ - Duration
orographic discontinuity DURIPAN - Duripan
DISCORDANT(Ã) - discordant DURICRUSTE
DISCORDANÞÃ - disagreement DURITATE - Hardness
DISCORDANÞÃ STRATIGRAFICÃ - DURUITOARE - termen regional
stratigraphic disagreement DYKE - Dyke
DISECARE - dissecation
DISIMETRIE (sin. Asimetrie) - dissymmetry EBURON (ELBA) - Eburon
DISLOCARE - dislocation ECHILIBRU (PROFIL LONGITUDINAL
DISODILE - dysodile DE)
DISOLUÞIE - Disolution ECHILIBRU - Equilibrium
DISPERSIE - dispersion ECHIPLANAÞIE (sin. CRIOPLANÞIE) -
DISTRIBUÞIE - distribution Cryoplanation
DIVAGARE - divagation ECOTURISM - ecotourism
DIVERGENÞA - Divergence ECUATORIALÃ (ZONÃ MORFOCLIMA-
DIVERGENÞA TERASELOR - terraces TICÃ) - Equatorial
divergence ECUAÞIA UNIVERSALÃ A EROZIUNII
DIVIZARE MORFOLOGICÃ - Morpho- SOLULUI - Universal soil loss equation
logical division EDEYEN - Edeyen
DIZOLVARE - dissolving EEMIAN - Eemian
DJEBEL - hillin desert EFECT GEOMORFOLOGIC - Geomor-
DOAB - doab phological effect
DOBORÂTURÃ - forest felling EFECT DE ROUÃ - Effect of dew
DOLINÃ - dolina EFECTE CUMULATIVE - Cumulative
DOLINÃ DE DEZGHEÞ - Thermokarst effects
hollow EFECT DE RELIEF - Effect of relief
DOLOMIT - dolomite EFECTE ASUPRA RELIEFULUI - Effect
DOM - dome on the relief
DOMENIU - area EFECTIVITATE GEOMORFOLOGICÃ -
DOMINANTÃ - Prevalent feature efficiency geomorphological
DONAU - Donau EFILARE - Extintion
DONAU-GÜNZ - Donau-Gunz EFLUENÞI - Effluents
DONGA - Donga EFUZIVE - Effusive
DORSALÃ - Dorsal ELEMENTE MORFOLOGICE - Morpho-
DOSUL MUNTELUI - Ubac logical elements
DOWNS - Colline ELEMENT MORFOSTRUCTURAL -
DRAGARE - dredging Morphostructural item
GLOSAR DE TERMENI GEOGRAFICI (ROMÂN - ENGLEZ)
ELEVAÞIE PERIGLACIARÃ - Frost
heaving
ELIPSOID DE REFERINÞÃ - Ellipsoid of
reference
ELSTER - Elster
ELUVIU - Eluvium
EMERGENÞÃ - Emergence
EMERSIUNE - Emersion
EMISAR (EFLUENT) - Effluent
EMISFERÃ(E) - Emisphere
ENDO - Deep
ENDOCARST - Deep karst
ENDOGEN - Endogenous
ENDOREIC - Endorheic
ENERGIA DE RELIEF - Relative Altitude
ENERGIE - Energy
ENVIRONMENT - Environment
EOLIAN - Aeolian
EOLIZAÞIE - Aeolization
EOCEN Eocen
EON - Eon
EPICENTRU - Epicentre
EPICONTINENTAL - Epicontinental
EPIGENEZÃ - Epigenesis
EPIROGENEZÃ - Epeirogenesis
EPIROGENIC - Epeirogenic
EPIU - Termen regional
EPIZONÃ - Epizone of metamorphism
EPOCÃ GEOMORFOLOGICÃ -
Geomorphological epoch
EPURA BAZINULUI - Diagram of the
drainage basin
ERATIC (BLOC) - Eratic
ERÃ GEOLOGICÃ - Geological era
ERÃ GEOTECTONICÃ - Geotectonical era
ERÃ TECTONICÃ - Tectonical era
EROZIVITATE - Erosivity
EVOLUÞIONISM - Evolutionism
ERG - Erg
ERODABILITATE - Erodibility
ERODISOL - Erodisoil
EROZIUNE - Erosion
EROZIUNE DE (ÎN) SUPRAFAÞÃ (E.
AREOLARÃ, LAMINARÃ) - Sheet erosion
EROZIUNE DIFERENÞIALÃ (SELEC-
TIVÃ) - Differential erosion
EROZIUNE ÎN ADÂNCIME (LINEARÃ
FLUVIATILÃ VERTICALÃ) - Gully
erosion
381
EROZIUNE EOLIANÃ (sin. COROZIUNE)
- Eolian erosion
EROZIUNEA GLACIARÃ (sin. EXARAÞIE)
- Ice erosion
EROZIUNEA BIOCHIMICÃ ªI CHIMICÃ
- Biochemical and chemical erosion
EROZIUNEA ANTROPICÃ - Anthropic
erosion
EROZIUNE NIVALÃ - Nival erosion
EROZIUNE NORMALÃ - Normal erosion
EROZIUNE TERMICÃ - Thermal erosion
EROZIUNE LATERALÃ - Lateral erosion
EROZIUNE REGRESIVÃ - Headward
erosion
EROZIUNE SUBCRUSTALÃ - Subcrustal
erosion
EROZIUNEA SOLULUI - Soil erosion
ERUPÞIE - Eruption
ERUPÞII HIDROTERMALE -
Hydrothermal eruption
ERUPÞII DE NOROI ªI APÃ - Eruption of
mud and water
ERUPÞIE VULCANICÃ - Volcanic
eruption
ESKER (ÖSKER) - Esker
ESTAVELÃ - Estavel
ESTRAN - Tidal zone
ESTUAR - Estuary
ETAJARE - Vertical zonality
ETAJARE MORFOLOGICÃ -
Morphologic vertical zonality
ETALON MORFOLOGIC - Morphological
standard
ETAPÃ - Stage
ETIAJ - Low-water mark
EUSTATISM - Eustatism
EVALUARE - Evaluation
EVALUARE GEOMORFOLOGICÃ -
geomorphologic evaluation
EVAPORIT - Evaporite
EVOLUÞIE - Evolution
EVORSIUNE - Pot-hole
EXARAÞIE - exaration
EXCES DE UMIDITATE - Waterlogging
EXFOLIERE - Exfoliation
EXHUMARE - Exhumation
EXOCARST - Surface karst
EXOGEN - Exogenous
382
EXONDARE - Emergence
EXOREIC(Ã) - Exorheic
EXOTIC - Exotic
EXPERIMENT - Experiment
EXPLOATAREA AEROFOTOGRAME-
LOR - aerophogrammetric evaluation
EXPOZIÞIA VERSANÞILOR (PANTE-
LOR) - Slopes exposure
EXTREME MORFOMETRICE
Morphometrical extremes
EXUDARE - Exsudation
EXTRUZIUNE (sin. ERUPÞIE) - Extrusion
EXURGENÞÃ - Exsurgence
FACIES - Facies
FACOLIT - Phacolith
FACTOR- Factor
FACTOR GEOMORFOLOGIC - Geo-
morphologic factor
FACTOR ABIOTIC - Abiotic factor
FACTOR ANTROPIC - Anthropic factor
FACTOR CLIMATIC - Climatic factor
FACTOR COSMIC - Cosmic factor
FACTOR ENDOGEN - Endogenic factor
FACTOR EOLIAN - Aeolian factor
FACTOR EXOGEN - Exogenic factor
FACTOR FAVORIZANT - Favourable
factor
FACTOR LIMITATIV - Restrictive factor
FAGURE - Honeycomb
FALEZÃ - Cliff
FALEZÃ DE GHEAÞÃ - Ice front
FALIE - Fault
FALIE TRANSFORMANTÃ - Transfor-
ming fault
FALUNE - Shell sand
FAMILIE - Family
FANGLOMERAT - Fanglomerate
FAN - DELTE - Dejection cone
FAÞA MUNTELUI - sunny side of the
mountain
FAÞETE DE FALIE - Fault facets
FAZÃ - Phase
FAZÃ TECTONOGENETICÃ - Tectono-
genetic phase
FÃGAª - Furrow
FÃINÃ GLACIARÃ - Glacial flour
FÂNTÂNI DE LAVÃ - Fountains of lava
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
FEED-BACK - Feed-back
FEIDJ - Small oasis/Feidj
FELDSPATI - Feldspars
FENOMEN - Phenomenon
FERALICÃ - Ferralic
FEREASTRA CARSTICÃ - Karst window
FEREASTRA TECTONICÃ - Geological
window
- FERUGINOS - Ferruginous
FESTON - Festoon
FAÞÃ DE ALUNECARE - Landslip
surfaces
FIER - Iron
FIERBÃTOR (sin. VULCAN NOROIOS) -
Mud volcanoes
FILITE - Phyllite
FILON - Lode
FINIGLACIAR - Finiglacial
FIORD - Firth/fjord
FIRIDÃ DE ABRAZIUNE - Notch
FIRN - Firn
FIRTH - Firth
FIRUL APEI - Water stream
FIRUL VÃII (sin. TALVEG) - Valley Stream
FISURÃ - Crack/Fissure
FIXARE - Fixation
FIZIC- Physical
FIZIOGRAFIE - Physiography
FJELD - FJELD
FLANC - Flank
FLANDRIANÃ - Flandrian transgression
FLEXURÃ - FLEXURE
FLEXURÃ CONTINENTALÃ -
Continental flexure
FLEXURI - (sin. CUTE MONOCLINALE) -
Flexures
FLIª - Flysch
FLOÉ - Iceberg
FLOOD - Flood
FLUAJ - Creep
FLUCTUAÞIE
FLUVIAL (FLUVIATIL) - Fluvial
FLUVIOCARST - Fluviokarst
FLUVIOGLACIAR - Fluvioglacial
FLUVIOMARIN - Fluviomarine
FLUVIONIVAL - Fluvionival
FLUVIO NIVOGLACIAR - Fluvio
nivoglacial
BIBLIOGRAFIE
FLUVIO PERIGLACIAÞIE - Fluvio
periglaciation
FLUVIU - River
FLUX - High water/Tide
FOCAR - Focus
FOCUL VIU - Living Fire
FOEHN - Foehn
FOLIAÞIE - Blading
FORMAT RASTER - Raster Format
FORMAT VECTOR - Vector Format
FOGGARA - Khettara
FORAJE - Drilling
FORMAÞIUNE - Formation
FORMAÞIUNE VEGETALÃ - Vegetal
formation
FORMÃ DE RELIEF - Landform
FORÞÃ - Force
FOSÃ - Trench
FOSILÃ - Fossil rocks
FOSIL - Fossil
FOTOASAMBLAJ - Aerial photographs
assembly
FOTOGRAFIE - Photofraphy
FOTOGRAMÃ - Aerial photograph
FOTOGRAMETRIE - Photogrammetry
FOTOINTERPRETARE - Aerial survey
FOTOTELEVIZIUNE - Phototelevision
FOUCAULT (PENDUL) - Foucault
FRACTURÃ - Fracture
FRACÞIUNE GRANULOMETRICÃ - Soils
separate
FRAGMENT - Fragment
FRAGMENTAREA RELIEFULUI - Relief
fragmentation
FRAGMENTAREA ROCILOR - Rocks
fragmentation
FRANA - Landslip
FRANJURI PERIGLACIARE - Fossil ice
wedges
FREATIC - Phreatic
FRECVENÞÃ - Frequency
FRIABIL- Friable
FRICÞIUNE - Friction
FRIGANA - Xerophite Bush
FRONT GLACIAR - Glacial front
FRONT DE CUESTÃ - Cuesta escarpment
FROST CREEP (Sin: CREEP DE ÎNGHEÞ)
- Frost creep
383
FROST HEAVING (Sin: ÎMPINGERE PRIN
ÎNGHEÞ) - FROST HEAVING
FRUNTE DE CUESTÃ - Cuesta escarpment
FRUNTE DE TERASÃ - Terrace scarp
FRUNTEA ALUNECÃRII - Toe
FUGITURÃ (DE TEREN) - Landslip
FULDJI - Fuldji
FUMAROLE - Fumaroles
FUND - Bottom (valley)
FUNDAMENT - Foundation
FURCITURÃ - 1. Bifurcation; 2. Loess
valley
FURTUNÃ DE PRAF (NISIP) - Dust storm
FUZIUNE - Fusion
G ABBROU - Gabbro
GABION - Dam boulders
GALERIE - burrow
GALEÞI - Pebbles
GAP - Gap
GARA - Gara
GASSI - Gassi
GAZ NATURAL - Natural Gas
GAZE VULCANICE - Volcanic gases
GÃVAN - Termen regional
GÂLGÃI - Termen regional
GÂLMÃ (sin. DÂLMÃ) - Hillock
GÂRLÃ - Stream
GÂTUIREA MEANDRULUI - Selfcapture
GÂT DE MEANDRU - Meander neck
GEANTICLINAL - Geanticlin
GEANÞ - Crest
GEISERIT (GHEISERIT) - Geyserite
GELIFLUXIUNE - Gelifluction
GELIFRACTE (GROHOTIªURI) - Frost-
shattered blocks
GELIFRACÞIE - Frost-shattering
GELIPLANAÞIE - Geliplanation
GELIREPTAÞIE (sin. REPTAÞIE) -
Gelireptation
GELISOL - Gelic soil
GELISTRUCTURI - Gelistructures
GELITURBAÞIE - Geliturbation
GELIVAÞIE - Frost weathering
GELIVAL (CICLU) - Gelival cycle
GELIVE - Geliv
GELIVITATE - Gelivity
GEOCRONOLOGIE - Geochronology
384
GEOFIZICÃ - Geophysics
GEOLOGIE ISTORICÃ - Historical
geology
GEOLOGIE STRUCTURALÃ - Structural
geology
GEOMECANICÃ - Geomechanics
GEN (URI) - Categori
GENERALIZARE CARTOGRAFICÃ -
Cartographic generalisation
GENERAÞIE - Generation
GENEZÃ - Genesis
GENUNE - Abyss/deep
GEOCOMPLEX - Geocomplex
GEOCRATICE - Geocratic movements
GEOCRIOLOGIE - Geocryology
GEODÃ - Geode
GEODEPRESIUNE - Geodepression
GEODEZIE - Geodesy
GEODINAMICÃ - Geodynamics
GEOGRAFIE - Geography
GEOGRAFIE APLICATÃ - Applied
geography
GEOGRAFIE FIZICÃ - Physical geography
GEOGRAFIE GENERALÃ (GLOBALÃ) -
General geography
GEOGRAFIE REGIONALÃ - Regional
geography
GEOID - Geoid
GEOMORFOLOGIC(Ã) - Geomorphologic
GEOMORFOLOGIE - Geomorphology
GEOMORFOLOG - Geomorphologist
GEOMORFOLOGIE CLIMATICÃ -
Climatic geomorphology
GEOMORFOGENEZÃ - Geomorpho-
genesis
GEOMORFOGRAFIE - Geomorpho-
graphy
GEOMORFOMETRIE - Geomorphometry
GEOREFERENÞIERE - Georeference
GEOSFERÃ - Geosphere
GEOSINCLINAL - Geosyncline
GEOSISTEM - Geosystem
GEOTECTONICÃ - Geotectonic
GEOTECTURA - Geotecture
GEOTEHNICÃ - Geotechnics
GEOTERMAL(Ã) - Geothermal
GEOTOP - Geotype
GETIC - Getic
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
GHEAÞÃ - Ice
GHEIZER - Geyser
GHEIZERIT - Geyserite
GHERDAP - Termen regional
GHEÞAR - Glacier
GHEÞAR DE PIETRE - Rocks glacier
GHIOL - Lake
GHIPS (GIPS) - Gypsum
GHIRLANDÃ DE INSULE - Islands arc
GHIRLANDÃ DE PIETRE - Stones arc
GHOURD - Ghourd
GIBBER PLAINS - Gibber plains
GIPFELFLUR - Summit level
GIS - Geographical information system
GLACIAR(Ã) - Glacial
GLACIAÞIUNE (GLACIAÞIE) - Glaciation
GLACIOCARST (sin. TERMOCARST) -
Glaciokarst
GLACIODISLOCARE - Glacial dislocation
GLACIOEUSTATISM - Glacioeustasy
GLACIOIZOSTAZIE - Glacioisostasy
GLACIOFLUVIAL (sin. Fluvioglaciar) -
Glaciofluvial
GLACIOLACUSTRE - Glaciolake
GLACIOPLANATIE - Glacioplanation
GLACIOLOGIE - Glaciology
GLACIOMETRU - Glaciometer
GLACIOSCOP - Glacioscope
GLACIS - glacis
GLACISARE - Glacisation
GLACIZARE - Glacization
GLACIOLOG - Glaciologist
GLIMEE - Massive landslide
GLIPTOGENEZÃ - Glyptogenesis
GLODURI - Mud
GNAIS - Gneiss
GOARÞE - Landslips
GOLETZ (sin.TREPTE DE ALTIPLANAÞIE,
TREPTE DE MUNTE) - Goletz terrace
GOL CARSTIC - Naked karst
GOLF - Gulf/Creek
GONDWANA - Gondwana
GONFLARE - Swelling
GORGAN - Caim
GOTHIGLACIAR - Gothiglacial
GOUR - Pool
GOZE - Goze
GRABEN - Graben
GLOSAR DE TERMENI GEOGRAFICI (ROMÂN - ENGLEZ) 385

GRADIENT GEOTERMIC - Geothermic HAMADÃ (sin. HARAT) - Hammada

gradient HAMSIN (sin. SCIROCCO, GHIBLI) -
GRAFIC - Graph Khamsin
GRANIT - Granite HARMATTAN - Harmattan
GRANODIORIT - Granodiorite HARTÃ - Map
GRANULÃ (GRÃUNTE) - Granule HARTÃ CADASTRALÃ - Cadastral map
GRANULOMETRICÃ (ANALIZÃ) - HARTA GEOLOGICÃ - Geological map
Gradation analysis HARJU - Eskers
GRAVITAÞIE - gravity HARTLING - Erosion outlier
GRAVITAÞIONAL - Gravitational HARTÃ DIGITALÃ (sin. HARTÃ
GRESIE - Gritstone NUMERICÃ) - Digital Map
GRILÃ - Grid HAªURÃ - Hachure
GREUWACKE (GRAYWACKE) - Gray- HAWAIAN - Hawaian eruption
wacke HAZARD - HAZARD
GRÃDIªTE (sin. POPINÃ) - Termen HÃU - Chasm
reegional HÂRTOP - Landslip
GREZES LITÈES - Stratified slope deposits HELICTITE - Helictites
GRID - Grid HEMATIT - Hematite
GRIND - Sand bank HEMIPELAGIC - Hemipelagic
GROAPÃ ABISALÃ (sin. FOSÃ ABISALÃ) HERCINIC - HERCYNIAN
- Trench HERCINIDE - Structural units hercynic
GROHOTIª - Slide rock HETEROGEN - Heterogeneous
GROTÃ - Cave HIATUS (sin. LACUNÃ STRATIGRAFICÃ) -
GROTÃ GLACIARÃ (TUNEL GLACIAR) - Hiatus
Ice cave HIDROAMELIORAÞIE - Hydrological
GRUI - Hill top/slope land management
GROHOT - Termen regional HIDROLIZÃ - Hydrolysis
GROTE MARINE - Sea caves HIDRATARE - Hydration
GRUS (sin. ARENÃ GRANITICÃ) - Arena HIDROCRATICE - Hydrocratic
GRUIEÞI (sin. HOLÓAGE, ÞIGLÃI) - HIDRODINAMICÃ - Hydrodynamic
Landslide hillocks HIDROGEOLOGIE - Hydrogeology
GUFER (GOUFFERE) - Gufer HIDROGRAFIC - Hydrographic
GUNZ - Gunz HIDROGRAFIE - hydrography
GUNZ - MINDEL - Gunz - Mindel HIDROGRAMÃ - Hydrogram
GURÃ DE VÃRSARE - river mouth HIDROIZOHIPSE - Hydroisopieze
GURGUI - Nipple HIDROLACOLIT - Hydrolaecolith
GUTHENBERG-WIECHERT - disconti- HIDROLOGIE - Hydrology
nuity Guthenberg -Wiechert HIDROSFERÃ - Hydrosphere
GUYOT - Old volcanic isle HIDROSTATIC - Hydrostatic
HIDROTERMAL(Ã) - Hydrothermal
H ABOOB - Dust storm HIMALAYAN - Himalayan glacier
HADAL - (sin. FOSÃ OCEANICÃ SAU HINTERLAND (sin. RUCKLAND) -
ULTRAABISAL) - Hadal Hinterland
HAFF - Haff HIPERARID - Hyper arid
HAIT - Natural dam HIPERTERMALE - Hyperthermal springs
HALDÃ - Spoil bank/Waste HIPOABISALE - Hypoabysmal rocks
HALOCARST - Halocarst HIPOCENTRU - Hypocentre
HALOCLASTIE - Haloclastit HIPOGEU - Hypogeum
386
HIPOMAGMÃ - Hypomagma
HIPSOGRAFIE - HYPSOGRAPHY
HIPSOGRAFICÃ - Hypsographic
HIPSOGRAMÃ - Hypsogram
HIPSOMETRIE - Hypsometry
HISTOGRAMÃ - Hystogram
HOAGÃ (sin. VÂLCEA) - Col/Clearing
HOGBACK - Hogback
HOLM - Hill
HOLOAGÃ (sin. GRUIET) - Termen
regional
HOLOCARST - Holokarst
HOLOCEN (sin. Aluvium) - holocene
HORJ - Debris Flow
HORN - Glacial horn
HORST - Horst
HORTON - Horton System Of Stream
Ordering
HRUBÃ DE SUFOZIUNE - pipping tunnel/
cave
HUDUDOI - Termen regional
HUM - Hum
HUNIE - Pipping tunnel
IAILA - Pasture plateau
IARNÃ - Winter
ICE-CAP - Ice-cap
ICEBERG (sin. AISBERG) - Iceberg
ICEFJELD - Icefjeld
ICESTRÖM - Icestrom
IERARHIE - Hierarchy
IERARHIZAREA REÞELEI HIDRO-
GRAFICE - Stream ordering system
IGNIMBRIT - Ignimbryte
ILLIT - Illites
IMAGINE DIGITALÃ (sin. IMAGINE
NUMERICÃ) - Digital image
IMAGINEA RELIEFULUI (sin. FIZIONO-
MIE) - Relief image
IMBRICARE - Imbrication
IMERGENÞÃ - Imergence
IMERSIUNE - Immersion
IMPACT (de mediu) - Environmental
impact
IMPERMEABILITATE - Impermeability
IMPERMEABIL (Ã) - Impermeable
IMUNITATE CARSTICÃ - Karstic
immunity
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
INCANDESCENÞÃ - Incandescence
INCIPIENTÃ - Incipient
INDEX OROGRAFIC - Orographic index
INDICI - Index
INDICI AI GRADULUI DE UZURÃ A
PIETRIªURILOR - Wear indices of
gravel
INEL DE LAVÃ - Lava ring
INEL DE PIETRE (sin. CERC DE PIETRE)
- Stones ring
INFILTRARE - Infiltration
INFORMAÞIE GEOMORFOLOGICÃ -
Geomorphological information
INGLACIAR - Inglacier
INGRESIUNE - Encroachment
INLANDSIS - Ice cap
INSECVENT (sin. ASECVENT) - Insequent
INSELBERG - Inselberg
INSOLAÞIE - Sunstroke
IN SITU - In situ
INSTRUMENT - Tool
INSULÃ - Island
INSULE BARIERÃ - Barrier islands
INTENSITATE - Loudly/intensity
INTERCONTINENTAL(Ã) - Interconti-
nental
INTERCOTIDAL (sin. INTERIDAL) - Inter-
cotidal
INTERDUNE - Interdune
INTERFAÞÃ - Interface
INTERFLUVIU - Interfluve
INTERGLACIAR - Interglacial
INTERMITENT - Intermittent
INTERN - Inner
INTERNET - Internet
INTERPOLARE - Interpolation
INTRACARPATIC - Intracarpatic
INTEROFLUX - Interoflux
INTERPRETOSCOP - Interpretoscop
INTERSTADIAL - Interstadial
INTERTROPICALÃ - Intertropical
INTRAGEANTICLINAL - Intrageanticline
INTRAGEOSINCLINAL - Intrgeosyncline
INTRAZONAL - Intrazonal
INTRUSIV - Instrusive rock
INTRUZIUNE - Intrusion
INUNDAÞIE (REVÃRSARE) - Flood
INVERSIUNE - Inversion
GLOSAR DE TERMENI GEOGRAFICI (ROMÂN - ENGLEZ) 387

INVOLUÞIE - Involution ÎNÞELENIRE - Lying fallow of soil

IPOTEZÃ - Hypothesis ÎNTRE APE - Between water
ISLANDEZ - Icelandic ÎNVELIª GEOGRAFIC (sin. MEDIU
ISTM - Isthmus GEOGRAFIC GLOBAL) - Geographic
IUZI - Landslip cover
IZBUC - Karstic intermitent spring
IZOCATABAZÃ - Isoline JALON
IZOCLINALÃ - Isocline JAMA - Aven gendarme
IZOCRON - Isochrone JANDARM - Gendarme
IZOHIPSE (sin. CURBE DE NIVEL) - JAPªÃ - Pool/Backwater
Isohypse JEBEL - Djebel
IZOLINII - Isoline JEPI - dwart/knee pines
IZOSEISTÃ - Isoseismal JETELÃ - jetty
IZOSTAZIE - Isostasy JGHEAB - sewer
IZVOR - Spring JGHEAB DE ALUNECARE - slip drain
IZVOR MINERAL - Mineral spring JGHEAB DE AVALANªÃ - Avalanche track
JOKULL - jokull
ÎMBÃTRÂNIRE - Ageing JUNGLÃ - Jungle
ÎMBUCARE - SUPERPOSING JURASIAN - Jurassian
ÎMBUNÃTÃÞIRI FUNCIARE - Land JURASIC - Jurassic
improvement JUXTAGLACIAR - Juxtaglacier
ÎMPÃDURIRE - Afforestation
ÎMPINGERE PRIN ÎNGHEÞ (sin. FROST K AME (Sin. KAIM) - Kama
HEAVING ) - Frost heaving KAMENIÞÃ (CAMENIÞÃ) - Lapies
ÎNÃLÞIME (sin. ALTITUDINE) - Altitude KAMSIN - (vezi HAMSIN) - Khamsin
ÎNCÃLZIREA CLIMATICÃ GLOBALÃ - KANSAS - Kansas
Global warming KAR - Glacial cirque
ÎNCÃRCÃTURÃ - Load KARANGAT - KARANGAT
KARASULUC - Termen regional
ÎNCÃRCÃTURA RÂULUI - Bedload
KARLING (sin. CUSTURÃ) - Glacial horn
ÎNCÃTUªARE - Incision
KARST - Karst
ÎNCLINARE - Inclination
KARREN - Lapies
ÎNCONVOIEREA STRATELOR (sin. KEGEL KARST (CONE KARST, CARST A
COROZIUNEA, DERAZIUNEA PITONS) - Kegel Karst
STRATELOR) - Bending layer KEWIR - Kewir
ÎNDIGUIRE - Damming/Dyking KLIPPÃ - Klippe
ÎNDREPTARE - Rectification KNICK - Knick
ÎNGHEÞ - Freezing/Frost KNOBS - knobs
ÎNGHEÞ PEREN - Perennial freezing KRAKATOA - Krakatoa
ÎNGHEÞ SEZONIER - Seasonal freezing KREB - Kreb
ÎNGRÃMÃDIRI DE SLOIURI - Pilings of KUM - Kum
soils KURUME - stones river
ÎNMLêTINIRE - Bogging up
ÎNREGISTRAREA FOTOGRAFICÃ - LAC - Lake
Photographic recording LAC DE FRIG - Cold lake
ÎNªEUARE (sin. ªA, CURMÃTURÃ) - LAC DE LAVÃ - Lava lake
Saddle/Col LACOLIT - LACCOLITH
ÎNTINERIREA RELIEFULUI - Relief LACUNÃ STRATIGRAFICÃ - Strati-
rejuvenation graphic lacunae
388
LACUSTRU(E) - Lake
LAGOON (sin. LAGUNÃ) - Lagoon
LAGUNÃ - Lagoon
LAHAR - Lahar
LAMINARÃ - Laminar flow
LANDÃ - Moor
LANDªAFT (PEISAJ) - Landschaft
LANÞ MUNTOS - Mountain range
LANÞ VULCANIC - Volcanic chain
LAPIAZ (sin. CÂMP DE LAPIEZURI) -
Karren field
LAPIEZURI- Lapies/Karren grike
LAPILI - Lava pellets
LARAMICÃ - Laramic orogenesis
LATENT(Ã) - Latent
LATERIT - Laterit
LATERIZARE - Lateritization
LATITUDINE - Latitude
LAURASIA - Laurasia
LAVÃ - Lava
LAVINÃ - Snow slip
LEGE - Law
LEGILE GEOMORFOMETRIEI - Geo-
morphometry laws
LEGENDÃ GEOMORFOLOGICÃ - Geo-
morphologic legend
LEHM - Limon
LENDENEZ - Lendenez
LENTILÃ - Lens
LESPEZI - Slabs
LETTE - Termen regional
LEVANTIN - Levantine
LEVIGARE - Leaching
LIANT - Cement
LIDO - Sand bar
LIMAN - Liman
LIMBÃ GLACIARÃ - Language ice
LIMITÃ - Limit
LIMNOLOGIE - Limnology
LIMONIT - Limonite
LINIA DE ECHILIBRU GLACIAR - Snow
limit
LINIA MARILOR ÎNÃLÞIMI - Watershed
LINIA POLILOR - Polar axis
LINIE DE CREASTÃ - Crest line
LINIE DE CUMPÃNÃ - Watershed line
LINIE DE FALIE - Fault line
LINIE DE ÞÃRM - Coast line
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
LITOFACIES - Lithofacies
LITOCLASTIE - Lithoclastism
LITOGENEZÃ - Lithogenesis
LITOLOGIE - Lithology
LITOMETEOR - Lithometeor
LITORAL - Coast
LITOSFERÃ - Litosphere
LITOSTRATIGRAFIE - Lithostratigraphy
LOB DE MEANDRU - Meander core
LOBI GLACIARI - Glacial lobs
LOESS - Loess
LOESS ARGILOS - Clayey loess
LOESS NISIPOS - Sandy loess
LOESS TIPIC - Typical loess
LONGITUDINE - Longitude
LUMAªEL - Lumachel
LUCIU DEªERTIC (sin. PATINÃ DEªER-
TICÃ) - Desert varnish
LUNA - Moon
LUNCA - Holm
LUNGIMEA RÂULUI - River length
LUNGIMEA REALÃ A RÂULUI (Lr) -
Stream legth
LUPÃ DE ALUNECARE - Landslide
LUPÃ DE SOLIFLUXIUNE - Solifluction
LUT (sin. ALEURIT, PRAF) - Clay
LUTIT (sin. LUT, PELIT) - Clay
MAAR - Maar/Cratering
MAADER - Maader
MACROFISURARE - Macrocracking
MACROGELIFRACÞIE - Macrogelifrac-
tion
MACROGELIVAÞIE - Macrogelivation
MACROPLÃCI TECTONICE - Tectonics
macroplates
MACROPOROZITATE - Macroporosity
MACRORELIEF - Macrorelief
MACROSEISM - Macroseism
MAGMÃ - Magma
MAGMATISM - Magmatism
MAGMOSFERA - Magmosphere
MAGNETISM TERESTRU (GEOMAG-
NETISM) - Geomagnetism
MAGNETOSFERÃ
MAGNETIT - Magnetite
MAGNETOGRAF - Magnetogrphe
MAGNETOMETRU - Magnetometer
GLOSAR DE TERMENI GEOGRAFICI (ROMÂN - ENGLEZ)
MAGNETOPAUZÃ - Magnetopause
MAGNEZIT - Magnezite
MAGNITUDINE - Magnitude
MAL - Bank
MAMELON (sin. MOVILÃ) - Knoll
MANAGEMENTUL RELIEFULUI - Relief
management
MANGRAVE - Mangrove
MANTA - Mantle
MAPAMOND - World map
MAQUIS (MACHIA) - Maquis
MARE - Sea
MARE DE PIETRE - Larges stones
MAREA TETHYS - Tethys basin
MAREE - Tide
MAREE NEAGRÃ - Black sea
MARGHILE (sin. MUªUROI ÎNIERBAT) -
Thufur
MARGINAL(Ã) - Marginal
MARGINE - Edge/Margin
MARIN(Ã) - Marine
MARMITÃ - Pot-hole
MARMURÃ - Marble
MARNAJ - Tidal range
MARNÃ - Marl
MARNOCALCAR - Marnolimestone
MARNOCARST (sin. PSEUDOCARST) -
Mamokarst
MARSCH - Marsch
MARTOR DE CUESTÃ- Island mesa
MARTOR DE EROZIUNE - Erosion outlier
MASÃ - Mass
MASIV DE SARE - Salt mount
MASIV MUNTOS - Massive
MATCÃ - River bed
MATERIE - Matter
MATURITATE - Maturity
MAXIM - Maximum
MAXIM ABSOLUT - Absolute maximum
MAXIMUM GLACIAR - Glacial maximum
MATRICE - Matrices
MÃGURÃ - Knoil
MÂL - Silt
MEANDRAT - Meandering
MEANDRU - meander
MECANICÃ - Mechanics
MECANICE (PROCESE) - Mechanical
processes
389
MEDIAN(Ã) - Median
MEDITERANEAN - Mediterranean
MEDIU ABIOTIC - Abiotic enviromment
MEDIU ACVATIC - Water enviromment
MEDIU AERIAN - Aerial enviromment
MEDIU ANTROPIC - Anthropic environ-
ment
MEDIU ANTROPIZAT - Anthropisedenvi-
ronment
MEDIU DE SEDIMENTARE - Sedimen-
tation enviromment
MEDIU GEOGRAFIC - Geographic enviro-
mment
MEDIU ÎNCONJURÃTOR - Enviromment
MEDIU NATURAL - Natural enviroment
MEDIU OPAC - Dense enviromment
MEDIU TERESTRU - Terrestrial enviro-
mment
MEGABLOC - Megablock
MEGARELIEF - Megalandform
MELANOCRATE - Dark rocks
MELCOSOPOCINIC - Termen regional
MELEA - Termen regional
MEOÞIAN - Meotian
MERCALLI - Mercalli (scale)
MEROCARST - Merokarst
MERS - Running
MERZLOTÃ - (sin. PERMAFROST)
MESAJ - Message
MESAS - Mesas
MESETÃ - Meseta
METAGALAXIE (UNIVERSUL OBSER-
VABIL) - Metagalaxy
METAMORFICE - Metamorphic rocks
METAMORFISM - Metamorphism
METAMORFISM DE CONTACT -
Contact metamorphism
METAMORFISM DINAMIC - Dislocation
metamorphism
METAMORFISM REGIONAL - Regional
metamorphism
METASOMATOZÃ - Metasomatosis
METASTABIL - Metastabile
METEORIT - Meteorite
METEORIZARE - Weathering
METEOROLOGIE - Meteorology
METEOROLOGIE DINAMICÃ - Dynamic
meteorology
390
METEOROLOGIE - Meteorology
MARITIMÃ -
METEOROLOGIE SINOPTICÃ - Synop-
tic meteorology
METODÃ - Method
METODICA GEOGRAFIEI (DIDACTICÃ
GEOGRAFICÃ) - Geography
methodology
MEZOCARST - Mezokarst
MEZOGEA (M. TETHYS) - Mesogea
MEZOGEOSINCLINAL - Mesogeasyncline
MEZOLITIC - Mesolithic
MEZOPLACÃ TECTONICÃ - Tectonic
mesoplate
MEZORELIEF - Mesorelief
MEZOSCARÃ - Mesoscale
MEZOSFERÃ - Mesosphere
MEZOZOIC - Mesozoic
MEZOZONÃ - Mesozone
MIAZÃZI, MIAZÃNOAPTE - South and
north
MICAªIST - Mica-schist
MICÃ - Mica
MICA GLACIAÞIUNE - Little ice age
MICROFORMÃ - Microform
MICROGELIFRACÞIE - Microgelifraction
MICROGELIVAÞIE - Microgelivation
MICROMEDIU - Microenvironment
MICROPLÃCI TECTONICE - Tectonics
microplates
MICRORELIEF - Microrelief
MICROSEISME - Microseism
MINÃ - Mine
MINDEL - Mindel
MINDEL - RISS - Mindel Riss
MINERAL - Mineral
MINERALIZARE - Mineralization
MINERALOGIE - Mineralogy
MINEREU - Ore
MINIM - Minimum
MIOCEN - Miocene
MIOGEOSINCLINAL - Miogeosyncline
MIRÃ - Hydrometric surveying pole
MIªCARE DE ROTAÞIE A PÃMÂN-
TULUI - Earth rotation mouvement
MIªCARE LAMINARÃ - Laminar
mouvements
MIªCAREA DE REVOLUÞIE - Earth
revolution mouvement
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
MIªCÃRI BATIGENETICE - Negative
mouvements
MIªCÃRI CRUSTALE - Crustal mouve-
ments
MIªCÃRI DE CUVERTURÃ - Cover tecto-
nic mouvements
MIªCÃRI DIASTROFICE - Dyastrophic
mouvements
MIªCÃRI EPIROGENETICE -
Epeirogenetic mouvements
MIªCÃRI EUSTATICE
(HIDROSTATICE) - Eustatic
mouvements
MIªCÃRI EXOTECTONICE - Exotectonic
mouvements
MIªCÃRI IZOSTATICE - Izostatic mou-
vements
MIªCÃRI NEOTECTONICE - Neotectonic
mouvements
MIªCÃRI ORIZONTALE - Horizontal
mouvements
MIªCÃRI OROGENETICE - Orogenic
mouvements
MIªCÃRI OSCILATORII - Oscilating
mouvements
MIªCÃRI SEISMICE (sin. CUTREMURE
DE PÃMÂNT) - Seismic mouvements
MIªCÃRI TALASOGENETICE -
Thalassogenetic mouvemnts
MIªCÃRI TECTONICE (STRUCTO-
GENETICE) - Tectonic mouvements
MIªCÃRI TURBULENTE - Turbulent
mouvements
MLAªTINÃ - Swamp/Marsh
MLêTINOS - Swampy
MOARÃ GLACIARÃ - Glacial mill
MODEL - Model
MODEL AL RELIEFULUI - Relief model
MODEL DIGITAL AL RELIEFULUI -
Digital elevation model
MOFETÃ - Mofete
MOGOTEN-KARST - Hay stack hill
MOHOROVIÈIÈ - discontinuity Moho-
rovièiè
MOLASÃ - Molasse
MOLDWEIDE - Moldweide projection
MOLISOL - Mollisoll
MONADNOCK - Monadnock
MONITORINGUL RELIEFULUI - Relief
GLOSAR DE TERMENI GEOGRAFICI (ROMÂN - ENGLEZ)
monitoring
MONOCICLIC - Monocyclic
MONOCLINAL - Monoclinal
MONOGLACIAR - Monoglacial
MONOGRAFIE - Monograph
MONOLIT - Monolith
MONT - Mount ridge
MONTAN(Ã) - Mountainous
MONTICUL DE ALUNECARE - Landslide
mound
MONTMORILLONIT - Montmorillonite
MONUMENT AL NATURII - Nature
monument
MOBILITATE - Mobility
MORENÃ - Moraine
MORENAIC - Moraine
MORFOCLIMATICÃ (ZONÃ) -
Morphoclimatic zone
MORFOCLIMATIC (SISTEM) -
Morphoclimatic system
MORFOCRONOLOGICÃ - NEFUD (sin. ERG) - Nefud
Morphochronological scale
MORFODINAMIC - Morphodynamic
MORFOGENETIC - Morphogenetic
MORFOGENETICÃ(E) - Morphogenetic
MORFOGENEZÃ - Morphogenesis
MORFOGRAFIE - Geomorphography
MORFOLITOLOGIE - Morpholithology
MORFOLOGIA PEISAJULUI - Landscape
morphology
MORFOLOGIC(Ã) - Geomorphologic
study
MORFOLOGIE - Morphology
MORFOMETRIE - Morphometry
MORFOSCOPIE - Morphoscopy
MORFOSCULPTURÃ - Denudational geo-
morphology
MORFOSTRUCTURÃ - Structural mor-
phology
MORFOTECTONICÃ - Morphotectonics
MORI DE MARE - Die high
MOSTIªTE - Termen regional
MOUTONETE (sin. SPINÃRI DE BERBEC,
ROCHES MOUTONEES)
MOVILÃ (sin. GORGAN) - Mound
MOVILÃ DE ALUNECARE - Landslide
mound
MOVILÃ ÎNIERBATÃ - Thufur
391
MOZAIC - Mosaic
MUCHIE - Edge
MULTIPLET - multiplet
MULTISPECTRALÃ - Multispectral image
MUNCEL - Hillock
MUNTE (MUNÞI) - Mountain
MUSCELE - Hills
MUSCOVIT - Muscovite
MUSON - Monsoon
MUªUROI - Thufur
MUªUROI ÎNIERBAT (sin. MARGHILE) -
Thufur
MYCHELITE - Cave mushrooms
N ÃRUIRE - Crumbling
NÃRUITURÃ - Crumble
NEBKA - Saharian dune
NEBRASKA - Nebraska
NECK - NECK
NECOEZIV - Noncohesive
NEMIRA (sin. CRIVÃÞ) - Termen regional
NEOGEN - Neogene
NEOGLACIAR - Neoglacial
NEOLITIC - NEOLITHIC
NEOTECTONICÃ - Neotectonics
NEOVULCANISM - Neovolcanism
NEOZOIC (sin. Cainozoic, Cernozoic) -
neozoic
NERITICÃ - Neritic zone
NETEZIREA RELIEFULUI - Planation
NÉVÉ (sin. FIRN) - Neve
NIFE (sin. CENTROSFERÃ, BARISFERÃ) -
Nife
NIFESIMA - Nifesima
NISIP - Sand
NISIP PLUTITOR (CURGERE DE NISIP)
- Sandflow
NIªÃ - Niche
NIVAL (Ã) - Nival
NIVAÞIE - Nivation
NIVEL - Level
NIVEL DE RISC - Risk level
NIVEL DE MARMITAJ - Pot hole level
NIVELARE - Planation
NIVELAREA RELIEFULUI - Relief
planation
NIVELÃ (NIVELMETRU) - Level gauges
NIVELMENT - Contouring survey
392
NIVOCARST - Nivokarst
NIVOEOLIENE - Nivoaeolian deposits
NIVOMETRIE - Nivometry
NIVOMETRU - Snow gauge
NOD HIDROGRAFIC - Hydrographic
junction
NOD OROGRAFIC - Montain knot
NOOSFERÃ - Noosphere
NOR OROGRAFIC - Orographic cloud
NORD (MIAZÃNOAPTE) - North
NORI ARZÃTORI - Ardently clouds
NORMALÃ - Normal
NOROI - MUD
NOROIOASÃ (CURGERE) - (sin.
ALUNECARE CURGÃTOARE, TORENT
NOROIOS) - Mudflow
NUCLEUL PÃMÂNTULUI
NUNATAK (sin. NUNAKOL) - Nunatak
NUNAKOL - Nunakol
OAGà (sin. HOAGÃ) –Termen regional
OARBÃ - Blind (valley)
OAZÃ - Oasis
OAZÃ GLACIARÃ - Glacial oasis
OBANÃ - Termen regional
OBÂRªIE - origin
OBCINÃ - mountain range
OBDUCÞIE - obduction
OBELISC VULCANIC - Spire
OBSECVENTÃ - Obsequent stream
OBSERVAÞIE GEOMORFOLOGICÃ -
geomorphologic observation
OBSIDIAN - Obsidian
OBTURAÞIE - Obturation/anastomozing
OCEAN (OCEAN PLANETAR) - Ocean
OCEANIC(Ã) - Oceanic
OCEANOGRAFIE - Oceanography
OCHI - Eye
OCNÃ - Saline
OCROTIREA MEDIULUI - Environment
protection
ODONTOLIT - Odonotolite
OFIOLITE - Ophyolite
OGAª - Gully
OGHROUD - Oghroud
OGLINDÃ DE ALUNECARE - Slip plane
OGLINDÃ DE FALIE - fault plane
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
OGIVA - Ogiva
OLIGOCEN - Oligocene
OLIGOTROF - Oligotrophic
OLISTOLIT - Olistolit
OMBILIC GLACIAR (sin. BAZINET
GLACIAR) - Glacial small basin
OPTIMUM CLIMATIC - Climatic
optimum
ORBITÃ SATELITARÃ - Satellitary orbit
ORGANISM FLUVIATIL - Fluviatil river
ORGANISM TORENÞIAL (sin. TORENT)
- TORRENT
ORGANOGEN(E) - Organogene
ORGÃ BAZALTICÃ - Basaltic orgue
ORGÃ DE VÂNT - Wind orgue
ORGÃ ÎN PEªTERI - Orgue in caves
ORIENTARE - Orientation
OROGEN - Orogene
OROGENEZÃ - Orogenesis
OROGRAFIC - Orographic
OROGRAFIE - Orographie
OROMETRIE (sin. MORFOMETRIE) -
Orometrye
ORONIM - Oronim
ORTOCONGLOMERAT -
Orthoconglomerate
ORTOFOTOGRAMÃ (ORTOFOTOGRA-
FIE) - Orthophotograph
ORTOFOTOHARTÃ - Orthophotomap
ORTOFOTOPLAN - Orthophotoplan
ORTOFOTOSCOP - Orthophotoscope
ORTOGEOSINCLINAL -
Orthogeosyncline
ORTOGRAFICÃ - Orthographic projection
OSCILATORII - Vertical movements
OSCILAÞIE CLIMATICÃ - climate oscilla-
tion
OSCILAÞIE GLACIARÃ - glacial fluc-
tuation
ÖSER (sin. esker) - Oser
OSTIOLE DE TUNDRÃ - Tundra ostioles
OSTROV - Islet
OUTWASH - Outwash
OVERLAY - Overlay
OVRAG - Termen regional
OXBOW - Termen regional
OXIDARE - Oxidation
OXIGEN - Oxygen
GLOSAR DE TERMENI GEOGRAFICI (ROMÂN - ENGLEZ)
PACK - Pack
PADANG - Tropical forest
PADINÃ - Termen regional
PAHOEHOE (sin. DERMOLITH) - Pahoehoe
PALEOCEN - Palaeocene
PALEOALBIE - Old riverbed
PALEOCLIMAT(E) - Palaeoclimate
PALEOCARST - Paleokarst
PALEOEUXIN - Palaeoeuxinic
PALEOFORME - Palaeolandforms
PALEOMEANDRE -Paleomeander
PALEOGEN - Palaeogene
PALEOGEOGRAFIE - Palaeogeography
PALEOGEOMORFOLOGIE
Palaeogeomorphology
PALEOLITIC - Paleolithic
PALEOMAGNETISM - Paleomagnetism
PALEOMEDII - Paleoenvironment
PALEONTOLOGIE - Paleontology
PALEOTEMPERATURÃ
Paleotemperature
PALEOPEDOLOGIE - Paleopedology
PALEORELIEF - Paleorelief
PALEOSOL - Paleosoil
PALEOVULCANICE - Palaeovolcanic
rocks
PALEOZOIC - Palaeozoic
PALEOPERGELISOL - Paleopergelisoil
PALINOLOGIE - Palynology
PALSE - Hidrolacolith
PANAªE DE MANTA - Mantle plumes
PANÃ DE GHEAÞÃ - Ice wedge
PANÃ PERIGLACIARÃ - Periglacial
wedge
PANCAKE - Pancake
PANFAN - Desert plani
PANGAEA - Pangaea
PANNONIAN - Pannonian
PANPLATFORMÃ - Panplatform
PANTÃ - Gradient
PANTÃ CRITICÃ - Critical slope
PANTHALASA - Panthalasa
PANTOGRAF - Pantograph
PARAAUTOHTON - Paraautochtonous
PARABOLICÃ (DUNÃ) - Parabolic dune
PARACONGLOMERAT - Paraconglo-
merate
PARAGEOSINCLINAL - Parageosyncline
393
PARAGINÃ - Fallow land
PARAGNAIS - Paragneiss
PARALAXÃ - Parallax
PARALELE - Parallel
PARALIC - Paralye basin
PARAMETRU - Parammeter
PARAMOS - Paramos
PARATETHYS - Paratethys
PARAPET - Battlement
PARANIVAL (sin. PARAZÃPEZI) - Para-
nival
PARAVÂNT - Wind protection device
PARC NAÞIONAL - National park
- PARC NATURAL - Natural park
PAROXISM - Paroxysm
PARCELÃ EXPERIMENTALÃ - Experi-
mental plat
PARCELA MARTOR - Control plat
PAS - PASS
- PASADENÃ - Pasadena
PASUL FALIEI - Throw
PAT DE ALUNECARE - Slip plane
PAT DE MEANDRARE - Riverbed
PAT DE ROCÃ - bedrock
PAT ALUVIAL - Alluvial bed
PATINA DEªERTICÃ (sin. LUCIU NEGRU
AL DEªERTULUI) - Desert varnish
PAVAJ DE BLOCURI - Block waste
PAVAJ DE PIETRE (sin. PAVAJ DE
BLOCURI) - Stone pavement
PAVAJ DEªERTIC - Desert pavement
PÃDURE - Forest
PÃMÂNT (TERRA) - Earth
PÃMÂNTUL FIN - Fine earth
PÃMÂNTURI RELE (sin. BADLANDS) -
Badlands
PÃPUªI DE LOESS - Lime concretion
PÃTURÃ BAZALTICÃ - Basaltic crust
PÃTURÃ GRANITICÃ - Granitic crust
PÃTURÃ SEDIMENTARÃ (sin.
STRATISFERÃ) - Sedimentary crust
PÂLNIE DE SUFOZIUNE - Pipping funnel
PÂLNIE NIVALÃ - Nivation funnel
PÂNZÃ ACVIFERÃ - Phreatic water
PÂNZÃ ALUVIALÃ - Alluvia sheet
PÂNZÃ DE ACOPERIRE - Recumbent fold
(nappe)
PÂNZÃ DE COLIZIUNE - Collision nappe
394
PÂNZÃ DE GROHOTIª - Debris mantle
PÂNZÃ DE LAVÃ - Lava sheet
PÂNZÃ DE ªARIAJ - Nappe
PÂNZÃ FREATICÃ -Phreatic water
PÂRÂU - Brook, creek
PÂRLOAGÃ - Termen regional
PEDIMENT (sin. GLACIS DE EROZIUNE) -
Pediment
PEDIMENTAÞIE - Pedimentation
PediplanaÞie - Pediplanation
PEDIPLENÃ - Pediplain
PEDOGENEZÃ - Pedogenesis
PEDOGEOGRAFIE (sin. GEOGRAFIA
SOLURILOR) - Soil geography
PEDOLOGIE - Pedology
PEDOSFERÃ - Pedosphere
PEGMATITE - Pegmatite
PEISAJ - Landscape
PEISAJ GEOMORFOLOGIC
Geomorphological landscape
PELEAN - Peleean
PELITE - Pelite
PENEPLENÃ - Peneplain
PENINSULÃ - Half-isle
PERCOLARE - Percolation
PERDEA DE PROTECÞIE - Protection
curtain
PEREN - Perennial
PERETE - Wall/Escarpment
PERFORAÞII - Perforations
PERGELISOL (sin. PERMAFROST,TJALE,
MERZLOTA) - Permafrost
PERIBOINÃ - Arm, inlet
PERICLINÃ - Pericline
PERICARPAÞI - Termen regional
PERIDOTIT - Peridotite
PERIGLACIAR - Periglacial
PERIOADÃ - Period
PERIODICITATE - periodicity
PERISIP (Sin. CORDON LITORAL) - Spit
PERLE DE PEªTERÃ - Cave pearls
PERMAFROST (sin. PERGELISOL,
MERZLOTÃ, TJALE) - Permafrost
PERMEABILITATE - Permeability
PERMIAN - PERMIAN
PERTURBAÞIE
ATMOSFERICÃ - Atmospheric
perturbation
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
PEªTERÃ (sin. GROTÃ) - cave
PETIC DE ACOPERIRE - Recumbent
nappe
PETROGRAFIE - Petrography
PIAÞÃ DE ADUNARE A APELOR -
Junction area
PICIOR DE MUNTE - Spur
PIEMONT - Piedmont
PIEMONT GLACIAR - Piedmont glacier
PIETRIª (sin. PSEFIT) - Gravel
PILLOW LAVA - Pillow lava
PINACLE - PINACLE
PINTEN - Termen regional
PINGO (sin. PALSE) - Pingo
PIPKRAKE - Pipkrake
PIRAMIDÃ COAFATÃ (sin. PIRAMIDÃ DE
PÃMÂNT) - Wind pyramid
PIRAMIDÃ GEOMORFOLOGICÃ -
- Geomorphological pyramid
PIRENEAN - Pirenean
PIROCLASTIT(E) - Pyroclast(s)
PIROMAGMÃ - Pyromagma
PIROSFERÃ - Pyrosphere
PIROXENI - Pyroxenes
PISC - Peak
PISOLITE (sin. OOLITE) - Pisolites
PIT CRATER - Pit crater
PITTED OUTWASH - Pitted outwash
PIXEL - Pixel
PLACÃ TECTONICÃ - Tectonic plate
PLACA CONTINENTALÃ - Continental
plate
PLACA OCEANICÃ - Oceanic plate
PLAFONUL PEªTERILOR - Caves ceiling
PLAGIOCLAZ - Plagioclase
PLAI - Termen regional
PLAJÃ (Sin. BEACH) - Beach
PLAN TOPOGRAFIC - Topographic plan
PLAN AXIAL - Axial plan
PLAN BENIOFF - Benioff plan
PLAN DE FALIE - Fault plan
PLAN DE REFERINÞÃ - Reference plan
PLANAÞIE (sin. NIVELARE) - Planation
PLANETAR - Planetary sistem
PLANETÃ - Planet
PLANEZÃ - Planeze
PLANIGLOB (sin. PLANISFER) -
Planisphere
GLOSAR DE TERMENI GEOGRAFICI (ROMÂN - ENGLEZ) 395

PLANIMETRIE - Planimetry POD CARSTIC (NATURAL) - Natural/

PLANIMETRU - Planimeter Karstic bridge
PLANIMETRU POLAR - Polar planimeter POD DE GHEAÞÃ - Ice bridge
PLANINA - limestone high plateau PODEREU - Plateau
PLANISFER(Ã) - Planisphere PODIª - Plateau
PLANªEU - Cave floor PODKAPINA - Cave
PLANTE INDICATOARE - Biological PODUL TERASEI - Top of terrace
indicator POLDER - Polder
PLASTICITATE - Plasticity of rocks POLICICLIC - Polycyclic relief
PLATFORMÃ - Platform POLIGENETIC - Polygenetic relief
PLATFORMÃ CONTINENTALÃ (sin. POLIGOANE DE PIETRE - Patterned
ªELF) - Continental shelf ground
PLATFORMÃ DE ABRAZIUNE - POLIGOANE DE USCARE - Cellular soils
Abrasion platform POLINICÃ (ANALIZA) - Pollinic analysis
PLATFORMÃ DE EROZIUNE - Planation POLIÞÃ - Structural policy
surface POLIZONAL - Polyzonal
PLATFORMÃ EXPERIMENTALÃ - POLIZARE GLACIARÃ (sin. ªLEFUIRE)
Experimental surface - Polishing glacial
PLATFORMÃ OCEANICÃ (CÂMPIILE POLJE (POLIE) - Polje
ABISALE) - Abysmal plains PONOR (sin. SORB) - Slope
PLATFORMÃ STRUCTURALÃ PONTIC - Pontic
(SUPRAFAÞÃ STRUCTURALÃ) - PONÞIAN - Pontian
Structural surface POPINÃ (sin. GRÃDIªTE) - Cut-off lobe
PLATOU - Plateau hillock
PLAYA - Playa PORFIR - Porphyry
PLEAªÃ - Termen regional PORNITURà DE TEREN - Landslip
PLEISTOCEN (sin. DILUVIU) - Pleistocene POROROCA - Tide
PLENIGLACIAR (MEZOGLACIAR) - porozitatea rocilor - Rocks porosity
Pleniglacial PORTAL - Arch
PLENIVAL - Plenival PORTIÞÃ - Inlet
PLICAÞIE (sin. CUTARE) - Fold PORTULAN - Portulan
PLIOCEN - Pliocene POSADA - Termen regional
PLINTIT (sin. LATERIT, CUIRASÃ LATERITICÃ) - POSTGLACIAR (sin. HOLOCEN,
Plinthite ALLUVIUM) - Post glacial
PLOAIE - Rain POSTHERCINIC - Post hercynian
PLOAIE ACIDÃ - Acid rain POSTTECTONIC - Post tectonic
PLOAIE OROGRAFICÃ - Orographic rain POSTVULCANIC - Post volcanic
PLUTON - Pluton POSTWÛRMIAN - POST WURMIAN
PLUTONITE - Plutonite POTAMOLOGIE - Potamology
PLUVIAL - Pluvial POTCOAVÃ NIVALÃ - Protalus rampart
PLUVIODENUDARE - raindrop impact POTECI DE VITE - Animal paths
PLUVIOGRAF - Recording rain gauge POTENÞIALUL NATURAL AL
PLUVIOMETRU - rain gauge TERENULUI - Ecological potential
PNUE - United nations environmental POVÂRNIª - Slope
protection programme POVÂRNIª CONTINENTAL (sin. TALUZ
POALE - Foot CONTINENTAL) - Continental slope
POARTÃ - Col gate POZIÞIE - Position
396
PRADOLINE (sin. URSTROMTALERE) -
Prodoliny
PRAF - Silt
PRAG - Threshold slope
PRAG GEOMORFOLOGIC - Geomorphic
threshold
PRAG FLUVIATIL - Thalweg swell
PRAG GLACIAR (sin. ZÃVOR) - Glacial
valley step
PRAGURI MARINE
PRAG SUBMARIN
PRÃBUªIRE - Rockfall
PRÃPASTIE - Precipice
PRECAMBRIAN - Precambrian
PRECIPITAÞII OROGRAFICE -
Orographic precipitation
PREALPI - Prealpi
PREBOREAL - Preboreal
PRECARPAÞI - Precarpati
PREDEAL - Termen regional
PREGLACIAR - Preglacial
PREMONTAN - Premontane
PRESIUNE ANTROPICÃ - Anthropic
pressure
PRIPOR - Slope
PRISLOP - Col
PRISPÃ CONTINENTALÃ - Continental
shelf
PRISPÃ PIEMONTANÃ - Piedmont shelf
PRIVAL - Stream
PROCES GEOMORFOLOGIC
Geomorphologic process
PROCESAREA DATELOR - Data
processing
PRODELTÃ - Prodelta
PRODUCÞIA DE ALUVIUNI - Alluvial
discharge
PROEMINENÞA - Proeminence
PROFIL DE ECHILIBRU - Graded profile
PROFIL GEOLOGIC - Geological section
PROFIL GEOMORFOLOGIC
Geomorphologic profile
PROFIL LONGITUDINAL - Longitudinal
profile
PROFIL TOPOGRAFIC - Topographical
profile
PROFIL TRANSVERSAL - Transverse
profile
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
PROGLACIAR(E) - Proglacial
PROGNOZÃ GEOMORFOLOGICÃ -
Geomorphologic forecast
PROGRADAREA ÞÃRMULUI - Shore
progradation
PROIECÞIE CARTOGRAFICÃ -
Cartographic projection
PROIECÞIE VULCANICÃ - Volcanic
projection
PROLUVIU (sin. CON DE DEJECÞIE) -
Proluvium
PROMONTORIU - Nose headlandness
PROTECÞIA MEDIULUI - Environmental
protection
PROTECÞIA NATURII - Nature
conservation
PROTEROZOIC (ALGONKIAN) -
Proterozoic
PROVINCIE GEOMORFOLOGICÃ -
Geomorphological provence
PRUNDIª (sin. BALAST) - Gravel
PSAMIT (sin. ARENIT) - Psammite
PSEFIT (sin. PIETRIª) - Psephite
PSEUDOCARST (CLASTOCARST) -
Pseudokarst
PSEUDOCIRC - Pseudocirque
PSEUDOCRATER - Pseudocrater
PSEUDOCUESTÃ - Pseudocuesta
PSEUDOLAPIEZ - Pseudolapies
PSEUDOVULCAN - Pseudovolcano
- PUNGÃ DE DISOLUÞIE - Disolution bag
PUHOI (DE APE) - TORRENT
PULBERE - DUST/POWDER
PUNCT CRITIC - Critical point
PUNCT FIERBINTE - Hot point
PUNCT FOSILIFER - Fossilipherous point
PUNCT DE ECHILIBRU - Equilibrium
point
PUNGÃ MAGMATICÃ - Magmatic
chamber
- PUNGÃ PERIGLACIARÃ - Periglacial bag
PUSTIU (sin. DEªERT) - Desert
PUÞ CARSTIC - Sinkhole
PUY - French volcanic crest
R A (RAA) - Ra
RABOTAJ (RAGLAJ) GLACIAR - Glacial
scouring
GLOSAR DE TERMENI GEOGRAFICI (ROMÂN - ENGLEZ) 397

RACORDARE - Connection REGIM GLACIOLOGIC - Glaciological

RACORDAREA TERASELOR regime
RACORDAREA SUPRAFEÞELOR DE REGIMUL DEBITELOR - Discharge
NIVELARE, NIVELELOR ªI UME- regime
RILOR DE EROZIUNE - Connection REGIMUL NIVELELOR - System levels
surface smoothing and shoulder levels of REGIONARE - Regionalization
erosion REGIUNE ABISALÃ - Abyssal region
RACORDAREA RUPTURILOR DE REGIUNE AREICÃ - Areic region
PANTÃ - Knicks connection REGIUNE ASEISMICÃ - Aseismic region
RADIAÞIA TERESTRÃ (Et) - Earth REGIUNE DE OROGEN - Orogenic region
radiation REGIUNE DE PLATFORMÃ - Platform
RAMBLEU - Embankment region
RANA - Rana REGIUNE ENDOREICÃ - Endoreic region
RAPAKIWI - Rapakiwi
REGIUNE EXOREICÃ - Exorheic region
RASTER - Raster
REGIUNE FIZICO-GEOGRAFICÃ
RATÃ - Echaust
(NATURALÃ) - Natural region
RATA DE EVACUARE A ALUVIUNILOR
REGIUNE GEOMORFOLOGICÃ - Geo-
- Alluvia echaust installment
RAÞIE (RAPORT) DE CONFLUENÞÃ - morphological region
Bifurcation ratio REGIUNE SEISMICÃ - Seismic region
RAVENARE - Ravination REGOLIT - Regolith
RAVENÃ - Ravina REGRESIUNE MARINÃ - Marine regre-
RÃDÃCINA MUNÞILOR - Mountains root ssion
RÃSTOACÃ - Backwater REGRESIVÃ - Regressive
RÂPÃ - Steep slope REGULARIZARE - Gradation
RÂU - River REÎNTINERIREA RELIEFULUI - Relief
RÂU DE PIETRE - Debris flow rejuvenation
RÂU SUBTERAN - Underwater stream RELATIVÃ - Relative
RÂURI SUBADAPTATE - Rivers sub- RELEVEU GEOMORFOLOGIC - Geo-
adaptation morphological mapping
REABILITARE (sin. RESTAURARE) - RELICT(E) - Relic
Rehabilitation RELIEF - Relief
RECESIUNE GLACIARÃ - Glacial rece- RELIEF ANTROPIC - Anthropic landform
ssion RELIEFOSFERA (sin. Morfosferã, geomor-
RECENT - Recently fosferã) - RELIEFOSPHERE
RECIF - Reef REMANIERE HIDROGRAFICÃ - Hydro-
RECTIFICAREA CURSULUI - Autocap- graphic reshuffling
ture/Neck cut-off REMUU - Remuu
RECUL - Recession RENIE - Beach
RECURENÞÃ - Glacial recurrence REPARTIÞIE - Distribution
REDRESARE - Rectification REPER STRATIGRAFIC - Stratigraphic
REFLUX - Ebb marker
REFULAREA ALUNECÃRII - Slide repre- REPER TOPOGRAFIC - Vertical survey
ssion control monument
REFULAREA APEI - Water repression REPEZIª - Termen regional
REFULARE GLACIARÃ - Ice discharge REPREZENTAREA RELIEFULUI - Relief
REGIONAL - Regional representation
REGIM FLUVIATIL (HIDROLOGIC) - RESAC - Surf
Hydrological regime RESTAURARE - Restoration
398
RESURGENÞÃ (sin. IZVOR CARSTIC DE
TIP IZBUC) - Resurgence
RESURSE NATURALE - Natural resources
RESURSE ABIOTICE - Abiotic resources
RETENÞIE - Retention
RETRAGEREA FALEZELOR - Recession
of cliff
RETRAGEREA VERSANTULUI -
Recesion of slope
REÞEA - Network/Grid
REVÃRSARE - Flood
REVERSUL CUESTEI - Reverse cuesta
REZERVAÞIE NATURALÃ - Natural
reservation
REZERVAÞIE GEOMORFOLOGICÃ -
Geomorphological reservation
REZERVAÞIE A BIOSFEREI - Biosphere
reservations
REZIDUAL (VÂRF) - Residual peak
REZOLUÞIE - Resolution
REZIDUU DE ALTERARE (sin. ELUVIU)
- Residue alteration
REPLICI SEISMICE - Seismic lines
REPTAÞIE (sin. CREEPING) - Reptation
REPTAÞIE NIVALÃ (CRIO - NIVALÃ) -
Nival reptation
RESECVENT (Ã) - Resecvent
RHEXISTAZIE - Rhexistasy
RHODANIANÃ - Rhodanian
RIASS - RIA
RICHTER - Richter scale
RIDURI - RIPPLE MARK
RIDGE - Ridge
RIDICARE TOPOGRAFICÃ - Topo-
graphic survey
RIDICARE FOTOGRAMETRICÃ -
Photogrammetric survey
RIDICÃTURÃ DE TEREN (sin. MOVILÃ,
DÂMB) - Mound
RIEDEL - CREST
RIFT - Rift
RIEGEL - Riegel
RIGOLÃ - Rill
RILL-MARKS - Rill marks
RILL-WASH - Rill wash
RIMAYE - Bergschrund
RINCONADA - rinconnada
RIOLIT - Rhyolite
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
RIPPLE-MARKS - Ripple marks
RISCURI - Risks
RISS - Riss
RISE - Rise
RISS - WÛRM - Riss - Wurm
RITM - Rhythm
RITMIC - Rhythmic
RITMOGRAMÃ - RHYTHMOGRAM
RIVERAN - Coastal
RIVIERÃ - Riviera
ROCÃ - Rock
ROCÃ ACVIFERÃ - Aquifer rock
ROCÃ MUTONATÃ (sin. SPINÃRI DE
BERBEC) - Glaciated knob
ROCI CRISTALINE - Crystalline rocks
ROCI ERUPTIVE - Eruptive rocks
ROCI SEDIMENTARE - Sedimentary
rocks
ROCI STRIATE - Striated rocks
ROCK-FLOAR (sin. GLACIS DE ERO-
ZIUNE, ROCK PLANE) - Rock plane
ROGOAZE - Swamps
ROMANIAN - Romanian
ROSTOGOLIRE - Rolling
ROTUNJIRE (MULARE) - Rounding
ROVINÃ - Marsh
ROXEN LAKE - Roxen lake
RUGOZITATEA ALBIEI - Channel rugo-
sity
RUGOZITATEA VERSANTULUI - Slope
rugosity
RUINIFORM - Ruiniphorm relief
RUPERE DE NORI - CLOUDS BURST
RUPTURA DE PANTÃ - Knick
RUSC - Termen regional
RUZ - RUZ
SAALE - Saale
SAALE - VISTULA - Saale Vistula
SAHEL - Sahel
SALÃ - Cavity
SALBÃ DE LACURI - Chain of lakes
SALAR (sin. SALINAS, SEBKHA) - Salinnas
SALIFER - Saliferous
SALINÃ - Salt mine
SALINAS (sin. SEBKHA, SEBKA) - Salinnas
SALINITATE - Salinity
SALINIZARE - Salinization
GLOSAR DE TERMENI GEOGRAFICI (ROMÂN - ENGLEZ)
SALINIZARE SECUNDARÃ (ANTRO-
PICÃ) - Secondary salinization
SALPAUSSELKA - Salpausselka
SALSIMA (sin. SIALMA) - Salsima
SALTAÞIE - Saltation
SALTEA - Mattress
SALZSPRENNUNG (sin. HALOCLASTISM)
- Haloclasty
SALÞÃ (sin. VULCAN NOROIOS) - Termen
regional
SANDRE (Sin. OUTWASH PLAIN) - Sandur
SARE - Salt
SARCINA RÂULUI (sin. CAPACITATE DE
TRANSPORT, ÎNCÃRCÃTURA) - River
load
SARMAÞIAN - Sarmatian
SASTRUGI - Termen regional
SATELIT ARTIFICIAL - Artificial satellite
SATELIT DE TELEDETECÞIE - Remote
sensing satellite
SATELIT NATURAL - Natural satellite
SAVANÃ - Savanna
SAVICÃ - Savic orogenesis
SÃGEATÃ LITORALÃ (sin. CORDON DE
NISIP) - Barrier spit
SÃPARE - Digging
SÃRAT - Salty
SÃRÃRIE - Salt shed
SÃRITOARE - WATERFALL
SCABLAND - Scabland
SCANNER - Scanner
SCARA AEROFOTOGRAMEI - Aerial
photograph scale
SCARA BEAUFORT - Beaufort scale
SCARA CELSIUS - Celsius scale
SCARÃ GRAFICÃ - Map scale
SCARÃ GEOCRONOLOGICÃ (sin. SCARÃ
STRATIGRAFICÃ) - Geochronological
scale
SCARA MERCALLI - Mercalli scale
SCARA MORFOCRONOLOGICÃ -
Morphochronological scale
SCARA RICHTER - Richter scale
SCARÃ DE DURITATE - Hardness scale
SCHIMBÃRI CLIMATICE - CLIMATIC
CHANGES
SCHORRE (sin. HERBU) - Schoree
399
SCHIÞÃ PANORAMICÃ - Panoramic
Sketch
SCIROCCO - Scirocco
SCOARÞA DE ALTERARE - Mantle-rock
SCOARÞA DE DEZAGREGARE -
Weathering crust
SCOARÞA TERESTRÃ (sin. C RUST Ã
TERESTRÃ) - Earth’s crust
SCHIÞÃ GEOMORFOLOGICÃ -
Geomorfological sketch
SCOC - Channel
SCOCHINÃ - CHANNEL/HOLLOW
SCORIE (sin. ZGURÃ) - Scorie
SCRUNTAR - Pool/Riffle
SCURGERE - Run-off
SCUT - Shield
SEACÃ (VALE) - Dry Valley
SEBKHA (sin. SALINAS ºi SALAR, în America
Latinã, KEWIR, în Irak, ªOT, în Tunisia) -
Salinas
SECARE - Draining
SECETÃ - DROUGHT
SECÞIUNE - Section
SECÞIUNE GEOLOGICÃ (sin. PROFIL
GEOLOGIC) - Geological section
SECTOR DE ACUMULARE - Accumu-
lation area
SEDIMENT - Sediment
SEDIMENTARE - Sedimentation
SEDIMENTAR - Sedimentary
SEDIMENTOLOGIE - Sedimentology
SEGREGARE - Segregation
SEISM (sin. CUTREMURE DE PÃMÂNT) -
Earthquake
SEISMICÃ - Seismic area
SEISMICITATE - Seismicity
SEISMOLOGIE - SEISMOLOGY
SEISMOMETRIE - Seismometry
SEIªE - Tidal wave
SEL - Flood
SEMIDEªERT - Semidesert
SEMIPÂLNIE NIVALÃ - Nivation niche
SEMN CONVENÞIONAL - Signature
SENILITATE - Senility
SENZOR DE TELEDETECÞIE - Remote
sensing sensor
SERAC - SERAC
SERRES (sin. DOAB) - Doab
400
SERIR (sin. DEªERT DE PIETRE) - Serir
SEZON - Season
SFERE EOLIENE - Aeolian spheres
SFEROIDAL - Spheroid
SFINX - Termen regional
SFINÞI DE GHEAÞÃ - Ice saints
SHEET FLOOD - Sheet flood
SHEET WASH - Sheet wash
SIALITIZARE - Siallitization
SIAL - Sial
SIDEROSFERA - Siderosfera
SIENIT - Syenite
SIERRA - Sierra
SIF - Dune
SIFON - Siphon
SIG (engl. GIS - Geographic Information
System)
SIGIZIE - Sizygy
SIGNATURA SPECTRALÃ - Spectral
signature
SILCRET - Silcrete
SILICAÞI - Silicates
SILICE - Silica
SILICIFIERE - Silicification
SILL - OLD VOLCANIC LAVA
SILT (sin. LUT) - Silt
SILURIAN - Silurian
SIMA - Sima
SIMUN - Simoom
SINCLINAL - Syncline
SINCLINAL SUSPENDAT - Upstanding
syncline
SINCLINORIU - Synclinorium
SINECLIZÃ - Syneclise
SINGENETIC - Syngenetic
SINTECTONIC - Syntectonic
SINUOZITATE - Sinuosity
SISTEM - System
SISTEM DE EROZIUNE - Erosion System
SISTEM MUNTOS - Mountain system
SISTEM MORFOCLIMATIC - Morpho-
climate system
SISTEM MORFOGENETIC - Morpho-
genetic system
SISTEM MORFOLITOLOGIC - Morpho-
lithologic system
SISTEM MORFOSTRUCTURAL -
Morphostructural system
DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE
SISTEM MORFOGENETIC FLUVIATIL
- Morphogenetic system fluviatil
SISTEMUL SOLAR (PLANETAR) - Solar
system
SISTEMUL ªTIINÞELOR GEOGRAFICE
- Geographical Sciences System
SISTEMUL ªTIINÞELOR GEOMOR-
FOLOGICE - Geomorphological science
system
SISTEM GEOMORFOLOGIC REGIO-
NAL - Regional geomorphological
system
SITUARE (A) - Situation
SKARNÃ - Skarn
SKJERGAARD (SKÄRGARD) - Skjaren
SLIKKE - Slikke
SLOIURI - Ice Floes
SMÂRC (sin. SMIOARCÃ) - Swamp
SOARE - Sun
SOCIOSFERA - Sociosphere
SOCLU - Geological base
SOHODOL - TERMEN REGIONAL
SOKHART - Sokhart
SOL - Soil
SOL FOSIL (sin. PALEOSOL) - Fossil soil
SOLURI POLIGONALE - Patterned
ground soils
SOLURI STRIATE - skeletal soils
SOL TRUNCHIAT - Truncated soil
SOLFATARE - Solfatares
SOLIDIFICA (RE) - Solidification
SOLID (A) - Rock hard
SOLFATARIAN - Solfatarian
SOLIFLUXIUNE - Soil running
SÖLLE (sin. ZOLIE) - Solle
SOMA - Somma
SONAR (SOUND NAVIGATION AND
RANGING) - Sonar
SONDAJ - Sounding/Surveying
SORB (sin. PONOR) - Whirlpool
SORTARE - Sorting
SPAÞIU NATURAL - Natural area
SPECTRU BIOGEOGRAFIC - Biogeo-
graphical spectrum
SPECTRU GEOMORFOLOGIC -
Geomorphological spectrum
SPELEOTEME - Speleothemes
SPÃLARE ÎN SUPRAFAÞÃ - Rill wash
GLOSAR DE TERMENI GEOGRAFICI (ROMÂN - ENGLEZ)
SPEOLOGIE - Spelaeology
SPINARE DE BALENÃ (SPINARE DE
ELEFANT) - Rounded incelberg
SPINARE DE BERBEC (Sin. ROCHES
MOUTONATE) - Ramback rocks
SPIT (sin. CORDON LITORAL) - Spit
SPONGOLITE - Spongoliths
SPOT (SATELLITE POUR L’OBSERVA-
TION DE LA TERRE) - Spot Satellite
STABILITATE - Stability
STADIU - Stage
STAGNAREA APEI - water stagnant
STALACTITE - Stalactite
STALAGMITE - Stalagmite
STARE - State
STATISTICÃ - Statistics
STAÞIE (STAÞIUNE) - Station
STAÞIONARÃ - Stationary
STÃVILAR - Dam
STÂNCÃ - Rock
STRÂMTOARE - Strait/Inlet
STEPÃ - Steppe
STEREOGRAMÃ - Stereogram
STEREOMODEL - Stereomodel
STEREOSCOP - Stereoscope
STERIL - Barren gangue
STICLÃ VULCANICÃ - Volcanic glass
STIL - Style
STILOLITE (sin. coloane pai, macaroane) -
stilloliths
STIRICÃ - Styrian orogenesis
STRANDFALT - Shore platform
STRAT GEOLOGIC - Geological stratum
STRATIFICAÞIE (sin. S TRATIFICARE ) -
Bedding
STRATIGRAFIE - Stratigraphy
STRATISFERÃ - Stratosphere
STRATOVULCAN - Strato volcano
STRÃPUNGERE - Breakdown
STRESS - Stress
STRIAÞIE - Striation
STRIU GLACIAR - Glacial stria
STROFICE - Stanzas
STROMBOLIAN - Strombolian erruption
STRUCTOGEN - (sin. OROGEN) - Struc-
togen
STRUCTOGENETICE - Orogenetic move-
ments
401
STRUCTOGENEZÃ - Structogenesis
STRUCTURAL(E) - Structural
STRUCTURÃ GEOLOGICÃ - Geological
structure
STRUCTURÃ GEOMORFOLOGICÃ -
Geomorphological structure
STRUNGÃ - Col/Saddle
STUDIU DE TEREN - Field study
SUBAERIAN - Subaerial
SUBALPIN - Subalpine
SUBATLANTIC - Sub-Atlantic
SUBBOREAL - Sub-boreal
SUBCARPATIC - Subcarpathian
SUBDUCÞIE - Subduction
SUBGLACIAR - Underglacial
SUBMERS - Submerse
SUBMERSIE - Submersion
SUBMINARE - Undermining
SUBNIVAL - Subnival
SUBPOLAR - Subpolar
SUBSÃPARE - Overdeepening
SUBSECVENTÃ - Subsequent
SUBSIDENÞÃ - Subsidence
SUBSOL - Subsol
SUBTERAN - Underground
SUBSTRAT - Substrate
SUBTROPICAL - Subtropical
SUBVULCAN - Subvolcano
SUFOZIUNE - Suffosion/Pipping
SUPERFICIALE (FORMAÞIUNI) - Sur-
face deposits
SUPERIOR - Upper
SUPERPOZIÞIE - Superposition
SUPRAFAÞÃ - Surface
SUPRAFAÞÃ DE ALUNECARE (sin. PAT
DE ALUNECARE) - Slip plane
SUPRAFAÞÃ DE EROZIUNE - Erosion
surface
SUPRAFAÞA DE NIVEL „0” (sin. SUPRA-
FAÞA DE REFERINÞÃ; NIVEL DE BAZÃ
GENERAL) - Base area
SUPRAFAÞÃ TOPOGRAFICÃ - Topo-
graphic surface
SUPRAFORESTIER - Treeline
SUPRAGLACIAR - Superglacial
SUPRAIMPUNERE (sin. Epigenezã) -
Superimposition
402 DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE

SUPRAIMPUS (sin. EPIGENETIC) - TALUZ CONTINENTAL (sin. POVÂRNIª

Superimposed stream/epigenetic stream CONTINENTAL) - Continental slope
SUPRALITORAL - Supersea-coast TALUZ RECIFAL - Reef gradient
SUPRAPêUNAT (sin. PêUNAT TALUZ DE ACREÞIE - Accreation slope
EXCESIV) - Overcooling TALUZ DE AVALANªÃ - Avalanche slope
SUPRANIVAL - Supranival TALUZ DE GROHOTIª - Slide rock glacis
SURDUC - Gorge TALUZ DE MATERIALE RITMIC STRA-
SURF - Surf TIFICATE - Slope of rhythmically
SURPARE - Rockfall layered materials
SURPLOMBÃ - Bulge TALVEG (sin. CANAL DE ETAJ) - THALWEG
SURSÃ DE POLUARE - Pollution source TANEZRUFT - Tanezruft
SUSCEPTIBILITATE - Susceptibility TARDEGEOSINCLINAL - Late geosyn-
SUSPENSII - Suspensions cline stage
SWASH - Swash TARDIGLACIAR (sin. TARDIWURM) -
Late glacial/Tardiglacial
ªA (sin. ÎNªEUARE) - Col, saddle TARNIÞÃ - Termen regional
ªANÞ - Channel TASARE - Compaction
ªARIAJ - Drifting TASSILI - Tassili
ªELF (sin. PLATFORMÃ CONTINENTALÃ) TAURIT - Taurite
- SHELF TAVANUL PEªTERII - Cave roof
ªELF DE GHEAÞÃ (GHEÞARI DE ªELF, TAXONOMIE - Taxonomy
ICEªELF) - ICE SHELF TÃIERE „RASÔ - Deforestation
ªENAL - Channel TÃPªAN (sin. GLACIS) - Glacis
ªERM - Shore coraligen TÃU - Tarn
ªES - Field TÂMPÃ - Mountain pass
ªES ALUVIAL - River/Alluvial plain TÂRÂRE - Dragging
ªIR DE OBSERVAÞII - Range TECTITE - Tektite
ªIROI - Stream TECTOGEN (sin. OROGEN) - orogen
ªIROIRE - Rain wash TECTOGENEZÃ - Tectogenesis
ªIST - Shale TECTONICÃ GLOBALÃ - Global tectonics
ªISTUOZITATE - Schistosity TECTONICÃ, ETAPÃ, FAZÃ - Stage
ªISTURI VERZI - Green schists tectonics
ªLEFUIRE - Polishing TECTONICA SÃRII - Salt tectonics
ªOC - Shock TECTONOSFERÃ - Tectonosphere
ªUVIÞÃ - Rill TEFROCRONOLOGIE - Tephrochrono-
ªUVOI - Stream logy
TELEDETECÞIE - Remote sensing
TABELE - Tables TELLUROID (TERROID) - Telluroid
TABULARÃ - Tabular structure TELURIC - Telluric
TACÂRE - TAKYR TEMPERATURÃ - Temperature
TAFFONI - Taffoni TENTÃ DE CULOARE - Color tint
TAHIMETRIE - Tacheometry TEODOLIT - Theodolite
TAIFUN - Typhoon TEORIE - Theory
TALA - Tala TEORIE EVOLUÞIONISTÃ - Evolutio-
TALASOGENEZÃ - Thalassogenesis nary theory
TALC - Talc TEPHRA (sin. CENUªE VULCANICÃ) -
TALIK - Talik Tephra
TALUZ ANTROPIC - Anthropic slope TERRA ROSSA - Terra Rossa
GLOSAR DE TERMENI GEOGRAFICI (ROMÂN - ENGLEZ)
TERASA ÞÃRMULUI - Shore terrace
TERASARE - Offset
TERASÃ - Terrace
TERASE DE ALTIPLANAÞIE (sin.
TREPTE GOLETZ) - Goletz terraces
TERASE DE SOLIFLUXIUNE (sin.
BRAZDE DE SOLIFLUXIUNE) -
Solifluxion terraces
TERASE FALSE (PSEUDOTERASE) -
Pseudo terraces
TERASÃ FLUVIATILÃ - River terrace
TERASÃ MARINÃ - Sea terrace
TERASÃ STRUCTURALÃ - Structural
terrace
TERASE PIEMONTANE - Piedmont
terraces
TERASETE (sin. VERSANT TERASAT) -
Terracette
TEREN ACCIDENTAT - Steep land
TEREN DEGRADAT - Degraded land
TEREN INUNDABIL - Floating ground
TERESTRU - Land surface
TERIGENE - Terrigene deposit
TERITORIU ECOLOGIC OMOGEN -
Ecologically homogenous territory
TERROID (sin. TELLUROID) - Terroid
TERMINALÃ - Terminal (moraine)
TERMOCARST - Thermokarst
TERMOCLASTISM - Thermoclasty
TERMOGRAFIERE - Thermography
TERÞIAR - Tertiary
TETHYS - Tethys basin
THOLOID - Tholoid
THOLOLITE - THOLOLITHS
THUFUR (sin. MUªUROI ÎNIERBAT) -
Thufur
TIDAL - Tidal
TIERRA - TIERRA
TIGÃI (sin. ÞIGLÃI) -Termen regional
TILL - Ablation till
TILLIT - Tillite
TIMP - Time
TINEREÞE - Relief youth
TINOV - High moor
TIP - Type
TIPOLOGIE - Clasification
TITLU GEOMORFOLOGIC -
Geomorphological title
403
TJALLE - Tjalle
TOAMNÃ - Autumn
TOMBOLO - Tombolo
TOPOCLIMAT - Topoclimate
TOPOCLIMATOLOGIE -
Topoclimatology
TOPLIÞÃ - Termen regional
TOPOGRAFIE - TOPOGRAPHY
TOPOMETRIE - TOPOMETRY
TOPONIM - toponym
TOR - Tore
TORENT - Torrent
TORENT DE PIETRE - Rocks stream
TORENT NOROIOS - Mud flow
TORENÞIALITATE - Gully erosion
TORNADÃ - Tornado
TORTONIAN (BADENIAN) - Badenian
TRAHIT - Trachyte
TRAIECTORIE –Trajectory/route
TRANSFLUENÞÃ - Transfluence
TRANSFORMARE - Change over
TRANSGRESIUNE MARINÃ - Marine
transgression
TRANSLAÞIA CONTINENTALÃ -
Continental drift
TRANSPORT - Transport
TRANSVERSAL(Ã) - Cross
TRAPPÃ - Trapp
TRAVERTIN - Travertine
TREAPTÃ - Level/Step
TRECÃTOARE - Pass
TRENÃ DE GROHOTIª - Talus
TRENCH - Trench
TRIANGULAÞIE - Triangulation
TRIASIC - Triassic
TRIBUTAR (sin. AFLUENT) - Tributary
TRIERE - Sorting
TROG - GLACIAL TROUGH
TROMBÃ (TORNADÃ) - Tornado
TROPIC - Tropic
TROPICAL(Ã) - Tropical
TROPOSFERÃ - Troposphere
TROVANÞI - Sarsen stones
TSUNAMI - Tsunami
TUF - Tuf
TUMUL - Tumulus
TUNDRÃ - Tundra
TUNEL - Tunnel valley
404 DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE

TURBAÞIE - Disturbance ÞÃRM ÎN REGIUNILE DE SUBDUCÞIE

TURBÃ - Peat (TÃRM DE COLIZIUNE) - Subduction
TURBÃ EUTROFÃ - Eutrophic peat regions shore
TURBÃ MEZOTROFÃ - Mezotrophic peat ÞÂÞÂNÃ - Hinge
TURBÃ OLIGOTROFÃ - Oligotrophic peat ÞIGLÃI - Termen regional
TURBÃRIE - Peat bog/Moor ÞINUT - REGION/TERRITORY
TURBIDITATEA APEI (sin. regional ÞUNAMI (sin. TSUNAMI) - Tsunami
FULBUREALÃ) - Turbidity of water
TURBION (sin. TORNADÃ, VÂRTEJ, UBAC (sin. DOSUL MUNTELUI) - Dark
AMAFOR) - Whirlpool side of the mountain
TURBULENT (Ã) - Turbulent flow UDUDOI (sin. HUDUDOI) - Termen
TURMKARST - Tower karst regional
TURN - Tower UED (sin. WADI, ARROYO, ENNEDI,
TURTIRE - Flattening OMURAMBA) - wadi
TUYAS - Tuyas ULTRAGLACIALISM - Ultraglacialism
ULUC - FLUME PASSAGE
ÞANC - Aiguille UMÃR - Replat
ÞÃRM - Shore UMIDITATE - HUMIDITY
ÞÃRM ÎNALT - High shore UNDÃ - Wave
ÞÃRM CU RIASS - Riass shore UNGHI - Angle
ÞÃRM CARSTIC - Karst shore UNITATE - Measure/Unit
ÞÃRM CU FIORDURI - Fjord shore UNIVERS - Universe
ÞÃRM DALMATIC - Dalmatic shore URAGAN - Hurricane
ÞÃRM DE TIP ATLANTIC - Atlantic shore URLÃTOARE - Waterfall
ÞÃRM CU FALEZÃ ÎN LOESS - Seafront URSTROMTÄLER (sin. PRADOLINE) -
with the loess Proglacial channel
ÞÃRM DE TIP ªERM - Serm shore USCAT - Dry land
ÞÃRM TECTONIC - Tectonics shore UVALÃ - Uvala
ÞÃRM VULCANIC - Volcanic shore UZUNLAR - Riss Transgresion
ÞÃRMURI JOASE - Low shore
ÞÃRM CU LIDO (tip mexican) - Sand bar V AD - Ford
shore VADI - Wadi
ÞÃRM CU LIMANE ªI LAGUNE - Limans VAL - Wave
and lagoon shore VAL DE ALUNECARE - Slip ridge
ÞÃRM CU ESTUARE - Estuary shore VAL DE REFULARE - Repression wave
ÞÃRM CU WATT - Watt shore VAL PIROCLASTIC - Pyroclastic surge
ÞÃRM CU DELTE - Delta shore VAL DE NISIP - Sand wave
ÞÃRM DE TIP ARALIAN - Aralian shore VAL DE PÃMÂNT - Ground wave
ÞÃRM CU MANGROVE - Mangrove shore VAL SEISMIC - Seismic wave
ÞÃRM CU SKJARS (tip finlandez) - Skjars VALAHÃ - Wallachian orogenesis
shore VALE - Valley
ÞÃRM CU LANDE - Moor shore VALORE - Value
ÞÃRM MLêTINOS (MARCHE) - Marche VARA - Summer
shore VARISC - Varisc
ÞÃRM CORALIGEN - Coraligen shore VALLEUSE - Valleuse
ÞÃRM DE INGRESIUNE (sin. ÞÃRM DE VARVÃ - Varve
SUBMERSIE) - Submersion shore VATRÃ - Magmatic chamber
ÞÃRM DE EMERSIUNE - Emersion shore VÃIUGÃ - Gully
GLOSAR DE TERMENI GEOGRAFICI (ROMÂN - ENGLEZ)
VÃRSÃTURÃ - Fan
VÂLCEA (sin. VÂLCEL) - Stream
VÂRF - Peak/Top
VÂRSTÃ - Age
VÂRTEJ - Whirlpool
VÂSCOZITATE (FLUIDITATE) -
Viscosity
VEDERE - View/Image
VEGETAÞIE - Vegetation
VENTIFACTE - Ventifacte
VERMICULAÞII (sin. PIELE DE
LEOPARD) - Vermiculations
VERSANT - Slope
VERSANT RICHTER - Richter slope/
Gradient
VERWITTERUNG - Verwitterung
VIITURÃ - Flood
VIADUCT - Viaduct
VILLAFRANCHIAN - Villafranchian
VINIETÃ - Vignette
VIROAGÃ - Ravine
VISTULA - Weichsel
VITEZÃ - Speed
VOCLUSIAN - Vauclusian spring
VORLAND - Foreland
VULCAN - Volcano
VULCAN ACTIV - Active volcano
VULCAN NOROIOS - Mud volcano
VULCAN STINS - Extinct volcano
VULCAN VECHI - Old volcano
VULCANIAN - Volcanian
VULCANIT - Vulcanite
VULCANISM - Volcanism
VULCANOCARST - Pseudokarst in
volcanic rocks
VULCANOLOGIE - Volcanology
VULNERABILITATE - Vulnerability
W ADDEN (sin. WATT) - Watt
WADI (sin. VADI) - Wadi
WARTHE (sin. SAALE, MOSCOVA) -
Warthe
WATT (sin. WADDEN) - Wadden
WATER GAP - Water Gap
405
WEALD (sin. BUTONIERÃ) - Weald
WILDFLIS (sin. FLIª SÃLBATIC) -
Wildflysch
WILSON - Wilson
WINDKANTER (sin. DREIKANTER) -
Windkanter
WISCONSIN - Wisconsin glaciation
WÜRM - Wurm
YARDANG - Yardang
ZALÞÃ - Mud
ZÃGAZ - Weir/Dam
ZÃNOAGÃ (sin. CÃLDARE (GLACIARÃ) -
Cirque
ZÃPADÃ - Snow
ZÃPADÃ UMEDÃ - Wet snow
ZÃPOR - Ice-dam
ZÃTON - Small river creek
ZÃVOI - Riverside coppice
ZI - Day
ZIDURI - Walls
ZID CICLOPIC - Cyclopean wall
ZID EOLIAN - Aeolian wall
ZID (BARAJ) OROGRAFIC - Orographic
wall
ZOLIE - Zolie
ZONALITATE - Zonality
ZONÃ - Zone
ZONÃ DE PROTECÞIE - Protection area
ZONÃ INTERTIDALÃ - Intertidal zone
ZONÃ INUNDABILÃ - Flood zone
ZONÃ LITORALÃ - Coastal zone
ZONA MARINÃ (LITORALÃ) PROTE-
JATÃ - Protected marine areas
ZONAL - zonal
ZONARE - Zonation
ZONE CLIMATICE - Climatic zones
ZONE MORFOCLIMATICE - Morpho-
climatic zones
ZONA DE DIVAGARE - Divagation area
ZONÃ DE INFLUENÞÃ - Influence area
ZONA DE ACREÞIE - Accreation area
406 DICÞIONAR DE GEOMORFOLOGIE