Cultura salcâmului energetic în România: Investești 1.

900 de
euro/ha și recoltezi biomasă din primul an.
Înființarea unei plantații de salcâm nu implică un cost uriaș, însă este nevoie de pasiune și de
experiență, ne mărturisește Ruben Budău. Inginer silvic cu doctorat în cultura salcâmului,
orădeanul a început să fie pasionat de această plantă în urmă cu 10 ani. Suprafețele noi plantate
cu salcâm energetic încep și ele să crească. Doar anul acesta, lângă Lugoj, o firmă belgiană a
plantat 100 de hectare, proiect în care Ruben Budău este implicat direct și care, acum, în mijlocul
iernii, se pregătește de prima recoltă.

”Salcâmul este, cred, singura cultură la care recoltarea se face iarna. Recomand înființarea
plantațiilor în regim agroforestier, care nu se supune rigorilor foarte stricte ale Codului Silvic”,
declară Ruben pentru Agrointeligența – www.agrointel.ro.

Specialistul spune că, în acest fel, exploatația este gestionată administrativ ca orice cultură
agricolă și se încasează și subvenția pe suprafață, salcâmul intrând în categoria ”alte culturi
agricole în teren arabil”.

Randament bun și pe cele mai sărace soluri

Cel mai mare avantaj al culturii de salcâm este că se pretează la cele mai sărace soluri, chiar și în
zone accidentate. ”Pe ceea ce noi numim pârloagă, o plantație este soluția ideală pentru a
valorifica acea suprafață. Este drept că, la fel ca la orice altă cultură, este nevoie de o pregătire
specifică a terenului”, spune orădeanul. Alături de un asociat, el a înființat o firmă care îi ajută pe
cei interesați să își facă o plantație de salcâm, preluând toate sarcinile – de la analiza și pregătirea
solului, la puieți, plantare, îngrijire în primul an și prima recoltare.

“Salcâmul este singura cultură energetică la care recoltarea se face încă din primul an”, explică
specialistul un alt avantaj al culturii de salcâm. La salcia energetică, ca și o comparație, prima
tăiere se face abia în anul 3 de la plantare. De altfel, Ruben și asociatul său au dezvoltat un utilaj
special pentru recoltarea salcâmului. Acesta costă 20-25.000 de euro și faceatât tăierile, cât și
tocarea și este ușor de atașat la tractor.

”Este foarte eficient și este de cel puțin zece ori mai ieftin decât o combină de producție
americană, spre exemplu. Tot ce trebuie este acel utilaj și un tractor. Recoltarea la salcâm se face
iarna din cauză că atunci solul este înghețat, rezistă agresiunii utilajelor grele cu care se lucrează.
Mai mult, arborele este lipsit de frunze, iar biomasa obținută este de cea mai bună calitate”,
explică Ruben Budău.

Plantări – toamna sau primăvara

Înființarea unui hectar de plantație de salcâm se poate face atât toamna, cât și primăvara, din
martie până în aprilie. ”Ca și costuri, vorbim de 1.900-2.200 de euro pentru fiecare hectar. La
acest cost, noi preluăm situația de la A la Z – inclusiv recoltarea, și oferim și garanție pentru
prima recoltă de biomasă de 8-9 tone la finele primului an de la plantare”, declară inginerul
silvic.
Comparativ, din informaţiile Agrointeligenţa, la salcia energetică, doar materialul săditor costă
cel puțin 1.600 de euro/hectar.
Ca și rezistență, salcâmul este, din nou campion. Singura sa vulnerabilitate sunt băltirile, așa că
trebuie avută în vedere amplasarea plantației. „Salcâmul rezistă la vânt, la secetă, la ger. Are
nevoie de doar două lucrări pe an, respectiv de stropiri care să combată buruienile pentru că vrei
să recoltezi biomasă premium, nu din ierburi”, explică Ruben Budău.

Comparația prețului actual a gazului natural și costul de producție al biomasei de salcâm (în
România):
1m3 gaz metan = 2kg tocătură de salcâm ca putere calorică;
500 m3 gaz metan = 1 to tocătura de salcam;
500 m3 gaz metan = 113,63 euro la prețul actual al gazului natural la consumatori subventionat
de stat !;
1 to tocătura =9,75 euro, cheltuieli directe pentru obținere în sistemul agrosilvic.

Un exemplu al rezistenței salcâmului este faptul că el a fost plantat prima dată, în 1852, pe o arie
mai mare la Băilești, în Oltenia. A fost singura cultură care a reușit să stabilizeze dunele de nisipi
din zonă, să combată fenomenul de deșertificare și fenomenul de eroziune eoliană. Odată cu
căderea regimului comunist, multe din plantațiile de salcâm au fost însă tăiate, așa că problemele
legate de secetă extremă și alunecări de teren au început să reapară.

Puieții de salcâm se prind ușor odată plantați, iar viteza lor de creștere este uriașă – de 2-2,5
metri pe an. Așa se și explică de ce prima recoltare se face în anul 1. Mai mult, din anul doi de la
plantare, pentru că salcâmul lăstărește puternic, cantitatea de biomasă obținută se dublează de la
8-9 tone/ha la 20 tone/ha. Producția de biomasă se va stabiliza la 20 de tone/ha din anul trei, cu
randament constant timp de 20 de ani. ”La un calcul simplu ne dăm seama că de pe un hectar de
salcâm se obțin 400 de tone de biomasă în 20 de ani. În prezent, prețul de referință pentru
biomasă este cel al Regiei Naționale a Pădurilor, de 40 de euro/tonă. Noi am calculat un cost de
producție pentru plantațiile pe care le înființăm undeva la 10-14 euro”, explică Ruben Budău rata
profitabilității la cultura de salcâm.

Rentabilitate ideală la peste 50 de hectare

Pentru a dezvolta o afacere cu această cultură energetică, specialistul atrage atenția că totul
depinde de nevoile investitorului. Astfel, dintre clienții săi, mulți sunt proprietari de solarii sau
sere și prin plantația de salcâm reduc costurile cu încălzirea pe timp de iarnă. Astfel, pentru
valorificare în regim propriu sunt suficiente 5-10 hectare de salcâm, însă pentru a face comerț cu
biomasă, se recomadă o suprafață de 50-100 de hectare, ceea ce face ca salcâmul să intre în
categoria culturilor foarte rentabile pe suprafețe mijlocii.

”În opinia mea, cultura salcâmului este una de viitor. Străinii deja au investit în suprafețe uriașe,
chiar și vecinii de dincolo de Prut s-au convins de rentabilitatea sa. Având în vedere că se poate
face o plantație și pe teren slab calitativ, cred că planta este o soluție și pentru orășelele mici care
își pot acoperi necesarul energetic pentru școli, spitale sau alte instituții publice”, apreciază
Ruben Budău.