Faringele este un conduct musculo-membranos, o raspantie unde se incruciseaza calea respiratorie cu cea alimentara.

Aerul
inspirat patrunde prin fosele nazale, trece prin faringe in laringe, trahee, bronhii spre plamani; bolul alimentar trece in timpul
deglutitiei din cavitatea bucala in faringe, apoi in esofag spre stomac. Trecerea alimentelor si a aerului respirator se face
succesiv, nu simultan. Faringele mai serveste la ventilarea urechii medii si in fonatie. Prin formatiunile limfoide pe care le
contine, el joaca un rol in functiile de aparare a organismului. Diviziune. Faringele are o suprafata exterioara
(exofaringe) si o suprafata interioara (endofaringe).
Exofaringele raspunde, in parte, capului: este portiunea cefalica, si in parte gatului: este portiunea cervicala.

RAPORTURILE FARINGELUI
Faringele are forma unei palnii cu bazain sus si varlful in jos, careia ii lipsete peretele anterior. Vom avea deci de studiat
raporturile lui, referindu-ne la urmatoarele elemente: l. o baza; 2. un varf; 3. fata posterioara;
4. doua fetelaterale (marginale); 5. douamargini anterioare.

Baza sau extremitatea superioara se insera pe baza craniului si anume pe portiunea bazilara a occipitalului
si pe fata inferioara a stancilor temporalelor.

Varful sau extremitatea inferioara este mai ingusta si se continua fara o limita neta cu esofagul.

Fata posterioara a faringelui raspunde coloanei cervicale (corpul si procesele transverse ale primelor sase vertebre cervicale),.
Vertebrele la acest nivel sunt acoperite de muschii prevertebrali si de. fascia prevertebrala. Intre faringe si fascia
prevertebrala se delimiteaza o fisura transversala, numita spatiul retrofaringian.

Fetele later ale. Am vazut ca faringele are o portiune care raspunde capului si alta care raspunde gatului. Ca atare, la fiecare
fata laterala vom avea de studiat un segment cefalic si unul cervical. ·
Segmentul cervical este in raport cu manunchiul vasculo nervos al gatului, acoperit de sternocleidomastoidian si de planurile
regiunii carotidiene (arterele carotida comuna si interna, vena jugulara interna, nervul vag, nodurile limfatice cervicale
profunde). · .
Din carotida externa iau nastere arterele: tiroidiana superioara, linguala si faciala care se aplica pe peretele faringian.
In partea inferioara, faringele vine in raport cu lobii glandei tiroide.
In partea superioara, faringele cervical e incrucisat de nervul hipoglos.

Segmentul cefalic. La cap, intre faringe, coloana vertebrala cervicala si ramura mandibulei, se gaseste un spatiu numit spatiul
mandibulo-vertebro-faringian.
Pe sectiune spatiul are o forma triurighiulara; :fiindca faringele si ramura mandibulei converg inainte. Baza triunghiului e
formata de coloana vertebrala. In sens vertical, spatiul mandibulo·vertebro-faringian se intinde de la baza craniului si pana
la planul care trece prin unghiul mandibulei.
Spatiul mandibulo-vertebro-faringian este impartit prin lama profunda a fasciei in doua spatii secundare: spatiul glandular si
spatiul subglandular.
Spatiul glandular contine parotida si organele care o strabat.
Spatiul subglandular sau spatiul laterofaringian e divizat prin diafragma stiliana intr-o loja prestiliana si o loja retrostiliana
Marginile anterioare. Faringele, fiind asemanator cu un trunchi de piramida, are doua margini. Aceste doua margini se prind pe
toate formatiunile osoase, fibroase si cartilaginoase de la baza craniului pana la cartilajul cricoid. Ele vorfi expuse la stratul
submucos al faringelui.