3 Minimizarea cu diagramelor KV

3.1 Prezentare generală

Metoda de minimizare cu ajutorul diagramelor Karnaugh-Veitch (diagrame KV) este o metodă

grafică de minimizare bazată pe o reprezentare specială a tabelului de adevăr al funcţiei minimizate.

Se numeşte diagramă KV o reprezentare bidimensională sau tridimensională a unui tabel de

adevăr, care respectă condiţia de vecinătate a pătratelor.
Se spune că două pătrate ale unei diagrame KV sunt vecine dacă coordonatele lor diferă la
nivelul unei singure variabile.

Exemple: În Fig. 4 sunt prezentate diagrame KV de 2, 3 şi 4 variabile. În Fig. 5 prin arce cu săgeţi sunt unite
câteva perechi de pătrate vecine logic. Se observă că două pătrate pot fi vecine logic chiar dacă nu sunt vecine fizic. Ca
regulă generală, pătratele care au o latură comună ori sunt situate simetric în raport cu una dintre axele de simetrie ale
diagramei KV, sunt pătrate vecine logic. Trecerea de la un tabel de adevăr la o diagramă KV corespunzătoare ca număr
de variabile este prezentată în Fig. 6.

x x
x2 x1 0 x 3 1x x 3 1x
1 x 4 2 00 01 11 10 x 4 2 00 01 11 10
x3
00 00 00
x1
x2 0 1
01 01 01
0
11 11 11
1
10 10 10

n=2 n=3 n=4

Fig. 4 Fig. 5

f(u,x,y,z)= Σ (0,1,2,4,7,9,12)+ Σ d(6,15)

u x y z f
0 0 0 0 1
0 0 0 1 1 u
0 0 1 0 1 y x 00 01 11 10
0 0 1 1 0 z
0 1 0 0 1
0 1 0 1 0 00 1 1 1 1
0 1 1 0 x
0 1 1 1 1
1 0 0 0 0 01 1 0 0 0
1 0 0 1 1
1 0 1 0 0
1 0 1 1 0 11 0 1 x 0
1 1 0 0 1
1 1 0 1 0
1 1 1 0 0 10 1 x 0 0
1 1 1 1 x

Fig. 6

Observaţie! Dacă se doreşte obţinerea unei forme minime disjunctive, în diagramă se

reprezintă de obicei numai valorile 1 şi valorile nedeterminate. Pentru a obţine forme minime
conjunctive, în diagramă se pot reprezenta numai valorile 0 şi valorile nedeterminate.

Pentru a simplifica completarea unei diagrame KV direct din reprezentarea simbolică, în

fiecare pătrat al diagramei se introduce echivalentul zecimal al combinaţiei binare care reprezintă
coordonatele pătratului (atenţie la ordinea variabilelor când se calculează echivalentul zecimal!). O
diagramă completată cu indicii zecimali ai pătratelor o vom numi şablon.

12
 În Anexa 4 sunt prezentate şabloane pentru diagrame KV de 2, 3, 4 ,5, şi 6 variabile. Pentru
şabloanele cu 4, 5 respectiv 6 variabile, prin linie îngroşată au fost marcate şi axele de simetrie ale
diagramelor.

Se numeşte suprafaţă elementară într-o diagramă KV, o suprafaţă în formă de dreptunghi

sau pătrat, formată din 2k pătrate vecine.

Observaţie! Regulile de formare corectă a suprafeţelor elementare în procesul de minimizare

vor fi prezentate ulterior pentru diverse cazuri practice. Ca o regulă generală, indiferent de caz, nu
se acceptă suprafeţe elementare incluse una în alta şi fiecare suprafaţă elementară trebuie să conţină
cel puţin o valoare determinată (0 sau 1).

Exemplu: În Fig. 7 se prezintă suprafeţe elementare corect definite pentru diagrama KV din Fig. 6.
u
y x 00 01 11 10
z
00 1 1 1 1

01 1

11 1 x

10 1 x

Fig. 4

Se spune că două suprafeţe elementare, indiferent de forma lor, sunt egale geometric dacă au
acelaşi număr de pătrate.

Exemplu: Toate suprafeţele elementare din Fig. 8 sunt egale geometric.

Se spune că suprafaţa elementară Si este egală logic cu suprafaţa elementară Sm dacă ambele
suprafeţe, indiferent de forma şi mărimea lor geometrică, conţin exact aceleaşi valori determinate
(0 sau 1).

Exemplu: Toate suprafeţele elementare din Fig. 9 sunt egale logic.

Se spune că suprafaţa elementară Si domină suprafaţa elementară Sm dacă Si conţine toate

valorile determinate pe care le conţine Sm, dar conţine şi alte valori determinate. Mărimea
geometrică a celor două suprafeţe nu contează. Suprafaţa elementară Si se va numi suprafaţă
dominantă iar suprafaţa elementară Sm se va numi suprafaţă dominată.

Exemplu: În Fig. 10 suprafaţa marcată cu linie continuă domină suprafaţele marcate cu linie punctată.
x x x
x 3 1x x 3 1x x 3 1x
x 4 2 00 01 11 10 x 4 2 00 01 11 10 x 4 2 00 01 11 10
00 1 1 1 1 00 1 1 x x 00 x 1 1
01 1 1 01 x x 01 x x
11 11 11
10 1 x 1 10 x 10 x

Fig. 8 Fig. 9 Fig. 10

13
 3.2 Determinarea formelor minime disjunctive

Având în vedere cele discutate în capitlul 4, rezultă imediat că fiecarui pătrat care conţine 1 îi
corespunde mintermenul mi (depinzând de aceleaşi variabilele ca şi funcţia dată) al cărui indice
zecimal i este echivalentul zecimal al combinaţiei binare care reprezintă coordonatele pătratului.

Determinarea formelor minime disjunctive cu ajutorul diagramelor KV se bazează pe

următoarele două teoreme:

idempotenţa disjuncţiei A=A+A (1)

teorema de absorbţie Ax+A x =A (2)

Prima teoremă permite ca un pătrat să facă parte din oricâte suprafeţe elementare sunt generate.

Deoarece fiecare pătrat al unei diagrame KV corespunde unui mintermen cu n variabile al

funcţiei reprezentate în diagramă, teorema (2) garantează că unei suprafeţe elementare formată din
două pătrate vecine îi corespunde un termen elementar P cu n-1 variabile. În general unei
suprafeţe elementare cu 2k pătrate îi corespunde un termen elementar P cu n-k variabile.

Exemplu: Se consideră suprafaţa elementară orizontală de 4 pătrate din diagrama prezentată în Fig. 8.
Termenul corespunzător acestei suprafeţe se determină imediat din relaţia

A= u x yz + ux yz + ux yz + u x yz = u y z( x + x ) + u y z( x + x ) = u yz + u yz = (u + u) y z = yz

Termenul corespunzător unei suprafeţe elementare se poate determina foarte simplu direct din
diagrama KV respectând următoarele reguli:

• dacă pe conturul suprafeţei analizate variabila are numai valoarea 1, variabila apare în
formă directă în termenul corespunzător suprafeţei;
• dacă pe conturul suprafeţei analizate variabila are numai valoarea 0, variabila apare în
formă complementată în termenul corespunzător suprafeţei;
• dacă pe conturul suprafeţei variabila are atât valoarea 0 cât şi valoarea 1, variabila dispare
din termenul corespunzător suprafeţei.

Procesul de determinare a termenului P corespunzător unei suprafeţe elementare se numeşte

decodificarea suprafeţei elementare.

În Fig. 11 sunt prezentaţi toţi termenii corespunzători suprafeţelor elementare din diagrama
KV prezentată anterior în Fig 4.

u
y x 00 01 11 10
z yz
00 1 1 1 1

01 1
uxz
11 1 x
xyz
10 1 x uxy
xz
Fig. 11

14
 În esenţă, minimizarea cu ajutorul diagramelor KV presupune determinarea unei forme minime
normal disjunctive ca sumă logică a termenilor obţinuţi prin decodificarea suprafeţelor elementare
şi eliminarea termenilor P redundanţi. Avantajul metodei constă în faptul că şi eliminarea
termenilor redundanţi se poate realiza direct din diagramă. Eliminarea termenilor redundanţi se
poate realiza printr-o simplă inspecţie vizuală prin eliminarea suprafeţelor elementare dominate sau
prin aplicarea algoritmului care va fi prezentat în continuare.
Dezavantajul constă în faptul că metoda este limitată în practică la cel mult 6 variabile.

Algoritm complet de determinare a formelor minime disjunctive

P1 Pornind de la tabelul de adevăr sau de la o reprezentare canonică a funcţiei se alege

diagrama KV corespunzătoare ca număr de variabile şi se completează cu valorile 1 şi x.
P2 Se formează toate suprafeţele elementare admise, care conţin numai 1 ori x (cel puţin un
1) şi nu sunt incluse în suprafeţe elementare mai mari.
P3 Se marchează cu un asterisc pătratele care conţin un 1 inclus într-o singură suprafaţă
elementară (aceste pătrate se numesc pătrate 1 remarcabile). Dacă în diagramă nu există nici un
pătrat 1 remarcabil, se trece la pasul P7.
P4 Se decodifică suprafeţele care conţin cel puţin un pătrat 1 remarcabil. Termenii
corespunzători acestor suprafeţe fac parte obligatoriu din forma minima disjunctivă a funcţiei.
P5 Se reface diagrama KV înlocuind fiecare 1 din suprafeţele deja decodificate cu - (are
semnificaţia de valoare nedeterminată, ca şi x).
P6 Se formează toate suprafeţele elementare admise care conţin 1, x ori - (cel puţin un 1) şi se
reia algoritmul de la pasul P3. Dacă nu se mai poate forma nici o suprafaţă elementară (nu mai
există nici un 1 în diagramă), se trece la pasul P8.
P7 Se caută suprafeţele dominate şi se elimină din diagramă dacă nu sunt geometric mai mari
decât suprafaţa dominantă. Din două suprafeţe logic egale se reţine una singură (cea mai mare
geometric dacă au dimensiuni diferite). Se reface diagrama fără suprafeţele eliminate şi se reia
algoritmul de la P3.
Dacă nu există suprafeţe dominante sau suprafeţe egale logic care să poată fi eliminate, pot să
apară două situaţii diferite:

a) Toate suprafeţele elementare sunt egale geometric (cazul ciclic).

În acest caz se alege arbitrar una dintre suprafeţe, ca şi cum ar conţine un pătrat 1 remarcabil,
şi se reia algoritmul de la pasul P4.
b) Suprafeţele nu sunt egale geometric (cazul semiciclic).
În acest caz se alege arbitrar una dintre suprafeţele cele mai mari geometric, ca şi cum ar
conţine un pătrat 1 remarcabil şi se reia algoritmul de la pasul P4.

P8 Se reunesc prin sumă logică toţi termenii obţinuţi în etapele precedente. Expresia obţinută
reprezintă acoperirea minimă disjunctivă a funcţiei.
P9 STOP

Observaţie! Se observă că în cazul general soluţia nu este unică, diverse soluţii putând fi
generate în funcţie de alegerile făcute la pasul P7.

Exemplu: În Fig. 12 se prezintă etapele minimizării cu diagrame KV a funcţiei:

f(u,x,y,z)=Σ(0,4,7,8,10,13,14,15)+Σd(2,5,6,9)

Diagrama KV corespunzătoare funcţiei este prezentată în Fig. 12a iar suprafeţele elementare care pot fi generate
în Fig. 12b. Analizând aceste suprafeţe se observă că nu există pătrate 1 remarcabile dar există suprafeţe dominate
(marcate cu linie punctată) care pot fi eliminate. Diagrama obţinută după eliminarea suprafeţelor dominate este cea din
Fig. 12c.

15
 u u u
y x y x y x
z 00 01 11 10 z 00 01 11 10 z 00 01 11 10
00 1 1 1 00 1 1 1 00 1 1 1

01 x 1 x 01 x 1 x 01 x 1 x
11 1 1 11 1 1 11 1 1
10 x x 1 1 10 x x 1 1 10 x x 1 1

a) b) c)
u u u
y x y x y x
z 00 01 11 10 xz z 00 01 11 10 z 00 01 11 10
1 1 1* - 1 - - 1* -
ux
00 00 00
01 x 1* x 01 - - x 01 - - x
xy
11 1 1 xz 11 - - 11 - -
10 x x 1 1 10 - x 1 - 10 - x 1* -

d) e) f)
u u u
y x y x
00 01 11 10 y x 00 01 11 10
z z 00 01 11 10 z
ux
00 - - -
00 - 1 - 00 - 1* -
01 - - x 01 - - x 01 - - x
11 - - 11 - - 11 - -
yz
10 - - - - 10 - x 1 - 10 - x 1* -

g) h) i)
Fig. 9

În Fig. 12.d sunt puse în evidenţă pătratele 1 remarcabile şi suprafeţele aferente acestora sunt decodificate,
obţinându-se implicanţii primi xz şi x z . Aceştia sunt implicanţi primi esenţiali deoarece nu mai există nici o altă
suprafaţă care să acopere pătratele 1 remarcabile conţnute în suprafeţele care i-au generat. Diagrama refăcută după
eliminarea suprafeţelor decodificate anterior este prezentată în Fig. 12e. Se observă că în noua diagramă pot fi puse în
evidenţă două perechi de suprafeţe elementare egale logic şi egale geometric. Cu linie punctată au fost marcate
suprafeţele care au fost alese în mod arbitrar pentru a fi eliminate din fiecare pereche de suprafeţe egale. Se reface
diagrama ca în Fig. 12f şi se decodifică suprafeţele rămase, care acum conţin câte un pătrat 1 remarcabil fiecare. După
eliminarea acestor suprafeţe se obţine diagrama din Fig. 12g care nu conţine nici un 1, deci procesul de minimizare se
încheie. În final rezultă forma minimă disjunctivă:

f(u,x,y,z)= xz + x z + ux + xy

Deoarece alegerea suprafeţelor păstrate pentru decodificare în Fig. 12e a fost arbitrară, soluţia anterioară nu este
unică. În Fig. 12h şi Fig. 12i se prezintă determinarea unei alte variante:

f(u,x,y,z)= xz + x z + ux + y z

Determinarea celorlalte variante posibile este recomandată ca exerciţiu cititorului.

16
 Exemplu: În Fig. 13 sunt prezentate etapele minimizării cu diagrame KV a funcţiei:

f(u,x,y,z)=Σ(0,2,6,7,8,9,13,15)
u u u
y x y x y x
z 00 01 11 10 z 00 01 11 10 z 00 01 11 10
00 1 1 00 1 1 00 1 1

01 1 1 01 1 1 01 1 1
11 1 1 11 1 1 11 - -
10 1 1 10 1 1 xyz 10 1 1

a) b) c)
u u u
y x y x y x
z 00 01 11 10 z 00 01 11 10 z 00 01 11 10
00 1 1 00 1 1 00 1 1
01 1* 1 01 1* 1 01 - -
uyz
11 - - 11 - - uyz 11 - -
10 1 1* 10 1 1* 10 - -

d) e)
u u
y x y x
z 00 01 11 10 z 00 01 11 10
xyz
00 1* 1* 00 - -

01 - - 01 - -
STOP
11 - - 11 - -

10 - - 10 - -

g) h)
Fig. 13

Reprezentarea funcţiei într-o diagramă KV de 4 variabile şi suprafeţele elementare care se pot forma în această
diagramă sunt prezentate în Fig. 13. Se observă imediat că nu există pătrate 1 remarcabile, suprafeţe dominate sau
suprafeţe egale logic, deci procesul de minimizare este blocat. Deoarece toate suprafeţele elementare sunt egale
geometric, cazul analizat este un caz ciclic. Aceasta implică necesitatea alegerii arbitrare a unei suprafeţe ce urmează
să fie decodificată, ca şi cum ar conţine pătrate 1 remarcabile. Suprafaţa aleasă pentru decodificare şi implicantul
corespunzător acesteia apar în Fig. 13b. În continuare, după eliminarea suprafeţei decodificate procesul de minimizare
nu mai prezintă nici un fel de dificultate deoarece nu mai apar blocaje. În final se va obţine soluţia:

f(u,x,y,z)= xyz + uyz + u yz + x y z

Şi în acest exemplu soluţia nu este unică, deoarece pentru deblocare există opt posibilităţi de alegere a primei
suprafeţe decodificate. Nu toate soluţiile obţinute vor fi însă diferite între ele. Rămâne ca cititorul să determine câte
soluţii distincte există.

17
 3.3 Determinarea formelor minime conjunctive

Având în vedere cele discutate în capitlul 4, rezultă imediat că fiecarui pătrat care conţine 0 îi
corespunde maxtermenul Mi (depinzând de aceleaşi variabilele ca şi funcţia dată) al cărui indice
zecimal i este echivalentul zecimal al combinaţiei binare care reprezintă coordonatele pătratului.

Determinarea formelor minime disjunctive cu ajutorul diagramelor KV se bazează pe

următoarele două teoreme:

idempotenţa disjuncţiei A=A*A (3)

teorema de absorbţie (A+x)(A+ x )=A (4)

Prima teoremă permite ca un pătrat să facă parte din oricâte suprafeţe elementare sunt generate.

Deoarece fiecare pătrat al unei diagrame KV corespunde unui maxtermen cu n variabile al

funcţiei reprezentate în diagramă, teorema (2) garantează că unei suprafeţe elementare formată din
două pătrate vecine care conţin 0 (sau 0 şi o valoare nedeterminată) îi corespunde un termen
elementar S cu n-1 variabile. În general unei suprafeţe elementare cu 2k pătrate îi corespunde un
termen elementar S cu n-k variabile.

Termenul corespunzător unei suprafeţe elementare se poate determina foarte simplu direct din
diagrama KV, respectând următoarele reguli:

• dacă pe conturul suprafeţei analizate variabila are numai valoarea 0, variabila apare în
formă directă în termenul corespunzător suprafeţei;
• dacă pe conturul suprafeţei analizate variabila are numai valoarea 1, variabila apare în
formă complementată în termenul corespunzător suprafeţei;
• dacă pe conturul suprafeţei variabila are atât valoarea 0 cât şi valoarea 1, variabila dispare
din termenul corespunzător suprafeţei.

Determinarea termenului S corespunzător unei suprafeţe elementare se numeşte

decodificarea suprafeţei elementare.

În Fig. 14 sunt prezentaţi toţi termenii corespunzători suprafeţelor elementare din diagrama
KV prezentată anterior în Fig 7.
u
y x 00 01 11 10
z
00 1 1 1 1 u+y+z
x+y+z
01 1 0 0 0 u+x+y

11 0 1 x 0
u+x+z
x+y+z 10 1 x 0 0
u+y+z
Fig. 14

În esenţă, minimizarea cu ajutorul diagramelor KV presupune determinarea unei forme minime

normal conjunctive ca sumă logică a termenilor obţinuţi prin decodificarea suprafeţelor elementare
şi eliminarea termenilor S redundanţi. Avantajul metodei constă în faptul că şi eliminarea
termenilor redundanţi se poate realiza direct din diagramă. Eliminarea termenilor redundanţi se

18
poate realiza printr-o simplă inspecţie vizuală prin eliminarea suprafeţelor elementare dominate sau
prin aplicarea algoritmului care va fi prezentat în continuare.
Dezavantajul constă în faptul că metoda este limitată în practică la cel mult 6 variabile.

Algoritm complet de determinare a formelor minime conjunctive

P1 Pornind de la tabelul de adevăr sau de la o reprezentare canonică a funcţiei se alege

diagrama KV corespunzătoare ca număr de variabile şi se completează cu valorile 0 şi x.
P2 Se formează toate suprafeţele elementare admise, care conţin numai 0 ori x (cel puţin un
0) şi nu sunt incluse în suprafeţe elementare mai mari.
P3 Se marchează cu un asterisc pătratele care conţin un 0 inclus într-o singură suprafaţă
elementară (aceste pătrate se numesc pătrate 0 remarcabile). Dacă în diagramă nu există nici un
pătrat 0 remarcabil, se trece la pasul P7.
P4 Se decodifică suprafeţele care conţin cel puţin un pătrat 0 remarcabil. Termenii
corespunzători acestor suprafeţe fac parte obligatoriu din forma minima conjunctivă a funcţiei.
P5 Se reface diagrama KV înlocuind fiecare 0 din suprafeţele deja decodificate cu - (are
semnificaţia de valoare nedeterminată, ca şi x).
P6 Se formează toate suprafeţele elementare admise care conţin 0, x ori - (cel puţin un 0) şi se
reia algoritmul de la pasul P3. Dacă nu se mai poate forma nici o suprafaţă elementară (nu mai
există nici un 0 în diagramă), se trece la pasul P8.
P7 Se caută suprafeţele dominate şi se elimină din diagramă dacă nu sunt geometric mai mari
decât suprafaţa dominantă. Din două suprafeţe logic egale se reţine una singură (cea mai mare
geometric, dacă au dimensiuni diferite). Se reface diagrama fără suprafeţele eliminate şi se reia
algoritmul de la P3.
Dacă nu există suprafeţe dominante ori suprafeţe egale logic care să poată fi eliminate, pot să
apară două situaţii diferite:

a) Toate suprafeţele elementare sunt egale geometric (cazul ciclic).

În acest caz se alege arbitrar una dintre suprafeţe, ca şi cum ar conţine un pătrat 0 remarcabil,
şi se reia algoritmul de la pasul P4.
b) Suprafeţele nu sunt egale geometric (cazul semiciclic).
În acest caz se alege arbitrar una dintre suprafeţele cele mai mari geometric, ca şi cum ar
conţine un pătrat 0 remarcabil şi se reia algoritmul de la pasul P4.

P8 Se reunesc prin produs logic toţi termenii S obţinuţi în etapele precedente. Expresia
obţinută reprezintă acoperirea minimă conjunctivă a funcţiei.
P9 STOP

Observaţie! Se observă că în cazul general soluţia nu este unică, diverse soluţii putând fi
generate în funcţie de alegerile făcute la pasul P7.

Exemplu: În Fig. 15 sunt prezintate etapele obţinerii formei minime conjunctive cu ajutorul diagramei KV
pentru funcţia:

f(u,x,y,z)=Σ(0,4,7,8,10,13,14,15)+Σd(2,5,6,9)

Diagrama KV corespunzătoare funcţiei şi suprafeţele elementare care pot fi generate pentru obţinerea formei
minime conjunctive sunt prezentate în Fig. 15a. Analizând aceste suprafeţe, se observă că există pătrate 0 remarcabile
puse în evidenţă în Fig. 15b. Tot în această figură sunt decodificate suprafeţele care conţin pătratele 0 remarcabile.
După refacerea diagramei, aceasta nu mai conţine nici un 0 deci procesul de minimizare a luat sfârşit. Acoperirea
minimă conjunctivă obţinută este unică şi are forma:

f(u,x,y,z)= (x + y + z )( u + x + y + z)

19
 u u u
y x y x y x
z 00 01 11 10 z 00 01 11 10 z 00 01 11 10
00 1 1 0 1 00 1 1 0* 1 00 1 1 - 1
01 0 x 1 x 01 0* x 1 x u+x+y+z 01 - x 1 x
11 0 1 1 0
x+y+z 11 0 1 1 0* 11 - 1 1 -
10 x x 1 1 10 x x 1 1 10 x x 1 1

a) b) c)
Fig. 15

2.4 Determinarea formelor minime disjunctive cu XOR, AND şi 1

Algoritmul de determinare a unor forme minime disjunctive ce conţin numai produse logice de
variabile şi eventual constanta 1, reunite prin operatorul ⊕, este asemănător celui prezentat pentru
determinarea formelor minime disjunctive în paragraful 2.2. Există totuşi o deosebire foarte
importantă în ceea ce priveşte modul de generare a suprafeţelor elementare.

Determinarea formelor minime disjunctive cu XOR, AND şi 1 folosind diagramelor KV se

bazează pe următoarele două teoreme:
⎧ 0 daca n = 2k
pseudoidempotenţa A⊕ A⊕ ... ⊕ A = ⎨ (5)
⎩ A daca n = 2k + 1
⎧

n ori
teorema de absorbţie Ax⊕A x =A (6)

Relaţia (5) determină şi unica diferenţă între utilizarea diagramelor KV pentru determinarea
formei minime disjunctive în baza AND, OR, NOT şi utilizarea diagramelor KV pentru
determinarea formei minime disjunctive în baza XOR, AND, 1.
Datorită pseudoidempotenţei un pătrat 1 poate fi introdus într-un număr impar de
suprafeţe elementare iar un pătrat 0 poate fi introdus într-un număr par de suprafeţe
elementare. Valorile nedeterminate pot fi introduse în oricâte suprafeţe elementare este necesar.
Rezultă imediat că, utilizând regulile de mai sus, pot fi generate suprafeţe mixte, care conţin
atât 1 cât şi 0. La decodificare, fiecare dintre suprafeţe va fi considerată ca şi cum ar conţine
numai 1.

Observaţie! Regulile de mai sus pentru formarea suprafeţelor elementare fac uneori mai
dificilă determinarea setului optim de suprafeţe care pot fi generate dar, în multe cazuri practice nu
este neapărat necesară obţinerea soluţiei optime.

Deoarece fiecare pătrat al unei diagrame KV corespunde unui mintermen cu n variabile al

funcţiei reprezentate în diagramă, teorema (2) garantează că unei suprafeţe elementare formată din
două pătrate vecine îi corespunde un termen elementar P cu n-1 variabile. În general, unei
suprafeţe elementare cu 2k pătrate îi corespunde un termen elementar P cu n-k variabile.

Exemplu: Se consideră suprafaţa elementară orizontală de 4 pătrate din diagrama prezentată în Fig.
Termenul corespunzător acestei suprafeţe se determină imediat din relaţia

A= u x yz ⊕ ux yz ⊕ ux yz ⊕ u x yz = u yz( x ⊕ x ) + u yz( x ⊕ x ) = u yz ⊕ u yz = (u ⊕ u) yz = yz

20
 Se observă că rezultatul este identic cu cel obţinut în paragraful 2.2.
Termenul corespunzător unei suprafeţe elementare se poate determina foarte simplu, direct din
diagrama KV respectând următoarele reguli:
• dacă pe conturul suprafeţei analizate variabila are numai valoarea 1, variabila apare în
formă directă în termenul corespunzător suprafeţei;
• dacă pe conturul suprafeţei analizate variabila are numai valoarea 0, variabila apare în
formă complementată în termenul corespunzător suprafeţei;
• dacă pe conturul suprafeţei variabila are atât valoarea 0 cât şi valoarea 1, variabila dispare
din termenul corespunzător suprafeţei.

Algoritm complet de determinare a formelor minime disjunctive în baza XOR, AND, 1

P1 Pornind de la tabelul de adevăr sau de la o reprezentare canonică a funcţiei, se alege

diagrama KV corespunzătoare ca număr de variabile şi se completează cu valorile 1, 0 şi x.
P2 Se formează toate suprafeţele elementare admise, care conţin 1, 0 ori x (cel puţin un 1 ori
0) şi nu sunt incluse în suprafeţe elementare mai mari.
P3 Se marchează cu un asterisc pătratele 1 remarcabile. Dacă în diagramă nu există nici un
pătrat 1 remarcabil, se trece la pasul P7.
P4 Se decodifică suprafeţele care conţin cel puţin un pătrat 1 remarcabil. Termenii
corespunzători acestor suprafeţe fac parte obligatoriu din forma minima disjunctivă a funcţiei.
P5 Se reface diagrama KV înlocuind fiecare 1 din suprafeţele deja decodificate cu - (are
semnificaţia de valoare nedeterminată, ca şi x).
P6 Se formează toate suprafeţele elementare admise care conţin 1, 0, x ori - (cel puţin un 1
sau 0) şi se reia algoritmul de la pasul P3. Dacă nu se mai poate forma nici o suprafaţă elementară
(nu mai există nici un 1 în diagramă), se trece la pasul P8.
P7 Se caută suprafeţele dominate şi se elimină din diagramă dacă nu sunt geometric mai mari
decât suprafaţa dominantă. Dintre două suprafeţe logic egale se reţine una singură (cea mai mare
geometric dacă au dimensiuni diferite). Se reface diagrama fără suprafeţele eliminate şi se reia
algoritmul de la P3.
Dacă nu există suprafeţe dominante sau suprafeţe egale logic care să poată fi eliminate, pot să
apară două situaţii diferite:
a) Toate suprafeţele elementare sunt egale geometric (cazul ciclic).
În acest caz se alege arbitrar una dintre suprafeţe, ca şi cum ar conţine un pătrat remarcabil, şi
se reia algoritmul de la pasul P4.
b) Suprafeţele nu sunt egale geometric (cazul semiciclic).
În acest caz se alege arbitrar una dintre suprafeţele cele mai mari geometric, ca şi cum ar
conţine un pătrat 1 remarcabil şi se reia algoritmul de la pasul P4.

P8 Se reunesc prin ⊕ toţi termenii obţinuţi în etapele precedente. Expresia obţinută se

transformă într-o formă disjunctivă RMJ (vezi capitolul 4) care reprezintă acoperirea minimă
disjunctivă a funcţiei.
P9 STOP

Observaţii! Se observă că în cazul general soluţia nu este unică, diverse soluţii putând fi
generate în funcţie de alegerile făcute la pasul P7.

Exemplu: În Fig. 16 se prezintă etapele minimizării cu diagrame KV a funcţiei:

f(u,x,y,z)=Σ(1,2,3,4,7,15)+Σd(6,10)

21
 Diagrama KV corespunzătoare funcţiei şi setul de suprafeţe elementare corect definite ce pot fi definite sunt
prezentate în Fig. 16a. Se observă că fiecare 1 face parte din 1 sau 3 suprafeţe iar fiecare 0 din două suprafeţe.
Suprafaţa de 4 pătrate din colţul stânga jos nu poate fi generată deoarece ar apare pătrate 1 situate în două sau 4
suprafeţe diferite ceea ce nu este admis. Decodificarea suprafeţelor este realizată în diagrama din Fig. 16b.
u u
y x y x
z 00 01 11 10 z 00 01 11 10
00 0 1 0 0 00 0 1* 0 0
01 1 0 0 0 01 1* 0 0 0 ux
11 1 1 1 0 uy 11 1* 1 1* 0 xy
10 1 x 0 x 10 1* x 0 x
yz
a) b)
Fig. 16

Forma minimă disjunctivă în baza XOR, AND, 1 se va obţine în continuare prin reunirea cu ⊕ a termenilor
generaţi în Fig. 16b şi apoi transformarea într-o forma disjunctivă RMJ.

f(u,x,y,z)= uy ⊕ y z ⊕ ux ⊕ xy = [( u ⊕ 1)y] ⊕ [ y(z ⊕ 1)] ⊕ [(u ⊕ 1)x] ⊕ xy =

= uy ⊕ y ⊕ yz ⊕ y ⊕ ux ⊕ x ⊕ xy = uy ⊕ yz ⊕ ux ⊕ xy ⊕ x

22