CENTRUL JUDEȚEAN DE EXCELENȚĂ, VRANCEA 17.12.

2016
LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ
TEMA: FABULA
Subiect propus de:
prof. Alstanei Mihaela Rodica - Şcoala Gimnazială "Anghel Saligny" - Focşani
prof. Nicolae Claudia - Şcoala Gimnazială "Ion Basgan" - Focşani
prof. Vucmanovici Roxana Rodica - Şcoala Gimnazială "Anghel Saligny"- Focşani

Termenul de fabulă vine din latină şi înseamnă povestire. S-a păstrat şi astăzi sensul cuvântului a
fabula = a spune poveşti, lucruri neadevărate.

Fabula este o scurtă povestire alegorică, care aparține genului epic, de obicei în versuri, în care
autorul, personificând animalele, plantele, fenomenele naturii și lucrurile, satirizează anumite năravuri,
deprinderi, mentalități sau greșeli cu scopul de a le îndrepta.

o alegoria - figură de stil; realitatea abstractă este înlocuită cu o imagine concretă, pe baza unor
asemănări existente între acestea;

Fabulele se pot grupa după structură în trei modele principale, alcătuite din:
 povestire alegorică şi morală;
 morală şi povestire alegorică;
 numai povestire alegorică, morala este implicită, adică îi revine cititorului sarcina de a o deduce
din text;

Caracteristici:

 Fabulele sunt de mici dimensiuni, întrucât naraţiunea este adesea înlocuită cu dialogul.
 Povestirea scurtă se aseamănă cu o scenetă ce are puţine personaje, dar reprezentative.
 Locul şi timpul sunt vagi, întărind ideea că asemenea fapte se pot petrece oriunde şi oricând (un
timp nedeterminat, neprecizat, care permite cititorului să identifice timpul ficţiunii cu timpul
lecturii, care subliniază caracterul etern valabil al situaţiei narate).
 Animalele (plantele, obiectele) sunt alese cu măiestrie, încât să redea cât mai fidel trăsăturile
personajului pe care-l întruchipează (furnica - omul harnic, greierele - omul leneş, vulpea - omul
şiret, lupul - omul lacom, boul - omul prost, căţelul - omul fricos, măgarul - omul încăpăţânat
etc.).
 Fiecare personaj este simbolic, deoarece redă un anumit tip uman, având mai multe defecte, dar
dintre toate unul este definitoriu.
 Limbajul folosit este unul comun, fără prelucrări literare, deoarece accentul este pus pe
satirizarea defectelor.
 Prin umor, satiră, ironie, autorul urmăreşte provocarea hazului, a bunei dispoziţii, dar şi
criticarea, ridiculizarea anumitor năravuri, deprinderi, mentalități sau greșeli.
 Fabulele au rol instructiv, dar, mai ales, educativ (moralizator), scopul lor este de a îndrepta
defectele omeneşti.

1
 MARI FABULIŞTI

Jean de La Fontaine a fost un poet, dramaturg şi

prozator francez ce s-a impus în literatura
Esop a fost un scriitor antic grec. Este
universală prin fabulele sale, transformându-le în
considerat „părintele fabulei”
adevărate opere de artă.
Lupul şi mielul
Greierele şi furnica
Câinele, căţelul şi vulpea
Vulpea şi strugurii

Grigore Alexandrescu (1880-1885) a fost un
poet şi renumit fabulist român. Tonul
fabulelor este extraordinar de umoristic.
Lupul moralist
Vulpea liberală
Alecu Donici a fost un poet şi fabulist român-
basarabean, care a tradus şi publicat o mulţime de
creaţii ale clasicilor literaturii universale, dar şi
opere proprii.
Racul, broasca şi ştiuca
Calul şi călăreţul

George Topârceanu a fost un mare poet şi Ion Luca Caragiale este considerat a fi cel mai mare
fabulist român. dramaturg român şi unul dintre cei mai importanţi
scriitori români din toate timpurile.
Leul deghizat A scris puţine fabule.
Boierul şi argatul
Mic şi mare
Boul şi viţelul

2
 Bivolul şi coţofana Momentele subiectului
de George Topârceanu

Pe spinarea unui bivol mare, negru, fioros, situaţia iniţială ____________________

Se plimba o coţofană (expoziţiunea) ____________________
Când în sus şi când în jos. ____________________
Un căţel trecând pe-acolo s-a oprit mirat în loc: ____________________

- Ah, ce mare dobitoc! modificarea printr-un ____________________

Nu-l credeam aşa de prost elementul perturbator ____________________
Să ia-n spate pe oricine... (intriga) ____________________
Ia stai, frate, că e rost ____________________
Să mă plimbe şi pe mine!

Cugetând aşa, se trage îndărăt să-şi facă vânt, acţiunea ____________________

Se piteşte la pământ (desfăşurarea acţiunii) ____________________
Şi de-odată - zdup! - îi sare ____________________
Bivolului în spinare... ____________________
Ce s-a întâmplat pe urmă nu e greu de-nchipuit. ____________________
Apucat cam fără veste, bivolul a tresărit, ____________________
Dar i-a fost destul o clipă să se scuture, şi-apoi ____________________
Să-l răstoarne, ____________________
Să-l ia-n coarne
Şi cât colo să-l arunce, ca pe-o zdreanţă în trifoi.

- Ce-ai gândit tu oare, javră? Au, crezut-ai că sunt situaţia dificilă ____________________
mort? (punctul culminant) ____________________
Coţofana, treacă-meargă, pe spinare o suport ____________________
Că mă apără de muşte, de ţânţari şi de tăuni ____________________
Şi de alte spurcăciuni...

Pe când tu, potaie proastă, cam ce slujbă poţi să-mi situaţia finală ____________________
faci? (deznodământul) ____________________
Nu mi-ar fi ruşine mie de viţei şi de malaci, ____________________
Bivol mare şi puternic, gospodar cu greutate, ____________________
Să te port degeaba-n spate?

Vocabular:
bivol = animal rumegător asemănător cu boul
cotofană = pasăre sedentară, de mărimea unui porumbel
dobitoc = (aici) lipsit de bun simț
malac = pui al bivoliței

1. Completează enunţul şi vei obţine învăţătura fabulei. Foloseşte următoarele cuvinte: interese,
foloase, prietenii, avantaje.

Unii oameni îşi aleg ______________________ urmărind anumite _________________, mai ales
obţinerea de ___________________________ de pe urma acestora. Nu-ţi folosi prietenii în scopul
obţinerii de _________________________ personale!

2. Ce tip uman reprezintă fiecare animal:

bivolul - ____________________________________________________________________________
coţofana - ___________________________________________________________________________
căţelul - ____________________________________________________________________________

3
3. Cvintetul (structură)

 1 substantiv
 2 adjective
 3 verbe
 propoziţie de 4 cuvinte
 trăsătură definitorie

a) Bivolul

b) Căţelul

4. Argumentează cum te ajută învăţătura acestui text într-o situaţie concretă de viaţă.

___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________

4
 Două poloboace Leul, vulpea şi măgarul
de Alecu Donici de Esop

Un poloboc cu vin Leul, vulpea şi măgarul se înţeleseseră să se

Mergea în car pe drum, încet şi foarte facă tovarăşi la vânătoare. După ce au prins o mare
lin; pradă, la întoarcerea din pădure, leul i-a cerut
Iar altul cu deşert, las’ că venea mai măgarului să împartă vânatul în câte o porţie potrivită
tare, fiecăruia din cei trei parteneri.
Măgarul a împărţit cu grijă prada în trei părţi
Dar şi hodorogea, egale şi le-a cerut, cu modestie, celorlalţi doi să îşi
Făcând un vuiet mare, aleagă porţia dorită. Mânios, leul s-a repezit asupra
măgarului şi l-a mâncat într-o clipită. Apoi i-a spus
Încât cei trecători în laturi toţi fugea: vulpii să împartă ea vânatul între ei doi.
Atunci când el folos nimica n-aducea. Vulpea a aşezat cea mai mare parte a prăzii
într-o grămadă uriaşă şi şi-a oprit pentru ea doar o
Asemene în lume, îmbucătură. Mulţumit, leul i-a zis:
Acel ce tuturor se laudă şi spune - Cine te-a învăţat, draga mea, minunata artă a
În trebi puţin sporeşte. împărţirii? Hei, eşti perfectă când faci o astfel de
Iar cel ce tace, treabă!
Şi treabă face: Vulpea i-a raspuns:
- Am învăţat de la măgar, din soarta lui
Acela purure mai sigur isprăveşte. nefericită.

Vocabular:
poloboc = butoi
cu deșert = (aici) gol
a hodorogi = a face zgomot mare
în mers, a hurui

1.Citește cu atenție fabulele de mai sus și completează tabelul:

Titlul și autorul Personaje Trăsături criticate Învățătura desprinsă

„Două poloboace”
Alecu Donici

„Leul, vulpea şi
măgarul”
de Esop

5
2. Uneşte titlul fabulei cu proverbul care i se potriveşte:

Bivolul şi coţofana Doctorul cel mai bun este cumpătul.

Lauda de sine nu miroase-a bine.

Două poloboace Munca lungeşte viaţa, lenea o scurtează.

Puţin e mai bine decat deloc.

Leul, vulpea şi măgarul Cine se lăcomeşte să apuce cele străine pierde şi pe ale sale.

Prostul dacă nu-i fudul, parcă nici nu-i prost destul.

3. Diagrama Venn

Stabileşte asemănările şi deosebirile dintre cele două fabule ("Două poloboace" de Alecu Donici /
"Leul, vulpea şi măgarul" de Esop)

Două poloboace Leul, vulpea şi măgarul

Alecu Donici Asemănări: Esop

6
1. Citeşte cu atenţie textul următor:

Leul şi Şoricelul
de Jean de la Fontaine

Pe cât îţi stă-n putinţă, fii bun cu orişicine:

Adesea ai nevoie chiar de mai mici ca tine,
Cum am s-arăt prin două exemple, de îndată, -
Atâta e în pilde povaţa de bogată.

Pornind să hoinărească prin lume, teleleu,

Chiţ-Chiţ se pomeneşte sub laba unui Leu.
De data asta craiul jivinelor s-abţine,
Şi-l lasă-n viaţă (fapta avea să-i prindă bine).
Cu toate că e anevoie
Să crezi c-o namilă ca el
Ar fi având cândva nevoie
De un pârlit de şoricel, -
Odată, Şoricelul, zărindu-l într-o plasă,
Răcnind, sărind zadarnic, dar neputând să iasă, -
S-apropie de plasă şi roade un ochete,
Făcând să se deşire, îndată, aţăria...

Răbdarea, deci, şi truda depusă pe-ndelete

Mai rodnice-s adesea ca forţa şi mânia.

Vocabular:
pildă = ceea ce poate servi cuiva drept învățătură, drept model de urmat
teleleu = a umbla de colo până colo, fără rost
jivină = animal sălbatic, fiară, lighioană
pârlit = (aici) prăpădit, neisprăvit

2. Compară cele două personaje:

Leul Şoricelul

7
3. Completează harta textului:

trăsătura morală trăsătura morală

Personaje

Operă literară în Aparţine genului

FABULA _____________
_____________
"Leul şi Şoricelul"

structura

8
 4. Argumentează!

În opinia mea, textul _____________________________________ de

__________________________ este o ____________.

În primul rând, textul este o creaţie epică, deoarece are ___________________,

_______________ şi ________________________. Este structurat în ______________________ şi
_________________________.

În al doilea rând, apar ca personaje _________________ şi _________________, pe care autorul

le _____________________.

Leul simbolizează ___________________ , iar şoricelul _________________________.

Autorul vrea să scoată în evidenţă că _______________________________________________
_____________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________.

În concluzie, trăsăturile mai sus prezentate justifică faptul că Leul şi Şoricelul" de Jean de la
Fontaine este ___________________ .

5.

Creaţi o fabulă cu titlul "Cartea şi calculatorul", respectȃnd structura şi caracteristicile acestei

specii literare.

Cartea și calculatorul

Într-o zi pe înserat, La această gălăgie,

Computerul s-a supărat Asistă, făr` să se știe,
Pe o carte de poveşti Mihnea, copil studios,
Cu figuri împărăteşti, Ce le replică tăios:
Ce se-odihnea, cu greu, __________________________________
Lângă monitorul său, __________________________________
Creionat în culori vii, __________________________________
Atractiv pentru copii. __________________________________

Cartea îi grăi aşa: Peste-un timp-n apartament

__________________________________ Fu o pană de curent.
__________________________________ Şi băiatul, implicit,
__________________________________ __________________________________
__________________________________
Iar PC-ul ȋngȃmfat
Computerul iritat _________________________________
îi răspunse revoltat:
__________________________________
__________________________________
__________________________________
__________________________________

9
Cartea și calculatorul

Într-o zi pe înserat,
Computerul s-a supărat
Pe o carte de poveşti
Cu figuri împărăteşti,
Ce se-odihnea, cu greu,
Lângă monitorul său,
Creionat în culori vii,
Atractiv pentru copii.

Cartea îi grăi aşa:

- Care-i treaba, măi vecine ?
Ce te-ai îmbufnat pe mine
C-am fost luată la citit,
Învelită, răsfoită
Și tuturor povestită?

Computerul iritat
îi răspunse revoltat:
-Tu vorbeşti? O... neînsemnată,
Cu scris mult, neilustrată,
Pe rafturi de mult uitată?

La această gălăgie,
Asistă, făr` să se știe,
Mihnea, copil studios,
Ce le replică tăios:
-Cartea nu-i neînsemnată!
Ea-ți dezvăluie îndată
Istețimea lumii toată.
Pe când tu, calculator
Cu taste și monitor,
Folosit din abundență
Creezi multă dependență.

Peste-un timp-n apartament

Fu o pană de curent.
Şi băiatul, implicit,
Luă cartea la citit.

Iar PC-ul ȋngȃmfat

Acum, inutilizabil,
Se simţi abandonat,
Deveni ... inabordabil.
Şi rămase plictisit,
Singurel, nefolosit.

10