Atenție la limbaj, copiii ascultă!

Trebuie să înțelegem cum ne dezvoltăm noi, oamenii, comportamentul și ce fel de

comportament ne-am dori să aibă copilul nostru în interacțiunea cu noi sau cu cei din jur.

Mi s-a întâmplat să văd părinți care țipă, înjură și gesticulează în trafic în timp ce-și duc
copiii la școală sau la grădiniță, iar apoi se miră când îi aud pe cei mici rostind aceleași vorbe.
Sunt părinți care butonează întruna telefonul, dar își ceartă copiii pentru că își petrec timpul
uitându-se la televizor sau pe tablete. Mai sunt părinți care se educă uitându-se doar la
televizor și se miră că au copii care nu iubesc cărțile.
Da, părinții sunt principalii responsabili pentru modul în care copiii își formează
comportamentul. La fel și restul adulților din jur. Ideea e că micuții noștri nu fac ce le
spunem, fac ce văd că facem noi. Nu învață lecții de viață din cărți, imită ce văd acasă.
Potrivit psihologilor, părinții trebuie să încerce să fie modele pozitive de comportament
pentru copii. Cei mici aleg să imite părinții pentru că au impresia că aceștia nu au cum să facă
ceva rău. În mintea lor, ceea ce fac părinții este întotdeauna bine, iar cei mici consideră că nu
e nimic în neregulă să facă și ei acele lucruri. Prin acest proces, copiii dezvoltă instrumentele
de bază pentru a se adapta la viață.
Între 4 și 7 luni, un bebeluș ascultă cu atenție tot ceea ce îi spun cei din jur, fie că vorbesc
cu el când îi schimbă scutecele sau îi fac baie, fie că îi citesc povești. Putem observa că, în
momentul în care facem o pauză din citit, bebelușul poate să înceapă să gângurească. Asta
face parte din dezvoltarea limbajului la copii.
În jurul vârstei de 8 luni, copiii imită acțiunile simple și expresiile faciale ale celor din jur.
Pot copia acțiunea de a duce mâinile la față și de a-și ascunde fața, așa cum se joacă părinții
cu ei. Pot oferi zâmbete ca răspuns la un alt zâmbet primit de la cel care comunică cu ei.
Între 9 și 17 luni, bebelușul are capacitatea de a imita sunete pe care le scot părinții în
preajma lui sau chiar cuvinte simple. La 18 luni, sfera acțiunilor pe care bebelușul le poate
imita se lărgește. Cam de acum poate imita părinții atunci când răspund la telefon sau schimbă
canalele la televizor. Când ne jucăm cu el și manevrăm jucăriile, cel mic va fi atent și dornic
să facă aceleași mișcări ca ale noastre.
Copilul cu vârsta între 19 și 35 de luni poate selecționa și repeta unele cuvinte. Adesea
imită ultimele 2 sau 3 cuvinte dintr-o frază. Imită sunetele care se aud prin casa sau în jurul ei,
de exemplu sunetul alarmei la mașină, piesa de la radio, sunetele pe care le scoate mașina de
spălat. Copiază multe activități pe care le fac ceilalți și imită felul în care membrii familiei
vorbesc între ei. Este o perioada delicată în care trebuie să avem grijă la cuvintele pe care le
folosim. Nu am vrea ca cei mici să asimileze cuvinte noi, nepotrivite pentru vocabularul unui
copil.
La 3 ani, copilul începe deja să spună câteva cuvinte, deci are o parte a limbajului
dezvoltată și are și capacități locomotorii evoluate. Este capabil să imite și să redea întocmai
multe dintre acțiunile pe care le vede la noi. Este momentul în care chiar trebuie să fim atenți
la comportamentul nostru și la limbajul pe care îl folosim.
Între 4 și 5 ani, copiii adoră chiar să imite ce fac adulții, spre disperarea multor părinți. Cei
mici își doresc la această vârstă să fie ca alte persoane. Fetițele adoră să se joace cu păpușa în
același fel în care mămica are grijă de un bebeluș, iar băieții să imite felul în care tații se
comportă prin casă.
Odată intrat într-un grup mai mare de copii, cu educație și temperamente diferite, este
posibil ca cel mic să preia din comportamentul celorlalți copii, tot prin imitație. Dacă este
vorba despre un comportament neplăcut, ar fi bine să nu aveți reacții ieșite din comun: furie
sau îngrijorare.
Asta îi va da de înțeles copilului că prin comportamentul respectiv are „putere” asupra
voastră. O posibilă soluție este să îi dați de înțeles copilului că ați observat schimbarea și că
ați vrea să aflați de ce a apărut.
Așadar, copiii imită tot ce văd la adulții din jurul lor. La început din joacă, apoi devine un
stil de viață. Vreți să aveți un copil cu care să vă puteți înțelege? Fiți un exemplu pentru el:
arătați-i iubire, respect, răbdare, cereți-vă scuze când greșiți, fiți fermi când greșește el, nu îi
interziceți să stea în fața televizorului pentru a sta voi mai mult.
Vreți să aibă un stil de viață sănătos, să nu ajungă să fumeze sau să aibă alte vicii? Atunci
arătați-i ce înseamnă un stil de viață sănătos. Vreți să nu aibă probleme cu greutatea? Fiți
primii care încep să facă mișcare. Vreți să muncească pentru rezultatele lui? Povestiți-i în
fiecare zi ce ați câștigat datorită muncii voastre. Stârniți-i curiozitatea, faceți-l să-și dorească
să fie ca voi și o va face.
Desigur, nu există rețete, nu primim un „certificat” pentru a fi părinte. Putem să încercăm
să ne evaluăm comportamentul în fața celor mici și să îi ajutăm, astfel, să se dezvolte
armonios, fără probleme comportamentale.