Universitatea din București

Facultatea de Geografie

Proiect Evaluare Finală.

Student: Maxim Alexandru-Nicolae

Specializarea: Geografie

Grupa: 203

București, 2020
Cuprins :
Figura 1. – Repartiția spațială a principalelor aglomerări urbane – 2019
 Interpretare :

Orașele sunt locațiile centrale pentru capital, forță de muncă și

informații. Au atras de mult atenția cercetătorilor dintr-o mare varietate de
discipline. Dezvoltarea, evoluția spațială și organizarea spațială a formelor
urbane sunt teme majore de cercetare în studiile urbane și în comunitățile
geografiei umane. Studiile asupra grupării spațiale a orașelor au început încă
din anii 1920, cu diferiți termeni folosiți pentru a descrie această organizație
spațială urbană. Acești termeni includ megalopolis, aglomerare urbană, grup
de oraș și cluster de oraș. Aglomerația urbană este o formă spațială foarte
dezvoltată de orașe integrate. Orașele sunt foarte integrate într-o aglomerație
urbană, ceea ce face din aglomerație unul dintre cei mai importanți factori de
transport pentru dezvoltarea economică globală. (Sursa : sciencedirect.com,
2020).

Figura 2. – Numărul de aglomerări urbane în ultimii 50 de ani ~ 1922-2015

(Sursa : sciencedirect.com, 2020).
Un alt factor care favorizează aglomerările urbane este reprezentat de
explozia demografică. Acest factor are mai multe cauze, și anume :
- Creșterea accelerată a populației globului (acest lucru având loc cel mai
adesea în Africa și Asia).
- Extinderea teritoarială a unor centre urbane (odata cu extinderea lor,
acestea au înglobat și asezările rurale din împrejurimi).
- Mecanizarea agriculturii (această modernizare în cadrul așezărilor rurale
a dus la „migrarea” populației către orașe, în căutarea unui nou loc de
muncă).

În Figura 1 este reprezenată Harta repartiției spațiale a principalelor

aglomerări urbane(pentru anul 2019) și aceasta include în cadrul legendei
4 categorii semnificative :
1. Prima categorie este reprezentată de aglomerări urbane de peste 10,1
milioane locuitori. Această categorie predomină în cea mai mare parte
în Asia (Tokyo, Jakarta, Delhi, Manilla, Shanghai, Mumbai etc.), dar
se regăsește și în alte regiuni ale globului precum : America de Nord
(Los Angeles, New York), America Centrală (Mexico City), America
de Sud (Rio de Janeiro, Sao Paulo, Buenos Aires), Europa (Londra,
Paris) și Africa (Lagos, Cairo). Această categorie este reprezentată pe
harta cu culoarea roșie.
2. A doua categorie este reprezentată de aglomerări urbane cu valori
între 5,1 și 10 milioane de locuitori. La nivel global, repartiția acestei
gategorii este relativ uniformă. În această categorie întâlnim o
multitudine de orașe, precum : Chicago, Detroit, Dallas (America de
Nord), Nairobi, Luanda, Johannesburg (Africa), Tallin, Milan, Madrid
(Europa) și Taipei, Hong Kong,Hangzhou (Asia). Această categorie
este reprezentată pe harta cu culoarea protocaliu deschis.
3. A treia categorie este reprezentată de aglomerări urbane cu valori
cuprinse între 4 și 5 milioane de locuitori. Această categorie se
desfășoară pe regiuni relativ mici, având o distribuție neuniformă.
Exeple de orașe care se regăsesc în această categorie : Phoenix,
 Monterrey (America de Nord), Belo Horizonte (America de Sud),
Cape Town, Casablanca (Africa), Berlin, Barcelona (Europa) și
Surabaya, Colombo (Asia). Această categorie este reprezentată pe
harta cu culoarea galben deschis.
4. Ultima categorie este reprezentată de orașele capitală la nivel global.
Exemple de orașe cu un caracter mai important : Roma, Oslo, Dublin
(Europa), Alger, Windhoek (Africa), Pyongyang, Ulaanbaatar (Asia).
În concluzie, după cum se și observă pe Harta marilor aglomerări
urbane -2019 (Figura 1.), majoritatea aglomerărilor urbane se află în
marile orașe de pe glob, având un grad mai ridicat în Asia și America
în zona marilor megalopolisuri (megalopolisul Tokaido, Asia și
megalopolisul BosWash, America).
Regiunile respective includ de asemenea aglomerări industriale și
comerciale. Orașele din megalopolis sunt legate la un sistem de
infrastructură gigantic. (Wikipedia, 2020). Aceste orașe dețin o forță
de muncă ridicată, au un sistem administrativ ordonat și bine pus la
punct, fapt ce determină un stil de viață decent pentru populație. În
ultimele decenii, evoluția și perfecționarea industriei a dus la
pierderea multor locuri de muncă din zonele rurale. Lucrul manual
fiind înlocuit de cel mecanic. Majoritatea populației din zonele rurale
a avut tendința să plece la oraș în căutarea unui nou loc de muncă,
aceste “migrări” ducând la un surplus de populație în zona urbană.