Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Bcucluj FP 192906 1915 1916 008 001
Bcucluj FP 192906 1915 1916 008 001
ÎN BAPOT CU
D U A L I S M U L LOGIC
INTRODUCERE.
PARTEA ÎNTÂIA
INTRODUCERE
1. Varlaam şi loasaf.
M A G I E I
I.
Cele ce urmează sunt o parte dintro lucrare mai m-are ce
serveşte de introducere la nişte studii de filozofia religiunii. Ne
propunem a arăta mai jos raporturile dintre magie şi alte ra
muri de manifestare intelectuală cum şi particularităţile ce ca
racterizează mentalitatea magică.
în numeroase studii, magia a fost pusă în paralelă cu reli-
giunea şi cu ştiinţa. Unii au alăturat-o de religiune spre a le
opune pe ambele ştiinţei, alţii au alăturat-o de ştiinţă spre a le
opune religiunii.
Magia e, incontestabil, un mod de a gândi care călăuzeşte
un anumit mod de-a agisâ în vederea realizării unor scopuri.
După Frazer *) magia are la bază principiul determinist al legii
cauzale opus principiului liberului arbitru, al religiunii. Această
opiniune a avut până azi cei mai mulţi partizani. Ea poate fi însă
şi modificată şi completată — operaţiune la care procedează şi
2
James Leuba ).
Leuba distinge în activitatea omenească trei tipuri de con
duită: mecanică, coercitivă şi ântropopatică. Conduita mecanică
se conduce de concepţiile ştiinţifice — şi se caracterizează prin
predominarea ideei de cantitate. Conduita ântropopatică e cea
pe care o păstrăm faţă cu mediul social şi se repercutează şi 'n
vieaţa religioasă (rugăciune). Conduita coercitivă corespunde
magiei. Leuba nu dă coercitivismului decât determinări nega
tive: nu e nici mecanic nici antropopatic.
1) Frazer, T h e golden Bough. T r a d . fr. Le R a m e a u d'or.
2} J. Leuba. T h e P s y c h o l o g y of Religions P h e n o m e n a .
In clasificarea diferitelor specii de magie, clasificare în
care păstrează o modestă rezervă fată cu alte clasificări exis
tente sau posibile, James Leuba ne dă trei grupe de procedee
magice :
1) Fenomenele magice bazate pe principiul repetiţiei — pe
care autorul îl explică prin această formulă — un fel de postulat
al magicianului :
«Ceeace s'a întâmplat odată are şanse să se mai întâmple.
«O săgeată care a nimerit va mai nimeri, iar o săgeată care a
1
«greşit tinta va mai greşi» ) .
Câte persoane renunţă la un număr de loterie pe clase
pentrucă n'a eşit niciodată din urnă, deducând că nici nu va eşi.
2) Magia bazată pe principiul transmiterei efectului delà
un obiect la altul, sau magia simpatică.
Postulatul acestei specii de magie ar fi, după autor :
«O acţiune exercitându-se asupra unui obiect se va exer
c i t a şi asupra altuia, când aceste două obiecte sunt asociate în
«mintea magicianului. Aceste asociaţii pot fi de diferite specii».
Leuba indică trei din ele: a) «obiectele prezintă o anumită ase-
«mănare între ele (asociaţia prin asemănare) : a face rău ase-
«mănării unui lucru e a face rău lucrului însuşi». De acest grup
«de magie simpatică fin descântecele şi farmecele «in efigie»,
«b) Obiectele au fost sau sunt în contact — (asociaţia prin con-
«tiguitate) : tot ce se face unui dinte care a aparţinut odată unei
«ipersoane, i se va întâmpla persoanei însăşi, c) Obiectele au fost
«împreună în raportul delà cauză la efect : făcând să se răcească
«săgeata care a produs o rană se va împiedica rana însăşi să se
«inflameze.
«In această categorie de magie — magia simpatică — o
atracţiune sau o influenţă telepatică se exercită între două
2
obiecte» ).
O a treia grupă de magie e desemnată de Leuba prin :
3) «Principiul eficacităţii efortului voluntar».
«Esenţa acestei magii pe care o numim «Magie Voluntară»
8
«e o credinţă că efectul voinţii se exercită la distanţă» ).
Relativ ia această «cea mai numeroasă şi cea mai impor
tantă categorie de acţiuni magice», cum o numeşte Leuba, găsim
lămuriri într'un pasagiu unde autorul redă o altă clasificare după
«natura forţei implicate în operaţiunea magică şi relaţiunea
între această forţă şi magician».
«Această categorie cuprinde cazurile în cari magicianul
«simte că efortul voinţei sale e un factor eficace.
II.
MENTALITATEA MAGICĂ.
B.
Magia Metaforică şi Metonimică.
i • . C ^
Eugeniu Sperantia.
DESPRE METOADELE PSIHOLOGIEI
(Rezumatul comunicării făcute l i Sc.c'etatea română de Filosofie
la 9 D e c e m b r i e 191">)
Dr. O. MARINESCU
VlÂfA SUFLETEASCA OBIECT AL PSIHOLOGIEI
Vieaţa sufletească, acea care constitue obiectul Psihologiei,
este condiţionată de existenţa unei individualităţi conştiente.
Vieaţa sufletească, se mai poate concepe şi ca simplu epifenomen
al materiei, care să se producă cu necesitate pe urma fenome
nelor materiale, cum se produce spre ex. fenomenul de lumină
prin încălzirea unui cărbune până la incandescenţă, dar o ase
menea vieaţa sufletească o putem concepe numai ca ipoteză; în
experienţa noastră 'Concretă noi nu cunoaştem decât pe aceea
care este condiţionată de o individualitate conştientă. Vieaţa su
fletească, pe care vrea să, o înţeleagă şi să o explice Psihologia,
1
este aceea pe care o găsim în experienţa concretă, iar nu aceea
pe care, ca ipoteză, o putem extinde peste tot locul oriunde sunt
date anumite condiţiuni .materiale. Pe această din urmă o putem
' utiliza ca pe o concepţiu-ne ajutătoare, pentru a ne explică pe
cealaltă mai restrânsă, care este condiţionată de existenţa unei
1
individualităţi conştiente şi care singură constitue principalul o-
biect al ştiinţei Psihologiei. O impresie de culoare; o emoţiune
de plăcere sau durere; o asooiarede reprezentări în memorie; o
1
reaeţiune expresivă a unei stări sufleteşti, e t c , etc, intră în ca
drul Psihologiei, numai întrucât fiecare dintre alcestea intră ca
parte în complexul unei individualităţi conştiente, indiferent
dacă această individualitate cuprinde un singur oim sau un po
por întreg; întrucât însă fiecare dio faptele de mai sus este luată
în afară de orişice legătură cu individualitatea conştientă), şi este
considerată ca epifenomenul unui substrat material, întru atât
fiecare din ele nu intră în cadrul Psihologiei, ci al Fisiologiei. Bine
înţeles, nu este de neglijat şi studiul facut asupra vieţii sufleteşti
din acest punct de vedere fisiologic; el a şi dat pânăi acum foarte
frumoase rezultate; mu mai (puţin adevărat este însă că studiul
acesta are în vedere o vieaţa sufletească ipotetică, iar nu vieaţa
pe care o cunoaştem noi în experienţa concretă, şi pentru care
rămâne totdeauna îndreptăţit un studiu special, tocmai acela pe
care îl întreprinde ştiinţa Psihologiei.
Acest adevăr elementar a întâmpinat şi întâmpină încă
multe dificultăţi până să se înţeleagă şi să se primească. Prima
dificultate stă 5n faptul că el contrazice analogia pe care fiecare
este înclinat să o stabilească între obiectul Psihologiei şi obiectul
celorlalte ştiinţe naturale. Cum Psihologia este o ştiinţă venită
mai în urmă, fiecare este tentat să-i găsească analogii de obiect
cu ştiinţele mai vechi. Astfel i s'a trecut cu împrumut Psiholo
giei, obiectul Fisioiogiei, înainte de a-şi descoperi ea obiectul său
propriu, şi s'au pornit cercetări psiho-fisiologiee şi psiho-fizice,
înainte de a se începe cercetări curat psihologice. Amestecul şti
inţelor anterioare a mers aşa de departe, încât pe la sfârşitul se
colului al XlX-lea eră un adevărat curaj, când cineva susţinea
Psihologia ca o ştiinţă deosebită de Fisiologia centrilor nervoşi.
De ahmintreli încurajarea acestui amestec vine de demult. Din
timpurile cele mai vechi ale culturei omeneşti pimctul de vedere
propriu psihologic a avut să, sufere numeroase ştirbiri din partea
concepţiunilor materialiste. Dela primele denumiri, care s'au dat
faptelor din vieaţa sufletească, s'au creat echivoeuri care aveau
mai în'urmă să împedice constituirea unei ştiinţe speciale pentru
vieaţa sufletească. Cuvintele de suflet, spirit, conştiinţă, indivi
dualitate, impresie, imagină, memorie, etc, pe care le utilizăm în
1
Psihologie,-toate sunt formate din rădăcini, care au avut la în
ceput semnificaţia de fapte materiale şi care numai prin analogie
au fost întrebuinţate în urmă pentru semnificaţia faptelor sufle
teşti. Omul s'a descoperit pe sine, numai după ce a reuşit să se
orienteze şi să se statornicească în mijlocul naturei materiafe.
Este meritul psihologilor contimporani, şi în special al lui William
James şi al lui Th. Lipps, dacă s'a putut ajunge în cele dini urmă
astăzi la înlăturarea confuziunei de până aoulm, şi s'a putut im
pune înţelesul pe care trebue să-1 aibă vieaţa sufletească pentru
Psihologie.
Să vedem în ce consistă individualitatea conştientă, graţie
căreia dobândim obiectul unei ştiinţe noi în deosebire de ştiinţele
biologice.
Ştiinţele biologice ne au obişnuit de mult cu ideea, că miş
cările animalelor nu sunt determinate în mod direct de impre-
siunile externe, ci de impresiunile externe în unire cu experienţa
individuală a fiecărui animal. In materia nervoasă a animalului
se .acumul-ează dispoziţiunile rămase delà actele lui trecute, şi
acestea constituesc experienţa lui individuală, .care intervine de
câte ori animalul este să reacţioneze la o nouă impresiune pri
mită din afară. Experienţa individuală este acel ce variabil, care
caracterizează .mişcările sufleteşti ale animalului. Cu cât expe
rienţa este mai bogată şi materia nervoasă mai primitoare de
dispoziţiuni, sau de engrame, după denumirea dată acestora de
R. Somon, cu atât şi mişcările animalului, ne mai putând fi uşor
descompuse în simple reflexe, se consideră ca sufleteşti. Ani
malele cu o constituţie nervoasă prea rudimentară, cum sunt cele
studiate de J. Loeb ûn La Dynamique des phénomènes de Ici vie,
sunt fără umbră de inteligenţă sau de voinţă, căci ele, lipsite fiind
de experienţa individuală acumulată, se mişcă după legile meca
nice ale tropismului : sunt atrase de lumină, de umbră, de miros,
de gravitaţiune, şi de orice excitaţiune fizică mai forte. Anima
lele, oui o constituţie nervoasă mai complicată, în care îşi găseşte,
loc o bogată acumulare de engrame, au. aparenţa unor fiinţe su
fleteşti, fiindcă la acestea mişcările nu urmează de aproape ex-
citaţiunilor fizice ci par determinate de o inteligenţă şi de o vo
inţă. In fond însă şi unele şi altele urmează după aceleaşi legi
biologice; mişcările lor sunt determinate de cauze identice, cu
singura deosebire că unele sunt mai complicate şi altele mai pu
ţin complicate; la unele cauza determinării o găseşti în însăşi
oondiţiunile actuale ale vieţii animalului, pe când la altele în con-
diţiuinile trecute şi actuale.
Iată acum şi concluzia logică la care poate duce aceste re
zultate, în ceea ce priveşte caracterizarea individualităţii conşti
ente. Individualitatea conştientă, după Fisiologie, este una şi a-
ceaşi cu acumularea experienţii individuale a animalului. Aceea
ce ne-am deprins să numim astfel este un cuvânt rezumativ al
unor complexe funcţiuni biologice, dar care toate se pot reduce
la dinamica simplă şi constantă a fenomenului vieţii elementare
pe care îl găsim până şi în animalul cel mai rudimentar. Indivi
dualitatea conştientă, ca o determinare specială, a vieţii, de pe
urma căreia să rezulte o diferenţiare între vieaţa biologică în
genere şi vieaţa sufletească în special, este pentru Fisiologie în
genere un fel de creaţiume ex nihilo, pe care nimic nu o poate în
dreptăţi ştiinţificeşte, ci pe care cel mult o poate scuza ignoranta
persistentă a filosofilor în asemenea oestiuni. Ce au Psihologii
de obiectat la această părere? Mai întâi, în ceea ce priveşte ale
gerea cuvântului, dacă este bine să se zică experienţă, indivi
duală şi mu individualitate conştientă, ei n'ar avea nimic de o-
biectat. Cuvântul este indiferent în această discuţiune. Fie că
s'ar zice de astăzi înainte, în loc de individualitate conştientă,
experienţa individuală, cum s'ar mai îi putut zice: «eu», «perso
nalitate», «conştiinţă de sine», sau mai pe scurt, «conştiinţa», cu
vântul, oricare ar fi el, este indiferent; important este de stabilit
faptul care se denumeşte prin acest cuvânt. Şi în privinţa fap
tului, pe care Fisiologia 51 suprimă, sau în tot cazul îl reduce cu
desăvârşire, psihologii nu pot fi de acord cu părerea fisiologilor.
Pentru Psihologie faptul există la baza determinărei vieţii sufle
1
teşti, şi el nu se poate reduce la dinaimica fenomenelor vieţii ele^
montare, după cum afirmă J. Loeb.
Să examinăm acum punctul de vedere psihologic. El se
sprijină pe două feluri de argumente. Pe argumente indirecte,
:
scoase d n dovedirea insuficienţei punctului de vedere fisiologie,
şi pe argumente directe, scoase din observarea vieţii sufleteşti.
Să începem cu argumentele indirecte. Fisiologia reduce indivi
dualitatea conştientă la rolul de acumulator al experienţei tre
cute. Fiecare individ acumulează, graţie experienţei sale trecute,
dispoziţiuni nervoase, care se interpun în calea vieţii sale fă
când-o pe aceasta din ce în ce mai complicată. Cu asemeni dispo
ziţiuni înmagazinate, individul uneori nu reacţionează de loc la
iimpresiunile externe, iar alte ori, fără să fie date mpresiuniie re
acţionează în mod spontan; în amândouă cazurile însă fenomenul
dinamic este aeelaş, zic fisiologii, numai că atunci, când indivi
dul nu reacţionează, impresiunea externă a rămas în creier ca
dispoziţiuine pentru viitor, iar atunci când reacţionează în mod
spontan, impresiunea n.u lipseşte, ci ea trebue căutată în d'ispo-
ziţiunile care au rămas din experienţa trecută. în toate cazurile,
acea ce numim noi individualitatea conştientă, se poate rezolvi
în acte reflexe elementare, care sunt înmagazinate la unii indi
vizi în- măsură: mai mare şi mai complicată, iar la alţi indivizi în
măsură mai mică şi mai simplă. Acesta ar fi rolul individualităţii
conştiente; să vedem aoum organizarea materială pe care o are
această individualitate conştientă după Fisiologie. Aci ne aş
teaptă o mare surpriză. Organizarea materială a dispozitiumri'lor,
menită să fie un acumulator pentru experienţa viitoare a indivi
dului, nu seamănă întru nimic cu; îngrămădirile pe care le cu
noaştem noi în lumea materială. Pentru a permite acumularea
dispoziţiunilor sufleteşti matura nu sporeşte cantitativ masa ner
voasă, ci o diferenţiază într'un mod cu totul special: Ea creiază
o ierarhie centralizatoare, păstrând aproape aceiaşi massă ner
voasă. Cu cât individualitatea conştientă a individului se afirmă
mai mult, cu atât sistemul său nervos este mai centralizat. Ani
malele inferioare sunt adevărate republice din punctul de vedere
al organizării sistemului nervos, iar animatele superioare, nu se
caracterizează atât prin volumul creierului, -cât prin diferenţia-
rea ierarhică a acestuia. Centrii corticali au alte funcţiuni decât
centrii subcorticali şi medulari, iar vieaţa sufletească a anima
lului este, cu atât mai desvoltată, cu cât diferenţiarea între aceste
funcţiuni este mai bine stabilită. Natura a înlocuit astfel procesul
de îngrămădire cantitativă a elementelor nervoase cu un proces
de diferenţiare «sui generis», ori de câte ori a voit să ajungă
la o desvoltare a vieţii sufleteşti şi prin urmare la o des-
voltare a experienţii individuale. Experienţa individuală, sau in
dividualitatea conştientă cum ziceam noi, în loc să o găsim în
grămădită lângă centrii nervoşi primitivi, noi o găsim delegată
în centrii separaţi, cari au o valoare ierarhicăi iar nu cantitativă,
faţă de cei primitivi. Aceasta este prima surpriză. Dar nu este
singura. Natura nu se mulţumeşte să schimbe procesul cantitativ
•într'un proces de diferenţiare «sui generis», ci după ce creiază
• centrii corticali superiori, cărora le revin stările superioare
de conştiinţă, ea organizează funcţiunea acestora într'un mod şi
mai surprinzător. Funcţiunea acestor centri este aşa de sintetică,
încât ou greu se mai poate găsi legătura dintre anumitele lor
funcţiuni sufleteşti şi anumitele lor funcţiuni fisiologice. In
tre toţi aceşti, centri se stabileşte o solidaritate intimă, ca
re desfide ori şi ce comparaţiune cu fenomenele materiale
cunoscute nouă. Fisiologii, care recunosc acest lucru, ne şi
vorbesc de scoarţa cerebrală ca de o terra incognita; iar
acei care mu recunosc încă acest lucru caută un refugiu în ipo
teza centrilor de asociaţiune. Scoarţa corticailă a creierului, zic
aceştia, este afectată mai ales centrilor de asociaţiume, care sunt
cu atât mai •necesari, cu cât vieaţa sufletească este mai desvoi-
tată. Un amimal superior are judecată şi voinţă nuimai graţie cen
trilor de asociaţiune. Aceşti centrii formează, cea mai preţioasă
diferanţiare cerebrală, căci în ei se localizează cele mai înalte
stări sufleteşti. De aceea centrii de asociaţiune au şi câştigat în
timpul dim urmă o foarte mare favoare în cercul tuturor fisiolo-
gilor. Ei sunt, precum am zis, ultimul refugiu al explicării fisio-
logice. Dar un refugiu care se plăteşte, de către acei care aleargă
la dânsul, cu, preţul renunţării la toate superbele pretenţiuni ale
Fisiofoigiei. în adevăr, din proprietăţile acelei materii nervoase,
care trebuia să ne explice vieaţa sufletească, a rămas în cele din
urmă foairte puţin. După ce prin organizarea în centri supraordi-
naţi şi subordiiniaţi, o mare parte din materia nervoasă a fost des
puiată de funcţiunea superioară a conştiinţei, acum şi în partea
rezervată acestei funcţiuni, centrii cei mai importanţi sunt reduşi
a servi pentru asociere, adică a servi drept substrat de simplă
posibilitate pentru funcţiunile superioare sufleteşti. După ultimul
cuvânt al Fisioiogiei, proprietatea, prin care materia se apropie
mai mult de vieaţa sufletească, şi prin ajutorai căreia fislologii
încearcă înţelegerea şi explicarea individualităţii conştiente este
proprietatea de asociere; adică proprietatea, care aproape se în
1
ţelege şi fără un substrat material. Trebue să recunoaştem , că
pentru progresul ştiinţei psihologice, toate aceste rezultate, ne
sunt de prea puţin ajutor şi că de altfel definiţia materiei, ca o
simplă posibilitate, eră cunoscută încă delà Aristoteles, fără ca
Psihologia să profite prea mult după urma ei. Ipoteza centrilor
de asociaţie este o mărturisire indirectă a neputinţei în care se
găseşte Fisiologia de a fixa o localizare materială funcţiunilor
superioare sufleteşti, şi îm primul rând este mărturisirea că fisio-
1
logiiceşte nu se poate înţelege caracterul de individualitate pe
care vieaţa sufletească îl are, în conştiinţa fiecăruia dintre noi.
Acestea sunt argumentele indirecte. Argumentele directe,
pe care se sprijină punctul de vedere psihologic, sunt cu mult
mai numeroase, fiindcă ele se întâlnesc la fiecare pas în studiul
vieţii sufleteşti. Psihologia întreaga este plină de dânsele, de
aceea .miei nu vom face, decât să le indicăm în forma cea mai
concisă posibilă. Ori şi cime observă o vieaţă sufletească se con
vinge de îndată că actele de conştiinţă există numai graţie core-
laţiunei în care ©le stau cu o individualitate conştientă. Cea mai
simpla senzaţiune este totdeauna senzaţiunea cuiva şi se produce
numai în acord cu individualitatea cuiva. Din bilioanele de ora-
dulaţiuni ale eterului, noi percepem o mică parte ca exeitaţiuni
de lurirnă, şi anume pe acelea care se produc între numărul de
3 0 0 — 7 0 0 ;J-'J-, iar din restul celorlalte câteva sunt percepute ca
C. Rădulescu-Motru
ISTORIA F1LOSOF1EI R O A A N E Ş T I
— URMARE i) —
1) Aristotel, Metafisica, I, 5.
2) Mullach, Fragmenta philosophorum Graecorum, P a r i s , 1860—1881.
fragm. 6 şi urm.
mari suntu şi minunate. Că e' nu grăescu cuvinte omeneşti, ce
1
ale lui Dumnezeu )".
Prin urmare, Varlaam şi loasaf este o scriere filosofico-
religioasăi care, ca atare, nu face decât să pună dualismul log'c
sub forma sa cea mai embrionară şi care, deci, nu este încă nici
pur raţionalistă, nici pur empiristă, deşi poate, în ultimă ana
liză, s'ar putea susţine mai mult ca raţionalism decât ca em
pirism.
Dar dualismul logic, sub forma sa embrionară, nu este de
cât baza unei filosofii, iar nu însăşi această filosofic în întregi
mea sa. El nu este sub această formă decât problema metodei
pe care şi-o pune iniţial un sistem filosofic, iar nu şi soluţia în
săşi a acestei metode, şi cu atât mai puţin soluţia problemei fi
nale, ca rostul acestei lumi, etc, pusă de acest sistem. încât în-
tr'un sistem filosofic pe deplin elaborat, acest dualism ia o serie
de alte forme cari duc sau trebue să ducă la soluţia problemei
finale. Astfel prima sa formă, despre care am vorbit până acum,
este aceea a unei metodologii care s'ar putea numi embrionară,
de oarece ea se bazează pe intuite sau raţionament, fără să se
întrebe lămurit în ce măsură una sau alta din aceste metode sunt
legitime. Apoi vine acea formă care îşi pune chestiunea în mod lă
murit : „Cum putem ajunge la adever? prin datele simţurilor sau
prin raţionament?", fără însă ca să o deslege decât prin punerea
unei noui chestiuni, anume aceea a originei sau a originelor ce
lor două metode esenţiale în prezenţă. Aceasta este forma dua
lismului logic care s'a chemat teoria cunoştinţei, dar care de
câtva timp se chiamă încă şi logică genetică. După aceea ur
mează metodologia propriu zisă, adică elaborată sau sistemati
zată. In sfârşit, cea din urmă formă a dualismului logic pare a fi
aceea care, sub numele de critica cunoştinţei, fixează limitele
ştiinţei noastre relativ la această lume şi ne dă astfel soluţ'a
problemei finale: dogmatism: (că omul are putinţa de a cunoaşte
în întregimea sa adevărul); probabilism (că omul cunoaşte ade
vărul deocamdată numai în parte şi că numai treptat el se a-
propie de întregul său); scepticism (că omul nu poate niciodată
să fie sigur că posedă adevărul); teism (că există Dumnezeu);
junge t a expunerea concepţiei D-lui Motru, vom încercă să schiţăm, cel pu
ţin în liniile sale generale, acest raport.
Trebue să semnalăm c ă expresiunea „personalism" nu trebue confun
d a t ă cu expresiunea „individualism", astfel cum se face câte odată în lim-
bagiul curent. Personalismul este chiar un termen c a r e se opune aceluia de
individulism. Căci zicând individualism noi zicem numai egoism, pe când
zicând personalism noi zicem încă, o individualitate sau un individ pe deplin
conştient de individualitatea sa şi, deci, prin chiar aceasta altruist.
1) Fisiologul nu este o operă propriu zis religioasă ci mai mult una
mitică, orientală c a r e se ocupă cu legendele animalelor şi c a r e a fost mult
utilisată mai târziu de către Sf. P ă r i n ţ i ai Bisericei chreştine.
diferite grade de inteligenţă, nu poate să nu pună Bibl'ei, scrie
rea religioasă canonică prin excelenţă, felurite chestiuni de amă
nunt, chestiuni pe cari Biblia, fiind o carte bazată pe revelaţie,
adică pe adevărul cel mai necesar şi cel mai universal cu pu
tinţă pentru mintea omenească, nu le-a îmbrăţişat decât cel mult
impFeit, iar nu şi explicit. De unde necesitatea unor opere cari
să răspundă acestor chestiuni de amănunt. Acestea sunt scrierile
religioase, zise apocrife. Astfel, pe lângă, Fisiologul şi Vămile
Văzduhului, mai sus pomenite, putem cită Vieţile Sfinţilor în ge
neral; Adam şi Eva, care intră în peripeţiile vieţei casnice a lui
Adam şi a Evei, a modului precis cum a fost Adam isgonit din
rai, etc.; Abraham, Moise, Solomon, Apocalipsul Sf. Pavei, Visul
Maicii Domnului, Epistolia Domnului nostru Iisus Christos, Sf.
Vineri, Minunile Sf. Sisoe, Veaţa Sf. Vasile cel nou, Umilinţa lui
1
Simeon Monahul, etc, etc, ). Aceste opere sunt deci în fond tot
de inspiraţie creştină, şi, astfel, ele nu pot pune în discuţiune
ţelul suprem urmărit de autorul căruia i-au servit de inspiraţie.
Acest ţel este, după civm am spus, respîndirea creştinismului în
de obşte şi propoveduirea moralei bazată pe creştinism în deo
sebi, — şi deci uitilisarea unei filosofii dualiste care îşi are rădă-
cinele în însă-şi religiunea ereştnăi.
Dar în ce mesură filosofia care animă această scriere face
parte din sufletul românesc, adică în ce mesură ea poate fi con
siderată ca o filosofie românească? de oare ce, după cum am
vezut, ea nu este un produs original al acestui suflet, ci o simplă
traducere. Respunsul la această chestiune pare a fi următorul:
Se poate spune că, atunci cînd anumite idei mai înaintate, cum
ar fi de ex. ideile filosofico-religioase cuprinse în scrierea Var-
laam şi loasaf de care ne ocupăm noi aici, pătrund în sufletul
unei naţiuni rămasă în urmă pe scara culturei, cum ar fi de ex.
neamul românesc din timpul lui Neagoe, aceste idei nu pătrund
şi nu se menţin în acest suflet atît prin propria lor putere cît prin
năzuriţa intimă a acestui suflet care a simţit nevoia acestor idei.
1) Ibid., p . 5—6.
2) P . 14.
3) P . 15—16.
4) P . 17.
5) P . 19. Aici începe exemplificarea Istorică, peste care trecem, de
oarece nu poate fi r e p r o d u s ă în scurte pasagii.
şi biruitori terii acesteia; aşijderea şi dumneavoastră, iubiţii
miei boieri, aşa vă învăţ: întâiu, să cinstiţi cinstitele şi sfintele
icoane, pentrucă icoanele cu adevărat sînt semnul şi chipul
Domnului nostru Isus Hristos... Şi sa nu ne înşelăim cumvaşî,
fraţilor, ca să mergem după basnele şi minciunile ereticilor,
precum bîrfesc eî şi nu cred că Dumnezeu s'a pogorît pe pământ
şi fu şi Dumnezeu şi om. Lucrurile Lui îl arată şi-L mărturisesc,
şi puterile Luî cele dumnezeeştî cu socoteală învaţă că este
Dumnezeu adevărat, iar patimile Luî îl spun şi-L vădesc că este
om deplin'. Daca nu fu om în iesle, cine zăcu şi fu înfăşat în scu
tece? Şi, daca nu fu Dumnezeu, păstorii cuî se închinară? Daca
nu fu om, Simion pe cine ţinu în braţ? Şi, daca nu fu Dumnezeu,
cuî zise: „Acum, Stăpîne, să mă sloboze'şti cu pace"? Daca nu
fu om, cine fu chemat la nuntă în Cana Qalileiî? Şi, de nu fu
Dumnezeu, cine făcu apa vin? Daca nu fu om, cine îmbrăca haine
omeneşti? Şi, de nu era Dumnezeu, cine făcea puteri şi minuni?
Daca nu fu om, cine strigă şi zise: „Iii, Iii, lama savahtani" ce
se zice: „Dumnezeule, Dumnezeul mieu, căci m'ai lăsat"? Şi, de
nu fu Dumnezeu, cine zise: „Tată, iartă!"? —Drept aceasta tu,
fătul mieu, şi dumneavoastră, iubiţii miei fraţi şi unşiî Iui Dum
nezeu credem cu adevărat şi mărturisim a fi om deplin şi Dum
nezeu desăvîrşit, şi nu cu vre-o îndoire cumva, ci cu toată ade
verinţa, cum am zis şi maî nainte. Iar cel ce se va îndoi acela nu
se va îndrepta întru împărăţia cerului, cum grăieşte şi chir
Atanasie Alexandreanul: „Cum nu poate nimeni să caute cu un
ochiu tot de-odată în cer, iar cu altul pe pămînt, aşa nici omul
nu poate să se grijească şi de cele trupeşti şi de cele sufleteşti.
Şi, cum nu poate să iasă din vîna unuî izvor apă dulce şi amară,
aşa nici omul nu poate să îngăduiască şi sufletului şi să se gri
jească şi de ale trupului. Şi, cum nu pot face mărăcinii măsline,
aşa nici omul nu poate cerca şi cele cereşti şi cele pămînteştî".
Precum zice şi Dumnezeu; „Nimeni nu va putea sluji şi luî Dum
nezeu şi Mamonuluî, nici veţi putea să sliiţjiţî şi luî Dumnezeu
şi cele trupeşti să le obîrşiţî". Pentru aceia, fraţii miei, nu vă
împleteeireţî în lucrurile lumii acesteia, ca să vă puteţi spăşi, ci
vă ţineţi de dreptate, şi de adeverinţă, şi de dragoste, de frica luî
Dumnezeu. De te vor învierşuna cugetele cele rele, tinde către
Dumnezeu rugăciuni neîncetate, şi te va od'hni de dînsele. De
aceia, luaţi amfnte, fraţilor, şi socotiţi ce tocmeală ni-a dat nouă
ISTORIA FILOZOFIEI ROMANEŞTI 95
1) Ibid., p. 6, 150.
2) Ibid., ,p. 136 si urm.
3) V. Kant, Die Religion innerhalb der Grenzen der blossen Ver
nunft, 1793.
In sfârşit, credem ca o monografie specială ar putea să
desprindă din Învăţăturile lui Neagoe un întreg sistem filosofic,
ca o anumită concepţie psichologică, etc, sistem, negreşit, neela
borat încă în act dar destul de desluşit schiţat în potentă. Dar
aici, unde trebue săi trecem în revistă toată istoria filosofiei sis
tematice româneşti, noi nu putem, fireşte, ca să stăruim mai
mult asupra acestor „învetături".
Aşa dar filosof ia cuprinsă în Învăţăturile lui Neagoe, este
o filosofic educativă care stă mai ales într'o morală, o politică şi
o metafisică bazate pe dualismul creştin şi pe sentimentul patrio
tic ca principii, — şi pe sintesa empirio-rationalistă ca metodă.
Trebue să, semnalăm că această filosofic nu se prezintă încă sub
forma unui sistem bine definit, dar că ea este totuşi mai integral
sistematică de cît cea cuprinsă în Varlaam şi loasaf. Una dur
cauzele esenţiale ale acestei deosebiri este probabil şi aceea că
pe când Varlaam şi loasaf este o operă de propagandă şi deci
mai mult religioasă de cît filosofică, Inveţăturile lui Neagoe este
o scriere de educaţie moralo-politieă şi deci mai mult filosofică
de cît religioasă.
Dar avut'a această scriere vr'o înrâurire asupra sufletului
românesc, şi deci, asupra filosofiei viitoare a acestui suflet?
Foarte probabil că da. D-nul I. Bogdan exprimă un adânc ade-
ver când constată următoarele: „S'a zis şi se crede de mulţi că
Românii de la părăsirea Daciei în voea barbarilor şi până în tim
purile noastre au dus o viaţă -pur fisică şi că inteligenţa popo
rului n'a luat decît o mică parte la viaţa sa. Conferinţa de astăi-zî
e de natura a înlătura această părere şi a dovedi că poporul ro-
mînesc n'a stat nici o dată pe loc, ci a desvoltat o activitate des
tul de însemnată a inteligenţei sale: înţelegem, cînd vorbim de
poporul romînesc, clasa cultă a Urî, căci nicăirî în Europa, nici
în statele cele marcivilizate, poporul de rînd n'a produs opere
de artă, nici lucrări de ştiinţă... Orî cît de multe ar fi—ca formă
şi ca fond —elementele străine ale cultureî vechi romîneştî, Ro
mânii au ştiut să-î imprime totuşi caracterele spiritului lor: iu
birea de oameni, dreapta măsură, bunul simţ şi gustul frumo
1
sului" ) . Intr'adevăr, mai întâi, după cum am spus în capitolul
!
precedent (Varlaam şi loasaf), ideile nu pătrund şi nu se menţin
Marin Ştefănescu.
1) Ibidem.
2) N e r v a Hodoş, Un fragment din molitevnicul diaconului Coresi, îrr
Prinos D. A. Sturdza, Bucureşti, C a r o l Qobl, 1903, p. 243—244.
3) N. Iorga, Istoria literaturei religioase a Românilor, Bucureşti. S o -
cec, 1904, p. 77.
4) T. Cipariu, Analecte, p. 16—18.
ghetto, cu învăţătură, tipărită tot de Coresi la Braşov în 1581, şi
care este a mitropolitului muntean Serafim, este, probabil, inspi
rată din aceleaşi surse ca şi Varlaam şi loasaf. In tot cazul, pasa-
gii ca acela pe care l'am citat din Tâlcul Evangheliilor, şi care se
apropie atât de spiritul ce animă pe Varlaam şi loasaf, le găsim
şi în Evanghelia cu învăţătură. Iar în Predícele lui Antim Ivireanu
(1709—1716) sunt multe învăţături pe cari le-am crede inspirate
din Învăţăturile lui Neagoe. De sigur, ar fi să simplificăm prea
mult dacă în aceste tâlcuri am vedea numai elementele filosofiei
stabilită anterior. Căci în realitate aflăm în unele din ele elemente
nouă care consistă în reflexii asupra raporturilor dintre religie
^şi starea poporului la care ele se adresează, în explicări simbo
lice ale faptelor istorice din Biblie, etc., şi care, deci, ne fac pe
mulţi dintre, noi să ne gândim mai ales la modernismul contim
poran decât la ortodoxismul tradiţional. într'adevăr, să conside
răm de ex. Predícele lui Antim Ivireanu. „Şi este nadei dea de
două feluri: una bună şi alta rea. Bună este aceea când nădăj-
dueşte cineva la Dumnezeu să se mântuească. Rea este aceea
când nădăjduieşte cineva la lucrurile aceste trecătoare ale lumii,
care nădejde este mincinoasă şi deşartă... Dar noi acum, că ne
numim creştini, după ce fapte bune socotiţi că ne vom putea
arătă creştinătatea?... că suntem mai răi decât păgânii... Sărbă
torile şi praznicile nu le ţinem ca un nimic, ci atunci facem cele
mai rele, de bucurăm pe dracul, şi atunci vindem şi cumpărăm.,.
Ci iată că vă zic, iubiţilor mei, şi vă învăţ cu frica lui Dumnezeu,
ca un părinte sufletesc şi păstor ce vă sunt, să vă veniţi în fire şi
să vă căiţi de lucrurile cele necuvioase, că Dumnezeu este mi
lostiv, şi daca va vedea întoarcerea noastră şi pocăinţa cea bună,
ne va iertă. Şi vă poruncesc tutulor câţi sunteţi cu meşterşug şi
cu neguţitoriî, veri de ce breslă, ca de acum înainte Duminicile
şi sărbătorile cele mari, ce se numesc domneşti,, şi ale Maieei
Precistii, şi a unora din sfinţii cei numiţi, să văi închideţi prăvă-
liileNgi nici să vindeţi, nici să cumpăraţi, nu numai dela creştini,
ci nici dela Turci... Şi nimeni să nu socotească din voi şi să zică
1
în inima lui: „dar ce treabă are Vlădica cu noi, nu-şi caută vlă-
dicia lui, ci să amestecă într'ale noastre?" De n'aţi ştiut până
acum şi de n'au fost nimeni să vă înveţe, iată că acum veţi şti
că am treabă cu toţi oamenii câţi sunt în Ţara Românească dela
mic până la mare. Căci în seama mea v'a dat stăpânul Hristos
să vă pasc sufleteşte, ca pre nişte oi cuvântătoare... Ci să lăsăm
năravurile cele rele şi obiceiurile cele necuvioase, că doar s'ar
milostivi Dumnezeu asupra noastră să ne ierte şi să ne chiver
1
nisească cu mila lui cea bogată )... Nu socotesc să fie nici unut
din cei ce au puţinică ştiinţă din Sfânta Evanghelie, carele să, nu
poată înţelege fără multe tălmăcituri cui să înehipueşte acest
Lazăr, pentru carele pre larg povesteşte Evanghelia lui Ioan. A-
jungă să ştie cum că păcatul este moartea sufletului, pentru ca
să cunoască îndată cum că mort ca acesta altul nu este fără nu
mai păcătosul, carele, măcar că trăeşte, este mort. Noi ştim că
Hristos, afară din Lazăir, a mai înviat şi pre alţi doi morţi:, pre
fata lui Iair şi pre feciorul văduvei. Fata cea moartă a lui Iair, ce
a murit în casă, înehipueşte pre păcătosul acela care păcatueşte
cu mintea şi cu voinţa, dară păcatul încă nu l'a isprăvit cu lucrul.
Iar feciorul văduvei, carele să aduce în pat afară, să înehipueşte
păcătosului aceluia carele a săvîrşit cu lucrul păcatul. Al treilea
mort, carele este Lazăr, ne adeverează pre cel ce a îmbătrânit
în păcat. Acum spuneţi-mi ce înehipueşte aceasta, ce ne învaţă
această mijlocire despărţită cu care a înviat Hristos pre cei 3
morţi: pre ce! dintâi cu atingerea mânii, pre al doilea cu un cu
vânt şi pre al treilea cu laeraimi, cu rugăciune şi cu glas mare!
Toţi tâlcuitorii Sfintei Evanghelii zic cum că aceasta a vrut să
înveţe Hristos, Domnul vieţii şi al morţii, că păcătosul carele
este mort în darul lui Dumnezeu, pentru căci au păcătuit din ne-
socoteala şi din slăbiciunea firii, înviază prea lesne. Aşijderea şi
celălalt, carele a căzut din dragostea lui Dumnezeu de două, ori.
Iar al treilea, care a îmbătrînit în păcat, nu este cu putinţă să să
2
întoarcă prea lesne" ). Aşa dar, s'ar putea spune că dela aceste
predici simbolice şi până la modernismul contimporan distanţa
nu este tocmai mare.
Iată-ne, s'ar părea, mai mult în domeniul filosofici decât în
acela al religiunei, deşi este vorba de scrierile religioase ca
nonice. Totuşi nu trebue să mergem până a vedea în aceste ele
mente nouă factorii unei transformări esenţiale a filosofiei re
ligioase stabilită anterior. Căci, cu toate elementele sale nouă,
(Va urma).
Marin Ştefănescu.
^dţiunea JCazar&ului în faptele Dstorice
1) De la contingence, p. 132.
2) La connaissance et l'erreur, p . 178. trad. fr.
de uniformitate, ca o perspectivă a acestuia. De aceea — ca şi
1
î n pictură cred-— a trebuit mult timp până să se desprindă - ' S -
pectiva lucrurilor şi să se vadă că nu toate surit pe acelaş plan.
Aceasta js'a întâmplat când s'a vădit complexitatea naturii —
tocmai prin experienţa determinismului universal.
Dar atunci se pune întrebarea: hazardul are el o existenţă
subiectivă sau obiectivă?
Din punct de vedere determinist, răspunsul la această în- -
trebare îşi găseşte exprimarea cea mai limpede cu Laplace în
1814: „Trebue să privim deci, spune el, starea de faţă a uni
versului ca efectul stării sale anterioare şi drept cauazâ a celei
următoare". Nu trebue decât o inteligenţă destul de mare pentru
asta şi atunci încheie Laplace: ...„n'mic n'ar fi îndoios p e n t r u ea,
iar viitorul, ca şi trecutul, ar fi prezent ochilor săi".-
E prea lămurit aşa dar că hazardul nu există în realitate,
căci el nu este decât o etichetă, sub care ascundem neştiinţa
noastră de tărâmul cauzelor. Hazardul este ceva cu totul relativ
la starea actuală a cunoştinţei noastre.
Din acest punct de vedere înţelegem uşor şi psihologia ha
zardului. El provoacă totdeauna un sentiment de mirare, de
concertare î n faţa unei oomplicatiuni nebănuite a lucrurilor pe
linia cauzalităţii. Căci după afirmaţia lui Mach: „Noi presupu
nem că există unele permanente, dar nu urmează, ca această
presupunere şă fie infailibilă. Din contra savantul- trebue să se
1
aştepte totdeauna la o decepţiune posibilă )". Hazardul este
ceva neprevăzut încă, dar progresul cunoştinţelor aduce ^u sine
şi progresul prevederii. Experienţa însăşi ne: învaţă aceasta,
căci adaugă Mach: „Fiecare descoperire noua arată lipsuri în
conştinţele noastre şi ne arată că există alte relaţiuni neobser
vate până atunci. Trebue deci ca acela, care în teorie profesează
un determinism extrem, s ă rămână în practică indeterminist,
mai ales dacă nu vrea să; renunţe la descoperirile cele mai im
portante". Iată deci că ştiinţa, în faza a treia, nu tăgăduieşte de
terminismul postulat în faza a doua, dar ţine seamă dela început
de complexitatea posibilă a lucrurilor în îieGare caz. De f a p t , în
natură nu există goluri, dar raporturile referitoare la ele n'au ost
I.
II.
III.
* *
Mihail D. Ralea
Ş e d i n ţ a d e l a 31 I a n u a r i e 1919
Ş e d i n ţ a d e l à 28 M a r t i e 1919
Ş e d i n ţ a d e l à 15 M a i 1919
Ş e d i n ţ a d e l a 11 Iunie 1919
Ş e d i n ţ a d e l a 3 Iulie 1919
Ş E D I N Ţ E L E S O C I E T Ă Ţ I I R O M Â N E D E F I L O S O F I E
Ş e d i n ţ a d e l a 4 M a r t i e 1915
p. m. La ordinea zilei:
1. Expunerea D-lui Profesor C . Rădulescu-Motru, asupra aetivităţei din
trecut a Societăţei.
2. Alegerea Comitetului.
3. Regulamentarea disouţiunilor pentru viitor.
4. Regulamentarea apariţiunei Revistei „Studii Filosofice".
5. Fixarea programului pentru şedinţele viitoare.
Ş e d i n ţ a d e l à 11 M a r t i e 1 9 1 5
Ş e d i n ţ a dela 8 A p r i l 1915
Dualismul logic
Ş e d i n ţ a dela 21 A p r i l 1915.
Cauzalitatea
Spaţiul ; — Timpul ;
Forme (Mecanica raţio
(Geometria plană (Aritmetica nală
(garanţii ale Algebra „ aplicată
spaţiu
existenţi fi „ astro-fi-
zice). „ descrip Analiza).
zico-chi-
tivă). mică).
Fen. sociologice
Fenomene astro-fizico- Fen. biolo
Forte chimice ; — gice ; —
Obiectul fizic revelări ale} (Astronomia (Sociologia statică
(Anatomia
(pur intelectual). existenţei ] Sociologia dina
Fizica Fiziologia
fizice). mică
Chimia). Chimia biologică).
Statistica).
Obiectul psf- Fenomene istorice în Fen. ist. in legă- Fen. ist. în legă-
cho fizic Forţe legătură cu inteligenţa tură cu afectivi- tură cu voinţa
(revelări ale ) omenească tatea umană umană
(afectiv-intélec-
existenţei
tual energetic). energetice). (Istoria concepţiilor (Istoria concepţiilor (Istoria faptelor
ştiinţifice). artistice). omeneşti).
Concrete
(rezultate ale Ştiinţa Arta Dreptul
existentei
I
energetice).
V •v
Filozofia ştiinţifiscă Mistica Religia
F i l o z o f i a
Ş e d i n ţ a d e l a 16 I u n i e 1915
Ş e d i n ţ a d e l a 13 O c t o m b r e 1915
Ş e d i n ţ a d e l a 27 O c t o m b r i e 1915
Ş e d i n ţ a dela 3 N o e m b r i e 1915
Ş e d i n ţ a d e l à 11 N o e m b r i e 1915
Ş e d i n ţ a d e l a 2 D e c e m b r i e 1915
Ş e d i n ţ a d e l a 9 D e c e m b r e 1915
Ş e d i n ţ a d e l a 16 D e c e m b r i e 1915
Viaţa s u f l e t e a s c ă obiect al P s i h o l o g i e i
Ş e d i n ţ a d e l a 1.3 i a n u a r i e 1916
e c o n o m i c , p e c a r e s e s p r i j i n ă s o c i e t a t e a
Demociaţiei d i n l u m e a î n t r e a g ă , n u 'i c o n v e n e a î n s ă d e s p o t i s m u l c a
doctrină politică.
Popoarele a u considerat, în totdeauna, c a o revendicare de maro preţ,
a c e e a d e . a - ş i face f e r i c i r e a s i n g u r e ş i aşa. c u m o î n ţ e l e g e l e .
D u p ă 1789, s t a t e l e c e f u s e s e r ă i n f l u e n ţ a t e d e ideile marei r e v o l u ţ i i ,
a v e a u u n i d e a ) - p o l i t i c c u t o t u l d i f e r i t d e a c e l a l P r u s i e i şi a c e s t ideal a şi
f o s t r e a l i z a t în constituţiunile t u t u r o r s t a t e l o r c u r e g i m representativ.
D i n nenorocire, a c e s t p u n c t d e v e d e r e p-, l i t i c n u c a d r a c u i d e i a j u r i
dică nici eu c e a economică.
P e t e r e n u l juridic F r a n ţ a a c o n t i n u a t s ă . p i i v e a s c ă s t a t u l ea o ficţiune
d e o s e b i t ă d e c o l e c t i v i t a t e a , i n d i v i z i l o r şi s u p e r i o a r ă e i .
i a r p e t e r e n u l e c o n o m i c a a d o p t a t socialishtitl de stat.
Do a c i d i s c o r d a n ţ a , d e a c i desechiiibrul c a r e a c a u z a t u n m a r e r ă u
ideilor democratice.
Ş e d i n ţ a s!e!a 2 0 I a n u a r i e 1916
A p a r e n ţ a f a c e s ă s e c r e a d ă c ă obiectul p e d a g o g i e i os te c u m u l t mâ
ţişor d e d e f i n i t d e c â t o b i e c t u l a l t o r ş t i i n ţ e . T o t u ş i , e v o l u ţ i a ş t i i n ţ e i e d u c a
ţ i e i a d a t i o c , în vremea- n o a s t r ă , l a n e d u m i r i r i ş i d i s c u ţ i i f o a r t e i n t e r e s a n t e i
U n i i v ă d în p e d a g o g i a m o d e r n ă u n i i a s d e d i s c i p l i n e , c a r i î ş i d i s p u t ă î n t â i e ,
t a t e a . E i critică extensiunea c o n ţ i n - . t u l o i p e d a g o g i e i , c a r e pare c ă n u m a i
este d e definit, " "
Alţii din potrivă, o reduc !a două, trei discipline principale, dacă nu
chiar şi la una singură. De ex. Herbartianii o sprij.nă pe filosofie, adică şi
mai precis, pe psihologie şi «etică. Filosofii, în genere, o reduc la istoria
filosofiei, sau şi mai precis, la-istoria pedagogiei. Sociologii o reduc la pe
dagogia socială etc.
.Dar însăşi i,toria pedagogiei ne a r a t ă , eă conţinutul ei a variat în
raport-cu evoluţia eulturei generale şi a diferitelor ştiinţe dela o ep că dată.
0 clasificaţie ştiinţifică a pedagogiei se impune. Ba a şi fost încer
cată în diferite ţări. (Rein, Meumann, Natorp, Fouillée, Cellerier, Dugas, Cla-
parède, Joteyko, Pizzoli, e,tc).
Dar clasificaţiile u ora sunt, sau prea complicate şi lipsite de un cri
teriu logic în grupările disciplinelor ce constitae pedagogia, sau sunt prea
simpliste şi cu totul incomplete.
0 clasificaţie care să ţie socoteală de întreaga realitate a evoluţie,
pedagogiei moderne,şi care să redea, bine definite şi într'o legătură logicăi
totalitatea ramurilor cari o conţin, ar fi u r m ă t o a r e a : Un arbore, ale cărui
rădăcini ar formă I. P e d o l o g i a . Ea este compusă din patru ramuri : 1) Bio
logia şi Antropom.fitria infantilă, fundate pe biologia generală şi antropolo
gie ; 2) Psihologia infantilă, fundată pe psihologia g e n e i a i ă ; 3) Psihologia
comparată, funda'ă pe psihologia socială şi a n i m a l ă ; 4) Patologi.i şi psiho
patologia infantilă, fundată pe patologia generală şi psihiatrie.
II. P e d a g o g i a e x p e r i m e n t a l ă , formată din patru ramuri dispuse pe
cele două părţi ale trunchiului arborelui : 1) Psihologia pedagogică, fundată
pe psihologia experimentală. 2) Didactica generală şi specială, fundată pe
psihologia pedagogică şi metodologie (din grupa următoare a pedagogiei fi
losofice). 3) Pedagogia patologică, fundata pe patologia şi p-iho-patologia
infantilă. 4) Higiena şcolară, fundată pe higiena generală
III. P e d a g o g i a filosofică este constituită din alte 4 ramuri ce se gă
sesc în vârful a r b o r e l u i : 1 ) Istoria pedagogiei, fu-idată pe istoria filosofiei
şi istoria eulturei. 2) Pedagogia, socială' fundată, pe sociologie, ştiinţe de
s t a t şi economice. 3) Teleologia, fundată ne disciplinele normative ale filo
sofiei (Etica, filosof, religiunei, estetica, logica). 4) Metodologia, fundată pe
logică şi estetică.
Pedologia, elaborează materialele cu privire la obiectul pedagogiei :
adică studiul trupesc şi sufletesc a! copilului, dintr'o pluralitate de puncte
de vederi. Pedagogia filosofică elaborează conţinutul cultural şi normele
sau sîopurila .către cari trebue să ţintească întreaga activitate pedagogică;
iar Pedagogia experimentală lucrează sintezele de aplieaţiuni practice, pe
temeiul rezultatelor căpătate îu celelalte două grupe de ramificaţii.
Originalitatea pedagogiei modeme este. de a fi dat studiului copilului
şi acestor aplieaţiuni practice ale pedagogiei, pe temeiul metodelor obiec
tive do observaţii şi experimentaţi, u n loc şi un rol precis. In chipul acesta,
ea se fereşte de primejdiile specalaţiunilor cari au alterat-o în alte epoci ;
iar prin legătura ce o păstrează cu discioli iele filos ifiee, pedagogia modernă
ştiinţifică, devine o punte de trecere între filosofia teoretică şi filosofia
aplicată. Cu toate că ea este t r i b u t a ă atâtor discipline,"obiectul ei a deve
nit în vremea noastră de sine stătător.
Ş e d i n ţ a d e l a 27 I a n u a r i e 1916
Comunicarea D-lui I. Brucăr
M e t a f i z i c a lui L o t z e
Ş e d i n ţ a d e l a 10 F e b r u a r i e 1916
Ş e d i n ţ a d e l a 17 F e b r u a r i e 1918
N o ţ i u n e a h a z a r d u l u i in faptele istorice
Studii filosofice
R E V I S T A S 0 C I E T Ă Ţ E 1 R O M Â N E DE F I L O S O F I E
P U B L I C A Ţ I E TRIMESTRIALĂ
DIRECTOR : S e c r e t a r de R e d a c ţ i e :
C. R Ă D U L E S C U - M O T R U M A R I N ŞTEFĂNESCU
PROFESOR LA UNIVERSITATEA ASISTENT DE LOGICĂ
DIN BUCUREŞTI LA UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI
C U P R I N S U L :
Marin Ştefănescu . . . Istoria Filosofici Româneşti în raport
cu Dualismul Logic.
• 5ioQ k
BUCUREŞTI
TIPOGRAFIA P R O F E S I O N A L Ă , D I M I T R I E C. IONESCU
9. — S t r a d a Cârnpineanu. — 9
1915
P R E Ţ U L LEI 1.50
Studii Filosofice
REVISTA SOCIETÀTEI ROMÂNE DE FILOSOFIE
DIRECTOR: S e c r e t a r de r e d a c ţ i e :
A p a r e trimestrial, în 4 f a s c i c o l e p e an.
a p r o x i m a t i v 3 0 0 pagini.
REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA
B U C U R E Ş T I
V O L U A U L VIII
Studii filosofice
REVISTA S O C I E T A R E I ROMÂNE DE F I L O S O F I E
PUBLICAŢIE TRIMESTRIALĂ
DIRECTOR: S e c r e t a r de R e d a c ţ i e :
C. R Ă D U L E S C U - M O T R U MARIN Ş T E F Ă N E S C U
PROFESOR LA UNIVERSITATEA ASISTENT DÉ LOGICĂ
DIN BUCUREŞTI LA UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI
V O L U M U L VIII
BUCUREŞTI
TIPOGRAFIA PROFESIONALĂ, DIMITRIE C. IONESCU
9. — Strada Câmpineanu. — 9
1915—1916