Teză de doctorat

- rezumat -

Coordonator ştiinţific:

Prof. Univ. Dr. Cezar Bîrzea

Doctorand:
Răzvan Marian Burleanu

BUCUREŞTI
2013
 Europenizarea partidelor politice

din România

- rezumat -

Coordonator ştiinţific:

Prof. Univ. Dr. Cezar Bîrzea

Doctorand:
Răzvan Marian Burleanu

BUCUREŞTI
2013


Beneficiar al proiectului „Burse doctorale pentru dezvoltarea societăţii bazate pe cunoaştere”, proiect cofinanţat de
Uniunea Europeană prin Fondul Social European, Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane
2007-2013.
 CUPRINS

Listă a abrevierilor şi acronimelor…..............................………………………….….....….......04

Listă a tabelelor și graficelor........................................................................................................05

INTRODUCERE………………………………………………………………….................…07

CAPITOLUL 1: Conceptul de europenizare…............................………………...…....….....13

1.1. Europenizarea și impactul integrării europene...........................................................15
1.2. Ce nu este europenizarea......…………………………………...……….…...….......17
1.3. Europenizarea politicilor naţionale…………...…………………………….......…...22
1.4. Ce sunt și cum funcționează partidele........................................................................28
1.5. Dimensiunile europenizării……………………………………………………...…......36

CAPITOLUL 2: Metodologia de cercetare………………...….…………….………..…....…39

2.1. Motivația cercetării.............………………………….……………………….......…40
2.2. Variabilele și instrumentul de cercetare……...……….……………….………........48
2.3. Limitele cercetării………………...…………………….……………………....…...52
2.4. Rezultatele cercetării la nivel național.…………………….………...………....…...53
2.5. Rezultatele cercetării la nivel european......................................................................64
2.5.1. Gradul de coeziune.......................................................................................64
2.5.2. Prezența la ședințele plenare........................................................................74

CAPITOLUL 3: Dinamica sistemului de partide la nivel european și național….......….....79

3.1. Contextul european al dezvoltării sistemului de partide……………….……...........80
3.2. Construcţia europeană şi euro-scepticismul ……………..………...……….............87
3.3. Provocările sistemului de partide autohton……………….......………...…..............93
3.4. Partidele ca actori strategici.……………........……………………………..….........105
CAPITOLUL 4: Mecanismele de europenizare………………………………………......…113
4.1. Cursele şi etapele aderării………………………........……………………….........114
4.2. Mecanismele şi transformările europenizării……………………........………........118
4.2.1. Gate-keeping…………………………………………....……………......122
4.2.1.1. Partidul Alianța Liberalilor și
Democraţilor pentru Europa (ALDE Party)....……………….....….......124
4.2.1.2. Partidul Popular European (EPP).……………....……….....................128
4.2.1.3. Partidul Socialiştilor Europeni (PES).……...........…................…….....136
4.2.2. Benchmarking şi monitorizare…………………………........…..…….....143
4.2.3. Modele legislative şi instituţionale…….............................…........…........145
4.2.4. Ajutor şi asistenţă tehnică……………………………….............….…....146
4.2.5. Consultanţă şi twinning…………………………………...........…….......148

CAPITOLUL 5: Influenţa familiilor de partide europene……………………....................149

5.1. Partidele și Europa..................................................………………………....…......150
5.2. Extinderea competenţelor Parlamentului European…………………........…..…...154
5.3. Schimbări la nivelul sistemului de partide………………………………...…........167
5.3.1. Etape şi factori de influenţă………………………………………..............….....170
5.3.2. Modele de influenţă………………………………………………..............….....175

CONCLUZII: Efectele europenizării…………………………………………..……….....…182

BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………....……........189
Listă a abrevierilor şi acronimelor folosite în lucrare

ALDE Grupul Alianţei Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa

ARD Alianța România Dreaptă (PDL+FC+PNȚCD)
CE Comisia Europeană
CECO Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului
CEE Comunitatea Economică Europeană
CEEA Comunitatea Europeană a Energiei Atomice
ELDR Partidul European Liberal, Democrat şi Reformist
EPP Partidul Popular European
EPP(CD) Grupul Partidului Popular European (Creştin-Democrat)
NEI Noile Echipe Internaţionale
OSCE Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa
PC Partidul Conservator
PDL Partidul Democrat Liberal
PE Parlamentul European
PES Partidul Socialiştilor Europeni
PHARE Poland and Hungary Assitance for the Reconstruction of the Economy
PNG-CD Partidul Noua Generaţie Creştin Democrat
PNL Partidul Naţional Liberal
PNŢCD Partidul Naţional Ţărănesc Creştin Democrat
PRM Partidul România Mare
PSD Partidul Social Democrat
S&D Grupul Alianței Progresiste a Socialiștilor și Democraților din Parlamentul
European
UDMR Uniunea Democrată Maghiară din România
UEDC Uniunea Europeană Creştin Democrată
USL Uniunea Social Liberală (PSD+PNL+PC)
UE Uniunea Europeană
Listă a tabelelor și graficelor

Tabele
Tabel 1.1 Rolul UE în schimbarea funcțiilor partidelor
Tabel 1.2 Funcțiile partidului
Tabel 2.1 Acordarea de drepturi legale cuplurilor de acelaşi sex
Tabel 2.2 Legalizarea prostituţiei
Tabel 2.3 Religia în educaţia şcolară
Tabel 2.4 Implicarea activă a statului în economie
Tabel 2.5 Sistemul de impozitare
Tabel 2.6 Relaţia Stat-patronate-sindicate
Tabel 2.7 Indemnizațiile de şomaj
Tabel 2.8 Privatizarea domeniului sanitar
Tabel 2.9 Politica faţă de Republica Moldova
Tabel 2.10 Poziţia faţă de independenţa Kosovo
Tabel 2.11 Coeziunea grupurilor politice în Parlamentul European în perioada 1979-2012
Tabel 2.12 Gradul de coeziune al partidelor politice din România față de grupurile politice europene
Tabel 2.13 Gradul de coeziune al partidelor naționale față de ALDE
Tabel 2.14 Gradul de coeziune al partidelor naționale față de S&D
Tabel 2.15 Gradul de coeziune al partidelor naționale față de EPP
Tabel 2.16 Prezența eurodeputaților români la ședințele plenare din Parlamentul European
Tabel 3.1 Rezultate în urma alegerilor parlamentare din 2004
Tabel 3.2 Rezultate în urma alegerilor parlamentare din 2008
Tabel 3.3 Rezultate în urma alegerilor parlamentare din 2012
Tabel 3.4 Rezultatele europenizării
Tabel 3.5 Efectele naţionale ale europenizării
Tabel 4.1 Mecanismele și impactul europenizării
Tabel 5.1 Grupurile politice în Parlamentul European în perioada 1979-1984 (prima legislatură)
Tabel 5.2 Grupurile politice în Parlamentul European în perioada 1984-1989 (a doua legislatură)
Tabel 5.3 Grupurile politice în Parlamentul European în perioada 1989-1994 (a treia legislatură)
Tabel 5.4 Grupurile politice în Parlamentul European în perioada 1994-1999 (a patra legislatură)
Tabel 5.5 Grupurile politice în Parlamentul European în perioada 1999-2004 (a cincea legislatură)
Tabel 5.6 Rezultate înregistrate în România la alegerile pentru Parlamentul European în 2009
Tabel 5.7 Grupurile politice în Parlamentul European în perioada 2004-2010
Tabel 5.8 Numărul de deputați pe stat membru în Parlamentul European

Grafice
Grafic 1.1 Abordări diferite ale integrării europene și europenizării
Grafic 2.1 Gradul de coeziune al PNL față de ALDE pe anumite domenii
Grafic 2.2 Gradul de coeziune al PSD+PC față de S&D pe anumite domenii
Grafic 2.3 Gradul de coeziune al PDL față de EPP pe anumite domenii
Grafic 2.4 Gradul de coeziune al UDMR față de EPP pe anumite domenii
Grafic 2.5 Evoluția prezenței delegației României la ședințele plenare (iulie 2009 – decembrie 2012)
Grafic 2.6 Evoluția prezenței partidelor la ședințele plenare (iulie 2009 – decembrie 2012)
Grafic 3.1 Sistemul politic al UE
Grafic 3.2 Rata de participare la alegerile europene din perioada 1979-2009
Grafic 3.3 Relația dintre Europenizare și partidele politice
Grafic 5.1 Poziționarea grupurilor politice în mandatul 2009-2014
Grafic 5.2 România înainte de aderarea la UE şi europenizarea partidelor politice
REZUMAT

Lumea s-a schimbat mult faţă de „epoca de aur”. Prăbuşirea zidului Berlinului, 11
septembrie al Europei, cum o numeşte Thomas Friedman1, aproape a schimbat în totalitate
structura Uniunii Europene. Declinul keynesianismului în Occident şi căderea comunismului în
Europa Centrală şi de Est şi apoi în Uniunea Sovietică cu importante implicaţii asupra statutului
bunăstării, au fost provocate, după cum consideră Anthony Giddens2, de aproximativ aceleaşi
tendinţe – globalizarea, ordinea informaţională, individualismul şi puterea consumatorului,
impactul acestora fiind din ce în ce mai mare.
Uniunea Europeană a devenit o organizaţie puternică încât nu se poate discuta de
schimbări de politică şi/sau politici în statele membre astfel încât UE să nu fie menţionată ca
unul dintre factorii semnificativi ai schimbării. În acelaşi timp Uniunea Economică şi Monetară
şi anii experienţei din domeniul legislativ au creat un spectru larg al practicilor cu un real impact
atât asupra statelor membre, cât şi a celor candidate. Explicaţiile tradiţionale ale transformărilor
sistemului de partide fac trimitere în mod curent la factori naţionali. Totodată, a crescut numărul
cercetărilor privind impactul europenizării asupra partidelor politice, inclusiv în Europa Centrală
şi de Est, în timp ce în România numărul cercetărilor academice este încă subreprezentat față de
cel al studiilor asupra politicilor publice sau instituțiilor politice. De aceea, prin teza noastră ne-
am propus, totodată, să ocupăm acest vaccum al cercetărilor academice în domeniul
europenizării partidelor politice din Centrul și Estul Europei în general, printr-o analiză asupra
partidelor politice din România.
Uniunea Europeană este un model pe scena internațională economică și politică la
început de secol XXI. Un argument principal este acela că succesul integrării europene este
facilitat și de faptul că o majoritate a decidenţilor la nivel naţional, funcţionari, partide politice
relevante, grupuri de interese, dar şi mass-media se poziţionează în favoarea integrării, așa cum
este și situația României. Un rol important al prezentei tezei este acela de examinare a rolului
partidelor politice la nivel naţional puse în lumina integrării, văzut ca proces continuu, şi de aici
o sistematică evaluare a performanţei partidelor naţionale puse faţă în faţă cu guvernarea
europeană. O proclamare a exhaustivităţii nu ne-ar aduce decât într-un „sindrom Duverger”,
pentru ca apoi să credem că vom putea deschide cu aceeaşi cheie toate lacătele sistemelor de

1
Friedmann, Thomas (2005): The World is Flat: A Brief History of the Twenty-First Century, New York, Allen
Lane.
2
Giddens, Anthony (2007): Europa în epoca globală, București, Ed. Ziua, p.26.
partide politice, indiferent de sistemul naţional de care vorbim şi de dinamica sa specifică.
Totodată, vom urmări analiza efectelor UE asupra dinamicii organizaţionale a partidelor politice
naţionale, precum și legătura dintre orientarea ideologică a partidelor şi corespondentul
european.
Din perspectivă tradiţională, transformările partidelor politice sunt explicate prin
intermediul variabilelor şi factorilor interni. În acelaşi timp, tranziţia post-comunistă a fost
marcată nu numai de procesul de democratizare, ci şi de demararea procesului de negociere a
aderării la UE, astfel încât statutul de membru a devenit un obiectiv politic major şi un consens
naţional, totodată. Dinamica acestui proces este comun mai multor țări din Centrul și Estul
Europei, fiind o temă prezentă atât pe agenda publică cât și pe agenda politică a majorității
partidelor.
De observat că în România, ca şi în alte ţări din spațiul central-est european, nu au existat
partide euro-sceptice de tip hard, astfel încât europenizarea a avut impact inclusiv asupra
competiţiei politice naţionale care a devenit la nivel discursiv mai puţin adversativă sau
confruntaţionistă, contribuind la consolidarea şi stabilitatea sistemului de partide. Tema UE a
funcţionat ca un factor de consolidare pentru sistemul de partide examinat, diminuând competiţia
dintre partide care au avut ca principal obiectiv integrarea europeană. Tot astfel, scade şi nivelul
fragmentării care contribuie implicit la o creştere a procesului de democratizare. Tema integrării
în UE capătă o importanţă destul de mare în ceea ce priveşte politica la nivel naţional3. În acest
context, sistemul de partide este văzut ca un element critic în explicarea poziţiei asupra integrării
europene4.
Prezenta cercetare îşi propune să testeze ipoteza că transformarea sistemului de partide
din România este o influenţă a integrării europene a ţării, şi implicit a europenizării. Totodată,
scopul propus este de a analiza şi rolul familiilor de partide europene asupra strategiilor
electorale şi a poziţionărilor politice. Una dintre temele principale pe care le-am urmărit în
această cercetare face trimitere la relevanța procesului integrării europene pentru partide și
sistemul de partide la nivel național, o temă de actualitate care subscrie dimensiunii europene în
care se manifestă partidele politice. Toate acestea, pentru ca în cele din urmă exemplul
românesc, odată testat, să confirme sau să infirme impactul europenizării asupra partidelor
politice la nivel național, iar această abordare pe care o propunem să poată fi extinsă și în cazul
altor sisteme de partide.

3
Kopecky, Petr; Mudde, Cas (2002): The Two Sides of Euroscepticism: Party Positions on European Integration in
East Central Europe, European Union Politics 3:3, p.297-326.
4
Taggart, Paul; Szczerbiak, Aleks (2004): Contemporary Euroscepticism in the Party Systems of the European
Union candidate States of Central and Eastern Europe, European Journal of Political Research 43:1, p.2-3.
 Procesul de europenizare este un punct important în domeniul ştiinţei politice şi a
studiilor europene. Complexitatea acestui fenomen este bine sugerată de către una dintre
definiţiile dedicate europenizării, văzută ca „o schimbare internă cauzată de integrarea
europeană”5. Pe de altă parte europenizarea a reprezentat un mijloc puternic de democratizare a
statelor post-comuniste în Europa Centrala şi de Est. În literatura de specialitate există lucrări
bine documentate despre efectele europenizării asupra sistemului politic naţional, în general, şi
asupra sistemului de partide naţional, în particular. Zsolt Enyedi consideră că europenizarea este
factorul cel mai important de încadrare a partidelor politice şi a sistemului de partide în statele
care au început să experimenteze integrarea europeană, în special în ţările central şi est-
europene6.
Europenizarea este un concept prin care se înţelege un dublu proces de schimbare de
politici între UE şi mediile naţionale în contrast cu termenul de integrare europeană care descrie
doar un singur proces al impactului UE asupra statelor membre, potrivit lui Featherstone. Pe de
altă parte, europenizarea este un termen folosit pentru a descrie efectele integrării europene
asupra politicii şi politicilor statelor membre. Ipoteza cercetării de faţă se circumscrie ideii că
integrarea europeană a schimbat anumite caracteristici ale partidelor politice naţionale cu care
acestea operează. Totodată, în timp ce europenizarea ţărilor candidate la UE se bucură de o
atenţie sporită, efectele accederii referitoare la partidele politice din ţările post socialiste rămân
neaprofundate. Impactul integrării europene asupra spaţiului politic naţional al statelor membre
sau a celor candidate este destul de puţin cercetat de studiile europene în general, şi de literatura
europenizării, în particular.
Procesul de europenizare poate fi studiat în viziunea politologului Peter Mair în două
moduri diferite. Pe de o parte, europenizarea poate fi văzută ca un factor extern experienţei
naţionale, având loc atunci când „ceva din sistemul politic naţional este afectat de ceva
european”7. Referitor la această viziune se discută despre impactul Europei – alegerile europene,
politicile europene, alianţele europene – asupra organizaţiilor, programelor sau strategiilor
partidelor politice la nivel naţional. Pe de altă parte, europenizarea poate fi înţeleasă ca un proces
care implică „apariţia şi dezvoltarea la nivel european a unor structuri distincte de guvernare”8,
de aici şi apariţia şi consolidarea alinierii partidelor în Parlamentul European. Cele două sensuri
5
Vink, Maarten (2002): What is Europeanization? And Other Questions on a New Research Agenda, Paper for the
Second YEN Research Meeting on Europeanization, University of Bocconi, Milan, 22-23 November, p.1.
6
Enyedi, Zsolt (2007): The `Europeanisation' of Eastern Central European Party Systems, epsNet Kiosk Plus: THE
NET Journal of Political Science, vol.5, no.1.
7
Vink, Maarten, idem.
8
Risse, Thomas; Cowles, Maria Green; Caporaso, James (2001): Europeanization and Domestic Change:
Introduction, în Cowles, Maria Green; Caporaso, James; Risse, Thomas (eds): Transforming Europe.
Europeanization and Domestic Change, Ithaca, Cornell University Press, p.3.
ale europenizării pot fi interpretate ca şi limite ale dimensiunii europene în ceea ce priveşte
instituţionalizarea unui sistem politic european distinct, precum impactul sau penetrarea regulilor
europene, a directivelor şi normelor în sfera naţională.
Astfel, putem să vorbim despre un efect direct asupra partidelor politice şi a sistemului de
partide. De exemplu, adoptarea unor reguli particulare şi proceduri în PE duce în mod direct la
crearea unor alianţe şi coaliţii de partide, dar şi formarea şi mobilizarea unor noi alternative
politice. Pe de altă parte, impactul europenizării poate fi unul indirect. În acest caz, putem să
vorbim despre scoaterea anumitor sectoare de politici de sub autoritatea exclusivă a scenei
politice naţionale.
Dacă procesul de europenizare schimbă relaţiile dintre partide, atunci ne aşteptăm ca
partidele să aibă poziţii diferite asupra politicilor şi instituţiilor europene, dar şi asupra
transferului procesului de luare a deciziilor ori a oportunităţilor şi constrângerilor. În acelaşi timp
Ray sugerează într-una din cercetările sale, fără să facă în schimb vreo menţionare la România la
acea vreme, dar care îşi găseşte aplicabilitatea la scena politică românească, că partidele
naţionale reacţionează în primă fază printr-o creştere a importanţei nivelului european prin
încorporarea acestei teme în programele lor naţionale şi în discursurile structurii de conducere a
partidului9.
Astfel, declaraţiile programatice analizate constituie elementele centrale ale unui partid,
ideile politice şi obiectivele sale. Chiar dacă nu se bucură de un larg impact asupra alegătorilor
care numai câţiva ajung să citească programele partidului, acestea din urmă au o valoare destul
de importantă. Documentele programatice acoperă un spectru larg al poziţiilor şi temelor, şi
inclusiv a direcţiei partidului, în jurul cărora se construiesc toate celelalte acțiuni și demersuri. Pe
de altă parte, partidele se comportă ca actori raţionali, după cum se poate observa din cercetarea
cuprinsă în această lucrare, acordând o atenţie mai mare temelor care le pot aduce voturi şi
neglijându-le pe cele care pot dăuna electoral în acest sens. Dacă adoptăm o perspectivă de
ansamblu, vom observa că sistemul de partide din România s-a dovedit a fi unul fragil în
perioada post-decembristă, în schimb intrarea unui nou partid pe scena politică nu prea a reuşit.
Sistemul de partide politice din România a intrat într-o nouă fază începând cu
deschiderea negocierilor pentru integrarea în structurile europene. Argumentul acestei analize
este faptul că impactul este unul semnificativ, partidele fiind centrate pe clivajele europene, în
timp ce familiile de partide europene joacă un rol deosebit de important în formularea strategiilor

9
Ray, Leonard (2003): When Parties Matter: The Conditional Influence of Party Positions on Voter Opinions about
European Integration, Journal of Politics, 65 (4), p. 978-994.
electorale şi a poziţionărilor politice, acest lucru urmând să-l evidențiem pe parcurs în capitolele
cercetării noastre.

Lucrarea este împărțită în cinci capitole. Capitolul 1 este consacrat în totalitate cadrului
conceptual al europenizării, în contextul în care studiile dedicate acestui subiect sunt încă la
început, agenda cercetării europenizării fiind una de dată destul de recentă, iar etapa analizei
conceptuale este una fundamentală în știința politică comparată. Lipsa abundenței cercetărilor
academice în domeniul europenizării reprezintă și unul dintre motivele cercetări noastre, și
anume de constituire a unui model metodologic și totodată de a pune la dispoziție pentru
cercetările viitoare un câmp foarte larg de analiză empirică. Tot în acest capitol evidențiem
abordările diferite ale integrării europene și europenizării, plecând de la anumite direcții valide şi
utile demersului nostru, cum ar fi cele propuse de Radaelli, Ladrech ori Hix, făcând încă de la
început distincția dintre europenizare și convergență, armonizare ori integrare.
Mai mult chiar, în acest capitol discutăm și despre relația dintre partide și democrație, dar
și despre modul în care partidele politice naționale își modifică, adaptează, construiesc și
folosesc programele politice în competiția cu celelalte partide. În cele din urmă pentru a înțelege
relația dintre integrarea în UE și partidele politice și implicit și explicit procesul de europenizare,
am definit ce sunt și cum funcționează partidele politice, precum și care sunt dimensiunile
europenizării. Totodată, evidențiem și faptul că europenizarea a avut un impact semnificativ și
asupra funcțiilor politicilor naționale în statele membre, iar România nu este o excepție.
Lucrarea de faţă îşi propune să susţină faptul că transformarea sistemului de partide din
România este un rezultat, o consecinţă a integrării europene a ţării, şi de aici un exemplu de
europenizare. Totodată, scopul propus este de a analiza şi rolul familiilor de partide europene
asupra strategiilor electorale şi a poziţionărilor politice, aşa cum au fost definite de Ladrech, ale
cărui idei reprezintă structura argumentativă de bază, trunchiul pe care se construieşte această
analiză care la rândul ei se ramifică, clamând necesitatea aprofundării şi altor perspective de
interpretare a dimensiunii conceptuale a europenizării.

Capitolul 2 este rezervat strategiei de cercetare pe care am urmat-o dintr-o dublă

perspectivă. Pe de o parte, analizăm programele politice şi poziţiile partidelor politice la nivel
național asupra unor teme de interes public, prezente pe agenda publică și pe agenda partidelor
politice. Pe de altă parte, analizăm și gradul de coeziune al delegațiilor partidelor politice din
România față de grupurile politice europene, urmărind voturile prin apel nominal din ultimul
mandat al PE, și introducând în analiză și importanța prezenței la ședințele plenare ca variabilă a
procesului de europenizare a partidelor politice naționale. Analiza coeziunii partidelor politice
prin prisma voturilor prin apel nominal s-a dovedit în timp una dintre cele mai bune metode, fapt
confirmat de mai mulți cercetători care au și dezvoltat această metodă (Benoit și Laver, 2006)
Plecând de la aceste două perspective menționate anterior am dezvoltat un model teoretic
care explică contextul în care partidele politice la nivel național în România suferă anumite
modificări sub influența UE, dar și gradul de coeziune al fiecărui partid (PNL, PSD, PDL și
UDMR) cu corespondentul său la nivelul PE (ALDE, S&D și EPP). Identificarea spațiului
politicilor publice pe care partidele îl ocupă și poziționarea ideologică reprezintă o provocare atât
de ordin practic, cât și de ordin conceptual.
Acest capitol reprezintă și punctul de plecare pentru următoarele capitole.

După clarificarea chestiunilor de ordin conceptual-metodologic, precum și diferitele

dimensiuni ale europenizării, în Capitolul 3 analizăm care este dinamica sistemului de partide la
nivel european și național, precum și cum se comportă acestea în spațiul politic al democrației
europene. Tot în acest capitol evidențiem care sunt caracteristicile sistemului de partide din
România. Toate acestea ne sunt necesare pentru a înțelege evoluția gradului de coeziune a
partidelor politice din România față de grupurile politice din cadrul PE, și implicit cu familiile de
partide europene la care sunt afiliate, al căror istoric îl vom urmări în capitolul următor.
În cele din urmă, procesul de europenizare al partidelor politice româneşti cunoaşte mai
multe caracteristici, printre care perioada scurtă de timp al procesului de integrare,
condiţionalitatea şi mecanismele inerente de coerciţie ca parte constitutivă a integrării, precum şi
spaţiul post-comunist şi consecinţele care decurg de aici în ceea ce priveşte poziţionarea
partidelor, dar şi a instituţiilor statului, ca spațiu public.

Capitolul 4 este dedicat analizei mecanismelor europenizării care acționează în cadrul

partidelor europene și naționale. Altfel spus, este vorba de analiza interacțiunii între cele două
paliere, european și respectiv național. Dar pentru a dezvolta cercetarea impactului europenizării
asupra partidelor politice din România facem o scurtă trecere în revistă a relaţiilor istorice ale
României cu UE.
Nucleul acestui capitol este reprezentat de analiza interacțiunii (contact, cooperare și
integrare) dintre partidele politice naționale și structurile europene, care este urmărită prin prisma
mecanismelor caracteristice derulării procesului de aderare al unui stat la UE conform lui
Grabbe: gate-keeping, benchmarking şi monitorizare, modele legislative şi instituţionale, ajutor
şi asistenţă tehnică și consultanţă şi twinning. Analiza noastră este centrată asupra celor trei mari
familii de partide europe (ALDE, EPP și PES) și implicit asupra partidelor politice din România
afiliate acestora.

În Capitolul 5 analizăm influența familiilor de partide europene și respectiv a grupurilor

politice din PE. Familiile de partide europene reprezintă o formă instituţională a organizării de
partid la nivel european, văzută ca un transfer parţial de suveranitate dinspre partidele membre
de la nivel naţional. Astfel, analiza este plasată în contextul extinderii competențelor UE și
respectiv a PE și ia în considerare etapele, factorii și modelele de influență la nivelul sistemului
de partide.

În final sunt expuse câteva reflecții despre dezvoltarea unei relații de cercetare între UE și
partidele politice la nivel național și despre trendurile cercetării academice ca și concluzii ale
tezei de doctorat, din perspectiva relevanței temei europenizării partidelor politice din România,
care se adaugă dezbaterii teoretice și metodologice despre Europa și partidele politice. Obiectivul
final al tezei este acela de a oferi o imagine conceptuală cât mai bine fundamentată asupra
complexității procesului de europenizare a partidelor politice din România care să faciliteze în
cele din urmă o înțelegere pragmatică a acestora. Europenizarea nu reprezintă doar o altă
dimensiune în dezbaterea politică, ci schimbă inclusiv dezbaterea în ceea ce privește soluțiile
valabile.
Astfel, ne propunem ca prin această teză de doctorat, studiul europenizării partidelor
politice să devină un element esențial în înţelegerea sistemului politic contemporan autohton şi a
noilor provocări la care România este parte integrantă în acest secol prin apartenenţa sa la
structurile euro-atlantice. Integrarea europeană este o reală provocare pentru știința politică şi
teoria democrației, iar tema partidelor politice și a UE nu mai pot fi tratate și analizate izolându-
le una de alta. Pe de o parte, teoriile din științele politice, despre modul în care UE se dezvoltă și
despre procesul de integrare europeană, trebuie să țină cont și de rolul partidelor politice și a
reprezentanților acestora. Pe de altă parte, orice analiză a sistemului politic național nu mai poate
fi realizată fără să se facă referire la rolul UE, sub o formă directă sau indirectă.

În cele din urmă datele cercetării noastre sunt relevante și pentru o înțelegere
pragmatică a evoluției partidelor politice din România puse față în față cu procesul de
europenizare, dar și pentru o analiză a predictibilității dinamicii partidelor. Analiza noastră oferă
un răspuns pentru teoria democrației în ceea ce privește problematica crizei partidelor politice și
a deficitul democratic. Astfel, se demonstrează capacitatea de adaptare și transformare a
partidelor politice naționale, ceea ce este caracteristic și poate fi dezvoltat pentru toate țările
europene, fie că vorbim de membri fondatori, actuali membri și non-membri ai UE.
Ipoteza cercetării noastre se confirmă, ceea ce reprezintă o provocare pentru cercetările
viitoare asupra partidelor politice din alte țări care trebuie să țină cont și de factori precum,
istoria, tradiția și contextul instituțional pentru a înțelege procesul de europenizare. Cu
siguranță în viitor partidele politice vor trebui să facă față și altor provocări (apariția unor noi
partide, fracțiuni, schimbarea sistemului electoral). Integrarea în UE este o ilustrare relevantă a
strategiei de adaptare a partidelor în ceea ce privește funcțiile acestora dar și mecanismele de
rezistență, precum și strânsa relație dintre partidele politice și democrație.
Astfel, schimbările pot avea efecte importante asupra dezvoltării spaţiului politic
european şi rolului partidelor. Întorcându-ne la analiza noastră, vom vedea că ambele abordări
sunt corecte simultan. Modelul procesului dual de integrare europeană există prin faptul că
partidele politice își adaugă o nouă dimensiune, celei de actor național. Partidul devine altceva
decât un simplu actor național. Și anume, acesta devine parte componentă a UE prin
apartenența la familiile de partide europene și respectiv grupurile politice din cadrul
Parlamentului European unde delegațiile naționale, prin numărul de eurodeputați și gradul de
compatibilitate cu linia majoritară, au un rol foarte important.
În acelaşi timp se poate observa că partidele politice naţionale mari merg pe linia trasată
de apartenenţa la familia europeană respectivă, doar anumite situaţii interne excepţionale fiind
cele care ar deturna cât de cât poziţia unui partid. Totodată, în cazul în care partidele nu sunt
afiliate unei familii de partide europene, acestea vor avea poziţii extreme pe marginea anumitor
subiecte, acţiuni al căror scop ar fi acela de individualizare şi evidenţiere pe scena politică
autohtonă.

În această lucrare am argumentat şi susţinut teza că dinamica sistemului de partide din

România este un rezultat al europenizării, determinând poziţiile partidelor angrenate în
competiţia politică, de unde şi certitudinea că „trecerea temei europene înspre partidele politice...
nu poate fi înţeleasă în afara contextului sistemelor de partide”10. Integrarea în UE devine astfel
punctul de atracție care înlocuiește nostalgia pentru vechiul regim comunist.
Europenizarea este dincolo de istorie, cultură, politică, societate ori economie, este un
proces al schimbării structurale, afectând actori şi instituţii, idei şi interese. În sens maximalist,
Kevin Featherstone consideră că această schimbare structurală ar putea fi identificată cu Europa,

10
Sitter, Nick (2002): Opposing Europe: Euro-Scepticism, Opposition and Party Competition, University of Sussex,
Sussex European Institute, Working Papers 56, p.23.
în timp ce în sens minimalist, acelaşi autor consideră că europenizarea implică răspunsul la
politicile UE. Indiferent de abordare, partidul intră într-o altă dimensiune, este un produs al
modernității, și trebuie interpretat în această matrice.

Încercând să răspundă la întrebarea direcţiei pe care o va avea democraţia europeană,

David Marquand descria acest fapt printr-un joc de cuvinte, „Europe de patries” vs. „Europe of
parties”, care lasă deschisă aprofundarea acestei teme a europenizării partidelor politice.