Carol Virgil Selea

AMINTIRI, EVOCÃRI, DEDICAÞII...

EDITURA PERPESSICIUS BUCUREªTI
Bd 1 Decembrie 1918 Nr. 72
Bl. VN5, Sc. A, Et. 3, Ap. 14
Sector 3, O.P. 72, Cod poºtal 032469
Tel.: 031.104.87.94, 021.639.34.11
Fax: 031.809.5009
E-mail: perpessicius_sd@k.ro
sorinadascalu@gmail.com
Web: www.graphicarts-media.ro, Editurã
www.edituraperpessicius.blogspot.com

Consilier editorial: prof.univ.dr. Marcel Crihanã

Lector carte: Sorina Dascãlu
Corectura aparþine autorului.
Machetã copertã ºi DTP: Mircea Dascãlu

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României

SELEA, CAROL VIRGIL

Amintiri, evocãri, dedicaþii... / Carol Virgil Selea
Bucureºti: Editura Perpessicius, 2009
ISBN 978-973-8477-99-5

821.135.1-94
 Carol Virgil Selea

amintiri,
evocãri,
dedicaþii...
Cuvânt înainte de Marcel Crihanã

Editura PERPESSICIUS
Bucureºti, 2009
 Dedic aceste rânduri tuturor colegilor de ºcoalã
ºi formare profesionalã, prietenilor
ºi dascãlilor mei de-a lungul vieþii,
precum ºi celor care m-au ajutat în viaþã,
cu multã generozitate ºi profesionalism desãvârºit.

Carol Selea,
2008

Notã: Simt nevoia unor mulþumiri alese

Sorinei Dascãlu - director executiv al Editurii «Perpessicius»
ºi lui Mircea Dascãlu, Art-director, pentru contribuþia lor
la verificarea ºi corectarea unor termeni
ºi mai ales a unor aduceri la zi a pãrþii de stilisticã
ºi formularea mai corectã a unor expresii
din textul volumului de faþã.
Nu mai puþin îndatorat rãmân, pentru gestul generos
al dlui Prof.univ.dr. Marcel Crihanã,
pentru mãgulitoarele observaþii ºi aprecieri
fãcute din partea editorului.

Cu recunoºtinþã ºi respect,
Carol Selea,
20.03.2009, Bucureºti
 5

CUVÂNTUL EDITORULUI

Nu ºtiu cât de necesarã este autojustificarea atât

de accentuatã a gestului unui autor de a scrie o carte.
Domnul Carol Virgil Selea insistã în a cere iertare, pe
multe pagini, breslei „literaþilor“, cititorilor, criticilor º.a. pen-
tru „cutezanþa“ dumisale de a debuta în volum. Cred cã,
dacã nu ar fi procedat astfel (dintr-o modestie, o fineþe în
raportarea la semeni ºi un bun simþ ieºite din comun),
majoritãþii celor faþã de care se „dezvinovãþeºte“ atât nu
le-ar fi trecut niciodatã prin minte cã ar fi putut „comite“
ceva prea curajos - de fapt nici nu ºi-ar fi ridicat aceastã
problemã. Pentru cã, deºi nu este „de profesie“, domnul
Selea ne dãruieºte un text fluid, coerent, cald, care se par-
curge cu gândul ºi inima la firescul ºi simplitatea transmise
cu talent - ºi nu la presupusul „drept“ rezervat numai
unora, altora nu, de a da tiparului o scriere. În lucrarea
dumisale se respirã o normalitate ºi o liniºtitã armonie ca
un aer proaspãt al codrului dupã ploaie. Dupã un capitol,
te surprinzi cum îþi corectezi þinuta, trãgându-þi umerii în
spate. Or, lumea obositã, secãtuitã, în care trãim, are ne-
voie de aceastã stare - oricât de ºocant „postmoderne“,
6

„originale“, „geniale“, „paradoxale“ etc. ar fi operele celor

consacraþi ºi consideraþi de certã valoare azi (prin agresi-
vitatea cu care se impun în atenþia publicului). Titlul nu este
pretenþios, coperta e blândã, calmã, o dupã-amiazã în-
soritã de duminicã, poate în toamnã, când pãmântul se
odihneºte dupã strânsul recoltei bogate... Iatã un fragment
din portretul lui Tudor Gheorghe: „Tudor, actorul neaoº,
sãnãtos la minte ºi suflet, curat precum cristalul, limpede
ca apa izvoarelor, rãcoritor ca aerul munþilor, cald ca
boarea þãstului unde se coace pâinea la þarã, (n.n.: super-
bã comparaþie!) cu leac de descântec ºi dornic de hore
rotunde ºi strigãte ale voinicilor flãcãi din sat.“
În pofida vârstei, la care timpul parcã îºi accele-
reazã trecerea, domnul Carol Virgil Selea nu se grãbeºte,
îºi ia rãgaz pentru a observa, ºi integra în imaginea fru-
moasã a amintirilor, lucruri „mãrunte“, altfel efemere, negli-
jate fãrã voie, zâmbete fugare, sclipiri de o secundã în
priviri, strângeri de mânã, umbre, locuri „obiºnuite“ unde,
dacã am fi atenþi, am simþi cã suntem înconjuraþi de magie,
pietre ale caldarâmului vechi, cãlcate de tãlpile noastre lip-
site de pioºenie, sub care de fapt se aflã urmele unor istorii
care ne-au determinat fiinþa.
Apoi, sunt în cartea aceasta sfaturi discrete, date
cu atât respect pentru uman încât la o primã lecturã nu
sunt receptate ca îndemnuri. Nu vreau sã dau exemple,
dar aproape fiecare paginã conþine asemenea rãspunsuri
subtile, culte, la dilemele - mai mult sau mai puþin grave -
pe care le-au avut dintotdeauna oamenii. Ascunse sau
abia sugerate pe alocuri de câte o „pildã“ ºugubeaþã,
 7

specificã oltenilor, ori de câte o frazã sentimentalã, dulce-

amãruie, acestea se însuºesc cu uºurinþã (autorul stã-
pâneºte abilitatea de a te face sã crezi cã ideea cea bunã
a fost cu siguranþã a ta, el doar te-a tras de mânecã sã o
iei în seamã!).
Ca stil, fiindcã „veni“ vorba de „oltenisme“, gãsim
uneori repetiþii pe care, într-un alt context, le-am taxa drept
supãrãtoare - aici au un farmec aparte, sporesc puterea de
expresie a cuvintelor, ca o clipire rapidã din pleoape, ce
face privirea mai pãtrunzãtoare, mai profundã ºi, în unele
cazuri, mai seducãtoare: „cu mirare ºi uimire“, de pildã, te
nãuceºte ºi te face sã zâmbeºti, dar, imediat dupã, te
recunoºti cucerit. Parcã îl vezi pe Nea Mãrin, cu pãlãria în
mânã, spunând, cu tonul sãu inconfundabil: „... ºi sunt
mirat, ºi sunt uimit,... ºi mirat, ºi uimit!“ Iar domnul Selea,
cu volumul dumisale proaspãt ieºit de sub presã, îi
rãspunde: „Doamne, câte am a-þi zice, ºi câte am a-þi
spune..., ºi a zice, ºi a spune!“ Este minunatã aceastã
„gãselniþã“ literarã, cu toate cã autorul îmi va replica de
îndatã cã nu-i aparþine - cã poporului român de prin pãrþile
Doljului, românului „din Bãnie“ ar trebui sã-i mulþumim.
Pentru editura Perpessicius, Amintiri, evocãri,
dedicaþii este o reuºitã preþioasã. Nu aveam în portofoliu
o încercare de acest tip ºi ne bucurãm din suflet cã acum
ne putem mândri cu ea. O privim ca pe o recuperare, ca
pe o repunere în drepturi a relaþiei noastre cu Oltenia,
apropo de drepturi, ºi de drepturi... Îl felicitãm pe domnul
Carol Virgil Selea ºi sperãm sã continue!
Marcel Crihanã
8

Motto:
„Curajul este prima dozã a nebuniei
de a crede în reuºitã ºi, apoi,
în greºeala de a persevera. Riscul le însoþeºte“.

ÎN LOC DE PREFAÞÃ

Îndeletnicirea de a scrie nu este la îndemâna oricui

ºi nici fiºtecine nu poate sã o îmbrãþiºeze. ªi, asta, pentru
a da mãsura celor care au deja profesia ºi reputaþia aces-
tui meºteºug ales, calificat ºi onorant. Cã existã ºi scriere
beteagã ºi sluþitã-n formã ºi conþinut, este adevãrat, dar la
aceasta, de vinã nu este nici hârtia ºi nici biata tiparniþã.
Beteºugul este la purtãtorul falsei idei cã este scriitor - ºi
încã talentat!
 9

Mi-am fãcut un cuviincios obicei sã respect ºi sã

dau mãsura cuvenitã fiecãrui meºteºug ales de fiecare în
viaþa sa ºi, mai cu seamã, sã preþuiesc valoarea, calitatea
ºi în special ceea ce poate face distincþia dintre plãcere,
pasiune, profesionalism ºi amatorism. Nu de alta, dar dacã
toþi am ºti sã facem orice, am desfiinþa o scarã a valorilor
ºi a calificãrii, respectiv a pregãtirilor, aºezând-o pe orizon-
talã, toþi stând acolo înºiraþi, reducând-o la cota unei plat-
forme unde efortul de a fi calificat, într-o ramurã sau alta,
ar dispãrea ºi am sta acolo cuminþi, aliniaþi ca vrãbiile pe o
sârmã, toþi fãcând de toate ºi fãrã deosebire de preferinþã,
aptitudini, fãrã nume, într-o învãlmãºealã ºi nãucire totalã.
ªi dacã te mai întrebi ºi la ce preþ ºi care este mai bun, ne
vom regãsi într-un Turn Babel populat de genii sau limitaþi,
uniformi, putincioºi sau netoþi la tot pasul. Cine ar fi atunci
pãcãlitul, înapoiatul, retardatul, leneºul, prostãnacul, har-
nicul, truditorul ºi mai ales „ºeful“? Fãrã ºef nu se poate
trãi, nu se poate concepe o existenþã, ar fi un plictis total,
o dezordine ºi o stare nefireascã, ceva asemãnãtor unui
accident nativ ºi contra naturii, lipsit de orientare, ceva
care se nãruieºte, fãrã sens ºi noimã. Cine face cãrþile?
Merge toatã lumea la aceeaºi culoare ºi la care? Cine
poartã trompeta orientãrii ºi nuanþelor pragmatice ºi ale
zbaterii doctrinare dar, mai ales, cine este cârmaciul? Iatã
de unde nevoia de o rânduialã bunã a oamenilor, ca fieca-
re sã facã ce poate ºi ºtie mai bine, pentru el ºi societate.
Cu alte cuvinte, necesarmente, fiecare trebuie sã se strã-
duiascã sã fie util ºi acceptat prin ceea ce face ºi ºtie sã fa-
cã spre a fi necesar unei colectivitãþi sau unei comuniuni
10

pentru a trãi într-o concordie, pe care trãirile de-a lungul

mileniilor le-au configurat ca nevoi perene, utile, stringente
ºi stimulatoare pentru om ºi societate. În fiecare breaslã
existã meºteºugari, artizani, înnoitori, virtuozi, creatori de
opere ºi capodopere, existã concretul ºi unitatea lui de
mãsurã, care-i defineºte calitatea, mãreþia ºi etalonul refe-
renþial. Deci „existã o mãsurã a tuturor lucrurilor“ precum
spuneau ºi anticii, dar existã ºi oameni instruiþi care pot da
mãsura capacitãþii ºi a aptitudinilor semenilor lor ºi a tutu-
ror lucrurilor create, pentru a le aprecia calitatea sau va-
loarea intrinsecã. Existã valori la care ne putem raporta în
tot ceea ce încercãm sã facem mai deosebit de tot ceea ce
s-a creat pânã acum ºi unde se poate interpune ceea ce
se va face de acum încolo, pentru cã nu existã un „termi-
nus“ în creaþia sau, mai corect, în ceea ce s-a realizat prin
gândirea inspiratã a pãmântenilor. Este un loc pentru toþi ºi
pentru toate, oricând cineva putând încerca o realizare
care sã facã distincþia dintre ceea ce s-a fãcut pânã acum
cu personalitate ºi individualitate. De aceea, actul creator
ºi imitator al omului are continuitate ºi se perpetueazã
necontenit. De aci ºi rãspunsul la o întrebare a putinþei de
a te încumeta sã întreprinzi ceva, trebuie sã þi-l formulezi
inspirat, autoprotejat, nuanþat cu grijã ºi încrezãtor pe o
perioadã mai lungã. Cât? Nu ºtiu, întrucât din trãirea asta
nu poþi sã faci un tren de marfã cu foarte multe vagoane ºi
încãrcate peste puterea de tracþiune a unei singure loco-
motive. Aci intervine nevoia pentru cei care încearcã sã fa-
cã ceva nou, de a recurge la „tactici“ demne de convingere
ºi de încredere, într-o înþelepciune sorã cu buna-cuviinþã ºi
 11

fãrã a uita de a persevera în a dovedi cã ceea ce vrei sã

faci nu deranjeazã „breasla oficial consacratã“, sensibilã ºi
vigilentã la cei care vin ºi la intruºi, care vor sã „sarã gar-
dul“ autoprotector.
Dar ºi literatura are sau poate avea aceeaºi „con-
solare sau motivantã pretenþie“? Da, bineînþeles. ªi, mai
cu seamã, ea ºi aceasta, pentru cã stãrile ºi motivaþiile
cumulative au fost ºi vor rãmâne întotdeauna de naturã sã
stimuleze punerea în paginã a temelor, subiectelor, a slo-
velor ce-ºi reclamã nevoia cunoaºterii ºi mai ales a comu-
nicãrii nestingherite ºi de pretutindeni. Pânã la urmã, ope-
rãm cu termenii ºi în modalitãþile pe care civilizaþia ºi cul-
tura ni le pune la dispoziþie în mod deschis, neîngrãdite ºi
în spiritul libertãþilor, ca opþiuni individuale ºi imprescrip-
tibile.
Pana ce dã, în scris, forma geniului unui om poate
sã aducã în vãzul cititorului o rigoare cu o motivaþie individ-
ualã, manifestã ºi aºteptatã cu îndreptãþitã încredere ºi de
la cei necuprinºi în masa „fanilor“, atunci când lucrarea lor
devine „de interes general“, de largã circulaþie, depãºind
cu mult, prin conþinut ºi formã comunul ºi obiºnuitul. Dar
pentru cei necuprinºi în aceastã masã criticã, cine scrie?
Existã ºi personaje nominative ºi nu singulare, sau teme,
care pot fi invocate într-o lucrare, nu de „vogã“ sau cu pre-
tenþia de a deveni „tunuri de piaþã“, având asemuiri ºi iden-
tificãri ce se pot constitui în referenþiale ca pilde pozitive
(sau negative) întrucât trãirea, spaþiul ºi timpul lor, au sub-
stanþã ºi semnificaþie.
12

Iatã de ce nu se pot reteza ºi interzice cu uºurinþã

ºi neînduplecare încercãrile unor „ne-poeþi“ ºi „ne-iniþiaþi“,
fãrã vestimentaþie ºi tipologie proprii breslei în pricinã, de
a avea acces la o decentã încercare de a pune în paginã
o idee, o dorinþã, amintiri sau dedicaþii.
Chiar dacã n-au loc nici în „cãmara“ sau în înghe-
suiala locurilor prãfuite ºi greu respirabile, ce pot sta în
sala comunã de reanimare cu a scofâlcitelor feþe ale celor
care dau liber la publicaþie ºi liberã trecere prin purgatoriul
cenzurilor numai de ei practicate (pardon: trecute în re-
vistã) spre „oficializare“.
Încercarea de faþã nu are nevoie de reanimare, ea
fiind rezultatul unei nãscociri de „patru luni, trei sãptãmâni
ºi douã zile“, fãrã respiraþie artificialã ºi pretenþia de pere-
nitate. La vârsta temerarului „Ne-poet“ ºi „Ne-scriitor“ de
litere meºteºugite, dar lizibile, el nu-ºi sacrificã nici profe-
sia ºi nici mãruntul talent. κi satisface doar o dorinþã sã
aducã în paginã ºi în atenþie o grijã, din care ne-am fãcut
un prost obicei, de a uita cã trãim între amici, colegi, pri-
eteni ºi cã am trecut prin ºcoli unde am fost instruiþi, edu-
caþi ºi formaþi de dascãli, cãrora, dupã absolvire, nimeni nu
le mai dã nici mãcar „Bunãziua“. Nu m-am descoperit
„spãlãtorul de pãcate“ ºi nici epuratorul ecologizant, dar
dacã, prin rãspuns, voi primi o nuanþã de mulþumire ºi sa-
tisfacþie a cititorului, voi simþi o nemãsuratã bucurie.
În acest fel, mã simt îndreptãþit cã aceastã „lucrare
scrisã“, apropiatã ca tip de cea trimestrialã din ºcoalã ºi la
fel de chinuitã, lecturatã, însã, cu dezinvolturã, fãrã apã-
sãri, icneli ºi crispãri, cititorului îi va da încrederea pe care,
 13

încã din prima paginã, încerc s-o identific, astfel ca aºtep-

tãrile sã nu se poticneascã într-o slovã care sã-l decep-
þioneze. Dacã ºi aceastã dozã de puþin curaj existã, cel pi-
cat în pãcat vã mulþumeºte chiar ºi pentru gestul de a nu-i
reproºa prin ceva nevinovata intenþie de a scrie. Sper sã
am noroc, caz în care mulþumesc anticipat cititorului curios
ºi curajos ºi generos.
Cu stimã ºi deplin respect,
Carol Virgil Selea
Bucureºti - 2008

„Argumentaþia este ºi capitol al politeþii.“

Paul Zarifopol

ARGUMENT

Nu m-am gândit niciodatã - la modul serios, de a

scrie ceva pentru a rãmâne ca o dovadã de atestare a unei
înclinaþii sau a unei pasiuni nemãrturisite, mai ales cã nu
am acoperirea unui talent care se iroseºte sau care ples-
neºte încorsetat în neputinþa inspiraþiei.
14

M-am simþit mult mai împlinit în postura de a admi-

ra cele scrise de unii oameni cultivaþi, talentaþi ºi formaþi
profesional în aceastã onorantã categorie scriitoriceascã,
de unde mai lesne m-am instruit, educat ºi mi-am saturat
dorinþa de a citi cu plãcere sau de a savura poezia ºi
proza, parcurgând stiluri, tipologii, înclinaþii, orientãri, mo-
duri de gândire, reacþii, curente, statornicii, predilecþii,
nuanþe, teme, eroi ºi personaje din viaþã sau imaginare
fiinþe umane. Dar de la o stare de admiraþie ºi constata-
toare, pânã la cea care o creeazã ºi o personificã, este o
cale lungã ºi nu þine numai de îndrãznealã ºi speranþã, ci
în primul rând de putinþa ºi vocaþia ce þi-o dã profesia care
sã confirme cutezanþa. ªi dacã pânã la aceastã cerinþã
lesne de recunoscut, dar majorã în comportamentul apli-
cabilitãþii, existã un îndemn modest, firav ºi fãrã pretenþia
de a nu fi catalogat ca insolent ºi necuviincios cu ceea ce
înseamnã consacrare, ci vrei doar sã mãrturiseºti un gând
de recunoºtinþã faþã de semeni, demni de laudã ºi de
preþuire, ce vei face?
La asta m-am gândit ºi eu, pentru cã am în minte o
dorinþã omeneascã ºi vreau s-o comunic acestor apropiaþi ai
vieþii mele. Cum sã procedez? S-o dau la ºtiri în ziar? Mã fac
de râs în faþa lor, crezând cã-i confund, dând o ºtire sterilã
ºi fãrã de conþinut sau motivaþie! La curiozitãþi, nici atât, în-
trucât alte subiecte sunt mai de notorietate. La note de scan-
dal nu încap, pentru cã acolo se stã la coadã sau se face
rând pentru subiecte fulminante ºi semiparanoice. N-am pe
nimeni în faþa cãruia sã-i mãrturisesc nãstruºnicia asta,
dar’mite s-o mai ºi publice. ªi dacã o iau pe cont propriu,
 15

nu-mi rãmâne decât sã mã fac de râs în nume personal ºi

mai mult decât atât, nu cred cã se poate întâmpla. Nu este
nici imposturã, nici blasfemie, nici supradimensionare, nici
tupeu, nimicnicie sau sfidare ori încãlcare a unui drept.
Este o încredere în dreptul de a mãrturisi, la modul cel mai
sincer ºi onest, o trãire în care viaþa mi-a dãruit bucuria ºi
fericirea de a avea alãturi amici, colegi, prieteni, dascãli ºi
îndrumãtori, de-a cãror competenþã profesionalã ºi con-
duitã personalã, nu numai eu m-am bucurat sau beneficiat
ºi faþã de care mã simt moral ataºat pânã la obligaþie, sã
le mulþumesc prin dedicaþie, cu unele amintiri ce ne leagã
de-o viaþã. Nu cred cã aduc daune sau lezez o laturã sau
o categorie a speþei scriitoriceºti sau ofensã unei persoane
bunã numai de o paginã din Evenimentul zilei.
Nu este nici jurnal, nici notã biograficã, nici satirã,
nici eseu, nici publicisticã ºi, cu atât mai mult, criticã pseu-
doliterarã ºi nici jurnalisticã. Este „CEVA“ scris ºi mãrturisit
fãrã pretenþia de a face valuri sau best-seller ºi a nu aduce
prejudicii morale cuiva.
Cã se pot reþine anumite lucruri ºi pãreri de cãtre
persoane care se socotesc cuprinse sau intrã sub inci-
denþa unor aluzive mãrturisiri, aceasta este cu totul altce-
va, dar de astea nu mã fac cu nimic vinovat. Eu înclin sã
cred cã osteneala de a citi de cãtre binevoitori sau binein-
tenþionaþi, poate fi chiar beneficã ºi poate utilã, mai ales
dacã nu se pleacã la drum cu prejudecãþi.
Sãnãtoasa stare a cogitãþii ºi mai ales calitatea ei
esenþialã de a fi liberã, fãrã constrângeri sau încorsetãri,
poate asigura o corectã ºi îndreptãþitã intenþie mãrturisitã,
16

cã nici nu-mi propun sã aºtept o evaluare de cãtre cititor

sub raportul situãrii acestor idei într-un raft al cãrui spaþiu
este destinat unor lucrãri nominale ºi rostuite din timp a fi
acolo. Cartea, ca ºi cel cu pricina, în postura de „autor“ ºi
nu de scriitor, se bucurã de starea comodã a anonimatului
lor ºi nu se substituie, nici mãcar prin dorinþã, niciunei
lucrãri cu consacrare.
Dacã nici truda ºi nici cazna nu mi-au dat pinteni
spre nevoia de a pune în paginã o stringentã nevoie, de ce
aº fi fãcut-o aºa de târziu ºi la o vârsta când omului nu-i
mai dã mâna ºi nici îndrãzneala de a face ceva care nu-i
nici comod ºi „n-are nici geniul în gândire ºi talentul în
scris“ - vorba lui Nae Ionescu. Chiar dacã, mãrturisind cã
n-am fost paralel cu plãcerea de a scrie cuviincios multe
spovedanii ºi note de carte, ºi toate numai pentru uz pro-
priu, iar aceasta din teama de a nu mã supradimensiona,
ceea ce ar însemna o lipsã de mãsurã. De cogitate nu te
poþi agãþa ca de un scai, n-o poþi dovedi urlând ca la o
terasã sau opintindu-te într-un pupitru pentru a vorbi la
surdo-muþi, necunoscând limbajul lor. Mi-a fost teamã în
viaþã de penibil ºi de numire forþatã prin vot democratic ºi
mai ales de persoane care funcþioneazã pe bazã de baterii
nereîncãrcabile.
Acestea-mi sunt resorturile stimulatoare ale îndem-
nului cã, dupã o trãire intensã a vieþii, meritã ºi mã onoreazã
omagierea unor dascãli ºi profesori din ºcoalã ºi facultate, a
unor comandanþi dintr-o carierã militarã. Toate mã motivea-
zã suplimentar, pentru cã mi-au ordonat viaþa încadrând-o
într-un „modul“ consimþit ºi hotãrâtor, conºtientizându-mi
 17

comportamentul prin mãsura ºi nevoia ordinii. Eu mã simt

o parte a întregului gest generos al dascãlilor mei, pe toate
treptele vieþii, dar datorându-le tot ce este mai onorant ºi
îmbucurãtor din ce-am realizat. Lor le datorez rãbdarea ºi
puternica stãpânire de a nu mã lãsa atras în greºeli aducã-
toare de îndreptãþite pedepse. Practic, numai aºa îmi
explic cã pânã acum n-am primit nici o observaþie de ordin
disciplinar pentru greºeli personale sau comportament
neregulamentar. Dimpotrivã, am fost înconjurat de respec-
tul ºi mulþumirea, prin aprecieri, a muncii mele duse pânã
la cota maximã de promovare ºi gradare, excepþionale.
Nu poþi sã reziºti, nu poþi sã te afirmi ºi sã te com-
porþi decât exemplar în prezenþa unor superiori ºi colegi,
unde exigenþa ºi calitatea muncii este criteriul major al
menþinerii într-o funcþie de rãspundere, când de tine de-
pinde, în primul rând, reuºita unui colectiv cu comporta-
ment corect, select ºi omogen în prestaþii relevante. Ca-
litãþile cadrelor de conducere din aparatul central al unei
instituþii centrale sunt decisive ºi hotãrâtoare, marcând o
atitudine configurativã pe toatã verticala compartimentului
respectiv.
Nu toþi cei care au învãþat sã scrie ºi sã citeascã
sunt oameni de litere ºi, cu atât mai puþin, pot sã devinã
scriitori depã ce au scris o carte poºtalã sau au în bagajul
lor de cunoºtinþe doar cãrþi de vizitã tipãrite. A „scrie“ este
o îndeletnicire, este o profesie grea, o înmãnunchere de
talent, trudã, încercãri, inspiraþie ºi toate dovedite în timp
ºi trecute pe la o „ºcoalã“ integratoare de culturã, literaturã
ºi, nu în ultimul rând, pe la o facultate formativã ca profesie
18

ºi dãtãtoare a încuviinþãrii dreptului ºi a putinþei intelec-

tuale de a te încumeta sã profesezi ºi sã te poþi alinia pre-
tenþiilor merituoºilor dotaþi ºi înzestraþi cu har ºi carismã,
care, prin prestãri asidue, sã se poatã alinia ºi înhãma la
greaua ºi chinuitoarea caznã de a urni din loc aceastã
muncã devenitã „artã literarã“. Acesta ar fi idealul, pentru
cã nu toþi au ºansa consacrãrii, deoarece poþi termina o
facultate ºi sã rãmâi doar cu cunoºtinþe, dar nu ºi cu
putinþa de a scrie. Este un model „însãilat“ dar nu întot-
deauna ºi reuºit sau recunoscut ºi lesne de integrat în
ceea ce se numeºte „arta scriitoriceascã“. Existã autori
deveniþi celebri pentru cã au scris doar o carte, dar pil-
duitoare ºi care a fãcut vogã, a devenit referenþialã.
Aºa dupã cum sunt multe sau chiar foarte multe
încercãri care te duc în anonimat. Scena, perindatã de pre-
tendenþi adunaþi în cohorte, scoate la rampã puþine talente
ºi îndemânãri meritorii, întrucât majoritatea „n-au joc de
scenã“, cu texte imperfect interpretate literar ºi fonic.
Cititorul devenit spectatorul acestor scenete ia car-
tea ºi, dacã nu-l inspirã ºi nu-l încarcã cu nevoia citirii pânã
la capãt, cartea devine un obiect fãrã motivaþie, care nu di-
namiteazã pofta cititorului de a o termina din atracþie, într-o
zi ºi-o noapte, lãsând somnul ºi odihna de-o parte ºi asta
numai pentru a-i afla finalul sperat ºi aducãtor de satisfacþii.
Cartea cu subiect ºi temã fulminantã este cartea
cãutatã de cititor, devine romanul al cãrui autor rãmâne
scriitorul preferat ºi urmãrit în apariþiile ulterioare, cãutat
pentru verbul sãu, maestrul adjectivelor, al comparaþiilor,
demonul eroilor sãi ºi al întâmplãrilor care dau dinamism ºi
 19

suculenþã tuturor acþiunilor lucrãrii. Dupã aceastã neîntre-

cutã stare euforicã, autorii se cautã, apariþiile lor sunt
urmãrite ºi ajunse a fi comparate sau puse în oglinda
ciclurilor repetitive, de unde „aura“ acestora ºi trecerea lor
în panteonul preferenþialilor. Ar fi minunat sã fie chiar ºi
numai aºa, pentru cã existã mai multe cãrþi intrate în ano-
nimat datoritã îngustimii lãuntrice a ceea ce vrea sã consti-
tuie cuprinsul, seva, substanþa motivantã, dar care apar pe
piaþã ºi stau fãrã a fi bãgate în seamã, fie datoritã temei
sau subiecþilor, fie din lipsã de minimã aducere spre
cunoaºtere a autorului ei. Îi lipseºte prezentarea, mar-
ketingul, este defavorizatã din lipsa reclamei de piaþã.
Cartea devine „marfã vandabilã“ numai prin promovare
sau din notorietatea autorului. Este ºi cazul cãrþilor al cãror
autor debutant, fãrã „carierã ºi presã stimulatoare“, mãcar
pentru identitatea ºi existenþa lor, care-ºi vãd cãrþile
lâncezind pe rafturi, deºi au ceva de spus, uneori chiar
interesant, dar fãrã curajul care sã le puncteze intenþia.
Aºa dupã cum sunt reluate în exces ediþii noi care devin
nevandabile, al cãror preþ este descurajant ºi oneros.
Pânã la urmã se pune întrebarea cine dã mãsura, girul,
unda verde, cãrþilor demne a fi citite ºi apreciate de ce-
tãþean? Am zis cetãþean, pentru cã se scot ºi cãrþi numai
pentru „elite“ de cãtre elite. Cine-ºi arogã dreptul ºi mai
ales competenþa sã facã aceastã „triere“ sau alegere pre-
ferenþialã? Sunt multe întrebãri care rãmân fãrã rãspuns.
Qui prodest?
20

Motto:
„De câte ori cãlcãm pe pãmânt,
pãmântul ne sãrutã tãlpile picioarelor.
E fericit cã nu-l pãrãsim“.
Lucian Blaga

GÂNDUL ªI FIINÞA OLTEANULUI

Eu nu mi-am ales modele ºi nici n-am fost inspirat de

muze pentru rândurile scrierii ce urmeazã. În familie am oa-
meni cu carte, ºcoliþi ºi pregãtiþi pentru viaþã, dar care n-au
îmbrãþiºat arta ºi meºteºugul scriitoricesc, al cuvântului
scris cu migalã ºi tâlc anume, mai ales sub formã de prozã
ºi poezie. Deci n-am avut în neam mãcar unul de stârpe
care sã fi scris vreodatã douã rânduri din plãcerea de a
scrie, ci numai din nevoia, ca printr-o depeºã sã-ºi fi fãcut
cunoscutã o nemulþumire cãtre o instituþie, unde sã-i dea
dreptate, sau o carte poºtalã, drept însemn de a þine legã-
tura între „neamuri“. Prin 1944, un cunoscut ºi apropiat
familiei de pe lângã Podarii de peste Jiul nostru, profesorul
de þarã, cã aºa-i plãcea sã îºi spunã, ne-a zis, în limbajul
 21

pur oltenesc, vorbe din înþelepciunea þãranului român, psi-

hologia lui, regãsitã în culegeri ale rapsozilor anonimi din
zonã: „Ce gând divin ºi dumnezeiesc i-a rânduit asupra
sufletelor noastre create într-un ceas de rãbdare ºi
înveselit cu ºotii ºi bucurie mândrã, stropitã cu nãduºala
trudei ºi neastâmpãrul isteþimii noastre pe aceste me-
leaguri?“ Aº fi vrut sã-l citez pe Ion Lotreanu, acest neîn-
trecut vorbitor ºi cunoscãtor profund al spiritului ºi gândirii
fãpturii omeneºti de pe meleagurile Olteniei, pe care
doresc sã-l omagiez pentru credinþa ºi vrednicia sa în dia-
lectu-i propriu.
„Din bãtrâni, aproape toþi fãcurã ºicoalã, dar nu ca
sã scrie poezâe, cã trebuia potrivitã taman vorba din
coadã cu alta dichisitã mai dinainte ºi n-o prea brodirã nici
o þârã. Mai trebuia niþicã nãdejde s-o ºi dovedeascã ºi aci
olteanului - cã furã toþi olteni, mai la toþi nu le prea déte
brânci niscai vrute, cã nu se putea fãli repede cu asta.
Dãdurã-n brânci de muncã, dar ºi mai iute luarã-n
braþe treaba muncii decât sã citeascã ce vru omul ãla sã
spunã în cãrþulia lui, unde nu se arãtã o ispravã mai
acãtãrii. Mai repede se slobozârã la nãduºala muncii, lã-
sând copiilor bucuria învãþãrii buchiei.
Sufletul olteanului pentru copiii lui fu grija sa cea
mare, care-ºi dãdu iute seama cã numai din truda câmpu-
lui nu apucã multã spuzã pe vatrã. ªi-aºa, îºi încropi o
leacã de pãmânt pe care-l stropi mai abitir cu sudoare, ca
sã aibã cu ce sã þinã copiii la ºcoalã ca sã se facã „Domni“!
Chiar meseriaºii oraºelor, ce se credeau fala urbei,
gândeau la fel, ei fiind în proporþie de 80% fii ai þãranilor.
22

Erea plãmãdirea fiinþei ce-ºi gãsea rodul în þãstul casei,

hrana ºi taina saþietãþii sale, mijlocul de întreþinere ºi obþi-
nere a câºtigului necesar sporirii averii sale“.
Fala þãranului stãtea în carul plin cu roade, ce-l
însoþea cu mândrie primãvara în târguri, la schimbul ce-l
aºtepta în oraº pentru rãsplata agoniselii ºi muncii sale.
Craiova polariza toatã suflarea satelor din jur, o magnetiza
prin mirificul sãu ºi multitudinea posibilitãþilor ce le oferea
în libera consimþire asupra modalitãþilor ce le avea în ce
priveºte investirea rodului muncii într-o cutare sau cutare
breaslã sau o nouã „cale“ pe care odraslele lor o puteau
apuca. Copiii erau deja oþeliþi la ºcoala formativã a satelor,
ca elevi înzestraþi ºi promiþãtori. Þãranii, sfãtuiþi de dascãlii
ºi învãþaþii satului, ce se constituiau în primii „selecþioneri“
autorizaþi a marii majoritãþi a copiilor aleºi pentru ºcoalã ºi
nu greºeau.
Isteþimea ºi agerimea þãranului oltean (mai ales) s-au
cuplat cu spiritul sãu nativ de dibaci, descurcãreþ, munci-
tor, iubitor de glie, familist ºi întreprinzãtor. Olteanul ºi-a
fãcut din nume un „renume“ ºi l-a propovãduit pânã ºi-n
cântece, ridicându-l la rang de imn ºi vocaþie. Iute la minte,
el ºi-a împodobit o coroanã pentru adularea locului natal,
cu ape strânse ºi adunate în arealul sãu, cu nume topo-
nimice proprii, cu dragoste ºi sfinþenie de mamã cu nume
de „muicã“, cu slãvirea muierii ºi copiilor, cu rãsfãþuri
inconfundabile, cu o pricepere tipicã ºi proprie, atestate ºi
proclamate fãrã aviz juridic, însã cu drept personal ºi ini-
mitabil. Femeia, soaþa ºi zâna olteanului, a cãrei alintare a
rezultat dintr-un „tremolo“, cu interpretare ºi înþelegere
 23

particularizate în dezmierdãri cu „Fã“, într-o gamã cu lirism

ce-l singularizeazã prin unicitate, fãrã imitaþie, cât ºi a
apelativului destul de discret, ridicat la rang de plãcere
inconfundabilã. Nu-i un îndemn ºi nici o îmbiere ce-ºi are
obârºia în intenþia de a-i spune sã facã ceva femeii, ci
apelativul luat din scala solfegiului cu o acuitate mai înaltã
decât un „MI“, cãutându-i o menire ºi semnificaþie destul
de apreciative. Între femei, apelativul de „FÓ este înlocuit
cu „FA“, feminizat, distinct de cel pe care i-l adreseazã bãr-
batul. Psihologia þãranului a luat forme nuanþate, iar denu-
mirile atribuite lucrurilor ºi fiinþelor, nu sunt legate de cele
ale botezului, deci au specificitate, unde predicatul „este“
se schimbã în „FU“, iar cel al adresabilitãþii la subiectul
devenit obiect, prin cerinþã adverbialã ºi plinã de ºarm
dialogal, cu unicitate ºi, în plus, având splendoarea trãirilor
ce ºi le atribuie sub formã dãinuitoare ºi perenã.
Noaptea, în ceasuri de trezire, el catã pe cerul ce-i
dã mãsura trecerii timpului, starea vremii, îi dedicã imnul
cosmic al împlinirilor pãmânteºti, mulþumindu-i astfel, în
acelaºi timp, pentru îndemnul criptat ºi tainic ce-l primeºte
pentru muncã, hãrnicie, pentru misiunea lui de trudnic ºi
stãpân al pãmântului.
Dacã priveºti palma sa bãtãtoritã, ai imaginea unei
fresce în care se oglindeºte zbuciumul vieþii, truda ºi
pãtimirea zãmislirii roadelor din glia strãbunã ce-i asigurã
viaþa. Aþi privit vreodatã un lan de grâu înroºit ºi presãrat
cu flori de mac? Am asemuit ºi imaginat acest peisaj
reprezentând o deghizare a sudorii þãranului în trudirea
muncii câmpului, cu roºul de culoarea sângelui, înflorit în
24

oceanul spicelor dãtãtoare de hranã ºi îndestulare. Ce

realitate plinã de semnificaþie ºi sacralitate! Þãranul cu-
noaºte, prin identificare, cele douã elemente ale universu-
lui, pãmântul ºi soarele, cãrora le mulþumeºte prin rugã-
ciune, personificându-le cu o „Magna Mater“, ale exis-
tenþei sale. Þãranul de-þi aratã palma, citeºti în ea urma
sãpii, asprima ºi bãtãtura cãpãtatã de la mânerul secerii,
negreala umezirii pãmântului, reavãnul sãu muncit care-i
asigurã încrederea în primordialitatea trãirilor sale legate
de divinitatea dupã care jinduia dintotdeauna.
Dintre toate obiectele ºi corpurile cereºti, olteanul
ºi-a însuºit prin asemãnare ºi stringenþã utilitarã ºi consue-
tudine personalizatã, douã însemne: „cobiliþa ºi carul“;
cobiliþa ca un obiect devenit comod ºi util, ºtiinþific determi-
nat experimental în fizica pârghiilor lui Arhimede, având
însã licenþã proprie ºi un marketing brevetat chiar pentru
folosinþã externã pânã ºi-n capitala þãrii, timp de câteva
secole. Are exemplare expuse în marile muzee ale þãrii ºi
chiar cu un detaliat mod de întrebuinþare.
Cobiliþa i-a devenit emblemã olteanului, scaun cu
leac ergonomic pentru o „domnire imperialã“ în timp ce-ºi
trãgea sufletul dupã cãrãuºia fãcutã din zori pânã-n noapte
ºi la fel în fiecare zi.
Þãranul din Oltenia s-a crezut întotdeauna frate cu
þãranul lumii, dar niciodatã mai puþin stãpân pe pãmântul
lãsat de strãbuni ºi pentru care s-a luat în piept cu cei ce-ºi
doreau sã-i rãmânã sau sã-l încalce. Era „stãpân ºi domn“
al câmpului prãfuit, al picãturilor de rouã ce-l udau în zorii
dimineþilor brumate ºi domina prin prezenþã ºi trudã
 25

dogoarea arºiþei verilor toride. κi adãpostea familia ºi-ºi

lua prânzul la umbra carului, unde-ºi þinea copiii ºi hrana
adusã pe cap aproape de prânz, de cei ce-o pregãteau
acasã. Soarele îl venera pentru grija divinã ce-o purta
coacerii recoltei ºi pentru leacul tãmãduitor al reumatismu-
lui cãpãtat de la umezeala toamnei ºi a primãverilor
ploioase. Mai repede rãbda de sete, dar apa adãpãrii ani-
malelor era pãstratã cu sfinþenie. Plosca lui cu apã era
pãstratã la umbrã sau acoperitã cu þoale sau iarbã, având
pe ea încrustate în filigran motivele þesãturilor þãrãneºti,
regãsite adesea pe pânza îmbrãcãminþii sale. Solstiþiul de
varã purta mirificul misticului, pronia zodiacului ºi plãs-
muirea primordialitãþilor divine sau o formã de extramun-
dare din transcendenþa credinþelor strãbunilor sãi.
Þãranul n-a ºtiut ce-i concediul de odihnã ºi nici n-a
bolit din pricina colesterolului. Aºa spunea cel mai autentic
ºi reprezentativ dintre copiii oltenilor sadea ai lumii teatra-
le, Amza Pellea din Bãileºtiul sãu fãrã pereche, într-o piesã
jucatã pe scena unui teatru, numitã „Comoara de pe deal“.
Eu l-am cunoscut ºi-am copilãrit cu el, de pe vremea când
îºi scria numele cu un singur „l“.
Primãvara ºi toamna, þãranul îl chema pe preotul
satului pentru a împlini mitul ritualic în calitatea sa de sa-
cerdot ºi nu de mistagog, iar lucrul fãcut de Demiurg avea
sfinþenia lui prin sacralitatea în care avea încredere demnã
de o credinþã creºtinã.
26

Carul sãu era simbolul Ursei cereºti, avea forma

concretã ºi divinizatã ce-i asigura tihna mesei, leagãnul
pruncilor, ieslea animalelor de muncã ºi vehicul personal,
sacrosant, de transport. Îl folosea ºi pentru ultimul drum al
sãu prin aceastã lume, al morþilor, prilej cu care îl împo-
dobea cum numai el îl ºtia ºi de la care ºi cei de la oraº îi
atribuiau prin originalitate ºi înnoire o demnitate ºi sobri-
etate simplã ºi modestã, dar mãreaþã prin semnificaþie.
Þãranul nu era ºiret, era isteþ (ºiretenia fiind proprie
animalelor), chiar inteligent, plin de tâlc, bun de znoave, un
hâtru, plin de înþelepciune. Era „talpa“ þãrii, a naþiei, ce-i
asigura eroismul ºi bravura luptãtorilor oºteni ai armatei. În
el creºtea, nativ, simþul apãrãrii pãmântului ºi neamului
românesc.
Fãrã el, þara aceasta n-ar fi fãcut ºi avut multe
lucruri ºi fapte de arãtat lumii, de la trãirea în credinþã faþã
de Dumnezeu, pânã la pilda eroismului sãu de luptãtor
nesupus nimãnui ºi niciodatã. Mi-am fãcut o datorie de
onoare ºi de respect profund, aducând acest omagiu
þãranului român ºi în special al celui oltean îndeosebi, pen-
tru cã el este matca devenirii noastre spirituale, a hãrniciei,
spiritului inconfundabil al iscusinþei acestei pãrþi a þãrii lãu-
datã ºi de Dumnezeu binecuvântatã.

*
* *

Trebuie în mod obligatoriu ºi necesarmente moti-

vant de a-mi repeta nevoia ce m-a determinat sã scriu
 27

aceste rânduri ºi, mai ales, cine ºi prin ce m-a inspirat. Îmi
aduc aminte de o nedumerire ºi temeritatea ce-l cuprindea
pe marele meu preferat, om de gândire ºi filozof Petre
Þuþea, care nu-ºi putea închipui sau, mai corect, nu-ºi
putea imagina, cã se poate aºeza la masa de scris, fãrã sã
fie „asistat“ de o fiinþã care sã-i vegheze corectitudinea
înºiruirilor unor idei, dar mai ales, sã ºi-l reþinã fãrã rezerve
atunci când obiectivitatea lor nu are temeinicia ºi mai ales
cuprinsul adevãrului. Eu am o formaþie înclinatã cu pre-
cãdere spre ºtiinþele exacte, verificate legic ºi experimen-
tal, aplicative ºi perfectibile, aºa încât iscoada de a mi se
trage genetic, nu-i explicabilã.
Pânã la urmã, mi-am descoperit o explicaþie, cât de
cât plauzibilã, ce are trei componente mai pãmânteºti ºi
ortodoxe:
1. Dorul de urbea natalã, dorul ºi dragostea faþã de
colegii ºi dascãlii mei din tinereþe, pe care-i socotesc „fon-
dul de aur ºi de nepreþuit“ al formãrii mele ca parte ºi sub-
stanþã, cu profunde implicaþii emoþionale ºi camaradereºti,
cu statornice referenþiale etico-morale sugerate ºi realizate
de dascãli ºi profesori din ºcoalã. Am trãit o perioadã
destul de grea la acea vreme, dar am depãºit-o cu toþii,
deopotrivã elevi ºi dascãli, cu o demnitate ºi cu o preþuire
pe mãsurã.
2. Parcurgerea etapei formãrii profesionale din
învãþãmântul superior, încadrat în serviciul militar, organi-
zat, disciplinat ºi-ntr-o ordine deplinã, toate asigurându-mi
un fond stabil ºi temeinic, dispus în repere controlabile dar
ºi cu servituþi ºi privaþiuni proprii ºi specifice armatei, ca
28

instituþie, prin definiþie, de învãþãmânt dirijat ºi punctual

structurat ºi constituit din cadre, la disciplinele de speciali-
tate, cu pregãtire superioarã ºi de-o rigoare ireproºabilã.
3. Activitatea desfãºuratã, dupã terminarea învã-
þãmântului superior, de practicã ºi formare profesionalã, cu
aplicaþii ale cunoºtinþelor teoretice acumulate, într-o sin-
gurã instituþie militarã, într-un sector prin excelenþã tehnic
ºi mulat pe un profil mult dorit, de inginerie a construcþiilor
civile ºi industriale.
Iatã câteva argumente care reduc grija unora de a
fi confundat cu o persoanã având o aplecare (ºi mai ales
pretenþia!) spre scriere, ca pe o mai veche îndeletnicire ºi
care tocmai la bãtrâneþe a reuºit sã-mi mobilizeze potenþa
scriitoriceascã. De aceea ºi insist spre a nu fi suspectat
într-un fel ca aparþinãtor al acestei caste apreciate - pe
drept - dar greu penetrabilã.
Cã mi-au plãcut poezia ºi proza, cã în tinereþe am
cochetat cu de-ale scrisului, asta este altceva ºi la nivel de
amator, simþind nevoia de a pãstra mãsura lucrurilor în
toate. Am fãcut pentru mine ºi-ntr-un cerc intim, recenzii,
foarte multe note de cãrþi, fiºe de bibliotecã, culegeri fiºate
de aforisme, raritãþi lexicale, pãreri exprimate, lucruri fru-
moase etc., acestea din plãcerea de-a le fixa ºi a le folosi
la nevoia de cunoaºtere ºi nicidecum pentru a le publica.
Am un foarte bun prieten ºi de-o viaþã coleg, Vasile
Palea, care-mi trimite dupã fiecare varã, când îºi petrece
concediul la casa pãrinteascã de lângã Calafat, casã pe
care o mai oblojeºte „omenind-o“ cu prezenþã sufleteascã,
sã nu-i ia cineva din niscai agoniseli ce capãtã parfum de
 29

tradiþie ºi pe care o mai încarcã cu o terapie intensivã, îmi

trimite spun, câte o plachetã (cã aºa îi place sã-i zicã)
scrisã frumos ºi destul de cochetã, cu poezii - ºi cãruia îi
rãspund în scris pãrerea ºi impresiile fãcute. Într-una din
scrisori (cã ne scriem ºi dupã ce vorbim la telefon!), mi-a
scris cã i-a fãcut multã plãcere sã citeascã despre modul
cum le-am receptat, tema abordatã, dar mai ales versifi-
caþia, rima, precum ºi continuitatea ideii ºi mai cu seamã ati-
tudinea unui adevãrat „critic“ pe care o posed faþã de poezia
sa. I-am mulþumit pentru apreciere. Cât priveºte exagerarea
fãcutã, zicându-mi „critic“, m-a fãcut de râs, supradimen-
sionându-mã, fapt pentru care am fost obligat sã-l iert, cã-mi
este mai mult decât un frate, îmi este prieten. Am sã fac loc
unor inserþii de poezii scrise de fratele Pãlescu, printre
numeroasele cuvinte scrise ºi înºirate în aceastã lucrare, cu
aduceri aminte, pentru a vã dovedi talentul cu care este
hãrãzit amicul meu, bun de lãudat.
Îmi aduc aminte cu aceastã ocazie de Petre Þuþea,
care-i rãspundea prietenului sãu Emil Cioran, când acesta
îl fãcea genial ºi o mare personalitate a lumii contempo-
rane, la care „profesorul“ îi dã o replicã, în sensul cã-i
aminteºte, la rându-i, ce spunea Talleyrand ºi anume cã
„tot ce-i exagerat este insignifiant“.
De altfel, însuºi Cioran îi scrie cã existã ºi asasinat
prin exagerare. Eu nu-l cred ºi nu-l suspectez de rea
intenþie pe prietenul meu.
Mi-am fãcut un cult pentru o bunã parte din dascãlii
ºi profesorii mei din liceu, facultate ºi comandanþii din insti-
tuþia unde am lucrat, pe care nu gãsesc un alt mijloc direct
30

ºi dezinteresat sã-i omagiez decât prin aceste dedicaþii

(pentru unii întârziate) fãcute din toatã inima ºi cu sinceri-
tate, prin care mi le pot manifesta. Într-o ordine prefe-
renþialã, alãturi de aceste personalitãþi, încerc sã desfãºor
ºi alte amintiri, locuri ºi momente din viaþã cãrora le-am
asigurat aceeaºi mare preþuire ºi atenþie.

„CAR CU BOI: Îmi revãd copilãria, care-acum s-a

petrecut,/ Dar în minte am imagini întâlnite mai de mult,/
Când copil bãlai ºi sprinten rãtãceam prin vãi ºi lunci,/ Fãrã
griji, fãrã necazuri, doar cu vremile de-atunci,/ Pe când
vara era varã, cu arºiþã fãrã ploi,/ Doar la scaldã simþeam
apa rãcoroasã pentru noi,/ Toamnele erau bogate, tot cu
bunuri pe ales,/ ªi-n hambare rodul muncii se-odihnea
dupã cules./ Iernile erau curate, ca zãpada-n albul ei/ ªi
copii la sãniuºuri puneau jocului temei,/ Primãverile cu
soare, dupã zile ºi nopþi grele/ Rãspândeau miros de floare
în cântat de pãsãrele./ Toate vremile aceste strânse-n min-
te de copil/ S-au pãstrat nemuritoare ca un sentiment sub-
til,/ Sunt icoane fãrã seamãn din a mea copilãrie/ Care-au
fost ºi sunt ºi astãzi neîntinatã mãrturie./ Sunt imagini grãi-
toare ce le port în al meu suflet,/ Neschimbate, vii întruna
ca un permanent rãsunet./ Vãd câmpia aurie, lanuri un-
duind în soare/ Vãd pãdurea rãcoroasã, vãd ºi apele în
care,/ Ne scãldam în pielea goalã, prichindeii toþi din sat./
Dealuri molcome, coline, pajiºti verzi de neuitat./ Însã din-
tre toate aste, ce-au fost date pentru noi,/ O imagine
aparte este carul cu doi boi./ Parcã-l vãd cum plin de roa-
de scârþâind din roþi mereu,/ Când plãvanii prinºi în juguri
 31

se-ncordau la carul greu./ Tãia brazda-adâncã roata în

þãrâna de pe drum,/ Boii cu-al lor pas molatec prefãceau
colbul în fum,/ Legãnau din cap juncanii, când treceau un
hop mai greu,/ Ca un sunet vechi de toacã zornãia câte-un
resteu./ Gerul când era mai mare puneau boturile-n piept,/
ªi gemea din greu tânjala scârþâind încet-încet,/ Deseori
ca sã-i ajute, ca povara s-o dea gata,/ Puneau umãrul la
leucã ºi bunicul, dar ºi tata./ Carul cel strãvechi, cel care e
de bazã la þãran,/ Este cel care adunã tot belºugul an de an/
Iar în zi de sãrbãtoare, chiar în proor ori Florii/ Când e-n-
cununat cu sãlcii, schimbã munca-n bucurii/ Boii parcã
sunt mai sprinteni, mai fãloºi, mai importanþi,/ Rar pãºind
stârnesc talanga între paºii legãnaþi./ Apoi carele de nuntã,
minunat împodobite/ Pe loitre ºi pe-o culme cu mult gust
orânduite,/ Toatã zestrea ce mireasa o aduce-n casa nouã/
Zestre care-înveseleºte neamurile amândouã/ Carul este
temelia, poartã an de an poveri,/ Este cunoscut de veacuri,
e acelaºi ca ºi ieri,/ E unealta nelipsitã oricãrui agricultor,/
ªi-a rãmas aºa de-a pururi ºi va fi ºi-n viitor./ Gol în ploaie
sau în zloatã, fie vânturi ori ger fie,/ El stã tot pe patru roate
neclintit ca o statuie/ Aºezat în bãtãturã, ca un dar de la
strãbuni/ E mereu emblema muncii creatoare astei lumi./
Ce s-ar face însã carul, dacã doi boi n-ar avea/ Doi plãvani
ce duc în juguri greul pretutindenea./ Când agale trag cu
râvnã prin þãrânã ori noroi,/ Rodul muncii, care scapã pe
tot omul de nevoi,/ Dar ºi dejugaþi tot paºnici când odihnã
le-a fost dat/ Par statui de piatrã surã dintr-un ev îndepãr-
tat./ ªi de-aceea boii care trag din zori pânã-n amurg/
Rãscolind pãmântul reavãn de sub brazdele de plug/
32

Numai ei sunt o nãdejde a þãranului român,/ Fãrã ei ºi

carul frate nu va fi nicicând stãpân./ Astãzi când mã duce
gândul cu decenii înapoi/ Port în mintea mea icoana caru-
lui tras de doi boi; BICIUL: Biciul, cine este biciul? De când
a fost inventat,/ Cine l-o fi blestemat,/ Sã devinã el supli-
ciul.// Biciul se pare cã vine/ Din vechimi, de mii de ani/ A
fost armã la duºmani/ Dar ºi fãcãtor de bine.// Biciu-a fost
un mare zeu,/ Respectat fãrã crâcnire/ Cunoscut de
omenire/ Ca „Biciul lui Dumnezeu“.// Doar cu el a scos din
Rai/ Pe Adam ºi-a lui soþie./ Ca sã vadã ºi sã ºtie/ Cum e
pãmântescul trai.// Biciul este ºi-un exemplu/ De dreptate
a lui Iisus,/ Cãci cu el, precum s-a spus,/ A gonit hoþii din
templu.// Îndeajuns de cunoscut/ La popoarele nomade/
Unde rupe, frige, arde,/ Biciul cu plumbi, biciul cnut.// Când
era purtat de snobi/ Biciul le dãdea tãrie,/ Tãia brazdã-n
carne vie/ ªi la sclavi dar ºi la robi.// ªi în multe ipostaze/
A fost pus de omenire/ Ca mijloc de asuprire/ ªi neîntre-
cute groaze.// S-a pãstrat de-atâtea veacuri/ Urmãrind
acelaºi þel,/ Mare fiind, ori mititel,/ Era dãtãtor de leacuri./
A fost chin ºi umilinþã/ Pus în cui pe post de strai/ A fost
Sfântul Neculai/ Pentru-a popii Smãrãndiþã.// Au fost ºi
unelte vii/ La birjari ºi cãruþaºi/ ªi la sat ºi la oraº/ Ca
îndemn la bidivii.// Dar a fost de multe ori/ Glas vioi de
bucurie,/ ªi pocnea cu bãrbãþie/ Când veneau colindãtori.//
Biciul - o unealtã veche/ A fost frate la român/ A fost rãu, a
fost ºi bun/ Singurul fãrã pereche; ACOLO: Prin ceaþa
amintirilor gãsite/ În sipet de memorii învechit,/ Revãd
imagini ºterse, dar iubite,/ Într-un trecut pe care l-am trãit.//
Vãd o cãsuþã micã aºezatã/ În vad de ape, între sãlcii-
 33

nalte,/ Cu prispa largã din belºug ornatã/ Cu iederã ºi flori

înmiresmate.// Acolo, lângã casã, o fântânã,/ Cu cumpãnã
ºi ciuturã de lemn/ ªi ea e tot atâta de bãtrânã,/ Dar mai
pãstreazã tipul ei solemn.// ªi vãd apoi ferestrele curate,/
Cu perdeluþe-n fir de borangic/ ªi-n fiecare - oale cu
muºcate,/ Împurpurând un cadru atât de mic.// ªi-n semi-
întunericul din casã,/ O vãd pe mama, blânda mama mea,/
Era ºi-acum tãcutã ºi retrasã,/ Aºa cum totdeauna ea era.//
Stãtea ca de-obicei în cãmãruþa/ În care ne crescut-a pe
noi trei,/ Cu dragoste ºi-n suflet cu credinþa/ Cã vor fi
oameni drepþi copiii ei.// Ce ochi frumoºi avea buna mea
mamã/ ªi ce fineþe-n mersu-i legãnat,/ Ce chip de sfântã
când purta maramã/ ªi cât de mândrã-n portu-i de la sat.//
Ce aurã acum o înconjoarã,/ Ca pe o sfântã, aºa o vãd eu/
ªi cred cã ºi acum e o fiinþã rarã,/ Acolo sus în cer la
Dumnezeu.// În ceaþa amintirilor trãite,/ Abia zãresc ima-
gini de demult,/ Dar ºi acum în sufletu-mi dorite,/ De parcã,
toate, ieri s-au petrecut.// Când dorul ce în sufletu-mi se-a-
prinde,/ De mama ºi de casa cu cerdac,/ Eu mâinile-a-
mândouã le-aº întinde,/ Sã le îmbrãþiºez ºi-apoi sã tac;
CONSTATARE: Iarna este anotimpul/ Ce cuprinde,-n al
sãu mers,/ Doi ani unul lângã altul,/ Unicat în univers.//
Anul vechi ce se petrece,/ Anul nou abia sosit,/ Pe rãbojul
ei îl trece/ Fãrã ca sã fi greºit.// Iarna este anotimpul/ Cu
troieni ºi fulgi uºori,/ Dar tot el este ºi timpul,/ Încãrcat de
sãrbãtori.// Prima, Sfântul Nicolae/ Moºul darnic, dar sub-
til,/ Pune în ghetuþe-o droaie/ Daruri pentr-orice copil.//
Apoi marea sãrbãtoare/ A Crãciunului creºtin,/ Sfântã pen-
tru fiecare/ ªi cu harul sãu divin.// ªi de-aceea Moº
34

Crãciunul,/ Cel cu daruri încãrcat./ Fiindcã este darnic

Bunul/ Este cel mai aºteptat.// Când în cumpãnã stau anii/
Veselia e în toi,/ Se împacã toþi duºmanii,/ Revelionul e cu
noi.// Prima zi din anul care/ Este-abia la început/ Scris cu
roºu-n calendare/ Vasile cel drept ºi sfânt.// Boboteaza
apoi vine,/ Cea cu ger cumplit, amar,/ Toate lumile
creºtine/ Nou botez primesc în dar.// Chiar în ziua urmã-
toare/ Sfântul Ion e-n calendar/ Înc-o mare sãrbãtoare/ Ne
oferã iarna iar.// Gerar la sfârºit de zile/ Alþi trei sfinþi sunt
pomeniþi,/ Ioan, Grigore ºi Vasile/ Toþi cinstiþi ºi sfinþi
pãrinþi.// Fãurar e mai modestã,/ Doar o sãrbãtoare are,/
Este data ce atestã/ Încã-o zi cu praznic mare.// Iatã de ce
iarna este/ Anotimpul singular,/ Ce doi ani adãposteºte,/
Dar ºi sãrbãtori cu har.“
 35

Motto:
„Rondelul oraºului mic

Oraºul mic te furã-ncet

Cu ale lui tãcute strade
Cu oameni rãi, dar cumsecade,
Ce nici nu ºtiu cã sunt poet.
Cu centrul intim ºi cochet
ªi fãrã case cu arcade;
Oraºul mic te furã-ncet
Cu ale lui tãcute strade.
Prin umbra parcului discret,
Nu se strecoarã mascarade
ªi nu se-aud în el tirade
Despre-al politicei secret -
Oraºul mic te furã-ncet.

Al. Macedonski

CRAIOVA, ORAªUL TINEREÞII MELE

Craiova este spaþiul destinat moºtenitorilor prin

tradiþie ai Banilor descãlecãtori din veacul al XIV-lea,
devenit, în timp, locul de descântec ºi locuire al oltenilor,
altarul care adãposteºte covata unde se plãmãdeºte ºi
dospeºte anafura de grijanie a juveþilor, locul de baºtinã ºi
36

natal ai marilor rezidenþiali ai Þãrii, oraºul ca placã turnan-

tã de plecare în rãspântiile þãrii, „oraºul cu cei mai mulþi
olteni“, dupã cum îi mãrturisea marele istoric al neamului
nostru, Nicolae Iorga lui N. Titulescu, dupã o invitaþie fãcu-
tã de acesta sã viziteze oraºul în 1936. Craiova este Bãnia
Olteniei ºi de cea mai româneascã puritate, ce l-a dat pe
Mihai Viteazul, Bravul nostru ºi Întâiul Întregitor de NEAM
ºi ÞARÃ, urbea pãstoritã de marele primar Romanescu, ce
avea sã dea pildã Europei pentru amenajarea Parcului
ce-i poartã numele, parc socotit, la acea vreme, pentru fru-
museþea ºi splendoarea peisagisticã, oaza de liniºte,
rãcoare, promenadã a celor ce stãteau în Bãnie, alcãtuind
un tot unitar între nevoia cetãþeanului ºi folosul dobândit
din truda dendrologilor ºi horticultorilor ce-au rãsfãþat
cetãþenii oraºului ridicându-l la „rang de faimã“ ºi prestigiu
mult râvnit, de capitalã a Olteniei.
Pãi se poate vreo Oltenie fãrã Craiovã? Vã întreb
eu!? Sau Craiova fãrã Jiu sau juveþi? Faceþi o hartã fãrã Jii
ºi cu delimitãri zonale de alte provincii fãrã Olt ºi sã spuneþi
cã se poate aºa ceva!?
Pãi dracu’ a mai vãzut sã intre cineva, cumva, în
Oltenia fãrã sã treacã Oltul ºi sã nu se loveascã de Jiu?!
Cred c-ar „nãrozî“ lumea de-a binelea ºi asta ca sã nu „zâc
vorbã rea“, cã aºa ceva „nu sã existã“! Cred cã, deodatã,
toþi oltenii ar trece pe-o scremere totalã ºi naþionalã ºi ea
ar rãmâne harta locului aºa cum ne-a dat-o Dumnezeu.
Acest triptic tãmâiat cu cãdelniþa sfinþirii dumnezeieºti
ce-ºi ocroteºte Bãnia este o mândrie, o certitudine, iar
dacã MUICA lor tot femeie de-a noastrã „fu“, pãi atunci tre-
buie sã crezi cã existã.
 37

Craiova a fost cuptorul de plãmãdire ºi coacere a

frãmântãrilor în covata vremurilor, iubirea de neam, bãr-
bãþia vitejilor noºtri, truda ºi sudoarea muncii cãlite-n
mojarul verilor fierbinþi, ºi-n oþelirea iernilor geroase ºi ace-
lor oameni cu palmã asprã, ce-au trudit pãmânturile
satelor din care provin. Este împlinirea unor rugi în frumoa-
sele biserici, ctitorite de cei cucernici ºi ocrotite de harul
dumnezeiesc, ca supremã divinitate aplecatã asupra þãrii
dintre orizonturi ºi-a Olteniei noastre, a juveþilor, cãrora
prin revelaþie le-a dat isteþimea, iscusinþa, gândul blând dar
iute, bucuria de-a avea copii trudiþi de mici, pentru a ºti
ce-i onoarea de-a se bucura de muncã ºi de a se fãli cu
ea, devenitã o vocaþie perenã a dibãciei profesionale.
Craiova poartã aura ce-i înconjoarã identitatea co-
dificatã a þãranului, ca obârºie a profesiei sale.
Petre Þuþea spunea cã þãranul nostru, dacã-ºi pre-
zintã iþarii la primãrie, i se elibereazã pe loc identitatea de
român ºi patriot naþional, la modul cel mai oficial ºi re-
cunoscut act cu putinþã.
Jiul este Iordanul în care-ºi primesc botezul etnic
juveþii, devenit unanim prin brevetarea denumirii sale to-
ponimice, emblemã universalã, tacit confirmatã ºi neîndo-
ielnicã în veridicitate.
Oraºul purta cotidian, marele pervaz al florilor din
pieþe, vândute de florãrese ce purtau busuioc în pãrul lor
negru ºi creþ, cu salbe de galbeni la gât (dota lor cruþatã de
fiscalitate) în semn de continuãtoare a obiceiurilor strã-
bune, zvelte la trup, negustorese get-beget, mai ales cu
clienþii cunoscuþi. Vara fierbinte ºi uscatã o bunã vreme
38

aducea pe strãzi „paparudele“ înfãºurate în frunze sau lãs-

tari verzi, fete cu sâni pietroºi ºi pulpe suple, desprinse din
tablourile cu creaþii de modã, promiþãtoare de dorinþe visate
în ascuns ale privitorilor, cadâne cu pãrul lucios, cu mâini
subþiri ºi unduinde, identice dansatoarelor indiene sau celor
orientale, cu tãlpile albite de frecarea nisipului fierbinte, în
care lesne puteai pregãti o cafea pentru feþele pline de
sudoare sau mai apoi de apa aruncatã simbolic pe ele, în
semn de prevestire a ploilor binecuvântate. Era un ritual
desprins din frescele ºi arcadele templelor romane, vizitate
ºi patronate de zei.
Târgurile oraºului, ce de regulã se þineau joia, în
zone special amenajate sau rezervate, reprezentau reale
expoziþii ale produselor meºteºugarilor din regiune ºi ale
creaþiilor proprii din breasla olãritului, prelucrarea bunurilor,
þesãturi de scoarþe, cojocãrie, unelte gospodãreºti, vân-
zarea animalelor, trocul cu produse specifice ºi prefe-
renþiale schimbului, confecþii, vase de gospodãrie ºi cas-
nice, ºi întotdeauna nelipsitele bâlciuri cu ademeniri ºi des-
fãtãri sau chemãri stimulatoare ca: „... ia, neamule!, ia
ceva ce n-ai mai vãzut ºi n-ai mai pomenit, ia pânã nu se
terminã, cã mai sunt câteva... etc.“. Lumea degusta din
toate ºi era o veselie întreþinutã de nevoia de a te bucura
cã ai fost la târg, cã eºti mulþumit de ce-ai vândut ºi cu ce
te-ai înnoit. Totul avea motivarea unui confort sufletesc, un
prilej de a da copiilor însoþitori nuanþa mulþumirii ºi plãcerii
de a gusta din mireasma oraºului, amintiri pãstrate sau
povestite apoi în satul natal ca noutate, o curiozitate satis-
fãcutã ºi plinã de fabulaþie. Aceasta era tranferul în timp,
 39

prin contact nemijlocit, nemãrginit ºi direct, al spiritului

orãºenesc cãtre satul nãscãtor ºi plãsmuitor al nemuririi,
aºa cum îi plãcea marelui nostru gânditor Lucian Blaga sã
spunã.
Oraºul rãmânea locul spre care îºi îndrepta gândul
ºi uimirea omul de la sat. Spaþiul cuprinderii se inversa.
Întinderea câmpului îi aparþinea þãranului, iar aºezãrile
oamenilor erau strâmtorate ºi limitate la douã-trei uliþe, cu
case mãrunte ºi multe lipsite de confort. Oraºul îi oferea
spectacolul mulþimii strãzilor largi, pe care circulau oameni
ºi maºini, cu case somptuoase, iluminate, mijloace de
transport ºi pe care fãceai cale lungã pânã sã vezi câmpul
ºi întinderea sa. Strada pietruitã sau asfaltatã a oraºului ºi
mijloacele de transport în comun erau primele atracþii ºi
elementele de noutate pentru cei veniþi sã vadã Craiova.
Care au fost imaginile ºi elementele ce mi-au rã-
mas întipãrite, ca amintiri de neuitat, despre acest oraº al
copilãriei ºi tinereþii mele?
Liniile de autobuze, care fãceau cãrãuºie, spinte-
cau oraºul pe direcþia Garã - Centru - Parc ºi Brestei - Pia-
þã - Calea Bucureºti, centrul constituind placa turnantã de
legãturã ºi comunicare între cele patru puncte cardinale.
Vara, pe ruta Garã - Centru - Parc sau spre Luncã - Jiu,
erau folosite vehicule bãrci, rezultate din secþionarea pe
mediana înãlþimii a unor autobuze, lãsând cãlãtorilor posi-
bilitatea de a circula în condiþii optime. Erau vehiculele
preferate pentru agrement chiar în zilele toride. În perioa-
da 1942-1945, pe ruta Garã - Centru - Parc, circulau tro-
leibuze aduse de la Odessa, care apoi au fost restituite,
40

fiind socotite ca pradã de rãzboi. Ele aduceau o notã de

eleganþã ºi confort, motiv pentru care ºi preþul cãlãtoriei
era diferenþiat faþã de cel al unui autobuz, compensând
nota ecologicã ce-o asigurau. Promenadele erau prilejuri
de etalare a bunelor maniere marcate prin eleganþa
noutãþilor vestimentare dar ºi de punerea în valoare a unui
mod de trai aparte, prin frecventarea cofetãriilor,
cafenelelor, a sãlilor de prezentare a pictorilor, a cine-
matografelor, Rio, Scala, Apollo, Select sau a sãlilor de
dans. Doamnele ºi domniºoarele se afiºau, vara, în toalete
fine, vaporoase, în culori pastelate, cu pãlãrii înflorate, cu
mânuºi din dantelã finã ºi lungi pânã la cot, pantofi asortaþi
þinutei, luaþi de pe Lahovary. Bãrbaþii purtau costume la
douã rânduri, din postavuri englezeºti luate mai ales de la
magazinul „Englezu’“ de pe Calea Unirii, cãmaºã albã ºi
lavaliere în ton cu culoarea costumului, iar pantofii din
piele în douã culori, perforaþi, albul fiind obligatoriu. Tinerii
se îmbrãcau în þinute sport, cu sandale aerisite, cãmãºi cu
mâneca scurtã, apretate ºi cu batiste asortate puse la
vedere în buzunarul de sus al hainei sau al cãmãºii.
Trãirile oraºului erau pulsatorii ºi divers organizate,
dar care fãceau notã comunã cu dorinþa de ordine ºi liniºte
aproape deplin consimþite, nefiind încorsetate în rigori
coercitive. Acolo unde firescul comportamental era încãl-
cat, opinia ºi factorii de veghe interveneau ºi erau luate
mãsuri în consecinþã. Nota de civilizaþie ºi conduitã era
impusã de majoritatea cultã ºi binecrescutã în tipare ale
disciplinei de familie ºi societate, care dominau minoritatea
ce se afla în afara normalului sau obiºnuitului.
 41

Elevii, de-o pildã, salutau la modul respectuos pro-

fesorii, iar dacã erau însoþiþi de pãrinþi, împreunã dãdeau
bineþe institutorilor. Persoanele în vârstã ºi situate pe o
anumitã treaptã a scãrii sociale, primeau respectul prin
salutul celor mai tineri ºi cunoscuþi, prin gestul reflex ºi re-
verenþa faþã de aceºtia ºi familia care le însoþea. Gestul nu
era imperios, ci intens legat de buna-cuviinþã ºi respectul
individual. Pe unele strãzi, era interzis accesul elevilor
neînsoþiþi de familie. Dupã cum îmi dau seama acum, chiar
în lipsa unor mãsuri legiferate sau oficial elaborate de o
instituþie localã, funcþiona o cutumã, o mãsurã ex-coerci-
tivã, cãreia i se supunea întreaga urbe, funcþiona ne-
condiþionat legea nescrisã a „obiceiului local“, probat de
ani ºi mãsurat în timp prin justeþea lui. Disciplina ºi ordinea
dãdeau nota de mãsurã ºi gradul comportamental ºi atitu-
dinal al raporturilor de convieþuire în societate. Viaþa urbei
avea libertatea desfãºurãrii necondiþionate ºi restricþion-
ate, avea în spate libertatea asumãrii a ceea ce justiþia îºi
impune prin codul civil ºi administrativ, de cãtre cetãþean în
mãsura faptelor ºi a lucrurilor liber consimþite, fãrã sã
încalce simplitatea ºi mãreþia sfintei devoþiuni sociale
întrunite în colectivitatea urbei sau a cetãþii. Grecia impu-
sese, prin Pericle, ca societatea sã-ºi alcãtuiascã reguli de
convieþuire, nescrise, dar precise ºi obligatorii a fi respec-
tate de toþi membrii ei. Legea rãmânea ultima instanþã
unde vinovatul era chemat sã-ºi explice neputinþa
încadrãrii în normele societãþii, iar pedeapsa primitã îl
punea uneori în afara obiceiurilor cetãþii prin izgonire. Nu
spune nimeni cã s-a atins un ideal cu acest sistem de
42

gândire al organizãrii social-cetãþeneºti, dar unei minoritãþi

numerice prin compunere ºi structurã, dispusã sã se mani-
feste numai antisocial, era automat marginalizatã ºi obliga-
tã sã suporte consecinþele legii. Þiganii din Craiova (nu toþi,
dar destui) completau plaja sau categoria celor certaþi cu
legea, dar în multe situaþii înseºi cãpeteniile lor aveau ceva
împotriva comportamentului rebel ºi indisciplinat al mem-
brilor etniei; ei erau supuºi unei judecãþi dupã norme pro-
prii, neatestate ºi nerecunoscute juridic ºi, nu de puþine ori,
erau pedepsiþi. Dar tagma etniei era disipatã ºi eterogenã.
Clanurile se urau, acþionau sub impulsul pornirilor personale
ºi niciodatã n-au acceptat sã se supunã legilor comune de
guvernare ale societãþii în care erau obligaþi sã trãiascã.
Furia, cearta, neînþelegerea dintre propriii membri, lipsa
mijloacelor de trai, nemunca ºi viaþa nomadã - ei nefiind
legaþi de pãmânt, i-a lipsit de un adãpost ºi, de aci, o viaþã
de risc ºi de sfidare a ceea ce dã mãsura statorniciei fami-
liei sau grija agonisirii roadelor de pe urma muncii lor.
Dacã unii au învãþat meserii, nu s-au putut lãsa însã
organizaþi în colectivitãþi de breaslã, ci au mers pe cont pro-
priu, dar lipsiþi de binefacerile societãþii, de sprijinul ei prin
ºcoalã, spitale, ordine publicã ºi mai ales de respect faþã de
acestea. Ei vor justiþie proprie, o viaþã personalã necontro-
latã ºi neîngrãditã de norme de conduitã. Or aºa ceva nu se
poate ºi nu se întâlneºte nicãieri. Am trãit departe de ei, în
sensul neacceptãrii modului lor de pseudo-organizare
socialã ºi al fenomenului de inadaptabilitate la un sistem
integrator care sã-i facã egali în drepturi ºi justiþiabili. În
colectivitãþile în care au lucrat ºi membrii acestei etnii, care
 43

aveau o stare atitudinalã demnã de laudã, aveau logicã,

spirit ordonator, deciºi nu numai sã se alinieze dar chiar sã
intre în concurenþã cu ºanse egale în societatea majoritarã.
Îmi vine în minte o familie care m-a impresionat mult.
Nea Vasile lucra, prin 1970-’80, la o fabricã din
Bucureºti, pe post de „bun la toate“, iar soþia sa Genoveva,
casnicã fiind, mai cã se încumeta sã aducã la bloc lapte
dimineaþa devreme, pânã plecau oamenii la serviciu. Îl lua,
cu noaptea-n cap, de la Alimentara, cu care avea contract,
ºi-l aducea cu cãruciorul - varã-iarnã -, fãrã întrerupere, în
fiecare zi. Lãsam sticlele goale cu bani în ele, la uºa
apartamentului ºi le gãseam pe cele pline, scutindu-ne de
grijã pe toþi. Aveau cinci copii, din care trei erau la facul-
tate, ajunºi apoi profesori de francezã ºi limba românã.
Atâta cinste ºi corectitudine nu mi-a fost dat sã cunosc
prea multã. Le lãsam cheia de la casã fãrã a fereca nimic
ºi ne fãceau curãþenie cât noi eram în concediu. N-am
gãsit o urmã de intenþie de a fi miºcat un lucru de la locul
lui, iar de lipsã, nici nu mai putea fi vorba. La Craiova, pe
strada noastrã venea anual în sezonul de toamnã un cosi-
torar, Costicã, însoþit de nevasta lui. Aveau peste douãzeci
ºi cinci de ani ºi, împinºi de nevoi, prestau servicii prin gos-
podãriile oamenilor, contra mâncare, îmbrãcãminte ºi
încãlþãminte disponibile, tot ce putea fi folosit de ei. Veneau
sã ne cositoreascã toate cãldãrile de aramã ºi sã le repare
pentru a fi folosite mai ales la pregãtirile de toamnã: bulion,
magiun, marmeladã, conserve etc. Lucrau cam douã-trei
zile, într-o liniºte ºi ordine de nu-i simþeam. Erau cinstiþi, se
miºcau ca furnicile, fãceau orice, drept mulþumire pentru
44

cã-i tratam ca pe oameni de ajutor ºi cu omenie. Ne

povesteau multe lucruri din viaþa lor ºi a semenilor lor, pe
care nu-i aprobau deloc în ceea ce fãceau în afara legii,
dar ºi a modului lor de trai. Ne spuneau de atunci cã, dacã
vor dispãrea teama ºi frica faþã de tradiþia lor ºi a obligaþi-
ilor ce decurg din regulile lor interne, etnia lor va crea pro-
bleme societãþii în care sunt nevoiþi sã trãiascã ºi sã
munceascã. „Suntem o naþie a dracului de proastã, învã-
þatã sã vrea ºi sã aibã, fãrã sã munceascã ºi fãrã sã
rãspundã de ceea ce face rãu. Dacã pãrinþii noºtri nu ne
învaþã de mici sã muncim ºi sã nu furãm, de alþii nu
ascultãm ºi nici nu vrem sã auzim. Da, unii ne spun cã
n-avem nevoie de carte, cã sã nu ne ducem sã ne scoatem
acte, cã noi ne putem duce oriunde fãrã sã ne þinã cineva de
rãu, cã aºa e rasa noastrã învãþatã sã trãim din grija
aproape obligatorie a altora, din cerºit, fãrã muncã ºi înda-
toriri. Mulþi dintre noi n-au acte la naºtere, sunt necunoscuþi,
n-au identitate ºi de-aci toate belelele vieþii noastre, care nu
e viaþã, e trai de câine, suntem ca nimeni“.
Ei! Eu asta n-am sã uit niciodatã!...
În copilãrie ne jucam împreunã cu ei ºi participam
în egalã deplinãtate a deprinderilor copilãreºti, la gãsirea
în comun a accesului la ceea ce era de naturã sã ne
uneascã ºi sã ne înveseleascã deopotrivã ºi fãrã a ne
stingheri bucuria ce-o degajau mijloacele avute la dispo-
ziþie. Ne jucam în acelaºi praf ºi nãmol al strãzii, cu ace-
leaºi mingi de cârpã, jocuri în ºi pe chibrituri, pe buline de
plastilinã, cãpriþa, þurca, sãrituri la lungime ºi câte se mai
aflau la îndemâna noastrã.
 45

Gustam deopotrivã din atmosfera trãirilor, a întâm-

plãrilor cotidiene a mahalalelor noastre, cu oameni situaþi
în mod diferenþiat pe scara valorilor societãþii, cu bunele ºi
tarele lor, cu maniere ºi caractere uneori opuse ºi incorigi-
bile în îndreptare. Se forma ºi se adopta un comportament
mediocru dar nivelator ºi îngãduitor, mai tolerant, fãrã stri-
denþe, dar acceptat de toþi.
Nu se neglija nici buna-cuviinþã, dar nu se lãsa ca
nefãcutele unora sã nu fie luate în atenþia sau comportarea
deºucheatã a altora. Exista o curiozitate copilãreascã peste
care nu puteam trece cu indiferenþã, deºi eram sfãtuiþi din
vreme de pãrinþi sã nu cãdem în ispita de a lua în seamã
toate bârfele, zvonurile, znoavele ºi mai ales certurile ºi
necuviinþele auzite sau vãzute, dar nu le puteam ignora, ba
chiar, pe unele, le interpretam.
Tagma femeilor era purtãtoarea de cuvânt a acelor
ºtiri cãrora le atesta autenticitatea sau indiscreþia. Femeia,
jumãtate ispitã, iar cealaltã jumãtate întregind-o prin pãcat,
intratã în gura suratelor, neiertãtoarelor ºi clevetitoarelor
cognomene, etichetate dar ºi încãrcate cu alte însuºiri
pãtimaºe ºi atribute imaginate ca fiind strict sau neapãrat
aparþinãtoare, dar fãrã de care „caracterizarea“ nu putea fi
completã, viaþa lor fãcea deliciul bârfelor, scandalurilor,
certurilor conjugale, a despãrþirilor ºi neînþelegerilor de
familie.
Automat se gãsea ºi vina familiei, a soþului sau a so-
þiei, cã altminteri nu se putea „bre“ întâmpla. Scapi frâul,
rãmâi cu desfrâul. „Pãi, nu vezi la Nuþa, blonda?..., zicea
coana Neta, despre nevasta «bãtrânului cocoºat», care n-o
46

mai îmbrãca tot ca mai înainte ºi nu-ºi mai «onora» soaþa?

Asta s-a luat de bãiatul Ioneºtilor care i-a cumpãrat niºte
ciorapi sau ºosete, vrând sã-i ajungã pânã sus ºi nu numai
pânã la glezna piciorului, ci pânã la coapsa piciorului fru-
mos al femeii, unde numai minunea vãzutã putea explica
îmbujoratele feþe ale celor doi naivi ºi nevinovaþi“. Ea,
neonoratã de onorantul oficial, fiecare din cauze ºi motivãri
imprecise dar opuse: ea, buclucaºã ºi zglobie, tânãrã ºi
zvãpãiatã, cu ochi galeºi ºi alunecãtori, curioasã ºi prea
pofticioasã, îºi lãsã picioruºele în mâna lui sã-i probeze
ºosetele pline de nu ºtiu ce ºi colorate nu ºtiu cum, apoi
curiozitatea fu surprinsã de albul imaculat al pulpelor pli-
nuþe, astfel cã nebunia îi cuprinse, pânã pãcatul îi sur-
prinse nepregãtiþi, dar comun în dorinþa ambelor pãrþi care
uitaserã sã se mai împotriveascã. Ultima fu plãcerea care
o luã înaintea ruºinoasei nebunii, care deveni o încre-
menire în faþa unei satisfacþii ºi a unei posibile repetãri, pe
care ºi Eva, chiar ºi ea mai avusese o nemaiîntâlnitã
plãcere în faþa mãrului adus de ºarpe, pânã ce amândoi
s-au trezit „goliþi“ de puteri ºi hrãniþi de marea dorinþã de a
se acomoda pânã la plãcuta sãvârºire a întregului ºi plã-
cutului pãcat.
Unele întâmplãri sãvârºite la vârste critice îºi gãsesc
soluþii reconciliante dintre cele mai originale ºi neaºteptate,
deºi „gura strãzii“ nu iartã, dar uitã repede, întrucât alte
isprãvi sau caravaslâcuri le iau locul, depãºindu-le în sub-
stanþã.
Mi-am amintit de cartea lui Tudor Muºetescu, „Mica
Publicitate“, unde o fostã doamnã, mult mai preocupatã sã
 47

fie „ºi mai ºi“, mai dornicã în cele trebuincioase viitorului,

pentru a fi hiperbolizantã în faþa apropiatelor amice ºi spre
a rupe gura târgului, biata doamnã Caliopi Zamfirescu,
proaspãtã vãduvã, este nevoitã, în multe dãþi, sã treacã
prin furcile caudine ale unor încercãri: se recãsãtoreºte de
câteva ori, ajungând în situaþii aspre ºi dure, fiind nevoitã
sã suporte cãderea în abisul uitãrii ºi al singurãtãþii ireme-
diabile.
ªi totuºi, stãrile ºi trãirile cartierelor mãrginaºe a-
veau unicitatea ºi farmecul lor inconfundabile. Vânzoleala
pe strãzi încã din zorii zilelor, forfota ºi freamãtul din
apropierea fabricilor, fluierul sirenelor ce-ºi chemau oa-
menii la muncã, larma vânzãtorilor ºi precupeþilor, zarza-
vagiilor, lãptarilor, brutarilor, toate aveau încãrcãtura unor
activitãþi cotidiene indispensabile ºi obligatorii, care se per-
petuau aproape cu regularitatea unui metronom, iar lipsa
uneia declanºa nedumerirea ºi neliniºtea locuitorilor.
Zvonurile circulau cu viteza sãgeþii ºi de aci înce-
pea suita neterminatelor interpretãri, aprecieri, pãreri ºi
sentinþe date la nivelul ºi cota decisivã, greu sã fie schim-
batã de vreo instanþã, caz în care, se comenta pãrtinirea
unuia sau altuia, cã „machea“ cine o fi umblat cu „nescai“
intervenþii, cã altminteri nu putea sã-i dea câºtig!! Apoi,
toatã discuþia se muta la cârciumã, unde duºca naþionalã
era mai sentenþioasã ori mai concesivã, dar întotdeauna
luatã prin comparaþie cu altele de aceeaºi speþã a celor
pãþiþi din cartier. Toate aceste aprige dispute mãreau vân-
zarea cârciumarului care nu ostenea cu spãlatul paharelor,
halbelor ºi þapilor de bere, pregãtirea unor gustãri cu
48

brânzã, salam, mãsline ºi, musai, scobitori ºi pâine

proaspãtã, toate fiind ieftine de-ºi putea permite fiºtecine
sã-ºi descreþeascã oleacã înfãþiºarea dupã munca de o
noapte. Tot aci se afla cine se mai însoarã, cine cu cine se
mãritã, ce avere ºi ce dotã dau socrii, cine sunt naºii, unde
fac nunta... ºi câte ºi mai câte: cã pe aia o þine ãla de mai
mult, cã acum face nunta de gura lumii ºi a pãrinþilor fetei,
cã ea sãraca n-a ºtiut ce i se poate întâmpla din „luare“ ºi
care-va-sã-zicã „rãmãsese“, ºi n-are cum s-o mai acopere,
cã începuse sã se vadã ºi râde lumea. Tot aci se fãceau ºi
pariuri care se ºi achitau pe loc, puse pe mâna ãluia care
vrea sã vinã la primãrie, cã va face strada ºi va bãga apã
ºi fântânã în colþ la madam ...escu, cu stâlp de iluminat
noaptea, ca sã nu mai spargã hoþii casele sã fure trusoul
de nuntã al fetei cutãruia...
Codoaºele îºi fãceau numãrul complet ºi adus la zi
cu tot ceea ce se mai spunea sau s-a mai auzit de ãla, de
aia, ãia ºi aproape tot despre cei ce fãceau obiectul unor
discuþii avute mai înainte ºi neterminate, cu adãugirile ºi
realitatea pasãmite la zi. ªi toate spuse în plinã stradã cu
asistenþã asiguratã de orice gurã cascã. Numai cãldura din
miezul zilei micºora rândurile ºi mulþimea adunatã, iar de
multe ori ºi praful iscat de trecerea unei cãruþe sau trãsuri
spãrgea sau împrãºtia gloata, trimiþându-i la rãcoarea
curþilor stropite ºi împrospãtate de parfumul florilor îmbujo-
rate, multicolore ºi întreþinute cu hãrnicie.
Ciclurile întâmplãrilor zilnice se rulau fãrã schim-
bãri esenþiale. Vara, serile erau colorate de luminile lam-
pioanelor improvizate, prin secãtuirea de miez ºi sâmburi
 49

a pepenilor verzi sau a dovlecilor galbeni, prin secþionarea

pe orizontalã a unei calote superioare, apoi decuparea
unor modele prin care strãbãteau luminile date de flãcãrile
unei lumânãri fixate în interiorul corpului astfel creat. Era
un spectacol de lumini în întunericul nopþilor de varã,
fãcând concurenþã splendorii stelelor de pe cer ºi a luminii
dãtãtoare de farmec ºi frumuseþe. Învârtirea lampioanelor
în traiectoriile lupinguurilor dãdeau impresia unor cercuri
luminoase ce se rotesc, apoi fascinaþia imaginaþiei
copilãriei noastre, cu focuri ce creau fumuri ce îndepãrtau
þânþarii, lãsându-ne, în schimb, bucuria observãrii specta-
colului unic, grandios ºi gratuit. ªtiam sã ne jucãm, sã
visãm ºi sã credem în simplitatea mediului nostru sãnãtos,
de o vitalitate aparte, mereu tradiþional ºi incitator, priete-
nesc, statornic, pasional ºi plãcut. Ne fãceam un obicei din
a ne sincroniza ºi organiza anume programele ºi orele de
întâlnire pentru a ne juca ºi a celor trebuincioase dis-
tracþiei, astfel încât timpul afectat sã fie folosit din plin.
Rezervam cu grijã timpul ºi pentru ºtergerea ºi spãlarea
urmelor ºi a pãcatelor amprentate pe pielea noastrã,
lãsând impresia unei nevinovãþii sau semnul de pilde com-
portamentale. Apa ciºmelei binecuvânta spãlarea pã-
catelor sãvârºite ºi le dãdea bineþea întoarcerii la ora ºtiutã
ºi admisã de revenire acasã, înainte ca pãrinþii noºtri sã
vinã de la muncã. Altfel, Sfântul Nicolae intra în funcþiune
ºi rareori stãtea în ºomaj tehnic sau fortuit din lipsã de
vinovãþie. Ne era teamã de o uzurã moralã ºi de neîm-
plinirile lui coercitive. Grijã juvenilã. Nu ºtiu cum se fãcea,
dar niciodatã n-am urât sau sã reproºez folosirea pe
50

nedrept a Sfântului. ªi aveam ºi eu... „ambâþul“ meu!

De!!...
Ne jucam respectând nevoia copilãriei, la modul
cel mai serios ºi angajant, bucurându-ne deopotrivã de
adaosul de sãnãtate ce-l adiþionam, prin imunitatea ce-o
cãpãtam faþã de cei obligaþi ºi puºi la adãpost de capriciile
oricãrui sezon al anului. Alergam cât trei ogari de curse ºi,
cu asistenþã „selectã“, penetram spaþiul cu trupurile bron-
zate de soare sau udate de ploaia cãzutã în trombã, caldã
sau rece, corpuri uscate de bãtaia vântului pânã toamna
prevestitoare a iernilor troienite de zãpezi îngheþate de
gerul nopþilor cu lunã. Iarna cu zãpada-i specificã venea fix
de Sfântul Nicolae, cu ninsori bogate de înghiþeau apele
ploilor de toamnã, ba mai puneau de douã palme pe dea-
supra, pânã la înãlþimea ºoºonilor albi în care ne înfo-
foleam tãlpile ºi labele picioarelor ºi în ciorapi de lânã
fãcuþi în casã ca ºi mânuºile. Fãceam stele de colindat,
folosind carcasa unui ciur de mãlai mai uzat, fixându-i în
interior drept diametru un fãcãleþ depãºit de uzurã, lãsând
loc pentru baterii electrice, necesare la aprinderea be-
curilor aºezate pe canturile celor cinci piramide ce formau
colþurile stelei, îmbrãcate în poleialã ºi împodobite cu abþi-
bilduri gata tipãrite, cu îngeri, magi ºi, neapãrat, scena
naºterii lui Iisus. Mergeam la colindat sau cu pluguºorul în
grup de câte patru sau cinci copii, colindam ceremonios ºi
la modul cuviincios, marcaþi de semnificaþia acestui ritual
deistic ºi scrupulos. Am auzit, de Crãciunul lui 2007, o
strofã frumoasã dintr-un colind, care mi-a adus aminte de
acele timpuri trecute, unice ºi inimitabile: „Ninge dezmãþat
 51

ºi tandru/ Pe aleea cu castani/ ªi ninsoarea-i o colindã/

Sãnãtate, la mulþi ani!...“ Iar de Anul Nou, la pluguºor, uram
gazdelor sãnãtate, spor în anul care vine ºi un cântec ce
avea a doua strofã: „Nu mai sunt pe luncã flori/ Vãile-s
deºarte,/ Plin de câmpul de cocori/ Verile-s departe“.
Mergeam pe zãpada proaspãt cãzutã pânã o bãtã-
toream, de numai primãvara o mai topea. Patinam pe
gheþuºul natural sau obþinut prin udarea cu apã, pe care
gerul ºi lama patinei dupã miezul nopþii o transformau în
oglindã strãvezie, un alunecuº miraculos. Aveam nasurile
îngheþate la concurenþã cu mâinile care erau bocnã ºi roºii
de nici nu le mai simþeam, însã nimic nu ne împiedica sã
continuãm joaca nebunã ºi neobositoare. Ni se pãrea cã
ne încãlzim prin îngheþ ºi ne rãcoream la cãldura
mânuºilor, fularelor ºi a cãciulilor umezite de topirea gheþii
ce se formase pe ele, care apoi iar îngheþau. Era o fasci-
naþie, un miracol ºi multã bucurie adãugatã copilãriei noas-
tre pe care o trãiam din plin. Unde mai sunteþi voi, NELU
SCÃRLÃTESCU, TITEL CORNEANU, TITU BOULEANU,
MIHAI ºi BEBE MÃNDOIU, PAUL STANCU, VICTOR AL
TANTIEI ADRIANA, LIZICÃ FIRESCU, GICÃ VALAS, NELU
NECªOIU, SANDI ILIESCU, ILIE (vãrul meu) MÃRIN AL
LUI BULGARU ºi voi toþi cu care înãlþam zmee colorate,
zepeline, turcaleþe, bãteam mingea de cârpã, jucam þurca,
cu o îndemânare de invidiat, ne jucam cu chibrite colorate,
buline de plastilinã, cu bile de oþel provenite din rulmenþi
deterioraþi sau bile din sticlã din recipienþii de suc ºi din
capacele acestora acþionate de o închizãtoare de cauciuc,
ce acoperea acea bilã, ºi alte invenþii copilãreºti practicate
pânã la desãvârºire.
52

Începusem sã ne jucãm cu praºtia confecþionatã

din cauciucurile camerelor de la roþile maºinilor tatãlui pri-
etenului nostru VICTOR CERÃCEANU, ºi din crãcane me-
talice aduse de tatãl lui GEORGE VASILAS. Aceastã dis-
tracþie era destul de buclucaºã întrucât mai greºeam þin-
tele, nimerind geamurile sau borcanele pline de legume
puse la acrit, la soare, aºezate pe prispa caselor sau în
ronduri de flori. Aci, belelele aveau un plus de necaz,
coconeturile revendicându-ºi pagubele produse. Pânã la
urmã, se gãsea o modalitate reciproc împãciuitoristã de a
aplana diferendurile produse. Nu eram zgomotoºi ºi nu
deranjam viaþa tihnitã a vecinilor. Salvarea noastrã era
terenul povernei, mare ºi încãpãtor ce-l aveam în preajmã,
un teren care pânã prin 1948 aparþinând lui Stãnicã, un
cârciumar cu prãvãlie pe Str. Elca ºi pe care, ulterior, l-a
împrejmuit cu gard, apoi vânzându-l pentru case ºi grãdini.
Aveam grija ca joaca sã fie precedatã de trebãluiala ca
ajutor în familie: cãrat apã, preparat bulion, conserve ºi
câte se mai cereau de fãcut la cererea mamelor noastre.
În clasele mai mari ale liceului, elevii gãsiserã o
motivaþie ºi o modalitate de a suporta mai stoic gerul ºi
asprimile iernii. Le conduceau acasã, mai ales seara, pe
domniºoarele cu care se împrieteniserã. Nu se cãdea ca
bietele fete sã meargã singure ºi lipsite de „siguranþa“ de
care mai toate aveau nevoie. Nu simþeau gerul care le ble-
gea urechile ºi le amorþea gurile, din pricina cãruia trebuia
gãsitã o compensare ºi o îndeletnicire reciproc beneficã.
Luau braþul fetelor (numai cu permisiune), le mai apropiau
de ei pentru ca sã lase loc de trecut ºi altor persoane care
 53

tremurau de frig. Fetele, cumularde a cãldurii primite prin

simpatia apropierii, înmagazinau o cãldurã pe cât de nece-
sarã la primire, pe tot atât de utilã la radiere în mediul ºi
corpul în contact. Se fãcea „in vivo“ practicã la capitolul
„Cãldura“, din fizicã.
Doamne, câtã dulceaþã ºi cãldurã au fetele astea
chiar ºi iarna, încât crezi cã ar topi ºi încãlzi dorinþa multor
nerãbdãtori de a se îndulci pânã la limita unui primejdios
diabet. Ce fenomen termic se pune în funcþiune, ce empatii
sau entropii explicate termodinamic le duce în pragul unei
descoperiri demne de decernarea unui premiu de „No-
bleþe“, un „perpetuum mobile“ care sã te poarte în þara
viselor neîmplinite dar posibile. Câtã importanþã poate
avea o dulceaþã nezaharisitã ºi înfierbântãtoare, datã la
cost de dragoste ºi prietenie ºi fãrã T.V.A?!! Este miracolul
tinereþii, ar fi rãspuns marele Beaumarchais. Când le
vedeau ºi le vorbeau cu timiditatea primului începãtor, îi
cuprindea fiorul noviciatului, era un chin mare pânã ve-
deau sau reuºeau sã le cunoascã, temându-se de cãderea
barierei care i-ar fi oprit fãrã prevenþie, de a rãmâne blocaþi
instantaneu. Se cãuta urgent un intermediar salvator, dar
ºi atunci prudenþa era mama înþelepciunii. Dar încet, cu
paºi mãrunþi, puteau sã se apropie de o izbândã mai valo-
roasã decât o bãtãlie istoricã. Buna cuviinþã, comporta-
mentul manierat ºi reciprocitatea consensului consolator,
motivau o apropiere prieteneascã ºi plinã de farmec. Cât
timp trecea? Cât timp dura? Aici operau hotãrâtor poli-
teþea, corectitudinea ºi încrederea, toate consolidând o
relaþie proiectatã sã capete trãinicie ºi durabilitate.
54

Existã o tainã în alcãtuirea unui cuplu care sã se

constituie într-un nucleu familial ºi component al societãþii,
ca parte chintesenþialã a ei, de a cãrei congruenþã ºi unici-
tate atârnã soarta generaþiilor ce-o compun ºi a cãror
ordonare disciplinatã dã mãsura inteligenþei ca o compo-
nentã a gradului de trãire civilizatã ºi de culturã. Trebuie sã
învãþãm sã trãim civilizat ºi cu inteligenþã. Este singura
ºansã spre a ne distinge ºi încuraja nevoia primenirii ºi
regândirii unei societãþi morale ºi responsabile pentru ce
se întâmplã în sânul ei, cãreia îi creeazã disconfort ºi
ofense. Trebuia sã învãþãm sã ne împrietenim nu din dorin-
þa de a epata sau de a brava. Funcþiona o notã distinctã a
unei apropieri peste cota unei prietenii desãvârºite ºi
loiale. Vroiam sã ne împãrtãºim reciproc stãrile emo-
þionale, sã purtãm o conversaþie în care subiecþii erau eroi
de romane, ce aveau virtuþi, aveau ºi defecte, erau fericiþi
ori deformant de indiferenþi imboldurilor jocului de-a dra-
gostea. Fãceau modele, scenarii, replici, spumante intrigi
pentru demontarea unor intruziuni între fiinþele adorabile
dar neajutate. Se dãdeau verdicte ºi se instituiau justiþiari
fãrã studii în cauzã, dar moralizatori ºi împãciuitori. Era
fantezia ce încorona o izbândã, o reuºitã, o împlinire. Sãr-
bãtoream o victorie într-o cofetãrie cu un cataif, tot atât de
dulce precum sãrutul celor douã persoane ce jucaserã, în
imaginaþia lor ºi a noastrã, la modul pilduitor ºi convingãtor.
Iarna te poate încãlzi ºi cu aºa ceva, dar ºi la modul acesta.
Serilor reci de iarnã le luau locul cele senine ale primãverilor
timpurii, cu lunã indiscret de luminoasã ºi periculos de cu-
rioasã. Era semnul cã trebuia sã ne retragem, lãsând ca
 55

totul sã se continuie în visul fetelor aºteptate acasã cu cãl-

durã ºi nerãbdare. Se continuau în vise scenariile lor?
Cred cã toþi ºtiu rãspunsul!...

*
* *

V-aþi jucat vreodatã cu cercul, alergând ºi rotindu-l

din puterea ºi plãcerea fiecãruia, pe partea mai linã a tro-
tuarelor sau a caldarâmului? Îl conduceam cu un beþiºor
mai gros atingându-l în direcþia sensului de rotire sau cu o
sârmã groasã, cãlitã, încât el sã fie condus prin ghidare.
Trãiam bucuria rotirii „lumii“ odatã cu cercul nostru, era
asemenea unei figuri sau reprezentãri geometrizate a
înlãnþuirilor ce se miºcã pe traiectoria rotirii corpurilor, fãrã
sã cadã în hãul necuprinderilor gândului nostru, de þinere
în poziþie necãzãtoare a lor, de nimeni explicatã sau
definitã drept cauzã, aºa cum a rãmas ºi azi. Aveam liber-
tatea de a ne juca acolo unde prietenia ºi bucuria copilãriei
îºi dãdeau întâlnire ºi împlinirea lor supremã golitã de
prejudecãþi ºi nesinceritãþi, îºi trãiau plenitudinar dãinuirea.
Învãþam pe viu ºi în direct ce este prietenia ºi simþeam cã
este „ceva“ peste adjectivalul extraordinar, pentru cã avea
mãsura perenitãþii, a puritãþii ºi sinceritãþii. Atunci ºi acolo
am învãþat câtã durere te cuprinde la pierderea unui prieten,
drept ceva îngrozitor, pentru cineva lipsit de puterea
înþelegerii ºi cuprinderii unei realitãþi iremediabile, crude ºi
neiertãtoare. Erau prietenii reciproc încuviinþate, încredin-
þate ºi acceptate. Adevãratele prietenii sunt imprescriptibile,
durabile ºi singure - ce asigurã ireconciabila dãinuire.
56

Am fost prieten ºi am avut prieteni în toatã copilãria

mea. M-am bucurat uneori de ea, mai mult decât de ºcoalã
ºi, la rându-mi, i-am dat, prin devoþiune, toatã nobleþea de
care avea nevoie pentru a ne-o restitui sub forma bucuri-
ilor ºi plãcerilor împlinite. Acum simt nevoia unei mulþumiri
sincere ºi fireºti pentru aceastã stare manifestã a fru-
moaselor prietenii trãite. Ei ºi aceloraºi, dintotdeauna copii
frumoºi ºi nebuni, martori ai copilãriei noastre, singurii ce
pot pune chezãºie ºi garanþii mãrturiilor ce sunt asiguratorii
ale unei vieþi reale ºi fãrã pereche. Vouã, de-acum oameni
în vârstã, cu copii ºi nepoþi, contemporani în timpul fasci-
nant al acestor vremuri, vã mulþumesc. Salve amicis! Celor
ce mai sunt în viaþã, sãnãtate ºi fericire deplinã.

*
* *

Între centrul asfaltat sau pietruit al oraºului Craiova

ºi cartierele sale mãrginaºe, drumurile ºi cãile de acces
radiale sau de legãturã nu aveau o infrastructurã care sã
preia greutatea unui vehicul cu încãrcãturã prea mare,
având îmbrãcãmintea de rulare destul de uºoarã, din pia-
trã sau bolovani de râu, ori piatrã cubicã, garantând doar
neînglodarea în noroiul format dupã ploaie. Nisipul ºi col-
bul constituiau permanenta stare în care se aflau tot timpul
mai toate strãzile pe care am copilãrit. În ele ne jucam
umplându-ne de praf, în ele ne formam viitorul talent fot-
balistic, acolo driblam, plonjam, ne cotonogeam, în ele ni
se juleau degetele de la picioare ºi gleznele, pe care apoi
 57

le spãlam (dezinfectam) la ciºmeaua din colþul strãzii, pen-

tru a face „impresie bunã“ acasã. Preferam sã ne jucãm
fãrã încãlþãminte de protecþie, fie din comoditate, dar mai
ales din dorinþa de a ne pãstra ºi de a o feri de rupere pe
cea pe care o þineam ºi o purtam la ºcoalã, aºa încât „ofi-
cial ne simþeam bine“, jucând desculþi, prin anticipaþie la
romanul ce urma sã-l citim mai târziu, al lui Zaharia Stancu.
Toamna, mai ales, dar ºi vara, era un „chin“ obligaþia de a
ne încãlþa spre a merge la ºcoalã sau pentru a ieºi în oraº.
Mereu ºchiopãtam, fiind nevoiþi sã ne pansãm sau sã ne
oblojim bietele picioare, cu alifie, rivanol, apã oxigenatã,
creolinã ºi iod. Dupã mai bine de ºaptezeci ºi ºapte de ani,
de platã a impozitelor, mai abitir decât cei din centrul ora-
ºului, în vara anului 2008, am avut, „în fine“, plãcuta sur-
prindere de a asista la asfaltarea strãzii, trotuarelor din
cartierul nostru craiovean, într-un an electoral, ce deve-
nise obsedant ºi plictisitor de încãpãþânat în a ne obliga
sã ne înnoim ºi sã simþim apãsarea alegerilor ºi a schim-
bãrilor permanente a pretendenþilor, dar ºi a aceleiaºi
minimã contra maximã neacoperire în fapte neonorate
dar promise.
Meseriaºii purtau echipamentul de serviciu - obli-
gatoriu de astã datã - inscripþionat pe spate cu sloganul
„echipa primarului“, parcã era prima paginã a unui ziar
flotant, cu conþinut agitator în mase, din trecut. Dar ce nu
face ºi la ce nu se poate preta un „prim“ fost ºi devenit iar
„prim“ în urbe?!! De ce nu s-a fãcut pânã acum? Cã, dupã
cum spun unii, tot „primul“ rãspundea de ele ºi când era
„vice“, ba chiar cã unele strãzi din zonã (culmea!, tocmai
58

acestea acum asfaltate) figurau ca asfaltate dupã acte.

Deºi toþi au plãtit impozite, fondurile au fost mascate în
presupuse „utile ºi mai necesare“ nevoi dupã campaniile
electorale ºi orientate cu meºteºug, cãtre „nevoi urgente“
ale aleºilor. Aºa a fost întotdeauna. Unii adunã scãzând ºi
înmulþesc împãrþind o parte a impozitelor cetãþenilor, ui-
tând cã cetãþeanul, în calitatea lui, are o funcþie perenã de
contribuabil, iar aleºii ocupã temporar, ocazional ºi de cir-
cumstanþã aceste funcþii plãtite de cetãþeni. Aici, pseudo-
democraþia îºi confirmã neputinþa organizatoricã, lipsa de
constrângeri ºi a mãsurilor coercitive asupra celor aleºi
sau a celor numiþi sã-i reprezinte în consilii. Sus, la nivelul
executiv, se niveleazã scopurile ce le scuzã mijloacele
imperfecte „de-a alege preferenþial“, spre execuþie ºi satis-
facerea cerinþelor cetãþeanului, în funcþie numai de strin-
genþa lor. Lipseºte elementul fundamental, ºi anume, con-
sultarea de cãtre cei aleºi în consiliile locale, ca reprezen-
tanþi desemnaþi de cetãþeni ca sã le reprezinte doleanþele
sau nevoile gospodãreºti - edilitare, nu preferenþial po-
litice, deoarece politicul n-are ce cãuta aci, nu el trebuie sã
primeze; este o alãturare disfuncþionalã ºi ofensatoare la
adresa cetãþeanului care are nevoi, cerinþe ºi nu preferinþe
politice. El îl vrea reprezentativ pe cognomenul sãu, ne-
constrâns politic. Nevoia generalã nu are acoperire ºi
susþinere prin politicul pestriþ, unde înseºi majoritãþile nu
sunt reprezentative, chiar numeric adunate, ele neaco-
perind nevoia majoritãþii oamenilor nepolitizaþi. Consiliile
sunt acoperiºul susþinãtor ºi protector al unui grup intere-
sat, care „continuã legal conflictul dintre interese ºi nevoi“,
 59

acþiunile fiind de cele mai multe ori perdante ºi mereu frus-

trate, dar aparþinând cetãþeanului ignorat.
Este faþeta antidemocraticã, coruptibilã ºi zornãi-
toare, care e denumitã „interfaþã“ tocmai a laturii sau a pre-
ocupãrii centrale, a tocmai ceea ce înseamnã „viaþa ce-
tãþii“, unde starea atitudinalã a „primãriei“ este mai mult
decât esenþialã, este determinantã. Funcþia esenþialã a
cetãþeanului contribuabil, prin plata impozitelor ºi a taxelor,
ca surse de bazã ale veniturilor unei primãrii, este înþe-
leasã exact pe dos de cãtre unii edili. Ei se socot dincolo
de obligaþia de a realiza cu prioritate cerinþele cetãþeanu-
lui, el primarul fiind subordonat prin funcþia atribuitã ºi re-
tribuitã de cetãþean, de a-ºi alinia toate demersurile între-
prinse în direcþia realizãrii ºi înfãptuirii cerinþelor obºtii, ei
se transformã în administratori ai fondurilor dupã bunul
plac. Confundã ºi dau sens contrar prevederilor legale a
„noþiunii de administrare“, pe care o confundã cu cea de
„proprietar“. Ea, primãria, reprezintã statul în ºi pentru ad-
ministrarea bunurilor publice, dar nu ca proprietar. De aci
confuzia ºi abuzul în folosirea, utilizarea ºi repartizarea
sau alocarea spaþiilor comune ºi publice.
Prin definiþie, acestea se repartizeazã sau se folo-
sesc ca „uzitare“ cu precãdere publicã. De pildã, primãria
nu poate înstrãina ºi schimba destinaþia spaþiului public,
fãrã avizul ºi consultarea cetãþenilor din zonã, afectaþi de
funcþia nou-creatã ºi devenitã stânjenitoare colectivitãþii
înseºi.
Dar, sã rãmânem în zona schimbãrilor calitative a
oraºelor ºi cu precãdere a celor structurale, unde dotãrile
60

tehnico-edilitare deschid calea înnoirilor ºi ridicarea ni-

velului de trai al beneficiarilor acestor îmbunãtãþiri. În
Craiova anului 2008, se simte suflul înnoitor ºi de atrac-
tivitate prin executarea unor lucrãri care reþin atenþia ºi
dau mãsura unui municipiu cu tradiþie ºi reprezentativi-
tate în zonã ºi îºi meritã efortul material ºi financiar
depus. Este efectul unor dozãri de gândire ºi materi-
alizare a bunelor intenþii, ºi inspiraþii de bun gust ºi de pri-
cepere a edililor, a întregului corp tehnico-administrativ.
Asfaltul a luat locul prafului ºi a hârtoapelor de pe stradã,
apa potabilã a intrat în gospodãriile oamenilor, gazul na-
tural (metan) a luat locul lemnelor ºi al cãrbunilor, iar ca-
nalizarea a însãnãtoºit zona, a eliminat poluarea ºi a igie-
nizat pânã la cota civilizatoare condiþia de viaþã normalã
a arealului aferent urbei.
Dacã acestui efort material ºi financiar investit, i s-ar
adãuga - de-acum devenit obligativitate ºi conduitã de
muncã -, deci, calitatea muncii prestate, în special în cali-
tatea asfaltului ºi corectitudinea lucrãrilor ºi a lucrãtorilor
care-l pozeazã pentru a asigura scurgerea apelor pluviale
la o canalizare capabilã sã preia ºi vârfurile debitelor pro-
venite din ploi, care stagneazã fie din subdimensionarea
canalizãrii, fie din lipsa de întreþinere în stare de funcþi-
onare a cãminelor de colectare, atunci s-ar putea da un
calificativ onorant. Pãcat cã plãtim la suprapreþ lipsa de
profesionalism, lipsa supravegherii ºi a controlului calitãþii
acestor prestaþii, forþarea pãguboasã pânã la admiterea de
decontare a unor lucrãri, ce din start ar fi trebuit respinse
de cei care fac recepþia. La nivelul unei þãri înglodate în
 61

datorii ºi nevoi, de ce ne permitem aºa ceva? Îi îmbogãþim

pe chiulangii ºi diletanþi, declaraþi cunoscãtori, toþi, fãrã sã
cunoascã nimic, puºi numai pe ºpagã ºi nemuncã, con-
ducãtori trucaþi ºi supraveghetori fãrã ochiul exigenþei ºi al
responsabilitãþii obligatorii, ca primã cerinþã a încadrãrii lor,
care fac orice altceva decât îndatorirea pentru care sunt
remuneraþi, încã ºi cu sporuri de condiþii speciale, pãzitori
ai lucrãtorilor rezemaþi în cozile uneltelor manuale ce su-
plinesc utilajele adãpostite la umbrã ºi toþi într-un cuget
ºi-o lehamite generalizatã se suspecteazã ca nu cumva
unul sã stea la odihnã mai mult decât altul.

*
* *

Toamna, prospeþimea oraºului o aducea toatã su-

flarea satelor venitã la începutul anului ºcolar, cu mirosul
lipiilor coapte în vetrele ºi þãsturile gospodãriilor rurale, cu
mireasma strugurilor copþi, cu fascinaþia fructelor date-n
pârg, cu mirosul de iod al nucilor bãtute ºi a castanelor
maronii coapte în cazane, toate aprinse ºi aburinde la
colþuri de stradã; cu rumeneala obrajilor copilelor venite la
oraº pentru a se ºcoli, dovadã timiditatea lor ºi sfiala
îmbrãcãrii uniformelor ºcolare, cãrora fustele le dezgoleau
gleznele picioarelor, iar lipsa basmalelor le dezvelea îmbu-
jorarea obrajilor, cu cozile împletite ºi legate cu funde ce se
lãsau cãzute pe spate sau pe umerii lor puternici ºi încer-
caþi de poveri, cozi uneori adunate în cocuri acoperite de
62

filee sau bãºti albastre sau negre. Tãlpile ºi gleznele se

lãsau o vreme înghesuite în încãlþãri noi ºi obligatorii, iar
mersul prin centrul oraºului le garanta, în faþa timiditãþii,
favoarea unui rãsfãþ ce nu-l trãiserã decât în visãri de nopþi
cu lunã ºi în cântecul greierilor neastâmpãraþi ºi ademeni-
tori la neliniºti timpurii.
Dupã înfiinþarea centrului universitar în Craiova,
toamna aducea suflul nou al fetelor devenite absolvente
de liceu ºi cu pretenþii mai acãtãrii în ce priveºte atenþia ce
trebuia sã li se acorde de cãtre toþi ºi în special de bãieþi,
ºi ei studenþi înregimentaþi într-o categorie aparte. Fetele
mai tinere rãmase vara în oraº ºi care fãcuserã „faþã“
bãieþilor, începuserã sã-ºi punã probleme de natura „ce ne
facem, fetelor, cã vin studentele?!“ Grijã mare pentru toate,
nevoite sã-ºi mãsoare paºii ºi cutezanþa spre a nu rãmâne
nebãgate în seamã.
Forfota din librãrii era bucuria aºteptatã, de trei
luni, de cãtre patroni ºi personalul ce servea la tejghele, de
acum nãpãdite de cumpãrãtori. Personalul librãriilor ºtia
de regulã care sunt nevoile noilor ºi nedeprinºilor cum-
pãrãtori pentru clasele respective. Pe listele lor figurau:
coli albastre pentru protecþia cãrþilor ºi caietelor, etichetele
pentru identificarea materiei sau a disciplinei ºcolare,
creioane, tocuri ºi peniþe de scris ºi caligrafie (rondã,
klaps, redis, topograficã), truse de desen, radiere, nelipsi-
ta cãlimarã cu cernealã Kores, Pelican etc., sugativã, linii,
tocuri, blocuri de desen ºi, toate, sub supravegherea aten-
tã a pãrinþilor ce le plãteau la cassã.
 63

Îþi atrãgea atenþia noua poziþie a pãrinþilor acestor

copii veniþi din mediul sãtesc, care, prin intermediul ºcolii,
îºi vedeau de-acum visul împlinit, ca odraslele lor sã trã-
iascã ºi s-o ducã mai bine. Era chemarea oraºelor ce va
schimba structural mentalul ºi comportamentul atitudinal al
omului nou, devenit ocupantul privilegiat al mediului urban,
neobiºnuit cu el, dar cu un coeficient de adaptabilitate
neînchipuit de rapid, dus pânã la contopire desãvârºitã.
Am vãzut, în asta, o mare lucrare socialã: pe de-o parte, o
însãnãtoºire spiritualã a orãºenilor, comozi ºi obiºnuiþi cu
facilitãþile urbei, iar pe de altã parte, nesaþul ºi neostoita
dorinþã a celor din satul strãmoºesc, sã înveþe, sã cu-
noascã, sã se culturalizeze, sã-ºi etaleze la vedere marile
ºi necuprinsele disponibilitãþi, faþã de spiritul orãºenesc. În
cele mai multe ºi onorante ocazii, cei din mediul rural au
avut un avans. ªi asta a priit neamului ºi þãrii. A fost un act
plin de o mãreaþã ºi inimaginabilã moralitate ºi de o inex-
tricabilã rodnicie ºi vlagã, o trãinicie dominant favorabilã în
perenitatea noastrã naþionalã.
Dacã observai atent, toamna, cartierele mãrginaºe
ale Craiovei, în perioada deschiderii ºcolilor, puteai reþine
trei lucruri pline de semnificaþie: mai întâi, forfota trãsurilor,
care aduceau cãlãtorii de la garã spre gazdele deja angajate
din anii anteriori, cãrora li se adãugau carele, ºaretele ºi
cãruþele celor ce intrau pe barierele oraºului, tot spre gaz-
dele vechi sau în cãutarea lor, de cei nou-veniþi la ºcoalã.
Apoi, pe la porþile ºcolilor se aflau cetãþeni ai oraºului ce-ºi
ofereau serviciile de gazdã, cu masã ºi casã, în majoritatea
cazurilor, mai ales dacã se gãseau 2-3 elevi ce doreau sã
64

stea împreunã. Toate cãutãrile pentru gãsirea gazdei se

încheiau în maximum o sãptãmânã. O a treia preocupare o
constituia obþinerea manualelor ºcolare ce cãpãtau o priori-
tate majorã. Sursele de obþinere erau trei: librãriile, pentru
manualele noi, recomandate sau preferate de profesori;
anticariatele sau cãrþile elevilor ce terminaserã prin
absolvire anul respectiv, ce-ºi vindeau o parte din cãrþi, pen-
tru a ºi le procura pe cele ale anului curent de învãþãmânt.
Uneori, caravane de care ºi cãruþe încãrcate adu-
ceau produsele alimentare convenite între pãrinþi ºi gazde
ºi stabilite de comun acord, uneori pe o întreagã perioadã
de ºcolarizare a elevilor. Unele ºcoli aveau organizate
internate pe care mulþi copii veniþi din alte localitãþi le
preferau, dar obþinerea locurilor se supunea unor preve-
deri sau criterii, de regulã prioritare pentru cei cu o stare
socialã ºi materialã limitate.
Mirajul oraºului rãmânea marea încercare pentru
nou-veniþii, iar capacitatea ºi puterea de adaptare au pus
întotdeauna la încercare temperamentul ºi încãrcarea psi-
hologicã a individului. Existã riscuri asumate, încercãri,
ispite ºi capcane, cãrora puþini le puteau face faþã, iar con-
secinþele erau pãgubitoare, creând disconfort etico-moral,
depresii ºi renunþãri iremediabile. Cei încercaþi de viaþa grea
de acasã cunoºteau ºi aveau mãsura comportamentului
corespunzãtor în faþa acestor miraje, se þineau departe ºi nu
cuplau tentaþiilor vieþii necumpãtate. Aveau mãsura bunei
cuviinþe care-i punea la adãpostul trecerii dincolo de linia de
demarcaþie imaginarã, dar orientativã ºi liniºtitoare.
 65

Îmi vine în minte o referire despre aceastã însuºire

mai mult decât necesarã, regãsitã într-o carte semnatã de
cuceritorul om de litere ALEXANDRU PALEOLOGU, care,
cu un verb inconfundabil, cu carisma omului inteligent ºi cu
o elocinþã aparte, carte intitulatã chiar „Bunul simþ ca para-
dox“, în genul sãu caracteristic, face urmãtoarele remarci:
„Se confundã mai întotdeauna bunul simþ cu simþul comun,
deºi merg o bunã parte împreunã. Simþul comun cade
repede în aporii, în vreme ce bunul simþ îºi urmeazã fãrã
greºealã drumul ajungând chiar la descoperiri epocale.
Este darul de a te simþi bine, de a discerne, de a imagina
adevãrul, de a îndrãzni“.
Deºi nu îmi propusesem ca în aceste rânduri sã fac
o inserþie bibliograficã, întrucât nici nu atrage un interes
aparte, totuºi sudura care dã seva continuitãþii unor trãiri,
ce greu mã poate disloca din fiinþa-mi aparþinãtoare, con-
templativã ºi, pânã la urmã, trãitoare biologic a vieþii
craiovene, sã n-o implic mãcar imaginativ. Copilãria ºi
primii ani ai tinereþii au reþinut ºi sãpat adânc, adesea
peren, câteva repere ce s-au constituit ca referenþiale pen-
tru ceea ce am considerat ca fãcând parte dintr-un „fond
de neuitat“, din oraºul meu natal, despre care ºi acum îmi
gãsesc destul timp spre a-mi aminti cu multã plãcere ºi
satisfacþia ce þi-o dau dorul ºi dorinþa memoriei: Parcul
Romanescu, Liceul Fraþii Buzeºti, Strada Unirii, Strãzile
Lahovary - Lipscani, Madona - Dudu, Calomfirescu, Lunca
ºi Jiul.
66

PARCUL ROMANESCU

Îmbrãcat în þinuta de galã a marelui pavoaz, cu

voalul proaspãt ºi îmbãlsãmat al florilor cu parfum ºi regi-
na nopþii, drumul spre Parc avea solemnitatea ce-o
aducea în cultul ºi viaþa grecilor sau ale romanilor „pergo-
la“ pe care stãteau aninate ghirlandele de rochiþa-rân-
dunicii într-o neglijenþã studiatã, la poalele cãrora roº-
catele, muºcatele ºi alte flori agãþãtoare se desfãtau în faþa
razelor îmbietoare ale soarelui, iar petuniile ºi sãgeþica
roºie rãsfãþau trecãtorii cu parfumul lor natural ºi sãnãtos.
Gospodarii curþilor ºi edilii oraºului stropeau de dimineaþã
straturile de flori din faþa caselor înviorându-le pânã la
rãsãritul soarelui, iar strada, la fel udatã de dimineaþã, îºi
etala simetria îmbrãcãminþii pavimentului cu piatrã cubicã,
migãlos ºi artistic aºezatã în arce repetitive, ce-i dãdeau
cãii o decoraþiune admirabilã.
 67

Pe aceastã arterã, devenitã bulevard, se oficiau

defilãrile de sãrbãtori ale marilor unitãþi ale armatei din gar-
nizoanã, deschiderea paradelor fiind fãcutã (de regulã) de
strãjeri, apoi de elevi ai Liceului Militar D. A. Sturza ºi pre-
militari. În faþa intrãrii principale a Parcului Romanescu
strãjuia statuia Regelui Carol I, având sculptate pe soclu
siluete de eroi ostaºi români din Rãzboiul de Independen-
þã. Oþelul ºi fonta necesare realizãrii întregului monument
proveneau din topirea tunurilor capturate de la inamic pe
frontul de luptã. Statuia ºi întreg ansamblul statuar domi-
nau tribuna în care se aliniau oficialitãþile oraºului, gene-
rali, ofiþeri, într-un cuvânt personalitãþile de seamã, cadre
didactice ºi toatã floarea intelectualitãþii. Nu de puþine ori
participa ºi regele în persoanã, care primea raportul de
onoare sub impresionanta muzicã a fanfarei, echipatã în
þinutã de galã ºi cu alãmurile lustruite, oglindã.
Parcul Romanescu era pecetea emblematicã a
oraºului, etalându-ºi ºarmul emulativ prin lacul sãu frumos
amenajat, populat cu lebede albe, poduri aruncate peste
ape sugrumate în cascade ºi cãderi înspumate peste
pietre înverzite de flora acvaticã, cu superba construcþie
inginereascã a podului suspendat pe cabluri, ceea ce, la
acea vreme, reprezenta o lucrare rarã în domeniu din
Europa. Promenada pe aleile parcului era la concurenþã cu
plimbarea pe strada principalã a oraºului, cãreia toatã
populaþia îi spunea „Unirii“, corso-ul Craiovei. Punctele ali-
mentare din Parc fãceau deliciul plimbãreþilor, unde vânzã-
torii îmbrãcaþi în halate sau ºorturi albe, vindeau dulciuri,
îngheþatã, cornuri sãrate, halviþã, romburi de susan în
68

caramel, floricele sãrate în formã de sfere înroºite sau în

fiºicuri de hârtie, jucãrii pentru copii, precum coifuri, elice
de hârtie cartonatã ºi colorate, puse în miºcare de vânt,
mingiuþe din hârtie umplute cu rumeguº de lemn, agãþate
de-un elastic ºi multe altele ce puteau atrage atenþia ºi rãs-
fãþul prichindeilor. Se mai puneau în vânzare bãuturi,
siropuri, bragã, apoi sugiucuri turceºti, batoane cara-
melizate sau din amestecuri zaharoase, nelipsitele gogoºi
umplute cu dulceaþã ºi toate în larma sonorã, deghizatã în
reclama ºi marketingul de azi, a vânzãtorilor gãlãgioºi ºi
guralivi, special antrenaþi sã-ºi stimuleze concurenþa ºi
vandabilitatea produselor ridicate la rang de „marfã“. Nu
ºtiu dacã toþi aceºti vânzãtori erau olteni, dar larma con-
versaþiei ºi, mai ales, a prezentãrii, în originalitatea ei, îi
asimilase fãrã tãgadã. La vârsta ºi nivelul percepþiilor
mele, situam acest negoþ la nivelul gãlãgioaselor strigãte
fãcute de oamenii circurilor, adesea amplasate în spatele
fostului teren central de fotbal, când prezentarea nume-
relor ºi a mãrfii depãºeau calitatea lor, zgomotul înlocuind
T.V.A.-ul sau plusvaloarea mãrfii.
Debarcaderul parcului asigura plecarea în curse a
bãrcilor de agrement numerotate, de ordinul zecilor,
motiv pentru care se închiriau cu ora, fiind chemate prin
portavoce sã acosteze în cazul când depãºeau timpul
acordat ºi permis, unde orice depãºire era penalizatã de
personalul ce-l avea la dispoziþie proprietarul sau admi-
nistratorul însãrcinat. Comun cu debarcaderul, fiinþa ºi o
terasã construitã pe stâlpi, ca piloni, bãtuþi în apã, peste
care o pardosealã destul de solidã oferea o continuare a
 69

þãrmului, pe care erau amplasate mese ºi scaune la care

consumatorii serveau preparatele pregãtite în furnalele
cuptoarelor ºi grãtarelor ce-ºi revãrsau produsele de mici
ºi fripturi fumegânde spre deliciul oamenilor. Berea rece
era servitã la halbã sau la þap ºi asta ca o satisfacþie
împlinitã dupã o aºteptare fãcutã fie pentru liberarea lo-
curilor la mese, sau pofta pe care þi-o creau produsele
preparate ºi aduse la masã. Se procurau ºi produse de la
vânzãtorii ambulanþi, ca prãjituri, cornuri, covrigi, bacla-
vale, gogoºi etc. Desigur, nelipsitele florãrese ºi fetele cu
þigãri sau tutun la tabachere, tentant de cochet îmbrãcate
ºi curate.
Adesea, muzica militarã prezenta un program de
melodii din toatã gama preferinþelor publicului, pus de
acord în prealabil ºi cu spectacolele ºi cupletele teatrale
ale artiºtilor locali.
Veseliile oferite de vizitarea parcului aveau o per-
manenþã sau continuitãþi secvenþiale, date de anotimpuri ºi
cu precãdere de orele la care se contabilizau sau se
puneau în evidenþã confortul resimþit de trecãtori.
În orice caz, despre unele întâmplãri petrecute s-au
scris mai puþine (deºi nu lipsite de încãrcãturi tragi-
emoþionale sau de substanþã, tâlc, aventurã etc.), dar
calea oralã a evenimentelor sau a altor întâmplãri neofi-
cializate de presã, se puteau întreþine comentarii ne-
numãrate.
În parc se legau ºi se dezlegau jurãminte de
neuitare a iubirilor sau de renunþare benevolã la continu-
area unor relaþii amoroase, aici se materializau sau se
70

concretizau stãrile de nerãbdare ºi de un focos amor, care,

repetate, dãdeau în vileag concretul rezultat ºi, de aci, nis-
cai necazuri ºi lucruri „nepotrivite“, ca sã folosesc o actu-
alã ºi real mediatizatã dandana.
Erau poteci ducãtoare „undeva“ ºi terminate în lo-
curi cu „pricini bãnuite“, dar mai toate prefigurate ca ispite
ºi pline de pãcat împlinit, a cãror funcþie nu s-a desfiinþat
niciodatã ºi aceasta fãrã o explicaþie sau argument. Exista
un secret, ce tindea sã devinã testamentar, lãsat moºtenire,
dar nescris, ca o cutumã. ªi cum provizoratul întãreºte re-
gula, poteca pãcatului primar, chiar în lipsa mãrului, dar nu
ºi a ºarpelui, a continuat sã fie calea conceperii sufletelor
ce veneau pe o lume ecologizatã, în formã edenicã ºi fãrã
restricþii sau opreliºti neconfortante.
Pânã ºi parcul oraºului nostru îºi rezervase dreptul
de a se bucura ºi petrece farmecul celor patru anotimpuri
ale anului, îmbrãcând hainele ºi toaleta specificã acestora,
într-un spectacol de galã, ce nu-i scãpa niciodatã sã-l
ofere. Toamna, frumoasa ºi bogata toamnã, se împlinea ºi
da semnalul bineþii tuturor celor ce-o cutreieraserã vara,
dar regãsind-o în policromismul sãu ce-ºi fãcea trecerea
de la verdele crud la arãmiul satinat al coroanelor
copacilor, la zgomotul cãderilor de castane, la foºnetul
stigmatizat al tumultuoaselor ºi prevestitoarelor înfrigurãri
ºi ploi aducãtoare a inevitabilei zãpezi de iarnã. Fãrã
seamãn ºi pereche erau plimbãrile prin parc în acest
anotimp, când privirile melancolice erau îndreptate spre
stolurile pãsãrilor cãlãtoare în drumul lor cãtre alte þãri mai
calde, prin glasul lor descifrând dorinþa de a reveni la
 71

primãvarã. Iarna parcul avea alura unei pãduri taigale, ale

cãrei crengi erau încãrcate de zãpadã, iar pãmântul era
acoperit de troiene albe imaculate, necãlcate de om sau
vieþuitoare. Avea, în desfãºurare, înfãþiºarea unei imagini
de basm ce-ºi aºtepta troica trasã de cai cu nãri aburinde
ºi plini de nãduºealã. Pânã primãvara, se aºternea o liniºte
de bisericã, ce aºtepta înmugurirea copacilor, ivirea ghio-
ceilor, ciripitul pãsãrilor, zburdãlnicia puilor suratelor
revenite din þãrile calde ºi astfel ciclul se relua cu precizia
ºi repetitivitatea-i specificã dintotdeauna.
Petei verzi a parcului, de pe harta Craiovei, i se adã-
uga cea a Luncii, care se posta în drumul dinspre oraº ºi
apa Jiului. De primãvara pânã toamna târziu, pãdurea trãia
freamãtul trezirii la viaþã a vegetaþiei ºi a nenumãratelor
vieþuitoare. Era o scenã de vis, unde trilurile pãsãrilor reunite
în carul bucuriei date de actul împrecherii ºi al puilor nou-
nãscuþi, larma vieþuitoarelor stingherite de prezenþa omului
scormonitor ºi cãutãtor al florilor de ghiocei, viorele, gãlbe-
nuºe, a ierburilor pentru ceaiuri, ciuperci, urzici, vreascuri
sau cãzãturi de copaci pentru foc, dar ºi a perechilor ome-
neºti ademenite de singurãtate ºi siguranþã (uneori), pãdure
ce se cerea nu numai admiratã dar ºi martorã mutã ºi
inocentã, consolatoare a celor vãzute ºi petrecute.
Vara, Lunca era zona de verdeaþã ce asigura ce-
tãþeanului gura de oxigen ºi de petrecere a unui picnic. Pe
un aºternut curat, familiile sau grupurile formate îºi aºezau
preparatele de casã, cãrate în coºurile de nuiele, îºi adu-
ceau apã de la fântâna din rãscrucea drumului, în care se
rãceau fructele, legumele ºi bãuturile. Se fãceau grãtare
72

pentru fripturi ºi mici, sau se cumpãrau de la ambulanþi.

Veselia o întregeau lãutarii consacraþi care interpretau,
contra unei „atenþii“, melodiile preferate. Localnicii situaþi în
cartierul învecinat luncii, erau vizitatorii statornici ºi aveau
satisfacþia cã puteau lesne sã facã ºi o baie în apa Jiului,
aflatã în apropiere.
Copiii erau beneficiarii rãsfãþului, având prilejul sã
se joace în aerul curat al pãdurii, lipsiþi de grija strâmtorii
din curþile lor obiºnuite, cu reþineri ºi temeri de a nu sparge
ceva. Ca ºi în parc, aci veneau vânzãtori ambulanþi cu
multe tentaþii, îndestulãtoare pentru pofta copiilor, înce-
pând cu jucãrii, dulceþuri de toate felurile.
În apropierea Luncii, fiinþa o aºezare populatã de
þigani, recunoscutã pentru agresivitatea ºi îndemânarea
însuºirii necuvenite a bunurilor de orice naturã, care fãceau
necazuri mari prin pãdure, motiv pentru care cei veniþi aci
aveau de furcã cu ei. De aceea, în zonã, deseori îºi fãceau
apariþia organele de ordine, dar mai cu seamã în zilele de
repaus de la sfârºitul sãptãmânii sau a sãrbãtorilor oficiale.
Furau în haitã, cãrora oamenii de bunã credinþã nu le
puteau face faþã, fãrã intervenþia poliþiei ºi jandarmilor.
Însãºi trecerea pe ºoseaua ce ducea spre podul de
peste Jiu era o încumetare, în multe cazuri fiind nevoie de
intervenþia organelor de ordine. Nu puþine razii organizate
de poliþie se lãsau cu arestãri ºi alte mãsuri coercitive
destul de severe. În zonã locuiau ºi familii care lucrau la o
fabricã de cãrãmizi sau pe cont propriu, în cuptoare de ars,
confecþionate prin procedee simple dar eficiente, cu deprin-
deri lãsate din tatã în fii. Tot aci locuiau oameni specializaþi
 73

în scoaterea nisipului ºi a pietriºului din albia Jiului, nece-

sare construirii caselor, balast ce se transporta cãtre bene-
ficiar de aceºti oameni tocmiþi din vreme. Peste pod la
Mofleni, erau meseriaºi constructori de case, constituiþi în
echipe ce veneau în oraº ºi prestau servicii în majoritatea
lor de calitate ºi la modul profesionist. În preajma podului,
apa Jiului forma vârtejuri, unde adesea se înecau oameni
care se avântau riscant ºi pãgubitor. Aºa au pierit prieteni ºi
colegi apropiaþi, în fiecare an Jiul luându-ºi porþia de tribut,
din cauza nesãbuinþei ºi nesocotinþelor oamenilor.
Vara, Jiul era apa de scaldã a oamenilor din zonã,
cu plajã largã, primitoare ºi încãpãtoare, apã aproape
curatã înaintea ploilor sau când din amonte nu venea
înnegritã de la spãlatul cãrbunilor sau tulburatã de afluenþi.
Uneori seca, încât fãrã efort putea fi trecut cu piciorul prin
vaduri cunoscute, spre liniºtea oamenilor. Primãvara ºi
toamna, râul se revãrsa, uneori chiar primejdios, lãsând în
urmã un mâl care îmbogãþea rodnicia pãmânturilor inun-
date. Riveranii aveau o stare de veneraþie a apei care le
mijlocea irigarea terenurilor din apropiere, dar mai ales cea
necesarã adãpãrii animalelor de muncã.
Din Podarii de peste Jiu vine vocea inegalabilã a
unui menestrel de seamã al þãrii noastre, Tudor Gheorghe,
cu cântecul sãu popular, curat ºi neprelucrat stilistic, prelu-
at ºi cântat aºa cum a fost auzit la obârºia provenienþei
sale, cântecul cel amestecat cu dorul ºi dragostea, cu fru-
museþea codrului, cu patima iubirilor, al dragostei mãrtu-
risite ºi al focului de neîmpãcat. Este cântecul jienilor, al
dorului de mamã, al muierii dragi ºi al bãrbaþilor dornici de
74

a le iubi. Cântecul sãu este ruga pentru dragoste faþã de

copii, pentru pãrinþi ºi neamuri, pentru viaþã ºi trãirea în
bucurie eternã.
Tudor, actorul neaoº, sãnãtos la minte ºi suflet,
curat precum cristalul, limpede ca apa izvoarelor, rãcoritor
ca aerul munþilor, cald ca boarea þãstului unde se coace
pâinea la þarã, cu leac de descântec ºi dornic de hore
rotunde ºi strigãte ale voinicilor flãcãi din sat. Ascultaþi un
concert de muzicã al lui Tudor ºi-l veþi asemui cu un orato-
riu imperial ºi cu o încântare ce þi-o pot da numai marile
orchestraþii ale unor compoziþii ale giganþilor muzicii. La
concertele din Bucureºti, sãlile arhipline l-au rãsplãtit cu
aplauze ºi urale la scenã deschisã. Este o recunoaºtere, o
rãsplatã a unor dorinþe demult visate ºi împlinite ºi, mai
mult decât atât, reuºite ca o sãrbãtoare de premiere a unui
laureat. Te dorim mereu lângã noi, OMULE DRAG, spre a
ne bucura de împlinirile tale ºi de a te omagia pe merit.

*
* *

Vãzutã, trãitã ºi înþeleasã, viaþa Craiovei circum-

scria taine, ascunziºuri, înflãcãrãri, mistere, particularitãþi
date de stãri sociale, moravuri, îndeletniciri, cotidianul cul-
tural-artistic, nopþi divers colorate, de petreceri ºi tot ce se
poate întâmpla într-o urbe plinã de farmec, clocotitoare,
vivantã ºi dornicã de „ambâþ, care va sã zicã, înþelegi dum-
neata...?“
 75

Teatrul sau cinematograful, biserica, balul ºi dan-

sul, deci distracþia, iar înainte de toate slujba, erau „plãce-
rile“ ca puncte cardinale între care se miºcau majoritatea
orãºenilor, din care-ºi alegea ºi planifica fiecare cota par-
ticipativã cu destulã chibzuinþã ºi, mai ales, bunã cuviinþã.
Datoria faþã de slujba fiecãruia, primà în desfãºurã-
torul preocupãrilor zilnice. Lefegiul statului îºi încãrca, de
lunea pânã sâmbãta, doza de putinþã pentru a rãspunde
cu brio obligaþiilor sale, care se cereau a fi fãcute cum tre-
buia, altfel devenea ºomer. Mai abitir se întâmpla cu cei ce
lucrau la patron, unde operà acest criteriu selectiv prin
corectitudine, punctualitate ºi înaltã calitate, profesionali-
tate, pentru cã altfel patronul îºi pierdea clienþii ºi, implicit,
prestigiul. Sâmbãta dupã-amiazã ºi duminica erau zilele în
care tot slujbaºul ºi lefegiul îºi cãutau o niºã de refugiu
pentru divertisment. Dar ºi atunci, nu oricine se ducea ºi
putea! Majoritatea erau nevoiþi sã stea acasã, fiind con-
strânºi de veniturile lor, ce nu le permiteau cheltuieli supli-
mentare, pentru cã orice distracþie se plãtea.
Pentru mulþi, biserica era lãcaºul nu numai de rugã
ºi smerenie, dar ºi o motivatã încãrcare duhovniceascã ce
le-o asigura Casa Domnului. Ortodoxia, care înseamnã
credinþã dreaptã, are meritul recunoscut al nevoii omului
creºtin, sã se simtã ocrotit ºi în siguranþã sub bolta bisericii
ºi în apropierea preotului, sub pulpana liniºtitoare a
divinitãþii. Religia noastrã, prin definiþie, este o religie rugã-
toare, omul adresându-se direct Domnului, sã-l ajute pe el,
familia, sã-l fereascã de necazuri ºi sã-l întãreascã prin
sãnãtate „ca sã poatã munci“. Este extraordinarã aceastã
76

dorinþã ºi conºtiinþã a omului ortodox: rugãciunea ºi cerinþa

cãtre divinitate este manifestã în ce priveºte puterea sa de
muncã înfãptuitã ca izvor de viaþã ºi trãire spiritualã. N-o
s-o gãsiþi atât de direct exprimatã în alte religii.
Teatrul îºi planifica, sâmbãta ºi duminica, specta-
cole cu artiºti de calibru, în piese de marcã pe care le avea
în repertoriu. Asta neînsemnând cã în zilele celelalte se
jucau piese de mâna a doua. În zilele de odihnã, sãlile
erau arhipline, unde puteau veni ºi elevii în special, pentru
cã se juca matineu, prânz ºi seara.
Cinematografele rulau zilnic, non-stop, de dimi-
neaþa pânã seara, unde aveai posibilitatea sã vezi un film
de douã-trei ori în aceeaºi zi, sãlile nefiind golite, obligato-
riu, dupã fiecare reprezentaþie. Casele de bilete, la filmele
„trãznet“, erau aglomerate la maxim, biletele punându-se
în vânzare pentru fiecare spectacol prevãzut sã înceapã la
acea orã. În cursul sãptãmânii, elevii mai chiuleau de la
ore ca sã vadã un film de acþiune ºi cu artiºti de seamã.
Intrau fãrã ºapcã, servietã sau numãr matricol la mânã,
spre a nu fi identificaþi. Când se mergea în cuplu cu o fatã,
se preferau balconul ºi rândurile din spate, de unde se mai
puteau neglija ecranul ºi spectacolul, pentru alte interese,
mai ales toamna ºi iarna, când pardesiele sau paltoanele
mai fereau de priviri iscoditoare miºcãrile mâinilor curioase
ºi nesupuse. Scenele mai intime erau uneori fluierate ºi
descurajate de cei invidioºi, cã spectacolul cel de pe ecran
era frustrant în menirea lui culturalã. Deopotrivã ºi plânsul
provocat de tema spectacolului era auzit în salã ºi continu-
at chiar dupã ieºire. Ne dãdeam seama cã nu numai viaþa
 77

de actor este grea, dar ºi cea de spectator implicat cât

putea ºi cum putea, cu „emoþionalitatea-i“ specificã. Aºa e
arta - o suferinþã pânã este creatã ºi mai ales dupã, de
cum e suportatã la afiºarea expunerii creaþiei. La filmele
de western, era o nebunie curatã. Filmul spectacol tre-
buia vãzut neapãrat de douã ori, pentru fixarea ºi pri-
ceperea profundã ºi fatalã a motivelor de scandal, bãtaie
(vorba olteanului: „mãi, sã vãd din ce se luarã!“), schim-
buri de focuri, cãlãrie, aruncarea lasso-ului, cum a fost
atacatã diligenþa, eroii negativi, fete surprinse fãrã prea
multã lenjerie pe ele, unele din ele rugându-se sã nu fie
„pãcãlite“, sã devinã victime, ci numai a fi „rãsfãþate“,
toate scenele terminându-se cu un fals sãrut acoperit
de-o pãlãrie ºi THE END.
Mai târziu, dupã 1945, înainte de prezentarea fil-
mului s-a introdus un jurnal special, cu marile înfãptuiri
obþinute „între timp“ în U.R.S.S. ºi, neapãrat, „contribuþia
determinantã“ a tov. I.V. Stalin, devenit generalisim, în por-
trete ºi filmãri gros-plan, care stârneau aplauze repetate ºi
susþinute minute în ºir de cei de pe cele douã rânduri de
bãnci, mereu pline ºi cu aceiaºi „oameni de bine“, oameni
plini de justeþe, deveniþi revoluþionari prin adopþie rapidã ºi
contra cost.
Pânã în 1946, viaþa oraºului era marcatã de pre-
zenþa uniformei militare a armatei române ºi a elevilor
ºcolii militare D.A. Sturza din Craiova. Cadrele militare
ajunse în grad de ofiþer impresionau ºi prin uniforme impe-
cabile (mai ales cele de galã) ce-i personalizau, situându-i
în zona unor rigori a disciplinei ºi unui comportament
78

exemplar. Un ofiþer nu se putea miºca libertin, dezordonat,

lipsit de maniere sau zurliu. Ieºirea din aceste rigori îl costa
mãsuri disciplinare severe, pânã la scoaterea din cadrele
active. Dacã voiau sã capete o libertate, totuºi mãsuratã ºi
limitatã, se îmbrãcau în haine civile. Haina militarã impunea
respect ºi corectitudine atitudinalã. Erau zona ºi categoria
spre care ºi fetele trãgeau cu privirea mai mult, fixându-ºi
„obiective“ precise, dota necesarã ºi obligatorie, ce constitu-
ia o condiþie de cãsãtorie, ºi de aci o „pseudo - licitaþie“, cine
are ºi cine oferã mai mult, calitativ ºi cantitativ, contra ele-
ganþã, aspect fizic, sabie ºi neapãrat „tu“, cizme de lac. Asta
însemna o concurenþã ºi fineþuri, toalete, niscai bijuterii
alese, parfumuri fine etc. ºi toate expuse la serate, baluri ale
ofiþerilor, mese, ceaiuri ºi tot ce se mai putea organiza spre
cunoaºtere ºi prezentare, mai ales.
În lipsa grijii pentru însurãtoare, ofiþerii îºi gãseau
modalitãþi de distracþie ºi petrecere a timpului liber, fiecare
dupã preferinþe. Unele din acestea erau zise de societate
ºi anume jocul de cãrþi ºi acolo, cu tot tacâmul de antren,
cu bãuturi fine, þigãri, iar la închidere o ºampanie pânã a
doua zi, când... „ne vedem din nou disearã!“.
Mai c-o fatã, mai c-o „carte“, din toate câte ceva,
aflai dintr-un ziar câte o veste despre „o fatã amãgitã ºi
disperatã peste poate“, ce ºi-a pus capãt zilelor când Miºu
n-a mai vrut sã ºtie de ea, dupã ce „a rãmas“... târziu sin-
gurã cu el, iar nesuferitul s-a dus la Pisi a Zoicãi, cã-i
brunetã ºi mai subþire la corp (deocamdatã). El a fost
mutat din garnizoanã ºi amânat în grad. Ce sã-i faci?!
Amorul, pe lângã cã e trecãtor, e ºi cusurgiu pe deasupra,
 79

mai ales la vârste de-astea, „mon cher“!! Domnule, amorul

ºi gripa se trateazã la pat. Multora li se trãgea din „statul“
în gazdã la familia ...escu, care avea o fatã premiantã
pânã în clasa a opta ºi care, „dintr-o datã“, dragã, dar chiar
dintr-o datã, s-a lãsat pe tânjalã ºi asta de când domnul
locotenent Arcadie s-a oferit s-o înveþe, între timp, dansul
pasional ºi posesiv spaniol. Ea a tradus greºit din spaniolã
paºii pe care trebuia sã-i facã ºi uite-aºa s-a trezit cu o
trãsnaie româneascã, sadea ºi fãrã perdea. Dupã care
s-a mutat, cu ruºine cu tot, în altã localitate, aºteptând...
provincia.
Casele de toleranþã îi aveau de muºterii ºi pe
ofiþeri, însã într-un cadru mai select, care uneori veneau cu
„materialul“ lor, iar „cel oferit“, al casei, în subsidiar. Acolo
se întâlneau ºi cupluri, iar bairamul era în floare. Aceste
case de primire ºi vizitare aveau ºi-o lesnicioasã menire,
cã în majoritatea situaþiilor, tinerii îºi satisfãceau nece-
sitãþile biologice ºi nu erau nevoiþi a avea legãturi de acest
gen cu prietenele la care þineau ºi cu care aveau gânduri
serioase în viitor. „Fetele“ ce prestau servicii erau ºi în con-
trolul statului sub raport medical permanent ºi benefic
ambelor sexe. Higiena din interior ºi utilarea cu instalaþii
sanitare a acestor incinte asigurau o stare de strictã nece-
sitate, de ordine ºi funcþionau sub supravegherea ºi con-
trolul instituþiilor abilitate. Aceste hetaire, unele întrecând-o
pe Neobola din celebrele case de toleranþã din Grecia,
descrise de Ignacio Garcia-Valiño în cartea „Cele douã
morþi ale lui Socrate“, erau culese din diferite medii, unele
ajunse ca urmare a unor abjecte împrejurãri, în care erau
80

violate ºi rãmase fãrã nici un sprijin sau condiþii de trai,

altele urmau o tradiþie, altele cãutau satisfacþii multiple ºi
condiþii asiguratorii de-a trãi sau supravieþui.
Multe dintre ele fãceau „carierã“ fiind printre prefe-
ratele oamenilor din înalta societate, care-ºi creeau un
„refugiu“ în perioade socotite de destindere ºi care plãteau
sume grele pentru plãcerile aparte într-un scurt timp petre-
cut cu aceste fete de „vitrinã“. Sunt jenante mãrturiile unor
hetaire despre legãturile lor, de intimitate cu personalitãþi
de seamã ale vieþii publice ºi de rang înalt. Îndemn la
citirea acestei cãrþi apãrutã în 2006, unde istoria ºi eveni-
mentele vremii se intersecteazã cu problemele de viaþã,
moralã, psihologie ºi... suspans.
Aceste spaþii oficiale, dar restrictive pentru mulþi,
surprindeau prin stãri de lucruri ºi fapte care se întâmplau
sau se considerau de legiuitor ca posibile locuri unde se
constituiau ºi se surprindeau în flagrant conspiraþii puse la
cale de persoane „neglijate“ sau abandonate, sperjururi,
crime la comandã, într-un cuvânt suspecte prin excelenþã.
Multe din aceste case erau situate la marginea oraºului ºi
mai puþin selecte, dar fiind socotite la adãpost de ochii
poliþiei ºi aparatului judiciar, ofereau surse de întâmplãri
ciudate ºi adesea rãmase anonime ºi cu autor necunoscut,
pentru cã, deºi erau obligate sã þinã o evidenþã discretã a
folosirii lor de cãtre hetaire, dar nu ºi a persoanelor însoþi-
toare, aceasta nu se prea þinea. De ce? Lesne de înþeles
ºi în scopuri diferenþiate ºi disjuncte ale utilitãþii. Aceste
locuri erau folosite ºi pentru „iniþierea“ celor începãtori,
doritori sã plonjeze în viaþã, aliniatã vârstei ºi cerinþelor ei.
 81

S-au înregistrat ºi decepþii cutremurãtoare, de maniera în

care tatãl ºi-a surprins fiica prestatoare de asemenea ser-
vicii. Un elev s-a îndrãgostit de o fatã pe care o socotea ºi
aprecia ca pe o fiinþã de neîntrecut, pe care, cerând-o de
soþie, a fost refuzat, motiv pentru care s-a spânzurat. Prin
1946, Mihail Drumeº lansa pe piaþã romanul „Elevul Dima
dintr-a ºaptea“, pe care citind-o, am regãsit în ea o de-
scriere atentã a acestor case des frecventate ºi de elevi.
Dar nu de cartea asta aveau nevoie elevii sã se informeze,
pentru cã viaþa realã a liceenilor dezvãluia la vedere acest
aspect, cu tot noianul de ingrediente, cu detalii mai ex-
plicite ºi exacte.
„Cocotele“ dãdeau suculenþa unor scene ºi scan-
daluri prin oraº, fiind înhãitate cu filfizoni, chilipirgii ºi peºti,
dar agãþate precum cãpuºele pe câte o persoanã din
lumea mai „bunã“, care le întreþinea ºi, prin ele, pe mulþi
care în fapt îi escrocau, mergând prin triºare la compro-
mitere, pânã la vânzarea sau renunþarea la averi, pentru
a-ºi rãscumpãra onoarea terfelitã. În unele cazuri, cei
cãzuþi în pãcat denunþau la poliþie starea lor de compromis
la care se ajunsese ºi-i trimiteau dupã gratii pe escrocii
care foloseau asemenea mijloace de înºelãciune ºi abuz,
uneori trucate judiciar de cãtre grupuri - în speþã, constitu-
ite în acest scop.
Nu mai lipsite de palpitaþie ºi trepidantã stare de
încordare, cu urmãri dramatice, erau jocurile de noroc,
desfãºurate în locuri unde se pierdeau ºi se câºtigau sume
impresionante, averi, bunuri imobiliare, obiecte de artã ºi
chiar neveste. Marea presã aducea în atenþie „vârfurile“ de
82

scandal al acestor situaþii cu pãtimaºi, împãtimiþi, triºori,

norocoºi, cacialmale, crime, scandaluri, ipotecãri, inter-
venþii ale poliþiei, revendicãri, recuperãri, dezastre famili-
ale, ºubrezirea cãsniciilor, divorþuri, îmbogãþiri, umiliri ºi
câte se pot trage din astfel de abuzuri ºi desfrâuri, ce duc
la stãri de colaps pe cei deveniþi dependenþi de asemenea
metehne, pânã la viciere. Fanatismul acestor molipsiþi ºi
ajunºi sã depindã de jocuri, atinge contingente de oameni
de toate vârstele, aburiþi de dorinþa de a avea - fãrã
muncã, dar ºi a celor înstãriþi, îmbogãþiþi peste noapte,
blindaþi ºi ermetizaþi într-o carapace prin care nu mai trece
lumina raþiunii, a mãsurii ºi nevoii de „util“ a banului. Ei tân-
jesc dupã mai mult, prin singurul efort ce-l depun „de a
juca“. Ei erau ºi sunt închiºi în propria carcasã sufocantã
ºi fãrã de scãpare, sortiþi, damnaþi ºi configuraþi în mutilanþi
ai propriilor destine. Cãpãtau figura proprie a fiinþei cã-
mãºuite în filigramul pãianjenului care-ºi þese pânza, ce-ºi
sufocã prada, pe care apoi s-o devoreze.
Starea aceasta de nãucire volitivã, ducea ºi la dis-
perarea celor din jur, aduºi în situaþia de neputinþã de a le
stãvili aceste porniri, care aveau întotdeauna un punct ter-
minus, fatal ºi iremediabil. ªtiu situaþii demne de romane
dostoievskiene, unde tarele omului stigmatizat de propria-i
familie, renegat ºi izgonit, nu s-a mai putut gândi în niciun
fel de a renunþa la acest viciu, de subducþie, de prãbuºire
a propriei vieþi, sau la conceptul de viaþã în sensul normal
al definirii ei. De fapt el nu mai avea viaþã, era într-o rea-
nimare permanentã de la o clipã la alta, al cãrui final era
de mult previzibil. ªi... gata!
 83

Marii bogãtaºi ai oraºului, moºierii ºi înavuþiþii din

vânzarea cerealelor, chiar ºi peste hotare, prin silozurile
porturilor dunãrene, în zonele consumatoare dar nepro-
ducãtoare din Orientul apropiat ºi mijlociu, sau a vinurilor,
fructelor ºi legumelor ºi tot ce avea nevoie piaþa Europei,
aducând în schimb prin bãnci sume respectabile, transfor-
mate apoi în alte capitaluri aducãtoare de profituri impre-
sionante, rulau la jocuri, sume mari, lãsând ºi fãcând
impresia unor deþinãtori ai puterii.
Între ei, organizau jocuri închise doar pentru cei
care nu aveau acces ca participare, dar deschise ºi nelimi-
tate ca sumã cu care se intra în joc. Era o „furcã“ ce rãs-
turna dintr-un car lâna de aur într-un seif al altei bãnci cu
conturi diverse, unde unele se subþiau iar altele se umflau.
Ce roatã neroadã a unei vieþi trãite pe scaun, bând,
fumând, alãturi de femei care, la spatele lor stând, îi
împingeau la necumpãtare, gesturi ipocrite ºi sfidãtoare.
Era hobby-ul vieþii lor. Din asta trãiau - deocamdatã - sub
provizoratul norocului dobândit ºi sorocit.
Craiova îºi avea criminalii sãi, spãrgãtorii, hoþii,
bandiþii sãi, perindaþi prin mai toate puºcãriile din þarã, pe
unde fuseserã prinºi ºi condamnaþi. Unii aveau notorietate,
erau recidiviºti, fãcând ºi uzând de orice mijloace pentru a
face rost de bani, din spargeri ºi crime individuale ºi în
grup, atacuri la drumul mare, spargeri de seifuri, bãnci ºi
tot ce le ieºea în cale, la comandã sau indicii, inspiraþie
sau întâmplãtoare. Se fura orice ºi, de cele mai multe ori,
în cârdãºie cu þiganii. Primii somaþi ºi avertizaþi erau
cunoscuþii sau presupuºii capi de reþea, ai bulibaºilor, de a
84

se informa ºi a-i determina pe fãptaºi sã restituie sumele

sau bunurile furate ºi prãdate. Uneori se lãsa cu sânge ºi
scandal, pânã totul se dezvãluia, autorul ºi toatã gaºca
participantã. Raziile poliþiei erau severe, uneori doar prin-
tr-un avertisment, dupã care se trãgea în gloatã fãrã
somaþie, pânã se restabilea ordinea ºi era predat vinova-
tul. Dar nu întotdeauna. Se gãsea câte unul care era sa-
crificat ºi asta numai ca sã se închidã cercul suspecþilor
neprinºi ºi camuflaþi. Prin mahalale, þiganii fãceau ravagii,
oamenii din gospodãrii erau nevoiþi sã facã pândã ºi, iden-
tificându-i sau prinzându-i cã furau, îi atacau în grup, îi
bãteau bine, altora le dãdeau foc la casã, alungându-i din
zonã, încotro vedeau cu ochii. Erau þigani ºi þigani. Unii
aveau smerenie faþã de „boier“ (cã aºa le plãcea sã se
linguºeascã) ºi nu creeau pagube sau sã se preteze la furt.
Aveau familii numeroase, motiv pentru care munceau pe
produse ºi bani, cu care abia le ajungeau de a trãi de pe o
zi pe alta. Dar nu erau învãþaþi sã trãiascã din muncã,
munca nu era o obligaþie de pe urma cãreia sã trãiascã,
pentru ei având un caracter facultativ, toatã ziua fãcând
orice altceva, dar fãrã grijã de muncã cinstitã. Trãiau din
mila gospodinelor numai cã cerºeau dar nu furau ºi nu
fãceau rãu.
Unii aveau fete frumoase pe care le vindeau, ca
neveste, altora cu bani ºi care-ºi doreau asemenea fru-
museþi. Era, în apropierea strãzilor noastre, o fatã,
DORCA, de 15-16 ani, cu un corp frumos, cu mlãdieri de
dansatoare, cu pãrul negru, cutat, dar nu creþ, cu mers plin
de ispite ºi graþios. Avea o semeþie fãrã seamãn, mergând
 85

cu piepþii ei frumoºi, împinºi înainte, tentanþi ºi plãsmuitori

de dorinþe, împinºi dinadins în ochii privitorului, cu un gât
mai lung, bine proporþionat, înfãºurat cu o salbã de gal-
beni, talie subþire asemenea unei trestii ºi celei a unei
prezentatoare de modã, cu tãlpici aurii în picioare, cu
pulpe lungi ºi rotunde, numai bune de mângâiat ºi admirat.
Avea un dinte de aurit, pe care-l punea în valoare zâmbe-
tul sãu fotogenic ºi nepereche. Mergea însoþitã numai de
tatãl sãu ºi pãzitã de doi cumnaþi. ªtia cã e frumoasã ºi
toatã strada întorcea capul s-o vadã. A cerut-o un bãiat pri-
copsit din oraº, dar nu s-a dus dupã el. A ales-o un bãiat
de þigan de lângã Piteºti, care, venind dupã ea s-o vadã,
s-a îndrãgostit de ea ºi ea de el, pe loc. Într-o lunã au fãcut
nuntã mare, de pominã ºi au plecat împreunã la el, unde
avea amenajatã o casã în zona Trivale. Tãchiþã a avut cu
ea ºapte copii, iar el a plãtit pãrinþilor fetei bani sã-ºi facã
o casã ºi sã aibã ce mânca. El era cãldãrar ºi confecþiona
cazane de þuicã pentru toatã zona. Spun cã, aºa fru-
museþe de fatã, mai rar mi-a fost dat sã vãd. Purta genetic
ºi cromozomic multe asemãnãri ale pãrinþilor ei, dar îºi
luase „dotãri selective“ ce o fãceau ºi-i dãdeau calitãþi
aparte. O ºtiam cu toþii ºi tocmai dupã doi ani am aflat
ce-a fãcut ºi cum ajunsese, de la o sorã a sa, mai micã, o
fâºneaþã creolã care vroia sã devinã dansatoare la circ,
dar nu avea ºarmul ºi harul surorii sale. ªi Tãchiþã avea pe
vino-ncoa’, era bine fãcut, þinea foarte mult la nevasta lui
ºi-i fãcea toate poftele, dar mãsurate ºi cu maturitate.
Aþi vãzut un dans þigãnesc, noaptea, la lumina
focului aprins lângã o ºatrã? Este un spectacol magnific ce
86

are mãreþie, supleþe în miºcãri, rapiditate, patimã ºi exu-

beranþã. Este o zbatere, o dãruire, o descãtuºare ºi o eta-
lare a vigorii, vervã fãrã pereche plinã de dorinþa de a se
afirma a fiecãruia ºi a tuturor, la modul plenar. Este o
scenã pitoreascã de balet neregizat, dar fermecãtor privirii.
Sunt prezentate douã grupuri distincte de dansatori: cei
vârstnici cu femeile lor, mai greoi, mai gravi ºi domoli în
miºcãrile pe care le fãceau în tinereþe, dar totuºi ritmat ºi
cu specificitatea lor. Baterea palmelor ºi a picioarelor sem-
nificã abilitãþile lor ºi predestinaþia pentru zbucium ºi per-
pelealã. Chiar muzica intoneazã melodia pregãtitã anume
în ceea ce priveºte ritmul adaptat vârstei. Rândul urmãtor
este al celor tineri, cãrora li se adaugã mulþimea celor mici,
ºi ei perechi. Tinerii se dezlãnþuie din start, lãsând impre-
sia unei furtuni iscate natural, cu tunete ºi fulgere continue,
fãrã rãgaz ºi dominant zgomotoasã. Bãieþii sunt cei cu fan-
tezia miºcãrilor, fãcând o demonstraþie de virtuozitate în
faþa fetelor extaziate ºi stimulate sã-ºi miºte corpul în
mlãdieri aidoma nuielelor de salcie, pocnind din degete,
aplaudându-ºi singure reuºitele ºi autonomia miºcãrilor.
Dansurile lor scânteiazã, au forma unor vãpãi ale focului
mereu întreþinut într-o ardenþã continuã, þinând locul
luminilor unei rampe a scenelor de teatru. Spectacolul are
inedit, prin naturaleþea lui, lipsit de stilizare ºi prelucrare,
cu un substrat numai de ei înþeles ºi interpretat fãrã cusur.
Îmi amintesc de un spectacol vãzut în sudul Spaniei, cu
tematicã special aleasã ºi anume „Dansul þigãnesc“, la
care participau formaþii din peste douãzeci de þãri. A fost o
nebunie, a fost magnific prin organizare ºi mesajul sãu.
 87

Noaptea, pe un câmp, se amenajase o scenã (o

improvizaþie, studiatã ºi materializatã pe pãmânt, dar cu
marcãri ce-i creeau o distincþie anume) pe care era aprins
un foc imens, ce înflãcãra ºi inflama atmosfera. Jocul de
lumini realizat era feeric, iar evoluþia dansatorilor a fost
magnificã ºi de-o spontaneitate inimaginabilã. Ni se spu-
nea cã un mare balerin din trupa vestitului Dighialev iniþi-
ase acest festival - spectacol, filmat, din care urma sã
scoatã câteva scene mai învolburate, care, prelucrate ºi
stilizate, sã le integreze într-un spectacol de balet al unui
turneu ce-l proiectase pentru Australia. Nu cred sã nu-i fi
reuºit. A fost o noapte de vis ºi cu puternice ecouri în
amintirile mele. M-a bucurat aceastã clipã ca un crâmpei
de viaþã, ca o reîntoarcere în timp, contrarã naturii ºi ire-
versibilitãþii timpului... „O! Timpule, mai zãboveºte o clipã,
rãmâi sã te contemplu ºi apoi sã-þi vezi de drumul tãu fãrã
oprire!“, zis-a POETUL.
Erau þigãnci în Craiova, care umblau în þinuta lor
tradiþionalã, care fãceau furori. O datã, la Jiu, au venit în
grup ºi s-au dezbrãcat de tot, ca sã facã baie. Lumea
adunatã ca la urs, se uita miratã ºi uimitã la ele, dar nu le-a
pãsat. Aveau trupuri de Venus, parcã sculptate, înnegrite ºi
de soare, cu pãrul despletit, cu mâinile acoperindu-ºi o parte
a sânilor, iar pudoarea rãmânea pradã ochilor holbaþi ºi do-
ritori mãcar de a fi lãsaþi sã priveascã nestingheriþi splen-
doarea unei fotografii reale.
Þiganii din strãbuni aveau galbeni, salba de aur
pur, lãsaþi ca dotã fetelor care se cãsãtoreau. Nunþile lor
oficiau nu numai luarea mirilor, dar ºi ceremonialul dotelor
88

fetei ºi a bãiatului, care se pãstrau ºi se înmulþeau din

munca ºi truda vieþii lor de cuplu, pânã ajungeau sã fie
transferate mai departe, din pãrinþi cãtre copii, nomina-
lizate în acte de instanþele oficiale ale statului.
Cãsniciile þiganilor erau durabile, foarte rar auzeai
de încãlcãri ale normelor proprii de conduitã. Erau fete ale
þiganilor care nu vroiau sã se mãrite, dar aveau viaþã sexu-
alã, consimþitã de familie ºi din care-ºi fãceau toalete
aparte, ducând o viaþã aproape ruptã de familia lor. Aveau
cãutare pentru rafinamentul lor posesiv ºi fierbinte, pentru
cãpãtarea ºi adoptarea rapidã a unor maniere ce le propul-
sau în societatea mai aleasã, deosebitã de cea din care
proveneau. κi simþeau nota ce le distingea de fetele
„românilor“ ºi vroiau cu insistenþã sã ºteargã acea barierã
de identificare ºi comportament. Multe se strãduiau, dar
resimþeau ºi erau marcate de izolarea de matricea lor ºi
aveau grija de a nu cãdea în pãcatul de neuitat ºi neiertat
faþã de familia pãrãsitã. Era un mod aparte de a trãi ºi cred
cã în timp asperitãþile s-au atenuat, ajungându-se la un
consimþãmânt de utilitate reciprocã, mai aproape de ce le
individualizeazã etnic în societatea comunã. Trebuie sã se
participe deopotrivã, majoritatea ºi minoritatea, pentru ca
fiecare sã întreprindã fapte de fond ºi nu aºteptãri sã li se
facã, unii muncind ºi alþii aºteptând sã fie întreþinuþi ºi plãtiþi
social pentru nemuncã.
 89

*
* *

Nu doresc ca aceste insistenþe asupra trãirilor

oraºului sã fie primite ca elemente de monografie, întrucât,
prin definiþie, aceastã onorantã activitate ºtiinþificã, prin
conþinutul sãu, presupune o cercetare ºi o documentare
sociologicã, pe care eu nu le am la îndemânã ºi nici nu le
pot proba. Nu din alt motiv, ci din pricina unei pudice atitu-
dini faþã de cele prezentate, care nu are nominalizãri
deoarece nu reprezentau o funcþie tipicã ºi caracteristicã a
arealului descris. Era o stare izolatã, dar pe care memoria,
ºi numai ea, a înregistrat-o, ca fiind realã, petrecutã în
sânul unei societãþi care nici ea nu se vedea perfectã, plinã
de virtuþi, dar nici viciatã pânã la îngrijorare.
Imperfecþiunile sunt creeate deopotrivã de con-
strângeri, dar ºi liberalism excesiv. Corecþia lor ºi aducerea
în matca unor normale admitenþe þine de complementari-
tatea civilizatorie ca funcþie ordonatoare în societate ºi
flexibilitatea în interpretarea a ceea ce este atribut justiþiar
ºi coercitiv, pentru cetãþeanul situat în partea sociabilului ºi
al colectivitãþii sociabile prin excelenþã. În rest, buna cuvi-
inþã trebuie sã lucreze nestingherit, cu rezultate pe
mãsurã, omul putând cupla opþional la ceea ce-l preocupã
sau îl determinã sã facã util ºi cât mai bine pentru el ºi
societate.
90

ANII DE LICEU. LICEUL FRAÞII BUZEªTI

... „Trei eroi ai neamului,

pentru un nume legendar“.

Prof. Sergiu Ioanicescu, Craiova

Întotdeauna mi-am fãcut un titlu de mândrie ºi de

laudã, cã sunt absolvent al Liceului Fraþii Buzeºti din
Craiova. Încã nu gãsesc un limbaj, o formã laudativã ºi de
cinstire, pentru a aprecia cât de mult sunt îndatorat aces-
tui liceu, azi ridicat la rang de Colegiu Naþional, un titlu
meritoriu ºi reparator, de naturã sã rãsplãteascã moral
 91

strãdania ºi restriºtea vremurilor ce l-au apãsat, dar spre

gloria ºi mãreþia prestigiului sãu cã a rãzbit ºi a convins.
Meritul corpului didactic, în întregul sãu, este acela cã a
fost omogen, compact ºi a rãspuns ca un monolit în
menirea lui supremã, de a se consacra integral în direcþia
nobilã de instruire ºi educare a atâtor generaþii, timp de
peste 125 de ani, mulþi dintre aceºtia aliniaþi într-o galerie
de oameni iluºtri care au marcat viaþa spiritualã a þãrii ºi a
ºcolii craiovene. La aniversarea centenarului fiinþãrii liceu-
lui, din 1983, se omagia cu semeþie ºi generozitate numele
multor foºti absolvenþi, ajunºi, prin merite profesionale,
miniºtri, academicieni, cadre universitare, artiºti, sportivi
de seamã, doctori, ingineri, economiºti, profesori la cate-
drã, scriitori, pictori, o realã vitrinã de personalitãþi care
dau imaginea unei treceri în revistã sau a unei defilãri tri-
umfale prin faþa edificiului impunãtor al clãdirii liceului,
prezentând onorul celor ce-au pãstrat ºi asigurat prin apor-
tul lor, împlinirea îndatoririlor înalte de plãmãdire ºi dospire
a aluatului în covatã, timp de opt ani, a absolvenþilor ºi pro-
moþiilor anuale. Întotdeauna, ºcoala, în întregul ei, a ºtiut
sã-ºi poarte cu mândrie ºi demnitate încãrcãtura menirii
sale ce-o are în societate ºi faþã de societate, precum ºi
elevii ºi absolvenþii sãi le poartã în suflet, oriunde ar fi,
recunoºtinþa perenã ºi imprescriptibilã. Îmi reînnoiesc ges-
tul de a socoti neîndreptãþitã „iniþiativa“ celor care au
hotãrât sã-mi insereze numele în categoria celor mai meri-
tuoºi absolvenþi, conºtient, recunoscând cã am avut colegi
mai buni, mai harnici, în aceeaºi serie ºi an ºcolar, care
întruneau condiþiile unui onorant înscript nominal în
92

paginile acestor enumerãri. Nu-mi explic nici azi ce alt cri-

teriu a putut opera în acest caz ºi pe care personal l-am
apreciat ca neconvingãtor ºi frustrant pentru cota integrali-
tãþii ºi corectitudinii ce trebuie sã funcþioneze cu prioritate,
cu o dominantã credibilitate ºi onestitate.
De momentul aniversãrii centenarului, mã leagã
însã o amintire plãcutã cât un eveniment de mare succes.
Am avut onoarea sã-l cunosc pe dl prof. dr. MARIAN
BARBU, în calitatea sa, atunci, de organizator de suflet al
întregului ceremonial ºi în principal cu logosul lui autorizat
ºi calificat profesional, pentru cei care vroiau sã spunã
ceva cu acest prilej, iar nu drept cenzor. A fost vârful de
lance ºi omul cheie. I-am mulþumit, ca ºi acum, pentru
cartea cu autograf al cãrei autor era chiar domnia sa, intitu-
latã „Romanul de mistere în literatura românã“, o lucrare
remarcabilã, recunoscutã ºi în strãinãtate, a cãrei temã
recompunea nuanþele altor romane scrise în þarã ºi în
strãinãtate, având subiecte care defineau obiectiv partea
tematicã a acestui tip de literaturã, inclusiv a autorilor
români, respectiv ce s-a încercat ºi cine a reuºit. Era un
summum, o chintesenþã, cu o arie largã de lucrãri în
cuprins, ce-ºi gãsesc nevoia de studiu. Simt nevoia ca,
acum ºi aici (hic et nunc - cum spuneau latinii) sã-i trans-
mit distinsului profesor stãruitoare ºi sincere felicitãri ºi
succese în continuare la catedra universitarã ºi în actuala
funcþie de redactor-ºef al Revistei LAMURA din Craiova,
revistã al cãrui director fondator este DAN LUPESCU, iar
director în funcþiune, dl prof. univ. OVIDIU GHIDIRMIC,
ce-am avut onoarea sã-l cunosc în vara anului 2008.
 93

Revista aceasta, editatã trimestrial, este o sumã liricã a

unor scriitori, în lucrãrile cãrora se regãsesc exprimate
opiniile mai mult decât îndrãzneþe, redate cu realism ºi
obiectivitate, într-o formã vie, de invidiat, au purtate în pa-
ginã, ca pe un stindard þinut pe verticalitatea trãirilor în
direct, a tot ce se petrece în viaþa noastrã cotidianã. Este
o atmosferã de lucru, de îndemn moral ºi de largã deschi-
dere pentru toþi ce doresc sã scrie: academicieni, poeþi,
scriitori, oameni de litere, minunaþi în trãinicia cuprinsului
scrierilor, cultivaþi, raþionali, toþi adãpaþi la izvorul adevãru-
lui ºi realitãþilor unei stãri ce se vrea îndreptatã ºi slujitã cu
vrednicie. Aci dominã un „spirit Buzeºtean“, mulþi foºti ab-
solvenþi ai acestui liceu lucrând în redacþia acestei reviste.
„Spiritul Buzeºtean“, definit cu pricepere completi-
tudinarã, în cartea sa cu acelaºi titlu, de cãtre profesorul
acestui liceu, SERGIU IOANICESCU, se insereazã în mod
inspirat în descrierile ce constituie elogiul adus instituþiei
de învãþãmânt craiovean, obârºia titulaturii liceului: „TREI
EROI PENTRU UN NUME“, mai mult decât emoþionant,
este un ideal mod de a construi un arc peste timpul istoric,
un omagiu preþios adus celor trei fraþi, RADU, PREDA ºi
STROE BUZESCU, ce-au luptat cu devoþiune alãturi de
MARELE VOIEVOD DIN BÃNIE, întâiul întregitor de neam
ºi þarã. Gloria ºi mãreþia faptelor acestor eroi ai neamului,
veºnic neuitaþi ºi de nimeni, este încãrcãtura moralã con-
stituitã în timp ºi râvnitã de ªcoala craioveanã, spre fala ºi
cinstirea ce-o vor da drept moºtenire copiilor, copiilor
noºtri, dintotdeauna.
94

Conducãtorii ºcolii, corpul didactic ºi aparatul sãu

administrativ, s-au dãruit trup ºi suflet, ºi-au jertfit timpul ºi
energia lor, pentru a menþine cât mai sus prestigiul ºi
onoarea ºcolii. In memoriam, doresc din toatã inima sã
dedic prin aceastã sumarã formã, un „LAUDATIO“ întregu-
lui corp profesoral, foºtilor colegi absolvenþi, pe care i-am
stimat, iubit ºi respectat cu toatã sinceritatea.
Doresc sã-i enumãr doar pe câþiva din absolvenþii
(sau elevi numai o perioadã aici, dar care au pãstrat viu
„spiritul Buzeºtean“) deveniþi în timp mari personalitãþi de
prestigiu ale þãrii: Acad. MIHNEA GHEORGHIU, Acad.
MARIN SORESCU, Acad. ªTEFAN BERCEANU, Acad.
RADU VOINEA, Acad. ILIE MURGULESCU, Acad. IOAN
ZAMFIRESCU; miniºtri, ªTEFAN ANDREI, MARIUS GU-
RAN, ION M. NICOLAE, IRINEL POPESCU, ALEXAN-
DRU ROªU; rectori ºi decani, Prof. SILVIU PUªCAªU,
Prof. ION RÂNCU; doctori, EUGEN MAREª, MIRCEA
IACOB; actori, ROMALD BULFINSCHI, MARCEL IUREª,
TUDOR GHEORGHE; ziariºti, DAN LUPESCU, ILIE
PURCARU; scriitori, ALEXANDRU MITRU, ADRIAN
PÃUNESCU, MARIAN BARBU ºi lista poate continua ºi cu
mulþi alþii din aproape toate domeniile: culturã, artã, muzi-
cã, inginerie, medicinã, sport etc.

*
* *

... Fãcusem cursul primar la ªcoala nr. 1 „Obe-

deanu“, cea mai veche din oraº ºi am intrat în liceu, pri-
mind matricola nr. 322, pe care aveam s-o pãstrez pânã în
1946, ce a devenit obiect desuet ºi „descalificant“, odatã
 95

cu reformele distructive ale învãþãmântului ce au pricinuit

o deformaþie ºi o descompunere organizatoricã ºi nomi-
nalã, ca un cancer instalat necruþãtor pe corpul viguros al
unui organism românesc instituþionalizat, o stigmatizare a
unui sistem performant, cu care atunci dãdeam exemplu
Europei. Primul an de liceu (1942) se resimþea, ce-i drept,
diferenþiat în viaþa tuturor bobocilor, mai întâi prin noutatea
de a avea câte un profesor pentru fiecare materie ºi disci-
plinã, cu metode educative individualizate, cu criterii de
punctare ºi de apreciere personalizate, cu un simþ atitudi-
nal mai exigent prin rigoarea controlului cunoºtinþelor la zi,
multitudinea lor ce veneau ca o avalanºã, impunându-ne o
capacitate sporitã de însuºire ºi exprimare, un program
riguros de studiu etc. Deja, ºi numai aceste deosebiri, faþã
de învãþãmântul elementar, se înscriau în temeinice criterii
de cernere ºi promovabilitate.
Deosebitã ºi stãruitoare impresie mi-a fãcut-o
numãrul precumpãnitor al elevilor veniþi din mediul rural.
Colegi sobri, cumpãtaþi, emotivi, viguroºi cu disponibilitãþi
motivante ale rigorii raþionamentului ºi logicii, ca deprinderi
calitative însuºite de la dascãlii lor, posesori ai unor
metode pedagogice ireproºabile, o modestie aparte ºi,
peste toate, o bunã cuviinþã ºi respect, care puneau în evi-
denþã o atitudine mai mult decât apreciabilã. Ca mulþi din-
tre ei, am reuºit sã terminãm liceul, fiind colegi nedespãrþiþi
timp de opt ani, din primul ºi pânã în ultimul an de ºcoalã.
Spiritul de colegialitate ºi camaraderie, de unitate,
concordie, întrunite într-o solidarã stare pozitivã, toate re-
gãsite în comportamentul fiecãruia ºi al tuturor, de respect
96

ºi bunã-cuviinþã „in corpore“, s-au constituit într-o caracte-

risticã având specificitate generalizantã ºi particular nomi-
nalizatã în personalitate individualã. Din promoþia 1949-
1950, s-au numãrat, în cele trei serii paralele, 117 absol-
venþi, din care cu 70 dintre ei am fost colegi în ani diferiþi
sau de an în clase diferite, dar numai cu 20 am fost colegi
de clasã pe parcursul întregului stagiu de liceu.
ªi azi, devine emoþionantã trecerea în revistã a ca-
taloagelor, care trezeºte amintiri despre toþi ºi toate, câte-i
particularizeazã, motiv pentru care port un gând pios faþã
de memoria celor ce ne-au pãrãsit, lãsând un gol de neîn-
locuit în viaþa noastrã. La fiecare întâlnire ºi, asta, dupã
primii ani de la absolvire, necruþãtoarea moarte ne-a
despãrþit cu brutalitate de câte unul dintre îndrãgiþii noºtri
colegi. Primul plecat a fost CRIªU MIRCEA, încã student
la Timiºoara, rãpus de o boalã incurabilã ºi atunci, leu-
cemie. Ce coleg de caracter, ce elev muncitor, sârguincios,
sociabil, onest ºi bãtãios pentru dreptate, onoare ºi
respect! Nu se lãsa cãlcat în picioare, avea demnitatea ºi
semeþia copilului de sãtean lovit de nevoi, dar ieºit învingã-
tor prin nobleþea sa în faþa sãrãciei nevolnice. În ultimul
timp, cu toþii am convenit sã ne întâlnim anual, în zi fixã,
ultima sâmbãtã a lunii septembrie, pe care o respectãm cu
sfinþenie toþi cei apþi ºi binevoitori a veni, pentru cã mai
sunt ºi apþi ºi mai puþin binevoitori a veni. În aceastã zi,
bucuria ºi tristeþea, tacit exprimate, le poartã deopotrivã
satisfacþia, nostalgia, mulþumirea ºi regretul aflãrii unei ºtiri
aducãtoare de postume omagieri.
Ce-mi aduc aminte, este strigarea catalogului la
aceste întâlniri, enciclopedii ce reflectã aproape loial
 97

personalitatea elevilor, scrise zilnic de dascãli, remanent

în oglindirea purtãrii ºi cunoaºterii „ºcolerului“, el fiind ºi
obiect ºi subiect, dar pururea un nume, fãrã de care n-ar
exista nici ºcoalã, ºi nici dascãli, ºi asta dintotdeauna ºi
pentru totdeauna. Pe aceºti colegi nu-i pot uita ce-au fost
ºi prin ceea ce ieºeau în planul reþinerii aptitudinilor ºi în
special al comportamentului cotidian. Am sã-i amintesc aci
pe cei mai buni (ºi n-au fost puþini) fãrã însã a face o ierar-
hizare lovitã de subiectivism, ci cu particularitãþile ce-i
defineau în viaþa noastrã comunã, ce devenise ºcoala.

ELEVUL, COLEGUL, PRIETENUL

ªI TOT CE POATE FI MAI NEBUNATIC
ªI FASCINANT ÎN LICEU

ªcoala este „casa“ de zi a tinereþii elevilor, veniþi sã

se „ºcoleascã“, pentru a deveni cetãþeni cu drepturi ºi
obligaþii egale în societate. ªcoala, alãturi de bisericã
ºi armatã, îºi arogã menirea instituirii unor reguli educative
ºi comportamentale ale individului, programându-i litere
ºi cifre, buchia cãrþii, regulile civico-morale de culturã ºi
cunoaºterea lumii pãmântene ºi universale, rânduirea le-
gilor ºi a normelor cutumiare, a dogmelor ºi misterelor
creaþiei, filozofia gândirii ºi a întrebãrilor neliniºtitoare ale
omului, credinþele ºi eresurile, disciplina ºi ordinea în com-
pletitudinea regulamentelor ºi legilor juridice, ca obligaþii
ale cetãþeanului, membru peren al societãþii.
98

Disciplinele ºcolare sunt categorii orientative, cu-

prinse în normative, cursuri, studii, manuale, eseuri, exe-
geze, romane sau culegeri, al cãror format este strict dimen-
sionat ºi construit dupã o programã ºcolarã, obligatorie ca
predare ºi deopotrivã pentru însuºire, de doi subiecþi întot-
deauna antagonici, poziþionaþi în ierarhia funcþionalã a ºcolii:
profesor ºi elev, devenit un binom personalizat.
În timp, vocaþia predãrii, sub obligativitatea peda-
gogicului, a luat forme diferenþiate, ºi astfel s-a ajuns la
noþiunea de „pasiune didacticã“ ºi „uºurinþa elevilor de
înþelegere a predãrii materiei.“ Dascãlul a devenit axul în
jurul cãruia pivoteazã întreaga „mãreþie“ ºi virtute a actului
de instruire ºi educaþie a elevului, în conformitate cu cerin-
þele programei ºcolare, iar aceasta trebuie sã se plieze pe
nevoile socio-profesionale ºi strategia în educaþie ºi în-
vãþãmânt a naþiunii.
Elevul este partea sensibilã ºi... diabolicã a acestui
mecanism dual, el socotindu-se un vitregit ºi apãsat de
nevoia de a învãþa - chiar obligat - în condiþii nu tocmai
lejere ºi comode, în care devine un speculant notoriu, când
efortul acesta al învãþãrii trebuie sã-l înfãptuiascã fortuit,
întrucât, în caz contrar, actul de promovare nu-i atestã
capacitatea percepþiei ºi însuºirea materiei, iar totul are un
terminus, devenit disconfort intelectual.
Slãbiciunea unui sistem de învãþãmânt, care mai are
ºi un „tare“ organizatoric, constã adesea în faptul (ºi, asta,
mai peste tot) cã cedeazã tocmai în defavoarea ºcolii, a pro-
cesului în sine ºi inclusiv chiar a elevului ºi a menirii sale în
societate, fãcându-l prin neºtiinþã un frustrat de substanþa
 99

chintesenþialã a utilitãþii lui în societate. Nivelul societãþii

reprezintã sau reflectã pânã la urmã, suma mediumiarã a
rezultatelor înregistrate sau obþinute de instituþia educaþio-
nalã ºi, mai ales, de exigenþa ºi gradul de autoritate moralã
a întregului corp profesoral. Când vrei sã oficializezi prin
obligativitate (aproape) pregãtirea extraºcolarã, ai deschis
lanþul compromisurilor ºi de aci drama naþionalã.
Descentralizarea, întãrirea autoritãþii, respectiv a
autonomiei fiecãrei ºcoli, reprezintã suprema ºi autoriza-
rea responsabilã, dar în acelaºi timp controlabilã, printr-un
statut unic de funcþionare. Aceasta este cheia rezolvãrii
marilor ºi, mai ales, multiplelor PROBLEME ALE ªCOLII.
Este o soluþie cadru, cu obligativitãþi atât pentru corpul
didactic în întregul sãu, cât ºi pentru elevi, prin reprezen-
tanþii lor, membri ai familiei. Regulamentul ºcolar are bipo-
laritate în sfera obligativitãþii, unde nu este îngãduitã nici o
abatere. Tot ce se încalcã, se pedepseºte exemplar ºi
necondiþionat sau interpretativ. Punct.
Nu poþi sã pretinzi cã subiectele „unice“ sunt tãmã-
duitoare, atâta timp cât existã diferenþieri flagrante la ni-
velul de pregãtire ºi predare a materiei de cãtre personalul
didactic, care este inegal, asimetric, în parte, îngrijorãtor ºi
necorespunzãtor pregãtit profesional, el însuºi trebuind sã
fie adus la un nivel de cuprindere ºi cunoaºtere a cerinþelor
programei ºcolare, cu precãdere. Nu trebuie sã se facã
programe dupã nivelul ºi posibilitãþile unui corp profesoral,
cu nepermis de mulþi sferto-docþi, în multe privinþe, lipsit de
calitãþi pedagogice, încropit abia numeric ºi statistic, dar
necorespunzãtor calitativ. Partea formativã a dascãlilor
100

este eterogenã ºi fãrã vocaþie didacticã, fãrã o normã mini-

mã a conduitei, cu aproximãri subiectiv apreciative ºi nu
obligatorii ºi fãrã consecinþe punitive. ªcoala trebuie sã
aibã prin definiþie o chemare obligatorie ºi unitarã în ce
priveºte conduita elevilor „obligaþi sã înveþe pentru a putea
promova“ ºi nu obligaþi doar sã vinã la ºcoalã, cu libertinaj
comportamental, cã oricum vor promova pentru ca sã dea
bine la procentaj. Aci este fondul interpretãrii opozante a
ceea ce este obligatoriu în învãþãmânt, fãrã a institui ire-
versibil ºi irevocabil „condiþia obligatorie“ de promovabili-
tate. Legea ºcolarizãrii este obligatorie în actul sãu magni-
fic de deschidere pentru toþi copiii, fãrã nici o discriminare,
dar nu implicit pentru ºi numai pentru promovare cu orice
preþ ºi la orice nivel minim de cunoºtinþe. Este vorba de
nuanþã ºi stil etic în interpretare, care nu înseamnã inter-
pretare spre ocolire.

*
* *

Elevul este „dracul gol al ºcolii“, scria în „Emil“ J.J.

Rousseau, partea a treia din trilogia sa, alãturi de
„Confesiuni“ ºi „Contractul Social“. O capodoperã de dis-
curs socio-moral, adresat unei societãþi îmbibate cu multe
disfuncþii ºi imoralitãþi, aºa cum o califica ºi marele
Voltaire, unul din pãrinþii celebrei Enciclopedii Franceze,
numindu-l pe autor „arhinebunul“. Ei, bine, acest roman
considerat al educaþiei, aducea în discuþie faptul cã un
copil trebuie crescut la þarã pentru ca educaþia sa sã fie
 101

dirijatã de un pedagog, altfel copilul ar fi putut ajunge

„dracul gol al ºcolii“. În conceptul socio-psihologic, com-
portamentul ºi percepþia definirii atitudinii, dar mai ales, a
metodologiei cultivãrii unui liber consimþãmânt al celui care
este încorporat în aceastã formã instituþionalizatã de edu-
caþie, într-o perioadã sensibilã a vieþii ºi la o vârstã destul
de fragedã, trebuie construitã, studiatã ºi însoþitã de rãs-
punsuri imediate, care, verificate ºi regândite, sã poatã, în
final, sã se constituie prin soluþii, într-o practicã devenitã,
ulterior, metodã eficientã de muncã ºi educaþie.
În decursul a douã milenii de studii ºi observaþii, s-a
constatat cã vârsta de atragere ºi înscriere oficialã a copiilor
în ºcoalã, a scãzut de la 16-18 ani, din perioada vechilor
greci ºi latini, la 6-7 ani, în prezent ºi aceasta pentru cursurile
elementare, de început, ale procesului profesional al edu-
caþiei. În prima categorie, se putea vorbi despre un aport
benefic ce-l aºtepta ºi-l pretindea societatea, respectiv de la
cei „ºapte ani de acasã“, ceea ce se adiþiona benefic asupra
maturitãþii subiecþilor ºi care, dacã nu existã, li se mai re-
proºeazã ºi azi unora, respectiv lipsa bunei-cuviinþe în
creºtere. Doi factori rãmân decisivi: 1. Nevoia de carte solici-
tatã cât mai acut pe areale întinse, ce impunea un numãr
sporit de discipoli ºi tineri aduºi spre a învãþa ºi 2. Cartea
scribilor ºi, mai apoi, apariþia tiparului, au adãugat ºi mãrit,
sub aspectul sporirii mijloacelor de culturalizare cu simul-
taneitate sensibil mãritã ºi, toate, combinate cu descoperirea
literelor ºi tiparului, respectiv a hârtiei.
În cartea „Galaxia Gutenberg“, a lui Marshall
McLuhan, apãrutã în româneºte în 1973, se deschide un
102

capitol al unor discuþii, cercetãri, aprecieri ºi mai ales con-

cluzii, asupra a ceea ce astãzi suntem nevoiþi sã socotim
punct de plecare în panoplia factorilor decidenþi în evoluþia,
formarea ºi consolidarea unor momente ce s-au constituit
în purtãtoare de înnobilãri creatoare ºi formatoare a mari-
lor descoperiri ce ºi-au adus contribuþia la aceastã
explozivã manifestare epocalã, ALFABETUL, tipãrirea,
multiplicarea ca mijloace de comunicare ºi, de aici, Ga-
laxia literei. Trecerea de la oral la vizual sau Galaxia lui
Marconi, cu preponderenþa mijloacelor de comunicare
electronice. Nu este cazul a se abuza de detalii, dar spiri-
tul analizelor este relevant.
Dar de unde „dracul asociat cu elevul“ în discursi-
vitatea ºcoalã, dascãl, elev? Procesul evolutiv al instituirii
educaþionale a evoluat în tehnici ºi mijloace folosite
începând de la o stare voluntarã, la o obligaþie în a aduce
la ºcoalã copiii, deºi la început prin concurs sau triere, apoi
prin generalizarea înscrierii ºi stãruitoare demersuri pentru
organizarea unui învãþãmânt nu numai obligatoriu, dar ºi
concurenþial, prin formã ºi fond. De aci noþiunea de alfabe-
tizare ºi vocaþie a sublimului care a despãrþit apele. „Vârfuri“
de elevi au apãrut ºi din familii de analfabeþi ºi din cupluri
dotate ºi purtãtoare a unor calitãþi de erudiþie, iar motivaþia a
adus întotdeauna un consens ºi înþelegere beneficã.
Adesea se spunea cã „dracul îºi poate bãga coada“, iar
zvârluga, progenitura, ajunsã în vârf, îºi cerea dreptul de
recunoaºtere în mod egalitar ºi nediscriminatoriu. N-ar fi
fost foarte belicoasã aceastã stare, dacã nu se ajungea ca
în acest „comportament“, sã nu se regãseascã ºi germenii
unor abateri deviante, exagerate ºi imitative ale pãrþilor
 103

negative ale altor semeni, în sensul unei disfuncþii anato-

mo-antropologice. De aci pânã la „copil (elev) problemã“,
nu mai era decât un pas ºi pasul acesta era manifestat
antagonic ºi perdant, unde pedagogul trebuia sã se inter-
punã, operant ºi fundamental. ªi, astfel, „dracii goi“ deve-
neau poli cu posibili aderenþi din societate, pe care ea însãºi
îi crea, stãri aproape conflictuale pe care tot ea trebuia sã le
rezolve. J.J. Rousseau „dãdea soluþii“, dar nu integrale ºi
nici verificate prin experiment, ba încã mergea cu varianta
cã aducerea în mediul „curat“ de la þarã este soluþia salva-
toare. De aci ºi-a tras antipatia, cotatã ca nebunie sau
nomen - odiosa, de „arhinebunul“, cum îi spunea Voltaire.
Dar, cum ºcoala nu poate funcþiona fãrã aceºti
frumoºi drãcuºori, aºa cum nu sunt colectivitãþi fãrã a avea
în constituenþã diverse caractere diferenþiate, corigibile ºi
posibil de strunit, mai ales când însãºi substanþa constitu-
tivã a acestui mediu este exemplul ce trebuia înfãþiºat ca o
pildã pozitivã a acþiunii societãþii asupra ei înseºi prin
corecþii constructive, existã ºi polul opus al acesteia, prin
aparatul sãu educaþional care nu întotdeauna funcþioneazã
ca un monolit ºi operativ, folosind toate mijloacele colec-
tive ale coercitivitãþii de care dispune.

*
* *

Nici noi, ca elevi, n-am fãcut excepþie în ceea ce

priveºte „drãciile“, nu însã în aºa fel de deocheate încât sã
nu aibã un dram de înþelegere ºi toleranþã, spre a fi în-
cadrate în categoria celor curente ºi corigibile. Funcþionau
104

pârghii perfect articulate, ca moduri de a fi controlaþi, de la

portarul Nea MOISE, pe post de cerber oficializat ºi omolo-
gat, ca mânuitor al primului ciur de cernere a încãlcãrii
normelor de conduitã, ca þinutã ºcolarã, lipsa numãrului de
înmatriculare de pe mâneca stângã a hainei, a ºepcii de pe
cap, apoi a pedagogului GROSU, a celor doi secretari,
MIªU CIOROIANU ºi MIªU CARTIANU, care nu ne iertau
niciodatã de a-i pãgubi de câte o linie la palmã, sau o
leapºã dupã ceafã, dar pe tãcute ºi fãrã larmã. Se fuma în
locuri dosite, dar mereu descoperite ºi soldate cu obser-
vaþii, admonestãri ºi chiar eliminãri. Când se chiulea din
diverse motive, la acumularea mai multor absenþe, se luau
mãsuri usturãtoare ºi resimþite din partea celor de acasã.
Toate cele nepotrivite dintre faptele sãvârºite erau trecute
în condica zilnicã sau în catalog, fapt ce atrãgea mãsuri
aplicate de diriginte ºi soldate cu scãderea notei la purtare.
În acest fel, ºcoala, ca instituþie, îºi apãra reputaþia, chiar
dacã mai trecea cu vederea o încãlcare a regulamentului
interior, ºi aceasta, cu condiþia ca acela cãzut în pãcat, sã
conºtientizeze abuzul ºi în acest mod, drept consecinþã,
confirma o posibilã îndreptare a greºelii ºi, în continuare,
cã se poate încadra în nota dominantã de corectitudine ºi
disciplinã impuse de ºcoalã.
Aveam o clasã cu 33 de elevi (în medie), proveniþi
din medii diferite, aparþinând celor nouã minoritãþi, cãrora le
spuneam pe nume fãrã teama de a crea stãri conflictuale,
de disconfort sau de discriminare ºi inferioritate; ne compor-
tam într-o deplinã normalitate fireascã, fiecare dintre noi
avea conºtiinþa nevoii de a trãi într-o exemplaritate ºi într-un
 105

climat de apropiere colegialã ºi prieteneascã, consimþitã ºi

confirmatã în timp.
Fiecare din noi avea încrederea cã în faþa catedrei
ºi a profesorului, nimeni ºi cu nimic n-a fost nedreptãþit în
notare sau depreciat din motive neortodoxe sau naþiona-
liste. Spiritul unitãþii ºi colegialitãþii îl dãdea tocmai aceastã
componentã a camaraderiei ºi primordialitãþii respectului
reciproc dintre elevi, nefãcând din asta un efort sau un act
de virtute comportamentalã, ba, din contrã, ne-ar fi mirat
dacã ar fi fost altfel, în afara normalitãþii ºi beneficã tuturor.
În ºcoalã se rodeazã prietenii, amiciþii, filiaþii ºi
legãturi puternice, mai ales între caractere comportamen-
tale asemãnãtoare ºi unidirecþionate de motivaþii ºi consi-
derente construite pe similitudini ºi opþiuni apropiate. Dupã
terminarea liceului am citit cartea scriitorului francez Jean
de La Bruyère (în traducere românã numele lui înseamnã
mãrãciniº, sub forma unui arbust) intitulatã „Caracterele“
sau „Moravurile veacului“, în care acest mare scriitor, de-
venit membru al Academiei Franceze, dãltuieºte în cuvinte
multiplele faþete ºi întruchipãri pe care le poate cãpãta
omul ºi comportamentul sãu, înfãþiºãri care ºi azi, dupã trei
secole, se regãsesc ºi se recunosc în aceeaºi formã schi-
monositã ºi viciatã a omului. Sunt enumerate în cele douã
volume, dupã completãri succesive, preluate iniþial de la
Teofrast ºi adãugite, peste 1120 de tipologii pe care omul
din societatea sa poate sã le configureze drept caractere
etico-morale, datoritã sieºi ºi ºubredei construcþii a socie-
tãþii ºi moravurilor acestora. El schematizeazã ºi afirmã cã
trei pot fi cauzele definitorii care conturau fizionomia ºi
106

prestarea umanã, dincolo de ceea ce erau sã fie conside-

rate furci caudine ale încercãrilor de diferenþiere: mai întâi,
o normalitate fizico-fizionomicã, ce sã conþinã o particulari-
tate distinctã; apoi, frecvenþa coexistenþei ºi concretului
zonei comportamentale ºi, în fine, repetabilitatea ºi deve-
nirea specificã unui grup social, ca referenþial discordant
cu cel comun ºi normal. Acest lucru nu este uºor de descris,
ce este ºi prin ce se distinge caracterul prefãcutului, linguºi-
torului, flecarului, grosolanului, neobrãzatului, zgârcitului,
prostãnacului, nesimþitului, laºului, bârfitorului, calicului
º.a.m.d., pânã la toatã gama caracterului unui posibil tip dis-
tinct ºi definit corect. Este un chin nu altceva! Dar a meritat
ºi acest lucru, a fost apreciat ca unicitate în literatura gene-
ralã a umanitãþii.
Am câteva gânduri mãgulitoare, în sensul onorant
ºi fãrã o exagerare ce poate deveni stingherã ºi supãrã-
toare, la ataºamentul suplimentar ce ne-a legat de-a lun-
gul atâtor ani, de unii dintre colegii de liceu ºi fãrã sã supãr
pe cineva, îmi rezerv o mulþumire anume, sã-i nominalizez,
deºi în fapt, nu-i despart cu nimic ºi prin nimic, de larga
familie unitarã a colegialitãþii. Astfel, COSTEL CIOBANU,
DECEBAL POENARU ºi MARINO ROSSETI, se situau în
vârful referenþial al elevilor cu capacitãþi cuprinzãtoare,
posesori ai unui raþionament ºi unei logici native, o uºu-
rinþã în a-i face aparþinãtorii unei puteri de sintezã ºi model
de explicitare, asemãnãtor unei gândiri aparte, ordonate ºi
fixate prin concept compact, robust ºi folosite plenitudinar
într-o bunã judecatã concretã, aplicativã. Oricare dintre noi
putea lesne sã se racordeze la lejeritatea modului lor de
 107

gândire, condiþionat însã de atingerea aceloraºi lungimi de

undã. Nu i-am indicat decât prin exemplaritatea continu-
itãþilor în judecata lor trainicã, temeinicã ºi neschimbatã. În-
vãþau ºi compuneau cunoºtinþele nu tocind pentru a ºti, de
acasã pânã la ºcoalã, ci extrãgând esenþa judecãþii pentru
a-i ajuta sã dea continuitatea parcurgerii întregii materii, cu
elementele necesare demonstrãrii ºi logicii. Toþi trei ingineri,
au un mod de judecatã calat pe o nevoie de studiu de pro-
funzime ºi bine structurat. Sunt sigur cã ºi numai din aceste
puncte de vedere, omogen ºi succint invocate, la modul
moral, este acoperitor ºi obiectiv, ce pot sã se alinieze unei
majoritãþi a colegilor care-ºi respectã gradul de percepþie ºi
credibilitate.
În ordinea urmãtoare am situat - cu cota de subiec-
tivitate toleratã - un alt grup, format din DUCU PÃUN,
MIRCEA DEMETRESCU, NELU SINGER, cãrora uºor ºi
nestingherit îi pot cupla pe PUIU ROMÉE, VIRGIL
NICULESCU, ION MAREª, PREDA ANGHEL, NUÞÃ
TOMA, NUÞÃ VIRGIL, DONICÃ MIHÃILÃ, CONSTANTIN
ÞENEA, MITICÃ PÂRVESCU, JEAN BURGHINÃ, PAUL
DANCIU, EMIL DÃBULEANU, DAN VLAD ºi alþii, grupaþi
compact, posesori de acuitate mentalã, doxã reglatã ºi bine
pusã la punct, selectivi, operatori pe termen lung în asidui-
tate, capacitate formativã însuºitã cu temeinicie. La aceeaºi
cotã, nediferenþiaþi - rãmân colegi dotaþi, sârguincioºi, calaþi
pe o însuºire temeinicã, ordonaþi ºi, peste toate, ca noi toþi,
marcaþi de buna-cuviinþã ºi respect colegial.
108

Nu pot sã mã mãrginesc, fãrã sã-i amintesc aci pe

EUGEN BÃLAªA (fratele marelui pictor SABIN BÃLAªA),
BECHET PAUL, NICU CIOBÃNOIU, DECA VIRGIL ºi
DECA GHEORGHE (BARONUL), STELIAN DOBRICÃ
(fratele lui GIL DOBRICÃ), GUÞÃ MIHAI, MATEI NICOLAE,
TUÞU NISTORESCU, ZUGRAVU ªTEFAN, VRÂNCEANU
GH., IULICÃ BERCEANU, IULICÃ CÃPITÃNESCU (per-
sonificarea permisivei cacofonii lingvistice, autointitulate),
COSTEL OBACU (majurul, fostul copil de trupã), CRIªU
MIRCEA, MARINESCU ALEXANDRU (POMANÃ), GICU
BECEA, AUREL DINCÃ, PETRICÃ DINULESCU, DÃDIÞÃ
ENÃCHESCU, VALI FLORESCU, JEAN JITARU, LODI
RÃDULESCU, LAVINIU LUPESCU, MATEI DUMITRU,
POPESCU TUDOR, MIªU SÃNDULESCU, ªOIMAN
PANTILIE ºi toþi ce-au mai rãmas în ordinea lor din catalog
sau din alte serii, cãrora aºezarea lor într-o ordine corectã
sau mai precisã a valorii m-ar face sã greºesc. Peste
toate, rãmâne valoarea devenirii lor în societate, ca inte-
lectuali, caractere puternice, încãrcãtura lor profesionalã,
ºi lãudabilã prin tandemuri asociative cu moralitatea,
buna-cuviinþã ºi onestitatea. De toþi mã leagã amintiri sec-
venþiale ale colegialitãþii, confirmate, de trãiri sublimate în
stãri sau fragmente de viaþã din perioada liceului, precum:
calitatea de bun recitator a colegului ALEXANDRU
POMPILIU, blândeþea ºi spiritul amical ale lui VIRGIL
NICOLA, calitãþi de actori ca MAX CIOBLÃ, PETREANU
GEORGE, GIGI VOICA, dublate ºi de calitãþi de buni dan-
satori, ca ale lui POPESCU CAROL, MICA NEDELCU,
COSTEL OANÞÃ, MIRCEA IBINCEANU ºi ale multor altora.
 109

Reþin un lucru demn de laudã: în clasa a VII-a de liceu

(clasa a X-a în stilul nou), seria noastrã de atunci, s-a þinut
concursul naþional de dansuri populare, protagoniºtii fiind
desemnaþi printr-o severã selecþie regionalã pentru faza
finalã, echipa de bãieþi fiind desemnatã câºtigãtoare pe
þarã, premiul fiind înmânat de ªeful Statului personal. A
fost o reuºitã, de mare prestigiu, emulativ ºi onorant pen-
tru liceul nostru. Am fost componenþii unui an ºi promoþie
care au dat peste optzeci ºi ºapte la sutã cadre cu studii
superioare, doctori, ingineri, profesori ºi cadre în învãþã-
mântul superior, cadre superioare ale armatei ºi în acelaºi
timp doctori, ingineri ºi alte specialitãþi de armã.
Am fost legat ºi ataºat mult prin relaþii mai strânse
de colegialitate cu patru elevi de clasã: ALEXANDRU
(DUCU) PÃUN, NELU SINGER, PUIU ROMÉE ºi MIRCEA
DEMETRESCU. ªi pentru a nu lãsa loc de nedumeriri cu
nuanþe interpretabile, am sã le subliniez sau, mai corect,
sã le motivez.
În primul rând, unitatea comunã a unor sentimente
de apropiere ºi afinitate, susþinute în timp de plãcerea de a
ne revedea, sinceritatea ºi corectitudinea comportamentalã
în cadrul sau cu ocazia întâlnirilor, lipsa unor aere de supe-
rioritate ºi de diferenþiere pe care alþii îºi doresc sã le punã
în evidenþã, cu multã insistenþã ºi, mai ales, neapãrat, deºi
în branºe diferite de profesie, nu-ºi au loc prioritãþi ale
comparaþiei ºi nici (mai ales) nu se simte nevoia unei
aºezãri pe scara unei ierarhii improvizate ºi subminimale.
Cu doi din aceºtia, DUCU PÃUN ºi NELU SINGER,
deschiderea dorinþelor ºi continuitãþii ºi mai ales a
întreþinerii unei curate ºi durabile prietenii ºi amiciþii, fiecare
110

în parte ºi toþi împreunã, i-am acordat o atenþie „sfântã“ ºi

nealterabilã. ªi acum, din cei patru, cel mai bun a rãmas, ºi
cel mai curat, cel mai pur a rãmas DUCU PÃUN. Eu mi l-am
consacrat ca fiind cel mai bun ºi durabil prieten - coleg din
liceu, de care mã leagã multe ºi speciale fire ale unei sin-
ceritãþi nealterabile. În balanþa imaginarã a cântãririi ºi
mãsurãrii criteriilor de alcãtuire a unei motivaþii justificative,
la loc de frunte se situeazã sinceritatea, modestia gestului,
respectul, în dublul sens al fluxului de amiciþie ºi de obli-
gativitate moralã, îndepãrtarea din atitudinea noastrã a invi-
diei ºi, mai presus de toate, receptivitatea ºi sensibilitatea
perceptibilã la ceea ce ne uneºte ºi nu la ceea ce ne-ar
putea deosebi sau separa aducându-ne la o stare disjunctã.
Cred cã mi-am explicitat la modul convingãtor aceastã
preferatã opþiune, pentru a lãsa deschis sensul înþelegerii
depline, cã faþã de niciun coleg nu am ºi n-am avut niciodatã
un gând ostil ºi potrivnic, i-am preþuit pe toþi, în egalã
mãsurã, mi-am lãsat dorinþa disponibilitãþii de a-i ajuta ºi de
a le fi la nevoie alãturi, bine-nþeles în mãsura în care s-a
putut, fãrã sã ne creãm reciproc disfuncþii profesionale.
Întrucât nu socotesc o risipã de paginã ºi mai ales
timp, pentru a pune în evidenþã personalitatea celor patru
colegi, voi aºterne scurte, sintetice ºi semnificative creionãri
ale acestor prieteni, în ordinea unor preferinþe personale,
dar sper, suficient de convingãtoare ºi caracteristice.
DUCU PÃUN, un nume predestinat anume spre a
da mãsura ºi semeþia comportamentalã a tânãrului venit în
clasa a VI-a de la Liceul Militar D.A. Sturza, ce fusese des-
fiinþat prin „reforma învãþãmântului“, unde aceste licee cu
tradiþie ºi de elitã, înfiinþate cu peste o jumãtate de secol în
 111

urmã, constituiau pepinierele viitoarelor ºcoli militare de

ofiþeri. Erau mândria oraºelor unde funcþionau, întruchi-
pând chintesenþa ordinii, disciplinei ºi înalta þinutã edu-
caþionalã, formatã ºi inoculatã de profesorii cei mai aleºi,
ce predau ºi la ºcolile (liceele) de stat sau particulare din
Craiova, recunoscuþi pentru exigenþa ºi capacitatea profe-
sionalã în cuprindere didacticã ºi pedagogicã. Împreunã
cu JEAN BURGHINÃ, venit tot de la acelaºi liceu, erau
posesorii unei specificitãþi de organizare mentalã, mulatã
pe o superioarã capacitate de sintezã ºi ordonare concep-
tualã, de înþelegere a pãrþii intrinseci a conþinutului de fond
al unei probleme ºi, mai ales, a soluþiei cheie de de-
monstrare ºi aplicaþie practicã.
Capacitatea de adaptare la climatul gãsit în clasa
noastrã, „aproape“ identic cu cel de care se despãrþise, l-a
fãcut pe Ducu „înfiat ºi absorbit prin adopþie“, la modul
definitiv, ca în relaþiile cu noi sã capete dimensiuni ºi
trãinicii indestructibile, lucruri care ne-au legat pentru tot-
deauna. Între noi n-au existat secrete pãstrate spre a nu ni
le spune, iar tocmai aceastã deschidere ºi sinceritate, a
fost temelia ºi forma de încredere care a sudat respectul ºi
colegialitatea. Fiu de militar, de carierã profesionalã apre-
ciativã, a moºtenit genetic nevoia disciplinei ºi ordinei în
comportamentul cotidian. Mereu cochet, tandru, modest,
hâtru ºi vesel, însã totul fãcut cu mãsurã ºi la modul
manierat, adaptabil la orice situaþie sau context, maleabil
ºi cu personalitatea distinctã, a ºtiut sã-ºi creeze prin forþe
proprii o poziþie socialã respectabilã, datoritã muncii ºi
spiritului creativ. Are un fond emulativ faþã de familie ºi
112

conex tuturor acestora, o angajare pe filiera muzicii prin in-

termediul pianului ºi culturii muzicale cãpãtate de-a lungul
multor ani de studii ºi exersãri. L-am auzit cântând la pian
ºi acordeon, producând o plãcere imensã. De altfel, am
avut onoarea sã-i vizitez casa din Str. Olga Bancic (la acea
vreme).
Tarele vieþii dupã 1948 i-au marcat familia, când
tatãl sãu a intrat sub incidenþa procesului de „epurare a
armatei“, iar Ducu, împreunã cu sora sa geamãnã, trebuia
sã-ºi continue studiile ºi cursurile facultãþii. În anul 1950,
am plecat împreunã cu Ducu ºi alþi colegi la Timiºoara pen-
tru a susþine examenul de admitere la Institutul de Con-
strucþii. El a intrat la Facultatea de Hidrotehnicã, iar eu, cu
media obþinutã la admitere, m-am mutat la secþia nouã a
Academiei Tehnice Militare de Construcþii Speciale ºi de
Artã din Timiºoara, de pe Calea Aradului, care pânã la
urmã a avut menirea construirii fortificaþiilor pe graniþa cu
Iugoslavia. Dupã 1952, cursurile s-au desfiinþat, eu fiind
trimis la Rm. Vâlcea, terminând cursurile în 1955. Ducu a
fost ºi a rãmas o bucurie infinitã a vieþii mele, iar cu bunã-
tatea lui mi-am liniºtit întotdeauna dorul ºi lipsa, uneori
despãrþirea aruncându-ne în neputinþa de a ne vedea
peste douãzeci de ani. Suntem legaþi de aceeaºi profesie
ºi trecuþi prin toatã gama de activitãþi impuse de viaþa de
constructori pe ºantiere, de conducere ºi rãspunderi, ce o
implicã aceastã branºã.
Un alt prieten, ca o bucurie datã de divinitate ºi
pentru eternitate, un copil fãcut sã poarte în el cuminþenia
ºi rãbdarea, toate ca rod al bunei-cuviinþe, ce va deveni
 113

mai târziu doctor primar, a fost IOAN SEBASTIAN

SINGER (Nelu), coleg de bancã în ultimii doi ani de liceu,
devenit pilot de încercãri profesionale de înþelegere ºi
practicã aplicatã a noilor noþiuni de geneticã ce fãceau
obiectul de studiu ºi al tatãlui sãu, tot medic, dar obstreti-
cian, cunoscut în mai toatã Craiova.
Când gãseºti un asemenea suflet, cauþi o „icoanã“
ºi dai acatiste pentru vrednicia duhovniceascã, fiindcã þi-a
scos în cale un astfel de om. Locuia pe Calea Unirii, cam
peste drum de Poºta Centralã, într-o casã confortabilã,
unde douã camere erau pline cu vitrine ºi mostre de or-
gane omeneºti, puse în borcane cu formol, constituindu-se
în mijloace de studiu ºi cercetare. Avea un suflet nobil, de
o demnã admiraþie ºi predestinat, parcã, pentru aceastã
profesie. κi formase ºi scrisul tipic doctoricesc, pe care
nici el uneori nu-l descifra, darãmite cititorul sau pacientul,
un scris criptic, la concurenþã cu strãdania lui Champollion
în dezlegarea scrierii cuneiforme a vechilor egipteni. Cu
sufletul lui curat ºi deschis ºi-a ajutat cât a putut, ºi a putut
destul, toþi colegii, prietenii, amicii, pe oricine i-a cerut spri-
jinul ºi înþelegerea. Când îl credeam mai retras ºi mai
timid, l-am prins fumând ºi, mai apoi, ducându-se la fete
nevinovate, dar, ca ºi el, curioase pentru consultaþii pe viu
ºi practicã directã, la obiect. Era de-al nostru - adicã, pri-
cepeþi ce vreau sã spun, lãcuit ºi bun la toate, conform
cerinþelor pieþei. Era un profesionist, fiind mult timp ºeful
secþiei de chirurgie pediatricã la Spitalul Central, iar când
era de gardã fãcea ºi munca medicului ortopedist, speciali-
tate ce ºi-o adãugase în timp. Într-o varã, pe când am venit
114

la Craiova (ne fãcusem un frumos obicei, astfel cã nu era

datã ca mãcar pentru o zi, dacã veneam la Craiova, sã nu
vorbesc cu el, sau sã ne vedem, în cele mai multe situaþii,
sau el sã vinã în Bucureºti ºi sã nu ne salutãm), i-am fãcut
o vizitã la spital, împreunã cu soþia. La plecare, ne-a con-
dus pânã la poarta spitalului ºi aci, într-o cãruþã, o þãrancã
îºi plângea cu of! copilul ce se vãita de un genunchi infla-
mat, dureros ºi cã cei de la poartã n-o primeau, cã nu are
niºte forme de trimitere în regulã. S-a oprit, a întrebat-o ce
se întâmplã, iar femeia, îngrozitã de soarta copilului, i s-a
plâns. Nelu a intrat în cabina portarului, a dat un telefon în
secþia sa, ca doi infirmieri sã coboare cu o targã, sã ducã
copilul direct în salã ºi sã-l pregãteascã de intervenþie,
imediat ce se înapoiazã, spunând femeii ca formele sã le
aducã atunci când va putea. Dupã câtãva vreme, ne-am
adus aminte de acest episod ºi mi-a spus senin: „... amãrâ-
tul ãla putea face septicemie dacã într-o orã, douã, nu-l
deschideam!!...“ Acesta era Nelu, un creºtin prin vocaþie,
cã naþia lui avea puterea divinitãþii creãrii a douã religii date
lumii, o mãreþie a credinþei dumnezeieºti. „Eu, despre
Moise, mai pot avea îndoieli cã a fost evreu, dar de Hristos
sunt sigur!“, spunea Profesorul Petre Þuþea.
Nelu s-a ocupat mult timp de organizarea întâlni-
rilor periodice, aniversãri ale colegilor, pânã a ieºit la pen-
sie. ªi-a neglijat nepermis propria-i sãnãtate, ajungând în
pragul unei come diabetice. În spital, fiind internat, a alu-
necat ºi a fãcut o deplasare de bazin, care l-a þintuit la pat.
Am venit special la Craiova, fiind anunþat de Ducu ºi l-am
vizitat acasã ºi asta în anul 2006. Era abãtut, descurajat ºi
 115

parcã mai apãsat ca niciodatã. Ne promisesem cã, la întâl-

nirea din toamnã, ce se apropia, voi veni sã-l iau cu ma-
ºina sã participe la revederea colegilor.
Ne-am îmbrãþiºat pentru ultima datã. Ce coleg, ce
prieten am pierdut!! Ce om corect, sincer, modest, onest ºi
generos. Doamne! Unde mai putem cãuta ºi cãpãta
asemenea prieteni, de neînlocuit pentru inimile noastre?
Mulþumesc colegilor care l-au însoþit pe ultimul drum ºi mai
ales lui Pavel Motea ºi lui Matei, care i-au spus: „ªalom,
ªalom Alehem“. Blestemul apelor din acea varã nu mi-a
îngãduit sã vin spre a-i da ultimul salut. La vestea datã de
Ducu, am amuþit ºi înmãrmurit de neputinþa de a merge la
înmormântarea sa. Trenurile se anulaserã ºi altã posibili-
tate nu aveam, mai ales cã timpul avut la dispoziþie era de
o zi. Mi-a rãmas în minte figura lui deschisã ºi odihnitoare.
Bunule coleg ºi amic, adio ºi rãmânem ca dintotdeauna,
veºnic prieteni, curaþi în relaþiile noastre, ca-n vremurile
bune pe care le-am trãit. Închei c-o vorbã de-a lui: „Ce
dracu te-a apucat sã mori tocmai acum?“
De câte ori trec prin spatele actualei clãdiri, cu stilul
sãu arhitectonic de pe faþada principalã, a Universitãþii din
Craiova, pentru a merge pe Calea Bucureºti, îmi reþine
atenþia locul din acea intersecþie, unde pe vremuri era o
cârciumã cu cramã ce desfãcea vinuri din soiuri alese, a lui
„Spirtaru“, el aparþinând unei vechi familii înstãrite ºi cu
bogate proprietãþi în Oltenia, iar alãturi era situatã casa
familiei Romée, tatãl contabil, mama ºi sora distinsei
doamne fiind colege ale mãtuºii mele dupã mamã. Alãturi
de casa copilãriei colegului meu JULIAN ROMÉE (Puiu),
116

avea atelier de prelucrare a marmurei ºi confecþionat cruci,

fraþii Balaban: Puiu mi-a fost coleg de clasã de la intrare ºi
pânã la absolvirea liceului. Era un coleg cotat meritoriu
peste media clasei, cu o formaþie intelectualã calatã pe
receptarea ºi însuºirea cunoºtinþelor din ºtiinþele exacte,
preferând electrotehnica ºi, dacã nu greºesc, utilaje ºi ma-
ºini electrice, lucrând chiar la secþia de Transformatoare
electrice la uzinele Electroputere Craiova, iar apoi ca pro-
fesor de fizicã la un liceu. A fost pentru mine etalonul „ºic“
al elevului cochet îmbrãcat, cu uniformã întreþinutã, avea
un portvizit ºi un portmoneu întotdeauna cu crãiþari la
buzunar. Folosea stilouri Mont-Blanc, Pelikan, era un co-
lecþionar de timbre pe care le þinea în clasoare, în serii ºi
bucãþi filatelice, cu care fãcea schimburi cu alþi împãtimiþi.
Mi-a mãrturisit cã încã le mai avea ºi a rãmas un mare
admirator al lor. Puiu era un bun ºahist, având un anturaj
select de bãieþi cãrora le plãceau ceaiurile ºi distracþiile
decente, unde-ºi etalau priceperea, ca ROMEO CON-
STANTINESCU, DUCU PÃUN, PAUL TEODORESCU, a-
cordeoniºti virtuozi. În ultimii ani, a suferit mult din cauza
unei artrite cãreia nu i-a gãsit un leac de ameliorare. În
seara de revelion a anului 2006, l-am sunat ºi i-am urat
cuvenitul „La mulþi ani“ ºi salutãri cordiale întregii familii,
pentru ca peste douã sãptãmâni sã primesc un telefon de
la Ducu, pentru a mã anunþa de vestea crudã ºi stupidã a
încetãrii din viaþã a colegului nostru Puiu. A fost o mare în-
cercare pentru toþi, iar pentru mine s-a adãugat ºi cea a stin-
gerii din viaþã ºi a tatãlui nurorii mele, din cauza gerului
cumplit, tocmai atunci, producându-i un accident cerebral
 117

pe fondul unui stop cardiac, motiv pentru care n-am putut

veni la înmormântare. M-a suplinit sora mea, care cunoºtea
familia din partea soacrei lui Puiu, ce era soþia preotului
paroh Neamþu, ce slujise la Catedrala Madonna Dudu. Ea
a fost la slujba religioasã ºi a transmis condoleanþe din
partea întregii familii. Eu am trimis o telegramã de con-
doleanþe, îndatã ce am aflat de acest moment trist ºi
dureros, din partea colegilor din Bucureºti care n-au putut
sã participe la înmormântare. Îi port o adâncã ºi plãcutã
recunoºtinþã pentru prietenia noastrã ºi marile bucurii trãite
împreunã. Un pios gând curat, regrete ºi înduioºãri,
pãstrându-i o veºnicã amintire. Îi plãcea sã-i recit prima
strofã din Odã (în metru antic) a lui Mihail Eminescu, la
care rezona la modul cel mai sensibil: „Nu credeam
sã-nvãþ a muri vreodatã/ Pururi tânãr, înfãºurat în manta-
mi!...“ Ce tristã despãrþire, câtã singurãtate ºi cât de
stearpã ne va fi viaþa fãrã voi, colegi ºi prieteni, care ne-aþi
pãrãsit! Trãim vremuri grãbite, ce nu mai au rãbdare nici
mãcar cu viaþa ºi timpul nostru, ce rãmân necunoscute
dupã noi.
În clasa a V-a de liceu a venit în anul nostru ºcolar
un coleg de-o inimaginabilã cutezanþã, dispus sã înfrunte
orice risc, spre a-ºi convinge colegii cã o prietenie ºi o
coeziune indestructibilã impun la nevoie ºi un dram de
curaj ºi implicare personalã, însã în limita unor canoane
impuse de o normalitate atitudinalã.
MIRCEA DEMETRESCU, cãci despre el este vor-
ba, avea o staturã mignonã, dar cu un corp bine pro-
porþionat, legat ºi mare iubitor de înot ºi sãrituri la aparate
118

de salã. Venise din Slatina, unde tatãl sãu profesa magis-

tratura, iar la Craiova poseda o casã spaþioasã în stil vechi,
care în 1946 îi fusese naþionalizatã. Mircea mai avea un
frate, pe ARI, mai mic ca el, ambii pãstrând pecetea unor
deprinderi intelectuale.
Era un bun matematician, alegându-ºi pânã la ur-
mã chiar profesia de profesor de matematicã. Avea o
minte lucidã, cãpãtase exerciþiu mental în logicã ºi raþio-
nament, ceea ce pentru profesia lui era definitoriu. Mare
amator ºi plãcut afectat de frumuseþea trigonometriei, a
lucrat o bunã perioadã la Institutul de Cercetãri în Astro-
nomie din Bucureºti. Avea aptitudinile necesare unui bun
pedagog, ceea ce l-a ajutat foarte mult la catedrã în proce-
sul de predare ºi instruire a elevilor. O lejeritate a sa, nu
l-a propulsat foarte mult la catedrã într-o zonã consistentã
profesional, întrucât disponibilitãþi capacitive avea cu carul.
Fiind mereu nemulþumit de partea materialã obþinutã,
suplinea prin meditaþii pentru care-ºi epuiza toatã energia.
Eram buni prieteni de familie ºi era amic al mai multor
colegi de clasã, ca DUCU PÃUN, DONICÃ MIHÃILÃ (care
a stat un an în gazdã la Mircea), NELU SINGER ºi alþii.
Când sorþii îi hãrãziserã o ºansã materialã dupã o moºte-
nire ce-i revenise de drept, urmare a aplicãrii legii de „resti-
tutio in integrum“, a plecat în Staþiunea Moneasa din jude-
þul Arad, unde a fãcut un puseu cerebral, eminamente
fatal, fiind adus la Craiova ºi înmormântat prin grija priete-
neascã a colegului nostru, nimeni altul decât Ducu Pãun,
într-un loc de veci ce-l avea ca moºtenire aci. Am aflat de
aceastã situaþie cumplitã dupã înmormântare, bietul Ducu
 119

fiind în concediu plecat la Sinaia, de unde a fost apelat prin

telefon de soþia lui Mircea, ce se afla în Bucureºti, astfel,
tot timpul rãmas pânã la înmormântare a fost ocupat cu
formalitãþile impuse de lege pentru funeralii: Mi-am spus:
„Doamne, este prea mult, ca trei colegi sã mi-i iei la un
interval de trei ani!“. Pe cine ºi cu ce sã impresionezi? Am
rãmas cu neputinþa de a spune ceva. Ultima întâlnire a
noastrã a fost în iarna lui 1982 ºi toamna anului 1983, de-
atunci nemaireuºind sã vorbim decât la telefon, în 1985 ºi
apoi, rar, dupã ce-a ieºit la pensie. Ce bãiat ambiþios, chiar
încãpãþânat! Îi plãcea muzica, a cântat în corul Universitãþii
din Bucureºti, condus de maestrul MARIN CONSTANTIN,
ºi a participat la Festivalul Internaþional al Tineretului din
1953. Fiica mea îºi aduce aminte de el, cã, atunci când a
venit pe la noi, purta o cãciulã albã de mierluºcã. Ea învãþa
la literatura românã pentru examenul de clasa a X-a, ana-
liza poeziei lui Eminescu: „Cu mâine, zilele-þi adaugi/ Cu
ieri viaþa ta o scazi/ ªi ai cu toate astea-n faþã/ De-a pururi,
ziua cea de azi...“ Atât ºi-a mai adus aminte de el. ªi de
câte nu ne-am adus aminte atunci ºi am discutat, de farse-
le tinereþii, fãcute în liceu, de colegi, de profesori ºi de tot
ce ne-a legat pentru totdeauna în viaþã! El era partea
mãreþiei unei nebunii tinereºti, a unei încãpãþânate ºi am-
biþioase dorinþe, de a lupta cu toþi ºi pentru toate, ce-i pu-
teau aduce nemulþumiri. Cu viaþa nu s-a mai putut lua la
trântã, a fost rãpus, dar cred cã nu s-a dat învins. Cât aº fi
vrut sã-þi felicit fapta, coleg drag, spunându-þi: „... ai învins,
Galileanule!“ Am ratat ºi regret nespus de mult. Timpul ce
ne este dat trebuie trãit atunci. Latinii vorbeau ºi ne-au
120

lãsat ca moºtenire îndemnul „Carpe diem“, adicã sã ne

bucurãm de ziua de azi, sã trãim ºi sã ne înveselim de
clipa zilei. Ce ciudatã este viaþa unui om, pe care o
trãieºti ºi care aproape simþi cã nu-þi aparþine în în-
tregime, deci nu poþi crede cã ºi poþi s-o trãieºti cât vrei!
Mai poþi spune cã ai libertate ºi autonomie, cã nu eºti
legat de „ceva“ ºi cã nu depinzi de „ceva“, faþã de care
eºti neputincios ºi neînsemnat?!!
O! ce frumoºi ºi nebuni am fost odatã, liberi,
cãlãrind pe deºelate, înspumaþii cai albi, inorogi, cu aburi
în nãri umflate de adulmecãri frivole, neîntinaþi ºi plini de
ape, revãrsându-se în volburi cu aprinse scânteieri,
luminând vãzduhuri sinilii, cu razele aurii de soare ºi vãpãi
fierbinþi de flãcãri, ale lunatecelor fiinþe rânduite în roiul
strãlucitoarelor steluþe, sã arate calea caldã a-ncântãrii
fecioreºtilor dorinþe. Aþi rãmas vii în visarea încântãtoarelor
juneºti, martori ai frumoasei vieþi dorite ºi doritelor plãceri.
Ce dor îmi este de voi, nebuni ºi tineri, sideraþi, cu plete-n
vânt, cu semeþia brazilor în braþe, cu piepturi tari ºi nemã-
suratele puteri, poleiþi de bronzul verii ºi de dogoriri de
soare, feþe zvelte biciuite de puternice furtuni, cu ochi
veseli, doritori ca sã cuprindã-n vãzul lor mângâierile-n
neºtire ale trupurilor calde ale fetelor neîncepute ºi cu-
minþi, cu profile sãltãreþe, sâni de Venus ºi cu plete împle-
tite pe grumazuri apãsate de porniri nepotolite ºi visãri ne-
terminate ale nopþilor vedenii. Ridicam cu trupurile noastre
piramide, atingând cu vârful lor înãlþimile din cale, învâr-
team rotunde hore, cu juneþi de fete cu obraji roºind de
bucurie, învelite în podoabe strãlucind ca-n visuri tandre
 121

ale viilor visãri din basme, cu albe zâne ºi cu feþi-frumoºi,

ce se-ntreceau în drepte lupte, zmei negri ce gemeau în
tânguirea neputinþei , ce rãpuºi cedau la urmã, noi având,
de partea noastrã, frumuseþea bucuriei ºi plãcerea cea din
urmã a învingãtorului dorit. Ce dor îmi este de voi! - semeþia
frunþii voastre, neplecatã atâtor griji, s-a întãrit oþelit, destul
ca sã vã bucuraþi în tihnã sau sã vã arãtaþi mândria muncii
voastre, într-o lume ce-i fãcutã pentru toþi ºi pentru toate,
care toate laolaltã se adunã în familii, cu copii, nepoþi ºi
oameni, toþi olteni ºi toþi juveþi, fãuriþi toþi dintr-o mumã,
nãscãtoare de fiinþe înmulþite ºi fãcute din secrete, ce furã
luate tot de la pãrinþii lor. Voi treceaþi încolonaþi pe strada
mare a oraºului înnoptat, plini de ne-ntrecute dorinþe de a
înfãptui nebunii ce le doreaþi admirate, dar fãrã a fi vãzute
de ochii iscoditori, ce credeaþi cã lumea este numai a voas-
trã ºi cã dreptul vostru împlinit era o reuºitã singularã ºi
inimitabilã. Peste toate visele ºi trãirile noastre, existã o dis-
tincþie ce reprezintã semnul onoarei ºi al plãsmuitoarei
trude, a destulei hãrnicii, a cuprinsului de carte ºi a bucuriei
preþuite, de a fi fost complici la harul divin primit în viaþã, de
a învãþa ce înseamnã prietenia sincerã ºi curatã, cu tot ceea
ce defineºte noþiunea sincerã ºi purã, aceea de noþiunea de
colegialitate.
Înainte de a încheia acest „laudatio“ adus marii
noastre împliniri de a fi colegi ºi prieteni, încolonaþi în marea
ºcoalã ce poartã numele marilor eroi ai neamului nostru, voi
care aþi purtat pe frunte numele Fraþilor Buzeºti, vã rog sã vã
aduceþi aminte de o replicã nemuritoare ce-o pune în gura
unor personaje marele ºi inegalabilul Shakespeare, în piesa
122

„Visul unei nopþi de varã“: „Iubito, cât mã vei mai iubi?“ Iar
ea îi rãspunde: „Te voi întotdeauna ºi încã o zi!“. Este ceva
magistral, nemaiîntâlnit ºi încântãtor, acest rãspuns. El dã
mãsura infinitului, nemãrginirii, incomensurabilului, la care
mai adaugã... încã o zi.
Fie, iubiþi colegi, ca prietenia noastrã sã ne uneascã
pentru totdeauna ºi... încã o zi, nevoitã sã ne bucure toatã viaþa.
Salutare ºi Virtute - era onoarea de întâmpinare ºi
de despãrþire a romanilor. ªi, cum noi suntem fraþii sau ve-
rii primari ai lor, fãrã nici o teamã de-a greºi sau supãra pe
cineva, aºa vã spun ºi eu vouã, asumându-mi realitatea ºi
veridicitatea timpului nostru, la modul exemplar, tulburãtor
de contemporan, autentic ºi înnoitor.

PROFESORII NOªTRI DIN LICEU

„Profesorul este omul care vine dintotdeauna din faþã: este

marele sãu privilegiu ºi totodatã principalul sãu handicap. Tocmai
pentru a-l pune-n umbrã, trebuie sã încerce sã vinã cumva din tre-
cutul elevilor sãi, în accepþiunea metodicã vorbind, doar ce va reuºi
sã recheme astfel va putea fi dobândit ºi asimilat. Mãiestria sa este
de a anunþa noul cu aerul de a evoca o veche cunoºtinþã: la drept
vorbind, nici nu era altceva. «Omul din faþã», adicã omul de care nu
te poþi dispensa decât confundându-te cu el: iatã arta educaþiei.“

Sergiu Ioanicescu, Spiritul Buzeºtean

 123

Magistrul, omul de la catedrã, zeul pãmântean al

copiilor veniþi la ºcoalã sã primeascã taina cunoaºterii
lumii ce-i înconjoarã, de la singurul hãrãzit sã-i îndrume, sã
le dezlege misterele de pânã acum, învãluite pânã atunci
ºi pe care nici pãrinþii lor nu le descoperiserã ºi nici nu le
dezvãluiserã la vremea lor, decât prin aceiaºi magicieni ºi
fascinanþi „prestidigitatori“, luminãtori ºi deschizãtori de
drumuri ai unor fiinþe neprihãnite.
Liceul dãdea, prin forma sa organizatoricã ºi
menirea sa înnoitoare ºi formativã, elementul ºoc, de sur-
prizã pentru nou-veniþi, ºi anume multitudinea disciplinelor
ºi a corpului profesoral, dar ºi a unor pretenþii suplimenta-
re ºi obligatorii. Spre deosebire de ciclul elementar, profe-
sorii liceului cãpãtau alte valenþe, în dimensiuni la scarã
diferenþiatã, cunoscãtorii celor multe ºi depline adevãruri
ce urmau sã ni le dumireascã, sã ne dea chiar cheia dez-
legãrii marilor „enigme“, consfinþirea puterilor noastre de
pãtrundere ºi însuºire, putinþa noastrã zilnicã ºi permanen-
tã de-a învãþa ce alþii ºtiau deja, de a fi în concurs ºi a ne
întrece în a învãþa cât mai mult, spre folosul nostru ºi fala
dascãlilor noºtri. Prin ei am învãþat ce este cuviinþa, bucu-
ria cunoaºterii, disciplina, ordinea ºi cumpãtarea, ce este
binele ºi rãul, ce e sfânt, sacru, ºi ce e profan, cã în toate
este o divinitate în a cãrei supremaþie trebuie sã crezi ca
în sfinþenia lucrurilor create de o forþã uriaºã care „ESTE“,
care ne uneºte ºi ne îndeamnã prin credinþã sã dãm
mãsurã acestui UNIVERS.
Numai în „zei“ poþi sã crezi mai mult decât în
dascãli, profesori ºcoliþi în facultãþi ºi-n vieþi cu împliniri
124

depline, cu experienþã ºi dragoste pentru copii ºi ºcoalã. În

fond, ce aºteaptã copiii de la dascãlii lor? Sã le transmitã
prin har ºi charismã, prin ºarm ºi tact pedagogic, întregul
bagaj de cunoºtinþe necesare cunoaºterii deplinei încãrcã-
turi a programelor disciplinelor ºcolare, astfel încât sã nu
rãmânã în afara acestor cerinþe nimic din care „TREBUIE“
reþinut pentru cultura lui ºi „secret“ pentru profesor ºi
numai de el ºtiut, ca un „dat“ unipersonal pe care ºi l-a
sechestrat cu ipocrizie. Aceastã „pretenþie“ are o dublã
motivaþie: mai întâi, a dascãlului, care-i poate reproºa ele-
vului cu nonºalanþã cã el ºi-a fãcut datoria deplinã la cate-
drã, ºi cea de-a doua, a discipolului sârguincios ºi avid de
carte, care are sentimentul încãrcãrii bateriilor proprii, la
întreaga capacitate. Aceasta este o stare idealã, cu am-
bivalenþã ºi beneficienþã. Realul n-o atinge, tinde asimpto-
tic pe ambele coordonate ale practicii predãrii ºi asimilãrii,
la care, însã, mã voi referi în cuprinsul altei secþiuni.
Promoþia noastrã de absolvenþi a avut ºansa de a
fi pregãtitã ºi instruitã didactic de o selectã garniturã de
profesori, care numai ºi prin nominalizarea lor, se constitu-
ie în referenþiale marcante, care în întreaga lor activitate
pedagogicã, au dovedit o puternicã, completã, ºi convin-
gãtoare capacitate profesionalã, o eticã exemplarã ºi iniþi-
aticã, în disciplinele lor, prin comportament ºi moralitate.
Prin acest „LAUDATIO“ îmi asum o grea rãspun-
dere, ca, în puþine cuvinte, sã pot reuºi a cuprinde o
exhaustivã descriere care sã încorporeze chintesenþa unor
calitãþi reprezentative ale acestor magiºtri.
 125

Nouã din zece chestionaþi pe aceastã temã vor

începe cu inegalabilul ºi „unicul“, prin sobrietatea, corecti-
tudinea ºi charisma lui pedagogicã, cel mai exigent, dar
drept în mãsurarea valorii fiecãruia în momentul ascultãrii
sau interogãrii, torþa vie a unei fulgurante gândiri, l-ar no-
minaliza pe profesorul RÃDUCANU GEORGESCU. A fost
venerat de toþi elevii, dintotdeauna, toþi i-au dat mãsurã
apreciaþiilor sale ce n-au nedreptãþit pe nimeni. Stilul ºi
metoda sa de predare, prin ºi cu toþi elevii din clasã,
aleator aleºi, se constituiau într-un unicat. Acest profesor,
pe toatã perioada cât l-am avut la clasã, nu s-a ridicat de
la catedrã un minut, pentru a scrie la tablã, cu excepþia
subiectelor de tezã ce le propunea spre rezolvare. Totul se
desfãºura într-o normalitate inimitativã, prin suprave-
gherea ºi indicaþiile date elevilor scoºi la tablã, cu rãbdare,
cu tact, dând explicaþii pe înþelesul tuturor. Era de-o punc-
tualitate de invidiat ºi prin asta îºi împãrþea ora astfel încât
avea timp sã controleze ºi temele de casã ale celor exami-
naþi, a încadrãrii riguroase a temei noi, în întregul ei, inclu-
siv cu exemplificarea aplicativã a teoriei în cauzã. Fãcea
conexiuni ale cunoºtinþelor noi predate cu cele anterioare,
prin aceasta luând pulsul capacitãþilor de cuprindere ºi
însuºire ale elevilor.
Avea pasiuni pentru geometrie ºi trigonometria as-
tralã, pentru cunoaºterea tainelor Universului, pentru cãu-
tarea adevãrurilor definite de legile universale. Avea voca-
þia cuprinderii ºi înþelegerii depline a filozofiei anticilor ºi
recursul la aceasta fãcut de umaniºtii secolului al XIV-lea,
filozofia contemporanã ºi consecinþele ei prin ceea ce o
126

apropie sau o face distinctã în nuanþa laicului, faþã de cre-

dinþã, religie ºi ºtiinþã. Avea cultul modestiei, al onestitãþii ºi
al ascetului, refuzând o bursã la Paris, dar ºi primirea
„Ordinului Muncii“ pentru merite în învãþãmânt, socotind cã
n-a fãcut decât ceea ce era obligat sã facã la catedrã ºi
pentru care era remunerat. Am avut onoarea sã stau de
vorbã cu Prof. univ.dr. Ghermãnescu prin anul 1950, la
Timiºoara, ºi cu asistentul sãu Ion Filimon, viitor Prof. univ.
de matematicã în Bucureºti, care ne supraveghease în
salã la susþinerea examenului de admitere la facultate,
primul fiind coleg de liceu ºi curs universitar cu Prof.
Rãducanu, care mi-a dat niºte detalii despre acest dascãl
de excepþie, cu multe decepþii în viaþã, chiar marcat de ele,
fiind o persoanã interiorizatã, dar cu o capacitate ºi
uºurinþã de invidiat în mobilitatea gândirii ºi gãsirea unor
soluþii de rezolvare a problemelor care ulterior au devenit
preocupãri de rang academic ºi de larg interes naþional ºi
nu numai. Este, poate, printre primii, care a dat soluþii de
mãsurare ºi determinare prin calcule a curbelor ºi traiec-
toriilor corpurilor dincolo de influenþa gravitaþionalã ºi de
mãsurare a vectorilor în spaþii restrânse a corpurilor
cereºti, în limite cu probabilitãþi acceptabile.
Vã mai aduceþi aminte, dragi colegi, de lecþiile de
cunoaºtere a boltei cereºti, þinute seara în parcul Mitro-
poliei Sf. Dumitru, din faþa liceului nostru? Ne vorbea des-
pre modul de interpretare ºi cunoaºtere a boltei stelare,
începând cu o strofã a mult admiratului sãu de suflet ºi
cuget M. Eminescu: „La steaua care-a rãsãrit/ E-o cale atât
de lungã,/ Cã mii de ani i-au trebuit/ Luminii sã ne-ajungã.//
 127

Icoana stelei ce-a murit/ Încet pe cer se suie;/ Era pe când

nu s-a zãrit/ Azi o vedem, ºi nu e.“
Inspirat de acestea, scriam unei prietene din acea
vreme: „Îþi dau o stea din cerul nostru/ A omului ce a crezut
în ea/ Pierdut de-o veºnicie-n nefiinþã/ De dorul tãu ºi-al ei/
Ce nu mai strãlucea...“ Vorbã mare, domnule! Rupsesem
(în nevinovãþia mea poeticã) gura târgului cu ea! Aº! A
rãmas tot aºa! Dar câtã naivitate!? Magistrul încerca sã ne
dea „mãsura“ imensitãþii, a infinitului cu mãreþia timpului cu
care opereazã cei ce vor sã-ºi dumireascã fiinþa umanã de
incomensurabila dimensiune a Universului, unde orice
punct poate fi socotit centrul sãu, cã aceastã imensitate nu
are o circumferinþã, cã în special cu noþiunile de „infiniþi“
vom lucra în anii urmãtori, la matematici superioare cu
noþiuni de limite, derivate, calcul diferenþial ºi integral. Apoi
a lipsit o perioadã din pricina unei afecþiuni pulmonare,
asta însemnând pentru noi o mare pierdere. Ne-a dat noþi-
unea de an luminã, denumirea unor stele, desluºirea lesne
a stelei polare, turtirea polilor, a fuselor orare ºi câte altele.
Din tinereþe avea ca preferinþe dezlegarea proble-
melor din gazeta matematicã sau propunerea spre rezol-
vare a problemelor cu acute nuanþãri de categorie specia-
lã, cu soluþii particulare sau unice, mai ales în ecuaþiile de
gradul trei sau patru cu douã sau trei necunoscute, de tip
Lagrange, Riemann ºi altele, care ulterior fãceau vogã în
cursurile speciale universitare de matematici superioare. A
avut o trãire singuraticã, strãinã de colectivitate, socialul ºi-l
construise în preajma preocupãrilor ºi satisfacþiilor imagi-
native ºi restrictive, de cãutare a unei companii metafizice
128

ºi transcendentale. A fost adeptul concepþiei lui

RÃDULESCU-MOTRU, ce-ºi fãcuse studiile la Paris ºi
Leipzig, fost cadru didactic pânã în 1947 la Universitatea
din Bucureºti, unde preda istoria filozofiei, logica, estetica,
teoria cunoaºterii, lecþii de înaltã þinutã academicã,
propovãduind „personalismul energetic“, corpul alfa =
Dumnezeu, ca fiind veºnic, creatorul al unui supraom dife-
rit de cel al lui Nietzsche, omul care simte în el o vocaþie,
omul transformator de energie, profet al „personalismului
energetic“. De aci teoria „românismului“, ca un corolar al
personalismului, unde noþiunea trebuie conectatã la ener-
gia universului, punând în valoare viitorul naþiunii române
prin munca celor mai bine dotaþi dintre români. Lucrãrile
plãcute ale prof. Rãducanu Georgescu, dotat pânã la
vocaþie cu frumuseþea ºi farmecul matematicii ºi filozofiei,
pe care le considerã aproape de conceptul sãu prin ideile
ºi lucrãrile mentorului sãu Rãdulescu-Motru, de ºtiinþã ºi
energie prin personalismul energetic ca factor hotãrâtor în
culturalizarea popoarelor, vãdit exprimate în lucrarea sa
„Timp ºi Destin“, unde insereazã o remarcã memorabilã: o
„calitate“ defect, care îl atrage mai mult pe român, este
aceea de a nu-l despãrþi de mulþime. Când are talent, el
rãmâne la avocaturã ºi politicianism, adicã la specularea
concetãþeanului sãu, profesiune în care câºtigã o energie
neîntrecutã“. (Datele de mai sus sunt culese din Larousse,
Dicþionar de filozofie, apãrut la editura Univers Enciclo-
pedic, autor Julia Didier - 1991).
„Salve care magister“, omului profesor Rãducanu
Georgescu, cãruia generaþii întregi simt nevoia sã-i aducã
 129

omagiile ºi respectuoasele mulþumiri, în gest de recu-

noºtinþã imprescriptibilã.
Un alt profesor a venit în anul urmãtor la catedra de
matematici, sosit din refugiu, care apoi urma sã ajungã
profesor universitar la Iaºi, dl I. MENCIU, care ne-a predat
funcþiile trigonometrice, analiza combinatorie ºi progresiile.
Avea alura unui cadru universitar distins, cu o personali-
tate aparte, sigur pe sine, stãpân pe materie ºi un pedagog
desãvârºit, cu o dicþie perfectã ºi predispus la un dialog
colocvial. Apoi a urmat dl prof. I. DÃNESCU, un îndrãgos-
tit de tablã, cu explicaþii ample ºi stãruitoare. Amândurora
le mulþumim pentru cã, într-un fel, au continuat un format
instructiv trasat de un magistru, cãruia ºi ei îi recunoºteau
meritele. Cele de mai sus mi le spunea, în 1964, prof.
Menciu, pe care-l întâlnisem la Iaºi.
Tot de la Iaºi a sosit ºi dl ION LÃUDAT, viitor
prof.dr. docent al Universitãþii ieºene, care a ocupat funcþia
de director al liceului ºi profesor la catedra de Limba
românã la clasa noastrã, chiar în momentul când reforma
învãþãmântului fãcuse „tabula rasa“ în literatura noastrã
naþionalã. Pãi, sã înveþi dupã cãrþi deja tipãrite anterior ºi
apoi supuse cenzurii, cu pagini lipite, altele la vedere ce
erau înnegrite prin radierea sau tuºarea rândurilor întregi,
care deveneau ilizibile ºi încãrcate de clei ºi lipici mistuitor,
era un chin cu tentã de dezastru. Sã-l scoþi pe Eminescu,
fãcându-l mai slav decât un rus ºi sã n-ai parte de
antologii, de clasici români, fãcând din anticariate locuri
unde mai puteai gãsi ceva de vânzare, dupã ce ºi aci tre-
cuse pârjolul arderii marilor bogãþii culturale, era de
130

neimaginat, dar autentic. În clasa a VI-a, fãcusem litera-

turã cu prof. PURCARU, tatãl elevului de excepþie Ilie
Purcaru, viitor scriitor ºi jurnalist, unde, în afarã de Împãrat
ºi Proletar, bietul dascãl se chinuia ca-n cãmaºa lui
Nessus sã facã o analizã sau descriere ºi profilul „în stil
actual ºi autentic“ al personajelor; fãcea sãrmanul balet de
urºi, mergând pe poante, pentru a ne exemplifica, atipic, o
criticã sau o analizã de text. Ne întrebam de unde a apãrut
ºi cine este Al. Sahia cu Uzina Vie, Dan Deºliu cu Lazãr de
la Rusca, Maria Banuº, cu al cãrei nume se denumise o
stradã pe care stãtea colegul meu Ducu, fãcându-l brusc
trezorier de nume?!! Era o stare de nãucire totalã ºi asta
nu numai în literaturã. Sã scoþi din circuit un manual de
geometrie, de-o elegantã ºi cuprinzãtoare înþelegere a lui
Hollinger, prin motivarea cã este neamþ!!! Pãi ce-are
geometria cu politica? Asta se potrivea ca iepurele cu
ºtiuca. La fel ºi la ºtiinþele naturale, unde nãpãdiserã marii
învãþaþi ruºi, suplinitori ai întemeietorilor de cãpãtâi, ca
Timiriazev ºi alþii, care nu-mi mai vin în minte, cã n-am fost
nepotul lui Mihail ªolohov, sã am trecere la desþelenirea
pãmântului. Dar, paradoxal, asta se petrecea în timp ce
profesorii noºtri ºcoliþi aveau decenþa de a ne vorbi de per-
sonalitãþile de seamã ºi cu aprecieri internaþionale în
ºtiinþele naturii, de unde rezultã cã ai noºtri profesori erau
cuviincioºi ºi cu o culturã completã.
Peste toate ºi toþi, prof. Lãudat a dat la o parte vãlul
stupid ºi refractar al acestor schimbãri impuse, ilegitime ºi,
împreunã cu alþi profesori colegi de liceu sau din Craiova, au
luat poziþie, pentru care mulþi au plãtit scump. Prof. OLARU,
 131

de limba latinã, scoasã din programa ºcolarã, s-a împotri-

vit fãþiº la introducerea brutalã a limbii ruse, pentru care a
plãtit cu scoaterea de la conducerea ºcolii. Profesorului de
francezã, TUDOR DUMITRU, i s-au imputat lucruri închi-
puite, cã, în calitatea de director adjunct, ar fi lãsat ca
ºcoala sã iasã la o adunare în faþa Prefecturii în semn de
solidarizare cu studenþii din Bucureºti pentru sãrbãtorirea
zilei de Sf. Mihail ºi Gavriil. Profesorul PAPASTATE, o per-
sonalitate marcantã, un doct în literatura francezã, autor de
manuale ºcolare, care, alãturi de prof. MARCEL SARAª, de
la catedra liceului nostru, aveau la activ „recidive“ în ma-
terie de alcãtuire ºi elaborare de manuale, referenþiale în
editarea cãrþilor de limba francezã, primul perfecþionat la
Dijon, simpatizant pânã la asimilare al lui V. Alecsandri ºi
al Elenei Negri, a cãrei lucrare a fost premiatã de
Academia Românã. Profesorul LUCA PREDA, maestrul
discursului ºi al elocinþei, cel care l-a descoperit ºi l-a
îndrumat pe Ilie Purcaru, despre care spunea cã va deveni
„posibilã luminiscenþã“ a literaturii noastre, dacã va munci
cu perseverenþa ºi devoþiunea specificã celor avizi de
proza scriitoriceascã pe care s-o slujeascã cu credinþã. El
fãcea front comun cu cei care doreau sã atenueze con-
secinþele grave ale reformelor din învãþãmânt.
Celor din liceul nostru, cãrora li s-au adãugat alþi
dascãli din liceele Craiovei, ca prof. Ioanid Miltiade, prof.
Fortunescu, autor de manuale, trimis la Paris de Spiru
Haret etc., s-au împotrivit cu stãruinþã ºi motivaþii, solici-
tând, in corpore, pãstrarea tradiþiei învãþãmântului româ-
nesc ºi sã nu se treacã la ciuntirea ºi schilodirea unui
132

sistem ordonat, verificat ºi certificat de viaþã ºi practica

didacticã, argumentând cã una este alinierea la noutãþile ºi
experienþele dovedite a fi continuate, întrucât sunt confir-
mate ca fiind pozitive în cultura non-staticã ci evolutivã a
societãþii ºi altceva este sã faci amputãri disfuncþionale ºi
nerecuperabile în procesul de învãþãmânt. Iatã, de-o pildã,
cazul unui respectat profesor, ION OBADÃ, ce a lãsat lim-
ba latinã ºi s-a apucat sã predea limba rusã, pe care ne-o
„povestea“ cu destulã strângere de inimã, îngurgitând alã-
turi de noi. Dascãlii scoºi din funcþie ºi disponibilizaþi nu au
putut fi înlocuiþi, iar la catedra de rusã, veneau vorbitori de
rusã ºi, nefiind profesori, ne iniþiau dupã metoda fãrã pro-
fesor, acasã, a limbii materne. Era ceva „desfigurant“ ºi
schimonosit pânã în adâncul substanþelor firii naþionale.
Prof. ION SCÂNTEIE, un împãtimit vorbitor ºi cu-
noscãtor al limbii italiene, al celei franceze ºi al culturilor
umaniste, autor de carte, un om de culturã, ce avea rafina-
mentul ºi aliura unui intelectual desãvârºit, cu maniere
salonarde, receptiv la bunul simþ afiºat ºi practicat, com-
pagnon ºi un seducãtor rasat, estet rafinat, cu largã
deschidere cãtre democraþie sau mai degrabã a unei
democraþii lãrgite, fãrã pseudoelite cumularde ºi ofen-
satoare. Prof. Ion Scânteie preda la clasele superioare ºi
la facultatea din Craiova noþiunile de literaturã universalã
ºi în general genul umanist. Ca ºi prof. Ion Lãudat, i-au
plãcut Dante Alighieri ºi Petrarca, magii florentini ºi ai cla-
sicismului european. Ambii au scos o plachetã cu referiri
laudative faþã de lucrarea de doctorat a lui Alexandru
Balaci, actualul academician, despre viaþa ºi opera lui
 133

Dante. Dacã ar mai fi trãit prof. Ion Scânteie, s-ar fi bucu-

rat în plus auzind de apariþia unei splendide integrale a
Divinei Comedii a lui Dante, o carte de o înaltã þinutã artis-
ticã, în traducerea reputatei Anca Boeriu, cu notele
explicative de o sensibilã acurateþe ºi de amploare, sem-
nate de Alex. Balaci, care constituie o încântare ºi de
nivelul unei capodopere a literaturii universale. Domnilor
profesori umaniºti, prin vocaþia ºi distincþia profesionalã,
dovedite la catedra liceului nostru, vã datorãm profunda
noastrã mulþumire ºi salutul omagial ºi de respect al
romanilor: Ave!...
Profesorul ION RÂNCU a fost ºi rãmâne novatorul
în predarea ºtiinþelor naturale, pentru cã în anii 1947-1948
nu exista manual pentru aceastã disciplinã, iar noi învãþam
dupã notiþele luate la orã, din care la loc de frunte ºi în pre-
mierã primeam noþiunile de geneticã la nivel liceal, lucru
nemaipomenit, mãrturisit de colegii care au intrat ºi termi-
nat medicina, cã-i devansaserã ºi-au câºtigat la handicap
pe ceilalþi, care atunci auziserã despre aceastã spectacu-
loasã minune ce avea sã devinã o disciplinã cu miracu-
loase rezultate aplicative ºi lucru în laboratoarele de cerce-
tare pânã în 1955, în þara noastrã, chiar de profesorul nos-
tru la cursul universitar din Craiova. A fost ºef de catedrã ºi
decan al Facultãþii de ªtiinþe naturale din Craiova ºi membru
al Organizaþiei Europene a Cercetãtorilor Culturii Cartofului.
Avea strãlucirea pornitã din mulþumirea ce i-o conferea
statutul imperial ºi dominator în ºtiinþele naturii ºi marcat în
special de posibilitatea de a-ºi face cunoscute înclinaþiile ºi
vocaþia sa. Era exigent ºi conºtient de greutatea asimilãrii
134

noþiunilor ce le preda la modul succint, rezumativ ºi selec-

tiv, mulate pe nivelul la care se improviza o asemenea
încãrcãturã de cunoºtinþe. Recunoºteam cã ºi-ar fi dorit un
auditoriu mai autorizat, cãruia sã-i dezvolte ºi sã-i
dezvãluie „da capo al fine“ tainele acestei noi ºtiinþe ce va
pune stãpânire pe viitorul cercetãrii ºi cunoaºterii cromo-
zomice, în beneficiul omenirii. M-am întâlnit cu magistrul în
anul 1978, în staþiunea Covasna, unde venise împreunã
cu distinsa soþie, profesoarã de desen, fãcându-mi
onoarea s-o cunosc, prilej cu care ne-am adus aminte
multe din perioada liceului, unde ne fusese ºi profesor ºi
diriginte, ºi ne „sponsorizase“ o deplasare la Bãileºti, cu un
program artistic ce-l susþinusem în clasa a VII-a, în am-
fiteatrul Liceului Comercial de bãieþi Gh. Chiþu, unde
fãceam cursurile, clãdirea liceului nostru fiind ocupatã de
sovietici. Dirigintele nostru, prin avansul financiar ce-l fãcu-
se, mai mult forþat de îndãrãtnicia organelor locale ce se
ocupau de Culturã, care ne promiseserã un camion pentru
deplasare, dar care nu întreprinseserã nici o mãsurã asi-
guratorie. Drept consecinþã, am fost nevoiþi sã ne procu-
rãm un mijloc de transport, suportând „in corpore“ contra-
valoarea drumului dus-întors, mai ales cã organele
culturale din Bãileºti ne aºteptau, fãcuserã deja pregãtiri
ale sãlii de spectacole ºi care în final s-au bucurat de
reuºitã. Am jucat o piesã de teatru, scrisã de un unchi al
colegului nostru Puiu Romée, avizatã de organele de cul-
turã, care avea drept subiect central, dorinþa unei colec-
tiviste sovietice de a deveni artistã, în condiþiile în care nu
intrase în vederile directorului de colhoz, deºi calitãþile fetei
 135

erau susþinute de responsabilul cultural. Rolul colhoznicei

îl juca o fatã de la ªcoala Normalã de fete, cel al directoru-
lui, era jucat de colegul nostru de clasã Jean Jitaru, în cel
al responsabilului cultural era Puiu Romèe, iar pe cel al
secretarului directorului l-am interpretat eu, „Vania“, nume
ce mi-a rãmas pânã la terminarea liceului.
Fata, pânã la urmã, însceneazã o crizã exageratã
de disperare (colega aceasta era singura care avea, cu
adevãrat, talent) ºi în pragul unei isterii în biroul directoru-
lui îi subtilizeazã ceasul de buzunar, ce se afla pe masa lui
de lucru, ºi „dusu-s-a“ cu el. Fapta este constatatã ulterior,
este reconstituitã, este mãrturisitã de fatã, respectiv trucul
folosit ºi, într-un final apoteotic, directorul este convins de
calitãþile artistice ale fetei ºi-i permite sã participe la exame-
nul de admitere mult visat. Dupã trei luni, am reuºit sã-i
înapoiem banii „finanþatorului“ ºi asta din lipsa de disponi-
bilitãþi a colegilor. Cred cã, de atunci, distinsul nostru diri-
ginte n-ar mai fi avut curajul sã sprijine în acest mod o
asemenea activitate culturalã, euforicã prin pionieratul ei,
dar de prestigiu îndoielnic, având în vedere cã era promisã
celor de pe malul Balasanului, pârâul de renume al actua-
lului municipiu Bãileºti. Noi nu eram în postura starurilor,
ce-ºi pot amâna un spectacol la o datã ce se va anunþa
ulterior; nu eram nici mãcar speranþe, eram situaþi între
nimic ºi ceva mai mult decât atât; ne dãdeam aere, dar ºi
astea destul de nevinovate, cã aºa este în teatru ºi între
artiºti. Viaþa lor era plinã de sacrificii ºi plãtitã dupã putinþã,
restul devine speranþã ºi târzie sau niciodatã recunoaºtere
ºi confirmare.
136

Profesorul ALEXANDRU PAPA GHEORGHE, la

specialitatea de istorie, fãcea parte din ºcoala marelui
Constantin C. Giurescu, cu aplecãri preferenþiale spre anti-
chitatea Greciei, romanilor ºi orientalism. Era conferenþiar
distins la „Prietenii ªtiinþei“, secretar al Ligii Culturale N.
Iorga, Preºedinte al Societãþii Literare Traian Demetrescu,
fiind cotat ºi recunoscut ca prieten al elevilor, apropiat, sfã-
tos, persiflant dar nu incomod. Îl numise pe un coleg, Deca
Gheorghe, care mergea mai þanþoº ºi stãtea într-o poziþie
mai lejerã în bancã, picior peste picior, ocupând ºi-o parte
din culoarul dintre rândurile bãncilor, „contele de Ca... cã-n
Besse“, iar noi, de atunci, nu l-am mai strigat decât „con-
tele“. I-a plãcut sportul, în special fotbal, iar timp de un an
de zile ne-a fost „coach-ul“ echipei, care superviza antre-
namentul ce se desfãºura de regulã dimineaþa, între orele
600-730, motiv pentru care-mi cerea sã trec ºi sã-l sun la uºa
casei unde locuia pe traseul comun spre stadion ºi ºcoalã,
în drum luându-l ºi pe colegul meu de echipã ºi clasã,
Romicã Braºoveanu. Dupã câºtigarea campionatului in-
terºcolar local, unde în finalã am învins echipa liceului
comercial Gh. Chiþu, prof. Papa Gheorghe a prezentat în
consiliul profesoral propunerea procurãrii echipamentului
de joc, în întregul sãu, dintr-o colectã modicã a fondurilor,
de la director la ultimul elev. Am fãcut „epocã“ în acea
vreme, când ºcolile ºi liceele dãdeau 60-70% din efec-
tivele de jucãtori ce formau echipele, ce se înfiinþaserã
peste noapte precum ciupercile.
Prof. Papa Gheorghe avea o formaþie umanistã ºi
talent pedagogic desãvârºit, era doct în materia ce-o
 137

preda. Schemele de pe tablã, scrise citeþ ºi ordonat spaþia-

te, cu substanþã ºi concizie, îþi dãdeau sentimentul unei
uºurinþe de a le reþine, un lucru benefic pentru elevi, mai
ales cã nu erau editate cãrþi de istorie, aduse la spiritul ºi
cerinþa noilor programe ºcolare.
Începuse perioada obligativitãþii ca profesorii sã
aibã „conspecte“ ale lecþiilor ce urmau sã fie predate, spre
a fi uºor urmãrite ºi controlate de inspectorii ºcolari, asupra
„conþinutului riguros“ al materiei în conformitate cu progra-
ma ºcolarã. Profesorii consacraþi nu le foloseau, acestea
fiind uzitate mai mult de cãtre cei care aveau nevoie de
surse de inspiraþie.
Dascãlul nostru, dupã umplerea tablei cu datele isto-
rice, avea o satisfacþie ºi, printr-o defulare, spunea: „... acum
pot veni domnii inspectori sã-ºi ia notiþe de pe tablã“.
„Scripta manent“. În fapt, istoria a fost disciplina cea mai
nãpãstuitã ºi vitregitã de cenzura ºi dihotomia dintre bar-
barie ºi civilizaþie, adevãrurile fiind schilodite, totul fiind
adus în stare de colaps. Astfel, predarea ºi prezentarea în
cursul liceal a marilor personalitãþi ale literaturii, istoriei ºi
ºtiinþelor universale, a creat cea mai pãgubitoare privaþi-
une, ce a adus prejudicii ºi lacune în însuºirea ºi cunoaº-
terea lor. ªi aceasta, pentru cã în modul de studiu, de
cunoaºtere ºi însuºire, dar mai ales de abordare a cate-
goriilor literare, a curentelor, a apariþiei acestora în timp,
cauzalitatea ºi în special ceea ce le diferenþiazã prin
conþinutul lor, ca fond principial, toate implicã ºi-ºi gãsesc
posibilitatea de cunoaºtere din atributul de catedrã, de
iniþiere, de explicitare ºi, toate, de naturã formativã. În lipsa
138

manualelor sau a cãrþilor din biblioteci, acestea fiind

retrase din circuit, ca ºi a celor din anticariate, întregul pro-
ces de cunoaºtere ºi culturã era amputat, era steril ºi lipsit
de substanþa hrãnitoare ºi dãtãtoare de cunoºtinþe. Re-
percursiunile au fost greu de evaluat, iar în timp, ele au
apãsat asupra intelectului individual, fiind nevoiþi sã recu-
perãm în alt timp sau în cel aferent altor discipline, care,
prin complexitatea lor, presupuneau deja dobândite anteri-
or aceste cunoºtinþe.
Ce-au fãcut cei cãrora li s-a scos din programã
limba latinã ºi care au avut nevoie la nomenclatura binarã
a lui Linné în zoologie ºi naturale, sau cei care au urmat
Dreptul Roman, cu citate din antici? Ascultau ºi învãþau
fonetic? ªi dacã n-aveau ureche muzicalã?
La mult aºteptata istorie a civilizaþiilor, nivelul
cunoºtinþelor s-a micºorat pânã la treapta de jos a mini-
malismului. Peste tot dominau nedumerirea, neputinþa,
vacuitatea ºi o subiacentã cotã a învãþãmântului. Stãteau,
pe unde mai apucaserã, somitãþile ºi cadrele competente,
neputând sã aibã acces la catedre, dar în schimb nãpãdi-
serã „improvizaþiile“, neterminaþii, întârziaþii ºi minusculii.
La o aºa „forþã“, aºa învãþãmânt! S-a mai putut redresa
sau revigora aceastã stare? În cât timp? Cu ce sacrificii?
Cine a plãtit aceastã „gaurã a inculturii“ produsã de imper-
fecþiune ºi improvizaþii?
Zone ºi areale au coborât în partea întunecatã de
mistificare a istoriei neamurilor, interesatã sã sterilizeze
substanþa naþionalã ºi s-o implementeze pe cea pregãtitã
în creuzetele unor laboratoare desfiguratoare de seva
 139

cunoaºterii adevãrurilor imprescriptibile ºi patrimoniale.

S-a vrut o spãlare a conºtiinþelor ºi tradiþiilor înrãdãcinate
în schimbul „înnoitoarelor“ dorinþe împrospãtate cu infuzi-
uni rãsãritene ale raselor ce se pregãteau sã facã schim-
buri în naturã. Trocuri trucate ºi pline de parvenitism inter-
naþionalizat, de-a gata!
În clasa a V-a de liceu, începusem cu prof.
ªTEFAN DUÞULESCU (Fanu) o disciplinã de-o mare ne-
cesitate ºi acuitate pentru formarea deprinderilor aplicãrii
raþionamentului, în special în ºtiinþele exacte, cum este
matematica în mod deosebit. Forma chintesenþialã a aces-
tui raþionament este pusã în miºcare de ceea ce numim
„Logicã“ în gândire, putând, prin extensie, sã facã conexi-
unea cu Organonul ºi silogismul lui Aristotel, adicã o leacã
de filozofie ca modalitate de a gândi util ºi pragmatic, filo-
zofia fiind materia care nu s-a mai predat, deci s-a rupt
veriga dintr-un lanþ al continuitãþii unui proces armonios ºi
articulat întocmit ºi practicat pânã atunci.
Fanu Duþulescu a fost discipolul prof. Constantin
Rãdulescu-Motru, care i-a avut ca studenþi pe Mircea
Florian ºi Nae Ionescu. Din anul 1946, toþi aceºtia au fost
interziºi ºi scoºi de la catedrã, ori transferaþi spre a preda
alte materii, soluþie la care foarte mulþi au renunþat. Cu
toate constrângerile impuse, prof. Fanu Duþulescu a mai
forþat nota ºi a încercat sã-ºi menþinã catedra spre a da
elevilor noþiunile logicii, spre a le întregi bagajul de
cunoºtinþe. Timpul scurt ºi neiertãtor al deciziilor luate au
pus punct acestor minime speranþe. De la prof. Fanu
Duþulescu aºteptam sã mai adãugãm înþelegerii noastre
140

un plus de cunoºtinþe, despre care mai târziu am aflat cã

se constituiau în cãrãmizi aºezate la temelia filozofiei anti-
cilor, obârºia întregii gândiri ce urma sã se dezvolte,
strãbãtând secole de fecundare a înþelepciunii, supra-
vieþuind Evului Mediu, cãutând sã rãspundã prin reani-
marea inspiratã de perioada umanistã ºi cea contempo-
ranã, marilor ºi multiplelor întrebãri, neliniºti ºi nevoi ale
omului: ce este adevãrul, libertatea ºi despre Dumnezeu.
Prof. Fanu Duþulescu a elaborat primul dicþionar de filo-
zofie, care s-a tipãrit postum, având posibilitatea ºi ºansa
de a-l procura în 1970, cu prilejul aniversãrii a 20 de ani de
la absolvirea liceului.
Am cãpãtat în dar, ca o compensare moralã ºi
tãmãduitoare, o mare ºi distinsã personalitate, la catedra
de legislaþie ºi disciplinã Constituþionalã, pe eruditul prof.
ROMICÃ STÂNCULESCU, membru al corpului diplomatic,
trimis de Min. Afacerilor Externe al României, ca prim
ataºat cultural consular în þãrile Americii Latine cu sediul în
Argentina, pentru Uruguay ºi Paraguay. Avea întrunite, în
comportamentul sãu, tactul diplomatic, cultura ºi bunele
maniere, limbajul elevat, toate atestând adeziunea la con-
ceptul trãirilor filozofice contemplative susceptibile a se
constitui în pilde pedagogice. Avea o puternicã culturã
umanistã, trainicã, plinã de învãþãmintele remanenþei trãiri-
lor personale ºi-n societatea marilor personalitãþi, al rafina-
mentului ºi al dialogurilor selecte, concise ºi nuanþate, cu
scop precis, atât cât era necesar sã desprindã dintr-o
nuanþã, o viitoare consecinþã ºi modalitate a considerãrii
sau reconsiderãrii unei poziþii ce trebuie adoptatã sau
practicatã în relaþiile diplomatice. ªi de aceastã înzestrare
 141

volitivã a acestui mare dascãl nu ne-am putut bucura, fiin-

du-i retrasã putinþa de a ne dãrui aceste învãþãminte, ca
substanþe formative, a dreptului multidisciplinar ºi a rãmas
sã ne predea Constituþia, legea supremã în Stat, o bro-
ºurã-conspect, pe care o aveam ºi ca materie la admiterea
în facultate.
Prof. Romicã Stânculescu, privit ºi catalogat ca
model didactic formativ, avea de partea sa imediatismul,
ca desfãºurare a unui tipic cu rezultate clarificatoare pe
loc, spre deosebire de excursul ocolitor specific fabienilor
conctatoriºti. El aparþinea categoriei gânditorilor metodici,
fãrã sã filozofeze, care te fãcea sã conºtientizezi cu do-
rinþa de a te apropia de cunoaºterea adevãrului absolut
care are aliura unei traiectorii asimptotice, care tinde sã se
apropie de coordonate carteziene, dar fãrã sã le atingã.
Cunoºtea filozofia anticilor, avea culturã juridicã îndestu-
lãtoare ºi cu care se putea sã se apropie de sistemul ade-
vãrurilor axiomatice structurate ºi pragmatic aºezate pe
scara valorilor ºi al posibilului cognoscibil.
Nu-i nevoie de magnifienþa unei pledoarii în faþa
celor care l-au cunoscut, cã avea vocaþia verbului coloc-
vial, ce te atrãgea în preajma sa ºi-þi impunea regula bu-
nului simþ, care, din punct de vedere cartezian, înseamnã
raþiune, iar din punct de vedere voltairean, mãsura tuturor
lucrurilor, atât cât sã nu-l atingi. Avea o þinutã impecabilã,
ceea ce solicita un exerciþiu de admiraþie: în fiecare zi, þinu-
ta era schimbatã ºi nuanþatã vremii, purta ochelari aºezaþi
pe un nas acvilin, þinând o mânã în buzunar. κi începea ple-
doaria precisã, atractivã, convingãtoare ºi cu o personalitate
ºi distincþie aparte. Parcã era situat în „millequatrocento“ de
142

unde vorbea, peste un arc de timp, cu rezonanþa ce-o im-

punea istoria strângãtoare a timpului marcat de eveni-
mente.
De când ºi de unde v-aþi despãrþit de noi ºi de ge-
neraþiile cãrora le-aþi dat tot ce s-a putut din cunoºtinþele
ample, ale exemplelor dobândite, noi toþi vã înconjurãm cu
dragoste ºi respect, în toatã trãirea noastrã ºi încã o bunã
vreme din nemãrginirea eternitãþii. Ce poþi adãuga unei
galerii de personalitãþi, oameni de valoare consideraþi ºi
configuraþi ca monºtri sacri, dar muritori obiºnuiþi, care
ne-au înfrumuseþat viaþa ºi ne-au arãtat ce sunt virtutea,
vocaþia ºi împlinirea profesionalã. „Sincere ºi curate mulþu-
miri cu recunoºtinþã, stimaþi ºi onoraþi magiºtri! Cât de
bogatã ºi mândrã ar fi orice þarã, cu suma totalã a acestor
giganþi dascãli, pe care i-a avut ºi-i are, ca parte
ÎNTREAGÃ a acestui neam!!“
„SALVE, CARE MAGISTER!“ era ºi rãmâne salutul
cu care vã primeam în clasã, distinºi dascãli!

Motto: „De prea mult gând n-a murit nimeni niciodatã“.

Lucian Blaga

FORMARE POSTLICEALÃ
CA PREGÃTIRE ªI PROFESIE

Încununarea unui succes (primului) dupã parcurge-

rea celor opt ani de liceu, îl constituia - prin implicaþie
directã ºi inevitabilã - examenul de bacalaureat, care
 143

reprezintã o verificare generalã a aproape tot ce-ai putut

recepta ºi selecta din mormanul de cãrþi citite, strãdanii ale
dascãlilor deopotrivã ºi a noastrã (dacã nu ºi mai acãtãrii),
a ceea ce se cheamã, într-un cuvânt, „bagaj de cu-
noºtinþe“, cu ce te-ai ales ºi cu ce suport consolidat pleci
mai departe. Încep apoi sã-ºi facã loc, în mod firesc, între-
bãrile (ºi nu puþine): unde? de ce? ce ºanse ai? care sunt
mijloacele asiguratorii ce te susþin? ce motivaþii îþi asigurã
opþiunea pentru o branºã sau alta? Ce viitor are breasla
aleasã? Cine-þi confirmã capacitatea ºi disponibilitãþile
care sã te încurajeze, sã te îndrume spre acest domeniu,
care pânã la urmã va deveni o meserie pe viaþã? Nu întot-
deauna ai cu cine sã te consulþi în sensul unui apropiat ºi
cunoscãtor credibil, în ceea ce te priveºte, la modul unei
rãspunderi ce þi-o asumi, ca urmare a unei responsabilitãþi,
cu care un sfat sau o povaþã poate fi asiguratorie în zona
valorii efective ºi intrinseci a propriilor posibilitãþi ºi
aprecieri, din care sã-þi poþi alege una ºi aceasta la nivel
familial sau dintr-un anturaj mai aproape decât ceea ce
fãceau ºi colegii tãi, alãturi de care sperai sã te raliezi ºi sã
te realizezi. Greu cântãreau în balanþã posibilitãþile
susþinãtorilor, care de regulã nu te aveau numai pe tine în
grijã, dintr-un venit minim ºi garantat de nimeni. Deºi
majoritatea pãrinþilor nu fuseserã pe la ºcolile unde
învãþam, nu ne-au lãsat de izbeliºte. Ne-au fãcut însã
responsabili în faþa opþiunilor proprii, ca în mãsura în care
„ºi capul vã duce, duceþi-vã unde încãpeþi ºi puteþi face
faþã“. Aceastã încãrcãturã de a ne croi singuri drumul în
viaþã, pe lângã largheþea ºi comoditatea lor aparentã, te
144

face sã-þi reconsideri deopotrivã putinþa ºi ºansa. ªi cum de

la „umanisticã“ nu puteam emite pretenþii evidente, mi-am
ales calea unei profesiuni în care cunoºtinþele dobândite ºi
viitoare sã-ºi gãseascã o aplicaþie practicã ºi tehnicã, ºi pe
care, pentru o mai lungã perioadã de timp, s-o pot des-
fãºura, intuind-o pe cea din domeniul construcþiilor.
ªi aºa am luat hotãrârea sã mã duc la Timiºoara, la
Institutul de Construcþii, împreunã cu bunul meu coleg din
liceu ºi clasã, Ducu Pãun. Fiind în posesia tuturor actelor
necesare înscrierii, am participat timp de treizeci de zile la
cursurile pregãtitoare ºi de acomodare, organizate de fa-
cultate, unde cadrele de specialitate fãceau recapitulãri ale
capitolelor principale ale materiilor de bazã la care urma
sã susþinem examenele, punându-se accentul pe categorii
de probleme sau teme ce puteau fi date, dar mai ales pe
nivelul ºi gradul de dificultate cerut la admitere. Nu se
asigura cazarea candidaþilor, ci numai masa de prânz, la
cantina facultãþii, contra cost, preþul fiind la îndemâna
fiecãruia dintre noi. Ne-am gãsit o gazdã printr-o recoman-
dare a tatãlui colegului meu Ducu ºi unde, împreunã cu
Puiu Romèe, ne-am cazat toþi trei pe Str. Cavaleriei nr. 14,
la doamna Vanciu, soþia unui fost ofiþer cãzut pe front.
Avea o fatã ce urma sã intre în ultima clasã de liceu, o
domniºoarã manieratã, cu o gesticã mãsuratã ºi studiatã
în acelaºi timp. Casa era spaþioasã, cochet mobilatã, ceea
ce dovedea o realã gospodãrie a unor intelectuali, cu com-
portament civilizat, care impunea oaspeþilor ºi vizitatorilor
atitudini în consecinþã. Aveam un program predilect de stu-
diu, cu ore la facultate dimineaþa uneori ºi dupã-amiaza,
 145

ceea ce ne ocupa aproape tot timpul, cu mici ºi parcimo-

nioase pauze de recreere, pe care le petreceam fie plim-
bându-ne prin oraº pe corso, fie pe malul Begãi, unde
orchestrele berãriilor de pe malurile apei sau de la Lloyd,
ne încântau cu melodii frumoase ºi atractive.
Parcul Rozelor, de lângã Catedralã, devenise peste
noapte oficial „Parcul Stalin“, aºa cum multe din oraºele
þãrii îºi pãrãseau tradiþia nominativã prin atribuirea aceluia
ce devenise generalisim ºi, pe deasupra, ºi „cel mai“... din-
tre toate câte se puteau acorda pânã la saturaþie cuiva, pe
care nici nu ºtiu dacã le putea face.
Timiºoara era un oraº reprezentativ, referenþial,
unde, alãturi de limba românã, erau folosite fãrã pre-
judecãþi cea germanã, maghiarã ºi sârbã, socotindu-le ca
o normalitate fãrã restricþionãri de ordin etnic.
Era reprezentativã ºi exemplaritatea, sau notori-
etatea internaþionalã, prin cele trei teatre ce le avea, cel
român, cel german ºi cel maghiar, ale cãror spectacole
erau prezentate în limbile lor naþionale, spectatorii apar-
þinând tuturor naþionalitãþilor, fãceau laolaltã prezenþa cul-
turalã la fiecare din aceste lãcaºe de iluminare. Era primul
oraº european iluminat cu gaz, avea ºtranduri, baze
sportive, avea o viaþã sportivã de masã, oameni ºi în spe-
cial tineri sãnãtoºi, practicanþi a multor sporturi, din ale
cãror motivaþii li se trãgea toatã vigoarea. Oraºul avea
splendoarea ºi farmecul sãu individualizat cu mare deschi-
dere spre civilizaþia ce i-o imprimase Apusul ºi grija pãstrã-
toare a civicului austriac. Se respira un aer mai curat, mai
purificat ºi revigorant, simþindu-se influenþa unei populaþii
146

ce avusese ºi mai avea contacte inspiratoare, asupra unei

stãri atitudinale ºi comportamentale mai aparte. Se ve-
deau ºi aci diferenþe evidente între trãirile din zonele cen-
trale ºi cele periferice, dar predominant era spiritul
gospodãresc, cumpãtat, al unor oameni serioºi ºi puºi pe
muncã - impresii care mi s-au întipãrit ºi persistã în
conºtientul meu, pânã azi.
Datoritã unei inspirate informaþii primite de la un bun
coleg de liceu, ªTEFAN ANDREI, ce va fi devenit mai târziu
un mare om de stat, cã Reg. U.T.M. Oltenia i s-au repartizat
locuri pentru a propune candidaþi la noua secþie de con-
strucþii ce urma sã se înfiinþeze, de pe lângã Academia
Tehnicã Militarã la Timiºoara, mi-am prezentat opþiunea ca
sã mã înscriu, cu media obþinutã la Institutul de Construcþii,
dând ºi probele de sport, aptitudini ºi îndemânãri cerute de
regulamentele militare. Se împlinea o mai veche ºi stringen-
tã dorinþã: pe de-o parte, cã-mi plãcea armata ºi, pe de alta,
cã-mi rezolva o apãsãtoare grijã ce-o purtam lipsei în bunã
parte a susþinerii de cãtre pãrinþi a cheltuielilor de cazare,
hranã, îmbrãcãminte, rechizite, manuale de studiu etc.
Îmbrãcaþi în haina militarã, am fost cazaþi într-un
corp al unui pavilion al unei unitãþi militare, mai întâi din
cartierul Sãcãlaz, iar apoi în cel de pe Calea Aradului, cu
un program intensiv de instrucþie, dimineaþa, iar dupã-
amiaza ºase ore de cursuri, cu profesori universitari din
Timiºoara ºi din armatã. La mijlocul anului, am fost mutaþi
în zona Reºiþa, unde perioadele de pregãtire de speciali-
tate alternau cu cele de practicã la lucrãrile cu specific mili-
tar ce se executau de-a lungul frontierei, privaþiuni la care
 147

ne-am adaptat destul de greu, cu restricþii determinate de

o stare de necesitate instalatã în zonã, astfel încât, cadrele
din specialitatea învãþãmântului veneau la douã sãp-
tãmâni, câte 2-3 zile consecutive, pentru a ne preda teoria
temelor unei singure discipline, situaþie impusã de aceeaºi
necesitate. Mai mult, la începutul anului 1952, cursurile
ºi-au schimbat profilul, elevii cursanþi fiind repartizaþi în alte
unitãþi grãnicereºti, care de acum trecuserã la Ministerul
Afacerilor Interne. Eu am ajuns, împreunã cu alþi colegi, în
zona Diviziei din Oradea, la Regimentul din Baia Mare,
proiectând ºi executând puncte grãnicereºti în zona
Batalionului Petrova, de la vârful Stogu, de-a lungul fron-
tierei cu Ucraina (pe atunci, cu Uniunea Sovieticã). Între
timp, avusese loc o triere, urmare cãreia mai mulþi camarazi
au plecat nu ºtiu pe unde ºi de ce! Nu mai þineam cursuri din
motive lesne de înþeles, iar din vara anului 1952 am fost
trimis la Secþia „ce trebuia“ sã se înfiinþeze, cu profil de for-
tificaþii ºi lucrãri speciale genistice la Rm. Vâlcea, astfel cã
în 1955 am terminat cursurile, înscriindu-mi-se numele cu
litere aurii pe placa de marmurã a absolvenþilor merituoºi, de
primã categorie ai ªcolii de învãþãmânt militar. O întreagã
promoþie intratã în 1950 a fost redirijatã spre un alt profil, cu
o specialitate paralelã ca specificitate, dar apropiatã cu cea
a facultãþilor civile. Aci, zona de acoperire avea unilaterali-
tate, motiv pentru care am depus eforturi individuale de
recuperare prin studiu ºi reînscriere oficialã la cursuri univer-
sitare, care mi-au întregit bagajul de cunoºtinþe necesar
acoperirii nevoilor impuse de aceastã breaslã.
Am înþeles nevoia ºi motivaþia acestor sacrificii, pe
care o promoþie le-a suportat, în mai multe domenii, cu
148

energii irosite, chiar fãrã a cuprinde în aceastã înþelegere

ºi o motivaþie finalã ºi necesarã ca funcþionalitate, pentru
cã „toatã lumea“ a renunþat la nevoia ºi urgenþa adãpos-
turilor anti-atomice!! De ce? Nu-i de capul meu sã judec
ipotetic, tactic sau strategic, mãsura, utilitatea ºi eficienþa
lor. Acestea sunt probleme de ordin tactic la nivel naþional
ºi nu la îndemâna fiecãruia. Existã sacrificii necesare care
pot fi ºi inutile, dupã cum ºi politicile pot fi proprii sau
impuse de parteneriate sau statute post-beligerante, care
au prioritãþi ce se diferenþiazã de utilul ºi scopul naþional,
ca benefic ºi necesar. Istoria le aºeazã în sertarul sãu în
locul unde-ºi gãseºte o acoperire ºi o rezultantã care-i
motiveazã magnifienþa sau insignifienþa valorilor finale.
Evenimentele îºi au definirea prin finalitatea scopurilor sau
þelurilor propuse ºi corespondenþa dintre faza iniþialã a
declanºãrii ºi cea urmãritã pe parcursul sau în faza de
sfârºit, unde se pot mãsura sau confirma rezultatele
obþinute, vis-a-vis de intenþionalitatea începuturilor de-
clarate ºi finalizate. „Sita cerne, urma alege“!!
Statele vecine, ca ºi în cazul nostru cu Iugoslavia,
au fost în pragul unei beligeranþe de inspiraþie forþatã ºi
impusã, pânã în pragul unor nedorite învrãjbiri, împotriva
stãrilor de fapt ce nu aveau nici motive ºi nici practici reci-
proc recunoscute. Iar practica vieþii a dovedit ulterior cã
aceleaºi structuri politice ºi conducãtori ºi-au dat mâna ºi
au gãsit disponibilitãþi de a ºterge cu buretele pseudo-con-
flictele ce agitaserã apele pânã la turbulenþe ºi discordie.
În aceste situaþii te întrebi, de multe ori, cine face istoria ºi
în ce constã starea de conflict, de disconfort a popoarelor
 149

acestor þãri?!! Ce pot ºi ce trebuie sã reþinã istoricii, ca

subiecte ºi teme care sã fie integrate în cuprinsul istoric al
unei perioade de timp, pentru a o face „istorie“?... Nici de
uitat sau ignorat n-o poþi face ºi nici de a o supradimen-
siona, spre a-i putea justifica motivaþia cauzei ºi efectului
demn de consemnat!... Cu toate acestea, pierderile umane
ºi materiale, cu consecinþele lor socio-morale îºi consem-
neazã realitãþile usturãtoarelor urmãri, unele din ele ireme-
diabile. Uneori, istoria se mai construieºte ºi prin proiecþie
anticipativã ºi secvenþialã, chiar dacã prin definiþie, ea,
istoria, este o retrospectivã a faptelor petrecute anterior, cu
mult înaintea istoricului, care-ºi creeazã timpul necesar
fitrãrii ºi reþinerii anumitor aspecte în care adevãrul le con-
firmã unicitatea sau semnificaþia ºi marcheazã prin
prezenþa lor societatea, civilizaþia sau umanitatea.

*
* *

Procesul de instruire ºi formare a conduitei militare,

în tandem cu specializarea ce devine profesiune, cãreia i
se alãturã ºi cea ridicatã la rang de studii superioare la
nivelul celor din învãþãmântul civil - uneori chiar la un nivel
mai înalt - îºi are o particularitate, o distincþie, superior
beneficã subiectului ºi anume: este rezultatul unei practici
aplicate, verificate din punct de vedere pedagogic ºi expe-
rimentate în timp, pe colectivitãþi compacte, organizate sã
asimileze simultan ºi la aproximativ acelaºi nivel (dar mult
150

peste medie) - chiar ºi pentru cei care fac numai carierã

militarã -, însuºiri obligatorii ca disciplina, ordinea, privaþiu-
nea de liberul arbitru în comportamentul individual, regula
constituind-o obligativitatea unor rigori, mai ales în rezul-
tatele obþinute la discipline formative.
Învãþãmântul superior îºi are solemnitatea ºi dis-
tincþia ce ºi-o conferã ºi chiar ºi-o impune dintotdeauna,
pentru a-ºi marca atributele ºi tot ce-o separã sau o cali-
ficã drept forma supremã de instruire a celor veniþi în uni-
versitãþi, pânã la configurarea unor personalitãþi cutezã-
toare, aproape perfect conturate, întregite profesional,
gata de a intra în vâltoarea câmpului creaþional ºi al
împlinirilor concrete, al unor înfãptuiri reale, obþinute
aplicativ ºi conforme cu teoria însuºitã pânã atunci, sau
prin aplicaþii pe pãrþi ale întregului. Este împlinirea ce þi-o
dã admiraþia unui tablou, o lucrare gânditã, conceputã, stu-
diatã, creionatã, retuºatã, terminatã ºi expusã spre con-
templare ºi atribuire destinatarului sau aparþinãtorului
colectiv sau individual. Învãþãmântul superior, prin definiþie,
îºi aduce aportul de „noutate“ ºi, în mod implicit, faþã de
mijloacele folosite în cel liceal, noutate ce se reflectã sau
se face simþitã în toate mijloacele ºi metodele folosite
tradiþional, pânã atunci. Trecerea la un tip de predare ºi
studiu practicat în învãþãmântul superior presupune un
nivel tot atât de diferenþiat faþã de cel liceal precum este
cel din liceu faþã de cel de iniþiere din ºcoala primarã, dar
diferenþiat ºi prin grad de dificultate etc. Deja învãþãmântul
superior se adreseazã unor subiecþi maturi, reselectaþi,
 151

aduºi la un nivel de cunoºtinþe ai cãror termeni de vehicu-

lare ºi întrebuinþare curentã, în instruire, sunt referenþiali ºi
capãtã de acum supleþea accesibilitãþii ºi specificitatea
fiecãrei discipline, cu o repetitivitate proprie sau unicitate,
care te obligã la alegerea locului ºi momentului potrivit de
uzitare, într-un dialog colocvial, nuanþat ºi elevat. Nu poþi
risca a folosi o terminologie improprie ºi, cu atât mai mult,
parcimonioasã, în nominative stâlcite, inadecvate ºi ne-
potrivite cu fluenþa ºi pretenþia conversaþiei. Se mai
adaugã, obligatoriu, un sistem intercondiþionat de deprin-
deri în ce priveºte lãrgirea câmpului ºi a surselor de
cunoaºtere prin studierea bibliografiei, a cursurilor editate
de catedrã, care detaliazã cursivitatea cãilor de ajungere
la o formulã, la o constatare, a unor definiri axiomatice,
acestea completând predarea de la cursul audiat, uneori
având menirea de a-þi jalona o direcþie, impunându-þi o
stãruitoare ºi emulativã stare de a te apleca spre o docu-
mentare suplimentarã a întregirii cunoºtinþelor. Aci, ºi prin
aceastã motivatã responsabilitate, se face departajarea
calitativã ºi de substanþã a studenþilor, de aci poþi intui
capacitatea de aprofundare ºi cunoaºtere pânã la detaliu
a fenomenelor sau intimitatea interactivã a miºcãrii ºi
dialecticii existenþiale ºi definitorii a lucrurilor.
De aci porneºte ºi-ºi are obârºia „cercetarea“
unde „constatarea“ ia locul pãrerilor sau al punctelor per-
sonale de vedere, uneori chiar al aºa-zisului „eu cred“.
Cine vrea sã cunoascã întregul, cerceteazã „partea“,
pentru cã, de la Aristotel citire, „întregul precede partea“,
dixit magistrul filozof.
152

În învãþãmântul militar sunt obligatorii participãrile

la predare, seminarii, colocvii, laboratoare, elaborarea de
proiecte, conduse ºi supravegheate, examene în sesiuni
etc. Aci opereazã benefic comuniunea colectivitãþii, ale
cãrei strânse relaþii, reunite, alcãtuiesc un tot omogen ºi
organic, cu o corenþã necesarã ºi suficientã dezvoltãrii ca-
pacitãþii de însuºire a minimului de promovabilitate.
Colectivitatea dezvoltã implicit spiritul de atragere ºi stimu-
lare a ridicãrii nivelului de însuºire ºi cuprindere, de aco-
modare ºi adaptare mai lesnicioasã la nevoia ºi specifici-
tatea fiecãrei discipline. ªi aci opereazã ca dominante trei
elemente: 1. Calitatea pedagogicã ºi profesionalã a cadrelor
didactice, însoþitã de exigenþa ºi rãbdarea necesare predãrii
cât mai atractive ºi de-o înþelegere lesnicioasã de cãtre
auditoriu, uneori fiind nevoie de repetare, spre a crea sigu-
ranþa cuprinderii cât mai uºoare spre înþelegere a fondului ºi
semnificaþiei noþiunilor prezentate; 2. Stãruinþa în suprave-
gherea, în creºterea calitativã a cunoºtinþelor studenþilor, a
gradului de pregãtire în continuare, în raport de acumulãrile
anterioare, a capacitãþii de reþinere a fondului tematic - chin-
tesenþã ºi conþinut cosubstanþial în demonstraþia deductivã
sau inductivã ºi 3. Parcurgerea materialului de bazã ºi cel
auxiliar în scopul completãrii cunoºtinþelor predate la curs, ca
o necesitate ºi nu la modul facultativ. Nu mã refer la tema de
zi sau a celor iniþiatice imediat ºi facile, ci la cele care lãrgesc
fondul tematic, epuizeazã cazuistica pânã la generalizarea în
soluþii particulare, opinii de rezolvare, controverse, înnoiri,
concepte noi ºi conexiuni cu alte categorii de discipline ºi
situaþii unde similitudinile au puncte de juxtapunere.
 153

Aci învãþãmântul militar predat la rang universitar

are în complementaritate punctualitatea ºi prezenþele or-
donate ºi compacte, disciplinizate în rigori orare, un pro-
gram controlat ºi obligatoriu de executat, pentru toþi cursan-
þii, fãrã excepþie. În consecinþã, rezultatele oglindesc prin
recompensã viaþa ºi trãirea în atmosfera de grup, omoge-
nã, organizatã sã rãspundã unitar ºi simultan, operaþionalã
prin precizia ºi eficienþa deciziilor. Armata are tradiþii în pro-
cesul de învãþãmânt superior, cu rezultate de recunoaºtere
europeanã. Iar în disciplina tacticã ºi cea a pregãtirii de
luptã, ea are notorietatea de armatã învinsã dar niciodatã
nimicitã ºi ca armatã, a cãrei oºtire a fãcut ºi legea pãcii ºi
stãvilirea puhoaielor cotropitoare.

*
* *

În orice colectivitate, dar mai ales în armatã, spiri-

tul camaraderiei ºi al prieteniei se regãseºte cel mai frec-
vent ºi mai stãruitor. Din tradiþia armatelor, oºtirea românã
a reþinut obligaþia fiecãrui militar sã cunoascã numele,
prenumele, iniþiala tatãlui, precum ºi localitatea natalã a
camarazilor din grupa sau subunitatea sa, fie în timp de
pace, dar mai ales în timp de rãzboi, pentru a-i identifica
sau nominaliza, la apelul ce se fãcea dupã o bãtãlie pur-
tatã pe front. Spiritul camaraderesc îºi gãseºte mediul
propice pentru închegarea unor relaþii trainice în colecti-
vitãþi organizate unde indivizii îºi desfãºoarã activitãþi în
interes de reciprocitate ºi benefice pentru toþi. Aci se leagã
154

prietenii, amiciþii, cunoaºteri ºi mai ales relaþii de întraju-

torare, sprijin ºi amintiri durabile, pe toþi legându-i aceeaºi
viaþã comunã, precum ºi þeluri asemãnãtoare. Dacã la
toate acestea se mai adaugã relaþia comandant, cadre
didactice, profesori ce pot deveni mentori, toate aduc în
context un corp educaþional ºi de-o neuitatã ambianþã,
solidã, indestructibilã ºi de o perenã aducere-aminte. Pe
frontierã, viaþa este foarte grea ºi plinã de decizii ºi
asumãri de rãspundere individuale, de moment ºi de
acþionat mai întotdeauna pe cont propriu, ºi rareori în grup.
Pe graniþa cu Iugoslavia fãceam practicã ºi construiam
adãposturi ºi lucrãri de fortificaþii, cu arma în bandulierã ºi,
nu de puþine ori, eram puºi în situaþia de a riposta, în spe-
cial ziua. Aveam ca încheietor de pluton un sergent, oltean
din Cârcea, pe care l-am regãsit apoi ºi la Baia Mare, la
unitatea specialã de mitraliere (rotirea cadrelor era un
deziderat ºi o cerinþã obligatorie, încã de pe atunci) de la
care am învãþat un lucru extraordinar: „Oriunde te-ai afla,
dar în special în armatã, trebuie sã te comporþi ºi sã
munceºti astfel încât ºefii, superiorii ºi colegii tãi sã nu
roºeascã din pricina ta, sã nu-þi reproºeze nimic din ceea
ce faci ca sã le scadã prestigiul în faþa colectivitãþii“! Mereu
am fost urmãrit ºi supus acestui precept sãnãtos, pornit
dintr-o înþelepciune confirmatã de viaþã. Am avut colegi
buni de care mã leagã amintiri de neuitat, în special în
momentele grele petrecute sub arme. De pe frontierã ºi
facultatea militarã, când lucram la fortificaþii ca ºefi de
puncte de lucru, unde le conduceam din punct de vedere
tehnic, m-am împrietenit cu viitorul ing. MIRCEA (cãruia îi
 155

plãcea ºi sportul cu balonul rotund) ce ºi-a terminat ulteri-

or studiile, devenit ºef de lot la T.C. Ind. Bucureºti, cu care
m-am întâlnit pe un ºantier în Capitalã, eu în calitate de
reprezentant al beneficierului de investiþie; un alt coleg ce
a îmbrãþiºat breasla topometriei, cu care am fãcut stagiu
de practicã la topografie în Delta Dunãrii la acþiunea de
fotogrametriere a frontierei fluviale; un alt coleg, rãnit la
mânã pe frontierã la Oraviþa, ce lucra la devize ºi situaþii
definitive, ing. OCTAV PANAIT, în Balta Brãilei, ºi mulþi alþii
din studenþie în anul I ºi II la Timiºoara, Baia Mare, ca ing.
NAUMESCU NICOLAE, ing. STOICA MITICÃ ºi GRECU
CONSTANTIN.
O temeinicã, profundã ºi solidã culturã militarã,
profesionalã ºi educaþionalã, am deprins-o însã la ªcoala
Militarã de Geniu din Rm. Vâlcea, unde atât pe linie de
comandã cât ºi la materiile de specialitate, am avut ofiþeri
de referinþã, modele de exigenþã ºi comportament în limi-
tele ºi cerinþele regulamentelor, exemple ale conduitei sta-
tornicite între superiori ºi subordonaþi, începând cu Co-
mandantul ªcolii, Colonel SOCACIU ION (etalon de-o
exemplaritate desãvârºitã în ce priveºte mãsura datã
raporturilor militare ºi conexiunea relaþiilor integratoare în
viaþa cotidianã a civicului preponderent) pânã la ultimul
angajat pe statul organizatoric de funcþiuni.
Un alt nume ajuns ºi devenit „renume“, cu calitãþi
adevãrat formative ºi pilduitoare, demne de o transpunere
în viaþã, cu aptitudini cãlãuzitoare ºi de-o eficienþã de
invidiat, exigent dar nu dur, perseverent dar nu cicãlitor
sau sâcâitor, apropiat dar nu tolerant, corect ºi neiertãtor
156

în cazuri incorecte de comportament sau de indisciplinã,

perfecþionist ºi în mãsurã sã rãsplãteascã o reuºitã colec-
tivã ºi sincronã a unor exerciþii de comandã ºi execuþie ire-
proºabilã, un bun atlet, un îndrãgostit de muzicã, de cul-
turã ºi artã, acest om de excepþie se numeºte Col. (r.)
ALEXE ALEXANDRU, absolvent al A.S.E., ce va rãmâne
un cadru militar de referinþã pentru toatã viaþa promoþiilor
ce le-a pregãtit ºi instruit exemplar. Îi plãcea frumosul,
ordinea interioarã, avea o chemare pentru viaþa ostã-
ºeascã izvorâtã ºi etalatã pe linia ºi în spiritul cerinþelor
regulamentare, fãrã nuanþa deformatã a „cãprãriei absurde
ºi imperfecte“. Þinea foarte mult la folosirea termenilor de
reverenþã în ce priveºte adresabilitatea ºi claritatea vor-
birii, a dicþiei, perfecþiunea miºcãrilor liber executate fãrã
forþãri ºi exagerãri. A rãmas pentru mine (ºi nu numai)
întruchiparea perfecþiunii atitudinale a comandantului co-
rect ºi generos. Era un mare animator al spectacolelor de
divertisment, muzicã uºoarã, punerea în scenã a unor
numere de instrucþie individualã pe muzica de fanfarã sau
a acordeonului sãu.
În cupletele prezentate, se regãseau inabilitãþile
„unora“ din anturajul nostru, nu de puþine ori satirizate în
pamflete, schiþe, poante ºi uneori fineþuri, uºor de identifi-
cat, fiind luate din surse sigure, cunoscute ºi inconfunda-
bile. Avea mereu satisfacþia deplinei reuºite pe care i-o
citeam pe faþã, dar întotdeauna gata în a ne convinge cã
se putea mai bine. De pe scenã cobora, reluând înfã-
þiºarea comandantului sobru ºi dispus sã se comporte aºa
cum îl obliga haina militarã, pe care a purtat-o cu onoare
 157

ºi mândrie. Onor ºi onoare, la ºi pentru un asemenea

comandant! Ce mândrie ºi respect nemãrginit porþi în
suflet, având în viaþã ºansa sã ai un asemenea coman-
dant, cu calitãþi inconfundabile ºi demne de o pildã a trãirii.
Exista ºi o susþinere directã a acestor manifestãri
culturale ºi din partea conducerii ºcolii sau a unor cadre cu
culturã muzicalã ºi înclinaþii, ca de pildã Col. TOMULEÞ
IOAN, de la catedra de Fortificaþii, absolvent al Conser-
vatorului, instrumentiºti consacraþi, soliºti de calibru pre-
cum Col. IACOBAN, cursanþi dotaþi, care mai târziu au
fãcut parte din ansambluri consacrate, ca Modiga Vicenþiu,
de la Teatrul de revistã din Galaþi (acesta era ºi un boxeor
bun), deci cu voci ºcolite ºi rasate. În ultimul an, veniserã
cei cu „termen redus“, studenþi la mecanicã, ce erau instru-
mentiºti de toatã isprava, cu care înjghebasem o trupã, de
rupsesem inima târgului. Bineînþeles cã în fruntea acestor
plãcute clipe de destindere, anturate de satisfacþia unui act
cultural, cei flataþi erau elevii, catalogaþi ca fiind mai aparte,
dar neluându-ºi aere de vedete. Am dat o datã (în pre-
mierã) un spectacol, o scenetã, o spumoasã comedie,
unde aveam nevoie de o costumaþie mai aparte pentru
interpretarea rolului unei „doamne“ cu ifose, situaþie în
care a trebuit sã recurgem la toaletele scoase din „lada cu
vechituri“ a mamei unui coleg, care era din Rm. Vâlcea, o
rochie lungã, pãlãrie neagrã cu bor mare ºi lat, mânuºi
pânã la cot, un voal de faþã, o blanã la gât ºi tot tacâmul
de bijuterii, pe care bietul GHIÞÃ DUMITRESCU reuºise
sã le gãseascã din toaletele „retro“ ale mamei. Un lucru
mãrunt, dar cu neputinþã sã fie prevenit: tradiþionalii pantofi
158

de damã erau supliniþi de revoluþionarele cizme, care m-au

dat de gol ºi mai toþi, dupã spectacol, mi-au descoperit
deghizarea, deºi eram machiat, rujat, pudrat, uns cu toate
alifiile, de a cãrei apariþii cel mai vârtos au râs colegii, care
constatau camuflajul ce-l gãsisem, al unei voalete ce aco-
perea faþa ºi vocea unui fumãtor devenite a unei soprane
de coloraturã. Dar? Aºa e în teatrul improvizat ºi-n traves-
ti, trucat la modul neconvingãtor, neconformist dar... pro-
miþãtor. Doamne, ce nu face tinereþea? ªi, mai ales, cu
atâta nevinovãþie ºi bucurie!!!
În ultimii doi ani, am fost daþi într-o grijã „divinã“,
venitã ca o binecuvântatã recompensã, ca o rãsplatã, spre
a contrabalansa plecarea comandantului nostru, dl Alexe
(într-o misiune, pentru mine ºi azi o necunoscutã, precum
ºi a comandantului de pluton Gabi Kuzdorian), ca sã vinã
la comanda plutonului un ofiþer de o nobleþe sufleteascã
aparte, afectuos ºi de un ataºament deosebit, cu un scris
frumos, manierat, competent ºi respectuos, cultivat, un
bun gimnast ºi cunoscãtor al tainelor instrucþiei de front,
cãruia îi datorãm toate reuºitele ºi satisfacþiile obþinute, ca
în doi ani consecutivi, divizia noastrã (clasã de în-
vãþãmânt) sã câºtige ºi sã-ºi pãstreze locul de frunte pe
ºcoalã. Eram încheietorul de pluton (ajutorul sãu) ºi l-am
pãstrat în suflet cu mãreþia unui „domn“, un frate mai mare,
sfãtos, ocrotitor ºi mereu aproape de noi. Se numea
SANDU MARIN, care, dupã ieºirea din armatã (dupã anul
1956, s-au operat mari reduceri de efective, trecute în re-
zervã), a urmat A.S.E. ca ºi dl Alexe Alexandru, mulþi ani
fiind director al Agenþiei de Turism, Vâlcea.
 159

Ultima revedere a fost în anul 1980, la aniversarea

a 25 de ani de la absolvirea cursurilor.
A plecat dintre noi cu mãreþia ºi demnitatea unui
desãvârºit comandant, lãsându-ne, pe lângã durerea în
suflet, bogãþia ºi pilda unui om integru ºi cu o inimã mare
cât dragostea oamenilor buni ºi curaþi la suflet.
Am avut o pleiadã de profesori la catedrele de spe-
cialitate ºi pot spune, cu rãspunderea ce-o incumbã o afir-
maþie de naturã sã dimensioneze sau sã dea mãsura unor
competenþe profesionale, în oglindã cu altele comparabile
ºi care presupun un etalon referenþial ºi atestat prin
recunoaºtere unanimã, cã nu au fost cu nimic mai prejos
decât mari personalitãþi cu rang universitar ºi deschizãtori
de drumuri în meseria ingineriei construcþiilor. Aveau în
plus de partea lor metoda pedagogicã, supleþea ºi tactul
necesare ordonãrii materiei, clarificãrii pe loc, ale insis-
tenþelor ºi convingerilor cã întreaga colectivitate este în
posesia capacitãþii de înþelegere ºi cuprindere a materiei;
aveau timpul necesar aplicaþiilor ºi mãrimilor de dimen-
sionare a acumulãrilor fiecãrui subiect predat.
Fãceam matematici ºi Rezistenþa materialelor cu
Mr. BARCA IOAN, ulterior specializat în teoria mulþimilor;
la Lucrãri speciale, inclusiv Fortificaþii, pe Col. TOMULEÞ,
Mr. FLORESCU, la Baraje pe Mr. GHEORGHIU, viitor
inginer cercetãtor în domeniul construcþiilor; Mr, FILIP, la
Tacticã, artã militarã, ulterior inginer constructor, proiectant
în zona Rezistenþei; Lt. col. MUSIANU, Mr. MITESCU, Col.
IONESCU, pedagogi integri ºi militari cu specializãri de
profil tehnic, cãrora li s-a alãturat un absolvent al
160

Institutului Militar de Topografie, un tânãr inimos, Cpt.

COCULESCU, bun practician, cu ºarm ºi valoare profe-
sionalã, conducãtor de proiecte de drumuri; Col. TAROLA
ALEX. (azi general) la Alimentãri cu apã etc. Apoi, un de-
sãvârºit organizator de exerciþii de prezentare practicã a
punctelor de lucru pentru Construcþiile de traversare a
cursurilor de apã, Mr. VESA NICOLAE, cãpitan NICOLAE
la Construcþii poduri. Dl VESA, acum Col (r), absolvent al
Cursului Superior al Academiei Militare ºi cadru cu funcþie
în forurile superioare de studii de specialitate în domeniu,
a fost un pedagog de excepþie ºi cadru de comandã, de
mare supleþe moralã, un ofiþer de onoare. Am citit despre
dânsul într-o gazetã militarã apãrutã în acea vreme un arti-
col elogiator la adresa dumisale despre o demonstraþie
fãcutã cu noi cu prilejul unei inspecþii pe linie de învã-
þãmânt al armatei.
Nu-l pot uita pe Lt. maj. BRAIER OCTAVIAN, azi
general, un împãtimit al mecanicii, cu înclinaþii aparte pen-
tru desen, scheme de funcþionare, corect schiþate pe tablã,
colorate, lucrate la scarã, scrise frumos ºi atrãgãtor. Era o
plãcere sã te întreþii cu un asemenea om, de-o bonomie
aparte ºi ºarmantã.
Acest complex mecanism bine articulat ºi consoli-
dat de dascãli în corpul profesoral ºi de catedrã, era
secondat de aproape de un grup de ofiþeri cu o temeinicã
pregãtire militarã, de cunoaºtere ºi aplicare a regula-
mentelor, unde dl Maior VELIªCU CONSTANTIN - azi
general în rezervã, Cdt. de batalion, prezida comisii de
notare ºi apreciere a cunoºtinþelor teoretice ºi a modului
 161

cum se aplicau în practicã, în viaþa de zi cu zi, Mr.

MESAROª VICTOR, azi col. (r.), un comandant ordonat,
exigent ºi cu un dezvoltat simþ de percepere principialã a
receptivitãþii ºi însuºirii conþinutului acestor regulamente
de cãtre elevi, apoi Lt. maj. PARIª VICTOR, azi general (r)
inginer, de la catedra de pregãtire militarã, sunt numai câþi-
va din cei care ne-au învãþat tainele ºi, mai ales, ce
înseamnã ordinea, disciplina, precum ºi relaþiile de corec-
titudine, punctualitate, respect ºi moralitate. Pe mulþi din
foºtii profesori de catedrã a disiplinelor de specialitate ºi
militare, i-am întâlnit ulterior momentului terminãrii cursu-
rilor, la pregãtiri complementare prin frecventarea facultã-
þilor care sã le ateste profesional locurile noi de muncã ce
li se oferiserã, dupã o masivã restructurare a învãþãmântu-
lui militar. Aveau în avans câºtigul practicii depuse, alþii
preferând o schimbare de direcþie sau orientare profesion-
alã, dar aproape toþi mânaþi de dorinþa actualizãrii unor
cunoºtinþe, sau chiar a perfecþionãrii profesionale. Câmpul
cunoaºterii din fiecare disciplinã, iar mai ales al îm-
prospãtãrii cu noi date adiþionale, punerea în evidenþã a
elementelor înnoitoare ale cercetãrii din fiecare disciplinã
sau domeniu, devin obligatorii, altfel, rutina sau rãmânerea
în urmã în zona practicii aplicative, reprezintã un handicap.
Apoi, mijloacele de informare, prin diversitatea lor, prin
posibilitãþile ºi medierea ºtiinþei, ºi-au adãugat eficienþã,
rapiditate de vehiculare, menþinere la zi a noutãþilor ºi asta
pentru cultivarea individualã; chiar metodele de predare
ale profesorilor de la catedrã capãtã consistenþe sensibile
pe acest tãrâm, facilitând însuºirea rapidã a cunoºtinþelor.
162

Existã o întreagã filozofie a pedagogiei de acþiune

ºi pregãtire a colectivitãþilor sau a altor mase, care iniþial au
potenþial incoerent ºi eterogen, pânã la uniformitatea ºi
mularea pe un model referenþial, reprezentativ, omogen ºi
compact. Aici este câºtigul ºi sporul în valoare adãugatã a
învãþãmântului militar. Nu ºtiu astãzi cum se mai compun
aceste subansamble, cu tehnicile moderne, unde aparatu-
ra are capacitãþi suprasolicitante de juxtapunere în timp ºi
spaþiu, cu aptitudinile ºi abilitãþile individuale, aleator coo-
perante conceptual ºi operaþional.
În planul intrinsec al învãþãmântului, predare, veri-
ficare, notare, experiment, practicã ºi profesare, întotdeau-
na calitatea ºi prestigiul cadrelor didactice formeazã punc-
tul de plecare ºi de raportare a bagajului de cunoºtinþe
dobândit de cursanþi. Metodele de predare ale acestora
s-au constituit în modele de cuprindere a capacitãþii de
gândire logicã ºi raþionament, care sunt duse pânã la imi-
taþie de cãtre discipoli. Eu am o reprezentare imagisticã ºi
de neînlocuit pentru unele somitãþi din disciplinele forma-
tive ale profesiei mele de inginer constructor, din Fac. de
Construcþii Civile ºi Industriale pe care am absolvit-o. De
pildã, prof. MARIUS PETRESCU la Rezistenþa materia-
lelor, acad. prof.dr.ing. MAZILU, multidisciplinar, prof.dr.
ALEX. GHEORGHIU la Staticã, prof.dr.ing. HANGANU la
Beton ºi fidelul sãu urmaº prof.dr.ing. DAN CONSTANTI-
NESCU, prof.dr.ing. IFRIM, un cadru cu format complex,
charismatic ºi cu har pedagogic, fost prorector, prof.dr.
SANDA HANGAN ºi prof.dr. ILEANA SLÃVUÞEANU la
Fizicã, prof.dr.ing. VICTOR POPESCU, la Metal, prof.
STÃNESCU la Fundaþii, prof.dr. STEOPOE la Materiale de
 163

construcþii, prof.univ.dr. ION FILIMON la matematici ºi lista

poate continua.
Deopotrivã, amintirile colegilor din facultatea civilã
cât ºi ale celor din învãþãmântul militar, mai ales de la Rm.
Vâlcea, mã încarcã ºi mã leagã emoþional, îmi creeazã o
plãcere inconfundabilã ºi nepieritoare. Am avut colegi de
excepþie, cu o aleasã bogãþie sufleteascã, oneºti, corecþi,
serioºi, muncitori, strãbãtuþi de obligaþia ce-o presupune în
comportament rigoarea militarã ºi pretenþiile aºteptate de
la noi, o promoþie bine pregãtitã, gata sã intre în vâltoarea
vieþii. Cât spirit de grup putea sã insufle un comandant ca
ofiþerul SANDU MARIN, pe care-l iubeam la modul cel mai
sincer ºi pentru care ne strãduiam sã dãm totul, sã facem
ca dorinþa lui ºi a noastrã sã devinã realitate. A fost un om
împlinit, ne-a fost ca un prieten, constituiam un întreg, cu
robusteþea ce þi-o dã temeinicia alcãtuirii sale, mãsura
încrederii cãpãtate în încercãrile trãirilor noastre, confe-
sorul ºi liniºtea unei încrederi cãpãtate în sfatul ºi înþelep-
ciunea îndrumãrilor date cu sinceritate ºi omenie. Ne-a
încurajat prieteniile, ca formã supremã a relaþiilor interu-
mane ºi chezãºia întemeietoare a trãirilor ºi trãiniciei lor.
Am ºi avut un cerc foarte apropiat de colegi ºi amici de
nãdejde, de care mã leagã amintiri puternice, adânc im-
pregnate de sentimente deosebite ºi de-o onestitate fãrã
cusur, începând cu Col. (r) ing. CHIMIREL DUMITRU, fost
adjunct al comandantului unei mari unitãþi militare din
Reºiþa, Col. (r) PETCU CONSTANTIN, Col. ARITON CON-
STANTIN, Col. CÃLÃTAN DUMITRU, Col. PANTELIMON
HORIA, Col. DROC ªTEFAN ºi mulþi alþii. Dar cel mai mult
164

am fost legat, la modul înalt al prieteniei, de doi camarazi:

PALEA VASILE ºi NENCIULESCU PAUL.
Cu Paul, Dumnezeu n-a mai avut rãbdare, apoteo-
tic trecându-l dincolo de lumea aceasta, de care ne mai
leagã doar amintirea de neºters ºi fãrã uitare. O pierdere
grea, fulgerãtoare ºi venitã fãrã putinþa de a se mai inter-
veni spre a-l salva. Vremea, ºi ea potrivnicã, din iarna lui
2006, cu geruri aspre, greu de suportat, ne-au împiedicat
pe mine ºi pe Vasile Palea sã-l mai vedem spre a-l con-
duce pe ultimul drum. Cu muþenia ce te cuprinde, nu ºtiu
ce mai puteam spune, cu ce-i mai puteam îmbãrbãta pe
cei apropiaþi din familie. El se încãpãþânase sã meargã ºi
la doctor, dar ºi sã se mai vaite, astfel cã totul a fost
galopant, probabil din cauza unui edem pulmonar, dupã o
virozã ignoratã ºi recidivatã, care i-a retezat ºi respiraþia.
ªi, asta, peste necazul cã salvarea a venit cu destulã
întârziere ºi n-a mai înregistrat decât decesul. Fatalitate,
soartã, predestinare?!! Nimeni ºi nimic nu-l mai poate
deturna de la trecerea Styxului.
Înmãrmuritei soþii, biata Puica, n-am mai fost în sta-
re sã-i spun mai nimic, decât câteva vorbe de încurajare;
muþenia ºi neputinþa puseserã stãpânire pe noi. I-am trimis
o telegramã cu un cuprins mai consolator (cât poate ea fi
în asemenea momente), în sensul de a compensa o peni-
bilã bâlbã ce m-ar fi fãcut mai de neînþeles, decât vroiam
ºi puteam s-o fac prin telefon. Ulterior, mi-am putut gãsi o
ocazie sã ne vorbim mai temperaþi ºi eliberaþi din nãucirea
ce-o capeþi în asemenea momente de disperare. Nu mi-am
luat adio simbolic de la Paul, pentru cã nu mi-am dat
 165

seama de iminenþa absurdã a dispariþiei ºi pierderii sale.

Speram în putinþa unei retrageri într-un loc, de unde, din
dragostea ºi perenitatea prieteniei noastre, sã-ºi facã timp
de a ne mai vorbi ºi de a ne bucura de clãdirea unor sper-
anþe, vise ºi promisiuni pentru viitor. Nu ºtiu ce mi-a venit
o datã, în încheierea unei felicitãri ce i-am adresat-o de Sf.
Petru ºi Pavel, sã inserez un mereu ºi stãruitor „memento“
gãsit într-o carte a marelui nostru actor ºi om de mare cul-
turã Radu Beligan, intitulatã Luni... Marþi... Miercuri...,
unde cita jurãmântul a douã personaje ale piesei, cã se vor
iubi „pentru totdeauna ºi încã o zi“. De oriunde ne priveºti
ºi ne vezi, ne putem simþi apropierea sufleteascã ce ne-a
legat întotdeauna. Iubite prieten ºi coleg, fii liniºtit ºi încre-
zãtor cã trãinicia prieteniei noastre va dãinui ºi dupã noi!!...
Celãlalt prieten ºi coleg de-o viaþã, Col. (r) VASILE
PALEA (Sile - fratele Pãlescu), zic de-o viaþã pentru cã ne
leagã aproape 57 de ani de asemenea bucurii ale vieþii
trãite la modul superior, adicã onorant, onest, sincer, une-
ori mai pur decât ceea ce-i leagã pe cei din aceeaºi fami-
lie. Mai mult decât o jumãtate de secol, înseamnã dublul
trãirilor noastre pânã a ne cunoaºte. Este suprema sa-
tisfacþie a bucuriei ce þi-o dã mãreþia gestului reciproc ma-
nifestat, de a nu lãsa imperfecþiunea sau orice altã im-
plicaþie sã zdruncine sau sã aducã atingere prieteniei. Nu
ne-au separat secrete, nici grelele vieþii, dimpotrivã, ele
ne-au întãrit ºi consolidat la modul trainic ºi durabil amiciþia
construitã cu migalã ºi sinceritate. Am avut încredere în
noi, ne-am coroborat activitãþile într-un mod armonios ºi-n
deplinã consecvenþã impusã de o eticã plenitudinalã.
Existã o nevoie ºi o moralã ce impun în viaþã o
asemenea legãturã, acel liant sentimental, garantat ºi
166

dovedit de timpul al cãrui ornic mãsoarã, fiind veºnic im-

parþial ºi neiertãtor.
Prieteniile adevãrate reprezintã stâlpii de sprijin ai
relaþiilor clãdite între caractere ºi tipologii structurate, care
în mod reciproc îºi recunosc compatibilitãþile ºi le acceptã
avantajos, cu trãiri oneste ºi marcate de sinceritatea nece-
sarã alcãtuirilor comunionale, familiale ºi armoniilor pri-
eteneºti. Fratele Pãlescu este ºi el un oltean „pur-sânge“,
botezat ºi miruit cu credinþã dreaptã creºtineascã, din
Ciupercenii Calafatului, purtat peste tot de slujba tatãlui
prin Bistriþa Nãsãudului, unde ºi-a terminat liceul, prin
Hunedoara ºi Bãileºti, peste tot unde l-a trimis statul,
nevoia ºi porunca serviciului, iar ca slujbaº supus, era
aidoma chiriaºului grãbit al lui Topârceanu, ce avea gea-
mantanul pregãtit sã plece mereu spre altã destinaþie.
Are o înclinaþie, pe cât de nativã, pe atât de formatã
ºi menþinutã în timp, mereu suspectându-l de un talent
nevalorificat ºi necultivat pe mãsura a ceea ce ar fi putut
scoate la vedere. Cu permisiunea lui, am sã inserez în
prezenta lucrare câteva poezii reuºite ale prietenului meu
ºi sper sã vã conving de toate cele scrise mai înainte.
Dacã s-ar mai fi ºi perfecþionat în acest domeniu, ar
fi rupt gura târgului. Dar ºi aºa, el, oricând, cel puþin la pari-
tate, ar putea avea succes mai mare decât actualii pre-
tendenþi ºi perindaþi prin aule ºi cenacluri, cu penaje ºi
veste-n gât, asortate cu papioane ºi pãr rebel tapat sã le
împlineascã figura, eºarfe înnodate atârnându-le pe umeri ºi
cefe umezite ºi subþiate de lihnite silabe strâmbe ºi neînþe-
lese. El are verb ce curge în cascade, cu rime la-ndemânã,
 167

structurate în teme, susþinute în armonioase alcãtuiri cu

simetrii depline, cochete, ornate discret, de bun simþ ºi,
peste toate, verva spumoasã a imaginaþiei ºi a simþirii lor
convingãtoare. Are în plãsmuirile sale tonicitatea ºi sucu-
lenþa comparaþiilor, alegoriilor, a nuanþelor, simbolurilor, a
licenþei novatoare, a variaþiilor hrãnitoare, fãcând din poe-
zie o pledoarie pentru frumos ºi ambient cu parfum de flori
proaspãt udate. Nu are opinteli ºi sâcâitoare sincope ce te
pot abate de la o parcurgere linã ºi continuã a unei lecturi,
pânã la urmã, liniºtitoare spiritual. Dorul este mereu invo-
cat ºi atribuit dorinþelor, închipuirilor, speranþelor, bunei-
cuviinþe, are charismã, o exprimare suavã a iubirii, dra-
gostei, frumuseþii, admiraþiei ºi discursivei plãceri de expri-
mare. Cât har ºi câtã vocaþie încape în aceastã fiinþã, iar
dacã le-ar mai fi dat ºi cuprindere în statornicie, într-un for-
mat constant alcãtuit, ar fi avut (ºi noi alãturi de el) o spe-
ranþã împlinitã plenar ºi pusã în circulaþie oficialã, motivat
apreciatã ºi preþuitã, o poezie scrisã cu uºurinþa gândului
ºi a unei exprimãri cursive ºi lesnicioase. La scara proiec-
tivã a imaginaþiei sale, ne-ar fi dat dimensiunea unei hãr-
nicii convertite cu delicateþe într-un mãnunchi de cuvinte
ordonate în vers ºi grupate în strofa alcãtuitoare a poeziei,
cãci suma poeziilor a dat întotdeauna mãsura mãreþiei ºi a
puterii gândului ordonat, aºezat în vitrina cu bucurii a cul-
turii omului ce-o citeºte, fericit de împlinirile cuvintelor
adunate ºi cu rãsfãþ rãstãlmãcite.
Ce fericit sunt cã am un asemenea prieten, pe cât de
talentat în poezie, dar ºi în desen, imaginaþie umoristicã,
spiritual, vesel ºi recreativ ca o searã de varã mângâiatã de
168

pala rãcoroasã a unei adieri ºi luminatã de rãceala lunii

indiscrete ºi pãrtaºã iubirilor înfierbântate, ce potoleºte
toropeala unei zile toride ºi nãduºala tinerilor ce se-ncing
în dansuri sãltãreþe, bucuria ce strâng cu braþele trupurile
calde ale fetelor cu obraji îmbujoraþi. Sã-l vedeþi pe Palea
în rotiri de hore ºi sãltãreþe sârbe, încropind un vârtej cu
miºcãri ameþitoare, ce are ritm ºi-n dans ca ºi-n vorbe de
duh rostite-n strigãturi. Încercaþi-l ºi vã veþi convinge. Nu-i
lipseºte nici gluma ºi nici vorba olteneascã, ºugubeaþã ºi
pusã pe ºotii, iar când se dispune are chipul frumosului
nebunatic înhãmat la carul veseliei ºi al troicii cu inorogii
înspumaþi, ce carã, spre sãrbãtoare, fete dornice de mân-
gâieri ºi cuprinderi de subþiorii taliei, cu pãrul despletit în
vânt ºi aurit de soare. Ce frumoºi ne-am mai visat în viaþã;
ce uºor puteam a face totul; ce de gânduri ne fãcusem ºi
câte oare le-mplinirãm?
Sã ne-ajungã ce se vede ºi-om mai face câte ceva,
cã doar noi le nãscocirãm ºi pe cele nefãcute. Deie
Domnul sãnãtate ºi o dreaptã judecatã ºi le-om încerca pe
toate, iar de-or ieºi, sã mulþumim tot Domnului. Noroc ºi
multã prietenie, frate Pãlescule.
„Trecut-au anii: Aºa trecut-au anii, rând pe rând,/
Fãrã sã vrei, s-au scurs încet, încet,/ Iar senectutea te-a
cuprins discret,/ Nici nu ºtii cum, nici nu ºtii când.// Încerc
sã-mi urmãresc al vieþii drum,/ S-adun pios dorinþe de
demult,/ Sã le discern, sã vãd cum au trecut,/ Nici nu ºtii
când, nici nu ºtii cum.// Prima iubire îmi apare-n gând/
Anostã, dar seninã ºi curatã./ S-a dus de parcã n-a fost
niciodatã/ Nici nu ºtii cum, nici nu ºtii când.// Fiorii
 169

dragostei dintâi rãmân/ Ca un simbol din anii tinereþii,/ ªi

care schimbã-adesea cursul vieþii,/ Nici nu ºtii când, nici nu
ºtii cum.// Mã regãsesc apoi foarte curând,/ În ani de
bucurii ºi de tristeþe/ ªi viaþa câte poate sã te-nveþe,/ Nici
nu ºtii cum, nici nu ºtii când// Trec anii cum trec norii ca ºi
cum/ Furtuna vieþii îi aleargã-n grabã/ ªi unde te vor duce,
nu te-ntreabã/ Nici nu ºtii când, nici nu ºtii cum.// Mã vãd
matur, de viaþã fremãtând,/ Calm, chibzuit ºi-n lume
aºezat,/ Dar cum se scurge timpul n-am aflat,/ Nici nu ºtii
cum, nici nu ºtii când.// Apoi mã vãd schimbat ºi oarecum/
Împovãrat de ani, de viaþã lungã,/ Dar unde sorþii vor ca sã
ajungã,/ Nici nu ºtii când, nici nu ºtii cum.// Stau ºi mã uit,
imagini vechi trecând,/ Ca într-un film demult, demult
vãzut,/ Mã recunosc, câþi ani oare au trecut,/ Nici nu ºtii
cum, nici nu ºtii când.// Ca dintr-un vis trezit, încep s-adun/
Ca pe mãrgele an cu an ºi zic:/ Trecut-au ei, s-au dus, dar
nu-i nimic,/ Cã ºtiu ºi când ºi bine ºtiu ºi cum. (V.P.);
Minune rarã: Uite aºa netam-nesam,/ Întâlnindu-te într-o
searã,/ Am vãzut ce nu credeam/ Pânã ieri, minune rarã.//
Am rãmas încremenit/ Nu-mi venea sã cred, se poate/ Sã-
ntâlneºti, pe negândit,/ Frumuseþe-aºa, aparte.// Cum aºa
o frumuseþe/ Pentru mine sorocitã?/ Lujer viu de tinereþe,/
De ce oare ademenitã?// Întâmplare sã fi fost,/ Ori hazar-
dul, nu ºtiu ce/ Sã-i dea vieþii un alt rost/ Numai întâlnindu-
te?// Ori norocul buclucaº/ El mi te-a adus în cale/ ªi tot el,
cum e poznaº/ Pretutindeni dã târcoale.// ªi ne pune câ-
teodat’/ În dileme ameþitoare;/ E ori nu-i adevãrat?/ Rea-
litate-i, sau eroare?!// Merit eu astã minune/ Pãcãtos aºa
cum sunt,/ Sã gãsesc în astã lume/ Farmecul necunos-
cut?// Dacã însã soarta vrut-a/ Sã fiu eu cel norocos,/ Mã
170

supun, spun doar atâta:/ Mulþumesc foarte frumos. (V.P.,

16.07.2007); Dacã aº putea: Dacã-aº putea sã mai trã-
iesc o datã/ Toate iubirile-adolescentine,/ Sã simt din nou
o dragoste curatã,/ Cum ar fi oare? Rãu ar fi ori bine?//
Dacã-aº putea sã mai gãsesc o clipã,/ Din ce a fost dra-
goste adevãratã,/ Atunci când dorurile se-nfiripã/ ªi este
aºa, cum n-a mai fost vreodatã,// Aº încerca sã mã
desprind de toate,/ Câte în viaþa asta am trãit/ ªi sã rãmân
cu ele, aºa, departe,/ Când fost-am poate cel mai fericit.//
Dacã aº putea atât, sã mã opresc,/ Cât aº goni aducerile-
aminte,/ Fiorul cel dintâi sã-l regãsesc/ ªi vremile cu multe
jurãminte,// Aº fi poate sãrac, ori mai bogat,/ În sufletu-mi
ce ºi acum tânjeºte/ De tot ce fost-a cu adevãrat,/ Sincer
ºi pur cum dragostea doreºte,// Dacã aº putea! Dar nici nu
vreau sã pot,/ Sã simt tot ce-am simþit în tinereþe,/ E prea
târziu ºi-abia pot sã socot/ Câþi ani s-au dus! Îi numãr cu
tristeþe.// Dar bine cã mai pot sã-adun în gând,/ ªi-n inimã,
ce-a fost ºi nu mai este/ ªi, liniºtit, toþi anii numãrând,/ Îmi
pare cã-a fost totul o poveste. (V.P., 07.07.2007); Fetele:
Am întâlnit mulþimi de fete-n cale/ ªi le-am triat cu ochi de
fin estet/ Dupã criterii, ce-i drept, personale,/ Dar ca valoa-
re socotit-am drept.// În tinereþea mea cea petrecutã/
Gãseam cã un procent foarte-însemnat/ Frumuseþea se
pãrea cã-a fi pierdutã/ ªi nu exageram, cã-ar fi pãcat// Nu
neg cã ºi atunci erau codane/ Ce concurau vedetele din
film./ Nu multe, dar constituiau capcane,/ De inimã, de
viaþã ºi destin.// Dar astãzi fãrã greº eu le gãsesc,/ Cã sunt
într-adevãr aºa frumoase,/ Mã lãmuresc atunci când le
privesc/ ªi le declar pe toate arãtoase.// Parcã-s fãcute
toate de o mamã/ ªi seamãnã-între ele nefiresc,/ Sunt
 171

toate ca alese pe sprânceanã,/ Nici un cusur la ele nu gã-

sesc.// Sunt suple ºi înalte ºi gracile/ ªi zvelte ca prinþese-
le domneºti,/ În ochii lor se oglindesc idile,/ Sunt zâne cum
gãseºti doar în poveºti// Nu cred cã mã înºalã azi privirea/
Pot afirma cã încã bine vãd,/ Dar de mã-nºel, iertaþi des-
tãinuirea/ ªi ziceþi: iatã încã un nerod. (V.P., 15.05.2007);
Cãrãruie: Cãrãruie fãrã nume/ ªerpuind prin vãi ºi lunci/
Cine poate spune-anume/ De-unde vii ºi-unde te duci.//
Strãbaþi codri, ºesuri line,/ Munþi înalþi ºi vãi adânci. Nu se
ºtie despre tine/ De-unde vii ºi-unde te duci.// În ierni grele
troienitã/ Unde eºti numai tu ºtii,/ Urma-þi nu mai e gãsitã,/
Nu te duci, dar nici nu vii.// Primãvara te trezeºte/ Cu
covoare de flori mii,/ Cu miresme te-nsoþeºte/ Ori de pleci,
ori dacã vii.// Vara te strecori agale/ Pânã’n piscuri, printre
stânci,/ ªi se pierde a ta cale/ Nici nu vii, nici nu te duci,//
Numai luna’n nopþi senine/ Te zãreºte ºi atunci,/ Ea
porneºte’n pas cu tine/ ªi de vii ºi de te duci.// Cãrãruie
fãrã nume/ Ce strãbaþi ºi vãi ºi lunci,/ Veºnic rãtãceºti prin
lume/ Ori de vii, ori de te duci.// Tot rãtãcitor ca tine/ Sunt
ºi eu, de ne’ntâlnim,/ Ia-mã’n drumu-þi ºi pe mine/ ªi-a-
mândoi sã pribegim,// Prin nemãrginita zare/ Ca fantasma
unui vis,/ Sau ca steaua cãzãtoare/ Ce se pierde în abis.
(V.P., mai 2004)“.

*
* *

Dacã unui oraº, dupã cel natal, i-aº aduce un

elogiu al frumuseþii, al liniºtii, al amintirilor din tinereþe, al
prospeþimii, cumpãtãrii oamenilor, sportivitãþii, al plãcutelor
172

întâmplãri, acesta ar fi oraºul Rm. Vâlcea, ce-ºi poartã cu

tandreþe ºi mândrie personalitatea culturalã, intelectualã ºi
spiritualã conectate fãrã zgomot la vremea faptelor ºi
lucrurilor lumeºti, mereu deschis noului, plãcutului, bunului
gust ºi faptelor de seamã. Mi-a lãsat impresia unei urbe în
care nu se întâmpla mai nimic, dar trãia din plin totul, cã
anonimatul avea cuprinderea simplitãþii, însã fabulosul îºi
asigura partea de irumpere ºi, astfel, totul devenea actua-
litate ºi lua forma exemplaritãþii în noutate ºi vogã. Pros-
peþimea oraºului, prin aerul ºi trãirea într-un mediu curat ºi
natural, îi dãdea parfumul tineresc, jovial, cordial, primitor
ºi ospitalier. Oamenii purtau cu ei înãlþãtorul firesc al bu-
nei-cuviinþe, al respectului, aveau personalitatea trãirilor
curate ºi satisfacþia lucrului gospodãrit cu grijã ºi benefic
tuturor. Relieful înconjurãtor, strãjuit de mãreþia pitoreºtii
CAPELE, dãdea, ºi dã ºi azi, maiestuoasa monumentali-
tate, ce numai Devei i-o mai asigurã, cetatea de pe dealul
ce se prãvãleºte, parcã, peste oraº. La începutul deceniu-
lui cincizeci al secolului trecut, acest oraº monahal pãrea
desprins dintr-un înscript bacovian, cu case împodobite cu
muºcate, parfum ºi rochiþa-rândunicii, învolburate culori de
trandafiri, iedere cocoþate pe case de epocã, cu ierni poto-
lite ºi îmblânzite de un climat submontan, cu copii jucãuºi
ºi bucuroºi de zãpada cãzutã, de grija bãtrânilor oblojiþi în
ºoºoni ºi galoºi, sau cizmuliþe. Iarna, doamnele purtau
manºoane pentru protecþia mâinilor, blãnuri la gulerul pal-
toanelor ºi cãciuli de blanã. Sãniile trase de cai cu hamuri
ornate cu clopoþei spãrgeau tãcerea strãzilor, alunecând
pe stratul de zãpadã bãtãtorit ºi durabil pânã primãvara.
 173

Centrul oraºului adãpostea sediul instituþiilor dirigu-

itoare ale urbei, cele de servicii publice ºi îngrijirea
sãnãtãþii, ºcoli ºi alte instituþii de învãþãmânt, culturã etc.
Cofetãriile fãceau deliciul frecventãrii de cãtre concetãþeni,
cu tãvi aburinde de prãjituri, aºezate în vitrine, încãrcate cu
sarailii, cremºnituri, ecleruri ºi negrese, plãcinte ºi foietaje
cu mere, nuci glazurate, toate aºteptându-ºi numeroºii ºi
statornicii consumatori, ceaiuri ºi cafele, bomboane fon-
dante, îngheþate, cataifuri, tricornuri, baclavale, parfeuri de
ciocolatã, siropuri, fineþuri de-ale casei ºi, peste toate,
niºte preþuri mici ºi stimulative. Strada ce ducea de la
Capelã la Garã era strãjuitã de platani, castani umbroºi,
ronduri de flori, curþi îngrijite ºi pline de flori, toate însoþite
de bucuria manifestã ºi iradiantã a tinerilor, îmbujoraþi de
prospeþimea ºi timiditatea fetelor zglobii din intimitatea lor,
zâmbãreþe ºi dornice de curtoazie promiþãtoare. Zãvoiul
era parcul unicat al oraºului, împovãrat cu pomi zvelþi,
umbroºi, alei cu bãnci de odihnã, cu lacul vãlurit de bãrci
în care multe perechi încântate de priveliºtea înconjurã-
toare, se lãsau cuprinºi de visãri ºi promisiuni fãcute-n
tainã, aºteptându-ºi apoi împlinirea lor. Parcul avea un
freamãt tumultuos, era un loc de trãire ºi liniºte, cu triluri de
pãsãri jucãuºe, cu zgomote însoþitoare ale bucuriei
împerecherii ºi de protecþie a progeniturilor. Era un vis, era
un basm al unei lumi aparte, ce se trezea ºi adormea dupã
ornicul solar al zilei ºi al nopþii. Totul era mirific ºi plin de
speranþã, de voie bunã. În toate vedeam ºi simþeam splen-
doarea bucuriei de-a trãi ºi spera în ceva ºi la toate ce pot
deveni posibile. Ce urbe binecuvântatã a fost pentru toþi
174

cei care au trãit o clipã a vieþii lor în aceastã aºezare de

oameni harnici, curajoºi ºi deopotrivã de optimiºti. Un oraº
aºezat pe malul Oltului ºi traversat de râul Olteneºti, la
rãspântia drumurilor ce duc prin Valea Oltului, pânã sus
spre Sibiu, prin trecãtoarea Lainici-Câineni, spre Brazi-
Voineasa, spre staþiunea Olãneºti la vest ºi înspre Piteºti
ºi Drãgãºani, Piatra Olt, la sud. Lucrãrile hidrotehnice exe-
cutate în cascade au domolit volbura apelor Oltului ce
spalã malul Coziei ºi al Cãlimãneºtiului.
Zona aceasta a fost teatrul aplicaþiilor de speciali-
tate pentru construirea podurilor, a cãilor de comunicaþii, a
construcþiilor speciale din registrul pregãtirii militare, a dis-
ciplinelor cu alimentãri cu apã, de potabilizare ºi a tuturor
aplicaþiilor. O cunoºteam pânã la detaliu ºi de fiecare datã
descopeream ceva nou, inedit, fascinant, în special în
zona Govora, Ocnele Mari, spre Tg. Jiu, ce avea farmecul
iscodirilor ºi regãsirii unor împliniri a curiozitãþilor date de
priveliºti ce se lãsau cucerite ºi tot pe atât de îmbietoare.
Figura þãranului ostenit, dar împlinit spiritual, pãrea aidoma
unui sfânt dintr-o icoanã, în ipostaza zbuciumului vieþii,
realizatã de iconarii bisericilor de la Bistriþa sau de olarii din
Horez. Pecetea puternicelor trãiri ale satului le dãdea aura
de cuprindere a eternitãþii. Ulterior, scriitorul Dinu Sãraru
avea sã le adune în romanele sale, „Niºte þãrani“ ºi „Clipa“,
unde þãranul-om îºi punea întrebãri de cãpãtâi, cu puternic
iz interogator: „Ce viaþã mai duci? Ce politicã mai faci?
Care mai e viaþa ta, omule?“. Sunt întrebãri de viaþã, cu
rãspunsuri mute ºi-n surdinã fãcute, din ce putea sã facã,
ce-a fãcut ºi pentru care nu i s-a dat nimic. Þãranul îºi
 175

mãsoarã viaþa, cu ce-a putut sã-ºi facã din munca lui, din
zbuciumul ºi freamãtul împlinirilor sale: cinstea ºi hãrnicia
ridicate la rang de vocaþie ºi virtute.
Viaþa oraºului era marcatã substanþial de existenþa
ºi prezenþa acestei unitãþi de învãþãmânt militar, prin moti-
vaþii ample de ordin social, cultural, emulativ spre ridicarea
pregãtirii cetãþeanului chemat sã presteze servicii de ordin
educaþional într-o structurã civilizatorie prin definiþie.
Segmentelor funcþionale ale civisului i se adiþionau, calita-
tiv ºi cantitativ, cele de substanþã ºi uneori singulare ale
unitãþii militare. Se organizau spectacole cultural artistice,
concursuri sau trialuri pe discipline de învãþãmânt la
matematicã, fizicã, istorie etc., unde cota calitativã de nivel
ºi substanþã era uneori de partea ºcolii militare.
Douã culoare principale ale vieþii oraºului erau
atribuite militarilor: atletismul ºi estrada muzicalã, care îºi
prezenta spectacolele în sala Casei Armatei din oraº. La
atletism, aveam sprinteri de clasã, aruncãtori de suliþã ºi
greutate, sãrituri în înãlþime, jocuri de handbal, volei,
echipã proprie de fotbal cu care participam în campionatul
oficial regional. Formatul spectacolelor de estradã era
structurat pe o direcþie educaþionalã, etico-moralã, cu teme
ale vieþii cotidiene, muzicã din repertoriul „popoarelor“, ca
sã nu spunã cã e strãinã, dansuri populare, scenete ºi
schiþe umoristice, „critici ale unor deprinderi neconforme
cu normele etice“, inspirate din viaþã ºi procesul muncii
(Mãrinicã drãgãlaºul, Mãrinicã zis codaºul, vis-a-vis de
elanul cuceritor al omului harnic, spãrgãtor de norme etc.).
Victoria revenea neîndoielnic neobositului ºi vajnicului
176

gospodar ºi truditor, iar în final voia bunã datã de ati-

tudinea intransigentã ºi criticã luatã de cei „juºti“ împotriva
celor ce aveau de remediat din lipsurile personale, având
destule exemple de faþã (sau unde ºi le þinea fiecare
plasate, faþã de cei cãzuþi în pãcat).
Toatã lumea pleca mulþumitã, fredonând melodiile
audiate, care nu erau în premierã, bineînþeles, convinsã cã
scopul educativ va fi atins, iar în final binele va ieºi învingã-
tor ºi cu foloase în viaþa ce se va desfãºura ulterior, cu
îmbunãtãþirea doritã.
„Schimbãrile“ au adus transformãri structurale ºi în
viaþa vâlcenilor ºi a arealului vâlcean. Industrializarea a
creat ºi împliniri ºi temeri, iar impactul acestor însuºiri ºi
înnoiri au sãpat adânc urme ale unor decizii de suprafaþã,
de spectaculozitate ºi imediate, pentru ca apoi sã se asiste
la o neputinþã de a face faþã urmãrilor, uneori iremediabile.
Ecologic, aceastã zonã mirificã a fost calamitatã, a fost
afectatã de o poluare chimicã, unde pomicultura, ca
ramurã de bazã zonalã, este în disoluþie, de pieire ºi
afectare directã a vieþii. ªi, asta, datoritã faptului cã, în
paralel cu procesul de industrializare, nu s-a investit în
tehnica de protecþie ºi împiedicare a factorilor poluatori ºi
de protecþia mediului ºi asta chiar din faza simultanã de
proiectare ºi punere în funcþiune a producþiei a coloºilor
industriali. Poluarea, aci ºi nu numai, a avut consecinþe
nocive atât în atmosferã cât ºi în solul din care s-a extras
sarea, ca materie primã la Combinatul Chimic, amplasat la
marginea oraºelor Rm. Vâlcea, Ocnele Mari ºi Govora,
afectând ºi punând în primejdie aºezãri umane.
 177

Îmi amintesc cã, la o sesiune de comunicãri a

Academiei Române, prin anul 1981, la care am participat
ca invitat, s-a tras un semnal de alarmã asupra pericolelor
ce pot apãrea, din cauza ignorãrii consecinþelor ce decurg,
afectând decizional toate structurile organizatorice ale
statelor, un „flagel“ ce ameninþã soarta Terrei. De pildã,
Walter Roman îºi începea expozeul cu liniºtitoarea ºi com-
pãtimitoarea exemplificare: „marxiºtii“ n-au prevãzut ºi
substanþializat nu numai consecinþele, dar, în mod inex-
plicabil, nici faptul cã aceastã industrializare brutalã,
copleºitoare ºi fãcutã cu orice preþ, neþinutã sub control,
poate aduce ºi produce adevãrate dezastre ºi catastrofe
ecologice, cu unele pericole, fãrã ºanse de stopare.
Starea de post-factum, la nivel zonal ºi global,
ecologia în speþã, devin o problemã a omenirii, o grijã ce
depãºeºte în proporþii teama lipsei de mijloace de hrãnire
a populaþiei. Dar celor „nemarxiºti“ le-a pãsat? A fost o
„descoperire“, ceva de neprevãzut, sau mai degrabã o
nesocotinþã ºi o ofensã a întregii societãþi umane, adusã ºi
înfãptuitã de puþinii profitori ºi civilizatori care, începând cu
secolul al XVIII-lea, au demarat tehnologizarea în masã ºi
fãrã mãsurã, pânã azi?
Acum înregistrãm deopotrivã consecinþele, dar
despre cauzele lor ºi lipsa dotãrilor cu instalaþii de pro-
tecþie, nu mai vorbeºte nimeni, nici politic nici organiza-
toric, mãcar la modul responsabil, ci mai degrabã ne
apucã muþenia ºi-o tragem pe „ACADEMIE“!!! S-au calcu-
lat costurile, nu ale remedierii, ci ale ameliorãrii cu 30% a
dezastrului produs ºi care va continua, estimându-se cã
178

suma necesarã este întreitã celei care s-a alocat, la vre-

mea respectivã, creãrii ºi construirii tuturor acestor polua-
tori, adevãraþi monºtri devoratori. Te întrebi, încremenit,
cãrei pãrþi a ºtiinþei, actului decizional ori a ignoranþilor, i-a
scãpat acest „amãnunt“?!!
Azi, ºtiinþa ne mai liniºteºte doar cu invocarea neim-
plicãrii entropiei, la un sfârºit universal. Ce-i drept, pentru noi
poate fi oleacã de adevãr, dar o þârã de îngrijorare pentru
viitorime tot este pentru cã, deocamdatã, nimeni nu ia nici
mãcar o mãsurã mai credibilã ºi operabilã. Cã vom asista în
continuare la tratate, convenþii, proteste, luãri de poziþie (ter-
menul ãsta îmi place mult!), suntem siguri, dar acestea sunt
mimetisme poetice, sunt tranchilizante ºi calmante, dar
niciodatã lecuitoare, ci hapuri pentru ademeniri ºi amãgiri
perene ºi încântãri naive.
Se joacã, azi, cu cãrþi oarbe, fãrã faþã, fãrã dos,
dându-se vina pe „economie“, care a fost într-atât învi-
novãþitã încât sã nu se poatã imputa nimic nimãnui, nici
mãcar cã ºi-a luat partea din valoarea totalã a investiþiilor
fãcute, prin care s-a pricopsit ºi pentru care nu mai poate
fi nominalizat ºi tras la rãspundere. Trag ponoasele tot cei
care sau de pe urma cãrora s-au adunat valorile care, acu-
mulate în timp, au asigurat finanþarea acestor investiþii. Tot
aceºtia mor de pe urma bolilor cãpãtate de inaniþie, sau
pier prematur, fãrã nici o remuºcare a cuiva. Tot plebea
neavutã se zbate sã reanime starea de colaps ºi tot prin
taxe, impozite ºi suprabiruri. Dar alþii, însã, vor vorbi prin
portavoce de rãspundere, profesionalism, spirit cooperant,
management, coordonare etc. A cui? ªi în ce? La scara
 179

întregii planete, cine-ºi mai permite sã se joace de-a

„Conducere ºi guvernare“? ªi, mai ales, de ce ºi a cui?!!

*
* *

Ce mult m-am bucurat în anul 1985, când ne-am

întâlnit dupã 30 de ani de la absolvirea promoþiei noastre.
Aceste întâlniri au solemnitatea, mãreþia ºi nostalgia
amintirilor ºi în special ale revederii cu cei dragi care vin la
asemenea agape. Bucuriile ºi tristeþile se împletesc,
fãcând loc regretelor pentru cei care, între timp, ne-au
pãrãsit, fie profesori, comandanþi sau colegi. Prea mulþi
absenþi în raport cu partea constitutivã a promoþiei noastre,
care domina platoul de adunare ºi apel.
Inerþia vieþii ne roteºte sã putem privi doar înainte.
Istoriei, îi revine partea trecutului, de unde îºi reþine esenþa
supraistoricului. Viitorimea îºi asumã trãirile în continuare
ºi aproape numai atât. Pentru toþi existã un loc pe a cãrui
poartã de intrare stã scris „Sic transit gloria mundi!“, unde
geniile stau alãturi de parveniþi, perverºi plini de pseudo-
glorie, noroc cã nu-ºi pot vorbi între ei ºi comunica, pentru
cã ºi acolo existã ºi funcþioneazã scara valorilor morale,
despre care ne învaþã Platon. Acolo stau oamenii de neîn-
locuit, acolo egalitatea face tabula rasa, în punctul termi-
nus al vieþii, nivelând deosebirile de toate nuanþele ale trã-
irilor individuale, cu mãreþiile ºi nimicniciile lor, aducându-le
în dreptul egal ce-l au în apoteotica venire pe lume, naºte-
rea. De acolo, din începuturile vieþii pornesc zbaterile,
180

reuºitele, ºansele, norocul, destinul, predestinarea, datul,

sorocul, care te saltã sau te coboarã pânã în strãfunduri,
îþi surâde ori te pedepseºte, pentru ca, în finalul acestei
odisei, zbuciumul apelor oceanelor ºi meandrele strãbate-
rilor ating starea de liniºte a cotei comune, cãci, peste
toate, primordiile au legile ºi scrierea lor, imuabile ºi de
neschimbat. Sic transit gloria mundi...
Epopeile vieþii au avut dintotdeauna scenariile
scrise din trãiri ºi jucate în partiturile purtãtoare ale acelo-
raºi note, dar amestecate pentru variaþia regizoralã a unui
demiurg existent, dar neatributiv. Universul „acesta“, unde
fizica a înlocuit natura, infinitul incomensurabil este în fapt
constatarea strâmtoratelor idei, cã este de necuprins nici
mãcar de gândirea cea mai fecundã, cã în termeni mate-
maticizanþi centrul sãu poate exista oriunde, iar orice sub-
mulþime a acestui infinit este tot un infinit ºi tot fãrã circum-
ferinþã ºi necircumferenþiabil.
„Infinitus est numerus stultorum“, spunea în cartea
sa, „Între Dumnezeu ºi neamul meu“, Petre Þuþea.

*
* *

Onoraþi comandanþi, profesori ºi instructori,

Pe panoul de onoare al Unitãþii Militare de învã-
þãmânt, stau dãltuite în marmurã, cu litere aurite, numele
încrustate ale multor laureaþi de primã categorie din pro-
moþiile ce au absolvit cursurile în anul 1955. Ei sunt acolo,
în principal datoritã strãdaniei, perseverenþei ºi muncii
 181

Dumneavoastrã, a dragostei cu care ne-aþi înconjurat ºi pri-

ceperii de a ne insufla bucuria muncii, curajul, bãrbãþia,
tenacitatea, spiritul de echipã, obiºnuita nemulþumire de a
nu ne limita în viaþã ºi profesional capacitãþile cuprinderii ºi
perfecþionãrii depline în toate domeniile. O parte însemnatã
a absolvenþilor v-au împlinit aceste îndemnuri. Ne-a rãmas
recunoºtinþa pe care v-o adresãm ºi-o mãrturisim de fiecare
datã ºi oriunde, împreunã cu laudele ce vi se cuvin. Onoare
acelor cadre ale oºtirii române care ºi-au fãcut un titlu de
glorie oriunde i-a chemat Patria s-o cinsteascã, prin servici-
ile aduse ºi sacrificiile fãcute.
Chemarea ºi executarea datoriei reprezintã îm-
plinirea supremã a unui jurãmânt fãcut ºi preþuit cum se
cuvine. Aci, militarul rãspunde „prezent“, fãrã a înceta o
clipã sã-ºi modifice crezul, statornic în nevoia ºi justeþea
acestor chemãri ale þãrii, ca obligaþie, în primul rând a sa,
ca ostaº al Patriei. În ultimii ani ai deceniului nouã al sec.
XX, armata, prin efectivele ei, ºi-a adus o contribuþie sub-
stanþialã în sprijinul economiei þãrii, înglodatã în datorii ºi
împrumuturi ºi cu imperioase nevoi de a fi susþinutã impli-
cit de efective militare ordonate, disciplinate, cu simþ de
rãspundere, cãlite profesional ºi mereu prezente în clipe
grele: inundaþii, seisme, avarii, ajutoare umane date
cetãþenilor nãpãstuiþi sau loviþi de calamitãþi. Armata a
rãspuns cu devoþiune ºi responsabilitate la toate aceste
chemãri pentru care Patria îi este recunoscãtoare ºi
datoare pânã la recunoºtinþã.
Vouã, dragi colegi absolvenþi ai primei promoþii cu
stagiu integral, împlinit pe mãsura cuprinderii întregului
182

bagaj de cunoºtinþe necesar atestãrii unei desãvârºiri pro-

fesionale, apþi pentru a vã angaja fãrã rezerve ºi carenþele
unei pregãtiri incomplete, dovada fiind angajarea voastrã
în întreaga gamã a cerinþelor pe ºantierele patriei, cu vred-
nicie, abnegaþie, dãruire, bãrbãþie ºi cu rezultate maxime.
Vouã vã aduc prinosul de recunoºtinþã, pentru spiritul
camaraderiei, pentru întreaga devoþiune, întru servirea ºi
dragostea de Patrie.
ªcoala ne-a instruit exemplar, iar pilda ºi hãrnicia
ne-au certificat la modul cel mai convingãtor ºi exemplar,
cã suntem purtãtorii înflãcãratelor îndemnuri ale celor care
ne-au instruit ºi învãþat atât de temeinic ºi cu toatã rãspun-
derea. Din piepturile noastre rãsunã înãlþãtoarea dragoste
de patrie, patrie ce se dorea liberã ºi frumoasã, fãrã seamãn
în lume, o þarã de eroi ºi viteji, mândrã, falnicã ºi puternicã.
Purtam drapelul þãrii desfãºurat, în marºul de onor, cu falduri
tricolore, îi strãjuiam mãreþia, onoarea ºi sfinþenia ce-o purta
în el, motivarea jertfirii pentru pãstrarea lui în semn al iden-
titãþii ºi existenþei unei armate glorioase.
Împreunã, am învins ºi înfruntat grelele vremii, am
lucrat ºi construit fãrã preget, ne-am exersat ºi implicat în
dificile încercãri, rigori, neînfricate stãri de cutezanþã ºi
izbânzi.
Alãturi, am încercat învolburãrile Oltului, peste el
construiam ºi demontam poduri de lemn sau metal din
pontoane, fãceam treceri ºi întreceri pe ape îngheþate,
împreunã am minat ºi deminat tot ce ieºea în cale, am
construit adãposturi, am trecut înotând cursuri de ape, am
proiectat ºi construit fortificaþii grele, cazemate, escarpe ºi
 183

contraescarpe, drumuri, cãi ferate ºi toate câte speciali-

tatea de Geniu le-a avut discipline. Ne-am bucurat laolaltã
de tinereþe, de farmecul ei. Puteam miºca ºi munþi din loc,
le urcam piscurile fluierând, treceam în forþã prin puhoaiele
de apã, strãbãteam poieni întinse, imaºuri ºi pãºuni, zbu-
ram prin ploaia rece a toamnelor târzii, tãiam prin zãpezi
viscolite drumuri, înotând prin troiene. Eram la vârsta când
visam cã totul e al nostru. Vedeam în ploi de varã chipul
zânelor din basme pe care le nunteam luceferilor de pe ce-
rul nopþilor senine, în lumina lunei ce scaldã în galbena-i
culoare, nãscoceam frumoase vise ce ne trimiteau în
preajma domniþelor cosânzene, rãvãºite de iscoada ochiu-
lui neiertãtor. Când stãteaþi în post de gardã, le aºteptaþi pe
bietele fete, cu onoruri în salut ºi, sfioase, se opreau din
mers, plecându-ºi uºor cãpºorul, vã dãdeau înþelesul
semn al mulþumirii. Unele veneau numai de dragul unei
salutãri din treacãt, altele fãceau poteci printr-o dulce
revedere, arvunitã dinainte ºi fixatã dinadins.
Totul se-ntâmpla întocmai ºi avea ca inedit nou-
tatea sãvârºitã într-o tainã ticluitã ºi-n deplinã nevinovãþie.
Aveaþi puteri herculiene, scoteaþi pomi din rãdãcini, încin-
gându-vã curele ºi, cu ele încordate, luminaþi un loc de
tainã ºi de liniºte deplinã.
Fãceam ochi dulci nebunaticelor fete, ruºinoase ºi
zglobii, ce-n obrajii rumeni ºi-nroºiþi de sfiiciunea încu-
metãrii de-a rãspunde unor nevinovate apropouri ce intrau
în gesturile noastre ºi-nþelese pe deplin. Ne plimbam
vorbind în ºoapte de câte multe le vom face, câte stele
sunt pe cerul aºternut deasupra noastrã, care sunt vrerile
184

noastre ºi-ale lor ca sã se-mbie, câte frunze-n pomi de

codru vor fi poate patul nostru, ce parfum din flori roºcate
le vor face somnul dulce, ce fiori ne vor cuprinde în strân-
sorile de braþe, încleºtate pân’ la brâu. Mângâiat-am pãrul
moale al cozilor lãsate-n voie pe grumazuri albe - fine ºi-m-
pletite cu rãsfãþ. Am vãzut visând cu mintea, limpede ºi
raþional, cã viaþa asta e a noastrã, c-avem dreptul s-o
trãim, cã rostul nostru-n astã lume este-un drept al tuturor
ºi cã doar voinþa noastrã dã mãsura bucuroaselor trãiri,
numai munca ºi iscusinþa le dã plusul de valoare ºi-n-
þelegerea deplinã a ce-i bun ºi cel mai bun. Acolo, în
ºcoalã, am trãit ca sub un glob oxigenat ºi ecologizat
împotriva „nocivitãþii“ unui climat neadaptat ºi nepregãtit sã
inhaleze un aer prelucrat în tehnologii impure, forþat sã
primeascã o atmosferã care epura grosier ce impunea
restricþii la aspiraþie, prin mãºti de salvare reglate la
comandã. În realitatea diurnã, aerul chiar sub presiune
este captat de un „inspiro“ liber ºi nu întotdeauna calibrat.
Libertatea este însuºirea ce dã mãreþia geniului divin, este
mãsura independenþei omului faþã de naturã ºi a naturii de
a nu impune, ci de a lãsa la putinþa omului ºi a imaginaþiei
sale s-o primeascã ºi sã o foloseascã cu mãsura con-
simþitã. Natura are uniformitatea alcãtuirii unice ºi nepre-
ferenþiale sau impuse restrictiv ºi discriminator. Existã o
nevoie de capacitate de adaptare de la un climat cadenþat
ºi ritmat pentru defilare, la cel al majoritãþii determinante ºi
hotãrâtoare în a-l catadicsi în aer respirabil, suportabil sau
cu nevoi de purificare. Teoria ºi-a gãsit perechea în con-
creteþea ºi singura instanþã oficialã a confirmãrii valabilitãþii
 185

ei: realitatea vieþii practic trãite ºi neîndoielnicã în asi-

milarea cotidianã liberã a vreunei idei sau ideologii. Toþi
ne-am izbit de aceastã impunãtoare realitate care deve-
nea dominantã în viaþa oricãrei colectivitãþi, care nu mai
era înregimentatã, era partea comunã a unei societãþi
civile prin excelenþã. Inteligenþa este stimulul cel mai
fecund ºi de a cãrei fermitate depinde ºi integrarea în soci-
etate, care are legile ei dominante asupra specificului par-
ticular al unor instituþii care au meniri formative, instituþii ce
sunt obligate sã creeze cadre adaptabile ºi conlucrabile în
societatea deplinã. Am câºtigat ºi aceastã încercare a
vieþii ºi aproape toþi am rãspuns prezent la examenul vieþii.
Dar, una este teoria ºi alta e fapta vieþii; multe crezi
ºi multe vezi, dar nu-s toate adevãrate; una-i dreaptã ºi e
faptã bunã ºi alta e mimarea muncii ºi micimea inte-
lighenþiei. Tare e numai cel care rãzbate ºi învinge fãþãrnicia
ipocriziei, a lipsiþilor de cogitate ºi mãsurã a cuviinþei. Peste
toate trec cei harnici, sinceri ºi oneºti, înþelepþi ºi curajoºi,
fãrã grija mãreþiei prin mijloace ipocrite ºi trãite doar o clipã.
V-am vãzut cu ani în urmã, îmbrãcaþi ca de paradã, falnici,
mândri, chipeºi, cu caschete ºi haine aurinde, încãrcate de
onorificele stele, scânteind pe epoleþii ce vã confirmau
truda, meritul ºi valoarea muncii voastre.
Te salut, generoasã promoþie de colegi, pentru
onoarea ce mi-aþi fãcut-o de a fi pãrtaº deopotrivã la toate
împlinirile ºi satisfacþiile avute pe timpul ºcolarizãrii, pentru
exemplaritatea comportamentalã, pentru spiritul cama-
raderesc de care aþi dat dovadã ºi devotamentului în
pregãtire ºi învãþãmânt.
186

Motto: „Mulþumirea cea mai mare

e de a lua pieptiº muntele stâncos,
nu de a alerga pe câmpul neted.
G. Cãlinescu,
Aforisme ºi reflecþii

ÎN VÂLTOAREA ACTIVITÃÞII ªI
CARIEREI PROFESIONALE

Un amic, hâtru, îmi spunea sub formã hazlie

despre un paradox hilar în ce priveºte metoda unui „trial“
folositã pentru selecþia ºi repartizarea pe arme a recruþilor,
sã-ºi facã o profesie în marinã, unde, bineînþeles,
poligonul de testãri pentru aceastã „armã“ este apa mãrii.
Cum se procedeazã: se scot tinerii militari în larg, sunt
aruncaþi în apã fãrã o pregãtire prealabilã, apoi sunt între-
baþi dacã este cineva care nu ºtie sã înoate!!! Bine, nu
 187

întreb câþi n-au ºtiut sã înoate, dar la Pompieri? Acolo este

un adevãrat ritual. Li se impune învãþarea a douã versuri
la prima lecturã: „Fã-mã mamã cu noroc/ ªi aruncã-mã-
napoi în foc!“ ªi atât? Nu!! Li se citeºte - pentru cã nu se
poate recita aºa ceva - un epitaf-inscripþie, de pe placa
funerarã a unui fost pompier (în viaþã): „Aici zace stins din
viaþã/ Pompierul Piguleaþã,/ E prima oarã-n viaþa sa/ Când
i s-a stins ºi lui ceva“. Apãi, nu ºtii dacã la un asemenea
îndemn îþi mai vine sã accepþi aºa ceva în viaþã. Te uiþi
unde este Rãsãritul, îþi faci trei cruci mari, iei douã guri
mari de apã sfinþitã, câte una pentru fiecare belea de
meserie ºi... la bunã vedere!
Este o etapã de rãscruce a vieþii, când toþi cei care
s-au pregãtit ºi specializat prin parcurgerea unor stadii
necesare împlinirii unor vise sau nãzuinþe, se aflã la startul
unor curse, unde meandrele ºi tumultul trãirilor cotidiene,
nu sunt întotdeauna primitoare ºi deschise, cu oameni zâm-
bitori, cu flori ºi steguleþe în mâini, cu lampioane aprinse ºi
artificii multicolore, înconjurându-te ºi aclamându-te, spre a
te simþi bine. Asta niciodatã. Da, unii, dintr-o naivitate nevi-
novatã, cred cã instituþia cu pricina îi remunereazã încura-
jator, dându-le ºi prime stimulative pentru ore suplimentare,
cã nu existã condicã de prezenþã, cã programul este lejer,
relaxant, chiar comod. Asta este o utopie, închipuire
deºartã ºi neverosimilã. În realitatea vie, din asemenea vise
te trezeºti cu cucuie sau proeminenþe dureroase, care te
aduc la o realitate ce nu are programate ore de visare ºi
rãsfãþ în timpul activitãþilor înºirate într-un timp mãsurat ºi
plin de responsabilitãþi. Existã un timp programat care nu
188

are întotdeauna în cuprinsul sãu „cei trei de opt“: muncã,

relaxare, odihnã ºi nici mãcar o muncã diurnã, apelând la
nopþi pline de activitãþi obligatorii de serviciu.
Apoi, dupã gardul forjat al incintei acestei instituþii,
existã ºi stã de veghe „leopardul“ care este versat ºi dresat
dupã muzica pusã pe un disc sau benzi, ce transmit sin-
cron ºi nuanþat melodia „joaca de-a cadrele“, o bãtutã (ma-
nualã) îndesatã pe loc, ce-þi aminteºte cã visele s-au ter-
minat. Funcþia „sperietoare“, devenitã infailibilã în orice
instituþie, era cea care, dupã menirea ºi definirea ei în
statele de organizare, „trebuia“ sã se preocupe, ca în
funcþiile ºi posturile prevãzute în organigramã, sã fie
încadrate persoane cu calificarea ºi pregãtirea specificã
specialitãþii compartimentului tipic profilului locului de
muncã.
Însãºi funcþia de „cadrist“ era o invenþie de nuanþã
politicã, aceasta fiind implicatã ºi definitorie în ceea ce ºi
astãzi se numeºte „personal - resurse umane“. Era un
„bau-bau“, de care „depindea totul“. Normalitatea ar fi im-
pus ea însãºi acest „fetiº“, sã reprezinte o colectivitate
selectã de oameni selecþionaþi ºi triaþi dupã criterii riguroa-
se, pentru ca, la rându-le, sã poarte încãrcãtura unor res-
ponsabilitãþi ºi capacitatea de a decide cine, unde ºi de ce
„un anume...“ poate sã ocupe un post sau are prioritate fa-
þã de altul ºi asta „la vedere“, pentru a da credibilitate celui
care este învestit, în special, în funcþii de conducere. Într-o
perioadã de aproape 20-25 de ani, politicul a promovat dupã
criterii absconse, „de clasã“, persoane fãrã nici o contin-
genþã cu cerinþa ºi rãspunderea postului, cu încãrcãtura lui
 189

profesionalã. Aici lozinca mult trâmbiþatã „Cadrele

hotãrãsc totul“ ºi faþã de care nimeni ºi niciodatã n-a dat
socotealã nimãnui, faþã de dezastrul decizional, a lãsat sã
primeze cumetria, devenitã „recomandarea drept con-
ºtiinþa integritãþii morale“ a oamenilor, fondul de aur al naþi-
unii. „Dosarele beton“, hotãrâtoare în decizia de numire ºi
promovare a cadrelor, erau întocmite de oameni fãrã nici o
pregãtire, cunoaºtere sau competenþã (într-o bunã parte).
„Cunoaºterea“, ca act fundamental al procesului de
atestare a calificãrii profesionale a celor ce urmau sã fie
încadraþi pe posturi cu calificãri specifice cerinþelor proce-
sului muncii, nu-ºi aveau propriii operatori în situaþia nece-
sarã ºi obligatorie de a selecta , urmând ca acea condiþie
lozincardã de „om potrivit la loc potrivit“ sã fie un paleativ,
un apelativ, un factor aleator. ªi, asta, pe întreaga scarã a
valorilor, astfel încât din vârful piramidei, chiar la nivelele
superioare pânã la bazã, tocmai fondul de aur era deficitar
în privinþa calitãþilor oamenilor, care se rãsfrângeau direct
în calitatea muncii oamenilor ºi omogenizarea competiþiei
profesionale. Sperietoarea aceasta cu „tov.-ul“ de la cadre
îºi avea tâlcul ei pentru cã, în fond, prioritarã era calitatea
dosarului ºi mai puþin determinantã cea a calificãrii profe-
sionale a omului; însã, peste toate, depindea de cine-l
recomanda ºi-l trimitea acolo. Dupã anul 1964, s-a recon-
siderat în bunã mãsurã aceastã „politicã de cadre“. Tova-
rãºul „just“ a fost trimis acolo unde putea „dupã capacitãþi“,
cât ºtia ºi remunerat dupã „putinþã“, o treabã ce nu numai
cã n-a fost pe plac, dar a fost apreciatã de cei ce-au fost în
aceastã situaþie, sã se considere cã s-a folosit efortul lor
190

drept justificator ºi rãspunzãtor de mãsurile luate de clasa

politicã „forþatã“ iniþial ca ei sã fie acum înlocuiþi cu cei pe
care ei îi frustraserã înainte, când începuse „lupta de
clasã“. Unii din aceºti tov. îºi schimbaserã între timp ºi
nevestele ºi obiceiurile, pentru cã nu le mai corespundeau
noilor posturi în care ajunseserã!!? Ce þi-e ºi cu lumea
asta!!!
S-a trecut la un proces reparator etic ºi moral, unde
pregãtirea profesionalã ºi-a cãpãtat dimensiunea ºi tãria
necesarã revigorãrii ºi aºezãrii în matca normalã dupã o
scarã a valorii care a separat apele criteriilor de numire ºi
promovare. Chiar dacã nu în întregul sãu organizatoric ºi
decizional, dar în mãsurã demnã de recunoscut, demersul
s-a resimþit ca înnoitor ºi convingãtor. Au mai rãmas totuºi
„tovarãºi de drum“ drept cumetri, fini, naºi, susþinãtori, din
anturaje ºi intimitãþi, înguleraþi, cu figuri þepene ºi cuvântã-
toare într-o limbã de lemn ºi rigidã. OMUL are o sensibili-
tate nativã ºi, atât timp cât a ajuns sã fie cântãrit ºi mãsurat
de semenii sãi, are pretenþia unei evaluãri eminamente
reale, obiective ºi pus în locul posibilitãþilor lui efective de
muncã. El nu crede ºi nu vede nevoia unui „supraom“ pen-
tru a-l oficializa într-o menire care sã-l supradimensioneze,
dar nici sã-l minimalizeze sau sã-l umileascã. Munca
acelor oameni chemaþi sã facã oficiul de triere ºi testare
impune ca ei înºiºi sã fie, cel puþin prin pregãtire ºi com-
portament civilizat, la nivelul minim permis al capacitãþii
morale ºi profesionale (mai ales) a solicitantului. Trebuia
creat cadrul optim, convingãtor, deschis ºi la vedere în
care concursul sau oferta pentru încadrare sã poarte
 191

solemnitatea unei participãri nepãrtinitoare, ca opþiunea sã

fie un prilej de a dovedi fãrã echivoc cã oferta a câºtigat-o,
prin merit ºi fãrã intervenþie sau suspiciune, cine era cel
mai bun ºi merituos. Este aici vorba de situaþiile nedorite,
când cadre cu studii ºi pregãtire specialã au pãrãsit nu
numai o zonã oarecare, secãtuitã de incorectitudinea pro-
movãrii cadrelor, ba au pãrãsit ºi þara. Am ajuns, din cauza
unei proaste politici de cadre sã nu mai avem în þarã valori
intelectuale, meseriaºi cu înaltã pregãtire, fiind nevoiþi sã
plãtim cohorte de diletanþi din afarã, la preþuri mai mici dar
calificate inferior faþã de forþa noastrã de muncã, ce
pleacã, pentru bani mai mulþi, afarã. Este o stare ciudatã ºi
lipsitã de control ºi mãsuri reparatorii. Direcþia în care se
merge duce spre o fundãturã ºi, deocamdatã, fãrã soluþie
de redresare. Þãrile care au trecut prin asemenea stãri de
disconfort ºi-au învãþat lecþia, trecând la mãsuri apreciative
de protecþie a propriilor forþe instruite ºi calificate, oferindu-
le soluþii pe mãsurã, câºtigând în timp stabilitatea ºi statu-
tul de „om naþional“, reintegrând familia, pãstrând grija
creºterii copiilor ºi întãrind forþa proprie a economiei, din
care-ºi creeazã socialul prin sãnãtate, culturã ºi, mai ales,
cultul muncii urmaºilor acestora.

*
* *

Intrarea în activitatea ºi în cariera ce mi-o pregã-

tisem a fost însoþitã de ºansa de a fi repartizat direct ºi ofi-
cial în aparatul central al unei instituþii de rang ministerial,
192

chiar în Bucureºti, unde am lucrat peste 36 de ani, fãrã

a-mi schimba locul de muncã ºi de unde m-am ºi pensio-
nat. Recunosc cã nu mi-am visat mai mult ºi cã norocul
m-a secondat atât de aproape încât l-am confundat cu
umbra fiinþei mele. Am fãcut saltul trecerii din cadrul
Ministerului Forþelor Armate de unde grãnicerii iniþial fã-
ceau parte, iar acum trecuserã la Ministerul Afacerilor
Interne: de la verde la albastru. În specialitatea tehnicã ºi
inginereascã din aceastã instituþie am gãsit un climat ºi un
anturaj colegial, de-o bunã-cuviinþã ºi comportament, cum
rar mi-a fost dat sã-l asemui altor colective, cu care profe-
sia ºi profilul de muncã m-au pus în contact.
Tinereþea ºi vioiciunea acestor colegi, respectul
reciproc faþã de responsabilitatea fiecãruia ºi a tuturor, în
ansamblul sarcinilor ce ne reveneau, pãstra pecetea seri-
ozitãþii în ce priveºte îndeplinirea lor. Erau sarcini de vârf,
ordonatoare de rigori, responsabilitãþi la nivelul cel mai
înalt, unde se conturau tactici ºi linii directoare de abordare
tehnicã, care trebuiau racordate ºi aplicate în întreg terito-
riul, o conduitã unitarã ºi eficientã, temeinic gânditã ºi care
sã devinã operantã în timp rezonabil. Conceptual, era
nevoie de ordine, legalitate ºi urgenþã, fãrã de care, calen-
darul programelor iniþiale devenea lovit de nulitate ºi chiar
secãtuitor de substanþa necesitãþii ºi promptitudinii ce se
constituia într-un imperativ „stil de muncã“, impus ca or-
dine de zi.
Pânã în 1962-63 am fãcut cunoºtinþã cu întreaga
gamã de probleme ºi încãrcãtura lor din toate unitãþile
componente ale ministerului (mai puþin cele operative) ºi
 193

am acumulat deprinderea ºi gãsirea soluþiilor de orientare

ºi formare a componentelor de bazã ºi funcþionale ale
activitãþii din compartimentul meu de activitate. Am luat
contact ºi mi-am format un mod de exprimare prin muncã
ce a convins, am cunoscut atmosfera de lucru, partea ce
avea carenþe ºi spre care trebuiau canalizate eforturile.
Lucram în grup ºi cunoºteam ce înseamnã contribuþie indi-
vidualã la un efort colectiv. Dupã 1958, ministerul s-a reor-
ganizat ºi nevoia de a se racorda la noul statut trebuia
acoperitã plenitudinar prin concretul faptelor.
Dupã anul 1964, au început sã opereze criterii
temeinice, consolidate, bazate pe operatori tehnici cu for-
mat proporþional, precis conturat ºi gata sã înlãture prin
substituire organizatoricã ºi funcþionalã toatã „garnitura
lozincardã“ ºi de „mimare“ a lucrului bine fãcut, pânã la
capãt. Am intrat în perioada de lucru ºi program intens de
organizare pe baze tehnice ºi de imprimare a unui carac-
ter eficient ºi controlabil. Aveam în faþã un „munte“ de
probleme cu încãrcãturã majorã, de care depindea întrea-
ga desfãºurare în timp a unor planuri obligatorii de execu-
tat. Greutatea acestor sarcini trecea, de la colectivitatea
neidentificabilã a nominalului, la grupul compact ºi cu des-
tinaþie individualizatã, cu rãspundere ºi valoare. Con-
ceptual, mãsura a fost determinantã, întrucât punea în evi-
denþã profesionalismul ºi eficienþa. Totul cãpãtase mãrime
de dimensionare, înlocuind „hei-rup-ul“, „mai binele“,
folosite în discuþii sterile ºi neavând acoperire în concretul
profesional. Din 1968, s-au dezgheþat apele, încorsetãrile
ºi limitãrile în relaþiile externe ale þãrii, o descãtuºare ce se
194

simþea necesarã în creaþie, culturã, cercetare, gândire,

creºterea nivelului de trai, productivitate, eficienþã, pro-
grese aºteptate cu rezonanþã puternicã ºi pozitivã în ma-
sã. Exista o determinare în ceea ce însemna dimensiunea
nevoilor ºi a necesarului, în funcþie de care sã poþi planifi-
ca activitate cu bãtaie lungã ºi cu acoperire de personal.
S-au regândit termenii de operare în planul strategi-
ilor ºi al tacticilor de cuprindere ºi înglobare a infrastructurii
ºi prezenþa suprastructurii societãþii. La confluenþa acestor
mari transformãri structurale ºi organizatorice ale instituþiei,
eu mi-am început cariera în formare profesionalã, fiind mar-
tor a trei modificãri ºi reorganizãri ministeriale. Am învãþat
multe din acestea, ce-a fost util, experimental, convingãtor
sau nu, ºi ce a rãmas statornic din toatã aceastã stare ma-
nifestã, utile în nevoia de explicare ºi de cuprindere a multi-
tudinii factorilor cu care trebuia sã operãm în munca noas-
trã de zi cu zi, de atunci ºi în continuare.
Exista o plajã ºi o pluralitate a ºanselor unde puteai
sã-þi testezi aptitudinile, profesionalismul, capacitatea or-
ganizatoricã, prieteniile, colegialitatea, personalitatea ºi
peste toate, puterea ºi fascinaþia actului de conducere, ca
filon cu o încãrcãturã superioarã datã de multitudinea
tipologiilor individuale, a caracterelor ºi problemele fie-
cãruia, înþelegerea lor ºi posibilitatea menþinerii unui climat
de muncã propice colaborãrii.
Aci m-am format ºi am pornit de jos pe scara
cunoaºterii în detaliu a mecanismului ºi conceptului direc-
þional de funcþionare a unitãþii în care-mi desfãºuram acti-
vitatea ºi rolul sãu în angrenajul organizatoric ºi funcþional
al ministerului.
 195

Dacã prietenii þi-i alegi, pe colegi îi gãseºti deja

alcãtuiþi într-un colectiv, ºefii, însã, þi-i asigurã cei de SUS
ºi, în acest caz, aceºtia mi-au pus palma pe cap, având
parte de conducãtori direcþi ºi ierarhici pânã la nivelul mi-
nisterial, cu formaþie personalizatã, intransigenþi, receptivi,
care au pus umãrul în tot ce aveam de rezolvat, sprijinin-
du-ne necontenit ºi eficient.
Unitãþile aparatului central al ministerului erau coor-
donatoare ale tuturor activitãþilor din teritoriu sub aspectul
aplicãrii ºi respectãrii legilor, hotãrârilor ºi prevederilor din
stat, unanim recunoscute ºi obligatorii întregii activitãþi ad-
ministrative. Nu eram scutiþi de nimeni ºi de nimic în ce pri-
veºte aplicarea normelor ºi rigoarea verificãrilor, a controlu-
lui îndeplinirii lor de cãtre organele abilitate în stat. Normele
ºi normativele tehnice din stat, de proiectare, financiar-con-
tabile, de control al calitãþii ºi de rezistenþã a lucrãrilor erau
obligatorii de aplicat ºi în sectorul militar, ba chiar încãrcat
suplimentar de siguranþa ºi folosirea spaþiilor ºi desfãºu-
rarea activitãþilor fãrã întrerupere ºi la parametrii normali.
În acest cadru disciplinat ºi plin de solemnitatea ce
þi-o impunea rigoarea muncii, îþi motiva suplimentarul de
atenþie ce trebuia acordat de fiecare persoanã în toate
etapele realizãrii unei lucrãri, de urmãrire pe parcurs de
cãtre întregul colectiv de specialiºti, cu toatã exigenþa. Spun
colectiv de specialiºti pentru cã aci se întâlneau într-un
întreg: arhitecþi, ingineri specialiºti în rezistenþã, topome-
trie, instalaþii, proiectanþi, tehnicieni, desenatori, deviziºti,
editarea ºi expediþia documentaþiilor, diriginþi de ºantiere, ºi
ei specialiºti în domenii distincte etc. Era o stare mirificã, cu
196

alura unui sanctuar, unde profesionalismul lua înfãþiºarea

unei credinþe, unde se gândeºte, unde se creeazã ºi se
adunã spre împlinirea unui obiectiv, în care oamenii, în
speþã colegii noºtri ce compuneau unitãþile beneficiare îºi
vor desfãºura momentele din viaþa ºi viitoarea profesie cu
sporite dorinþe de a face mai mult ºi mai bine pentru sine,
semeni ºi societate.
Am lucrat cot la cot cu aceºti minunaþi colegi, com-
ponenþi ai unui colectiv omogen, unitar, viu, competent,
responsabil ºi cu aplecare asupra corectitudinii, disciplinei
ºi calitãþii proiectelor, deopotrivã cu calitatea lucrãrilor
efective ce le realizam. Îmi stãruie încã în minte hâtrul
meºter ing. CORA LUIGI, ce lucrase la firma marelui arhi-
tect ºi inginer Emil Prager; nea MIªU DRÃGULIN, inginer
la rezistenþã, mare amator ºi îndrãgostit de lucrãri de con-
solidare a construcþiilor ºi în special a lãcaºelor de cult.
Ambii l-au pregãtit ºi lansat pe ing. SOCEC DONI, un tânãr
inteligent, spontan ºi perspicace, ce-a rãmas în aceastã
funcþie de ºef de atelier optsprezece ani, acestuia urmân-
du-i tânãrul Lt. major ing. VASILIU MIHAI, primit direct din
Academia Tehnicã Militarã ºi pensionat în funcþie de locþi-
ilor director cu grad de colonel.
Bãtrânul om de caracter, militar de carierã, ing.
topometrist LUNGULESCU ºi ÞOPANÃ TAVI, profesioniºti
rasaþi, ce lucrau cu precizia unui ceasornic, ei deschizând
procesul de proiectare ºi de pichetare a drumurilor, cãilor
de acces ºi „cota zero“, fãrã de care tot ºantierul ar umbla
într-o nãucire totalã, ca într-un Turn Babel. Am avut cura-
jul sã promovez în funcþia de conducãtor al întregului
 197

colectiv de proiectare o arhitectã, RUXANDRA DEDIU, cu

format profesional ºi estetic complet, ºefã de proiect a
unor lucrãri de referinþã, apreciate pânã la nivelul conduce-
rii de stat, cu dotãri integrate, în stilul ºi conceptul urbanis-
tic local. Postul fusese ocupat înainte, mulþi ani, pe rând ºi
alternativ, de ing. I. BARBU sau de ing. MARCU EUGEN,
oameni cu experienþã, versaþi în munca de proiectare ºi
execuþie, care au practicat meseria inginereascã de la
proiect la recepþie. Pânã la urmã, vârsta dã mãsura timpu-
lui, care dimensioneazã capacitatea de muncã, putinþa de
afirmare. Au fost deosebit de utili ºi devotaþi instituþiei timp
de peste 30 de ani, lãsând în urmã semnul onoarei ºi
recunoºtinþei noastre pe care suntem obligaþi sã-l
acordãm. Dintre componenþii colectivului de arhitecturã,
vogã au fãcut arh. SULESCU NIC., un om sobru, cu
prestanþã ºi personalitate, cu multã bunã-cuviinþã, cu
vocaþie pentru seriozitate, fost ofiþer artilerist, un coleg cu
mult ºarm ºi desãvârºire profesionalã, cel care era piatra
de încercare ºi de fãcut pârtie în noianul nevoilor ce picau
uneori ca zãpada viscolitã. Am avut în colectiv o mare val-
oare, ºi ca personalitate, un arhitect complet, înzestrat în
tot ce fãcea ºi concepea, foarte meticulos ºi complet,
SERGIU SÃNDULESCU, apoi M. VOICU, C. SAFTA, WILI
WORCIEKOVCHI, M. CURTA, R. VOICU ºi ajutoarele lor,
proiectanþi care fãceau de toate, de la lucrãri complexe la
cele individualizate funcþional, cu stricteþea ºi conexiunea
lor, la cele existente. Ca ingineri de instalaþii, toþi au fost în
grupul celor care au dus tot greul lucrãrilor timp de peste
25 de ani, din care amintesc pe ing. BURGARD SERGIU,
198

MATEYKA SILVIA, LICÃ DUMITRU (mereu purtãtor a 24

de mãsele în calitate de oltean sadea), ing, VICTORIA
POPA, th. POPESCU MARIA ºi ing. POPESCU LUCI, pre-
cum ºi desenatorii acestora.
În compartimentul unde se întocmeau devizele,
multiplicarea ºi formularul de ediþie ºi de expediere cãtre
antreprenori, remarc prestaþia th. GHICA G., th. KLIMEIN-
SKI TIB. ºi th. MARIA BURCEA.
Nu aº putea sã uit aportul celor de la Plan, ca ing.
PUREA PETRE ºi ec. PÂRVU ION, ºi pe cel de la Apro-
vizionare, cãrora, mai în glumã mai în serios, le spuneam
cã, dacã ne rãmân cinci saci de ciment, le fac statuie pentru
efortul uriaº ce l-au fãcut pentru asigurarea materialelor ºi
utilajelor necesare, ofiþeri ºi tehnicieni precum Col. ALEX.
CRISTESCU, Col.ec. DUMITRU ION, Col.ec. PLEANTÃ
EUGEN, ec. DAN ELENA ºi th. BÂLEA VALERIU. A fost o
muncã de echipã, cu oameni care au muncit fãrã preget,
cu zile ºi nopþi de efort prelungit ºi dãruire exemplarã, cu
multe renunþãri ºi amânãri ale unor obligaþii de familie, dar
ºi bucuria ce þi-o dã împlinirea ºi mãreþia faptului împlinit.
Cei mai sacrificaþi ºi oropsiþi erau însã diriginþii de ºantiere,
care stãteau pe teren 25 din 30 de zile, supravegheau
etapele principale ale lucrãrilor, dãdeau bun de platã can-
titativitãþii manoperei ºi categoriilor de lucrãri, dintre ei
detaºându-se cond. arh. ALEXE TEODOR, un cadru foarte
bine pregãtit cu rafinament ºi exigent supraveghetor al
lucrãrilor cu grad mare de dificultate, apoi Col. ing. MÃRGI-
NEANU AUREL, Col. th. ILIE GHEORGHE, Col.th. AXEN-
TE CORNEL, th. ANDREªAN CONSTANTIN, th. OPREA,
 199

th. GEORGESCU, subof.th. BRATU CONSTANTIN ºi toþi

care s-au mai perindat prin acest compartiment condus pe
rând de Col.ing. CAZACU VIRGIL ºi Col. ing. SLAVE CON-
STANTIN. Erau atât de necesari ºi utili aceºti oameni, încât
era de neconceput sã stãpâneºti d.p.d.v. al cunoaºterii
reale a situaþiilor din teren. În sectorul financiar-contabil, se
regãsea starea concretã a întregii activitãþi de investiþii,
întrucât aci se reglau decontãrile lucrãrilor, plata lor, docu-
mentele reale de platã efectivã ºi închiderea lor, vis-a-vis
de Banca de Investiþii, unde se confirmau cheltuielile efec-
tive ºi controlul prin leu. Am beneficiat timp de douã de-
cenii de o îndrumare ºi înþelegere competentã, soluþionare
ºi gãsirea unor modalitãþi de ieºire din impas, îndeosebi
din partea doamnei ec. DRÃGAN VIRGINIA, ºefa Sec-
torului Special, merite pentru care, nu o datã, conducerea
Ministerului i-a adus mulþumiri. În acest compartiment
cheie, pe care l-am avut alãturi, destul de încãrcat, prin
care rezolvam totalitatea lucrãrilor din þarã, un mod de
organizare care a rãspuns eficient prin concentrarea
rãspunderii ºi a controlului cheltuirii fondurilor alocate pentru
investiþii, câteva cadre de bazã meritã un prinos de re-
cunoºtinþã ºi respect, cãrora însãºi conducerea instituþiei nu
poate decât sã le mulþumeascã: Col. ec. PÃDURARU
GHEORGHE, Col.ec. TÃNÃSESCU CONSTANTIN, th.
NANCA FLORIN, la care adaug sprijinul ºi sufletul de aju-
tor al diriginþilor ºi migala de a ºti oricând starea financia-
rã, ale omului cheie BALA ALEXANDRU. κi deschisese o
cartotecã ce oglindea la leu, toate cheltuielile (la lucrãrile
în regie se þinea ºi evidenþa fiecãrui material cumpãrat ºi
200

decontat, pânã la ultimul cui). Aºa am fãcut faþã tuturor

controalelor anuale obligatorii cãrora le-am rãspuns prin
corectitudine, muncã onestã, responsabilã, competenþã ºi
devotament. Fãrã aceºti oameni „anonimi“, priviþi la scara
componenþei organizatorice a unui minister, dar fãrã de
care trãinicia ºi temeiul reuºitelor generale, ce dau mãsura
unor împliniri colective, nu s-ar fi putut asigura, pentru cã
activitatea de construcþii cazarmare era una definitorie ºi
de o necesitate neîndoielnicã, în cadrul ministerului. De-a
lungul a peste 40 de ani de existenþã, acest format organi-
zat ºi compact, cu o structurã proprie a ministerului de
proiectare, coordonare ºi realizare a lucrãrilor proprii nece-
sare asigurãrii condiþiilor de desfãºurare a activitãþilor
specifice tuturor unitãþilor componente ale Ministerului de
Interne, s-a dovedit nu numai necesarã ºi utilã, dar ºi tot
pe atât de motivantã de a rãspunde oricând ºi eficient
nevoilor stringente în acest domeniu. Conducerea acestui
serviciu complex, tehnic prin excelenþã, ºi-a gãsit ºi cadrele
necesare: Col.ing. NEDIANU JAK, Col.ing. GOICEA ION;
Col.ing. DEDIU G., Col.ing. MAIER VASILE, cadre de con-
ducere temeinic pregãtite nu numai în domeniul de bazã,
dar ºi în relaþiile de finanþare ºi decontare, ale formãrii bazei
juridice de legalizare a întregii activitãþi (avize tehnice ºi de
proprietate ºi toate condiþiile cerute de legi ºi acte norma-
tive). Din cadrele de bazã ale serviciului de construcþii s-au
desemnat mai târziu ºefi ai unor unitãþi care au funcþionat
dupã plecarea mea la pensie, care au continuat sã lucreze
cu o mare parte a aceluiaºi colectiv de bazã. Fiindcã, timp
de patru ani, am rãspuns ºi de investiþiile de telecomunicaþii,
 201

în mod obligatoriu vreau sã subliniez aportul unor spe-

cialiºti de marcã prin Maior ing. NEGRU GH. ºi Cãpitan
ing. MARINICÃ GH., pentru exemplaritatea ºi dãruirea lor.
Sectorul de Cazarmare avea o încãrcãturã multiplã,
cu sarcini ºi profiluri distincte ºi de necesitate cotidianã,
purtãtoare a expresiei utilului gospodãresc ºi asiguratoriu
al unui climat de muncã ºi de desfãºurare a activitãþilor
specifice tuturor unitãþilor. Aci se înmãnuncheau ºi-ºi dã-
deau mãsura, preocuparea întregii colectivitãþi pentru ca
spaþiile funcþionale sã aibã un aspect civilizat ºi sã impunã
respectul necesar. În deceniul opt al veacului trecut, 83%
din infrastructura funcþionalã a unitãþilor din compunerea
ministerului o constituiau spaþiile noi sau refãcute capital,
care, în paralel cu programele de modernizare a mobilieru-
lui ºi obiectelor de inventar, constituiau condiþii asiguratorii
de desfãºurare a activitãþilor stricte ºi în condiþii normale.
Este o muncã cu trudã multã ºi de-o asiduitate continuã în
aceastã zonã a activitãþilor unitãþilor militare, al cãrei ter-
men ºi conþinut s-a translatat ºi în sectorul civil, în special
în turism, unde existã o juxtapunere a serviciilor de „ca-
zare“, unde utilul, igiena, funcþionalul ºi exploatarea civi-
lizatã, întregite de o întreþinere zilnicã ºi în permanenþã
îmbunãtãþite, dau trãinicie ºi duratã îndelungatã de folo-
sinþã. Indolenþa, în fapt ºi în comportament, o gãseºti ºi o
constaþi mai ales pe stradã, imediat cum scoþi capul pe fe-
reastrã, la tot pasul. Dar cine sã facã curãþenie, sau sã
menþinã ceea ce alþii trudesc, gãseºti tot mai puþini.
Spaþiile de contact cu publicul ale unitãþilor de profil ale
ministerului sunt cele cãrora, zilnic ºi în repetate rânduri, li
202

se rezervã o gospodãrire asiduã, indicând în fapt direcþia în

care aveam foarte mult de lucrat sub aspectul unui compor-
tament civilizat. Fac murdãrie cei ce pleacã afarã sã caute
locuri de muncã ºi care sunt angajaþi tocmai spre a face
curãþenie. De fapt, este o ciclicitate ºi transmutaþie de expe-
rienþã ºi, paradoxal, ei fac curãþenie tot dupã cei de-o teapã
cu ei, adicã tot dupã cei care murdãresc ºi sunt certaþi cu
buna-cuviinþã ºi normalitatea igienico-sanitarã a spaþiilor.
Colectivul central al ministerului, însãrcinat cu mun-
ca de a direcþiona întreaga activitate de cazarmare, a fost
susþinut, organizat ºi ordonat funcþional de conducerea mi-
nisterului, cu sarcini ºi preocupãri de directivã, în principal
tehnicã, încadrat cu cadre inginereºti ºi ofiþeri cu expe-
rienþã în administraþie. Am avut ºansa datã, prin a ne
selecta cadrele verificate profesional ºi a le pune în funcþi-
ile potrivite, dar care au ºi dat rezultate pe mãsurã. Cea
mai prodigioasã ºi lungã perioadã în acest sector l-a avut
ca ºef pe Col.ing. PAªCU CONSTANTIN, un pasionat ºi
competent cadru, care a pus suflet ºi devoþiune în peste 20
de ani de conducere a acestui compartiment de o sensibili-
tate aparte. A fost secondat de aproape de alte cadre de
bazã precum Col.ing. CRÃCIUNESCU ION, Col.cond.arh.
STOIA GR., Col.ec. ANDREESCU IONEL, Col.ec. TIRON
D., Lt.col.th. GULBAN VASILE, Mr.ing. POPESCU CONST.,
consilierii juridici BÃRBULESCU LIGIA ºi ZAMFIR XENIA.
Nu pot sã nu-l amintesc aci pe un ofiþer vechi de
Administraþie, Cpt. POPESCU CONST., un încercat ºi pre-
þuit cadru militar, ordonat, punctual ºi corect, ce ne-a dat
lecþii pe aceastã linie la venirea în minister, având multe de
învãþat de la acest om iniþiat.
 203

Începând cu dânsul ºi continuând cu ofiþerii STOIA,

DROC ªTEFAN ºi subofiþerul STANCU MIRCEA, am for-
mat un colectiv ce a pus bazele instituirii unui sector de
CADASTRU, de naturã a pune ordine ºi cunoaºtere pre-
cisã, bazatã pe documente juridice, intabulate de notariat,
ale tuturor imobilelor deþinute ºi folosite de toate unitãþile
ministerului (mai puþin cele operative). A fost o muncã
titanicã ºi de permanentã actualizare a întregii documen-
taþii juridice, tehnice ºi administrative care înmãnunchiau
toatã istoria imobilului începând cu anul construcþiei, do-
cumentaþia (cartea tehnicã) de construcþie ºi reparaþie,
planuri de amplasament ºi planurile orizontale, zise teh-
nice, plata chiriei sau a obligaþiilor etc., perimetrele, veci-
nãtãþile, gradul de utilizare a terenurilor ºi aceasta în pro-
porþie de 97% din toatã zestrea imobiliarã ºi funciarã. Am
lucrat alãturi de M. Ap. Naþionale pe un front comun, fiind
singurele instituþii care au avut o asemenea preocupare,
pe cât de organizatã, tot pe atât de necesarã ºi utilã.
Noþiunea de administrare operativã, la care se refereau
legile þãrii, impunea o asemenea cunoaºtere ºi adaptarea
unor mãsuri în consecinþã.
Pentru dotarea cu mobilier ºi obiecte de inventar
s-au adoptat norme prin care oricãrei încãperi, corespunzã-
tor destinaþiei sale ºi folosinþei sale, i s-a atribuit strictul
necesar îndeplinirii sarcinilor de serviciu, pentru toatã gama
de utilizatori din profilul ºi specificitatea unitãþilor. Prin aceas-
ta, s-a fãcut ordine în primul rând în cunoaºterea nevoilor ºi
stãrii efective a calitãþii, tipizarea ºi gradul de dotare. Un ma-
re aport juridic ºi administrativ de a pune în acord drepturile
204

ºi necesitatea strictã a fiecãrui obiect de inventar, ºi toate

cu funcþia sau activitatea depusã, reuºita acestei mari acþi-
uni ce a imprimat o stare de ordine ºi disciplinã într-un
domeniu principal al unei colectivitãþi, ne-a fost asiguratã
de Colonelul (cu formare juridicã ºi în dreptul administra-
tiv) POPA MIRCEA, un cadru de bazã al unitãþii, calibrat în
probleme de ordin normativ ºi de naturã a reglementa o
activitate, strict administrativ-financiar. Latura tehnicã a ti-
pizãrii ºi profilului constructiv a fost asiguratã cu multã pri-
cepere ºi competenþã profesionalã de Lt.col. GOLBAN
VASILE ºi subofiþer MÃRCUÞÃ N.
Am adus mulþumiri acestor colegi merituoºi pentru
munca stãruitoare ºi seriozitatea doveditã pe întreaga pe-
rioadã a activitãþii în cadrul ministerului, de peste 35 de ani.
În mod necesar mai trebuie sã adaug activitatea
grupei de Metrologie, atestatã de organele abilitate în stat,
care au asigurat controlul ºi mãsuri impuse de întreþinere,
verificare ºi exploatare a tuturor instalaþiilor ce erau inven-
tariate ºi fãceau obiectul acestor intervenþii, colectiv mic,
dar de o stringentã necesitate ºi corectitudine în muncã ºi
compus din ing. DUMITRESCU DAN, tehnician CIOCEA
ION, conduºi de Lt.col.ing. BORDEIANU ALEX.
Nu pot sã închei acest capitol fãrã a aduce mulþu-
miri mai mult decât cãlduroase persoanelor din douã sec-
toare profesionale de o strictã necesitate ºi grea sau, mai
bine zis, precisã sau delicatã supleþe ºi ordine. Secretarele
acestor servicii, UNGUREANU NASTASIA ºi MOLNAR
MARIA, cu o încãrcãturã enormã de corespondenþã, ce tre-
buia înregistratã în categoriile ºi specificitãþile documentelor,
 205

cât ºi de arhivarea ºi pãstrarea lor. Apoi, un semn aparte

de recunoºtinþã faþã de nobleþea profesionalã a douã dac-
tilografe de sacrificiu, cu un profil moral ºi o disponibilitate
în a rãspunde unor cerinþe suplimentare de muncã, cum
rar mai poþi gãsi, depãºindu-ºi propria înþelegere de obli-
gaþie de serviciu. Douã personalitãþi pentru care chiar
recunoºtinþa trebuie maximizatã, faþã de sacrificiile aduse
ºi tot rãmâne insuficientã. Este vorba de doamnele FLO-
REA MANUELA, DICOIU IULIANA ºi de dl TARHON
DUMITRU. Rara avis!... Jos pãlãria, stimate colege ºi co-
legi, ºi întreaga consideraþie pentru tot ce-aþi fãcut spre
binele instituþiei noastre .
În cadrul instituþionalizat ºi organizatoric a funcþio-
nat o unitate de lucrãri de construcþii ºi reparaþii, special
constituitã, cu scopul executãrii unor lucrãri de intervenþie
rapidã în unitãþile centrale, în sistem de regie, care a asi-
gurat lucrãri de calitate strict necesare ºi de-o complexitate
sporitã, având în componenþã lucrãri de înaltã calificare
pentru toate meseriile. Au executat lucrãri nu numai de
reparaþii ºi întreþinere, dar ºi de investiþii de înaltã ºi cuve-
nitã motivaþie calitativã. Au dovedit prin prestaþie un res-
pect ºi o apreciere de care au fost înconjuraþi întotdeauna.
Mulþi maiºtri puteau conduce autonomi lucrãri de
toate categoriile în baza unor proiecte, pe care le citeau ºi
interpretau corect, ca IULIAN BUDICÃ, dulgher de înaltã
calificare care, de la fundaþii pânã la acoperiº, asigura toatã
gama de lucrãri, de-o punctualitate ºi exactitate de invidiat.
Atelierele de specialitate erau încadrate cu meseriaºi
desãvârºiþi, ca maistrul MÃRGINEANU GH. la lãcãtuºerie,
206

T. SEUCHEA la tapiþerie, OPREA CONST. la tâmplãrie ºi

mobilã, IROD N. la instalaþii electrice, ªERBÃNESCU NIC.
la încãlzire, MOGOª STELIAN la instalaþii sanitare, I.
BODEA mazicar, ANCA GH., tinichigiu, IVAN ºi RAICU la
zidãrie ºi finisaje de faianþã. Am avut ºi ºefi de ºantiere
foarte motivaþi profesional ºi exigenþi, ca th. ªTEFÃNES-
CU ST., ing. IONESCU D., ing. PUIU GH., ing. ROªU
NICOLAE, th. CONSTANTIN C. etc.
Cei care au rãspuns cel mai mult, în timp, de
aceastã unitate din cei care s-au perindat la conducerea ei
cu rezultate merituorii, sunt Lt.col.th. MOLDOVEANU
BRUNO, Col.ing. MUªAT ION, Col.ing. MUJA GH., colegi
profesioniºti, cu care am colaborat la modul exemplar.
Gãsisem un limbaj tehnic prin care dãdeam cursivitate
lucrãrilor ºi proceselor muncii, utilajele ºi forþa de muncã la
modul util ºi eficient ºi, peste toate, o înþelegere ºi seriozi-
tate desãvârºite.

*
* *

Un climat optim de lucru este încãrcat întotdeauna

cu un potenþial energetic benefic unei persoane, în care ea
regãseºte o vocaþie intelectualã, mai ales cã ambientul îi
sugereazã stãri de grijã ºi atenþie pentru o prestaþie de la
care se aºteaptã o calitate sporitã, cã rezultatul gândirii
sale ºi al lucrului înfãptuit de el este aºezat sub lupa obser-
vaþiei, dar nu a suspectãrii, ci a faptului cã el înþelege
mãsura ºi nevoia respectãrii exigenþei pe care nu trebuie
 207

s-o confunde cu duritatea ºi bãdãrãnia, cã este conºtient

de multitudinea sarcinilorºi a încãrcãrii lor pe fiecare din
componenþii grupului, astfel creând supraîncãrcãri celor
eficienþi, cu dotãri native ºi pricepere aplicativã, dar care
nu cupleazã la remunerãri egalitariste ºi pricinuitoare de
nedumeriri. Aci trebuie sã opereze „arta conducerii“, care
sã despartã apele cu toiagul dreptei înþelepciuni: ori o
diferenþiere a remuneraþiei, ori o disponibilizare a celor mai
puþin dotaþi ºi fãrã ºanse de aliniere la ritmul impus de
nevoile instituþiei.
Obiectivitatea trebuie sã-ºi depãºeascã condiþia ºi
situaþia prozaicã de închistare dãruind cale liberã primatu-
lui funcþiei calitative, a confirmãrii în faþa supranumericului
subiectiv ºi depreciativ.
Într-o colectivitate a unei mari unitãþi cu atribuþii
complexe, multiple ºi diferenþiate prin natura profesiilor ºi
menirii acestora cuplate într-un lanþ care este configurat
într-un mecanism compact ºi bine articulat organizatoric ºi
funcþional, unde fiecare verigã are implicaþia sa, calitatea
ºi omogenitatea cadrelor de conducere este determinantã,
fundamentalã ºi definitorie. Noi am fost câþi ºi cum sunt
degetele de la o mânã: cooperanþi, uniþi, complementari,
serioºi în profesie, responsabili pentru ºi faþã de sectoarele
în întregul lor de care rãspundeam, pentru ca ele sã funcþi-
oneze unidirecþional, cumulativ ºi simultan. Funcþiona be-
nefic noþiunea ºi acþiunea pozitivã a unui monolit, care cãpã-
tase o caracteristicã indestructibilã: sã cuplãm la integra-
litatea îndeplinirii ireproºabile a sarcinilor de serviciu. Nu
vreau sã se reþinã ca formã exageratã ºi nici autolaudativã,
208

dar rezultatele obþinute raportate la multitudinea proble-

melor ce ne reveneau, unica ºansã de împlinire rãmânea
în seama muncii stãruitoare ºi neîngãduitoare cu jumãtãþi
de mãsurã.
Primul comandant care ne-a primit ºi cãruia i-am
fost prezentaþi, în aceastã mare unitate a ministerului, a
fost colonelul ION EMANOIL, care pentru mine a devenit
un model, un referenþial al întregii activitãþi în ce priveºte
responsabilitatea asumatã, operativitatea, simplitatea ºi
normalitatea în selectarea indicelui de eficienþã, relaþia
directã cu oamenii, eliminarea formalismului ºi birocraþiei,
þinuta ºi alura militarã, ordonatã ºi exigentã, a ofiþerului de
carierã încercat în viaþã, cu personalitate, educat ºi dornic
de a-i învãþa ºi pe alþii, sfetnic ºi pilduitor, înþelegãtor deplin
al problemelor administrativ-financiare, ce desluºea dintr-o
clipã pretenþia tehnicã oricât de dificilã cãreia trebuie sã i
se subordoneze toate celelalte ca prioritate ºi importanþã.
A fost primul comandant, cu adevãrat, cãruia i-am dat ono-
rul plin de recunoºtinþã ºi obligaþie moralã, înclinându-mã în
faþa nobilei sale personalitãþi de la care am învãþat ºi ne-a
împãrtãºit arta conducerii, datoria recunoaºterii ºi punerii
în evidenþã a meritelor ºi calitãþilor subordonaþilor. În ma-
rea unitate, era iniþiatorul ºi întreprinzãtorul eficient ºi cu
spirit de acþiune, respectat ºi onorat de toþi. Am simþit
nevoia sã-l am alãturi ºi dupã ieºirea sa la pensie, cãruia
i-am rãspuns cu devoþiune prin a-i fi aproape ori de câte ori
a vrut, eu înlocuindu-l în funcþia de rãspundere a majoritãþii
compartimentelor de care rãspunsese dânsul, asigurând o
continuitate a unui stil de muncã recunoscut ºi însuºit de
toþi cei din subordine. Elementul de fond al muncii sale a
fost asumarea rãspunderii ºi curajul spargerii tiparelor
 209

lucrurilor monotone, promovarea spiritului înnoitor ºi anga-

jarea fiecãruia în actul de rãspundere ºi conducere. În
aceastã zonã poþi sã ºi greºeºti sau sã ai poticneli, dar
dacã 90% din activitate este calatã spre o direcþie bunã ºi
cu ºanse asiguratorii de reuºitã deplinã, înseamnã cã eºti
pe calea dreaptã ºi o poþi urma. Viaþa este un poligon de
încercare unde cei harnici ºi cu încumetare înving ºi învaþã
dintr-o reuºitã durabilã ºi exemplificatoare. Marile persona-
litãþi se nominalizeazã din grelele încercãri duse ca bãtãlii
câºtigate mereu ºi nu din glorii efemere în ciocniri cu
micimea întâmplãtoare ºi nesemnificativã. Am avut ono-
ranta ºansã sã fac echipã de muncã într-un colectiv de
camarazi timp de peste 25 de ani, oameni de onoare, pro-
fesioniºti, motivaþi, hotãrâþi, fermi, cu lecþia muncii ºi dãruirii
învãþate ºi practicate impecabil. Pentru ei pot depune mãr-
turie cu solemnitatea onoarei asupra modului exemplar în
care au muncit ºi au adus mari servicii, remarcabile, unitãþii
ºi ministerului. În ierarhia conducerii marii unitãþi, colegi care
ºi-au adus mari contribuþii, camarazi ai muncii pe baricadele
grelelor încercãri, cãrora le aduc recunoscãtoare elogii,
remarc pe Col.ec. MOTORGA PETRE, Gen.ing. AMOH-
NOAIE EPIFANIE, Col.ing. TEODOR DUMITRU, Col.ing.
ANGHELESCU NICOLAE, ca oameni generoºi, curaþi mo-
ral, oneºti, cu remarcabilã atitudine comportamentalã, plecaþi
prematur dintre noi, cãrora le port un imprescriptibil respect,
cu care am format o echipã sudatã, omogenã ºi respon-
sabilã. Li se mai adaugã colegii Col. (r) BALMUS NICOLAI
(azi general) ºi Col.ing. MÃRGEANU CONSTANTIN.
210

Faþã de toþi am o datorie moralã ºi o obligaþie în

plus, în calitate de ºefi sau colegi în conducerea acestei
mari unitãþi, oameni de o nobleþe rarã, profesioniºti desã-
vârºiþi, corecþi ºi de mare caracter.
Mã leagã ceva aparte de colegul Col.ing. Mãrgeanu
Constantin (Don Costello), un oltean sadea din Vânju
Mare, care a ºtiut sã se poarte astfel încât n-a pierdut
niciodatã în marea vânzolealã „concurenþialã“ pe tãrâmul
actului de conducere profesionistã în faþa celor pseudo-
specialiºti doriþi de unii în mod preferenþial, cu plusul de
tupeu, frãsunealã ºi mimetism în spirit organizatoric ºi
doxã, care deveneau perdanþi din start, dar „oficializaþi“
propozabili. Din dascãl de ºcoalã, profesie pentru care are
ºi acum o predispoziþie aparte, în special pentru istorie, a
devenit un merituos absolvent al Academiei Tehnice Mili-
tare, Secþia Transporturi, fiind promovat în timp ºef de ser-
viciu în aparatul central, iar apoi ca director adjunct. Un
coleg ºi tehnician desãvârºit, corect, de-o modestie exem-
plarã, stimat ºi iubit nespus de mult de cei cu care a lucrat
sau de superiorii sãi. Avea o stare beneficã de calm ºi rãb-
dare proverbiale (rar de gãsit, printre olteni mai ales),
împinse pânã la prudenþã, dar nu din lipsã de soluþii, ci
dimpotrivã, aºteptând momentul prielnic inserþiei unei
pãreri viabile ºi aplicabile, ca rod al inteligenþei ºi tactului
sãu. Coopera ºi cupla rapid la soluþiile optime ce ajungeau
ca sã angajeze ºi colective cu specific profesional distinct,
dar reciproc benefic. Învãþase ºi aplica dictonul „Festina
lente“ (grãbeºte-te încet), care-i ofereau ºanse de reuºitã,
fãcându-l un oltean atipic dar reuºit. Cred cã nu i-ar fi stat
 211

bine altfel. M-au legat multe de acest minunat coleg, pe

care buna-cuviinþã mã obligã sã-l înconjur cu o neþãrmuritã
dragoste ºi bucurie, de o puternicã ºi însufleþitoare cama-
raderie, respect, cãrora le adaug îndemnul de a ne bucura
de toate. Gaudeamus igitur, imn ce-l cântam în facultate.
Nu pot lãsa deoparte o selectã garniturã de ºefi de
serviciu, de profil din aparatul central, cu cuprindere coordo-
natoare pentru toate unitãþile ministerului, precum Col.ing.
POHRIB DORU, Col.ec. STÃNCULEÞ VAL., Col.ing.
COSMA ION, Col.ec. LIMBêANU PAUL, Col. DRUGÃ
GR., Col.ing. DEACÃ ªT., Col.ing. LUNGU NIC., Col.ing.
IONESCU PETRE, Col.ec. PETRE CONSTANTIN, Col.ing.
DIÞÃ ALEXANDRU. Apoi, colaborarea cu ºefii de unitãþi,
pendinte de marea unitate centralã: Col.ec. CHITICÃ NIC.,
Col. FRATES ION, Col.ing. ANGHEL N., Col. NEMÞEANU
MARCEL, Col.ing. DIACONU A., Col. DASCÃLU JAN,
Col.ing. LICURICI CONST., Col.ec. JIANU IONEL, Col.ec.
TUTUNARU CONST., Col.ec. MARINESCU GH., Col.ec.
UNGUREANU AD., Col.ec. TOMA VASILE, Col.ec. DÃNO-
IU CONST., Col.th. TOMOVICI MIRCEA, Col.ec. NACEA
ION, Col.ec. MARINESCU MIHAI, Col.ec. STROIE CON-
STANTIN ºi mulþi colaboratori în îndeplinirea sarcinilor.
Din marile unitãþi ºi comandamente de profil, locþi-
itorii comandanþilor cu probleme de Servicii ºi Tehnicã ºi din
teritoriu, îmi reþin atenþia: Col. TÃNÃSIE GR., Col. CONÞU
N., Col. PALEA V., Col.ec. BAUBEK SADI, Col.ing. RÃDU-
LESCU FLOREA, Col.ec. MOISA ION, Col.ec. DÂRMON
CONSTANTIN, Col.ec. RÃDULESCU ION, Col.ec. STRA-
JAN ION, Col. CIOCU D., Col.ec. PÃCURARU ALEX., Col.
212

CIOBOTARU D., Col.ec. GHEORGHE ION, Col. BOTICA

N., Col. DUMITRESCU GH., Col. DOBROTÃ N., Col.
IACOB DARIE, Col.ing. LUPUÞIU G., Col.ec. AGAPIE
ION, Col.ec. STAN V. etc.
Am de fãcut o mãrturisire, obligat de respectul ºi sti-
ma ce o port, care mi-a marcat începutul ºi cariera profesi-
onalã, cãrora le datorez consideraþiuni deosebite ca referen-
þiali în comportament ºi notorii în exemplaritatea atitudinalã.
General VORNICESCU GH., un veteran, un militar
înnãscut, o conºtiinþã vie de om-comandant, în al cãrui
cuvânt îngloba mãreþia onoarei militare, a întruchipãrii
datoriei ce þi-o sugera în respectarea ordinei ºi disciplinei
militare, un depozitar al obligaþiilor ce þi le impune viaþa
onorantã de militar. Funcþia ocupatã în ierarhia militarã are
prioritate în faþa gradului, iar acest militar desãvârºit o
avea în sânge ºi te determina a-i rãspunde cu atenþia
cuvenitã ºi stimã. Am avut prilejul sã fiu în preajma acestui
mãreþ caracter prin relaþii de serviciu, din a cãrui atitudine
întotdeauna am avut bucuria sã mã simt încãrcat cu pres-
tigiul ºi vigoarea cinstei, corectitudinii ºi puritatea unei con-
duite exemplare. Era locþiitorul pentru probleme administra-
tive al unui mare comandant de armã, iar în viaþa sa fusese
comandantul unei instituþii de învãþãmânt în care cãpãtase o
experienþã aparte. Câte învãþãminte de viaþã am putut lua
de la acest OM DE MARE CARACTER! A fost încercat în
viaþã cu multe probleme, a fãcut frontul dar le-a înfruntat cu
curaj ºi personalitatea dârzeniei ºi demnitãþii ce sunt speci-
fice marilor oameni, dar a cãror modestie ºi bun simþ îi încar-
cã, dimensionând mãreþia gândului generos în faþa micimii
 213

zgomotoase ºi secãtuitã de seva nobilã a omeniei. Dom-

nule general, dacã divinitatea vrea, poate sã vã înºtiinþeze
cã vã mulþumesc pentru pilda vieþii dumneavoastrã, care
mã va cãlãuzi mereu.
Referindu-mã la norocul ce l-am avut în „materie“
de ºefi ºi comandanþi pe linie profesionalã ºi a cãror cari-
erã în ascensiune le-am însoþit-o timp de peste douã
decenii ºi cu care am lucrat cot la cot, trebuie sã depun
mãrturie pentru dimensionarea lor comportamentalã ºi
profesionalã, oameni care au crescut ºi promovat datoritã
„numai“ calitãþilor lor intelectuale ºi de cunoaºtere a ceea
ce numim curent „CONDUCERE ªI COMPETENÞÓ.
Prin anul 1964, Cpt. MOTORGA PETRE, absolvent
de A.S.E. ºi fac. juridicã, venea în funcþie de ºef de servi-
ciu cu un spirit nou, schimbat în ce priveºte deschiderea
spre obiectivizarea potenþialului individual ºi marcarea în-
tregii activitãþi de suportul profesional ºi al eficienþei. Ges-
tul ºi intenþia sa au impresionat ºi, dacã la toate adãugãm
dorinþa de schimbare ºi înnoire ce strãbãtea latura organi-
zatoricã, a avut câºtig de cauzã. În acea perioadã, s-a
fãcut o primenire a cadrelor de conducere la scarã naþio-
nalã implicând ºi instituþia în care lucram.
Pânã în 1967, a fost avansat pânã în funcþia de ºef
de direcþie, iar din 1968, a devenit director general ºi ºef
de comandament pânã în 1974 când, pe motiv de sãnã-
tate, s-a retras din serviciul militar. A participat la douã
reorganizãri ale ministerului, luând uneori totul de la zero
cu restructurarea din temelii în 1968 ºi 1972.
Am lucrat alãturi într-un climat de muncã sporitã ºi
nevoia reconsiderãrii sistemului de conducere pe baza
214

unor principii noi, mult adaptate unor concepte în toate

domeniile cu noi exigenþe, dar cel mai important, al supor-
tului profesional ca mãsurã a eficienþei. A fost foarte recep-
tiv la nevoia încãrcãrii cu responsabilitãþi a comparti-
mentelor ºi arogarea unor competenþe, despovãrând fac-
torul de conducere centralizat, lãsându-i în seamã partea
decizionalã ºi tacticã coordonatoare. Acest stil de muncã a
avut menirea de personalizare, de creºtere a rãspunderii,
a satisfacþiilor profesionale ºi a stimulilor pentru o încre-
dere în forþa ºi capacitatea oamenilor. L-am secondat în
întreaga activitate de împlinire a acestui demers benefic,
responsabil ºi cutezãtor.
A plecat dintre noi prematur, dar ne-a lãsat o moº-
tenire bogatã în mãreþia crezului în curaj, îndrãznealã ºi
perseverenþã, ºi încrederea în fapta ºi capacitatea cole-
gilor de breaslã ºi de serviciu.
A promovat oameni devotaþi muncii ºi instituþiei,
capabili sã preia frâiele actului de conducere la modul
asiguratoriu ºi cu garanþii în activitatea profesionalã. Un
demn exemplu a fost Gral.lt.ing. AMOHNOAIE EPIFANIE,
un comandant ce-þi inspira bunãtatea, rãbdarea, disponi-
bilitatea de înþelegere ºi ascultare, receptivitate ºi cute-
zanþã, muncitor, flexibil dar ºi stãruitor, direct ºi nepãrtini-
tor, un om de onoare ºi caracter impecabil. Avea fermitatea
omului de onoare, cumpãtat, chibzuit, cu o putere de
muncã deosebitã, cu multã capacitate de sintezã ºi con-
centrare pe direcþii ºi probleme de fond, lãsând ºefilor
compartimentelor din subordine largheþea controlatã a
cãilor ºi mijloacelor de îndeplinire. I-am fost adjunct pânã
 215

la funcþia ce-a ocupat-o înlocuindu-l pe Col. Motorga,

având profil profesional de ing. constructor, fãrã nici-o
fisurã sau vreo nuanþã ce s-ar fi putut constitui în deservi-
ciu sau disconfort profesional. Te cuprindeau o liniºte ºi un
sentiment de confort stimulator ce te îndemnau la încre-
dere ºi poftã de muncã.
L-am respectat ºi l-am iubit ca pe un frate mai mare
pentru afecþiunea sa ºi, mai ales, modestia, bunul simþ ºi
comportamentul sãu generos ºi onorant. Nu fãcea nimic
exagerat, dar îi puteai aprecia calitatea gestului sãu curat ºi
îmbãrbãtor. Câtã onoare ºi regret a lãsat în urma sa când a
fost mutat în altã funcþie! Fãcea parte din categoria unui
dascãl ºi camarad ce se face simþit ºi prin lipsã, ca nevoie
de continuitate a unei vieþi îmbogãþite de prietenie, colegia-
litate ºi, mai ales, de pãrinteasca grijã ºi apãrare solidarã ºi
sigurã. A plecat dintre noi cu mãreþia modestiei ºi demnitãþii
omului împlinit spiritual, moral ºi ireproºabil. L-au plâns, alã-
turi de o familie zdrobitã, mulþimea colegilor de muncã, a pri-
etenilor ºi a tuturor celor care l-au cunoscut. O amintire de
neuitat, peste un munte de regrete ºi compasiuni.
A urmat la conducerea comandamentului în calitate
suplinitor Col.ing. TEODORU DUMITRU, un profesionist în
probleme de tehnicã militarã, absolvent al Academiei
Tehnice Militare, un monument de rãbdare ºi calm, ordonat,
cu comportament civilizat, cu vederi largi ºi cuprinzãtoare
ale tuturor profilelor ºi diversitãþilor unitãþilor ce compuneau
marea unitate centralã a ministerului. A fost un element de
echilibru ºi compensator, resimþit de întregul colectiv de con-
ducere dupã plecarea comandantului Gral. Amohnoaie.
216

Un om de mare înþelegere ºi bun simþ, cu care

lucrai din respect ºi obligaþia ce-þi revenea datoritã com-
portamentului sãu ºi blândeþii sale, în autoritatea ce ºi-o
impunea fãrã tenta unui semn de brutalitate, jignire sau
depersonalizare.
Bun coleg ºi cu alura comadantului elegant ºi ma-
nierat, care în scurte ºi puþine cuvinte exprima nevoia,
urgenþa, calitatea ºi îndatorirea ce decurge dintr-o sarcinã,
ordin sau obligaþia profesionalã. Vorbea ºi se comporta
deschis, fie apreciativ, fie sub forma unor dojeni pentru
minusuri ivite. Era dublu credibil: o datã prin stãpânirea de
sine ºi apoi prin maniera în care-ºi exprima punctul de
vedere. Asculta cu atenþie o dezbatere ºi nu se grãbea sã
dea soluþii pripite, dar nu uita ca ulterior sã-ºi manifeste
deschis poziþia.
Am lucrat alãturi în condiþii de excepþie, respectân-
du-ne ºi împlinind sarcinile ce ne reveneau pe linia speci-
ficitãþii fiecãrui compartiment, în acest sens fãcând loc unei
reciprocitãþi vis-a-vis de relaþia normalã de muncã ºi com-
portament.
Am rãmas ºi acum în relaþii excelente cu oameni
apropiaþi din compartimentele în care am lucrat, oameni
sufletiºti, de caracter, profesioniºti, încercaþi la greul muncii,
ca ing. CRÃCIUNESCU IOAN, ing. SLAVE CONSTANTIN,
cu grade de generali acum în armatã, Col.ing. MUªAT ION,
Col.ing. DEDIU G., Col.ing. MAIER VASILE, col.ing. MUJA
GH., col.cond.arh. STOIA GRIGORE, cadre cu contribuþii
deosebite în realizarea sarcinilor de serviciu, exemple ºi
pilde pentru cei care le-au luat locul prin firescul schimb în
timp al generaþiilor.
 217

Doresc sã dedic, în continuare, o legitimã pãrere

pe care vreau s-o încarc cu obligativitatea obiectivitãþii,
lãsând deoparte subiectivismul, exagerarea, supradimen-
sionarea sau starea lejerã ºi comodã a unei complezenþe,
pentru cadrele din conducerea ministerului care ne-au fost
nominalizate cu rãspunderea faþã de acest comandament
de o stringenþã ºi indispensabilã necesitate, coordonator ºi
asigurator în linie direcþionalã pentru toate unitãþile
Ministerului de Interne.
În întreaga perioadã cât am lucrat în cadrul minis-
terului, cinci adjuncþi ai ministrului ne-au coordonat activi-
tatea, din care, cel mai mult, a fost cel care avea sã stea
în aceastã funcþie timp de 19 ani, dl Gral.lt. ALEXANDRU
DÃNESCU, un cadru cu personalitate distinctã, cu capaci-
tate de adaptare ºi înþelegere pânã la identificare la speci-
ficul ºi profilul diferenþiat al unitãþilor de care a rãspuns. A
fost scutul, protecþia ºi ocrotirea ce ne-a fost asiguratã în
îndrumarea pe care, cu rãbdarea ºi exigenþa caracteristicã
ne-a împãrtãºit-o, schimbând radical viziunea ºi atitudinea
faþã de muncã, de aliniere deplinã la cerinþele noi la scarã
naþionalã, inoculându-ne câteva conduite cu care sã strã-
batem în viaþã, ca obligaþii strict indispensabile: 1. Exi-
genþa (nu duritatea!) ca formã modelatoare a caracterelor
individuale ºi colective; 2. Respectarea legilor ºi subor-
donarea întregii activitãþi sub pulpana ocrotitoare a
justiþiarului. Nimeni nu are îngãduinþa ºi clemenþa pro-
tecþiei prin ocolirea cadrului legal, al oricãrei activitãþi.
Personal s-a opus la modul cel mai vehement unor idei ce
sugerau, prin aplicare, ocoliri ale legii ºi atitudini care pânã
218

la urmã i-au dat dreptate, solicitând aprobãri de regle-

mentare ºi aliniere la lege, la o încadrare legal-juridicã a
unor acþiuni ce nu-ºi regãseau locul firesc. Împreunã ne-am
confruntat cu o situaþie sensibilã, la nivel, când chiar nu
prezenta tuturor aprobãrilor organelor abilitate în stat sã-ºi
dea girul executãrii unei lucrãri, uitarea celor care sem-
naserã fiind de naturã sã ne pricinuiascã pedepse cu gra-
ve consecinþe; 3. Sã-þi ocroteºti subordonaþii prin observa-
rea oricãror neîmpliniri ºi abateri disciplinare, dar sã nu-i
laºi la nevoie, acordându-le ºansa intrãrii într-o normalitate
comportamentalã. Puteai sã-i faci praf printr-o dojanã, dar
sã nu-i jigneºti ºi sã-i aperi în faþa altora, atunci când sunt
subiectivi sau le aduc acuze neîndreptãþite; 4. Sã promo-
vãm sinceritatea ºi nota calitativã în toate modurile de
exprimare ºi prezentare ordonatã, cu nota respectului ºi
bunei-cuviinþe; 5. Sã vorbeºti în cunoºtinþã de cauzã, din
realitãþile desprinse prin identificarea lor din teren, sã
acorzi asistenþã ºi mãsuri care sã corecteze imediat stãrile
nesatisfãcãtoare constatate. Sã acordãm sprijin tehnic ºi
mai ales juridic, cuprinderii stãrilor din teren care nu-ºi gã-
sesc corespondent în reglementãrile existente, mergându-
se pânã la modificarea ºi reconsiderarea lor în spiritul unor
prevederi legale.
Dupã ce a fost mutat din instituþia noastrã (omul nu
trebuie sã sfinþeascã prea mult locul), ne-am dat seama
cât de necesar ne-a fost ºi cât de greu se formeazã un
cadru superior de conducere ºi de coordonare în zona de
configuraþie tehnicã de specialitate ºi de înþelegere a
nevoii de acoperire a oricãrei mãsuri, cu contravaloarea ei
 219

financiarã, toate presupunând asumarea rãspunderii. Aci,

pentru fiecare activitate prestatã în scopul realizãrii unui bun
sau obiect de inventar, acesta are o valoare pentru care este
necesarã o cheltuialã financiarã, în care sens este nevoie
de o semnãturã încãrcatã cu rãspundere care îl angajeazã
suplimentar pe ordonatorul principal de credite. Nu oricine
se angajeazã la o asemenea ditamai responsabilitate.
Verba volans. Cu scripta manent, poate se ocupã altcineva,
credeau alþii, care dovedeau comoditate ºi uºurinþã.
N-a fost vreunul sã-l roage ceva ºi sã plece cu
mâna goalã, chiar dacã ceea ce solicitase se materializa
mai târziu. Cel mai de apreciat lucru, cã nimic ºi nimeni,
care lucra având un profil tehnic, ingineresc, juridic sau eco-
nomic, ca persoanã ºi prestaþie, n-a fost împiedicat cu nimic
ºi prin nimic sã-ºi punã în aplicare cunoºtinþele acumulate
care reglementau legic sau ºtiinþific în proiectare, însã, cu o
condiþie: sã nu abuzeze cantitativ ºi valoric într-o aplicaþie
din proiecte ce pot deveni oneroase, cu alte cuvinte sã va-
lorifice la maximum eficientizând astfel fondurile alocate.
I-a plãcut frumosul ºi l-a stimulat oricând. L-a im-
presionat, fãcând un cult pentru spiritul gospodãresc ºi
responsabil; a preþuit curajul ºi abnegaþia, pasiunea pentru
profesionalism ºi perseverenþa pânã la reuºitã în planul
obligaþiilor ce ne reveneau. Am mulþumirea cã niciodatã nu
i-am creat o situaþie pentru care sã i se aducã reproºuri din
vina, sau din cauza unor neîmpliniri în compartimentele
sau sectoarele de care rãspundeam. κi fãcuse un onorant
ºi mult apreciat obicei de a veni în unitatea noastrã pentru
a vedea machete, planºe, desene, schiþe ºi asta numai
220

pentru a fi cât mai aproape de cei care trudeau pentru

împlinirea unor sarcini importante. Continuitatea ºi înde-
lungata activitate în acest domeniu îl familiarizase atât de
benefic pentru noi, încât înþelegea dând mãsura cuvenitã
stãruinþelor întregului colectiv.
Cerea, cu exigenþã, verificarea ºi justificarea corec-
tã a cheltuielilor bugetare ale întregului minister, unde con-
trolului prin leu trebuia sã-i dai dovada utilizãrii corecte, în
zona destinaþiilor ºi scopurilor pentru care au fost reparti-
zate. „Dura lex, sed lex“.
La o asemenea comuniune de stãri ºi condiþii de
muncã, la pãstrarea unei mãsuri ce dãdea dimensiunea
relaþiilor ºi raporturilor de muncã, prin colegialitatea formatã,
în tiparele unei tradiþii de ordine ºi disciplinã în colectivitatea
oficial organizatã, toate aceste însuºiri poartã, prin exce-
lenþã, în intimitatea lor, germenele ºi substanþa unei pri-
etenii, a unui stil aparte de a te apropia de toþi ºi a-þi face mai
fluente ideile, pãrerile ºi opiniile exprimate, capabile sã ni-
veleze asperitãþile pe care zbuciumul vieþii, trãirile ei, ni le
aruncã în cale ºi te face pãrtaº la gãsirea unor modalitãþi de
a le depãºi, un „modus vivendi“. De un prieten ai nevoie
oricând, iar când în aceastã asociere de gânduri ºi intenþii
comune, încap doi sau trei prieteni, trãieºti un sentiment
tonifiant ºi cu întindere nelimitatã. Am o colecþie de „note“ cu
definiþii ale prieteniei ºi amiciþiei, dar cea mai cuprinzãtoare
în conþinut este starea care te face sã înþelegi menirea ºi
nevoia închegãrii unei prietenii ºi delicata îndatorire de a o
menþine funcþionalã, utilã ºi folositoare.
 221

Din anii premergãtori intrãrii efective în activitatea

profesionalã, mi-am prelungit „contractul social - amical“
cu nelipsitul meu prieten de peste o jumãtate de secol,
VASILE PALEA (fratele Pãlescu), constant, reconfortant,
jovial, tandru, sincer ºi curat ca un diamant cu valoare de
giuvaer. Mi-am mai adiþionat câþiva pe traseu: Gral.ing.
CRÃCIUNESCU ION ºi Col.ec. ANDREESCU IONEL,
olteni pursânge, oameni integri, serioºi, cu fricã numai de
Dumnezeu, profesioniºti, cu dragoste de familie ºi pãrinþi,
purtând sub cãmaºa primenitã, icoana ºi binecuvântarea
botezului, bucuria rugii în biserica Domnului ºi trãirii
depline în sfinþirea Trinitãþii. Au agerime în minte, cã nu poþi
sã le spui o vorbã ºi sã nu înþeleagã trei, au pricepere iute
ºi dãruire în a convinge ºi pe care-i simt aproape de peste
45 de ani. Se cunosc ºi ne cunoaºtem aºa de bine, cã nu
ºtim ce ne mai putem spune. Lângã ei, îl pot aºeza ºi pe
GIGI STOIA, cu care am fost colegi de birou din prima zi a
sosirii în minister, noi fiind boboci, dupã care el ne-a fost o
vreme ºef, având vechime ºi cã aºa se cuvenea. Din
provincie mã leagã o nestrãmutatã amiciþie cu Col.ec.
STRÃJAN ION, de la Alba Iulia, un român ardelean ºi
neaoº patriot, un om cu atâta bunã-cuviinþã ºi bun simþ, cât
are sã dea ºi cu împrumut, dobânda constând în
dragostea de fapta bunã ºi româneascã. Acum se luptã
eroic, în calitate de director al revistei Daco-Romania,
având alãturi pe cei din colectivul de redacþie, sã þinã sus
stindardul tradiþiei naþionale ºi a flãcãrii culturale româ-
neºti. Cu el ºi cu toþi cei ce scriu în revistã, te simþi în plus
onorat cã eºti român. Aceastã revistã trebuie ajutatã de
222

toatã suflarea ºi înflãcãrarea fiinþei naþionale, sã scoatã din

documente atestãri ale dãinuirii poporului român pe aces-
te meleaguri, din îndepãrtata vreme a trecutului ºi pentru
totdeauna. Este nu numai o obligaþie a ºtiinþei ºi istoricilor
români, dar ºi o necesitate de netãgãduit ºi atestatã de o
recunoaºtere doveditã istoric.
La câte lucruri ºi activitãþi am lucrat împreunã, am
putut face loc puternicului spirit de colegialitate ºi respect
ºi statornicia acestui semn al corectitudinii a existat între
noi. Nu mã socotesc ca fiind, sau cã mã comport în mod
aparte, dar dintotdeauna am simþit nevoia legãturilor ºi a
comunicãrii cu toþi colegii ºi prietenii. M-au bucurat revede-
rile, întâlnirile, menþinerea acestor relaþii funcþionale, vii ºi
reconfortante. Prea mult timp am fost despãrþiþi ºi aruncaþi
de nevoia locului de muncã în toate colþurile þãrii, de unde
nu ne-am putut sincroniza timpul bucuriilor unor întâlniri
pentru a ne revedea, iar ceea ce am reuºit sã mai facem
s-a realizat cu multã greutate. Privim tablourile ºi fotografi-
ile cu sfiala ºi emoþia unor repetabile ºi inevitabile amnezii
ale memoriei, cu regretul neiertãtor al trecerii anilor, a lip-
sei multora, în jurul cãrora se împletesc amintirile unor
clipe de mult trãite ºi pe care le trecem la timpul trecut. ªi,
totuºi, de fiecare datã când ne întâlnim, încercãm sã dãm
o încãrcãturã aparte bucuriei ºi totodatã o compensare
pentru tristele veºti despre cei care nu mai pot veni la
tradiþionalele întâlniri. Un mereu bun venit ºi la bunã
vedere, iubiþi prieteni ºi colegi, spre a fi alãturi pentru a
împlini mãreþia amiciþiei care ne uneºte, spre a ne îmbuna
firea ºi încrederea în noi. În anii trãirilor noastre individuale
 223

sau în corelaþie, viaþa ne-a intersectat prin natura servici-

ilor prestate, dar întâlnirile speciale au mãreþia supremã ºi
semnificaþia solemnitãþii unei încununãri a dorinþelor ºi
comuniunea unei obârºii, din care ne-am tras capacitatea
individualã de a ne croi un drum în viaþã, iar aceasta a fost
ªCOALA. Ca „Alma mater“, ea a frãmântat, a plãmãdit ºi
format caractere, potenþialitãþi, ºlefuiri intelectuale, a cize-
lat aptitudini, vocaþii, spirite dârze, aºezând cu grijã, pe
fiecare din noi, în matca opþiunilor individuale dar creative,
în ale cãror însumãri finale sã se regãseascã, într-o alcã-
tuire comunã, înfãptuirea nevoilor naþiunii. Aci, menirea
ºcolii îºi aflã întrunite ºi încununate eforturile acumulând
aspiraþiile noastre, partea lor vocativã ºi mãsura reuºitelor,
împlinirea nãzuinþelor ºi pretenþiilor actului sãu educaþional
ºi formativ. Fiecare din noi este purtãtorul amprentei
dascãlilor ºi profesorilor, care, de-a lungul anilor de studiu,
de învãþãturã, de formare a întregului nostru viitor, au con-
tribuit prin aportul lor la structurarea ºi consolidarea perso-
nalitãþii noastre, cu migala artizanului, cu mãiestria ºi pri-
ceperea magistrului, cu hãrnicia ºi truda creatorilor, cu blân-
deþea pãrinþilor, charisma ºi harul dãtãtor de înþelepciune,
pricepere, cutezanþã, tonusul ºi îndrãzneala învingãtorilor.
Aceste însuºiri cãpãtate ne aruncã înapoi, în stadiul con-
templativ al amintirilor ºi retrãirilor inimitabile, al tumultului ºi
vigorii tinereþilor noastre, la impecabila stare de încântare ce
þi-o dã visarea, speranþa, încrederea ºi statornicia.
O, voi, dascãli pe care vã vedeam purtãtori ºi
cunoscãtori ai marilor enciclopedii ale lumii, credeam cã
ºtiþi pe de rost ºtiinþele ºi adevãrurile, istorii ºi filozofii, cu
224

demonstraþii ºi teorii matematice, ce nu mai au secrete

ascunse, de milenii fãurite în universuri ºi naturã, ºtiutori ai
întrebãrilor fãrã rãspuns, magicieni ºi dezlegãtori de mis-
tere, iar noi, cu toate acestea în gând, am aºteptat sã
pãtrundem în lumea realului ºi cu rãbdare cãtre deschi-
derea spre cunoaºterea marilor descoperiri.
Ce ofrandã mai recunoscãtoare vã putem aduce,
ce rãsplatã mai încrezãtoare vã putem încuviinþa, decât
împlinirile noastre, care-ºi trag seva ºi consubstanþialitatea
din trudnicia ºi învãþãtura dumneavoastrã?!
Iar vouã, colegilor ºi prietenilor de-o viaþã, vã în-
credinþez marea ºi nemãrginita mea bucurie de a vã aminti
mereu de anii care ne-au apropiat ºi legat laolaltã, ne-au
umplut inima de veselie, ne-au cimentat nãzuinþele, ne-au
dat imbold ºi îndrãznealã, cutezanþã ºi toate reuºitele
vieþii. Noi am luat în piept zbuciumul vieþii, al vicisitudinilor,
al efervescenþei ºi impactului înnoirilor ºi transformãrilor
istorice, al bucuriilor ºi capriciilor, am gustat din nectarul ºi
amarul ei, am pãcãtuit ºi ne-am rãsfãþat deopotrivã ºi lao-
laltã am visat ºi sperat mai mult decât am reuºit, am în-
vãþat ce este înþelepciunea, am fost pãrtaºi prin contin-
genþã la tot ce s-a fãcut înþelept, raþional ºi temeinic, am
fost implicaþi în bunele ºi tarele acestei societãþi prin
împliniri ºi decepþii. Dar, am trãit un asemenea mod de a fi
în viaþã, având referenþiale reale faþã de care sã ne rapor-
tãm pentru a nu ajunge la starea nãucã de rãtãcire, vânzo-
lealã inutilã ºi sterilizantã. Ne-a bucurat farmecul ºi ºarmul
tinereþii clocotitoare, primenite mereu de volbura înnoirilor
ºi putinþa de a plonja în splendoarea descoperirilor; ne-a
 225

stimulat deschiderea cãtre cunoaºtere ºi verva deprinde-

rilor de a le practica. Am avut cale deschisã cuprinderii
scrierilor ºi autorilor acestora, ne-am adaptat gândul scor-
monitor la tainele marilor preocupãri ale ºtiinþei ºi chiar am
trãit din unele înfãptuiri ale ei, de care ne-am entuziasmat
de putinþa omului, dar ºi de nesãbuinþa ºi nebunia lumii
aducãtoare de catastrofe.
Marea tainã a minþii ne-a învãþat sã deosebim
binele de rãu, sã dãm aprecierea cuvenitã binelui ºi izo-
larea sa de tot ceea ce este necuviincios ºi netrebnic. Este
o filozofie a vieþii, fãrã a fi filozofi, dar mai ales fãrã a filo-
zofa. Trãim în parafraza unor experienþe de viaþã, viabilã ºi
concluzivã, fluentã sau în cascade ce-i întrerup normali-
tatea curgerii heraclitice, cu zbucium ºi calm intermitent,
perversã ºi simulatoare, prefãcutã ºi neîncrezãtoare,
galantã ori rigidã, tristã sau glumeaþã, potolitã sau jucãuºã,
dar întotdeauna capabilã sã-ºi croiascã o matcã proprie,
sinuoasã ºi liniºtitoare în final.

*
* *

Cu îngãduinþa onoratului cititor, doresc sã deschid

o parantezã, ce are în conþinut o stare distinctã de obiec-
tul ºi subiectele anterioare.
Gãsim de fiecare datã mãsura ºi fapta potrivitã
depãºirii grelelor vieþii, cãutând soluþia, dacã nu a uitãrii,
cel puþin pe cea a culpabilizãrii unor netrebnici, care tind sã
se ridice la rang de vocaþie ca acela al lucrurilor începute
226

ºi neterminate, de a nu le face temeinic, ci mai repede,

oricum, de a le lãsa la jumãtatea împlinitului, lãsându-ne
împovãraþi de invidie, de plãcerea sadicã de a vedea ºi pe
cel de lângã noi lovit de soartã, fãrã a-l ajuta ºi câte altele!!
De unde atâtea pãcate diabolice? De unde atâta rãutate
demonicã? De unde atâta necuviinþã ºi indiferenþã? Leha-
mitea tinde sã devinã „conºtiinþã naþionalã“, stare de nor-
malitate, chiar proclamantã ºi recomandatã a fi cea mai
comodã ºi mai la îndemâna celor „întreprinzãtori“ pentru
ca sã-ºi vadã liniºtiþi ºi nestingheriþi de nimeni ºi nimic, în
treburile lor sociale ºi aducãtoare de valoare adãugatã.
Ignoranþa, ca „taxã pe prostia adãugatã“, impertinenþa, im-
pudicitatea, prostul gust, imperfecþiunea verbalã, triviali-
tatea, ocara, mitocãnia, imbecilitatea, toate sunt în con-
curenþã deschisã spre a cuprinde ºi a se propaga pânã la
vârfurile societãþii. Sunt rãsturnate valorile societãþii ºi se
cautã sã se aducã în zona de vârf, pseudo-elite, sferto-
docþi, animatori de partide, îmbuibaþi pe posturi de arhan-
gheli ºi apostoli, dar fãrã niciun Dumnezeu, punându-ºi
aureole deiste, muieri (femei) vopsite, pline ºi împlinite de
cocoºei, toatã imperfecþiunea societãþii, pusã sã-ºi facã
propriul Cod penal ºi de conduitã „constituþionalã“, dupã
bunul plac ºi orientare nãucã.
Cultura ºi învãþãmântul au devenit un talcioc, un
obor, unde se scot, la tocmealã (contra cost) în loc de
zdrenþe, lucruri de mâna a doua, boarfe mototolite ºi mur-
dare, posturi, titluri, diplome, examene, subiecte ºi teme
de concurs, dar care vor a fi oficializate prin „pact politic“,
pentru a ne înscrie mai lesne la „premii“. Este o ofensã,
 227

este o jignire, o dezagreabilã stare, care nu mai poate

suporta amânare, fiind nevoie de mãsuri radicale, fãrã de
care naþiunea românã nu poate emite pretenþii în nici o
direcþie, nu de afirmare, ci chiar de recunoaºtere îngã-
duitoare, de apropiere de limita inferioarã a unui reviri-
ment, spre un aliniament considerat „notabil“.
Ce „pact“ sã închei când tocmeºti politic un dome-
niu în care ai nevoie de valori ºi, neavându-le în acest
cuprins steril, tu aduci tot cloaca politicului, sã faci tot jocuri
politice ºi vrei ca din joaca asta sã-þi iasã pasienþa, adicã
joci la culoare prin cacialma, cã doar, doar, îþi iese o quin-
tã royalã? ªi unde? La învãþãmânt ºi culturã?!! Mai rar
deºteptãciune!!!
În loc sã laºi cloaca politicului, cã nu are ce cãuta
în învãþãmânt ºi culturã, ca ºi în sãnãtate, sã faci pârtie ºi
sã asanezi zonele acestea, lãsând politicul sã facã oricâþi
clãbuci la gurã ºi sã alegi oameni care au capacitãþi ºi pu-
teri recunoscute intelectual sã-ºi facã datoria, fãrã aurã ºi
cununiþã de flori veºtejite, ofilite ºi cu ghimpi de martiriu.
Cu ºaptezeci de ani în urmã, dãdeam exemple de organi-
zare a învãþãmântului pe plan european, aveam bãrbaþi
întregi la minte ºi învãþaþi, oameni cu cogitate, ce gândeau
organizatoric, temeinic, vedeau peste ani, aveau persona-
litate. Am adus în faþã politica, pe toþi bîlbâiþii, necunoscã-
tori de limbã, fãrã nici o experienþã, nu ºtiu o „iotã peda-
gogicã“; am dat liber la manuale alternative aducãtoare de
spurcate venituri împãrþite între cei inculþi, dar mari amatori
de chilipiruri, care au introdus în cãrþi figuri „zise“ reprezen-
tative, necunoscute, luate din ziare ºi reviste deocheate,
228

de pe ecranele t.v., toate golite de substanþã, smochinite ºi

blazate, ele înseºi mirate, prin ce împrejurãri au ajuns în
manuale. Sunt „figurine“, nu personalitãþi ºi, de la ele, ºi
prin ele, vrem sã facem educaþie!! Cine dã girul alcãtuirii
programelor ºcolare, care de fapt sunt pentru nãucire ºi
necunoaºtere, de-a joaca, nu de-a ºcoala? Tot sfertodocþii,
neîncãpuþii în ºcoli, cu program ciuntit ºi nedus pânã la
capãt. Dintr-un învãþãmânt unde jumãtate (aproape) din
dascãli n-au ce cãuta la catedrã, aceºtia regãsindu-se pe
listele nereuºiþilor ºi chinuiþilor, de ani întregi, la concursuri
de titularizare, unde abia iau un „patru“, fãcându-i elogiu?!!
De la vârf trebuie început procesul de restruc-
turare. Nu trebuie ºi nu este suficientã o rotaþie a cadrelor,
aceasta putând avea un efect distructiv ºi halucinant, ce n-
ar putea sã rezolve operant problemele grele, pe care tot
nepricepuþii le-au fãcut. Nu este timp de experiment, ca sã
facem proiecþii pentru a implementa ceva, ameliorativ, ci
trebuie creatã o infrastructurã ºi un corp didactic clasic ºi
temeinic ancorat în realitate. Mixajele ºi implanturile se fac
pe corpuri sãnãtoase, viguroase ºi nu epuizate ºi cu debi-
litate, efectiv, pronunþatã.
Învãþãmântul trebuie „injectat“ cu moralitate ºi multã
exigenþã profesionalã, trebuie readus în sacralitatea lui, de
sanctuar al formãrii viitorului naþiunii, personalizat prin cadre
cu pregãtire ºi pricepere educaþionalã, ei sã fie în primul
rând reprezentativi, cu o conduitã impecabilã, exemple de
disciplinã ºi responsabilizaþi faþã de menirea ºi scopul pe
care-l au în societate. În învãþãmânt, obligativitatea nu tre-
buie sã constea numai în „oarece prezenþã numericã“ ºi în
 229

punguþa de mituire. Obligativitatea trebuie impusã prin

deprinderea cãpãtatã ºi însuºitã „DE A ÎNVÃÞA“. Punct.
Mãsura capacitãþii de însuºire este nota obþinutã ºi
reflectatã în cunoºtinþe, nu cea cãpãtatã contra cost. Pola-
ritatea dascãl - elev rãmâne chintesenþa procesului de în-
vãþare, instruire ºi educare. Orice rabat este o înlesnire a
strecurãrii în rândul celor conºtiincioºi a inadaptabililor,
care nu pot fi utili societãþii, aceasta devenind „tolerantã“ ºi
pseudo-receptivã la cantitatea sterilizantã.
Trebuie sã începem a umbla la scara valorilor ºi în
învãþãmânt, mai ales, ca ºi în întreaga societate, unde
numai calitãþii trebuie sã-i dãm accesul cuvenit spre a se
asigura profesionalismul, mult râvnit ºi recunoscut.
Orice fisurã în acest sistem se transformã în com-
promis ºi, de aci, lanþul slãbiciunilor, al improvizaþiilor, ºi
jumãtãþilor de mãsurã. În învãþãmânt ºi culturã, procesul
de promovare a cadrelor trebuie sã aibã caracter con-
curenþial, prin excelenþã ºi atâta timp cât seriozitatea nu-ºi
gãseºte locul în organizarea „concursurilor de selecþie“,
acestea devin licitaþii cu strigãri la creºterea preþurilor sau
oficializarea unui câºtigãtor dinainte stabilit. Aceasta nu
mai este promovare, este mimetism ºi fandosealã, o
cârdãºie a nimicului cu ceva mai mic, pentru a ajunge cine-
va. Dacã nu se vor lua mãsuri de excepþie, decretându-se
stare de necesitate, toþi neîncãpuþii pe listele de promovaþi,
merituoºi, vor ajunge contra cost ºi politic, conducãtori în
ministere ºi vor apãrea pe scena libretelor de operetã,
drept iluºtri ºi iluminaþi. ªcoala trebuie readusã în starea
de normalitate, ca pilduitoare ºi formatoare a copiilor ºi
230

tinerilor prin dascãli la care sã se priveascã încrezãtor, cu

garanþia ce-o sugereazã o icoanã dãtãtoare de glagovie
învãþãceilor, care au o singurã obligaþie fundamentalã ºi
permanentã: sã înveþe, sã fie disciplinaþi, respectuoºi ºi
supuºi unui regulament de la care nimeni ºi prin nimic sã
nu se abatã. ªcoala trebuie sã se autoconducã disciplinar,
etico-moral ºi gospodãresc. Conducerea fermã ºi autori-
tarã a ºcolii este cheia succesului. Educaþia ºi disciplina
trebuie sã dea ordinea de conduitã a ºcolii ºi deopotrivã de
obligatorie pentru toþi. ªcoala trebuie sã-ºi creeze scara
gradualã a pretenþiilor ºi nivelului de cunoºtinþe. Subiectele
ºi temele cu caracter unic ºi naþional nu sunt echitabile ºi
nici nu au acoperire logicã, atât timp cât ºcolile nu au, prin
cadrele care le compun, nivel egal de predare ºi efectiv ofi-
cial practicat. Deci, rabatul fãcut pânã acum este perfect ºi
total: o datã, pentru ºcolile bune este scãzut, iar pentru
cele slabe, nivelul este ridicat. Peste tot compromisuri.
Dacã se mai ºi divulgã ºi se fac cunoscute subiectele
dinainte (cã de-aia sunt secrete), sã vezi ce rezultate de
calitate o sã iasã, cã la procente suntem tari ºi unici, în
plãsmuiri „benefice“, care „dau (mai întotdeauna) bine“!!!
În ce priveºte selecþia cadrelor, aci trebuie folosiþi
operatori restrictivi, în trepte, care sã aducã prin trialuri, în
faza finalã de concurs, potenþiali candidaþi, cu reale calitãþi
ºi însuºiri pedagogice ºi, mai ales, cele necesare catedrei.
Altfel, ne vom regãsi în aceeaºi situaþie, când testele date
elevilor nu pot fi rezolvate de „profesorii“ lor, puºi în funcþie
pe criterii strãine învãþãmântului. Dacã citeºti rãspunsurile la
testele de concurs ale participanþilor, te cruceºti numai la
gândul cum au obþinut diplomã de absolvire a liceului ºi mai
 231

cu seamã a unei facultãþi!!! Este o ruºine naþionalã ºi nimeni

nu opereazã cu nici o mãsurã constructivã ºi categoricã!!!
Am ajuns sã constituim majoritãþi din procente mini-
male, maximizându-le pentru a putea avea ºi lua decizii la
scara întregului, naþional, sã trãim artificial din baloane fãrã
oxigen, supuºi ºi amãgiþi doar de eticheta unei sãli de reani-
mare, septicã pe dinãuntru ºi morbidã pe dinafarã. Trãim din
amãgirea gustului mierii amestecate în glazura amãrãciunii
fierii. Ne minimalizãm generalizându-ne ºi ne nivelãm prin
proeminenþele cucuielor, ce ni le face prostia imbecilizantã.
Unde te poate duce gândul unei reflecþii sau cogitãri?
Cum, în realitate, existã ºi mãsurã a lucrurilor, pre-
cum ºi nominalul purtãtor ºi cunoscãtor al evidentei posi-
bilitãþi de a avea ºi oameni care sã se legitimizeze cu
aceastã capacitate, suntem obligaþi sã spunem cã existã o
parte, chiar dominant statistic, care rãspund prezent la
noþiunea de calitate a oamenilor de catedrã. Aristotelic,
întregul precede partea, iar acest precept filozofic puncta,
însã în timpul trecut, în învãþãmântul anilor anteriori,
dinaintea reformei învãþãmântului, din secolul trecut.
Calitatea referenþialã în exemplaritate, nu atinsese însã
întregul nici atunci, dar atât cât era organizat ºi funcþiona,
cuprindea procente evident superioare, calitative ºi nu-
merice, ca încãrcãturã de culturã generalã pe cap de
absolvent al liceului, faþã de situaþia din prezent.
Certamente cã, ºi pentru aceastã categorie, ele-
mentele de noutate apãrute în planul ºtiinþific ºi de cerce-
tare fundamentalã ar fi dus la o încãrcare sesizabilã, dar
nu s-a constituit într-un impact nãucitor ºi de necuprins ca
232

acum, pentru cã suplimentul de încãrcãturã era gradual

distribuit, avea continuitate în procesul cunoaºterii, era
asimilat conºtient ºi mai purta cu el ºi bonusul reprezentat
de calitatea cadrelor, capabile sã ºi le însuºeascã exem-
plar, la modul teoretic ºi demonstrat de practicã. Etapa
experimentalã a studiului ºi cercetãrii a creat suportul de a
convinge prin „constatarea“ evidentã, cã între intuiþie,
practica doveditoare ºi logica raþionamentului era dobân-
ditã ºi nu presupusã. Cu atât mai convingãtor în ce pri-
veºte decalajul existent, în cazul unui învãþãmânt ciuntit ºi
traumatizat existenþial, unde cunoºtinþele au trebuit, pânã
la urmã, sã fie date într-un timp extrem de scurt, neînsoþit
însã de cadre temeinic pregãtite ºi de scara nevoii de
omogenizare a întregului corp didactic, la nivelul ºi exi-
genþa necesare. De aci, decalajul resimþit în primul rând la
nivelul cadrelor obligate sã se alinieze programelor ºcolare
ºi trena cunoºtinþelor care au continuat, mãrind decalajul
pregãtirii unitare a elevilor. Statistica, în schimb, a devenit
un criteriu imperfect întocmit, exprimat ºi împins în faþã,
ceea ce a depreciat starea realã a lucrurilor, prin exagerãri
ºi identificat nefericit cu stringenþa unei promovabilitãþi
obligatorii, care nu numai cã nu avea un sâmbure de ade-
vãr ce-l poartã probabilitatea, dar era sterilizant în zona
calitãþii ºi periculos de mincinos, confundând nimicul can-
titãþii cu mãreþia calitãþii reale. Paradoxal, aveam olimpici
statornici în reprezentativitate ºi o îngrijorãtoare creºtere a
celor care, prin neînþelegere, îngroºau cohorta celor care
abia învãþau ceva, ce li se pãrea de nedumerit ºi straniu,
faþã de puþinãtatea lor în pricepere. Crescuse decalajul
dintre nevoie ºi putinþã în paralel ºi în disconfort, cu
supradimensionarea în acordarea calificativelor de cãtre
 233

profesori, ei înºiºi penalizaþi în cazul celor care nu cãpãtau

note de promovare. Atunci, s-a dat cale liberã „pãcãlelilor“
ce s-au reflectat mai apoi ºi în pregãtirea viitorilor pre-
tendenþi la ocuparea catedrelor, ca profesori. Dacã mai tre-
buia, tot statistic, sã completezi în fiºã ºi numãrul de absol-
venþi care au fost integraþi în câmpul muncii, la ce rezultate
te mai puteai aºtepta?!! Starea aceasta de compromis era
previzibilã atâta timp cât acei suplinitori proveneau din
ceata celor neîncãpuþi în listele admiºilor la promovarea
examenelor de competitivitate! S-a clacat în câteva puncte
cheie ºi anume: în primul rând, la menþinerea în posturi a
cadrelor tolerate, care, la stricta selecþie a celor ce urmau
sã le ia locul ºi lipsa unui control riguros, al capacitãþii de
însuºire ºi potenþialului de predare a cunoºtinþelor, în con-
formitate cu programa ºcolarã. Apoi, nu s-au creat pro-
grame diferenþiate pe corpuri de specialitate profesionalã,
pe ºcoli de profil, menþinându-se obligativitatea aceloraºi
exigenþe, de cunoaºtere mai întâi de cãtre dascãli a
materiei ºi apoi a elevilor ºi nu invers. Imperfecþiunea ºi
compromisul fãcut asupra gradului de cunoºtinþe ale das-
cãlilor au determinat, implicit, ºtergerea nevoii de însuºire
ºi de cãtre elevi. Ce sã mai spunem de lipsa obligativitãþii
programate ºi de cotare severã ºi obiectivã, prin reciclarea
ºi reevaluarea cunoºtinþelor grupului mare de profesori,
care nu numai cã-ºi recuperau reale rãmâneri în urmã, dar
nu sunt încãrcaþi de necesitatea ºi obligativitatea ce le
revin, socotindu-se numai ca necesari prin prezenþã fizicã,
numericã ºi nu de nuanþa definitorie a calitãþii lor profesio-
nale, toate acumulate alãturi de indiferenþa ºi blazarea lor,
prea manifestã, la modul deranjant, când profesorul vine
(dacã vine!...) nepregãtit la ºcoalã ºi lovit de nulitatea
234

personalitãþii ºi prestanþei în faþa discipolilor. Mai adãugaþi

puþinã neglijenþã (uneori destulã, pânã la limita jenei) ves-
timentarã, un limbaj nepermis de coborât, trivial ºi descu-
rajant, apoi „verticalitatea“ sa precarã, dupã care te poþi
întreba dacã acesta este un mediu educaþional, formativ,
ordonator ºi dãtãtor de ºanse copiilor. Toate aceste imper-
fecþiuni puncteazã drept cauze care, prin implicarea ºi
dezonoranta afiºare a comportamentului ºi starea atitudi-
nalã, a dascãlilor ºi a profesorilor, în înfãþiºarea, educaþia
ºi disciplina elevilor. Profesorul este omul din faþã, eºan-
tion ºi referenþial pentru elev, privit sub toate aspectele
profesionale ºi atitudinale, de viaþã, þinutã, caracter, atitu-
dine, exemplaritate în obiectivitate, înþelegere ºi ca în-
drumãtor, fãrã sã aducã prejudicii personalitãþii copiilor. În
ºcoalã, elevul învaþã sã devinã cetãþean cu drepturi ºi
obligaþii, învaþã din povaþa dascãlului, prin prezentarea
prilejuitã de orice situaþie, a ceea ce trebuie sã-l marcheze
pozitiv sau negativ. Obligatoriu este tactul pedagogic,
având de partea sa metoda de lucru, experienþa, pro-
movarea unor tactici individualizate, exemplificarea ºi dis-
cuþia liberã, ordonatã, pilduitoare, cu multã exigenþã, toate
fiind mijloace pe care trebuie sã le aibã la îndemânã ca
obligaþii fundamentale ale cadrelor didactice, spre a învãþa
elevul sã gândeascã, sã judece, sã raþioneze ºi sã se
foloseascã de o logicã, fãrã de care nici o disciplinã ºco-
larã nu poate fi însuºitã temeinic ºi pe termen lung.
 235

A învãþa mecanic, printr-o repetare lipsitã de efi-

cienþã, a „toci“ o materie este echivalent cu a „învãþa“ cât
sã nu uiþi pânã la ºcoalã, iar înapoindu-te, sã nu mai poþi
ºti la ce-þi foloseºte. Studiul ºi metoda, sau ºtiinþa de a
învãþa, pentru categoriile exacte, rãmâne deducþia, fãrã de
care nu ai cum sã-þi propui sã memorezi noianul de for-
mule, dacã nu ºtii unde ºi cum sã le foloseºti. Nu mai
puþinã valabilitate, aceastã metodã o are ºi în ºtiinþele
exacte ºi ele împãnate cu raþionamente, legitãþi, recurenþe
sau stricte conformãri, obligativitãþi de interpretare ºi jude-
catã, motivaþii, corelãri, definiri ºi, nu în ultimul rând,
justeþea unei mãsuri ºi temeinicia ei, având un motivant ºi
o justificare de netãgãduit. Pânã la urmã, chiar ºi filozofia
se face nu pentru a filozofa, ci mai mult, se spune cã nu
existã filozofie, ci numai filozofi, care-ºi mãrturisesc un
mod de gândire, socotit de regulã cu distincþie spre înþe-
lepciune ºi cât mai aproape de a deveni credibil, apropiat,
asimptotic de adevãr.
ªcoala trebuie sã-i obiºnuiascã ºi sã-i determine pe
elevi sã înveþe din nevoia unei putinþe de a profesa într-o
îndeletnicire devenitã „meserie“, în cunoºtinþã de cauzã ºi
nu din obiºnuinþa sau aplicarea mecanicã a unei practici
vechi. Facultativ, trebuie sã rãmânã doar gradul înalt de
perfecþionare ºi, suplimentar, sau disponibilitatea pe care o
ai, spre a cuteza ºi reuºi în continuare. Oamenii de ºtiinþã
ºi geniile devin, se creeazã, dar nu se nasc aºa, ºi de
aceea ºi puþini posedã o aurã, ce ºi-o construiesc prin
muncã ºi perseverenþã, dincolo de sârguinþa comunã. Un
model referenþial în ce priveºte gradarea predãrii ºi
236

cotarea cunoºtinþelor, fãrã marja de subiectivitate, pusã la

îndemâna nu numai a celui care predã sau pune note, dar
ºi a subiectului interogat, l-am gãsit într-o librãrie la Paris,
într-un manual de matematicã, însoþit obligatoriu de o
culegere de probleme ºi ele diferenþiate ca grad de dificul-
tate, manual, în care un subiect (temã) era explicat ºi
prezentat, împãrþit în trei registre: 1. Cunoºtinþe teoretice,
metodologic demonstrate ºi obþinute prin mijloace teoretic-
deduse, cu trimiterea la stricta nevoie de însuºire ca mini-
mã stringenþã de obþinere a notei de promovare. Cu alte
cuvinte, în aceastã parte, se grupau cunoºtinþele minime
de teorie, fãrã de care nu puteai sã faci nici problemele de
aplicaþie din anexatele exerciþii obligatorii, pentru care ob-
þineai note pânã la ºase puncte pe scara de la zece la unu.
2. Pentru exerciþii teoretice suplimentare ºi opþionale, cât ºi
aplicaþiile lor diverse din registrul problemelor aplicative,
exista un grad mai ridicat de dificultate, ce garanta, la orice
examen, note de la ºapte ºi opt puncte ºi 3. Pentru cei
dotaþi ºi consecvenþi, preocupaþi de performanþã, mulaþi pe
aceastã materie ca disciplinã cooperantã sau definitorie în
profilul viitoarei profesii, cu asigurare în cuprinderea totalã
a materiei din programa liceului ºi cu garanþii de accesibi-
litate de peste 85% în treapta universitarã, fãrã meditaþie
specialã, procentul maxim fiind garantat de numãrul ºi di-
ferenþierea soluþiilor speciale date în modulul de probleme
ce presupuneau epuizarea rezolvãrii lor. Cu alte cuvinte, în
manual ºi categoria problemelor propuse, se epuiza toatã
gama gradului de dificultate care se oferea la vedere ele-
vului ºi pentru care, în afara acestui conþinut, nu mai erau
 237

necunoscute pentru candidat, la nivelul pentru care se

prezenta la examen sau concurs. În acest mod, scala de
eroare era de 0,1 - 0,2 dintr-un punct de cotare. Autorii
erau profesori de la catedra de matematici a unui colegiu
de elitã, care garantau cã aceastã metodã este stimula-
toare ºi concluzivã în ceea ce priveºte seriozitatea ºi
obiectivitatea notei date. ªtiþi cã, în cinci ani de folosire a
acestui tip de manual, s-a garantat un echivalent de în-
credere extraordinar ºi fãrã contestaþii? Partea apreciativã
ºi ca mãsurã a eficienþei a dovedit-o faptul cã, începând cu
clasa a V-a, elevii s-au autotriat ºi deplasat cãtre ºcolile
care le ofereau ºanse pe mãsura potenþialului lor, iar în
colegii rãmâneau numai elevii care în anii terminali se lup-
tau pentru note între 8,50 ºi 10, cu care era, în fapt, cotatã
exigenþa ºcolii respective.
Câtã simplitate pentru un randament atât de mare
ºi de invidiat!! De fapt, în asta constã dibãcia ºi benefi-
cienþa principiului autoreglãrii mecanismului funcþional,
autoprotector ºi garantat al unui proces educaþional: sta-
bilind cota sau nivelul de exigenþã, fiecare unitate ºcolarã
îºi creeazã mecanismul propriu, aducând la cunoºtinþã ºi
la vedere calitatea doritã în structura de învãþãmânt al
elevilor ºi, în fapt, lesne de înþeles, categoriile liceale de
pregãtire, respectiv dinamica pentru învãþãmântul superi-
or, a direcþiilor de specializare ºi, în mod concludent, a
cadrelor pe specialitãþi care intrã în vizorul pregãtirii ºi for-
mãrii în timp util. Am dat acest exemplu, pentru a sensibi-
liza factorii decidenþi la ideea cã un plan proiectat ºi deve-
nit propozabil prin confirmare experimentalã, ºi convenit
238

ca fiind util ºi performant, vizeazã în fapt câteva implicaþii

în aplicare, încãrcând ºcoala, ca unitate autonomã de con-
ducere ºi direcþionare, degrevând factorii de control din
centralã de aceastã „sarcinã“ de dãdãcire ºi tutelare, care
are, în sine, o stereotipie devenitã nu numai cicãlitoare,
dar ºi deranjantã, pentru cã nu performeazã, este rigidã ºi
limitativã în misiunea sa, ca aparat central, stufos ºi rupt
de realitate. Centrul trebuie sã emitã doar directive pre-
cise, scurte ºi, apoi, sã controleze dupã o tematicã solid
întocmitã aplicarea problemelor din care sã extragã, în sin-
tezã, concluzii ºi mãsuri de modificãri ale strategiei, numai
în ce priveºte programa ºcolarã ºi desfãºurarea sau orga-
nizarea procesului de pregãtire ºi perfecþionare a cadrelor.
Programa ºcolarã devine BIBLIA învãþãmântului prin obli-
gativitatea respectãrii „ad literam“, fãrã rabat ºi instituitã
canonic la nivel central, printr-o dezbatere ºi avizare colec-
tivã, pânã la rangul academic ºi instituþional. Cheia succe-
sului rãmâne în seama calitãþii, pregãtirii ºi priceperii
cadrelor, care, prin temeinicia ºi stabilitatea programelor
ºcolare, exigenþa în procesul de predare, din corectitu-
dinea pedagogicã ºi disciplina comportamentalã a lor ºi a
elevilor, trebuie sã creeze o dominantã. Fãrã ordine ºi dis-
ciplinã, instaurate chiar coercitiv (numai dupã ce s-au
epuizat toate mijloacele înþelese „democratic“ numai ca
drepturi, fãrã obligaþii) nimic nu se poate face, ele consti-
tuind jaloane în conduita ºcolarã, componente solide ale
obligativitãþii învãþãmântului. O obligaþie asumatã trebuie
impusã ºi respectatã fãrã menajamente ºi în termeni
restrictivi ºi nu facultativi, toleranþi, îngãduitori ºi voluntari.
 239

Regulamentul ºcolar este cadrul în interiorul cãruia TRE-

BUIE sã se desfãºoare întreaga activitate de învãþãmânt,
strict ºi necesarmente obligatoriu, atât pentru cadre cât ºi,
mai ales, pentru elevi, prin tutelarii lor, care suportã con-
secinþele severe ce decurg din încãlcarea prevederilor ºi
cerinþelor sale, sub semnãturã. Trebuie reþinutã obligativi-
tatea ºi responsabilitatea ce revine pãrinþilor faþã de proce-
sul educaþional ºi comportamental al copiilor, partea lor de
preocupare ºi supraveghere, dar mai ales a nevoii de
recunoaºtere a muncii depuse pentru a se regãsi ºi în
practicã silinþa ºi supravegherea efectivã, de zi cu zi, a
copiilor. Prin excelenþã, ºcoala trebuie sã instituie repere
referenþiale prin concurenþã ºi sã gãseascã pârghii de
motivare a calitãþii în pregãtirea elevilor, stimulente prin
burse, gazete ºcolare pe discipline, conduse de ºefii de
catedre, cu tematici angajante ºi popularizate în sensul
accesibilitãþii la calitatea lor formativã, prin participaþie ºi
conþinutul onorant ºi apreciativ de conduitã ºi þinutã cultu-
ralizantã. Prin latura sa educativã ºi având alãturi con-
tribuþia implicãrii pãrinþilor, ºcoala este factorul plenitudinar
în ce priveºte formarea calitativã a comportamentului tine-
rilor, mijlocul eficient ºi de necontestat prin contribuþia sa la
scãderea ºi micºorarea numericã a infracþiunilor juvenile.
Este de neiertat ºi de nepermis ce se întâmplã în ºcoli. În
loc sã se asigure un climat de colegialitate, prietenie, ami-
ciþie, o purtare civicã ºi decentã, specifice unei instituþii de
educaþie, aci se manifestã ºi se practicã spiritul de gaºcã,
desfrâu, libertinaj, scene desprinse din viaþa de stradã, ce
n-au nimic cu normalitatea. Lipsa de supraveghere ºi a
240

activitãþii de normalizare ºi responsabilizare, dar ºi a mã-

surilor coercitive, conduce la asemenea imperfecþiuni com-
portamentale. Excesiv de permisivã a devenit ºcoala, ca ºi
societatea, prin cetãþenii ºi factorii sãi de rãspundere ºi cu
puteri decizionale. Unde sunt pedagogii ºi orele de peda-
gogie sau dirigenþie? Ele au devenit atât de facultative, cã
nici nu se poate vorbi de eficienþã ºi necesitatea de a se þine.
Pedagogia trebuie sã devinã disciplinã ºi materie de diri-
genþie, cu notare, care sã se regãseascã în nota de purtare.
În mod obligatoriu, trebuie sã se întocmeascã,
anual, fiºe de evaluare a cadrelor, fiºe în al cãror conþinut
sã se regãseascã atât calitatea cât ºi rezultatele obþinute
de elevi, conjugate cu priceperea cadrelor în predarea ºi
þinerea frâielor de disciplinarizare a elevilor la ore ºi în
cadrul ºcolii, etica, morala, stadiul sãu de pregãtire, pre-
cum ºi garantarea aptitudinilor sale pentru a preda ºi face
faþã pretenþiilor ºcolii. Numai pe baza acestor fiºe se pot
face propuneri de promovare ºi trece la o cotã superioarã
de încadrare. Trebuie substituitã obligativitatea cu oportu-
nitatea, de unde ºi nevoia de a se institui o fiºã de cu-
noºtinþe ºi grad de pregãtire pentru a putea avea pretenþia
de a intra într-un concurs de confirmare, definitivare, de
grad sau promovare a cadrelor didactice, numai pe criterii
strict obiective ºi respectate cu sfinþenie. ªcoala trebuie
sã-ºi ocroteascã ºi sã-ºi cultive vocaþia pentru creºterea ºi
protejarea copiilor dotaþi - nativ, volitiv ºi cu capacitãþi de
afirmare în continuare, de emulaþie ºi grijã aparte. Este
necesarã constituirea, din cadrul corpului profesoral, a
unui grup de specialiºti care, bilunar, sã aibã întâlniri cu
 241

aceºti elevi, în baza unei tematici la obiect ºi diversificatã,

cu indicarea unor teme de studiu ºi documentare supli-
mentare ºi convorbiri ulterioare asupra înþelegerii de fond
a lor spre a le uºura impactul cu avalanºa de tematici ce
trebuie însuºite pânã la detaliu în viitor. Pânã la urmã, este
o pregãtire a deschiderii unor perspective spre „noul“ care
este preluat numai de cei care se încumetã sã îndrãz-
neascã ºi sã cucereascã redute ce se aºteaptã cucerite.
Aud mereu de o încercare de amestec al pãrinþilor
în aprecierea calitãþii actului de învãþãmânt ºi predare al
profesorilor!!! Este halucinantã aceastã idee!!! În primul
rând, te întrebi cui ajutã aceastã imixtiune într-o activitate
ce-ºi are sacralitatea ºi încãrcãtura sa de nobleþe profe-
sionalã, unde nu trebuie amestecat amatorismul, subiec-
tivitatea ºi mahalagismul democratic de prost gust ºi greºit
înþeles. Cum ar veni, ca ºcoala sã intervinã în problemele
familiale ale elevilor? Cine are gânduri atât de ciudate ºi
nãstruºnice?! Nu-mi pot da o explicaþie! În loc sã gãsim ca,
din actul de ºcolarizare, sã se scoatã chiar pseudo-moti-
vaþia politicului (ºi nu numai din învãþãmânt) unde este
nevoie de autoritatea profesionalã, noi ne strãduim sã
introducem strada ºi cartierul sã împãciuim niºte conflicte
de scarã a blocului, între doi-trei certãreþi! Dar nu ºtiu cu ce
drept un pãrinte este autorizat, ºi mai ales de cine, sã-ºi dea
cu pãrerea asupra notãrii ºi procesului în sine al ºcolii?! La
ºcoalã, pãrinþii sunt chemaþi, ºi nu ca sã vinã spre infor-
mare socio-profesionalã. Pentru situaþii deosebite, se pot
adresa în scris ºi fãrã sã perturbe procesul educaþional
prin prezenþã.
242

ªi, nu în ultimul rând, societatea ºi statul trebuie

sã-ºi mãreascã grija ºi atenþia pentru soarta cadrelor ce
slujesc ºcoala, asigurându-le un standard de viaþã care sã
le creascã prestigiul, autoritatea ºi, prin aceastã persona-
lizare, sã-i punã la adãpost de tentaþiile compromiþãtoare
ºi degradante. Învãþãmântul se asigurã prin ºcoalã ºi nu-
mai în ºcoalã. Elevul trebuie sã plece la drumul cunoaºterii
ºi încrederii cu obligaþia de a i se asigura, prin procesul
educaþional, temeinicia ºi integralitatea cunoºtinþelor cãpã-
tate numai de la ºcoalã, prin orele programate, lui revenin-
du-i obligaþia sã înveþe ºi sã se pregãteascã singur acasã,
fãrã meditator, stãruind prin muncã ºi perseverenþã
asiduã. Profesorul dispune astfel de timpul sãu liber, sã se
pregãteascã ºi el pentru a se prezenta exemplar la catedrã
ºi în timpul riguros afectat, sã-l utilizeze pentru verificarea
cunoºtinþelor ºi predarea lecþiei. Nu ºtiu de ce nu se dau
elevilor titluri de cãrþi pe care sã le citeascã suplimentar,
pentru întregirea cunoºtinþelor, cu notare asupra dezbate-
rilor ºi contribuþiilor individuale. Internetul, coborât în desu-
etudine, a devenit complicele sterilizant, ce le nãclãieºte ºi
le abureºte mintea elevilor, toþi accesând reþeauna web, de
unde copiazã „o impresie“ ºi nici aia autorizatã, doar for-
malã ºi indexatã, ca un plictis impus ºi plin de disconfort.
Acum, cel puþin, existã destul material la îndemânã, ce se
publicã mult ºi ai ce citi pentru un bagaj lejer de cunoºtinþe,
chiar dacã este costisitor, cã nu-þi vine sã te uiþi dupã el nici
în raftul de cãrþi, ca sã nu se uzeze. Asta e procopsealã cu
pagubã directã în actul de culturalizare, unde în loc de a
face un portofoliu de cãrþi desemnate a fi strict necesare în
 243

studiul elevilor, cu un preþ accesibil ºi tentant pentru a

cumpãra, stãm cu rafturi pline de reeditãri, la sume de
rãmân nevândute tot atâþia ani câþi au trecut de la prima lor
apariþie. Nimeni nu mai editeazã într-un „B.P.T.“ (Biblioteca
pentru toþi), unde cãrþile uzuale culturii de masã erau acce-
sibile, într-un timp „ticãloºit“, ci acestea sunt reconsiderate
la costurile „înnoitoare“ ale editurilor pãzite la colþ ºi aca-
parate ºmechereºte, de bãieþi cu culturã „încruciºatã“ ºi de
metiºi îngâmfaþi, filfizoni ºi buni la aritmetica numãrãrii ºi
agonisirii cãruþelor de bani, ce-i umflã dându-le aerul ºi
suflarea oamenilor de înaltã þinutã moralã. ªi te mai miri pe
mâna cui a ajuns cultura?!! Sigur, pe mâini moarte dupã
bani agonisiþi, uºor de cuprins în fiºele de declaraþie a veni-
turilor, mascate, pudrate ºi destul de garantate sã nu parã
stridente la citirea lor. Curat murdar. Dar, opera ºi mano-
pera sunt culturalizante prin definirea menirii lor, la preþuri
diferenþiate. Omul avid de carte ºi nevoia de a învãþa, o
cautã ºi la anticariat, unde o plãteºte înzecit faþã de preþul
ei, pe care-l avea acum douãzeci de ani!... ªi...?! Unii îºi
fac „bibliotecã la metru“ (pentru cã au disponibilitate la
bani), din tot ce apare drept carte nouã, ºi-ºi împodobesc
casa ca pe un brad de Crãciun! Dacã-i întrebi ce-au citit, îþi
rãspuns cã sunt ocupaþi cu afacerile. Dar pentru cine le
luaþi? Aveþi copii? Nu. Dar dau bine în casã, „dau a intelec-
tual“. La un aºa argument, e bine sã faci altceva într-o
societate nãpãditã de inculturã ºi de fãtuce prea pline de
ifose ºi CD-uri.
244

Trãiascã politicul imbecilizant, parcimonios, sferto-

doct ºi falimentar în linie dreaptã. Ai impresia cã neamul
ãsta poartã blestemul de a-ºi alege „predestinaþi“ dintre
oameni impuºi spre a-ºi confirma nevolniciile ºi faptele
impardonabile, iremediabili, vicioºi atitudinal, imperfecþi,
ocazionali, fãcãtori ºi desfãcãtori de clanuri, grupaþi ºi
coalizaþi prin cârciumi, birturi, crâºme, taverne, la beþii
ordinare, ipocriþi, care vorbesc despre neam ºi þarã cu o
neruºinare fãrã margini.
N-au venit vremuri care sã impunã oameni ade-
vãraþi, cinstiþi, oneºti, iubitori de þarã, cu vrednicia condu-
cerii ºi mai ales a guvernãrii. ªleahta, coteria, meseriaºi de
ocazie deveniþi peste noapte politicieni perverºi, ºi încã de
marcã, îºi întind tentaculele sufocante ca o caracatiþã, de
jos pânã sus. Sunt domenii în activitatea statului în care
politicul ar trebui subordonat profesiei, competenþei ºi asta
prin lege organicã, de pildã învãþãmântul, sãnãtatea, cul-
tura, cercetarea, ºtiinþa, justiþia, deocamdatã. Nici finanþele
sau economia nu ar trebui sã împartã fondurile întregii
colectivitãþi dupã culoarea politicului, pentru cã eu,
cetãþean nealiniat politic, nu numai cã nu mã simt
reprezentat, ba chiar sunt frustrat, tras cu forþa în acest
imbecil algoritm pãgubitor ºi nesemnificativ în actul de
fond al participaþiunii.
Uneori, cei nealiniaþi politic ºi neajunºi la vot, fiind
în majoritate, se întreabã unde este spiritul democratic ºi
cine-ºi asumã riscul sã spunã cã pe mine, cetãþean în
aceastã situaþie, cineva mã reprezintã?!... Cine, prin ce ºi,
la modul concret, cum?!!
 245

Lehamitea tinde sã cuprindã toatã suflarea acestei

þãri. Toþi stau în aºteptare, parcã-ºi doresc „provincia“.
Ne-am învãþat sã trãim prin reprezentanþi ºi prin delegaþia
datã cuiva, sã gândeascã ºi pentru mine, sã facã „ceva“ ºi
pentru mine, „Eu“ trebuind ca sã resimt doar dacã „Nenea“
acesta îºi mai aduce aminte cã are delegaþie pentru ceva,
din viaþa mea!!! De ce?... Din comoditatea ºi lipsa de anga-
jare care presupune ºi muncã ºi contribuþie, care e mare,
mare lucru. Anonimatul, sfânta impersonalitate, simpli-
tatea, ignoranþa transformatã ºi plãtitã cu taxã pe prostia
adãugatã, plictisul, invidia ºi imbecila stare de cârcotaº
palavragiu ºi impudic de comod. ªi ultimul, cãruia-i revine
sumbra sarcinã sã stingã lumina, nu mai are energie. A
rãmas sãrmanul în aºteptarea nãpastei întunericului
copleºitor ºi fãrã scãpare! Pânã când? De ce aceastã
nepãsare? Vin apele peste noi, vin puhoaie, ºi de opt-
sprezece ani plãtim pagube ºi ruine fãcute de calamitãþi,
dar nu suntem în stare sã facem un plan naþional, ca toatã
suflarea þãrii sã iasã ºi sã facã ordine în ograda proprie.
Aºteptãm pe cei de afarã? Vom mai plãti, fãrã sã ne dãm
seama, cã din fondurile pe care le-am cheltuit pentru
despãgubiri, pânã acum, puteam termina cu acest
blestem, punând la treabã opt, nouã sute de mii de
oameni, cãrora le plãtim asistenþã socialã pe nemuncã. Se
duc oamenii în strãinãtate, destrãmându-ºi familiile, aban-
donându-ºi copii, pãrinþi, case, terenuri, lãsând în urmã
starea dezolantã a unor regiuni ca pãrãsite, de teama
hoardelor barbare. Nu avem cine sã facã ordine în acest
haos aproape generalizat. Cheltuim din pierderi, creºtem
descrescând, adunãm scãzând ºi înmulþim împãrþind. Asta
facem!! Mai mult, cu oamenii pe care-i avem la conducere,
246

nu se mai poate gândi nici la ceva mai bun. Totul este rãs-
turnat valoric, nimic nu pare a fi justiþiabil ºi de stãvilit. Este
starea premergãtoare colapsului. Este neputinþa unei rota-
tive de guvernare pe timp limitat, dar cu intenþii secãtuite de
sloganul „acum, cât se poate, ºi pe urmã vom vedea ce mai
rãmâne ºi pentru alþii de dijmuit“. Acest „acum“ este fatal ºi
ne urmãreºte ca o pecete stigmatizantã pe termen nedefinit.
Cum te vei mai numi naþiune? Probabil un „spaþiu“,
ce „pare“ a fi populat, iar asta înseamnã mai mult decât
ruºinos.
N.B.: Este un articol, cu care mã tot plimb de câtã-
va vreme pe la diverse publicaþii. Este citit, este destul de
apreciat, dar nu-l pot pune în paginã, pentru cã nu este
scris într-o viziune plãcutã! Nu am joc de scenã?!! Bravos!
Aºa ceva, mai rar!!!

*
* *

Revin în mijlocul puternicului motivant element al

acestei încercãri mãrturisite sincer ºi cu devoþiunea ce
mi-o pot asigura numai prietenia ºi apropierea celor din
generaþia mea, cãrora nici lauda ºi nici elogierea nu le-ar
da mãsura simbolului reprezentativ al nobleþei sensului
semnificativ a ceea ce înseamnã o adâncã, sincerã ºi
curatã prietenie. Uneori, un prieten îþi este mai necesar ca
un frate sau coleg apropiat, el putând asigura convingere,
încredere, garanþie ºi poate depune chiar mãrturie, cu o mai
mare încãrcãturã a credibilitãþii ºi mai ales dezinteresatã.
În vara anului 2008, m-am decis ca tot ce aveam
întipãrit în memorie de-a lungul a peste 66 de ani de
 247

conºtientizare ºi trãire, a tot ceea ce se poate socoti

enunþiativ ºi se poate încorpora la modul constitutiv al noþi-
unii de colegialitate ºi prietenie, precum ºi a respectului
moral al obligaþiilor ce ne revin faþã de dascãlii ºi cãlãuzi-
torii noºtri în viaþã, pentru cã meritã, sã li se rãspundã,
oricât de modest, dar cu mult mai multã deferenþã ºi
cinstire, decât nepãsare, indiferenþã, uitare, neglijenþã sau
chiar ignobila ignoranþã pãgubitoare ºi de neacceptat. Eu
nu am þinut un „jurnal“, nu am avut notes-uri, dar am fixat
cu dragoste ºi plãcutã sinceritate, tot ce m-a impresionat
anume, ºi mai ales ce am socotit cã este ºi poate contribui
la cimentarea ºi stãruitoarea condiþie de colectivitate uni-
tarã ºi indistructibilã a colegialitãþii. În lipsa unor reguli
scrise, trebuie sã opereze cutuma, ce permanentizeazã
buna-cuviinþã sentimentul prieteniei, sigur, cel mai de-
sãvârºit moraliceºte. Menþinerea viabilitãþii acestor relaþii
nu are ºi nu poate avea sau pricinui griji de ordin material
sau de o scarã pseudovaloricã a superioritãþii vreunuia
„mai mare“ ca personalitate, pregãtire, inteligenþã, poziþie
socialã etc. Între colegi ºi prieteni nu opereazã asemenea
criterii sau, mai bine zis, nu trebuie sã opereze, în primul
rând, ci acela mai important, al bunului simþ ºi al cuviinþei
obligatorii. Desigur cã, prin starea noastrã atitudinalã în
raport cu toate aceste trebuinþe, în ce priveºte þeserea
trainicã a acestor legãturi care nu întotdeauna sunt în relaþie
biunivocã, precum aceea a salutului, care obligã ºi la
rãspuns, ci uneori, este semnalul înãlþãtor al unei pãrþi cã nu
te-a uitat, confirmã o pretenþie ce ºi-ar fi dorit-o ºi dascãlii
noºtri, cã am învãþat-o ºi-o punem în practicã.
Nevoia de a dovedi ºi rãspunde în modul afabil
acestor cerinþe ale conduitei este semnul înþelegerii
248

necondiþionate de „ceva anume“, care sã menþinã starea

iniþialã de puritate ºi moral admisã a constituirii prieteniei
sau colegialitãþii. Spiritul unei asemenea continuitãþi nu
poate avea condiþionãri decât de naturã a unei imoralitãþi a
unei pãrþi, ceea ce, în cazul nostru de pricepere, n-a fost
posibilã. Cu atât mai mult atunci când referirea se mutã la
profesorii sau îndrumãtorii noºtri. Pata de nemulþumire îºi
are pricina în aceea cã, de mulþi ani, nu mai ºtim de
numeroºi dintre cei cu care am fost colegi ºi nu mai avem
cum sã-i contactãm. Nici ei (unii) nu ne mai contacteazã,
deºi au repere fixe, de la care pot obþine informaþii pentru a
relua relaþia, de a menþine cel puþin o legãturã telefonicã ºi
explicativã în fond. Peste aceste situaþii de excepþie, domi-
natoare rãmâne atitudinea majoritãþii, a acelora care cuplãm
la aceastã bucurie a menþinerii legãturilor ºi de a participa la
întâlnirile organizate, o stare manifestã care dã suculenþã ºi
revigorare, ne tonificã fiinþa, emoþionându-ne prin revedere
ºi de reînnoire a unor clipe trãite în tinereþea noastrã. Nimeni
ºi nimic nu ne poate reda ºi explica mai veridic acele clipe,
decât noi, cei care le-am trãit cu adevãrat. Mãreþia ºi dimen-
siunea gestului îmbrãþiºãrii cu ocazia întâlnirilor o fac unicã
ºi imprescriptibilã, având încãrcãtura bucuriei ce-o trãim
deopotrivã, prin amintirea momentelor din începuturile ºcolii,
când, din necunoscuþi total, actul educaþional ºi solemni-
tatea atributivã a ºcolii, leagã ºi-ºi dovedesc menirea forma-
tivã ºi ca act social, al stabilirii unor relaþii camaradereºti pu-
ternice ºi indestructibile, punând în funcþiune resorturi nebã-
nuite, dar reale în capacitatea ºi temeinicia lor.
Între stãrile apoteotice ale omului, în special naº-
terea ºi punctul terminus (a treia fiind botezul), dau mãsura
deschiderii acestui arc peste timp. Douã surse îmi revin
 249

mai comod în minte acum, la care ºi despre care, doi mari

gânditori români fac trimitere. Primul, Mircea Eliade, în
culegerea sa antologicã „Arta de a muri“ ºi Petre Þuþea, în
cartea sa la care am mai fãcut referire, „Între Dumnezeu ºi
neamul meu“.
M. Eliade puncteazã anume cã, dintre toate,
moartea ºi-a creat un mit, dar nu anodin, fãrã importanþã
sau valoare (eticã, moralã, psihicã sau completitudinalã).
Adunând, în contextul onorantului omagiu, respectul ºi
întreaga compasiune pentru colegii care nu mai sunt prin-
tre noi, restituindu-le cuviincioasa obligaþie de a le mulþumi
pentru cã ne-au însoþit ºi ne-au fost pãrtaºi întregitelor
bucurii ºi nebunii ale copilãriei ºi tinereþilor noastre, cãrora
nici memoria ºi nici mãcar beteºugul vârstei nu le vor
ºterge existenþa ºi perenitatea satisfacþiilor create. Nu toþi
citim ºi ºtim din cartea morþii, dar trãim virtualul acestei
stãri apoteotice cu neputinþa pãmânteanului care învaþã de
la naºtere de existenþa acestui punct terminus al vieþii.
Exemplul dat de P. Þuþea, despre apropierea ºi simþirea
sãvârºirii acestui dat, pune în gura unui þãran cãzut la pat,
ce-ºi cheamã muierea, cãreia îi spune: „Fã! aprinde-mi o
lumânare, cã ºtiu eu unde mã duc. La cele Sfinte!“. Este
nemaipomenit. El îºi pregãtise, din viaþã, trãirea ºi ºtia cã
la capãtul ei, trebuia sã plece, pregãtindu-ºi toaleta ºi locul
de înmormântare, în zona sacrã a cimitirului, alãturi de ai
lui. Cucernicia deprinsã din credinþa primitã în bisericã i-a
consemnat atributul de „homo religiosus“ ºi dupã asta,
ºi-a terminat trãirea în aceastã lume, spunând AMIN. Mai
lumesc ºi sacrosant concept ºi faptã de creºtin sublimã ºi
de-o asemenea simplitate ºi mãreþie, nu poþi gãsi, atât
250

pentru gestul de admiraþie, dar ºi pentru curãþenia mora-

lizatoare care este plinã de înþelepciune ºi perfecþiune.
În cartea „Bel-Ami“, a lui Guy de Maupassant, un
personaj al romanului puncteazã magistral: „... prietene,
omule drag, cunoaºte-mã sã te pot pune pavãzã ºi scut în
calea nevoilor ºi nemulþumirilor mele. Vino sã împãrþim bu-
curia, fericirea ºi mulþumirea vieþii, mai mult decât frãþeºte,
în mod egal ºi fãrã teama de a greºi ºi a ne pãcãli“. Mi l-am
ales ca reper în viaþã. Pânã acum mi s-a confirmat. Poate cã
acest precept a avut sensuri biunivoce, acomodându-se mai
lesne cu încrederea acordatã ºi trãitã sincer, fãrã temeri ºi
subtilitãþi sau incorectitudini. Este ºi o parte a norocului în
toatã aceastã fantasticã împlinire sufleteascã.
Îþi mulþumesc, cititorule drag, pentru încumetarea
de a zãbovi asupra acestor rânduri ºi pentru înþelepciunea
de a le accepta ca sincere mãrturisiri de credinþã ºi a nu le
adãuga pretenþia unor porniri livreºti, literare sau autobi-
ografice. Un ne-poet ºi ne-scriitor, ca mine, cunoaºte exis-
tenþa unei mãsuri în toate faptele ºi trãirile vieþii noastre ºi,
personal, o respect. Adaug o reflecþie a lui F. Aderca:
„Fericirile sunt întotdeauna mãrunte ºi costisitoare. Numai
nenorocirile sunt gratuite ºi imense“.

Sfârºit