Trecerea de la limba latină la

limba romană

Dacă latina clasică este bine cunoscută ,

latina vulgară care stă la baza formării limbilor
romanice , aşadar , si a limbii române, este
reconstituită după o serie de izvoare , printre
care se numără:
 Autorii clasici laini ,
în ale căror opere pătrund forme de limbă
vorbită (Plaut , Petroniu , Horaţiu , Cicero) ;
 Traducerea Bibliei ,
cunoscută sub numele de BvulgataB , findca
aceasta eraadresată celor fara o instrucţie
deosebită ;
 Inscripţiile , mai ales
cele de la Pompei , oraşul acoperit de lava unei
erupţii a vulcanului Etna ;
 Lucrările
lexicografice, printre care deosebit de important
este Appendix Probi din secolul al III- lea d.
Hr; este vorba despre o listă de 227 de cuvinte
populare , însoţite de corespondentele in latina
clasică ;simpla înşiruire a acestor cuvinte
evidenţiază faptul că româna moşteneşte latina
vulgară , aşa cum se poate observa din
exemplele urmatoare :auris non oricla , oculus
nos oclus , rivus non rius .
 Gramaticile latineşti ,
in care au fost semnalate greşeli de pronunţtare
, dar şi de morfologie ;
 Manuscrise , aşa cum
este jurnalul de călătorie la Locurile Sfinte ale
unei călugăriţe din secolul al V-lea d. Hr. ;
 Metoda comparativ-
istorica de studiere a limbilor romanice,
putându-se astfel reconstitui forme neatestate
la un moment dat pe baza corespondenţtelor ,
de exemplu , forma coda din latina vurgară a
fost reconsituită dupa româna Coadă ,italiană
coda , franceză queue , spaniolă coza etc.,
pentru ca ulterior , sa fie atestată in incripţii.
Din latina vulgara apare romana
comună , reprezentând prima faza a evoluţiei
limbii române , care mai este cunoscută şi sub
denumirea de protoromâna , străromâna sau
română primitivă.
În româna comuna :
sistemul vocalic
cuprindea şase vocale :a , e , i , o , u ,ă ;vocala î
apare mai târziu şi individualizează limba
română în cadrul limbilor romanice ;
sistemul consonatic
se caracterizează prin apariţia unor sunete noi ,
care nu existau in latină :ţ , ş ; de exemplu ,
lat.negotium→ rom. Negoţ , lat. Sic → rom. Şi ;
se produc modificări
cu valoare de lege , printre care se numără:
a.- l – intervocalic trece la – r - ; fenomen
cunoscut sub numele de rotacism ;de
exemplu lat. Filum → rom. Fir , lat. Solem →
rom. Soare , lat. Gula →rom. Gura ;
b.- ll – intervocalic se pastreaya ;de exemplu ,
lat. Callis → rom. Cale , lat.stella → rom. Stea ;
 c. Consoanele m , n , s , t de la sfârşitul
cuvintelor latineşti dispar ; de esemplu , lat.
Sebum → sebu → rom. Seu ;
d.Vocala accentuată o , urmată de e , a , ă, se
diftongheaza ;de exemplu , lat. Molan → rom.
Moară ;
 Cele cinci declinări latineşti se reduc la limba
română la trei , dispărând declinarile a IV–a şi a
V-a , redistribuite altor declinări ;
Se păstrează cazurile de limbă latină , cu
excepţia ablativului ;
Se menţin cele trei tipuri de latină ;
În limba română , apare articolul , care nu există
in latină , aceasta formându-se într-un pronume
latinesc ;
Numeralele sunt în majoriate latineşti ;
Pronumele iîi imbogaţeste fosmele , dar
manifestă si o tendinţă de regularizare a flexiunii
;
Verbul moşteneşte cele patru conjugări ,
menţinându-se in mare , aceleaşi categorii
gramaticale specifice din latină ;
Parţile de vorbire neflexibile sunt , de
asemenea , păstrate ;
Sintaxa este , în general , moştenită din limba
latină ;
Lexicul este în mare majoritate latinesc ,
vocabularul fundamental fiind 60-66% de origine
latină.