I.

PROPAGAREA UNDELOR RADIO

Unde electromagnetice – Radiata Electromagnetică – Polarizarea

undelor electromagnetice – Propagarea in benzi de frecvență –
Calculul lungimii de undă

Undele electromagnetice sau radiata electromagnetica sunt fenomene fizice ce constau într-un
câmp electric și un câmp magnetic în același spațiu și care se generează reciproc.

Radiația este un fenomen fizic de emitere și propagare de unde (radiație ondulatorie).

Radiația electromagnetică, indiferent de frecvență, poate suferi diferite fenomene:

 interferență -  fenomenul de suprapunere a două sau mai multe unde care se întâlnesc într-

un punct din spațiu,
 reflexie - un fenomen fizic de întoarcere a undelor electromagnetice,
 refracție - schimbarea direcției de propagare a unei unde din cauza schimbării vitezei de
propagare, la interfața dintre două medii,
 difracție - diverse fenomene asociate cu ocolirea de către unde a obstacolelor apărute în
calea lor, difracția are loc în cazul oricărui tip de undă, inclusiv undele acustice, undele de la
suprafața apei, și undele electromagnetice cum ar fi lumina vizibilă, razele x și undele radio
 absorbție - fenomenul de atenuare a energiei unei radiații electromagnetice în timpul
trecerii sale printr-un mediu transparent. Energia care este absorbită de către mediu se
transformă în alte forme de energie.
Unda electromagnetica sau radiația electromagnetica este formata din:

- Câmp magnetic,

- Câmp electric,

- Lungime de undă,

- Direcție de propagare.

Clasificarea:

În funcție de frecvență sau lungimea de undă cu care radiația se repetă în timp, respectiv în
spațiu, undele electromagnetice se pot manifesta în diverse forme.

Frecvența este măsura numărului de repetări ale unui fenomen periodic în unitatea de timp.
Unitatea de măsură pentru frecvență este numită hertz și este simbolizată prin Hz. Considerând ca un
”fenomen” se repetă la un interval de timp T , se va calcula frecvența prin simpla inversie matematică:
 Lungimea de undă (notată cu λ) a unei unde sinusoidale este o mărime fizică ce caracterizează
perioada spațială a undei, adică distanța dintre două puncte din spațiu între care defazajul relativ al
oscilaților este 2π radiani.

Reprezentare grafică a lungimii de undă

Calculul Lungimii de undă:

Lungimea de undă este legată de viteza de propagare a undei respective și de frecvența ei prin
relația

unde simbolurile reprezintă:

λ = lungimea de undă,
v = viteza de propagare a undei în mediul respectiv,
f = frecvența undei, inversa perioadei temporale,
T = perioada undei.

Propagarea undelor electromagnetice in benzi de frecvență - UL/UM/US/UUS/microunde:

Spectrul radiaților electromagnetice(spectrul de radiofrecvență – RF) este împărțit după criteriul

lungimii de undă în mai multe domenii de la frecvențele joase spre cele înalte:

 radiațiile (undele) radio

 microunde

 radiații infraroșii,

 radiații luminoase,

 radiații ultraviolete,

 radiații X (Röntgen),

 radiații γ – Gamma

Domenii ale spectrului electromagnetic UL/UM/US/UUS/microunde:

 Frecvență joasă (JF) sau unde lungi (UL) : λ = 1 ÷ 10km (f = 30 ÷ 300 kHz ). Datorită lungimilor
de undă mari, prezintă bune proprietăți de difracție, astfel încât pot “ocoli” practic orice
obstacole, putând astfel înconjura suprafața Pământului. Sunt cu precădere unde de
suprafață, dar se pot propaga și prin reflexie ionosferică, cu precădere straturile D şi E având
suficienți ioni pentru a le reflecta. Legăturile realizate sunt stabile (indiferent de anotimp)
dar necesită puteri foarte mari de emisie ceea ce constituie un impediment în utilizarea lor.

 Frecvență medie (MF) sau unde medii (UM): λ = 0,1 − 1km (f = 300 ÷ 3.000 kHz) .
Comparativ cu undele lungi (UL), undele medii (UM) pătrund mai adânc în ionosferă. În
 timpul zilei stratul E al ionosferei le atenuează puternic, iar noaptea sunt reflectate – parțial,
ca atare UM sunt unde de suprafață în timpul zilei, noaptea fiind atât unde spațiale cat si de
suprafață. Din acest motiv, în timpul nopții se pot realiza legături la distanțe foarte mari.

 Frecvență înaltă (HF) sau unde scurte (US): λ = 10 −100m (f = 3 ÷ 30MHz). Cum atenuarea
undelor la suprafața Pământului se mărește odată cu creșterea frecvenței (sau, echivalent,
cu micșorarea lungimii de undă), rezultă că US sunt caracterizate de o foarte mică zonă de
propagare ca unde de suprafață. Modul principal de propagare al US îl constituie undele
spațiale (rezultate prin reflexie ionosferică), ceea ce asigură posibilitatea stabilirii unor
legături la distanțe foarte mari, cu puteri de emisie rezonabile.

 Frecvență foarte înaltă (VHF) sau unde ultrascurte (UUS): λ = 1−10m (f = 30 ÷ 300MHz).
Acestea nu sunt reflectate de ionosferă, pierzându-se astfel în spațiu. Legăturile UUS se
realizează doar prin unde terestre (de suprafață). Aceste unde se folosesc în transmisiuni
radio cu modulație de frecvență FM, transmisiuni TV, PRM – stație comunicare Taxi de
exemplu, transmisiuni video digitale terestre, imagistica prin rezonanta magnetica (IRM sau
RMN).

 Frecvență ultra înaltă (UHF) sau microunde: λ = 10 −100cm (f = 300 ÷ 3000MHz). Se folosesc
în transmisiuni TV, PMR stați de comunicare, cuptoare cu microunde, GPS, comunicații
telefonice mobile (GSM, 3G, Access 3,5G), telefoane fixe fără fir - cordless (DECT), WLAN
(Wi-Fi 802.11 b/g/n), Bluetooth.

La frecvente mai mari de 300 GHz, absorbția radiației electromagnetice de către atmosfera
terestră este atât de pronunțată încât aceasta devine practic opacă, pentru a redeveni
transparentă pentru domeniul frecvențelor din spectrele de infraroșu și vizibil.