Sunteți pe pagina 1din 6

Încrederea în roboții pentru asistență socială: Considerații pentru

utilizarea lor în reabilitare

Integrarea robotilor pentru asistenta sociala in reabilitare presupune sa se inteleaga


ce factori afcteaza motivatia utilizatorilor si care este scuccesul interactiunilor dintre
roboti si utilizatori . Increderea in interactiunile om-robot este la fel de importanta ca
interactiunile om-om in recuperare. Increderea in robotii a fost studiata doar in contextul
automatizarii tehnologiei, nu si in ceea ce priveste robotii pentru asistenta sociala in
reabilitare. De aceea se pune accent foarte mare pe triada unica pacient-tehnician-
robot pentru crearea unui design ce ofera incredere pentru utilizatori.

Se aleg metode pertinente pentru masurarea increderii si analizarea experientei


anterioare in ceea ce priveste intereactiunea om-robot astfel incat sa se perfectioneze
toate detaliile tehnice si necesitatile utilizatorilor pentru o mai buna fuctionare si pentru
cresterea increderii in robotii pentru asistenta sociala. Toate aceste informatii sunt
necesare cercetatorilor si tehnicienilor pentru proiectarea si perfectionarea robotilor
pentru asistenta sociala utilizati in reabilitare .

Introducere

Conceptul de încredere în robotică a devenit un subiect central al discuțiilor, pe


măsură ce roboții au devenit omniprezenti în societate. O simpla intrebare nu poate
demonstra gradul de incredere al omului: “Ai incredere in X?”, intrebarea fiind
interpretata subiectiv de fiecare persoana in parte. De expemlu, o persoana poate avea
incredere intr-un robot sa execute anumite operatiuni iar posibilitatea aparitiei unei erori
ar putea sa scada increderea ca poate executa pe deplin operatiunile pentru care a fost
conceput. Dar de asemenea, daca este vorba de un robot folosit pentru utilitatea
casnica, increderea in roboti poate sa nu scada. Dar ce se intampla cu robotii folositi in
sistemul medical, erorile in acest caz pot avea consecinte grave. De aceea, trebuie
acordata o atentie sporita asupra rolului încrederii în roboții care sunt folosiți în
reabilitare. Trebuie investigat modul în care pacienții și tehnicienii pot avea încredere în
roboți pentru asistenta sociala (SARs) pentru a ajuta la sarcinile de reabilitare și care
sunt caracteristicile SARs-urilor ce îi fac sa fie de încredere în acest context. În prezent,
SAR-urile sunt dezvoltate pentru a ajuta la remedierea lacunelor de îngrijire în
reabilitare, aparute în urma bolilor cu deficit funcțional sever, cum ar fi accident vascular
cerebral. SARs-urile sunt roboți care oferă asistență reprezentand un instrument
inovator promițător pentru reabilitare, unde frecvența și intensitatea mișcării, împreună
cu implicarea pacientului, sunt cei mai importanți factori care influențează procesul de
recuperare.

In prezent, SARs-urile sunt utilizate pentru a încuraja auto-practica și pentru a


îmbunătăți complianta terapeutică prin antrenament. De asemenea, SARs-urile pot
utiliza senzori biologici și de mișcare pentru a monitoriza performanțele utilizatorilor și
pentru a oferi feedback precis în timpul antrenamentului. Utilizarea acestor roboți poate
avea un impact pozitiv asupra implicării și motivației pacientului. Cu toate acestea,
încrederea, fiind o condiție centrală pentru interacțiunile de succes între pacienți și
SARs-uri în reabilitare, nu i-a fost acordată o atenție specifică în literatura de
specialitate. În reabilitare, SARs-urile se angajează în interacțiuni individuale cu
persoane din categorii deosebit de vulnerabile. Deși nu se așteaptă ca sistemele SARs
să înlocuiască terapeuții în contextul reabilitării, acestea sunt destinate să
interacționeze cu pacienții în absența unui terapeut pentru a încuraja practica între
ședințele de recuparare pacient-terapeut. Astfel, SARs-urile utilizate în reabilitare
trebuie să fie de încredere nu numai ca instrumente terapeutice, ci și ca entități sociale

Prin urmare, obiectivul este de a oferi o imagine de ansamblu a lucrărilor care sunt
relevante pentru cercetători, tehnicieni și roboticieni care sunt interesați în proiectarea și
utilizarea SARs-urilor pentru reabilitare.

Conceptualizarea încrederii

Încrederea, predominant intalnita în domeniile filosofiei și eticii, a devinit din ce în ce


mai relevantă în cercetarea interactiunii om-robot (HRI).Două aspecte ale dezbaterii
filosofice sunt imediat importante pentru discuția încrederii în SARs: În primul rând,
încrederea este întotdeauna conectată la vulnerabilitate, deoarece creditorul este
dependent de mandatar și niciodată nu poate ști cu siguranță dacă mandatarul este, în
final, într-adevăr de încredere. Iar pacienții aflați în reabilitare sunt deosebit de
vulnerabili, de ex. din cauza deficienței cognitive sau motorii, trebuie să luăm în
considerare această vulnerabilitate crescută atunci când evaluăm interacțiunea
pacienților cu SARs. În al doilea rând, unii autori din filozofie au subliniat importanța
diferenței conceptuale dintre încredere și sprijin, în special că încrederea poate fi
trădată, în timp ce în cazul sprijinului putem (doar) să fim dezamăgiți . De aceea, trebuie
să ne întrebăm dacă noțiunea filozofică de încredere este într-adevăr aplicabilă pentru
SARs sau dacă sprijinul este conceptul mai adecvat de luat în considerare.De aceea
trebuie luat in considerare ca daca tehnologiile imbunatatite si adaptate rup bariera
increderii pot duce la sentimente negative care depășesc simpla dezamăgire. SARs-
urile sunt concepute special pentru a reacționa la comportamentele și emoțiile umane.
Funcționalitate socială îi motivează pe roboticieni să construiască roboți astfel încât să
nu fie doar instrumente sau mediatori, ci adevărați actori sociali, cărora încrederea (sau
lipsa acesteia) să fie automat atribuită de către utilizatori.Dacă o relație om-robot crește
ca relație socială, atunci încrederea există deja ca „implicită” în relație. Deoarece
caracteristicile de bază cum ar fi conștiința sau intenția sunt adesea înțelese ca cerințe
pentru o interacțiune de încredere om-om, discuția despre încrederea om-robot face
aluzie la tendința umană de a atribui unele proprietăți omenești roboților.

Încredere în relația pacient-tehnician

Încrederea este esențială pentru succesul relației pacient-medic și s-a dovedit a fi un


predictor semnificativ al respectării tratamentului. Exista o corelație pozitivă între
calitatea relației pacient-terapeut în rezultatele de reabilitare și tratament. Având în
vedere importanța sa în relațiile terapeutice, stabilirea încrederii ar trebui să rămână o
prioritate, deoarece tehnologiile noi, precum SAR-urile, sunt integrate în procedurile
standard de îngrijire. Prin urmare, este important să se înțeleagă ceea ce duce și
influențează încrederea în contextul reabilitării. Vârsta pacientului are, de asemenea, un
efect asupra încrederii; Pacienții în vârstă identifică încrederea ca fiind o caracteristică
extrem de apreciată a relației lor cu furnizorii de servicii medicale . Identificarea
condițiilor care influențează încrederea pacient-terapeut, în special cu populațiile de
pacienți mai în vârstă, poate informa cum să se proiecteze cel mai bine SAR-urile
pentru a fi utilizate și de încredere.

4. Încredere în HRI (interactiunea om-robot) și încredere în SARs(roboti pentru


asistenta sociala)

Pentru a implementa eficient SARs-urile în reabilitare, trebuie să luăm în considerare


factorii care influențează încrederea în SARs. Cercetătorii au studiat încrederea în HRI,
cu scopul de a identifica factori care afectează încrederea oamenilor în roboți. În
general, factorii care pot afecta încrederea în roboți au fost clasificați în ceea ce privește
robotul, utilizatorul sau mediul.

Intr-o analiză a încrederii în HRI s-a constatat că factorii ce stau la baza


performanței robotului (de exemplu, fiabilitatea, rata de obtierea a unu raspuns fals-
negativ, rata de eșec) au avut cea mai mare influență asupra dezvoltării încrederii în
robot. Studiile care au măsurat încrederea în mod continuu în timpul interacțiunii cu
robotul au constatat o părtinire de primă-recență: evaluările de încredere ale
participanților au scăzut mai mult ca răspuns la scăderea fiabilității robotului la începutul
și la sfârșitul unei sarcini. Spre deosebire de factorii legați de performanta robotilor, nu
s-au găsit factori legați de utilizator, care au inclus categorii precum experiența
anterioară, trăsăturile de personalitate, înclinația la încredere și implicarea, în mod
semnificativ asociate cu încrederea.

Contextul joacă un rol esențial atunci când se măsoară încrederea în HRI și propune
o abordare de jos în sus, care să evidențieze perspectiva utilizatorului și contextul de
interacțiune om-robot. Astfel, este necesară o examinare a elementelor specifice care
afectează încrederea în SARs în reabilitare. Suportul suplimentar pentru această
abordare vine din studiul lui Stuck and Rogers (2018) asupra percepțiilor adulților în
vârstă asupra factorilor care susțin încrederea într-un furnizor de îngrijiri robotice; S-au
identificat noi dimensiuni care afectează încrederea, cum ar fi bunăvoința și
compatibilitatea cu robotul, care nu au fost identificate anterior în literatura de încredere
HRI.
5. Cum stimulăm și menținem încrederea în roboții sociali în contextul
reabilitării?

a.Tehnicieni au încredere în SARs pentru reabilitare

În ceea ce priveste utilizarea SARs-urilor în reabilitare,tehnicieni sunt atât experți din


domeniu, cât și utilizatori finali. Tehnicianul trebuie să se simtă confortabil lăsând SARs-
ul singur cu pacientul și să aibă încredere că robotul va respecta legile pentru roboți în
neuroreabilitare, inclusiv protejarea pacientului de vătămări și respectarea comenzilor
terapeuților. Lucrări au demonstrat încrederea fizioterapeuților într-un SARs utilizat în
reabilitarea pediatrică a crescut pe parcursul mai multor sesiuni . În mod similar, o
demonstrație a unui robot în timpul unei prezentari catre un grup focal cu terapeuți a
îmbunătățit semnificativ opiniile participanților cu privire la utilizarea SARs în terapie.

Probabilitatea de a avea încredere într-o anumită tehnologie depinde foarte mult de o


recomandare. Aceste descoperiri sugerează că încrederea tehnicienilor în SARs poate
fi îmbunătățită asigurând că SARs-ul poate proteja în mod fiabil confidențialitatea
pacienților și punând la dispoziție în mod explicit metodele prin care acesta face acest
lucru. Mai mult decât atât, încrederea tehnicienilor poate crește odată cu utilizarea
repetată a SARs și recomandări pozitive privind utilizarea SARs în rândul terapeuților
din domeniu.

b. Încrederea pacientului în SARs pentru reabilitare

Urmatorul pas crucial in integrarea SARs-urilor este de a descoperi factorii care


influenteaza increderea pacientilor in SARs. Pacienții care beneficiaza de reabilitare
sunt persoane care au suferit un accident vascular cerebral, leziuni cerebrale dobândite
sau alte afecțiuni neurologice sau ortopedice. Acestea pot prezenta o varietate de
deficiențe, inclusiv deficite motorii, cognitive, emoționale, de comunicare și vorbire. De
asemenea, persoanele aflate în reabilitare tind să fie mai în vârstă și, prin urmare,
suferă în plus tulburări legate de vârstă și de comorbidități.

În timp ce riscurile reale de utilizare a SARs pot fi mici, riscul perceput de pacienți
poate fi ridicat. Prin urmare, pentru a obține încrederea unui pacient, tehnicianul și
SARs trebuie să poată ușura problemele de siguranță ale pacienților. Increderea in
roboti de asemene poate tine si de mediul cultural demonstrandu-se ca aumiti pacienti
din popare diferite au fost mai receptivi la folosirea robotilor pentru asistenta sociala in
reabilitare. Se sugereaza că culturile care au o probabilitate mai mică de a avea
încredere inițială în robot pot necesita un timp suplimentar de interacțiune cu un robot
pentru a stabili încredere. Aceste constatări subliniază necesitatea creării de SARs-uri
sensibile cultural pentru reabilitare.

c. Proiectarea SARs-urilor de încredere pentru reabilitare

Se argumenteaza că pentru roboții sociali folositi în reabilitare, atât capacitatea


tehnică a robotului, cât și caracterul său social contribuie la relația de încredere formată
între tehnician, pacienți și robot. Proiectarea SARs-urilor de încredere pentru reabilitare
necesită aplicarea și extinderea caracteristicilor identificate anterior, cum ar fi fiabilitatea
și comportamentele robotilor, la rolul specific al SARs în reabilitare. Personalizarea
robotului, adică capacitatea unui robot de a recunoaște și adapta preferințele
utilizatorului, este o caracteristică cheie pentru roboții sociali care au ca scop
dezvoltarea relațiilor de încredere pe termen lung, cu oamenii.

Întrucât performanța pacienților în timpul ședințelor de terapie fizică poate varia


considerabil (din cauza oboselii sau a unei motivații reduse), gradul în care un SARs
este capabil să se adapteze starii emoționale, psihologice și fizice a pacientului va
influența succesul interacțiune.

Caracteristicile de design adaptabile sunt cruciale pentru succesul creșterii încrederii


între tehnician și pacienții cu SARs, pentru a ține cont de diferitele tipuri de
personalitate, stări afective în timpul ședințelor și nivelurile de capacitate cognitivă a
pacienților în reabilitare.

d. Recunoașterea intențiilor și emoțiilor

Pe lângă faptul că prezintă un comportament personalizat, pentru ca SARs-urile să


fie de încredere pentru pacienti în timpul reabilitării, ar trebui să fie capabili să
recunoasca intenții prin gesturi, expresii faciale și alti indicii comportamentali. Utilizarea
indicilor de privire și a emoțiilor simulate în SARs poate conduce, de asemenea, la un
sentiment sporit de angajament între robot și pacient în reabilitare.

e. Atenuarea erorilor

S-a acordat mai multă atenție înțelegerii modului în care erorile robotului influențează
încrederea utilizatorilor. Cercetătorii au descoperit că gravitatea erorii unui robot a
influențat modul în care participanții au evaluat încrederea in robot, cu cat erorile sunt
mai severe cu atat mai mult a rezultat un nivel mai scăzut de încredere. SAR-urile ar
trebui să poată recunoaște erorile atunci când apar în timpul ședințelor de terapie cu
pacienții, iar erorile grave ar trebui să fie reduse cu orice preț.

f. Masurarea încrederii în HRI(interactiunea om-robot) pentru reabilitare

Necesitatea proiectării de scale pentru a măsura contextual încrederea în roboți este


la fel de crucială ca nevoia de a identifica factori care afectează încrederea. În contextul
reabilitării, măsurarea încrederii necesită captarea credinței pacientului și a
tehnicianuluii în SARs pentru a îndeplini o sarcină specifică sau pentru a manifesta un
comportament specific. Recenziile scărilor de încredere utilizate în HRI identifică două
mari lacune în literatura de specialitate: nu există o definiție acceptată a „încrederii”, iar
măsurile standard de încredere rămân evasive. Lacunele similare există în literatura de
specialitate care examinează încrederea în reabilitare, unde relația pacient-terapeut nu
a fost investigată în mod sistematic în cadrul reabilitării. Chestionarele relevante pentru
evaluarea experienței tehnologice și măsurarea încrederii în SARs-uri în mod special ar
fi cele mai indicate.

g. Limitari si preocupări ale dezvoltării SARs-urilor pentru reabilitare

Până în prezent, s-a discutat factorii care pot influența încrederea tehnicienilor și a
pacienților în SARs, precum și caracteristicile de proiectare care vor încuraja percepțiile
de încredere ale SARs în reabilitare. Cu toate acestea, există cu siguranță caracteristici
umane unice care influențează încrederea în relațiile terapeutice, precum îngrijirea,
confortul, compasiunea și empatia, care nu se aplică în proiectarea SARs. În timp ce
încurajarea încrederii este crucială pentru integrarea SARs-urilor în reabilitare, de
asemenea, ridică preocupări etice care ar trebui să fie luate în considerare cu atenție.
De accea, tehnicianul trebuie să aibă încredere în SARs dacă este capabil să-și
comunice limitările și să înțeleagă când este timpul ca pacientul să preia conducerea în
timpul procesului de reabilitare.

Rezumat, concluziile și direcțiile viitoare

Roboții de asistență socială (SARs) pot fi integrați în procesul de reabilitare pentru a


mări gama actuală de opțiuni terapeutice. Având în vedere importanța încrederii în
relațiile terapeut-pacient și în interacțiunea om-robot, favorizarea și menținerea
încrederii în SARs este esențială pentru îmbunătățirea acceptării și utilizării lor în
îngrijire. La elaborarea experimentelor pentru testarea încrederii în HRI, este necesară
o abordare centrată pe utilizator pentru a înțelege factorii contextuali care influențează
dezvoltarea încrederii. Identificarea factorilor care influențează încrederea tehnicienilor
și a pacienților în SARs va încuraja proiectarea SARs de încredere și utilizarea
eventuală a acestor agenți robotici în beneficiul pacienților. Proiectarea SARs-urilor de
încredere în contextul reabilitării necesită un nivel ridicat de personalizare, caracteristici
expresive și strategii eficiente de atenuare a erorilor.

Pe măsură ce lacunele vor fi rezolvate, trebuie luat în considerare în continuare


implicațiile etice ale utilizării SARs cu populațiile vulnerabile. Proiectarea SARs-urilor ar
trebui să depună eforturi spre o abordare „umană în primul rând”, care ar trebui să se
asigure că, în loc să creeze un ecosistem terapeutic în care pacienții trebuie să se
adapteze la cerințele (și limitările tehnice) ale tehnologiei medicale, sisteme „inteligente”
adaptive cum ar fi SARs-urile sunt concepute pentru a promova dezvoltarea umană și
obiective medicale și sociale importante în reabilitare.

Integrarea acestei tehnologii în reabilitare necesită colaborarea dintre tehnicieni,


pacienți și ingineri pentru a înțelege modul în care SARs-urile pot fi de încredere pentru
îndeplinirea rolurilor specifice.