Materia: Farmacologie
Antibioticele (cunoscute și ca antibacteriene) alcătuiesc o clasă de medicamente,
produse de microorganisme sau obținute pe cale sintetică sau semisintetică, fiind cele mai
importante substanțe medicamentoase implicate în tratamentul și în
profilaxia infecțiilor bacteriene de diverse tipuri.
Din punct de vedere istoric, termenul de antibiotic face referire doar la agenții
antibacterieni secretați de către microorganisme, cu scopul de a afecta alte microorganisme și
de a oferi protecția față de acestea, și a fost utilizat pentru prima dată în anul 1942. În
prezent, definiția s-a extins și la acele substanțe medicamentoase antimicrobiene de origine
sintetică, denumite chimioterapice antimicrobiene, precum
sunt chinolonele, sulfamidele și nitrofuranii. Primul antibiotic natural, penicilina, a fost
descoperit de către Alexander Fleming, iar această descoperire a permis o dezvoltare
impresionantă în ceea ce privește tratamentul infecțiilor bacteriene. Au fost descoperite și
sintetizate foarte multe molecule noi de antibiotice de-a lungul ultimul secol, însă în ziua de
astăzi eficacitatea antibioterapiei se află sub semnul întrebării datorită unor probleme legate
de utilizarea acestora, precum este bine-cunoscuta rezistența la antibiotice.
1. Scurt istoric
În ciuda faptului că medicamentele antibiotice cu spectru larg, care sunt utilizate în mod
curent în tratamentul infecțiilor grave (precum tuberculoza și lepra) au fost identificate abia
în secolul al XX-lea, unele dintre primele încercări de contracarare ale infecțiilor bacteriene au
avut loc acum mai bine de 2500 de ani în China. Se știa încă din acele vremuri că prin presarea
pe o plagă a unei bucăți de pâine mucegăite, sau prin utilizarea de lapte fermentat sau de miere,
se poate evita instalarea unor infecții.