BENZILE DESENATE

O carte sau o revistă de benzi desenate (engleză:comic book , franceză:

Bande Dessinée) reprezinta o publicatie în care sunt istorisite una sau mai
multe naratiuni prin intermediul limbajului şi convenţiilor benzi desenate.
Definiţia termenului este disputată între specialişti, şi de aceea şi
originea acestei forme de artă este de asemenea disputată. Originile benzilor
desenate americane trebuie căutată în ziarele de la începutul secolului din
America, unde apăreau pentru a comenta diferite caricaturi sau pentru a susţine
diferite povestiri simple. Primul exemplar de „benzi desenate“, după definiţia
americanăa fenomenului "comic books" din Statele unite, este considerat a fi
„The Adventures of ObadiahOldbuck ”.

1. Cartea de benzi desenate

Cartea de benzi desenate este considerată a noua artă. O carte de benzi

desenate este o revistă sauo carte conţinând o artă secvenţială în formula unui
narativ. Deşi termenul implică altfel, materiade studiu în cărţile de benzi
desenate nu este necesar să fie amuzante, şi de fapt seriozitatea lor dramatică
variează în mare măsură. Termenul "benzi desenate" în acest context se
referă lacadrele de diferite mărimi care conţin fiecare o imagine ce ilustrează în
mod dinamic sau staticacţiunea ce se petrece în firul narativ al poveştii
respective. În ultimul sfert al sec. XX, datorităacceptării benzilor desenate de
publicul larg s-a inventat termenul de roman grafic, pentru adiferenţia benzile
desenate considerate puerile, de cele cu un conţinut şi poveste mai matură.
Primele benzi desenate erau colecţii de cadre umoristice luate din ziare,
iar succesul commercialal acestor colecţii a dus la dezvoltarea acestui mediu
de exprimare. Versiunile de benzi desenatecunoscute drept romane grafice, erau
de obicei cele cu coperta tare sau cele legate în tipul uneicărţi şi nu de tipul unei
reviste.

2. Cărţile de benzi desenate americane

Benzile desenate americane au fost asociate cu tradiţia super-eroului.

Traducerea exactă atermenului american pentru cărţi de benzi desenate ar fi
“cărţi comice” de unde a şi pornitcontroversa cu folosirea unui alt termen
(romane grafice) pentru a face diferenţa între cele careaveau ca ţintă un public
format în mare parte din copii şi adolescent. Industria modernă a benzilor
desenate a început în Statele Unite în 1930, când a fost introdus stereotipul
super-eroului, Superman. Fanii americani şi pasionaţii împart benzile desenate
americane în diferiteere. Din S.U.A. originează de asemenea benzile desenate
contra-culturale şi celeunderground/alternative. Vânzările de benzi desenate
scăzuseră în vremea când apărusetelevizorul, dar au recâştigat popularitatea în
anii `50 şi `60 din cauza modului în care a abordatStan Lee super-eroii în lumea
reală. Mai târziu a apărut influenţa benzilor desenate japoneze,denumite manga
şi recunoaşterea mediului printre academici, critici literari şi muzee de artă
ausolidificat aceasta ca o formă de artă stabilind tradiţii, stiluri, convenţii şi
evoluţie artistică.Modul în care sunt ilustrate benzile desenate din S.U.A. este
unul specific, personajele fiinddesenate sub forma ideală şi îmbrăcate în
costume pentru a evidenţia aceste caracteristici.Bărbaţii au o musculatură bine
subliniată, la fel ca şi femeile. Fetele de obicei la bărbaţi au omandibulă ce le
conferă o faţă oarecum dreptunghiulară în partea de jos, iar femeile au o faţă
ovaloidă. Eroii sunt reprezentaţi sub diferite costume, iar rău-făcătorii îşi
acoperă de obicei faţa.De asemenea sunt prezenţi anti-eroii, care reprezintă
partea întunecată a justiţiei, care folosescorice mijloace pentru a îşi îndeplini
voinţa. Marile companii americane de benzi desenate suntMarvel şi DC. Marvel
încercând să abordeze subiectul genocidului inutil al mutanţilor
datoritădiferenţelor, iar DC poveşti mai sumbre, horror şi drame. Un alt stil în
ceea ce priveşte ilustrarea benzilor desenate americane spre deosebire de cel de
trup ideal gen Marvel/DC este găsit în benzile desenate publicate de artişti de
renume, cum ar fi Frank Miller sau benzi desenate produse independent, acest
tip fiind cunoscut drept încercări de a aduce lumea benzilor desenatede cea
artistică. Recunoaşterea artistică a avut loc în momentul în care benzile desenate
au primit premii în afara categorisirii din care făceau parte, cum povestea Maus
al lui Art Spiegelman Acâştigat premiul Pulitzer, prin ilustrarea unor întâmplări
din al doilea război mondialreprezentând evreii şi restul oamenilor drept şoareci
şi naziştii drept pisici, dar cu o puternicătentă dramatică. Sau cum The
Sandman scris de Neil Gaiman a câştigat World Fantasy Award, pentru cea mai
bună povestire scurtă. Modul în care sunt produse benzile desenate este
unulminuţios. Iniţial prima ilustrare a poveştii este făcută de un artist în
creion, acesta ţine o strânsălegătură cu scriitorul pentru a stabili dacă modul în
care a desenat secvenţele intră în atmosfera poveştii, apoi un alt artist vine
peste schiţa în creion şi cu cerneala stabileşte contrastele şi umpletoată
compozita, ca apoi coloratura să fie făcută de un alt artist. Fiecare dintre toţi
aceşti artiştiinfluenţează atmosfera scenei şi trebuie exact ce trebuie să scoată în
evidenţă şi ce trebuie să fietratat cu mai puţin interes pentru a echilibra
compoziţia. Iar apoi vine cel care adaugă textul, caretrebuie să aibă cunoştinţe
profesionale în ceea ce priveşte caligrafia pentru a reprezenta cât mai bine ceea
ce este ilustrat.

3. Cărţile de benzi desenate franco-belgiene

În spaţiul francez şi belgian, benzile desenate sunt considerate a noua

artă. Franţa şi Belgia suntdouă ţări care au o tradiţie îndelungată în ceea ce
priveşte benzile desenate, unde sunt numiteBD-uri (abreviat de la bande
dessinée). Spre deosebire de termenul american de “comics”(amuzant) ce
implică o formă de art ace nu poate fi luată în serios, aici benzile desenate
sunt private ca a noua artă şi concepţia asupra lor este alta. În America benzile
desenate din Franţa şidin Europa în general sunt categorisite drept romane
grafice datorită modului în care acestea sunttipărite (în cantităţi mari, pe
volume). Benzile desenate franco-belgiene au un stil propriu în ceeace priveşte
modul în care sunt ilustrate. Spre deosebire de modul foarte realist şi idealist
folositîn mare parte de artiştii de bandă desenată americani, artiştii franco-
belgieni tratează ilustrarea benzilor cu o libertate mai mare. Ei pun mai mult preţ
pe poveste şi pe faptul că modul în carearată este mai puţin important decât
povestea pe care o spune o bandă desenată, dar asta nuînseamnă că benzile
franco-belgiene nu sunt atractive din punct de vedere vizual. Linia din benzile
desenate franco-belgiene este mai vibrată în contradicţie cu cea foarte exactă, pe
care ogăsim în benzile desenate americane. Unul dintre primele stiluri care au
fost inventate în Franţa afost “linia clară”, care este caracterizat prin lipsa totală
a umbrelor şi a negrului, o linieneîntreruptă şi proporţionalitatea realistă. Acest
stil este considerat un stil “încetinit” datorităfaptului că nu există linii dinamice,
de fugă. Alt stil franco-belgian este cel realist, care încearcăsă arate foarte
convingător şi natural, dar în acelaşi timp să menţină acea conştienţă a faptului
căeste un desen. Mai trebuie menţionat şi stilul comic-dinamic cu o linie
de grosime variată şi niştedesene foarte agitate. Cel mai cunoscut festival de
bandă desenate este cel de la Angoulême dinFranţa început din 1974.

4. Cărţile de benzi desenate englezeşti

Primele benzi desenate englezeşti aveau aceeaşi mărime ca cele americane, dar
fără formatulglossy (hârtie lucioasă) pentru copertă. Chiar dacă prima carte de
benzi desenate publicată înMarea Britanie a fost (1884) avea ca ţintă cititorii
adulţi, firmele şi-au schimbat repede ţinta pentru publicul mai tânăr, iar de aceea
s-a creat o opinie greşită cum că ar fi un lucru juvenil.

5. Cărţile de benzi desenate japoneze – Manga

Manga este termenul japonez pentru benzi desenate. În afara Japoniei,

el se referă de obicei strictla benzile desenate japoneze. Manga-urile populare
sunt transformate în anime-uri (animaţie în japoneză). Manga este creată dintr-o
mixtură între arta japoneză ukiyo-e şi stiluri străine dedesenat, şi a preluat forma
prezentă la puţin timp după cel de-Al Doilea Război Mondial. Constăîn principal
din desense alb-negru, în afară de coperţi şi câteodată primele câteva pagini; în
unelecazuri, este colorată integral. Termenul de “manga” înseamnă “imagini
aleatorii”. Primele benzidesenate japoneze au apărut la începutul secolului al
XVIII-lea şi aveau foarte puţine cuvintefiind pentru cititorii neiniţiaţi în
literatură. Dar în 1775 Koikawa Harumachi a publicat ce ar  putea fi prima
bandă desenată mai complexă cu un fir literar şi mai sofisticată cultural.
Stilul japonez de a desena este unul foarte expresiv, în sensul că ei exagerează
modul în care seexprimă acţiunile. Iar personajele sunt desenate în stilul “moe”
anume cu ochii mari şi nasul şigura mică. Dr. Osamu Tezuka a creat un stil
aparte în care un personaj nu ilustrează oreprezentare realistică, ci una bazată
mai mult pe ideea ce stă la baza personajului. Manga estemult mai
comercializată decât oricare alte benzi desenate datorită modului şi a formatului
în careeste publicat benzile desenate se vând pe toată suprafaţa globului. Un alt
factor important încomercializarea benzilor desenate manga a fost faptul că este
un factor foarte apreciat în cultura japoneză şi este mult mai valorificat decât în
orice altă parte. Majoritatea benzilor desenatemanga sunt publicate pe hârtie
ieftină şi în alb negru, având o copertă în patru culori, iar primele pagini fiind
colorate în prealabil. Stilul manga a avut o influenţă asupra benzilor desenate la
nivelmondial, practic a fost creat un curent artistic de benzi desenate manga.
Benzile desenate mangase citesc de la dreapta la stânga, spre deosebire de
modul tradiţional american/european de a citide la dreapta la stânga. Aceasta a
creat diferite controverse datorită faptului că unele edituri pentru a înlesni
cititorilor această problemă au întors paginile şi de aceea
majoritatea personajelor par să fie stângace şi anumite lucruri par asimetrice.
Una dintre cele mai cunoscute benzi desenate şi anume “Blade of the immortal”
nu a suferit acest proces datorită faptului că personajul principal poartă pe spate
un manji (svastica budistă), iar întoarcerea paginilor ar fiarătat că personajul
poartă emblema nazistă.

6. Romanul Grafic

Termenul de roman grafic a fost prima dată folosit de Richard Kyle în

1964, în principal pentru adeosebi lucrările europene traduse de cele cu un
subiect mai juvenil cum erau găsite în StateleUnite. Termenul a fost popularizat
de Will Eisner, când a fost folosit pe coperta unei ediţii a “AContract with God”
în 1978. Având o tematică mai matură decât restul a fost un gen de carte lacare
nimeni nu se aştepta din acest mediu. Alt susţinător al acestui termen a fost
Warren Ellis. Unroman grafic este o bandă desenată mai lungă cu o poveste şi
un fir epic mai complex,asemănător unor romane, având ca ţintă un public mai
matur. Ea mai poate fi caracerizată şidintr-o colecţie de mai multe strip-uri de
bandă conglomerate într-o singură carte. De obiceiromanele grafice se găsesc
într-un format mai rezistent decât celelalte cărţi de benzi desenate,fiind printate
pe o hârtie de calitate mai bună şi de obicei cu o copertă tare. În principiu
romanele grafice nu au acea serialitate specifică benzilor desenate, în sensul că
romanul grafic are ointroducere, un conţinut şi un sfârşit. Câteva exemple de
romane grafice ar fi “He done her wrong” de Milt Gross şi o carte fără cuvinte
publicată sub forma cu copertă tare “Une SemaineDe Bonte”, o nuvelă compusă
din colaje de imagini secvenţiale realizată de pictorul suprarealistMax Ernst. În
Europa tradiţia de a colecţiona benzi cunoscute cum ar fi “Aventurile lui Tintin”
şi“Asterix” au permis construirea unui sistem ce publica lucrări ca naraţii de
lungă durată, dar pre- publicate ca seriale. În anii 70 acest lucru a permis
artiştilor să îşi susţină vânzările pe propriullor nume. În 1969 John Updike a
venit cu ideea de a susţine acest mediu de exprimare, susţinândcă orice artist
talentat ar putea crea o capodoperă în ceea ce priveşte romanul grafic. În
Europacreatorii de bandă desenată au experimentat şi ei cu benzi desenate cu
format mai lung. RaymondBriggs a produs lucrări ca “Father Christmas” şi “The
Snowman”, pe care el însuşi le descrie ca“un abis fără sfârşit de benzi desenate”.
Deşi majoritatea lucrărilor lui au fost publicate dreptromane grafice, el
menţionând că nu îi prea place acest termen. În 1975 a apărut pe mai
multecoperţi, ale mai multor lucrări de benzi desenate. Termenul a fost
popularizat după ce Will Eisner l-a folosit pe coperta romanului său grafic “A
Contract with God, and Other Tenement Stories”.Această colecţie avea ca temă
vieţile oamenilor obişnuiţi în lumea reală, cu un ton matur.Folosirea termenului
de roman grafic a fost folosit pentru a o deosebi de restul benzilor
desenateconsiderate în acea zonă şi perioadă juvenile. Succesul comercial al “A
Contract With God” aajutat la stabilirea termenului de roman grafic pe piaţă.
Firma americană DC Comics a început şiea să publice benzile desenate în
format de carte. Două dintre aceste colecţii au reuşit să prindăatenţia publicului
şi alături de povestea “Maus” al lui Art Spiegelman au ajutat la
stabilireatermenului şi conceptului de roman grafic pe piaţă. Acestea au fost
“Batman: The Dark KnightReturns” o colecţie produsă de Frank Miller, care ne
punea un accent mai serios şi mai matur asupra super-eroului şi “Watchmen” o
colecţie produsă de Alan Moore şi Dave Gibbons. Altă poveste demnă de
menţionat este “V for Vendetta” cu o poveste scrisă de Alan Moore şi ilustratăde
David Lloyd. Aceste patru lucrări au fost foarte criticate de presă şi au stabilit
faptul că benzile desenate nu sunt doar pentru copii. Majoritatea creatorilor de
benzi desenate nu sunt deacord cu acest termen datorită faptului că ei consideră
acesta un termen comercial, folosit pentrua mări preţul anumitor cărţi care de
altfel nu ar merita aceasta.

7. Webcomic - benzile desenate online

Webcomic-urile cunoscute şi sub termenul de benzi desenate online sau

internet comics, sunt benzi desenate care pot fi citite doar pe internet. Multe
dintre ele sunt publicate exclusiv online,iar altele sunt şi publicate, dar menţin o
arhivă online pentru interese comerciale sau artistice. Cu popularizarea accesului
la internet, webcomics-urile au ajuns să aibă diferite stiluri de la benzidesenate
până la nuvele grafice. Webcomics-urile au avantajul faptului că similar
benzilor desenate printate independent, aproape oricine îşi poate crea un site pe
care să publicewebcomics. Momentan sunt peste 18.000 de webcomics-uri
online, dar foarte puţine dintre ele ausucces comercial. Sunt totuşi câteva
diferenţe dintre webcomics şi cele tradiţionale printate. Cuwebcomics-urile
restricţiile formale ale paginii în sensul că se poate folosi în avantaje
diferitecapabilităţi ale web-ului. Scott McCloud este printre primii care a venit
cu ideea de o pânzăinfinită, pe care spre deosebire de pagina printată, care este
limitată, artiştii îşi pot plasa cadreleîn orice fel şi în orice direcţie, aşa cum
demian5 a creat “When I Am King”. Alţi artişti ca Mark Fiore cu ajutorul
programului Flash au experimentat în a combina animaţia cu interactivitate.
Dar în ciuda acestor încercări multe webcomic-uri au forma tradiţională, fiind
postate pe net subformă tradiţională de alb negru, ori colorate digital. Acest mod
de a posta zilnic câte un comic îi permite artistului să atragă un public repede.
Sunt şi alte webcomic-uri care se axează pe povesteşi nu pe amuzament. Câteva
benzi desenate independente au încetat a se mai publica în modul tradiţional,
postând periodic pe internet benzile pentru a cuprinde un public mai larg.
Unelewebcomic-uri sunt publicate pe net fără utilizarea modului de desenat
tradiţional. Ele folosesc personaje copiate din jocuri, image de stoc public sau
importate de pe site-uri de specialitate saufotografii. Expresia artistică acestor
webcomic-uri ready-made este textul. Webcomics-urile caresunt publicate
independent nu au anumite restricţii şi se bucură de o libertate de
exprimareextremă. Unele webcomic-uri întind graniţele gusturilor, profitând de
lipsa aproape inexistentă acenzurii pe internet, un factor ce evidenţiază liberatea
exprimării. Dar chiar şi aşa unele probleme pot exista, un bun exemplu ar fi
artistul Farnon Tristan care a avut probleme legale după ce acreat o parodie
homo-erotică sau multe alte exemple. Webcomic-urile care strâng o
arhivă maimare de obicei publică benzile desenate în cărţi. Dar acei care nu
respectă un anumit standardgăsesc încadrarea în cărţi a benzilor foarte grea.

8. Banda Desenată în România

Banda Desenată în România este dezvoltată, deşi în mare parte în cercuri

restrânse, aceastanefiind la fel de apreciată ca în SUA, Franţa, Belgia sau
Japonia.

Metode de ilustrare

Stilul în care sunt ilustrate nuvele grafice nu poate fi categorisit într-un

anume fel datorităfaptului că fiecare artist are un stil propriu. Singura diferenţă
este modul în care lucrează. În ceeace priveşte nuvelele grafice se poate ajunge
de la o ilustrare grafică strictă unui mediu anume(cum ar fi creion, tuş, acuarelă,
etc.) sau diferite combinaţii (colaje, colaje digitale, manipulări defotografie
digitale etc.) sau unele chiar în totalitate din fotografii manipulate ulterior. De
obicei pentru a ilustra coperta unei nuvele grafice, sau a unei cărţi de benzi
desenate se contractează unilustrator profesionist care se ocupă în mare parte
doar cu aşa ceva, iar partea de ilustrare ainteriorului este făcută de alt artist. În
general la nuvele grafice spre deosebire de modul în carese ilustrează benzile
desenate tradiţionale americane, în sensul că spre deosebire de modul
maisistematizat care este abordat de acestea (un artist care schiţează în creion,
un alt artist care puneaccentele de negru cu tuş, un al treilea artist care colorează
imaginea şi ultimul care se ocupă detext şi de partea caligrafică), în nuvelele
grafice în general sunt doar doi artişti, cel care se ocupăde partea ilustrativă şi
cel care se ocupă de scris, sau chiar unul singur. În Europa de obicei în benzile
desenate un artist şi cu un scriitor colaborează pentru a face o bandă desenată
maielaborată, în sensul că amândoi cad de comun acord în aşezarea cadrelor şi
relatarea poveştii.Acest sistem este abordat totuşi şi în alte părţi şi multe benzi
desenate au fost create în acest fel.Ca un artist de banda desenată ai nevoie de o
memorie vizuală foarte puternic dezvoltată datorităfaptului că atunci când
desenezi nu vei avea fiecare obiect ca model în faţa ta ca să îl poţi desenaexact şi
îl vei desena din memorie. De aceea mulţi artişti se inspiră din fotografii pentru
a desenaanumite lucruri şi obiecte pe care nu şi le aduc aminte, ba chiar anumiţi
artişti de bandă desenatăau întregi arhive de fotografii după care se inspiră şi
care le folosesc pentru a desena anumitelucruri mai complicate care nu sunt uşor
de memorat.Stilurile artistice în general sunt categorisite în două: -Stilul realist
cunoscut şi sub numele destilul de aventură datorită faptului că a fost elaborat
pentru benzile desenate de aventură în anii`30, acestea având nevoie de un stil
mai matur şi mai realist care se baza pe proporţii anatomiceşi forme realiste,
acest stil fiind baza benzilor desenate cu super-eroi. -Stilul animat este acelacare
foloseşte efecte comice şi variaţia liniei pentru a reda expresivitate. Personajele
pot avea oanatomie rotunjită simplificată, sau una exagerată, disproporţionată
pentru a evidenţia diferitestereotipuri de personaje. Acest stil are mai multe sub-
ramuri şi o diversitate foarte mare. Odatăcu creşterea puterii de procesare a
calculatorului sunt acum un număr foarte mare de benzi
desenate făcute în totalitate pe calculator. Arta este fie ilustrată fie doar pe
calculator fie princombinarea unor elemente grafice digitale şi a unora
tradiţionale. Dave McKean este primulartist care a combinat metodele
tradiţionale şi digitale de compoziţie. Dave McKean este primulartist care a
folosit mediul digital combinat cu desenul real. Don Chambers a creat
“Mannequins” pe computerul său Macintosh în 1996, fiind prima bandă
desenată digital. Deşi este important aface diferenţa între desenul tradiţional
retuşat cu o tabletă grafică şi cel renderizat în totalitate pecalculator cu programe
speciale. Computerele sunt în mare parte folosite pentru a adăuga textulşi pentru
a colora desenele.
 Artişti de benzi desenate
Hugo Pratt
(Iunie 15, 1927 - August 20, 1995) a fost un artist italian de benzi desenate, care
acombinat un puternic simţ de narator cu o extinsă cercetare pe baza lui Corto
Maltese în una dinseriile lui. A fost introdus în Comic Book Hall of Fame în
2005.
Will Eisner
(Martie 6, 1917 - Ianuarie 3, 2005) a fost unul dintre cei mai cunoscuţi
scriitoriamericani şi un foarte bun artist. Este considerat drept cea mai
importantă persoană care acontribuit la propagarea benzilor desenate şi este
cunoscut pentru studioul pe care l-a creat, pentru seriile lui de benzi desenate
“The Spirit”, pentru modul de instruire în ceea ce priveşte benzile desenate,
pentru rolul său foarte important în stabilirea nuvelelor grafice ca o formă
aliteraturii, şi pentru lucrările sale educaţionale în ceea ce priveşte banda
desenată prin cartea“Comics and Sequential Art”. În 1988 comunitatea de benzi
desenate a omagiat importanţa sa prin crearea premiilor Will Eisner, pentru a
recunoaşte reuşita anuală a celor care lucrează subacest mediu de exprimare.
Eisner a participat la fiecare ceremonie, pentru a felicita fiecare participant.
Stan Lee
este un scriitor şi editor american de benzi desenate, născut din părinţi evrei
români. Ela contribuit la introducerea unor personaje complexe şi realistice într-
un univers împărţit îndiferite benzi desenate cu super eroi. El a ajutat la crearea
unora ca Spider-Man, Fantastic Four,X-Men, Hulk, Daredevil şi mulţi
alţii.Herge- George Prosper Remi (Mai 22, 1907 - Martie 3, 1983) a fost un
scriitor şi artist belgiande benzi desenate. Printre cele mai cunoscute lucrări
ale sale se numără “Aventurile lui Tintin”, pe care le-a scris şi ilustrat din 1929
până în 1983 când a murit, lăsând în urmă douăzeci şi patrude aventuri alături de
Tintin. Lucrările sale au avut o puternică influenţă asupra benzilor desenateîn
special în Europa. A fost introdus în Comic Book Hall of Fame în 2003. Ce este
notabil la poveştile cu Tintin, este calitatea poveştilor ce include un umanism şi
un simţământ al realului produs printr-o cercetare meticuloasă şi foarte extinsă,
ajutată de stilul particular al lui Herge de“linie clară”. Cititorii maturi se destind
observând în lectură uşoarele evocări satirice a unor evenimente istorice şi
politice. Momentan se lucrează la un film adaptat după poveştile lui Tintin.
Peyo - Pierre Culliford
(Iunie 25, 1928 - Decembrie 24, 1992) a fost un creator de bandădesenată
belgian, cel mai mult cunoscut pentru personajele sale originale “Strumfii”.
Alan Moore
este un scriitor englez cunoscut pentru influenţele pe care le-a avut asupra
benzilor desenate şi pentru nuvelele sale grafice printre care: ”Watchmen”, “V
for Vendetta” şi “FromHell”.
Jamie Helwett
este un alt artist englez de bandă desenată şi designer. Este cunoscut
pentru banda sa desenată “Tank girl” şi pentru ilustrarea personajelor formaţiei
Gorillaz.
Franklin Christenson Ware
este un artist de bandă desenată american, cunoscut pentru seriilesale de “Acme
Novelty Library” şi nuvela sa grafică “Jimmy Corrigan, the Smartest Kid on
Earth”. Arta sa este eclectică în influenţele sale, ilustrând apartenenţa stilului şi
esteticiiamericane de la începutul sec. XX. Tranziţia sa prin zeci de stiluri duce
la o unicitateremarcabilă. Chiar dacă modul său precis şi aşezarea geometrică
par a fi generate pe calculator,Ware foloseşte numai unelte tradiţionale (hârtie,
creion, rigle). Dar în ciuda acestui fapt foloseşte fotocopierea şi transparenţele,
iar culorile le aşează cu ajutorul unui calculator.

Sam Kieth
este un illustrator, scriitor de benzi desenate şi director de film american cel mai
binecunoscut pentru creaţia sa “The Maxx” şi ajutarea la povestea “The
Sandman”.
Geof "Geofrey" Darrow
este un artist american de bandă desenată şi designer. Stilul săudistinct şi extrem
de detaliat, combinând elemente de cultură japoneză, împreună cu stilul
deilustraţie de prin anii `50 este foarte meticulos în modul său de exprimare. În
1990 a colaborat cuFrank Miller în a crea o poveste retro-science fiction foarte
violentă numită “Hard Boiled”, bazată pe o poveste a lui Philip K. Dick în care
protagonistul începe ca o persoană normală şimai apoi ajunge să fie nesigur pe
propria identitate. Altă lucrare cu Frank Miller a fost “Big Guyand Rusty the
Boy Robot” produsă în 1996, care avea un mesaj mai familial şi care prezenta
doi protagonişti luptându-se cu o şopârlă gigantică în Tokyo. Aceasta a fost
animată de Sony în 1999.
David Tench McKean
este un ilustrator, fotograf, artist de benzi desenate, designer grafic,regizor şi
muzician. Lucrările sale combină desenul, pictura, fotografia, colajul, obiecte
găsite,arta digitală şi sculptura. Cea mai cunoscută este colaborarea sa cu Neil
Gaiman prin care au produs diferite poveşti (printre care Sandman, Hellblazer şi
multe altele).
Ashley Wood
este un artist de bandă desenată australian şi ilustrator cunoscut pentru arta
saatmosferică. Wood lucrează în general în tehnici mixte, combinând pictura în
ulei cu prelucrareadigitală. Stilul său conţine elemente de expresionism. Înainte
de a lucra pentru Marvel şi DC afost cunoscut mai mult pentru contribuţia lui la
titlurile “Spawn”. Acum lucrează la diferite proiecte cu IDW. Este creatorul
primei bande desenate digitale animate pe consola portabilăSony PSP. Stilul său
unic a creat mulţi imitatori. În 2006 a fost invitat oficial de Societatea
deIlustratori americani. Titlul său original de benzi desenate este Pobot, ce arată
peripeţiile unuirobot şi a unei pisici cântăreţe.
Frank Miller
este un regizor, artist şi scriitor american de benzi desenate, cel mai
bine cunoscut pentru abordarea sa de film-noir asupra poveştilor de benzi
desenate. Este unul dintre cei maicunoscuţi creatori de bandă desenată a
generaţiei sale. Stilul său este unul simplist, fără culoare,folosind doar alb şi
negru el redă contraste puternice, şi foloseşte aceasta pentru a crea oatmosferă
specială şi specifică benzilor şi poveştilor sale.
Lewis Trondheim
(numele real Laurent Chabosy) este un autor de bandă desenată francez,extrem
de prolific. Multe din benzile sale desenate au fost redate ca animaţii. Cea mai
cunoscută bandă a sa este “Donjon”, o serie ambiţioasă creată cu ajutorul lui
Joann Sfar, în care pretendenţiicălătoresc prin diferite perioade ale evului mediu.
David Charles Cooper
este un artist canadian care se ocupă pe lângă ilustraţie şi design grafic şicu
animaţia. Stilul său este unul foarte animat, dar foarte întunecat în acelaşi timp.
Mike Mignola
este un artist american de benzi desenate şi un scriitor remarcabil. Personajul
său principal este Hellboy, pe care îl pune în diferite poveşti mitologice din
folclor, adăugândfantome, monştrii şi evenimente paranormale. El a menţionat
că personalitatea personajului este bazată pe tatăl său. Mignola este cunoscut
pentru stilul său aparte de a desena, fiind catalogat deAlan Moore ca “o
combinaţie între expresionismul german şi stilul Marvel al lui Jack Kirby”
Mignola a fost privit ciudat la începutul carierei sale datorită modului în care
desena personajele,el concetrându-se pe suprafeţe mari şi contraste puternice
între negru şi alb decât pe forme proporţionate sau detalii prea multe, acest lucru
fiind evidenţiat şi în modul în care desenează clădirile.