Sunteți pe pagina 1din 214

ISTORIA FILOSOFAI ROMANEŞTI

ÎN BAPOT CU

D U A L I S M U L LOGIC

INTRODUCERE.

Telul pe care noi ni l'am propus aici, anume acela de a


face un studiu logic asupra istoriei filosofiei la Români, este
de aşa natură, că prezintă câteva dificultăţi inţiale, cari tre­
buiesc neapărat înlăturate. Neamul românesc este prea de cu­
rând intrat în concertul neamurilor civilizate; se nasc deci ur­
mătoarele întrebări: 1° Se poate oare vorbi, în clipa în care
trăim, de un studiu logic asupra filosofiei la Români? 2° Admi­
ţând că se poate vorbi despre un asemenea studiu, rămâne încă
chestiunea de a şti dadă el poate, actualmente, să prezinte in­
teres pentru istoria filosofiei omenirei în; generai. Să considerăm
pe rând aceste chestiuni.
Dar mai întâiu ce este filosofia în general? Filosofia, zice
Heraelid Ponticul, a fost numită la început (de către Greci)
sofia, adică înţelepciune. Dar Pythagora a găsit că este pre-
sumţios ca omul să se numească înţelept (sofos); numai Dum­
nezeu, a zis Pythagora, poate fi numit sofos (înţelept); cât des­
pre om, el este cel mult filosof, adică cel mult iubitor, râvnitor
1
sau examinator de înţelepciune ). Prin urmare, filosofia ar fi
acea disciplină a minţei sau ramură de studiu care are de obiect

1) V. Cicerone, Tusculane, V, 3 ; Diogene Laerţiu, Ediţia Hiibner,


Leipzig, 1828, voi. I, p. 7.
înţelepciunea sau de scop iubirea de înţelepciune. Dar care este
metoda filosof iei? Cum rezolvă filosof ia problemele ce ea îşi
pune? Istoria ne arată că filosofii pornesc în rezolvarea proble­
melor lor, căutând a face o sinteză din suma cunoştinţelor ce ei
au, în momentul când filosofează, de pe urma 'celorlalte discipline
sau ramuri de studiu : mai ales religia şi ştiinţele zise normative
(estetica, logica, morala), dar adesea şi ştiinţele de fapt (mate­
matici, fizică, chimie, biologie, psychologie, sociologie, istorie,
etc.) şi conchizând: unii că înţelepciunea consistă în a ne con­
formă mai ales preseripţiunilor religioase, ca a crede în existenţa
lu: Dumnezeu, în nemurirea sufletelor, într'o vieaţă viitoare, în
responsabilitatea morală, etc., pentru anumite motive ştiinţifice;
iar alţii că înţelepciunea consistă în a ne conforma mai ales
rezultatelor ştiinţelor pentru anumite motive ştiinţifice ; că
de aceea s'a şi zis că filosofia este ştiinţa generală, pentru că ea
nu este o anumită ştiinţă, ci sinteza tuturor ştiinţelor; că după
ce prin sinteza de mai sus şi-au formulat în spiritul Jor conclu­
ziile, sub formă de ipoteză, filosofii caută să-şi susţină aceste
concluzii, recurgând: unii la forţa raţionalismului sau a logicei
pure, alţii la forţa empirismului sau a logicei aplicate, şi alţii la
forţa coneilierei raţiunei cu experienţa; şi că astfel unii filosofi
sunt raţionalişti, spunându-ne ca*sà ne conformăm raţiunei, iar
nu simţurilor (văzului, auzului, etc.) şi experienţei de toate zi­
lele, pentru a ne convinge dacă există sau nu Dumnezeu, etc.;
pt când alţii sunt empirişti şi alţii un fel de empirio-raţionalişti,
dar toţi pentru aceleaşi motive, deşi de natură deosebită. Exem­
ple tipice în această privinţă nu ne lipsesc. Astfel, dacă Condillac
este sensualist, adică anti-raţionalist, spunându-ne că adevărul
omenesc se reduce în ultimă analiză la datele simţurilor, cauza
esenţială este profunda sa religiozitate: Când voiu zice, declară
el, că toate ideile noastre vin din simţuri, să se ştie că nu vor­
besc decât de starea în care noi suntem delà păcatul original în­
1
coace ). De asemeni Kant, mai întâiu îşi formulează şi apoi îşi
demonstrează ideile sale filosofice, când concepând ideea cri­
ticismului, adică ideea de a concilia raţiunea cu experienţa, zice:

1) Condillac, Essai sur l'origine des connaissances humaines, ediţia


din Amsterdam, 1746, p. 9.
(
1
Trebuia să dărîm ştiinţa, pentru a salva credinţa ). Şi tot ast­
fel, în zilele noastre, empiristul pragmatic W. James, când zice:
Dacă este ca credinţa în existenţa sufletului să reînvieze vre­
odată, aceasta nu va fi, sunt sigur, decât după ce vre-un filosof
va fi descoperit în însuşi cuvântul «suflet» o semnificaţie prag­
2
mática ) . Prin urmare, filosofía consistă în concepţia pe care
cineva o are despre lume la un moment dat, sintetizând mai
multe sau totalitatea disciplinelor spiritului uman din acel mo­
ment şi susţinându-şi-o prin forţa raţiuiniei sau a experienţei.
De unde şi necesitatea de a studia istoria unei filosofii mai ales
ăiî raport cu acest dualism metodologic, raţionalismul şi empi­
rismul, pe care noi într'o lucrare precedentă Fam numit dualism
logic"*). De irnde deci şi numirea prezentului studiu: Istoria Fi
losofiei Româneşti in raport cu Dualismul Logic.
Aşâ dar, prima chestiune ce se pune pentru noi este ur­
mătoarea: exista oare în literatura românească de până acum
reflexii făcute asupra diverselor discipline ale spiritului uman
-(religie, artă, ştiinţă, etc.) şi coordonate în sisteme raţionaliste,
empiriste, etc.? se poate oare vorbi de un studiu asupra istoriei
unei filosofii sistematice la Români în clipa în care trăim? încă
odată, nu este vorba aici de acea filosofie reieşită numai din
simpla sinteză a culturei generale :1a un moment dat, şi deci ne­
sistematizată sau neexprimată sistematic în literatură, filosofie
inerentă oricărei naţiuni, ca şi oricărui, individ, şi mai mult sau
mai puţin distinctă de filosofía altei naţiuni. Ci este vorba de filo­
sofía s'stematizată sau exprimată sistematic în literatură. Prin
urmare, chestiunea ce se pune este pe cât se poate de precisă şi
de categorică. Ea cere un răspuns bazat exclusiv pe fapte. Or,
faptele ne arată că se poate vorbi de un studiu logic asupra is­
toriei filosofici la Români, căci, după cum vom vedea, există
întradevăr în literatura românească, scrieri cu caractre distinct
filosofe. Prima chestiune se rezolvă deci prin chiar punerea ei.
Aproape tot astfel este şi cu a doua chestiune, dacă o adâncim
cât de puţin.

1) Kant, Kritik der reinen Vernunft, P r e f a t a l a a II-a editie (1787).


21 W. J a m e s , Philosophie de l'expérience (trad. f r a n c ) , P a r i s , Flam­
m a r i o n , p . 201.
3) Le Dualisme Logique, P a r i s , Alcan, 1915-
Negreşit că literatura românească nu prezintă încă scrieri
filosofice sistematizate în gradul acelora pe cari le posedă de ex.
literaturile franceză, engleză, germană, etc. Românii s'au trezit
pe lume în vremurile cele atât de mohorîte, cari au urmat năvă­
lirilor barbare. Mai mult încă, dintre toate popoarele Europei, ei
au fost poate aceia cari, alături de popoarele din peninsula bal­
canică, au avut a suferi cel mai îndelung dominaţia barbară.
Astfel, ei s'au trezut ca nişte străini în propria lor ţară. Mult:
timp ei irau ştiut cine sunt, de unde sunt. Cultura lor a început,
deci a se înfiripă cu mult mai târziu decât aceea a celorlalte na­
ţiuni ale Europei. Dar istoria acestei culturi, istoria culturei nea­
mului românesc, este cu deosebire de interesantă; ea este istoria
unui suflet ales, dar obidit şi care, ca atare, nu a aşteptat ca să
ajungă la filosofie numai printr'o evoluţie firească, ci a trebuit
încă să filosofeze dela începutul existenţei conştiinţei sale, ca
să poată trăi. într adevăr, în clipa în care Românii au început
să-şi dea seama de obârşia lor, în clipa în care ei au prins de
veste că nu sunt nişte simpli iobagi, ci un neam cu rost pe acea­
stă lume, un suflet rupt din sufletul latin, descendenţi de-ai colo—
nilor romani aduşi în Dacia încă din primul veac al erei creştine,
şi descendenţi de-ai Dacilor, cari sub regele lor Decebal au putut
opri pe loc armatele romane aflătoare în apogeul puterei lor cu­
ceritoare, în acea clipă strigătul lor nu a fost numai aceia al
unor eroi ce se desmeticesc văzându-se prizonieri sau numai"
acela al unor aristocraţi ce se trezesc robi, ci el a fost încă şi
mai ales acela, al unei nostalgii de cultură. Astfel începutul cui -
turei româneşti a fost foarte târziu, dar foarte de seamă. Cultura
românească a cuprins chiar aproape dela începutul său mani­
festări filozofice. Fireşte, aceste manifestări nu s'au înfăţişat nu­
maidecât sub forma exclusivă a originalitate! sufletului româ­
nesc. Căci ele au pornit din influenţele streine pe cari împreju­
rările istorice le-au impus fatal Românilor. Dar ele s'au format
prin altoirea acestor influenţe pe sufletul românesc, şi acest su­
flet a fost, în esenţa sa, animat, cu o deosebită putere, de suflul
patriotismului şi de suflul creştinismului. Iată câteva exemple în
această privinţă. «începutul terilor acestora şi nemului moldo­
venesc şi muntenesc şi câţi sînt în ţările unguresc! cu acest nume
rumâni şi până astăzi: de unde sînt şi din ce seminţie, de când
şi cum au descălecat într'aceste părţi de păment, a scrie multă
vreame la cumpănă au stătut sufletul nostru:; să înceapă ostenéla
acesta după atâtea véci, de la descălecatul terilor cel di'ntâiu.
de Trajan împeratul Romului, cu câte-va sute de ani preste mii
trecute, se sperie gîndul. A lăsa iarăşi nescris, cu mare ocară
înfundat némul acesta de o sèma de -scriitori, este insimeî durere.
Biruifau gîndul să me apuc de acesta ostenéla: să scot lume!
la vedere felul némului, din ce isvor şi seminţie sînt locuitorii
ţerei nòstre Moldovei şi ţereî Munteneşti, şi Rumânilor din ţe-
rile ungureşti, cum s'au pomenit mai sus, — c ă tot de un ném
şi odată descălecaţi sînt. Laud usîrdia reposatului Ureachie
Vornicul, carele aii făcut de dragostea terii Letopiseţul seu; însă
acela de la Dragoş Vod, de descălecatul cel al doilea al ţerei a-
ceştia din Maramureş scrie; iară de descălecatul cel d'întâiu cu
Rumâni, adecă cu Romlenl, nemica nu pomenésee, numai ame-
liţă, la un loc cum că aii mai fost ţera odată descălecată, şi s'au
pustiit de Tătari; ori că n'au avut cărţi, ori că i-au fost destul
a scrie de mai scurte vécuri. Destul şi atâta, că potè să zică
fresce cine, că numai luì de acesta ţeră i-au fost milă, să nu ré-
mâie întru întunerecul nesciinţei. Puternicul Dumnezeu, cinstite
iubite cetitorule, să-ţî dăruescă, după aceaste cumplite vremi a
anilor noştri, când-va şi mal slobode vécuri, întru care, pe lângă
alte trebî, să aibî vreame şi cu cetitul cărţilor a face iscusită ză­
bavă; că nu este alta şi mai frumosă şi maî de folos în tòta viaţa
omului zăbavă, decât cetitul cărţilor. Cu cetitul cărţilor cunós-
cem pe ziditorul nostru Dumnezeu; cu cetitul laudă îi facem,
pentru tòte a lui către noi bunătăţi; cu cetitul, pentru greşelele
nòstre milostiv '1 aflăm; din scriptură înţeleagem minunate şi
veacinice faptele putere! lui, ne facem fericită viaţa, şi nemuri-
toriu agonisim nume, Singur Mântuitorul nostru Domnuil şi
Dumnezeu Hristos ne învaţă zicènd: «Cercaţi scriptura». Scrip­
tura depărtate lucruri de ochii noştri ne învaţă, cu acele trecute
vremi să pricepem cele viitóre. Tòte lucrurile, dèca se încep a
spune din începutul seu, mai lesne se înţeleg; şi némul Moldo­
venilor, fiind dintr'o ţeră care se chiama Italia, de Italia şi de
împerăţia Romului a pomenit întâiu ne trage r â n d u l N i a m u l

1! sMiron Gostin, Cartea pentru Descălecatul de 'ntâiu a Ţereî Moldo­


venesc!, 1670—1684 (?), ediţia V. A. Urechiă, voi I, Bucuresci, Tipografia
Academiei Române, 1886, Predoslovie şi Cap. I, p . 373—381.
ţerei Moldovei de unde se trăgăneză? Din Ţerele Romului tot
1
omul să creză »... «Iubite cetitor ule,- serisu-ţî-am. acesta mică
carte, căreia numele 'î este Viata Lumeî arătându-ţi pe scurt cum
iaste de luneeosă şi puţină viaţa nostră, şi supusă pururea pri­
mejdiilor şi primeneîelor. Nu să poftesc vre-o laudă dintr'acesta:
puţină osteneală, ci mai mult ca să se vadă că pote şi în limba
nostră a fi acest feliu de scrisore ce se chiamă stihuri. Şi nu nu­
mai acesta, ci şi alte dăscălii şi învăţaturi ar putea fi pe limba ru-
1
mâneseă, de n'ar fi covârşit vacul nostru cel de acum de mari
greutăţi; şi să fie şi spre învăţăturile seriptureî mai plecată a
locuitorilor ţăreî nostre voie. Citesce cu bună sănătate şi cât poţi
mai vârtos de premejdiile lumeî să te feresc! cu ajutorul puter­
2
nicului'Domnului Dumnezeu )»... «Nu s'au îndestulat Qheografiî
numai cu împărţirea ce au făcut lumii, ci au dat şi însuşiri la fieş-
tecare parte a ei. Dar cetind cineva aceaste însuşiri, ia seama şi
să miră, cum ţara Rumânească n'au ajuns a să împodobi pînă a-
cuma de ştiinţele cu care sînt înpodobite cele l'alte locuri ale Ev-
ropiî. Noi această nedomirire, lesne o deslegăm cînd cu ochii
minţii privim înapoi şi vedem rîvna cea înfocată a bine credincio­
şilor Domni şi acelor deapururea pomeniţi Boeri ai vremiî aceia,
în carea înîloria domnia întru această păzită de Dumnezeu ţară.
Fiindcă lucrul cel necurmat al acelor fericiţi oameni era atuncea
ca adeaseori să întimpine cu războae năvălirile prădătorilor. Si
ca după biruinţele ce li să dăruia de la Dumnezeu, să se îndelet­
nicească la zidirea sfintelor Mănăstiri. Iar cînd mai de prisos
avea răpaos de cătră năvălirile acelor neamuri, nu lipsia a tăl­
măci sfintele scripturi în limba Rumânească. Deci putem a zice
ca rîvna aceasta a întemeriî Pravoslaviei în ţara noastră a fost
pricina zăbăviî de nu s'au tălmăcit şi cărţi ale înţelepciunii cei
de afară, pentru ca să apuce înainte graiul ce s'au zis: că încea-
perea înţelepciimiî iaste frica Domnului. Iar în această vîrstă de
vreame cînd cei de bun neam boeri ai patriei rumâneşti mişcaţi
fiind de iubirea căminului strămoşesc, au bine voit de a să face

\ ) Miron Ccstin, Leatopiseful Ţerei Moldovei, în anii dela zidirea lu-


mei 71S5 (dela Christos 1677) în oraş in Iaşi, ediţia V. A. Urechiă, voi. I,,
Stihuri la Predoslovie, p. 433.
2^ Miron Costîn, Viata humei, 1670 (?), ediţia V. A. Urechiă, voi. I!,,
pag. 499.
predanie şi ştiinţelor filosoficeşti în limba rurnânească, acum,
zic, întru această vîrstă de vreme s'au ivit şi această Loghieă a
sfîntului Ioan Damaskin, tălmăcită din limba elinească, de mine
cel mai jos numit patriot, carele şi de nu m'am cunoscut în de­
prinderea altor destoinici^ dar în trudirea cărţilor limbii patriei
cu saţiu am petrecut. Deci încă mai denainte ştiind eu că unii din
dascălii altor limbi, poate de vre-o patimă răpindu-se, nu lipsesc
a zice că cu nepuinţă iaste a să muta Filosofia şi în limba rurnâ­
nească pentru sărăcia zicerilor şi a luminilor, am pus toată osîr-
dia de am tălmăcit şi pre ceale mai nelesnicioase graiuri şi nume,
păzind de aproape pre înţeleagerea tălmăcirii, pentru ca să ră-
mîe greşită şi deşartă părerea acelora. Să mai aseamănă Ţara
Rurnânească şi cu pasărea care să numeşte finix. Că după atîta
prăpădeniî şi focuri, şi întoarcere în cenuşa sa, iarăş s'au ză­
1
mislit din însăşî cenuşa ei )»... «Aciasta este cartea cea filo­
2
sof icească ) pre care Domnul mieu-Marele Ban O. Brîncoveanul
din latineşte a făcut'o elineşte, şi pre care mai de mult cetindu-o
eu m'au! îndrăgit cu filosofia. Dar şi când am venit de la Paris,
adastă carte nu pentru numele cel strălucit ce avea în frunte, ci
pentru că este cu adevărat folositoare, au fost aleasă cu învoirea
de obşte spre povăţuire la leţiîle mele de filosofie. Pentru aciasta
dar de atuncea m'am osîrduit a o traduce în limba ţării noastre.
Pentru aciasta zioa şi noaptea mă socotesc că trebue să mă stră-
duese întîiu pentru ca să-mî înplinese toată datoria cătră Patrie.
Mă rog dar acum, prea cinstiţi bărbaţi, ca cu fruntea deschisă,
precum obicinuiţi, să primiţi aceste strădanii ale mele, această
filosoficească Carte, cea dintîiu în feliul acesta din şcoala noa­
stră, tălmăcită şi tipărită în limba ţării noastre, carea e cea mai
frumoasă pentru noi. Dă-ne noo D-mne ca toţi Românii, mari şi
mici, tineri şi bătrîni, să arătăm în faptă cît de fericite sînt no­
roadele şi neamurile, carele îndeletnicindu-să la ştiinţe şi la fi­
losofie, vieţuesc după vrednicia cuvîntului drept! înţeleagă dar
toţi Românii că cuvîntul cel drept, du.mnezeescul dar cel mîntui-
toriu ai bine voit a fi trimis şi în pămîntul acesta, şi mulfă-
mească aleşilor tăi pre carii ai pus spre îndreptarea şi ocîrmuirea

1) Episcopul Qrigorie al Argeşuliu, Procuvîntare la t r a d u c e r e a Logicei


lui Damaschin, Bucureşti, tipografia Mitropoliei, 1826.
2) L e g i c a şi Morala filosofului german Heineccius.
lor, şi cariî cunoscând folosul învăţăturilor bune, să osîrduesc a
îngriji ca toată tinerimea Românească să fie filosofi şi înţelepţi !
Aşa ne rugăm ţie D-mne, ca noroadele din p re jurul nostru, vă­
zând învăţăturile şi faptele bune ale noastre să slăvească Prea
sfinţitul şi de mare cuviinţă Numele tăui al Tatălui, al Fiului, şi al
3
sfîntului D-h, amin! )»... «Studiul şi ennumerarea doctrinelor
philosophioe, religióse, morali şi politice que de o dată cu înce­
putul Hi stor iei făcu r ò edueaţiiunea generului uman forma primul
volum quare servia ca o intruducţiune la un curs de 'Philosophie
a Historiei que am elaborat în quâţi-va anni pe quând me aflam
în insola Chio. Revenind, dupo un exiliu de unsprezece ani, în pa­
trie, din multe cause sau mai bine nevoi, abandonam studiul His­
toriei, şi în mizlocul evenimentelor şi agitaţiunilor în quari me
aflaiu cu naţiunea întregă, fuiu nevoit a applica doctrina Equili-
brului antithesilor asupra questiunilor de facă şi quellor mai ar­
denţi în quari se sbuciuma societatea română. Vruiu să împru­
mut, de s'ar fi putut, naţiunii române sufletul meu întreg, şi o !
cutezanţă înaltă! vruiu qua vocea din fundul inimei melle să
diviiă vocea Popolului român, convins fiind quo prin vocea prun­
cilor, prin vocea quellor umiliţi cu spiritul, prin vocea Popolului,
Dumnezeu, forte adessea, şi mai vîrtos în erisile supreme a con­
fundat cugetele şi încercările laoplanior. Vruiu a da un nume
óre-quare fóiei que era a coprinde şirul questiunilor que îmi pro­
puneam a tracta, şi occupat ou typărirea Bibliei, personificam
popolul român în numele biblicu de Issachar... Românul ca stirpe
din originea lui fiind Roman, veni în Dacia cu tradiţiunile, nu alle
Romei imperali şi corrupte, cu quare nu era anco dedat, ci cu
alle, Romei Cincinaţilor, Regulilor, Scipionilor; pentru quo în
Dacia nu se stabilirò patricienii Romei, ci legiuni recrutate din
sinul communelor sau satelor quellor mai depărtate şi ferite de
corrupţio şi de mod'a imperialismului. Cu aquelle tradiţiuni şi
datine trăiro în România şi nu adoptară doctrinele Chreştinilor
primitivi de quât pentru quo Roma imperială le împunea jugul
imperatorilor şi al patricienilor desnervaţi, unde Evangeliele
spărgea férrele sclavilor şi chiema pe plebei la thronurile pon­
tificali, la egalitatea drepturilor que fussese viaţ'a Romei quare

1) Eufrosin P o t e c a , Filosof ia cuvîntului şi a năravurilor, Buda, 1829,


Dedicaţia şi Introducerea.
allungasse pe Tarquinii. Biblia dar constitui la început România
la fondarea Domniatului seu; Biblia îi conservă naţionalitatea şi
limb'a în prezioa de a cădea sub Phanarioţi şi sub influinţa
Nordului; Biblia vine şi acum în aqueastă epoehă critică a des­
părţi dintre întunerecu şi dintre lumină *)». Aşa dar, chiar dacă
n'ar fi decât acest îndoit caracter de adânc creştinism şi adânc
patriotism, — şi încă am putea spune că literatura românească
posedă manifestări filosofice demne de a interesa istoria filoso-
fiei în general. Căci nu este oare interesant faptul de a vedea
cum, îutr'un suflet, creştinismul, care propovăduieşte umanita­
rismul, stă alături de patriotismul care reclamă iubirea de patrie,
tocmai pentru: a-i fi acestuia isvor de întărire? Dar putem merge
mult mai departe. Cu a doua jumătate a secolului al XIX-iea se
începe în România o mişcare filosofică propriu zis originală.
Astfel putem cita de ex. filosofia unui Vasile Conta. Iar în zilele
noastre este în România o pleiadă de gânditori cari îşi afirmă
tot mai mult o cugetare originală. Există deci în literatura ro­
mânească o filosofie care să poată pretinde a intră în cadrele
istoriei filosofiei în general. Există o istorie a filosofiei la Ro­
mâni care merită să fie cunoscută, şi este o lacună în istoria ge­
nerală a culturei omeneşti faptul că ea nu este cunoscută. Erois­
mul sufletesc al Românilor ar putea să serviască de pildă multor
naţiuni în ciasurile de restrişte ale vieţei lor. El ar putea să spună
lumei ca la gurile Dunărei există un popor tânăr încă dar de
rasă latină, care a fost mult necăjit în trăirea lui de până acum,
dar care în cea mai -grea a lui obidă a simţit până în rărunchii
sufletului lui sfinţenia culturei. Puţină vreme, aşa pe apucate, i-a
rămas până acum pentru cultură acestui atât de obidit popor,
care a trebuit să stea fără clintire de strajă întru apărarea exis­
tenţei sale primejduită la fiece clipă de năvălirea barbarilor. Dar
cu atât mai sfântă apare osârdia ce el şi-a pus în a fi şi el cu
orice preţ un neam cinstit printre neamuri cinstite, un suflet
între suflete, un cultivator a ceeace este neprihănit pe lume.
Filosofia lui se înfăţişează deci cu graiul sfios al începătorului.
Dar aşa cum este, ea apare, acelora cari ştiu' să o pătrundă, ca

1) I. Heliade Rădulescu, Equilibru între antithesi. Bucureşti, 1859-186),


;pag. V—VI, 5—7.
preludiul unei filosofii ce va să-şi aibă tâlcul ei cu deosebire de
interesant.
Dar chiar dacă filosoifia, cuprinsă până acum în literatura
românească, nu s'ar fi ridicat încă la rangul de a fi primită în
cadrele istoriei filosofiei în general, rămâne totuşi necesitatea
de a studia această filosofic din punctul de vedere al interesului
propriu al neamului românesc, deoarece istoria unei naţiuni este,
între altele, în funcţie de felul fisolofiei acestei naţiuni. într'ade-
văr, nu există acţiune omenească,—oricât de mare saui oricât de
mică ar fi ea,—care să nu ţâşnească între altele şi din sintesa cul-
turei aceluia ce o săvârşeşte, adică din filosof ia lui. Or, filosof ia,
ca orice altă disciplină, arată oamenilor că ei se împart în idea­
lişti şi în realişti, cu toate că ceeace numim vieaţă reală nu este
decât o continuă schimbare şi deci peirea însăşi, cu toate că nu­
mai sensul, adică idealul, acestei vieţi rămâne în esenţa sa. acelaş
şi este deci vecinieia însăşi, cu toate că prin urmare numai întru
atât un neam, ca şi un individ, este înscris în altarul cel de-apu-
rurea al istoriei omenirei întrucât trăeşte prin şi pentru ideal.
1
Aceasta pentrucă, după cum am constatat cu altprijel ), procesul"
lumei din care izvoreşte şi filosofia, ca orice altă disciplină a spi­
ritului uman, stă în lupta a două principii diametral opuse: unul
de pură inteligibilitate sau izvorul a ceeace este ideal şi etern, al­
tul de pură sensibilitate sau izvorul a ceeace numim real dar care
este numai trăirea unei clipe. Acest adevăr ne este foarte adesea
sugerat de experienţă. Se frământă în atâtea dureri, trece prin
atâtea încercări vieaţa une naţiuni, ca şi vieaţa unui individ, că
această vieaţă ni s'ar părea fără de noimă dacă nu am presu­
pune-o animată de ideal. Şi totuşi, sunt clipe când durerile vin
aşâ de trudnice că sufletul cel mai idealist pierde puterea înde-
lungei răbdări, cade în ispita desnădejdei şi porneşte pe drumul
pieirei. De ce? Pentru că trebue să existe o forţă opusă idealului.
In asemeni clipe, deci, pentru ca lumina idealului să continue a fi
mântuitoare trebue ca ea să fie reaprinsă în sufletele în care ea a
strălucit odată dar în care acum ea este pe cale de a se stinge,
încât, trebue, deci, ca o naţiune să-şi ia plină conştiinţă de na­
tura filosofiei sale, şi să caute astfel a-i întări partea cea bună şi
a-i distruge pe cea rea daca este ca ea să aibă o istorie demnă

1) In lucrarea n o a s t r â Le Dualisme Logique, citatâ mai sus.


de a intrà în istoria cea de veçi a omenirei. Un exemplu tipic, ex­
presiv, în această privinţă este tocmai însuşi neamul românesc.
Nu a fost suflet de neam mai necăjit, şi totuşi nu a fost suflet de
neam mai idealist ca sufletul neamului românesc. Istoria lui este
scrisă toată numai în doine. Şi numai cine a auzit melodia acestei
muzici, numai cine i-a simţit nesfârşita ei duioşie îşi poate da
seama câtă de adâncă durere şi în acelaş timp câtă de înaltă nă­
dejde definesc acest suflet. Sfânta dogmă creştină «Crede şi te
vei mântui» este lozinca firească a acestui suflet. Istor'a ne arată
deci că sufletul poporului român este un suflet profund idealist,,
un suflet de elită. Aşa se şi explică de altfel de ce în mijlocul ce­
lor mai crâncene lupte pentru existenţa lor ca neam, aleşii po­
porului românesc au putut încă să cultive o disciplină ca aceea
a filosof iei.-Este o adevărată minune acest fapt, şi această nii-
nune ar fi cu desăvârşire neexplicabilă daca nu am cunoaşte no­
bleţea ce caracterizează sufletul acestei naţiuni. Numai cine a
trăit în mijlocul acestui popor îşi poate dă seama de înălţimea
gradului idealismului seu. Cu toate acestea, tot istoria ne arată că
împrejurări vitrege, ca îndelunga năvălire a barbarilor, triste aşe­
zăminte sociale, etc., împrejurări streine de distincţia sufletului
seu, l-au înveninat din timp în timp, deşi în esenţă a rămas pururi
acelaşi cultivator de ideal. Astfel el are nevoie dé o doctrină care
să-i sintetizeze în idei vecinie luminate simţirile şi vrerile sale şi
care, deci, să-i lumineze cu adevărat drumul spre înalte destine
către care îl mână firea sa idealistă dar delà care 1-a zăbovit vi­
tregia împrejurărilor. Licăriri de cum va să fie felul filosofiie ro­
mâneşti, încercări de orânduirea acestei filosofii, nu au lipsit în
istoria din trecut a Românilor. Şi am putea şi trebue chiar să spu­
nem că multe din aceste licăriri, multe din aceste încercări au fost
de o puternică strălucire. Dar toate acestea nu au fost încă decât
pure licăriri, decât simple încercări. încât adevărul este că abia
acum de curând filosof ia românească a început a-şi trage mai lă­
murit trăsăturile formei sale fireşti. Românii, deci', au avut pururi
focul sacru pentru ceeace este nobil; ei au avut totdeauna o fi­
losofic idealistă. Dar nu au avut încă pe deplin formată doctrina-
sau convingerea sistematică a acestui foc, formularea lămurită
a acestei filosofii. Şi aceasta trebue neapărat făcută daca este
ca ei să-şi răboj iască o slovă de veci pe altarul istoriei ome­
neşti. Aşiiderea a fost cu toate neamurile cari şi-au brodat ne^
murirea pe urzeala culturei omeneşti, aşijderea trebuia sau tre-
bue să fie şi cu neamul românesc, căci acest neam este dospit
dintr'un aluat prea de seamă pentru ca să nu fie astfel.
Când spunem că filosofia românească este o filosofie idea­
listă, dar că ea are nevoie de filosofi doctrinari care să o lumi­
neze, afirmăm o judecată care se aplică oricărei naţiuni în de
obşte şi neamului românesc în deosebi. Căci orice naţiune, ca şi
orice individ, îşi are sufletul seu propriu care se găseşte pe o
treaptă de idealism, — unele mai jos, altele mai sus, — şi toată
chestiunea este de a ştî să se urce cât mai sus pe această scară,
iar nu să se coboare. Or, cum izbuteşte o naţiune să se ridice
prin filosofie? Altoindu-şi filosofia sa viitoare pe ramura sănă­
toasă a filosofici sale trecute. Care este deci ramura sănătoasă
a filosofiei româneşti? Când începe precis filosofia românească?
Scrieri propriu zis de filosofie cu o oarecare continuitate nu apar
în literatura românească decât în secolul al XlX-lea, şi încă aici
• trebue să distingem: prima jumătate a secolului când apar mai
numai traduceri de manuale de filosofie; şi a doua jumătate când
încep într'adevăr să apară şi scrieri de filosofie cu un oarecare
caracter de originalitate. Cu toate acestea, avem încă în lite­
ratura românească o clasă de scrieri cari încep să apară de
prin secolul al XVI-lea şi cari, deşi sunt mai ales traduceri şi deşi
sunt mai ales producţiuni artistice animate de un puternic suflu
religios, au totuşi un caracter pronunţat filosofic izvodit din acea
obârşie obştească şi divină, — platoniciană sau creştină, — din
care s'au izvodit toate filosofiile ce au alcătuit un monument ne-
peritor pe această lume. Putem noi să lăsăm de o parte studiul
unor asemeni scrieri? Nu, pentrucă, după cum vom vedea, ele
. sunt baza însăşi a formulei ce va să definească filosofia sistema­
tică, românească. Au fost dealtfel istorici ai literaturei româneşti
ca, de ex., Ar. Densuşianu şi Dr. I..Q. Sbiera cari, deşi n'au stă­
ruit prea mult filosoficeşte asupra lor, totuşi le-au consacrat câte
un paragraf sub numirea de „scrieri filosofice" şi le-au considerat
1
ca începuturile filosofiei româneşti ). Şi tot aşâ, şi mai mult încă.
este cu traducerea manualelor de filosofie din întâia jumătate a

1) V. Ar. Densuşian-d, Istoria Limbei şi Literaturei Române, Iaşi, 1885,


p. 212 şi urm.; Dr. I. O. Sbiera, Mişcări Culturale, Cernăuţi, 1897, p. 265 şi
următoarele.
veacului al XIX-lea. Găsim în unele din aceste manuale, intro­
duceri cari sunt adânc prevestitoare de ce va să fie filosofía ro­
mânească. Astfel, studiul nostru va cuprinde următoarele patru
părţi: 1) scrierile artistico-filosofico-religioase din literatura ro­
mânească a veacurilor XVI, XVII şi XVIII; 2) traducerile ma­
nualelor de filosofie ín¡ aceasta literatură din întâia jumătate a
veacului ai XIX-lea; 3) mişcarea filosofică contimporană în Ro-
mâniia; 4) caracteristica generală a filosof iei româneşti.
•In oeeace priveşte metoda prin care vom avea a întreprinde
prezentul studiu, ea ne este dictată de însăşi natura obiectului
acestui studiu; noi vom avea mai întâiu să stabilim cronologia
sau originea scrierei considerate, acolo unde aceste .puncte nu
1
sunt încă bine lămurite ); apoi vom avea să dăm un rezumat sau
să discutăm sursa de inspiraţie a acestei scrieri; în sfârşit, vom
avea, negreşit, ca să stăruim asupra felului sistemului filosofic
al' scrierei examinate, căci mai ales în acest punct stă rostul lu--
crărei de fată.

PARTEA ÎNTÂIA

Seríenle artistico-filosofice-retigioase (sec. XVI—XIX)

INTRODUCERE

. Legea celor trei stări, formulată de Auguste Comte, anume


că spiritul omenesc începe prmtr'o perioadă teologică, se con­
tinuă printr'una metafizică şi sfârşeşte printr'una pozitivă sau
2
ştiinţifică ), pare a-şi găsî în istoria literaturei' româneşti o ad­
mirabilă eomplectare. Istoria literaturei româneşti începe într'a-

1) iNumele persoanelor din scrierile examinate vor fi trecute la u r m a


studiului, î n t r u n apendice, în scurte notiţe biografice, de oarece multe din-
aceste nume nu sunt destul de răspândite în public.
2) Auguste Cbmte, Cours de philosophie positive, I-re leton.
devăr printr'o serie de scrieri adânc religioase. Cu toate acestea,
a merge până a vedea în începuturile acestei istorii o perioadă
aproape exclusiv religioasă care ar preceda o perioadă aproape
exclusiv metafizică şi deci într'o puternică măsură anti-reli-
gioasă, astfel cum ne-ar îndemna s'o facem .un pozitivism rău
înţeles sau o prea strâmtă interpretare a legei celor trei stări, ar
fi să comitem o gravă eroare ştiinţifică. Netăgăduit, atulnci când
unul din cunoscătorii acestei istorii, !D-nul N. Iorga, a dat înce­
puturilor literaturei româneşti numele general de Istoria Lite­
raturei Religioase a Românilor*), a fost în plin adevăr. Dar a-
ceasta niu însemnează că la începutul seu literatura românească
nu a fost decât numai religioasă şi c'ă mai ales apoi ea a înce­
tat de a mai fi astfel. D-nu Iorga ar fi poate acela care ar protestă
•cel mai energic împotriva unei asemeni interpretări. Aşa de ex.
alături de simplele traduceri biblice, cari sunt scrieri pur reli­
gioase şi cari alcătuesc începuturile literaturei româneşti, găsim
în această literatură şi afirmarea unei tendinţe de a tălmăci în
mod artistic Biblia, adică un îndoit început de artă şi filosofie.
Aceste din crmă scrieri sunt contimporane cu cele dintâi şi ele
sunt într'adevăr animate de un puternic suflu religios. Dar ele
sunt departe de a putea fi numite scrieri pur religioase, după
cum ele nu pot fi numite nici pur artistice nici pur filosofice. Căci
pe de o parte ele nu sunt nici o pură reproducere a celor cuprinse
în Biblie nici nu se fondează exclusiv pe aceasta, ci sunt atât pro­
dusul unor individualităţi artistice cât şi nişte tălmăciri ale Bi­
bliei, — iar pe de altă parte e!e sunt adânc biblice. încât ele sunt
în fond nişte scrieri artistico-filosofco-relgioase. Apoi asemeni
scrieri se găsesc, după cum vom vedea, în tot cursul istoriei li­
teraturei româneşti. Ele sunt negreşit mai numeroase în veacul
al XVI-lea decât în veacul al XX-lea, dar ele sunt mai puternic
luminate ca scrieri religioase în veacul al XX-lea decât în vea­
cul al XVI-lea, şi aceasta prin chiar faptul de a fi dacă nu mai
adânc artistice şi mai adânc filosofice, în tot cazul mai adânc
ştiinţifice, Dacă deci unii positivişti au făcut din religie, metafisică
şi ştiinţă n'şte etape ierarhice ale evoluţiei spiritului uman, în loc
de a vedea în aceste diverse discipline evoluţia precizărei de către

1) N. Iorga, Istoria Literaturei Religioase a Românilor, Bucureşti.


Socec, 1904.
fiinţa umana a uneia şi aoeleeaşi discipline. — religia, — cauza
esenţială stă probabil în faptul că ei nu s'au adresat în de ajuns
istoriei. De sigur, positiviştii ar putea face următoarea întâmpi­
nare: «Dacă literatura românească a fost delà începutul ei şi
până astăzi, — mal ales la începutul ei, — un amestec artistico-
filosoifco-religios, cauza stă tocmai în faptul că ea a prins a se
desvoltà în plină trecere delà perioada teologică la perioada me-
tafisică şi că ea nu a ieşit încă pe deplin din această trecere». Şi
s'ar putea ca o asemeni întâmpinare să fie legitimă. Cu toate a-
cestea, faptul subsista: Literatura românească începeîntr'adevăr
cu scrieri pur religioase, dar delà acestea ea nu trece imediat la
•scrieri pur metafisice, şi mai cu seama ea nu trece ia scrieri mai
puţin animate de suflul religios. încât poate că adevărul este
mult mai larg decât ne-ar face să-1 bănuim o prea strâmtă inter­
pretare a positivismului. Poate că adevărul este următorul: Omul
începe să cunoască lumea prin religie. Dar dacă el trece delà reli­
gie Ia artă, la filosofic, la ştiinţă, etc., el nu face aceasta pentrucă
religia este inferioară în sine artei, filosofiei, ştiinţei, etc., şi deci
pentru a o părăsi cu desăvârşire, ci pentrucă religia care ar fi
trebuit să-i fie M suficientă, nu-i este lui suficientă, şi astfel
el caută să şi-o lămurească prin artă, filosofie, ştiinţă, etc. Căci
faptul acesta observat.în literatura românească nu este un caz
izolat. El se observă şi la alte literaturi. Să considerăm de ex.
literatura greacă. Metafisica primului filosof ionian Thaïes, după {
eare primul principiu al lumei a fost apa, este vădit o inspiraţie ;
1
religioasă ) . Şi după perioada metafisica a vechilor Ionieni, a \
Eleaţilor, a Pythagoricienilor, a noilor Ionieni, vine într'adevăr \
perioada Sofiştilor care este o perioadă de pură technică, adică
o perioadă prin excelenţă positlvistă şi care deci ar fi putut să \
2
fie perioada prin excelenţă ştiinţifică a culturei greceşti ). Dar
cultura greacă n'a fost în culmea strălucire! ei decât atunci când ;
cu Socrate, Platon şi Aristotel, ea a luat forma unei ştiinţe filo­
sofice sau a unei filosofii ştiinţifice. Or, se poate concepe gân-

1) V. E d u a r d Zeller, Die Philosophie der Griechen, cap. Thaies.


2 Dacă Elinii au avut mai ales o technică în loc de o ştiinţă propriu
zisă asemenea aceleia din zilele noastre, c a u z a trebue c ă u t a t ă probabil în
diferenţa de timp c a r e d e s p a r t e ştiinţa lor de ştiinţa noastră. In tot cazul
însă perioada positivistă a Grecilor r ă m â n e aceea a Sofiştilor.
ditori mai religioşi ca Socrate, Platon şi Aristotel? Dar poate
că teza noastră este tocmai adevăratul sens al adevăratului po-
sitivism, adică poate că sunt mulţi positivişti cari să interpreteze
în sensul nostru, — larg, — legea celor trei stări şi cari să spună
deci că diversele discipline ale minţei noastre nu sunt nişte sim­
ple etape ierarchiee ale evoluţiei spiritului nostru: ei evoluţia
precizărei de către fiinţa umană a uneia şi aeeleeaşi dinscipline:
religia. în acest caz noi suntem negreşit fericiţi de a ne putea
sluji de lumina acestei legi întru studierea istoriei filosofiei ro­
mâneşti.
Aşa dar, noi vom zice că există o perioadă în istoria filo­
sofiei româneşti care se poate numi mai ales a scrierilor artis-
tleo-filosofieo-religioase decât a scrierilor pur filosofice, pe­
rioadă care alcătueşte începutul acestei istorii şi care merge dela
al XVI-lea la al XlX-lea veac. Dar zicând aceasta, noi vom fi
departe de a trage acestei perioade nişte graniţe rigide, pentru
că noi nu dăm acest nume acestei perioade decât pentrucă ea
este mai spornică decât cele următoare în scrieri artiştico-filoso-
fico-religioase, iar nu şi pentrucă ea posedă în chip mai puternic
sau pentrucă numai ea posedă asemeni scrieri. Să trecem deci
la studiul acestei prime perioade a istoriei filosofiei româneşti
astfel precizată.

1. Varlaam şi loasaf.

Cea d'întâi scriere cu caracter mai pronunţat filosofic, în


sensul despre care ara vorbit mai sus, în literatura românească,
este Varlaam şi Îoasaf. Această scriere este un roman filosofico-
religios. Cine este autorul acestui roman? Când şi de către cine
a fost el tradus în româneşte? Autorul presupus este SI. Ioan
1
Damaschin ). El ar data deci din veacul al VlII-lea d. Chr. în
româneşte îl găsim pentru' întâia oară în scrierea intitulată «în­
văţăturile lui Neagoe Basarab». De aceea probabil se şi consi-

1) V. Dr. M. Qaster, Chrestomaţia Română, voi. I, Bucureşti, Socec,


1891, p. 129.
In aceasta privinţă a făcut un studiu special eruditul s â r b Novacovici.
V. Dr. M. Qaster, Literatura Populară Română, Bucureşti, Gobl, 1882, p. 33.
deră în general «învăţaturile lui Neagoe» ea prima scriere filo­
sofică în literatura românească (a se vedea de ex. Ar. Densuşiami
şi Dr. Sbiera citaţi mai sus). Noi însă, întrucât găsta romanul
«Varlaam şi Ioasaf» în «învăţăturile lui Neagoe», credeaţi că tre-
bue să considerăm acest roman ca mai vechi decâ aceste învă­
ţături sau cel puţin contimporan cu,ele în literatura românească
şi să zicem că «Varlaam şi Ioasaf» este cea dintâi scriere filo­
sofică în această literatură. Or, de când datează «învăţăturile
lui Neagoe ?» în 1843 apărea o carte tipărită la tipografia Co-
legiuluii Sf. Sava din Bucureşti, de către Sfinţia Sa Părintele
Eclisiarhul Curţii, şPintitulata Învăţăturile bunului şi credincio­
sului Domn al Ţării Româneşti Neagoe Basarab către fiul său
Teodosie. Apoi în 1865 B. P. Hasdeu, fără să cunoască această
carte, publică în Archiva istorică nişte Tractate ale lui Neagoe
Basarab, cari sunt o parte din cuprinsul cărţei publicată de
Sfinţia Sa Părintele loan Bclisiarhul, Curţii şi despre cari el
1
zice că atunci pentru întâia oră văd tiparul ). De unde au
luat părintele loan şi Hasdeu materialul publicaţiilor lor? Din-
tr'un manuscris care data din 1654, care între 1714—1716 fusese
în posesia Domnului Munteniei Ştefan Cantacuzino şi pe care
mai târziu Antonie Sion din Moldova îl dăruise Colegiului Sf.
2
Sava ). Dar de unde provenia acest manuscris? El nu putea ne­
greşit ca să fie originalul însuşi scris de mâna lui Neagoe, de
oarece el dată din 1654, şi Neagoe a domnit în Muntenia dela
1512—1521 şi nu mai erâ în viaţă la această dată. Dar erâ ei
cel puţin O ' copie de pe acest original ? Hasdeu înclină spre a
răspunde afirmativ. Manuscrisul de care ne servim noi
aici, zice el, este «o copie făcut în 1654, adică mimai ceva
peste un secol după moartea' \m Neagoiă-Vodă, şi prin ur­
mare, foarte probabil, o copie făcută de pe chiar original, deşî
2
fereşte cu unele înnoiri în stil )». Dar această afirmaţie a lui Has­
deu este combătută de D-nu D. Russo. «Eu, zice D-nu Russo,
am descoperit în Bibliot. Mănăst. Sf. Dionisie din Atos o redac-

1) Vezi Archiva Istorică a României, voi. I, p a r t e a 2, Bucureşit, Impri­


meria Statului, 1865, p. 111 şi urm. Cf. „învăţăturile lui N e a g o e " ed. Bcli­
siarhul.
2) Vezi învăţăturile lui Neagoe, ediţia părintelui Eclisiarh, 1843, în
Precuvântare. — Cf. Archiva Istorică, loc. cit. Acest m a n u s c r i s a dispărut
în nişte împrejurări necunoscute încă.
Studii filosofice, v o i . Vllf, fase. I. 2
tiune greacă (a învăţăturilor lui Neagoe) după care prepar o
ediţie. După studiarea acestor învăţături am căpătat convdn-
gerea că ele sunt pseudoepigrafe, că sub mantia domnească (a
iui Neagoe) se ascunde o rasă călugărească, căci autorul învă­
ţăturilor e un călugăr şi nu Neagoe Basarab, ceeaee voi dovedi
cu altă ocazie Părerea mea e că pe la începutul secolului al
XVII-lea un călugăr admirator al lui Neagoe — a cărui dărnicie
pentru feţele bisericeşti întrecu orice margini — a scris în limba
slavonă învăţăturile cam în forma şi întinderea redacţiunei gre­
2
ceşti, cum ea ni s'a păstrat mi Codex Athous No. 3755» ). Care
este deci adevărul în privinţa originei manuscrisului din 1654 al
învăţăturilor lui Neagoe? Trebue să mărturisim ea nu avem
încă date suficiente pentru a dă o soluţie hotărîtă acestei ches­
tiuni. Astfel, întrucât tradiţia a conservat această scriere sub
numele lui Neagoe, noi vom considera manuscrisul din 1654 ca
o copie, fie directă fie indirectă, de pe vre-un manuscris al lui
Neagoe, şi vom vorbi de învăţăturile lui Neagoe ca de o scriere
care datează în literatura românească din timpul cuprins între
anii 1512 şi 1521. Aşa dar, vom zice că romanul Varlaam şi
Ioasaf există în literatura românească cel puţin de pe la 1521.
Dar astfel cum se găseşte în învăţăturile lui Neagoe, acest roman
este departe de a fi în întregimea sa. întreg el nu apare decât
mult mai târziu, şi anume într'un manuscris al lui Udrişte Năs­
turel din 1648 care se găseşte actualmente tipărit, probabil sub o
3
variantă, în ediţia Generalului P . V. Năsturel ).
Cuprinsul seu este următorul: «Pe la începutul creştinis­
mului eră un împărat indian cu numele de Avenir care se închină
la idoli, şi care persecuta cu atât mai mult pe creştini cu cât fi­
losofii şi cititorii de stele îi spuseseră că fiul său Ioasaf va fi
odată convertit la creştinism. Pentru a-1 apăra de orice înrâu­
rire creştină, Avenir aşează pe fiul său Ioasaf într'un palat păzit
cu străjniicie. Dar Dumnezeu, pentru a-şi îndeplini voirea sa, se
arătă în vis unui călugăr delà muntele Sinai, anume Varlaam,

1) ,D. iRusso, Stadii Bizantino-Romine, Bucureşti, Gobi, 1907, p. 5,


în Notă.
2) Mi. p. 41.
3) Vieaţa Sfinţilor Varlaam şi Ioasaf, ediţia General P . V. Năstuîel,
Bucureşti, Tipografia Universală, 1904. — Cf. învăţăturile lui Neagoe, ediţia
Părintelui Eclisiarh din 1843-
spunându-i să plece spre India întru aducerea la creştinism a lui
Ioasaf. Astfel călugărul Varlaam, travestit în haine mireneşti,
venî într'o zi la palatul lud Ioasaf. Pentru ca să poată pătrunde
în palat, Varlaam spuse păzitorului lui Ioasaf că are pentru
acesta o piatră scumpă pe care trebue să i-o dea personal. Do­
bândind voia de a intra, şi văzându-se singur numai ou Ioasaf,
Varlaam se dădu pe faţă destăinudndu-şi misiunea ce avea dela
Dumnezeu. El vorbî cu atât foc, cu atâta adâncă înţelepciune că
Ioasaf îmbrăţişe creştinismul. Apoi el dispăru. Dar vrăjitorul
Varahiia, sfetnicul împăratului Avenir, imagină următorul plan:
•Sau să prindă pe Varlaam şi să-l siliască a recunoaşte falsitatea
doctrinei sale, — sau să puie pe filosoful Nahor, care semânâ
foarte mult la figură cu Varlaam, ca, substituindu-sc acestuia
în prezenta Mi Ioasaf şi a soborului împăratului, să se prefacă a
susţine creştinismiul dar să sfârşească prin a recunoaşte filoso-
îiceşte inferioritatea sa fată de religia oficială. Varlaam nu putu
să fie prins şi astfel fu adus Nahor. Acesta însă, de şi începu prin
a se preface numai că susţine creştinismul, sfârşi totuşi prin a-1
susţine în mod serios şi ou atâta convingere că însuşi el şi .însuşi
împăratul deveniră creştini». Ceeace ne interesează pe noi cu
deosebire aici este mai întâi cuvântarea prin care Varlaam
converteşte pe Ioasaf la creştinism. Căci aceasta mai ales tre­
bue să fi impresionat în, primul rând sufletul românesc din
vremea când această scriere s'a iintrodus în literatura ro­
mânească. Iată această cuvântare : «Ia să ascultaţi şi chi­
pul aceştiî pilde : Auzit-am de uă cetate mare a căriia
cetăţeni, den zile vechi şi de demultă, avea obiciauu ca acesta:
de lua pre un om strein, şi necunoscut, carele nu ştia nemieu, nici
obiciaiuriie, nici legile cetăţii aceia; şi puiindu pre om ca acela în-
părat, toata volnicită lui şi ave voe neînfrânta pună se umple un
an. Deci, aşa fiind el, în toata negrija şi mâncând şî veselind.u-se,
fără temăt, şî purundu-î că tot va lăcui într'acea înpărăţie, numai
ce se scula cetăţenii, fără de veste, asuprâ-î, de-1 dezbrăca de
haina ce înpărăteaseă. De-aciî, '1 purta despuiat pren toată ce­
tatea ; după aceiia '1 trimite într'un ostrov departe, la închisoare,
unde nu găsiia de hrana nici înbrăcâminte nu ave, ce patimiia
în re foamete şi golătate, cum şi ace hrană şi bucur'e i se da
fărâ de nădejde şi fărâ de aşteptare, aşijdere iarăşi fâră de nici
:uă nădejde şî fărâ de nici uă aştepare se schimba în scârba ca
aceia. Deci dupâ acel obiciaiu vechiu al acelor cetăţeni, fu pus
un bărbat oare cine înpărat, omü caré avé chibzuiala lui, multa
înţelepciune rodită, carele n.u se apuca, într'acelaşi cias numai
de eût de bogăţia ce i se didése, nici rămni la grijiré celor ce
înpărţise mai nainte de dûnsul, carii grozav fura goniiţî, ce
avé grija şî se nevoia cu sufletul cum ar puté să-şu diirégâ bine
lucrurile, care era pentru dûnsul şi cu încredinţare adéseï învă­
ţăturii, ce avé de la un svétnic pré înţelepţii, ştiu de obiciaiul
acelor cetăţeni şi de locul acei închisorii nescăpate, şi în ce chip i
se cade a se întări; fărâ de înşelăciune, se învăţa, şi cum că
preste puţine vreme trebuiaşte să între şi el în ostrovul acela,
iará, acé streina, şi fărâ de credinţa 'i iaste a o lăsa streinilor;
deschise cămările sale, carele-avé atunce în voia lui neaprite,.
spre ce va vré, şi luâ mulţime de avuţie: aur şi argimtü şi mul­
ţime de pietri scumpe şi mari şi le déde slugilor lui celor credin­
cioase, de le trimese înnaiinte într'acel ostrov, unde 'î era lui a fi
gonit. Deci, împlundii-se anul acela, se sculară cetăţenii de-i
dezbrăcarâ, ca şi pre cel ce fusese mai 'nainte de dînsul, şi'l
goniră într'acel ostrov. Deci, ceia lalţi înpăraţî, nechibzuiţi şi tre­
cători, ei se topiia rău acolo de foame, iarâ acesta, trimeţundu-şî
ínnainté sa bogăţie, lăcuia în multa dăstulire, avându hrana ne-
sfurşitâ, şi de toate părţile, ínpingündü în lături toata frica necre­
dincioşilor şi hielénilor cetăţeni, îşi fericiia sfatul său cel pré
înţelepţii. Cetate aceia, să o înţelegi a fi céstâ lume deşartă; iarâ
cetăţenii, domniile şi biruinţele drăciilor tutorilor véculuï aces­
tuia, carii ne înşalâ cu puţine dulceţâ: să avem noi cele putrede
şi céle trecătoare, ca cum n'ar fi putrede şi trecătoare, şi ca cum
ar fi cu noi în veci, şi să socotim îndulcire lor că iaste fărâ de
moarte. Deci aşa fiind noi prelăstitî, şi nesfâtuindu-ne nici uă
data de cele trecătoare şi veouitoare, şi neascunzündut-ne nemic
în viaţa care iaste, acolo fărâ de veste ne va sosi asupra paguba
morţii şi atunce, acei cetăţeni hicléni şi amarnici, liiându-ne des­
puiaţi de toate de céste de aici, ca pre ceia-ce am cheltuit toata
vrémia noastrâ, în voia lor, ne vom duce într'acé ţara întunecata
şi înpăclatâ, în ţara lîntunérecului de vécu (Iov, cap. 10) unde nu
iaste a vedé lumina, nici cias de viiaţa dulceţiî.
«Cunoaşte dara pre prostiîa mé sfătuitori de buna înţelep­
ciune, care toate ţi le-am spus adevărat şi am învăţat pre tine,,
înpăratul cel cu buna minte, măestriile rnùntuireï; că pentru:
aceia am venit ca să-ţu pui acolo toate, şi să te scot dentr'a-
ceastă lume înşelătoare .
. . . . Iară Ioasaíü zise cătrâ bătrân: Aceia să-'mi spui mai
apriiat: Cum aş pute triméte acolo comorile de aur şi de avuţie?
Că déca mă voiu duce să aflu dulceaţa nefurata şî neputredâ şi
neperitoare, şi în ce chip voiu arăta urâciune cătrâ ceste de
acum şi sâ iubescu cele de vécü? — Varlaam zise: Triméteré
bogâtiei la locul de vécü se face cu mímele săracilor. Dirept
aceia şi oare-oarele dentru proroci, pré înţeleptul Daniil, aii zis
cătrâ înpăratul Vavilonului (Daniil, cap. 4): «Direptu aceia, în-
părate, să'ti placa sfatul meu, şi să-ţi curăţeşti păcatele tale cu
milostenia, şi nedireptâţile tale cu îndurările săracilor». Si zice şi
mântuitorul: «Faeeti-vâ priiatenî den strünsoaré nedireptâ, ca
când veti sărăci să vâ priiimescâ întru sălaşurile de vécü»... De
acii, ajutându Domnul, vei cunoaşte nestaré aeeştii lumi şi ne-
tocméla ei, şi luindu-şu zioa buna de la toate veî venii cătrâ cele
ce vor să fie şi, trecündü peste ceste trecătoare, te vei lipi de
1
cele cu nădejde şi trăitoare... )».
In ce consistă filosofía conţinută în această scriere? Ea
consistă în următorul dualism: Lumea în care trăim se compune
din două elemente sau principii: unul sensibil, care ne este cel
mai la îndemână dar care este vecinie schimbător şi deci tre­
c ă t o r ; altul raţional, pe care îl putem pătrunde mai greu, dar
care este etern. De unde şi criteriul conduitei noastre: de a nu
alerga după elementul cel trecător ci de a ne strădui să prindem
pe cel etern. Dar de unde vine acest dualism? Punându-ne a-
ceasită întrebare, ne găsim în prezenţa unei chestiuni deja des-
" bătută în literatura românească, anume aceea a înrâurirei di­
verselor forme ale maniicheismuluii (paulicianism, bogomiilism,
etc.), asupra spiritului acestei literaturi. Se pune deci chestiunea
de a şti dacă nu cumva scrierea Varlaam şi loasaf, de care ne
ocupăm noi aici, nu este un produs al acestei înrâuriri. Ce răs­
puns se poate da acestei chestiuni? Mai întâi dacă admitem pe
Sf. loan Damaschin ca autor, s'ar putea ca scrierea Varlaam şi
loasaf nu numai să nu fie manicheană, dar să fie considerată
chiar ca antimanicheană, de oarece se ştie că Sf. loan Damaschin

1) Vieaţa Sfinţilor Varlaam şi loasaf, ed. Qen. P . V. Năsturel, C a p .


XIV, p . 125 şi urm.
a combătut mainicheismul în scrierea intitulată Dialag împotriva
manlcheenilor. Apoi dacă ne referim la însuşi conţintul acestei
scrieri, nu vedem întrucât dualismul său ar putea fi altul decât
însuşi dualismul creştin exprimat în Evanghelii. într'adevăr, ce
este manucheismul? In secolul III d. Chr. un Persan cu numele
de Manes sau Manicheu, şi-a propus să combine creştinismul
cu dualismul caracteristic zoroastrismului Persanilor, mai vechi'
ou câteva veacuri decât creştinismul. Această sectă a luat în
decursul vremei diferite forme: manicheism propriu zis, pauli-
cianism sau pavlicianism, bogomiKsm, etc. Pavlicianismu! şi-a
luat fiinţă în Armenia, probabil prin secolul IV d. Chr., şi consistă,
în o precizare a manicheismului în sensul învăţăturilor aposto­
lului Pavel. Bogomilismul s'a născut în Bulgaria şi consistă !a
rândul său în o precizare a pavlicianismului, precizare încercată
-în secolul X de un popă bulgar care s'a numit probabil Bogomii,
adică Theophil. Această sectă s'a răspândit din Bulgaria Irr mai
.toată Europa şi deci şi în România. Prin urmare manicheismuî
este o sectă creştină bazată pe dualismul profesat de Zoroastru.
Or, în ce raport stă cu idea de Dumnezeu a Creştinilor cele două
elemente ale dualismului persan? Conform doctrinei lui Zo­
roastru lumea consistă în procesul luptei a două principii dia­
metral opuse şi de o potrivă de primitive: unul al binelui sau al
luminei şi al adevărului şi al virtuţei numit Ormudz, altul al
răului sau al întunerecului şi ăl sofisticei şi al viţiului numit Ahri-
man. Omul trebue să se conducă după principiul binelui, căci
acestuia în ultimă analiză îi aparţine victoria. Pentru un creştin,
această doctrină atât de înălţătoare în amănuntele saîe, păcă-
tueşte în principiile sale. Ea asimila principiul binelui lui însuşi
Dumnezeu, şi astfel mărgineşte puterea divinităţei care trebue
să fie neţărmurită. Pentru un creştin, Lumea care ne este dată
consistă într'adevăr în lupta a două prinoipii diametral opuse,
unul al binelui şi altul al răului, dar aceste principii nu sunt ab­
solut primordiale şi,absolut suverane, ci ele recunosc sau trebue-
să recunoască supremaţia unui principiu superior, — Dumnezeu-
Tatăl, — şi ele nu aparţin de o potrivă aceleeaşi lumi, ci unul,
cel rău, este principiul lumei acesteia sensibile în care noi oa­
menii suntem actual daţi, iar altul, cel bun, este călăuza raţională
1
a drumului; ce duce delà lumea actual dată la lumea viitoare )-
Prin urmare dualismul religiei persane diferă profund de dua­
lismul religiei creştine. Or, de care concepţie se apropie cel mai
mult manieheismul: de aceea a lui Zoroastru sau de aceea a lui:
2
Christos? In sec. III Sf. Augustin ), în sec. VIII Sf. Ioan Da-
3 4 5
maschin ^ în sec. XVIII Wolff ) şi Kant ), etc., au văzut în
dualismul manicheenilor un element mai mult pur filosofic decât
pur theist (creştinesc). Şi nu e exclus într'adevăr, ca acest dua­
lism, după cum a arătat atât de pe larg Wolff, să aibă oarecari
legături cu dualismul filosofic pe care îl găsim de ex. în filosofia
greacă. Totuşi se ştie ca manicheenii au protestat totdeauna îm­
&
potriva faptului de a fi acuzaţi de anti-creştini în dualismul lor
Aşa dar, chiar admiţând că scrierea Varlaam şi Ioasaf ar fi o
producţie manicheană, şi încă nu am putea spune hotărtt că a-
ceastă scriere este animată de un spirit anti-creştin în ceeace
priveşte dualismul său. Dar problema se prezintă şi mai simplu
încă : In realitate Varlaam şi Ioasaf nu este decât o traducere în
termeni mai lumeşti a unor anume învăţături sau parabole din

. 1) „Atunci Iisus iu dus în pustiu de c ă t r e Spiritul s p r e a fi ispitit de


diavolul. Şi apropiindu-se d e dînsul ispititorul îi a r ă t ă toate împărăţiile lumei
şi îi zise: toate acestea ţi le voi da daca te vei închina mie. D a r Isus r ă s ­
punse: Fugi S a t a n o , căci scris este: Nu ispiti pe Domnul Dumnezeul tëu.
Domnului Dumnezeului tëu te vei închina şi numai lui vei sluji. Atunci îl lăsă
diavolul şi iată îngerii se a p r o p i a r ă de dînsul şi îi slujiau (Evanghelia după
Matei, Cap. IV). Iar mai înainte de s ă r b ă t o a r e a Paştelui ştiind Isus că i-a
venit ceasul ca s ă se s t r ă m u t e din lumea a c e a s t a la Tatăl, iubind ipe ai sëi,
care erau în lume, i-a iubit pînă în sfîrşit. Şi pe cînd e r a cină, cînd diavolul
îşi pusese acum în giînd ca Iuda să-I dea prins, Isus ştiind c ă Tatăl i-a d a t
tot în mînă, şi că de la Dumnezeu a ieşit şi la Dumnezeu merge, zise uce­
nicilor s ë i : S ă nu se turbure inima v o a s t r ă . Eu sunt în Tatăl şi T a t ă l este
întru mine. D a c ă m'aţi iubi, v'aţi bucura c ă m ë duc la Tatăl, fiindcă T a t ă l
este mai m a r e de cît mine. Dar de acum nu voi mai vorbi multe cu voi, căci
vine stăpînitoru! acestei lumi şi el nu are nimic în mine. (Evangelia după
Ioan, C a p . 13 şi 14).
21 In Confesiuni, cu deosebire în pasagiile în cari Si. Augustin poves­
teşte convertirea sa delà manicheism la creştinism.
3i In studiul citat mai sus.
4) In studiul intitulat Manicheismus ante manichoeos, et in christia-
nismo redivivus.
5) In Nova Dilucidatio (Aplicaţii la prop. XIII, No. 4).
6) Vezi Sf. Augustin, op. c i t . — Cf. şi articolul „Manicheisme" din Dic­
ţionarul filosofic francez al lui Franck.
Evangelie. Astfel nu avem decât a cita câteva .pasagii din Evan-
gelie, ca ispita lui Iisus, despre care am vorbit mai sus, precum
1
şi cuvântarea de pe munte, şi tânărul avut ), pentru a vedea că
Varlaam în cuvântarea sa nu face decât să reproducă în termeni
ma'. lumeşti aceste pasagii, şi să încerce deci o demonstraţie (o
filosofie) a lor.
Prin urmare, îilosofia cuprinsă în Varlaam şi loasaf este
o filosofie religioasă, şi anume o filosofie adânc creştinească.
Dar este ea o filosofie raţionalistă, sau o filosofie empiristă? Ea
este încă prea aproape de religie, credem noi, pentru a nu avea şi
ceva din elementul esenţial al acesteia. In ce consistă deci acest
element? El consistă în ceeaee se chiamă revelaţie. Ce este re­
velaţia? Ea este un mod de a cunoaşte, anume modul de a cu­
noaşte pe însuşi Dumnezeu sau, ceeaee revine la aceeaşi, reve­
laţia este cunoştinţa despre lume procurată direct de însuşi
Dumnezeu. Ori, în ce măsură posedă omul un asemenea mod
de a cunoaşte? Filosofii sunt aproape toţi de acord în a recu­
noaşte că realizarea diverselor ramuri de studiu sau discipline
ale spiritului uman, se face atât prin experienţa externă sau in­
tuiţia sensibilă care rezultă din contactul imediat (adică intuitiv
sau direct) al simţurilor noastre zise externe (văz, auz, etc),
cu obiectul pe care căutăm să-1 cunoaştem, cât şi prin raţiona­
mentul care rezultă indirect din interpunerea unei anumite idei
sau judecăţi între inteligenţa ce caută să cunoască şi realitatea
ce va să fie cunoscută. Dar ei diferă profund unul de altul, când
este vorba de realizarea disciplinelor spiritului uman printr'o
experienţă, zisă internă, sub formă de intuiţie (cunoştinţă di­
rectă) supra-sensibiiă. Căci unii văd în această intuiţie, mai ales,
un rezultat al raţionamentului şi o numesc intuiţie intelectuală,
dar cu foarte mare rezerve asupra cuvântului intuiţie, şi sunt mai
2
mult raţionalişti decât empirişti ), pe când alţii văd în această
intuiţie mai ales un rezultat al contactului direct cu realitatea
al unui simţ intern sui-generis şi o numesc nu numai intuiţie in­

i i „Nu vè a d u n a ţ i comori pe pămînt, ci adunaţi-ve comori în ceruri


(Evangelia dupe Matei, Cap. 6). — Du-te vinde toate aite ai şi d à săracilor,
şi vei avea c o m o a r ă în cer. (Evangelia dupe Marcu, C a p . 10)".
2) Ex. Louis Conturat. V. în special articolul său Logistique et in­
tuition din Revue de Métaphysique et de Morale, No. de (Martie 1913.
1
telectuailă, ci chiar supra-intelectuală ). Or, intră revelaţia in
vre-unul din aceste moduri de a cunoaşte ale omului? Se poate
spune că revelaţia nu este altceva decât o intuiţie supra-inte­
lectuală. Dar o asemenea afirmaţie duce la misticism, adică la
acea formă exagerată a dogmatismului care, tinzând la o intuiţie
sau la un raport prea direct al omului cu divinitatea, suprimă din
1
cracterul de divin al revelaţiei, căci în acest caz aproape orice om
ar putea să aibă o revelaţie, dat fiind că aproape orice om poate
să aibă o intuiţie .supra-intelectuală. Or, probabil că sunt oameni
cari au o intuiţie supra-inteleeuală ridicată la gradul unei reve­
laţii, şi idealul, recomandat de religie, în deosebi de religia creş­
tină, este chiar ca unanimitatea credincioşilor să se ridice până
la revelaţie. Dar câţi sunt aceia cari au, actualmente, o revelaţie
deplină, propriu zisă, astfel ca a unui întemeietor de religie? Puţi­
ni, negreşit, foarte puţini. încât dacă am confundă actualmente
fără rezerve revelaţia cu intuiţia supra-intelectuală, am face
aproape din fiece om un întemeietor de religie. Dar aceasta este
împotriva sfinţeniei religiei, din cauza deosebirei actuale între
intuiţia supra-intelectuală ce aparţine la mai mulţi şi revelaţia
ce aparţine la extrem de puţini oameni: ea ar face deci ca reli­
gia să fie oarecum în funcţie de individul imperfect ce o con­
cepe; ceeace este netăgăduit în contradicţie cu însăşi definiţia
religiei. Prin urmare, trebue să existe cel puţin o deosebire de
grad între intuiţia supra-intelectuală şi revelaţie. Dar nu este
numai atât. Pe când o simplă intuiţie supra-intelectuală se pre­
zintă ca o simplă ipoteză individuală, care îşi aşteaptă verifi­
carea pentru a fi proclamată adevăr universal, revelaţia are din
primul moment caracerul necesar al raţionamentului. Revelaţia
nu se afirmă deci ca ceva aparte de raţionament, aşâ cum este ca­
zul cu simpla intuiţie supra-intelectuală, dar nici ca ceva deosebit
de aceasta, după cum este cazul cu raţionamentil, ci ea se
afirmă, tocmai, atât ca un suprem raţionament, cât şi ca
o supremă intuiţie supra-intelectuală. Aşâ dar, putem, spune că
revelaţia nu este nici o pură intuiţie, nici un pur raţionament, ci
un ce superior acestora, dar un ce care are ceva şi din intuiţie

1) Ex. Henri B e r g s o n . V. în special în Evolution Créatrice (Paris,


Alcan), pasagiile intitulate Vie et Conscience si La Critique de Kant (p. 193
-si urm. çi p. 385 si urm.).
şi din raţionament Or, astfel fiind revelaţia, ce putem spune noi
despre filosofia cuprinsă într'o scriere omenească bazată a-
proape exclusiv pe revelaţia religiei, cum este de ex. Varlaam
şi loasaf, de care ne ocupăm aici? Este ea o filosof ie de natură
empirică, sau o filosofie de natură raţionalistă? Este evident că
orice scriere de acest fel, adică orice scriere filosofică bazată a-
proape exclusiv pe revelaţie, sau orice scriere filosofico-reli­
gioasă, care este mai mult religioasă decât filosofică, aşa de ex.
cum este Varlaam şi loasaf, nu poate să cuprindă decât o filo­
sofie embrionară, adică decât o filosofie ce se slujeşte de intui­
ţie şi de raţionament, fără să simtă încă în mod prea manifest
nevoia de a face apologia uneia sau altuia, adică fără să fie încă
intrată în chip prea vizibil în sistemele, — empirism, raţiona­
lism, etc., — la cari se reduc în ultimă analiză toate sistemele
filosofice. Dar aşa fiind, o scriere filosofico-religioasă, prin ce
se deosebeşte ea de o scriere pur religioasă? Această deosebire
este negreşit extrem de delicată, şi astfel este extrem de greu de
a o exprima într'o formulă prea concretă. Totuşi, putem spune
că pe când, pentru a impune doctrina pe care o propovădueşte,
o scriere pur religioasă se bazează înainte de toate pe revelaţie, o
scriere filosofico-religioasă se bazează încă pe necesitatea de a
tălmăci revelaţia, adică de a desface aceasta în intuiţiile şi raţio­
namentele ce ea conţine. Aşa, de ex., pe când o parabolă a lui
lisus ni se impune, mai ales prin faptul de a fi fost spusă de Iisus,
cuvântarea lui Varlaam se impune lui loasaf în mare măsură
prin forţa argumentărei sale. încât adevărul precis pare a fi că
pe când o scriere pur religioasă este cu totul deasupra dualis­
mului logic al filosofiei. o scriere filosofico-religioasă este, dacă
nu o manifestare deplină, în tot cazul un început de manifestare
?.. dualismului logic. Acest adevăr se va vădi de altfel pe măsură
ce vom trece delà scrieri mai ales religioase, la scrieri mai ales
filosofice. Dar el este destul de vizibil în chiar scrierea de care
ne ocupăm aici. Căci în ce consistă discuţiuinea filosofică ce a
urmat cuvântărei lui Varlaam? Nu este greu de văzut că ea con­
sistă tocmai mai ales în precizarea dualismului logic eu care în­
cepe orice sistem filosofic.
l.Va n r m a l Marin Ştefănescu
D R E P T U L NAŢIUNILOR

Există oare drepturi şi obligaţiuni juridice ale naţiunilor?


Are o naţiune drept la existenţă şi prin urmare la autonomie în ^
hotărîrea destinelor sale ?
înţelegem prin naţiuni acele formaţiuni istorice şi psicho-
logioe, cari se prezintă astăzi sub acest nume şi pe cari limbajul
obicinuit le desemnează atunci când face aluziune la aşâ numitul
principiu al naţionalităţilor. Unitatea unor asemenea formaţiuni
se întemeiază pe existenţa unui temperament specific comun, pe
o comunitate de cultură, de tradiţii, foarte deseori de limbă şi,
cu foarte puţină probabilitate, de rasă. Ele au apărut de fapt, în
germene, odată cu omenirea şi, în evoluţiunea istorică, au prins
şi prind mereu un caracter original tot mai pronunţat, dar „con­
ştiinţa" despre această fiinţă a lor nu a apărut decât în timpuri
relativ recente.
Legislaţiunea, care, deşi aşâ de puţin închegată, există to­
tuşi ca legislaţiune positivă internaţională, recunoaşte naţiunilor
ca atari numai un număr restrâns de drepturi, subordonându-le
chiar şi pe acestea în totul intereselor Statului. Dacă, pe de altă
parte, precum se mai susţine încă de mulţi, admitem că impera­
tivul juridic se caracterizează prin sancţiunea organizată pe
care o are la dispoziţiune, atunci o naţiune ca atare nici nu s'ar
mai putea consideră ca având vre-o fiinţă în drept. Cu toate
acestea avem conştiinţa, că naţiunile au drepturi, şi nu numai'
atât, dar că o sancţiune efectivă „trebue" pusă la dispoziţiunea
acestor drepturi, spre a asigură respectarea lor (făcând eu totul
abstracţiune de faptul că o asemenea sancţiune ar exista sau nu
organizată în realitate). Aceasta însemnează, că acî nu e vorba
de o simplă normă morală, ci de una juridică.
Pe ce se întemeiază însă această intuiţiune? Iată o primă
parte a problemei.
O a doua parte a problemei se poate enunţa astfel: naţiu­
nea are oare drepturi prin ea însăşi, ca o fiinţă de sine stătă­
toare, sau drepturile ce-i recunoaştem nu sunt în realitate, în ul­
timă analiză, decât drepturile indivizilor cari o compun, astfel
încât nu s'ar putea vorbi în mod propriu de drepturi ale naţiuni­
lor, ci de drepturi naţionale ale indivizilor cari le compun?
Astfel pusă, întreagă chestiunea se rezumă în întrebarea:
este naţiunea o personalitate morală? Prin cuvântul persona­
litate nu se va înţelege însă acî o simplă formaţiune de technică
juridică, ci este vorba de o fiinţare morală proprie, pe care drep­
tul nu ar puteâ-o lua decât ca un fapt iniţial şi pe care prin ur­
mare technică juridică în eonstrueţiunile sale nu numai că trebue
să o respecte, dar are misiunea chiar să o consacre. Dacă na­
ţiunea este, în acest înţeles mai înalt, o fiinţă morală care se im­
pune Dreptului positiv, indiferent de faptul dacă e sau nu e în
realitate recunoscută de el, atunci ea este astfel distinctă de in­
divizii cari o compun şi, în această calitate, are, evident, şi drep­
turi şi datorii proprii.
Problema e grea, Trebue, şi aci ca şi aiurea, să se evite
mai ales iluziunea la care ne-ar duce tendinţa noastră involun­
tară spre personaficare prin antropomorfismul obicinuit al spi­
ritului omenesc.
Cele ce urmează se pot propune, credem, în sprijinul tezei
care atribue drepturi naţiunilor.
înainte de toate se vor recunoaşte elementele, cari, oriunde,
constituesc personalitatea morală, spre a vedea apoi dacă ele
nu s'ar putea atribui şi naţiunei.
Este evident, că orice există nu este printr'aceasta subiect
de drepturi şi obligaţiuni, nu este prin urmare o personalitate.
Astfel lucrurile inerte, neorganice, nu se pot înţelege de ex. ca
având drepturi şi obligaţiuni. In lumea organică de asemenea,
după părerea în genere admisă în ştiinţa juridică, animalele nu
pot fi subiecte de drept: ceeace ascund unele aparenţe, cum ar
1i datoria de a nu se maltrata animalele spre pildă, este un com­
plex de drepturi şi obligaţiuni, dar tot numai faţă de semenii
!
noştri, oamenii, eu cari trăim în societate. Personificările de ani­
male, de cari istoria dreptului' dă exemple atât de numeroase,
nu sunt din punctul de vedere juridic decât false personificări,,
întrucât ele reprezintă numai raporturi între persoanele oameni,
membri ai societăţei care legiferează; în orice caz aceste per­
sonificări ar reprezenta, din punctul de vedere actual, nişte sim­
ple erori, deci nu ar putea dă notele după cari „trebue" astăzi să
se recunoască persoanele morale.
De ce animalele, lucrurile inerte, nu sunt persoane, pe când
frecate din noi este nu numai un om fizic, dar în acelaş timp şi o»
persoană juridică? Cu alte cuvinte cum se face că o aceiaşi per­
soană fizică (fiziologică şi psichologică) — om — este totde­
odată şi o persoană juridică.
Sub această formulare problema se reduce la cercetarea
deosebirei între punctul de vedere teoretic al cunoştinţei şi cel
practic, spre a întrebuinţa expresiunile consacrate de Kant.
Cunoştinţa teoretică se iâ de scop pe sine însăşi: nu are
de obiect decât numai a cunoaşte. Cunoştinţa practică are din
contra de obiect modul cum voinţa trebue să se determine pe
sine însăşi la acţiune prin raţiune. De oparte este legătura dela
cauză la efect, adică un obiect de cunoştinţă; de alta motivarea
raţională, adică determinarea unei acţiuni printr'un scop moral..
Un act de voinţă poate fi prin urmare supus ambelor puncte de
vedere, cari sunt cu totul distincte unul de altul. întrucât un act
de voinţă urmăreşte numai un scop material, empiric, voinţa nu
s'a determinat pe sine, ci a fost determinată de un element ex­
tern sie-şi, ea este prin urmare condiţionată de altceva. Din con­
tra, întru cât voinţa se aetermină a urmări acel scop printr'un
act de raţiune, adică întrucât acţiunea este pusa în legătură cu
ideia de bine sau de rău moral, avem; aface cu punctul de vedere
propriu zis practic, în tare se pune problema responsabilităţei
în sensul col mai larg al cuvântului. Spre a repetă un cuvânt cu­
noscut, de o parte stă problema „explicaţiunei", de alta aceia a
„justificaţiunei".
S'ar putea prin .urmare spune că există, în înţelesul arătat,
o lume practică, lumea morală, distinctă de lumea teoretică.
îii lumea teoretică, un obiect este rezultatul unui proces de
cunoştinţă, prin care spaţiul şi timpul delimitează un material,
pe când raţiunea îl recunoaşte şi-1 individualizează.
In lumea practică obiectului corespunde personalitatea. în­
tocmai cum obiectele coexistă, tot astfel o persoană trebue să fie
în contact cu o altă persoană pentru ca o problemă practică, o
•problemă juridică, să se pună. Un individ izolat în mod absolut
nu poate avea drepturi şi obligaţiuni juridice, căci n'ar avea fată
de cine să le aibă, nici pe cine să constrângă sau de cine să fie
constrâns. Societatea este astfel o condiţiune a existentei lumei
practice, şi deci a dreptului. în societate persoanele se delimi­
tează reciproc din punctul de vedere practic prin drepturile şi
obligaţiunile lor: tot astfel, din punctul de vedere teoretic, lucru­
rile fizice, obiectele, se delimitează prin spaţiu şi timp. După cum,
mai departe, jocul combinat al spaţiului şi timpului, din care
jiaşte multiplicitatea, se înţelege numai prin cauzalitate (în înţeles
jarg), tot astfel drepturile şi obligaţiunile nu se pot concepe fără o
voinţă „autonomă". Această voinţă este ceeace se numeşte în
•drept o persoană, capabilă şi responsabilă. Ea este o voinţă ra­
ţională, căci cunoaşte ideia de bine şi are deci alegerea între mo­
bilul acesta al purei raţiuni şi cel dictat de interesele exclusiv
empirice.
Se poate spune aşa dar, în ultimă analiză, că personali­
tatea juridică este fiinţa vie^ care, având posibilitatea raţiunei,
•este destinată prin aceasta a realiză ideia morală.
Putem răspunde acum de ce un lucru inert nu constitue o
persoană juridică: nu poate avea raţiune şi prin urmare nu ur­
măreşte dela sine, ca un destin ultim, moralitatea. Tot de ase­
menea un animal nu intră în cadrul dreptului, pentrucă nu are
raţiune şi nici nu poate avea. Din contra, un individ uman poate
raţiona, cunoaşte adevărul, are ideia pură de bine şi de rău
(oricât de greşită ar fi în fapt calificarea pe care o dă fiecărei
.acţiuni în parte), el este prin aceasta destinat unei misiuni ne­
condiţionate: este o persoană.
Dar raţiunea nu este numai individuală; ea aparţine uneori
şi colectivităţei. De câte ori o colectivitate este astfel organizată,
încât are un suflet propriu, care simte, cunoaşte şi vrea, încât,
în fiecare din manifestările sale, ea trebue să iâ şi o atitudine
proprie care dă Ioc unei aprecieri morale, de atâtea ori ne aflăm
în faţa unei personalităţi, adică a unui subiect de drepturi şi
obligaţiuni.
în acest sens există un suflet colectiv al naţiunei, de sine
stătător.
Nu se poate aveà aci pretenţiunea de a-1 descrie şi a-1 ana­
liza; este îndeajuns să se arate direcţiunile în cari el se manifestă.
Existenta unui suflet naţional, distinct de cel individual,
pare la prima vedere greu de admis. Greutatea vine mai ales din
tendinţa pe care o avem de a vedea „suflet" numai în fiecare om
fiziologic. Unitatea aparentă a organismului fiziologic ne impre­
sionează aşa de tare, încât suntem înclinaţi a face să coincidă
existenţa unui suflet cu aceia a unui organism. Fără însă a mai
aminti, că, chiar din punctul'de vedere fiziologic, această unitate
este numai aparentă, fără a mai atrage atenţiunea nici asupra
faptului că, întocmai ca un organism individual, există de sigur
un fel de organism material al grupurilor şi în special al naţiu­
nilor, fără în fine a mai contesta temeinicia afirmaţiunei subîn­
ţelese că individualitatea fiecărui suflet trebue să coincidă cu
aceia a organismului de care se arată a fi legat, — se poate ob­
serva că din punctul de vedere pur fisiologic din care suntem
nevoiţi a ne pune când e vorba de un suflet al naţiuniei este foarte
greu să se susţie existenţa unei unităţi reale a sulfetului fiecăruia
din noi. Psichologia, din contra, ne arată că sufletul nostru nu e
simplu ci e complex şi de cele mai multe ori lipsit de acea unitate
ideală pe care ne place să i-o atribuim, fiind de cele mai multe ori
dedublat şi chiar multiplicat nu numai dealungul desvoltârej sale
5n timp, dar chiar şi la un anumit moment. In acest înţeles se
poate spune că ,în conştiinţa noastră a fiecăruia, la o analiză bine
-amănunţită, vom descoperi mai multe suflete suprapuse. Şi acea­
sta devine încă şi mai evident, dacă, impun;ându-ne o metodo­
logie ştiinţifică, nu vom conclude la existenţa unui suflet decât
numai după criteriul concordanţei manifestărilor sale luate
fiecare în mod individual, ca simple fenomene, şi fără a deduce
din ele existenţe supraîenomenale.
Un asemenea suflet naţional se dovedeşte singur cu priso­
sinţă. El trăeşte deseori cu totul distinct de sufletul individului,
evoluează în mod deosebit şi se manifestă astfel, în momente cri­
tice, într'un antagonism violent şi din cele mai dureroase cu
acesta din urmă. Ba sufletul comun, a cărui intensitate de viaţă
se arată astfel mai ales în crizele cari survin, are o realitate chiar
mult mai palpabilă decât aceia a sufletului individual, căci de cele
mai multe ori se sărată mai puternic: în lupta cu el, îi impune cu
violenţă, numai prin superioritatea intensităţii de viaţă ce cu­
prinde, tendinţele sale; de aci aspectul oarecum instinctiv, în
orioe caz aspectul originar şi irezistibil al sentimentului patriotic,,
cel puţin în sufletul oamenilor de azi.
Fiecare suflet naţional trăeşte, într'adevăr, de sine stătător;
El are astfel mai întâi simţimintele sale distincte şi originale.
Acestea se manifestă în toate ramurile de activitate colectivă a
naţiunei, imprimând caracterul firei lor proprii, în politică, în
economia naţională, în artă, în cercetarea ştiinţifică, e t c , căcî
toate aceste activităţi prind în aspectul lor o nuanţă sentimen­
tală specific naţională. în special în artă această originalitate
se manifestă mai uşor de văzut şi de simţit. Se ştie, spre a cita
în treacăt numai un singur exemplu, cât de intens — româneşte
a simţit în opera sa Eminescu şi cum această împrejurare a fost
unul din mijloacele ce a avut de a se urcă până la creaţiunea unei
arte cu totul obiective şi universale. Se poate spune că origina­
litatea sentimentelor unei naţiuni dă nota specifică a sufletului
său şi este astfel isvorul, în sensul cel mai înalt, al operilor de
artă. Astfel naţiunea, prin progresul neîncetat al sufletului său
în sensul originalităţei sale superioare, produce artă.
Dar sufletul naţional produce şi idei; el este creator nu nu­
mai în latura simţirei ci şi în aceia a cunoştinţei. O cercetare
fină va constata aceasta chiar şi în studiul deosebitelor specia­
lităţi ştiinţifice, fie în cele de ştiinţă exactă, fie în cele ide ştiinţă
aşâ numită morală (nici nu mai e nevoe să se dea aci pa exemplu
ştiinţa dreptului, unde e vădit că fiecare naţiune are şi trebue să
aibe dreptul său). In concepţiunile filozofice, spre a trece la o
treaptă încă mai înaltă de cunoştinţă, această originalitate se
arată chiar mai lămurit. In sfârşit concepţiile originale ale na-
ţi'jnei se oglindesc cu cea mai mare limpezime în partea cea mai
interesantă şi mai delicată a ştiinţei, în metodele întrebuinţate
întru căutarea adevărului. .(Există de ex. o metodă ştiinţifică
germană deosebită de cea franceză, etc). Astfel sufletul naţiu­
nei este, se poate spune, nu numai creator de artă, ci şi isvor ori­
ginal de cunoştinţă.
In fine naţiunea este productoare de valori şi din punctul de
vedere etic. Ea creiază exemple noi de bine în istoria evoluţiunei
morale. Este cunoscut, cum în momente grele pentru o naţiune,
o întreagă lume se poate regenera moralmente; exemple lăim*--
rite par a dă răsboaiele în genere şi, sub ochii noştri, cele de
astăzi. Naţiunea produce „eroi". Există, în acest sens, eroi na­
ţionali, deosebit de eroii numai personal creatori. Există perso­
nalităţi reprezentative a căror valoare stă în aceia că prin ele se
manifestă sufletul naţional, întocmai cum există personalităţii a
căror însemnătate este exclusiv individuală. Nu numai atât însă,
există desigur şi naţiuni eroice. Fie sub o formă, fie sub alta, este
îngăduit a spune aşâ dar că o naţiune se poată înălţă pe sine,
ridieându-şi sufletul tot mai sus şi spre un ideal original etic.
Faţă de aceste explicaţiuni, se înţelege cum naţiunea ca
atare poate să urmărească un destin al său propriu, raţional şi
obiectiv. Aceasta înseamnă de asemeni că ea are şi îndatorirea
de a-1 urmări. Intr'un cuvânt, naţiunea trăeşte, din toate punctele
de vedere, cum trăeşte şi individul; ea se arată a fi ca şi acesta
din urmă, un complex variat de tendinţe vii, mânate de o raţiune
şi prin urmare continua luptă a sa nu este decât o evoluţiune care
are drept ţintă un ideal de adevăr, de frumos şi de bine.
In asemenea condiţiuni, se desluşeşte însă că o naţiune,
întocmai ca şi un individ, are dreptul să fie respectată, spre a-şi
putea trăî în toată plenitudinea de care este capabilă vieaţa sa
originală. Aceasta însemnează că naţiunea este un subiect de
drepturi şi prin urmare şi de obligaţiuni.
Astfel naţiunea se arată a fi în înţelesul cel mai înalt şi
mai real, o personalitate morală (şi deci şi juridică).
Cel dintâiu drept pe care-1 are, va fi atunci desigur drep­
tul ia existenţă şi la liberă propăşire. Acest drept, fiind-, bine în­
ţeles, productul raţiunei obiective, este universal, el aparţine fie­
cărei naţiuni şi prin urmare fiecare are obligaţiunea de a res­
pectă dreptul celorlalte. Astfel se pune şi între naţiuni, întocmai
cum se pune şi între indivizi, întreaga problemă a coexistenţei
persoanelor morale.
Dreptul naţiunei la existenţă presupune dreptul la liber­
tate şi prin urmare dreptul de a se constitui într'un organism
moral şi juridic unitar, care să garanteze în felul cel mai potri­
vit propăşirea sufletului caracteristic naţional şi distribuţiunea
justiţiei după concepţia originală a naţiunei: o asemenea orga­
nizare constitue astfel o unitate politică naturală. Ideia aceasta
ne înfăţişează ceeace ar trebui să fie Statul, fie că e uninaţional,
fie că e multinaţional.
Studii filosofice, v o i . VIII, fase. I. 3
In privinţa aceasta, este de observat că forma sub care as­
tăzi se manifestă naţiunile pe terenul juridic, ca persoane mo­
rale, este Statul. In acest înţeles, naţiunea nu e, prin .urmare, încă
recunoscută ca o persoană juridică; numai persoana Statului o
reprezintă în ceeace se numeşte dreptul şi relaţiunile inter­
naţionale.
Dreptul însă nu poate dispune în contra moralei, fără a-şi
contrazice propria sa fiinţă şi a se transforma astfel într'o pură
monstruozitate întemeiată pe forţă. Un Stat întemeiat dea-
dreptul împotriva principiului aşa numit al naţionalităţilor, în­
ţeles în mod cinstit, calm şi obiectiv, este o pură formaţiune
a forţei.
Din nefericire, gradul de cultură al timpurilor noastre,
unit cu un complex de necesităţi şi primejdii internaţionale, face
că azi nu există stat care să aplice în mod oonsequent princi­
piile dreptului astfel conceput, pe temeiul celei mai înalte morale.
De altfel, este probabil că forţa nedreaptă poate şi ea creiâ
dreptul între naţiuni. Problema relaţiunei între Drept şi Forţă
se luminează mult, dacă e studiată în raporturile dintre naţiuni.
Astfel, este mai; întâiu de observat că dacă e vorba de un
avantaj economic răpit cu forţa (fie proprietate, fie creanţă, căci
şi naţiunile, prin organul lor, Statul, pot avea tot feluri de drep­
turi corespondente celor patrimoniale din dreptul privat), situa-
ţiunea de fapt care rezultă poate uşor deveni o situatiune de
drept, recunoscută ca atare de toţi, cu conditiunea mijlocirei
unei scurgeri de timp, mai scurtă sau mai lungă, după împre­
jurări. Conditiunea este însă, bine înţeles, ca noul achizitor să
facă acte serioase de posesiune, care singură se poate înţelege
că duce la o asemenea prescripţiune achizitivă. Astfel ar fi ca­
zul, spre pildă, când s'ar răpi de un Stat de la un altul, fără
drept, un teritoriu unde nu se află conaţionali de ai nici unuia
din cele două state şi unde acestea nu au nici un alt interes de­
cât cel material, când în fine uzurpatorul, în cursul unei durate
apreciabile, a organizat noul său teritoriu făcând sacrificii evi­
dente în vederea valorificării sale, (s'ar putea spune că plus
valuta, sacrificiile făcute, devin atunci un principal, iar bunul
răpit rămâne ca un simplu accesoriu).
Dacă este însă vorba de ruperea forţată a unei părţi de na­
ţiune, reprezentată prin un număr de conaţionali şi trecerea lor
Ja o altă naţiune sau la o organizaţie de stat străină, crearea
dreptului pe urma forţei se poate face de asemenea, dar mult
mai anevoios: se face prin eonsimţimântut pe care cu încetul
porţiunea de naţiune răpită cu forţă ajunge a-1 dă nouei stări de
lucruri şi anume prin adaptarea ei, prin crearea istorică a unor
interese ,şi mentalităţi comune. In acest caz, ne aflăm însă mai
bine zis în faţă crearci unei noui: naţionalităţi, sau chiar a unei
simple desnaţionalizări, printr'o trecere a unei populatiuni dela
o naţiune la alta.
Aci se pune marea întrebare de a şti ce valoare poate avea
consimţământul (dat de ex. sub forma plebiscitului) în materie
de drept al naţiunilor. Dreptul privat anulează convenţiunile
contrarii moralei şi ordinei publice. Tot astfel o naţiune nu poate
voi ceva contrar propriului său destin moral; ea nu poate voi,
ca pe viitor să înceteze de a contribui, în felul său original şi
chiar prin puterea acestei originalităţi, la realizarea misiunei
sale; ea nu are dreptul de a se desfiinţa. In zadar, aşa dar, o
formaţiune naţională incultă sau una influenţată de diferite cu­
rente interesate, venite din afară, ar exprimă voinţa de a fi des­
fiinţată, cum ar fi spre pildă prin alipirea ei, în anume condiţiuni
defavorabile, la o formaţiune naţională străină: o asemenea
voinţă nu; e morală şi nu este prin urmare nici juridică. Ea nu
poate legă o naţiune.
în înţelesul 'arătat, se poate aşa dar vorbi de un drept al
naţiunilor, iar limitările lui prin forţă, în cazurile enunţate, sunt
numai corespondenţele prescripţiunei şi a dispariţiunei unei per­
soane din dreptul privat.
Este însă, între naţiuni, o hipoteză, în care forţa pare a
prima dreptul şi în care corespondenta cu dreptul privat înce­
tează: e vorba de cazul de răsboiu. Şi când se spune răsbiou, in­
tervine însuşi temeiul sancţiunei internaţionale şi se pune astfel
în discuţiune întreagă fiinţa dreptului dintre naţiuni.
Este de notat mai întâiu faptul că există convenţiuni şi deci
o legislaţiune internaţională pozitivă. în principiu, asemenea con­
venţiuni ar trebui să fie expresiunea voinţei liber manifestate a
fiecărei naţiuni, prin .urmare la prima vedere ar exista astfel o
legătură solidă juridică între naţiuni şi .nimic nu ar putea să jus­
tifice, în drept, o călcare a normelor recunoscute (oricare ar fi
respectul ce li se acordă în fapt). în această situaţiune hipotética
s'ar putea însă întâmplă ca două naţiuni, într'un anume conflict
de interese, să aprecieze în mod divergent speţa juridică şi să
fie astfel fiecare cu toată sinceritatea în convingerea că drep­
tatea este de partea sa. într'un asemenea caz, este evident, că
una din părţi are o judecată viţiată şi soluţiunea raţională a di-
ficultăţei ar *fi recursul la un arbitru neinteresat, a cărei jude­
cată să poată avea obiectivitatea necesară pentru descoperirea
adevărului curat (între indivizi, acesta ar fi judecătorul). Dacă
însă. din diferite motive, un asemenea arbitraj nu este posibil,
(de ex. nu e nimeni desinteresat, sau nimeni nu vrea sau nu poate
să-şi asume dinainte rolul de a execută hotărîrea ce se va dă),
atunci curn fiecare naţiune este şi rămâne ferm convinsă de
dreptul său şi cum această convingere implică datoria de a-1
realiză cu toate mijloacele de forţă ce-i stau la dispoziţiune, nu
există altă soluţiune raţională a litigiului decât răsboiul. Aceasta
ar fi adevărata semnificaţiune a răsboiului: o simplă cale de-
executare, o instituţiune procedurală, ca să spunem astfel. Iar
consequenţa acestei idei ar fi că răsboiul, spre a corespunde
raţianei sale juridice, nu ar trebui dus decât exact numai până
acolo unde sunt limitele dreptului în virtutea căruia este purtat.
El sc va purta, de altfel, cu toate formele stabilite prin eonven--
ţiunile primite de naţiuni.
Aceasta ar fi situaţiunea ideală de drept, între naţiuni cari
m: sunt organizate între ele, spre a asigură o sancţiune dispo-
ziţiunilor juridice cari le guvernă, dar cari recunosc imperiul
legilor morale şi juridice.
în fapt însă, în timpul nostru, din cauze cari nu e locul acî
să fie anaiizate, convenţiunile internaţionale sunt de cele mai
multe ori date cu consimţimânt viţiat: ele poartă pecetea forţei
brute, în ioc de aceea a idealului de justiţie. S'ar putea obiectă:
Coada voluntas, tamen voluntas. De fapt însă, în orice caz, nu
există Stat care, cu perfectă bună credinţă şi absolută sinceri­
tate, în urmărirea scopurilor sale, să facă din principiu selec-
ţiunea mijloacelor de acţiune după un ideal de moralitate. Ba
principiul, ca principiu de acţiune, este chiar răsturnat şi sin­
gurul criteriu mărturisit este interesul. Astfel, de cele mai multe:
ori, naţiunile nu pregetă de a aduce, fără remuşcare, lovituri,
chiar şi în interesele de vieaţă ale celorlalte naţiuni, cum sunt în
fine agresiunile internaţionale nejustificate, adevărate atentate la.
•existenta altuia. Şi nimtiic nu poate răsturna această stare, garan­
tând în organizaţiunea actuală încetarea infracţiunilor Ia morală
şi la drept. Fiecare naţiune, prin urmare, se poate aşteptă şi
trebue să se aştepte astăzi, la orice, din partea celorlalte.
Intr'o asemenea situaţiune de fapt, drepturile şi datoriile
ideale *ale naţiunilor, aşa cum au fost enunţate mai sus, se mo­
difică, prinzând un aspect cu totul deosebit.
O primă obligaţiune a oricărei naţiuni va rămânea, ne­
greşit, aceea de a lucra la constituirea unei societăţi internaţio­
nale, organizate din punctul de vedere al sanctiunei juridice, sau
cel puţin la purificarea atmosferei morale dintre naţiuni.
Dar, pe de altă parte, un asemenea scop nu poate fi urmă­
rit decât numai întrucât naţiunea nu-şi vede pusă pe nedrept în
primejdie existenţa sa proprie. Uitarea de sine nu se poate con­
cepe decât numai într'o societate organizată pe temeiul moralei:
altfel ar reprezenta o simplă absurditate şi chiar o infracţiune la
morală. Faţă de situaţiunea de fapt dintre naţiuni şi mijloacele
principial amorale de cari ele se folosesc azi în acţiunea lor, se
aplică în mod integral dreptul pentru fiecare de a uză, la nevoie,
de întocmai aceleaşi mijloace de cari poate fi ameninţat. Două
principii mari stau întradevăr la fundamentul ideii de drept :
principiul reciprocităţii şi acela în virtutea căruia legăminte
morale şi juridice nu pot exista decât numai acolo unde există
recunoaşterea formală şi categorică a unei societăţi morale sau
juridice. Căci ar fi o nedreptate şi o imoralitate de a se impune
cuiva norme juridice faţă de alţii cari prin faptele şi mărturi­
sirea lor formală proclamă ignoranţa desăvârşită a oricărei
norme morale sau juridice: aceasta ar însemnă a provocă, fără
nici un rost sau înţeles, desfiinţarea propriei existenţe, ar fi prin
urmare, cu adevărat chiar, o infracţiune la legea morală şi juri­
dică, o adevărată crimă. Se poate pune, aşâ dar, ca principiu
juridic că, faţă de amoralitatea conştient practicată şi recunos­
cută astăzi a celorlalţi, fiecare naţiune are dreptul de a face de
asemenea abstracţiune de orice normă morală în selecţiunea mij­
loacelor sale de acţiune. înaintea agresorului care nu vrea să
recunoască nici o lege, naţiunea are, în orice caz, dreptul de a
se apără cu orice mijloace, numai să reuşească să se apere: prin­
cipiul juridic care-i guvernă atunci conduita, este acela al «legi­
timei apărări».
Pare a fi lămurit, aşa dar, că o naţiune atacată sau chiar
numai ameninţată cu un atac împotriva existenţei sale (echiva­
lent, în realitate, cu o încercare de omor a unei persoane pri­
vate), are dreptul ca pe toate căile şi recurgând la orice mij­
loace faţă de un asemenea vrăjmaş, să-şi salveze existenţa pen­
tru prezent şi să şi-o asigure pentru viitor. Şi atunci conflictele
răsboinice iau, pe drept, forma cea mai violentă şi mai dure­
roasă.
Iată dar cum, chiar în conflictele răsboinice cele mai săl­
batice, acelea unde nimic nu pare a mai subsistâ din drepturile
şi obligaţiunile cari leagă naţiunile între ele, în realitate, o ana­
liză mai apropiată dovedeşte, că raporturile dintre naţiuni rămân
mereu guvernate de imperativele unor norme juridice. Nu pot
fi două naţiuni în contact reciproc, oricum, fără ca între ele să
nu nască printr'aceasta raporturi de drept.
învăţământul mai înalt, de filozofie a dreptului care trebue,
prin urmare, desprins din aceste speculaţiuni, este că există
drept în mod necesar pretutindeni unde se întâmplă să existe un
raport, fie el oricât de depărtat, între două personalităţi morale:
orice Societate presupune un Drept al său, precum orice Drept
presupune o Societate.
Forţa, în fine. care, la prima vedere, părea a se fi impus
hotărîtoare în apreţierea raporturilor dintre naţiuni, cel puţin
numai în ceeace priveşte cazurile deslănţuirei ciocnirilor răsboi­
nice, se arată şi ea a fi, în ultimă analiză, tot o simplă formă ;t
Dreptului Naţiunilor.
C O N S TDER AŢII FILOSOFICE
ASUPRA

M A G I E I

I.
Cele ce urmează sunt o parte dintro lucrare mai m-are ce
serveşte de introducere la nişte studii de filozofia religiunii. Ne
propunem a arăta mai jos raporturile dintre magie şi alte ra­
muri de manifestare intelectuală cum şi particularităţile ce ca­
racterizează mentalitatea magică.
în numeroase studii, magia a fost pusă în paralelă cu reli-
giunea şi cu ştiinţa. Unii au alăturat-o de religiune spre a le
opune pe ambele ştiinţei, alţii au alăturat-o de ştiinţă spre a le
opune religiunii.
Magia e, incontestabil, un mod de a gândi care călăuzeşte
un anumit mod de-a agisâ în vederea realizării unor scopuri.
După Frazer *) magia are la bază principiul determinist al legii
cauzale opus principiului liberului arbitru, al religiunii. Această
opiniune a avut până azi cei mai mulţi partizani. Ea poate fi însă
şi modificată şi completată — operaţiune la care procedează şi
2
James Leuba ).
Leuba distinge în activitatea omenească trei tipuri de con­
duită: mecanică, coercitivă şi ântropopatică. Conduita mecanică
se conduce de concepţiile ştiinţifice — şi se caracterizează prin
predominarea ideei de cantitate. Conduita ântropopatică e cea
pe care o păstrăm faţă cu mediul social şi se repercutează şi 'n
vieaţa religioasă (rugăciune). Conduita coercitivă corespunde
magiei. Leuba nu dă coercitivismului decât determinări nega­
tive: nu e nici mecanic nici antropopatic.
1) Frazer, T h e golden Bough. T r a d . fr. Le R a m e a u d'or.
2} J. Leuba. T h e P s y c h o l o g y of Religions P h e n o m e n a .
In clasificarea diferitelor specii de magie, clasificare în
care păstrează o modestă rezervă fată cu alte clasificări exis­
tente sau posibile, James Leuba ne dă trei grupe de procedee
magice :
1) Fenomenele magice bazate pe principiul repetiţiei — pe
care autorul îl explică prin această formulă — un fel de postulat
al magicianului :
«Ceeace s'a întâmplat odată are şanse să se mai întâmple.
«O săgeată care a nimerit va mai nimeri, iar o săgeată care a
1
«greşit tinta va mai greşi» ) .
Câte persoane renunţă la un număr de loterie pe clase
pentrucă n'a eşit niciodată din urnă, deducând că nici nu va eşi.
2) Magia bazată pe principiul transmiterei efectului delà
un obiect la altul, sau magia simpatică.
Postulatul acestei specii de magie ar fi, după autor :
«O acţiune exercitându-se asupra unui obiect se va exer­
c i t a şi asupra altuia, când aceste două obiecte sunt asociate în
«mintea magicianului. Aceste asociaţii pot fi de diferite specii».
Leuba indică trei din ele: a) «obiectele prezintă o anumită ase-
«mănare între ele (asociaţia prin asemănare) : a face rău ase-
«mănării unui lucru e a face rău lucrului însuşi». De acest grup
«de magie simpatică fin descântecele şi farmecele «in efigie»,
«b) Obiectele au fost sau sunt în contact — (asociaţia prin con-
«tiguitate) : tot ce se face unui dinte care a aparţinut odată unei
«ipersoane, i se va întâmpla persoanei însăşi, c) Obiectele au fost
«împreună în raportul delà cauză la efect : făcând să se răcească
«săgeata care a produs o rană se va împiedica rana însăşi să se
«inflameze.
«In această categorie de magie — magia simpatică — o
atracţiune sau o influenţă telepatică se exercită între două
2
obiecte» ).
O a treia grupă de magie e desemnată de Leuba prin :
3) «Principiul eficacităţii efortului voluntar».
«Esenţa acestei magii pe care o numim «Magie Voluntară»
8
«e o credinţă că efectul voinţii se exercită la distanţă» ).
Relativ ia această «cea mai numeroasă şi cea mai impor­
tantă categorie de acţiuni magice», cum o numeşte Leuba, găsim
lămuriri într'un pasagiu unde autorul redă o altă clasificare după
«natura forţei implicate în operaţiunea magică şi relaţiunea
între această forţă şi magician».
«Această categorie cuprinde cazurile în cari magicianul
«simte că efortul voinţei sale e un factor eficace.

1} J. H. Leuba. Op. cit., trad. fr. p a r Louis Cons., p a g 196.


2) Id. loc. cit.
3) Loc. cit., pag. 195.
«Se pot aşeza de obicei în această rubrică «sortii», descân­
tecele şi blestemele solemne. Un om care zice săgeţii magice:
«Dii-te drept şi ucide-1», simte neîndoelnic că prin aceste vorbe
«unde vibrează tot sufletul său, el îndreaptă săgeata spre desti-
«naţia sa ucigătoare».
«Intre indienii din America de Nord este o practică curentă
«de a-şi proeetâ la distanţă gândurile şi voinţa. Miss Fletcher
«zice că atunci când are loc o cursă, un om poate să-şi îndrepte
«gândurile şi voinţa spre unul din concurenţi cu ideea că acest
«act, această proecţiuine a spiritului său va ajuta pe amicul său
«să câştige. în acest caz forţa voinţei ea însăşi pare a îndeplini
«acţiunea magică, dar e poate mai obicinuit ca vraja sau des-
«cântecul să transporte voinţa unui individ la alt individ care e
1
«astfel constrâns să agiseze după dorinţa magicianului» ).
Magia voluntară — ca şi fiecare din celelalte specii — a
fost la rândul ei considerată ca tipică, a fost privită de unii autori
—ca Schopenhauer şi Jevons — ca reprezentând sub forma cea
mai pură caracteristicile distinctive, esenţiale ale magiei!
Schopenhauer isbit de unele descoperiri şi cercetări de
atunci şi ajutat de unele confuzii explicabile, constatăo complectă
identitate întrţ magie şi hipnotism, «diese unmittelbare Gewalt
2
welche der Wille auf andere ausüben kann» ).
«Also diese zwei Thatsachen, animalischer Magnetismus
«und sympathetische Kuren, beglaubigen empirisch die Mög-
«lichkeit einer, der physischen entgegengesetzten, magischen
«Wirkung, welche das verflossene Jahrhundert so peremtorisch
«verworfen hatte, indem es durchaus keine andere als die phy-
«sische, nach dem begreiflichen Kausalnexus, herbeigeführte
8
«Wirkung als möglich gelten lassen wollte» ).
Schopenhauer admite eficacitatea magiei bazat pe ceeace
el crede a fi o probă experimentală şi împarte fenomenele lumii
în deterministe şi nedeterministe — magia cuprinzând pe cele
•din urmă :
«Nämlich zu allen Zeiten und in allen Ländern hat man die
«Meinung gehegt, dass ausser der regelrechten Art, Veränder-
«ungen in der Welt hervorzubringen, mittelst des Kausalnexus
«der Körper, es noch eine andere, von jener ganz verschiedene
«Art geben müsse, die gar 'nicht auf dem Kausalnexus beruhe;
«daher auch ihre Mittel offenbar absurd erschienen, wenn man
«sie im Sinn jener ersten Art auffasste, indem die Unaaigemessen-
1) Op. cit., p a g . 199 şi.urm. Textul citează pe Miss Fletcher Alice C
•cu un e x t r a s din Notes of certain Beliefs concerning Will Power among the
Sioux Tribes.
2) Schopenhauers sämtliche Werke (GrisebachK B. III. (Wille in der
'.Natur*, pap. 298.
3) Idem, pag. 302.
«heit der angewandten Ursache zur beabsiehtichten Wirkung in
«die Augen fiel und der Kausalnexus zwischen beiden unmöglich
1
«war» ) .
Schopenhauer vedea în acestea o aplicare la metaiizica sa
2
a definiţiei pe care Bacon de Verulam o dăduse magiei ), anume:
metafizica experimentală sau empirică.
Cu aceste premise «Der Wille in der Natur» ne dă şi o ex­
plicaţie a diabolismului în magie: e Voinţa, privită ca «lucru în
sine», voinţa transcendentă căreia imaginaţia îi găseşte o con­
cretizare în reprezentarea demonilor.
La propunerea lui F. B. Jevons de-a asimila puterea magică
în genere, sentimentului pe care operatorul îl are despre propria
sa energie, Leuba răspunde că numai o anumită categorie a ma­
giei e caracterizată prin acest exerciţiu al voinţei.
Chiar în propriile vorbe ale lui Leuba vom putea însă găsi
arme şi împotriva părerii sale că atitudinea coercitivă ar fi o ca­
racteristică a oricărei magii : «Magiei ca şi Religiunei — zice
3
Leuba ) — se pare că trebue să le admitem mai multe origini
independente».
Când deci felurile de magie şi structura mintală a concep­
telor ce corespund acestor feluri, e atât de diferită e greu să
admitem formula vagă, îngustă şi numai negativ definită, a coer-
citivismului.
Dacă există fenomene magice cari au la bază principiul
determinist şi destinaţia lor- e incontestabil întoarsă spre o uti­
litate oarecare, caracterul lor quasiştiinţific e stabilit.
Ştiinţa cuprinde un total de concepţiuni teoretice a căror
verificare se face prin succesul aplicărilor practice şi cari fără să
aibă în mod obligatoriu ca destinaţie expresă aceste aplicări,
trebue totuşi să posede acea factură logică ce să le facă suscep­
tibile de o eventuală aplicare.
Când femeile din Madagascar sau cele din districtul Kafir
(din Koosh-Hindou) zic că pentru victoria bărbaţilor lor în lupte
e necesar ca ele să danseze acasă neîntrerupt, această afirmaţie
constitue o teorie care exprimă o relaţiune cauzală între două
fapte şi care eventual să poată fi pusă în aplicare.
Că între cele două fapte nu există o asemenea relaţiune şi
că succesul unei asemenea teorii nu e de aşteptat, aceasta e o
chestie materială, sunt circumstanţe de fapt cari o contrazic, pe-
când formal şi de drept nu e nimic care s'o dezmintă.
Dacă primitivii din Kafir n'au întâlnit încă fapte care să

1- Ibid., pag. 306.


2) Clasif. ştiinţelor. (Instaur. Magna}. Lib. VIL Citat de S c h o p e n ­
hauer, op cit., pag. 300.
3) Op. cit- pag- 200.
dezmintă această «teorie» a lor, sau dacă «excepţiile* ce li se
vor fi prezentat le-au explicat prim vre-o eontra-teorie ca de
pildă hipoteza unui geniu răufăcător care s'a interpus «pola­
rizând» efectul dansului, aceasta nu strică nimic din caracterul
teorie al credinţei magice.
E o credinţă care poate să fi fost scoasă fie din generali­
zarea vreunei coincidenţe fortuite, fie din Vre-o consecinţă a unei
alte hipoteze ce se menţine încă. E o inferenţă empiristă ca multe
din cele ce se găsesc, — confirmate de-o experienţă îndelun­
gată — în terapeutică, în chimie, în biologie.
Lipsa unui aparat disciplinat de sistematizare a cunoştin­
ţelor, lipsa unui sever control 'raţional destinat să înlăture so­
fismele, cât şi lipsa unui câmp bogat de experienţă, împiedică
pe primitivi şi pe civilizaţii superstiţioşi să depăşească rătăcirile
mentalităţii magice de felul celei sus citate.
S'a spus de unii că între credinţele magice şi erorile ştiin­
ţifice nu e nici-o deosebire — şi lucrul e adevărat din punctul de
vedere pragmatist (din altul nu).
Ştiinţă, magie şireligiune — ca moduri de cunoştinţă ţin
de activitatea teorică şi sunt necesarmente construite după pla­
n/ui teoricului m genere. Destinaţia- eventual utilitară, pragmatis­
mul hipotetie al teoricului nu poate fi tăgăduit câtă vreme nu se
va fi dovedit că cunoştinţa în genere s'a născut din altă necesi­
tate decât din necesitatea de acţiune.
Dar pe când magia poate fi numită o eroare ştiinţifică pen-
trucă eşuează în realizarea scopurilor sale, şi a fost înlocuită de
spiritul ştiinţific, religiunea nu poate fi tratată astfel pentrucă
domeniul de investigaţii căruia corespunde n'a fost cucerit de
vre-o altă disciplină ci singură răspunde, în diverse moduri, ne­
cesităţii care a creat-o.

II.

MENTALITATEA MAGICĂ.

Un studiu asupra magiei trebue să-şi impună să analizeze


în ce constau erorile implicate, să explice şi din punct de vedere
formal motivul eşuării magiei în. genere, şi să clasifice diferitele
fapte magice în grupe după natura erorilor.
O astfel de întreprindere va avea strânse afinităţi cu acea
parte a logicei formale care se ocupă cu natura şi constituţia lo­
gică a sofismelor. Pe noi, nu ne poate satisface analiza unei
«teorii» (magice — în cazul acesta) luată pentru sine, inertă, ca
lucru terminat, ci urmărim operaţia mintală care a putut conduce
la o concluzie acceptată ca teorie valabilă şi pusă în aplicare.
Şi prin aceasta, iarăşi, nu înţelegem să căutăm fazele istorice,
•cauzalitatea şi împrejurările psicologice care au adus formarea
unei anumite concepţii magice ci geneza conceptuală — şi
anume: «quid juris» s'au putut uni factorii unei teorii ce că­
lăuzesc o practică magică.
Pentru a proceda la analiza ce anunţăm, vom trece în revistă
rând pe rând diferitele specii de magie; — pentru aceasta vom
utiliza clasificarea lui Leuba care se pare că îmbrăţişează toate
•cazurile existente cu excepţia unora din grupa magiei imitative
sau mimetice pe care le luăm din clasificarea lui Frazer.

Magia proprietâtei latente.

Cazul întâiu, în suscitată clasificare, eră al magiei bazate


pe principiul repetiţiei: «Săgeata care a nimerit va mai nimeri»,
acesta e tipul.
De ce o inferenţă de acest tip nu corespunde realităţii pe
când altele, construite pe baza acestui principiu sunt acceptate
şi de ştiinţă? Din faptul că ingerând sulfat de cupru cineva, s'a
intoxicat, ne vom aştepta la acelaş efect şi la alţii cari vor re­
peta faptul.
Care e viţiul primei inferenţe şi care avantagiul celei
de-a doua ?
Când un obiect se comportă odată într'un anumit mod,
ne aşteptăm ca şi altădată ori chiar totdeauna să se comporte
la fel; cu alte vorbe: o reprezentare, purtând în conţinutul ei o
anumită notă, o va prezentă în mod manifest în orice ..ocazie
propice.
Că legea inducţiunii n'are nici o obligativitate la bază şi
că ne va procură numai probabilităţi — e lucru cunoscut. Sunt
însă cazuri de pildă, când o notă din conţinutul unei noţiuni face
parte din chiar esenţa acelei moţiuni sau e direct rezultatul unei
note esenţiale; atunci precum şi 'n alte cazuri când nota e inse­
parabilă de noţiune, desemnăm această notă prin termenul de
proprietate. Ideea de proprietate cuprinde o întreagă metafizică
— ia care totuşi recurgem zilnic. Procesul acestei idei îl vom
deschide altădată : deocamdată putem observa că termenul
acesta reprezintă pentru mentalitatea exigentă a timpurilor noa­
stre cam acelaş lucru pe care suficienţa scolastică îl desemnă
prin «virtus». Când zicem că un obiect are proprietatea de a se
comportă într'un anumit mod, de-a declanşa un anumit fenomen,
presupunem că chiar atunci când obiectul nu agisează, — feno­
menul, mişcarea, zace latent sub forma de proprietate.
Proprietatea e o posibilitate care nu stă numai în mintea-
noastră ci e concepută ca stând chiar în lucruri;
Cu cât o minte e mai puţin sistematică şi cu cât controlul
raţional şi experimental e mai slab, mai neîncordat ori mai leneş,,
cu atât acea minte e mai mult înclinată să iâ jocul reprezentă­
rilor drept garante ale unei realităţi în care s'ar produce fapte
adequate; notele reprezentărilor ea le va lua drept proprietăţi
ale lucrurilor, — iar prin faptul că reprezentările sunt în me­
morie în totdeauna întovărăşite de alte reprezentări conexe, —-
chiar dacă în experienţa sensibilă conexiunea va lipsi, mintea
va proectâ memorialul în întregime asupra datelor sensoriale,
tratând de actualitate materială partea de memorial care coin­
cide actualmente cu sensorialul şi tratând de posibilitate, pro­
prietate «virtus» sau latentă, excedentul de memorial asupra
actualului.
Cu alte cuvinte ignorarea limitelor dintre subiectiv şi obiec­
tiv e cu atât mai accentuată cu cât avem af ace cu o analiză min­
tală mai puţin riguroasă.
Cum proprietatea devine un fel de qualităs occulta a lucru­
rilor, e natural că pentru aducerea, pentru deşteptarea ei să nu
mai fie aşteptată altă intervenţie a altor împrejurări: ea e per­
manentă; Acţiunea împrejurărilor face numai ca ea să devină
vizibilă sau invizibilă, dar nu-i ating permanenţa.
Cu o asemenea concepţie despre lume, cu astfel de «Welt-
anschaung» — ne rămâne doar să alegem lucrurile cu proprie­
tăţi favorabile şi să le punem să agiseze ori să lăsăm deoparte
pe cele cu proprietăţi nefavorabile. Ideea unei intervenţii din
partea noastră pentru a schimba «proprietatea» nici nu ne vine
în minte.
Săgeata care a nimerit are proprietatea de-a nimeri: «vir­
tus coUimeativa» care se manifestă indiferent de modul cum a
ochit ţintaşul.
Caracteristic la cazul acesta, în specie, e şi faptul că s ă ­
geata cu «virtus collineativa» nu se duce decât unde e intenţia
săgetătorului. Prin aceasta cazul ţine şi de magia voluntară
despre care am vorbit dar asupra căreia vom reveni deaproape.
Astfel ne putem întreba acum, în ce constă deosebirea din­
tre cele două inducţiuni bazate pe principiul repetiţiei?
E că în cazul toxicităţii sulfatului de cupru avem aface cu
o notă care nu numai că e caracteristica nedespărţită a unei re­
prezentări •— ci face parte din chiar esenţa acelei reprezentări:
un sulfat de cupru care n'ar mai fi toxic, n'ar mai fi sulfat de
cupru cunoscut de chimie. Sărurile cuprului sunt toate toxice,.
inevitabil şi indiscutabil, acela ar forma o noţiune nouă, o repre­
zentare nouă: sulfatul de cupru netoxic. In tot cazul va trebui
să presupunem acestui corp nou o aşezare moleculară deosebită
— ca în cazurile de izomerie — căci ceeace numim proprietate
chimică e — pare-se, — rezultatul unui raport molecular dar
şi o parte constitutivă a definiţiei corpului. Când deci acel raport
molecular s'a schimbat, atunci s'a schimbat şi nota esenţială a
notiunei, deci definiţia va fi alta şi avem aface cu un corp nou.
Toxicitatea e deci un fenomen care se repetă necesarmente
la sulfatul de cupru.
Pe când direcţia pe care o urmează săgeata e un amănunt
nu numai în afară de esenţa noţiunii de săgeată, dar nici acci­
dental — ci cu totul extrinsec. Acelaş lucru cu biletul de loterie
ce iese sau nu din urnă.
Pe ce poate dar să fie bazată permanenta acelei virtus
collineativa, când nu e nici esenţială nici accidentală notiunei,
ci fortuită? E bazată pe acel excedent de memorial, acel aspect
ori rezultat al ignorării limitelor dintre subiectiv şi obiectiv.
întrevedem deci cum pentru mentalitatea magică — cam
ca şi pentru cea artistică, — subiectivul intră în constituţia in­
timă a realului, şi vom vedea aceasta şi mai accentuat în ur­
marea analizei.
Ca tip al concepţiei magice ce corespunde acestui mod
de-a gândi, e tocmai magia bazată pe forţele impersonale — cum
au fost numite — anume Mana Melanesiană şi Manitou, Wa-
konta, Wakan sau Arunkulta.
Pie acestea, unii autori le-au luat drept caracteristică dis­
tinctivă a oricărei magii, deci ca principiu magic prn excelentă.

B.
Magia Metaforică şi Metonimică.

Trecând la grupul al doilea, care cuprinde fenomenele


magice reduse de Leuba la formula: «o acţiune exercitându-se
«asupra unui obiect, se va exercita şi asupra altuia când acestea
«două sunt asociate în mintea magicianului».
Găsim fericită inspiraţia lui Leuba de-a accentua în acea­
stă enunţare a celui de-al doilea postulat magic, faptul că pen­
tru mentalitatea magică nu e necesar ca raportul între cele două

1) (v. Diirkheim, F o r m e s élém- de la vie religieuse, pag. 272—283


Hubert si Mauss. M é l a n g e s de l'hist- des religions, passim Van Gennep
M y t h e s et légendes en Australie. Introduction. Dr- Cari Beth Religion u-
M a g i e ; J. Leuba, op. cit., cap. IV. Marett, Irwing King, S. Reinach, etc.).
obiecte să fie real, ci că e suficient să fie mintal, în mintea şi spi­
ritul magicianului
Dela început se poate atrage atenţia asupra caracteristi-
cei acestui grup: o confuzie între jocul ideilor şi jocul fenome­
nelor; raporturile eficiente între lucruri sunt de atâtea moduri,
câte raporturi pot exista între reprezentările noastre.
O mică parenteză ne e necesară aci pentru a expune unele
lucruri cari până azi n'au figurat în discutiuni de felul celei pre­
zente.
Intre toate figurile de cuvinte, între tropii poetici, s'au ci­
tat nenumărate specii şi s'a căutat a se stabili unele teorii gene­
rale. Confuzia continuă să domnească: filozofia a dat prea pu­
tină atenţie clasificărilor de acest fel. E însă în primul rând pen­
tru teoria cunoştinţii extrem de interesant a se studia gândirea
poetică pentru a o compară cu cea teoretică (fie pur ştiinţifică,
ori filozofică, ori cu scopuri utilitare ca cea proiană).
Intr'o chestiune pur teórica, împerecherea unor idei în-
tr'o avântată comparaţie, nu poate avea nici o urmare practică,
insă în gândirea poetică, în gândirea care n'are la baza ei regú­
lele impuse de o eventuală aplicare, o metaforă va fi conside­
rată totdeauna ca binevenită.
Metaforele reprezintă raportul de asemănare între două
concepte, însă nu exprimă decât termenul figurat, lăsând să se
ghicească cel direct.
Avem deci. aface cu o substituire de concepte, făcută în
virtutea analogiei lor. Când de pildă, într'o anumită judecată.
A <B, am admite analogia între unul din termeni, B, cu un al­
tul strein: M, această analogie dă gândirii poetice dreptul de a
exprima A < M.
Analogia pentru gândirea poetică devine identitate, căci
încuviinţează substituirea de termeni; şi cum analogia se ra­
portă ades la o latură exterioară, accidentală a lucrurilor, de
multeori numai la aspectul vizibil, vedem deci gândirea meta­
forică identificând până la substituire două concepte numai
pentru aspectul lor accidental.
Metonimia e denominarea expresiilor figurate bazate pe
raportul dela parte la întreg şi viceversa, dela cauză la efect şi
viceversa, dela simbol la obiectul simbolizat, etc.
Aci vedem iarăşi două concepte identificate şi substituite,
în virtutea unui raport oarecare între ele (afară de raportul de
analogie pe care se bazează metafora). Cu alte cuvinte: pe deo­
parte, metafora identifică până la substituire concepte analoage.
pe de alta, metonimia identifică pânăla substituire cauza cu
1^ înţelegem aci desigur nu numai pe magicianul de profesie, ci ori­
ce individ crezând şi agisând conform cu mentalitatea magică-
efectul, partea cu întregul (în metonimia numită sinekdochis),
obiectul real cu emblema lui.... şi aşa mai departe pentru orice-
raport posibil, afară de analogie.
E suficient acum să comparăm puţin aceste procedeuri ale-
gândirii figurate cu cele trei grupe de magie simpatică, din cla­
sificarea lui Leuba. Asemănarea izbitoare pe care o vom desco­
peri nu e fără de importanţă.
Gândirea figurată, poetică, e subiectivă, ca gândire ce
n'are în ultimă analiză destinaţia să conducă eventual activitatea
noastră utilitară. Obiectivitatea unei concepţii mintale se mă­
soară după gradul în care graţie structurii ei logice (anume :
conformă cu originea şi natura pragmatică a cunoştinţii) poate
călăuzi o acţiune. Când însă la baza concepţiei n*a stat sub nici
o formă destinaţia de-a servî eventual la vre-o acţiune faţă cu
lumea externă, nici de a se confirmă prin vre-o asemenea ac­
ţiune, concepţia e eminamente subiectivă. E cazul gândirei fi­
gurate.
Dacă observăm însă că magicianul gândeşte figurat pen­
tru a agisâ şi agisează conducându-se de metafore şi metonimii,
aşteptând însă rezultate — diagnosticul pe care-1 putem pune
gândirei lui eronate e: tot o confuzie între subiectiv şi obiectiv,
tot o ignorare a limitelor lor.
Primitivul nu poate vedea că gândirea trebue să se con­
formeze unor anumite forme şi postulate, pentru a deveni obiec­
tivă şi că în cazul contrar rămâne subiectivă. E suficient că
gândirea metaforică e tot o gândire.
«Metafora» — zice Sertillamges •— «înainte de a fi ju-
«decată şi clasată ca atare, trebue să fi reprezentat un fel de
«teorie schiţată».
De aceea primitivul o confundă cu gândirea valabilă. O
simplă metaforă stă la baza unor practici magice, cum de pildă:
stropirea paparudelor cu apă, pentru a produce ploaie sau trata­
mentele medicale homeopatice, (sau homeoterapia), sau la baza
unor superstiţii (magia teoretică), cum de pildă credinţa: co­
piii nu trebue să se uite la ciur, căci capătă bube.
O metonimie, substituirea făcută pe baza raportului delu
parte la întreg, e procedarea cunoscută a vrăjitorilor care se
servesc de pildă de unghiile, părul sau dintele cuiva cu credinţa
că acţiunile ce se fac asupra lor se repercutează asupra fostului
lor posesor. Pe aceiaşi metonimie se bazează credinţa uzuală
la primitivi că dacă va purtă cineva câteva fire din coama unui
leu, va dobândi puterea lui, sau că penele unui vultur îi vor
transmite lui agerimea ori alte calităţi.
O metonimie bazată pe raportul între obiect şi emblema
1' A Sertiilanges. Sources de la C r o y a n c e en Dieu, pag. 38-
lui stă la baza tuturor superstiţiilor şi practicilor magice, con
stând în invocarea numelui. Un copil se temea să pronunţe cu­
vântul lup, ca nu cumva lupul să fie la uşă. Poporul se fereşte
să pronunţe numele diavolului, cW înlocueşte prin eufemisme.
Unii superstiţioşi se feresc de-a vorbî de moartea vre-unei per­
soane în vieaţă, ca şi cum vorba ar putea deveni o realitate,
numai prin simpla proferare.
Destul de important pentru a-1 remarca e şi faptul urmă­
tor: Metafora şi metonimia me produc — mai ales cele pe cari
le întâlnim prima dată — o caracteristică stare sufletească, o
desfătare poetică, o surpriză, o mistică înclinare de-a vedea în­
tre lucrurile lumii raporturi neaşteptate. Şi totuşi Ie ştim că sunt
numai jocuri de imaginaţie. Pe când dacă unele raporturi de
acestea ne vor fi prezentate şi le vom accepta chiar ca raporturi
reale, ca raporturi ce se manifestă efectiv — atunci desfătarea
poetică, vaga savoare mistică, mărite şi accentuate, adaptate nu
imaginarului, ci unei realităţi — vor lua aspectul de miraculos,
de misterios, de diabolic, sau chiar de terifiant.
Credem că cel puţin într'o largă măsură — dacă nu ex­
clusiv — în aceasta constă caracterul miraculos al magiei. Ea
nu urmăreşte miraculosul, ci-1 produce prin felul său de-a fi: o
gândire figurată ce cată să călăuzească o activitate motrice
pentru realizare de scopuri; o poezie ce se crede capabilă de a-
plicări tehnice; cum am spus-o: ignorarea limitelor dintre su­
biectiv şi obiectiv.

i • . C ^

Magia voluntară şi Endodinamismul.

Dar modurile gândirei magice nu le-am epuizat în ana­


liza noastră :
Grupul de fenomene cari prin analiza lor credem că ne
vor ajuta să precizăm mai mult caracterizarea şi explicarea ge­
netică a magiei, e acel al magiei voluntare.
Exemplul tipic citat după Leuba mai sus, ar K al primiti­
vului, care trimite săgeata şi are încredere mai multă în faptul
că voeşte să-şi atingă ţinta, decât în îndemânarea sa de-a ochi.
Atitudinea care presupune influenţa telepatică a voinţei noastre
asupra actelor altora sau asupra fenomenelor, ţine tot de acest
fel de magie. De asemeni, pe lângă superstiţia care opreşte de a
pronunţa numele unui fapt neplăcut — superstiţie care ţine de
magia metonimica, — există şi aceea care opreşte de-a gândî
la anumite obiecte sau lucruri, de frica de a nu le vedea pro-
ducându-se aevea. (Ambele sunt cazuri de magie nega!tivă,
Studii filosofice, v o i . VIII, fase. I. •4
pentru că arată cum se evită, iar nu atât cum se procedează la
producereafunui fenomen).
«Le seul fait de représenter l'animal donne naissance à
«cet animal et le crée ; en imitant le bruit du vent ou de l'eau qui
«tombe on détermine les nauges à se former et à se résondi e en
«pluie» (în acest pasagiu, relativ la primitivii australieni.
Durkheim pune alături un caz de magie voluntară cu unul de
magie metonimică).
Incontestabil că aicea, încă mai vizibil decât în cazurile
analizate mai sus, avem aface cu o profundă ignorare a limite­
lor dintre subiectiv şi obiectiv.
Deşi corpul nostru face parte din ceeace numim lume ex­
ternă, experienţa ne învaţă din primele ei timpuri să-1 distin­
gem cu totul de alte corpuri. Din leagăn, copilul, în explorările
sale dealungul propriului său corp, constată cu încetul că mâna
dreaptă şi-o poate ridica cu mâna stângă, dar şi-o poate ridica şi
spontan prin efortul său voliţional. Va întâlni fesă alte obiecte
cari nu-şi vor schimba poziţiunea numai în urma voliţiunii sale,
ci numai prin intervenţia unei alte mişcări voliţionale, interme­
diare. Pe acestea le va considera ca obiecte străine de corpul său.
Atitudinea ce avem s'o adoptăm pentru mişcarea părţilor
propriului nostru corp, prin efectul direct al voliţiunii, o putem
numî atitudine endo-dinamică, ea raportându-se unei mişcări
imanente ; din potrivă, exo-dinamică ar fi mişcarea externă,
tranzitivă, pe care o imprimăm altor corpuri.
Corpul nostru se caracterizează prin dependenţa sa di­
rectă de subiectivitate, de aceea îl şi denumim cu un posesiv.
Posesivele se pare că sunt marca unei subiectivităţi reale sau
figurate.
Cu toata îndelungata experienţă, ale cărei rezultate ar
trebui să constitue baza unei diferenţieri radicale între corpul
nostru şi restul lumii externe, o atare bază lipseşte. Criteriul de
delimitare între aceste două jumătăţi ale experienţei noastre
sensibile a fost totdeauna nu câmpul de acţiune directă a subiec­
tivităţii noastre, ci «marea teritorială» a ceeace e produs or­
ganic şi juxtapus («zusammengesetzt»), cu ceeace ne pare ne­
cesar pentru continuarea vieţii. Unghii, păr, epidermă, ne par
părţi integrante ale corpului nostru, cât timp sunt încă nedes-
prinse de el şi purtate cu el dintr'un loc în altul. Din clipa în
care se desprind, ele devin «obiect străin». Dar cine ar putea
spune care e clipa în care se desprinde o peliculă epidermică ?
De asemeni, care e clipa când o secreţiune încetează de a fi
parte integrantă din corp ? Unii consideră (cu oarecare drep­
tate într'un anumit sens) până şi aparatele utile pe cari omul 'şi

1> Durkheim. Op. cit., pag. 509. Un exemplu a s e m ă n ă t o r la p a s . 507.


le eonstrueşte, ca pe nişte prelungiri ale propriului său corp —
căci şi corpul propriu poate fi privit ca o îmbinare de aparate
utile (construite dintr'un material luat din mediul înconjurător
şi asimilat, transformat după trebuinţă). De asemenea tot ce stă
la îndemâna aparatelor noastre, tot ceeace se poate modifică
în vederea scopurilor noastre, ar trebui — în conformitate eu
acest mod de a vedea — să fie privit ca o prelungire a noastră.
Ajungem deci, prin înglobare succesivă, la o continuitate strânsă
între corpul nostru şi restul lumii corporale, dar nu în sensul
materialist, ci în sensul că lumea întreagă e corpul fiecăruia
din noi.
Criteriul pe care l-am propus noi (corpul nostru e câmpul
de acţiune directă a subiectivităţii noastre, tot ceeace poate fi
pus în mişcare în mod endodinamic), ar conduce din potrivă prin-
tr'o eliminare succesivă să reducă corpul nostru la neant, rămâ­
nând subiectivitatea pură, izolată şi opusă lumii corporale. Ur­
marea logică e în cazul acesta, un dualism hotărît, tranşant, ra­
dical. De fapt, acest dualism e poate nu o concluzie, ci chiar pre­
misa delà care pornim: dualismul experienţii interne şi al expe-
rienţii externe.
Ceeace e dat chiar copilului în epoca primelor sale expe­
rienţe, nu e decât subiectivitatea, slaba şi obscura subiectivi­
tate pe care el nici n'o bănueşte încă, pentrucă în clipa aceia nu i
s'a opus încă mai nimic. Tot ceeace află de aci înainte e un câş­
tig a posteriori, plin de toată relativitatea şi de tot fortuitul lu­
mii empirice. Intre aceste câştiguri e şi ideea de corp propriu
— opus corpurilor celorlalte — ideie care niciodată nu se va
preciza ca adevărurile geometrice, dat fiind caracterul ei apos-
terioric.
Tot ce învăţăm, tot ce urmărim să învăţăm, tot ce ştiinţa
tinde, în generalitatea ei, să clarifice, e î» ultimă analiză cău-
tarea hotarelor dintre subiectiv şi obiectiv. In măsura în care se
precizează ele, se lămureşte implicit şi care e câmpul de acţiune
directă al subiectivităţii (ceeace limba franceză ar exprima
mai plastic prin:: «la portée de la subjectivité»).
Cum aceasta se face treptat, o putem constata din multele
derogări şi deci greşeli la cari suntem supuşi când cantrolul con­
ştient -nu se exercită îndeajuns.
Trecem mâna pe frunte pentru a alunga o idee obsedantă;
urmăm cu ochii şi cu corpul chiar, piatra pe care o aruncăm şi
schiţăm o mişcare oorectivă dacă vedem o deviare delà ţintă,
ca şi cum această mişcare mai poate folosi la ceva. Fie că ig­
norăm, fie că neglijăm momentan deosebirea între corpul nostru
şi lumea externă, rezultatele sunt aceleaşi şi apar în mod -fatal,
din lipsa controlului. Neglijarea poate.fi neintenţionată dar poate
fi şi intenţionată, din cauza unei insuficienţe teorice; câte odată
unele reflexe mai tari decât noi ne fac să agisăm în mod endo-
dinamie asupra lumei — asupra lumei externe ca asupra noastră
însăşi. Canile Mauclair remarcă într'una din profúndete me­
ditaţii asupra muzicei :
«Si le mélomane pense qu'un passage doive être plus lent,
«selon sa jouissance, que l'orchestre ne le présente, il sursaute
«de fureur subite, tout son corps rectifie la mesure, se tend
1
«comme pour retarder l'orchestre» ) .
O astfel de mişcare reflexă reprezintă un mod de activitate
care se pare că odată eră obicinuit şi prezenta iluzia unei efica­
cităţi, iar cu încetul reflexiunea 1-a înlăturat ca anodin.
El supravieţueşte nu atât în calitate de obiceiu ereditar ci
în virtutea unui idealism congenital ce zace ca premisă aprio­
rică la baza oricărei vieţi sufleteşti.
Acel idealism congenital nu e atenuat decât de necesi­
tatea de a-şi călăuzi acţiunile externe prin concepţii mintale cât
mai adequate acestor acţiuni.
Când însă o astfel de mişcare e produsă de credinţa că
într'adevăr va putea influenţa lumea corporală înconjurătoare:
când se postulează o atât de strânsă continuitate între lumea ex­
ternă şi persoana noastră încât o inervaţiune voliţională e sufi­
cientă pentru a interveni la distanţă în fenomenele naturale; când
deci «la portée de la subjectivité» e atât de rău cunoscută încât
impietează hotarele obiectivului, atunci avem aface cu aceea din
manifestările magice pe care Leuba o numeşte magia voluntară
şi căreia credem că-i convine mai bine denumirea de magie
endodinamică : ea constă în atitudinea endodinamică aplicată la
fenomenele lumei înconjurătoare deci un endodinamism uni­
versal.
Cum inervaţiunea voliţională e greu de distins de forţa
inerentă ideilor, cum ideile ele înşile nu sunt decât un început de
acţiune, un început de «inervaţiune», cum mişcarea voliţională
începe a se realiza chiar din clipa în care e gândită şi numai in­
tervenţia inhibitivă o opreşte, urmează că endodinamismul e o
formulă care convine nu numai magiei voluntare ci şi celorlalte
specii analizate. Putem deci să lărgim puţin sfera acestui termen
pentru a denumi cu el nu numai influenţa intervenţiunii voliţionale
asupra lumii exterioare dar atât a intenţiunii cât şi a fenome­
nelor pur intelectuale: reprezentare şi concept. Astfel endodina­
mismul poate caracteriza magia în întregime şi putem dà ca
formulă generală următoarea: Fenomenele magice sunt încer­
cări teoretice cu destinaţie utilitară, insuficiente din punct de

1) L a religion de la musique, pag. 16.


vedere logic din pricina unei inerente ignorante despre limitele
şi câmpul de acţiune ai subiectivităţii, ignoranţă manifestată prin
atitudinea endodînamistă aplicată lumei externe.
Magia e astfel numai o quasi-ştiinţă pentrucă în vederea
unui rol pragmatic adoptă o mentalitate nepragmatică, ina­
plicabilă.
D
Aplicări: Magia mimetică.

Magia mimetică sau homeopatică alcătueşte o diviziune


aparte în teoria lui Frazer, e un total de credinţe şi practici cari
îşi pot găsi, fiecare în parte, un loc în grupurile diviziunii lui
Leuba — deci între oele analizate. Unele au o strânsă analogie
cu cazul psichologic al melomanului citat din Cămile Mauclair
sau al asvârlitorului de pietre. Aşa: Locuitorii din Qalela nu vor
trage niciodată cu arcul, de sub un pom fructifer căci cred că
1
pomul va rămâne neroditor: fructele vor cădea ca săgeţile ).
Deasemeni ţăranii bavarezi zic că nu e bine să laşi să cadă al­
2
toiul pe jos căci pomul ce va eşi din el îşi va pierde fructele ).
Avem şi aci nişte credinţe ce trebuiau să servească de ex­
presie a umor legi naturale de detaliu. Determinismul nu lipseşte
unor asemenea concepţii dar raportul pe care-1 exprimă nu e
decât raportul metafizic între două reprezentări —deci tot pos­
tulatul unei identităţi ce-ar exista între relaţiile elementelor lu­
mei obiective şi relaţiile posibile ale oricărora din elementele
lumei subiective. în cazul prezent jocul posibil al imaginaţiei
adequează jocul elementelor lumii reale: imaginea unei mişcări
apare ca putând influenţa asupra unei mişcări reale sau chiar
producând-o.
' în alte cazuri pe cari Frazer le consideră ca exemple de
magie mimetică, vedem forma, aspectul — element static, in­
fluenţând asupra unor mişcări, asupra unor forme sau asupra
soartei chiar a unui obiect.
Interesant e un caz de magie mimetică bazat pe gândirea
metonimică:
Chinezii cred că forma unui oraş influenţează asupra desti­
nelor sale. «Se povesteşte de pildă că odinioară oraşul Tsuen-
chen-fu, al cărui plan aminteşte forma unui crap, era ades jefuit
de locuitorii oraşului vecin: Yung-chun, clădit în formă de plasă.
Atunci locuitorii din Tsuen-ehen-fu, făcură să se constru­
iască în mijlocul cetăţii lor două pagode enorme. Aceste pagode
care domină încă şi azi oraşul, exercitară cea mai fericită in-
1) Frazer, op. cit., pag. 38.
2) Loc. cit.
fluenţă asupra destinelor sale: ele de atunci împiedică plasa ima­
1
ginară de-a mai cădea şi de-atunci cetatea fu liniştită» ) .
De asemeni fluxului şi refluxului s'a atribuit totdeauna de
mai toate popoarele de coastă, o strânsă legătură cu vieaţa şi
2
moartea oamenilor ) (în Olanda, Germania de Nord, Bretagne
cum şi în Madagascar, Australia, etc.).
Acum ne vom mai opri asupra unui caz, în special elo-
quent :
O bucată de mărgean, roasă de apă, seamănă câte odată
cu fructul arborelui de pâine. Cel ce găseşte o asemenea bucată
o pune la rădăcina unui arbore de pâine pentru a face recolta
mai abundentă. Dacă farmecul are efect, omul permite concetă­
ţenilor — în schimbul unei sume de bani convenite — să-i aducă
pietre ce-ar semăna cu fructul ceva mai puţin ca a sa, el va pune
pietrele lângă a sa, care le va transmite astfel puţin din pu­
s
terea e i ) .
Vedem aci intervenind şi ideea de forţă care se şi transmite,
idee înrudită cu ceeace am mai întâlnit sub numele: Mana, Ma-
nitu, Şuringa, etc.
De fapt pentru cazul citat există desigur o forţă în joc: e
«propria energie» de care vorbeşte Jevons, e în primul rând
acel «excedent memorial» capabil de-a agisâ ca o forţă latentă
ce se deşteaptă, e forţa ce-o are ideea de a se realiză, — (la
magicieni) e eficacitatea intenţiei şi a reprezentării, eficacitatea
directă a elementelor subiective în lume.
Astfel se naşte şi animismul, care după Tylor e urmarea
şi aplicarea unei simple analogii logice pe care primitivul o sta­
bileşte între el şi natura neînsufleţită.
Aci e în cea mai largă măsură baza a tot ce în credinţele pri­
mitive s'a numit antropomorfism.

Din cele de mai sus putem scoate şi o concluzie aparţinând


mai mult altui domeniu.
Contrar convingerii care domină, că realismul e atitudinea
iniţială a minţei omeneşti, că e caracteristica simţului comun
— (care nu e totdeauna şi bunul simţ) — cele ce constatăm ne
pot determină să începem a ne îndoi dacă nu cumva teza con­
trarie ar corespunde adevărului:
Se pare că venim pe lume idealişti şi solipsişti. Toate con­
cesiunile.pe cari le facem treptat realismului sunt datorite unei
presiuni pe care o suferim dela necesitatea de acţiune. Totuşi
niciodată nu ne putem despărţi decât iluzoriu de acest mod de a

1) Fraze.-, op cit., pag. 49.


2) A se vedea şi F r a z e r , op. cit., pag. 45.
3) Idem, p a g . 44.
vedea, unicul armonic, unicul ce prezintă o perfecţiune sistema­
tică raţională, pentrucă e unicul aprioric şi pentrucă chiar el e
tulpina pe care se grefează puţin câte puţin datele empirismului.
De aceea cu toate sforţările contrarii, tot pe baza acestui idea­
lism substratual, profund sufletesc şi implicit raţiunei trebue să
se poată realiză o sistematizare filozofică a întregului nostru
capital de cunoştinţe deductive şi inductive.
Tratând obiectivul ca o parte a subiectivului, totul este să
stabilim o linie de demarcaţie între el şi subiectivul pur. Ne
trebue o formulă a raporturilor dintre extern şi intern, transitiv
şi imanent, — fizic şi psihic.
Atitudinea aceasta nu e cea mai nouă — ci cea mai veche.
Este întrucâtva de reflectat asupra faptului că Budismul fon-
ciarmente idealist, înflorea în vecinătate şi în epocă apropiată
cu Mazdeismul lui Zoroastru — caracterizat prin mentalitatea •
cea mai vizibil magică.

Eugeniu Sperantia.
DESPRE METOADELE PSIHOLOGIEI
(Rezumatul comunicării făcute l i Sc.c'etatea română de Filosofie
la 9 D e c e m b r i e 191">)

Nieăeri poate mai mult decât în studiul psichologiei nu se


confirmă mai bine adevărul cugetării lui Descartes : La méthode
crée les résultats. Având un cadru peste măsură de vast şi me-
toade de cercetare restrânse, redueându-se în ultima analiză la
introspecţiune, psichologia, care se ocupă cu funcţiunile sufle­
teşti a traversat diferite faze şi a suferit diferite crize, care au
zguduit chiar fundamentele acestei ştiinţe.
In cele mai multe tratate de psichologie se dă precădere
iMtro&pecţiunei sau intuiţiunii, care ar fi singura şi adevărata
metodă de psichologie.
Influenţa considerabilă a lui Descartes, s'a exercitat până
acum 50 ani asupra filosofilor şi savanţilor, care s'au ocupat de
psichologie, dar Auguste Comte s'a ridicat în contra observaţiu-
nei interioare, căci aceasta produce atâtea opiniiuni după numă­
rul acelora care se ocupă cu introspecţiunea. In urmă — şi aci
e un mare adevăr proclamat de Comte — psichologia nu e alt­
ceva decât fiziologia centrilor nervoşi sau mai bine zis un capitol
de biologie generală.
Ribot, admite că observaţiunea interioară e metoda fun­
damentală a psihologiei, recunoaşte totuşi că aptitudinea Ia
iratrospecţiune nu e dată în mod egal tuturor. Unii o posedă în
grad înalt, aceştia sunt născuţi psichologi; prin urmare intro-
specţiunea are un caracter pur individual, iar psichologia, nepu­
tând trece limitele conştiinţei individuale, mu poate atinge carac­
terul generalităţei, care e baza oricărei ştiinţe. Dacă psichologia
s'ar mărgini la introspecţiune, ea ar înceta de a fi o ştiinţă ade-
vărată şi ar deveni istoria fenomenelor de conştiinţă ale unui in­
divid. De aceea s'a simţit necesitatea de a se introduce metoade
noi în studiul fenomenelor psichice, şi aceste metoade au schim­
bat nu numai ipotezele propuse pentru interpretarea psichismu-
liui, dar chiar şi obiectul psichologiei.
W. James a definit, după Ladd, că subiectul psichologiei
este descriptiuinea şi explicaţiunea stărilor de conştiinţă, iar prin
stări de conştiinţă înţelege: senzaţiunile, dorinţele, emoţiuniJe,
percepţiunile, raţionamentele, etc. In urmă, un număr restrâns de
autori au introdus în câmpul psichologiei şi procesele inconşti­
ente, care joacă un rol atât de însemnat în activitatea noastră
psihică. Experienţa a arătat că auto-observaţiunea nu permite
analiza precisă a fenomenelor conştinţei, de aceea vedem că mai
mulţi psicholcgi se adresează experienţei, care se prezintă sub 3
forme principale: 1° Studiul direct al fenomenelor fiziologice,
prin urmare indirect al stărilor de conştiinţă concomitente. 2°
Studiul direct al fenomenelor psihice. 3° Studiul turburărilor pa­
tologice, ca un proces de descompunere şi de analiză. De unde
termenii de: Psichologie fiziologică. Psicho-fizică şi Psichologie
patologică.
Dar aceea ce a modificat cu desăvârşire vederile noastre
asupra proceselor psichice sunt progresele considerabile reali­
zate în biologie şi în fizico-chimie.
Biologiştii caută să reducă cele mai multe din fenomenele
noastre psichice şi în special voinţa şi memoria, la fenomene fi-
zico-chimice, adică la energii materiale.bine cunoscute. Promo­
torii acestei idei sunt în special J. Loeb şi G. Bohn. Chimia fizică
a condus pe aceşti autori să recunoască Ja animalele cele mai in­
ferioare 3 ordine principale de fenomene: tropismele, sensibilita­
tea diferenţială şi memoria celulară.
După Loeb, animalele sunt maşini chimice, iar analiza ştiin­
ţifică a fenomenelor numite psichice. trebne să aibe drept scop
de a studia legile fizico-chimice, care guverna aceste fenomene.
Iată câteva rezultate mai importante ale apiicaţiunei chimiei
fizice la psichologie :
Exemplul cei mai simplu de tropism, e tendinţa pe care o
au oarecare animale de a sburâ spre lumină. E vorba de o im-
puls'une sau de manifestaţiunea unui instinct, căruia animalul
nu-i poate rezistă şi se aseamănă cu manifestaţi unea unei pa-
siuni oarbe, care stăpâneşte pe ora. Aceste animale au în ochii
lor, şi câteodată în piele, substanţe foto-sensibile, care încearcă
o prefacere chimică sub influenta luminei; produsele reacţiunei
lucrează asupra contraetiunei muşchilor corpului, în general prin
mijlocirea sistemului nervos central. Dacă amimalul primeşte lu­
mina dintr'o singură parte, masa produselor foto-chimice de
reactiune, e mai mare de această parte, ca din partea opusă. Re­
zultă o inegalitate în energia musculară a celor două jumătăţi a'
corpului. Interpretarea fizico-chimică a acestui fenomen, în apa­
rentă voluntar, este asemănătoare cu aceea a fenomenelor foto-
chimice în natura moartă, adică legea lui Bunsen şi Roscoe. A-
ceastă lege proclamă, în general, că efectul foto-chimic este egal
cu produsul intensităţii luminei prin durata luminării. Nu putem
intră aci în toate amănuntele reactiunilor animalelor faţă de lu­
mină.
Orice forţă a mediului exterior are tendinţa de a schimbă
echilibrul chimic al unui animal, dar deseori echilibrul tinde a se
restabili. Interventiunea unei influente trecute în viata actuală a
acestei fiinţe se numeşte memorie. Plecând dela o idee genială,
expimată de Hering: instinctul este, spre a zice astfel, o memorie
a spetii, Semon s'a silit să demonstreze, că nu e vorba de o sim­
plă analogie, ci de o identitate profundă în cauzele care produc
vieaţa organică.
Când o iritatiune, care are loc în substanţa vie a unei fiinţe,
a încetat cu desăvârşire, iar protoplasma se modifică în mod du- •
rabil, Semon vorbeşte de acţiunea engrafică, şi numeşte en-
gramă, modificatiunea însuşi. Suma engramelor ereditare şi in­
dividuale produse în acest mod, la o fiinţă vie, poartă numele de
mneme. Aceste mneme, lucrează cu ajutorul iritaţi-unilor, venite
din lumea externă pe care le conservă şi le combină.
Tropismele sunt determinate de viteza relativă de reae-
tiuni chimice, care se petrec simultaneu în elementele simetrice
ale suprafetii animale. Loeb a făcut cunoscut o a doua olasă'de
fenomene, care „sunt determinate printr'o schimbare bruscă a
vitezii reactiunilor chimice, într'acelaş element al suprafetii" şi
a grupat aceste fenomene sub denumirea „sensibilitate diferen­
ţială". Exemplul cel mai simplu ne e dat de vermele tubicol, care
se retracta sub influenta înţunerecului.
Progresele imense realizate de biologie şi de fizico-chimie.
care ne-au arătat că fenomenele vieţii de orice natură sunt su­
puse la legi, care sunt urmarea legilor echilibrelor chimice, a dat
o lovitură de moarte explicaţiilor finaliste în psichologie, care
sunt înlocuite prin explicaţiunile cauzale. Ceeace face un animal,
nu e în totdeauna în interesul lui, căci tropismele pot conduce
animalele la moarte, iar sensibilitatea diferenţială nu e perfect
adaptată.
O altă metodă de investigaţie a activităţii psihice a omului
şi a animalelor este metoada anatomică. De aproape 3000 ani,
Democrit şi Anaxagora, au examinat şi disecat creerul în scopul
de a smulge secretele formaţiunei ideilor. Metoada anatomică a
fost o mare decepţiune pentru unii psichologi şi cugetători; aşa
s'a întâmplat cu Goethe altădată şi în timpurile noastre cu Berg-
son, şi ceeace e mai curios cu Jacques Loeb. Nu împărtăşim de
loc modul de a vedea al acestor oameni eminenţi. Intr'adevăr
anatomia comparată, istologia fină a centrilor nervoşi şi în spe­
cial a scoarţei creerului, au dus la rezultate surprinzătoare, care
luminează foarte viu psiehologia actuală sau psichologia obiec­
tivă.
Deja Broca, şi mai cu seamă Edinger, studiind encefalul
vertebratelor, ne-au dat noţiuni foarte folositoare pentru studiul
facultăţilor psihice ale animalelor. Nu avem decât să cităm cer­
cetările făcute asupra archi-paliului animalelor macrosmatice
şi microsmatice.
Dacă omul ar putea să cunoască cercul noţiunilor mami­
ferelor macrosmatice, el ar întâlni fără nici o îndoială, reprezen-
taţiuni cu totul deosebite decât acelea, pe care le cunoaşte. Re-
prezentaţiunile noastre vizuale, a căror complexitate şi plastici­
tate sunt atât de mari graţie viziunii binoculare, reprezentaţiu-
nile sunetelor, tot atât de complexe, în care se manifestă puterea
limbagiului, lipsesc la aceste animale; dar în locul lor există o
lume minunată de imagini olfactice, care prin bogăţia şi varia-
ţiunea ei întrece tot ceeace ne putem închipui prin imagiinatiume.
Metoada istologică aplicată la studiul comparativ al scoar­
ţei cerebrale, în seria animală, e de cel mai mare folos pentru
studiul fenomenelor psichice la animale, iar metoada anatomo-
clinică ne-a permis să analizăm şi să pătrundem mecanismul
fenomenelor psihice mai înalte, ca afazia, apraxia, şi diferitele
forme de agnoscie.
Ce să mai zic despre cito-arehiteetonie, rnyelo-architec-
tonie şi myelo-genie, care ne-au permis* să găsim un substrat
anatomic pentru cele mai înalte funcţiuni psihice. Dar psihologia
comparată, graţie cercetărilor lui Pavlow şi elevilor lui, ne-a per­
mis să studiem în mod obiectiv şi în condiţiuni normale func­
ţiuni nervoase ale scoarţei cerebrale.
Nu mai puţin interesante sunt metoda labirintelor, a imi-
taţiunii şi a dresajului. îutr'un timp de câteva decenii, psihologia
obiectivă graţie metoadelor moi de investigaţiune, a făcut mai
multe şi mai sigure progrese, decât a realizat în decurs de vea­
curi psihologia clasică subiectivă, cu ajutorul introspecţiunei,
metodă care de asemenea are oarecare valoare, dar e limitată
şi supusă la multe erori.

Dr. O. MARINESCU
VlÂfA SUFLETEASCA OBIECT AL PSIHOLOGIEI
Vieaţa sufletească, acea care constitue obiectul Psihologiei,
este condiţionată de existenţa unei individualităţi conştiente.
Vieaţa sufletească, se mai poate concepe şi ca simplu epifenomen
al materiei, care să se producă cu necesitate pe urma fenome­
nelor materiale, cum se produce spre ex. fenomenul de lumină
prin încălzirea unui cărbune până la incandescenţă, dar o ase­
menea vieaţa sufletească o putem concepe numai ca ipoteză; în
experienţa noastră 'Concretă noi nu cunoaştem decât pe aceea
care este condiţionată de o individualitate conştientă. Vieaţa su­
fletească, pe care vrea să, o înţeleagă şi să o explice Psihologia,
1
este aceea pe care o găsim în experienţa concretă, iar nu aceea
pe care, ca ipoteză, o putem extinde peste tot locul oriunde sunt
date anumite condiţiuni .materiale. Pe această din urmă o putem
' utiliza ca pe o concepţiu-ne ajutătoare, pentru a ne explică pe
cealaltă mai restrânsă, care este condiţionată de existenţa unei
1
individualităţi conştiente şi care singură constitue principalul o-
biect al ştiinţei Psihologiei. O impresie de culoare; o emoţiune
de plăcere sau durere; o asooiarede reprezentări în memorie; o
1
reaeţiune expresivă a unei stări sufleteşti, e t c , etc, intră în ca­
drul Psihologiei, numai întrucât fiecare dintre alcestea intră ca
parte în complexul unei individualităţi conştiente, indiferent
dacă această individualitate cuprinde un singur oim sau un po­
por întreg; întrucât însă fiecare dio faptele de mai sus este luată
în afară de orişice legătură cu individualitatea conştientă), şi este
considerată ca epifenomenul unui substrat material, întru atât
fiecare din ele nu intră în cadrul Psihologiei, ci al Fisiologiei. Bine
înţeles, nu este de neglijat şi studiul facut asupra vieţii sufleteşti
din acest punct de vedere fisiologic; el a şi dat pânăi acum foarte
frumoase rezultate; mu mai (puţin adevărat este însă că studiul
acesta are în vedere o vieaţa sufletească ipotetică, iar nu vieaţa
pe care o cunoaştem noi în experienţa concretă, şi pentru care
rămâne totdeauna îndreptăţit un studiu special, tocmai acela pe
care îl întreprinde ştiinţa Psihologiei.
Acest adevăr elementar a întâmpinat şi întâmpină încă
multe dificultăţi până să se înţeleagă şi să se primească. Prima
dificultate stă 5n faptul că el contrazice analogia pe care fiecare
este înclinat să o stabilească între obiectul Psihologiei şi obiectul
celorlalte ştiinţe naturale. Cum Psihologia este o ştiinţă venită
mai în urmă, fiecare este tentat să-i găsească analogii de obiect
cu ştiinţele mai vechi. Astfel i s'a trecut cu împrumut Psiholo­
giei, obiectul Fisioiogiei, înainte de a-şi descoperi ea obiectul său
propriu, şi s'au pornit cercetări psiho-fisiologiee şi psiho-fizice,
înainte de a se începe cercetări curat psihologice. Amestecul şti­
inţelor anterioare a mers aşa de departe, încât pe la sfârşitul se­
colului al XlX-lea eră un adevărat curaj, când cineva susţinea
Psihologia ca o ştiinţă deosebită de Fisiologia centrilor nervoşi.
De ahmintreli încurajarea acestui amestec vine de demult. Din
timpurile cele mai vechi ale culturei omeneşti pimctul de vedere
propriu psihologic a avut să, sufere numeroase ştirbiri din partea
concepţiunilor materialiste. Dela primele denumiri, care s'au dat
faptelor din vieaţa sufletească, s'au creat echivoeuri care aveau
mai în'urmă să împedice constituirea unei ştiinţe speciale pentru
vieaţa sufletească. Cuvintele de suflet, spirit, conştiinţă, indivi­
dualitate, impresie, imagină, memorie, etc, pe care le utilizăm în
1
Psihologie,-toate sunt formate din rădăcini, care au avut la în­
ceput semnificaţia de fapte materiale şi care numai prin analogie
au fost întrebuinţate în urmă pentru semnificaţia faptelor sufle­
teşti. Omul s'a descoperit pe sine, numai după ce a reuşit să se
orienteze şi să se statornicească în mijlocul naturei materiafe.
Este meritul psihologilor contimporani, şi în special al lui William
James şi al lui Th. Lipps, dacă s'a putut ajunge în cele dini urmă
astăzi la înlăturarea confuziunei de până aoulm, şi s'a putut im­
pune înţelesul pe care trebue să-1 aibă vieaţa sufletească pentru
Psihologie.
Să vedem în ce consistă individualitatea conştientă, graţie
căreia dobândim obiectul unei ştiinţe noi în deosebire de ştiinţele
biologice.
Ştiinţele biologice ne au obişnuit de mult cu ideea, că miş­
cările animalelor nu sunt determinate în mod direct de impre-
siunile externe, ci de impresiunile externe în unire cu experienţa
individuală a fiecărui animal. In materia nervoasă a animalului
se .acumul-ează dispoziţiunile rămase delà actele lui trecute, şi
acestea constituesc experienţa lui individuală, .care intervine de
câte ori animalul este să reacţioneze la o nouă impresiune pri­
mită din afară. Experienţa individuală este acel ce variabil, care
caracterizează .mişcările sufleteşti ale animalului. Cu cât expe­
rienţa este mai bogată şi materia nervoasă mai primitoare de
dispoziţiuni, sau de engrame, după denumirea dată acestora de
R. Somon, cu atât şi mişcările animalului, ne mai putând fi uşor
descompuse în simple reflexe, se consideră ca sufleteşti. Ani­
malele cu o constituţie nervoasă prea rudimentară, cum sunt cele
studiate de J. Loeb ûn La Dynamique des phénomènes de Ici vie,
sunt fără umbră de inteligenţă sau de voinţă, căci ele, lipsite fiind
de experienţa individuală acumulată, se mişcă după legile meca­
nice ale tropismului : sunt atrase de lumină, de umbră, de miros,
de gravitaţiune, şi de orice excitaţiune fizică mai forte. Anima­
lele, oui o constituţie nervoasă mai complicată, în care îşi găseşte,
loc o bogată acumulare de engrame, au. aparenţa unor fiinţe su­
fleteşti, fiindcă la acestea mişcările nu urmează de aproape ex-
citaţiunilor fizice ci par determinate de o inteligenţă şi de o vo­
inţă. In fond însă şi unele şi altele urmează după aceleaşi legi
biologice; mişcările lor sunt determinate de cauze identice, cu
singura deosebire că unele sunt mai complicate şi altele mai pu­
ţin complicate; la unele cauza determinării o găseşti în însăşi
oondiţiunile actuale ale vieţii animalului, pe când la altele în con-
diţiuinile trecute şi actuale.
Iată acum şi concluzia logică la care poate duce aceste re­
zultate, în ceea ce priveşte caracterizarea individualităţii conşti­
ente. Individualitatea conştientă, după Fisiologie, este una şi a-
ceaşi cu acumularea experienţii individuale a animalului. Aceea
ce ne-am deprins să numim astfel este un cuvânt rezumativ al
unor complexe funcţiuni biologice, dar care toate se pot reduce
la dinamica simplă şi constantă a fenomenului vieţii elementare
pe care îl găsim până şi în animalul cel mai rudimentar. Indivi­
dualitatea conştientă, ca o determinare specială, a vieţii, de pe
urma căreia să rezulte o diferenţiare între vieaţa biologică în
genere şi vieaţa sufletească în special, este pentru Fisiologie în
genere un fel de creaţiume ex nihilo, pe care nimic nu o poate în­
dreptăţi ştiinţificeşte, ci pe care cel mult o poate scuza ignoranta
persistentă a filosofilor în asemenea oestiuni. Ce au Psihologii
de obiectat la această părere? Mai întâi, în ceea ce priveşte ale­
gerea cuvântului, dacă este bine să se zică experienţă, indivi­
duală şi mu individualitate conştientă, ei n'ar avea nimic de o-
biectat. Cuvântul este indiferent în această discuţiune. Fie că
s'ar zice de astăzi înainte, în loc de individualitate conştientă,
experienţa individuală, cum s'ar mai îi putut zice: «eu», «perso­
nalitate», «conştiinţă de sine», sau mai pe scurt, «conştiinţa», cu­
vântul, oricare ar fi el, este indiferent; important este de stabilit
faptul care se denumeşte prin acest cuvânt. Şi în privinţa fap­
tului, pe care Fisiologia 51 suprimă, sau în tot cazul îl reduce cu
desăvârşire, psihologii nu pot fi de acord cu părerea fisiologilor.
Pentru Psihologie faptul există la baza determinărei vieţii sufle­
1
teşti, şi el nu se poate reduce la dinaimica fenomenelor vieţii ele^
montare, după cum afirmă J. Loeb.
Să examinăm acum punctul de vedere psihologic. El se
sprijină pe două feluri de argumente. Pe argumente indirecte,
:
scoase d n dovedirea insuficienţei punctului de vedere fisiologie,
şi pe argumente directe, scoase din observarea vieţii sufleteşti.
Să începem cu argumentele indirecte. Fisiologia reduce indivi­
dualitatea conştientă la rolul de acumulator al experienţei tre­
cute. Fiecare individ acumulează, graţie experienţei sale trecute,
dispoziţiuni nervoase, care se interpun în calea vieţii sale fă­
când-o pe aceasta din ce în ce mai complicată. Cu asemeni dispo­
ziţiuni înmagazinate, individul uneori nu reacţionează de loc la
iimpresiunile externe, iar alte ori, fără să fie date mpresiuniie re­
acţionează în mod spontan; în amândouă cazurile însă fenomenul
dinamic este aeelaş, zic fisiologii, numai că atunci, când indivi­
dul nu reacţionează, impresiunea externă a rămas în creier ca
dispoziţiuine pentru viitor, iar atunci când reacţionează în mod
spontan, impresiunea n.u lipseşte, ci ea trebue căutată în d'ispo-
ziţiunile care au rămas din experienţa trecută. în toate cazurile,
acea ce numim noi individualitatea conştientă, se poate rezolvi
în acte reflexe elementare, care sunt înmagazinate la unii indi­
vizi în- măsură: mai mare şi mai complicată, iar la alţi indivizi în
măsură mai mică şi mai simplă. Acesta ar fi rolul individualităţii
conştiente; să vedem aoum organizarea materială pe care o are
această individualitate conştientă după Fisiologie. Aci ne aş­
teaptă o mare surpriză. Organizarea materială a dispozitiumri'lor,
menită să fie un acumulator pentru experienţa viitoare a indivi­
dului, nu seamănă întru nimic cu; îngrămădirile pe care le cu­
noaştem noi în lumea materială. Pentru a permite acumularea
dispoziţiunilor sufleteşti matura nu sporeşte cantitativ masa ner­
voasă, ci o diferenţiază într'un mod cu totul special: Ea creiază
o ierarhie centralizatoare, păstrând aproape aceiaşi massă ner­
voasă. Cu cât individualitatea conştientă a individului se afirmă
mai mult, cu atât sistemul său nervos este mai centralizat. Ani­
malele inferioare sunt adevărate republice din punctul de vedere
al organizării sistemului nervos, iar animatele superioare, nu se
caracterizează atât prin volumul creierului, -cât prin diferenţia-
rea ierarhică a acestuia. Centrii corticali au alte funcţiuni decât
centrii subcorticali şi medulari, iar vieaţa sufletească a anima­
lului este, cu atât mai desvoltată, cu cât diferenţiarea între aceste
funcţiuni este mai bine stabilită. Natura a înlocuit astfel procesul
de îngrămădire cantitativă a elementelor nervoase cu un proces
de diferenţiare «sui generis», ori de câte ori a voit să ajungă
la o desvoltare a vieţii sufleteşti şi prin urmare la o des-
voltare a experienţii individuale. Experienţa individuală, sau in­
dividualitatea conştientă cum ziceam noi, în loc să o găsim în­
grămădită lângă centrii nervoşi primitivi, noi o găsim delegată
în centrii separaţi, cari au o valoare ierarhicăi iar nu cantitativă,
faţă de cei primitivi. Aceasta este prima surpriză. Dar nu este
singura. Natura nu se mulţumeşte să schimbe procesul cantitativ
•într'un proces de diferenţiare «sui generis», ci după ce creiază
• centrii corticali superiori, cărora le revin stările superioare
de conştiinţă, ea organizează funcţiunea acestora într'un mod şi
mai surprinzător. Funcţiunea acestor centri este aşa de sintetică,
încât ou greu se mai poate găsi legătura dintre anumitele lor
funcţiuni sufleteşti şi anumitele lor funcţiuni fisiologice. In­
tre toţi aceşti, centri se stabileşte o solidaritate intimă, ca­
re desfide ori şi ce comparaţiune cu fenomenele materiale
cunoscute nouă. Fisiologii, care recunosc acest lucru, ne şi
vorbesc de scoarţa cerebrală ca de o terra incognita; iar
acei care mu recunosc încă acest lucru caută un refugiu în ipo­
teza centrilor de asociaţiune. Scoarţa corticailă a creierului, zic
aceştia, este afectată mai ales centrilor de asociaţiume, care sunt
cu atât mai •necesari, cu cât vieaţa sufletească este mai desvoi-
tată. Un amimal superior are judecată şi voinţă nuimai graţie cen­
trilor de asociaţiune. Aceşti centrii formează, cea mai preţioasă
diferanţiare cerebrală, căci în ei se localizează cele mai înalte
stări sufleteşti. De aceea centrii de asociaţiune au şi câştigat în
timpul dim urmă o foarte mare favoare în cercul tuturor fisiolo-
gilor. Ei sunt, precum am zis, ultimul refugiu al explicării fisio-
logice. Dar un refugiu care se plăteşte, de către acei care aleargă
la dânsul, cu, preţul renunţării la toate superbele pretenţiuni ale
Fisiofoigiei. în adevăr, din proprietăţile acelei materii nervoase,
care trebuia să ne explice vieaţa sufletească, a rămas în cele din
urmă foairte puţin. După ce prin organizarea în centri supraordi-
naţi şi subordiiniaţi, o mare parte din materia nervoasă a fost des­
puiată de funcţiunea superioară a conştiinţei, acum şi în partea
rezervată acestei funcţiuni, centrii cei mai importanţi sunt reduşi
a servi pentru asociere, adică a servi drept substrat de simplă
posibilitate pentru funcţiunile superioare sufleteşti. După ultimul
cuvânt al Fisioiogiei, proprietatea, prin care materia se apropie
mai mult de vieaţa sufletească, şi prin ajutorai căreia fislologii
încearcă înţelegerea şi explicarea individualităţii conştiente este
proprietatea de asociere; adică proprietatea, care aproape se în­
1
ţelege şi fără un substrat material. Trebue să recunoaştem , că
pentru progresul ştiinţei psihologice, toate aceste rezultate, ne
sunt de prea puţin ajutor şi că de altfel definiţia materiei, ca o
simplă posibilitate, eră cunoscută încă delà Aristoteles, fără ca
Psihologia să profite prea mult după urma ei. Ipoteza centrilor
de asociaţie este o mărturisire indirectă a neputinţei în care se
găseşte Fisiologia de a fixa o localizare materială funcţiunilor
superioare sufleteşti, şi îm primul rând este mărturisirea că fisio-
1
logiiceşte nu se poate înţelege caracterul de individualitate pe
care vieaţa sufletească îl are, în conştiinţa fiecăruia dintre noi.
Acestea sunt argumentele indirecte. Argumentele directe,
pe care se sprijină punctul de vedere psihologic, sunt cu mult
mai numeroase, fiindcă ele se întâlnesc la fiecare pas în studiul
vieţii sufleteşti. Psihologia întreaga este plină de dânsele, de
aceea .miei nu vom face, decât să le indicăm în forma cea mai
concisă posibilă. Ori şi cime observă o vieaţă sufletească se con­
vinge de îndată că actele de conştiinţă există numai graţie core-
laţiunei în care ©le stau cu o individualitate conştientă. Cea mai
simpla senzaţiune este totdeauna senzaţiunea cuiva şi se produce
numai în acord cu individualitatea cuiva. Din bilioanele de ora-
dulaţiuni ale eterului, noi percepem o mică parte ca exeitaţiuni
de lurirnă, şi anume pe acelea care se produc între numărul de
3 0 0 — 7 0 0 ;J-'J-, iar din restul celorlalte câteva sunt percepute ca

temperatură şi cele mai multe nu sunt percepute de loc. Cauza


acestei selecţiuni nu stă însă în natura externă a osciîaţiuinilor
eterului, ci în cristalizarea proprie a individualităţii noastre con­
ştiente. Cu o altă individualitate am percepe altfel culorile, şi de
fapt aşa se şi întâmplă în lumea animală. Sunt animale care per­
cep otnidulaţiunile de dincolo de ultra violet, pe care nu le perce­
pem noi şi sunt animale care nu ajung până la percepţia noastră.
Tot aşa cu tonurile, şi cu toate celelalte sensaţiuni. Avem senza-
ţiunile, nu pe care o conştiinţă în genere le-ar putea avea, ci sen-
saţiuiniile pe care le selectează conştiinţa noastră. în aceea oe pri­
veşte stările sufleteşti mai complicate adevărul acesta este încă
şi mai evident. Ori şi ce stare sufletească mai complicată, se ac­
tualizează numai într'o conştiinţă individuală complicată; aceea
ce nu convine, adică nu se poate legă de interesul unei conştiinţe,.
nu există sufleteşte. în vieaţa 'Sufletească nu există fapte în rolul
de comete fără rost, ci totdeauna fapte în rolul de planete bine
ordonate.
Argumentele Psihologiei merg însă, mai departe şi arată
rolul pozitiv pe care îl are această individualitate în vieaţa sufle­
tească a omenirii întregi. Omul face parte dintr'un anumit grup
'social şi dintr'o anumită epocă, aşa că individualitatea sa conşti­
entă niu se formează numai din experienţa proprie, ci şi din ex­
perienţa altora. Indivizii, care trăesc într'un mediu de cultură
ridicată, dobândesc din primii ani ai vieţii lor o conştiinţă care îi
face să vadă mai clar în lumea externă, căci ei văd nu numai cu
ochii lor, ci şi cu ochii celor ce au trăit înaintea lor. Un sălbatic,
care n'are cuviinţe pentru toate culorile, nici MU va şti că de fapt
are aceste culori, pe când din potrivă omul cult prin ajutorul cu­
vintelor de care dispune, va reuşi să-şi acopere şi intuiţiunile
care îi lipsesc. După ipoteza fisiologică a dispoziţiunilor acumu­
late, colaborarea aceasta inter-individuală la formarea conştiin­
ţei este cu neputinţă de explicat. Şi cu toate acestea ea constitue
un fapt concret, care nu se poate elimina din studiul vieţii sufle-
teşti. Fiecare dintre noi simte constrângerea pe care o> exercită
asupra faptelor sate sufleteşti diferitele credinţe şi tradiţiuni! ale
societăţii în care s'a născut; fiecare are orizontul conştiinţei, pe
care îl impune mediul în care el trăeşte, iar nu pe acela care se
formează treptat prin acumularea experienţii individuale. Dela
primii ani ai vieţi- sale, europeanul se -serveşte de abstracţiunea
cuvântului şi îşi deschide voinţei sale îndrumări cari sunt sug-
gerate de idealurile societăţii.
Europeanul, prin influenţa mediului social, este făcut atent
asupra unor lucruri, pe când sălbaticul din centrul Africei asupra
altora; de aceea fiecare dintre ei vede lumea lîn mod diferit. Este
un fapt bine cunoscut, că sălbaticii se orientează după auz şi mi­
ros cu mult mai sigur decât oamenii culţi; cercetându-se însăi,
prin aparate exacte, sensaţiunile de auz şi de miros ale sălbatici­
lor s'a constatat, că fisiologieeşte ele sunt aceleaşi la sălbatici
ca şi la europeni; prin urmare aceea ce determină orientarea si­
gură a sălbaticilor nu vine din natura sensatiunilor lor de auz şi
miros, ci din corelaţiunea pe care o găsesc aceste sensaţiuni în
contşiinţă, ca totalitate.
Cei mai mulţi dintre oameni trăesc chiar sufleteşte cu o
conştiinţă de împrumut, fiindcă primesc fără ^împotrivire toate
câte le suggerează mediul social. Sunt oameni fără sentimente
religioase, şi cari cu toate acestea se conduc întocmai ca persoa­
nele religioase; sunt oameni fără curaj şi fără inteligenţă suf-
' perioară, şi cari, graţie mijloacelor puse la dispoziţia lor de
mediul social trec drept curagioşi şi inteligenţi. Animalele, în
această privinţă, sunt cu mult mai sincere. Mica lor individuali­
tate sufletească este rezultatul direct al experienţii individuale.
Fiecare animal are în conştiinţa sa numai atât cât a fost trăit
de el sufleteşte. Omul însă este un animal creditat. El tră­
eşte cu împrumut din individualitatea altora. Este o inteligentă
superioară, fiindcă oamenii dinaintea sa au perfecţionat ab­
stracţiunea şi cuvântul; este o comoară de sentimente frumoase
fiindcă el poate să înţeleagă şi să imiteze pe aceia cari au în a-
devăr asemenea sentimente. Omul actual are o individualitate
care se spijină pe un complex de experienţe individuale, iar nu
pe o singură experienţă individuală; şi cu toate acestea indivi­
dualitatea fiecărui om actual nu se resimte în unitatea sa con­
cretă, ea funcţionează ca şi cum ar fi eşită dintr'o experienţă
unitară. Această penetraţiune intimă dintre elementele proprii
originare şi elementele de împrumut, care se operează în con­
ştiinţa fiecărui om actual, dând naştere unităţii sufleteşti a a-
cestuia, nu se poate niciodată explica prin ipoteza fiziologică.
Fisiologia se menţine la substratul uniform al vieţii fisiologice,
şi în acest substrat există multe diferente, dar în el nu găsim un
indiciu pentru diferentele de perspectivă sufletească pe care le
constatăm între oamenii care aparţin; la diferite tipuri de cul­
tură.
După ipoteza fisiologică ar trebui apoi că cu cât un om
are o individualitate mai complexă,, cu atât el să fie mai expus
la erorile subiectivismului. De fapt, lucrurile se petrec altfel. Ero­
rile subiectivismului:- antropomorfismul şi exagerarea persona­
lismului, constituesc apanagiul copiilor, a oamenilor inculţi sau
degeneraţi, deş,i conştiinţa acestora este mai puţin desvoltată;
pe când înţelegerea realistă şi sigură o găsim la oamenii maturi
şi culţi, care au o individualitate conştientă mai închegată. A-
oeasta dovedeşte că desvoltarea sufletească nu este un proces
de acumulare, ci de diferenţiare; b conştiinţa cu cât este mai bo­
gată în date personale şi cu cât este mai extinsă în suprafaţă so-
cialăi, cu atât este mai nepărtinitoare în oglindirea lumei reale.
Conştiinţa nu este dar o oglindire pasivă a lumei reale, cu atât
mai clară cu cât este mai curată şi mai primitivă, ci este o oglin­
dire datorită funeţiunei sale de construire; oglindire care ajunge
săi fie mai clară pe măsură ce funcţiunea de construire a con­
ştiinţei s'a perfecţionat prin diferenţiare. In vieaţa pe care o nu­
mim sufletească, există atât cât se poate actualiza într'o con­
ştiinţă omenească; iar într'o conştiinţă omenească se actualizea­
ză atât cât poate să se unifice într'o individualitate. Dupăi felul in­
dividualităţii, avem şi perspectiva vieţii sufleteşti. Intre vieaţa
fisiologică a omului şi a animalului sunt puţine diferenţe; de acea
din experienţele făcute asupra animalelor, oamenii de ştiinţă
trag concluziuni asupra vieţii fisiologice a omului; dar între
vieaţa sufletească a omului şi a animalului este um abis, fiindcă,
omul are o individualitate conştientă, şi animalul alta. între viea­
ţa sufletească a unui om şi a altui om, de asemenea, dacă nu
tocmai abizuri, sunt totuşi mari diferenţe, din aceiaşi cauză. De
Fisiologia popoarelor, ne cum de a unei clase sociale, n'a vorbit
nimeni până acum. fiindcă n'a avut nici o raţiune să vorbească,
vieaţa fisiologică fiind aceiaşi la toţi oamenii, dar de Psihologia
popoarelor, de Psihologia claselor sociale şi chiar de Psihologia
indivizilor în parte s'a vorbit, fiindcă există o raţiune, şi anume,
recunoaşterea rolului pe care îl are individualitatea conştientă
în determinarea- vieţii sufleteşti. Pe când vieaţa fisiologică se
studiază fără a se ţine seama de individualitatea organismului
în care ea se găseşte, de oarece această individualitate se presu­
pune a fi fără înrâurire asupra legilor vieţii fisiologice, respira-
ţiunea, nutriţiunea, circulaţiuinea sângelui, etc, se fac după ace­
leaşi legi, fie că ele sunt observate la o pisică, sau la un tigru, —
vieaţa sufletească se studiează de Psihologie totdeauna în legă­
tură cu individualitatea conştientă în care ea se petrece, fiindcă
această individualitate nu este indiferentă, ci ea determină legile
vieţii sufleteşti. Un copil nu este miniatura sufletească a unui om
matur, ci este o individualitate de sine stătătoare, care îşi are
vieaţa sa proprie sufletească şi care trebue studiată ca atare.
Acela care îşi propune să dirijeze edueaţiunea unui copil şi nu
ţine seama de această individualitate a copilului, — lucru ce din
nenorocire s'a întâmplat foarte des până acum, — va fi condam­
nat la o veşnică sterilitate. Tot aşa şi acela care va încercă să
complecteze edueaţiunea unui sălbatic introdueându-1 în Univer­
sităţile din Europa. Vieaţa sufletească, studiată m „abstracto",
adică despărţită de orişice individualizare a ei, este de prea pu­
ţin folos pentru Psihologie; acea care Moşeşte este totdeauna
vieaţa sufletească studiată în „concreto", adică vieaţa sufletea­
scă întrupată într'o actualitate de conştiinţă, trăită.
Ajunşi la acest rezultat însă, rai se poate ridică în potrivă
o critică şi încă pentru unii o criticai formidabilă care să ne dă­
râme toată argumentarea de până aci. Anume, ni se poate obiectă
că Psihologia, din momentul ce este silită să ţină seamă de de­
terminările individualizării conştiente,- pierde caracterul de şti­
inţă. Ştiinţa nu se ocupă de indivizi, ci de legile generale ale in­
divizilor, iar Psihologia avându-şi obiectul determinat de indivi­
dualitate, nu mai este prin urmare ştiinţă. Fisica nu se ocupă de
anumite fenomene ce se petrec într'o ţară, sau chiar într'un con­
tinent, ci se ocupă de fenomenele fisice în genere, care se pot
petrece chiar şi dincolo de sfera lumei pământeşti. Tot aşa Chi­
mia, Fisiologia şi toate ştiinţele teoretice. Ştiinţele matematice,
încaltea, fac abstracţie de orişice substrat material, şi se ocupă
de aceea ce este, sau, mai bine, trebue să fie absolut şi universal.
La această critică răspunsul este foarte simplu. Psiholo­
gia nu are ce căuta în rândul ştiinţelor teoretice abstracte, din
momentul ce obiectul său nu se conformează postulatului de uni­
formitate şi de universalitate pe care îl găsim adoptat de Fizică,
Chimie şi Fisiologie. Obiectul Psihologiei este mai concret decât
al acestor ştiinţe; el are o determinare care îl face impropriu
pentru generalizările abstracte cu caracter de universalitate.
Vieaţa sufletească, de care se ocupă Psihologia, are anume, peste
aceea ce se înţelege prin viaţa biologică în genere, o determinare
în plus, care 'consistă tocmai în actualitatea conştiinţei, şi care Ia
rândul său este aceea a unei individualităţi concrete. Aceea ce noi
cunoaştem din experienţa noastră, este vieaţa concretă sufletea­
sca, şi nu vieaţa biologică în genere; pe cea biologică o construim
ipotetic dând la oparte elementul de concretizare pe care îl aduce
actualitatea conştiinţei. Vieaţa biologicăi, în genere, este o vieaţă
redusă, dar nu o vieaţă opusă celei sufleteşti. Fiind redusă, vieaţa
biologică poate satisface postulatului universalităţii din ştiinţele
teoretice abstracte, pe când vieaţa sufletească, fiind mai bogată
în elemente concrete, nu poate satisface acestui postulat, iar şti­
inţa care o are pe ea drept obiect nu: este o ştiinţă teoretică ab­
stractă în genul Fisicei, Chimiei şi Fisiologiei. Din faptul însă că
Psihologia nu este o ştiinţă teoretică abstractă, în genul Fisicei,
Chimiei sau Fisiologiei, nu rezultă că ea încetează de a fi o ştiinţă.
O asemenea pretenţiune s'ar putea susţine pe baza vechii defini-
ţiuni ce se dâ ştiinţei de către filosofii mecanişti ai secolului 'al
XVIII-lea, după cari, în fiecare cunoştinţă mu este ştiinţă decât
atât cât se poate traduce în formule matematice, dar definiţiu-
nea aceasta este părăisită cu desăvârşire astăzi, fiind eronată.
Dacă denumirea de ştiinţă nu o merită Psihologia, fiindcă acea­
sta se ocupă de determinările individuale ale vieţii, atunci ce
trebue să zicem de istorie, bunioară, care ţine seamă şi de mai
multe determinări individuale decât Psihologia? Atunci, chiar
Fisiologia nu este propriu zis ştiinţă, decât întrucât ea se re­
duce la Fisică şi la Chimie, sau, şi mai precis, la Matematică !
Atunci, tot ce este concret şi individual trebue gonit dintre obiec­
tele ştiinţei! Cui modul acesta negreşit nu ar fi raţiune pentru
existenţa unei ştiinţe a Psihologiei, dar ca să: fim drepţi trebue
să adăogăm, că nu ar fi raţiune nici pentru existenţa unei ştiinţe
a Fisiologiei, fiindcă şi obiectul acesteia, vieaţa biologică, este
un concret care .se poate rezolvă în proprietăţile generale fisico-
chimice ale materiei. Prin urmare, cu pretenţiunea aceasta, am
ajunge să reţinem ca obiect de ştiinţă numai proprietăţile quasi-
matematioe ale materiei, adică latura cea mai abstractă a lucru­
rilor şi faptelor din natură.
Evident dar, critica de mai sus nu se poate justifica în mod
serios. Obiectul Psihologiei nu se impune din consideraţiuni de
ordine 'metodologică, ci se impune prin interesul pe care ei, obiec­
tul, îl are în, sine. Psihologia s'a creat alături de ştiinţele celelalte
teoretice, nu fiindcă ea venea cu metode noi necunoscute altor
ştiinţe, ci fiindcă obiectul său prezentă o determinare nouă, care
îl făcea să, se deosebească de obiectul altor ştiinţe, şi pe care
avem interesul să o cunoaştem în mod prec's, adică ştiin-
ţificeşte. Căci dacă este util, negreşit, să cunoaştem faptele
vieţii noastre sufleteşti din punct de vedere abstract, ca epifeno>-
mene ale materiei uniforme, aşa cum le studiează Fisiologia cen­
trilor nervoşi, este şi mai util încă să pătrundem în natura con­
cretă a faptelor sufleteşti şi să înţelegem cauzalitatea specială
a acestor fapte, aşa cum ele ni se prezintă în actualitatea con­
ştiinţei. Această pătrundere şi înţelegere ne depărtează însă de
punctul de vedere abstract al Fisiologiei centrilor nervoşi şi ne
creiază un punct de vedere nou, care este acela al Psihologiei.
Metodele pe care le întrebuinţează Psihologia mu. eonstituese a-
vutuil original al acestei ştiinţe ; avutul original care îi îndrep­
tăţeşte Psihologiei existenţa ca ştiinţă, stă în concretul vieţii su­
fleteşti, care formează un obiect nou şi nestudiat de celelalte şti­
inţe. Concretul vieţii sufleteşti residă în faptul că ea nu este o
vieaţă sufletească în genere, ci este vieaţa care se actualizează
într'o conştiinţă individuală.

C. Rădulescu-Motru
ISTORIA F1LOSOF1EI R O A A N E Ş T I
— URMARE i) —

Când zicem că o scriere religioasă,, aşa cum este de ex.


Varlaam şi loasaf, pentru ca să fie socotită ca o scriere filoso­
fică sistematică, oricât de nebulos sistematică ar fi ea, dar cu
un început de sistematizare, trebue să cuprindă cel puţin un în­
2
ceput de precizare a dualismului logic ), nu voim să spunem că
această scriere trebue să cuprindă într'un chip cu desăvârşire
manifest o asemeni precizare, sau că autorul unei astfel de scrieri
trebue să aibă cunoştinţa deplină a unei atare precizări. Ci afir­
măm numai că nu există, în istoria filosofiei, o scriere filosofică
sistematică,, oricât de timid filosofică şi oricât de mcomplect sis­
tematică ar fi ea, care să nu aibă, între altele, la baza sa şi un
început de precizare a dualismului logic. Şi voim să spunem că
cel puţin prin această caracteristică, a dualismului logic, se deo­
sebeşte o scriere filosofico-religioasă de una pur religioasă. Şi
tot astfel este de ex. cu o serere pur religioasă. Când zicem că o
asemeni scriere este cu totul deasupra dualismului logic şi că ea
se întemeiază înainte de toate pe revelaţie, nu voim să spunem că
ea nu conţine sub vre-o oarecare altă formă ceeace într'o scriere
filosofică numim dualism logic. Ci afirmăm numai că acest dua­
lism poate fi sub orice altă formă, de ex. sub forma care s'ar
putea numi morală, metafizică, etc, aşa cum am văzut că el este

1) A se vedea fascicula I, precedentă, 15 Noenibre 1915 din prezentul


volum (VIII) al „Studiilor Filosofice''.
2) Adică un început de precisare a raportului între sensibil şi inteli­
gibil, s.nj î n t r ; experienţă şi raţiune. între intuiţie şi raţionament, etc.
în.ispita lui Isus de către diavolul (spiritul rău şi spiritul bun),
dar în nici un caz sub forma unei necesităţi de precizare logică.
Să consideram de ex. cuvântarea filosofului Nahor, din Varîaam
şi loasaf, cuvântare care a urmat ca o discuţiune propriu zis fi­
losofică parabolei prin care călugărul Varlaam a convertit la
creştinism pe loasaf, fiul împăratului indian Avenir. Nu ne va fi
poate prea greu să vedem cum această cuvântare se deosebeşte
de parabolele Iui Isus din Evangelie şi cum ea se aseamănă cu
argumentarea zisă şi recunoscută istoriceşte ca filosofieo-reli-
gioasă a unui Xenofane de ex.; şi aceasta, între altele, prin gra­
dul unei manifestări de precizare a dualismului logic. De unde
pleacă Isus? Punctul seu-de plecare este, netăgăduit, deasupra
dualismului logic al experienţei şi al raţiunei. El pleacă delà re­
velaţie, sau, ceeace este tot una, delà un mod de a cunoaşte care
apare ca isvorul şi al intuiţiei şi al raţionamentului, fărăi însă ca
să fie numai o simplă intuiţie sau numai un simplu raţionament ;
adică, şi mai precis, el pleacă delà maxime cari pornesc delà
Dumnezeu la lume, iar nu delà judecăţi reieşite din intuiţie şi ra­
x
ţionament şi cari pornesc, deci, delà lume la Dumnezeu ) :
„Isus se duse sus în sanctuar şi învăţa. Iudeii se minunau zicênd:
cum ştie acesta carte fără să fi înveţat? Dar Isus le rëspunse şi
zise: învăţătura mea nu este a mea, ei a aceluia care m'a trimes
2
pe mine )...., Şi suindu-se pe munte, înveţa mulţimea zicênd :
3
Fericiţi cei săraci cu duhul ), că, a lor este împărăţia cerurilor....
Şi când sfârşi Iisus cuvintele acestea, gloatele remaseră uimite
de învăţătura lui. Căci le înveţa ca unul ce are putere iar nu ca
4
scribii (cărturarii cari argumentează)...". )De unde pleacă
Xenofane? El pleacă delà lume ia Dumnezeu, şi anume, opunând
raţionamentul intuiţiei sensibile: „Privind cerul cel imens Xe-
1) Acest punct de plecare eminamente religios (revelaţia), nu trebue
confundat cu misticismul. Revelaţia de la care pleacă Isus nu este simpla
intuiţie intelectuală sau supra-intelectuală de la care pleacă misticii, căci,
după .cum am semnalat deja mai sus (pag. 25 din fasc. I a prezentului vo­
lum), pe când o simplă intuiţie intelectuală sau supra-intelectuală se pre­
zintă ca o ipotesă individuală, ca o simplă simţire sau presimţire c a r e îşi
aşteaptă verificarea pentru a fi p r o c l a m a t ă adevăr universal, revelaţia are
din primul moment c a r a c t e r u l necesar al raţionamentului.
2) Evanghelia după loan, C a p . VII.
3) Adică: cei modeşti, cei nepresumţioşi.
4) Evanghelia după Matei, C a p . V—VII.
nofane conchise că unitatea sa trebue să fie Dumnezeu Dar
un Dumnezeu deosebit de zeii Grecilor.... Zeiî (zeii Greoilor),
spune el, sunt produsul oamenilor. Aceştia i-au dotat cu senti­
mentele, cu vocea, cu aerul lor. Aşa cum de ex. bo î, dacă ar
avea mîini şi ar şti să picteze şi să; facă opere ca oamenii, s'ar
;
servi de boi pentru a-şi exprima ideile lor despre ze . Adică oa­
menii au atribuit zeilor lucruri atît de omenesei, atît de ruşi­
noase, ca crima, hoţia, minciuna, că ele v'n în contradicţie cu
ideea că nu poate să fie de cît un singur Dumnezeu şi un Dum­
nezeu care, ca atare, nu poate să fie de cît cu totul deosebit de
2
făptura omenească )....". De unde porneşte Nahor? El porneşte,
aproape ca şi Xenofane, dela examinarea lumei pentru a-şi face
o concepţie despre Dumnezeu, şi el îşi susţine concepţia sa nu
atât prin puterea unei revelaţii, cât prin necesitatea de a dis­
tinge: 1° între ceeace vedem cu simţurile noastre (cu intuiţia
noastră sensibilă) în lumea aceasta schimbătoare în care suntem
daţi, în care trăim; 2° între ceeace raţiunea noastră concepe ca
principiu vecinie acelaşi sau ca pe Dumnezeu; 3° între revelaţia
inerentă unui suflet creştinesc: „Eu înpărate văzând că lume
şi toate cute sunt într'unsa se clătescu cu uă nevoire, cunoscuiu
să fie Dumnezeu cela ce ţine şi clăteşte. Acela iaste de-asupra
a toate micşorările (schimbările). Nu-î trebuescu nici altare nici
nimic cute sunt văzute. Iarâ ei trebuiaşte tuturor Dar Elliniî
au adus, dupâ pohtele lor cele rele, pre ce! de rus şi de batjocura
pre ceî nebuni şi pre cei necuraţi de le zic dumnezei Zevs sau
Jovis au legat pre tată-său Cade-se a fi Dumnezeu legat?.....
Iată, o înpărate, că nu se cade a 1 ch ierna dumnezei pre ceia-ce
se văd, ce pre acela se cade a-1 cinste carele el însuşi iaste ne­
văzut iarâ el vede toate..... Iar Chreştiniî de la Domnul nostru
Is. Xs. li se trage numele. Şi au poruncile ale însuşi Domnului
Is. Xs. scrise în inimile lor. Ce fiul tău bine au cunoscut şi dirept
se-au învăţat a sluji Dumnezeului celu viu şi a se muntui în ve-
cul ce va să fie. Că ccle-ce suntu grăite şi lucrate de creştini,

1) Aristotel, Metafisica, I, 5.
2) Mullach, Fragmenta philosophorum Graecorum, P a r i s , 1860—1881.
fragm. 6 şi urm.
mari suntu şi minunate. Că e' nu grăescu cuvinte omeneşti, ce
1
ale lui Dumnezeu )".
Prin urmare, Varlaam şi loasaf este o scriere filosofico-
religioasăi care, ca atare, nu face decât să pună dualismul log'c
sub forma sa cea mai embrionară şi care, deci, nu este încă nici
pur raţionalistă, nici pur empiristă, deşi poate, în ultimă ana­
liză, s'ar putea susţine mai mult ca raţionalism decât ca em­
pirism.
Dar dualismul logic, sub forma sa embrionară, nu este de­
cât baza unei filosofii, iar nu însăşi această filosofic în întregi­
mea sa. El nu este sub această formă decât problema metodei
pe care şi-o pune iniţial un sistem filosofic, iar nu şi soluţia în­
săşi a acestei metode, şi cu atât mai puţin soluţia problemei fi­
nale, ca rostul acestei lumi, etc, pusă de acest sistem. încât în-
tr'un sistem filosofic pe deplin elaborat, acest dualism ia o serie
de alte forme cari duc sau trebue să ducă la soluţia problemei
finale. Astfel prima sa formă, despre care am vorbit până acum,
este aceea a unei metodologii care s'ar putea numi embrionară,
de oarece ea se bazează pe intuite sau raţionament, fără să se
întrebe lămurit în ce măsură una sau alta din aceste metode sunt
legitime. Apoi vine acea formă care îşi pune chestiunea în mod lă­
murit : „Cum putem ajunge la adever? prin datele simţurilor sau
prin raţionament?", fără însă ca să o deslege decât prin punerea
unei noui chestiuni, anume aceea a originei sau a originelor ce­
lor două metode esenţiale în prezenţă. Aceasta este forma dua­
lismului logic care s'a chemat teoria cunoştinţei, dar care de
câtva timp se chiamă încă şi logică genetică. După aceea ur­
mează metodologia propriu zisă, adică elaborată sau sistemati­
zată. In sfârşit, cea din urmă formă a dualismului logic pare a fi
aceea care, sub numele de critica cunoştinţei, fixează limitele
ştiinţei noastre relativ la această lume şi ne dă astfel soluţ'a
problemei finale: dogmatism: (că omul are putinţa de a cunoaşte
în întregimea sa adevărul); probabilism (că omul cunoaşte ade­
vărul deocamdată numai în parte şi că numai treptat el se a-
propie de întregul său); scepticism (că omul nu poate niciodată
să fie sigur că posedă adevărul); teism (că există Dumnezeu);

1) Vieaţa Sfinţilor Varlaam şi loasaf, ed. Gen. P . V. Năsturel, p.


207 şi urm. ..
ateism (că nu există Dumnezeu); realism (că sensaţiilor, per­
cepţiilor noastre, etc, corespund în afară nişte cauze cari există
real ca nişte substanţe); idealism (că lumea ideilor este singura
realitate sau că, în tot cazul, ea este mai reală decât presupusele
sale cauze exterioare); spiritualism (că există un spirit sau su­
flet deosebit substanţial de ceeace înţelegem prin materie); ma­
terialism (că materia este ultima realitate Ia care se reduce tot
ce există, şi, prin urmare, şi ceeace se chiamă spirit, etc.); fe-
nomenism (că noi nu putem cunoaşte lumea decât sub formă de
acte sau fenomene şi că poate aceste fenomene sunt ultima rea­
1
litate a 1 urnei), etc. ).
In ce măsură cuprinde Varlaam şî loasaf un asemeni sis­
1
tem? Credem că cea mai nimerită metodă a istoriei filosofic ,
întru prinderea unui sistem, este aceea care consistă în a căuta
mai întîi :'deea cea mai esenţială ce animă acest sistem, şi apoi
celelalte idei cari sunt ca un fel de mijloace întrebuinţate pen­
tru trumful acestei idei esenţiale şi cari tocmai ca atare alcă-
tuese sistemul căutat.
Care este deci scopul suprem urmărit de autorul lui Var­
laam şi loasaf? De ce a scris el acest roman filosofico-religios?
Apare destul de clar că această operă a fost făcută cu scopul de
a fi o propovăduire a creştinismului sau o morală bazată pe
creştinism. Iată ideea esenţială. Cât despre celelalte idei, cari
alcătuesc sistemul întru realizarea acestei idei esenţiale, ele nu
apar, în această scriere artistico-filosofico-religioasă, cu clari­
tatea cu cari ele apar într'o scriere propriu zis f losofică. To­
tuşi, putem spune că, conţinutul filosofic sistemat'c mai lămurit
al lui Varlaam şi loasaf se reduce mai numai la o metodologie
embrionară; că, prin urmare, acest roman filosofico-religios nu
cuprindem chip precis şi pe ceilalţi factori inerenţi unui sistem fi­
losofic mai elaborat, ca teoria cunoştinţei, critica cunoştinţei, e t c ,
cu at'tiKlincie lor respective fată de diversele discipline ale mintei
sau ramuri de studiu, atitudini cunoscute in istoria filosofici sub
numele de realism, idealism, etc. Cu toate acestea, ar fi să jude-

1) Negreşit c ă aceste succinte explicări nu vor fi luate aici de cât ca


o simplă orientare generală, iar nu c a nişte formule categorice. Căci, după
cum s'a zis de-atâtea ori, nimic nu este mai elastic de cât aceste denumiri în
„ism" ca realism, idealism, etc. A ş a d e ex. sub cuvântul idealism se cu­
prinde, după cum vom vedea, cel puţin d o u ă sensuri esenţiale.
căm prea sumar, dacă am zice că asemeni atitudini sunt absolut
neexistente în o atare scriere. Astfel din chiar citaţiile făcute aici
reiese un oarecare dogmatism şi, trebue să deducem, un oare­
care fenomenism din punctul de vedere al materiei şi un puter­
nic realism din punctul de vedere al spiritului, etc. încă odată
însă, suntem, negreşit, departe de precisiunea unui sistem filo­
sofic elaborat. încât am cădea în domeniul unor sublitităţi ce ar
atinge sofistica, dacă am încercă sistematizarea unor asemeni
atitudini într'o astfel de scriere. Trebue deci să ne mărginim în
a spune în chip pe cât se poate de general, că filosofia cuprinsă
în Varlaam şi Ioasaf este o filosof ie dualistă* reieşită din creş­
tinism şi animată de spiritul propovăduirei acestei religii emi­
namente morală.
S'a zis însă că această scriere ar putea fi în ultimă ana­
liză nu numai rezultatul unei inspiraţi pur creştine, ci încă. şi
budhiste, că, în tot cazul, biografia lui Ioasaf este în fond însă-şi
1
biografia lui Buddha ). Ce trebue să credem despre o asemeni
părere? Mai întâi ea ne este absolut indiferentă pentru ceeace
2
ne preocupă pe noi aici. Căci, după cum observă şi Qaster ),
nu această parte biografică a interesat pe cititori, ci parabolele
intercalate în învăţăturile ce dă Varlaam lui Ioasaf. Şi ca o do­
vadă despre aceasta este şi faptul că mai ales aceste parabole
au fost reproduse şi de Neagoe în „învăţăturile" sale. Or, noi
am constatat în ceeace precede că fondul religios al acestor pa­
rabole este adânc creştinesc. Şi este vădit că mai cu seamă a-
ceasta ne interesează pe noi, căci poporul din al cărui punct de
vedere studiem noi aici această scriere este şi creştin şi în afară
:
de orice cunoştinţă propriu z să a buddhismului. încât primul fapt
este şi rămâne creştinismul. Apoi dacă am voî cu orice preţ ca
să ştim ce trebue să credem despre o asemeni părere, care vede
în viaţa lui Ioasaf biografia lui Buddha, noi am zice că chestiu­
nea nu este aşa de simplă, că ea este cel puţin îndoită, şi anume:
1° Raportul istoric între buddhism şi creştinism; 2° Posibilita­
tea ca Sf. Damaschin, părinte creştin al bisericei din Orient şi
autorul presupus al ser ier ei Varlaam şi Ioasaf*), să fi crezut că

1) Cf. Dr. M. Qaster, Literatura Populară Română, Bucureşti, Qobl,


1882, p. 39 şi urm.
2) Loc citat.
3) Cf. Novacovici, mai sus citat.
el îşi va atinge mai deplin scopul séu, adică propovăduirea sa
creştină, dacă va dâ scrierei sale forma unui roman asemănător
vietei lui Buddha. Cea de a doua chestiune se rezolvă dela sine.
Ea consistă în problema unei metode care, pentru noi, aici, este
indiferentă întrucât ea este subordonată scopului, şi acest scop
este eminamente creştinesc. Cât despre prima chestiune, anume
aceea a raportului istoric dintre buddhism şi creştinism, ea este,
credem noi, otioasă. Ea consistă, în tot cazul, în a transformă un
raport logic într'unul istoric. într'adevăr, s'a mai susţinut (Cf.
Clement din Alexandria) că Pythagora nu era decât Buddha,
şi aceasta din cauza asemănărei de doctrină. încât aflându-ne ia­
răşi în fata unei identificări a lui Buddha, şi încă de data aceasta
nu cu un filosof ca Pythagora, ci cu un întemeietor de religie ca
Isus Christos, se naşte în chip firesc întrebarea dacă nu ne gă­
sim în prezenta unei iluziuni, care trebue explicată. Şi întreba­
rea odată pusă, răspunsul vine dela sine. Există, negreşit, un ra­
port între doctrina lui Buddha şi învăţătura lui Iisus. Dar acest
raport este el oare cu adevărat istoric? Nu este el numai logic?
Mai întâi ne lipsesc faptele propriu zis istorice cari să ne dove­
dească prima teză. Apoi doctrina lui Buddha este o simplă filo­
sofic, adică o simplă doctrină bazată pe dualismul logic; pe când
învăţătura lui Isus este o religie, adică:, o învăţătură fondată pe
;
revelaţie. Buddha n'a spus că doctrina sa isvorăşte d ntr'o obâr­
şie divină, ci el a dat-o ca o filosofic, ca rodul unui raţionament
uman. Isus, din potrivă, nu vorbeşte în propriul său nume, ci în
al aceluia care 1-a trimes pre el, în numele lui Dumnezeu. Şi
dacă am intră în amănunte, am vedea cum, de exemplu, buddhis-
mul tinde să ajungă la nirvana, care înseamnă negaţia individu­
lui ca persoană, pe când creştinismul năzueşte să atingă divini­
tatea concepută ca modelul a ceeace individul trebue să înţe­
leagă prin persoană: unul pentru toţi, dar şi toţi pentru unu!.
Şi se ştie cât de profundă este o asemeni deosebire. Chestiunea
personalismului alcătueşte pentru unii filosofi însăşi ultima ra-
1
tio a filosofiei ). Aşa dar, date fiind atât lipsa de fapte propriu
1) Se ştie, de ex., că Renouvier tineâ mult ca neoeriticismul séu să
fie conceput mai a b s ca un personalism. Şi nu tot astfel oare este cazul
D-lui C . (Rădulescu-Motru ?
Ar fi interesant un studiu comparativ asupra raportului între ..per­
sonalismul'' filosofului francés şi acela al filosofului român. Când vom a-
zis istorice, cât şi deosebirea fundamentală de concepţie, este
extrem de problematic, aproape un non sens, de a se vorbi de
un raport istoric intre buddhism şi creştinism. Totuşi, este, vă­
dit, un raport logic între doctrina lui Buddha şi învăţătura lui
Isus. Acest raport consistă în nobleţea prin care filosof ia bud-
dhistă se apropie de sublimul rel'giei creştine. Dar încă odată,
un asemeni raport nu poate să fie considerat numai pentru a-
ceasta ca istoric. Ca atare, el este un simplu raport care îşi are
raţiunea în procesul de realizare progresivă a sentimentului re-
rgios despre care am vorbit mai sus, în introducerea prezentu­
lui capitol. Or, aşâ fiind, ne explicăm foarte bine părerea de mai
sus. Varlaam şi Ioasaf nu este o scriere pur religioasă, ci una
filosofico-religioasă; nu o revelaţie, ci o tălmăcire a revelaţiei.
Ea a putut deci foarte uşor să iâ forma unui roman asemănător
vieţei lui Buddha, căci însăşi această vieaţă este în fond un ro­
man filosofico-religios. Adică nu este de mirare ca Sf. Damas-
ch'n să fi redat chiar cu intenţie pe Ioasaf ca pe un Buddha, căci
a crezut poate că prin aceasta el îşi va atinge mai temeinic sco­
pul seu de răspânditor al creştinismului. în orice caz însă, ră­
mâne în afară de orice discuţiune că Varlaam şi Ioasaf este îna­
inte de toate o scriere de inspiraţie adânc creştină, şi căi mai ales
aceasta ne interesează pe noi aici.
Cu totul altfel stă chestiunea inspiraţiei lui Varlaam şi
Ioasaf din operile religioase (creştine) zise apocrife, ca Fisio-
1
logul, Vămile Văzduhului, etc. ). Este foarte probabil ca autorul
acestui roman filosofico-religios să fi utilizat asemeni opere
poate tot pentru motivele mai sus semnalate. Dar în ce consistă
ele? Ele sunt rezultatul spiritului popular aplicat scrierilor creş­
tineşti canonice, sau pur religioase. Poporul fiind un amestec de

junge t a expunerea concepţiei D-lui Motru, vom încercă să schiţăm, cel pu­
ţin în liniile sale generale, acest raport.
Trebue să semnalăm c ă expresiunea „personalism" nu trebue confun­
d a t ă cu expresiunea „individualism", astfel cum se face câte odată în lim-
bagiul curent. Personalismul este chiar un termen c a r e se opune aceluia de
individulism. Căci zicând individualism noi zicem numai egoism, pe când
zicând personalism noi zicem încă, o individualitate sau un individ pe deplin
conştient de individualitatea sa şi, deci, prin chiar aceasta altruist.
1) Fisiologul nu este o operă propriu zis religioasă ci mai mult una
mitică, orientală c a r e se ocupă cu legendele animalelor şi c a r e a fost mult
utilisată mai târziu de către Sf. P ă r i n ţ i ai Bisericei chreştine.
diferite grade de inteligenţă, nu poate să nu pună Bibl'ei, scrie­
rea religioasă canonică prin excelenţă, felurite chestiuni de amă­
nunt, chestiuni pe cari Biblia, fiind o carte bazată pe revelaţie,
adică pe adevărul cel mai necesar şi cel mai universal cu pu­
tinţă pentru mintea omenească, nu le-a îmbrăţişat decât cel mult
impFeit, iar nu şi explicit. De unde necesitatea unor opere cari
să răspundă acestor chestiuni de amănunt. Acestea sunt scrierile
religioase, zise apocrife. Astfel, pe lângă, Fisiologul şi Vămile
Văzduhului, mai sus pomenite, putem cită Vieţile Sfinţilor în ge­
neral; Adam şi Eva, care intră în peripeţiile vieţei casnice a lui
Adam şi a Evei, a modului precis cum a fost Adam isgonit din
rai, etc.; Abraham, Moise, Solomon, Apocalipsul Sf. Pavei, Visul
Maicii Domnului, Epistolia Domnului nostru Iisus Christos, Sf.
Vineri, Minunile Sf. Sisoe, Veaţa Sf. Vasile cel nou, Umilinţa lui
1
Simeon Monahul, etc, etc, ). Aceste opere sunt deci în fond tot
de inspiraţie creştină, şi, astfel, ele nu pot pune în discuţiune
ţelul suprem urmărit de autorul căruia i-au servit de inspiraţie.
Acest ţel este, după civm am spus, respîndirea creştinismului în
de obşte şi propoveduirea moralei bazată pe creştinism în deo­
sebi, — şi deci uitilisarea unei filosofii dualiste care îşi are rădă-
cinele în însă-şi religiunea ereştnăi.
Dar în ce mesură filosofia care animă această scriere face
parte din sufletul românesc, adică în ce mesură ea poate fi con­
siderată ca o filosofie românească? de oare ce, după cum am
vezut, ea nu este un produs original al acestui suflet, ci o simplă
traducere. Respunsul la această chestiune pare a fi următorul:
Se poate spune că, atunci cînd anumite idei mai înaintate, cum
ar fi de ex. ideile filosofico-religioase cuprinse în scrierea Var-
laam şi loasaf de care ne ocupăm noi aici, pătrund în sufletul
unei naţiuni rămasă în urmă pe scara culturei, cum ar fi de ex.
neamul românesc din timpul lui Neagoe, aceste idei nu pătrund
şi nu se menţin în acest suflet atît prin propria lor putere cît prin
năzuriţa intimă a acestui suflet care a simţit nevoia acestor idei.

1) Analise d'ale acestor scrieri se găsesc î n : Hasdeu, Cuvente den


Bătrâni, voi. II, Bucureşti, 1879; — Gaster. Literatura populară română,
Bucureşti, li882 şi 1883; — D. Russo, Studii Bizantina-Romine, Bucureşti,
Gobl, 1907; — Studii şi Critice, Bucureşti, Oobl, 1910; — precum şi în ma­
nualele de istoria literaturei române, ca acelea ale lui /. Nădejde, G. Ada-
mescu, etc.
In cît dacă am putea constata de ex.: 1° că Varlaam şi loasaf
cuprinde factori inerenţi intimităţei sufletului românesc; 2° că
această scriere nu a fost numai un cas isolat, căi ea nu a trecut
prin literatura românească numai ca schinteerea unei clipe, dar
că ea a avut încăi şi o oare care durată de înrîunre în această
literatură, — atunci am putea zice că ea trebue considerată cel
puţin ca unul din elementele cari au slujit, cari au putut să slu-
j iască, la formarea filosof iei viitoare a Românilor. Or, nu este
greu de constatat că Varlaam şi loasaf nu putea de cît să, convie
naturei intime a sufletului românesc. Intr'adevăr acest suflet a
avut probabil pururi predilecţie pentru un anum't fatalism bazat
pe un dualism asemenea dualismului creştinesc din Varlaam «
loasaf, fatalism care, ca atare, este mai de grabă resultatul unei
lupte între o tendinţă de idealism entusiast şi o tendinţă de rea­
lism brutal, de cît un fatalism propriu zis, numai simplu oportu­
nist, ca acela pe care îl observăm la religiunile sau filosofiile
or entale. Căci consultând proverbele româneşti, cari, ca orice
proverbe, oglindesc în mare parte înclinarea firească a sufletului
poporului ce le-a formulat şi sunt manifestarea culturală cea mai
d'întîi a acestei înclinări, găsim judecăţi faţăi de care filosofia
creştinească din Varlaam şi loasaf apare ca o explicaţie nece­
sară. Astfel Românul a observat că în lumea empirică pe care o
trăim „Bun e Dumnezeu, dar meşter e dracu; pînă la Dumnezeu
te mănîncă sfinţii; capul plecat de sabie nu-î tăiat; ce e în mînă
nu-î minciună, e t c " . Dar el nu a putut crede că acest amestec de
pesimism şi meschin oportunism este cea din urmă noimă a lu-
mei. Căci alături de aceste proverbe adînc empirice, el are încă
altele adînc raţionale, cari se impun ca o supremă lege atît ex­
perienţei cît şi conduitei sale în general: „Aşa i-a fost ursita;
Dumnezeu a dat, Dumnezeu a luat, etc".. Mai mult încă, termenii
acestui dualism, al experienţei şi al raţmnei, el îi sintetisează,
într'un sens profund filosofic şi ajunge astfel la un adevărat
triumf al inteligibilului asupra sensibilului, la o adevărată subor­
donare a determinismului faţă de libertatea şi de responsabili­
tatea morală care pare a fi unul din scopurile esenţiale ale filo­
sof iei : „Adeverul iese la suprafaţă ca unt-de4emnul de-asupra
apei; cum îţî vei aşterne aşa vei dormi; omul sfinţesce locul, hu
1
locui pe om; mai bine sărac şi curat, etc." ) Şi daca dela ge­
neralitatea proverbelor am trece la viata practică a acestui po­
por, adică la viaţa aşa cum ea se desfăşoară efectiv, constatăm
aceeaşi luptă: un idealism extrem de avîntat împotriva unui rea­
lism extrem de calculat, sau invers. Românul este, prin firea lui,
expansiv, entusiast, ospitalier şi prietenos pînă la naivitate. Dar
prin chiar aceasta el este de multe ori foarte neîncrezător. Căci
experienţa i-a arătat că expansiunea, entusiasmul, ospitalitatea,
prietenia sa l'au dus la multe neajunsuri. Acesta este un adevăr
afirmat de întreaga sa istorie şi pe care îl pot constată toţi
aceia cari ar căuta să vie în contact cu el. In cît apare aproape
pînă la evidenţă că o filosofic ca aceea din Varlaam şi loasaf,
care explica deşertăciunea lumei acesteia sensibile faţă, de o
lume supra-sensibilă singura vecinică şi demnă de a fi rîvnită,
şi care arăta cum omul va avea în ceruri atît cît el însu-şi a adu­
nat sau va aduna din cele cereşti printre cele pămînteşti, o ase­
meni filosofie nu putea de cît să fie primită cu sete de către un
suflet ca cel românesc atît de zbuciumat între idealism şi rea­
lism. Dar fost'a aşa de fapt? Probabil că da. Căci scrierea Var­
laam şi loasaf a avut o durată în literatura românească, ea n'a
trecut ca un simplu accident. într'adevăr, am văzut cum unele din
pasagiile sale au alcătuit o parte din fondul altei scrieri din acea­
sta literatură, anume din Inveţăturilelui Neagoe. Dar nu este nu­
mai atît. Varlaam şi loasaf nu a circulat numai întrun singur e-
xemplar manuscris printre Romîni. In prefaţa ediţiei ce am citat
(General P. V. Năsturel) ni se dau bogate informaţiuni în această
privinţă. Astfel, în afară de celebra traducere din 1640 a lui
Udriste Năsturel, ni se vorbesce încă de o traducere din 1764 a
unui Boţulescu. de o traducere din 1783 a lui Micu, precum şi de
diverse alte manuscrise posedate de Gh. Dem. Theodorescu,
Eminescu, etc. Apoi, această scriere a fost tipărită de maî multe
2
ori. Aşa putem cita o ediţie 'din 1874 ) , ediţia lui Al. Odobescu

1) Ar fi interesantă o lucrare a s u p r a 'proverbelor româneşti făcute cu


scopul de a desprinde filosafia ce ele cuprind. O asemeni lucrare însă nu
poate, negreşit, să aibă în vedere istoria filosofiei româneşti sistematice pe
c a r e o avem noi aici în vedere. Ea ar depăşi deci limitele speciale ale stu­
diului nostru. Noi nu putem aici decât să vorbim incidental de filosofia cu­
prinsă în proverbe.
2) Se găsesc incomplectă la Academia R o m â n ă sub No. A. 19169.
;dela 1 8 8 1 ş i în sfârşit ediţia Generalului P. V. Năsturel, cea
mai complectă pe care o avem şi pe care am utilisat'o şi noi
aici. Mai mult încă, filosof ia acestei scrieri a trecut an cînteceîe
2
populare, ca cele de stea, etc. ). In cît suntem, într'adevăr, în­
drituiţi să spunem că filosofia cuprinsă în Varlaam şi loasaf tre-
bne să fi corespuns unei cerinţi fireşti a sufletului românesc, şi
că, prin urmare, această) filosofic trebue să fi fost un element
zămislitor al filosofiei viitoare a neamului românesc.
Dar, se va zice încă: în ce mesură precisă s'a săvîrşit o
asemeni zămislire? pînă la ce grad şî-a dat neamul romanesc
seama de ea? este ea legitimă? Insă răspunsul la ast-fel de ches­
tiuni nu poate fi de o cam dată de cît următorul: Noi ne pro­
punem tocmai, prin acest studiu, ca în ultimăi analisă să ştim în
ce sens a evoluat de fapt, istorieesce, filosofia sistematică roma
neaseă; şi în ce sens ar trebui ea, în mod ideal, normativ, să evo­
lueze? Or, este vădit căi noi nu putem avea soluţ'ile căutate de­
cât pe măsură ce vom înainta în studiul nostru.

2) Învăţăturile lui Neagoe Basarab (1512-1521).

A doua operă, după Varlaam şi loasaf, demnă de a fi con­


siderată ca un început de filosofie sistematică în literatura ro­
mânească, este aceea întitulată „Învăţăturile lui Neagoe". Acea­
stă operă a fost chiar considerată, după cum am semnalat mai
3
sus ), ca cea dintâi încercare filosofică în literatura românea­
scă. Adevărul este că ea vine chronologic după Varlaam şi
loasaf. De aceea noi am şi început istoria filosofiei româneşti cu
Varlaam şi loasaf. Dar nu este mai puţin adevărat că ea înfă­
ţişează un simbol în cultura Românilor, că ea este ca o sintesă
a felului de a fi al sufletului românesc. încât, deşi noi am început
chronologic cu Varlaam şi loasaf, totuşi, din punct de vedere lo­
gic, suntem cu totul de păirerea acelora cari au socotit înveţă
turile lui Neagoe ca punctul de plecare al filosofiei româneşti.

1) începută dar neterminată.


7) V. Qaster, Literatura populară română, p. 46.
3) V. începutul capitolului precedent.
Şi credem cu unul din cei mai cunoscători istorici ai vechei cul­
turi române, cu D-l1. Bogdan, că într'adevăr, „nimic nu ne poate
da o icoană mai credincioasă despre gusturile literare ale bătrî-
nilor noştriî, ca producţiunea originală *) a unuia din ceî maî
2
culţî domnî aî Ţării Româneşti, a lui Neagoe Basarab" ). Ast­
fel, noi vom dâ o deosebită însemnătate acestei scrieri.
înainte însă de a intra în analiza sa propriu z'săi, trebue sa
răspundem la următoarele două chestiuni iniţiale: 1° una relativ
la autenticitatea autorului acestor „Inveţături": au fost ele com­
puse de însuşi Neagoe? 2° alta relativ la originalitatea sau, maî
precis, !a isvoarele de incpiraţx- ale acestor „Inveţături".
Noi am atins prima chestiune în capitolul precedent.
Revenim aici mai amănunţit asupra ei. în 1843 apărea la tipo­
grafia Colegiului Sf. Sava din Bucureşti o carte tipărită de că­
tre Sfinţia Sa Părintele Ioan Eclisiarhul Curţii, carte intitulată
învăţăturile bunului şi credinciosului Domn al Ţăriî Româneşti
Neagoe Basarab către fiul său Teodosie, şi publicată de pe un
manuscris care a aparţinut Domnului Munteniei Ştefan Cantacu-
zino (1714—1716) şi pe care în urmă Spătarul Antonie Sion din
8
Moldova 1-a dăruit Colegiului Sf. Sava ). în 1858 Cipariu, care
nu are cunoştinţă de această carte, scrie: ,.Se zîce că Principele
Neagoe ar fi scrisu romanesce una carte de invetiatura către

1) Cuvântul „original" aici nu trebue luat în sensul său larg, ci în


sensul său specific. Căci, după cum vom vedea, originalitatea „învăţăturilor
lui N e a g o e " a constituit o problemă mult desbătută, şi însuşi D-l Bogdan,
c â t e v a rânduri mai jos de pasagiul pe c a r e îl cităm, zice textual: „Izvoarele
din c a r e şi-a scos Neagoe învăţăturile sale sunt: biblia, sfinţii părinţi, scrii­
torii bisericeşti, Varlaam şi Ioasaf, Fisiologul şi Paleia". Cuvântul „original"
aici înseamnă deci cel mult „sintesa personală" pe care Neagoe a ştiut, ca
suflet românesc, să o realizeze în diversele sale inspiraţii din isvoare streine.
2) I. Bogdan, Cultura Vevhe Română, p. 79 (în Conferinţa publicată
alături de aceea relativ la Luptele Românilor cu Turcii), Bucureşti, Socec,
1898.
3) învăţăturile bunului şi credinciosului Domn al Ţării Româneşti
Neagoe Basarab către fiul său Teodosie, îndreptate de Sfinţia Sa Părintele
Ioan Eclisiarhul Curţii, Bucureşti, Tipografia Colegiului Sf. Sava, 1843,
Pre-Cuvintare.
Părintele Ioan consideră oare acest manuscris ca fiind al lui Neagoe
însuşi? Sfinţia Sa nu ne spune nimic precis în această privinţă, ci ne vor­
beşte în aşa chip, că par'câ ar fi admis manuscrisul c a fiind chiar al lui
Neagoe. Vom vedea că acest manuscris este o copie din 1654.
filiu-seu Teodosiu căreia urma in seaunu; inse pana acumu nu
ne e cunoscuţii deca s'a tipări tu. La tota templarea, ast'a are a
fi cea de antaniu mai apriata notitia despre literatur'a roma­
nesca intru intielesu mai strinsu" Pe .urmă, în 1865, B. P.
Hasdeu, aşijderea fără să cunoască încă această .carte (el o va
cunoaşte mai târziu, după cum vom vedea), publică în Archiva
Istorică a României câteva „Tractate" de-ale lui Neagoe, pre­
cedate de următoarea notiţă: „Sunt mai multi ani de candii d.
Cogalnieénu emise dorinţa ca să se publice uă collecţiune de
tractate, scrise românesoe în secolulu XVI de Negoiă-Vodă şi
cari s'arù fi afflându, — zice D-lui — în biblioteca de la Sf.
Sava Neuitatulu Bălceseu, în scrierea sea assupra istoriei
militare a Terrei Româneseî, menţiuneză. manusoriptulu şi estra­
ge d'in ellù vr'uă câte-va scurte passage.... Pone acum acestfl
tesauru a remasti nu numai nepublicatù, ci chiar nedescrisu. Bi­
2
blioteca din Bucureşti ) possedă duo essemplare : unul în folio
este uă copia modernă, scrisă în 1816; altulu, in quarto, de care
ne servim noi, este cellù mai preţiosu manuscriptu românescu,
din câte ni s'a sntemplatù a vede. Ellù e uă copia făcută în 7162
(1654), adecă numai ce-va peste unu secolu după mórtea lui
Negoţă-Vodă, şi prin urmare, forte probabilă uă copia făcută de
pe chiar originalii... Noi vom publica tòte părţile acestui falnicii
s
monumentù de literatură, politică, filosofie şi eloquenţăi... )".
Apoi, în 1879, tot Hasdeu, cu prilejul analizei unor texte de cărţi
vechi româneşti aflate în posesia lui iD. A. Sturdza şi dăruite
Academiei Române (Codex Sturdzanus), pune precis problema
autenticităţei autorului „Inveţăturilor", problemă pe care el o re­
zolvă în crrp afirmativ, adică spunând că aceste „Inveţăiuri"
trebue să fi fost primitiv scrise de însuşi Neagoe Basarab „acest
Marc-Aureliu ai Terei-Românesci, principe artist şi filosof, care
ne face a privi cu uimire, ca o epocă excepţională de pace şi de
cultură în mijlocul unei întunecoase furtune de mai mulţi secoli,
scurtul interval dintre anii 1512—1521 ")• Către această solu-

1) T. Cipariu, Analecte, Blasiu, 1858, p. XVI.


2) Unde se s t r ă m u t a s e Biblioteca Colegiului Sî. Sava.
3) Hasdeu, Archiva Istorică a României, voi. I, p a r t e a 11-a, Bucu­
reşti, Imprimeria Statului, 1865, p. 111—112.
4)-Hasdeu, Cuvente den Bătrâni, voi. II, p. 439.
Tot aici Hasdeu vorbeşte şi de ediţia „învăţăturilor lui Neagoe" din
.ţie a chestiunei, admiterea lui Neagoe ca autor al „învăţăturilor"
1 2 3
înclină şi Ar. Densuşianu ) , D-nil A. D. Xenopol ), î. Bogdan ) ,
N. Iorga *). Alţii, ca M. Qaster şi I. Q. Sbiera, pun chestiunea
fără să-i dea o soluţie propriu zisă. „Nu intrăm a'ci în cerceta­
rea asupra autent'cităţeî acestor învăţături, zice Qaster; ceeace
este însă pentru noî maî presus de orî ce îndoială, este originalul
slavon al părţii ce coprnde pe „Variaam şi Ioasaf". Poate chiar
5
că întreaga carte a fost'scrisă slavoneşte ) şi a fost apoi tra­
e
dusă în limba română împreună cu viaţa lui Nifon ) cu care s t
7
află împreunată într'un manuscript din 1816 ) " . Neagoe să fie
acela, se întreabă Sbiera, „care să fi lăsat pentru urmaş'î săî în
8
domnie maî multe învăţături filosofice, morale şi practice? ) " ,
9
în 1907 D-nu D. Russo respinge soluţia lui Hasdeu ). Cu toate
acestea, în 1908, se susţine la Leipzig o teză de Doctorat în care
1C
autorul, Stojan Romansky ) combate la rândul său pe D-nu
Russo. D-nu Russo revine în 1910 asupra chestiunei şi arată ca
nefundată tesa lui Romansky " ) . în sfârşit tot în 1910, D-nu N.
Iorga reeditând Inveţăturiîe lui Neagoe, susţine din nou că Nea-

1843, ceeace dovedeşte că el a luat acum cunoştinţă de publicaţia părintelui


Ioan'Eclisiarhul, şi că, raportându-ne şi l a ceeace el a zis în Archiva Isto­
rică (voi. I, p a r t e a Il-a, p. 111—112), 'manuscrisul de pe c a r e Părintele Bcli-
siarh a tipărit „Inveţăturiîe" este aceeaşi copie (din 1654) de pe care Hasdeu
a publicat „Tractatele".
1) Ar. Densuşianu, Istoria limbei şi literaturei române, Iaşi, 1885, p.
213—214.
2) A. D. Xenopol, Istoria Românilor, voi. III, Iaşi, 1S90, p. 649 şi urm.
3) I. Bogdan, loc. cit.
4) N. Iorga, Istoria Literaturei Religioase a Românilor, Bucureşti,
Socec, 1904, p. 51 şi urm.; Istoria Bisericei Româneşti, voi. I, Vălenii-de-
Munte, t.908, p. 133 şi w m .
5) Se ştie, într'adevăr, c ă L a v r o v în 1894 a descoperit la Sofia un m a ­
nuscris slavon al „Învăţăturilor", c a r e data din timpul lui Neagoe şi pe c a r e
1-a publicat în 1904 la iPetrograd (Petersburg).
6) Viata lui Nifon, a fost publicată de C. Erbiceanu in 1888 (Bucu­
reşti, Tipografia cărţilor bisericeşti).
7) iGaster, Literatura populară română, p. 35.
8) Dr. I. O. Sbiera, Mişcări culturale, p. 298.
9) D. Russo, op. cit. (V. capitolul precedent).
10 S. Romansky, Mahnreden des walachischen Woywoden Negoe
Basarab, an seinen Sohn Theodosios. IanuguralHDissertation von Stojan
R o m a n s k y , aus Orchanie (Bulgarien), Leipzig, 1908.
11) D. Russo, Studii şi Critice, Bucureşti, <36bl, 1910, p. 1 şi urm.
goe este autorul lor. „Orice s'ar zice cu privire la caracterul de
compilaţie al părţii întâiu din „învStaturile luî (Neagoe;) către
acel cocon Teodosie, el, şi nu altul, a fost cel care a ştiut să a-
mestece într'o carte folositoare pentru suflet amintirea cetirilor
sale cu experienţa căpătată în viaţa—împreună cu boierii, în sfa­
turile cu solii, în mişcarea şi ciocnirea oştilor Care este deci
adevărul asupra acestei chestiuni? Trebue să mărturisim, am
spus noi deja cu prilejul analizei lui Varlaam şi loasaf; că nu a-
vem încă date suficiente pentru a avea un răspuns hotărît în a-
ceastă privinţă. Astfel, întrucât tradiţia a conservat Învăţăturile
lui Neagoe ca fiind ale lui Neagoe, noi, până la o probă contra­
:
rie decisivă, ne vom conformă acestei tradiţ .uni, şi vom vorbî
1
de aceste „învăţături" ca de o scriere a evlaviosului Domn al
Munteniei din timpul cuprins între anii 1512 şi 1521.
Dar alături de problema autenticităţei autorului acestor
„învăţături" este încă problema originalităţei sau a isvoarelor
lor. Care este deci obârşia Inveţăturilor lui Neagoe? Ea stă, vă­
dit, în scrierile religioase cari circulau în timpul compunerii lor.
Dar cari sunt aceste scrieri şi, mai ales, în ce măsură Neagoe
şi-a avut partea lui de originalitate în utilizarea lor? Unul din is-
voarele Inveţăturilor lui Neagoe este, netăgăduit, romanul filo-
2
sofico-religios Varlaam şi loasaf, căci, după cum am văzut ),
noi găsim acest roman apărând în fragmente cari alcătuesc o
parte din aceste „Inveţături". Un altul, şi desigur cel mai esen­
ţial, cel mai îmbelşugat isvor, este Biblia, căci însuşi Varlaam şi
loasaf este de inspiraţie adânc biblică, şi cea mai mare parte a
3
acestor „Inveţături" consistă în reproduceri din Sf. Scriptură ) .
Un al treilea este acel fel de scrieri religioase zise apocrife, des­
pre cari am vorbit la analiza lui Varlaam şi loasaf. Cari anume
din aceste scrieri a utilizat autorul „Inveţăturilor", a fost arătat
4
cu multă erudiţie de D-nu D. Russo ).
Aşa dar, chiar dacă am admite pe însuşi Neagoe ca autor
al „Inveţăturilor", este cert că aceste „învăţături" sunt în oare-

1) Învăţăturile lui Neagoe, ediţia N. Iorga, Văleniî-de-Munte, 1910,


P r e f a ţ ă , p. V.
2) V. capitolul precedent.
3) V. Învăţăturile lui Neagoe, ed. Iorga, p. 19 şi urm.
4) D. Russo, Studii Bizantino-Romîne; Studii şi Critice, citate mai sus.
care măsură o compilaţie după cărţile religioase existente în tim­
pul eompunerei lor. însuşi D-nu Iorga, care este atât de categoric
în admiterea lui Neagoe ca autor al „învăţăturilor", recunoaşte
în parte aceasta Totuşi, nu trebue să mergem până a vedea în
Neagoe un simplu plagiator. In această privinţă, noi am: avea
următoarea observaţ'e de făcut. Este posibil ca învăţăturile lui
Neagoe să fie cea dintâi scriere, din literatura propriu zis româ­
nească, de felul acelora cari, mai târziu, sub numele de Albine,
au alcătuit o adevărată perioadă, în această literatură, şi cari
consistau în a adună felurite fragmente alese din diferite scrieri
de seamă, cu deosebire morale şi religioase, în scopul de a com­
pune o carte cât mai folositoare pentru contimporani, întocmai
după cum albinele propriu zise adună sucul florilor pentru a
r
procura hrana necesară, mierea, societăţei lo . Căci vom avea
să analizăm în curând aceste scrieri. întitulate Albine, şi vom
vedea într'adevăr o mare asemănare între ele şi învăţăturile lui
Neagoe. Este posibil deci ca însuşi Neagoe să fi făcut o astfel
de culegere, fără însă ca el să stăruiască asupra naturei luerărei
•sale, căci pe timpul său cultura în ţările române se află în acel
grad când un autor, întocmai ca un şcolar începător, nu face
încă distincţia necesară între ceeace îi aparf^e lui propriu şi
ceeace el datoreşte dascălilor săi sau culturei mediului seni: cu­
noscând un adevăr, el este preocupat exclusiv de acest adevăr
şi îl redă ca atare fără a insista în chip deosebit asupra isvo-
rii'lui său. Dar prin chiar aceasta noi nu vom merge până a face
din învăţăturile lui Neagoe o simplă compilaţie de scrieri reli­
gioase (canonice sau necaronice). Ci vom vedea în ele o oare­
care tălmăcire unitară a acestor scrieri şi, prin urmare, un oare­
care început de filosofe sistematică. într'adevăr, în aceste „în­
văţături", Neagoe nu se mărgineşte numai în a reproduce pur şi
simplu scrierile religioase (canonice sau necanonice) cari cir­
culau pe timpul său; ci el urmăreşte un scop lumesc determinat:
educaţia acelora din preajma lui în general şi a fiului său Teo-
dosie în special. Or, astfel fiind, ne găsim fatal în prezenţa unei
scrieri cu un germene de metodologie şi, deci, cu un germene
de filosofic. încât, în ultimă analiză, noi vom zice că „învăţătu­
rile" sunt în fond o sumă, de fragmente de natură religioasă,

l ) Loc. cit. (Prefaţa ed. Învăţăturilor lui Neagoe).


dar că ele au fost adunate şi alcătuite de Neagoe într'un scop
bine determinat moral şi social, şi că, deci, ca atare, ele sunt
o scriere artistiico-filosofico-religioasă sau, mai pe scurt, o
scriere filosofieo-religioasă.
Dar în ce consistă filosofia acestor „învăţături?" Ea este
foarte asemenea, în fond, aceleia pe care am constatat-o în
Varlaam şi loasaf, căci ea vine aproape din aceleaşi isvoare
creştineşti, lotuşi, ea se deosibeşte de aceasta: 1° prin extin­
derea ei asupra mai multor atitudinii de studiu ; 2° prin specifici­
tatea ei metodologică; şi aceasta pentru că ea îşi propune un
alt scop : acela de a fi o operă educativă.
Iată, cuprinsul general al „învăţăturilor" : Mai întâiu Neagoe
pune, in abstracto, următoarea tesă : El spune celor din jurul lui
în de obşte şi fiului său Teodosie, viitor Domn, în deosebi, că, în
ultimă analiză, totul pe această lume, chiar domnia, stă în pute­
rea lui Dumnezeu, şi nici de cum în aceea a omului ; că în pute­
rea omului stă numai dobândirea celor cereşti, prin chipul cum
el se conduce cu cele pământeşti cari i-a'u fost aici date; că un
suveran nu este suveran prin voinţa oamenilor (boierilor, etc.),
ci prin singura vrere a lui Dumnezeu, care 1-a ales pe el ca să
oeârmuiaseă pe ceilalţi oamen'; că, prin urmare, suprema grije
a noastră a tuturora trebue să ne fie aceea de a ne călăuzi în
această vieaţă pământească după poruncile lui Dumnezeu, iar
;
nu după ispitele diavolului care, spre a ne pierde v eaţa cea ce­
rească, se strădueşte ca să ne sustragă delà aceste porunci. Apoi
el, Neagoe, caută să exemplifice istoriceşte această teză astfel
expusă in abstracto. Pentru aceasta, el citează istoria Ebreilor,
istoria câtorva împăraţi romani, povestea lui Varlaam şi loasaf,
etc. în sfârşit, el intră în amănuntele realizărei practice a doc­
trinei sale. De unde următoarele părţi şi capitole ale „învăţătu­
rilor": prima parte, intitulată Cuvîntul, pune teza şi întreprinde
exemplificarea ei propriu zis istorică; a doua parte, intitulată
Povestea fericitului Varlaam şi a lui loasaf feciorul lui Avenir
împăratul, continuă sub o altă formă, exemplificarea începută
în partea întîia ; părţile cari urmează sunt, afară de mici excep­
a
ţii ) sfaturi practice date întru realizarea efectivă a celor ce pre-

1) într'ade-văr. trebue să semnalăm că, î n imprimatele c e avem, diver­


sele părţi ale „Învăţăturilor" nu prea se succed în chip regulat. Aşâ de ex.
ced: „învăţătură a lui Neagoe Basarab către iubitul său Cocon
şi către alţi domni, cum şi în ce chip vor cinsti pe boieri şi pe slu­
gile lor; învăţătură a lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie
şi către alţi domni: cum se cade domnilor să şază la masă, cînd
vor mînca şi vor bea; înveţătură a lui Neagoe Basarab către fiul
seu Teodosie Basarab şi către alţi domni, pentru soli şi pentru
războaie; cuvînt pentru judecată, care a învăţat Ioan Neagoe
Basarab pe fiul său Teodosie şi pe alţi domni pe toţi: cum şi în
ce chip vor judeca" etc. Iată şi câteva pasagii textuale din a-
ceste „învăţături": „Iubitul mieu fiu! Maî înnainte de toate, se
cade să cinsteşti şî să lauzi neîncetat pe Dumnezeu, Cel mare,
şi bun şi milostiv, şi ziditorul nostru cel înţelept, şi ziua şi noap­
tea, şi în tot ceasul, şi în tot locul; şi foarte se cuvine să-L slă­
veşti şi să-L măreşti, cu glas necurmat şi că cîntărî nepărăsite,
ca pe cel ce ne-a făcut, şi ne-a scos din întunerec la luminai şi din
nefiinţă la fiinţă.... Şi întru nimica să nu lăsăm soarta diavolului,
vrăşmaşul lui Dumnezeu şi pierzătorul sufletelor noastre, să nu
lăsăm să ne stăpânească, ci totdeauna să rugăm pe Dumnezeu
:
cel milostiv.... nouă se cade să păş m şi să călcăm drept, spre
cele cereşti, şi cu trupul şi cu capul, ca nu cumva să ne lunecăm
x
în lucrurile cele trupeşti, şi lumeşti, şi putrede, şi trecătoare )....
Drept aceia, iubitul mieu fiu, să fiî milostiv tuturor oamenilor şi

începutul părţei a patra apare ca o simplă intercalare între părţile a treia


şi a cineea, căci el t r a t e a z ă un subiect cu totul special, el consistă într'un
panegeric al lui Neagoe făcut cu prilejul strămutărei la mănăstirea Argeşului
a corpului decedatei sale mume. Ar fi deci foarte logic ca într'o viitoare edi­
ţie, asemeni părţi să fie trecute la u r m ă ca supliment. Astfel am avea un
T r a t a t oarecum mai sistematic al lui Neagoe. Căci cine ne spune că a t a n
intercalări nelogice nu sunt mai de g r a b ă opera vre-unuî copist ulterior ne-
dibaci, decât a lui însuşi Neagoe? C â t despre p ă r e r e a lui Hasdeu, că fie­
c a r e parte constitue un tratat separat, un ce întreg şi complect, (Archiva
Istorică, voi. 1, partea I'I-a, p. 112), ea este a d e v ă r a t ă în acest sens că in
fiecare învăţătură unde se dau sfaturi practice, se găseşte şi teza pusă in
abstracto. Nu este mai puţin a d e v ă r a t însă că, după cum am spus, prima
parte consistă mai ales în punerea unei teze şi un început de exemplificare
a ei; a doua parte o continuare a exemplificărei, etc. încât nu este exclusă
posibilitatea de a face un tot mai sistematic din diversele părţi ce alcătuesc
„învăţăturile lui Neagoe".
1) Invetâturilc lui Neagoe, ediţia >N. lorga, Vălenii de Munte, 1910,
P a r t e a I, Cuvintul, p. 1—3.
tuturor noroadelor care ţi le va da Dumnezeu pe mîna ta, pentru
care însuşi -Domnul Dumnezeul nostru şi mîntuitorul nostru Isus
Hristos şi-a vărsat şfîntul Său sînge... împărat île şi Domniile
acestea de pe pămînt sînt în mîna şi voia lui Dumnezeu şi în ne-
puterea noastră ; iar împărăţia cea cerească este în voia noastră,
şi ni-o va da Dumnezeu, numai de vom vrea n o i Z i c e Hristos
în Evanghelie: „Nu îngropaţi avuţia voastră în pămînt, unde pu­
trezeşte şi se strică, şi furii o sapă şi o fură, ci strîngeţî avuţii în
•cer, unde nici furii nu o sapă, nici rugina nu o strică. Pentru că,
2
unde va fi avuţia voastră, acolo va fi şi inima voastră" )... Adevă­
:
rat că noi ştim că legea este sufletească, ar noi trupeşti şi supuşi
păcatelor... Cugetul şi înţelepciunea celor trupeşti sînt moarte,
iar ale celor sufleteşti sînt pline de viaţă şi de pace... Drept aceia,
tot omul, sau împărat, sau sărac, sau Domn, sau cîrmuitor, este
dator să se păzească din tinereţele sale, cu frică şi cu cutremur,
de toate spurcăciunile trupeşti, care sînt din aţîţarea şi din în­
3
demnarea Diavolului )... Dar dacă nu mă vei asculta, iubitul
mieu fiu, şi nu te vei griji de învăţăturile lui Dumnezeu şi nu vei
împlini dreptăţile şi voia Lui care ne-a învăţat, şi le auzim din
Sfintele Scripturi, şi vei începe a face împotrivăi, mîniind pe
Sfîntul Duh, cu care ne-am curăţit de păcatul strămoşului nos­
tru, să ştii că va lua Dumnezeu Domnia delà tine şi o va da al­
4
tuia care va face voia şi poruncile Lui )... Şi să nu gândeşti că eu
le grăiesc acestea din capul mieii, pentru că toate acestea ţi le
gră'esc din Sfînta Scriptură, şi ţi le zic ca să-ţî fie de povaţă şi
de îndreptare... De aceia, vom începe a arăta, pe scurt, cum, unii
din împăraţi au urmat după porunca lui Dumnezeu, iar alţii, şi
de au călcat legea şi au miuiat pe Dumnezeu, dar s'au întors la
pocăinţă şi au avut sfîrşit bun, iar cei răi aii perit întru răutatea
lor, că n'au ascultat învăţăturile părinţilor celor sufleteşti, nici
5
sfaturile celor bâtrîni )... Fătul mieu Teodosie, şi vouă cinsti­
ţilor şi dulcilor miei domni, cari veţi fi, în urma noastră, Domni

1) Ibid., p . 5—6.
2) P . 14.
3) P . 15—16.
4) P . 17.
5) P . 19. Aici începe exemplificarea Istorică, peste care trecem, de
oarece nu poate fi r e p r o d u s ă în scurte pasagii.
şi biruitori terii acesteia; aşijderea şi dumneavoastră, iubiţii
miei boieri, aşa vă învăţ: întâiu, să cinstiţi cinstitele şi sfintele
icoane, pentrucă icoanele cu adevărat sînt semnul şi chipul
Domnului nostru Isus Hristos... Şi sa nu ne înşelăim cumvaşî,
fraţilor, ca să mergem după basnele şi minciunile ereticilor,
precum bîrfesc eî şi nu cred că Dumnezeu s'a pogorît pe pământ
şi fu şi Dumnezeu şi om. Lucrurile Lui îl arată şi-L mărturisesc,
şi puterile Luî cele dumnezeeştî cu socoteală învaţă că este
Dumnezeu adevărat, iar patimile Luî îl spun şi-L vădesc că este
om deplin'. Daca nu fu om în iesle, cine zăcu şi fu înfăşat în scu­
tece? Şi, daca nu fu Dumnezeu, păstorii cuî se închinară? Daca
nu fu om, Simion pe cine ţinu în braţ? Şi, daca nu fu Dumnezeu,
cuî zise: „Acum, Stăpîne, să mă sloboze'şti cu pace"? Daca nu
fu om, cine fu chemat la nuntă în Cana Qalileiî? Şi, de nu fu
Dumnezeu, cine făcu apa vin? Daca nu fu om, cine îmbrăca haine
omeneşti? Şi, de nu era Dumnezeu, cine făcea puteri şi minuni?
Daca nu fu om, cine strigă şi zise: „Iii, Iii, lama savahtani" ce
se zice: „Dumnezeule, Dumnezeul mieu, căci m'ai lăsat"? Şi, de
nu fu Dumnezeu, cine zise: „Tată, iartă!"? —Drept aceasta tu,
fătul mieu, şi dumneavoastră, iubiţii miei fraţi şi unşiî Iui Dum­
nezeu credem cu adevărat şi mărturisim a fi om deplin şi Dum­
nezeu desăvîrşit, şi nu cu vre-o îndoire cumva, ci cu toată ade­
verinţa, cum am zis şi maî nainte. Iar cel ce se va îndoi acela nu
se va îndrepta întru împărăţia cerului, cum grăieşte şi chir
Atanasie Alexandreanul: „Cum nu poate nimeni să caute cu un
ochiu tot de-odată în cer, iar cu altul pe pămînt, aşa nici omul
nu poate să se grijească şi de cele trupeşti şi de cele sufleteşti.
Şi, cum nu poate să iasă din vîna unuî izvor apă dulce şi amară,
aşa nici omul nu poate să îngăduiască şi sufletului şi să se gri­
jească şi de ale trupului. Şi, cum nu pot face mărăcinii măsline,
aşa nici omul nu poate cerca şi cele cereşti şi cele pămînteştî".
Precum zice şi Dumnezeu; „Nimeni nu va putea sluji şi luî Dum­
nezeu şi Mamonuluî, nici veţi putea să sliiţjiţî şi luî Dumnezeu
şi cele trupeşti să le obîrşiţî". Pentru aceia, fraţii miei, nu vă
împleteeireţî în lucrurile lumii acesteia, ca să vă puteţi spăşi, ci
vă ţineţi de dreptate, şi de adeverinţă, şi de dragoste, de frica luî
Dumnezeu. De te vor învierşuna cugetele cele rele, tinde către
Dumnezeu rugăciuni neîncetate, şi te va od'hni de dînsele. De
aceia, luaţi amfnte, fraţilor, şi socotiţi ce tocmeală ni-a dat nouă
ISTORIA FILOZOFIEI ROMANEŞTI 95

Dumnezeu într'această lume înşelătoare, care este fără ni oi un


temeiu, ci numai ce ni este ispitire, ca să vază cum ne vom nevoi
şi ne vom osteni să păzim turma L u i V ă învăţ că se cade
Domnului carele îşî caută de grădina sa să o curăţeaseă de toate
nuielile cele uscate care nu fac rod. Insă culege şi cu judecată,
că şi în Sfînta Evanghelie zice: „Pomul care nu face rod bun,
din pământ se va tăia şi se va arunca în foc". Şi într'alt loc zice:
„Cel ce va ierta greşalele oamenilor, acela încă va fi iertat de la
Dumnezeu; iar cine nu va ierta greşalele oamenilor, acela nu va
fi iertat de Dumnezeu la casele luî Oavid", unde se va sfârşi frica
cea mare. Dar, şi de ar fi grădina făr' de roadă, cu pomi pădu­
reţi, tot nu-1 tăia îndată, ci-1 curăţeşte de toate cranghimle cele
uscate şi să sapi gunoiul de la rădăcina luî pân'la un ari, doar va
face roadă, şi, atunci, va fi iar grădină, cum a fost şi mai nainte.
Iar, de nu se va întoarce să facă roadă, atunci în mînă-tî este
voia. Aşa, fătul nreu, slugile tale, care-ţî vor greşi, nu le tăia
pentru cuvintele oamenilor, nici le băga în foc, ci-î iartăi greşala,
măcar de ţi-ar fi şi greşit, şi-1 învaţă, ca doar s'ar întoarce, să
fie ca alte slugi care-ţî vor sluji cu dreptate. Iar, de nu se va în­
:
toarce, eşti voln c să-1 taî, ca şi pe acel pom sterp Fătul mieii,
cînd şade un Domn la masă cu boierii săî, trupul luî pofteşte să
mănînce, şi să bea. şi să se veselească. De aceia, fătul mieii, să
nu cumva să-ţi slobozeştî mintea spre veselie, că omul, în lumea
aceasta, şade între viaţă şi între moarte. Şi să te socoteşti foarte
bine, să nu-ţî slobozeşti nr'ntea de tot spre veselie, nici spre în-
tristăciune. Că, de te vei întrista, toate slugile tale se vor în­
trista şi se vor îngrija; iar, de te vei veseli mult, acea veselie făr'
de măsură va mânia pe Dumnezeu. De aceia, mai bine să fie plă­
cută veselia ta lui Dumnezeu decât oamenilor, că nu te-au ales,
;
nici te-au pus oamenii spre Domn e, ci Dumnezeu te-a ales şi
te-a pus, şi a Aceluia plăcere să faci. Aşijderea, cînd şezi la
masă şi vei să aduci la masă boierii cei mari, şi cei al doilea, şi
cei mai mici, şi pe alţii pe toţi, să li păzeşti locurile, ca, la a doua
2
şedere, să nu li sehimbî rândurile ). ...Când auziţi că vin la voi

1) P a r t e a 111-a (Pentru multe şî bogate lucruri cari sînt Domnilor fo­


lositoare de suflet), p. 131 şi urm., p. 150.
2) P a r t e a V-a (Despre tocmirea boierilor şi a slugilor, şi d e s p i e şe­
derea la m a s ă ) , p. 183 şi urm.
soli mari cari cred în Domnul nostru Isus Hristos şi Prea-cu-
rateî luì maici, voi să trimeteţî înnaintea lor cinste, şi bucate, şi
băutură din destul, până vor veni la Scaunul vostru cel domnesc.
Şi atuncea toţi boierii voştri să fie strìnsi lîngă voi şi împodobiţi
frumos, şi sfetnicii ceî bătrînî niciodată de lîngă tine să nu se
deslipească. Iar boierii ceî tineri să fie împodobiţi cum se cu­
vine, şi să stea toţi, de-a rândul, împrejurul tău. Asemenea şi alte
slugi, toate, să stea, pe rînd, care unde-î va fi locul. Deci să alegi
dintr'înşiî cîţ'va oameni vrednici şî să-î trimeţî să cheme solul,
să-şî dea solia, iar tu să şezi şi să cugeti de cele dumnezeieşti,
iar nu de cele lumeşti şi de nimic. Şi. după ce va veni, tu să as­
:
culţi toate cuvintele luì cu socot nţă şi cu luare-aminte, sau de
vor fi bune, sau rele, sau blinde, sau aspre. Toate să le ţrT în
mintea ta şi nimic dintr'însele să, nu uiţi, şi nici să te bucuri mult
căci va spune cuvinte bune, nici, iar să te mîniî căci va spune şi
va zice cuvinte de rău. Ci-1 întreabă de toate cu blîndeţă şi cu
smerenie. Nu vă sfătuiţi numai în sine-vă, ci de toate singuri în­
trebaţi pe boierii voştri şi pe sfetnicii voştri... De vor veni asu­
pra voastră vrăşmaşii voştri, şi veţi vedea că sînt cu putere mai
mare decît voî, iar prietniciî voştri văi vor îndemna să mergeţi
;
asupra lor far' de vreme, sau vă vor speria, ca să ieşiţi d n ţara
voastră, să pribegiţi, — să nu credeţi pe acei prieteni şi îndem-
nătorî ai voştri. Credeţi că nu vă voiesc binele, — că eu am fost
pribeag, şi de aceia vă spuiu că este traiu şî hrană, cu nevoie
pribegia. Pentru aceia, să nu faci aşa, că maî bună este moartea
cu cinste, decît viaţa cu amar şi cu ocară. Nu fireţî ca paserea
aceia ce se chiama cuc, care-şî dă ouăle de le clocesc alte pasări
:
şi-î scot pu î, ci fiţi ca şoimul, şi vă păziţi cuibul vostru. Deci,
de veţi vedea pe niscare limbi păgâne să se pornească asupra
voastră, cu oşti grele şi cu putere mare, voi nu vă împotriviţi lor
şi să vă bateţi cu dînşiî într"acel ceas, ci socotiţi a li slobozi din
unghiile voastre vînat (adecă avuţie să li daţi să mănânce), ca să
se părăsească de voi, — cum şi vulturul lasă, pe şoim. Iar, daca
veţi vedea că nu vor să se învoiască, voi nu vă temeţi de dînşiî,
nici de ostile lor cele multe, ci luaţi pe Dumnezeu ajutor în ini­
mile voastre. Ast-fel, să-ţî tocmeşti toate tunurile şi ostile tot
cete, cum li va fi rîndul, iar mai. vîrtos să te rogi lui Dumnezeu,
ca să-ţî fie tocm'rea şi orînduiala ta de la Dînsul. Pentru aceia,
să-ţî ridici gîndul şi mintea la cer, ca să-ţî fie Dumnezeu într'a-
jutor, iar tu să mergi drept faţă la fată spre vrăşmaşii tăî, fără
•nicî o frică. Iar de vor fi eî mulţT, nimic să nu te înfricoşezi, nici
să te îndoieşti, — că omul viteaz şi războinic nu se sperie de oa­
menii ceî mulţi, ci, cum rsipeşte un leu o cireada de cerbi, şi cum
omoară, un lup o turmă de oî, cit de mare, aşa şi omul viteaz şi
bărbat, şi hrăbor nu se înfricoşează de oameni mulţi. Că omului
viteaz toţi oamenii îî sînt într'ajutor, iar omului fricos toţi oa­
menii îî sînt duşmani, şi încă, şi de aî săî este gonit, şi batjocurii,
şi hulit. Deci, oînd vei vrea să ieşi la vrăşmaşi cu războiu, tu în­
tâia să rînduieştî şi să tocmeşti strejî, să meargă maî nainte, cum
este obiceiul, şi să meargă una maî nainte, alta maî după ace'a,
iar a treia să fie tabăra cea mare. Şi să nu fie departe una de
1
alta ).„ Cînd veţi vrea să ieşiţi la judecată la Divan, întâiu vi
se cade să vă rugaţi Domnului nostru, luî Isus Hristos, ca să
vă fîe întărire. Tuturor să împărţi milostenie, ca să fiî şi tu mi­
luit de faţa Domnului nostru Isus Hristos. Ci să împărţi tuturor
întocmai, fieştecuî după, lucrul său, şi căruia cum îi va fi slujba,
aşa să-î fie şi cinstea şi mila. Că iată că voiu să vă aduc aminte
şi de împăraţii ceî de demult: Grăi Aristotel filosoful către Ale­
xandru împăratul, şi zise: „împărate Alexandre, cu ce luaşî şi
biruişî toată lumea?" Iar Alexandru zise: „Eu numai cu trei lu­
cruri am biruit toată, lumea. întâiu, cu cuvînt adevărat şi stătă­
tor ; a doua, cu judecată dreaptă; iar, a treia, cu mîriă întinsă şi
îndurătoare, căci că n'am strîns avuţie, ci mi-am miluit slugile
şi ostile. Deci eî, pentru mila care i-am miluit, nu şi-au cruţat
viaţa, ci şi-au pus capetele înnaintea mea. Cu acestea am biruit
efl toată lumea". Şi birui, cu acest cuvânt, Alexandru împăratul
pe Aristotel filosoful, şi zise şi Aristotel că numai cu aceste trei
2
lucruri va putea omul să biruiască toată lumea ) Pizmă să
n'aibi în inima ta, iar altuia să nu faci rău pentru rău, precum
şi Dumnezeu învaţă")...".

1) P a r t e a VI (Despre Soli şi Războaie), p. 198 şi urm.


Acesta este pasagiu! citat de Bălceseu în Puterea Armată a României.
despre care vorbeşte Hasdeu în Archiva Istorică. V. N. Bălceseu, Puterea
Armată, 1844, în ediţia OdobeScu (ed. Il-a), Bucureşti, 1887, p. 645 şi urm.
Cf. Hasdeu, Archiva istorică, p. 111—112.. ,
2) P a r t e a VH-a (Cuvînt pentru judecată, şi despre î n d u r a r e şi milă),
p. 225 şi urni.
3) Ibidem (Despre pizmă şi răzbunare), p. 256 şi urm.
Care este deci filosofia cuprinsă în învăţăturile lui Neagoe?
Mai întâiu, în oeeace priveşte ideea sa esenţială, ea consistă,
după cum am spus, în, aceea de a îi o operă, educativă. Dar care
este metoda întrebuinţată de Neagoe întru realizarea acestei o-
pere? Ea este în primul rând aceea însăşi de care s'a servit Sf.
Ioan Damaschin în Varlaam şi loasaf, scrierea sa de propa­
gandă creştină: adică ea consistă în acelaşi dualism creştinesc
între cele materiale sau pământeşti, socotite ca pieritoare, şi cele
sufleteşti sau cereşti, considerate ca vecinice. Pentru a vedea a-
oeasta, n'avem decât să comparăm textele citate din Varlaam
şi loasaf şi cele citate din învăţăturile lui Neagoe: „Cetate aceia
să o înţelegi a fi cesta lume deşartă, iarâ cetăţenii, domniile şi
biruinţele dracilor ţiitorilor veculuî acestuia, carii ne înşalâ....
Dar ajutăndu Domnul, vei cunoaşte nestare aceştiî lumi şi ne-
toemela ei, şi luindu-şu zioa buna de la toate vei veni cătrâ cele
ce vor să fie şi, trecundu peste ceste trecătoare te vei i'pi de cele
cu nădejde şi trăitoare „Intru nimica să, nu lăsăm soarta
diavolului, vrăjmaşul lui Dumnezeu şi pierzătorul sufletelor noa­
stre, să nu lăsăm să ne stăpînească, ci totdeauna să rugăm pe
Dumnezeu cel milostiv... nouă se cade să păşim şi să călcăm
drept, spre cele cereşti, şi cu trupul, şi cu capul, ca nu cumva să
ne lunecăm în lucrurile cele trupeşti şi lumeşti, şi putrede şi
trecătoare.... Cugetul şi înţelepciunea celor trupeşti sînt moarte,
iar ale celor sufleteşti sînt pline de viaţă.... De aceia, luaţi a-
minte, fraţilor, şi socotiţi ce tocmeală ni-a dat nouă Dumnezeu
într'această lume înşelătoare, care este fără nicîun temeiu, ci
numai ce ni este ispitire, ca să vază cum ne vom nevoi şi ne vom
2
oşteni ca să păzim turma Lui )...". Dar nu este numai atât. Me­
toda întrebuinţată de Neagoe stă încă într'o anumităi sinteză
empirio-raţionalistă cerută de natura educativă a operei sale.
Intr'adevăr, în ce consistă această operă? Ea consistă mai întîi,
vădit, într'o anumită morală şi o anumită politică bazate pe reli-
giunea creştină ca principiu. In ce sens precis însă se bazează pe
acest principiu? Ea este o aplicare a creştinismului la viaţa prac­
tică sau o conformare a vieţei practice la creştinism. Şi ca atare
ea este un fel de dreaptă măsură între realismul rece, calculat

1) Varlaam si loasaf, Ed. General Năsturel, p. 125 şi urm.


2) Invetăturile lui Neagoe, ed. Iorga, p. 2—3, 15, 150.
al vieţei practice şi idealismul entusiast al creştinismului, adică
ea este o sinteză empirio-ratioinalistă. Ea este, aşa dar, f'loso-
fioeşte vorbind, foarte aproape de concepţia unui Aristotel, de
ex., concepţie care a fost de fapt o dreaptă mesură între raţio­
nalismul lui Platou şi empirismul Sofiştilor. Nu ştim dacă Neagoe
însuşi îşi va fi zis că filosofia sa este un aristotelism. Nu este
mai puţin adevărat însă că din „învăţăturile" sale se desprinde
mai ales o astfel de filosofic Prin aceasta, nu voim, negreşit, să
spunem că cele două filosofii, a lui Neagoe şî a lui Aristotel,
sunt ident'ee. Nu, căci ele se deosibesc nu numai <în amănunte,
ci în chiar realizarea principiului lor. Astfel, dreapta mesură de
care vorbim, este realizată de către Aristotel mai ales în con­
formitate cu logica umană, pe când ea este realizată de către
Neagoe mai cu seamă în conformitate cu credinţa religioasă,
în tot cazul însă, metoda este, în fond, aceeaşi la ambele filosofii:
o dreaptă mesură, adică o sinteză empirio-raţionalistă. într'ade-
văr, când Neagoe zice, de ex., că „împărăţia cerească (fericirea
supremă) este în voia noastră, şi ni-o va da Dumnezeu numai
de vom vrea noi"'), aceasta ne reaminteşte metoda moralei
lui Aristotel: că virtutea consistă în aplicarea conştientă a voin­
ţei, sau, mai precis, în deprinderea dobândită de a face ceva în
plină cunoştinţă de cauză a valorei morale a actului ce va să fie
2
săvârşit ). Aşijderea, când Neagoe zice: „Să împărţi tuturor
întocmai, fieştecuî după lucrul său, şi căruia cum îi va fi slujba,
2
aşa să-î f'e şi cinstea şi mila" ) , aceasta ne reaminteşte politica
lui Aristotel bazată pe ideea de justiţie reieşită ca şi morala din
4
aceeaşi sinteză empiro-raţionalistă ) . Aproape tot astfel este în
ceeace priveşte concepţia asupra originei suveranităţei condu­
cătorilor de neamuri. Suveranitatea oblăduitorilor, pentru Nea­
5
goe, nu este opera oamenilor ci a lui Dumnezeu ). Asemeni Ari­
stotel vorbeşte cu cel mai entusiast elogiu despre regi! model,

1) Învăţăturile lui Neagoe, ed. Iorga, p. 6.


2) Aristotel, Morala către Nicomach, C a r t e a I, C a p . XIII; Cartea II,
C a p . I şi urm., în special C a p . III.
3) Învăţăturile lui Neagoe, p. 239.
4» Aristotel, Morala către Nicomach, C a r t e a V.
5 Învăţăturile lui Neagoe, p . 185, 188.
1
spunând că aceştia sunt ca un fel de favoriţi ai zeilor ). Dar
trebue să observăm că această concepţie asupra suveranităţei
este la Aristotel, într'adevăr, rodul şi al unei intuiţii intelectuale,
şi al logice', pe când la Neagoe ea este mai ales fructul credinţei
sale religioase. în tot cazul însă, morala precum şi cea mai mare
parte a politicei lui Neagoe sunt, ca şi la.Aristotel, animate de
metoda unei drepte măsuri şi realizate deci pr'ntr'o sinteză
empirio-raţionalstă. De altfel Neagoe ne spune în mai multe
rânduri că cele grăite în „învăţături" au fost în mare parte trăite
de el. Ele pot fi deci considerate ca rezultatul reflecţiunilor lui
asupra propriei sale experienţe. Aşa de ex. el a simţit patriotis­
mul pe care îl recomandă celor din jurul seu. „De vor veni asu­
pra voastră vrăşmaşii voştri, şi veţi vedea că sînt cu putere mai
mare decît voî, iar prietn'ciî voştri vă vor îndemna să mergeţi
asupra lor far' de vreme, sau vă vor speria, ca să ieşiţi din ţara
voastră, să pribegiţi, — să nu credeţi pe acei prieteni şi îndem-
nătorî aî voştri. Credeţi căj nu vă voiesc binele, — că eu am fost
pribeag, şi de aceia vă spuiu că este traiu şi hrană cu nevoie
2
pribegia" ).
Dar să nu se creadă că aceasta este un simplu empirism.
Căci o asemeni credinţă ar contrazice mai întâiu concepţia dua­
listă (între suflet şi corp) a lui Neagoe, concepţie care cuprinde
vădit o parte de raţionalism alături de o parte de empirism, în­
trucât admite cele sufleteşti ca o lege (raţionalism) a celor tru­
3
peşti (empirism ). într'adevăr, cuvântul „experienţă" înseamnă
tocmai cele încercate (experior-experiri) în chip trupesc (cu sim­
ţurile, fie externe, fie interne, ale corpului) şi deci în mod indi­
vidual, iar nu în mod general; pe când cuvântul „raţiune" în­
seamnă tocmai facultatea de a generaliza cele încercate indi­
vidual, adică facultatea de a concepe sub formă de legi rapor­
turile între cele încercate ca individuale.
Apoi părerea că concepţia lui Neagoe ar fi numai un pur
empirism, contrazice dogmatismul seu religios, dogmatism ex-

1) Aristotel, Morala către Nicomach, C a r t e a VIII, C a p . 10 şi urm.;


Politica, III Cap. III.
21 Invetăturile lui Neagoe, p. 215.
3) „Adevărat că noî ştim că legea este sufletească, iar noî trupeşti
şi supuşi păcatelor". Invetăturile lui Neagoe, p. 15.
primat atât de puternic de el cu alte prilejuri: „Şi să nu gîndeştî
1
că eu le grăiesc acestea din capul mieu ) , pentru că toate acestea
ţi le grăiesc din Sfînta Scriptură, şi ti le zic ca s ă r t î fie de povată
2
şi de îndreptare )„. Noi credem cu adevărat şi mărturisim (de
Isus Christos) a fi om deplin şi Dumnezeu desăvîrşit, şi nu cu
3
vre-o îndoire cumva, ci cu toată adeverinţa" ). Acest dogma-
tism, religios, care nu trebue confundat cu dogmatismul filoso­
fic, cuprinde netăgăduit în aplicarea lui o tesă, probabilistă, adică
o mare parte de raţionalism alături de o mare parte de empirism,
într'adevăr, ce este relgia? Etimologiceşte considerat, sensul cu­
vântului latinesc religie este acela cuprins în cuvintele neo-latine
4
scrupul, sentiment al datoriei, pietate, etc. ). Şi etimologia cores­
punde aici, probabil, istoriei, cel puţin în ceeace priveşte religiunea
creştină. Căci dacă ne referim la un pasagiu din Apostolul Pavel
în care ni se vorbeşte de modul cum omul poate cunoaşte pe Dum- 4

nezeu, pasagiu cu atât mai caracteristic şi interesant pentru noi,


cu cât el consistă într'o cuvântare a Sf. Pavel provocată de filo­
sofi (Epicurieni şi Stoiceni), găsim acelaşi sens „scrupulos",
„precaut", „pios" al metodologiei creştinismului, ca şi în cuvântul
latinesc „religie" sau în cuvântul grecesc corespunzător vj
suasfista. Cităm după o biblie franceză, tradusă după originale,

1) Este vorba de exemplificarea istorică a tezei sale pe care Neagoe


o redă după Biblie.
2) Învăţăturile lui Neagoe, p. ÎS.
3) Ibid., p. 139.
4) Atât în latineşte, cât şi în greceşte, găsim aceleaşi sensuri, scrupul,
sentiment al datoriei, pietate, etc., ca isvoare ale sensului cuprins în cu­
vântul religie Cităm din Dicţionarele (iatinesc şi grecesc) cele mai uzitate
actualmente în F r a n ţ a :
I. Nouveau Dictionnaire Latin-Français, par E. Benoist et H. Qoelzer,
•Paris. Qarnier F r è r e s , Vl-e édition, p. 1285—1286.
Religens—religios, delà radicalul religo 2 (adică delà religo-religcre=
avoir égard à; iar nu delà rcligo-religare=attacher, lier); religio-onis=
scrupul, sentiment al datoriei, religie (de unde prin extensiune religie în
sensul "Creştin), etc.
II. Dictionnaire Français-Grec, par Alexandre, P a r i s , Hachette, 1913.
p. 808.
Religion = sfoépsia
III. Dictionaire Grec-Français, par Alexandre, Paris, 1912, XXV-e
édition, p. 623.
fj eOaé^sta
= pietate, sentiment pios, religie.
adică revăzută eu toată grija, ca să fie cât mai conformă cu ori­
ginalul. Şi pentru ca să nu alterăm nimic din text, alteraţie care
ar aduce vre-un contra-sens, astfel cum de ex. se găseşte în
unele biblii tipărite fără pregătirea necesară, vom reproduce mai
întâi pasagiu! chiar în franţuzeşte, aşa cum se găseşte în biblia
din care cităm, şi apoi îl vom comenta în româneşte. „Ceux qui
conduisaient Paul raccompagnèrent jusqu'à Athènes; puis,
chargés de mander à Silas et à Timothée de venir le rejoindre
au plus tôt, ils s'en retournèrent.
Pendant que Paul les attendait à Athènes, il sentait en son
âme une vive indignation au spectacle de cette ville pleine d'i-
doles. Il discutait donc dans la synagogue avec les Juifs et les
hommes craignant Dieu, et tous les jours dans l'Agora avec
ceux qu-il recontrait. Or quelques philosophes épicuriens et
stoïciens ayant conféré avec lui, les uns disaient: „Que nous
veut ce semeur de paroles?" D'autres, l'entendant prêcher Jésus
et la résurrection, disaient: „II paraît qu'il vient nous annoncer
des divinités étrangères". Et l'ayant pris avec eux, ils le menè-
rent sur l'Aréopage, disant: „Pourrions-nous savoir quelle est
cette nouvelle doctrine que tu enseignes? Car tu nous fais en-
tendre des choses étranges, nous voudrions donc savoir ce qu'il
en est". Or tous les Athéniens et le étrangers établis dans la ville
ne passaient leur temps qu'à dire ou à écouter des nouvelles.
Paul, debout au milieu de l'Aréopage, parla ainsi: „Athé-
niens, je constate qu'à tous égards vous êtes éminemment reli-
gieux. Cor losqu'en passant je regardais les objets de votre culte,
j'ai trouvé même un autel avec cette inscription: Au Dieu Inconnu.
Celui que vous adorez sans le connaître, je viens vous l'annoncer.
Le Dieu qui a fait le monde et tout ce qu'il renferme, étant le
Seigneur du ciel et de la terre, n'habite point dans des temples
faits de main d'homme; il n'est point servi par des mains humai-
nes, comme s'il avait besoin de quelque chose, lui qui donne à
tous la vie, le souflle et toutes choses. D'un seul homme il a fait
sortir tout le genre humain, pour peupler la surface de toute la
terre, ayant déterminé pour chaque nation la durée de son exis-
tence et les bornes de son domaine, afin que les hommes le cher-
chent et le trouvent comme à tâtons: quoiqu'il ne soit pas loin
de chacun de nous, car c'est en lui que nous avons la vie, le mou-
vement et l'être; et, comme l'ont dit aussi quelques-uns de vos
poètes,
...de sa race nous sommes.
Etant donc de la race de Dieu, nous ne devons pas croire que la
divinité soit semblable à de l'or, à de l'argent ou à de la pierre,
sculptés par l'art et le génie de l'homme. Dieu ne tenant pas
compte de ces temps d'ignorance, annonce maintenant aux hom­
mes qu'ils .aient tous, en tous lieux, à se repentir; car il a fixé
un jour où il jugera le monde selon la justice, par l'Homme qu'il
a désigné, et qu'il a accrédité auprès de tous, en le ressuscitant
1
des morts" ) .
Prin urmare, de şi noi în El (în Dumnezeu) şi vie­
ţuim şi ne mişcăm şi suntem, totuşi noi nu-1 putem cunoaşte pe
El de cît încet, încet, aşa pe dibuite, „comme à tâtons", şi în nici
un caz sub formă de cunoştinţă propriu zis umanăi. Il simţim pu­
ternic că există, dar îl simţim mai mult de cît îl cunoaştem. Se
poate oare concepe atitudine mai dogmatică în credinţă, şi totuşi
mai antimistică, mai în potriva tendinţei misticilor artişti, savanţi
sau filosofi cari peschimbă simţirea în cunoştinţă de cît o ase­
meni atitudine? Iată dar care este, probabil, adevăratul sens al
cuvîntului relig'e. Or, astfel fiind religia, adică ea nefiind în fond
de cît o simţire pioasă, un scrupul, o limită, etc., adică un fel de
2
relege sau garanţie a legei, după cum spune Heliade Rădulescu ),
;
ea nu este numai o s mplă atitudine cognitivă: faţă de rostul lu-
mei, cum sunt de ex. arta, ştiinţa şi filosof ia, ci ceva mai mult:
ea este o attudine cognitivă respectuoasă, pioasă, etc., faţă de
un anuirrt obiect: Dumnezeu, creatorul rostului lumeţ. In cît,
daca artistul, savantul şi filosoful au poate dreptul şi chiar da­
toria ca, la un anumit moment al preocupărilor lor, să scru­
teze prin orice metode obiectele lor de investigaţie, întregul lumei
ce îi înconjoară, nu tot astfel este cu omul adevărat religios. A-
cesta nu poate, nu simte nevoia, — cînd este cu adevărat religios.

1) La Sainte Bible, traduction d'après les textes originaux par l'abbé


A. Crampon, Chanoine d'Amiens, édition revisée par des P è r e s de la C-ie
de Jésus avec la collaboration de Professeurs de S. Sulpice, Société de S.
Jean l'Evangéliste. Desclée et C-ie. Editeurs pontificaux, P a r i s , Rome, Tour­
nai, 1905, Acts des Apôtres, p. 157—158.
2> Heliade Radu-lescu. Ec/uilibrn între antithesi, Bucureşti, 1859—1869,
p. 320 şi urm.
— de cît: 1° să se încreadă, ca în isvorul,.modelul şi idealul tu­
turor adevărurilor, cu sfinţenie neclintită celor spuse sau scrise în
urma revelaţiei pe care a avut'o întemeetorul religiei; 2 ° să în­
cerce ca prin artă, ştiinţă şi filosofic să studieze nu însuşi obiectul
sentimentului seu, pe Dumnezeu adeverul cel etern, căci atunci
ar însemna că şovăieşte în credinţa lui şi n'ar mai fi religios, ci
creaţia acestui obiect, rostul lurnei, şi aceasta în funcţie tocmai
de sentimentul seu neclintit în Dumnezeu sau adeverul cel etern.
Altfel, el încetează de a mai fi un credincios propriu zis pentru a
deveni un simplu artist, savant, sau filosof. De unde şi, în mod fa­
tal, vecinica aplicare a raţiunei omului cu adevărat religios asu­
pra datelor empirice în scopul conformărei activităţei sale cu
cele prescrise în potentă de către sentimentul religios sau senti­
mentul adeverului etern. Şi de unde deci continuul seu probabi-
lism mai mult sau mai puţin conştient în materie de artă, ştiinţă şi
filosofic. Cu alte cuvinte, omul cu adevărat religios este întocmai
ca un adevărat magistrat care, ca atare, posedă: 1° simţul justi­
ţiei corespunzător sentimentului religios; 2 ° codul de legi cores­
punzător raţiunei; 3 ° faptele împricinaţilor corespunzătoare expe­
rienţei. Şi după cum magistratul se frământă continuu a aplica
faptelor codul de legi cât mai în funcţie de triumful justiţiei, —
:
aş jder ea omul religios se strădueşte fără de preget ca să aplice
experienţei raţiunea cât mai în funcţie de sentimentul său despre
divin. Adică, după cum un magistrat de elită nu poate, fără să
se contrazică în chiar nobleţea definiţiei sale, a-şi analiză simţi-
mântul justiţiei în raport cu legea sau cu fapta, ci îl consideră
pururi în sine, ca ceva sacru, intangibil, şi studiază; deci numai
raportul legei cu fapta în vederea triumfului cât mai desăvârşit
al justiţiei, — tot astfel un credincios de elită nu. poate să facă
din credinţa lui un obiect de studiu, ci o consideră numai ca
isvorul şi ca ţelul suprem al tuturor •celorl'alte studii ale sale.
Astfel omul credincios rămînend absolut dogmatic în cre­
dinţa lui, nu poate de cît să fie un vecinie probabilist, în artă,
ştiinţă şi filosofic, pentru că el nu poate, în acestea, de cît să
aplice continuu raţiunea la experienţă în vederea perfecţiunei
cuprinsă în credinţa lui, dar irealisabilă complect în viaţa prac­
1
tică în care el se găseşte dat ). 'Dar daca este astfel, ni se va zice,

1) Vorbim de atitudinea faţă de religie a omului cu a d e v ă r a t credin-


atunci de unde vin arta, ştiinţa şi filosofia? De ce omul nu s'a
ţinut sau nu se ţine numai la religie, şi mai simte şi nevoia de a
filosofa? Arta şi ştiinţa şi filosoiia, rëspundem noi, sunt, ca şi
religia, metode de a cunoaşte, dar nişte metode cari nu survin
de cât tocmai din faptul că toţi oamenii ar trebui să aibă acelaşi
sentiment religios, dar că nu toţi îl au astfel. Ca o dovadă că este
aşa este însuşi faptul că cea mai mare parte a artiştilor, a sa­
vanţilor, şi a filosofilor converg în ultimă analisă întru a stabili
un raport între religia în, sine şi specialitatea disciplinei lor. Dar
daca este astfel, ni se va zice încă, atunci ce trebue să facă un
om cu adevărat religios pentru a converti pe un necredincios?
Nu trebue el să filosofeze oare cum asupra propriei lui credinţe
pentru a o face cunoscut necredinciosului şi a-1 convinge? Evi­
dent, rëspundem noi, dar nu începând printr'o filosofie propriu
zisă şi printr'o metodă ca aceea a artei, ştiinţei şi filosofici; ci
începênd printr'o metodă specifică credinţei, metodă care face
din credinţă nu obiect ci isvor de studiu, adică isvor de artă,
isvor de ştiinţă, isvor de filosofie. Şi tocmai astfel a fost cazul
cu Varlaam şi loasaf pe care 1'am analizat în Cap. precedent;
tocmai astfel este cazul cu învăţăturile lui Neagoe de care ne
ocupăm aici. Nici Varlaam nici Neagoe nu-şi studiază credinţa
ca obiect, ci se adresează credinţei ca la un duhovnic. Şi daca
atât Varlaam cât şi Neagoe vëd lumea în dualişti atât de hotă-
rîţi, şi propovëduesc cu atâta convingere, cu atât entusiasm înăl­
ţarea delà cele trupeşti la cele sufleteşti, cauza este tocmai că
credinţa lor le spune puternic aceasta şi ei studiază continuu lu­
mea imperfectă în funcţia de credinţa lor în perfect. Iată dar de
ce metoda învăţăturilor este mai ales o metodă empirio-raţio-
nalistă.
Acest aristotelism sau, mai exact, această sintesă empirio-
raţionalistă care caracterizează filosoiia „învăţăturilor", este
probabil şi ceva specific sufletului românesc. Căci, dupe ci.m
am semnalat deja mai sus, proverbele româneşti apar tocmai ca
rezultatul unei astfel de sintese, şi, dupe cum vom vedea încă,
filosofia sistematică, propriu zis românească, se afirmă mai ales
printr'o atare caracteristică. Se cuvine deci să reţinem acest

cios. C â t d e s p r e atitudincle fată de a c e a s t a a omului artist, s a v a n t sau fi­


losof este, d u p ă cum vom vedea, o alta chestiune.
fapt ca unul ce va avea să ne slujiască întru caracterizarea fi-
losofiei româneşti. Acest fapt, în Învăţăturile lui Neagoe, nu este
încăi, negreşit, elaborat până a lua înfăţişerile unei teorii a cu­
noştinţei, unei logici, unei critici, propriu zise. Totuşi el există
puternic ca germene al acestora.
'Dar filozofia lui Neagoe, în deosebi politica sa, conţine încă
un element specific românesc. Acesta este patriotismul. Patrio­
tismul a fost tot deauna pentru Români o a doua religie alături
de creştinism. Il găsim acum la Neagoe, la începutul veacului al
XVI-lea. II vom găsi aproape în toate operile filosofice, propriu
zis româneşti, din cursul veacurilor viitoare. Acest patriotism
însă, prin chiar faptul de a fi conceput ca stând alături de creşti­
nism, prezintă o deosebită importanţăi. Căci, după cuini am mai
semnalat în intrdoucerea acestui studiu, nu este oare interesant
faptul de a vedea cum, într'un suflet, creştinismul, care propo-
veduieşte umanitarismul, stă alături de patriotismul care reclamă
iubirea de patrie tocmai pentru a fi acestuia isvor de întărire?
Dar acest fapt pare chiar atât de interesant, că el este
poate una din cheile deschizătoare ale tainei închisă în cu­
vintele ştiinţă, filosofie, cultură în general. într'adevăr, creşti­
nismul, cel puţin, în rolul: seu de propovăduitor al umanitaris­
mului, este idealul suprem al omenirei. Căci ce îşi poate propune
omenirea ca ţel mai înalt de atins de cît înfrăţirea obştească,
umanitarismul? Dar noi nu putem năzuî întru acest ideal suprem
de cît în măsura în care suntem întru alte idealuri cari alcătuesc
drumul ce duce la el. Or, dragostea de patrie este tocmai unul din
aceste idealuri, crîmpei din drumul ducător la ţelul cel mai înalt
al omenirei, ţel tălmăcit prin cuvântul umanitarism. Căci patria
este suma elementelor din care s'a izvodit, prin care s'a zămislit,
în care s'a dospit sufletul unui individ înclinat în spre umani­
tarism: sufletul părinţilor lui, locul unde s'a născut, bătătura
unde a copilărit, mormintele strămoşilor şi ale rudelor lui, bi­
serica lui, şcoala lui, prieteniile lui, dragostea lui... Patria înţe­
leasă deci în acest sens, care este probabil adevăratul seu sens,
apare a nu fi în fond de cît o parte din drumul ce duce la umani­
tarismul propovăduit de creştinism. Căci acela care nu ştie să
moară pentru patrie nu poate probabil să plângă pentru omenire,
după cum acela care nu tremură de pietate la rostirea cuvântului
mamă nu poate să simtă dragostea devotamentului la ros-
tirea cuvin tul ui prieten. De altfel aceasta se poate deduce şt din
simpla observaţie că un tot alcătuit din mai multe unităţi, cum ar
fi de ex. omenirea faţă de unităţile constituite în naţiuni, şi naţiu­
nile fată de indivizii ce o compun;, este cu atâtmai temeinic inte­
gral cu cât unităţile sale înşi-le sumt mal unitare. Prin urmare
umanitarismul este probabil o intensificare şi o extindere a patrio­
tismului. Neamul românesc pare deci a fi în rolul seu cel mai su­
blim de neam între neamuri atunci când istoria ni-1 aratăi ca sim­
bolizând armonia d'între patriotism şi creştinismul propovădui­
tor al umanitarismului. Şi aşa ni-1 arată istoria sa: îmbrăţişetor,
îndurător, îngăduitor, iertător până la jertfa de martir, prin firea
şi prin credinţa lui creştină. Dar luptând cu cea din urmă văjnicie
împotriva aceluia care îi pângăreşte trecutul lui, adică mândria
lui de neam între neamuri şi sfinţenia credinţei lui. lnvetăturile
lui Neagoe, de cari ne ocupăm noi aici, sunt tocmai una din cele
mai eloquente dovezi în această privinţă. Neagoe, în adeverat
creştin, recomandă fiului seu ca să fie cât mai împăciuitor chiar
ou duşmanii cei mai dârji ai Ţerei lui, şi să evite cu orice preţ
războiul. Acelaşi Neagoe însă, în adeverat patriot, proclamă
lupta până la moarte atunci când va fi vorba de ştirbirea denun­
ţatei, de necinstirea neamului şi a ţerei sale. Câtă nobleţe în a-
ceastă antinomie: patriotism şi creştinism. Şi cu câtă adâncă
înţelepciune morală şi politică exprimă Neagoe această anti­
nomie, isvor al umanitarismului: „Mai bună este moartea cu
cinste, decît viaţa eu amar şi cu ocară. Nu fireti ca paserea aceia
ce se chiamă cuc, care-şî dă ouăle de la clocesc alte pasări şi-î
scot puii, ci fiţi ca şoimul, şi vă păziţi cuibul vostru... Deci de veţi
vedea pe niscare limbi păgîne să se pornească asupra voastrăi, cu
oşti grele şi cu putere mare, voî nu vă împotriviţi lor şî să vă
bateţi cu dînşiî într'acel ceas, ci socotiţi a li slobozi din unghiile
:
voastre vînat (adecă av,uţ e să li daţi să mănînce), ca să se pă­
răsească de voî, — cum şi vulturul lasă pe şoim. Iar, dacă veţi
vedea că nu vor să se învoiască, voî nu vă temeţi de dînşiî, nici
de ostile lor cele multe, ci luaţi pe Dumnezeu ajutor în inlmele
voastre... Nimic să te înfricoşeze, nici să te îndoieşti...
Dar trebue poate ca să semnalăm de asemeni şi faptul că

1) lnvetăturile lui Neagoe, p. 215—218.


opera educativă a lui Neagoe conţine şi o anumită metafizică pe
care o vom regăisi mai târziu la iun, alt adânc cugetător român, la
Miron Costin. Această metafizică nu este în fond de cit esenţa
însă-şi a religiunei creştine; ea nu este încă, prin urmare, ela­
borată- filosoficeşte până, a se desluşi clar într'o anumită tesă on­
tologică sau fenomenistă, etc. Dar ea are totuşi importanta ei,
pentru că ea are ceva specific românesc în acest sens că ea pare
a fi o definitive a sufletului românesc. Neagoe exprimă admirabil
această metafizică prin cuvintele „împărăţiile şi Domniile acestea
de pe pămînnt sînt în mîna şî în voia lui Dumnezeu şi în nepu-
terea noastră; iar împărăţia cea cerească este în voia noastră,
şi ni-o va da Dumnezeu, numai de vom vrea noi... De aceia, luaţi
aminte, fraţilor, şi socotiţi ce tocmeală ni-a dat nouă Dumnezeu
într'această lume înşelătoare, care este fără nici un temeiu, ci
numai ce ni este ispitire, ca să vază cum ne vom nevoi şi ne vom
o-steni să păz'm turma L u i S u n t e m deci în prezenţa unei me-
tafisici dualiste în sensul metafizicei unui Platon, Malebranche,
etc, care admite lumea dată (sensibilă) numai ca un simplu pri­
lej pentru ca ea să slujiască omului întru înţelegerea celor dum-
nezeeşti. Această metafizică nu prezintă, negreşit, prea mare
importanţă prin gradul sistematisăra sale, căci ea se înfăţişează
mai mult sub formă de credinţă de cît sub formă de sistem. To­
tuşi, aşa cum este, ea ne interesează foarte mult Intru cît ea este,
probabil, o imagine a felului de a fi al sufletului românesc, Căci
dupe cum am vezut în capitolul precedent, ea se găseşte aproape
aceeaşi în proverbele româneşti şi, după cum vom vedea, ea va
reapare mai mult de cît o dată în istoria filosofiei sistematice a
Românilor. i
Şi tot o metafisică demnă de atenţie cuprind şi pasagiile
relative la demonstrarea faptului că Isus Christos a fost în ace­
2
laşi timp om şi Dumnezeu ). Căci nu găsim oare tocmai o ase­
meni metafisică alcătuind una din ide'le cele mai scumpe unui
Kant, adică unui filosof considerat ca unul din cei mai mari ai
3
timpurilor contimporane? ).

1) Ibid., p. 6, 150.
2) Ibid., ,p. 136 si urm.
3) V. Kant, Die Religion innerhalb der Grenzen der blossen Ver­
nunft, 1793.
In sfârşit, credem ca o monografie specială ar putea să
desprindă din Învăţăturile lui Neagoe un întreg sistem filosofic,
ca o anumită concepţie psichologică, etc, sistem, negreşit, neela­
borat încă în act dar destul de desluşit schiţat în potentă. Dar
aici, unde trebue săi trecem în revistă toată istoria filosofiei sis­
tematice româneşti, noi nu putem, fireşte, ca să stăruim mai
mult asupra acestor „învetături".
Aşa dar filosof ia cuprinsă în Învăţăturile lui Neagoe, este
o filosofic educativă care stă mai ales într'o morală, o politică şi
o metafisică bazate pe dualismul creştin şi pe sentimentul patrio­
tic ca principii, — şi pe sintesa empirio-rationalistă ca metodă.
Trebue să, semnalăm că această filosofic nu se prezintă încă sub
forma unui sistem bine definit, dar că ea este totuşi mai integral
sistematică de cît cea cuprinsă în Varlaam şi loasaf. Una dur
cauzele esenţiale ale acestei deosebiri este probabil şi aceea că
pe când Varlaam şi loasaf este o operă de propagandă şi deci
mai mult religioasă de cît filosofică, Inveţăturile lui Neagoe este
o scriere de educaţie moralo-politieă şi deci mai mult filosofică
de cît religioasă.
Dar avut'a această scriere vr'o înrâurire asupra sufletului
românesc, şi deci, asupra filosofiei viitoare a acestui suflet?
Foarte probabil că da. D-nul I. Bogdan exprimă un adânc ade-
ver când constată următoarele: „S'a zis şi se crede de mulţi că
Românii de la părăsirea Daciei în voea barbarilor şi până în tim­
purile noastre au dus o viaţă -pur fisică şi că inteligenţa popo­
rului n'a luat decît o mică parte la viaţa sa. Conferinţa de astăi-zî
e de natura a înlătura această părere şi a dovedi că poporul ro-
mînesc n'a stat nici o dată pe loc, ci a desvoltat o activitate des­
tul de însemnată a inteligenţei sale: înţelegem, cînd vorbim de
poporul romînesc, clasa cultă a Urî, căci nicăirî în Europa, nici
în statele cele marcivilizate, poporul de rînd n'a produs opere
de artă, nici lucrări de ştiinţă... Orî cît de multe ar fi—ca formă
şi ca fond —elementele străine ale cultureî vechi romîneştî, Ro­
mânii au ştiut să-î imprime totuşi caracterele spiritului lor: iu­
birea de oameni, dreapta măsură, bunul simţ şi gustul frumo­
1
sului" ) . Intr'adevăr, mai întâi, după cum am spus în capitolul
!
precedent (Varlaam şi loasaf), ideile nu pătrund şi nu se menţin

1) Op. cit., p. 83—84.


în sufletul unei naţiuni atât prin puterea lor înşi-le cât prin nă­
zuinţa intimă a acestui suflet care, prin reprezentanţii lui, mai
ales cei mai de seamă, a simţit nevoia acestor idei. Astfel, de ex.,
daca Neagoe intercalează în „învăţăturile" sale pasagii din Var
laam şi loasaf, cauza nu este atât propria vrajă a acestui roman
filosofico-religios cât faptul că Neagoe a găsit în această vraje
un mijloc admirabil pentru exprimarea propriilor sale idei. Apoi,
aceste idei n'au fost exprimate numai ca un ce trecător. Ci ele au
avut, fără îndoială, o viaţă larg răspândită în sufletul poporului
român. Căci, înainte chiar de a fi imprimate, ele au circulat în
mai multe manuscrise. Astfel Hasdeu a cunoscut două manu­
scrise, şi încă acestea copie ale altuia sau altora manuscrise. Şi
spirite de elită ale neamului românesc ca Niculae Bălcescu şi
1
Mihail Cogălnioeanu n'au fost streine de o asemeni cunoaştere ).
Dar putem merge mult mai departe, şi să spunem că înrâurirea
„învăţăturilor Iui Neagoe" trebue să fi fost puternică,. Intr'adevăr,
fie că însu-şi Neagoe, fie că vr'un călugăr admirator al seu, a
compus această scriere, fapt este că ea a trecut ca o operă a lui
Neagoe şi că astfel ea nu a putut să nu fie ca o literă de evan-
gelie pentru neamul românesc. Căci Neagoe nu a fost un oare­
cine, ci el a fost domnul Ţărei 'Româneşti. Şi când în asemeni vre­
muri, ca acelea în care a trăit Neagoe, un domn se abstrage dela
cele pământeşti, pentru a propovădui cele cereşti, nu este un lu­
cru mic, ci este ceva măreţ, şi prea măreţ pentru ca să treacă
fără de răsunet, fără de urme, fără de adâncă înrîurire. Mai mult
încă; Neagoe Basarab nu a fost un oarecare Domn al Ţărei Ro­
mâneşti. Cucernicia lui a devenit legendară. Faima evlaviei lui a
străbătut prin veacuri până la cele mai fundamentale straturi ale
poporului seu. Poezia populară română „Meşterul Manole, în
care se descrie zidirea mânăstirei Curtea de Argeş, zidire săvâr­
şită sub Neagoe şi care alcătueşte una din cele mai măiestre mă­
năstiri din România, este netăgăduit un ecou al acestei faime.
Este deci cu neputinţă ca „învăţăturile lui Neagoe" săi nu fi fost
un element zămislitor al filosofiei viitoare a neamului românesc.

Marin Ştefănescu.

1) Cf. Hasdeu, Archiva Istorică, vol. I, P a r t e a II, p. 111—\<\2.


ISTORIA FILOSOFIEI ROMANEŞTI
1
— Urmare ) —

3. Tîlcurile scrierilor religioase canonice (Cazanii, Predici, etc.).


(1560).

Sunt oameni cari simt sub formă de revelaţie sensul ultim


al adevărurilor cuprinse în religie şi cari, ca atare, nu au nevoie
ca să-şi traducă, pentru ei înşişi, acest sens, această simţire,
credinţa lor, într'un alt limbagiu, presupus-mai clar, cum ar fi
de ex. raţionamentul de care se slujesc savanţii sau filosofii.
Căci nimic nu poate fi mai clar pentru ei decât însăşi aceasta
simţire, ea fiind însăşi limita, însuşi termenul final şi însuşi is-
vorul tuturor puterilor lor de a cunoaşte. Ei simt şi cred şi se
conduc în viată conform acestei credinţe şi atât. Dacă ei îşi în­
soţesc credinţa lor de raţionament, ei o fac numai pentru; a-şi
transmite această credinţă a lor altora cari nu o simt cu a-
ceeaşi putere ca şi ei. Dar oameni de aceştia, cari să simtă sub
formă de revelaţie, adică sub formă de lumină, maximă, sensul
ultim al adevărurilor cuprinse în religie, sunt aşâ de rari, că am
putea merge până a spune că ei se reduc mai numai la înteme­
ietorii de religii. Ceilalţi credincioşi, aproape unanimitatea,—
vulg, artişti, savanţi, filosofi, — au nevoie pentru ei înşişi de o
explicare a acestui sens. Exemplele cele mai tipice, cele mai ex-

1) A se vedea fascicula Il-a, precedentă, 15 Februarie 1916, din p r e ­


zentul volum (VIII) al „Studiilor Filosofice''.
presive în această privinţă, le găsim la filosofii cari îşi propun să
concilieze ştiinţa cu religia, la un Kant, la un Boutroux, etc. Dar
cazurile cele mai dese ale acestei necesităţi le întâlnim în raporta­
turile dintre preoţi şi poporul credincios. Preoţii au simţit pururi
nevoia de a dă oarecari tălmăciri adevărurilor religioase, pentru
ca acestea să devie cât mai inteligibile acelora, de obicei noro­
dului credincios, cari nu le-au pătruns încă sensul lor profund. Or,
asemenea explicări sunt totdeauna începuturile unei filosofii. Ex.
Sf. Augustin, Sf. Damaschin, Bossuet, etc, cari, deşi cei mai re­
ligioşi oameni cu putinţă, au fost, totuşi, nişte filosofi prin aceste
explicări.
Aşa dar, unul din isvoarele filosofici este necesitatea pe
care o încearcă adesea spiritul nostru de a se strădui prin felu­
rite tălmăciri, în loc de a procedă în chip direct, pentru a prinde
taina cuprinsă în simţimântul numit religie. Se pune deci între­
barea dacă Românii au avut şi ei astfel de tălmăciri, ca începu­
turi ale filosofiei lor.
Răspunsul la chestiunea pusă este categoric. Românii au
avut şi ei asemenea tălmăciri. Ele n'au dus la filosofia unui Sf.
Augustin sau Bossuet, dar au fost, în tot cazul, începuturile unei
filosofii, ale filosofiei româneşti, şi ar fi o lacună în studiul ce am
întreprins aici dacă^nu le-am pomeni.
Explicările acestea au fost înfăţişate în limba română sub
diferite titluri. Ele au fost numite de către cei culţi Tttcul Evan­
gheliilor, Evanghelie cu învăţătură, Evanghelie învăţătoare, Pre­
dici, Cheia înţelesului, etc, iar de către popor mai ales Cazanii.
Iată câteva din aceste explicaţii sau, fileuri, în ordinea lor chro-
nologică. Tâlcul Evangheliilor (1560—1565), Evanghelie cu învă­
ţătură (1580—1581), Predicele scrise de Popa Grigorie din Ma-
haciu (1600—1619), Predici pentru sărbători mari (1632), Evan-
gheliea învăţătoare (1642), învăţături preste toate zilele (1642),
Cheia înţelesului (1678), Predicele mitropolitiMui \Antim Ivi-
J
reanu (1709—1716), etc. ). Marele lor număr arată, negreşit, în­
delunga lor înrâurire.

1) Găsim o listă metodică a acestor tâlcuri la I. .G. Sbiera, Mişcări


Culturale, Cernăuţi, 1897, p. 55 şi mrm., precum şi în Bibliografia Româ­
nească Veche, de I. Bianu şi N. Hodoş, Bucureşti, Socec, 1903.
In ceeace priveşte publicarea lor, ne putem referi, în afară de edi-
Dar în ce sens precis aceste explicaţii, tîlcuri, predici, ca­
zanii, etc, sunt unul din începuturile filosofici româneşti? Care
este filosofia cuprinsă în ele? Examinate de aproape, aceste tîl­
curi apar ca identice în esenţa lor cu scrierile religioase zise
apocrife, studiate până acum; adică ele sunt înainte de toate
scrieri religioase, dar animate, totuşi, de un început de suflu
filosofic. Astfel fiind, noi nu vom avea a stărui asupra lor decât
numai spre a arăta identitatea filosofiei lor cu aceea a scrierilor
analizate în paragrafele precedente, căci, referindu-ne' la a-
ceastă analiză, noi vom fi arătat, prin chiar aceasta, în ce sens
aceste tâlcuri au fost unul din începuturile filosofiei româneşti.
Pentru a observa ordinea chronologică, necesară urmărirei
evoluţiei gândirei de care ne ocupăm, să considerăm cea dintâi
din aceste cazanii sau explicaţii religioase în limba română. Cea
d'întâi cazanie românească pe care o menţionează istoria lite­
ratura româneşti este aceea de prin 1560—1565 tipărită la Bra­
şov de către diaconul Coresi şi intitulată Tâlcul Evangheliilor.
Cine este autorul său, căci Coresi nu a fost decât un simplu ti­
pograf, care figurează numai ca atare? Nu avem un răspuns ho-
tărît în această privinţă. Dar din cuprinsul însu-şi al cărţei, de­
ducem că diaconul Coresi mai întâi văzând căi „toate limbile au
cuvântul lu Dumnezeu în limba lor, numai noi Românii n'a-
1
vem" ), a întreprins tipărirea Tetravanghelului (celor patru
Evanghelii) şi a Praxiului (Vieţei Apostolilor), şi apoi văzând
„jelaniea a mulţi preuţi de tâlcul evangheliilor cum să poată şi
ei propoveduî şi a spune oamenilor învăţătură după cetituil evan­
gheliei", a aflat această carte pe care o tipăreşte cu cheltuiala ju-

tiile speciale, la T. Cipariu, Analecte, Blasiu, 1858; B . P . (Hasdeu, Cnvente


•den Bătrîni, Bucureşti, 1880; A. L a m b r i o r , Carte de Citire, Iaşi, 1882; M.
Oaster, Chrestomatie Română, Bucureşti, Socec, 1891, etc.
Unele din ele au fost chiar tipărite <în mai multe ediţii. Astfel putem
cita de ex. Predicele lui Antim Ivireanu, cari au fost publicate în 1886 de
d-1 I. Bianu, în 1888 de C . Erbiceanu, iar acum de) c u r â n d de c ă t r e d-1
P . V. Haneş (Bucureşti, Minerva, 1915).
în istoria literaturei româneşti a d-lui N. Iorga, în Cursul de istoria
literaturei româneşti al D-lui Ovid Densusianu, e t c , găsim interesante ca­
racterizări ale lor.
1) Tâlcul Evangheliilor, Dojana Cetitorilor, reprodusă în Bibliogra­
fia veche romanésca, de I. Bianu şi N. Hodoş, voi. I, Bucureşti, Socec, li?03,
ţp. 516—518, după exemplarul Canonicului I. M. Moldovan.
1
panului Foro Miclăuş ) . Cine să fie deci autorul acestei Cazanii?
Tâlcul Evangheliilor din 1560—1565 este, probabil, opera unui
propagator al ealvinismului care ţintea să convertiască pe Ro­
mâni la această reformă. Căci mai întâi, după cum a observat
2
N. Hodoş, găsim în această carte idei cari sunt absolut calvine )„
şi apoi trebue poate să zicem cu D-nu lor ga că „Forro nu putea,
3
să-şi deâ „florinţii" pentru o lucrare în sensul legii vechi" ) . Cu
toate acestea, soluţiunea chestiunei ce ne preocupă pe noi aici
este clară, Filosofia cuprinsă în acest Tâlc al Evangheliilor este
în fond aceeaşi pe care am constatat-o în analizele precedente..
Faptul este explicabil întrucât, ne găsim. în prezenţa unei r a ­
muri ale aceluiaşi trunchi : creştinismul. Să considerăm de
ex. tâlcul cuvântărei lui Isus de pe munte. între acest tâlc şi
pasagiul esenţial citat de noi la examinarea lui Varlaam şi loasaf
nu este nici o deosebire. „Fraţii miei, mainte aceştiî Evangheîiî
era Domnul dojenit cum să adunăm şi să, strîngem comoara noa­
stră în ceriu, cum să nu avem inemâ lipita la comoara peritoara
aicea pre pământ. Aşa acmu învaţâ-ne Xs zicând, căutaţi cum
mintea voastră să nu lăsaţi nici să băgaţi pre lucrurele trecătoare
şi de cestui pămînt; că mintea voastră în toate lucrurele iaste
cum iaste ochiul trupului lumina şi cum ochiul veri orbi, tot tru­
pul tău va pipăi în untunearec, aşijderea şi mintea ta deaca veri
da pre strângerea comoarâi, lumina vieţei nu veri putea câştiga
4
şi veri umbla întru untunearecul morţei" ) .
Aşâ dar ne găsim în prezenţa aceleeaşi filosofii adânc
creştinească pe care am întâlnit-o şi în scrierile religioase zise
apocrife examinate până aici: acelaşi dualism între micimile Ui­
mei acesteia şi măreţia lumei viitoare, etc. Pentru a avea deci
oarecari amănunte asupra acestei filosofii, ne putem raporta la
ceeace precede. Aceasta o putem spune poate cu mai mult temei
încă despre cele l'aite tâlcuri, de oarece originea lor este pro­
babil aproape aceeaşi ca a scrierilor religioase zise apocrife pe
cari le-am analizat în paragrafele precedente. Aşâ de ex. Evan-

1) Ibidem.
2) N e r v a Hodoş, Un fragment din molitevnicul diaconului Coresi, îrr
Prinos D. A. Sturdza, Bucureşti, C a r o l Qobl, 1903, p. 243—244.
3) N. Iorga, Istoria literaturei religioase a Românilor, Bucureşti. S o -
cec, 1904, p. 77.
4) T. Cipariu, Analecte, p. 16—18.
ghetto, cu învăţătură, tipărită tot de Coresi la Braşov în 1581, şi
care este a mitropolitului muntean Serafim, este, probabil, inspi­
rată din aceleaşi surse ca şi Varlaam şi loasaf. In tot cazul, pasa-
gii ca acela pe care l'am citat din Tâlcul Evangheliilor, şi care se
apropie atât de spiritul ce animă pe Varlaam şi loasaf, le găsim
şi în Evanghelia cu învăţătură. Iar în Predícele lui Antim Ivireanu
(1709—1716) sunt multe învăţături pe cari le-am crede inspirate
din Învăţăturile lui Neagoe. De sigur, ar fi să simplificăm prea
mult dacă în aceste tâlcuri am vedea numai elementele filosofiei
stabilită anterior. Căci în realitate aflăm în unele din ele elemente
nouă care consistă în reflexii asupra raporturilor dintre religie
^şi starea poporului la care ele se adresează, în explicări simbo­
lice ale faptelor istorice din Biblie, etc., şi care, deci, ne fac pe
mulţi dintre, noi să ne gândim mai ales la modernismul contim­
poran decât la ortodoxismul tradiţional. într'adevăr, să conside­
răm de ex. Predícele lui Antim Ivireanu. „Şi este nadei dea de
două feluri: una bună şi alta rea. Bună este aceea când nădăj-
dueşte cineva la Dumnezeu să se mântuească. Rea este aceea
când nădăjduieşte cineva la lucrurile aceste trecătoare ale lumii,
care nădejde este mincinoasă şi deşartă... Dar noi acum, că ne
numim creştini, după ce fapte bune socotiţi că ne vom putea
arătă creştinătatea?... că suntem mai răi decât păgânii... Sărbă­
torile şi praznicile nu le ţinem ca un nimic, ci atunci facem cele
mai rele, de bucurăm pe dracul, şi atunci vindem şi cumpărăm.,.
Ci iată că vă zic, iubiţilor mei, şi vă învăţ cu frica lui Dumnezeu,
ca un părinte sufletesc şi păstor ce vă sunt, să vă veniţi în fire şi
să vă căiţi de lucrurile cele necuvioase, că Dumnezeu este mi­
lostiv, şi daca va vedea întoarcerea noastră şi pocăinţa cea bună,
ne va iertă. Şi vă poruncesc tutulor câţi sunteţi cu meşterşug şi
cu neguţitoriî, veri de ce breslă, ca de acum înainte Duminicile
şi sărbătorile cele mari, ce se numesc domneşti,, şi ale Maieei
Precistii, şi a unora din sfinţii cei numiţi, să văi închideţi prăvă-
liileNgi nici să vindeţi, nici să cumpăraţi, nu numai dela creştini,
ci nici dela Turci... Şi nimeni să nu socotească din voi şi să zică
1
în inima lui: „dar ce treabă are Vlădica cu noi, nu-şi caută vlă-
dicia lui, ci să amestecă într'ale noastre?" De n'aţi ştiut până
acum şi de n'au fost nimeni să vă înveţe, iată că acum veţi şti
că am treabă cu toţi oamenii câţi sunt în Ţara Românească dela
mic până la mare. Căci în seama mea v'a dat stăpânul Hristos
să vă pasc sufleteşte, ca pre nişte oi cuvântătoare... Ci să lăsăm
năravurile cele rele şi obiceiurile cele necuvioase, că doar s'ar
milostivi Dumnezeu asupra noastră să ne ierte şi să ne chiver­
1
nisească cu mila lui cea bogată )... Nu socotesc să fie nici unut
din cei ce au puţinică ştiinţă din Sfânta Evanghelie, carele să, nu
poată înţelege fără multe tălmăcituri cui să înehipueşte acest
Lazăr, pentru carele pre larg povesteşte Evanghelia lui Ioan. A-
jungă să ştie cum că păcatul este moartea sufletului, pentru ca
să cunoască îndată cum că mort ca acesta altul nu este fără nu­
mai păcătosul, carele, măcar că trăeşte, este mort. Noi ştim că
Hristos, afară din Lazăir, a mai înviat şi pre alţi doi morţi:, pre
fata lui Iair şi pre feciorul văduvei. Fata cea moartă a lui Iair, ce
a murit în casă, înehipueşte pre păcătosul acela care păcatueşte
cu mintea şi cu voinţa, dară păcatul încă nu l'a isprăvit cu lucrul.
Iar feciorul văduvei, carele să aduce în pat afară, să înehipueşte
păcătosului aceluia carele a săvîrşit cu lucrul păcatul. Al treilea
mort, carele este Lazăr, ne adeverează pre cel ce a îmbătrânit
în păcat. Acum spuneţi-mi ce înehipueşte aceasta, ce ne învaţă
această mijlocire despărţită cu care a înviat Hristos pre cei 3
morţi: pre ce! dintâi cu atingerea mânii, pre al doilea cu un cu­
vânt şi pre al treilea cu laeraimi, cu rugăciune şi cu glas mare!
Toţi tâlcuitorii Sfintei Evanghelii zic cum că aceasta a vrut să
înveţe Hristos, Domnul vieţii şi al morţii, că păcătosul carele
este mort în darul lui Dumnezeu, pentru căci au păcătuit din ne-
socoteala şi din slăbiciunea firii, înviază prea lesne. Aşijderea şi
celălalt, carele a căzut din dragostea lui Dumnezeu de două, ori.
Iar al treilea, care a îmbătrînit în păcat, nu este cu putinţă să să
2
întoarcă prea lesne" ). Aşa dar, s'ar putea spune că dela aceste
predici simbolice şi până la modernismul contimporan distanţa
nu este tocmai mare.
Iată-ne, s'ar părea, mai mult în domeniul filosofici decât în
acela al religiunei, deşi este vorba de scrierile religioase ca­
nonice. Totuşi nu trebue să mergem până a vedea în aceste ele­
mente nouă factorii unei transformări esenţiale a filosofiei re­
ligioase stabilită anterior. Căci, cu toate elementele sale nouă,

1) Antim Ivireanu, Predici, ed. P . V. Haneş, Bucureşti, Minerva>


1915, p. 17—22.
2) Ibid., p. 103 şi urm.
filosofia tâlcurilor scrierilor religioase canonice rămâne, cel pu­
ţin, adânc identică, în esenţa, sa cu aceea a-scrierilor religioase
zise apocrife pe cari le-am analizat în paragrafele precedente.
Am putea cită nenumărte pasagii întru dovedirea acestui ade­
văr. Dar pasagiile citate sunt, credem, suficiente pentru a ne face
să vedem că ne aflăm tot în prezenţa aceleeaşi filosofii dualiste,
eminamente morala şi, deci. puternic animată de suflul religiunei
creştine.

4. Scrierile religioase eclectice (1620).


Istoricii filosofici socotesc printre începuturile filosofiei
grece pe nişte moralişti numiţi gnomici cari se deosebesc de mo­
raliştii de mai târziu, eticienii propriu zişi, prin aceea că morala
expusă de ei nu consistă, ca a acestora, într'un corp unitar, într'o
doctrină sprijinită pe o anumită teorie a cunoştinţei, pe o anumită
metafisică, etc, ci într'o simplă sumă de precepte culese de peste
tot, adică într'un eclectism şi încă într'un.eclectism care nu eră
sistematizat, care se reducea numai la crâmpeie de maxime adu­
nate din toate părţile, fie din propria lor viaţă, fie din tradiţie, etc.
Am putea face acelaşi lucru cu privire la unul din începuturile
filosofiei româneşti. Intradevăr, în literatura românească din vea­
cul al XVII-lea găsim câteva scrieri cari erau numite mai ales Al­
bine pentrucă, după cum am mai spus, ele consistau îni adunări de
diferite fragmente alese din scrieri de seamă, cu deosebire reli­
gioase, dar şi literare, filosofice, e t c , în scopul de a compune o
carte cât mai utilă sufleteşte pentru contimporani, întocmai pre­
cum albinele propriu zise adună sucul florilor în scopul de a face
miere, adică în scopul de a procura hrana materială necesară
societăţei lor, şi cari, ca atare, erau fireşte, nişte simple scrieri
eclectice nesistematice adică nişte simple morale gnomice. Astfel
putem cita Darovaniea sau Floarea Darurilor (1620), Albina
(1683—1686), Cărare spre fapte bune (1685), Mântuirea păcă­
toşilor (1692), Învăţături creştineşti (1700), Pilde filosof eşti
(1713), etc.

1) V. I. Sbier-a, op. cit., p. 57 şi urm. — Cf. bibliografia relativă la


Tilcurile scrierilor religioase canonice din p a r a g r . p r e c e d ; I. Bianu, Co­
lumna lui Traian, 1883; Episcopul Ohenadie, Analele Academiei Române,
Seria II, Tom. XII.
Să considerăm prima din aceste scrieri, adică Durovaniea
sau Floarea Darurilor. Ea a fost tipărită pentru întâia oară în
limba română, de către Antim Ivireanu la 1700 de pe un manus­
1
cris grecesc găsit la muntele Athos ) . Dar ea circula în manus­
cris românesc în Ţările locuite de Români încă delà începutul
veacului ai XVII-lea. Căci iată ce ne spune în această privinţă
D-nu I. Bianu: „S'a descoperit un manuscris delà 1620 în care
se află 3 cărţi poporane române. Aceste trei cărţi sunt: Alexan­
dria, Floarea darurilor şi Rojdanicul. Manuscrisul este proprie­
tatea D-lui profesor Ştefan Neagoe din Bârlad, care a binevoit
a ni-1 da spre a-1 publica în Columna lui Troian- Provenienţa
manuscrisului o arată D-l Neagoe în următoarea notiţăi ce mi-a
dat'e cu el : „Manuscriptul meu, jumătate în limba română şi ju­
mătate în limba slaVonă, scris la 1620 de p,opa Ion din Sâm-Petru
în Transilvania, a fost proprietatea răposatului meu tată Dumitru
Neagoe şi l'am descoperit la anul 1860 în satul meuMicăsasă în
Transilvania între hârtiile tatălui meu". Al doilea text din ma­
nuscrisul nostru este textul tipărit la 1700 de Antim, Ivireanu: la
Snagov sub titlul Floarea Darurilor. Dar cu 80 de ani înainte de
facerea acestei tipărituri, cartea era tradusă în- româneşte, cuan o
găsim în manuscrisul nostru, şi intrase în biblioteca de lectură a
2
popilor, diaconilor şi a tuturor cărturarilor poporului" ). Prin
urmare Floarea Darurilor circula în manuscris pe la 1620 şi ea
a fost tipărită în 1700. Ea nu s'a oprit însă numai la ediţia delà
1700 ci s'a mai tipărit în 1808 şi 1834. Ea a avut deci o oarecare
înrâurire asupra culturei neamului românesc.
Dar cine este autorul său, care îi este cuprinsul, în ce con­
sistă, filosof ia acestui cuprins? In ediţia din 1700 a lui Antim Ivi-'
reanu găsim o prefaţă a autorului dar fără ca să ne indice nu­
mele său. El ne spune numai că a făcut ca acela „care ias'te într*o
livade mare şi frumos înflorită, şi culege vârfurile erbilorû şi flo-
riloru celor mai frumoase" pentru ca să facă o cunună şi că drept
3
aceea îşi numeşte cartea sa Floarea Darurilor ). Aşa dar, nu pu­
tem spune nimic precis asupra autorului acestei cărţi. Cât despre
cuprinsul său, el este următorul: 1° treizeci şi cinci de capitole

1) Floarea Darurilor, Snagov, 1700, Prefaţa editorului.


2) V. Columna lui Traian, 1883, p. 323 şi urm.
1
3 Op. cit., Predoslovie.
clasate astfel: 12 virtuţi şi 12 viţii puse faţă în faţă, anume câte
o virtute şi câte un viţiu corespunzător, apoi din nou câte o vir­
tute şi câte un viţiu corespunzător şi a. m. d., iar la urmă un ca­
pitol final care tratează despre „măsurare"; 2° fiecare capitol
începe cu diferite definiţii ale virtuţei sau viţiului respectiv luate
din deosebite scrieri (Biblie, Filosofic, Literatură, etc.); 3° fiecare
capitol cuprinde câte o comparaţie a virtuţei sau viţiului res­
pectiv cu câte un animal; 4° diferite sentinţe sau maxime d'ale
sf. părinţi, filosofi ori literaţi; 5° câte o istorioară petrecută real
de anumiţi oameni de seamă cari au venit în atingere cu virtutea
sau viţiul în chestiune. Iată numele celor 35 de capitole: 1. pentru
•dragoste; 2. păcatul pizmei; 3. pentru bucurie; 4. păcatul întris-
tărei; 5. pentru pace; 6. păcatul manierei; 7. pentru milostenie;
0
8. păcatul nemilostivireir . pentru îndurare; 10. păcatul seum-
peatei; 11, pentru îndireptare; 12. păcatul înbunărei; 13. pentru
înţelepţie; 14. păcatul nebuniei; 15. pentru direptate; 16. păcatul
strâmbătăţii; 17. pentru îndireptare; 18. păcatul înşelăciunei; 19.
pentru adevăr; 20. păcatul mineiunei; 21. pentru puteare; 22.
păcatul teameriî; 23. pentru bărbăţia sufletului; 24. păcatul înăl­
ţării; 25. pentru întărire; 26. păcatul neîntărirei; 27. pentru so­
cotinţă; 28. păcătui nesocotinţei; 29. darul înţelepţiei smerite ;
30. păcatul trufiei; 31. darul ţinearei; 32. păcatul nesaţiului; 33.
pentru feciorie, adică curăţie; 34. păcatul curviei; 35. pentru
măsurare. Iată şi un exemplu'în care se văd realizate celel'alte
patru puncte. „I. Milostenia iaste, precum au zis Sf. Avgustin,
să aibi în inima ta durearea pentru sărăcia altuia. II. Şi poţi să
aseameni milostenia pre cocoşul sălbatec, pentru că deaca văd
că înbătrânesc părinţii lor, şi văd că-şi pierd lumina lor şi nu
pot să mai zboare, le fac un cuib şi îi hrănesc înlăuntru şi le scot
peanele toate, iară mai vârtos acelea, carele sânt înprejurul ochi­
lor lor, şi atuncea-î păzesc până ce fac aripi, şi aşa din fire înti­
neresc, şi le vine lumina lor. III. Platon au zis: Nu iaste nici un
dar mai frumos şi mai bun de cât milostenia. Solomon au zis:
Ori carele va da săracului, nu să va căi, şi ori carele îşi râde de
cerşitori va veni în sărăcie. Juvenalie au zis: Să fiî miluitoriu,
că milostenia iaste izvodul bunătăţilor. Xs au zis: Iartă altora
şi ţi se va erta şi ţie. IV. Pentru milostenie spun la istoriile Ra­
mului că adusără pre un tâlhariu înaintea lui Alexandru şi—1 în­
trebă: pentru ce mergi şi furi? iară el răspunsă de zise: dară tu
pentru ce furi toată lumea? ce eu pentru căci merg singur îmi
zic tâlhariu, iară tu pentru căci mergi cu soţii, cu oameni îţi. zic
înpărat, iară de ai fi şi tu singur ca mine ţi-ar zice tâlhariu ca şi
mie... şi pre mine m-au făcut sărăcia de sânt tâlhariu, iară tu
eşti jefuitoriu şi iaste mai mult reu în sufletul tău, iară eu de aşi
fi ca tine aşi fi mai bun de cât tine. Iară auzind Alexandru ce zi­
cea acesta, veni în milostenie, văzând că acela n'au fost tâlhariu
pentru alta fără numai pentru sărăcie şi pentru scârba sărăciei
carea avea, îi ertăi lui moartea şi-1 făcu ostaş lui, şi după aceasta
1
îl făcu căpitan şi mai de cinste în curtea lui" ) . Astfel este cu­
prinsul acestui fel de scrieri eclectice, gnomice numite Floarea
Darurilor, Albine, etc. După cum vedem el se înfăţişează sub un
oarecare aspect sistematic. Acest aspect însă este negreşit nu­
mai tecnic sau cel mult artistic iar nu filosofic propriu zis. To­
tuşi este în el o oarecare filosofie.
In ce consistă această filosofie? Ea consistă, negreşit, după
cum am spus, într'un anumit eclectism, adică într'o anumită cule­
gere din diverşi autori. Care este însă carateristica specială a a-
cestui eclectism? Ea este în fond aceeaşi pe care am semnalat-o
în scrierile religioase zise apocrife,'căci între aceste scrieri de cari
rae-am ocupat în primele două paragrafe ale acestui studiu şi scrie­
rile eclectice de cari ne ocupăm în acest paragraf, nu este, după
cum se vede, decât o deosebire dela speţă la gen, cele d'întâi
inspirându-se din surse aproape exclusiv religioase, iar acestea
din urmă mergând de o potrivă şi la un izvor religios şi la unul
literar şi la unul filosofic, etc. Iată de altfel ţelul adânc creştinesc
şi deci doctrina adânc dualistă şi adânc morală care animă şi pe
Floarea Darurilor ca şi pe Varlaam şi loasaf şi ca şi pe învăţă­
turile lui Neagoe. Mai întâi împărţirea cărţei în două feluri de
capitole opuse simetric, — câte o virtute şi câte un viţiu, — ne
probează până la evidenţă înrâurirea dualismului creştin. Apoi
din deosebitele titluri sau prefeţe cu cari diferiţii editori au pre­
s
cedat această carte, reiese cu prisosinţă că, în ultimă analisă, nu
este , într'adevăr, vorba decât de morala religiunei creştine. Iată
de ex. titlul manuscrisului din 1620. „Dulce învăţătură din toate
capetele cărţilor lui Hristos şi a svinţilor apostoli ş'a prorocilor
ş'a mai marilor pătriarşi, preacuvioşi părinţi, din carte ce se

1) Floarea Darurilor, C a p . VIII, p. 34—37, după ediţia din 1834.


chiamă Alghinuşe, poveste, pilda postului svîntu cela marele, de
1
folosenie sufletului" ) . Iată şi pasagiul final din prefaţa ediţiei
din 1834 de pe care am făcut citaţiile de mai sus.,„Nuimai cfetin-
du-o eu bună luare aminte (această carte intitulată Floarea Da­
rurilor)..-, vom împlini porunca lui Dumnezeu care zice: Să iu­
beşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, şi pe aproa­
2
pele tău ca însuţi pe tine" ) . Aşâ dar, este vorba, în fond, de
triumful preceptelor creştine, deşi, în.formai, se recomandă pen­
tru acest triumf şi unele mijloace de natură pur filosofică. Acest
adevăr a fost de altfel relevat deja, şi cu multă competenţă, în
1890 de către Episcopul Ghenadie al Râmnioului-Noul Severin
cu prilejul studiului său asupra Albinei din 1683 a cărei structură,
3
după cum se poate vedea din acest studiu ), este identică în
esenţa sa aceleia a f loarei Darurilor analizată de noi aici. Cu
toate acestea, trebue să recunoaştem că, prin eclectismul său,
această filosofie apare mult mai mult ca o filosofic distinctă de
religie decât aceea a scrierilor precedente, — deşi, încă odată,
ea rămâne eminamente creştină în esenţa sa.
Iată deci încă unul din începuturile filosof iei româneşti: un
eclecticism cu fond creştinesc. Această filosofie eclectico-creş-
tină nu este un produs propriu zis al spiritului Românilor.
Totuşi, trebue să spunem că ea a devenit atât de românească
prin modul intens creştinesc în care Românii au adoptat-o, prin
prefeţele şi prin alcătuirele ce cărturarii acestora i-au dat în nu­
meroasele scrieri româneşti în cari ea s'a manifestat, că nu pu­
team ca să nu o menţionăm ca pe unul din începuturile filosofie!
acestui popor.

5. Cronicarii. (Sfârşitul veacului al XVH-lea şi începutul veacului


al XVIII-lea).

Neamul românesc, ale cărui începuturi filosofice noi cău­


tăm să le prindem şi să le schiţăm aici, a trecut, după cum am mai
spus, prin zile de restrişte atât de grele, că apare aproape ca o
minune faptul că el nu a fost şters ca neam între neamurile cari

1) V. I. Bianu, în Columna lui Traian, 1883, p . 323 şi urm. — Cf. L


Sbiera, op. cit, p. 68—69.
2) Floarea Darurilor, ediţia din 1834, înainte C u v â n t a r e .
3) V. Analele Academiei Române, Seria II, Tom. XII.
formează istoria omenirei. Dar poate că mai minunat apare
faptul că, în necontenita lui luptă pentru existenţă, el a găsit
încă timp ca să-şi toarne în formele culturei tragica sa istorie.
Căci acest neam a trecut într'adevăr prin aşa de trudnice şi de
neîncetate încercări că, i-a lipsit cu totul liniştea trebuincioasă
pentru a-şi consemna în scris cultura sa. Cronicarul Miron Cos-
tin exprimă acest crud adevăr cu o plasticitate care atinge su­
blimul. „Sosiră asupra nostră cumplite aceste vremi de acutn,
de nu stămii de scrisori, ce de grije şi suspinurî. Şi la acestü felü
de scrisóre, ganda slobodă şi foră valuri trebuesce; eră noi pré-
vimü cumplite vremi, şi cumpenă mare pământului nostru şi
x
nouă" ). Şi totuşi Miron Costin şi cu el încă şi alţi mulţi fii aleşi
ai acestui atât de obidit neam, s'au învrednicit de ne-au lăsat
„scrisori" asupra acestei culturi. Cum să ne explicăm deci ase­
meni fapte cari apar ca nişte adevărate minuni? Ele pot fi, ne­
greşit, explicate în diferite chipuri. Se poate spune de ex. că lu­
mea nu este produsul unei întâmplări, că fiecare naţiune, ca şi
fiecare individ, îşi are o misiune pe această lume dată de un
Dumnezeu creator, că naţiunea română îşi are şi ea misiunea sa
şi că jn suferinţele trecutului ea nu a făcut decât săi-şi plămă­
dească măreţia viitorului. Şi, în conformitate cu această teză, se
mai. poate spune că printre ceeace a scăpat efectiv de peire a-
ceastă naţiune, în nenumăratele lovituri de moarte ce ea a pri­
mit în cursul timpului, a fost şi filosofía aleşilor săi. Căci găsim,
o filosofie în „scrisorile" acelora cari i-au' consemnat istoria,
şi această filosofie, deşi nu alcătueşte un sistem propriu zis ci
se înfăţişează mai numai sub formă de crâmpee răsleţe, a
fost, totuşi, netăgăduit, unul din isvoarele de viaţă ale acestui
neam. In tot cazul, ceeace pe noi ne interesează aici, este că
cronicele, „letopiseţele" sau cele dintâi însemnări ale istoriei nea­
mului românesc, cuprind o oarecare filosofie, şi noi trebue să
cunoaştem natura acestei filosofii care este unul din începuturile
filosofiei româneşti. Nu vom avea, fireşte, să trecem în revistă
pe toţi cronicarii, ci vom cită numai din aceia cari pe lângă scrieri
pur istorice au avut şi scrieri cu un caracter mai mult sau mai
puţin pronunţat filosofic. Astfel au fost de ex. Miron Costin, Ni-

1) Miron Costin, Letopiseţul Ţerei Moldovei, Voroava c ă t r e cetitoriu,


Ed. M. Kogălniceanu (ed. H-a, Bucureşti, li872), voi. I, p. 247.
culae Costin şi D. Cantemir. Dacă lăsăm; deci de o parte pe un
cronicar de farmecul unui Ion Neculee este pentru a ne ţine cât
mai cu putinţă în domeniul strict al filosofiei.

Miron Costin (1633—1691).

Miron Costin a fost un istoric, un cronicar. Ar fi însă o


ştirbire a personalităţei lui, şi o lacună în istoria culturei nea­
mului românesc, dacă, noi n'am vedea în el decât un simplu în-
şiruitor de fapte. Miron Costin a fost încă şi un teoretician ai
istoriei, şi rai filosof.
In ce consistă precis filosofia lui Miron Costin ? Ea nu
formează un sistem propriu zis, dar spicuind'o atât din scrierile
sale pur istorice cât şi din celebra sa poesie filosofică „Viaţa
• lumii" îi putem găsi elementele unitare, statornice care o animă.
„începutul ţeriloru acestora şi al nemuluî moldovenescu ţi
muntenescu şi în ţerile ungurescî cu aeestu nume români pâne
astăzi, de unde sunt veniţî întru aceste părţi de pămentu, a scrie
multă vreme la cumpănă au stătută cugetul nostru. Se începu
ostenela acesta dupe atâtea vecurî, de la descălecatul ţeriloru de
'ntâiu, de la Trai an imperatul Romului, cu câteva sute de ani
preste mine trecute, se sperie gîndul. A lăsa iarăşi nescrisă, cu
mare ocară înfundată nemul acesta de o semă de scriitori, este
inimeî durere. Biruit-au gîndul se me apucu de acesta ostenelă,
se scotu lumeî la vedere feliul nemuluî, din ce isvoru şi seminţie
sunt locuitorii ţereî nostre a Moldovei şi aşa şi a ţereî Munte-
nescî şi a RQmâniloru din ţerile ungurescî, că tot un nemu sunt
şi odată descălecaţi. — Zice-va cineva: prietine, târziu estef
Dupe sutele de ani, cum se voru pute sci istoriile adeverate de
atâtea vecurî? Răspunz eu: Lăsat-au puterniculu Dumnezeu is­
cusită oglindă minţeî omenescî: scrisorea, dintru carea decă va
nevoi omul, cele trecute cu multe vremi le va putea sci şi le va
putea oblici, şi nu numai lucrurile lumeî, staturile şi începuturile
ţeriloru, ce şi singură lumea, cerul; pământul, că sunt zidite de
cuventul lui Dumnezeu celui puternicu. Scriptura ne deschide
mintea de agiungemu cu credinţă spre Dumnezeu, Duhul-ceiu-
sfântu şi nevezutu şi necuprinsă şi neajunsu de mintea şi de
firea omenescă. Scriptura depărtate lucruri de ochii noştri ne
face de le putemü vedé cu cugetul nostru. — A doua îndemnare
mí-au fostíí acestü Simeón Dascalü, Eustratie •Logofătul,şi ácelü
mahlearü Misailü Calugérulü: de unde au aflată eí aceste basne
că sunt moşii terei aceştia din temniţele Romului, dati întru aju­
torul lui Laslău craiul Ungurescü? — Eü, iubite cetitorule, ni-
căire n'am aflátü, neci la un istoricü, neci Latină, neci Leah,
neci Ungurü, — şi în viata mea, Dumnezeu scie cu ce dragoste
eram pururea la istorie, iată că şi până la acesta vrestă! Eu voiü
da sema de ale mele câte scriu! Facutu-ti-am isvodii de mari şi
vestiţi istorici... Puternicul Dumnezeu, cinstite şi iubite cetitorule,
să-ţi dăruescă, dupe aceste cumplite, vremi a anilorü noştri,
când-va şi mai slobode vécurí, întru care, pre lângă alte trebi,
se aibi vreme şi cu cetitul cărtiloru a face iscusită zăbavă; că nu
este şi mai frumosă şi mai de folosü în totă viata omului zăbavă,
decât cetitul cărtiloru; căci cu cetitul cărţilor şi a scriptureî cu-
nóscemü pre Ziditorul nostru Dumnezeu; cu cetitul laudă îi 4a-
cemii, pentru tote a lui cătră noi bunătăţi; cu cetitul, pentru
greşelele nóstre milostivă '1 facemfl; din scriptură înţelegemu
minunate şi vecinice faptele luí, a face fericită viata, şi nemuri-
tóre agonisesce nume. Singură Mântuitorul nostru Domnul şi
Dumnezeu, Isus Hristosü ne învaţă, zicendu: „Ispitiţi scrip­
turile". Scriptura depărtate locuri de ochii noştri ne învaţă, cu
acele trecute vremi sé pricepemü cele viitóre"
Aceasta este prefaţa cu care Mirón Costin înţelege să-şi în­
ceapă istoria neamului seu. Numai din ea chiar vedem hotărît că
suntem în prezenţa unui teoretician al istoriei, în prezenţa unui
filosof. Şi câtă de măreaţă filosofic, cât de spornic isvor de înăl­
ţare sufletească nu cuprinde această simplă prefaţă. Miron Cos­
tin întreprinde istoria Românilor pentrucă el este Român şi pen-
trucă, prin urmare, el nu poate face altfel. Insă el este departe de
a face aceasta în simplu diletant. El îşi dă pe deplin seama că
adevărata istorie este un lucru greu, că ea trebue tratată ştiinţi-
ficeşte adică sprijinită pe izvoade temeinice. Dar „a lăsa nescrisă,
cu mare ocară înfundată némul acesta, este inimeî durere". Şi
astfel „biruit'au gândul" şi Miron Costin a muncit îndelung şi
greu şi a cules izvoade temeinice, trecând poate foarte adesea

1) Miron Costin, Cartea pentru descălecatul de 'nteiu, Predoslovia, ed.


M . Kogălniceanu (ed. Il-a), voi. I, p. 3 şi urm.
prin cele mai chinuitoare cercetări, şi a întreprins ca să arate
lumei, ca să zălogiască viitorului, adevărul că neamul românesc
este răsad latin răsădit de Traian în întreaga Dacie, că şi cei din
Moldova şi cei din tera Muntenească şi cei din ţera Ungurească
tot un neam sunt, tot Români, şi tot odată descălecaţi, şi că acest
neam trebue" să aibă o misiune pe această lume. Căci en-
tusiastul său patriotism eră susţinut de o putere mare, nemăr­
ginită, dumnezeiască, de credinţa sa creştină că istoria tre­
bue să fie realizarea voinţei lui Dumnezeu. Această credinţă îl
duce până la concepţia, atât de nouă pe timpul său, dar atât de
demonstrată astăzi, a existentei unitătei de neam. Visiune a v i ­
sului ce va să fie odată, în vremurile noastre, lozinca şi talis-
manul tuturor naţiunilor în care a început a se înfiripă o con­
ştiinţă. Această visiune a fost probabil Evanghelia acelora cari
în 1859 au făurit începutul Unirei Românilor, căci din 1852 unui
din aceşti făuritori, Michail Kogălniceanu, o vecinicise în slovele
tiparului prin publicarea „Letopiseţelor" Moldovei.
Iată deci cele d'întâi elemente ale filosofiei lui Miron Cos-
tin: patriotismul şi creştinismul. Aceste elemente nu sunt la el
produsul unui simplu sentiment momentan, ci ele îşi au tâlcul lor
adânc raţional.

(Va urma).
Marin Ştefănescu.
^dţiunea JCazar&ului în faptele Dstorice

Mintea omenească, neputând să-şi dea seama de un feno­


men în afară de condiţiile producerii lui, şi-a însuşit această ati­
tudine proprie în fata lucrurilor, rezumată în propoziţia: Niciun
efect fără de cauză.
Această atitudine a fost în acelaş timp un postulat. Atâta
timp mai ales cât s'a crezut în simplicitatea ordinei naturii, eră
admis ca un principiu că natura urmează totdeauna căile cele
mai uşoare şi cele mai scurte pentru a duce la rezultatele ob­
ţinute.
S'ar putea vedea în asta o rămăşiţă a explicării antropo-
morfiste, care presupune în natură o alegere de mijloace ase­
menea aceleia făcută de om în vederea scopurilor sale. A fost
deci un mare pas înainte şi hotărîtor spre concepţia naturală şi
obiectivă, conştiinţa complexităţii reale a fenomenelor din na­
tură. Odată însă cu deşteptarea acestei conştiinţi, s'a constatat
uneori o complicare neaşteptată în producerea fenomenelorv. De
unde până atunci totul era conceput din punctul de vedere al
necesităţii şi nimic nu putea să scape din cercul ei de fier, pro­
gresul explicării a schimbat caracterul strict al ideii de necesitate.
Necesitatea aceasta este numită teoretică şi de aceea legile ei sunt
indiscutabil .universale. Această stare de spirite oglindită în deo­
sebi de filosofia lui Spinoza. Inante de această concepţie teoretică,
a necesităţii, omul a avut şi o concepţie practică a ei. Intr'ade-
văr, mai înainte de constituirea ştiinţei, omul se simţiâ în mij­
locul naturii ca o jucărie a puterilor ei. Puterile acestea s'rm con-
topit într'una singură, exterioară şi de nepătruns, cum obseivă
1
Boutroux ) . Eră soarta, fatum sau ananki, care e motorul trage­
diei grece. Ca ceva de 'nepătruns, omul nu putea să-i se împotri­
vească-şi de aceea el putea fi lovit fără de raţiune aparentă. Iată
de ce/i-am zis acesteia necesitatea practică, în deosebire de cea­
laltă—şi de aceea echivalează propriuzis cu hazardul universal;
necesitate şi hazard se confundă aici. Dacă legile petrecerii feno­
menelor erau în mâinile unui fatum inexorabil, acţiunea lor apă­
rea de fapt muritorilor ca opera unui pur hazard. De aici şi dis­
proporţia nemăsurată dintre puterea destinului şi micimea umi­
lită a omului.
Faza aceasta iniţială a conştiinţei omeneşti este cea pre-
ştiinţifică, în care ideia determinismului nu încolţise încă; totul
eră supus unei intervenţiuni exterioare. In faza aceasta nimic nu
putea fi explicat, căci nu se căută o reducere la cauze. Tocmai
însă fiindcă domnia o stare chaotică pentru conştiinţă, noţiunea
de hazard nu s'a format atunci, ci numai în opoziţie,cu noţiunea
de ordine. După faza aceasta primitivă urmează p a doua fază,
în care se alcătueşte ştiinţa pe temeiul principiului de determi­
nism universal. Aceasta "este faza, pe care am numit-o şi a ne­
cesităţii teoretice, pentru că mintea omenească luă simplicitatea
naturii ca un postulat şi căută a priori o construcţie unitară. De­
terminismul, socotit ca inflexibil, subordona cu necesitate păr­
ţile existenţei, totului. De aceea Boutroux răspunde: „Ar însemna
să fii supus la o fatalitate absolută ca şă exişti numai ca parte a
totului. Le drept vorbind, nimic din ce e real nu prezintă acesr.
caracter, incompatibil cu existenţa: el nu. se găseşte decât în
2
obiectul curat ideal al unei ştiinţe cu totul abstracte" ). Aşa dar
partea, adică individul în înţeles general, poate scăpa determi­
nismului universal. Necesitatea nu e. stăpâna indiscutabilă a lu­
crurilor, printre care se pot produce uneori variaţiuni contin­
gente. Cum mai ales existenţa nu este o pânză neîntreruptă, ci
în ea se suprapun mai multe lumi —. delà materia fizică până la
gândirea omenească — e greu de admis o dependenţă strictă
între ele. După Boutroux : „...dacă supui la o cercetare compara,-
tivă conceptele principalelor forme ale fiinţei, se vede că e im-

1) De la contingence des lois de la nature, p. 131. ,


2) D e la contingence des lois de la nature, p. 130
posibil să legi formele superioare de cele inferioare printr'o le­
gătură de necesitate" Urmează de aici că în natură pot încă­
pea puncte de plecare ale unor determinări speciale, nu numai
în vederea marelui tot. Determinismul universal îşi pierde ri­
goarea, căci se produce din când în când un hiatus, o lipsă de
continuitate. Acesta e punctul de vedere al unei filosofii a discon­
tinuităţii, cum i-ar zice Hoffding. După această filosof ie legile
naturii însele nu sunt definitiv universale, ci admit uneie excep-
ţiuni, — ca şi legile după care se conduc oamenii în societate.
Această concepţie a legilor naturale le-ar apropia mai mult de
legile sociale, după modelul cărora s'ar fi format şi eie. Pentru
a caracteriza acest punct de vedere nou asupra fenomenelor, s'a
chemat filosofia aceasta o filosofie a contingenţei, ai căreia re­
prezentat de seamă este Emile Boutroux.
Am văzut în scurt cum a doua fază esenţială a conştiinţei
omeneşti este înlocuită în progresul explicării — cum spunc-um
la început — prin a treia frază şi actuală, în care ideia de nece­
sitate cauzală .şi principiul determinismului universal sunt con­
fruntate mai de aproape cu realitatea, înlăturând ideia unei ştiin­
ţe abstracte. Ştiinţa ar trebui să se formeze prin contactul ne­
încetat cu experienţa concretă. Concretul este variat si indi/i-,
dual, adică nu se confundă cu totul în massa identităţii; este deci
excepţional.
Aşâ dar contingenţa este un punct de vedere asupia lu­
crurilor şi trebuie să fixăm alături de ea rolul hazardului, care
şi el seamănă a ceva excepţional sau în afară de rânduirea lu­
crurilor.
Am afirmat mai sus că nu se putea ajunge la o noţiune
ştiinţifică a hazardului decât în opoziţie eu ceea ce este general
şi similar în lucruri; de aceea ea s'a format numai după trece­
rea prin faza a doua, aceea a determinismului universal. După
cum spune Maeh: „Legea numerilor mari a lui J. Bernomlli nu
se poate deduce decât din ipoteze deterministe, iar propoziţiile
calculului probabilităţilor n'au valoare decât dacă hazardele sunt
2
regularităţi acoperite de complicaţiuni" ) . Cu alte cuvinte con­
ştiinţa omenească n'a conceput fiinţa hazardului decâi pe un îbnd

1) De la contingence, p. 132.
2) La connaissance et l'erreur, p . 178. trad. fr.
de uniformitate, ca o perspectivă a acestuia. De aceea — ca şi
1
î n pictură cred-— a trebuit mult timp până să se desprindă - ' S -
pectiva lucrurilor şi să se vadă că nu toate surit pe acelaş plan.
Aceasta js'a întâmplat când s'a vădit complexitatea naturii —
tocmai prin experienţa determinismului universal.
Dar atunci se pune întrebarea: hazardul are el o existenţă
subiectivă sau obiectivă?
Din punct de vedere determinist, răspunsul la această în- -
trebare îşi găseşte exprimarea cea mai limpede cu Laplace în
1814: „Trebue să privim deci, spune el, starea de faţă a uni­
versului ca efectul stării sale anterioare şi drept cauazâ a celei
următoare". Nu trebue decât o inteligenţă destul de mare pentru
asta şi atunci încheie Laplace: ...„n'mic n'ar fi îndoios p e n t r u ea,
iar viitorul, ca şi trecutul, ar fi prezent ochilor săi".-
E prea lămurit aşa dar că hazardul nu există în realitate,
căci el nu este decât o etichetă, sub care ascundem neştiinţa
noastră de tărâmul cauzelor. Hazardul este ceva cu totul relativ
la starea actuală a cunoştinţei noastre.
Din acest punct de vedere înţelegem uşor şi psihologia ha­
zardului. El provoacă totdeauna un sentiment de mirare, de
concertare î n faţa unei oomplicatiuni nebănuite a lucrurilor pe
linia cauzalităţii. Căci după afirmaţia lui Mach: „Noi presupu­
nem că există unele permanente, dar nu urmează, ca această
presupunere şă fie infailibilă. Din contra savantul- trebue să se
1
aştepte totdeauna la o decepţiune posibilă )". Hazardul este
ceva neprevăzut încă, dar progresul cunoştinţelor aduce ^u sine
şi progresul prevederii. Experienţa însăşi ne: învaţă aceasta,
căci adaugă Mach: „Fiecare descoperire noua arată lipsuri în
conştinţele noastre şi ne arată că există alte relaţiuni neobser­
vate până atunci. Trebue deci ca acela, care în teorie profesează
un determinism extrem, s ă rămână în practică indeterminist,
mai ales dacă nu vrea să; renunţe la descoperirile cele mai im­
portante". Iată deci că ştiinţa, în faza a treia, nu tăgăduieşte de­
terminismul postulat în faza a doua, dar ţine seamă dela început
de complexitatea posibilă a lucrurilor în îieGare caz. De f a p t , în
natură nu există goluri, dar raporturile referitoare la ele n'au ost

1) L a corinaissance el t'erreur, p. 278.


văzute, fiindcă spiritul omenesc n'a fost destul de .pregătit pen­
tru asta în momentul dat.
Lacunele sunt deci în spiritul nostru şi sunt posibile mai
ales printr'o credinţă anticipată în ordinea strictă a naturii, ex­
primată prin legi, Tot de aici mâi urmează că noi creiăm inde-
terminisrnui pentru nevoile noastre de o clipă, trecătoare me­
reu, atâta timp cât spiritul nostru nu se va adapta perfect Ia.sta­
x

rea corespunzătoare a faptelor, atunci când le cercetează — şi


aceasta poate să se întâmple mereu. Iată de ce hazardul nu se
produce în lucruri, ci rămâne ceva subiectiv exprimând lipsa unei
adaptări adecuate între spirit şi fenomene.
Dar se mai poate susţine că hazardul există ca ceva obiec­
tiv, adică având un caracter deosebit în ţesătura lucrurilor. Aici
se aşează punctul de vedere al lui Aug. Cournot, teoreticianul
hazardului.
Pentru Cournot ordinea este perspectiva accidentalului*
' care este condiţiunea sa de înţelegere pentru spiritul omenesc..
Gândirea lui Cournot vede „iraţionalul la baza necesarului", ca şi
urmaşul său Tarde. De aici însă el se desparte de concepţia su­
biectivă a hazardului, deosebind peste tot între cauzele esenţiale
şi cauzele accidentale ale fenomenelor. Accidentele au realitatea
lor, chiar atunci când ele pot fi prevăzute — nu ca în concepţia:
subictivă. Să ne închipuim ca şi Cournot că în spaţiul nemăr­
ginit evoluiază o cometă menită să întâlnească odată pământul.
Această întâlnire va fi o cauză, accidentală şi rămâne, chiar
dacă astronomii ar putea să-i calculeze de-acum data întâlnirii.
De ce aşa? Fiindcă prevederea nu schimibă caracterul întâm­
plător al întâlnirii. Sunt aici două serii independente de cauze a
două fenomene deosebite; aceste serii se explică definitiv fie­
care aparte în întâlnirea lor cauzală. ¡Dar ceeace rămâne defi­
nitiv neexpiicat este însăş întâlnirea lor. Iar hazardul arată „fap­
tele produse din întâlnirea altor fapte aparţinând i a serii inde­
pendente unele de alíele". Dacă întâlnirea nu se produce între
două lumi ca în exemplu! de adineaori, ci numai în lumea noastră,
ea este tot ceva fortuit. Pentru ca hazardul să-şi piardă carac­
terul său obiectiv de negare a ordinei, ar trebui ca universul să
fie un sistem închis, în care toate părţile să lucreze la, unitatea
superioară a totului. Dar nu se întâmplă aşa, căci în natură sunt
serii cont'nui şi independente, perfecte solidare pe linia lor şi
explicabile prin cauzele esenţiale, — fără însă să se solidarizeze
deia una la alta. Sunt cu alte cuvinte puncte de plecare originale
şi de ceea întâlnirile sunt accidentale. Numai o cunoştinţă spe­
cială a acestor puncte de plecare ar înlătura hazardul, printr'o
privire sintetică a sistemului lumii. Aceasta nu se poate de loc,
căci între încheieturile acestui sistem s'au- introdus unele „date"
primordiale, „fapte pure", pe care raţiunea nu le ajunge şi trebue
să le ia ca atare. Aceste fapte ar fi singuratice şi ar rătăci pe
marginile înlănţuirii lucrurilor, întocmai ca o lume posibilă ră­
tăcind dincolo de marginile universului actual — în afară de orice
lege închpuită.
Teoria lui Cournot se apropie de filozofia contingenţii a lui
Boutroux şi ne dă înfăţişarea unei contingenţe radicale.
Alţi teoreticiani s'au îndrumat mai hotărît încă pe calea
obiectivă în concepţia hazardului. Astfel fi. Poincaré socoteşte
fenomenele de-hazard ca datorite la cauze sau prea mici sau
prea complexe; ceeace face foarte grea cunoaşterea legăturii
cauzale. „Dacă am cunoaşte exact, spune Poincaré, legile naturii
şi starea universului în momentul iniţial, ami putea prezice exact
starea acestui univers într'un moment ulterior. Dar, când chiar
legile naturale n'ar mai avea nici o taină pentru noi, n'am putea
cunoaşte decât aproximativ starea iniţială" Starea aceasta
iniţială ar fi tocmai echivalentul punctelor de plecare originale,
pe cari le găsiam la Cournot. Iar mai departe-adaugă: „Slăbi­
1
ciunea noastră nu ne îngăduie să îmbrăţişăm întreg universul şi
ne sileşte să-1 tăiem; în bucăţi. Noi căutăm s'o facem cât mai puţin
artificial; dar cu toate astea se întâmplă ca din timp în timp două
din aceste bucăţi să lucreze una asupra alteia. Efectele acestei
acţiuni reciproce ne par atunci datorite hazardului". Iată şi ceea­
ce ar fi la Cournot independenţa seriilor nesolidare şi lipsa Ioi­
de conlucrare la totalitatea sistemului. In concepţia lui Poincaré
faptele propriu zis fortuite oferă un câmp întins de probabilitate,
tocmai prin complexitatea lor; iar hazardul ar fi stăpânit de legi.
Tot astfel şi Bertrand, citat de Poincaré, vorbeşte de legile ha­
zardului.
Am văzut mai sus că hazardul ar proveni dintr'un efect de
contrast, produs asupra noastră de o schimbare neaşteptată în

1) Science et méthode, p. 68.


ordinea naturii. Cum ordinea naturii se exprimă prin legi, ar
urma că alături de faptele conforme ordin ei sunt şi alte fapte
neconforme, supunându-se altor legi — legile hazardului. Două
serii de legi şi-ar împărţi natura; dar ştim că hazardul rezultă
tocmai din întretăierea a serii de fapte; ce-ar mai putea fi şi în­
tretăierea a două serii de legi? Faptele deJiazard sejibaLdela
ordinea naturală tocmai fiindcajrTâu legi,, având totuş cauze.
Cauzele fiind mai •multe, nici o lege nu poate explica conlucrarea
lor într'un fapt de hazard.
Hazardul — oricum ar fi privit — este un epizod multiplu
în acţiunea naturii; prin aceasta se deosebeşte de contingenţă,
care este un "punct de vedere asupra lucrurilor. Acest epizod este
produsul capriciului şi deci se poate găsî acolo unde nu te aştep­
tai. De aceea în faza preştiinţifică totul eră hazard pentru oa­
meni,'adică ceva neaşteptat ş.i supus capriciului, — care este
contrar legii. Odată cu descoperirea legilor naturii, mintea ome­
nească cunoscându-le s'a obicinuit cu ele; ea şi-a creiat astfel
Habitudini An înţelegerea lucrurilor. Tot ce contrazice aceste ha­
bitudini este socotit ca hazard. O habitudine fundamentală a
mintii noastre este să alcătuiască în înlănţuire^ fenomenelor pe­
rechi de cauză la efect. Dacă însă izolarea acestor perechi se
complică dintr'odată prin intervenîrea mai multor cauze apar­
ţinând la serii independente, — este ceva neaşteptat. Hazardele
sunt tocmai aceste inserţiuni neaşteptate în înlănţuirea lucru­
rilor şi deci corespund Ia o ordine mai complexă. Că ele sunt
inserţiuni se vădeşte prin aceea că nu există fapte de hazard ca
atare, ci ele sunt nişte rezultate a serii pornite din puncte deo­
sebite. Ceeace contrazice deci habitudinile noastre este ordinea
complexă, în osebire de cea simplă, adică aceea a legilor. In or­
dinea complexă se găsesc acele relaţiuni neobservate încă şi
care pot provocă o deceptiune, cum spune Mach. Aceeaşi de-
cepţiune se provoacă şi pentru Bergson prin contrastul dintre
„ordinea automatică" şi „ordinea voită". Putem zice mai bine
că acest contrast se vădeşte între o ordine simplă şi o ordine
complexă. El provoacă o deceptiune corespunzătoare hazardului,
-
a căruia existentă rămâne deci subiectivă.
Punctul acesta de vedere ne înlesneşte mai mult înţelegerea
hazardului în faptele istorice.
Dela început trebuie să observăm că, istoria nu este numai
U H domeniu particular al faptelor istorice, ci are rolul de a privi
natura prin latura ei de succesiune. Aici revine teoria lui Cournot,
care deosebeşte ştiinţele naturii în ştiinţe teoretice şi ştiinţe is­
torice. Ştiinţele istorice nu privesc decât faptele în devenire, care
1
este singura existenţă în istorie, — după Ed. Meyer ) .
Istoria studiază totdeauna o evoluţie, dar o evoluţie are un
început.. Punctul său de plecare este un fapt unic, care explică
după Langlois şi Seignobos „formarea stărilor şi începutul evo­
2
luţiilor" ). Ceeace caracterizează domeniul propriu al istoriei
este ceeace a numit Xenopol seria. Dar o serie va să zică reali­
tatea concretă, — aşa cum s'a produs odată — în afară de ra­
porturile abstracte şi permanente, care sunt obiectul ştiinţelor
teoretice. In realitatea concretă faptele de evoluţie sunt datorite
tocmai la acea întâlnire a seriilor independente, pe care am nu­
mit-o hazard.
De aceea reiese că terenul propriu al hazardului ar fi a-
ce&sta înfăţişare de devenire, căci aici faptele se urmează ve­
cinie altele, după imboldul dat de faptele unice, care deslănţuiesc
evoluţiile multiple. Dacă ţinem apoi seama că în faptele istorice
intervine un factor nou, acela al voinţii omeneşti, complexitatea
acestui domeniu îl sustrage cu totul acţiunii legilor. El este o în­
florire a particularului şi a individului, care nu intră în ştiinţă,
căci „nu este ştiinţă decât a generalului".
Pentru a înţelege însă mai bine noţiunea hazardului în is­
torie trebue să ne dăm seama că formarea acestui concept a ur­
mat aici în parte o cale opusă aceleea privitoare la natură. Pe
când pentru natură noţiunea hazardului a fost produsă de con­
ştiinţa complexităţii lucrurilor, aceeaş noţiune în istorie şi-a
micşorat mereu sfera sa de aplicare.
Intr'adevăr, istoria n'a fost mult timp decât naraţiune şi
un gen. literar, aparţinând mai mult imaginaţiei.
Atunci chiar când eră socotită ca un obiect de cunoaştere,
rolul ei era să reproducă — după idealul lui Ranke — actele in­
dividuale ale oamenilor „aşa cum ele au fost în realitate".
în această concepţie a istoriei particularul este singurul său

1) Histoire de l'antiquité, tome premier (trad. fr.)


2) Introduction aux études, historiques, p. 212.
domeniu şi istoricul trebue să pună în lumină deosebirile dintre
epoce, ca fiind singurul său obiect.
E drept că această concepţie este fructul' determinat al
unei epoce, care s'ar putea numi epoca eroică a omenirii.
înţelegem~prin aceasta că acţiunea individualităţilor eră
înconjurată, de un prestigiu deosebit şi le croia un rol aparte,
care făcea din ele eroi impresionabili. Era o perioadă de creştere
propriu zisă şi însoţită ca atare de crize. Astfel societăţile ome­
neşti trec printr'o fază mijlocie plină de interes istoric, tocmai
fiindcă atunci se întâlnesc pe teatrul omenirii, eroii şi soarta
—după vorba lui Cournot. Dar faza aceasta mijlocie se cuprinde
între două extreme: starea de natură şi starea de raţiunne a lui
Cournot. în aceste faze extreme rolul individualităţii nu mai este
aşâ de aparent, iar hazardul nu este singurul făuritor al istoriei.
Acţiunile individuale se supun la anumite influenţe ordonatoare
şi societatea opune libertăţii individului necesitatea alcătuirii
sale. E de ajuns să cităm ca semn al acestertendinţe creiarea sta­
tisticei morale, datorită lui Quetelet. Pe rând s'au alcătuit isto­
;
riile spec ale — limbile, arta, religiile, — unde influenţa hazar­
dului se reduce cu mult. Rămâne totuş istoria politică, în care
accidentele par mai numeroase — după Q. Richard — fiindcă
„evoluţia politică este albia comună în care se varsă, mai multe
1
curente" ) .
Am văzut de atâtea ori ce înţeles are această convergenţă
de curente: la întretăierea lor stă hazardul. în deosebire de ha­
zardul pur din natură există hazardul istoric. Acesta se impune
cu atât mai mult vederii cu cât iâ forma concretă a unui individ
în acţiune. Tot ce este produs de o asemenea activitate poate fi
punctul de plecare al unor efecte, care se propagă lărgindu-se
ca undele unui râu. Putem atunci admite cu Langlois şi Seignobos
că nu există în istorie fapte mici şi fapte mari, căci totul e ca
faptul „să fi avut o acţiune hotărîtoare" Mai adăugăm la
aceasta şi părerea lui Ed. Meyer că emul nu lucrează după cauze,
2
ci după scopuri ). Urmează atunci după aceşti teoreticiani că în
faptele omeneşti să nu aşteptăm aceeaşi proporţie între cauză şi
efect, pe care raţiunea o cere în natură. Cauze mici pot produce

1) L'idée d'évolution dans la n a t u r e 'et l'histoire, p. 150.


2). Introduction aux études h i s t , p . 215. 2) Histoire de l'antiquité, p. 201
efecte mari — şi sunt cunoscute exemplele referitoare la Crom-
well şi Cleopatra.
• Oeeace trebuie să reţinem din această argumentare este că
într'adevăr unele cauze mici pot săi fie punctul de plecare al unor
'efecte mari. Dar când se caută în eficacitatea acestor cauze
explicarea efectelor produse se depăşeşte măsura cuvenită, fă-
cându-se din ele nişte entităţi. Numi izolândui-le prin abstracţiune
<le cadrul lor real, ajungi să faci din ele factori de explicare ai
evoluţiei istorice. In realitate însă cauzele mici nu-şi manifestă
eficacitatea lor decât fiindcă sunt purtate de acţiunea cauzelor
mari şi generale. Ele se inserează în înlănţuirea acestora, dar nu.
formează substratul evoluţiei. E drept că omul lucrează după
scopuri; dar nu e mai puţin adevărat că el lucrează după cauze,
Orcât s'ar complica acestea din urmă, firul lor de evoluţie tot se
poate desprinde. Dacă nu le mai poţi recunoaşte uşor e că ele se
schimbă în scopuri pentru individ.
Transformarea însă nu se poate explica decât prin acţiunea
unui teatru, a unui mediu mai larg ca terenul sufletesc al indi­
vidului. Acţiunea lui depăşeşte adesea scopurile lui cele mai
conştiente — şi acesta ar fi hazardul. Dar acest plus nefiind în
scopurile sale, trebuie să vină din cauze depărtate, al căror stă­
pân nu este individul. Scopurile lui pot suferi o metamorfoză
— cum crede Wuudt, —• dar el rămâne prins în mersul evoluţiei
căutând numai să înţeleagă orientarea ei. El pare a dejuca eve­
nimentele, încrezător în „steaua" lui, pare a se introduce ca un
hazard în ordinea istorică. De fapt însă există sau se creiază o
afinitate între individ şi mediul său. Când această afinitate nu
există sau încetează individualitatea devine ca un joc al hazar­
dului, în loc să fie ca hazardul, — „steaua" îi apune. Hazardul
acestajn. luptă nu există ca atare, ci este soarta, necesitatea, ce e
scris. Necesitatea este înscrisă în acţiunea adâncă a societăţii,
jiiar individul joacă rolul unui adevărat accident, al unei cauze
ocazionale, care exprimă influente superioare,
p Un exemplu ne ajunge. Când Cezar a trecut Rubiconul,
strigând: 'alea jacta est, a formulat tocmai teoria hazardului is­
toric. Dar acţiunea iui eră adânc motivată de starea interioară
a Romei.
Acesta vădeşte că oamenii mari ai istoriei politice chiar,
departe de a explica prin acţiunea lor transformările evoluţiei, o
urmează mai curând. Ei se afundă în atmosfera adâncă a me­
diului lor şi sorb puterea, care face din ei numai puncte de ple­
care ale transformărilor viitoare. Ei nu sunt factori de evoluţie,
ci agenţii ei, fiindcă acţiunea lor e motivată mai de departe decât
ei înşişi. A vedea numai acţiunea lor, este a vedea numai valurile
frământându-se la suprafaţă şi a pierde din vedere acţiunea
adâncă şi tihnită a fluviului. Oamenii mari ai istoriei se găsesc
şi ei la întretăierea a mai multor curente de evoluţie. întru accast
a

ei reprezintă hazardul istoric şi acţiunea pare cu atât mai mare,


cu cât ordinea istorică e departe de a fi aşâ de stabilă ca ordinea
naturei. Instabilitatea însă nu exclude determinarea cauzală, căci
am văzut că faptele de hazard sunt rezultante ale mai multor
cauze de direcţiuni,osebite. Ceeace este vădit în istorie este exis­
tenţa de raporturi cauzale între fapte. Dar se zice că aceste ra­
porturi cauzale nu se repetă ca în natură, adică nu totdeauna, în
aceleaşi împrejurări, aceleaşi caiîze vor produce aceleaşi efecte.
Istoria nu se repetă deci — şi indeterminismul este domeniul
ei. Aceasta ar părea cu atât mai adevărat, cu cât istoria con­
sideră individul concret, iar nu pe cel» general studiat de psi­
hologie.
Ştim însă că acest individ concret este mărginit de cadrul
unor condiţiuni, în care lucrează-. Alături de individul concret şi
de cel general se află astfej'ceeace numeşte Lacombe omul tim-
porar sau istoric, care are un fel de a fi comun la un grup social.
' La această condiţiune determinantă se poate adăuga şi aşa
numitul moment istoric. Apoi faptele istorice, fără să se supună
la legi propriu zise, manifestă o direcţiune fundamentală, graţie ._
căreia se pot generaliza. Istoria se slujeşte în fapt de asemenea
date generale, sub care subsuma faptele particulare. De aici re­
zultă că şi istoria găseşte anumite raporturi constante, care n'au
nimic accidental.
-~— Pentru a explica deci în istorie un fapt particular, nu e de
ajuns să-1 legi de un alt fapt particular. Atunci într'adevăr istoria
ar fi un tărâm de succesiune pură şi în care hazardul ar domni
fără, împotrivire. Totul ar fi nou în acest punct de vedere, căci
nimic n'ar avea timpul să rămână. Pe când de fapt evoluţia is­
torică nu trece ca o himeră, ci urmele ei se sapă tot mai adânc
strâmtând albia, în care se revarsă energia reacţiunilor indivi­
duale. Accidentul istoric se eliminează — după expresia lui Q.
Richard — tocmai prin rezistenţa înlănţuită. De aceea faptele
particulare se explică şi aici prin •raporturi constante,, care le
• domină.
Fără a întoarce formula istoricilor — cauze mici, efecte
mari,—şi a zice: cauze mari, efecte mici,—realitatea este aceeaş.
Ea ne arată că dincolo de manifestările vizibilei în evoluţia istorică,
se găseşte un substrat continuu de reziduuri, care e factorul
constant de determinare. Trebuinţele cele mai înalte ale indi­
vidului sunt produse sub influenţa societăţii, care le imprimă o
direcţiune. Individul se îmbibează de influenţele mediului social
şi suferă — după unele formule — chiar 'presiunea mediului său.
Iată deci cum individul izolat-este numai o abstracţiune,
caci toate forţele sale vii isvorăsc dintrun mediu, care-l depă T

şeşte. Aceasta e şi înţelesul teoriilor mai noui — ca acelea ale


* lui Izoulet, Roberty, Durkheim şi Simmel.
Ne dăm seama acum de ce spuneam că noţiunea hazardului
în istorie şi-a micşorat treptat sfera sa de aplicare.
Hazardul există în istorie — cum a arătat analiza noas­
tră-; — dar el este în funcţiune de alte forţe adânci de determi­
nare. Dacă totuş el a părut aşâ de predominant în evoluţia isto­
rică, aceasta se datoreşte şi instabilităţii mai mari a acestei evo­
luţii. Dar aici se poate constată caracterul felurit al ei după fazele
prin care trece. Fazele evoluţiei ar fi trei: 1) ofază primitivă de
uniformitate socială; 2) o fază de desvoltare a individualităţii;
3 ) o fază de uniformizare socială. Sensul acestei evoluţii ar fi
tocmai o îndrumare spre o stabilitate din ce în ce mai mare.
Atunci de sigur că ceeace are să apară ca predominant, nu va
mai fi hazardul, ci-acţiunea forţelor stabile.
Am văzut cum hazardul se produce ca un efect de contrast,
prin contrazicerea habitudinilor noastre. Aceste habitudini s'au
înrădăcinat în ce priveşte natura şi totuş hazardul capătă fiinţă.
Cu atât mai mult scopul său Va creşte într'un domeniu — ca
acela al istoriei, — unde habitudinile noastre sunt de formare
recentă şi sunt încă instabile.
C. Sudeteanu
/

ILAÎIDME DINTRE IMAGINE §1 GÂNDIRE


Tradiţia socială apropie adeseori noţiuni depărtate ca sens,
creând asocieri indestructibile. Veacurile reiau rând pe rând a-
ceste împreunări le primesc ca moşteniri indiscutabile şi le con­
sacră astfel forţa lor de viată. Din când în când la răspântia vre­
murilor de reformă, câte un gânditor îndrăsneţ desface aceia,
ce timpul şi mediul social au legat şi dă fiecărei noţiuni valoa­
rea ei individuală. Oricine cunoaşte aceste asocieri tradiţionale;
orcine ştie că spre pildă clasicism şi echilibru, genu şi pato­
logie, mulţime şi inconştienţă, etc\, sunt conexiuni de senzuri pe
care hereditatea socială ni le-a lăsat strâns împreunate. Un as­
cuţit „essayst" contemporan, Remy de Qourmont, într'un stu­
diu numit „Dissociation de idees", se munceşte să arate că din
vreme în vreme, o disociare a senzurilor vechi e necesară şi că
în aceasta stă rolul marilor gânditori.
Chestiunea de care ne propunem să ne ocupăm, se bu­
cură de aceiaşi soartă: noţiunile de imagine şi gândire sunt
aşa de strâns legate în psihologia tradiţională, încât nu fără
oarecare timiditate gândirea contemporană încearcă să le diso­
cieze, căci oricine găseşte că e cel puţin paradoxal de a ne ima­
gina o gândire scutită de cortejul imaginilor.

I.

Istoria psihologiei e unanimă în a contopi gândirea cu ima­


ginea. Cine parcurge cu o privire oricât de trecătoare toate sis-
temele delà Platon încoace, se poate- convinge uşor, că cei ce
cred că o gândire poate exista fără viziunea unei imagini, sunt
o infimă minoritate. Vom, găsi câţiva printre mistici şi câţiva
printre spiritualiştii puri; restul cred cu toţii în strânsa legă­
tură dintre aceste două fenomene sufleteşti. Plotin e primul care
vorbeşte de o gândire pură, curăţată de orice carácter imagi­
nativ ori senzorial, de t> gândire superioară, singura care poate
comunica cu divinitatea. In memoriile câtorva mistici, găsim ia­
răşi în treacăt câteva aluziuni. Singurul filosof mai mare care
crede într'o gândire pură, e Spinoza. „Turn enim res intelligitur
cum iipsa pura mente extra verba et imagines percipítur". Găsim
în treacăt şi la Bossuet aceleaşi idei: „Les deux acte d'imaginer
et d'entendre encore qu'ils ne soient pas distingués se mêlent
toujours ensemle", sau la Leibnitz: „II n'y a pas de faculté entiè-
rement séparée".
In secolul al XIX-lea, ideia gândirii, însoţită de imagini,
câştigă cel mai mult teren. In primul rând cu Herbart. Prea eră
de ó claritate şi logică matematică această relaţiune între gân­
dire şi imagine, ca să nu seducă spiritul mecanic al filosofiei
herbartiene. Pentru acesta imaginile sunt între ele în aceleaşi ra-
parturi ca cifrele în matematică: se pot adună, se pot sustrage,
se pot adesea chiar contopi sau elimina unele pe altele. Din a-
ceastă luptă. între imagini, iese raţionamentul-ca o formă de
contopire superioară acestora. Astfel gândirea, isvorîtă din jocul
imaginilor, e clădită pe acestea.
• .In al doilea rând cu asociationiştii englezi. Ca şi pentru
Herbart, pentru şcoala asociaţionisţă, gândirea e o asociaţie de
imagini, grupate după legile asemănării sau ale contiguităţei.
Acel care a însemnat însă în istoricul problemei un punct
culminant, a fost Taine. Cu el, teoria imaginilor implicite în ori­
ce act de gândire, şi-a atins maximul exageraţiei sale, fiindcă a-
aproape immédiat după el, explicarea aceasta, uneori factice şi
artificială, a început să se clatine. Pentru Taine, toată viaţa sufle­
tească „o.'est un polipyer d'images", orice act sufletesc, e rezul­
tatul combinării reciproce a imaginilor între ele. „Fie că e vorba
de un corp, de noi înşine, de o altă fiinţă însufleţită, fie că ope­
raţia sufletească se chiamă percepţie, memorie, gândire, induc­
ţie, raţionament, această operaţie este un bloc ale cărui molecule
sunt imagini unite la imagini, acestea aglutinate în grupuri par-
ţiale; care se evocă mutual' Un. cuplu s'a „format prin agregarea
câtorva molecule, la acesta s'a ataşat un alt cuplu şi aşâ mai ..
departe, până, când acest vast compus, pe care noi îl numim
ideia de arbore, de mine însumi, de câine, de Petru ori de Paul,
1
s'a stabilit ). ,
După cum se vede, Taine împingea viziunea sa psihologică
până la un fel de universalism al imaginilor în viaţa sufletească.
Implicate în orice act de gândire, imaginile sunt scheletul indis­
pensabil unui act de gândire, ca şi oricărui alt fenomen sufle­
tesc, —r aceasta eră credinţa lui Taine. Ca să ne arate aceasta.
Taine a îmbrăţişat metoda ştiinţifică a ştiinţelor exacte. Totuşi,
cu tot aspectul ştiinţific, pe care 1-a dat el problemei raporturi­
lor dintre gândire şi imagine, ea rămâne şi după el, ca şi până
la el, o chestiune de metafizică generală.
Toţi câţi âu abordat această problemă înaintea lui, au fă-.
cut-o fie dintr'o tendinţă spiritualistă, voind să arate că gândirea
e de esenţă superioară, că deci nu-şi furnizează, datele prin sim­
ţuri; fie dintr'o tendinţă empiristă sau senzualistă, care vrea să
arate că gândirea nu conţine nimic, care să nu fi fost oferit de
^simţuri, astfel că problema se reducea la vechiul adagiu me­
1
dieval: „Nihil est.in intelectu, quod non ante fuerit in sensu' .
Cu Taine, problema păstrează acelaş colorit metafizic. Intre fe­
lul cum privea problema Condillac, Locke sau Lamettrie şi între
felul cum o privea Taine, aproape că nu e deosebire. Abia după
el, trebue să căutăm aspectul pur ştiinţific al chestiunei şi acesta
îl vom găsi în psihologia contimporană.
Astfel, istoricul problemei raporturilor dintre imagine şi
gândire cuprinde două mari faze: una filosofică până la Taine,
reducându-se la duelul dintre senzualişti şi inteiectualişti; alta
pozitivă, ştiinţifică, după el. După cum se vede, recentă e. nu­
mai forma, sub care se prezintă chestiunea, fundamentul îşi are
rădăcinile adânc împlântate în istoria filosofici.
Îndată după Taine, connexiunea dintre imagine şi gândire
a început să fie.mai puţin crezută. Psihologia contimporană'a
făcut încă odată revizuirile necesare şi a găsit că o'discciare în­
tre imagine şi gândire se impune.
Timidă la început, pornită doar ca o ipoteză suspectată de

1) H. T a i n e : De l'ir.teligence, voi. II, pag. 238.


tendinţe metafizice şi spiritualiste, problema gândirii pure, fără,
imagini, şi-a găsit în psihologia modernă un fundament experi­
mental şi date controlate de ştiinţa pozitivă. Curentul a pornit
aproape simultan în Anglia, cu Stout,. care în a sa „Analitic
1
Psihology" vorbea şi de gândirea fără imagini ), în Franţa cu
Binet şi mai ales în Germania, unde la Wurzbourg, Karl Marbe,
. Ostw. Kiilpe şi alţii fundaseră o serie de experienţe introspective
asupra gândirii. Simultaneitatea acestor cercetări, aproape ne­
cunoscute unele altora, nu pot fi decât semnificative pentru noi
atitudini, pentru noi metode de investigaţie, menite să rupă ză­
gazurile vechilor cercetări insuficiente în rezultate.
\ * Primită cu oarecare scepticism, uneori chiar cu desapro-
barea specialiştilor, problema gândirii fără imagini, rămâne încă
un teren şovăitor, unde ultimul cuvânt nu s'a spus încă. Fidel
punctului de vedere strict ştiinţific, care adesea identifică psi­
hologia cu ştiinţele exacte, bătrânul Wundt, a fost printre primii
de care şcoala delà Wurzburg avea să se lovească. El încearcă
să arate că experienţele şcbalei delà Wurzburg n'au nimic din
caracterele unei experienţe ştiinţifice, adică posibilitatea obser­
vatorului de a determina începutul experienţei, de a-i urmă cu
atenţie cursul, de a o repeta în aceleaşi condiţii, în fine de a-i
varia condiţiile. Ceeace făcea şcoala delà Wurzburg, nu sunt
decât aparenţe de experienţe, cum spune el „Schein experi­
mente". Aceste experienţe, spune el, au aparenţa de a fi exacte,
numai fiindcă sunt făcute într'un laborator, pe un subiect ales în
mod voluntar şi după un plan fixat mai dinainte; în realitate
• însă le lipsesc toate caracterele care disting o cercetare expe­
2
rimentală de o simpfă experienţă ).
In Franţa, teoria nu s'a bucurat de o primire mai afec­
tuoasă. Bourdon, într'o dare de seamă asupra că,rţei lui Binet
, (Revue philosophique, an. 1904), îşi arată toate îndcelile asupra
unei gândiri fără imagini.

1) l a t a pasagiul l a caré facem aluziune: „<Ge n'est pas une absurdité


de supposer un mode de conscience représentative qui n'est pas composé
d'expériences auditives tactiles et autres dérivées des sens spéciaux et leur
r e s s e m b l a n t ; el il n'est pas absurde de supposer que de tels m o d e s pos­
sèdent une valeur représentative et une signification pour la pensée.
2) W . W u n d t : .Ueber Ausfrage expérimenté und über die Methoden zur
P s y c h o l o g i e des D e n k e n s " in Philosophische Studien.
Ribot ') crede de asemeni că gândirea nu poate exista fără
suportul ei: imaginile; dacă putem observa şi cazuri de gândir.e
pură, spune ei, aceasta e o simplă iluzie: imaginile tot există, însă
sub forma de imagini desfăşurate în inconştient.
După cum se vede, critici propriu zise nu s'au adus. Cel
mult se indică îndoeli, invitaţii spre prudenţă, temeri nejustifi­
cate. Dar dacă aceste tendinţe contrare sunt indispensabile ori­
cărei noutăţi în ştiinţă, desigur nu ele vor opri teoria de a fi mai
puţin adevărată).
Această primă par£e a studiului nostru, va fi pur informa­
tivă, va fi o expunere exactă şi obiectivă de fapte. Vom descrie
pe cât se poate mai fotografic experienţele, rezultatele şi con­
cluziile la careau ajuns Binet în Franţa şi şcoala delà Wiirzburg
în Germania, unde vom expune lucrările a patru cercetători ;
Karl Marbe, H. Watt, Aug. Messer şi Karl Biihler.
In a doua parte, vom încerca o sinteză generală, eliminând
printr'o critică ştiinţifică ceeace ni se pare exagerat şi păstrând
numai ceeace poate rezista obiecţiilor.

II.

Binet a început experienţele sale cu chestionare puse ia


2
două fete tinere, Marguerite şi Armande ). Experienţele constau
din următorul procedeu: Binet alegea un cuvânt inductor, pe
care-1 pronunţa şi subiectul trebuia să răspundă ce-i evocă acest
cuvânt. Rezultatele la cari a ajuns psihologul francez, după o
serie repetată de experienţe şi "în câţiva ani dearândul, se pot
clasifică în trei categorii : ~ • "
1) Unele răspunsuri indică alături de actul de 'gândire o:
imagine, însă această imagine nu corespunde deloc sensului şi
conţinutului gândirii, de unde se poate vedea că o conexiune
strânsă între aceste două fenomene sufleteşti nu există. De pildă:
Binet pronunţă cuvântul discuţiune, subiectele sale în loc să
evoce o imagine în legătură cu acest cuvânt, evocă o imagine cu
totul străină şi depărtată ca sens: un drum de ţară, un cal, etc.

1 ) Ribot: „La vie inconsciente et. les m o u v e m e n t s " ; articolul „La p e n ­


sée s a n s i m a g e s " 'Paris, Alcen,
2i Etude de expérimentale de l'inteligence. Schlechter. P a r i s .
Se poate astfel vedea că între imagine şi gândire nu e un raport
de legătură necesară.
2) A doua categorie de răspunsuri cuprindea evocări de
imagini parţiale. Subiectul nu vedea decât o parte a cuvântului
pronunţat. De ex. la cuvântul carte, imaginea evocată eră o pa­
gină sau numai câteva fraze tipărite.
3) In fine, în a treia categorie, subiectele nu asociau nici
un fel de imagine. Elementul reprezentativ lipsea cu desăvârşire,
astfel că subiectele nu-1 puteau prinde. Aceste rezultate repe­
tate, l-au făcut pe Binet să creadă că imaginea şi gândirea nu
merg împreună totdeauna, că poate deci exista o gândire pură,
fără, imagini. Atunci fundamentul gândirii nu e imaginea, ci un
sentiment, sentimentul intelectual al unui raport.
Iată concluziile lui Binet: „Tout ceci revient donc à conclure
que la pensée est distincte à la fois de l'image et du mot qu'elle
est autre chose, qu'elle constitue un élément différent. Mais en
quoi consiste cet élément? Nous supposons qu'il est de la na­
ture du sentiment. Ce serait un sentiment intelectuel, par. con-
séquant assez vague dans sa nature, mais dont nous percevons
la présence et dont nous percevons surtout les effets; c'est sour-
tout par les effets qu'il se révèle à nous car la pensée n'est point
un état, c'est une action, un geste; on voit la conséquence du
geste beaucoup plus que le geste même.
...C'est la perception confuse et souvent émotionnele de ce
qui se prépare et se fait en nous qui constituerait la pensée. Ce
sentiment se précise quand il se produit des images, des mots,
des actes; les représentations, le langage intérieur et les actes
sont des formes conscientes de la pensée, elles en sont la lu-
mière, elles nous la rendnt visible, elles nous en révèlent le dé-
tail, commes les touches de couleur que nous voyons se poser
sur la toile quand nous surveillons de dos un peintre qui tra-
vaille, vous révèlent ses gestes. Mais elles ne viennent qu'après
la pensée, elles en sont le résultat; avant d'imaginer sa pensée,
avant de la parler, on la comprend, on la fait. C'est même ce
sentiment qui dicte les mots et suggère les images; et à leur
tour, images et mots réagissent sur ce sentiment l'amplifient, le
-précisent, ou le modifient par un travail de repercussion ou la
cause devient l'effet et l'effet devient la cause.
...En tout cas, nous croyons avoir mis hors de doute qu'il
y a une pensée sans images, qu'il y a une pensée sans mots et
que la pensée est constitué par un sentiment intelectuel. Ce sont
là des constatations tout à fait simples, élémentaires, démonta­
bles, qui serviront plus tard d'assises pour les expériences et des
1
théories nouvelles sur la pensée" ) .
In Germania, mişcarea a luat un avânt şi mai bine definit,
La Wiirzburg, în jurul unui institut de psihologie experimen-
-tală, o serie de cercetători au inaugurat de asemenea experienţe
introspective asupra fenomenului de gândire. începutul 1-a făcut
Karl Marbe.
Mai mult, prin aluziuni, prin aserţiuni indirecte, încerca­
2
rea lui Marbe ) transpiră spiritul dominant care va preocupa
şi cercetările de mai târziu ale continuatorilor operei sale.
Judecata e o operaţie mentală autonomă şi independentă.
In esenţa ei, ea e Raralelă cu imaginea şi senzaţia, nu cauzată
sau clădită pe acestea. Ea nu se formează pe trepte erarhice, ale
căror ultimă formă este, ci e primordial existentă în viaţa su­
fletească, ca şi celelalte funcţiuni. Acestea erau concluziile la
care, puţin cam timid, ajungea Marbe la 1901.
După el, cercetările s'au precizat şi s'au şi mai înmulţit,
începând cu H. Watt, continuând cu August Messer şi termi­
nând cu Karl Biihler, avem toată desvoltarea evolutivă a pro­
blemei.
Cercetările lui H. Watt au fost efectuate la institutul de
psihologie experimentală din Wiirzburg, în vara anului 1902.
Ele erau de o simplicitate, care permitea foarte uşor con­
trolul oricui. Watt e primul care ne-a dat experienţe organizate
a
asupra psihologiei gândirii ).
Ele constau din pronunţarea unui cuvânt inductor, de obi-
ceiu un substantiv, la care subiectul era invitat să găsească: 1) O
noţiune subordonată; 2) Una supraordonată; 3) Să găsească
totul din care substantivul d a t e o parte; 4) O noţiune coordo­
nată; 5) Să găsească o altă parte raportându-se la un tot co-

1) Binet e t Simon: „Langage et pensée" în Année psich. 1908, aceleaşi


concluzii şi î n : „L'etude exp. d e l'inteligenee".
2) K. M a r b e : Experimentelle psich. Untersuchungen über d a s Urteil.
Leipzig, 1901.
3> H. W a t t : „Exp. B e i t r ä g e zu einer théorie des Denkens" în Arch. f.
ges. Psychologie, vol. IV, 1902.
mun. La darea răspunsurilor, Watt a observat că subiectul tre­
cea prin următoarele faze: a) Preparaţia subiectului, constând
dintr'o adaptare generală a organismului; privirea îndreptată
către experimentator, o stare de aşteptare, de concentraţie, etc.;
b) Apariţia cuvântului inductor; c) Căutarea răspunsului, care
lîneori, mai ales în cazurile de asocieri automate poate lipsi ;
4) Darea răspunsului însuşi, care se face uneori cu elemente
reprezentative, alteori fără ele.
In descrierea fazelor gândirii, se poate observă în expe­
rienţele lui Watt, ca şi în acelea ale lui Marbe, că elementul co­
mun oricărei judecăţi, e o stare de preparaţie, pe care el o nu­
meşte: intenţie:
In aceasta stă, după, el, fundamentul gândirii, nu cum se
credea înainte, în imagine, ori în senzaţie. In ce priveşte legă­
tura gândirii cu imaginea, Watt a căpătat următoarele rezul­
tate, analoâge oarecum cu acelea ale lui Binet :~
a) Răspunsuri făcute cu ajutorul unei reprezentări ;
b) Răspunsuri făcute cu fragmente de imagini şi corectate
de imagini verbale, şi în fine
c) Răspunsuri făcute fără ajutorul nici unei imagini. Ca­
tegoria a treia de răspunsuri, a fost cea mai frecuenta.
- încă din aceste experienţe, se putea vedea cum imaginea
şi gândirea au drumuri şi funcţiuni deosebite. Din cercetările de
mai târziu, se va evidenţia şi mai bine aceste constatări. Watt
a fost continuat de Aug. Messer, care şi^a întins experienţele
1
şi la cazuri mai complexe de gândire ). Acesta nu numai că sta­
bilea legături între cuvinte, dar chiar încerca şi legături de ra­
ţionamente între ble. Experienţele s'au făcut tot la Würzburg şi
printre subiectele de experienţă erau şi profesorii E. Dürr şi O.
Külpe.
Probele erau: a) Să se găsească un obiect subordonat cu­
vântului inductor şi să se stabilească o legătură între ele. De ex.
la cuvântul catedrală, subiectul răspundea, gândindu-se la ca­
tedrala din Würzburg: stiLrococo.
2 ) Să se stabilească un raport logic între două cuvinte in-

1) Aug. Messer: „Exp. psich. Untersuchungen über das D e n k e n " tu


.Aren. f. ges. Psychologie, 1906.
ductoare. De ex.: pozitivism — empirism; răspunsul era: „no­
ţiuni cari se întretae".
3 ) Să se pronunţe o judecată de preferinţă asupra persoa­
nelor, lucrurilor sau stărilor desemnate de cuvântul inductor.
La cuvântul cafea, subiectul răspundea ceai, la roze — violette.
4) Să se stabilească un raport între două cuvinte evocare
de cuvintele inductoare: De ex.: biserică — religie, Răsp.: „pri­
ma e subordonată celei de a doua".
5) Să se stabilească un raport între două, personalităţi in­
dicate de cuvintele inductoare: Platon-Aristotel. Răsp.: Acela*
raport ca între Kant şi Comte.
6) Să se pronunţe o judecată asupra unui substantiv sau
adjectiv, luând singur o poziţie în această privinţă. De ex. :
Nietszsche — sistematic. Răsp. De loc.
Găsim şi alte experienţe încă mai complicate. De pildă: să
se pronunţe o judecată asupra frazei: „Problema imortalităţei
e ea o problemă etică? Răsp.: Da.
Să se răspundă prin unul sau mai multe cuvinte la pre­
zentarea unei imagini, de exemplu o sculptură arhaică repre­
zentând pe Adam şi Eva. Răsp.: Arta asiriană.
Asupra mecanismului gândirii, concluziile lui Messer merg
în acelaş sens ca ale lui Marbe şi Watt. Şi el, ca şi ceilalţi doi,,
găseşte că ceeace e caracteristic la un act de gândire e intenţia,
actul de preparaţie, montarea gândirii, pe care el o numeşte :
„Einsteihing des Organismus" şi care constă dintr'o sugestie
generală de a asculta şi răspunde logic, în plus, de a avea direc­
ţia specială indicată de chestiune. Această montare se capătă
prin educaţie. Copilul începe prin a coordona răspunsul la ches­
tiune, pe urmă se obişnueşte şi efectuiază acest proces instinctiv..
Iată deci fundamentul gândirii, găsit în această: „Einstel-
lung" şi nu în datele imaginative şi senzoriale. In ce priveşte le­
gătura gândirei cu imaginea, Messer stabileşte şi el existenţa
unor stă,ri de conştiinţă lipsite de imagini: aşa numitele „Be-
wussteimagen". El le împarte în două categorii: a) Stări care:
corespund la un cuvânt care scapă, nu- poate fi prins, dar cari
pot fi înlocuite printr'o descriere; b) Stări cari nu corespund nici
unui cuvânt, dar pot fi descrise puţin.-
Şi unele şi altele pot fi exprimate sub formă de afirmaţie,
de întrebare sau de dorinţă.
Din prima categorie, subiectul nu găseşte cuvântul sau
imaginea trebuincioasă şi răspunde printr'o afirmaţie vagă :
„Nu-1 ştiu, dar ştiu că are un sinonim", sau printr'o întrebare :
„Nu e un om celebru?" sau în fine printr'o dorinţă: „Ah! dacă
aşi şti cel puţin lucrurile ce-1 înconjoară !"
Astfel, din experienţele lui Messer, se poate vedeà mai
explicit decât din acelea "ale înaintaşilor săi, că gândirea nu e în
mod necesar legată de cuvânt sau imagine şi că adeseori se
efeetuiază fără concursul acestora. Concluziunile sale generale
asupra gândirii sunt următoarele :
„Gândirea se desvoltă în două feluri: printr'un prim pro­
ces numit „Entfaltung" şi printr'un al doilea numit: Beziehung.
Primul proces se desfăşură între fenomene de acelaş fel, al doi­
lea între fenomene diferite. In ce priveşte chestiunea dacă există
în aceste legături un raport cauzal, trebue s'o lăsăm pe- seama
metafizicei. Ea nu poate fi rezolvită decât cu reflexiile acesteia,
iar Psihologia o va lăsa provizoriu fără răspuns. Reflexiile me­
tafizice ne conduc la concluzia că legătura cauzală nu se află în
sfera fenomenelor conştiente, ci într'aceia a fenomenelor cu baza
1
inconştientă" ).
Cele mai perfecţionate şi mai fecunde în rezultate expe­
2
rienţe, sunt însă acelea făcute de către Karl Biihler ). Subiectele
erau tot persoane culte, astfel că li se putea pune orice fel de în­
trebări. De aceia şi chestionarele puse au fost din cele mai grele.
De ex.: „Ştiţi D-voastră ce înţelege R. Euken prin aperoepţie
mondială?", sau: „Putem noi prinde esenţa propriei noastre
gândiri?" etc.
Alteori Biihler afirma o judecată şi întreba subiectul ce
simte. De ex. : „A gândi e un lucru aşa de greu, încât mulţi pre­
feră să judece". Răspunsul cu auto-descrierea procesului mental
al subiectului era: Ştiam delà început despre ce eră vorba, însă
termenii întâi îmi scăpau. Pentru a-i prinde, repetam ceeace spa-
seseţi şi odată ajuns la scop, răspundeam da. Răspunsul cuprin­
dea acum conştiinţa unui raport, care putea fi formulat în urmă-

, 1) A. Messer, art. cit.


2)Vezi Karl Bühler: „Tatsachen zu einer Psychologie der Denkvor­
g ä n g e " Arch. f. ges. P s y c h . 1907—908. In acelas sens si „lieber gedanken
Ä u s a m e n h a n g " , Arch. f. ges. P s y c h . 1908.
torii termeni: a judeca înseamnă aici a pronunţă orice afirmaţie,
numai ca să scap ' de chestiune; pe când a gândi înseamnă a face
un efort logic. Afară de cuvintele auzite şi repetate, nici o u r m i
de reprezentare în minte".
Alt exemplu: „A dâ fiecărui al său, ar fi să doreşti justiţia :
şi să creezi haosul". Iată ce răspunde subiectul: „întâi am avut
un moment de reflexie şi am fixat o suprafaţă înaintea mea, am
avut ecoul cuvintelor auzite cu o accentuare particulară dela în­
ceput până la sfârşit, am avut tendinţă de a dâ dreptate celor ce
fuseseră spuse; pe armă deodată mi-am amintit de un pasaj din
Spencer relativ la critica altruismului, în care arată că acesta
nu-şi ajunge niciodată scopul. Ca reprezentare, n'am avut nici
una, afară de cuvântul Spencer.
Alt exemplu: „Nu printre criminali sunt oamenii cei mai
răi, ci printre aceia cari nu au fost condamnaţi niciodată".
Răspuns: „La început, amintiri relative din Domingo. Pe
urmă, deodată gândirea următoare desbrăcată de orice element
reprezentativ: nu comit nici o crimă acei care sunt destul de
abili ca să scape de cod. Aceştia sunt adevăraţii criminali. Nici
o urmă de reprezentare. Comparând gândirea cu imaginea,
;
Biihler găseşte că e imposibil ca aceste elemente fragmentare,
sporadice, accidentale, să fie fundamentul gândirei. Acest fun­
dament trebue căutat în altă parte. Gândirea, după el, n u c nici
o semi-conştiinţă de reprezentări, fiindcă conţine ceva clar şi
precis, nu e nici, cum credeau neoherbartienii, Stemthal sau La-
zarus, o condensare de imagini. Pentru a arăta ce e particular
în gândire, el o analizează şi găseşte că trei caractere îi sunt
esenţiale :
1) Conştiinţa unei regule (Regelbewusstsein ;
2) Conştiinţa unui raport (Beziehungsbewustsein) ;
3 ) Conştiinţa unei desvoltări (Intentionen).
Afară de aceste trei caractere, restul e accesoriu. In spe- -
cial reprezentarea, e cu totul independentă. Adesea merg para­
lel, foarte des îşi dau ajutor mutual, totuşi nu se confundă nici
odată. Acestea sunt încercările experimentale făcute la Wurz-
burg, pentru a lămuri caracteristica gândirei şi a legătufei ei cu
reprezentările. Toate au comun tendinţa de a arătă căi între gân­
dire şi imagine nu e un raport de legătură necesară, de conexiune
indispensabilă şi inevitabilă şi că deci o gândire desbrăcată de
reprezentări poate să existe.
Fiindcă suntem la literatura psihologică germană, ca să
fim complecţi, trebue să adăugăm în aceiaşi ordine de idei pe
1 2
logicianii BenoErdmann ) şi Chr. Sigwart ), care înainte de
cercetările din Wurzburg arătaseră pe cale-logică, posibilitatea
unei gândiri pure sau, cum o numeşte B. Erdman : uniormulier-
tes Denken.
Acestea sunt, în liniile lor schematice, faptele; astfel se
prezintă materialul brut al ultimelor cercetări. Totuşi se poate
vedea ce departe suntem de concluziile lui Taine şi ale şcoalei
asociaţioniste. •
După ce am expus obiectiv datele problemei în această
primă parte a studiului nostru, vom încerca în a doua parte: o
cenzurare a materialului, stabilind •limitările necesare şi păstrând
într'osinteză unitară ceeace poate rămânea din aspectul actual
al problemei. Vom încerca să dăm, dacă ne va stă prin putinţă
şi o explicare generală a fenomenului. In orice caz, urmând de
aproape directivele noilor tendinţe, sperăm că nu ne vom înde­
părtă prea mult de atitudinea contemporanilor.

III.

Nu vom critica, ca Wundt, exactitatea ştiinţifică a expe­


rienţelor făcute. In Biologie, ca în toate ştiinţele morale, ele­
mentul individual preponderează şi de aceea experienţa nu are
caracterul universal din ştiinţele exacte.
Experienţa în Psihologie n'are ştiinţific decât tendinţa de
a fi obiectiv, sforţarea către o bună credinţă ştiinţifică. De aceea,
asupra metodei experienţelor, nu ne vom ocupă,' In ce priveşte
fondul, trebue să declarăm încă delà început că credem în exis­
tenţa unei gândiri fără imagini, considerate în generalitatea ca­
zurilor. Experienţele descrise mai sus, concluziile la cari au a-
juns cercetătorii, ne sunt aproape suficiente ca argumentaţie.
Incontestabil totuşi că, şi logiceşte, disociarea între gândire şi
imagine şi autonomia gândirei ne apare evidentă.

1)B. E r d m a n n : Umrisse zur Psichologie des Denkens.


2) C h r . S i g w a r t : Logik, vol. II.
Se vorbeşte de mult în Psihologie de existenţa unui raţio­
nament inconştient. Se ştie cazul unui Poincaré, care găsea so­
luţia problemelor căutate, pe neaşteptate, atunci când nici nu se
gândea la rezolvarea lor; se ştie cazul unui Mozart, care găsea
formula muzicală ce-i trebuia în acelaş mod.
Dacă existenţa unei gândiri, efectuată altfel decât prin a-
jutorul imaginilor, e posibilă, de ce n'am admite că există o ast­
fel de gândire, la unele tipuri individuale, chiar sub forma raţio­
namentului obişnuit? Dar nu numai atât. Binet a desvoltat teza
existenţei unui raţionament în percepţie. Se serveşte acest ra­
ţionament de imagini? Desigur ca nu. Ar fi şi imposibil, iată
deci o a doua formă de raţionament fără imagini. De ce n'am
admite că există cazuri în viaţă în care suntem siliţi să efec­
tuăm, fie din economie, fie din cauza naturei individuale, astfel
de raţionamente desbrăcate de conţinutul lor imaginativ. Raţio­
namentul e un fapt sufletesc cu legile lui proprii, facultatea de
a avea imagini e un alt fenomen sufletesc, de asemenea cu ca­
racterele lui proprii. Dacă am încerca o mică paralelă între a-
ceste două fenomene sufleteşti, am vedea că nu numai nu coincid,
dar nici nu se aseamămăi, ci din contră iau câte odată poziţii
antagoniste.
Imaginea are aproape în totdeauna un caracter local. Ea
precizează un anume loc în spaţiu, sau un anume moment în
timp. Funcţiunea ei e analitică, legată de atitudini şi momente
speciale. Nu poţi vedea decât o singură şi anume casă, o singură
şi anume pădure, un singur şi anume om. Din contră, raţiona­
mentul e general. Mai presus de condiţii, de loc şi moment, el
arată raporturile durabile şi existente pretutindeni. El e sintetic
şi îmbrăţişează un domeniu universal de fapte. Cum; s a r putea
ea imaginea, cu caracterul ei fragmentar şi local să servească
drept bază raţionamentului? Dar nu numai atât. Pe când ima­
ginea se desfăşură după o linie capricioasă, fără nici un prin­
cipiu diriguitor, legată doar de hazardul asociaţiilor, gândirea
urmează un drum unitar, luminat totdeauna de o finalitate con­
ducătoare,
Gândiţi-vă la desfăşurarea unui vis. Ce haos incoherent de
imagini, prăbuşite unele peste altele, mutilate, aci lente, aci pre­
cipitate, aruncate de o mână şovăitoare şi încurcate într'un labi­
rint inextricabil de fire! Gândiţi-vă acum la felul sistemativ în
care sunt îmbinate elementele unui raţionament, la ordinea pre--
stabilită parcă într'un tipar (Regelbewusstsein al lui Biihler), în
care se succedează întreaga lui evoluţie către un punct luminos,
care e scopul director.
Poate exista vre-un concurs, bazat pe afinităţi mutuale, pe
armonii de natură între aceste fenomene psihologice? Desigur
că dacă câte odată se împreună, aceasta se întâmplă fie pe baza
comunităţii de obiect, fie pe baza principiului că toate actele su­
fleteşti se influenţează reciproc, fie în fine că una din ele nepu­
tincioasă de a sedesvoltâ singură, apelează la ajutorul celei­
lalte. Incontestabil că între gândire şi imagine nit există o legă­
tură cerută cu necesitate. Conexiunea dintre ele e rezultatul unei
obişnuinţe consacrate de, timp, obişnuinţă contractată din nepu­
tinţa raţionamentului de a se satisface singur pe sine.
. Dar dacă admitem că o gândire fără imagine există, nu
vom cădea în eroarea în care cad susţinătorii tezei contrare,
cari susţin că nu există decât o gândire cu imagini. Desigur, ca
în toate, atitudinea medie e cea adevărată. Nu există numai gân-
" dire fără imagini, după cum nu există numai gândire cu imagini,
adică există şi una şi alta. Mai mult decât atâta, gândirea fără
imagini e.un fenomen rar, condiţionat de anume factori. Restul
obişnuit al fenomenelor de gândire e acela al gândirii cu ima­
gini. Şi arătând cele câteva cazuri şi condiţii pe cari le credem
capabile de a dă o gândire fără imagini, vom limita implicit şi
rolul şi extensiunea acestui fel de gândire în viaţa sufletească.
După noi, gândirea fără imagini are loc numai în două fe­
luri de împrejurări: atunci când natura momentului şi a conţi­
nutului sufletesc e de aşa natură încât o altfel de gândire nu e
posibilă şi atunci când temperamentul special al gânditorului o
cere. Natura momentului sufletesc, adică primul factor, se re­
duce la felul cum sunt evocate imaginile ce ar putea să însoţească
un raţionament. De natura lor depinde şi formarea raţionamen­
tului, cu sau fără concursul lor.
In primul rând, când imaginile unui,lucru sunt prea slabe
ca puncte de reper, gândirea se va efectua fără ajutorul lor, sau
cu frânturi alterate şi foarte vagi din ele. Când mă gândesc de
ex. la o localitate văzutăi în copilărie, de care aproape nu-mi mai
aduc aminte şi sunt silit să pronunţ o judecată asupra ei, voiu
gândi cu! puţine imagini, dacă nu fără ele.
iDe asemenea, am observat că dacă pronunţăm o judecată
asupra unor lucruri prea familiare, adică când imaginile sunt
prea tari, efectuăm în'mod mecanic o gândire fără, imagine.
Gândirea fiind sigură de existenţa acestor imagini şi conside-
rându-le prea iute, aproape nu le observă şi lucrează în mod au­
tomat, trecând prea repede asupra lor. Deci, imaginile prea
slabe, ca şi imaginile prea tari, sunt motive aproape egale, cari
dispensează gândirea de concursul imaginilor.
Afară de acestea, când gândirea e silită să lucreze repede,
astfel ca să nu piardă un fir conductor sau n şir sistematic de
idei, aproape că nu întrebuinţează, imagini. Am observat per­
sonal că de câte ori urmăresc un curs sau o conferinţă care se
desfăşură prea repede, sunt silit să gândesc şi să pricep fără
imagini. De asemenea, când se pronunţă un discurs sau se ci­
teşte ceva cu glas tare, pentru auditor, gândirea lucrează prin
ea singură;, automat, fără imagini.
E de observat ca o trăsătură comună acestor împrejurări,
că dacă gândirea e silită să se accelereze dintr'o cauză oarecare,
ea lasă deoparte povara imaginilor şi continuă singură,.mai de­
parte drumul său. Astfel toate cazurile de accelerare a gândirii
sunt indirect şi cauze ale gândirii fără imagini. De asemenea,
toxicele inteligenţei şi excitantele medicale: opiul, alcoolul, ete­
rul, etc, bănuesc că influenţează suficient asupra apariţiei gân­
ditei fără imagini. Ar fi poate şi util şi interesant de făcut un
studiu asupra corelaţiilor dintre aceste excitante şi apariţia gân­
dirii fără imagini. La întrebările pe cari le-am făcut câtorva
persoane asupra faptului dacă au reprezintări când judecă în
stare de beţie, mi-au afirmat că -gândirea le vine dintrodată, cu
o iuţeală neobişnuită şi fără prea multe reprezentări, dacă nu
deloc. Desigur, afirmaţia e cam problematică, dată: fiind nepu­
tinţa de a se observă suficient în stare de beţie. '
Iată câteva împrejurări cari pot determină o gândire fără
imagini. Fiindcă suntem la capitolul care caută să cerceteze toate
actele sufleteşti cari se pot numî gândiri fără imagini, vom în­
cercă o ipoteză personală, care nu va părea desigur prea para­
doxală şi nici prea silită, aceia de a apropia paramnezia pe de G
parte, presentimentul pe de alta, de gândirea fără imagini. Se
ştie de către toată lumea ce e paramnezia: sentimentul că un
lucru oarecare pe care-1 vezi oarecum întâia oară, l-ai mai vă
zut undeva, cum se zice „quelque chose de déjà vu". Ai senti­
mentul că l-ai mai întâlnit undeva, totuşi nu poţi preciza printr"o
imagine locală locul unde i-ai văzut.
Incontestabil că există aici un raţionament. E stabilirea, e
conştiinţa unui raport, cum spunea Karl Buhler (Beziungsbe-
wusstsein) între obiectul de faţă şi un alt obiect din trecut, sta­
bilirea unui raport de analogie,- dacă nu de identitate.
Totuşi, dacă există un raţionament al cărui rezultat e si­
guranţa că ai mai văzut obiectul, acest raţionament nu se ajută
în desfăşurarea lui de nimic precis. El e general, căci n'are o
imagine precisă la îndemână, care să indice vre-un loc sau mo­
ment oarecare. S'au dat diferite explicaţii paramneziilor : aci că
e un proces perceput odată şi printr.'un defect mental conceput
mai târziu, acî că e cazul unei dedublări de personalitate, etc.
Pentru noi, paramnezia nu e decât o gândire fără imagini.
Repede efectuat în faţa obiectului care dă impulsiune, param­
nezia e un raţionament care treime să se formeze singur, fiindcă
n'are la îndemână ajutorul unei imagini precise. într'o lucrare
separată, vom căuta să -dovedim mai de aproape aceste afir­
maţii. Aci nu le putem face decât în treacăt.
Ceeace e paramnezia pentru trecut, e presentimentul pen­
tru viitor. Şi acî, ca şi la paramnezie, avem de a face cu un ra­
ţionament fără imagini.
Cel prins de, un presentiment, când are siguranţa că un
lucru se va întâmplă, are conştiinţa unui raport între momentul
de faţă şi un moment oarecare viitor, li lipseşte însă imaginea
care să-i precizeze acel moment. Judecata e formată, îi lip­
seşte însă suportul imaginilor.
Afară de natura unor momente ca cele citate mai sus, care
determină o gândire fără imagini, spuneam că aceasta poate fi
cauzată în al doilea rând de temperamentul special al celui ce
gândeşte. Ribbt e primul care a observat că marii mistici au fă­
1
cut apologia unei gândiri pure ).
Misticul are viziunea gândirei, fără să aibă viziunea ima­
ginilor ce-o însoţesc. Iată mărturisirile unei mistice citată de
Ribot; M-me de Guyon: „Le caractère de ces paroles est de se
faire entendre à l'ame sans l'intermédiaire des sens extérieurs

1) Ribot: La vie inconsciente et les mouvements, P a r i s , Alcan.


par la pénétration directe de lentendement", sau ale lui Cardi­
nalul Bona : „La voie de Dieu retentit dans le silence de Târne
non a travers Ies oreilles du corps, ni par l'imagination, mais
2
par la vertu toute spirituelle de l'entendement" ). Ribot mai ci­
tează şi pe celebrul Swendenborg. La mistici, raţionamentul e
mai mult o afacere de sentiment. E sentimentul efectuării de re­
laţie între două necunoscute. Acest sentiment singur interesează,
restul, adică datele gândirii, sunt indiferente.
Ca şi misticii, matematicienii de profesie au reuşit probabil
să aibă gândiri fără imagini. Totuşi, nu se poate şti dacă şi a-
ceştia n'au viziunea cifrelor. In orice caz, acest capitol nu se
poate azi elucida aşa uşor. El e întreg de făcut. Ne vor trebui
mărturisirile de introspecţiune ale matematicienilor, cari vor tre­
bui să fie şi puţin psihologi, ca să ştie să se observe. Altfel, pe
premise logice nu putem afirma nimic. Tot aşa şi despre pro­
cesul mental al metafizicienilor care lucrează cu noţiuni ab­
stracte.
In fine, o a treia categorie de temperamente înclinate către
2
gândirea fără imagini, sunt acei pe care-i numeşte Binet ) tipuri
inconştiente, E cunoscut cazul lui Poincaré, sau al dramaturgu­
s
lui F. de Curei, studiat de Binet ). Ambii căpătau soluţiile cău­
tate printr'un raţionament inconştient. Dar şi în viaţa de toate
zilele, partea acestuiraţionament inconştient nu e mică. In cal­
culele 'mărunte, în intuiţiunile practice, raţionamentul inconştient
e un factor indispensabil.
Determinată de cele câteva momente citate mai sus şi de
aceste câteva specii de temperamente personale, gândirea fără
imagini apare ceva mai rar în viaţa de toate zilele de cum apare
gândirea cu imagini.
Totuşi, şi una şi alta îşi dispută rolurile, şi una şi alta se
succedează la intervale aproape proporţionate pe scena conştiin­
ţei. Astfel, orice atitudine exclusivă care susţine existenţa numai
a unei din aceste două feluri de gândiri, e exagerată. Dar dacă
gândirea poate exista şi fără imagini, dacă raportul între ele nu
e ceva necesar, atunci care e explicaţia conexiunei dintre ele, in

1) Ribot: Op. cit.


2) Binet: ..Idées modernes sur les enfants" Flammarion,
3) Binet: F . de Curel în Anne psychologique.
baza cărei necesităţi vitale, aceste două fenomene sufleteşti, deo­
sebite câ natură, s'au alăturat ?

* *

Ca să putem pricepe natura şi explicarea care vom dă-o


gândirii fără imagini, va trebui să privim un moment istoria evo­
lutivă a facultăţilor de cunoaştere. Incontestabil că în această pri­
vinţă, cel mai elementar mod de cunoaştere-este acel imediat,
modul de a cunoaşte prin senzaţii şi imagini disparate. Prezen­
tul imediat este cunoscut prin astfel de imagini, care, odată şterse
din conştiinţă, nu se mai pot menţine şi dau loc altora. E un
mod de a cunoaşte anarhic şi incohérent, la care jocul imagini­
lor e determinat numai de excitaţia din afară.
Ceva mai târziu se constitue un mod mai complicat: acela
al asociaţiei dintre imagini. Imaginile se rechiamă şi se resping
după asemănări sau deosebiri. Gândirea apare ceva mai târziu.
Forma ei elementară nu e decât o asociaţie ceva mai largă şi
mai lesne de făcut. Ea nu poate opera decât cu ceeace-i 'furni­
zează simţurile, adică cu imagini, fiindcă un proces biologic de
adaptare strâmtă nu-i permite o desprindere mai largă de me­
diul ambiant.
încetul cu încetul, procesul de adaptare devine mai variat,
imaginile se înmulţesc, gândirea începe a lucră cu ele mai re­
pede, ca cu orice lucru sigur şi banal. De unde la început gân­
direa dibuia şi în această dibuire imaginea o ajuta să se orien­
teze, acum gândirea capătă prin repetiţie agilitatea şi dibăcia
unui instinct. Ea se înfăptueşte asupra imaginilor cunoscute ;
trece asupra lor aşa de iute, încât aproape că nu le ia în consi-
deraţie.'Cu timpul, acest proces, dacă îl putem numi, de instinc-
tivare a gândirii, leapădă din ce în ce cortejul său imaginativ şi
îşi puizează materialul din inconştient.
Numai atunci când gândirea greşea în unul din rezultatele
sale, atunci alerga la protecţia imaginilor, ca să,-şi precizeze mai
bine direcţiunea. Gândiţi-vă că totdeauna când greşim, când
facem o lacună de judecată şi trebue să reîncepem raţionamen­
tul delà capăt, acest raţionament va fi totdeauna însoţit de ima­
gini, fiindcă ne muncim să controlăm prin imagini veracitatea
acelei gândiri.
Astfel, nu ni se pare că e hazardat să afirmăm aici că, ima­
ginile nu servesc decât ca un control al gândirii şi că deci gân­
direa însoţită de imagini e semnul unei neputinţe de funcţionare.
Aceasta ni se pare concluzia şi explicarea cea mai ,iirească, după
excursul pe care l-am făcut în domeniul problemei. Cortejul de
imagini ce însoţeşte o gândire, e stâlpul pe care ea se menţine.
O gândire sigură de sine, n'ar întrebuinţa niciodată în desfăşu­
rarea ei imagini. Imaginea, dacă putem întrebuinţa comparaţie,
e contramarca gândirei, cotorul ei de control.
f

Numai din neputinţa de a cunoaşte sigur lumea exterioară,


gândirea şi-a anexat concursul imaginilor. Din contra, gândirea
fără imagini e semnul unei independenţe, deci al unei forţe şi ai
unei victorii; e semnul unei funcţiuni care prin repetiţie şi exer­
ciţiu se poate satisface pe sine şi găseşte în ea însăşi elementele
desvoltărei sale.
Din acela? motiv, trebue sâ ne-o reprezintăm ca o 'ultimă
şi cea mai superioară funcţiune sufletească. Abia prin ea, raţio­
namentul şi-a atins autonomia lui.
Ca să yă puteţi convinge de adevărul afirmativ de mai
sus, n'aveţi decât să constataţi că totdeauna când o gândire e
nesigură, numai atunci se foloseşte de imagini şi că judecata cea
mai adevărată din punctul de vedere al teoriei cunoştinţei, ra­
ţionamentul matematic, se serveşte de cele mai puţine imagini.
Cu acestea ni se pare că am reuşit, în cadrul restrâns al
acestui studiu, să,facem ceeace ne propusesem la început: diso-
ciarea acestor două noţiuni, pe care obişnuinţa leneşă şi timpul
le legase aşa de strâns împreună. Din descrierea experienţelor
făcute de Binet în Franţa, din cele făcute la Wurzburg, din ob­
servaţiile critice ce-am făcut asupra acestui material, concluzia
care se impune e că gândire şi imagine sunt două lucruri deo­
sebite, cu roluri şi drumuri deosebite.
Imaginea dă un ajutor gândirii, când ca punct de plecare,
când ca precizare şi controlare a acesteia. Dar numai atât. Toate
aceste ajutoare isvorăsc, din neputinţa încă actuală, a gândirii,
de a nu putea lucra singură şi independentă. Totuşi, în unele
momente şi la unele temperamente, am văzut, căi ea există şi
sub forma ei independentă. Ar fi desigur pripit să afirmăm prea
mult superioritatea acestor temperamente după faptul că gân­
desc fără imagini. Totuşi, dacă aşi avea gustul reveriilor filozo-
iice în felul lui Renan, afirmaţia că gândirea către care se în­
dreaptă viitorul, e aceia fără de imagini, n'ar fi tocmai departe
de concluziile noastre.
*
* *

La sfârşitul acestui studiu, prin natura lui nesigur şi ne­


fixat încă, ne vine cam greu să tragem o concluzie mai generală,
încercările făcute până acum, nu sunt decât impulsiunea către
o tendinţă, începutul simptomatic al unei mişcări. Putem noi pre­
vedea ce vor spune experienţele viitoare, menite să întregească
acest curent? Desigur că nu. Am schiţat cel mult directiva a-
cestui curent, valoarea i-am judecat-o abia în treacăt.
Totuşi, curentul acesta, bine precizat ca tendinţă, are va­
loarea unei mici revoluţii în psihologie şi e semnificativ în ur­
mările ce indică, pentru toate problemele şi chiar metodele psi­
hologice actuale.
1) In primul rând, cu ocazia cercetărilor delà Wurzburg,
s'a evidenţiat un lucru esenţial în psihologie: gândirea e un fe­
nomen primitiv şi primordial în viaţa sufletească; el nu se for­
mează erarhic şi geometric, pe trepte speciale, delà imagine la
asociaţie şi delà aceasta la gândire, ci există ca un fenomen dat,
care e tot aşa de primitiv ca şi senzaţia si imaginea.
2) S'a mai putut constata cu aceiaşi ocazie, un punct peste
care orice experienţă psihologică a viitorului nu va putea trece :
respectarea elementului individual în psihologie. Vechile spe­
ranţe ale lui Taine şi primele, dar eloquentele în această privinţa
începuturi ale psihologiei lui Wundt, vechile tendinţe materia­
liste, fiziologiste, pozitiviste, etc., care au la baza lor un substrat
uniform, au căzut. Nu numai că Psihologia, nu lucrează asupra
unui substrat uniform, ca în ştiinţele exacte, dar unitatea indivi­
duală cu contingentele şi spontaneităţile ei de timp şi loc, e sin­
gura ei realitate. Gândirea, cu şi fără imagini, tipurile de me­
morie, de atenţie, toate depind de structura personală a indivi­
dului. Astfel, psihologia se va îndrepta către o disciplină mai
desbrăcată de lanţurile unui determinism riguros şi în fine, dacă
considerăm că această mişcare din Psihologie, făcută cu ocazia
expunerii asupra gândirei, coincide şi aspectul general al curen­
telor moderne filozofice ale unui Boutroux, Eucken sau Berg-
son, vom putea trage concluzia generală că cultura modernă
se îndreaptă către un spiritualism moderat. Introspecţiunea în
psihologie, respectarea elementului individual, etc, sunt sufi­
ciente probe .în această privinţă. Aceasta e concluzia cartei lui
Th. Lipps: „Die Wege der Phitosophie"', în care ni se arată a-
ceasta directivă spiritualistă. Dar dacă ştiinţa a învăţat să res­
pecte drepturile superiorului sufletesc, dacă din aceasta şi-a fă­
cut un crez de modestie în faţa infinităţei combinaţiilor indivi­
duale, în faţa acestui meşter inextricabil care e omul, nu în­
seamnă că psihologia modernă s'a reîntors la vremurile lui
Fichte, Cousin şi Jouffroy, e vorba de o corectare a experienţei
strâmte şi unilaterale în aspecte, cu intuiţie directă, a materia­
lului viu şi variat al realităţei. Şi dela acest compromis fericit,
între prudenţa ştiinţei şi fecunditatea inspiraţiei personale, aş­
teptăm noi cele mai bune rezultate şi în ce priveşte chestiunea
noastră aceia a raporturilor dintre gândire şi celelalte probleme
ale psihologiei.

Mihail D. Ralea

1) Vezi in această privinţă si Kostyleff: „La crise de la psycholoşie-


experimentale' '.Alean, P a r i s , şi W. James: P r e c i s de Psychologie.
PROBLEMA CUNOŞTINŢEI
DEFINIŢIE

Ce este problema cunoştinţei? Mai întâi, definiţia acestui


studiu pare foarte uşor de dat. Aproape toţi autorii ne-ar acorda
următoarele rânduri pentru a avea răspunsul la chestiunea pusă.
- Omul este astfel făcut încât pentruca să ştie ceeace el trebue
să facă şi pentruca, în consecinţă, să fie fericit, trebue să caute
a cunoaşte lumea în care el trăeşte. Dar cum el nu ştie lămurit
în ce consistă adevărata cunoştiinţă, de oarece aceasta i se înfă­
ţişează sub mai multe forme, el îşi pune problema cunoştinţei,
întrebându-se: care din diversele forme ale cunoştinţei este cea
mai desăvârşită, cea mai profundă, cea mai adevărată, cea mai
_ eficace, etc. ? Cu alte cuvinte, omul este astfel făcut că el îşi..
pune problema fericirei în funcţie de problema acţiunei, iar pro­
blema acţiunei în funcţie de problema cunoştinţei. Ceeace a făcut
pe filosofi ca să reducă filosofia mai ales la următoarele întrebări:
Ce putem ştî despre lume ? Ce trebue să facem ? Ceeace înseamnă
că problema cunoştinţei este baza însăşi a vieţei omeneşti.
Să ne considerăm pe fiecare din noi, adică să plecăm dela
ceeace ne este dat ca cel mai cunoscut. Ce observăm ? Consta­
tăm un subiect care se chiamă eu, simţ intern, percepţie internă
sau conştiinţă, şi care este o existenţă ce se simte existând .prin
următoarele elemente: sensaţia, care este prima presentare înaintea
1
conştiinţei a ceva care este un non-eu şi care se numeşte obiect );
I) De obicei sensaţia este considerată ca foarte greu de definit, ea
ixind prima stare de conştiinţă, starea cea mai elementară. Ca antecedente
ale sensaţiei s e disting: 1° obiectul; 2° excitaţia sau condiţia fisico-chimică
a sensaţiei dela capătul periferic al nervilor; 3" impresia nervoasă sau
afecţia sau sensibilitatea, care este starea pe care o ia con­
ştiinţa când ea, sub forma de tendinţă, adică sub forma de con­
ştiinţă îndreptată într'o anumită direcţie, întâlneşte în cursul sau
sensaţia ca fiind ea însăşi o tendinţă, o proprietate sau calitate
a unui non-eu sau obiect, şi care se numeşte plăcere când ceîe
două tendinţe se armonisează şi se atrag, iar durere când cele
două tendinţe vin în conflict şi se resping ; tendinţa, apetiţia sau
înclinaţia, care după cum am văzut, este conştiinţa însăşi îndrep­
tată deja într'o anumită direcţie când se înfăţişează sensaţia ; actul
reflex sau acea reacţiune a conştiinţei care, în prezenţa afec-
ţiunei. se petrece atât de imediat şi repede conform tendinţei
sale, încât ia o formă intermediară între conştiinţă şi incon­
ştient; instinctul sau conştiinţa care, în prezenţa afecţiune!, re­
acţionează imediat ca şi actul reflex, conform tendinţei sale,
dar într'un oarecare timp, şi care; ca atare, poate fi considerat
ca o sumă înlănţuită de mai multe acte reflexe, şi mai apropiat
decât acestea de conştiinţa propriu zisă; atenţia sau conştiinţa
concentrată pentru a cunoaşte natura, tendinţa sau proprie­
tatea obiectului considerat ca o cauză a sensaţiilor ; cauzalitatea,
care este prima lege în virtutea şi conform căreia conştiinţa
caută să cunoască natura intimă sau tendinţa substratului sensa­
ţiilor zis obiect ; cunoştinţa, adică asociaţia, comparaţia sau rapor­
tul stabilit de conştiinţă între obiect şi sensaţiile sale prin ajutorul
unuia din elementele conştiinţei ; sentimentul sau forma pe care
conştiinţa, ca afecţie, o ia în urma dobândirei unei cunoştinţe şi
care când este calmă şi durează mai mult se cheamă sentiment
propriu zis, iar când este sguduitoare şi de scurtă durată se zice

procesul fisiologic dintre nervi şi créer ; 4° însfârşit vine însăşi senzaţia.


Pentru lămurirea termenilor cari urmează, se pot consulta cărţile
clasice de filosofie, precum şi atât marile dicţionare ca ; j . M. Baidwin,
Dictionary of Philosophy and Psychology, 1901 ; R. Eislef, WSrterhach
der philosophischen Begriffe, Berlin, Mittier § Sohn, 3 AuB. 1S!Ô; R.
Euckert, Geschlchie dcr philosophischen Terminologie, 1879; A. Franck,
Dictionnaire des sciences philosophiques, 1842 — 1 8 5 2 ; cd. '.Il, ,3S5 ; A.
Lalande, Vocabulaire technique et critique de la philosophie, in Bulletin
de la Société française de Philosophie, Paris, Armand Colin, 1 9 ® §1 anis
«rrri. ; la Grande Encyclopédie, etc. ; cât şi micile dicţionare filosofice ca
àcetea ale lui A. Bertrand sau E. Goblot din F r a n ţ a ; aie ¡-¿1 XlrtJiner
Mîchaëlis sau Schimidt din Germania ; a! Iui Fleming din AngHa ; al lui
Ranzoli din Italia, etc.
!
emoţiune ); dorinţa sau conştiinţa în pregătirea sa de a feâcţiom';
în "Urma sentimentului dobândit; apercepţia sau forma pe care <
ia conştiinţa când ea stabileşte un echilibru între sentiment şi cu­
noştinţă, adică asimilarea cunoştinţei; voinţa sau conştiinţa care re
acţionează conform echilibrului dntre cunoştinţă şi sentiment şi cart
cuprinde: 1" deliberarea; 2° hotărârea; 3° execuţia reacţiunei; liberta­
tea care este conştiinţa sub forma voinţei reaiisată în toată plinătatea
ei; deprinderea care este conştiinţa sub forma unei voinţe atât d«
repetate încât reacţionează cu repeziciunea şi sub formă incon­
ştientă a unui act reflex sau instinct, adică fără să se mai vad;
cum trece prin deliberare şi hotărâre, deşi bazându-se continui
pe deliberarea şi hotărârea primitivă; — pasiunea care este con
ştiinţa sub forma unei voinţe în care echilibrul d'intre sentimen
şi cunoştinţă s'a rupt printr'o creştere continuă a sentimentului -
Or, care din aceste diverse elemente ne apare ca alcătuim
t!en£-!twl esenţial ? Factorul principal, în raporturile acestea d'într.
om şi Junie, pare a fi conştiinţa omului în tendinţa sa de a fi •
voinţă liberă, adică de a cunoaşte lumea înconjurătoare pentru ;
reacţiona sau a se conduce pe lume în cunoştinţă de causă, şi a-ş
găsi astfel fericirea, iar nu numai ca animalele, aproape exclusiv,
prin acte reflexe şi instinct. Acest adevăr îl simţim fiecare din
noi şî el este confirmat de întreaga istorie a gândirei omeneşti,
încât ~u are nevoe de o demonstraţie specială. Intr'adevăr, care
ora normal ar putea să afirme că nu voeşte a se conduce pe
lume îrf cunoştinţă de cauză, pentru a fi cât mai fericit? Dar în
acelaş timp, şi prin chiar aceasta, omul întâmpină greutăţi pe
care poate animalul nu le are. Omul se găseşte în presenţâ unei
varietăţi de cunoştinţă şi el nu ştie precis care din ele îi este
cea mai bună călăuză în viaţă. Cunoştinţa se înfăţişează mai întâ:
sub următoarele două tipice forme : 1* cunoştinţa directă sâfl ime­
diată, care se mâi chiamă şi cunoştinţă prin simţuri, cunoştinţa
prin experienţă, cunoştinţa empirică, percepţie, intuiţie; 2* c u ­
noştinţa indirectă sau mediată, care se mai numite şi cunoş­
tinţa prin raţiunea propriu zisă sau discursivă, cunoştinţa prin
gândirea propriu zisă sau discursivă, cunoştinţa prin înţelegere.

i) După gradul de impunere al cunoştinţei ca adevăr, sentîmentul


este.: nesiguranţă, îndoială, credinţă re'ativă, siguranţă sau certitudine ăai>
convmgere sau credinţă absolută.
cunoştinţa prin conştiinţa propriu zisă sau discursivă, cunoştinţa
prin reflexiune mediată, cunoştinţa reflexivă mediată, cunoştinţa
raţională, raţionament, cunoştinţa prin judecată, concept, noţiune,
sau idee, etc Fiecare din acestea la rândul lor se înfăţişează
sub diferite alte aspecte. Cunoştinţa directă, imediată, empirică,
o
percepţia sau intuiţia este de două feluri: I sensibilă sau ex­
ternă ; 2° intelectuală sau internă. Cea sensibilă sau externă se do­
bândeşte prin simţurile externe sau prin experienţa externă, nu­
mită şi .conştiinţa spontană. Cea intelectuală sau internă se ob­
ţine printr'un simţ intern sau printr'o experienţă internă, care se
mai chiamă şi conştiinţa pură, conştiinţa reflexivă imediată, re-
flexiuneă imediată, gândire pură, raţiune pură. Cunoştinţa directă,
externă, căreia i se mai zice şi percepţie propriu zisă sau per­
cepţie externă, cunoştinţă obicinuită sau vulgară,jcunoştinţă contin­
genţă, intuiţie sensibilă, recunoaştere, este de două feluri: l" per­
cepţie externă simplă sau primitivă ; 2° percepţia complexă sau do­
bândită {acquise). Percepţia externă simplă sau primitivă sste aso­
cierea, comparaţia sau raportul stabilit de conştiinţă între un
obiect şi sensaţiile sau presentările sale prin ajutorul unor sen­
saţii trecute numite imagini sau representări. Ex. avem sensa­
ţiile sau presentările de formă, coloare, etc. ale unui obiect.
Dacă am mai avut asemeni sensaţii, adică dacă avem actualmente
imagini sau representări d'ale acestor sensaţii date, putem zice L
«aceste.sensaţii sunt ale obiectului pe care l'am mai văzut ieri,
acum o săptămână, etc». Aceasta este percepţia sub forma ei cea
mai elementară, percepţie numită primitivă şi care, după cum
o
vedem, se obţine graţie; I unor sensaţii date prin simţurile ex­
terne sau prin conştiinţa spontană; 2° unor representări sau sen­
saţii deja avute şi păstrate de conştiinţă sub forma ei numita
memorie, conştiinţă representativa; 3° principiilor de gândire, ca
principiul identităţei, ai non-contradicţiei, al terţiului exclus, al
indiscernabilelor, etc. — Dar omul nu rămâne la această per­
cepţie primitivă care aproape nu-i spune nimic, ci el şi-o com-
plectează prin alte percepţii şi mai ales prin expresia sa limbisticâ,
ajungând astfel la ceeace se chiamă percepţie dobândită. Per­
cepţia dobândită sau complexă este o asociere de mai multe
percepţii simple. Ex. dacă obiectul pe care îl văd acum, Fam
mai văzut şi ieri şi altădată, şi nu numai în aceeaşi situaţie ci în
mai multe alte situaţii, şi i s'a fost dat şi un nume, numele de
carte, alb, etc, zicem «acest obiect este o carte; această carte
este albă», etc. Percepţia complexă se obţine graţie aceloraşi
elemente ca şi percepţiile simple dar şi graţie limbagiului, care,
în forma sa cea mai rudimentară, este tocmai expresiunea unei
percepţiuni dobândite. Dar acest grad de cunoştinţă pare că nu
este totdeauna cu putinţă şi, chiar când este cu putinţă, pare
că nu. ne mulţumeşte pe deplin. Astfel noi ne întrebăm încă:
obiectul ce am în faţă este cu adevărat o carte; ce este o carte;
de ce este o carte aici; cine a adus-o şi cu ce scop? Răspun­
surile la asemeni întrebări, se pare că nu ie mai putem da com­
plect printr'o experienţă externă sau percepţie externă, sau intuiţie
sensibilă, ci 1° printr'o percepţie internă, printr'o experienţă internă
sau Intuiţie intelectuală; şi 2° printr'o concepţie sau raţionament.
în ce consistă deci precis intuiţia intelectuală, cum se obţine
ea; ce este raţionamentul? Care, dintre intuiţie, fie cea sensibilă
fie Incă şi mai ales cea intelectuală, şi raţionament represintă
adevărul? Şi care dintre aceste diverse forme ale cunoştinţei
este cea mai profundă, care este cunoştinţa filosofică prin ex­
celenţă ? Odată cu punerea acestei chestiuni, se pune şi problema
cunoştinţei sigure, evidente, sau problema adevărului şi problema
filosofici.. Adevărul este cunoştinţa găsită legitimă de criteriile
l
stabilite de problema cunoştinţei ). Iar cunoştinţa filosofică este
acea formă a adevărului pe care aceleaşi criterii au declarat-o
ca cea mai cuprinzătoare dintre toate celelalte. Sau, poate, mai
precis, filosofia este încercarea de a resolvâ problemele pe cari le
pun, dar nu le resolvă, celelalte ramuri ale studiului omenesc. Aşa
de ex;, Biologia studiază fenomenele vîeţei, fără să dea un răspuns
la chestiunea însăşi a naturei intime a vieţei. Filosofia merge
mai departe şi încearcă să dea o soluţie şi acestei probleme. Şi
aşa este cu toate celelalte ştiinţe. Fiecare ştiinţă îşi are filosofia
ei, §3 fiecare filosofie specială se sintetisează într'o filosofie
generală.
Astfel, problema cunoştinţei apare ca fiind baza însăşi a
vieţei omeneşti, şi anume studiul acelui raport d'între intuiţie şi
raţionament dela care porneşte cunoştinţa şi cu cunoştinţa ac-

1) Cunoştinţa sigură, evidentă, adevărul, cunoştinţa legitimă etc.


sunt termeni sinonimi. Sentimentul corespunzător adevărului sau evidenţei
esfe s f f w a n ţ a , certitudinea, convingerea sau credinţa absolută.
iunea şi eu acţiunea fericirea omului; sau, deoarece intuiţia este
ezultatul experienţei şi în acelaş timp obiectul unei anumite părţi
i Pşichologiei, iar raţionamentul este resuitatul raţiunei aplicată
a experienţă şi în acelaşi timp obiectul întregei Logici, Problema
runoştinţei apare ca fiind studiul raportului jntre simţuri şi ra-
1
iune ), între experienţă şi raţiune, între experienţă şi Logică,
intre Psichologie şi Logică. Şi ş'ar mai putea spune că p: eblema
cunoştinţei este o introducere la Logică, şi anume studiul deter-
ninărei valorei Logicei faţă de experienţă sau intuiţie, etc. Şi
coate aceste definiţii înseamnă vădit unui şi acelaşi lucru
* "'" *
La prima înfăţişaie a chestiunei, aproape toţi autorii nţ-ar
cordâ rândurile de mai sus pentru a ajunge la o definiţie a Pro­
blemei cunoştinţei. Dar când voim să găsim metoda prin care să
leslegăm această problemă şi când, prin urmare, privim mai de-
proape definiţia stabilită, atunci întâmpinăm greutăţi din ce în
e mai mari, şi în deosebi cu privire: 1" la denumirea însăşi a
chestiunei studiate; 2" la divisiunea acestui studiu; 3 ° la solu-
iile căutate cu privire la: a) forma legitimă a cunoştinţei; b)
principiul lumei la care ne duce această cunoştinţă; c) valoarea
acestei cunoştinţe.
Iată câteva din deosebirile relative la numirea Problemei cu­
noştinţei în cursul general al Istoriei sale. Consultând istoria fi-
osofiei, de care istoria problemei cunoştinţei este strâns legată,

1) Mai ales raţiunea discursivă.


2) Istoriceşte considerată, problema cunoştinţei începe prrn a S s t u ­
dii»! raportului între simţurile externe şi raţiune, atât raţiunea p u r ă s a u
simţul intern cât şPraţiunea discursivă sau propriu zisă. Ea devine mai
ipoi studiai raportului între intuiţie şi raţionament, între experienţă şi r a -
iune, (raţiunea discursivă), între psichologie şi logică, etc. Aşa de ex. in
iilosofia Eleajilor sau aceea a huoitor lonieni (Heraclit), Problema c u u o -
tinţei s e pune cu privire la raportul între simţuri (simţurile e x t e r n e ) şi
.aţiune. Jn filosofia socratică această problemă este mai ales aceea a legă-
urei dintre intuiţie şi raţionament. Stoicenii sunt preocupaţi d e preci­
zarea experienţei interne faţă de experienţa externă. Filosofia de mai târzia
studiază relaţiunile experienţei cu raţiunea (ct. Kant). In zilele noastre
Problema cunoştinţei este mai cu seamă acea a stabilirei valorei intuiţiei
faţa de raţionament sau a valori Logicei faţă de Psichologie etc. Ci. prag­
matismul, intuiţionismul bergsonian, psichologismul unui Jerusalem. îogi-
1 1
cismul unui Husserl, etc.
suntem conduşi să credem că această Probemă a fost cuprinsjv
mai întâi In studiul Retoricei întemeiată de Empedocle în sec. Y
a Chr, apoi în acel al Dialecticei profesată de Zenon Eleatul tot
1
In sec V a. Chr. ); şi ceva mai târziu în cel al Eristicei despre
3
care Protagpras a şi scris o carte ). In sfârşit, ştim că ea a fost
i
examinata treptat în ceeace Platon numia Dialectica ); AristoteL-
6
Analitica*); Epicur, Canonica ); discipolii lui Aristotel, în dis­
6
cuţiile cu Stoicienii, Logica }; Emanuel Kant, Critica ~); Reln-
8 9
hoid, Teoria cunoştinţei ): Fichte, Doctrina Ştiinţei ) ; Neo-sco-
lasticii contimporani, unii Problema cunoştinţei, alţii Criteriologie,
etc. -''). Neo-kanţienii contimporani, unii Problema cunoştinţei»
u
alţii Teoria cunoştinţei, etc. ) .
Dar deosebirile apar şi mai expresive, când considerăm
această chestiune într'o anumita epocă şi nu numai în denumirea
ci şi în obiectul şi mai ales în soluţiile sale. Intr'adevăr, exa­
minând de ex. problema cunoştinţei din timpul nostru, vedem
că ea se înfăţişează sub diferite aspecte, determinate de urmă­
toarele consideraţii: 1* de numirea sa; 2" de divisiunea obiec­
tului său; 3° de răspunsul la întrebarea că ce formă a cunoş-

l j Cf. Diogene Laertiu, Despre viata filesofilor, cartea IX, cap, V,


§ 25,
2) Md, cap. Vili, § 55.
3) Cf. Dialogurüe lui Platon ca : Tcetet, Snfistul, Parmenide,' Re-
public a etc.
4) Aristotel, Analitieele ; cf. Metafisica, 11, 1, 995 b, etc.
5) Diogene Laer{iu, cartea X, § 30.
6) Prantl, Geschichte der Logik im Abendlande, Leipzig, 1855, 1-er
Band, p. 535.
V) Kant, Kritik der reinen Vernunft, 1781.
8) Reinhold, Versuch einer neuen Tneorie des menschlichen Vot-
stellangsvermögens, 1789. li-e Aufl. 1796, p. 195, 321 §i urm.
9 ) Fichte, lieber den Begriff der Wissenschaftslehre, 1794,
10) E. Peillaube, Programme d'études sur le Probleme de la con-
naisance, la Revue de Philosophie, 8, 5. Claverie, Chrqnique de Philoso­
phie criferiülogique, in Revue Thomiste, janvier, Février 1910. Mercies.
Criteriologie, Louvain, 1911. R. Jeannière, Criteriologìa vel critica cogniti-
Ofiis certae, Paris, Beauchesne, 1912.
11) E. Cassirer, Das Erkenntnisproblem, 2 Bände, Berlin, Bruno C a s -
sirer, 1906—1907. B. Kern, Das Erkenntnisproblem, II e Auflage, Berlin,
1911. R. Eisler, Einführung in die Erkenntnistheorie, Leipzig, Barth, 1907.
A. Messer, Einführung in die Erkenntnistheorie, Leipzig, Dürr, 19ü9.
tinţei ne dă o icoană mai fidelă despre lume; 4" de răspunsul
la întrebarea că Ia ce principiu al lumei ne duce această cunoş­
tinţă; 5° de răspunsul la întrebarea că în ce măsură această cu­
noştinţă ne face să cunoaştem principiul lumei. Ast-fel: 1' unii
îi zic problema cunoştinţei, alţii doctrina ştiinţei, unii teoria cu­
noştinţei, alţii critica cunoştinţei, etc.; 2° unii o divid în: a)
Teoria cunoştinţei sau Critica cunoştinţei; b) Logica; alţii o împart
în : a) Teoria cunoştinţei; b) Critica cunoştinţei; c) Logica etc; 3*
unii admit ca fundamentală cunoştinţa empirică sau intuitivă şi se
zic empirişti, intuiţionişti, pragmatişti, anti-intelectualişti, psicholo-
gişti, mistici, etc.; alţii se declară partisani ai cunoştinţei raţio­
nale sau logice şi se numesc raţionalişti, inteiectualişti, Iogicişti,
etc: iar alţii adoptă o tesă intermediară empirio-raţionalistă, etc;
4° unii sunt realişti şi afirmă existenţa unei substanţe, in
afară de noi, ca substrat al fenomenelor; alţii sunt monişti ma­
terialist!, şi după ei substratul fenomenelor consistă în materie;
alţii sunt idealişti, şi profesează că ceeace există nu este aşa
zisa materie exterioară ci ideile; unii sunt monişti spiritualişti,
alţii dualişti şi admit, după cum sunt dualişti sau monişti, fie
alaiuri de materie fie negând materia, existenţa sufletului ca
substrat al stărilor de conştiinţă; alţii sunt fenomenişti, şi după
ei lumea consistă numai în nişte procese, acte sau fenomene; unii
sunt teişti şi cred în existenţa unui Dumnezeu; alţii sunt atei
şi pentru ei totul se reduce la natură, etc.; 5° unii sunt sceptici
şi tăgăduesc posibilitatea adevărului; alţii sunt dogmatici şi afirmă
că omul poate să ajungă a îi în posesia adevărului; iar alţii
cei mai numeroşi, sunt relativişti sau probabilişti şi adoptă o
tesă critică, intermediară între scepticism şi dogmatism; etc.
Aşa de ex. Eisler, silindu-se să ne arate legitimitatea empirio-
raţionalismului, a criticismului şi a ideal-realismului, ne spune
că problema cunoştinţei este o Doctrină a ştiinţei şi că ea cu­
prinde: 1) Teoria cunoştinţei care este tot una cu Critica cunoş­
tinţei; 2) Logica; şi că Teoria sau critica cunoştinţei- se ocupă
cu isvoarele, cu posibilitatea, cu limitele, cu discuţia principiilor
cunoştinţei; pe când Logica este o ştiinţă normativă, ştiinţa justei
gândiri; că ea se sprijină pe psichologie, dar că ea trece dincolo
de aceasta, pentru că ea nu mărgineşte, ca Psichologia, să
descrie gândirea aşa cum este in realitate, Ia un moment dat.
ci să determine ceea ce teoreticeşte constitue gândirea justă,
1
ideală, de totdeauna ).
Jerusalem, pentru a susţine psichologismul, şi, prin el,
8
teismul ),.Şi într'o anumită măsură dogmatismul, zice că atunci A

când esfe vorba de problema cunoştinţei, trebue să facem de­


osebirea între Teoria cunoştinţei şi Critica cunoştinţei. Teoria
presupune ca posibilă dobândirea cunoştinţei şi caută să-i de­
termine elementele şi procesele sale; Critica merge mai departe
şi se întreabă chiar dacă cunoştinţa este posibilă şi până unde
ne duce ea. Să nu confundăm deci Teoria cu Critica. In Teorie
noi nu putem face decât psichologia cunoştinţei. Şi făcând aceasta
nu putem decât să vedem cum Logica îşi are rădăcinele sale în
3
Psichologie, cum intuiţia este baza raţionamentului, etc ),
• Este drept că unii, şi poate cei mai mulţi nu ţin atât la r

numirea şi la divisiuuea cât la soluţia Problemei cunoştinţei.


Dar nu este mai puţin adevărat, că chiar aceştia concep această
Problemă, din felurite puncte de vedere ; unii sunt psichologişti,
empirişti, intuiţionişti, pragmatişti, anti-intelectualişti, etc., şi după
ei răspunsul la Problema cunoştinţei ni-1 dă mai ales intuiţia
intelectuală, căci raţionamentul nu este decât una din treptele
sau unul din fragmentele acesteia*); 2° alţii îmbrăţişează logi-
cismul, raţionalismul, intelectualismul, etc., şi cred că soluţia
căutată se găseşte în raţionament, pentrucă ceeace se numeşte

1) R. Eisler, Einführung in die Erkenntnistheorie, Leipzig, Barth,


1907. Cf. Handwörterbuch der Philosophie, Berlin, Mittler und Sohn,
cuvintele Erkenntnislehre, Logik, Wissenschaftslehre, ci. A. Riehl, Logik
und Erkenntnistheorie în Die Kultur der Gegenvart, von Hinneberg, Berlin,
Tenbner, 1907.
2) W. Jerusalem, Die Urteilsfunktion, Wien und Leipzig, 1895, p.
263 şi urm.
3) Jerusalem, Der kritische Idealismus und die reine Logik, Wien
und Leipzig, 1905, p. 21, 54, 64, 69, 95 şi urm. Cf. O. E w a l d , Erkenntnis­
kritik und Erkenntnistheorie, Wien und Leipzig, 1910. Ewald, prin dis­
tincţia între Critica şi Teoria cunoştinţei, profesează un empirio-raţio
naîissi cu tendinfă anti-psichologistă.
4) Henri Bergson, Essai sur les données immédiates de la con­
science, Paris, Alcan, 1889 ; Matière et Mémoire, Paris, Alcan, 1896; In-
troduction à la Métaphysique, articol în Revue de Métaphysique et de
Morale, 1903; L'évolution créatrice, XVI-e éd. Paris, Alcan, 1914. Schiller-
Stadks in Humanism, 1907. Jerusalem, op. cit. Giovanni Papini, £ntro-
Miiixiùae al Pragmatismo, 1907.
r
intuiţie intelectuală nu este decât un raţionament confus ) ; 3' unii,
cei mai numeroşi, sunt empirio-raţionalişti şi adoptă o teză inter­
2
mediară, de conciliere, empirio-raţionalistă ). Şi nu este numai
3
atât: în fiecare din aceste clase sunt osebite nuanţe ).
Aşa de ex. iată psichologsimul. Psichologiştii zic că logica
este un simplu capitol al Psichologiei, şi ei reduc problema cu­
noştinţei la demonstrarea acestei tese. Şi anume : Se ştie că Psf-
chologia este studiul sufletului sau, mai precis, al celor trei fa­
cultăţi esenţiale ale conştiinţei : Sensibilitatea, Inteligenţa şi Vo­
inţa. Or, fiecare din aceste trei părţi ale Psichologiei mai poate
fi studiată şi în chip special, în afară de studiul pur psichologic,
de cîte o disciplină zisă normativă care are în vedere exclusiv
regulile sau normele funcţionarei facultăţei respective. Ast-fel,
avem : Estetica sau studiul regulilor sensibilităţei ; Logica sau
studiul legilor Inteligenţei ; Morala sau studiul normelor voinţei.
Dar aceste discipline speciale, zic psichologiştii, rămân în fond
nişte capitole ale Psichologiei, şi încă nişte capitole derivate,
încît originea regulilor logice este psichologică. Şi aşa fiind,
1) Louis jCouturat, L'Algèbre de la Logique, Paris, Gauthier-Vîiiars,
în Scientia No. 24. Les Principes des Mathématiques, Paris, Alean, 1905;
La Logique et la Philosophie contemporaine, în Revue de M é t a p h y s i q u e
et de Morale, 1906 ; Logistique et intuition, în Revue d e Métaphysique;
1913; cf. De l'infini mathématique, 1896; La Logique de Leibniz, 1902.
E. Husserl, Logische Untersuchungen, Halle 1900 şi urm. B . Russes, Cri­
ticai Exposition of the Philosoph)' of Leibniz, 1900; Essai sur les fon-
déments de la géométrie, 1901 ; The Principies of Mathematics, 1903.
Philosophical Essays, 1910 ; Importance philosophique de la Logistique,
în Revue de Métapshyque et de Morale, 1911. Bernardino Varisco, La
Conoscenza, Pavia, 1904; Paralipomeni alla conoscenza, Pavia. 1905_
2) Emile Boutroux, De l'idée de loi naturelle, Paris, 2-e é d . 1901 î
* De la contingence des lois de la nature, VH-e éd. Paris, Alean, 1913. —
André Lalande, La Dissolution opposée à l'Evolution, Paris, Alean, 1899;
Bulletin de (a Société Française de Philosophie, Paris, Armand Colin,
1901 şi urm. — Bradley, The Principies of Logic, 1883. — J.M. Baidwin,
Thóugfrts and Things, London, 1908. — Benno Erdmann, Logik, II Aufl.,
1907. — R. Eisler, Einführung in die Erkenntnistheorie, Leipzig, 1907.
Benedetto Croce, Lineamenti divina Logica comme scienza del concetto
puro, 1905, ed. Il 1909. F. Enriques, Problemi della scienza, 1906.
3) Autorii cari nu ţin seamă de această nuanţare şi încearcă o cîa-
sificaţle mai restrânsă, se isbesc de mari greutăţi, cf. P. Hermant et Van
de Wif le, Les Principales Théories de la Logique contemporaine, Paris.
Alcan7l 909.
résulta că : 1 ° legile logice nu pot avea acea autoritate ne­
cesara, inexorabilă pe care li-o atribue unii logicieni, pentrucă
orice element psichologic este o parte a experienţei, adică a rea-
lităţei aşa cum această realitate există efectiv, supusă reiajtîvi-
tăţei şi contingenţei ; 2° regulile logice au chiar o autoritate in­
ferioară Intuiţiei, de oarece pe când gândirea discursivă, adică
obiectul Logicei, este un mijloc indirect de a cunoaşte, gândirea
!
pură şau intuiţia este un mijloc direct de a cunoaşte )
Ca o nuanţă mai accentuată a psichologismuh.i este prag­
matismul. Pentrir pragmatişti, partisani ai faptei, delà gre­
cescul «pragma», şi deci adversari ai simplei teorii a ideilor,
soluţia problemei cunoştinţei consistă în a .susţine că o cunoş­
tinţă este adevărată nu în măsura în care ne-o declară ca ade­
vărată Logica, ci numai în cazul când ea este o inUiiţk, o posi­
bilitate, de a se réalisa într'un fapt şi a alcătui o izbândă. Un
om care raţionează admirabil logiceşte dar care nu are intuiţia
răuşitei în întreprinderile lui, zic pragmatiştii, nu este un om
care posedă adevărul, pe când un altul, care, deşi neconfor-
mându-se Logicei, totuşi răuşeşte prin intuiţia sa în acţiunile
8
lui, este în posesia adevărului )-
O altă nuanţă a anti-intelectualismului este intuiţionismul
cu tendinţe mistice, aşa de ex. cum el este profesat de Henri
Bergson. Acesta, nu se opreşte la utilitarismul pragmatismului,
ci se lasă dus de intuiţia intelectuală până la estetism, şi dincolo
de el, până la purul absolut. Şi. pentru el toată problema cunoş­
tinţei stă în a determina un atare mers. Bergson nu a scris o
carte specială de Problema cunoştinţei • dar ca orice cugetător
de seamă, el îşi întemeiază sistemul său pe o problemă a cu­
noştinţei. De altfel, adesea această chestiune nu se studiază cel
mal adânc atât în cărţile speciale de Problema cunoştinţei cât în
î) Ierusalem, Der kritische Idealismus und die reine Logïk, Wien
und Leipzig, Braumuller, 1905, cf. Th Ziehen, Erkenntinslheorie, Jena»
Fischer, 1913.
2) W . James, Pragmatism, 1907, cf, Schiller, Studies în Humanism,
1907 ; G. Papini, Introduzione al Pragmatismo, 1907.
Jérusalem, care a tradus pe James în limba germană, pare a ii c o n ­
ceput psichoiogismul ca identic cu pragmatismul, mai ales în ultnr.u! timp.
cf. în Cogresul Internaţional de filosofie delà Heidelberg, 1908, comunicarea
lui Ierusalem despre pragmatism : Compte rendu în Revue de Métaphy­
sique et de Morale, 1908.
doctrinele marilor gânditori, ca sistemele unui Platon, Aristotet,
S i Augustin, Sf. Toma, Descartes, Kant, etc. Care este deci
concepţia lui Bergson ? Mai întâi el numeşte această problemă
atât cu expresiunea de Teoria cunoştinţei cât şi cu aceea de
Critica cunoştinţei'). Ceeace înseamnă probabil că, pentru el,
fie că zicem Teoria cunoştinţei fie că spunem Critica cunoştinţei
este, în fond, unul şi acelaş lucru. In ceeace priveşte divisiunea
acestui studiu, el nu intră-în amănuntele sale, ci trece deadreptul
la soluţia căutată. Această soluţie, el o vede: I. într'un intui­
ţionism cu tendinţă mistică; 2. într'un neo-vitalism înclinat spre
spiritualism ; 3. într'un dogmatism intermediar între dogmatismul
propriu zis şi probabilism. Intrebându-ne în ce consistă lumea,
zice Bergson, constatam că ea este o continuă devenire. Dar în
ce consistă precis această devenire '? Este ea ceeace ne spune
Logica, adică inteligenţa propriu zisă sau gândirea discursivă,
ideile sau conceptele ? Nu, căci ideile sau conceptele nu sunt
decât nişte sensuri statice, prinse d'în afara devenirei. Trebue
deci să căuîăm-un a!t mijloc care să ne ducă în însuşi lăuntrul
2
devenirei ) Care este acest mijloc? Poate că l'am găsi renun­
ţând la unitatea factice pe care înţelegerea o impune d'în afară
naturel'. Să ne concentrăm, prin urmare, în ceeace noi avem.'ca
mai desprins de exterior şi ca mai puţin pătruns de intelectua­
1
litate ). Făcând aceasta, ajungem la o intuiţie supra-inteleetuală,
care ne face să vedem realitatea nu în manifestările ei exte­
rioare, ca ideile logice, ci în natura ei intimă de spirit creator :
elanul vital, spiritul creator, iată principiul Uimei, Această intuiţie
supra-intelectuală nu ne duce, poate, chiar la cunoaşterea inte­
grală a absolutului, a principiului hunei, dar ea ne face totuşi să
retrăim într'o anumita măsură acest absolut, despre care ideile
4
nu ne dau decât imagini fragmentare ).
!
1) Henri Bergson, L'évolution créatrice, XVI éd., Paris, A k a n , 1914,
m Introduction, p. VI.
2) Ibid p. 1—217.
3) p. 2 1 7 - 2 1 8
4) p. 387. Cf. Essai sur tes données immédiates de la conscience,
P a r i s , Alcan, 1889; Matière et Mémoire, Paris, Àlcan, 1896; artkoful In-
troduction à la Métaphysique, ?n Revue de Métaphisique et de Morale,
Î903. Ca discipoli ai lui Bergson sunt : Le Roy, Luquet, D w e l s h a u v e r s ,
•etc. Cf. E. Le Roy, Science et Philosophie în Revue de Métaphysique
F
i

Dar împotriva tesei psichologiste se ridică logiciştii pentru


cari a resolva problema cunoştinţei înseamnă a arăta că Logica
departe de a fi un capitol al Psichologiei este însăşi legea sau
norma acesteia. Partea din Psichologie care se ocupă cu studiul
inteligenţei şi care studiază atât intuiţia cât şi raţionamentul, zic
logiciştii, examinează într'adevăr aceste operaţii sau mijloace de
a cunoaşte aşa cum ele au loc în realitate, adică psichologiceşte-
Insă Logica, al cărei obiect sunt normele gândirei propriu zise,,
nu şi procesul intuiţiei pur psichologice, are in vedere nu gân­
direa reală, empirică, aşa cum ea s'a desfăşurat la un moment
dat, ci gândirea ideală aşa cum ea trebue să se realizeze în
totdeauna. Şi astfel fiind, regulile gândirei studiate de Logică
nu pot avea o origine empirică, psichologică, ci o origine pur
raţională. Aceste reguli - nu sunt-deduse din primele procese
p3ichologice, ci ne naştem cu ele, aşa încât ele sunt idealul însuşi,,
normele înşile ale oricărui proces psichologie. Logica devine
astfel nu studiul actului contingent al gândirei ci studiul regulilor
necesare, juste ale gândirei, sau studiul justei gândiri. încât Logica,
departe de a fi un capitol al Psichologiei, este îasăşi puterea le*-
giuítoare a acesteia
O precizare şi în acelaş timp o generalizare a logicismulut.
o aflăm ¿11 Logistică. Acest cuvânt, propus la Congresul inter­
naţional de Filosofie delà Gsneva, în Septembre 19A, de către
3
Itelson, Lalande şi Couturat ), este numele unei concepţii nouă
despre Logică în care raţionalismul este sus jnut prin însăşi
apropierea sa de intuiţionism, sau, mai precis, prin unificarea
Logicei cu MatematicaProblema cunoştinţei după partizanii
1899; Une philosophie nouvelle, Henri Bergson, Paris, Alean, 2-a ed, 1912;
H. G. Luq'uet, Idées générales de Psychologie, Paris, Alean, 1906 ; Elé­
ments de Logique formelle, Paris, Alean, 1938 ; D w e l s h a u v e r ş , La synthèse
mentale, Paris, Alean, 1908.
t ) Husserl, Logische Untersuchungen, Halle, 1900—1901. Cf. H. Cohen,
Logik der reinen Erkenntnis, Berlin, 1902. Pentru discuţia dintre psicho-
logişti şi logicişti cf. şi Palagyi, Der Streit der Psychologisten und For­
malistes 1902; Uphues, Zur krisis in der Logik, 1903.
2) Cf. Louis Couturat, Compte rendu du deuxième Congrès de Phi-
losophie, în Revue de Métaphysique et de Morale, 1904. Bulletin de la
Société Française de Philosophie, Paris, Armand Colin, 1910, cuvântul
Logistique, p. 181.
3) Uneori, mai rar, Logistica susţine şi p u n c t u l de vedere prag-
matist, cf. Vailati.
Logisticei, consistă într'o matematisare a Logicei sau într'o Ibgisare
a Matematicei astfel ca să ajungem la o concepţie despre Logică
prin c ;re să rezolvăm aproape orice problemă. De fapt această
"bogicà n o u ă există de mult, dar ea nu a luat o extindere mai
caracteristică decât în ultimul timp. Aşa de ex. ideea unei Logistici
o gàsî à în Ars Magna a lui Luile (1235—1315)- Apoi ea" este
exprimată in De arte combinatoria a lui Leibniz in sec. X V I I .
T o a t ă viaţa sa, Leibniz a fost frământat de- ideea de a constitui
o L o g i c a sub forma de algebră, care să explice toate ştiinţele
prin combinaţii de formule. Şi anume, el voia să stabilească un
număr determinat de noţiuni primitive, pentru ca apoi prin
corabhaîia lor să desiege orice problemă ştiinţifică. Această
preocupare era probabil în spiritul filosofiei sale de a concilia
1
toate elementele, contrarii ). In 'sec XVIII această tesă este reluată
5 3
de Eiile? ) şi de Lambert ), pe când Kant o critică'). în sfârşit,
cu Incrpun-J s e c XIX, graţie unor matematici ca Abel şi Cauchy
şi aaoî logicieni ca Booie şi Jevons, apropierea între matematică
şi l o g i c a ajunge la unificare, şi Logistica este fixată, deşi nu
î n c ă exprimata prin acest cuvânt. In acest timp, mai întâi Boolg
şi a p o i Schroder, îi dau numele de Algebra Logicei. Mai târziu
P ç a a e şi Russel o numesc Logistică. Or. ce este Logistica, în
v

fond, decât o încercare ca, prin contopirea Logicei cu-Mate­


matica, să résolve problema raportului dintre intuiţie şi raţio­
nament ; adică ce este Logistica decât o introducere, în sens de
reformă, în sens de extindere prin matematică, a Logicei clasice ?
Intr'adevàr, Couturat, de ex., prin Logistică, se sileşte, în ul­
tima analisă, sâ ne arate că intuiţia şi raţionamentul sunt speţe
ale aceluiaşi gen, că intuiţia precede raţionamentul ca o antici­
paţie a conclusiei acestuia, după cum raţionamentul complèc-
3
tează intuiţia ca un criteriu al ei ), că legile Logicei sunt nece­
sare, precum susţin raţionaliştii, dar apropiate, într'o anumită

"i) Louis Couturat, La Logique de Leibniz, 1902.


2) Euler, Lettres, 1768-1772. V. figurarea de cercuri, a raporturilor
d i n t r e noţiuni şi judecăţi, cari se găsesc în cărţile de logică.
3). Lambert, Nettes Organon, 1764.
4). Kant, Nova Dilucidatio, 1775.
*) Louis Couturat, Logistique et intuition., în Revue de Métaphysique
e t de M o r a l e , 1913.
măsură, de contingenţă, prin marele lor număr cerut de realitatea
l
psichologică ).
Faţă de aceste tese opuse, majoritatea celorlalţi filosofi
iau o atitudine intermediară, de conciliere, empirio-raţionalistă.
Pentru ei, soluţia ce treb.ue să dăm problemei cunoştinţei stă în
concilierea pe care putem să o stabilim între experienţă şi ra­
ţiune, între psichologie şi logică, etc. Aşa, de ex. Emile Bou­
troux constată că spiritul omenesc poartă în el principiile lo­
gicei pure; dar cum materia, care i se oferă nu-i pare exact
conformă cu aceste principii, el încearcă de a adapta logica la
lucruri, astfel ca să înţeleagă aceste lucruri într'un chip cît mai
aproape cu putinţă de perfecta inteligibilitate'). In cât Boutroux
resolvă Problema cunoştinţei printr'o concepţie empirio-raţiona­
listă despre Logică.
Pentru Benno Erdmann, care profesează fenomenismul şi pro-
babilismul, există o ştiinţă a tuturor celorlalte ştiiinţe, care se
poate numi Doctrina ştiinţei ţi care cuprinde: 1° Metafisica sau
Teoria cunoştinţei; 2° Logica. Logica este ştiinţa ipoteselor pe
cari se întemeiază judecăţile în general valabile asupra percep­
ţiilor simţurilor. Ca atare Logica, pentru el, nu este nici subor­
donata nici supraordinată, ci coordonată faţă de Psichologie. In-
tr'adevâr, pe de o parte Psichologia studiază judecata aşa cum
este, pe când Logica examinează judecata aşa cum ea trebue să
fie. Dar pe de altă parte, Logica nu se poate scuti de Psicho­
logie : Ceeace trebue să fie, adică Logica, îşi are aplicaţia sa în

1) Couturat, La Logique et la Philosophie contemporaine, în Revue de


Métaphysique et de Morale, 1906. cf, celelalte scrieri ale lui Couturat ci.
tate mai sus. '
Pentru o Înţelegere mai generală a Logisticei, v. şi Lucas de Peslotian.
Lis systèmes logiques et la logistique, Paris, Rivière, Bibliothèque de phi­
losophie expérimentale, 1909. M. Winter, La méthode dans la philosophie
dis mathématiques, Paris, Alcan, 1911. L. Brunschvicg, Les Etapes de la
phWsòphie mathématique, Paris, Alcan, 1912. Pentru o cunoaştere mai s p e ­
ttala, v. Q. Cantor, Hilbert, Variati, Padoa, Mac Coli, Whitehead, e t c .
Contra Logisticei, cf. Henri Poincaré, în deosebi Science et Méthode, Paris,
Flammarion, 1912.
2) Emile Boutroux, De l'Idée de loi naturelle, P*aris, Société Bran-
çafe€ d'Imprimerie, 2 éd. 1901, p . 16.
eeace este, adică în Psichologie.' ) Prin urmare Benno Erd-
mann resolvă Problema cunoştinţei încercând să concilieze psi-
chologismul cu logicismul.
Orice operaţie pentru dobândirea cunoştinţei, zice André
Lalande, cuprinde o materie empirică şi implică o direcţiune lo­
gică. Dacă ar fi altfel, nu s'ar descoperi un dat de fapt care să
verifice o ipotesă de matematică pura sau de logică. Logica nu
presupune o lume de idei pure plus o lume sensibilă ; ei ea pre­
supune o nişcare prin care se merge delà ceeace este singular
(sensibil, empiric), şi care nu poate niciodată să fie eliminat, Ia
çeeace este universal (idee, inteligibil, raţional), şi fără de care
nimic n'ar putea să fie nici chiar perceput. Şi cred că s'ar putea
spune acelaşi lucru de orice cunoştinţă sensibilă : pentru a atinge
ceeace este singular, ar trebui să extragem tot elementul uni­
versal pe care simţul comun l'a introdus în percepţia cea mai
banală : şi atunci, la limită, n'ar mai rămâne nimic. Materia cu­
noştinţei dispare dacă voim s'o considerăm a parte. Şi invers,
ceeace este universal se reduce la nimic dacă nu-l exprimăm fn
relaţiune cu ceeace este individual. Cu alte cuvinte : orice gân­
dire presupune ceva real ; dar nu există inteligibilitate în afară
2
de gândire ).
Şi cam în acelaşi spirit se exprimă mai toate doctrinele eers-
pirio-raţionaliste, fie ca unele caută să păstreze cât mai strict
3
empirio-raţionalismul ), fie că altele înclină spre empirism *), tar
3
unele spre raţionalism ).
Apare deci din ce în ce mai lămurit, că cu cât căutăm să
1) Benno Erdmann, Logik, vol. I, ed II, 1907, p, 15. 16 şi urm.
2) Bulletin de la Société Française de Philosophie, Tom XI, Parts,
Armand, Colin, 1911, în d i s c u t a comunicărei lui Russel, Le réalisme ana­
lytique, p. 77 şi urm. Asupra dualismului în general al lui Lalande, V. La
Dissolution opposée à l'Evolution, Paris, Alean, 1899. Cf. d i v e r s e observaţii
din Bulletin de la Société Française de Philosophie, precum şi articole c a :
Pragmatisme et Pragmaticisme, în Revue Philosophique, 1906 ; Le mouve­
ment logique, în Revue Philosophique, 1907 ; Pragmatisme, Humanisme et
Vérité, în Revue Philosophique 1908 ; Sur une fausse exigence de la raison,
în Revuf de Métaphysique, 1907, etc.
3) Eisler, op. cit.
, 4) J. M. Baldwin, op. cit.
5) Bradley, op. cit. A
o precisăm, cu atât definiţia problemei cunoştinţei este mai greu
de formulat. Ceeace a şi făcut pe unii autori să declare fie că
nici nu există o problemă a cunoştinţei, fie că o asemeni pro­
1
blemă este insolubilă ).
*
* —*
Treb'ue oare să spunem că este imposibil să dăm o defi­
niţie problemei cunoştinţei? După cum am văzut «că este exa­
gerat să credem, cu prima înfăţişare, că o asemeni definiţie este
uşor de dat, tot astfel putem să vedem că nu este mai puţin
exagerat ca după o oarecare adâncire a acestei chestiuni să
afirmăm că o atare definiţie este imposibil de formulat. Ade­
vărul întreg, adică adevărul cât mai întreg, atât cât poate să-I
prindă fiinţa omenească într'un anumit moment, nu este nici
numai la începutul, nici numai la mijlocul, ci şi la începutul şi
la mijlocul şi Ia capătul drumului străduinţelor noastre de a
cunoaşte. Să ne continuăm deci adâncirea, şi poate că vom găsi
că definiţia problemei cunoştin.ei nu este nici aşa uşoară, cum
pare la prima înfăţişare; dar nici aşa de imposibilă, cum apare
în cursul examinărei noastre; ci grea, dar totuşi posibilă; cu
putinţă, dar totuşi cu greutate. Şi anume, studiind mai cu atenţie
cele ce preced, noi putem să dăm o definiţie a sensului general,
deşi nu o definiţie a amănuntelor, problemei cunoştinţei. Noi
putem de ex. să spunem că Problema cunoştinţei, care mai este
numită şi Teoria şi Critica şi Doctrina cunoştinţei, este studiul
valorei raţiunei faţă de simţuri, sau o Introducere la Logică făcută
cu scopul de a determina valoarea Logicei faţă de experienţă
sau intuiţie, etc O asemeni definiţie reiese destul de lămurit
din ceeace precede, şi numai o rea voinţă ne poate contesta
această.
Dar să urmărim examenul. Am văzut cum unii autori de­
clară fie că nici nu există o problemă a cunoştinţei, fie că o
atare problemă este insolubilă. Or, dacă îi studiem mai deaproape,
vedem că ei de fapt nu fac altceva decât ca pe deoparte să ne
arate imposibilitatea unei definiţii precise a problemei cunoş-

1) Hegel, Enzyklopädie, 1817. Leonard Nelson, Ueber das sogenannte


Erkenntnisproblem, Göttingen, 1938; Die Unmöglichkeit der Erkenntnisthe­
orie, Göttingen, 1911. Theodor Ziehen, Erkenntnistheorie. Iena, 1913.
tinţei, iar pe dealta să dea ei înşişi o soluţie sensului general
1
al acestei probleme ).
Ceeace ne dovedeşte tocmai că există o problemă a cuno­
ştinţei inerentă fiinţei noastre omeneşti; că noi ne silim să dăm
o soluţie cât mai radicală acestei probleme, mergând chiar până
la negarea ei, dar că nu putem să o deslegăm decât parţial; că,
prin urmare, adevărul asupra definiţiei Problemei cunoştinţei
rămâne acelaşi: noi dăm o definiţie a sensului general dar nu
şi a amănuntelor acestei probleme.
Că acesta este adevărul asupra definiţiei Problemei cuno­
ştinţei ne-o arată şi întreaga istorie a filosofiei şi a acestei
probleme. Chiar în timpul când Logica nu era încă bine
2
fixată, când încă ea nu exista ca expresie ), dar când totuşi
exista obiectul Logicei, adică raţionamentul, problema cunoştinţei
nu era altceva decât studiul care încerca să dea diferite soluţii
rolului raţiunei faţă de simţuri sau rolului raţionamentului faţă
de intuiţie, etc. Aşa de ex. Heraclit şi Parmenide spun că sim­
ţurile sunt înşelătoare şi că trebue să ne adresăm raţiunei pentru
3
a găsi adevărul ). Platon ne arată că. noi ne ridicăm dela ra­
4
ţionament la intuiţie ), şi prin aceasta el ne explică chipul în
care noi ne dobândim cunoştinţele noastre; Aristotel susţine,
5
contra lui Platon, că raţionamentul presupune intuiţia ). Epicur,
în Canonul său, se ocupă în fond de aceeaşi chestiune, punând'o
mai ales- sub forma raportului dintre simţuri şi raţiune, dintre
6
experienţă şi raţionament ). Cât despre Stoicieni, se ştie că
Logica se iveşte tocmai în discuţiile lor cu discipolii lui Aristotel
7
asupra problemei cunoştinţei ), şi am putea spune că toată silinţa
1) ci. Hegel, Nelson, Ziehen, citaţi mai sus. Astfel, Hegel resolvă
problema cunoştinţei în sens empirio-raţionalist, Nelson susţine o formă a
intuiţionismului, Ziehen profesează empirismul.
2) Cuvântul Logică apare în discuţiile dintre discipulii lui Aristotel
şi Stoicieni, adică cel mult prin sec. II a. Chr. cf. PrantI, Geschichte der
Logik im Abendlande, Leipzig, 1855, 1-er Band, p. 535 şi urm. In tot cazul,
acest cuvânt s e găseşte lămurit abia prin sec. I a. chr., de ex. la Cicerone
în formula: Logicam artem disserendi et vera ac falsa dijudicandi voco (De
Oratore, II, X X I I ; De Fato, I; De Finibus, I, 7).
3) Sextus Empiricus, Adversus Mathematicos, VII; Diogene Laerţiu, IX.
4) Platon, Republica, VI — VII.
5) Aristotel, Analiticile Posterioare, 1!, 19.
6) Diogene Laertiu, X, 30 si urm.
7) cf. PrantI, op. cit.
lor în aceste discuţii era să stabilească raportul ce există între
experienţa externă şi experienţa internă, să dea un caracter
ipotetic raţionamentului, etc. încât sub orice aspect am-consi­
dera-o, Problema cunoştinţei apare sau ca un studiu al rapor­
tului între simţuri şi raţiune, sau ca o Introducere la Logică, şi
anume ca un studiu al determinărei valorei Logicei faţă de in­
tuiţie sau experienţă, etc.
Este drept că definiţia stabilită nu este decât aceea a sen­
sului general, nu şi aceea a amănuntelor problemei cunoştinţei.
Este drept că în această din urmă direcţie am merge, poate, în
ultimă analiză, numai până la a stabili că Problema cunoştinţei
este în strânse raporturi cu Logica şi că aceste raporturi sunt
mai cu seamă următoarele : sau zicem că Problema cunoştinţei
este o Introducere la Logică, sau spunem că Logica este una
din concluşiile Problemei cunoştinţei; dar prin aceasta logica
nu este atât o parte propriu zisă cât o conclusie a Problemei
cunoştinţei ; în Logică nu poate fi vorba atât de o problemă cât
de metode hotărâte de către o Problemă, în dobândirea cuno­
ştinţelor noastre ; Logica nu discută atât cât ea aplică doctrina,
— empiristă, raţionalistă sau empirio-raţionalistă, — elaborată de
Teoria şi de Critica Problemei cunoştinţei; şi prin aceasta ne
explicăm şi expresiunile Teoria, Critica sau Doctrina cu cari
unii denumesc încă Problema cunoştinţei ; ele ni se par tot atât
de legitime şi una ca şi alta; căci este vădit că în Problema
cunoştinţei, fiind vorba de o problemă, se face o teorie pentru
a se ajunge la o soluţie şi se face o critică a soluţiilor găsite
neacceptabile, şi în sfârşit se stabileşte o doctrină prin soluţia
dată ; noi vom zice deci fie Problema sau Teoria fíe Critica sau
Doctrina cunoştinţei, şi vom înţelege : studiul raportului între
raţiune şi simţuri sau studiul valorei Logicei, sau Introducerea la
logică făcută cu scopul de a determina valoarea Logicei faţă de
experienţă^au intuiţie.—Este drept, deci, că prin stabilirea acestor
raporturi, nu am resolvat propriu zis şi chestiunea definiţiei amă­
nuntelor problemei cunoştinţei ; că încă vor fi autori cari să
menţină de ex. deosebirea între Teoria şi Critica cunoştinţei sau
care să împartă Problema cunoştinţei în Teoria cunoştinţei pe
deoparte şi în logică pe de altă parte, etc. Dar nu este mai puţin
adevărat, că am ajuns totuşi la o anumită definiţie: Deşi, încă
odată, această definiţie este numai a sensului general al Proble-
mei cunoştinţei, şi ca atare ea nu posedă precisiunea pe care am
fi dorit'o. Dar poate că aşa este însăşi natura noastră :
de a ne strădui să cunoaştem lumea tot mai precis şi de a nu
putea s'o cunoaştem decât tot mai simbolic. Şi ce poate -\
fi mai important pentru noi decât de a ne cunoaşte mai
întâi tocmai propria noastră natură, propriul nostru fel de a fi ?
Căci poate că numai astfel avem răspunsul cel mai satisfăcător la
marile întrebări: Ce putem şti despre lume ? Ce trebue să facem ?.
Aşa dar, încă odată, şi în resumat, Problema cunoştinţei
pare a fi, sub una din formele sale primitive, studiul raportului
între simţuri şi raţiune, sau, sub una din formele sale mai recente
o introducere la Logică făcută cu scop ul de a determina va­
loarea logicei faţă de experienţă sau intuiţie.
Odată definiţia stabilită, putem să facem un pas mai de­
parte spre a găsi soluţia problemei cuprinsă în ea. Dar pentru
aceasta, trebue să ne punem o nouă chestiune: aceea a metodei
în problema cunoştinţei.
*
* *
Care este metoda în Problema cunoştinţei? Trebue să
recunoaştem că deocamdată suntem de parte de a ne găsi
în faţa unei unităţi de vedere Mai întâi, consultând autorii
contimporani, specialişti în problema cunoştinţei, s'ar părea
că există următoarele trei tipice şi ireductibile metode :
1 2
1. empirismul ); 2. raţionalismul ); 3. empirio-rationalîs-
1) Cf. pe lângă autorji citafi mai s u s ca e m p i r i ş t i : Franz Bren­
tano, Psychologie vom empirische Standpunkt, I, 1874.—E Mach, Erkenntnis,
and Irrtum, Leipzig; 1935. — T h L i p p s , Grundzüge der Logik, 1893; Psy- /
chologische Studien, 2-e Aufl, 1905; Xom\Fühlen, Wolen und Denken, 2-e Aufl^ ,
1
1907; Leitfaden der Psyhologie, 3. Aufl. 1909.—A. Stöhr, Leitfaden der Logic
in psychologisierender Darstellung, 1905 ; Lehrbuch der Logik, 1910.—G. Hey-
mans, Gosetze und Elemente des Wissenschaftlichen Denkens, 1890—1894
2-e Aufl. 1906; Einführung in die Metaphysik, 1905.—H. Cornelius, Psycho­
logie als Erfahrungswissenschaft, 1897; Einleitung in die Philosophie',
1903. — K. Heim, Psychologismus oder Antipsychologismus, 1902.
2) Cf. idem, ca raţionalişti: fl. Cohen, Logik der reinen Erkenntnis
Berlin 1903. W. Windelband, lieber das Gewissheit der Erkenntnis 1873 T
Logik, în Die Philosophie im Beginne des 20 Jahrhunderts, 2 B-de, H-e
Aufl. 1907.—P. Natorp, Die logischen Grundlagen der exaeten Wissen­
schaften, 1910. — O. Külpe, Erkenntnistheorie und Naturwissenschaft'
1911; Einleitung in die Philosophie, 5-e Aufl., 1910—H. Rickert, Die Gren­
zen der naturwissenschaftlichen Begriffsbildung, 1896—1902 ; Der VJege
zur Erkenntnistheorie, în Kantstudien. Bd. XIV, 1909.—J. Cohn, Voraus­
setzungen und Ziele des Erkennens, Leipzig, Engelmann, 1908.
!
mul ). Dar întrebându-rie care din aceste metode opuse este cea
ligitimă, întâmpinăm mari greutăţi pentru a aveà un răspuns
hotărât. Aceste greutăţi survin pe măsură ce adâncim chestiunea.
1) Cf. pe lângă autorii citaţi mai sus ca empirio-raţionalişti : A.
Fouillée, La pensée et les nouvelles écoles anti-intellectualistes, Paris,
Alean, 19.11.—V. Brochard, De l'Erreur, Paris, Alcan, 2-e éd 1897.—Louis
Liard, Logique, Paris, Masson ; Définitons géométriques et définitions empi­
riques, Paris, Alcan, 2-e ed. 1888 ; La science positive et la Métaphysique,
Paris, Alcan," 1879. — Rabier, Logique, Paris, Hachette. — Henri Poincaré,
La valeur de la science, Paris, Flammarion 1905; Science et Hypothèse,
Paris, Flammarion.—G. Milhaud, Le Rationnel, Paris, Alcan, 1898 ; La
Certitude logique, 3-e ed. 1912 ; Etudes sur la pensée scientifique, Paris,
Société française d'imprimerie, 1906.—Emile Dürkheim, Les formes élémen­
taires de la religion, Paris, Alcan, 1912, Introduction. — Chr. Sigwart,
Logik, 2 Bände, II-e Aufl., Berlin, 1889—1893.—W.'Wundt, Logik, 2 Bände
III-e Aufl., Stuttgart, Enke, 1906; System der Philosophie, 2 B - d e , Leipzig,
Engelmann, 1907. — W. Schuppe, Erkenntnistheoretische Logik, Bonn,
Weber, 1878 ; Grundriss der Erkenntnistheorie und Logik, Berlin, Gaert-
ner, 1894; Psychologismus und Normcharakter der Logik, 1901, în Archiv
fur systematische Philosophie, VII.—R. Eucken, Geistige Strömungen der
Gegenwart, 1909.—Harald Höffding, La base psychologique des jugements
logiques, în Revue Philosophique, vol. 52,1901 ; Philosophische Probleme,
1903 ; Histoire de la Philosophie moderne, vol. I, trad. franc. Paris, Alcan,
1908, Introduction ; Philosophie de la religion, trad. franc. Paris, Alcan,
1908; Esquisse d'une Psychologie fondée sur l'expérience, trad. franc.
Paris, Alcan, IV-e ed. 1909.—J. Volkelt, Erfahrung und Denken, 1886.—
À. Meinong, Ueber Annahmen, 1902 ; Untersuchungen zur Gegens­
tandstheorie und Psychologie, 1904.—G. Störring, Einführung in die Er­
kenntnistheorie, Leipzig, Engelmann, 1909. — E. Dürr, Erkenntnistheorie,
Leipzig, Meyer, 1910.—M. Sclieller, Die transcendentale und die psycho­
logische Methode, Leipzig, 1900.
Problema cunoştinţei în filosofia românească se caracterizează mai
cu seamă printr'o nuanţă empirio-raţionalistă. Cf. Titu Maiorescu, Logica,
e d . VI, Bucureşti, 1913.—I. Găvănescul, Elemente de Psihologie, Bucureşti,
Carol Gobi, 1912.—C, Rădulescu-Motru, Valoarea silogismului, în Studii
Filosofice, vol. I, Bucureşti, 1907; Puterea sufletească, Bucureşti, 1908 ;
Elemente de Metafisicâ, Bucureşti, 1912.
Cu tendinţă empiristă sunt : V a s i l e C o n t a , Teoria Fatalismului, în
Convorbiri Literare, 1 8 7 5 — 1 8 7 6 ; şi în franc, la Paris, Balliere, 1877, c a p .
III. P. P . Negulescu, Filosofia Renaşterei, Bucureşti, 1910 şi urm. In Cri­
tica Apriorismului, Bucureşti, Göbl, 1892, D-l P . P . Negulescu p r o f e s e a z ă
un empirism radical.
Cu tendinţă raţionalistă s u n t : D-nii^I. Petrovici : Teoria Naţiunilor,
în Studii Filosofice, Bucureşti, 1 9 1 0 - 1911, Mihail Rădulescu, Analisa cu-
noaşterei omeneşti. Iaşi, 1912.
între cele trei tipice metode sunt o mulţime de nuanţe, şi atât
de fine că aproape nu putem şti de exemplu unde sfârşeşte
empirio-raţionalismul şi unde începe purul raţionalism. Şi aşa
fiind, se naşte întrebarea dacă cea mai potrivită metodă nu ar fi
aceea care ar începe prin a studia însăşi istoria problemei cunoş­
tinţei cu scopul sau de a găsi vre-un fir călăuzitor în diversi­
tatea soluţiilor date, sau de a renunţă la orice încercare de a
mai resolvâ această problemă. Şi apoi se ştie că atunci când
o ramură de studiu nu-şi are bine fixate natura şi limitele sale,
ea este precedată de istoricul său ca de un fel de introducere
care să-i hotărască această natură şi aceste limite, — în timp ce
o ştiinţă lămurită nu face apel decât foarte rar şi în foarte
mică măsură la istoricul său. Aşa de ex. se ştie că un filosof
recurge mult mai mult la Istoria Filosofiei decât un matematic
la istoria Matematicilor. Faptul este firesc. Cine se găseşte
într'un domeniu oarecum cunoscut, se interesează numai de
explorarea directă a domeniului însuşi; pe când acela care se
află la începutul cercetărilor sale, are nevoe la fiecare pas de
părerile înaintaşilor săi.-Dar oare problema cunoştinţei sau filo-
sofia sunt la începutul existenţei lor ? Nu, dar şi una şi alta
sunt prin chiar natura lor, ca şi o ştiinţă la începutul său,
opuse unei îngrădiri mai rigide. Cunoştinţa omenească, privită
în generalitatea sa, este într'un neîncetat progres. Cine poate
spune că la un moment dat ştie totul şi că în momentul de apoi
nu va mai învăţa nimic ? Cât despre filosofie, ea este, după cum
am spus, studiul problemelor pe care celelalte ştiinţe le pun con­
tinuu dar fără ca ele înşile să le resolve. încât metoda cea mai
potrivită în Problema cunoştinţei, pare a fi aceea care ar începe
cu istoria acestei probleme.
Această metodă a şi fost de altfel preconizată mai de mult
de Leibniz, Victor Cousin, A. Fouillee, etc, şi acum în ultimul
timp de mai mulţi teoreticieni ai cunoştinţei, ca G. Milhaud,
E. Cassirer, A. Rey *), etc, — dar nu cu toată stăruinţa nece­
sară a unui principiu care să ne arate explicit că ne aflăm în

1) G, Milhaud, Etudes sur ta pensée scientifique, Paris, Société fran­


çaise d'imprimerie, 1906. E. Cassirer, Das Erkenntnisproblem, 2 Bande,
Berlin, B. Cassirer, 1906—1907. A. Rey, La possibilité d'une méthode po­
sitive dans la théorie de la connaissance, în „Scientia" No. 12, 1909.
presenţa unui ecclectism şi totuşi a unui sistem filosific care de­
păşeşte simplul ecclectism. Unii din ei par a rămâne la ec­
clectism, iar alţii par a nici nu trece prin acesta. Noi o spu­
nem categoric: Metoda noastră este un ecclectism şi totuşi
un sistem filosofic care are un principiu şi care ca atare de­
păşeşte simplul ecclectism. — Iată, intr'adevăr ceeace ne spune
1
nouă istoria problemei cunoştinţei ) Ea ne arată: 1) că a-
proape nu ă fost filosof care, voind să resolve această pro­
blemă, să nu fi fost constrâns de a pleca dela un dualism
între simţuri şi raţiune, sau între sensibil şi inteligibil, sau între
realitate şi ideal, etc-; 2) că mai toţi filosofii, care au căutat'să
explice cunoştinţa, au plecat dela acest dualism, în dogmatici,
având adică credinţa că omul are posibilitatea de a pătrunde
ultima taină a lumei; 3) că, astfel, văzând că-acest dualism, prin
oposiţia termenilor săi, mărgineşte cunoştinţa, pentrucă ceeace
ne spune de ex. simţurile nu este adesea de cât în parte con­
firmat de raţiune şi invers,—şi* aceasta necontenit,—teoreti­
cienii cunoştinţei au considerat acest dualism ca legitim, numai
în măsura în care el nu contrazice tendinţa noastră dogmatică,
şi l'au rezolvat, unii subordonând experienţa la raţiune, alţii re­
ducând raţiunea la un produs al experienţei, iar unii conciliând
cei doi termeni opuşi; 4) că orice soluţie dată problemei cunoş­
tinţei este forma uneia din cele trei tipice soluţii de mai. sus.
Resultă deci că metoda noastră ne duce la un fir călău­
zitor în diversitatea soluţiilor date problemei cunoştinţei. Acest **
fir este raportul de opoziţie între dualismul primordial dat şi
tendinţa noastră dogmatică. Ce sens s'a dat acestui fir în cursul
istoriei sale, şi la ce resultat ne-a dus acest sens? S'a subor­
donat tendinţei noastre dogmatice dualismul şi s'a ajuns la o
diversitate de soluţii din care nu ştim precis care este cea le­
gitimă. Dar n'am putea da acestui fir un alt sens ? N'am putea
de ex să subordonăm tendinţa noastră dogmatică la dualismul
dat? Şi făcând aceasta, n'am ajunge oare, dimpotrivă- nu la o
opoziţie, ci la o armonie între feluritele soluţii date problemei
cunoştinţei, şi ca atare la legitimitatea oricărei soluţii, în gradul

1. Noi am încercat aplicarea acestei metode la o perioadă l i m i t a t *


din istoria filosofiei, şi anume la filosofia contimporană de sub înrâuriraa
kantismului, cf. Marin Ştefănescu, Le Dualisme Logique, Paris, Alean,
1915. Acum este vorba de a extinde aceasta aplicaţie la întreaga istorie
a gândirei omeneşti.
în care aceasta se armonizează cu toate celelalte? Ce ar fi în
cazul acesta intuiţia, şi ce ar fi raţionamentul? S'a zis că in­
tuiţia ar fi cunoştinţa sintetică a unui obiect, iar raţionamentul
cunoştinţa analitică a aceluiaş obiect. N'am putea spune că ne
găsim în presenţa a două puncte de vedere cari se complectează
reciproc ? Şi n'am putea spune acelaş lucru despre toate formele
de cunoştinţe cari par a se opune ? Credinţa nu este ea oare o
anticipaţie a ştiinţei, şi ştiinţa nu este ea oare o mergere spre
confirmarea credinţei ? De sigur, cu chipul acesta dogmatismul
nostru este contrazis ; multe din cunoştinţele noastre sunt rela­
tive, căci, încă odată, dacă este adevărat că simţurile şi raţiunea
se complectează continuu reciproc, nu mai poate fi vorba de o cu­
noştinţă absolută. Dar nu cumva caracteristica noastră, a oame­
nilor, este tocmai de a avea cunoştinţe relative cari nu se apro­
pie decât treptat de absolut? Nu cumva dualismul ne este dat
tocmai ca să ne arate că tendinţa noastră dogmatică este pe
deoparte un îndemn la progres iar pe de altă parte o ispită Ia
care trebue să resistăm ? Şi oare n'am putea spune acelaş lucru
despre orice manifestare a vieţii noastre, despre toate raporturile
noastre d'între oameni? Progresul omenirei nu iese el din ar­
monia tuturor, din complectarea fiecăruia din noi prin alţii ?
Poate că este presumţios să spunem că~ ceeace exprimăm noi
represintă adevărul şi că ceeace rostesc alţii nu este adevărat
Poate că adevărul trebue să iasă din o complectare reciprocă, er
trebuind să fie o armonie, el trebuind să ducă la o armonie. Dacă
de ex. am apropia un ateu de un teist, dar ambii Isuflete pătrunse
de adevăr, frumos şi bine, poate că întru sfârşit am ajunge să
vedem că neînţelegerea lor â fost aparentă. Şi tot aşa cu un so­
cialist faţă de un naţionalist; şi aşa mai departe. Căci, deşi sub
mai multe aspecte, adevărul este unul şi acelaş în esenţa sa, şi
el ese cu atât mai întreg cu cât îi armonisăm aspectele.
Se pare deci că pentru a deslegâ cât mai mulţumitor cu
putinţă problema cunoştinţei, trebue: 1° să studiem istoria
acestei probleme; 2° să extragem din cât mai multe soluţii ca­
racteristice o soluţie cât mai unitară, cât mai larg armonică. Şi
o asemeni concepţie, care iese dintr'un fir călăuzitor nu este un
simplu ecclectism. Ecclectismul nu are un principiu propriu zis,
ci stă într'o simplă alegere. Concepţia noastră s'ar putea chemă
o filosofie a armoniei universale. Ea consistă în fond în a ne
spune cum unul din termenii dualismului dat, — elementul ideal,—
se realizează progresiv sub o multiplicitate de forme, în celalt
termen, în elementul numit realitate. Şi poate că într'adevăr, a-
cesta este tot procesul lumei noastre: realizarea unui ideal tot
mai pur într'o realitate tot mai întinsă. Şi de aceea poate că tot
ceeace gândim şi facem noi trebue să fie o tot mai desăvârşită
armonie.
Această armonie ne-o arată admirabil însăşi istoria proble­
mei cunoştinţei. Primii filosofi, un Thales, Anaximandru, .Anaxi*
mene, au văzut adevărul mai ales în datele simţurilor externe,
ca văzul, etc., pe când urmaşii lor, Eleaţii şi Heraclit, s'au adre­
sat in deosebi raţiunei. Şi nici unii nici alţii nu erau greşiţi în
chip integral. Platón a arătat că raţiunea complectează simţurile
pentru a ajunge lá o intuiţie intelectuală; iar Aristotel a demon­
strat că raţiunea se sprijine pe intuiţia intelectuală pentru a com­
plectă simţurile. Piotin, la rândul său, şi-a dat seama de necesi­
tatea pe care noi o avem de a merge şi mai departe decăt sim-
lţurile obicinuite şi de cât raţiunea şi decât însăşi intuiţia inle-
ectuală, până la o intuiţie mistică, supra-intelectuală. Dar tesa lui
Piotin avea nevoe de un sprijin. Acest sprijin ni-ldă creştinismul în
credinţă. Şi credinţa nu vine în conflict cu ştiinţa, deşi unii filo­
sofi ai scolasticei au sacrificat ştiinţa, iar unii savanţi ai rena-
şterei au jertfit credinţa. Intemeetorii filosofiei şi ai ştiinţei mo­
derne, un Bacon, un Descartes, un Newton, s'au străduit să ne
explice lumea examinând-o tocmai în limitele pe care le-o dedeau
pe de o parte ştiinţa, iar pe dealtă parte credinţa. Şi dacă am
merge mai departe în examinarea noastră, am vedea cum parti­
zanii exclusivi ai ştiinţei se întâlnesc cu partizanii exclusivi ai
credinţei. Şi asemeni întâlniri le constatăm chiar la aceiaşi indi­
vizi: ex. Locke, Condillac, Kant, Stuart Mili, Renouvier, etc.
Iată care ar fi soluţia problemei cunoştinţei: a prinde uni­
tatea spiritului care s'a realizat, căutând să se întreacă pe sine
însăşi, în diversele forme exprimate de gânditorii aleşi ai ome-
nirei. Astfel, noi admitem orice formă a cunoştinţei omeneşti, pe
care un cugetător ar lua-o ca punct de plecare pentrua considera
lumea, dar cu condiţia ca această formă să alcătuiască un punct
de vedere care să fie în armonie cu toate celelalte puncte de
vedere posibile. Aşa de ex. intuiţia unui mistic este, pentru noi»;
iot atât de legitimă ca şi raţionamentul unui positivist, şi invers,
dacă această intuiţie şi acest raţionament se iau ca două puncte
de vedere din care se priveşte aceeaşi lume, şi cari, ca atare,
se complectează reciproc. Şi aşâ credem că trebue să fie cu toate
formele cunoştinţei omeneşti: fiecare din ele este legitimă în mă­
sura în care se armonizează cu toate celelalte.
Marin Ş t e f ă n e s c u
Ş E D I N Ţ E L E S O C I E T A Ţ E I R O M Â N E D E F I L O S O F I E

— Şedinţele au loc Joia Ia sediul Societăţei, în Pasagiul Român No. 22 —

Şedinţa dela 29 Noembre 1918


D . C. Rădulescu-Motru, Preşedintele Societăţei Române d e Filosofie,
deschide şedinţa anunţând reluarea activităţei după doi ani de întrerupere
din cauza războiului.
D . Marin Ştefănescu, secretarul Societăţei Române de Filosofie,
roagă pe d-nii membrii ca în şedinţa viitoare să-şi anunţe comunicările.

Şedinţa dela 13 Decembrie 1918


Anunţarea comunicărilor.

Şedinţa dela 20 Decembrie 1918


Comunicarea d-lui Mircea Florian :
Ideea Democraţiei şi p r e f a c e r i l e t i m p u l u i nostru
Democraţia e s t e un ideal care s e impune realităţii istorice a s o c i e ­
tăţii, cu puterea însăşi a unui fundament al moralei.

Şedinţa dela 10 Ianuarie 1918


Comunicarea d-lui Marin Ştefănescu :
R a p o r t u r i l e între R e l i g i e şi P a t r i o t i s m la Români
Neamul* românesc s e caracterizează, între altele, prin a fi un suflet
în care e x i s t ă o intimitate, o armonie între religie şi patriotism. Această
caracteristică o constatăm cu toată lămurirea posibilă în începuturile fi-
losofiei româneşti. Consultând pe un Miron Costin, Dumitru Cantemir,
Eufrosin Poteca, Heliade Rădulescu, Nicolae Bălcescu. găsim că ei erau
animaţi d e ideia că Românii ţin să-şi aibă unitatea lor naţională, pentrucă
ei ţin s ă împlinească, din toată puterea fiinţei lor, cele dumnezeeşti pe
această lume, s ă fie pildă a cinstei, a cuviinţei printre celelalte neamuri.
Este drept că această caracteristică părea a fi slăbit în ultimul timp
odată cu introducerea positivismului şi a materialismului în cultura româ­
nească din veacul al XlX-lea. Cu toate acestea, războiul pentru desrobirea
neamurilor rte-a arătat cu prisosinţă că ea a alcătuit în chip adânc fondul
sufletului poporului românesc: dela general până la soldat.
Mă gândesc la vitejia generalului Ştefan Ştefănescu, apărătorul Pre-
dealului şi la eroismul colonelului State Teodoru pe muntele Susai. Câtă
credinţă, în sensul primilor filosofi români, nu am observat la aceşti bravi.
Unul, colonelul Teodoru, a căzut pe câmpul de onoare. Dar generalul Şte-
fănescu trăeşte şi ne poate da mărturie. Cât despre exemplele credinţei
neîntrecuţilor soldaţi în luptă, ele sunt neînchipuit de numeroase. Vizitând
cu d. Colonel I. Manolescu biserica lui Ştefan-cel-Mare dela Borzeşti, am
citit bileţele scrise de aceşti soldaţi în trecerea lor spre front. In ele se
oglindesc suflatele pe cât de profund româneşti pe atât de adânc creştine.
Este necesar ca, mai a l e s acum când după atâtea jertfe am dobândit
unitatea naţională, sa cunoaştem mai deaproape această comoară â spi­
ritului românesc, pentru a o pune în valoare, pentru ca astfel să desă­
vârşim opera strămoşilor noştri: de a fi streajă a civilizaţiei împotriva
barbariei.

Ş e d i n ţ a d e l a 31 I a n u a r i e 1919

Comunicarea D-lui C. Rădulescu-Motru


Simţul Realităţei
La prima analisă, simţul realităţei apare ca fiind adaptarea gâh-
direi la datele lumei externe. Dar cu cât adâncim chestiunea, cu atât
vedem că simţul realităţei devine adaptarea lumei externe la gândire
Astfel, în ultimă analisă ne găsim în presenţa următoarei a n t i n o m i i :
1) realitatea este şirul-de fenomene prins de un s i m ţ ; 2) realitatea e s t e
produsul, unei abstracţiuni. Cum se conciliază termenii acestei antinomii ?
Prin faptul c ă : 1) simţul care prinde realitatea nu este un simţ specific
extern, ca vederea, auzul, etc. ci sintesa tuturor simţurilor, adică abstrac­
ţiunea î n s ă ş i ; 2) abstracţiunea care produce realitatea nu este orice ab
stracţiune, ci sinteza, unitatea sufletului nostru, simţul intern, experienţa
internă. Aceasta se explisă şi prin suprapunerile funcţiilor fiziologice.
Această îndoită caracteristică ne spune că simţul realităţei e s t e , p e de o
parte o intuiţie, o premisă pe care se sprijină raţionamentul, iar pe de
altă parte un raţionament propriu zis. Dar adesea el este luat încomplect —
şi anume, fie ca o intuiţie fie ca un raţionament,—şi ca atare el duce
la non-sensuri. Aşâ de ex. un bolnav care crede că are stomacul de
cristal, nu poate fi convins de contrariu prin nici un raţionament, de
oarece el îşi reazimă tocmai toate raţionamentele s a l e pe intuiţia s a
fondamentaiă care este simţul său despre realitate. Invers, sunt oameni
normali, dar cari neâdâncind chestiunea, reduc simţul realităţei la raţio­
nament şi îl confundă cu oportunismul. Or, oportunismul este numai un
calcul, un raţionament care nu reuşeşte să s e impună, decât pentru o
clipă, pe când adevăratul simţ al realităţei mai e s t e Încă şi o intuiţie, o
premisă, şi el s e impune profund.
Simţul desăvârşit al realităţei, reiese deci dirf armonisarea intuiţiei
cu raţionamentul. Despre acei oameni spunem noi că au simţul realităţei
şi isbutesc în viaţă, aşa cum trebue, cari au putinţa armonizărei între
intuiţie şi raţionament.
Ş e d i n ţ a d e l à 28 F e b r u a r i e 1919

Comunicarea D-lui Virgil I. Bărbat:


D o c t r i n a lui M o n r o ë s a u Imperialismul American

Cercetând condiţiile în care s'a d e s v o l t a t pacifismul, atât d e p u ­


ternic al Americanilor de astăzi, s e ajunge la conclusia că el, este un
epifenomen datorit împrejurărilor locale şi mai ales situaţiei geografice
a ţărei ; c e v a care nu are nici un raport intim cu politica externă, de fapt,
a Statelor-Unite. Pacifismul a c o l o n'a fost, cu toate aparenţele contrarii,
decât o armă mai mult în serviciul expansiune! naţionale a marei republici.
Şi o cercetare mai amănunţită a faptelor ne mai arată că doctrina
pacifistă, utilă statului în America, ar putea fi vătămătoare popoarelor
din Europa, ea ducând în acest din urmă continent la slăbirea impulsului
naţional, adică făcând tocmai contrariul de ceeace a v u s e s e loc peste ocean.

Ş e d i n ţ a d e l à 28 M a r t i e 1919

Comunicarea d-lui Şerban lonescu


Teoria Ideilor-Forţe după Fouillée
Ideile, după Fouillée, nu sunt nişte imagini ale obiectelor, ci nişte
idealuri şi ca atare nişte forţe cari conduc obiectele. Originea acestei:
doctrine s e g ă s e ş t e pe deoparte în idealismul lui Platon, iar p e d e altă
parte în vitalismul lui Leibniz. /
Această teorie este cu deosebire interesantă prin aplicarea sa l a
cazurile morbide : ca cele de hipnotism, s u g e s t i e , catalepsie, etc.
Factorii principali pentru exteriorizarea unei idei sunt în funcţie d e
claritatea ideii, û%^i^z^,t^\v^û$^d^J^^ î n c p n j w f t o ô d e fondul
ancestral al subiectului, etc. In cât pentru ca o idee să-şi atingă ţelul său.
trebue ca cel ce o exprima s ă ţie seama de toţi aceşti factori.

Ş e d i n ţ a d e l à 15 M a i 1919

Comunicarea d-lui V. Gh. Ispir


Experienţa religioasă în răsboi

Credinţa religioasă în existenţa unui absolut mai presus de puterile


pe cari ni le d ă ştiinţa, a fost confirmată în război prin experienţa acelora
cari au luat parte la luptă. Aşa d e e x . în teribila luptă delà Turtucaia*.
am avut intuiţia că există real o energie supranaturală către care, m'aşi
fi dus în clipa în care unul din ploaia de proectile m'ar fi lovit mortal. Atunci,
am exclamat : la tine v i n Doamne ! — Ş i experienţa mea nu a fost o e x ­
perienţă isolată. Aceeaşi intuiţie au a v u t ' o şi alţii. Ceeace dovedeşte le­
gitimitatea ei. Or, dacă este astfel, atunci rezultă că absolutul pe care îl
pune credinţa religioasă nu e s t e o simplă ipotesă, ci o forţă adânc reală,
o forţă cu mult mai presus de puterile naturel" date de ştiinţă. El este
forţa supremă la care ne adresăm în momentele noastre supreme şi pe
care o simţim, ca atare. Toate puterile ştiinţifice dispăruseră în momentul.
tragic dela Turtucaia. Dar forţa religioasă, ea singură, rămăsese şi ea
eră tot sprijinul. Ea eră absolutul necunoscut, dar existând mai real decâ
realitatea ; ea eră Dumnezeu.

Ş e d i n ţ a d e l a 11 Iunie 1919

Comunicarea D-lui C. Sudeţeanu :


Direcţiunea obiectivă în Sociologie şi Metoda lui
Durkheim.
Durkheim şi-a propus să precizeze condiţiunile metodei obiective în
Sociologie şi să constitue aceasta ca ştiinţă.—După această metodă, feno­
menele sociale sunt privite numai în partea lor exterioară şi fixă, aşa
cum se manifestă în grupurile şi instituţiile sociale. Prin a c e a s t a se ex­
clude tot ce este subiectiv în formarea penomenelor sociale, punct de
vedere susţinut de Tarde.—Fenomenele sociale în metoda obiectivă, exer­
cită o constrângere imediată asupra individului.
Analizând principiile acestei metode, trebue să-i combatem tendinţa
exagerată de a considera pe individ numai în rolul pasiv de a s e conforma
societăţei, tăgăduindu-i astfel orice rol activ. Viaţa socială pare mai de
grabă a fi o intensificare a vieţei sufleteşti. individuale, căci individul
şi societatea se g ă s e s c pe aceeaşi scară, la trepte deosebite, sunt adică
de aceeaşi natură.

Şedinţa dela 19 Iunie 1919

Comunicarea D-lui I. Dimitrescu


Metodologia
Metodele ştiinţifice ni se înfăţişează în general sub următoarele
două aspecte sau sub forma următorului dualism : 1° o metodă raţiona-
listă, care s'a numit naturală şi după care ştiinţa studiază legile generale
şi necesare a l e obiectului s ă u ; 2° o metodă empirică, ?igă jsj^rică, după
care ştiinţa trebue să aibă în vedere caracteristicile individuale a l e obiec­
tului său. In cât atunci când ne punerit problema metodei într'o anumită
disciplină, trebue s ă ne întrebăm înainte de toate care din aceste două
tipice metode se aplică disciplinei considerate. Aşa de ex. ne întrebăm,
care e s t e metoda în Economia Politică ? După unii această metodă este
inductivă, după alţii ea consistă în deducţie.
într'o viitoare comunicare v o m trata chestiunea specială a metodei
în Economia Politică.
Ş e d i n ţ a d e l a 26 Iunie 1919.

Comunicarea d-lui V. Ghidionescu:


Crisa Morală
Admiţând cu Tolstoi că omul se ridica dela animal la grupul s o ­
cial, ca familia, naţiunea, e r e , şi dela g r u p u l social la înfrăţirea gene­
rală care e s t e m o r a l a î n s ă ş i , trebue să conchidem că ne aflam într'o crisă
ori de câte ori omul nu s'a înălţat până la a c e a s t ă ultimă fasă. Cu alte
cuvinte, oricât de bine ar fi organisată omenirea economic şi social, ea
e s t e expusă la criză dacă nu este animată de suflul moral.
Dar faptul odată constatat, s e pune chestiunea d<Pa şti cum putem
da o soluţie crizei morale. Răspunsul pare a ni-1 da filosofía lui Secretan,
adică o filosofie religioasă. Morala îşi are rădăcinile în Religie. Biserica
e s t e chemată s ă joace un mare rol în desăvârşirea progresului omenirei,
căci ea nu vine ca o distrugătoare ci ca o complectare morală a stărilor
economice şi s o c i a l e : ea e s t e armonia înşăşi_aţ diferitelor stadii ce defi­
nesc pe o m . Ea e s t e tocmai s i m b o l u L d e viitor, idealul formelor trecute
ale umanităţii: în ea, a c e s t e forme nu numai că s e păstrează, dar î ş i iau
şi conştiinţa progresului lor.
Marea chestiune însă e s t e cum trebue cultivată biserica pentru ca
ea să-şi împlinească acest rol. Iată la ceeace v a trebui ca s ă răspundem
într'o comunicare viitoare.

Ş e d i n ţ a d e l a 3 Iulie 1919

Comunicarea d-lui T. Maidanik:


Socialismul şi Civilizaţia
Două sunt problemele care s e pun când cercetăm chestiunea s c o ­
pului v i e ţ i i : In cotro şi cum ? La prima întrebare ne răspunde obiec-
tivare^jbi(U^d]i,aliţ|j^o^eneşţi,. în cursul istoriei, care a culminat întot-
• deauna în spre o spir£tua1îşare a vieţii omeneşti. La a doua, Socialismul,
care ne dă mijloacele, de. ajujngere Ia această viaţă spirituală.
O viaţă spirituală presupune o dezrobire a omului de depen­
denţa naturală mai imediată, care covârşeşte pe o m în special prin
condiţionarea economică. In societatea capitalistă de azi, libertatea e x i s t ă
însă limitată de legile hazardului şi astfel viaţa spirituală, care implică
o organisare conştientă, nu ppate lua naştere. Socialismul prin desfiin­
ţarea proprietăţii p r i v i t e ş i socializarea mijloacelor de producţie, dă p o ­
sibilitatea unei organizări colective şi ordonate a muncei, ş i prin această
la o înlăturare a hazardului [din societatea o m e n e a s c ă V i a ţ a ' s p i r i t u a l ă
devine posibilă ş i astfel putem spune că Socialismul este scopul culturei
şi civilisaţiei omeneşti.
Socialismul nu exclude naţionalismul, ci din contră, este d e s ă v â r ­
şirea absolută a acestuia, bineînţeles însă atunci, când naţionalismul
înseamnă prosperarea economică ş i culturală a naţiunilor, din punct de
vedere al culturei şi civilisaţiei omeneşti în general.

i. Socialismul astfel înţeles nu poate fi aplicabil timpului nostru. El nu se poate rea-


lisa decât la capatnl culturei omeneşti, adică peste mii de ani, când toti oamenii vor avea în
cel mai înalt grad conştiinţa datoriei. In actuala stare socialismul ar fi "întreruperea evoluţiei
care ne duce înspre adevăratul socialism propovăduit de un Christos. — N. R.
M I Ş C A R E A F I L O S O F I C Ă .

Împrejurările răsboiului ne împedică să putem vorbi dc o mişcare


filosofică propriu zisă. Sperăm ca în numărul viitor să a v e m posibilitatea
de a reveni asupra acestei chestiuni.
Deocamdată, ne mulţumim a constata apariţia marei lucrări a lui
Edmond Goblot : Traité de Logique, Paris, Armand Colin, 1918,—în care
autorul, analisând ultimele concepţii despre Logică, reia pe larg argumen­
tele doctrinei sale empirio-raţionaliste schiţată în opera sa anterioară :
Essai sur la classification des sciences, Paris, Alean, 1898.
In literatura română trebue s ă semnalăm ca o operă importantă
Arhiva pentru ştiinţa şi reforma socială, Bucureşti 1919, de sub direcţia
d-lui Dimitrie Guşti, care îşi propune să contribue la întregirea culturel
româneşti prin gruparea specialiştilor din diferitele ramuri ştiinţifice." ,
In literatura română trebuesc încurajate şi publicaţiile de p o p u l a - ]

risarea filosofiei, cu condiţia, negreşit, ca ele să păstreze spiritul, — nu


zicem şi l i t e r a — scrupulosităţei. ştiinţifice. Având c e v a mai multă îngri­
jire, cartea d-lui I. Brucăr : încercări şi Studii, Bucureşti, 1919, care este
însoţită şi de o prefaţă a d-lui C. Rădulescu-Motru, s'ar citi cu un deo­
sebit interes nu numai de lumea generală, dornică de filosofie, dar chiar
şi de filosofii specialişti. Dacă ar fi ceva mai desvoltate, broşurile cu­
prinse în Colecţia cărţilor galbene, Bucureşti, 1919, ca Wiliam James de
D. Ioaniţescu şi Glossa spiritului cărturăresc, cu tendinţe pragmatiste,
de C Beldie, ar présenta, deasemenea, acelaşi deosebit interes. Dar s ă spe­
răm că aceste începuturi vor fi preludiul unei tot mai largi şi tot mai
d e s ă v â r ş i t e popularisări a filosofiei în literatura românească. Ştim că
D-l C. Beldie, editorul Cărţilor Galbene, are pricepere în acest sens, şi cre­
dem că, atunci când împrejurările vor fi mai prielnice, D-sa va aduce ser­
vicii îiteraturei noastre, întreprinzând o popularizare a culturei în generat
şi a filosofiei în special.
T A B L A DK MATERII

Marin Ştefănescu: Istoria Filosofiei Româneşti 1—26


M i r c e a D j u v a r a : Dreptul Naţiunilor 27— 38
E u g e n i u S p e r a n t i a : Consideraţii asupra Magiei # 3 9 — 55
Supliment: Comunicările dela Societatea Română
de Filosofie.
Dr. G. M a r i n Acu: Despre Metoadele Psichologiei 57— 61
C. R ă d u i e s c u - M o t r u : Viaţa sufletească obiect al Psichologiei . 6 2 - ^ 73_
Marin Ş t e f ă n e s c u : Istoria Filosofiei Româneşti 74—110
M a r i n Ş t e f ă n e s c u : Istoria Filosofiei Româneşti 113—127
C. S u d e ţ e a n u : Noţiunea hazardului în faptele istorice . . . . 128—139
M. D. R a l e a : Relaţiunile dintre imagine şi gândire 140—160
Supliment: Comunicările dela Societatea Română
/ de Filosofie.
M a r i n Ş t e f ă n e s c u : Problema cunoştinţei 161—186
Supliment: Comunicările dela Societatea Română
/ de Filosofie.
Mişcarea Filosofica.
E IR, H T A .
» —
Pagina 162, în notă, rândul 12, să s e c i t e a s c ă : Schmidt
166 „ „ 10 „ 3 „ „ „ Mercierţ^
„ 170 „ „ „ „ • 5 •„ „ „ pşichologismul
„• . 180 „ „ 1 „ 3 „ „ „ und
» » 4 „ „ „ H/o/Zen
,, ,, 5 „ „ " , Logik
» „ „ » » „ 7 „ „ „ Gesetze und Elemente
» „ 2 „ 7—8 „ „ „ Zwei Wege deä
181 * „ 1 » 4 0 „ „ , Noţiunilor
STUDII FILOSOFICE. IIOL VIII. SUPLIMENT.

Ş E D I N Ţ E L E S O C I E T Ă Ţ I I R O M Â N E D E F I L O S O F I E

(4 Martie—16 Iunie 19-15)

Ş e d i n ţ a d e l a 4 M a r t i e 1915

Şedinţa are loc in sala Fundaţiunei Universitare Carol I, orele 5 i / 2

p. m. La ordinea zilei:
1. Expunerea D-lui Profesor C . Rădulescu-Motru, asupra aetivităţei din
trecut a Societăţei.
2. Alegerea Comitetului.
3. Regulamentarea disouţiunilor pentru viitor.
4. Regulamentarea apariţiunei Revistei „Studii Filosofice".
5. Fixarea programului pentru şedinţele viitoare.

D-l C. Rădulescu-Motru. Înfiinţată d i n anul 1910, luna Februarie,


Societatea r o m â n ă de filosofie nu şi-a p u t u t ţine şedinţele sale î n m o d regu­
lat din cauza lipsei u n u i local convenabil. In primul an s'au ţinut şedinţele
într'o sală a Atheneului Român, la care însă a trebuit să se renunţe, sala
fiind defectuos încălzită în timpul iernei. In urmă Societatea m'a delegat pe
mine ca să c e r o audienţă la M. S. Regele Carol I, pentru a interesă pe M.
S. la mişcarea filosofică d i n ţ a r ă şi a interveni în acelaş timp ca să se pun,ă
la dispoziţia Societăţei o sală d i j noua clădire care urma s ă se adauge Ia
F u n d a ţ i u n e a Universitară. Am cerut şi obţinut în acest scop, două audienţe
la M. S. Regele Carol I, în anul 1912 şi 1913. In amândouă aceste a u d i e n ţ e
M. S., a ascultat cu c e a m a i m a r e bună voinţă pe delegatul Societăţei şi a
promis î n a l t a sa ocrotire pentru mişcarea filosofică. A sfătuit totuşi ca Socie­
t a t e a română de filosofie să între în legătură cu Asociaţiunea Ştiinţifică, de
s u b direcţiunea D-lui Dr. C. Istrati, pentru ca astfel organizarea ştiinţifică
să f i e m a i puternică şi ca M. S. ştiind pe toţi oamenii de ştiinţă reuniţi la
un l o c . să poată asistă la şedinţele l o r cari se vor ţinea în noul mare şi
frumos amfiteatru al Fundaţiunei Universitare. Dacă însă Societatea de filo­
sofie nu va găsi un profit în alipirea sa la Asociaţiunea Ştiinţelor, M. S. a
a d ă u g a t că Inalta-i ocrotire rămâne acordată societăţei şi s u b forma de
societate separată. Sfatul defunctului Mare Rege a fost urmat întocmai. După
ce delegatul Societăţei a i n t r a t în t r a t ă r i cu D-l Dr. Istrate, întreaga Socie­
t a t e a^fosT reprezentată la congresul Asociaţiunei Ştiinţelor, d i n Septembre
1912. prin mai mulţi membrii cari au făcut comunicări şi conferinţe Acest
contact cu Asociaţiunea Ştiinţelor se păstrează încă, d a r c u m el se prezintă
numai în cazuri de congrese, e s t e bine, negreşit, ca Societatea de filosofie
s ă - ş i continue şi a c t i v i t a t e a sa soparată.
Aceia cari se ocupă cu filosofia, în ţ a r a Românească, nu au din a f a r ă
o încurajare; prin u r m a r e , trebue să-şi solidariseze forţele lor proprii. In
oficialitatea noastră chiar sunt multe persoane care nu înţeleg rolul pe care
îl are filosofia în cultura generală a unui popor, iar dintre acelea care îl
înţeleg sunt iarăşi multe persoane care cred că noi Românii nu trebue să ne
ocupăm de filosofie, din modestie. Contra unora şi altora protestează munca
noastră, a acelora cari suntem şi membrii Societăţei de filosofie, şi mai
presus de toate convingerile noastre. Deşi nu ni se face o încuiajare, totu$i
scrieri bune de filosofie nu ne lipsesc, sau, în tot cazul, avem şi în filosofie
tot aşa de bune scrieri ca şi în celelalte ramuri privilegiate ale ştiinţei.
Aşa dar fiindcă oficialitatea nu ne dă nici un sprijin, rămâne să ne sporim
noi înşi-ne sforţările şi să reluăm vechile noastre întruniri, în care să dis­
cutăm toate chestiunile filosofice, dela ordinea zilei. Vom avea destule ches­
tiuni de discutat, fiindcă în momentele de faţă !a ordinea zilei predomină
chestiunile filosofice.
Aduc la cunoştinţa Societăţei că D-nu Director al F u n d a ţ i u n e i Uni­
versitare D-l Tzigara Samurcaş, după ce a l a a t Înalta aprobare a M. S.
Regelui Ferdinand, s'a grăbit să ne pună la dispoziţie, pentru şedinţele
obişnuite ale Societăţei, sala Bibliotecei celei vechi, iar pentru şedinţele
extraordinare, în care se vor ţine conferinţe publice, amfiteatrul cel mare
din faţa Palatului Eegal. Cu chipul acesta, se realizează prima parte din
promisiunea pe care ne-a făcut-o defunctul Marele nostru Rege Carol I, şi
să sperăm că într'un viitor cât mai apropiat să se realizeze şi cealaltă p a r t e
a piomisiunei, adică să vedem pe Suveran asistând la şedinţele n o a s r e
publice din marele Amfiteatru al Fundaţiunei Universitare. Propun ca Socie­
tatea să aducă prin o adresă specială mulţumiri D-lui Director a) F u n d a ­
ţiunei Universitare Carol 1.
Se supune adunărei propunerea D-lui C. Rădulescu-Motru, şi se aprobă.
Asupra celorlalte puncte dela ordinea zilei, Societatea, după o dis-
cuţiune la care iau parte toţi membrii prezenţi, ajunge la următoarele
hotărîri :
I. Comitetul prevăzut de S t a t u t e se va reduce pe viitor la două per­
soane şi a n u m e : un Preşedinte şi un Secretar. Preşedintele va p u t e a să
delege atribuţiunea sa de a prezida şedinţele Societăţei şi unei alte per­
soane dintre cele prezente la şedinţele Societăţei. Se alege ca Preşedinte
D-nu C. Rădulescu-Motru şi ca Secretar D nu Marin Ştefănescu. D-nu Secre­
tar v a avea şi administraţiunea fondurilor Societăţei.
II. In şedinţele Societăţei, membrul care va tace comunicarea, asupra
căreia se discută, va avea la dispoziţie 30—45 minute, iar membrii cari iau
parte Ia discuţie maximum câte 15 minute. Pentru ca membrii să ia cunoş­
tinţă la timp, conferenţiarul va prezenta secretarului comunicarea sa spre
tipărire cu cel puţin 5 zile înainte de şedinţă.
III. D-nul Preşedinte şi D-nul Secretar vor îngriji de publicarea Revis­
tei „Studii Filosofice". Se stabileşte că se pot publica şi articole în limba
streină.
IV. A t â t pentru bunul lor mers cât şi pent-u posibilitatea publicărei
lor în Revista „Studii Filosofice", discuţiunile vor urmă în chipul u r m ă t o r :
1) Preşedintele va dâ cuvântul acelora cari s'au înscris pentru obiecţiuni
formulându-le în scris înainte de deschiderea şedinţei; 2) după termi­
narea acestora, preşedintele va întreba dacă este cineva căruia comunicarea
sau discuţiunile ce au a v u t loc i-au suggerat vr'o obiecţiune, şi îl va înscrie
pentru cuvânt în ordinea în care el se va n u m i ; dânsul va trebui să-şi
formuleze obiecţiunile în scris pentru sfârşitul şedinţei ; 3) conferenţiarul va
trebui, imediat după ridicarea şedinţei, să redacteze împreună cu secretarul
răspunsurile la obiecţiunile ce i s'au făcut.
V. Pentru îcscrierile ca membri, înscrierile comunicărilor, plata coti­
zaţiilor e t c , se va adresa D-lni Secretar.
Adresa Secretarului: Marin Ştefănescu, Strada Buzeşti No. 19, Bucureşti.
Cotizaţia a n u a l ă este de 20 lei.
IH

Ş e d i n ţ a d e l à 11 M a r t i e 1 9 1 5

Comunicarea D-lui H. Sanielevici

Rasele omeneşti din punctul de vedere biologic,


psihologic şi sociologic.

Coordonarea ştiinţifică a observaţiilor psihologice cari formează fondul


criticei literare, a r trebui s'o facă psihologia „diferenţială", caro însă deo­
camdată, nu a r e la activul ei, decât descrieri şi clasificări arbitrare. Cheia
psihologiei „diferenţiale" e s e , după credinţa mea, psihologia de rasă, indiso­
lubil legată de biologia mamiferului om, care biologie, l a rândul ei, se află
într'o absolută a t â r n a r e de biologia c e l e l a l t e mamifere. Biologia fiind încă
în faza descriptivă, antropologia, psihologia de ras-ă; şi psihologia .diferen­
ţială" nu p o t fi de â t t o t în această fază. Ca să traducem întreaga proble­
mă într'un exemplu : când vom şti cari împrejurări exterioare, prin mijloci­
rea cărui proces fiziologic, au produs pârul a l b al ursului alb, al vulpei po­
lare, al iepurelui alpin, etc., deci şi p a u l blond al lui homo europaeus, vom
afla uşor raportul dintre acest păr blond şi temperamentul germanic, raport
care v a lumina măcar în parte şi psihologia oamenilor blonzi din sânul po­
poarelor brune. Şi în sociologie, factorul de rasă este cel mai însemnat. Şi
aici, stabilirea biologiei mamiferului om, v a avea o înrâurire hotărîtoare.

Şedinţa dela 1 April 1915

Comunicarea D-lui C. Antoniade

Imperialismul cultureî germane.

Există o doctrină a germanismului care susţine că Germanii s u n t


meniţi ca să impuie lumei cultura lor.
Dar această doctrina pare a fi pe c â t de a r b i t r a r ă pe a t â t de ireali­
zabilă pentru c ă : 1° spiritul german este lipsit de măsura necesară produ­
cerei unei doctrine legitime : el sau este prea jos sau voeşte să fie prea sus ;
2° cultura, consistând mai ales i a bunuri spirituale, proprii unui a n u m i t
suflet, nu se poate impune decât în măsura în care izbuteşte a deveni o
valoare universală; or, culturei germane îi lipseşte tocmai o asemenea
valoare. (Ideile emise de conferenţiar se găsesc publicate în Noua Revistă
Română, pe Martie 1915).

Ş e d i n ţ a dela 8 A p r i l 1915

Comunicarea D-lui Mxrin Ştefănescu:

Dualismul logic

lixistă un studiu, zis al Problemei cunoştinţei, care este u n a din cele


mai esenţiale ramuri aie Filosofiei şi care, spre deosebire de celelalte studii,
nu se ocupă a t â t direct de dobândirea însăşi a cunoştinţei unui anumit obiect,
cât de cunoştinţa în sine, a oricărui obiect, î n t r e b â n d u - s e : de unde vine e a
şi până unde merge e a .
Baza acestui studiu este alcătuită de un dualism, cum este de ex. acela
între Sensibilitate şi Raţiune, care s'a numit de curând dualism logic, pentrucă
el nu apare clar, decât atunci când trecem dela psichologie Ia logică, şi care
pare a h o problemă insolubilă : de unde vine a d e v ă r a t a c u n o ş t i n ţ ă ? din da­
tele simţuVilor (văzul, auzul, e t c ) , adică din intuiţie, diu experienţă, sau din
logiea ratiunei ?
Unii filosofi spun c ă ş t i i n ţ i isvoreşte din datele simţurilor ; alţii susţin
că ea isvoreşte din logica r a t i u n e i : alţii, in sfârşit, se silesc să a r a t e că
ştiinţa este rezultatul ambelor elemente, adică şi al sensibilităţii şi al ra­
ţiunii. Unde este deci a d e v ă r u l ? Noi ere iem că el se află de partea ultimei
teze. Dar mai c e d e m că această teză nu este încă pe deplin l ă m u r i t ă în
filozofia contimporană, filozofie înrâurită de doctrina lui K'int, şi că, prin
urmare, datoria noastră este tocmai de a-i dâ preciziunea necesară.
Aşâ de ex. Kant, care a dat o lovitură de moarte primelor două con-
cepţiuni, care a fost, ca şi noi, partizan al ultimei teze şi care a a v u t mai
ales ca atare o influenţă covârşitoare asupra filosofiei contimporane, ima­
ginează, pentru a deslegâ problema, dualismului logic, un al treilea termen,
cuprins în inteligenţă, ca intermediar între sensibilitate şi raţiune. Teza
noastră este absolut anti-kantiană în privinţa acestui termea intermediar.
.Noi credem că dualismul logic trebue considerat în t o a t ă realitatea şi deci
îîn t o a t ă forţa sa, şi că, prin urmare, ştiinţa nu isvoreşte din un acord n a -
Itural al termenilor acestui dualism, după cum credea Kant, ci din un acord
ica rezultat al unei l u p t e : din triumful ratiunei asupra sensibilităţei. Căci
mai ales astfel se explică, în chipul cel mai satisfăcător cu putinţă, îndoitul
caracter de necesitate şi relativitate al ştiinţei umane. Şi mai ales astfel se
explică de ce omul a r e un sens pe lume, de ce există ştiinţe normative (Es­
tetica, Logica, Morala), de ce omul iubeşte sau trebue să iubească idealul
în sine şi pentru sine, cu sacrificiul vieţei sensibile.
Adică, admiţând simpla teză a lui Kant, săpăm o prăpastie î n t r e rela­
tivitatea şi necesitatea ştiinţei, şi ajungem mai cu seamă la nişte ştiinţe
normative închise în cadrele unei discipline rigide ; pe când admiţând teza
noastră, pornim dela însăşi ştiinţa omeneas;ă, necesară şi în acelaş timp re­
lativă, şi ajungem mai ales la nişte ştiinţe normative, în cari frumosul, bi­
nele şi adevărul sunt nu numai obiecte de respect ci şt de iubire. Ceeace
pare tocmai a ne a r ă t a superioritatea tezei noastre. Căci istoria ne spune că
operile consacrate ca mari au eşit pururi, într'adevăr, din o supra-disciplină,
adică nu numai din simplul respect, ci încă şi mai cu seamă din entu-iasmul
de ideal.

Ş e d i n ţ a dela 21 A p r i l 1915.

Comunicarea D-lui Mircea Florian:


Noţiunea de timp la H. Bergson

Noţiunea de timp e centrul filozofiei lui B e r g î o n ; de rezistenţa ace­


leia a t â r n ă şi soarta „sistemului" întreg, care e simptomatic pentru filozofia
contimporană. După ce stabilim locul pe care îl ocupă Bergson în filozofia
franceză, dela Descartes şi până azi, a r ă t â n d că eroarea fundamentală a fi­
lozofiei franceze, cu puţine excepţii, e de a fi făcut din analiza faptelor
„interioare" şi nemijlocite punctul de plecare absolut sigur al filozofiei, tre­
cem la caracteristica generală a filozofiei lui B . : creaţionism şi estetism".
Creaţia se înfăţişază sub trei f o r m e : durată, mişcare şi evoluţie. In
istoricul primei forme (durata), care ne interesează în deosebi, expun legă­
tura strânsă dintre noţiunile de timp la Bergson şi Guyau, dovedind influenţa
celui de al doilea asupra lui B.
Trecând la noţiunea de timp a lui Bergson, constatăm că el vrea să
ourete timpul de orice spaţialitate, pentru a dâ peste durata pură si cali­
tativă. Bl sprijine aceasta pe deosebirea radicală dintre multiplicitatea de
existenţă (spaţiul) şi multiplicitatea de întrepătrundere de calităţi, în cari
nu există nici un fel de distincţie (durata). Obiecţiile noastre s u n t : a) Du­
r a t a şi spaţiul nu pot fi opuse pe temeiul celor două multiplicităţi, cari sunt
simple construcţii dialectice, fără nimic d a t pozitiv. B. confundă , a fi distinct"
cu „a fi separat", care nu se p o t r h e ş t e decât la spaţiu. 6) 0 a l t ă confuzie
a lui B. e aceea între analiza logică, care distinge si analiza naturală, care
separă lucrurile, c) Această confuzie duce la mari neclarităţi, când e apli­
cată la îndoitul înţeles al spaţiului, înţeles ce tr< ce deseori n e o b s e r v a t : 1)
spaţiul ca întindere şi 2) spaţiul ca coexistenţă de întinderi. In*ă greşala
cea mai mare, de altfel destul de răspândită azi, e necunoaşterea inlempo-
ralului, ca element integrant a l timpului. Totuşi putem face şi noi deose-
:
b r e a dintre timpul pur şi simplu, care a r e numai două elemente: „mai
înainte" (prius) şi „mii târziu" (posterius) şi durată, care e timpul omenesc
şi istoric, şi care numără trei elemente : trecut, prezent şi viitor. B. confundă
aceste două înţelesuri, făcând chiar pe al doilea primordial, când acesta se
sprijine de fapt pe cel dintâiu.
La a doua formă, mişcarea, Bergson dorind să asigure mişcarea, o se­
pară radical de condiţia esenţială a existenţei e i : spaţiul din pricina unei
greşite noţiuni despre spaţiu ce-o a r e în comun aproape cu t o a t ă lumea. Nu
noţiunea de timp trebue reformată, ci aceea de spaţiu.
A treia formă e evoluţia, care scapă lui B. că e o relaţie între punc­
tul de plecare şi punctul de ajungere al unei serii de schimbări şi că. numai
privind din punctul final, o serie închisă şi t e r m i n a t ă de schimbări poate fi
numită evoluţie.
In sfârşit, filozofia lui B. e stăpânită de două curente diametral opuse
de gândire : curentul individualist, cu care începe, şi cel panteist, cu care
sfârşeşte. Acestea se anulează reciproc şi despică filozofia lui B. în două
blocuri eterogene.

Şedinţa dela 5 Mai 1915.

Comunicarea D-lui Traian Lalescu:

Personalitatea artistică a lui H. Poincaré

Această lucrare este o încercare de studiu asupra intuiţiei ştiinţifice,


lămurită pe un exemplu concret şi celebru, personalitatea lui Poincaré.
Ideea centrală este următoarea : Intuiţia este agentul perfecţionat de
simţire, care constitue un factor principal de creaţiune intelectuală în toate
domeniile, a t â t în a r t ă c â t şi în ştiinţă.
Intuiţia ştiinţifică este analoagă cu intuiţia artistică ; analogia merge
până acolo încât personalităţi ştiinţifice au prezentat temperamente pronun­
ţ a t e de a r t i s t ; de pildă Poincaré.
Aceste idei intră în contrazicere cu opinia vulgară, cum reiese de
exemplu în paradoxul D-rului Toulouse.
De aceea se naşte poate nevoia de a se încerca o clasificare a activi­
tăţii intelectuale umane pe alte baze decât cele obişnuite, luându-se ca ele­
ment specific de clasificare, n u n a t u r a specială a cercetărilor, ci modul de
activitate al intelectului. Urmează o încercare de clasificare în acest sens,
care atinge în treacăt problema geniului şi explică paradoxul Doctorului
Toulouse.
Studiul conţine detalii biografice asupra vieţii şi activităţii ştiinţifice
a lui Poincaré şi a fost publicat în .Convorbiri Literare".
Ş e d i n ţ a d e l a 19 Mai 1915

Comunicarea D-şoarei Alice Steriad :


Despre locul Psichologiei în sistemul Filosofiei
Psichologia contimporană insistă asupra caracterului ei ştiinţific şi
refuză confuzia cu psichologismul. V o m încerc? f ă arătăm că psichologismul
(şi prin e l : metaphisica) e inherent punctului de vedere şi metoadelor psicho­
logiei actuale. Punerea unor anumite probleme, ca acea a genesei şi evolu­
ţiei conceptelor ştiinţifice e o probă evidentă pentru confusia ce domn>şte
asupra drepturilor şi limitelor psichologiei. Aceste trebuesc fixate—şi numii
de logică, în ultima instanţă.
Problema limitelor, precum a legăturei şi trecerei între diferitele dis­
cipline filosofice e o problemă pur sistematică. Psichologia, ca verigă în
acest lanţ e ultima, nu e prima. E a e îr coronare, nu bază.

Şedinţa dela 2 Iunie 1915

Comunicarea D-lui Mihail Dragomirescu:

O încercare de clasificare a ştiinţelor.

Cauzalitatea
Spaţiul ; — Timpul ;
Forme (Mecanica raţio­
(Geometria plană (Aritmetica nală
(garanţii ale Algebra „ aplicată
spaţiu
existenţi fi­ „ astro-fi-
zice). „ descrip­ Analiza).
zico-chi-
tivă). mică).

Fen. sociologice
Fenomene astro-fizico- Fen. biolo­
Forte chimice ; — gice ; —
Obiectul fizic revelări ale} (Astronomia (Sociologia statică
(Anatomia
(pur intelectual). existenţei ] Sociologia dina­
Fizica Fiziologia
fizice). mică
Chimia). Chimia biologică).
Statistica).

Concrete anorganice ; Concr. organice , Conc. supero-


Concrete ganice
(rezultate ale) (Etnologia, etno­
(Mineralogia (Botanica,
existenţei j
fizice). Geologia Zoologia, grafia an tropo-geo­
Geografia fizică). Antropologia). grafia).
Finalitatea
Identitatea ; Unitatea ; Etica (morală) for­
Forme mală
(Logica formală ("Estetica formală
{garanţii ale „ (morală) apli­
Logica aplicată „ aplicată cată
existenţei
conştiente). Logica concretă-sofis- „ concretă- „ (morală) con­
tică). cretă (cazu­
istica).

Fen. afective ; Fen. voluntare


Obiectul psi- Fenom. intelectuale; (Psihologia plăce-
(Psicologia instinc­
Forţe (Psicologia percepţiei rii-durerii-indife- tului
chic
(revelări ale memoriei r
t . elementare e n „
e i habitu-
(afectiv-intelec- existenţei "
p

Psicología emoţiu- dinei


tual-conştient). conştiente). imagina- „ acţiunii n i I o r

ţiei). „ pasiuni­ volun­


lor). tare).

Concepţiuni ştiin­ Concepţiuni artis- (Concepţiuni ener-


ţifice ; tice; getice (practice).
Concrete (Psicologiaintelectua- (Psicologia afecti- Psicologia voinţei
(rezultate ale lităţii aplicate la o- vităţii aplicate la aplicate la obiectul
existenţei biectul fizic obiectul fizic fizic
conştiente). la obiectul psichie la obiectul psichic la obiectul psichic
psico-fi- „ , psico- „ „ psicho-
zic). fizic). fizic).

Forme Cauzalitatea anali­ Cauzalitatea sinte­ Cauzalitatea con­


(garanţii ale tică ; — tică ; — cretă
existentei
energetice). (Gnosologia). (Technologia). (Pragmatica).

Obiectul psf- Fenomene istorice în Fen. ist. in legă- Fen. ist. în legă-
cho fizic Forţe legătură cu inteligenţa tură cu afectivi- tură cu voinţa
(revelări ale ) omenească tatea umană umană
(afectiv-intélec-
existenţei
tual energetic). energetice). (Istoria concepţiilor (Istoria concepţiilor (Istoria faptelor
ştiinţifice). artistice). omeneşti).

Concrete
(rezultate ale Ştiinţa Arta Dreptul
existentei
I
energetice).

V •v
Filozofia ştiinţifiscă Mistica Religia

F i l o z o f i a
Ş e d i n ţ a d e l a 16 I u n i e 1915

Programul activităţii viitoare a Societăţii

In ultima şedinţă, înainte de vaoanţiunea de vară, a fost pusă la ordinea


zilei cestiunea : Dacă în împrejurările actuale nu este de dorit o lărgire
a programului de activitate a societăţii, în scopul de a se pune membrii
societăţii într'un contact mai direct cu publicul prin ţinere de conferinţe
şi publicare de studii cu subiecte de actualitate.
Iau parte la discuţiuuo toţi membri cari asistă la şedinţă, sub preşe-
denţia d-lui prof. Rădulescu-Motru.
Se cade de acord,»ea societatea să continue şi pe viitor a avea câte
o şedinţă pe fiecare lună cel puţin, în care membri să facă în t o a t ă liber­
tatea comunicări asupra ori şi cărui subiect filosofic. Aceste comunicări,
dinpreună cu discuţiile la care ele dau naştere, se vor publica în revista
Societăţii. Membrii cari vor face comunicări sunt rugaţi însă, ca pe viitor
să prezinte secretarului, înainta de şedinţă eu cinci zile, un rezumat mai
detaliat pentru ca ceilalţi membrii care iau p a r t e la discuţiune să poată fi
bine lămuriţi asupra subiectului.
In afară de şedinţele destinate comunicărilor, societatea decide să-şi
lărgească programul activităţii sale în două alte direcţiuni :
1 . Ea v a ţine câte o şedinţă pe lună, în care se v a discuta exclusiv
terminologia filosofică; 2. Va organiză conferinţe publice, în care membrii
societăţii, sau persoane competinte în ale filosofiei, vor vorbi publicului româ­
nesc despre marile probleme filosofice dela ordinea zilei.
Fixarea terminologiei filosofica formează pretutindeni în ţările culte
obiectul unor preocupări constante, fiindcă ea interesează de-opotrivă şcoala
şi pe publicişti. 0 terminologie instabilă împedică progresai filosofiei, dacă
nu aduce chiar discreditul filosofiei. Terminii filosofici vor fi aduşi în discu-
ţiunea societăţii în ordine alfabetică, luându-se de model lucrările' celorlalte
societăţi de filosofie, şi în special societatea franceză de filosofie din Paris.
Conferinţele publice au de scop să propage gândirea filosofică în publicul
nostru, punându-1 pe acesta în curent cu marile problema filosofice care se
desbat astăzi în Europa, şi pregătindu-i spiritul pentru urmărirea lor. Ca un
rezultat al acestor conferinţe publice, societatea speră să obţină şi o mai
bună direcţie în cultura naţională românească. Superficialitatea pe care o
constată ori şi ce observator nepărtinitor în manifestările sufleteşti ale popo­
rului românesc cu ocazia împrejurărilor extraordinare de astăzi, nu sunt dato­
rite a t â t firei poporului românesc, c â t sunt datorite educaţiunei greşite pe
care a primit-o poporul românesc dela conducătorii săi. Românii, mai mult
decât orice alt popor din Europa, sunt astăzi cu derăvârşire surprinşi de eve­
nimentele tragice ale zilei. Obişnuiţi cu frazeologia spirituală a bulevardelor
din occident, pe care au luat o drept ultimul cuvânt al civilizaţii, Komânii,
puşi în faţa groaznicului război european, nu m i i recunosc lumea din jurul
lor. De fapt ei n'au cunoscut-o nici odată bine această lume, fiindcă a t e n ­
ţiunea ior a fost î n d r e p t a t ă totdeauna spre lucrurile neserioase şi trecătoare.
Românii au î n v ă ţ a t dela popoarele apusene numai aceeace se poate prinde
cu ochiul, în fugă, iar nu acseace se pătrunde de raţiune, pe îndelete. Acum
t o a t e li se par lor „de necrezut", fiindcă niciodată n'au „crezut" ei serios
în ceva. Societatea speră să contribue la o îndreptare a educaţiunei naţio­
nale, dirijând a t e n ţ i u n e a publicului românesc spre eternele probleme filoso­
fice, din confl ctul cărora ies frământări sociale şi politice mai grave, decât
obişnuitele frământări româneşti de până acum, şi dela care gândirea popo­
rului românesc nu se v a mai putea sustrage precum a facut-o până acum.
Conferinţele publice se vor ţine în amfiteatrul cel mare al Fundaţiu-
nei universitare Carol I, aşâ precum crâ şi dorinţa primului şi neuitatului
nostru Rege Carol I.
Activitatea Societăţii va fi reluată cu începere dela Octombre 1916.
STUDII FILOSOFICE. VOL. VIII. SUPLIMEN1.

ŞEDINŢELE SOCIETĂŢII ROMÂNE D E FILOSOFIE

(13 Octombre igi$—2 Marte 1916)

Ş e d i n ţ a d e l a 13 O c t o m b r e 1915

Comunicarea D-lui Eugenia Sperantia


Consideraţii Filosofice asupra Magiei.
(A se vedea articolul cu acest titlu în „Studii Filosofice", voi. VIII.
Fasc. I).

Ş e d i n ţ a d e l a 27 O c t o m b r i e 1915

Comunicarea D-lui Pro}. N. Basilescu


Patrie şi Patriotism
Ideia de Stat s'a născut în mintea omului din necesitatea pe care
oamenii au simţit-o de a trăi în Societate: ea este o idee p u r politică, —
convenţională; omul poate printr'o nouă convenţiune a rupe legătura politică
cu Statul căruia el aparţine şi a contractă o nouă legătură cu un nou S t a t ;
schimbarea de naţionalitate este un principiu de Drept.
Din contră, ideia de Patrie rezultă din legătura naturală şi intimă
între om şi pământul în care el s'a n ă s c u t ; faptul naşterei pe acest pământ
e*te indelebil, legătura între om şi acest pământ este irevocabilă.
Din această diferenţă rezultă o deosebire capitală între cele două
concepte: un cetăţean Se poate revolta în contra Statului său, şi faptul lui
va fi considerat ca bun sau rău, după efectul l u i : revolta lui isbuteşte, el
va fi un erou, revolta iui nu isbuteşte, el va fi pedepsit; faptul v a fi o crimă
de incivism, adică o crimă politică.
Din contra, revolta unui om în contra Patriei sale va fi întotdeauna
pedepsită, pentrucă ea constitue în toate ipotezele o crimă de paricid,
mai mult încă, pentrucă ea este o impietate.
Cu toate acestea, începând cu stoicienii şi sfârşind cu pacifiştii, .socia­
liştii .si anarchiştii contimporani, ideia 'de patrie a fost combătut* ".a fiind
o simplă convenţiune inventată de cei bogaţi pentru a-şi asigura propriile
lor posesiuni. Patrioţii, adică acei oameni cari îşi pun t o t sufletul lor îti
amorul de patrie şi toată viaţa lor în jertfirea pentru patrie, an fost daţi
oprobriului public şi denunţaţi ea învrăjbitorii popoarelor şi urzitorii măce­
lurilor oamenilor. Socialiştii, anarchiştii etc. propovăduiră înfrăţirea şi pacea
universală prin ideile de patrie universală şi de dezarmare generală. Ei c e
rură rezolvarea conflictolor dintre naţiuni prin tribunale internaţionale.
Dar tocmai când lumea era cel mai puternic sub farmeoul acestei con-
ceptiuni, fascinată de sper'anţa unei păci perpetue, se desiăntui războiul cel
mai crud, cel mai implacabil pe care 1-a înregistrat istoria. Ţări vesele, ade­
vărate paradise terestre, sunt astăzi pustii : focul şi fierul au ras de pe su­
prafaţa pământului tot ceeace naturarşi omul făcuseră pentru înfrumuseţarea
lui. De ce astfel? Pentru că ideia de patrie şi-a reclamat dreptul său divin
la viaţă. Intr'adevăr, din mijlocul acestor ruine şi ţipete sfâşietoare, din
mijlocul acestor sute de mii de jertfe omeneşti, ale războiului actual, o sin.-
gură realitate apare măreaţă, vecinie aceeaşi, eternă ca şi l u m e a : este ideia
de patrie, este amorul de patrie, este patriotismul. La apelul patriei, utopiştii
de ieri,—pacifişti, socialişti, anarchişti,—toţi aceia cari visau o pace perpetuă
şi o patrie universală au alergat sub drapelul naţional, fă-ând din piepturile
lor un zid împotriva duşmanilor patriei lor şi declarând solemn că a călca
solul patriei este a a t e n t a la cel mai sfânt altar pe care orice om îl poartă
în sufletul său, este a violă religiunea adâncă, nestrămutată, eternă pe care
cric?, om o hrăneşte pentru pământul în care a văzut ziua.

Ş e d i n ţ a dela 3 N o e m b r i e 1915

Comunicarea D-lui Prof. N. Basilescu


Naţiune şi Ideal Naţional
In perioada preistorică omul, trăieşte, ca şi animalele, în stare de na­
tură, fără nici o legătură socială; însăşi familia nu întrece trebuinţele na­
turale, ea se formează şi se dizolvă în măsura acestor trebuinţe. Un singur
concept licăreşte în mintea acestui om p r i m i t i v : este conceptul Dumnezehei.
pe care el şi-1 formează din lumea externă, din groaza ce puterea miste­
rioasă a naturii îi inspiră. Religiunea este în această perioadă superstiţiune.
Trecând însă în perioada istorică, din starea de natură în starea so­
cială, acest concept se precizează, religiunea devine o do^mă, un complex
de principii raţionale, èa este prima lui lege. Această lege va presidâ la în­
tocmirea ordinei sociale ce omul î n t e m e i a z ă ; ea îi va dà forma, va stabili
limitele ş i regulile după care omul se va comporta în noua viaţă : religia va
fonda familia. In orice locuinţă a unui Grec sau a unui Roman arde un foc
s i c r u , acesta este zeul familiei.
Familia îns-ă prin generaţiune se extinde ş i se multiplică. Prin eman-
cipaţiune fiul de familie merge să aprindă aiurea un nou foc sacru, de obicei
cil tăciuni luaţi dela focul sacru al tatălui său de familie, »i să fondeze o
nouă familie. Nimic însă nu se opune ca aceste familii decurgând din o ori­
gină comună să se grupeze la rândul lor într'un cult nou, u n cult comun
acestor familii. A ş a s'a ş i întâmplat. Familiile descinzând din o origină co­
mună au format de ex. fratria la Greci, curia la Romani e t c , care îşi aveau
zeii lor, cultul lor propriu. Dar asociaţiunea continuă a se mări : mai multe
fratrii, mai multe curii se grupează împreună spre a forma un trib, mai
multe 'triburi se grupează spre a forma Statul.
Vatra pe care arde focul sacru al familiei, al frafcriei sau curiei, al
tribului s a u ' a l Statului este imutabilă ş i eternă. Prin ea omul se leagă pentru
vecie de pământul pe care ea este aşezată.
Statul nu este aşa dar în ultimă analiză decât o confed' r a ţ i u n e ' de
mai multe triburi, de mai multe fratrii sau curii, de mai multe familii, toate
unite şi topite în cultul aceluiaşi zeu comun. Religiunea presidând deci la
întocmirea şi organizarea Statului precum presídase la întocmirea şi organi­
zarea familiei va imprimă şi Statului caracterul religios.
Familia şi Statul sunt în sensul {îreco-Roman concepţiuni religioase
şi civile.
La început de sigur, familia civilă corespunde familiei n a t u r a l e . Statul
politic corespunde Statului natural, ambele fondate pe legătura de sânge.
Cu timpul însă, deviaţiunea devine din ce în ee mai sensibilă; familia civilă
fondată pe a g n a ţ i u n e singură, - domină. Filiaţiunea, dreptul de succesiune,
raporturile dintie tatăi de familie şi membrii familiei, sunt determinate exclusiv
de legea, civilă.
Dar vocea sângelui nu se stinge. Legătura naturală dintre oameni
este a t â t de puternică, încât cognaţiunea, încetul eu încetul îşi reia locul său
în sânul familiei şi familia naturală sfârşeşte prin a domina familia civilă.
Cristianismul a ' d a t ultima lovitură organizaţiei artificiale a familie
greco-romane. De acî înainte familia naturală, bazată pe legătura de sânge
va r ă m â n e singură în fiinţă.
închis deci în limitele unei mici cetăţi, ai cărei membri erau toţi la
început descendenţi din aceeaşi familie, Statul antic deşi fondat pe o bază
artificială, pe ideea religioasă, este şi el un Stat n a t u r a l . Membrii lui sunt
toţi fraţi de acelaş sânge ; S t a t u l antic nu este decât o familie religioasă,
civilă şi n a t u r a l ă mai mare, în care însă caracterul natural nu este pronunţat.
Legătura n a t u r a l ă dintre Greci de ex., izvorîtă din originea lor comună
şi întreţinută prin civilizaţia lor comună, produs al geniului lor comun, s'a
m e n ţ i n u t în tot decursul robiei lor, s'a menţinut în tot timpul evului mediu,
şi tocmai după 2000 şi mai bine de ani conştiinţa naţională, degajată de
vălurile ce o acoperiau, a operat în toate sufletele grece, redeşteptând în
ele ideea naţională. Ea luptă din toate puterile spre a aduce sub sceptrul
naţional pe toţi Grecii din Europa, din insule şi chiar din Asia mică. dacă
va fi posibil. Acesta este idealul lor naţional. Atunci numai dar, când grani­
ţele Statului politic vcr concorda cu graniţele Statului natural, adică va
cuprinde in el toate ţările locuite de Greci, acest ideal va fi înfăptuit.
Principiul modern aşa dar este concordanţa Statului politic cu concor­
d a n ţ a Statului natural, adică a ideei de Stat civil cu a ideei de naţiune.
Dar de ce să căutăm aşâ de departe aplicaţiunea acestui etern prin­
cipiu : că popoarele nu-şi pot îndeplini misiunea decât atunci, când sunt un
singur suflet în un singur corp, adică un S t a t naţional, şi nu ne-am arunca
ochii asupra propriei noastre istorii ? împrejurul României sunt încă ţări
locuite de Români supuse la jug străin. Idealul naţional român nu va fi
desăvârşit decât atunci, când limitele Statului politic r o m â n vor concordă
cu limitele Statului naţional român, decât atunci când toţi Românii vor fi
sub un singur sceptru, sub o singură l«ge. Nu este vorba de un viitor mai
bun, ci de însăşi existenţa noastră ca naţiune.

Ş e d i n ţ a d e l à 11 N o e m b r i e 1915

Comunicarea D-lui Mircea Djwvara


Dreptul Naţiunilor
(A se vedea articolul cu acest titlu în „Studii Filosofice", voi. VIII,
Fase. 1).
Ş e d i n ţ a d e l a 18 N o e m b r e 1915
Discuţiuni asupra constituire! unui Dicţionar Românesc de Filosofie.

Ş e d i n ţ a d e l a 2 D e c e m b r i e 1915

Comunicarea D-lui Marin Ştefănescu

Asupra Caracteristice! F i l o s o f i c i româneşti


(A se vedea articolele intitulate Istoria Filosofiei Româneşti din „Stu­
dii Filosofice", voi. VUIA

Ş e d i n ţ a d e l a 9 D e c e m b r e 1915

Comunicarea D-lui Pro/. Dr. G. Marinescu

Despre Metoadele Psihologiei.


(A se vedea articolul eu acest titlu în „Studii Filosofice", voi. VIU,
Fasc. II).

Ş e d i n ţ a d e l a 16 D e c e m b r i e 1915

Comunicarea D-lui Pro/. C. Rădulescu-Motm

Viaţa s u f l e t e a s c ă obiect al P s i h o l o g i e i

(A se vedea articolul cu acest titlu în „Studii Filosofice". Voi. VIII.


Fasc. II).

Ş e d i n ţ a d e l a 1.3 i a n u a r i e 1916

Comunicarea D-lui Gh. Taşcă

E c h i l i b r u l î n t r e c e l e trei c o n c e p t e : politic, juridic şi

e c o n o m i c , p e c a r e s e s p r i j i n ă s o c i e t a t e a

Orice societate este aşezată pe trei fundamente : u n u ! juridic, altul


politic şi al treilea economic.
•Când există concordanţă între aceste trei puncte de vedere, din cari
poate fi privită societatea, atunci există echilibru social, societatea p r o -
sperează.
De îndată ce concordanţa dispare, echilibrul stărilor sociale se strică
şi societatea suferă.
Să examinăm starea lucrurilor în cele două s t a t e : Germania şi Fi a n ţ a ,
cari reprezintă două curente politica deosebite şi să vedem ce consecinţe
putem trage.
Poporul german, cu -tot curentul veacului, în care trăim, a rămas încă
la sistemul politic al despotismului luminat
Să v e d e m d a c ă î a a c e s t p u n c t d e v e d e r e p o l i t i c , c o r e s p u n d e p u n c t u l
d e v e d e r e j u r i d i c fi c e l e c o n o m i c .
D e s p o t i s m u l p o l i t i c d e r i v a d i n c h i a r ideia p e c a r e p o p o r u l g e r m a n ş i - o
f ă c e a d e s p r e s t a t ş i a t r i b u ţ i u n i l e l u i , .1 n p u n c t d e v e d e r e j u r i d i c .
Statul, i n c o n c e p t u l g e r m a n i c , e s t e o f i c ţ i u n e d e d r e p t , d e o s e b i t ă d e
c o l e c t i v i t a t e a i n d i v i z i l o r , şi s u p e r i o a r ă e i , a v â n d d r e p t u l d e a c e r e t o t u l şi
c ă r e i a t o t u l t r e b t i e s ă 'i fie s a c r i f i c a t .
Ido;a a - e a s t a d o s t a t . c a c o n s t r u c ţ i e j a r i d i o â , a f o s t c o n s t r u i t ă d e m a r i i
j u r i ş t i a i se colilor XVII ş i X V I I I ; Savignţj î n s ă e s t e a c e l a c a r e ' i - a d a t o
aşa d e m a r e s t r ă l u c i r e î n c â t e a a t r e c u t g r a n i ţ e l e s e c o l u l u i a l XlX-lea, b a ,
şi p e a c e l e a a l e s e c o l u l u i a l X X - S e a .
P e a c e a s t ă c o n c e p ţ i e j u r i d i c a s ' a a l t o i t , — m a i t â r z i u , d u p ă 1870, —
s u b r a p o r t u l e c o n o m i c , d o c t r i n a JniervenţiOnismului de slat", c a r e a l u a t
n a ş t e r e , s'a d e s v o l t a t şi trăeşte, î n G e r m a n i a .
E r â n a t u r a l c a S t a t u l g e r m a n i c e ş i t dinfr'o c o n c e p ţ i e a ş a d e absolu­
t i s t e şi î n t r u p a t în p e r s o a n a Cancelarului de fer, s ă a c c e p t e cu eutusiasm,
teoria e c o n o m i - ă a socialismului de stat, ca mod de a rezolva chestiunile
Ia o r d i n e a z i i e i , t e o r i e c e c a d r a a ş a d e b i n e cu c o n c e p t u l a b s o l u t i s t ş i c a r e
p u r c e d e a şi e a , t o t d e l a p u n c t u l d e v e d e r e d e s p o t i c , c a şi c o n c e p t u l politic
şi c e l j u r i d i c p e c a r e e r a c l ă d i t ă .

Demociaţiei d i n l u m e a î n t r e a g ă , n u 'i c o n v e n e a î n s ă d e s p o t i s m u l c a
doctrină politică.
Popoarele a u considerat, în totdeauna, c a o revendicare de maro preţ,
a c e e a d e . a - ş i face f e r i c i r e a s i n g u r e ş i aşa. c u m o î n ţ e l e g e l e .
D u p ă 1789, s t a t e l e c e f u s e s e r ă i n f l u e n ţ a t e d e ideile marei r e v o l u ţ i i ,
a v e a u u n i d e a ) - p o l i t i c c u t o t u l d i f e r i t d e a c e l a l P r u s i e i şi a c e s t ideal a şi
f o s t r e a l i z a t în constituţiunile t u t u r o r s t a t e l o r c u r e g i m representativ.
D i n nenorocire, a c e s t p u n c t d e v e d e r e p-, l i t i c n u c a d r a c u i d e i a j u r i ­
dică nici eu c e a economică.
P e t e r e n u l juridic F r a n ţ a a c o n t i n u a t s ă . p i i v e a s c ă s t a t u l ea o ficţiune
d e o s e b i t ă d e c o l e c t i v i t a t e a , i n d i v i z i l o r şi s u p e r i o a r ă e i .
i a r p e t e r e n u l e c o n o m i c a a d o p t a t socialishtitl de stat.
Do a c i d i s c o r d a n ţ a , d e a c i desechiiibrul c a r e a c a u z a t u n m a r e r ă u
ideilor democratice.

Ceeaee ne"propuneni, e s ă a r ă t ă m c ă s e poate g ă s i ' o concepţie juridică


d e s p r e s t a t şi o d o c t r i n ă e c o n o m i c ă , c a r e s ă c a d r e z e p e : f e c t c u d o c t r i n a p o ­
l i t i c ă d e m o c r a t i c a şi c ă s e p o a t e s t a b i l i c o n c o r d a n ţ ă î n t r e c e l e t r e i p u n c t e
de v e d e r e : politic, juridic, economie.
C o n c e p t u l n o u j u r i d i c , e s t e „realitatea* în materie d e personalitate
juridică, I a r noua doctrină economică, ce cadrează c u acest concept juridic
e s t e O o c t r i n a : solidarităţei sociale.

Ş e d i n ţ a s!e!a 2 0 I a n u a r i e 1916

Comunicarea D-lui. Vladimir Ghidionesca

Obiectul Pedagogiei modeme, d u p ă o n o u ă clasificare

A p a r e n ţ a f a c e s ă s e c r e a d ă c ă obiectul p e d a g o g i e i os te c u m u l t mâ­
ţişor d e d e f i n i t d e c â t o b i e c t u l a l t o r ş t i i n ţ e . T o t u ş i , e v o l u ţ i a ş t i i n ţ e i e d u c a ­
ţ i e i a d a t i o c , în vremea- n o a s t r ă , l a n e d u m i r i r i ş i d i s c u ţ i i f o a r t e i n t e r e s a n t e i
U n i i v ă d în p e d a g o g i a m o d e r n ă u n i i a s d e d i s c i p l i n e , c a r i î ş i d i s p u t ă î n t â i e ,
t a t e a . E i critică extensiunea c o n ţ i n - . t u l o i p e d a g o g i e i , c a r e pare c ă n u m a i
este d e definit, " "
Alţii din potrivă, o reduc !a două, trei discipline principale, dacă nu
chiar şi la una singură. De ex. Herbartianii o sprij.nă pe filosofie, adică şi
mai precis, pe psihologie şi «etică. Filosofii, în genere, o reduc la istoria
filosofiei, sau şi mai precis, la-istoria pedagogiei. Sociologii o reduc la pe­
dagogia socială etc.
.Dar însăşi i,toria pedagogiei ne a r a t ă , eă conţinutul ei a variat în
raport-cu evoluţia eulturei generale şi a diferitelor ştiinţe dela o ep că dată.
0 clasificaţie ştiinţifică a pedagogiei se impune. Ba a şi fost încer­
cată în diferite ţări. (Rein, Meumann, Natorp, Fouillée, Cellerier, Dugas, Cla-
parède, Joteyko, Pizzoli, e,tc).
Dar clasificaţiile u ora sunt, sau prea complicate şi lipsite de un cri­
teriu logic în grupările disciplinelor ce constitae pedagogia, sau sunt prea
simpliste şi cu totul incomplete.
0 clasificaţie care să ţie socoteală de întreaga realitate a evoluţie,
pedagogiei moderne,şi care să redea, bine definite şi într'o legătură logicăi
totalitatea ramurilor cari o conţin, ar fi u r m ă t o a r e a : Un arbore, ale cărui
rădăcini ar formă I. P e d o l o g i a . Ea este compusă din patru ramuri : 1) Bio­
logia şi Antropom.fitria infantilă, fundate pe biologia generală şi antropolo­
gie ; 2) Psihologia infantilă, fundată pe psihologia g e n e i a i ă ; 3) Psihologia
comparată, funda'ă pe psihologia socială şi a n i m a l ă ; 4) Patologi.i şi psiho­
patologia infantilă, fundată pe patologia generală şi psihiatrie.
II. P e d a g o g i a e x p e r i m e n t a l ă , formată din patru ramuri dispuse pe
cele două părţi ale trunchiului arborelui : 1) Psihologia pedagogică, fundată
pe psihologia experimentală. 2) Didactica generală şi specială, fundată pe
psihologia pedagogică şi metodologie (din grupa următoare a pedagogiei fi­
losofice). 3) Pedagogia patologică, fundata pe patologia şi p-iho-patologia
infantilă. 4) Higiena şcolară, fundată pe higiena generală
III. P e d a g o g i a filosofică este constituită din alte 4 ramuri ce se gă­
sesc în vârful a r b o r e l u i : 1 ) Istoria pedagogiei, fu-idată pe istoria filosofiei
şi istoria eulturei. 2) Pedagogia, socială' fundată, pe sociologie, ştiinţe de
s t a t şi economice. 3) Teleologia, fundată ne disciplinele normative ale filo­
sofiei (Etica, filosof, religiunei, estetica, logica). 4) Metodologia, fundată pe
logică şi estetică.
Pedologia, elaborează materialele cu privire la obiectul pedagogiei :
adică studiul trupesc şi sufletesc a! copilului, dintr'o pluralitate de puncte
de vederi. Pedagogia filosofică elaborează conţinutul cultural şi normele
sau sîopurila .către cari trebue să ţintească întreaga activitate pedagogică;
iar Pedagogia experimentală lucrează sintezele de aplieaţiuni practice, pe
temeiul rezultatelor căpătate îu celelalte două grupe de ramificaţii.
Originalitatea pedagogiei modeme este. de a fi dat studiului copilului
şi acestor aplieaţiuni practice ale pedagogiei, pe temeiul metodelor obiec­
tive do observaţii şi experimentaţi, u n loc şi un rol precis. In chipul acesta,
ea se fereşte de primejdiile specalaţiunilor cari au alterat-o în alte epoci ;
iar prin legătura ce o păstrează cu discioli iele filos ifiee, pedagogia modernă
ştiinţifică, devine o punte de trecere între filosofia teoretică şi filosofia
aplicată. Cu toate că ea este t r i b u t a ă atâtor discipline,"obiectul ei a deve­
nit în vremea noastră de sine stătător.

Ş e d i n ţ a d e l a 27 I a n u a r i e 1916
Comunicarea D-lui I. Brucăr
M e t a f i z i c a lui L o t z e

Lotze clădeşte filosofia sa idealistă pe baze ştiinţifice. El porneşte de


la critica filosofiei kantiene c a r e v r e à să ştie cum cunoaştem lucrurile îna­
inte de a şti ce cunoaştem. Lotze spune că trebue să cunoaştem în primul
rând existenţele. P e n t r u aceasta, .trebue s ă pornim dela ştiinţă, care cunoaşte
lucrurile privindu-le sub raporturile lor. Se pune atunci imediat următoarea
î nt r eba re : dece un fenomen A intră în relaţiune cu un altul B şi nu cu fe­
nomenul C. P e n t r u c a A şi B să intre în relaţiune, trebuie să fi existat îna­
inte. In acest caz, nu relaţiunea a r a t ă existenţa lucrurilor. D a r nu-i mai pu­
ţin a d e v ă r a t că fără relaţiune, noi nu cunoaştem existenţele. S'ar putea to­
tuşi spune că existenţa lucrurilor stă în posibilitatea unor relaţiuni. Admi-
ţându-se aceasta, nu se explică dece A intră în o anume relaţiune cu exclu­
d e r e a altor posibilităţi de relaţiune. Dar, pentru ca A s ă intre într'o anume
relaţiune, trebue să fi fost .înainte într'o altă relaţiune c a r e să-i dea posibi­
litatea să intre într'o relaţiune. Deci, existenţa e oricând o relaţiune. Mai
mult, pentru c a A să intre într'o anume relaţiune, trebue să aibe conştiinţa
existenţei altor lucruri, din c a r e înlătură unul câte unul', s p r e a intra cu B,
în relaţiuni de cauză la efect. Deci A se interesează de B. Pentru a înţe­
lege a c e a s t ă interesare, trebue să admitem existenţa unei substanţe M. (căci
-altminteri nu vom putea lămurii niciodată dece două lucruri ce nu m e r g î m ­
preună, merg totuşi împreună). A, B, C, sunt porţiuni ale lui M. şi orice
schimbare a lui M se r e p e r c u t e a z ă asupra lui A, B, C. şi orice schimbare a
lucrurilor A, B, C (a, b, etc.) se r e p e r c u t e a z ă asupra lui ,M. D a r din c a u z ă
că a e perceput de noi ca o s t a r e a lui A; b ca o s t a r e a lui B avern apa­
r e n ţ a că A ar lucră asupra lui B, când de fapt ele nu reprezintă decât m o ­
dificări ale lui îM. a s u p r a sa î n s ă ş i : adică anume stări anterioare ale lui M
aduc stări u r m ă t o a r e în lăuntrul lui M şi sunt prin M consecinţele ei con­
secvente-

Ş e d i n ţ a d e l a 10 F e b r u a r i e 1916

Comunicarea D-lui V. G. Ispir


Baza psihologică a religiunii
Până acum s'a vorbit de religiune mai mult din punct de vedere teo­
logic ori filosofic. S'a căutat revelaţia divină, distingându-se -ca atare o r e­
ligie adevărată şi celelalte faişe. Se discuta religia din punct de vedere su­
pranatural, se căută mai' mult voinţa lui Dumnezeu, decât voinţa omului. Fi­
losofii mergând poate mai departe decât .teologii, căutau în religie punctul
de vedere al verităţii raţionale, valoarea absolută a lucrurilor, cereetându-se
chestiunile mai mult pe terenul metafisic.
Nu din punctul de vedere al adevărului ori al valorii ei vom cerceta
noi religia, ci d i n ' p u n c t u l de vedere al realităţii. Înainte de orice părere a
noastră, şi înainte de orce drept al nostru de evaluare al religiunilor, religia
e un fapt, e o realitate, pe ca^e experienţa n o a s t r ă zilnică o întâlneşte la
fiece pas. In ce consistă această realitate, care sunt cauzele care o produc şi
unde se tinde prin producerea ei, iată chestiunile, ia cari psihologia reli­
gioasă te încearcă să răspundă. Religia înainte de oree e un fapt. Ea se în­
tâmplă în realitatea socială, ea este o manifestare constantă a sufletnluiome-
nesc. Nu-i vorba deci nici de superstiţie nici de revelaţie,, ci de faptele înşi-le.
Cercetarea psihologică a religiunii este întru totul noua. Lessing, Herder
în epoca modernă au dat-.primele imbolduri ; dar i-a fost rezervat Americii
să ne deâ seria întreagă a savanţilor : William J a m e s , George A. Coe, Edwin
Starbuck, G. Stanley Hali, J a m e s Leuba, E. A. Ames, 1. King etc.
Este meritul acestei şcoli, de a ne fi luminat pe deplin că este un non­
sens a încerca o filosofie a religiunii, fără ca mai întâiu să cunoaştem acele
tendinţe şi procese mentale, cu care noua psihologie se ocupă în deosebi, e
meritul ei de a ne arăta un vast material nou," care trebue cercetat sub orce
motiv.
Religia desigur e o manifestare sufletească. Pentru ca să o definim
însă, trebuie să cercetăm diferitele ei aspecte.
Sacrificiul, rugăciunea, convertirea, meditaţia religioasă, comunitatea
mistică, jurământul, confesiunea, toate alc&tuese o serie de fenomene re­
ligioase.
0 anumită identificare cu absolutul e încă un fenomen religios. Această
atitudine se observă mai ales în societăţile c i v i i z a t e . A c i intervine cerţi. u-
dinea religioasă: am deplină încredere în.ceeace cred. Credo qma ubmrdum.
Diferitele credinţe şi datine ale diferitelor popoare ne lămuresc adânc
asupra sensului lelighinii.
Religia denotă un complex de stări sufleteşti : frică,, teamă, respect,
superstiţie, pietate, lineare din acesta atitudini prepouderând după gradai de
cultură, în care se afiă omul.
Care sunt insă elementele esenţiale ale religiunii ?
Interesant este că din cercetările psihologice mai noi, reese că nu
poate fi vorba de o singură esenţă a religiunii, ci de mai multe caractere
ale ei. Există frica religioasă, iubiri a religioasă, teama religioasă, bucuria
religioasă, şi a ş i mai departe, care alcătuesc ceeace se zice sentiment 'reli­
gios. Dar acest sentiment n'are o natură psihologică specifică, ci depinde de
felul specific al obiectului, ia care se adiosează.
A''î vine marea problemă a supranaturalului, dacă religia este, ori nu
este o relsţie cătie supranatural.
Studiul societăţilor primitive, mai ales ale Meianeseenilor, Australie­
nilor şi Polînesoenilor ne-a adus tuturor studenţilor de religinne. convin­
gerea că începuturile religioase sunt totdeauna în legătură cu credinţa în
ceva mai pre sus şi în afară de puterile omului şi a societăţii. E credinţa în
acea putere supranaturală, care e deasupra puterii omului si in afară «ie
procesele comune ale naturii, care e permanentă în atmosfera vierii şi se
alipeşte tot atât de bine persoanelor ca şi lucrurilor. B a?ea ./mânu" de care
ne vorbeşte Episcopul Cadringtoa, acea energie, electricitate spirituală.
„Religia Meianeseenilor <onsistă în.credinţa hotărîtă, că există o pu­
tere supranaturală, care aparţine regiunii invizibilului, iar în ceeace priveşte
practica în întrebuinţarea mijloacelor de a transforma această putere spre
folosul propriu". Misticismul e hotărîtor în religiune. L a început religia mai
este în strânsă legătură cu ceeace se zice îspo;. sacer,tabu, calificative, care
implică ordinea socială.
Astfel cercetând funtlatiunile religiunii. găsim că consistă în o deo­
sebită atitudine sufletească, în o anumită credinţă şi din o practică mo­
rală distinctă.
Religia nu-i nici drept, nici morală, dar niciodată nu-i îu afară de ele
B a sintetizează cele mai înalt; însuşiri ale sufletului omului, şi totdeauna
spre binele societăţii. Spre mai bine e t< ndinţa ei. Religia este raportul în­
tre om şi puterea infinită, Supranaturală, rap.trt, care porneşte din un sen­
timent de umilinţă, şi care se manifestă îiitr'un mod, aprobat de societate.

Ş e d i n ţ a d e l a 17 F e b r u a r i e 1918

Comunicarea D-lui C. Sudeţeanu

N o ţ i u n e a h a z a r d u l u i in faptele istorice

(A se vedea articolul cu acest titlu în „Studii filorofice". voi, VIII,


Fasc. III).
V O L . VIH FASC. I 15 NOEMBRIE 1915

Studii filosofice
R E V I S T A S 0 C I E T Ă Ţ E 1 R O M Â N E DE F I L O S O F I E

P U B L I C A Ţ I E TRIMESTRIALĂ

DIRECTOR : S e c r e t a r de R e d a c ţ i e :

C. R Ă D U L E S C U - M O T R U M A R I N ŞTEFĂNESCU
PROFESOR LA UNIVERSITATEA ASISTENT DE LOGICĂ
DIN BUCUREŞTI LA UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI

C U P R I N S U L :
Marin Ştefănescu . . . Istoria Filosofici Româneşti în raport
cu Dualismul Logic.

Mircea Djuvara Dreptul Naţiunilor.

Eugeniu Sperantia . . . Consideraţii Filosofice asupra Magiei.


S u p l i m e n t : Comunicările dela Societatea Rcmână
de Filosofie.

• 5ioQ k
BUCUREŞTI
TIPOGRAFIA P R O F E S I O N A L Ă , D I M I T R I E C. IONESCU
9. — S t r a d a Cârnpineanu. — 9
1915
P R E Ţ U L LEI 1.50
Studii Filosofice
REVISTA SOCIETÀTEI ROMÂNE DE FILOSOFIE

DIRECTOR: S e c r e t a r de r e d a c ţ i e :

C. RADULESCU-MOTRU MARIN ŞTEFANESCU


PROFESOR LA UNIVERSITATEA - ' ASISTENT DE LOGICĂ
DIN BUCUREŞTI LA UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI

A p a r e trimestrial, în 4 f a s c i c o l e p e an.

şi formând la sfârşitul anului u n v o l u m de

a p r o x i m a t i v 3 0 0 pagini.

A b o n a m e n t u l este de Iei 6 anual

REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA

53, BULEVARDUL FERDINAND, 53

B U C U R E Ş T I

A se vedea la sfârşit volumele apărute ~


STUDII F I L O S O F I
$

V O L U A U L VIII
Studii filosofice
REVISTA S O C I E T A R E I ROMÂNE DE F I L O S O F I E

PUBLICAŢIE TRIMESTRIALĂ

DIRECTOR: S e c r e t a r de R e d a c ţ i e :

C. R Ă D U L E S C U - M O T R U MARIN Ş T E F Ă N E S C U
PROFESOR LA UNIVERSITATEA ASISTENT DÉ LOGICĂ
DIN BUCUREŞTI LA UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI

V O L U M U L VIII

BUCUREŞTI
TIPOGRAFIA PROFESIONALĂ, DIMITRIE C. IONESCU
9. — Strada Câmpineanu. — 9
1915—1916

S-ar putea să vă placă și