Şcoala Biblică „SHEMA ROMÂNIA”

Tîrgu Mureş

METODA DE STUDIU
BIBLIC INDUCTIV

Notiţe de curs

2014-2015
 METODA DE STUDIU BIBLIC
INDUCTIV

Planul metodei

• Introducerea metodei
• Privirea de ansamblu
o Citirea atentă a textului studiat
o Meditaţia asupra textului citit
• Observarea
o Structurii
Prin rescrierea pasajului studiat
Prin găsirea relaţiilor structurale
o Conţinutului
Prin căutarea răspunsurilor la întrebări
• Interpretarea
o Interpretarea
o Formularea ideii exegetice (pe baza observării textului studiat)
o Formularea ideii teologice (prin corelare cu alte texte biblice)
• Aplicarea
o Formularea ideii actuale
o Aplicarea propriu-zisă
• Sinteza
o Evaluare – rezumare

1
 Introducerea Metodei
OBIECTIVELE LECŢIEI:
1. Să poţi defini metoda inductivă.
2. Să înveţi scopul metodei şi semnificaţia respectivă.
3. Să enumeri şi să cunoşti cele trei elemente de bază ale metodei de studiu inductiv.
4. Să enumeri şi să cunoşti cele trei etape şi cei nouă paşi ai metodei.

Definiţie Metoda inductivă este o metodă prin care studiem unităţile Bibliei ca să găsim
adevăratul lor conţinut, înţeles şi aplicaţie.

Unitatea de bază a Bibliei – cartea şi pasajul.

Proverbe 24:32 – „M-am 1uitat bine şi 2cu luare aminte şi 3am tras învăţătură din ce
am văzut.”

Scopul metodei Să cunoaştem Cuvântul lui Dumnezeu şi prin Cuvânt să-L cunoaştem pe Dumnezeu
ca să trăim şi să slujim sub autoritatea Cuvântului Său.

Scopul suprem este cunoaşterea lui Dumnezeu, iar cu ajutorul Cuvântului Său noi
putem ajunge la această cunoaştere.

Atenţie !!! Nu dorim să stăpânim Cuvântul, ci să fim stăpâniţi de Cuvânt şi Dumnezeu.

Elemente de 1. Ideea
bază ale metodei a. Este ţinta noastră.
b. Este o singură propoziţie care rezumă o unitate biblică studiată.
c. Se compune din subiect şi complement tehnic.
i. Subiect tehnic: Despre ce vorbeşte autorul ?
ii. Complement tehnic: Ce spune autorul despre subiect?
d. Este esenţa studiului nostru sau mesajul în miniatură.
2. Rugăciunea
a. Ne ajută să recunoaştem dependenţa noastră de Dumnezeu
b. Ne rugăm pentru:
i. Iluminarea noastră.
ii. Deschiderea inimii.
iii. Perseverenţa în studierea Cuvântului.
iv. Supunerea faţă de Cuvânt.
c. Studiem rugându-ne; atmosfera studiului nostru trebuie să fie una a
părtăşiei în Domnul care ne vorbeşte.
3. Meditaţia
a. Se referă la ascultarea lui Dumnezeu prin Cuvântul Lui.
b. Reflectăm asupra Scripturii gândindu-ne, punând întrebări şi rugându-ne,
ţintind spre aplicare, spre schimbarea vieţii.

Etapele metodei 1. Privirea de ansamblu – ne ocupăm de întreg având în vedere unitatea mare a
Sripturii (Cartea biblică)
a. Citim:
i. Pentru familiarizare

2
 ii. Pentru context
iii. Pentru termenii cheie
iv. Pentru diviziuni
b. Reflectăm:
i. Pentru a găsi scopul autorului
ii. Pentru a descoperi ideea cărţii studiate
2. Analiza – este cea mai vastă şi cuprinde: Observarea, Interpretarea, Corelarea şi
Aplicarea.
a. Observarea
i. Observăm structura.
ii. Observăm conţinutul.
b. Interpretarea
i. Interpretăm.
ii. Formulăm ideea exegetică (textuală).
c. Corelarea
i. Formulăm ideea teologică (având în vedere contextul biblic).
d. Aplicarea
i. Formulăm ideea actuală.
ii. Aplicăm.
3. Sinteza
a. Evaluăm şi rezumăm studiul făcut.
b. Rezumăm cu ajutorul macro- şi micro-sintezei.
Cu roşu sunt marcaţi paşii metodei de studiu biblic inductiv

3
 Privirea de ansamblu
Citim şi Reflectăm

OBIECTIVELE LECŢIEI:
1. Să înţelegi ce este privirea de ansamblu.
2. Să înveţi să citeşti o carte pentru familiarizare, context, termeni-cheie, diviziuni.
3. Să înveţi să determini scopul unei cărţi biblie.
4. Să înveţi să determini tema unei cărţi biblice.

Pasul 1: Citim 1. Pentru familiarizare – prin citirea repetată începem să cunoaştem o carte
a. Cum citim?
i. Cu atenţie (renunţând la bagajul de cunoştinţe pt. a auzi vocea Lui)
ii. În mod repetat
iii. Cu răbdare
iv. Selectiv (concentrându-ne atenţia asupra unor detalii)
v. Cu un scop
vi. Rugându-te
vii. Cu imaginaţie (folosind mai multe traduceri ale Bibliei)
viii. Meditând
ix. Cu pasiune
x. Telescopic
2. Pentru context - trebuie avut în vedere cotextul pasajului dar şi cel al cărţii.
a. Contextul geografic – unde sunt destinatarii sau autorul şi cum
influenţeză condiţiile geografice mesajul
b. Contextul istorico-cultural – Autorul: Cine a fost? În ce condiţii a scris?
Cât cunoaşte din planul lui Dumnezeu? Destinatarii: Cine au fost? În ce
fel de condiţii trăiau? Cu ce fel de probleme se confruntau?
c. Contextul literar – trebuie stabilit genul literar şi atmosfera.
i. Epistola
ii. Naraţiunea
iii. Pilda
iv. Poezia
v. Literatura de înţelepciune
vi. Profeţia
vii. Legea
viii. Genealogia
ix. Predica
x. Literatura apocaliptică
xi. Drama
xii. Alegoria
d. Contextul biblic – se referă la pasajele din Biblie direct legate de text.
e. Contextul unui pasaj sau al unei secţiuni – abordarea unui pasaj după ce
a fost realizată privirea de ansamblu, urmărindu-se:
i. Relaţiile cu pasajele învecinate.
ii. Conexiunile care există între pasajul stdiat şi cele învecinate.
iii. Continuitatea în comunicare.
3. Pentru a descoperi termenii cheie – termenul care are o importanţă deosebită
pentru înţelegerea pasajului, termennul care se repetă sau este exprimat cu un

4
 sens rezumativ este termenul cheie al pasajului.
4. Pentru descoperirea diviziunilor – se urmărşte unde are loc schimbarea de
gând sau de subiect. Astfel se disting pasaje sau secţiuni într-o carte sau punctele
principale într-un pasaj. În această fază se poate construi o schemă orizontală. O
astfel de schemă ar putea include:
a. Numele cărţii,
b. Un titlu pentru carte,
c. Un spaţiu delimitat pentru fiecare pasaj,
d. Un titlu pentru fiecare pasaj,
e. Alte informaţii cheie.
Un titlu bun este scurt, personal, memorabil şi unic.

Pasul 2: Reflectăm având în vedere două lucruri:

Reflectăm 1. Scopul autorului
a. De ce a scris ce a scris?
b. Ce vrea să ne comunice?
c. Care a fost scopul lui?
2. Tema cărţii şi a capitolului – încercăm să proiectăm răspunsurile la
întrebările
a. Despre ce vorbeşte autorul? (Subiectul logic)
b. Ce spune despre ce vorbeşte? (Complementul logic)

Concluzii: • Etapa are 2 paşi: citim şi reflectăm

• Credincioşia şi seriozitatea parcurgerii acestei etape ne ajută să punem o temelie
bună pentru restul studiului.
• Rezultatul muncii în privirea de ansamblu se concretizează în determinarea
scopului şi a temei cărţii.

5
 Observarea
Observarea structurii prin rescrierea pasajului

OBIECTIVELE LECŢIEI
1. Să înveţi regulile pentru o rescriere structurală.
2. Să înveţi să rescrii un pasaj.

I. Introducere: Următoarea etapă a metodei de studiu este: analiza. Analiza are trei sub-etape:
1. Observarea
2. Interpretarea
3. Aplicarea
Cea mai importantă sub-etapă este observarea. Observarea corectă duce la o
interpretare şi aplicare corectă a Cuvântului lui Dumnezeu.

II. Rescrierea Primul pas al observării este observarea structurii. Acest pas se realizează prin
pasajului rescrierea pasajului biblic, această rescriere se numeşte rescriere structurală pentru
că ne arată structura gramaticală şi sintactică a pasajului. Rescrierea ne arată ce
spune textul dar şi cum spune ceea ce spune.

II. a. Regulile 1. Întoarcem o foaie A4 în poziţie orizontală.

rescrierii 2. Trasăm o linie verticală de sus până jos la aproximativ 5cm de la marginea din
structurale stânga.
3. Scriem propoziţiile principale (enunţiative, interogative sau imperative) ale
pasajului aproape de liniaverticală.
4. Orice propoziţie subordonată sau orice apoziţie1 este deasupra (când precede)
sau sub (când urmează) cuvântul sau expresia pe care o determină. Trasăm o
săgeată de la stânga coloanei la cuvântul determinat.
5. Dacă sunt mai multe adjective, adverbe sau prepoziţii în legătură cu acelaşi
substantiv sau verb, se scriu într-o coloană deasupra (când preced) sau sub (când
urmează) cuvintele pe care le determină. Trasăm o săgeată de la stânga coloanei
la cuvântul determinat.
6. Se scriu subiectele coordonate, predicatele coordonate, precum şi
complementele coordonate într-o coloană verticală cu acoladă.
7. Listele de nume, calităţi, sau obiecte se scriu într-o coloană verticală şi sunt
cuprinse într-o acoladă.
8. Când excludem o propoziţie subordonată sau o apoziţie, pentru a menţine
continuitatea sensului, în locul ei sunt introduse 3 puncte încadrate de 2 linii
înclinate, care indică absenţa şi amplasarea ei altundeva.

1
(Gram.) Atribut care se află pe acelaşi plan cu cuvântul determinat (de obicei în cazul nominativ).

6
II.b. Ilustrarea Substantiv.............. verb
rescrierii Adjectiv adverb
structurale Adjectiv adverb
Adjectiv

Substantiv............. verb
Propoziţie dependentă

Propoziţie dependentă
Substantiv ........... verb

Substantiv
Substantiv verb
Substantiv

Verb Substantiv
Substantiv Prepoziţie Substantiv
Verb Substantiv

II.c. Exemplu Psalmul 117

de rescriere
structurală
1. Lăudaţi pe Domnul toate neamurile,

Lăudaţi-L, toate popoarele!

Mare este bunătatea Lui faţă de noi, şi

2. Căci
Cedincioşia Lui ţine în veci

III. Concluzie Rescrierea structurală pare a fi dificilă dar poate să devină o bucurie şi o motivaţie
reală, de aceea nu trebuie să descurajăm. Secretul reuşitei stă în exerciţiu, iar
rezultatele utilizării acestei rescrieri pot fi deosebite.

7
 Observarea
Găsim relaţiile structurale

OBIECTIVELE LECŢIEI:
1. Să înveţi care sunt relaţiile structurale şi definiţiile lor.
2. Să înveţi să găseşti relaţiile structurale într-un pasaj.

Introducere Cu ajutorul relaţiilor structurale vom descoperi care sunt relaţiile dintre diferitele
părţi ale pasajului pe care îl studiem. Relaţiile structurale vor fi căutate pe rescrierea
structurală şi ne vor ajuta să observăm ce spune autorul şi cum spune ceea ce spune.

Definiţii şi 1. Comparaţia
exemple a. Definiţie: Se referă la lucruri care se aseamănă, spre deosebire de cele
care sunt în contrast. Autorul foloseşte comparaţia cu un lucru cunoscut
pentru a introduce elemente mai puţin cunoscute.
b. Termeni: tot aşa, după cum... tot aşa, ca, asemenea...
c. Exemplu: Ioan 3:14 Şi, după cum a înălţat Moise şarpele în pustie, tot
aşa trebuie să fie înălţat şi Fiul omului.
2. Contrastul
a. Definiţie: punerea laolaltă a unor idei sau gânduri opuse. Este opusul
comparaţiei. Contrastul sublineză diferenţa dintre elementele care sunt
luate în calcul.
b. Termeni: dar, ci
c. Exemplu: Psalmul 1:6 Căci Domnul cunoaşte calea celor neprihăniţi,
dar calea păcătoşilor duce la pieire.
3. Repetiţia
a. Definiţie: Repetarea aceluiaşi termen, expresie, propoziţie, concept sau a
unor termeni, expresii, propoziţii sau concepte similare
b. Exemplu: observă repetarea expresiilor „în Hristos”, „prin Hristos”, „în
El” din Efeseni capitolul 1.
4. Cauzalitatea
a. Definiţie: Progresia de la cauză la efect sau viceversa. În cazul în care
cuvântul cheie lipseşte şi cauzalitatea este implicită sau logică atunci
avem o cauzalitate interpretativă nu structurală.
b. Termeni: pentru că, fiindcă sau căci.
c. Exemplu: Ioan 3:16 Fiindcă atît de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a
dat pe singurul Lui Fiu, pentruca oricine crede în El, să nu piară, ci să
aibă viaţa vecinică.
5. Explicaţia
a. Definiţie: o idee este mai întâi introdusă şi apoi prezentată mai pe larg sau
explicată
b. Exemplu: Marcu 4:3-9, 10- 20. Mai întâi Isus relatează pilda
semănătorului în versetele 3-9, apoi dă explicaţia acestei pilde în
versetele 10-20.
6. Ilustraţia
a. Definiţie: O idee mai întâi introdusă apoi ilustrată.
b. Exemplu: Evrei 11 – în versetele 1-2 este introdusă tema credinţei apoi
urmează ilustraţiile oamenilor credinţei.
8
7. Introducere
a. Definiţie: o prezentare de informaţii contextuale ca introducere.
b. Exemplu: Neemia 1:1 – Este introducerea întregii cărţi, este versetul care
ne prezintă autorul, anul şi locul.
8. Punctul Culminant
a. Definiţie: Textul este aranjat în aşa fel încât să progreseze, de la simplu la
complex; istorisirea sau discursul creşte spre un punct culminant.
b. Exemplu: Romani – În primele 11 capitole din epistolă, Pavel discută
adevăruri teologice importante, discuţia evoluează pănă în capitolul
11:32-36 unde Pavel izbucneşte într-o exclamaţie de laudă la adresa lui
Dumnezeu. Acest punct din epistolă este punctul culminat.
9. Continuitatea
a. Definiţie: Folosirea repetată a termenilor, expresiilor, propoziţiilor
asemanătoare în pasaje învecinate.
b. Exemplu: Luca 15 – Se observă continuitatea în seria de pilde pe care
Domnul Isus le-a spus. În fiecare pildă ceva sau cineva a fost pierdut:
banul, oaia sau fiul.
10. Particularizarea – Generalizarea
a. Definiţie: Trecerea de la general la particular (Particularizarea) sau de la
particular la general (Generalizarea).
b. Exemple:
i. Matei 6:1-18 – este un exemplu de mişcare de la general la
particular. Întâi Isus dă principiul general în versetul 1, apoi oferă
trei domenii în care se aplică (particularizare)
ii. Iacov 2:21-26 – este un exemplu de mişcare de la particular la
general, întâi Iacov vorbeşte despre experienţele lui Avraam şi
Rahav; apoi scrie principiul general (generalizare)
11. Alternarea
a. Definiţie: Anumite elemente din text sunt alternate sau schimbate unele
cu altele; autorul lucrează cu câteva idei pe care le alternează.
b. Exemplu: Luca 1-3 – Textul se ocupă alternativ de istorisirile despre Ioan
Botezătorul şi Isus.
12. Rezumatul
a. Definiţie: Autorul caută să clarifice nişte gânduri adunând laolaltă ideile
principale pe care a căutat să le exprime şi apoi să le reformuleze într-un
rezumat.
b. Exemplu: Evrei 8:1-2 – În câteva capitole anterioare autorul cărţii Evrei
descrie lucrarea de Mare Preot a lui Isus Hristos, apoi în capitolul 8
începe să rezumeze.
13. Întrebarea (Interogaţia)
a. Definiţie: o întrebare urmată de răspunsul ei, ridicrea unei probleme,
urmată de rezolvarea ei.
b. Exemplu: Romani – foloseşte acest procedeu structural, autorul epistolei
îşi conduce cititorii prin afirmaţiile teologice, punând întrebări.
14. Alte relaţii structurale
a. Scopul
b. Consecinţa
c. Concesia (măcar că... totuşi)
d. Instrumentalitatea
9
Concluzie Relaţiile structurale sunt punctele de legătură dintre elementele constitutive ale
pasajului. Dacă rescrierea structurală ar fi comparată cu scheletul unei case, atunci
am putea spune despre relaţiile structurale că sunt punctele de legătură.

10
 Observarea
Observăm conţinutul răspunzând la întrebări

OBIECTIVELE LECŢIEI:
1. Să înveţi cele şase întrebări de observare.

Întrebările au rolul de a te ajuta să aduni toate informaţiile relevante din text. Dacă
aceste întrebări sunt bine puse şi dacă aduni corect informaţiile pe care le dă textul
vei ajunge să interpretezi foarte bine textul ce-ţi stă în faţă. Întrebările de bază sunt:
• Cine?
• Ce? / Care?
• Unde?
• Când?
• Cum?
• De ce?
Aceste întrebări nu sunt un scop în sine, ele sunt instrumente care ne ajută; de aceea
acestea nu trebuie să iasă în evidenţă în studiul nostru.

11
 Interpretarea
Cele trei întrebări de bază în interpretare

OBIECTIVELE LECŢIEI:
1. Să înveţi cele trei întrebări de bază în interpretare.
2. Să înveţi să foloseşti aceste întrebări.

Introducere Interpretarea este o muncă intensă a minţii, un proces de gândire în care trebuie să
folosim toate datele obţinute în etapa de observare. La fel ca în observare în
interpretare se folosesc câteva întrebări. Întrebările de bază ale interpretării sunt:
1. Ce înseamnă?
2. De ce ?
3. Cum?

Ce înseamnă ? Este întrebarea explicativă. Această întrebare ne ajută să înţelegem mai bine
semnificaţia termenilor, afirmaţiilor, persoanelor, evenimentelor, lucrurilor,
locurilor, timpurilor, cronologiei, etc.
Este cea mai importantă şi cea mai des întâlnită întrebare de interpretare.
Pentru a răspunde la o întrebare bună nici un efort nu e prea mare, acel răspuns poate
fi cheia descoperirii unui concept din pasaj. În încercarea de a căuta semnificaţia
celor scrise în pasaj vom apela la contextul biblic în primul rând, iar apoi dacă este
necesar vom apela şi la alte materiale ajutătoare (dictionare, enciclopedii, comentarii
sau literatură de specialitate) Ca şi celelalte întrebări, această întrebare se găseşte şi
la Observare. Pentru a face diferenţa între întrebarea de observare şi cea de
interpretare vom folosi principiul explicat mai jos (la întrebarea de ce?)

De ce ? Este întrebarea raţională. Este a doua întrebare ca importanţă din interpretare şi o

punem chiar şi atunci când când scopurile şi motivele nu sunt explicite. Cu această
întrebare ţintim spre logica sau raţiunea lucrurilor observate. Pe de o parte dorim să
descoperim motivele generale, dar vrem să descoperim şi scopurile mai specifice.
Ştim dacă o întrebare oarecare începând cu „de ce” aparţine fazei de interpetare după
răspunsul cerut. Dacă un răspuns adecvat este doar o observaţie directă şi clară din
text atunci aparţine observării. Dacă răspunsul cere mai multe investigaţii şi o legare
serioasă a detaliilor, atunci aparţine interpretării. (Acest principiu se aplică şi la
celelalte întrebări de interpretare)

Cum ? Este întrebarea funcţională. Prin ea încercăm să descoperim cum se face ceva, cum
se realizează ceva.

Încheiere Punând aceste întrebări nu trebuie să ne facă să uităm că în timpul studiului noi
avem o ţintă precisă la care ne gândim mereu şi anume ideea. Toate aceste întrebări
împreună cu răspunsurile lor ne vor conduce pas cu pas spre momentul când vom
putea răspunde la cele două întrebări prin care găsim subiectul şi complementul
ideii.

12
 Interpretarea
Patru principii de bază pentru interpretare

OBIECTIVELE LECŢIEI:
1. Să înveţi să foloseşti cele 4 principii cheie pentru interpretare
2. Să cunoşti principiile de interpretare pentru diferite genuri literare

Principiul 1 Interpretăm în mod literal.

• Înţelegem sensul normal al cuvintelor, fără a căuta un sens ascuns,
alegoric, mistic
• Dacă autorii Scripturii nu au intenţionat să ascundă sensul cuvintelor într-
un limbaj complex, atunci nu ne putem permite niciodată să ignorăm
sensul normal al cuvintelor şi expresiilor din pasaj, indiferent de cânt de
spiritual este pasajul
• A interpreta în mod literal înseamnă a respecta gramatica textului.
• A interpreta în mod literal înseamnă a respecta figurile de stil din text.
Principiul 2 Interpretăm în mod literar.
• Deşi Biblia este o scriere sfântă pentru realizarea ei s-au folosit diferite
genuri literare.
• Dintre genurile literare găsite în Biblie amintim: Epistola, Naraţiunea,
Pilda, Poezia, Literatura de înţelepciune, Profeţia, Legea.
• În studiul nostru trebuie să ţinem cont de genul literar al textului analizat.
Principiul 3 Interpretăm în mod cultutal-istoric.
• Trebuie să ţinem cont de faptul că nici o carte nu ne-a fost adresată direct
nouă, ci oamenilor care au trăit acum 2000-4000 de ani
• Cărţile Bibliei nu ne-au fost adresate nouă, dar au fost scrise şi pentru
noi.
• Din motivele de mai sus trebuie să înţelegem pentru început ce au
însemnat cuvintele Scripturii pentru ei, acolo şi atunci ca mai apoi să
vedem ce înseamnă pentru noi, aici şi acum.
• Trebuie să înţelegem momentul istoric folosind în primul rând Scriptura,
dar putem apela şi la materiale ajutătoare cum ar fi dicţinarele,
enciclopediile sau comentariile biblice.
Principiul 4 Interpretăm în mod contextual.
• Importanţa contextului în procesul interpretării nu poate fi exagerată.
Cuvintele au o semnficaţie redusă dacă sunt analizate înafara contextului
lor.
• Propoziţiile depind de cele mai multe ori de paragrafele în care sunt
cuprinse, pentru a le înţelege adevăratul sens. Cunoaşterea contextului
secţiunii / capitolului, a cărţii şi a altor pasaje paralele îmbunătăţeşte
înţelegerea unui pasaj şi ne fereşte de interpretări greşite.
• Este adevărat că în cazul unor versete contextul imediat şi cel larg nu ne
ajută prea mult – este cazul literaturii înţelepciunii.

13
 Interpretarea
Formularea ideii exegetice (textuale)

OBIECTIVUL LECŢIEI:
Să-ţi formezi deprinderea de a formula ideea exegetică (textuală) a unui pasaj.

Introducere Formularea ideii exegetice e un pas foarte important, de aceea trebuie s-o formulăm
numai după ce suntem siguri că am parcurs ceilalţi paşi cu multă responsabilitate;
altfel riscăm să ne lipsească elemente vitale în înţelegerea pasajului. Observarea şi
Analiza făcute până aici ne oferă baza de date pe care se va întemeia ideea noastră.

Paşii formulării 1. Folosind rezultatele obţinute în urma analizei făcute prin studiul nostru până
ideii exegetice aici răspundem la cele 2 întrebări:
a. Despre ce vorbeşte autorul? (subiectul ideii)
b. Ce spune despre subiect – despre ce vorbeşte? (complementul ideii)

2. Formulăm aceste două răspunsuri împreună ca o singură propoziţie, care este

ideea. Ideea va fi formulată în termenii de ei, acolo şi atunci.

3. Verificăm acurateţea ideii prin cele două întrebări:

a. Subiectul ideii noastre exprimă cu adevărat despre ce vorbeşte
autorul?
b. Complementul ideii noastre exprimă cu adevărat ce spune autorul
despre subiectul lui?

Încheiere Acum că avem toate aceste date putem să ne gândim la aplicarea Cuvântului lui
Dumnezeu. Pentru a putea face lucrul acesta trebuie să actualizăm ideea descoperită.
Această actualizare se face prin în locuirea termenilor ei, acolo şi atunci cu termenii
noi, aici şi acum.

14
 Aplicarea
Tehnologia transformării caracterului

OBIECTIVUL LECŢIEI:
Să înveţi disciplina de a pune în aplicare ceea ce Dumnezeu te învaţă din Cuvântul Lui.

Transformarea caracterului este un proces sau este ceva ce primim instantaneu atunci când suntem
mântuiţi?

A. Aplicarea conform CSB, cursul BEE

a. Actualizează ideea obţinută în pasul interpretării în termenii eu, aici, acum.
b. Ce trebuie să fac eu?
c. Cum aplic? Ce paşi am de parcurs
d. Aplicaţia trebuie să fie concretă şi măsurabilă.

B. Kay Arthur despre aplicare

e. Aplicarea este rezultatul unei observări amănunţite şi a unei interpretări corecte a Sfintei
Scripturi. (În viziunea lui Kay Arthur)
f. Aplicarea – paşii propuşi de Kay Arthur
i. Crede mesajul
ii. Împlineşte, răspunzând la întrebările de mai jos şi acţionând
1. Cum mă afectează textul studiat?
2. Ce adevăr trebuie să accept?
3. Ce schimbări trebuie să fac?

C. Iosif Ţon despre aplicare

g. Când aplicarea Bibliei devine un obicei, aceasta contribuie la transformarea caracterului.
După Iosif Ţon transformarea caracterului [...] se face prin înnoirea minţii. (Romani 12:2 ... să
vă metamorfozaţi prin înnoirea minţii voastre)
h. Transformarea caracterului – paşii propuşi de Iosif Ţon (Înlocuiesc negativul cu pozitivul, nu elimin
negativul fără să aduc ceva în locul lui.) (Înnoirea minţii se face pe baza Cuvântului lui Dumnezeu)
i. Primul pas: Informarea – momentul în care primesc provocarea aflu că trebuie să mă
schimb.
ii. Al doilea pas: Documentarea – Adun informaţii privitoare la acea temă. (Ce spune
Dumnezeu despre această temă?)
iii. Al treilea pas: Înregistrarea – Nu este suficient să văd anumite adevăruri în Scriptură
trebuie să le şi înregistrez în minte (să le memorez), trebuie să îmi inund mintea cu aceste
adevăruri.
iv. Al patrulea pas: Meditaţia – după memorarea adevărurilor trecem la prelucrarea datelor
obţinute. Această prelucrare de date se realizează prin meditaţie. La un moment dat
meditaţia mea coboară din intelect în inimă şi astfel inima mea este cuprinsă de silă faţă de
rău şi de farmec pentru bine.
v. Al cincilea pas: Planificarea schimbării – îmi notez o strategie
vi. Al şaselea pas: Practicarea planului – Orice obicei ia câteva săptămâni până se schimbă (3
săptămâni spune Ţon)
vii. Cel mai important pas: Colaborează cu Duhul Sfânt.
1. El este Autorul Cuvântului care îl studiez
2. El ne va aduce aminte tot ce ne-a învăţat Domnul Isus
3. El ne atrage atenţia către Domnul Isus.

15