Prof.

Florin George POPOVICI

Colegiul Național „Eudoxiu Hurmuzachi”, Rădăuți, Suceava

Fișă de lucru – PROBLEMATICA NATURII UMANE

Unitatea de învățare – OMUL
(sugestii rezolutive)

1). Se acordă 10 puncte pentru identificarea a cel puțin 5 termeni-cheie din fragmentul de
text dat, concepte precum: nanorobot, creier, model, unealtă (tehnologie), putere de calcul,
rezoluție, modelare/simulare, inteligență omenească, Inteligență Artificială, mașină,
informație, arhitectură cerebrală.

2). Se acordă 10 puncte pentru identificarea temei abordate de autor în fragmentul de text,
raportul dintre om și tehnologie; 10 puncte pentru identificarea problematicii la care se
referă fragmentul dat: impactul relevant pe care evoluția tehnologiei îl are asupra modului
în care omul are posibilitatea de a cunoaște modul în care funcționează propriului creier.

3). Se acordă 10 puncte pentru descrierea modului în care autorul argumentează ideea că
tehnologia are un impact asupra modului în care este înțeleasă natura umană.

Autorul se dovedește a fi un optimist convins cu privire la faptul că dezvoltarea accelerată a

tehnologiei ne va permite să pătrundem în „arhitectura cerebrală”, pentru a înțelege cum
funcționează mașina biologică gânditoare. Pentru a-și întemeia convingerea optimistă cu
privire la posibilitățile științei, autorul invocă pentru început nanotehnologia, invitându-și
cititorul să devină protagonistul unei călătorii imaginare. Într-un itinerariu fascinant al
descoperirii, micro-roboții vor pătrunde prin vasele de sânge ale creierului, oferindu-ne
imagini în timp real despre ceea ce se petrece în creierul nostru atunci când gândim. Invocând
status quo-ul, autorul ne spune că tehnologia actuală ne-a permis deja să cartografiem o
parte importantă din regiunile creierului, chiar dacă uneltele pe care le folosim în prezent nu
sunt încă atât de evoluate. În următorii douăzeci de ani, datorită unei adevărate explozii
tehnologice (creștere exponențială), vom fi capabili să scanăm creierul într-un mod mult mai
minuțios (precis) și detaliat. Noile unelte ne vor permite să modelăm creierul, să-l
reproducem în laborator, să-i simulăm operațiile. Mai mult decât atât, datorită noilor
tehnologii vom fi în stare, după opinia autorului, să combinăm inteligența umană cu
inteligența artificială. Întrevedem în cele spuse de autor posibilitatea apariției unei noi specii,
una de tip hibrid, în care limitările puterii cognitive a omului vor fi depășite prin sinteza sau
simbioza realizată între gândirea omenească, cu toate imperfecțiunile ei, și puterea de calcul
nelimitată, viteza și capacitatea uimitoare de transfer a informațiilor pe care le deține o
mașinărie.

1
 Prof. Florin George POPOVICI
Colegiul Național „Eudoxiu Hurmuzachi”, Rădăuți, Suceava

4). Se acordă 30 puncte pentru realizarea unei analize comparative cu o altă concepție
filosofică referitoare la natura umană.

Cu mai bine de un secol în urmă, Henri Bergson publică o lucrare intitulată L'Evolution
creatrice (Evoluția creatoare) în care, printre multe idei valoroase, admite superioritatea
naturii umane ca fiind dependentă de capacitatea omului de a fabrica unelte. Pe scara
evoluției biologice, omul reușește să se desprindă de celelalte forme de existență, construind
inferențe sau raționamente complexe, pe care le traduce, grație inteligenței cu care este
înzestrat, în invenții și inovații remarcabile. Raționamentele complicate de care este capabil
omul, totodată limbajul articulat al acestuia, i-au permis să tezaurizeze cunoașterea și
informațiile. Ca aptitudine generală de adaptare la mediu, inteligența a făcut posibilă
apariția unor unelte tot mai perfecționate, după cum admitem alături de Bergson. Mai mult,
astăzi, prin evoluția tehnologiilor – biotehnologie, nanotehnologie, inteligență artificială,
științele cogniției – omul are oportunitatea de a implementa propria gândire în dispozitive de
calcul ce operează cu coduri, reguli, protocoale și principii de funcționare. Dacă Bergson ne
situa deasupra oricăror altor forme de viață prin capacitatea de a fabrica unelte, Kurzweil
pare să ducă mai departe gândul filosofului francez, făcând din noi o verigă intermediară
către un nivel diferit de existență, cel postuman. Rămâne să descoperim dacă optimismul
epistemologic de care se fac vinovați cei doi gânditori este sau nu unul justificat.

5). Se acordă 20 puncte pentru argumentarea unui punct de vedere coerent și structurat
referitor la opinia autorului cu privire la natura umană.

O critică previzibilă la adresa optimismului tehnologic este aceea care se străduiește să

identifice și să reliefeze în mod pesimist doar riscurile și pericolele pe care le aduce
tehnologia. Un astfel de mod de a vedea lucrurile ne situează în interiorul unui univers de
discurs tranșant, reducționist, transformându-ne în prizonierii unei logici de tip ambivalent,
contradictoriu, de tipul „sau...sau...”. Altfel spus, riscăm să devenim profeți cu un singur ochi,
adepți ai unei intoleranțe radicale, motivați de pretenția că doar noi vedem detaliat și holistic
tabloul atât de complex al realității. Iată de ce se cuvine mai curând să adoptăm o poziție
realistă, ceva mai moderată, analizând cu luciditate atât avantajele, cât și beneficiile
tehnologiei în ceea ce privește cunoașterea omului și, mai ales, îmbunătățirea vieții acestuia.
Raportul omului cu propriile unelte ar trebui „filtrat” de un set de repere, principii și valori
morale, în absența cărora știința și tehnologia pot ajunge să fie deturnate de la menirea lor,
fiind redirecționate către scopuri ce ascund un potențial auto-distructiv. Alinierea
cercetărilor științifice la un set de valori morale care să situeze demnitatea ființei umane în
centrul atenției ar trebuie să fie un deziderat și totodată o responsabilitate a oamenilor de
știință.