TEHNICI DE DEZVOLTARE PERSONALĂ

CURSUL 2

DEZVOLTAREA PERSONALĂ,
O CALE SPRE CUNOAȘTEREA
DE SINE ȘI A CELORLALȚI

TITULAR CURS
Lect.univ.dr. DOINIȚA BENTU
 DEFINIREA CONCEPTULUI DE
SINE
• Conceptul de sine se referă la percepțiile individuale privind
propria persoană, la un ansamblu de caracteristici (gusturi,
interese, calități, defecte etc.), de trăsături personale
(incluzând și caracteristicile corporale), roluri și valori pe care
persoana și le atribuie, evaluate fie pozitiv, fie negativ și
recunoscute ca făcând parte din ea însăși, în ciuda
schimbărilor ce apar în timp.
• Aceste percepții pot include modul cum cineva își evaluează
diferite aspecte ale abilităților sale de a performa în diferite
sarcini precum și modul cum se simte pe ea însăși, în
general. Acest ultim aspect al conceptului de sine se referă la
stima de sine și denotă o evaluare globală privind referirile
pozitive sau negative cu privire la propria persoană.
 DEFINIREA CONCEPTULUI DE
SINE
• Carl Rogers (1951) definește conceptul de
sine constând „într-o configurație organizată
de percepții...admisibile la conștiință...și este
compus din elemente cum sunt percepțiile
despre propriile caracteristici și abilități;
percepțiile și concepțiile de sine în relație cu
alții și cu mediul; valorile și calitățile
percepute și asociate la experiențe și lucruri;
țelurile și idealurile percepute ca având o
valoare pozitivă sau negativă”.
 DEFINIREA CONCEPTULUI DE
SINE
• Pentru Hector-Rodriguez-Tome (1972)
conceptul de sine (în terminologia sa
conștiință de sine sau reprezentare de
sine) este indisociabil legată de
reprezentarea celuilalt, de modul în care
celălalt îl percepe pe individul respectiv.
Nu există concept de sine fără referire
constantă la celălalt.
 DIMENSIUNILE CONCEPTULUI
DE SINE
• William James (1902) a identificat marile componente sau regiuni ale
conceptului de sine, pe care le numea „constituienți ai Eului”:
• Eul material – se referă la corpul persoanei și la ansamblul de posesiuni
(materiale și personale) pe care persoana le consideră ale sale.
• Eul social – se referă la faptul că persoana își simte apartenența la mediul
său social, constituit din persoane semnificative pentru el. Această
dimensiune se referă la tipul de reputație, bună sau rea, pe care persoana o
are în grupul său și la impresia de recunoaștere pe care i-o acordă cei
apropiați.
• Eul spiritual – cuprinde disponibilitățile, capacitățile fizice și intelectuale,
interesele, tendințele, aspirațiile etc. pe care persoana le recunoaște ca
făcând parte din ea însăși, din dorințele și emoțiile ei profunde.
• „Pur ego” – este o dimensiune greu de definit, care se referă la ceea ce
numim astăzi simțul de identitate sau de continuitate între diferite aspecte
ale Eului.
 DIMENSIUNILE CONCEPTULUI
DE SINE
• Eul spiritual constituie aspectul cel mai central al Eului,
Eul material este la bază (corpul fiind partea principală)
și o gamă întinsă de diferite aspecte ale Eului
extracorporal și Eul social se situează la grade diferite
între Eul material și Eul spiritual.
• James recurge la o explorare dinamică a conceptului de
sine: căutarea simțului identității, continuitatea și
consistența în timp și între diferite aspecte ale Eului și
întreprinde un studiu asupra „mutațiilor” sau modificărilor
de sine, deschizând calea cercetărilor asupra dezvoltării
normale și patologice asupra conceptului de sine.
 CONCEPTUL DE SINE ȘI STIMA DE
SINE
• În timp ce conceptul de sine se referă la o organizare complexă, cu
multiple fațete a percepțiilor privind propria persoană, stima de sine
reprezintă, de obicei, o atitudine globală, generalizată privind propria
persoană și comportamentele ei, o autoevaluare a sentimentelor
pozitive sau negative pe care le are persoana despre ea însăși.
• În acord cu Harter (1983) stima de sine globală
este compusă din patru dimensiuni:
• competență,
• putere,
• valoare morală
• acceptanță.
 CONCEPTUL DE SINE ȘI STIMA
DE SINE
• Rosenberg (1965) - o evaluare de sine negativă este adesea
acompaniată de reacții emoționale care pot conduce la un
comportament autodestructiv.
• Cheng și Furnhaum (2002) demonstrează că o stimă de sine
scăzută este asociată cu probleme emoționale cum sunt
depresia și sentimentul de însingurare.
• Allport (1961) - sentimentele de inferioritate sunt asociate cu
conceptul de sine.
• Paradox: persoana nu poate dezvolta un concept de sine
adecvat până ce nu elimină sentimentele de inferioritate, dar
ea nu poate face asta până ce nu corectează conceptul de
sine inadecvat.
• Eliminarea sentimentelor de inferioritate vor urma corectării
conceptului de sine.
 DISFUNCȚII ALE EULUI ȘI ALE
CONCEPTULUI DE SINE
• Carl Rogers afirma că disfuncția se produce
datorită incongruenței dintre conceptul de sine și
experiența actuală a persoanei. Astfel, dacă ea se
vede pe sine ca iubitoare, dar este furioasă și
răzbunătoare se produce o incongruență.
• „Congruență” - Rogers (1961) pentru a descrie
situația în care „sentimentele pe care persoana le
experimentează îi sunt disponibile conștientizării
sale, și ea este capabilă să trăiască aceste
sentimente, să fie ele și să le comunice în mod
potrivit”.
 DISFUNCȚII ALE EULUI ȘI ALE
CONCEPTULUI DE SINE
• Rogers vorbește despre relația dintre Eul
ideal și Eul real. Eul real, sau structura
Eului, este Eul așa cum este el, pe când
Eul ideal este Eul pe care persoana îl
valorizează cel mai mult și care ar dori să
fie. O discrepanță mare între Eul real și
Eul ideal va duce la dezadaptare.
TEHNICA „AUTOEVALUAREA
CONGRUENŢEI”
ANXIOS ATRĂGĂTOR FĂRĂ GRIJI DEPRIMAT

NECINSTIT ENERGETIC NOSTIM FERICIT

CINSTIT INTELIGENT AMABIL LENEŞ

OPTIMIST ORGANIZAT ACTIV SINCER

RELAXAT TRIST SERIOS RUŞINOS

NEGLIJENT PUTERNIC SENIN SLAB

 TEHNICI DE DEZVOLTARE PERSONALĂ
CURSUL 3

MANAGEMENTuL
TIMPULUI

TITULAR CURS
Lect.univ.dr. DOINIȚA BENTU
 DEFINIRE
• Management al timpului: „Un proces
personal de programare, de anticipare şi
de reacţie într-o manieră planificată,
predictivă, efectivă şi eficientă”.
• Presupune organizarea ȋntr-un mod
eficient a acestuia astfel ȋncȃt la sfȃrşitul
unei zile (altă perioadă de timp) să ne
simţim mulţumiţi de ceea ce am reuşit să
ȋndeplinim.
CAUZE ALE MANAGEMENTULUI
INEFICIENT
• Cauzele unui management ineficient al timpului pot fi grupate în trei
categorii distincte:
• cauzele exterioare, care sunt determinate de lipsa de organizare: timpii
prea scurţi alocaţi iniţial activităţilor programate, întreruperile (inclusiv
telefoanele) venite din partea membrilor din familie sau din exteriorul
acesteia, urgenţele neprevăzute (dacă este cazul), nepregătirea din timp a
activităților/deplasărilor/reuniunilor;
• cauzele care ţin exclusiv de persoană, de felul său de a fi şi de a se
comporta sau de situaţia particulară cu care se confruntă (oboseala,
depresia, anxietate, probleme personale - preocupări financiare sau de
familie);
• cauzele care ţin de alte persoane (clienți) şi/sau partenerii de afaceri:
lipsa de punctualitate a acestora sau faptul că aceştia „trag de timp,
prelungind discuţiile”, faptul că intervin cu o problemă complicată şi greu de
rezolvat pe moment sau din contră, prezintă informaţii nerelevante sau
eronate, lipsa de competenţă şi plasarea în responsabilitatea persoanei a
rezolvării problemelor care cad în sarcina lor.
 „HOŢI” AI TIMPULUI
• telefoanele care sună fără încetare,
• vizita unor „musafiri nepoftiţi” care reţin de la
lucru,
• şedinţe prea lungi şi prost organizate,
• priorităţi care nu au fost stabilite cu claritate
sau sunt inexistente,
• lipsa delegării de autoritate şi responsabilitate,
• amânarea sarcinilor grele sau neplăcute,
• navigarea pe Internet sau vizionarea unor
emisiuni la televizor,
• lipsa structurii, a organizării,
• probleme tehnice care nu-şi găsesc
rezolvarea,
• imposibilitatea sau neputinţa persoanei de a
refuza etc.
 INSTRUMENTE
• Există zece instrumente pentru a realiza un
management eficient al timpului:
• 1. Stabilirea cu claritate a scopului şi a
termenului de realizare a acestuia.
• 2. Alcătuirea unei liste de lucru şi
organizarea activităţii zilnice prin intermediul
acesteia. Listele înseamnă putere!
• 3. Notarea în agendă: reprezintă o
modalitate de a nu uita dar şi o sursă
eliberatoare de stres.
 INSTRUMENTE
• 4. Impunerea şi respectarea cu rigurozitate
a termenelor limită;
• 5. Clarificarea priorităţilor
 INSTRUMENTE
• 6. În cazul managerilor, angajarea unei secretare
eficiente şi a unui asistent manager care să preia o
parte din responsabilităţile mai puţin importante.
• 7. Aruncarea la „coşul de gunoi” a hârtiilor şi
lucrurilor neimportante.
• 8. Punerea la punct a unui sistem coerent, în cadrul
căruia fiecare activitate îşi are stabilită clar poziţia, iar
fiecare responsabil din familie/organizație ştie clar ce
are de făcut şi este competent să-şi îndeplinească
singur sarcinile
 INSTRUMENTE
• 9. Conducerea la
uşă a musafirilor
nepoftiţi sau care
„mănâncă timpul” cu
detalii
nesemnificative,
lungindu-se la
„vorbă”.
• 10. Evitarea
promisiunilor care
au şanse mari de a
nu fi onorate.
EXERCIŢIU NLP DE IDENTIFICARE A LINIEI
TIMPULUI
VĂ MULŢUMESC PENTRU
ATENŢIA ACORDATĂ!