UNIVERSITATEA ,,BABEŞ-BOLYAI”

FACULTATEA DE TEOLOGIE GRECO-CATOLICĂ

SECȚIA MASTER TEOLOGIE BIBLICĂ

Lucrare de examen

MĂRTURIA LUI IOAN BOTEZĂTORUL CONFORM IOAN 1,19-28.

De: Satmari Cosmin Vlăduţ

Student la FTGC. în Anul I de Master

Cluj-Napoca
Iunie-2012
 CUPRINSUL

INTRODUCERE.................................................................................................................................... 3

I. TEMA LUCRĂRII ŞI SCOPUL..................................................................................................... 3

II. METODA DE LUCRU................................................................................................................... 3

III.CRITICĂ TEXTUALĂ.................................................................................................................. 4

II. CRITICĂ LITERARĂ ŞI CRITICĂ ISTORICĂ.....................................................................7

III. CONCLUZIE................................................................................................................................ 11

INTRODUCERE
I. Tema lucrării şi Scopul

,,Mărturia lui Ioan Botezătorul conform Ioan 1,19-28” este tema pe care o voi trata în
această lucrare. Am ales această temă de teologie biblică fiind motivat pe de o parte de dorinţa de
aprofundare a cunoştiinţelor în această direcţie.

II. Metoda de lucru

Pentru elaborarea acestei lucrări am folosit metoda compilaţiei.

III.Critică textuală
 (cf. Ioan 1,19)-,,tou Iwannou”1 (de Ioan) apare în versiunea a lui Origen şi în codex
Vaticanus (B03). În unele manuscrise precum codexul Hamburg (H*) de cea mai bună calitate şi
în codicii minusculi 1 şi 435, articolul genitiv masculin singular tou şi adverbul ote sunt omise.
Prin urmare, expresia ,,Kai. au[th evsti.n h` marturi,a tou/ VIwa,nnou”2(Aceasta este mărturisirea
dată de Ioan) apare tradus după următorul exemplu: ,,kai auth h marturia estin iwannou met
ekeinhn deutera” (Iată mărturia a lui Ioan)
(cf. Ioan 1,19)- ,,ὅτε ἀπέστειλαν [πρὸς αὐτὸν] οἱ Ἰουδαῖοι”3(când Iudeii au trimis) apare în
codex Utrecht (F09), în versiunea a lui Nestle-Aland şi Bruce M. Metzger. Menţionez că în
unele manuscrise nu apare prepoziţia acuzativă πρὸς şi pronumele personal acuzativ masculin
singular αὐτὸν, iar cuvântul ,,i`erei/j kai. Leuei,taj”4(preoţi şi leviţi) apar în veriunile TOB şi BJ,
şi în codex Alexandrinus (A02), codex Munich (X033) şi Bezae Cantabrigiensis (D06), în codex
Sinaiticus (a01) şi la Lc. 10,32 şi în Fapt.4,3, în versiunea Vulgata, siriacă coptică, în versiunea
Sfântului Augustin şi într-o serie de codici minusculi.
(cf. Ioan 1,20)-,,καὶ οὐκ ἠρνήσατο· καὶ ὡμολόγησεν”5(a nega şi a mărturisi) apar împreună
în versiunea Nestle Aland şi Bruce M. Metzger, TOB şi BJ, în codex Washinghton (W), în
codex Ephraemi Rescriptus (C), în familia de codici minusculi (f1) şi codici minusculi 33. De
observat, în unele manuscrise termenii de mai sus apar separat, iar în alte manuscrise apar
împreună.
(cf. Ioan 1,21)- ,,Τί οὖν”6 (cine eşti tu!) şi ,,σὺ Ἠλίας εἶ”7(Tu eşti Ilie?) apar în papirusul 66,
75, în codex Ephraemi Rescriptus (C*) de cea mai bună calitate, în versiunea armeană, georgiană
şi în versiunea a lui Origen. În unele manuscrise apare ,,Ti, ou=n”8(Eşti tu!) ,,Ἠλίας εἶ σὺ”9 (Ilie
eşti tu?) sau (Ilie tu eşti?) apar în codex Alexandrinus (A), codex Paris şi Moscow din sec. IX.
(K) şi codex St. Gall (Δ) şi Leningrad (Π), în versiunea Bizantină şi în familia de codici

1
Bibleworks 8 electronic versions;
2
Noul Testament”, Sapientia, Iaşi, 2002, p. 211;
3
Bibleworks 8 electronic versions;
4
Ibidem;
5
Nestle Aland ,,Novum Testamentum Graece”, Ed. Deutsche Bibelgesellschaft,Germania 1993, p. 248;
6
Bruce. M. Metzger şi A.Wikgren ,,The Greek New Testament”, Ed. United Bible Societes, Stuttgard, 1966, p. 322;
7
Ibidem;
8
Ibidem;
9
Ibidem;
minusculi Ferar (f13) şi (f1), 1010, 1242 şi 2148 şi într-o serie de lecţionare (l69) şi (l185). De
observat: în unele manuscrise apare doar expesia (Cine eşti?) fără pronumele personal (tu).
(cf. Ioan 1,22)- pronumele personal nominativ singular ,,su”10 împreună cu verbul indicativ
prezent activ ,,ei”11(Eşti tu?) apare în papirusul (p66) şi (p75), iar ,,τίς εἶ”12(Cine eşti?) apare în
versiunea Nestle-Aland şi Bruce M. Metzger, TOB şi BJ.
(cf. Ioan 1,22)- ,,Εἶπον οὖν αὐτῷ”13apare în codex Vaticanus (B03), codex Sinaitucus (a01)
şi codex Ephraemi Rescriptus (C04*) de cea mai bună calitate din sec.V.
(cf. Ioan 1,23)- Ἔφη, Ἐγὼ φωνὴ βοῶντος ἐν τῇ ἐρήμῳ, Εὐθύνατε τὴν ὁδὸν κυρίου, καθὼς
εἶπεν Ἠσαΐας ὁ προφήτης”14. ( El a zis: Eu sunt glasul celui ce strigă în pustie: Neteziţi calea
Domnului, cum a zis proorocul Isaia) apare în versiunea Nestle Aland şi Bruce M. Metzger,
TOB, BJ, Cornilescu şi în ,,Noul Testament” tradus de părintele Alois Bulai şi Anton Budău.
(cf. Ioan 1,24)- ,,Καὶ οἱ apestalmenoi”15(şi cei trimişi) apare în codex Sinaiticus (a01*) de cea
mai bună calitate, codex Alexandrinus (A*) de cea mai bună calitate şi în codex Ephraemi Rescriptus
(C*) de cea mai bună calitate şi în versiunea a lui Origen şi a lui Chyril de Alexandria din anul
444. De observat termenul ,,Καὶ οἱ apestalmenoi” apare şi în versiunea Nestle-Aland şi Bruce M.
Metzger, TOB şi BJ.
(cf.Ioan 1,25)- ,,καὶ ἠρώτησαν αὐτὸν καὶ εἶπον αὐτῷ”16(L-au întrebat şi i-au) apare în
versiunea Nestle Aland şi Bruce M. Metzger, TOB, BJ, în codex Sinaiticus (a), în codex
Vercellensis (a) şi Platinus (e) din sec.V. şi în versiunea siriacă coptică.
(cf. Ioan 1,26)- Verbul indicativ perfect activ persoana a III-a singular ,,ἕστηκεν”17 apare în
papirusul (p66), în codex Alexandrinus (A) şi codex Koridethi (K) din sec. IX., în codex
Washinghton (W) şi codex Athos (Ψ) din sec. VII şi IX, într-o serie de codici minisculi (f1), 700,
1195 şi 1344, într-o serie de lecţionare (l69) şi (l70), în versiunile Vulgata, armeană, georgiană,
în versiunea Sf. Heracleon din sec. II şi Ioan Gură de Aur din anul 407 şi în versiunea a lui
Origen din anul 254 şi a lui Cyprian din anul 258. Deobservat şi în versiunile Nestle Aland şi
Bruce M. Metzger, TOB, BJ.
10
Nestle Aland ,,Novum Testamentum Graece”, Ed. Deutsche Bibelgesellschaft,Germania 1993, p. 248;
11
Ibidem;
12
Ibidem;
13
Bibleworks 8 electronic versions;
14
Ibidem;
15
Ibidem;
16
Nestle Aland ,,Novum Testamentum Graece”, Ed. Deutsche Bibelgesellschaft,Germania 1993, p.248;
17
Bruce. M. Metzger şi A.Wikgren ,,The Greek New Testament”, Ed. United Bible Societes, Stuttgard, 1966, p.323;
 (cf. Ioan 1,27)- ,,ἄξιος ἵνα λύσω αὐτοῦ τὸν ἱμάντα τοῦ ὑποδήματος” 18(Eu nu sunt vrednic
să-i dezleg cureaua ,,încălţămintei”19) apare în versiunea Nestle Aland şi Bruce M. Metzger, în
codex Alexandrinus (A) şi codex Athos (Ψ) din sec. VII şi IX, în codex Sinaiticus (a)de cea mai
bună calitate, codex Vaticanus (B), în codex Ephraemi Rescriptus (C*) de cea mai bună calitate,
în papirusul (p66) şi (p75) şi într-o serie de codici minusculi (f1) şi în versiunea latină, siriacă
sahidică şi boahirică, iar expresia ,,ὃς ἔμπροσθέν μου γέγονεν”20(care vine după mine) apare în
familia de codici minusculi Ferrar (f13), în versiunea latină şi siriacă, în papirusul (p66) şi (p75),
în majoritatea manuscriselor amintiţi mai sus şi în codex Leningrad (N*) din sec.VI de cea mai
bună calitate şi la (Mt. 3,11).
(cf. Ioan 1,28)- ,,ἐν Βηθανίᾳ ἐγένετο”21(în Betania s-au petrecut) apare în papirusul
(p59) şi (p75), în codex Alexandrinus (A), codex Vaticanus (B), codex Ephraemi Rescriptus (C*)
de cea mai bună calitate şi codex Athos (Ψ*) din sec. VII şi IX de cea mai bună calitate şi în
codexul uncial (036), şi în codicii minusculi (892*) şi (1365*) de cea mai bună calitate, în
versiunea Bizantină şi în lecţionare. Această expresie de mai sus apare şi în versiunea a lui
Heracleon, Origen şi Ambrosiater, Epiphanius, Nonnus şi Ioan Gură de Aur, iar ,,ἐγένετο ἐν
Βηθανίᾳ”22(s-au petrecut în Betania) apare în codex Sinaiticus de cea mai bună calitate şi în
papirusul (p66), în versiunea italică, coptică bohairică. Expresia ,,ἐν biqabhra ἐγένετο”23(în
Betabara s-au petrecut) apare în codicii minusculi 1646* de cea mai bună calitate, în versiunea
Bizantină, într-o serie de lecţionare (l70), în codex Leningrad (Π*) de cea mai bună calitate din
sec. IX şi în versiunea armeană, georgiană, coptică sahidică în versiunea Sf. Ioan Gură de Aur şi
Epiphanius. De observat în unele manuscrise apare Betania, iar în altele Betabara.

II. Critică literară şi critică istorică

18
Nestle Aland ,,Novum Testamentum Graece”, Ed. Deutsche Bibelgesellschaft,Germania 1993, p. 248;
19
De observat în unele manuscrise în loc de ,,încălţăminte” apare sandale (ὑποδήματος) de exemplu în TOB apare
exresia ,,je ne suis même pas digne de dénouer la lanière de sa sandale” şi în BJ apare ,,I am not fit to undo the
strap of his sandal”.
20
Nestle Aland ,,Novum Testamentum Graece”, Ed. Deutsche Bibelgesellschaft,Germania 1993, p.248;
21
Bruce. M. Metzger şi A.Wikgren ,,The Greek New Testament”, Ed. United Bible Societes, Stuttgard, 1966, p.323;
22
Ibidem;
23
Ibidem;
 Toate cele patru evanghelii îl încadrează pe Ioan Botezătorul (Ιωάννης ό βαπτιστής) la
începutul lucrării lui Isus. Dintre toţi, Luca este cel mai detaliat relatând despre naşterea şi
copilăria lui Ioan Botezătorul şi la fel de detaliat despre propovăduirea lui. În schimb, Matei este
singurul care relatează despre discuţia dintre Isus şi Ioan Botezătorul de la botezul lui Isus. În
plus misiunea lui Ioan Botezătorul din istoria mântuirii a fost să ,,pregătească poporul Israel
pentru venirea lui Mesia”24.
Sensul exact este „survine”, apare brusc, îşi face apariţia". Ioan intră în scenă ex abrupto,
ca o apariţie neaşteptată, surprinzătoare, asemenea unei hiero-fonii. Matei ar fi putut spune
simplu: ,,exista” sau „era”, dar preferă să aleagă un verb al surprizei, pe care-l pune la prezent
aşa-numitul „prezent istoric sau ,,narativ"25, mai rar la Matei, sistematic la Marcu.
S-a născut aproximativ în anul 7 Î.H., în familia preaotului Zaharia, pe când mama sa,
Elisabeta, era deja înaintată în vârsta. A crescut în pustiul Iudeii, primind chemarea profetică
probabil în anul 27 d .C. Deşi există unele elemente de contact, nu poate fi stabilită nicio legătură
dară între el şi esenieni. A fost purtătorul unui mesaj social şi teologic radical, şi în spiritul
profetismului iudaic, el însuşi urmând, ca mod de viaţă, modelul naziratului vetero-testamentar.
Alături de Ilie a devenit, la rându-i, model pentru monahii creştini26.
Botezătorul îl mărturiseşte pe Isus Hristos înaintea autorităţilor politico-religioase ale
iudeilor, negând răspicat despre sine însuşi că ar fi Mesia. Al doilea mesaj (eu nu sunt Mesia)
revelează probabil o polemică aprinsă la sfârşitul secolului I între creştini şi „baptişti”, ultimii
socotind încă pe Ioan Botezătorul ca fiind Mesia27.
De fapt, Ioan se referă la autorităţile iudaice, care-L persecuta pe Isus. În al doilea rând,
este vorba despre „iudeii din Ierusalim”, adică din capii de talie politică şi religioasă a provinciei
Iudeea. Cea de a patra evanghelie debutează în forţă. În registru polemic, prin intermediul figurii
lui Ioan Botezătorul, care este martor într-un ,,conflict teologic de anvergură”28.

În registru polemic, prin intermediul figurii lui Ioan Botezătorul, care este martor într-un
proces-conflict teologic de anvergură. În plus „preoţi şi leviti” (Ιερείς και Λευίτας); chestiune
24
Gerhard Maier ,,Evanghelia după Matei”, Ed. Lumina Lumii, Korntal, 2000,p.47;
25
,,Noul Testament Evanghelia după Matei”, traducere şi comentarii de Cristian Bădiliţă, Ed. Curtea Veche,
Bucureşti 2010, p. 149;
26
Ibidem;
27
Noul Testament Evanghelia după Ioan”, traducere şi comentarii de Cristian Bădiliţă, Ed. Curtea Veche, Bucureşti
2010, p. 154;
28
Ibidem;
spinoasă a VT. în Ex. 32 se relatează faimosul episod al „viţelului de aur", construit la sugestia
lui Aaron. În felul acesta poporul lui Israel s-a lepădat de Iahve. Fiii lui Levi i-au pedepsit pe
mulţi „eretici", rămânând fideli lui Iahve. Seminţia lui Levi a fost pusă deoparte29.
Întrebarea de la început este foarte generală: Tu cine eşti? Oricât de generală ar fi această
întrebare ea descoperă totuşi faptul că Ioan Botezătorul era o persoană ieşită din comun. Din câte
ştim noi, Ioan Botezătorul a fost primul din Istoria Israelului care i-a botezat pe alţii prin
scufundare. Pentru el, interogatoriul a fost un ceas al ispitei 30. Prin urmare, el a mărturisit la
interogatoriu şi nu şi-a tăgăduit rolul adevărat. Iformaţia este clară: ,,Nu este el Christosul” cf.
In. 3,28.
Al doilea interogatoriu ,,Dar cine eşti?”, lucrarea lui obişnuită cere totuşi o explicaţie:
,,Eşti Ilie?”. Aşa cum arată Matei 11,14 şi Marcu 6,15, aşteptarearevenirii lui Ilie a fost în
vremea acea larg răspândită31.
Al treilea interogatoriu: Eşti prorocul?. Se observă că se spune prorocul şi nu un
proroc.Acesta joacă de altfel în întreaga Evanghelie după Ioan un rol imortant cf. In 6,14; In
7,40. Este vorba despre cel de-al doilea Moise, pe care l-a vestit Deut 18,15 prin cuvintele:,,
În v. 19 şi până la v. 21 conform cuvintelor unui comentator modern evanghelistul dă
dovadă de ,,cunoaşterea excelentă a părerilor iudaice din vremea aceea”. Mai exact, Evanghelia
după Ioan s-a dovedit că a fost exactă din punct de vedere istoric32.
În v.23 Ioan Ioan spune clar, că citatul provine din cartea Isaia,, cum a zis prorocul Isaia.
Cu atlte cuvinte, prorocia lui Isaia a jucat un rol de excepţie în creştinismul primar şi pentru Isus.
În v. 24 continuă cu propoziţia scurtă: Trimişii erau din partea fariseilor. Deşi propoziţia
este scurtă ea conţine o problemă. Prin urmare timişii din partea fariseilor fac parte din aceaşi
delegaţie ca şi preoţii şi leviţii din v.19. De amintit, în Evanghelia după Ioan, fariseii joacă un rol
important din punct de vedere istoric 33. Dintre toate partidele religioase, partida fariseilor a fost
cea mai deschisă faţă de Isus şi cea mai prietenoasă faţă de biserica primară. Întrebarea fariseilor
nu se referă la ideea: Cine eşti tu? Ci la acţiunea lui Ioan Botezătorul conform versetului 25.

29
Noul Testament Evanghelia după Ioan”, traducere şi comentarii de Cristian Bădiliţă, Ed. Curtea Veche, Bucureşti
2010, p. 154;
30
Gerhard Maier ,,Evanghelia după Ioan”, Ed. Lumina Lumii, Korntal, 1999, p. 40;
31
Ibidem.p. 41;
32
Ibidem.p. 42;
33
Ibidem. p. 42;
În v. 26 se prezintă mai exact o mărturie a lui Ioan Botezătorul ,, eu botez cu apă dar în mijlocul
vostru este unul pe care voi nu-l cunoaşteţi”34. În plus, la v. 15 Ioan Botezătorul prin expresia:
,,Acesta era cel despre care v-am spus: Cel care vine după mine a ajuns înaintea mea pentru că
era mai înainte de mine”35.
Acum însă este scoasă la lumină superioritatea lui Isus: eu nu sunt vrednic să-I dezleg
cureaua încălţămintelor. Dezlegarea curelei sandalei era munca robului. Ioan Botezătorul spune
sunt ,,prea mic ca să fac lui Isus munca unui rob”36. În fine, la Sfârşitul mărturiei indirecte a lui
Ioan Botezătorul despre Isus este indicat un loc În unele manuscrise apare Betania, iar în altele
Betabara. Acolo era şi râul de care avea nevoie pentru botez şi pustia în care era trimis conform
Isaia 40, 3 şi care începe pe malul Iordanului după o fâşie îngustă de vegetaţie: Dincolo de râul
Iordan cf. Isaia 8,23; Matei 4, 15,25; In 3,26; şi Marcu 3,8.
Martorul explicit cel mai vechi în favoarea paternităţii ioaneice a celei de-a patra
evanghelii este Irineu din Lyon şi Policarp care scriind către anul 180 d.C. ne spune că ea a fost
,,publicată la Efes de Ioan, ucenicul Domnului”37. Sfântul Ioan apostolul este evreu, dar îşi scrie
Evanghelia în limba greacă şi în ambient elenistic. Prin urmare este un bun cunoscător al limbii
şi are un stil unitar pe tot parcursul lucrării38. Altfel spus, Ioan se adresează unor cititori elenişti
fie ei de origine greacă sau nu. De amintit unii critici susţin că evanghelia a IV a fost scrisă mai
probabil în aramaică. Oricum, o probă mult mai decisivă decât precedentele în favoarea originii
aramaice a materialului ioaneic a fost contribuţia lui LQ39.
Dacă Ioan este opera unui iudeu palestinian care a fost martor ocular al evenimentelor
descrise în ea avem motive mai mult decât valide pentru a afirma că autorul a fost cel pe care
însăşi evanghelia şi tradiţia l-au afirmat permanent, de-a fi ,,Ioan apostolul fiul lui Zevedeu”40.
Chestiunea ioaneică privitoare la lumea ideilor care e presupusă în evanghelie prezentată
în această lucrare urmăreşte să-l prezinte pe Isus ca împlinire a promisiunilor şi aşteptărilor
vetero-testamentare, Ioan pare să se găsească în mediul său în atmosfera gnosticismului ermetic
şi al altor forme de speculaţii elenistice. Prin urmare Christosul ioaneic se diferenţiază de cel al
34
In. 1, 26;
35
In. 1, 15;
36
Gerhard Maier ,,Evanghelia după Ioan”, Ed. Lumina Lumii, Korntal, 1999, p. 45;
37
Raymond E. Brown, Joseph A. Fitzmayer, R. Murphy,,Introducere şi comentariu la Sfânta Scriptură”, Vol. I,
Editura Galaxia Gutenberg, Târgu-Lăpuş, 2005,p.1098;
38
,,Noul Testament”, Sapientia, Iaşi, 2002,p.207;
39
Raymond E. Brown, Joseph A. Fitzmayer, R. Murphy,,Introducere şi comentariu la Sfânta Scriptură”, Vol. I,
Editura Galaxia Gutenberg, Târgu-Lăpuş, 2005,p.1099;
40
Ibidem;
sinopticilor. De observat în Ioan nu găsim prea multe controverse sau parabole. Genul literar care
predomină conţinutul evangheliilor ioaneice este: alegoria, simbolismul, cuvinte tehnice şi
dificile. De exemplu cuvintele viaţă, apă, lumina, pâinea, învierea, botez, glas, toate sunt cuvinte
cheie ce conţin un simblism pe care creştinul le poate percepe doar în lumina credinţe.
Bultman are fără îndoială o dreptate în a găsi în Ioan o atitudine anti-gnostică a credinţei,
aşa cum în Paul atitudinea faţă de credinţă a fost determinată de polemica împotriva justificării
prin fapte41.
Un alt aspect al acestei evanghelii propuse în această lucare este şi ,,escatologia
ioaneică”42 ce nu poate fi atcumva decât realizată. Iată Ioan Botezătorul este ultimul profet al
Vechiului Testament, într-un alt sens el este punctul de legătură care face trecerea de la Vechiul
la Noul Testament, iar cel ce va împlini VT, este Isus Hristos. Ioan nu foloseşte niciodată cuvântul
minune în lucrarea sa. Primul aspect al simbolismului ioaneic este o ,,teologie de sus în jos”43.

41
Ibidem. p.1138;
42
Raymond E. Brown, Joseph A. Fitzmayer, R. Murphy,,Introducere şi comentariu la Sfânta Scriptură”, Vol. I,
Editura Galaxia Gutenberg, Târgu-Lăpuş, 2005, 1142;
43
Marie Y. Blanchard,, Sfântul Ioan”, Ed. Galaxia Gutenberg, Târgu-Lăpuş, 2006, p.69;
III. Concluzie

Deci, Ioan Botezătorul este împlinirea promisiunii divine din Malahia 3,1 şi Isaia 40,3. El
îşi începe lucrarea în pustie, loc spre care pornesc riscând numai oamenii sincer interesaţi. Mai
exact, Ioan Botezătorul explică oamenilor că nu se pot curăţa singuri înaintea lui Dumnezeu. El
trebuie să-i cureţe din însărcinarea lui Dumnezeu să-i boteze. Prin aceasta, el împlineşte profeţia
din Ezechel 36,25 ,,cine vrea să se pregătească pentru Mesia”, Cel care vine acela se converteşte
mârturisindu-şi păcatele să se boteaze în numele Sfintei Treimi44.

44
Gerhard Maier,, Evanghelia după Marcu”, Ed. Lumina Lumii, Korntal, 1999;
IV. Bibliografie

 Bibleworks 8 electronic versions;

 Bruce. M. Metzger şi A.Wikgren ,,The Greek New Testament”, Ed. United Bible Societes,
Stuttgard, 1966;
 Gerhard Maier ,,Evanghelia după Matei”, Ed. Lumina Lumii, Korntal, 2000;
 Gerhard Maier ,,Evanghelia după Ioan”, Ed. Lumina Lumii, Korntal, 1999;
 Gerhard Maier,, Evanghelia după Marcu”, Ed. Lumina Lumii, Korntal, 1999;
 Marie Y. Blanchard,, Sfântul Ioan”, Ed. Galaxia Gutenberg, Târgu-Lăpuş, 2006,
 ,,Noul Testament”, Sapientia, Iaşi, 2002,
 Nestle Aland ,,Novum Testamentum Graece”, Ed. Deutsche Bibelgesellschaft,Germania 1993
 ,,Noul Testament Evanghelia după Matei”, traducere şi comentarii de Cristian Bădiliţă, Ed.
Curtea Veche, Bucureşti, 2010;
 ,,Noul Testament Evanghelia după Ioan”, traducere şi comentarii de Cristian Bădiliţă, Ed. Curtea
Veche, Bucureşti 2010,
 Raymond E. Brown, Joseph A. Fitzmayer, R. Murphy,,Introducere şi comentariu la Sfânta
Scriptură”, Vol. I, Editura Galaxia Gutenberg, Târgu-Lăpuş, 2005;