Obstacol in nasterea formelor

I. Explicatia titlului

Nasterea formelor are loc in momentul in care acestea reusesc sa functioneze din punct de
vedere practic si in acelasi timp se muleaza pe ceea ce exista deja, fara a dauna in vreun fel
anume.

2. Descriere

Henri Gaudin spune asa: “Ceea ce dincolo de distrugerea spatiului noi banuim, este ca
obiectivitatea exteriorului, socializarea spatiului comun da forma arhitecturii. Este aici
(atunci) inconstientul, invizibilul care face sa sclipeasca naiva liniste (seninatate) a
construitului. Noi invatam din dualism ca separarea urii si a iubirii, a raului si a binelui, a
vizibilului si a invizibilului, a materiei si a spiritului, este cel mai radical obstacol pentru
nasterea formelor.”

Este important de observat ca ceea ce spune Henri Gaudin in citatul de mai sus de refera la
blocajul care apare in momentul separarii elementelor. Un sistem este format din mai multe
elemente, acestea fiind vizibile sau invizibile. Desi cele mai usor de observat sunt cele fizice,
elementele invizibile sunt cele care sustin si incarca energetic ceea ce este deja.

Dualismul este un curent filosofic in care se folosesc doua principia ireductibile, eterogene
(fie in conflict, fie complementare) in analiza procesului cunoasterii sau in explicarea
realitatii. (DEX) Pentru a influenta mai mult decat la nivel fizic, pentru a participa la
modelarea structurii individului, spatiul, atat cel construit, cat si peisajul, trebuie sa actioneze
la nivelul perceptiei.

Dualismul metafizic afirma ca faptele universului sunt cel mai bine explicate in termenii
elementelor ireductibile in mod reciproc. Acestia sunt considerati adesea a fi mintea si
materia, sau precum Descartes, gandul si intinderea. Mintea este de obicei conceputa ca
experienta constienta, materia ca ocupand spatiul si care este in miscare. Ele sunt astfel doua
ordine diferite in mod calificativ ale realitatii. Dualismele metafizice admit doua substante,
cum ar fi lumea si Dumnezeu, sau doua principii, cum ar fi binele si raul, ca mijloace de
explicare ale naturii realitatii. Descartes a argumentat un dualism metafizic intre minte –
substanta de gandire – si trup – substanta extinsa. El sustinea ca toate elementele realitatii
sunt in cele din urma una sau cealalta din aceste doua substante eterogene. (descopera.org)

In concluzie, este important de inteles faptul ca aceasta separatie, asa cum afirma mai sus si
Henri Gaudin, duce catre distrugerea formei si neintelegerea sa in esenta.