Dezvoltarea spirituală a personalității în societatea contemporană

Dezvoltarea spirituală a personalității în societatea contemporană devine tot mai vulnerabilă dret
consecință a interacțiunii dezarmonioase dintre om și natură, ca urmare a dezastrului ecoologic
declanșat de intervenția nocivă a omului în natură.

În condițiile crizei ecologice devine absolut necesară elaborarea unei noi viziuni asupra
interacțiunii societății cu natura, a unui sistem de instrure și educație, a culturii, axat pe
principiul armonizării relațiilor omului cu mediul, care ar viza formarea atitudinii de
resonsabilitate față de natură.

Formarea culturii ecologice a personalității devine imperativul major al timpurilor noastre,

condiția supraviețuirii omenirii.În acest context devine importantă sarcina formării culturii
ecologice a generației în creștere. Algoritmul rezolvării complicate de formare a culturii
ecologice implică două aspecte:

1. Crearea condițiilor favorabile ecologie, tehnico-științifice;

2. Procesul instructiv-educativ, instruirea ecologică a personalității sau formarea culturii

ecologice.

Un aport considerabil la cercetările referitoare la problema culturii ecologice l-a adus stiudiul
autorilor A. Guseinov și A.Ghirusov, are privesc cultura ecologică prin prisma relațiilor morale,
estetice și spirituale, atribuindu-i naturii statutul de valoare culturală.

Mulți filozofi s-au detașat de sensul primar, prea îngust al noțiunii ecologice, evidențiind drept
cauză a crizei eco nu tehnologiile învechite, ci criza culturii. Cultura ecologică este tratată de ei
drept drept un mecanism specific de instrure socio-naturală, care reprezintă sistemul relațiilor
reciproce existente: conștiința eco,gîndirea ecologică, atitudinile ecologice, sentimentele
ecologice și activitatea ecologică.

Problema educașiei ecologice a copiilor de vîrstă preșcolară mare a fost obiectul de studiu al
multor cercetători. Au fost suuse analizei posibilitățile intelectuale ale preșcolarilor în vederea
însușirii diverselor aspecte ale conținutului culturii ecologice: cunoștințe despre dependența
naturii; munca oamenilor în îngrijirea ființelor vii ( I..Ignatkin, I.Musatov, S. Nikolaev, D.
Peteaev, E. Terentiev, A. Fedotov ș.a); capacitatea de a acționa în natură ( N.Vetrov, I. Komarov,
L. Musatov, E.Haheu ș.a ); au fost elaborate bazele metodice în realizarea activității date.

Academicianul B.Lihaciov subliniază, că cultura eologică a personalității este imposibilă fără

atitudinea pratică cu realitatea, are se formează în baza eforturilor comune ale educatorului și
copilului.

Condiția principală în rezolvarea eficientă a problemelor ecologice, se dovedește a fi cultura

eologică, ce se prezintă drept nuleu al noii conștiințe a ersonalității, ce se materializează nu
numai în procesul interacțiunii cu natura, dar și cu comunitatea de oameni, cu un individ aparte-
copil, adult etc.

O importanță majoră în formarea culturii eologice elementare a copiilor de vîrstă preșcolară mare
au avut apliarea principiilor sistemic, complex și acțional-practic.
Analiza sistemică și abordarea ierarhică se realizează prin metoda modelării – cercetarea mediată
a obiectului, în adrul căreia atenția este orientată spre un sistem auxiliar, material sau abstrat, are
refletăraporturile funcționale ale obietului, atît interioare cît și exterioare. Acest principiu
metodologi stă la baza elaborării modelului de formare a culturii ecologice elementare a copiilor
de vîrstă preșcolară mare.

Modelul preconizează proiectarea principalelor calități și componenți de performanță funțională

în constituirea ulturii ecologice elementare a preșolarilor mari. Acest proes unitar are loc de la o
etapă la alta și se realizează prin diverse tipuri de activități: social-orientativă, personal-
orientativă, organizatorică, social-omuniativă.

Princcipiile intrinsece procesului edagogic, au facilitat determinarea condițiilor pedagogice în

formarea culturii ecologice elementare la opii de vîrstă preșccolară mare.

Comlexul condițiilor pedagogie determinat și adaptat include următoarele momente:

 Necesitatea pregătirii peducatorilor din instituțiile preșolare entru formarea culturii

eologice elementare la copiii de vîrstă preșolară mare;

 Activismul propriu al opiilor în proesul de formare a culturii ecologice;

 Respectarea principiului continuității în formarea culturii ecologice elementare la copiii
de vîrstă preșcolară mare
 Intensificarea procesului de onstituire a culturii eologice elementare la preșcolari mari
poate fi realizată prin organizarea activității educaționale a copiilor în baza conexiunilor
intr-, intra- și extradisiplinare.

Respectarea în complex a condițiilor pedagogice în algoritmul dat facilitează rezolvarea

obiectivelor înaintate, realizează o continuitate în procesul formării culturii ecologie elementare
a copiilor de vîrstă preșcolară mare fiind luate în consierație conținutul și metodele activității
educatorului și copiilor, asigură comprehensiunea completă sau parțială de către educatori a
obiectivelor muncii ecologice cu copiii.

Abordarea sistemică dinamică de constituire prezintă o formațiune structurală complexă,

elementele căreia sunt: conținutul instruirii, educației, mijloacele, formele și metodele
organizaționale,activitatea adrelor pedagogice și a copiilor.

Obiectivele de performanță ale experimentului formativ au fost:

Formarea unui ansamblu cunoștințe, noțiuni, reprezentări, convingeri primare despre natură
în integritatea și organizarea ei ierarhică,desre viața și caracteristicile ei fundamentale, despre
problemele ecologice ale conteporanității, despre apartenența firească a omului în natură,
despre rolul naturii în viața omului și despre onsecințele nocive ale activității omului asupra
naturii și formarea orientărilor, atitudinilor, deprinderilor, abilităților de aplicare a acestui
ansamblu îîn acțiunile lor practice.

Experimentul formativ a inclus următoarele forme de lucru:

1. Activități obligatorii cu caracter ecologic;

 2. Observarea nemijlocită a naturii și a diferitor reprezentanți ai florei și faunei;
3. Experimentarea pratică a copiilor;
4. Situații problematice;
5. Jocuri și exerciții didactice cu caracter ecologic;
6. Excursii, plimbări, observări;
7. Activitatea practică a copiilor, munca în natură.

Eficacitatea activității de formare a culturii ecologice elementare va spori dacă se vor ține cont
de conexiunile dintre activități și utilizarea materialului cu onținut ecologi în cadrul altor
activități (dezv. vorbirii, matematia, literatura artistică, arta plastică, muzica etc).

Inițțierea în cultura ecologică elementară nu se suspendează la încheierea ciclului preșcolar, cum

de altfel nu se încheie nici procesul de instruire și educație în general, ci continuă la ciclul școlar
primar. Aici un rol important revine necesității stabilirii unor relații mai mult sau mai puțin
durabile dintre educatorii grădinițelor de copii și învățătorii claselor primare: schimbul de
experiență, osedarea ce ătre ambele categorii de pedagogi a formelor și metodelor de lucru,
organizarea seminarelor la care ar participa ambele părți, asistarea reciprocă la activitățile de
formare a culturii ecologie.

Ceretarea efectuată poate servi drept rațiune suficientă în vederea concluzionării ideii, că
formarea culturii eologie elementare a copiilor de vîrstă preșcolară mare completează și
consolidează procesul general al educației personalității.

Referințe bibliografice:

1. Buzinschi, E., Formarea culturii ecologie elementare la copiii de vîrstă preșcolară

mare.,U.P.S ,,I.Creangă”, Chișinău 2002.