Renaște
rea a
fost o
mișcare
culturală
care s-a
întins pe perioada secolelor XIV-XVI. A
debutat în Italia, în perioada Evului Mediu
Târziu și ulterior, s-a răspândit în restul
Europei. Deși apariția tiparului a
accelerat difuzarea ideilor în secolul al
XV-lea, schimbările Renașterii nu au fost
experimentate uniform de întreaga
Europă.
Prezentare
Renașterea a fost
mișcarea
culturală care a
afectat profund
viață intelectuală
europeană în
perioada
modernă timpurie. Începând din Italia și
răspândindu-se în restul Europei până în
secolul al XVI-lea, influența sa a fost
resimțită în literatură, filosofie, artă,
muzică, politică, știință, religie, precum și
în alte domenii de cercetare. Savanții
renascentiști au adoptat metodă
umanistă în studiu și s-au axat pe
realism și emoția umană în artă.
Umaniștii ca Poggio Bracciolini au căutat
în bibliotecile mănăstirești din Europa
textele literare, istorice și oratorice latine
ale Antichității. Căderea
Constantinopolului din 1453 a generat un
exod al savanților greci ce au adus
manuscrise prețioase în limba greacă
veche, dintre care multe, în Occident,
căzuseră în obscuritate. Se pune un nou
accent pe textele literare și istorice, pe
lucrările de științe naturale, filosofie,
matematică, scrise în greacă și arabă.
Condiții istorico-culturale
Renașterea începe în Italia la finele
secolului al XIV-lea, răspândindu-se inițial
în Europa de vest meridională, după care,
gradual, atinge și Europa de vest
septentrională, sfârșindu-se în Anglia
începutului de secol al XVII-lea.[1]
Explicația pentru care Italia a fost punctul
de plecare al umanismului renascentist
este gradul de urbanizare ridicat al
jumătății nordice a peninsulei: aceasta
era zona cea mai citadină și secularizată
a Europei în epocă. În această arie
puternic urbanizată, clerul creștin era mai
puțin probabil să domine guvernul și
educația, până și bisericile fiind
construite și administrate aici de laici.[2]
Spitalele și organizațiile caritative care
țineau de biserică fuseseră reorganizate
și centralizate sub control
guvernamental.[2] În contrast cu Europa
nordică, unde educația avea menirea de
a pregăti preoți pentru biserici, în orașele
Italiei educația era mult mai probabil să
fie supravegheată de administrațiile
orășenești iar rolul ei era de a prepara
forța de muncă pentru comerț, aceasta
fiind calificată în contabilitate, aritmetică
și redactarea de scrisori de afaceri.[2] În
secolele XIV-XV în universitățile Europei
septentrionale dominau logica și
scolastica, în timp ce în Italia educația
era concentrată, mai degrabă, pe
aspectele practice ale vieții urbane decât
pe speculații teologice[2], în timp ce
italienii secolelor XIV-XV erau
neîncrezători în programe ideologice sau
morale bazate pe argumente filozofice
sau presupuneri religioase despre natura
umană. Primele manifestări artistice și
literare ale Renașterii apar în Florența,
oraș care poseda o imensă bogăție
generată de comercianții și bancherii
locali, care controlau operațiile bancare
ale papalității. Din poziția lor de zapcii
(colectori de taxe) ai papilor, familiile
comercianților florentini au ajuns să
domine finanțele Europei întregi, de-o
parte și de cealaltă a Alpilor.[3] Banii din
împrumuturi, investiții și schimb monetar
care se revărsau în Florența au fost
pompați în industriile locale, fapt care a
contribuit la vitalitatea economică a
orașului. Renașterea apărută în orașele
comerciale ale Italiei a făcut din limba
italiană a doua limbă a oricărui individ
educat, până pe la finele secolului al XVII-
lea.[4], în timp ce s-au impus tuturor
europenilor și moda literară, stilul
arhitectonic și chiar gusturile italiene în
materie de îmbrăcăminte și mobilă
interioară. Republicile (care, de fapt, erau
niște oligarhii în care politica era
dominată de familii de comercianți și
bancheri) italiene, gen Veneția, Florența,
Genova și Milano, se aflau în permanentă
competiție sau conflict deschis pentru
supremație, ele inaugurând, pentru prima
oară în istoria politică a Europei, și
instituția ambasadorului permanent.[5]
Precursori ai Renașterii …
Renașterea carolingiană …
S-a sugerat ca acest articol să fie divizat în
două sau mai multe articole. Learn more
Renașterea ottonică …
Descoperirile geografice …
Descoperirile geografice au schimbat
radical concepțiile asupra lumii. La 12
octombrie 1492, Cristofor Columb
debarcă pe insula Guanahani din
arhipelagul insulelor Bahamas și
descoperă, astfel, America. În același an,
la 2 ianuarie, prin cucerirea Granadei de
către regii Castiliei din Spania
("Reconquista"), dispare - după 800 de ani
de dominație - ultimul bastion al
prezenței arabe în Peninsula Iberică. În
1497 Vasco de Gama descoperă drumul
spre India, trecând în Oceanul Indian pe
la Capul Bunei Speranțe din sudul Africii.
Prin expediția întreprinsă de Magellan
între 1519-1522 dispar și ultimele îndoieli
asupra formei sferice a Pământului.
Progrese în știință și tehnică …
Ruperea cu tradițiile …
Umanismul …
Niccolò Machiavelli
Renașterea italiană
Articol principal: Renașterea italiană.
Lorenzo Ghiberti - "Poarta paradisului" a
Baptisteriului din Florența
Literatură …
Arte plastice …
Manierismul …
Arhitectura Renașterii
Muzica Renașterii
Muzica din timpul Renașterii corespunde
"vârstei de aur" a polifoniei. Genurile cele
mai frecvente sunt "messele",
"motettele", madrigalul și cântecele cu
acompaniament instrumental. Din punct
de vedere teoretic, importante sunt
scrierile compozitorului flamand
Johannes Tinctoris (1435-1511), în care
prezintă și susține tendințele înnoitoare
în muzică. Unul din cei mai importanți
compozitori ai acestei epoci este
Giovanni Pierluigi da Palestrina (1525-
1594), care cu a sa "Missa de Beata
Virgine" (1570) marchază trecerea spre
baroc. Se stabilesc contacte între
muzicienii de diverse naționalități, centrul
de atracție fiind, și în acest domeniu,
Italia. Astfel compozitorul spaniol Tomás
Luis De Victoria (1548-1611) este cel mai
important reprezentant al școlii de
muzică din Roma, în timp ce italianul
Andrea Gabrieli (1510-1586) conduce
"Die Münchner Hofkapelle". Cu Giovanni
Gabrieli (1553-1612) și Claudio
Monteverdi (1567-1643) se dezvoltă
muzica monodică și se face trecerea
către genul muzicii de operă.
Franța …
Țările de Jos …
Germania …
Spania …
Regina Elisabeta I a Angliei - Gravură 1596, autor
anonim
Anglia …
Literatură …
Declinul Renașterii
Ca orice mișcare socio-culturală, și
Renașterea, după o perioadă de apogeu,
cunoaște un declin, în care ideile
înnoitoare lipsesc iar epigonii realizează,
în cel mai bun caz, lucrări de imitație.
Interpretare istorică și
filosofică
Fiecare perioadă din istoria culturii a avut
propria ei viziune asupra Renașterii,
astfel:
Bibliografie
Bernard Berenson, The italian painters
of the Renaissance, Londra, 1962
Serge Berstein, Pierre Milza, Istoria
Europei, vol II, De la Imperiul Roman la
Europa (secoleleV – XIV), Iași, Editura
Institutul European, 1998, p. 101, 102
Mihai Berza, Funcțiunea regalității în
concepția carolingiană, în Revista
Fundațiilor Regale 11, nr.9, 1944,
p. 568.
Mihai Berza, Henri Pirenne și originile
evului mediu occidental, în Convorbiri
Literare, LXXI , 1-5 , 1983, p. 73.
Jacob Burckhardt, Die Kultur der
Renaissance in Italien, Basel, 1860
Jakob Burckhardt, Cultura Renașterii în
Italia, vol. I-II, Editura pentru Literatură,
BPT, București, 1969
Earle E. Cairus, Creștinismul de-a lungul
secolelor, p. 182.
Florentina Căzan, Renașterea
Carolingiană, în Studii și articole de
istorie (SAI), XXXV-XXXVI, București,
1977, p 16 - 17, 20 - 23
Andrei Cornea, Mentalități culturale și
forme artistice în epoca romano-
bizantină, București, Editura Meridiane,
1984, p. 21- 22.
Jean Delumeau, La civilisation de la
Renaissance, Flammarion, Paris, 1984
Ovidiu Drâmba, Istoria culturii și
civilizației, vol. 3, București, Editura
Științifică, 1990, p. 38 - 40, 46 - 48
Georges Duby, Arta și societatea. 980-
1420, vol. I, II, București, Editura
Meridiane, 1987, p. 15, 16.
Eiginhard, Vita Karoli Magni (Viața lui
Carol cel Mare), București, Editura
Vremea, 2001, p. 43.
Eugenio Garin, L'Umanesimo Italiano.
Filosofia e Vita Civile nel Rinascimento,
Bari, 1954
Georg Wilhelm Friedrich Hegel,
Prelegeri de istorie a filosofiei, Editura
Academiei, București, 1964
Paul Jaques, Biserică și cultură în
Occident în secolele IX- XII, vol I,
Sanctificarea ordinii temporale și
spirituale, București, Editura Meridiane,
1996, p. 157, 161, 164, 165, 168, 170,
181
Frédéric Lemerle, Yves Pauwels,
L'architecture à la Renaissance,
Flammarion, Paris, 2003
Ferdinand Lot, Les invasions
germaniques. La penetration mutuelle
du monde barbare et du monde romain,
Paris, Editura Payot, 1935, p. 161.
Radu Manolescu, Florentina Căzan,
Răzvan Theodorescu, Renașterea
carolingiană, în Istoria Evului Mediu, vol
I, Europa Apuseană ( secolele V- XV),
coordonator Radu Manolescu,
București, 1993, p . 61.
Philippe Morel, L'art de la Renaissance
entre science et magie, Rennes, 2005
Volker Reinhardt, Die Renaissance in
Italien. Geschichte und Kultur, Beck,
München, 2002
Jeffery C. Smith, The Northern
Renaissance, Phaidon, Londra, 2006
Gheorghe Vlăduțescu, Filosofia
primelor secole creștine, București,
Editura Enciclopedică, 1995, p. 178 -
182.
Note
1. ^ p. XIII (Introduction) în "Handbook
to life in Renaissance Europe",
Sandra Sider, Facts On File 2005.
("The Renaissance began in northern
Italy in the latter 14th century,
culminating in England in the early
17th century.")
2. ^ a b c d p. 322 (capitol 12) în
"Western Civilization: Beyond
Boundaries", Sixth Edition. Authors:
Thomas F. X. Noble, Barry Strauss,
Duane J. Osheim, Kristen B.
Neuschel, Elinor A. Accampo, David
D. Roberts, William B. Cohen. 2011,
2008 Wadsworth, Cengage Learning.
3. ^ p. 408 în "A History of Western
Society Since 1300". John P. McKay
(University of Illinois at Urbana-
Champaign), Bennett D. Hill (Late of
Georgetown University), John Buckler
(University of Illinois at Urbana-
Champaign), Clare Haru Crowston
(University of Illinois at Urbana-
Champaign), Merry E. Wiesner-Hanks
(University of Wisconsin–
Milwaukee). Bedford/St. Martin’s
2008, Advanced Placement Edition,
Ninth Edition.
4. ^ MLA (Modern Language
Association) style: Gilmore, Myron P.
"Renaissance." Encyclopedia
Americana. Grolier Online, 2013.
Web. 13 June 2013.
5. ^ p. 310 în "Western Socieity - A Brief
History", Vol. 1 (From Antiquity to the
Enlightenment). Authors: John P.
McKay (University of Illinois at
Urbana-Champaign), Bennett D. Hill
(Late of Georgetown University),
John Buckler (University of Illinois at
Urbana-Champaign), Clare Haru
Crowston (University of Illinois at
Urbana-Champaign), Merry E.
Wiesner-Hanks (University of
Wisconsin–Milwaukee). 2010
Bedford/St. Martin’s.
. ^ Gilmore, Myron P. (Harvard
University). "Renaissance."
Encyclopedia Americana. Grolier
Online. (accessed 13 iunie 2013).
7. ^ "Dark Ages." Encyclopædia
Britannica. Encyclopædia Britannica
Online Academic Edition.
Encyclopædia Britannica Inc., 2013.
Web. 12 Jun. 2013.
. ^ p. 407 în "A History of Western
Society Since 1300". John P. McKay
(University of Illinois at Urbana-
Champaign), Bennett D. Hill (Late of
Georgetown University), John Buckler
(University of Illinois at Urbana-
Champaign), Clare Haru Crowston
(University of Illinois at Urbana-
Champaign), Merry E. Wiesner-Hanks
(University of Wisconsin–
Milwaukee). Bedford/St. Martin’s
2008, Advanced Placement Edition,
Ninth Edition.
9. ^ "Late Antiquity: A.D. 267-700."
Author(s): Alison Frantz, Homer A.
Thompson and John Travlos. Source:
The Athenian Agora, Vol. 24, Late
Antiquity: A.D. 267-700 (1988), pp. ii-
ix+xi-xiii+xvxxi+1-141+143+145-156.
Published by: The American School
of Classical Studies at Athens.
Accessed: 14/06/2013 06:45.
10. ^ p. 142 în "Filozofia în Evul Mediu -
De La Începuturile Patristice Până La
Sfârșitul Secolului Al XIV-lea", Étienne
Gilson, Humanitas 1995."
11. ^ pp.173-174 în "Filozofia în Evul
Mediu - De La Începuturile Patristice
Până La Sfârșitul Secolului Al XIV-
lea", Étienne Gilson, Humanitas
1995." - "Toate mărturiile concordă în
această privință: în secolul al Vl-lea,
predarea literelor nu mai este decît o
ruină. Școlile romane au dispărut, iar
în ce privește școlile creștine, nici un
text, nici un fapt nu ne îndreptățește
să presupunem că ar fi predat
altceva, alături de elemente de
religie, decît cititul, scrisul și probabil
cîteva rudimente de latină
bisericească. Aceeași situație se
prelungește în secolul al VII-lea, cu
toate că, de data aceasta, trebuie să
semnalăm un text care atestă
supraviețuirea în acea epocă a
cîtorva vestigii ale strălucitului trecut
al culturii galo-romane.")
12. ^ pp. 218-219 în "Filozofia în Evul
Mediu - De La Începuturile Patristice
Până La Sfârșitul Secolului Al XIV-
lea", Étienne Gilson, Humanitas
1995."
13. ^ p.220 în "Filozofia în Evul Mediu -
De La Începuturile Patristice Până La
Sfârșitul Secolului Al XIV-lea", Étienne
Gilson, Humanitas 1995."
14. ^ p.219 în "Filozofia în Evul Mediu -
De La Începuturile Patristice Până La
Sfârșitul Secolului Al XIV-lea", Étienne
Gilson, Humanitas 1995."
15. ^ p. 208 în "Filozofia în Evul Mediu -
De La Începuturile Patristice Până La
Sfârșitul Secolului Al XIV-lea", Étienne
Gilson, Humanitas 1995."
1 . ^ "Story of Civilization" (Vol. 5
(Renaissance)), Will Durant, Mjf
Books 1993. - "Nu acele manuscrise
au eliberat minea și simțirea
Renașterii, ci secularismul apărut ca
rezultat al ridicării claselor medii
(urbane), și creșterea universităților,
a cunoașterii și filozofiei, ascuțirea
realistă a minților de către studiul
dreptului, lărgirea orizonturilor
intelectuale ca urmare a unei mai
bune cunoașteri a lumii. Punând la
îndoială dogmele bisericii,
nemaitemându-se de focurile iadului
și văzând clerul tot atât de epicurian
ca și mirenii, italianul cultivat s-a
eliberat de constrângerile
intelectuale și etice, simțurile lui
începând să se bucure de toate
formele de frumusețe materializată
în femeie, bărbat și artă."
17. ^ p. 107 în "Did The Monks Preserve
The Latin Classics?" (Author(s):
William Birney. Source: The Monist,
Vol. 15, No. 1 (January, 1905), pp. 87-
108. Published by: Hegeler Institute.)
1 . ^ p. 103-104 în "Did The Monks
Preserve The Latin Classics?"
(Author(s): William Birney. Source:
The Monist, Vol. 15, No. 1 (January,
1905), pp. 87-108. Published by:
Hegeler Institute.)
19. ^ a b p. 105 în "Did The Monks
Preserve The Latin Classics?"
(Author(s): William Birney. Source:
The Monist, Vol. 15, No. 1 (January,
1905), pp. 87-108. Published by:
Hegeler Institute.)
20. ^ p. 108 în "Did The Monks Preserve
The Latin Classics?" (Author(s):
William Birney. Source: The Monist,
Vol. 15, No. 1 (January, 1905), pp. 87-
108. Published by: Hegeler Institute.)
21. ^ Horowitz, Maryanne Cline.
"Renaissance." New Dictionary of the
History of Ideas. Ed. Maryanne Cline
Horowitz. Vol. 5. Detroit: Charles
Scribner's Sons, 2005. pp. 2087-
2090. Gale Virtual Reference Library.
Web. 14 June 2013.
22. ^ Marquis, Claudia. "Renaissance."
Encyclopedia of Sex and Gender. Ed.
Fedwa Malti-Douglas. Vol. 4. Detroit:
Macmillan Reference USA, 2007. pp.
1257-1258. Gale Virtual Reference
Library. Web. 16 June 2013.
Lectură suplimentară
Clinamen. Cum a început Renașterea,
Stephen Greenblatt, Editura
Humanitas, București, 2014 - fragment
Legături externe
Arhitectura Renașterii târzii în
Transilvania
fr Sculptura la Florența în secolul al
XV-lea
en Redescoperirea antichității clasice
Renașterii
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?
title=Renașterea&oldid=13503689
Ultima modificare efectuată acum 8 zile de către 2A02:2F08:450B:4000:151E:166:32A7:D92F.