Tribunalul Funcţiei Publice

Tribunalul Funcţiei Publice a Uniunii Europene este compus din şapte judecători numiţi
de Consiliu pentru o perioadă de şase ani care poate fi reînnoită, după ce se face apel la
candidaturi şi după obţinerea avizului unui comitet format din şapte personalităţi alese dintre
foşti membri ai Curţii de Justiţie şi ai Tribunalului şi dintre jurişti a căror competenţă este
notorie.

Prin numirea judecătorilor, Consiliul urmăreşte asigurarea unei compuneri echilibrate a

Tribunalului Funcţiei Publice, pentru a dispune de o reprezentare geografică cât mai largă în
privinţa resortisanţilor statelor membre şi a sistemelor juridice naţionale.

Judecătorii Tribunalului Funcţiei Publice desemnează din rândul lor preşedintele, pentru
o perioadă de trei ani ce poate fi reînnoită.

Tribunalul Funcţiei Publice se întruneşte în camere compuse din trei judecători. Cu

toate acestea, atunci când dificultatea sau importanţa problemelor de drept justifică acest
lucru, o cauză poate fi trimisă în faţa plenului. În plus, în situaţiile determinate prin
Regulamentul său de procedură, Tribunalul Funcţiei Publice poate soluţiona cauza în cameră
compusă din cinci judecători sau în complet format dintr-un judecător unic.

Judecătorii numesc un grefier pentru un mandat de şase ani. Tribunalul Funcţiei Publice

dispune de o grefă proprie, dar recurge la serviciile Curţii de Justiţie pentru alte necesităţi
administrative şi lingvistice.

În cadrul instituţiei jurisdicţionale, Tribunalul Funcţiei Publice este instanţa specializată în

materia contenciosului funcţiei publice a Uniunii Europene. Această competenţă a fost exercitată
anterior de Curtea de Justiţie şi, de la crearea sa în 1989, de Tribunal.

Tribunalul soluţionează în primă instanţă litigiile dintre Uniunea Europeană şi agenţii săi,
conform articolului 270 TFUE, ceea ce reprezintă aproximativ 120 de cauze pe an, în condiţiile în care
personalul instituţiilor Uniunii este compus din aproximativ 35 000 de persoane. Aceste litigii au drept
obiect nu numai probleme referitoare la relaţiile de muncă propriu-zise (remuneraţie, desfăşurarea
carierei, recrutare, măsuri disciplinare etc.), ci şi regimul de securitate socială (boală, vârstă, invaliditate,
accidente de muncă, alocaţii familiale etc.).

Tribunalul soluţionează de asemenea litigiile dintre organe, oficii sau agenții și personalul lor,
pentru care competența este atribuită Curții de Justiție a Uniunii Europene [de exemplu, litigii între

1
Europol, Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieţei Interne (OAPI) sau Banca Europeană de Investiții și
agenții acestora].

Tribunalul nu poate, în schimb, soluţiona litigiile dintre administraţiile naţionale şi agenţii

lor.Hotărârile pronunțate de Tribunalul Funcției Publice pot face obiectul unui recurs limitat la
probleme de drept. Acest recurs poate fi introdus în termen de două luni în faţa Tribunalului .

Procedura în faţa Tribunalului Funcției Publice se desfăşoară conform dispoziţiilor din

Statul Curţii de Justiție a Uniunii Europene, în special a celor cuprinse în anexa I la acesta,
precum și din propriul său regulament de procedură, care a intrat în vigoare la 1 noiembrie
2007.În principiu, procedura cuprinde o fază scrisă şi o fază orală.

Faza scrisă:

O cerere introductivă scrisă de un avocat și adresată grefei declanşează procedura.

Cererea introductivă este comunicată de către grefier părţii adverse, care dispune de un termen
pentru a depune un memoriu în apărare. Tribunalul Funcției Publice poate hotărî că este
necesar un al doilea schimb de memorii scrise.

Orice persoană care justifică un interes în soluţionarea unui litigiu aflat pe rolul
Tribunalului Funcției Publice, precum şi statele membre şi instituţiile Uniunii Europene pot
interveni în procedură. Intervenientul depune un memoriu, prin care urmăreşte susţinerea sau
respingerea concluziilor uneia dintre părţi, la care părţile pot ulterior să răspundă. În anumite
situaţii, intervenientul poate să îşi prezinte observaţiile şi în cadrul fazei orale.

Faza orală:

În timpul fazei orale are loc o şedinţă publică. În cadrul acesteia, judecătorii pot adresa
întrebări reprezentanţilor părţilor şi, dacă este cazul, chiar părţilor. Judecătorul raportor
întocmește un raport pregătitor de ședință, care conţine elementele esenţiale ale cauzei şi
indică aspectele pe care părţile trebuie să se concentreze în pledoarii. Acest document este pus
la dispoziţia publicului în limba de procedură.

Judecătorii deliberează pe baza proiectului de hotărâre redactat de către judecătorul

raportor.Hotărârea se pronunţă în şedinţă publică.

Cheltuielile de judecată:

Procedura la Tribunalul Funcției Publice este scutită de taxe. În schimb, onorariul

avocatului, care are dreptul să îşi exercite profesia în faţa unei instanţe a unui stat membru şi
care trebuie să reprezinte partea, nu este în sarcina Tribunalului Funcției Publice.

2
Cu toate acestea,o parte poate solicita să beneficieze de asistenţă judiciară în cazul în care se
află în imposibilitate de a face faţă cheltuielilor de judecată.

Soluţionarea amiabilă a litigiilor:

În orice stadiu al procedurii, începând din momentul depunerii cererii introductive,

Tribunalul Funcției Publice poate încerca să faciliteze soluţionarea amiabilă a litigiilor .

Măsurile provizorii:

Introducerea unei acţiuni la Tribunalul Funcției Publice nu are ca efect suspendarea

executării actului atacat. Cu toate acestea, Tribunalul Funcției Publice poate să dispună
suspendarea executării acestuia sau să prescrie alte măsuri provizorii. Preşedintele Tribunalului
Funcției Publice sau, dacă este cazul, un alt judecător delegat cu luarea măsurilor provizorii se
pronunţă asupra unei astfel de cereri prin ordonanţă motivată.

Măsurile provizorii se dispun numai dacă sunt întrunite trei conditii:

1. acţiunea principală trebuie să pară, la prima vedere, întemeiată; 
2. solicitantul trebuie să dovedească împrejurările care determină urgenţa măsurilor, în lipsa
cărora ar suporta un prejudiciu grav şi ireparabil; 
3. măsurile provizorii trebuie să ţină seama de punerea în balanţă a intereselor părţilor şi a
interesului general.

Ordonanţa are caracter provizoriu şi nu prejudecă fondul asupra căruia Tribunalul

Funcţiei Publice se pronunţă în acţiunea principală. În plus, aceasta poate fi atacată cu recurs în
faţa Tribunalului.

Regimul lingvistic:

Limba în care este redactată cererea introductivă, care poate fi una dintre cele 23 de
limbi oficiale ale Uniunii Europene, va fi limba de procedură în cauza respectivă.

Dezbaterile care au loc cu ocazia fazei orale a procedurii beneficiază de interpretare

simultană, în funcţie de necesităţi, în diferite limbi oficiale ale Uniunii Europene. Judecătorii
deliberează fără interpret într-o limbă comună, limba franceză.

Grefa:

Grefa este responsabilă cu păstrarea dosarelor cauzelor aflate pe rol și ține registrul în
care sunt înregistrate toate actele de procedură. De asemenea, grefa primește, transmite și

3
păstrează înscrisurile și se ocupă de corespondența cu părțile și cu terții referitoare la cauzele
aflate pe rol.

Depunerea actelor de procedură:

Actele de procedură și corespondența privind cauzele cu care este sesizat Tribunalul

Funcției Publice trebuie adresate grefei utilizând numai adresa poștală indicată mai sus.De
asemenea, acestea pot fi depuse direct la birourile grefei situate la adresa: 35A, avenue J.-F.
Kennedy, 1855 Luxembourg. Programul de lucru cu publicul este de luni până vineri de la 9.00
până la 12.00 și de la 14.30 până la 16.30. Pe durata vacanțelor judecătorești, birourile grefei
sunt închise în fiecare vineri după-amiază. În afara programului de lucru cu publicul, actele de
procedură pot fi înmânate gardienilor prezenți 24 de ore din 24 la intrările clădirilor Curții de
Justiție a Uniunii Europene, situate în Luxembourg-Kirchberg, rue du Fort Niedergrünewald.

Transmiterea unui act de procedură prin fax sau prin e-mail este luată în considerare în
privința termenelor procedurale numai dacă reprezintă o copie a originalului semnat și cu
condiția ca originalul să parvină grefei în cel mult 10 zile.

Curtea de Justiție a Uniunii Europene

COMUNICAT DE PRESĂ nr. 96/10

Luxemburg, 1 octombrie 2010

Presă și informare

Aniversarea celor 5 ani ai Tribunalului Funcției Publice

Astăzi a avut loc la sediul Curții de Justiție a Uniunii Europene, la Luxemburg, un colocviu
pentru a sărbători cea de a cincea aniversare a Tribunalului FuncțieiPublice.

Colocviul a fost inaugurat cu alocuțiunile pronunțate de domnul Paul Mahoney,

președintele Tribunalului Funcției Publice, de domnul Vassilios Skouris, președintele Curții de
Justiție, precum și de domnul Marc Jaeger, președintele Tribunalului Uniunii Europene.

Cu ocazia acestei aniversări, au fost organizate ateliere de lucru cu temele „Pledoaria în

4
fața Tribunalului Funcției Publice: specificitățile procedurii” și „Jurisprudența Tribunalului
Funcției Publice: probleme de fond”, la care au participat magistrați, profesori și avocați
specializați în domeniul funcției publice europene și internaționale, înalți funcționari ai
instituțiilor europene și reprezentanți aiorganizațiilor profesionale și sindicale.

Sesizarea Tribunalului Funcţiei Publice

Tribunalul Funcţiei Publice este competent să judece în primă instanţă litigiile dintre
Comunităţi şi agenţii săi, în limitele şi condiţiile stabilite prin statut sau rezultând din regimul
special aplicabil celor din urmă, fiind incluse şi litigiile dintre orice organ sau organism şi
personalul său, pentru care competenţa a fost atribuită Curţii de Justiţie. Tribunalul are o
competenţă de anulare şi de jurisdicţie deplină, obiectul sesizării fiind fie nelegalitatea unui act
al administraţiei care aduce atingere unui funcţionar sau agent, fie acordarea unei despăgubiri.
Totuşi, funcţionarul sau agentul poate cumula în acelaşi recurs, cererea de anulare şi
pretenţiile de despăgubire.

1. Dintre agenţii Comunităţilor, funcţionarii constituie grupul principal. Funcţionarul

Comunităţilor este definit prin Statutul Funcţionarilor Comunităţilor Europene ca fiind persoana
numită în condiţiile prevăzute de Statut într-o funcţie permanentă de către una dintre
instituţiile Comunităţilor, printr-un act scris al autorităţii investită de instituţie cu competenţa
de numire. Sunt asimilaţi instituţiilor Comunităţilor, în aplicarea Statutului funcţionarilor,
Comitetul Economic şi Social, Comitetul Regiunilor, Mediatorul Uniunii Europene şi Controlorul
European pentru Protecţia Datelor.

2. În categoria celorlalţi agenţi sunt incluşi agenţii temporari (chemaţi să lucreze într-un centru
de cercetare sau într-un cabinet al unui membru al Comisiei, ei pot fi angajaţi pentru o durată
de cel mult şase ani sau pentru o durată legată de mandatul membrului respectiv al Comisiei),
agenţii contractuali (contract între trei şi cel mult cinci ani), auxiliarii şi experţii naţionali
detaşaţi, precum şi consilierii speciali şi agenţii locali. Funcţionarii şi ceilalţi agenţi europeni se
pot adresa T.F.P. cu condiţia ca autoritatea investită cu puterea de numire a fost sesizată în
prealabil cu o reclamaţie, iar această reclamaţie a făcut obiectul unei decizii explicite sau
implicite de respingere (lipsa răspunsului în termenele prevăzute de art. 90 din Statutul
Funcţionarilor Comunităţilor Europene)

3. Jurisprudenţa constantă a .T.F.P. este în sensul că, în prezenţa unui act care îl lezează,
funcţionarul trebuie să foloseascăprocedura reclamaţiei, prevăzută de art. 90 din Statut,
introducerea unei simple cereri neavând nici o relevanţă.

5
 4. O calitate procesuală activă nu este recunoscută în schimb, organizaţiilor sindicale şi
profesionale, acestea neputând interveni decât pentru a susţine sau a cere respingerea
pretenţiilor funcţionarului. Cererea trebuie să fie precisă, pentru a nu exista niciun dubiu cu
privire la pârât, la actul contestat, la probele invocate şi la procedură. În lumina jurisprudenţei
comunitare, pârâtul nu poate fi decât autoritatea investită cu puterea de numire şi care
acţionează în numele instituţiei.