Studiu asupra flavonoidelor

CUPRINS
Introducere..................................................................................................................................................2
1. Prezentare generală a flavonoidelor.....................................................................................................3
1.1. Surse naturale..............................................................................................................................6
1.2. Flavonoidele în medicină.............................................................................................................8
1.3. Suplimente pe bază de flavonoide................................................................................................8
2. Proprietăți............................................................................................................................................9
2.1. Proprietăți biologice ale flavonoidelor......................................................................................10
2.2. Proprietăţi fizice........................................................................................................................10
2.3. Proprietăţi chimice.....................................................................................................................10
2.4. Captarea radicalilor....................................................................................................................11
2.5. Caracteristici biochimice...........................................................................................................12
3. Efecte secundare................................................................................................................................13
4. Efecte benefice..................................................................................................................................14
5. Utilizări în industria alimentară.........................................................................................................17
6. Mecanisme flavonoide.......................................................................................................................17
7. Studii privind consumul de flavonoide..............................................................................................18
8. Cercetări actuale și tendințe privind flavonoidele..............................................................................20
8.1. Activitate anti-colinesterază.......................................................................................................20
8.2. Modulatori de geneză de steroizi...............................................................................................20
8.3. Combaterea rezistenței la antibiotic...........................................................................................20
8.4. Activitate de combatere a bolilor...............................................................................................21
9. Programe de cercetare și dezvoltare viitoare......................................................................................22
CONCLUZII.............................................................................................................................................23

1
Introducere
Flavonoidele reprezintă o clasă de compuși cu structură polifenolică de origine vegetală,
considerați a fi metaboliți secundari ai plantelor. Denumirea de flavonoid provine din cuvântul
latin flavus, care înseamnă galben, unul din rolurile acestor substanțe fiind acela de pigmentare a
petalelor florilor. În prezent se cunosc peste 9000 de flavonoide, însă acest număr crește de la an
la an. Atenția deosebită pe care acești compuși o primesc se datorează în special plajei largi de
activități biologice. Diverse studii au relevat faptul că flavonoidele prezintă proprietăți
antioxidante, antitumorale, antimicrobiene, antivirale, antihelmintice.

Flavonoidele sunt substanțe fenolice naturale, reprezentând pigmenţii galbeni (flavonolii,

flavonele, chalconele), roşii, violeţi, albaştri (antocianii), brun-cafenii (taninurile) ai florilor,
fructelor şi a altor organe vegetale. Au proprietăţi antioxidante, captând radicalii liberi formaţi în
diverse stări patologice; protejează fosfolipidele membranare de oxidare, facilitează absorbţia
vitaminei C, protejând-o de oxidare, amplificându-i şi prelungindu-i efectele.

Flavonoidele au şi acţiune antiulceroasă, antiinfecţioasă, antivirală, antifungică; fortifică

pereţii capilarelor şi reglează permeabilitatea lor, permiţând astfel o mai bună oxigenare şi
hrănire a diferitelor organe, fiind, de asemenea deosebit de utile în caz de hemoragii. Au peste 46
de efecte benefice recunoscute din punct de vedere medical. Flavonoidele au de asemenea, un
puternic efect anticancerigen la nivelul mucoasei intestinale demonstrându-se acţiunea
flavonoidelor pro-sintetizatoare a enzimelor de faza I (monooxigenaze) şi faza II (glucuronil-
transferaze, sulfo-transferaze etc.) ce acţionează în primele stadii ale iniţierii canceroase.

Inhibarea stadiilor tardive ale carcinogenezei are loc prin suprimarea mitozei de către
prezenţa flavonoidelor (in special quercitina).

Eliminarea celulelor aflate in faza iniţiala a morţii celulare programate (apoptoza).

Flavonoidele şi izotiocianţii provoacă apoptoza celulelor canceroase (in vitro).

Flavonoidele sunt o familie numeroasă de peste 5.000 de compuși polifenolici hidroxilați

care îndeplinesc funcții importante în plante, inclusiv atragerea insectelor polenizante;
combaterea stresurilor de mediu, cum ar fi infecția microbiană; și reglarea creșterii celulare.
Biodisponibilitatea și activitățile biologice ale acestora la oameni par a fi puternic influențate de
natura lor chimică. Începând cu anii 90, a existat un interes din ce în ce mai mare pentru
flavonoidele dietetice, datorită contribuției lor la beneficiile pentru sănătate ale dietelor bogate în
fructe și legume.

2
 1. Prezentare generală a flavonoidelor
Flavonoidele sunt construite plecând de la același schelet de bază, C6-C3-C6, respectiv
două nuclee aromatice unite prin intermediul unei catene formate din trei atomi de carbon. Marea
majoritate a flavonoidelor sunt derivați de fenilbenzopiran. În funcție de poziția în care se leagă
restul fenil, se definesc trei mari clase, respectiv flavonoide, derivați de 2-fenilbenzopiran,
isoflavonoide, derivați de 3-fenilbenzopiran, și neoflavonoide, derivați de 4-fenilbenzopiran.

Flavonoidele fac parte din clasa polifenolilor de origine vegetală ce se găsesc în unele
legume (fasole, varză, țelină, ceapă), fructe (mere, mure, afine, struguri, piersici, pere, prune,
zmeură, căpșuni), seminţe (alune, grâu, condimente), furaje (lotus, sparcetă, trifoi, sorg, mei,
orz), băuturi (vin, ceai, bere) etc. Structura chimică a flavonoidelor se bazează pe un schelet de
cincisprezece atomi de carbon (Fig. 1) format din două cicluri benzenice (A) și (C) legate printr-
un inel heterociclic-piran (B).

Fig. 1 Structura chimică de bază a flavonoidelor

Cele șase clase principale ale flavonoidelor sunt:

 Flavonele;
 Izoflavonele;
 Flavanolii;
 Flavanonele;
 Flavonolii;
 Antocianidinele.

Tabelul 1 prezintă principalele clase de flavonoide, structura chimică de bază, exemple de

compuși flavonoidici și sursele lor alimentare.

3
 Tabelul 1 Principalele clase de flavonoide, structura chimică de bază, exemple de compuși
flavonoidici și sursele lor alimentare

Clasa de Structura chimică de Exemple de compuși flavonoidici Surse

flavonoide bază alimentare
Apigenina

Luteolina
Pătrunjel,
Flavone cimbru,
țelină,mușețel,
Tangeritina
ardei iute

Flavanoli Catechina Cacao,

struguri, fructe
de pădure,
Galo-catechina mere, ceai
verde, ulei de
argan, banane.

Daidzeina

Fasole, soia,
trifoi roșu,
Izoflavone cafea
Genisteina

4
 Formononetina

Hesperetina

Eriodictiol
Portocale,
grapefruit,
Flavanone lămâi, măceș,
roșii
Naringenina

Flavonoli Miricetina Ceapă, varză,

broccoli,
mere, fructe
Quercetina
de pădure,
struguri,
semințe.
Kaempferol

Cianidina Fructe de
pădure roșii,
struguri roșii,

5
 Delfinidina vin roșu.
Antocianidine

1.1. Surse naturale

În tabelul 2 s-a redat conţinutul în bioflavonoide al unor fructe, legume sau alte vegetale,
exprimat în miligrame la 100 grame de material proaspăt.

Se remarcă diversitatea bioflavonoidelor şi conţinuturile ridicate pentru fructeprecum

coacăze negre,căpşuni,struguri roşii şi vin roşu,afine,merişor. Ele sunt puternic colorate datorită
conţinutului ridicat în antocianidine, ca şi prunele, piersicile, vişinele. Aceşti pigmenţi
antocianidinici se găsesc ca atare sau în amestec cu alţi pigmenţi, cum sunt cei carotenoidici, în
florile plantelor, formând culorile de la roz, stacojiu şi roşu, purpuriu şi albastru.

Tabelul 2.Conţinutul în bioflavonoide al unor legume,fructe,vegetale,în mg la 100 g material

proaspăt

Denumire Flavone Antocianidine Catechine Biflavani Tanin

(Flavanoli (Poliflavonoide)
)

Afine 130-250 10-20

Caise 10-18 25 3-26

Ceapă roşie 100-2000 0-25

Ceai 5-50 10-500 100-200

Cireşe 0-7 15 6-30

Căpşuni 20-100 15-35 30-40 12-20

Coacăze negre 20-400 130-400 15 50 51-91

Fasole uscată

Grapefruit 10-1000

6
Mere 50 160

Merişor 3-16 1-2 20-75 50-90 6-32

Pere 5 60-200 20 100

Piersici 1-5 5-20 1-3 6-32

Portocale 1-12 10-20 90-120 3-17

Pătrunjel 50-100

Prune 1400

Struguri roşii 10-25 200 6-25

Vin roşu 65-140 5-30 50

Vişine 2-40 5-120 100-150 100-250

Vinete 45 25 18-21

Zmeură 21-37 21-37 60

30-35 60

Fructele citrice sunt bogate în compuşi flavonici şi flavanonici conţinând grupe care le
conferă unele proprietăţi specifice şi în special o metabolizare superioară. Concetraţia maximă de
bioflavonoide se afla în coaja interioară, sau partea albă, cu cel mai mic conţinut de suc.

1.2. Flavonoidele în medicină

Flavonoidele pot fi găsite în majoritatea produselor medicamentelor naturiste, în Elveţia
şi Franţa există mai mult de 100 de tipuri de produse cu o astfel de componenţă.

În ţara noastră terapiile naturiste şi, în acest context, eforturile de prevenire a bolilor
câştigă treptat teren, astfel încât în ultimii ani s-a înmulţit numărul produselor medicinale cu
conţinut de flavonoid şi a suplimentelor dietetice aflate în circulaţie.

Produsele de rutină şi diosmină sunt utilizate, în general, pentru creşterea tonusului

vaselor de sânge, respectiv pentru întărirea pereţilor capilarelor, ca medicament, cu această

7
compoziţie există în circulaţie produsul Detralex (hesperidină + diosmină) şi Rutascorbin (rutina
+ acidul ascorbic).

Medicamentul cu efect protector hepatic şi antioxidant sunt produsele cu denumirea de

Silibinin, respectiv Legalon cu conţinut de flavonoide obţinut din lapte de ciulin (Silibum
marianum). Antocianii speciilor Vaccimun (mure negre) şi Ribes (coacăze negre) pot fi folosiţi
pentru îmbunătăţirea vederii şi sporirea rezistenţei capilare. Membrii familiei Labitae –  busuioc,
mentă, oregano, rozmarin, salvie, cimbru – sunt considerate ca medicamente tradiţionale în
majoritatea ţărilor.

1.3. Suplimente pe bază de flavonoide

Flavonoidele reprezintă o serie de substanțe polifenolice care se regăsesc cu precădere în
plante și dispun de proprietăți antioxidante foarte importante pentru sănătatea generală.
Este dovedit faptul ca o dieta alimentara bazata pe flavonoide poate reduce cu mult riscul de
aparitie a nenumaratelor afectiuni.

Două dintre produse naturale care își concentrează conținutul pe astfel de compuși sunt
Olimpiq StemXCell și Artemisinin.

Produsul Olimpiq StemXCell este ideal pentru stimularea producției de celule stem
adulte. Acest supliment alimentar natural este creat pe bază de flavonoide care stimulează
măduva spinării întru producerea de mai multe celule stem. Apoi, aceste celule stem migrează
mai bine prin fluxul sângelui către țesuturi și redau organelor afectate puterea de a-și relua
funcțiile originale. Olimpiq StemXCell este un adjuvant perfect pentru stimularea producției de
celule stem adulte fără a cauza complicații, efecte secundare sau contraindicații.

Reușește să ofere organismului o doză optimă de celule regenerate pe cale complet

naturală. Aceste efecte sunt datorate extractelor de semințe, strugurilor negri, fructelor de
padure, socului, cojilor de cireșe negre, prunelor, merelor uscate, urzicilor, coada calului,
frunzelor de mesteacan, dar si gelatinei.

Acest mix de ierburi și fructe reprezintă un aport ridicat de flavonoide, resveratrol și

antioxidanți vegetali.

De asemenea, în conținutul produsului Olimpiq StemXCell mai intră și Antrodia

Camphorata, alga Afa, cartilajul de rechin, extractul de Ganoderma Lucidum, semințe de cânepă,
clorofila, porumb, licium și fucoidan. Un asemenea produs cu flavonoide active este recomandat
în administrarea atât profilactică, cât și terapeutică.

Produsul Artemisinin conține 8 ingrediente active ce luptă constant împotriva cancerului.

Artemisinin este un supliment alimentar natural cu un conținut de 8 ingrediente active

8
împrumutate din natură. Este vorba despre flavonoide, Artemisia Annua, cozi de cireșe, sorg,
mure, prune, extracte de coacaze negre, dar și extracte de coacaze roșii.

Chiar dacă dispune de un mix de compusi antioxidanți, substanta activa principala a

produsului Artemisinin este chiar cea care îi dă numele.

Însă, într-un final, acest produs minune bazat pe flavonoide a fost lansat pe piață și a
devenit un ajutor eficace împotriva mai multor tipuri de cancer.

Efectele sale terapeutice sunt îndreptate mai ales pentru eradicarea bacteriilor și virusilor
din organism. La fel ca și Olimpiq StemXCell, Artemisinin poate fi administrat atât în doza
profilaticî, cât și în doza terapeutică, fără grija apariției efectelor secundare. Este, așadar, un
produs eficient ce poate fi folosit ca adjuvant în deplină siguranță pentru îmunătățirea sănătații
generale a organismului.

2. Proprietăți
Flavonoidele sunt produse secundare ale proceselor fiziologice vegetale. Celulele
vegetale produc aceste molecule pentru propria lor protecţie. În lumea plantelor sunt cunoscute o
serie de funcţii ale lor.

 pigmentarea: conferă culoarea lor părţii vegetale care le produce, aceasta fiind trăsătura
cea mai specifică a antocianidinelor de culoare albastră-roşu-purpuriu (petudinina,
malvidina), respectiv a tlavonoidelor citrice, ca hisperidina, naringenina.
 protecţie împotriva razelor UV, împotriva radicalilor liberi generaţi la nivelul celulelor
vegetale, împotriva microorganismelor şi altor factori dăunători/nocivi ai plantelor –
ciuperci, insecte, melci, etc.
 participarea în procesele biochimice, de exemplu modificarea funcţionării enzimelor.
 coloranţi naturali, componenţi ai gustului în unele produse vegetale care servesc ca
alimente.

2.1. Proprietăți biologice ale flavonoidelor

Flavonoidele prezintă un interes deosebit datorită interacțiunilor variate cu organismul
uman. Acestea pot acționa asupra celulelor canceroase prin diverse mecanisme, cum ar fi
declanșarea proceselor ce conduc la apoptoză (moartea programată a celulei), împiedicarea
diviziunii celulare prin depolimerizarea microtubulilor, sau inhibarea procesului de angiogeneză,
respectiv formarea de noi vase de sânge, necesare dezvoltării și proliferării tumorilor.

Flavonoidele au capacitatea de a regla răspunsul inflamator prin mecanisme diverse, cum

sunt neutralizarea unor radicali liberi sau reglarea unor factori sau a unor procese celulare

9
implicate în inflamație. Literatura de specialitate dispune de o pleiadă de studii referitoare la
capacitatea antioxidantă a flavonoidelor, accentul punându-se pe extracția lor din plante – fructe,
plante de ceai, plante folosite în alte scopuri medicinale și testarea abilității de a neutraliza
diverse specii radicalice.

O serie de studii relevă proprietățile antivirale ale unor flavonoide, prin testarea activității
acestora împotriva unor virusuri ca virusul Hepatitei C, virusul Febrei Dengue, sau virusul
A/H5N1. Unele flavonoide au potențialul de a fi folosite în tratarea infecțiilor cu viermi
intestinali. Flavonoidele au de asemenea potențial antimicrobian, ele acționând atât împotriva
bacteriilor Gram pozitive sau Gram negative, cât și împotriva unor fungi.

2.2. Proprietăţi fizice

Flavonoidele sunt, în general, galben deschis sau galben, puţin mai întunecat este
pigmentul folosit, roşu sorg, pigment cacao, galben sofran, margarete galbene, galben, etc catina.
Flavonoidele sunt adesea fără gust sau cu un gust uşor amar, sunt utilizate în produsele
alimentare, dar nu vor afecta aroma de bază.

2.3. Proprietăţi chimice

După cum se observă în schema de mai jos, oxidarea biologică a flavanonelor conduce la
flavone sau flavanonoli. Oxidarea ulterioară a flavanonolilor dă naştere la flavonoli, iar
reducerea flavanonolilor la catechine (flavanoli), sau, cu eliminare de apă şi antocianidine. Toate
aceste procese enzimatic oxidative sau reductive au loc în plante. Pe de altă parte, fiecare
reprezentant al flavonoidelor din schema de mai jos conţine, în stare naturală, una sau mai multe
grupe hidroxilice (HO-) la cele două nuclee benzenice (A şi B) afarente nucleului piranic (C),
ceea ce determină formarea unui număr mare de compuşi.

Quercetină(5,7,3',4'-tetrahidroxiflavanonol)

10
 Grupele OH din poziţiile 3,5 şi 7 pot fi modificate chimic, în corpul plantelor, prin reacţii
cu zaharuri, dând naştere glicozidelor flavonoidice, iar metilarea grupelor hidroxilice din nucleul
B dă naştere unor derivaţi conţinând grupe –OCH3, ultimii fiind prezenţi în fructele citrice.
Flavanoli (catechinele) şi analogii lor, conţin în plus şi o grupă –OH în poziţia 4
(leucoantocianidinele), pot suferi reacţii de policondensare dând naştere la polimeri cu grad mic
de policondensare (conţinând 2 până la 6 resturi de monomer), cunoscuţi si sub denumirea de
proantocianidine, iar ca produs comercial cu numele de „Pycnogenol”. Dacă condensarea duce la
produşi cu grad înalt de polimerizare, sunt implicate taninuri catechinice, care se deosebesc de
galotaninuri, formate prin polimerizarea acidului galic.

2.4. Captarea radicalilor

Flavonoidele pot preveni vătămarea cauzată de radicalii liberi în diferite moduri, iar o
modalitate este eliminarea directă a radicalilor liberi. Flavonoidele sunt oxidate de radicali,
rezultând un radical mai stabil, mai puțin reactiv.

Cu alte cuvinte, flavonoidele stabilizează specia de oxigen reactiv prin reacția cu

compusul reactiv al radicalului. Din cauza reactivității ridicate a grupei hidroxil a flavonoidelor,
radicalii sunt inactivi, așa cum este explicat în ecuația următoare, dată de Korkina și Afanasev
(Kokrina, L., 2010):

Unde: R este un radical liber și O este un radical liber de oxigen.

Hanasaki și colab. (Hanasaki, Y., et al, 2008) au descoperit că unii dintre flavonoizi pot
înlătura direct superoxidii, în timp ce alți flavonoizi pot înlătura radicalul derivat de oxigen
extrem de reactiv numit peroxinitrit. Ei au descoperit că flavonoidele, cum ar fi epicatechinul și
rutina, pot capta radicali puternici, iar capacitatea de eliminare a rutinei se poate datora activității
sale inhibitoare asupra enzimei XO.

Kerry & Abbey (Kerry, N., et. al, 2010) au raportat că prin eliminarea radicalilor,
flavonoidele pot inhiba oxidarea LDL în studiile in vitro. Au mai menționat că această acțiune
protejează particulele LDL și, teoretic, flavonoidele pot avea acțiuni preventive împotriva
aterosclerozei.

2.5. Caracteristici biochimice

Întrucât compuşii polifenolici se găsesc în număr mare în alimente, organismul uman
consumă o cantitate semnificativă din aceşti compuşi a căror majoritate sunt flavonoide.
Flavonoidele dispun de o gamă largă de activităţi chimice şi biologice, având inclusiv efecte
antioxidante, fiind astfel capabile să neutralizeze radicalii liberi, să lege ionii de metal în formă
de compuşi complecşi şi să modifice funcţionarea enzimelor din interiorul celulelor.

11
 Efectele favorabile mai sus amintite a majorităţii compuşilor   polifenolici sunt generate
împreună cu vitamina E şi C, respectiv cu tocoferoli, intensificând efectul lor şi sinergizând cu
acestea. Prin urmare, probabilitatea de a reduce apariţia şi frecvenţa numeroaselor boli sau
afecţiuni este mare.

Efectele biologice ale flavonoidelor au fost studiate în numeroase sisteme de

cercetare/testare.

La începutul cercetărilor din domeniul flavonoidelor, majoritatea analizelor s-au efectuat

în vitro (în eprubetă, nu în organisme vii), însă în ultimii cinci ani s-a multiplicat şi numărul
studiilor efectuate în vivo (în organism viu, efectuate pe animale experimentale sau pe oameni).

Pe baza analizelor, efectele favorabile ale flavonoidelor pot fi grupate în următoarele   

procese biochimice:

 efect antioxidant şi/sau fixarea radicalilor liberi;

 efect antiinflamator şi de influenţă a funcţionării sistemului imunitar;
 efect împotriva astmului şi alergiilor;
 modificarea, în general inhibarea funcţionării enzimelor;
 efect împotriva viruşilor şi bacteriilor; 
 efect estrogen/antiestrogen caracteristic numai izoflavonoidelor; 
 efect care influenţează mutaţia survenită în materia genetică (ADN);
 efect de modificare, în principal de inhibare a proceselor legate de malformaţiile
cancerigene;
 caracteristici privind protecţia hepatică;
 efect care influenţează funcţionarea, starea sistemului vascular, în primul rând, a
capilarelor.

Caracteristicile de mai sus sunt interdependente în mai multe cazuri: efectul protector hepatic
cu caracteristica de fixare a radicalilor liberi, în multe cazuri, efectul antioxidant şi cel împotriva
astmului cu caracteristica ce influenţează funcţionarea diferitelor enzime.

Încă de la mijlocul anilor 60, au început cercetările care au avut ca ţintă studierea efectului
antioxidant al flavonoidelor. Flavonoidul cel mai studiat, pe lângă extractele de plante, a fost
cvercetina şi glucozidul acestuia, rutina. Antioxidanţii fenolici pot acţiona ca fixator al radicalilor
liberi şi chelator ai ionilor metalici. Chelatorul de ioni metalici şi indicatorii de formare
complexă indică aceeaşi proprietate, şi anume, faptul că datorită structurii lor speciale,
moleculele de flavonoide se leagă de ionii metalici de tranziţie, în primul rând de ionii de fier
(II), astfel încât nu pot paticipa în reacţii chimice. Acest lucru înseamnă că din fierul (II) nu se
poate forma ion de fier (III), adică nu i poate alătura proceselor de peroxidare a lipidelor descrise
anterior, şi astfel nu poate produce alţi radicali liberi cu efect nociv. Există şi alte substanţe
chimice care prezintă această proprietate, de exemplu aditivii aprobaţi ca acidul citric, adică

12
E330, des utilizaţi în industria alimentară sau citratul de potasiu, adică E332, sunt incluse în
alimente tocmai din această cauză.

Măsura proprietăţilor antioxidante ale flavonoidelor este determinată în principal, de

structura moleculară dată, totodată intensitatea efectului antioxidant în organismul uman poate fi
influenţat şi de transformările chimice pe care le suferă molecula după intrarea în organism
(tractul gastro-intestinal, biliar, ficat). Efectul protector cardiovascular al flavonoidelor se
datorează, în principal, dar nu exclusiv, proprietăţilor antioxidante. Este cunoscut faptul că,
pentru dezvolarea aterosclerozei, este responsabil grupul de molecule din circulaţia sângelui care
transportă colesterolul, oxidarea intensă a lipoproteinelor cu densitate scăzută (LDL): respectiv
comportamentul diferit al formei oxidate. Pe baza unor studii, flavonoidele sunt capabile să
reducă, să încetinească oxidarea LDL-lor generate de radicalii liberi prevenind astfel depunerea
LDL-lor oxidate pe peretele arterelor care pot provoca deteriorarea moleculelor importante şi
apariţia malformaţiilor aterosclerotice.

Încă din anii 50 sunt cunoscute efectele antitrombotice şi de inhibare a agregaţiei

trombocitelor la nivelul flavonoidelor, respectiv acestea pot împiedica apariţia trombozei prin
stoparea ciocnirii trombocitelor patologice, diferite de cele normale. Flavonoidele pot influenţa şi
procesele care joacă rol în formarea cancerului. Rezultatele indică faptul că flavonoidele inhibă
funcţionarea unor enzime, care transformă substanţele chimice de generare a tumorilor în forme
care pot dăuna organismului, respectiv facilitează epuizarea rapidă a substanţelor de generare a
tumorilor din organism înainte ca acestea să dezvolte efectele lor nocive.

3. Efecte secundare
Exagerarea consumarii alimentelor bogate în flavonoizi nu are efecte secundare adverse
și nici toxice.

Trebuie totuși menționat că procesul de prăjire și de fierbere a unor alimente duce la o

pierdere de până la 60% a nivelului de flavonoizi.

Flavonoizii pot interacționa pozitiv sau negativ cu anumite medicamente care tratează
boli precum: ulcer de stomac, migrene, diabet, cataractă, astm, alergii, infecții.

În prezent, nu există o sugestie pentru valoarea zilnică recomandată de flavonoide, însă

mulți experți sugerează adoptarea unei diete bogate în alimente sănătoase și integrale.

Suplimentele sunt o altă opțiune pentru persoanele interesate să consume mai multe
flavonoide.

Flavonoidele, în special cele prezente în sucul de grapefruit, sunt inhibitori puternici ai

enzimei citocrom. Această enzimă este responsabilă de metabolizarea medicamentelor la nivelul

13
intestinelor şi inhibarea acestei enzime poate duce la toxicitate produsă de excesul de
medicamente.

Medicamentele care sunt metabolizate de această enzima sunt medicamentele pentru

tratarea HIV, medicamente care scad capacitatea de apărare a organismului, antihistaminice,
anticonvulsive, medicamente pentru tratarea disfuncţiei erectile etc.

Specialiştii recomandă persoanelor care consumă astfel de medicamente să evite

consumul de suplimente cu flavonoide şi de suc de grapefruit sau să întrebe medicul specialist.

Flavonoidele inhibă şi activitatea glicoproteinei P şi pot produce aceleaşi efecte cu cele

menţionate mai sus. În plus faţă de categoriile de medicamente listate mai sus, glicoproteina P
reglează şi cantitatea de medicamente pentru hipertensiune, medicamente împotriva celulelor
canceroase, antimicotice, anumite antibiotice etc. Inhibarea acestei proteine poate duce la apariţia
intoxicării cu medicamentele respective (în general doar când se utilizează suplimente ce conţin
flavonoide).

Flavonoidele (flavonoizii) au efect anticoagulant şi nu trebuie consumate împreună cu

medicamente ce au efecte similare. Acest efect apare şi în cazul consumului de alimente (de
exemplu: 500 ml suc grapefruit roşu – violet / zi).

Flavonoidele inhibă absorbţia fierului cu până la 70% şi consumul de băuturi cu un

conţinut ridicat de flavonoide (ceai, cacao, cafea etc.) nu este indicat înainte de masă sau imediat
după (ar trebui consumate cu o oră înainte şi cu o oră jumătate după masă). La fel şi în cazul
suplimentelor ce conţin flavonoide.

4. Efecte benefice

1. Acţiunea antialergică. Proantocianidinele şi alte flavonoide blocheaza eliberarea

histaminei, împiedicând astfel efectele ei inflamatorii. Se îmbunătăţesc astfel în
special funcţiile mucoaselor ţesuturilor respiratorii şi ale sistemului digestive.

2. Acţiunea antiinflamatoare. Se datoreaza capacităţii bioflavonoidelor de a preveni

formarea de către macrofagi (o specie de celule albe sanguine) a unui exces de
proteine aderente, ca şi a unui exces de radicali liberi şi oxizi de azot. Dacă există un
asemenea exces, radicalii sistemului imunitar însuşi atacă ţesuturile corpului (ca spre
exemplu în artrita reumatoidă), declanșând o serie de reacţii chimice responsabile de
inflmaţii.

3. Acţiunea antivirală a fost cunoscută încă din 1940, pentru o serie de compuşi
flavonoidici. S-a dovedit că unii inhibă viruşii rino- si poliomielitici, de asemenea
inhibă virusul simplex de tip 1, iar alţii virusul herpesului. Faţă de poliviorus acţiunea

14
 antivirală este maximă pentru tanin, mai scazută pentru oligomerii catechinici şi
minimă pentru dimeri, proporţională cu afinitatea acestor compuşi faţă de colagen:
70% pentru tanin, 40 pentru oligomeri si 0 pentru dimer. S-a dedus astfel că virusul
poate pierde caracterul său infecţios prin formarea unui complex chmic cu aceşti
compuşi, astfel încât proteinele virale sunt inactivate.

4. Cancer. Efectul protector al fructelor şi vegetalelor nu se datorează doar prezenţei

vitaminei C şi carotenoidelor, dar şi bioflavonoidelor. În studiile efectuate pe celule
de mamifere, o diversitate foarte mare de flavonoide s-au dovedit a influenţa funcţia
celulelor imunitare, a căror modulare determină protecţia anticanceroasă. Diferitele
clase de bioflavonoide şi în special izoflavonele genistein şi daidzein, suprimă
creşterea şi supravieţuirea celulelor canceroase aparţinând: faringelui, sân, colon,
creier sau leucemie. Aplicarea quercetinei şi a altor flavonoide pe piele scade
incidenţa cancerului de piele, indus de chimicale sau raze solare. Persoanele care
consuma o cantitate mare de bioflavonoide alimentare au un risc mai scăzut faţă de o
diversitate foarte mare de cancere. Studii recente nu au confirmat riscul cancerului la
un consum sporit de produse bogate în quercetină, aşa cum se credea.

5. Efectul protector al capilarelor şi vaselor sanguine. Dacă capilarele sau vasele

sanguine nu sunt suficient de elastice ele împiedică curgerea normală a sângelui şi se
pot sparge. Efectul protector se datorează proprietăţilor oligomerilor catechinici şi ale
taninului de a stabiliza fibrele de colagen şi elastină, prin formarea unor legături
chimice cu acestea. Totodată flavonoidele sporesc acţiunea vitaminei C, care este de
importanţă primordială în formarea colagenului şi deci a pereţilor vaselor sanguine. În
plus, legarea flavonoidelor de colagen şi elastină le protejează de degradare în timpul
procesului de inflamare, de către enzimele colagenază şi hialuronidază.

6. Bolile cardiovasculare. Prevenind oxidarea lipoproteinelor cu denistate mica (LDL

colesterol) se previne tendinţa acestuia de a se depune pe pereţii vaselor sanguine şi
proliferarea locală a plăcii ateromatoase, atunci când pereţii vasculari devin prea
permeabili. Totodată flavonoidele împiedică formarea cheagurilor de sânge.

Mai multe studii efectuate pe timp de mai mulţi ani, pe mii de persoane, ale căror
rezultate sunt recente, au conchis că oamenii care consumă multe produse naturale bogate în
bioflavonoide au o rată scazută a bolilor şi mortalităţii prin afecţiuni cardiace. Pentru cei care au
consumat cantitatea maximă de bioflavonoide dietetice riscul este cu 73% mai scăzut.

În ceea ce priveşte eficienţa pentru prevenirea formării cheagurilor de sânge, flavonoidele

sunt tot aşa de eficiente ca şi aspirina. În plus, mai prezintă avantajul lipsei efectelor secundare

15
ale aspririnei (sângerări sau ulcere stomacale). În particular, Pycnogenolul este de câteva ori mai
eficient ca aspirina.

7. Cataracta. Blocând acţiunea enzimei aldolreductaza responsabilă pentru formarea

sorbitolului din glucoză la diabetici, bioflavonoidele previn creşterea concentraţiei de
sorbitol în cristalinul ocular; acumularea sorbitolului în cristalin determină eliminarea
treptată a unor nutrienţi valoroşi şi antioxidanţi, afectând metabolismul normal ocular,
cu opacifierea cristalinului. Prin economisirea vitaminei C din globul ocular,
bioflavonoidele previn cataracta.

8. Funcţiile creierului. Proantocianidinele sunt importante în funcţia creierului nu doar

pentru efectele protective faţă de vasele sanguine ci şi pentru uşurinţa cu care ele trec
de bariera creierului, protejând în mod direct celulele creierului. Îmbunătăţind
circulaţia sângelui şi aprovizionarea cu oxigen a celulelor, bioflavonoide cum sunt
cele din Ginkgo biloba îmbunătăţesc semnificativ funcţia memoriei şi puterea de
concentrare. De aceste efecte pot beneficia şi persoanale cu incapacitate de
concentrare sau boli mentale.

9. Protecţia pielii. Picnogenolul şi alte bioflavonoide reactivează colagenul şi elastina

pielii, inactivând totodată enzimele de degradare (colagenaza şi elastaza),
imbunătăţind astfel structura şi elasticitatea pielii.

Există mai multe produse sub formă de creme sau geluri de piele, pe bază de Pycnogenol,
de obicei în combinaţie cu alţi antioxidanţi şi în special cu vitamina E. Flavonoidele din
Pycnogenol fortifică pereţii capilarelor sanguine, asigurând astfel circulaţia eficientă a sângelui
în ţesuturile corpului şi inclusiv în piele. În plus prin afecţiunea de protecţie asupra colagenului
faţă de atacul radicalic, el asigură rezistenţa epidermei faţă de radiaţiile solare periculoase
(UVB).

5. Utilizări în industria alimentară

Flavonoidele sunt numite uneori bioflavonoide, un termen adesea folosit pentru a descrie
flavonoidele active din punct de vedere biologic. Termenii sunt in general echivalenti.

De curand, flavonoidelor li s-a acordat o mare atentie datorita proprietatilor lor

antioxidative impresionante. Cativa dintre acesti compusi par sa fie mai eficienti decat
antioxidantii obisnuiti - vitaminele C si E pentru moment - prin efectul lor, cum ar fi protejarea
de oxidare a lipoproteinelor de joasa densitate (LDL). Si rezulta ca, daca noi am manca o
multime de fructe, legume si cereale, consumul de flavonoide ar depasi consumul de alti

16
antioxidanti cum ar fi vitamina C. De fapt, consumul de flavonoide este estimat a fi intre 200 si
1000 mg pe zi.

În ultimii ani tehnologia de extracţie şi identificare a flavonoidele a devenit mai matură.

Ca aditiv alimentar sunt folosite in alcool, băuturi, produse de patisserie, panificație. Cu toate
acestea, cele mai multe materiale rămân ca un pigment natural.

Flavonoidele influențeaza gustul, aroma, stabilitatea unor preparate extrase din plante.

Prin acțiunea antiseptică și antioxidantă, flavonoidele sunt utilizate la conservarea

grăsimilor, reprezentând surse importante de vitamina P.

Structura moleculară de bază este reprezentată de flaven-2-fenil-cromena:

6. Mecanisme flavonoide
Aproape fiecare grup de flavonoizi are capacitatea de a acționa ca antioxidanți. S-a
raportat că flavonele și catechinele par să fie cele mai puternice flavonoide pentru protejarea
organismului împotriva speciilor reactive de oxigen.

Celulele și țesuturile corpului sunt amenințate continuu de deteriorarea cauzată de

radicalii liberi și speciile reactive de oxigen, care sunt produse în timpul metabolismului normal
al oxigenului sau sunt induse de factori exogeni (DeGroot, H., 1994, Grace, PA., 1994).
Mecanismele și succesiunea evenimentelor prin care radicalii liberi interferează cu funcțiile
celulare nu sunt pe deplin înțeleși, dar unul dintre cele mai importante evenimente pare a fi
peroxidarea lipidelor, ceea ce duce la deteriorarea membranei celulare. Această deteriorare
celulară determină o modificare a încărcării celulei, modificând presiunea osmotică, ducând la
umflare și, în cele din urmă, moartea celulelor. Radicalii liberi pot atrage diverși mediatori
inflamatori, contribuind la un răspuns inflamator general și la deteriorarea țesuturilor. Pentru a se
proteja de speciile reactive de oxigen, organismele vii au dezvoltat mai multe mecanisme
eficiente (Halliwell, B., 1995). Mecanismele de apărare antioxidante ale organismului includ nu
numai enzimele cum ar fi superoxid dismutaza, catalază și peroxidază de glutation, dar și
omologii non-enzimice precum glutation, acid ascorbic și α-tocoferol. Producția crescută de
specii reactive de oxigen în timpul vătămării determină consumul și epuizarea compușilor
endogeni de epurare.

17
 Flavonoidele pot avea un efect aditiv la compușii endogeni de epurare. Codorniu-
Hernández și colab. (Hernandez, et al., 2007) au efectuat studii de andocare pentru a înțelege
interacțiunile flavonoid-proteine. Rezultatele au indicat faptul că reziduurile de aminoacizi
hidrofili demonstrează interacțiuni de afinitate ridicată cu moleculele de flavonoide, așa cum a
fost prezis de ordinea teoretică de afinitate. Modurile de andocare dintre moleculele de catechină
și patru proteine (albumină serică umană, transtiretină, elastază și renină) susțin, de asemenea,
aceste informații. Ordinea de afinitate teoretică între flavonoide și reziduuri de aminoacizi pare
să aibă aplicații excelente în predicțiile teoretice ale interacțiunilor flavonoid-proteine ca o
abordare de înaltă calitate pentru a înțelege activitatea biologică a flavonoidelor.

7. Studii privind consumul de flavonoide

Conform studiilor efectuate în diferite ţări, sunt consumați zilnic 20-50 mg de compuşi de
flavonoide diferite. Datorită faptului că flavonoidele pot fi consumate numai prin alimente
vegetale, consumul de flavonoide ale vegetarienilor poate fi multiplu acestei valori. În anii 70, un
cercetător american, pe baza datelor disponibile la vremea respectivă, a calculat că zilnic
consumăm aproximativ 1000 mg, adică 1 gram din totalul compuşilor polifenolici, în care sunt
incluşi în afara  elementelor componente a celor 13 grupe de flavonoide şi acizii de carbon
enolici, cumarinii şi alţi compuşi.

Pe baza studiilor efectuate în ţara noastră, consumul mediu de flavonoide atinge valoarea
de 19.5 mg/persoană/zi la copii, cantitatea de flavonoide consumată la adulţi având o valoare de
18.8 mg/persoană/zi. Valorile obţinute au prezentat o mare diferenţă individuală, la copii fiind
într-un interval de 0 – 179.3 mg/zi, iar la adulţi 0.5 – 309.7 mg/zi. Deci, în populaţia noastră
există persoane a căror consum de flavonoide este foarte scăzut. Acest lucru a reprezentat un
factor foarte important în privinţa numărului mare de boli legate de alimentaţia incorectă din ţara
noastră.

În anul 1960, în cadrul Seven Country Study, s-au analizat ep teritoriul a 7 ţări obiceiurile
de consum ale populaţiei, şi implicit datele referitoare la consumul de flavonoide, respectiv
datele privind decesele cauzate de bolile cardiovasculare. Autorii au înregistrat numărul
deceselor într-un interval de 25 de ani, iar în final au constatat că  consumul de flavonoide se află
în raport invers cu mortalitatea corelată cu bolile cardiovasculare. Această corelaţie înseamnă că
acei indivizi care se caracterizează printr-un consum scăzut de flavonoide, se pot îmbolnăvi mai
uşor din punct de vedere al bolilor cardiovasculare. În anul 1985, în studiul Zutphen (Olanda), au
analizat, de asemenea, relaţia dintre consumul de flavonoide şi numărul deceselor. Pe baza
datelor de consum a celor mai cunoscute cinci flavonoide, aportul/consumul mediu de flavonoide
a fost de 26 mg/persoană/zi. Cele mai multe flavonoide  (61%) au provenit din ceai, iar restul de
38% din legume şi fructe (ceapă, diferite tipuri de varză, mere). În perioada de observaţie care a
durat cinci ani, rata de  mortalitate cauzată de bolile cardiovasculare a fost cu 50% mai redusă în
grupa cu un consum mai ridicat de flavonoide decât în cea cu consum redus.
18
 Studii similare celor prezentate mai sus au fost efectuate şi în alte ţări pe grupuri mai mari
sau mai mici din populaţie, iar majoritatea s-au încheiat cu concluzia că apariţia bolilor
cardiovasculare pot fi reduse cu o alimentaţie corespunzătoare, echilibrată în care legumele şi
fructele bogate în flavonoide joacă un rol semnificativ. Acest lucru este valabil şi pentru ţara
noastră, deoarece consumul nostru de flavonoide este  destul de scăzut, o mare parte a populaţiei
fiind expusă la efectele nocive ale radicalilor liberi, astfel încât alimentaţia noastră nu poate fi
considerată nici sănătoasă, nici echilibrată.

Pe baza cunoştinţelor curente, rolul flavonoidelor şi a altor compuşi polifenolici în

organism este mai mult preventiv, respectiv de a împiedica sau încetini dezvoltarea bolilor,
contribuind astfel la menţinerea sănătăţii. Efecte terapeutice prezintă numai produsele
înregistrate ca medicamente, cu compoziţie cunoscută cu exactitate, analizate în mai multe etape
şi cunoscute pentru efectele lor secundare. Pe baza datelor disponibile, flavonoidele consumate
prin alimentele vegetale nu pot fi absorbite de organism într-o cantitate care să producă efecte
nocive, deoarece până acum nu s-a înregistrat şi nu s-a descris nici un proces patologic la
indivizii vegetarieni, care ar fi putut avea legătură cu consumul excesiv de flavonoide. Totodată,
nu există rezultate ştiinţifice cu privire la efectele  pe care le poate avea asupra organismului
uman un compus de flavonoide scos din mediul alimentar, curăţat şi consumat în doze mari ca
supliment alimentar pentru o periodă îndelungată.  La acest lucru pot face eventual referiri
rezultatele studiilor efectuate cu diferite forme de medicamente, îăn ceea ce priveşte efectele
secundare remarcate, respectiv perioadele de utilizare care trebuie respectate în mod obligatoriu
şi supravegherea medicală.

8. Cercetări actuale și tendințe privind flavonoidele

8.1. Activitate anti-colinesterază

Acetilcolinesteraza (AChE) este o enzimă cheie în sistemul nervos central, iar inhibarea
acesteia duce la creșterea nivelului neuronal de acetilcolină, care este una dintre terapiile pentru
ameliorarea simptomatică a Alzheimer ușor până la moderat (Perry EK, et al, 2015). Prin urmare,
inhibarea colinesterazelor este unul dintre punctele centrale pentru dezvoltarea de medicamente
pentru combaterea Alzheimer. Au fost raportate mai multe flavonoide pentru activitatea lor anti-
colinesterază. Studiile inhibitorii in vitro realizate pe diverse flavonoide precum quercetina,
rutina, kaempferolul 3-O-β-d-galactozidă și macluraxantonul au arătat că quercetina și

19
macluraxantonul au o capacitate de inhibare dependentă de concentrare împotriva AChE și
butirilcolinsteraza (BChE) (Khan, et.al, 2009).

Macluraxantonul s-a dovedit a fi cel mai puternic și specific inhibitor al ambelor enzime cu
valori ale concentrației inhibitorii (IC50) de 50%. Studiile cinetice enzimatice au arătat că
quercetina a inhibat ambele enzime într-o manieră competitivă, în timp ce macluraxantonul nu
era concurențial față de AChE și competitiv împotriva BChE. Pentru a vedea informațiile despre
interacțiunile intermoleculare, studiile moleculare ale acestor doi compuși au fost efectuate pe
situsuri active ale ambelor enzime. Studiile au arătat că macluraxantonul se leagă mult mai strâns
de ambele enzime decât de quercetină. Sheng și colab., (Sheng, et al., 2009), în timp ce au
proiectat, sintetizat și efectuat evaluarea derivaților de flavonoizi ca inhibitori potenti ai AChE,
au observat că majoritatea derivaților flavonoidului au proprietăți ale activităților inhibitoare ale
AChE. Cel mai puternic inhibitor, izoflavona derivată 10d, inhibă AChE cu un IC50 de 4 nm,
care prezintă un raport ridicat de inhibare BChE: AChE (4575 de ori), superior celui de
donepezil (IC50 = 12 nm, 389 de ori).

8.2. Modulatori de geneză de steroizi

Abiseninonele și flavonoidele înrudite pot fi utilizate ca potențiali modulatori de geneză de

steroizi împotriva a trei enzime 3β-hidroxisteroid dehidrogenază (HSD), 17β-HSD și aromatază
a căii steroizi-geneză (Hatti, et. Al, 2010). Experimentul de screening virtual a indicat o afinitate
mai mare pentru flavonone decât calconele respective. Flavononele au o afinitate de legare
constantă la toate cele trei enzime utilizate și sunt mai buni modulatori de steroidogeneză în
cancerul dependent de hormoni.

8.3. Combaterea rezistenței la antibiotic

β-Cetoacil acil purtător de proteine sintaza III (KAS III), care inițiază sinteza acizilor grași în
bacterii, este o enzimă țintă esențială pentru a depăși problema rezistenței la antibiotice. Lee și
colab., (Lee, et. al, 2011), în timp ce lucrau asupra inhibitorilor flavonoizi cunoscuți împotriva
bacteriilor rezistente la meticilină Staphylococcus aureus, au descoperit că flavonoizii precum
naringenina (5,7,4′-trihidroxiflavanona) și eriodictyol (5,7,3 ′, 4′-tetrahidroxiflavanona) sunt
inhibitori antimicrobieni puternici ai Stafilococului aureus. Ganugapati și colab. (Ganugapati,
et.al, 2011) au lucrat în modelarea silico și studiile de andocare a unei enzime, și anume New
Delhi metalo-β-lactamază-1 (NDM-1), care este o enzimă găsită în Escherichia coli.

S-a raportat că această enzimă aparține unei subclase B1 de metal-β-lactamaze și este

cunoscut că induce rezistență la antibiotice intravenoase standard. Studii similare au fost

20
efectuate cu privire la inhibarea NDM-1 la superbugs de către flavonoizi folosind tehnica în
andocare moleculară silico (Padmavathi, et. al, 2012).

În prezent, nu există antibiotice eficiente împotriva agentului patogen pozitiv NDM-1 și, prin
urmare, acest studiu oferă indicii pentru a investiga baza moleculară a rezistenței la antibiotice
extinse a NDM-1 și apoi a accelera căutarea de noi antibiotice împotriva NDM-1-pozitiv tulpina
în studiile clinice. S-a constatat că quercetina și analogul său penta-O-etilquercetină sunt
inhibitori potențiali ai NDM-1.

8.4. Activitate de combatere a bolilor

Ganugapati și colab. (Ganugapati, et.al, 2011) au studiat flavonoidele din ceai verde ca
înlocuitoare ale insulinei. Diabetul zaharat este o tulburare a metabolismului în care glucoza, o
sursă principală de energie, nu poate intra în celule din cauza deficitului de insulină.

Studiul a sugerat că epicatechinul acționează ca un activator al receptorilor de insulină și

reduce efectele nocive ale diabetului. Lu & Chong (Lu, Chong, 2012) au efectuat lucrările de
calcul pentru a prezice modurile de legare a derivaților flavonoidului cu neuraminidaza a
virusului gripei de hemaglutinină 1 2009 (H1N1). Ei au utilizat tehnici de simulare a dinamicii
moleculare pentru a optimiza structura de cristale cu raze X a gripei H1N1 2009.

S-a găsit că toți cei 20 de derivați flavonoizi sunt satisfăcători în legarea și inhibarea
activității virusului. Aceste descoperiri pot ajuta la dezvoltarea unei forme potențiale de
medicamente a derivaților flavonoizi pentru tratamentul bolii gripei H1N1.

Cardenas și colab. (Cardenas, et.al, 2016) au arătat printr-un studiu efectuat pe șoareci că
apigenina, un flavonoid dietetic, exercită activitate de reglare imunitară. Studiul efectuat pe
șoarecii transgenici cu NF-κB luciferază a arătat o modulare eficientă a NF-κB, fără efect asupra
ratei decesului celular, o scădere a apoptozei induse de lipopolizaharidă în plămâni și infiltrarea
inflamației, ceea ce a dus la restabilirea normală a funcțiilor pulmonare. Aceste efecte indică
rolurile imuno-reglatoare ale flavonoidelor. Kim și colab. (Kim, et. al, 2016) au raportat că o
dietă bogată în flavonoide este asociată cu un risc redus de boli cardiovasculare.

Mulvihill și colab. (Mulvihill, et. al, 2016) s-au concentrat pe capacitatea flavonoidelor din
citrice de a modula metabolismul lipidic și alți parametri metabolici legați de sindromul
metabolic. Aceasta este una dintre tendințele recente care s-au concentrat pe flavonoidele din
citrice ca agenți terapeutici potențiali pentru tratamentul degradării metabolice.

Studiile observaționale făcute de Hügel și colab. (Hügel, et. al, 2016) au indicat faptul că
flavonoidele sunt asociate cu un risc scăzut de hipertensiune și boli cardio-vasculare. O dietă
bogată în toate clasele de flavonoide prin ierburi și băuturi îmbunătățește sănătatea vasculară,
ducând la un risc redus de boli.

21
 Mai mult, consumul acestora este asociat cu îmbunătățirea funcției endoteliale prin
activarea vasculară a oxidului sintazei endoteliale vasculare și activarea proteinei kinazei B
(Akt). Efectul aportului regulat de quercitină asupra tensiunii arteriale la pacienții supraponderali
și obezi cu pre-hipertensiune arterială și hipertensiune arterială în stadiul I a fost studiat la
șaptezeci de pacienți. Au fost măsurate tensiunea arterială ambulatorie și tensiunea arterială la
birou. S-a observat că nivelul tensiunii arteriale a fost redus la pacienții cu hipertensiune arterială
(Brull et. al, 2015).

Prin revizuirea studiilor controlate aleatorizate, s-a observat că aportul formelor purificate
și extracte de antocianine duce la îmbunătățirea semnificativă a colesterolului LDL fără efecte
adverse (Wallace, et al., 2016). Un model de studiu in vivo al șobolanilor a fost utilizat pentru a
examina efectul semințelor asupra patologiei renale la alcoolici (Pribac, et al., 2016).

9. Programe de cercetare și dezvoltare viitoare

Flavonoidele au primit multă atenție în literatura de specialitate în ultimii 10 ani și au fost

elucidate o varietate de efecte potențiale benefice. Cu toate acestea, o serie de studii efectuate au
fost implicate in vitro și în studii silico. Prin urmare, sunt necesare studii suplimentare, astfel
încât utilitatea flavonoidelor din dietă să poată fi îmbunătățită pentru o mai bună sănătate umană.

Studiul flavonoidelor este complex datorită eterogenității diferitelor structuri moleculare

și a deficienței de date privind biodisponibilitatea.

Mai mult, sunt disponibile metode insuficiente pentru a măsura deteriorarea oxidativă in
vivo, iar măsurarea punctelor finale obiective rămâne dificilă. Este necesară îmbunătățirea
tehnicilor analitice pentru a permite colectarea mai multor date despre absorbție și excreție.
Datele privind consecințele pe termen lung ale ingestiei de flavonoide cronice sunt în special
rare. O serie de rapoarte au subliniat faptul că sunt necesare studii moleculare de andocare pentru
a identifica moleculele potențiale de flavonoizi pentru utilizarea lor în tratamentul diferitelor
afecțiuni din sistemul de sănătate umană.

Interacțiunile flavonoidelor cu moleculele receptor în timpul tratamentului bolilor acute și

cronice sunt un domeniu important al cercetărilor viitoare. Este nevoie de tot mai multe cercetări
pentru a descoperi flavonoide noi din natura naturii, astfel încât acestea să înlocuiască utilizarea
medicamentelor sintetice dăunătoare pentru organism. În acest context, este nevoie de programe
de cercetare și dezvoltare care implică studii in vivo care să ofere o imagine de speranță și
siguranță pentru viitor. În prezent, este recomandat aportul de fructe, legume și băuturi care
conțin flavonoide, deși este prea devreme pentru a face recomandări cu privire la aporturile
zilnice de flavonoizi.

22
CONCLUZII

Antioxidanţii sunt substanţe care neutralizează substanţe periculoase, numite radicali

liberi (de oxigen), substanţe instabile care atacă permanent şi vătamează membranele celulelor,
prin aceasta putând chiar vicia materialul genetic al celulelor, erodându-le funcţionarea normală
şi uneori chiar distrugându-le starea de boală.

 Prezența lor este firească în timpul metabolismului normal - contribuie la distrugerea

bacteriilor şi viruşilor care invadează organismul, dar sunt primiți şi prin respiraţie din fumul de
ţigară, aer poluat, substanţe toxice din apă şi aer şi prin intermediul alimentelor, în special al
celor grase. Procesele metabolice care contribuie la producerea de energie fizică sau intelectuală
suplimentară, prin oxigenare intensă şi arderi sporite, favorizează implicit creşterea de radicali
liberi de oxigen.

 Toate organele şi ţesuturile sunt supuse agresiunii radicalilor, dar creierul este cel mai
atacat deoarece este compus în proporţie de 50% din grăsime, lucrează tot timpul şi are nevoie de
aflux mare de oxigen şi sânge. Metaforic vorbind, fiecare clipă a existenţei este un dans elegant
între viaţă şi moarte - al radicalilor liberi şi al antioxidanţilor. Atunci când radicalii liberi conduc
dansul, lumea ştiinţifică vorbeşte despre "stres oxidativ", însă o armată de antioxidanţi bine
dotată şi activă va limita pagubele produse de radicalii liberi de oxigen. Fructele şi legumele sunt
pline de antioxidanţi; preluând aceste vitamine antioxidante, ele vor proteja organismul de
efectele negative ale radicalilor liberi, şi implicit de bolile ce decurg din atacul acestora.

Având în vedere cele spuse mai sus, flavonoidele sunt foarte importante, efectul acestora,
consumate prin alimente vegetale este acela de protecţie a sănătăţii şi de prevenire a bolilor. Doar
câteva medicamente cu conţinut major/ridicat de flavonoide prezintă un efect curativ, în care
cantitatea de flavonoizi este semnificativ mai mare decât cantitatea consumată prin alimente şi
astfel folosirea/utilizarea lor necesită supraveghere medicală. Consumarea lor prin alimente nu
prezintă riscuri, ci dimpotrivă, ajută menţinerea echilibrului la nivelul organismului uman, care
există între efectele nocive şi sistemul intern de protecţie al organismului sănătos.

23
Bibliografie

1. Banu C., Aditivi şi ingrediente pentru industria alimentară, Ed. Tehnică, Bucureşti, 2000;
2. Brüll V, Burak C, Stoffel-Wagner B, et al. (2015), Effects of a quercetin-rich onion skin
extract on 24 h ambulatory blood pressure and endothelial function in overweight-to-obese
patients with (pre-) hypertension: a randomised double-blinded placebo-controlled cross-over
trial. Br J Nutr 114, 1263–1277;
3. C.A. Rice-Evans, L. Packer, Flavonoids in Health and Disease, Second Edition, CRC
Press, 2003, New York;
4. Cardenas H, Arango D, Nicholas C, et al. (2016) Dietary apigenin exerts immune-
regulatory activity in vivo by reducing NF-κB activity, halting leukocyte infiltration and
restoring normal metabolic function. Int J Mol Sci 17, 323;
5. Costin G. M., Segal R., Alimente funcţionale, Alimente şi sănătatea, Ed. Academică,
Galaţi 1999;
6. Ganugapati J, Mukkavalli S & Sahithi A (2011) Docking studies of green tea flavonoids
as insulin mimetics. Int J Comp App 30, 48–52;

24
  7. Hatti K, Diwakar L, Rao G, et al. (2009) Abyssinones and related flavonoids as potential
steroidogenesis modulators. Bioinformation 3, 399–402; 
8. Hügel HM, Jackson N, May B, et al. (2016) Polyphenol protection and treatment of
hypertension.  Phytomedicine 23, 220–231;
9. J.P.J. Marais, B. Deavours, R.A. Dixon, D. Ferreira, Chapter 1: The stereochemistry of
flavonoids, The Science of Flavonoids, Edited by Erich Grotewold, Springer, Ohio 43210, 2006,
USA;
10. Khan MT, Orhan I & Enol SS (2009) Cholinesterase inhibitory activities of some
flavonoid derivatives and chosen xanthone and their molecular docking studies. Chem Biol
Interact 181, 383–389;
11. Kim K, Vance TM & Chun OK (2016) Greater flavonoid intake is associated with
improved CVD risk factors in US adults. Br J Nutr 115, 1481–1488;
12. L. Bravo, Polyphenols: Chemistry, Dietary Sources, Metabolism, and Nutritional
Significance, Nutrition Reviews, 56 (11) (1998) 317-333;
13. Lee J, Jeong K, Shin S, et al. (2011) Antimicrobial natural products as β-ketoacyl-acyl
carrier protein synthase III inhibitors. Bioorg Med Chem 17, 5408–5413;
14. Lu S & Chong F (2012) Combining molecular docking and molecular dynamics to
predict the binding modes of flavonoid derivatives with the neuraminidase of the 2009 H1N1
influenza A virus. Int J Mol Sci 13, 4496–4507;
15. Mulvihill E, Burke A & Huff M (2016) Citrus flavonoids as regulators of lipoprotein
metabolism and atherosclerosis. Annu Rev Nutr 36, 275–299;
16. Padmavathi M, Prasanth Reddy V & Rao R (2012) Inhibition of NDM-1 in superbugs by
flavonoids – an  insilico  approach. J Adv Bioinfo App Res 3, 328–332;
17.  Perry EK, Tomlinson BE, Blessed G, et al. (1978) Correlation of cholinergic
abnormalities with senile plaques and mental test scores in senile dementia. Br Med J 2, 1457–
1459;
18. Pribac G, Sferdian M, Neamţu C, et al. (2015) Fenugreek powder exerts protective
effects on alcoholised rat's kidney, highlighted using ultrastructural studies. Rom J Morphol
Embryol 56, 445–451;
19. S. Kumar, A.K. Pandey, Chemistry and Biological Activities of Flavonoids: An
Overview, The Scientific World Journal, 2013 (2013) 11-12;
20. Safta M., Super antioxidanţi naturali în alimentaţie şi medicină, Secretul sănătăţii şi
longevităţii; Ed. Sudura, Timişoara, 2002;
21. Sheng R, Lin X, Zhang J, et al. (2009) Design, synthesis and evaluation of flavonoid
derivatives as potent AChE inhibitors. Bioorg Med Chem 17, 6692–6698;
22. Urquiaga, F. Leighton, Plant Polyphenol Antioxidants and Oxidative Stress, Biological
Research, 33 (2) (2000) 55-64;
23. Wallace TC, Slavin M & Frankenfel CL (2016) Systematic review of anthocyanins and
markers of cardiovascular disease. Nutrients 8, 32;
24. http://www.naturlife.hu/?page_id=25&lang=ro .

25